INSTRUCȚIUNI PRIVIND INTERVENȚIA SERVICIILOR DE [601748]

ISU 01
1

INSTRUCȚIUNI PRIVIND INTERVENȚIA SERVICIILOR DE
URGEN ȚĂ PROFESIONISTE – INTERVENȚIE LA INCENDII
– ISU 01 –
,,Pentru a deveni un om capabil și de succes în orice profesie, sunt necesare trei lucruri: mediul,
studiul și pract ica”
Henrz Ward Beecher

ISU 01
2 1. Generalități
1.1. Scop. Domeniu de aplicare .
1.2. Definiții și noțiuni.
2. Organizarea turei de serviciu
2.1. Personalul destinat intervenției la incendii și îndatoririle generale ale acestuia.
2.2. Organizarea echipajelor la autospec iale, nave și utilaje de stins incendii.
2.3. Formații de adunare și de marș .
2.3.1. Formații de adunare.
2.3.2. Formații de marș .
3. Echiparea și îndatoririle personalului destinat intervenției la incendii
3.1. Modul servant .
3.1.1. Echipare .
3.1.2. Îndatoriri le servanților .
3.2. Modul conducător auto.
3.2.1. Echipare .
3.2.2. Îndatoriri le conducătorului auto .
3.3. Modul comandant de echipaj .
3.3.1. Echipare .
3.3.2. Îndatoriri le comandantului de echipaj .
3.4. Modul șef tură de serviciu.
3.4.1. Echipare .
3.4.2. Îndatoriri le șeful turei de serviciu .
4. Obligații privind sănătatea și securitatea în muncă
5. Utilizarea, întreținerea și depozitarea echipamentului special de protecție
6. Organizarea acțiunilor de intervenție
7. Operațiuni pentru desfășurarea intervenției la incendii
7.1. Alertarea pentru intervenție .
7.2. Deplasarea la intervenție .
7.3. Intrarea în acțiune a forțe lor, amplasarea mijloacelor și realizarea dispozitivului
preliminar de intervenție .
7.4. Recunoașterea, analiza situației, luarea deciziei și darea ordinului de intervenție .
7.5. Evacuarea, salvarea și/sau protejarea persoanelor, animalelor, bunurilor și
mediului .
7.6. Realizarea, adaptarea și finalizarea dispozitivului de intervenție la situația concretă .
7.7. Manevra de forțe și mijloace .
7.8. Localizarea și stingerea incendiului.
7.9. Înlăturarea efectelor negative ale incendiului .
7.10. Regruparea forțelor și mijloacelor .
7.11. Stabilirea cauze lor producerii incendiului și condițiilor care au favorizat evoluția
acestuia .
7.12. Întocmirea procesului verbal de intervenție, a raportului de intervenție și
informarea eșalonului superior .
7.13. Retragerea forțelor și mijloacelor de la locul incendiului .
7.14. Restabili rea capacității de intervenție .
8. Dispoziții finale

ISU 01
3 1. GENERALITĂȚI

1.1 Scop . Domeniu de aplicare

Art. 1 Prezentul regulament stabilește setul unitar de reguli necesare asigurării
intervenției pentru stingerea incendiilor și a misiunilor asociate constân d în căutare a-
salvarea persoanelor și animalelor, salvarea bunurilor și protecția mediului , denumite
în continuare intervenția .

Art. 2 Prezentul regulament stabilește atribuțiile echipajelor de intervenție
constitui te în cadrul unei subunități de interven ție.

1.2 Definiții și noțiuni

Art. 3 În sensul prezentului regulament, t ermenii și expresiile de mai jos au
următorul înțeles:
a) Servant – persoana care deservește o autospecială sau un utilaj de
intervenție și care deține competențele necesare pentru ex ecutarea îndatoririlor
specifice pe timpul intervenție i;
b) Conducător autospecială/mecanic – personalul specializat destinat să
asigure deplasarea autospecialei la/de la locul intervenției și utilizarea în condiții
optime a instalațiilor speciale ale aceste ia sau a utilajelor din dotare;
c) Comandant de echipaj – subofițerul care comandă un echipaj de
intervenție;
d) Echipaj (echipă) de intervenție – structură formată din comandantul de
echipaj , conducătorul autospecialei/mecanic și unul sau mai mulți servanți, car e
utilizează o autospecială sau un utilaj pentru asigurarea intervenției;
e) Echipaj / echipă specializată – structură specializată care îndeplinește alte
misiuni decât cele pentru stingerea incendiilor (pirotehnic, CBRN etc.) ;
f) Garda de intervenție – componen tă operativă formată din echipaje /echipe
și personal operativ care execută serviciul permanent în tur e;
g) Șef gardă de intervenție -stingere – funcție prevăzută prin statul de
organizare , încadrată cu subofițeri, destina ți să asigure conducerea gărzii de
intervenție;
h) Tura de serviciu – garda de intervenție, echipaje/echipe specializate și alte
categorii de personal din cadrul unei subunități , care execută servic iul în ture, potrivit
reglementări lor specifice ;
i) Șef tură de serviciu – ofițerul sau subofițerul din cadrul subunității , numit
la comanda întregului personal al turei de serviciu;
j) Comandantul intervenției – ofițerul din cadrul Inspectoratului General
pentru Situații de Urgență, respectiv ofițerul sau subofițerul din cadrul serviciilor
profesioniste pentr u situații de urgență, care asigură conducerea intervenției la locul
evenimentului ;
k) Binom de intervenție – componentă formată din comandantul de echipaj
și un servant sau din doi servanți , denumită în continuare binom , nominalizată la
locul intervenției pr in ordin al comandantului intervenției , al șeful ui sectorului de

ISU 01
4 intervenție sau al comandantului de echipaj , în măsură să aplice tehnici de intervenție
în condiții deosebite ;
l) Formație de adunare – dispunerea ordonată a echipajelor / echipelor de
intervenț ie în apropierea autospecialelor și utilajelor pe care le deservesc ;
m) Dispozitivul de marș – dispunerea ordonată a forțelor și mijloacelor în
coloană , în scopul deplasării;
n) Dispozitivul preliminar de intervenție – gruparea parțială a echipajel or și
echipelo r de intervenție, după sosirea la locul intervenției, în scopul reducerii
timpului de intrare în acțiune;
o) Dispozitivul de intervenție – desfășurarea completă a echipajelor și
echipelor de intervenție , adaptată situației din teren și în concordanță cu tehnicile și
tacticile de intervenție , adoptat ă pentru îndeplinirea misiunii ;
p) Zona de intervenție – suprafața de manifestare a incendiului și aria în care
se dispun echipajel e și echipel e care asigură interven ția;
q) Zona de risc – suprafața în care dezvoltarea i ncendiului pune in pericol
securitatea personalului angrenat în operațiuni de intervenție;
r) Operațiuni de intervenție – algoritmul de operații executate pentru
organizarea și desfășurarea intervenției, de la momentul alertării de turei de
intervenție, până la retragerea în subunitate și restabilirea capacității de intervenție;
s) Sectorul de intervenție – porțiunea din zona de intervenție , stabilită prin
ordin al comandantului intervenției , în care se dispun și acționează echipaje și echipe
de intervenție cu m isiuni distincte ; se organizează , de regulă, în cazul incendiilor care
se manifestă pe suprafețe întinse sau în construcții cu mai multe niveluri ;
t) Șef sector de intervenție – ofițerul sau subofițerul numit la locul
intervenției , prin ordin al comandantu lui intervenției , care conduce operațiunile de
intervenție într -un sector de intervenție ;
u) Sectorul suport/alimentare – porțiunea din zona de intervenție stabilită
prin ordin al comandantului intervenției, care include locul de alimentare a
autospeci alelor cu substanțe de stingere, locul de unde se asigură sprijinul logistic al
intervenției (materiale consumabile, butelii cu aer comprimat, carburanți/lubrifianți
etc) și, după caz, locul de dispunere a echipajelor și echipelor din rezerv a de
intervenție;
v) Loc de evacuare a bunurilor materiale – perimetrul stabilit prin ordin al
comandantului intervenției, destinat pentru depozitarea temporară a bunurilor
materiale evacuate pe timpul intervenției;
w) Substanțe de stingere – produse care, introduse în zona incendiul ui, reduc
intensitatea de ardere sau diminuează concentrația gazelor combustibile, astfel încât
arderea nu mai poat e continua ;
x) Rezerva de intervenție – pâna la 25-30% din totalul echipajelor și
echipelor angrenate în intervenție, dispu se dispersat sau înt r-un singur loc, astfel
încât, în funcție de evoluția situației operative , să fie utilizate imediat în intervenție;
aceasta poate fi dispusă în sectoru l suport sau în subunitățile cele mai apropiate de
locul intervenției ;
y) Cooperarea – acțiunile întreprinse pentru organizarea și coordonarea în
timp și spațiu, într -o concepție unitară, a tuturor forțelor și mijloacelor particip ante la
intervenție .

ISU 01
5 2. ORGANIZAREA TUREI DE SERVICIU

2.1. Personalul destinat intervenției la incendii și îndatoririle generale ale
acestuia.
Art. 4 Personalul destinat intervenției se compune din :
a) Comandantul intervenției ;
b) Garda de intervenție ;
c) Grupa operativă, dacă este cazul;
d) Șeful sectorului de intervenție / suport / alimentare , dacă este cazul;
e) Echipaje / echipe specializate , dacă este cazul .

Art. 5 Îndatoriri le generale ale personalului destinat intervenției sunt:
(1) Comandantul intervenției:
a) asigură conducerea echipaje lor / echipelor proprii și co ordonarea
structurilor di n instituțiile cu care se cooperează ;
b) evaluează necesar ul de forțe și mijloace pentru îndeplinirea misiunii;
c) asigură transmiterea rapoartelor operative;
d) cooperează/colaborează cu personalul celorlalte structuri cu atribuții în
managementul situațiilor de urgență la locul intervenției;
e) dispune măsurile necesare îndeplinirii misiunii, cu prioritate pentru
salvarea/protecția persoanelor periclitate;
f) asigură monitorizarea permanentă a personalului care execută misiuni în
zone cu risc ridicat (spații închise sau cu vizibilitate redusă, zone cu risc la
prăbușiri, temperaturi ridicate, explozii sau contaminări) și timpul de
folosire a mijloacelor de protecție individuală .
g) stabilește împreună cu structurile abilitate cauza pro babilă a producerii
incendiului;
h) utilizează echipamentele de comunicații ;
i) recepționează și tr ansmite ordine, semne și sem nale.

(2) Șeful sectorului de intervenție / suport / alimentare , denumit în continuare
șef sector :
a) pune în aplicare ordinele comandantului intervenției și asigură transmiterea
acestora echipajelor / echipelor din sector;
b) face propuneri comandantului intervenției privind modul de acțiune,
necesarul de forțe și mijloace;
c) execută, împreună cu comandanții de echipaje / echipe , recunoașterea la
locul intervenției, analizează riscurile și transmite datele necesare
comandantului inte rvenției pentru luarea deciziei;
d) dispune măsurile necesare îndeplinirii misiunii în sectorul repartizat ;
e) asigură transmiterea rapoartelor operative către comandantul intervenției;
f) utilizează echipamentele de comunicații ;
g) recepționează și transmite ordine, semne și sem nale.

(3) Comandantul de echipaj :
a) mânuiește accesoriile, dispozitivele și utilajele din dotarea autospecialelor
pentru îndeplinirea misiunilor primite;

ISU 01
6 b) asigură și urmărește executarea operațiunilor p entru desfășurarea
intervenției;
c) pune în ap licare, ordinele comandantului intervenției transmise direct sau
prin șeful sectorului;
d) participă la recunoașterea locului incendiului și dă misiuni subordonaților ;
e) asigură cercetarea inițială pentru identificarea prezenței substanțelor
peric uloase ;
f) conduc e acțiunile echipajului;
g) aplică tehnici și tactici pentru stingerea incendiilor;
h) informează șeful sectorului / comandantul intervenției despre schimbările de
natură operativă ce apar pe parcursul intervenției;
i) este șeful echipei de salvare la ordinul coman dantului intervenției;
j) ține permanent legătura cu membrii echipajului și cu comandantul
intervenției/șeful sectorului;
k) acționează la nevoie cu mijloace de primă intervenție;
l) utilizează echipamentele de comunicații ;
m) recepționează și transmite ordine, semn e și sem nale.

(4) Servantul :
a) mânuiește accesoriile, dispozitivele , echipamentele și utilajele din dotarea
autospecialelor pentru îndeplinirea misiunilor primite;
b) execută tehnici de intervenți e adecvate pentru stingerea incendiului și
acționează prioritar pentru salvarea persoanelor ;
c) execută atribuții specifice la tipul de autospecială/utilaj pe care îl
deservește;
d) îndeplinește atribuțiuni specifice în cadrul echipei de căutare -salvare.
e) acționează la nevoie c u mijloace de primă intervenție;
f) ține permanen t legătura cu comandantul de echipaj ;
g) utilizează echipamentele de comunicații ;
h) recepționează și transmite ordine, semne și sem nale.

(5) Binomul de intervenție :
a) se amplasează cât mai aproape de zona de ardere și va acționa direct pentru
limitarea propagă rii și lichidarea focarelor;
b) sprijină, prin acțiunea sa , activitatea de salvare a persoanelor și bunurilor de
către celelalte echipaje / echipe intervenție;
c) comunică orice modificare a situației operative ce se produce pe timpul
misiunii ;
d) servanții binom ului de intervenție cooper ează și se protej ează reciproc ,
urmărind permanent evoluția incendiului, existența pericolului de
producere a e xplozii lor sau pierderea capacității portante a elementelor de
construcție (prăbușirea acestora) .

(6) Conducătorul auto:
a) execută operațiunile pentru desfășurarea intervențiilor și ordinele
comandantului de echipaj;
b) respect ă regulile de circulație pe timpul deplasării autospecialei;

ISU 01
7 c) mânuiește instalațiile autospecialei, asigurând funcționarea acesteia pe tot
timpul inter venției;
d) apreciază distanța de apropiere față de locul incendiului , în funcție de natura
acestuia;
e) participă la restabilirea capacității de intervenție a autospecialei și
raportează comandantului de echipaj sau șefului turei de serviciu orice
defecțiune ap ărută;
f) acționează la nevoie c u mijloace de primă intervenție;
g) utilizează echipamentele de comunicații;
h) recepționează și transmite ordine, semne și sem nale.

2.2. Organizarea echipajelor la autospeciale , nave și utilaje de stins incendii.

Art. 6 (1) Autos pecială de primă intervenție și comandă :
a) conducător auto specială .

(2) Autospecială de stingere cu apă și spumă de capacitate medie și mare :
a) comandant de echipaj ;
b) servant 1;
c) servant 2;
d) servant 3;
e) conducător auto specială .

(3) Autospecială de stingere cu ap ă și spumă de capacitate mică (sub 2000 l):
a) comandant de echipaj ;
b) servant 1;
c) servant 2;
d) conducător autospecială .

(4) Autospecială de stins incendii cu pulbere :
a) comandant de echipaj ;
b) servant 1;
c) servant 2;
d) conducător autospecială .

(5) Autospecială pentru ev acuarea fumului, gazelor și de iluminat :
a) comandant de echipaj ;
b) servant 1;
c) servant 2;
d) conducător autospecială .

(6) Autospecială de intervenție și salvare de la înălțime :
a) comandant de echipaj și conducător autospecială ;
b) servant .

(7) Autoplatforma de inter venție și salvare de la înălțime :
a) comandant de echipaj;

ISU 01
8 b) servant (alpinist -salvator) ;
c) conducător autospecială .

(8) Autocamion transport efective și materiale la intervenție cu motopompă.
a) comandant de echipaj și conducător autospecială / mecanic;
b) servant .

(9) Cvadriciclu (ATV) cu sistem de stingere a incendiilor:
a) conducător vehicul și servant.

(10) Nava PSI :
a) comandant de navă și timonier;
b) motorist -mecanic;
c) servant 1 ;
d) servant 2.

(11) Șalupa PSI :
a) conducător șalupă și motopropulsor;
b) servant 1 ;
c) servant 2.

Art. 7 În funcție de existentul de personal , echipajele autospecialelor pot fi
încadrate cu unul sau mai mulți servanți , până la numărul maxim de servanți prevăzut
la art.6.

Art. 8 Pe timpul intervențiilor la incendii echipajele pot acționa independent, în
sprijin sau în cooperare cu alte structuri.

2.3. Formații de adunare și de marș.

2.3.1 Formațiile de adunare .
Art. 9 (1) Echipajele se p ot aduna în următoarele formații :
a) la autospeciale/tehnică de intervenție;
b) fără autospeciale/tehnică de intervenție.

(2) Adunarea echipajelor în formație la autospeciale / tehnică de intervenție se
execută în linie pe un rând în fața acestora.
Pentru adunarea echipajului în fața autospeciale i se dă comanda: „ECHIPAJ, LA
…. PAȘI ÎN FAȚA AUTOSPECIALEI – ADUNA REA ”.
După darea comenzii:
a) comandantul de echipaj se așează în poziția „drepți", cu fața în direc ția în
care se constituie formația;
b) servanții și conducătorul auto se îndreaptă către comandantul de echipaj și
se așează în stânga acestuia (în ordinea 1, 2, 3, co nducător auto), la
intervalele stabilite de regulamentul instrucției de front ( fig. 1).

ISU 01
9
Comandantul de echipaj urmărește:
a) adunarea și alinierea servanților;
b) prezența și echiparea acestora.

Fig. 1

(3) Adunarea echipajelor în formație fără autospeci ale/tehnică de intervenție se
execută în linie pe un rând.
Pentru adunarea echipajului se dă comanda: „ECHIPAJ, ÎN LINIE –
ADUNAREA ”.
După darea comenzii:
a) comandantul de echipaj se așează în
poziția „drepți ”, pe locul stabilit, cu
fața în direc ția în c are se constituie
formația;
b) servanții și conducătorul auto se
îndreaptă către comandantul de echipaj
și se așează în stânga acestuia, la
intervalele stabilite de regulamentul
instrucției de front (fig. 2).

Comandantul de echipaj urmărește:
a) adunarea și alinierea servanților;
b) prezența și echiparea acestora.

2.3.2. Formațiile de marș.

Art. 10 Formațiile de marș ale echipajelor se adoptă în funcție de tipul cabinei
autospecialei, la comanda: „ECHIPAJ , ÎMBARCAȚI!”.

Art. 11 Trecerea de la formația de ad unare la cea de marș și invers . Când
echipajul se găsește în formația în linie, în fața autospecialei, la comanda „ECHIPAJ ,
ÎMBARCAȚI !”, personalul execută următoarele :
(1) Autospeciale încadrate cu 5 membri (comandant de echipaj, conducător
auto autospe ciale și 3 servanți) : Fig. 2

ISU 01
10 a) la autospecialele cu două uși de acces, conducătorul auto se întoarce la
stânga, iar ceilalți membrii ai echipajului la dreapta și se deplasează în pas
alergător, în coloană câte unu, spre ușa din dreapta (conducătorul auto spre
cea d e la postul de con ducere), comandantul de echipaj deschide ușa,
servantul 1 rabatează scaunul înainte,
ocupă locul din stânga spate, apoi se
îmbarcă servantul 2 și servantul 3
care rabatează scaunul în poziție
inițială permițând urcarea
comandantului de echipaj, lăsând
liber locul din dreapta față ( fig.3);

Fig. 3
b) la autospecialele cu 4 uși,
conducătorul auto, ser vanții 3 și 2 se
întorc la stânga, iar comandantul de
echipaj și servantul 1 la dreapta și se
deplasează în coloană, spre uși, după
cum urmează: conducătorul auto –
ușa 1, stânga; servanții 3 și 2 – ușa 2,
stânga; servantul 1 și comandantul de
echipaj – ușa 2, dreapta ( fig.4). Fig. 4

(2) Autospeciale încadrate cu 4 membri: comandant de echipaj (și conducător
auto autospeciale ) și 3 servanți:
a) la autospecialele cu două uși de acces,
comandantul de echipaj (și
conducător auto autospeciale) se
întoarce la stânga, iar ceilalți servanți
la dreapta și se deplasează în coloană
câte unu, spre ușa din dreapta.
Servantul 1 deschide uș a, rabatează
scaunul înainte, ocupă locul din stânga
spate, apoi se îmbarcă servantul 2 și 3,
care ocupă locurile din spate, lăsând
liber locul din dreapta față ( fig.5);

Fig. 5

b) la autospecialele cu patru uși, comandantul de echipaj ( și conducător
auto/autospeciale) și servantul 3 se întorc la stânga, iar servantul 1 și
servantul 2 la dreapta și se deplasează în coloană, spre uși, după cum
urmează: comandantul de echipaj (și conducător auto/autospeciale) –
ușa 1, stânga; servantul 3 – ușa 2, stânga ; servantul 2 – ușa 2, dreapta;
servantul 1 – ușa 2, dreapta.

ISU 01
11 (3) Autospeciale încadrate cu 4 membri: comandant de echipaj, conducător
auto autospeciale și 2 servanți :
a) la autospecialele cu două uși de acces, conducătorul auto se întoarce la
stânga, ia r ceilalți servanți la dreapta și se deplasează, în coloană câte unu,
spre ușa din dreapta (conducătorul auto spre cea de la postul de con ducere).
Comandantul de echipaj deschide ușa, servantul 1 rabatează scaunul înainte,
ocupă locul din stânga spate, ap oi se
îmbarcă servantul 2 care ocupă locul
din dreapta spate și rabatează
scaunul în poziție inițială și
comandantul de echipaj care ocupă
locul din mijloc imediat după șofer,
lăsând liber locul din dreapta față
(fig.6);
Fig. 6
b) la autospecia lele cu 4 uși, conducătorul auto autospeciale și servantul 2 se
întorc la stânga, iar comandantul de echipaj și servantul 1 la dreapta și se
deplasează, în coloană, spre uși, după
cum urmează: conducătorul auto
autospeciale – ușa 1, stânga;
servantul 2 – ușa 2, stânga; servantul
1 și comandantul de echipaj – ușa 2,
dreapta ( fig. 7).

Fig. 7

(4) Autospeciale încadrate cu 2 membri :
La aceste autospeciale, comandantul de
echipaj (și conducătorul auto autospeciale) se
întoarce la stânga, se deplas ează spre ușa din
stânga, se îmbarcă, iar servantul 1 la dreapta,
se deplasează și ocupă locul din față mijloc,
lăsând liber locul din dreapta față ( fig. 8).

Fig. 8
Art. 12 Locul din dreapta față al autospecialei este destinat comandantului
intervenției sau persoanelor stabilite de acesta. În situația în care acest loc rămâne
liber, acesta poate fi ocupat de ultimul membru al echipajului îmbarcat.
Art. 13 (1) Trecerea echipajului de la formația de marș la formația de adunare,
se execută la com anda „ECHIPAJ, LA ….. PAȘI ÎN FAȚA AUTOSPE CIALEI,
DEBARCAȚI!”.
(2) La această comandă, membrii echipajului coboară din ca bină, în ordinea
inversă urcării, se deplasează în fața autospecialei și își ocupă locurile în formație.
(3) Comandantul de echipaj, după ce coboară din mașină, supraveghează
trecerea de la formația de marș la for mația de adunare, apoi își ocupă locul în
formație.

ISU 01
12 3. ECHIPAREA ȘI ÎN DATORIRILE PERSONALULUI DESTINAT
INTERVENȚIEI LA INCENDII

3.1 Modul servant
3.1.1 Echipare .
Art. 14 La al ertare sau la ordin servanții se vor echipa cu:
a) costum de protecție tip pompier ;
b) lenjerie termică NOMEX
c) brâu pompier (centura de siguranță );
d) cordiță siguranță;
e) casca de protecție cu vizor;
f) radio -telefon portabil;
g) fluier;
h) lanternă;
i) briceag;
j) cizme din piele cu branț metalic sau
bocanci de intervenție , fig.9.

Fig.9

Art. 15 Echiparea la locul intervenției se execută în funcție de misiunile
preconizate a fi executate sau a ordinelor primite și se adaptează permanent tehnicilor
de intervenție aplicate , astfe l încât să asigure îndeplinirea misiunilor în condiții de
siguranță.
(1) Servantul 1
a) aparat de respirat cu aer
comprimat (dotat sau nu cu dispozitiv
de detectare a mișcării servantului);
b) cagulă de protecție NOMEX ;
c) mănuși de protecție;
d) toporaș psi;
e) mănuși e lectroizolante (la
nevoie);
f) cizme de cauciuc (la nevoie);
g) topor -târnăcop (la nevoie);
h) coarda/cordița de salvare (la
nevoie);
i) costum de protecție anticalorică
(la nevoie) , fig.10 .

Fig. 10

ISU 01
13 (2) Servantul 2
a) aparat de respirat cu aer
comprimat (d otat sau nu cu dispozitiv
de detectare a mișcării);
b) cagulă de protecție;
c) mănuși de protecție;
d) geantă accesorii (chei și feșe);
e) mănuși electroizolante (la
nevoie);
f) cizme de cauciuc (la nevoie)
g) costum de protecție anticalorică,
(la nevoie);
h) topor -târnăcop (l a nevoie) ,
fig. 11 .

Fig. 11

(3) Servantul 3
a) aparat de respirat cu aer comprimat (dotat sau nu cu dispozitiv de detectare
a mișcării);
b) cagulă de protecție;
c) mănuși de protecție;
d) mănuși electroizolante (la nevoie);
e) cizme de cauciuc (la nevoie);
f) topor -târnăcop (la nevoie);
g) coarda sau cordiță de salvare (la nevoie);
h) costum de protecție anticalorică, (la nevoie) , fig. 12 .

Fig. 12

3.1.2. Îndatoririle servanților la incendii
Îndatoririle servanților reprezintă totalitatea activităților și acț iunilor cu caracter
operativ, întreprinse de servanți pe timpul intervențiilor potrivit funcțiilor specifice.
În funcție de specif icul intervenției, autospecialele pe care sunt încadrați, nivelul
de încadrare al acesteia sau la ordin , servanții vor executa prin cumul și îndatoririle
specifice altor funcții.

ISU 01
14 Art. 16 Îndatoririle servanților la autospecialele de stingere cu apă și spumă
de capacitate medie și mare .
(1) Servantul 1 este subordonat comandantului de echipaj și răspunde de
localizarea și sting erea incendiilor în sectorul de lucru încredințat și de folosirea cu
eficien ță a substanțelor stingătoare . La ordin, î mpreună cu serv antul 3 formează
binomul de stingere în spații închise și semideschise.
Servantul 1 îndeplinește la locul interve nției următoarele îndatoriri:
a) îndeplinește îndatoririle servantului 1 din echipa de salvare;
b) întinde, prelungește și strânge liniile de furtun;
c) mânuiește dispozitivul de înaltă presiune ;
d) mânuieste tunul cu comandă manuală de pe autospecială;
e) mânuieș te țevile de re fulare a apei, țevile generatoare de spumă , tevile
lansatoare de spumă ;
f) mânuiește tuburile prelungitoare și capetele deversoare.
g) mânuiește toporașul sau toporul târn ăcop (la nevoie) , cordiț a de salvare sau
coarda de salvare (la nevoie) și mijloacelor porta bile de iluminat (lămpi,
lanterne etc);
h) mânuiește dispozitivul IFEX sau AFT ;
i) mânuiește stingătoarele din dotarea autospecialei;
j) mânuiește scara baston și scara de fereastră;
k) mânuiește prelata ignifugată sau aluminizată;
l) mânuiește reducțiile;
m) participă la remorcarea -decuplarea și punerea in funcțiune a utilajelor
remorcabile de intervenție;
n) înlocuiește, la nevoie, pe comandantul de echipaj;

(2) Servantul 2 este subordonat comandantului de echipaj și răspunde de
asigurarea și transportul utilajelor și acce soriilor la locul intervenției , de folosirea cu
eficiență a substanțelor stingătoare și asigurarea continuității lucrului pe dispozitivul
de intervenție. În cazul intervenției în cadrul sectoarelor de stingere, după executarea
recunoașterii , împreună cu co mandantul de e chipaj formează binomul de intervenție
în spații închise și semideschise.
Servantul 2 îndeplinește la locul intervenției următoarele îndatoriri:
a) îndeplinește îndatoririle servantului 2 din echipa de salvare;
b) întinde, prelungește și strâng e liniile de furtun;
c) supraveghează liniile de furtun, la nevoie aplică feși sau înlocuiește
furtunurile sparte;
d) mânuiește distribuitorul;
e) mânuiește accesoriile din geanta cu chei și feși;
f) la nevoie amenajează sursele naturale de apă pentru alimentare
g) mânu iește stingătoarele din dotarea autospecialelor;
h) mânuiește ejectorul pentru ape mici, ajutat de conducătorul auto;
i) mânuiește reducțiile;
j) mânuiește amestecătorul de linie, independent sau ajutat de servantul 3;
k) transport ă prelungitoarele țevilor generatoare de spumă și capetele
deversoare la locul ordonat și ajut ă la mânuirea lor;
l) ajută servantul 1 la mânuirea țevii lansatoare de spumă;

ISU 01
15 m) mânuiește accesoriile, utilajele și echipamentele pentru descarcerare, prim
ajutor și ventilarea spațiilor , împreună cu ce ilalți servanți , la ordinul
comandantului de echipaj;
n) la nevoie, mânuiește mijloacele portabile de iluminat (lămpi, lanterne etc.)
o) participă la remorcarea – decuplarea și punerea in funcțiune a utilajelor
remorcabile de intervenție;
p) împreună cu servantul 3 , mânuiește scara culisabilă și sc ara de împerechere ;
q) împreună cu servantul 3, transportă bidoanele cu lichid spumant;
r) particip ă la alimentarea autospecialelor cu spumogen;
s) îndeplinește, la ordin , și îndatoriri ale servantului 1 sau 3 .

(3) Servantul 3 este subordonat comandantului de echipaj și răspunde de
asigurarea condițiilor de lucru pentru șefii de țeavă, prin executarea de tăieri,
desfaceri, deschideri și demolări și asigurarea continuității lucrului pe dispozitivul de
intervenție. Împreună cu serv antul 1 formează binomul de stingere pentru localizarea
și stingerea incendiilor în spații închise și semideschise.
Servantul 3 are responsabilități în asigurarea securității intervenției, având
obligații de întrerupere a alimentării cu energie și gaze a consumatorilor rezidențiali.
Asigură informarea comandatului de echipaj despre alimentarea/nealimentarea cu
energie și/sau gaze a imobilului/locului intervenției.
Servantul 3 îndeplinește la locul intervenției următoarele îndatoriri:
a) întrerupe, la nevoie, alimentarea cu energie electrică la consumatorii
rezidențiali;
b) întrerupe, la nevoie, alimentarea cu gaze naturale, la consumatorii
rezidențiali;
c) execută, la ordin, desfaceri, tăieri, deschideri și demolări;
d) îndeplinește îndatoririle servantului 3 din echi pa de salvare;
e) întinde, prelungește și strânge liniile de furtun;
f) supraveghează liniile de furtun și, la nevoie, înlocuiește furtunurile sparte;
g) participă la alimentarea autospecialei cu spumogen;
h) împreună cu servantul 2, transportă bidoanele de lichid sp umant;
i) ajută servantul 2 la mânuirea amestecătorului de linie;
j) împreună cu servantul 2, mânuiește scara culisabilă și scara de împerechere
(aluminiu – 3 segmente);
k) mânuiește proiectorul p.s.i. , trepiedul și bobina de cablu, ajutat de
conducătorul autospeci alei;
l) ajută servanții 1 și 2 la mânuirea tuburilor prelungitoare și capetelor
deversoare;
m) mânuiește coturile pentru furtun și punțile de trecere;
n) mânuiește coarda de salvare;
o) mânuiește cangea, cazmaua, ranga și lopata;
p) mânuiește toporul târnăcop;
q) mânuiește colectorul;
r) identifică posibilitățile de alimentare cu apă din zonă;
s) mânuiește accesoriile, utilajele și echipamentele pentru descarcerare, prim
ajutor și ventilarea spațiilor , împreună cu ceilalți servanți, la ordinul
comandantului de echipaj;

ISU 01
16 t) mânuiește hidrantul portativ și cheia hidrant;
u) împreună cu conducătorul autospecialei racordează tuburile de absorbție și
sorbul;
v) racordează linia de furtun pentru alimentare;
w) la nevoie amenajează sursele naturale de apă pentru alimentare;
x) participă la remorcarea -dezremorcarea și punerea în funcțiune a utilajelor
remorcabile de intervenție;
y) îndeplinește, la ordin, îndatoriri ale servanților 1 și 2.

Art. 17 Îndatoririle servanților la autospecialele de stingere cu apă și spumă de
capacitate mică (sub 2000 l).
(1) Servantul 1 este subordonat comandantului de echipaj și răspunde de
localizarea și stingerea incendiilor, reducerea sau înlăturarea efectelor situațiilor de
urgență în sectorul de lucru încredințat și de folosirea cu eficien ță a substanțelor
stingătoare. La nevoie, după executarea recunoașterii, împreună cu comandantul de
echipaj formează binomul de stingere pentru localizarea și stingerea incendiilor în
spații închise și semideschise.
Servantul 1 îndeplinește la locul intervenției următoarele îndatoriri:
a) înlocuiește, la nevoie, pe comandantul de echipaj;
b) întinde, prelungește și strânge furtunurile de înaltă presiune;
c) mânuiește dispozitivele de refulare de înaltă presiune ;
d) mânuiește, la nevoie, mijloacele individuale de protecție a respirației;
e) mânuiește m ijloacele portabile de iluminat (lămpi, lanterne etc);
f) participă la remorcarea -desremorcarea și punerea in funcțiune a utilajelor
remorcabile de intervenție;
g) mânuiește stingătoarele din dotarea autospecialei;
h) îndeplinește, la ordin, îndatoriri ale servan tului 2.

(2) Servantul 2 este subordonat comandantului de echipaj și răspunde de
asigurarea și transportul utilajelor și accesoriilor la locul intervenției, de folosirea cu
eficiență a substanțelor stingătoare și asigurarea continuității lucrului pe disp ozitivul
de intervenție
Asigură securitatea intervenției, având obligații de întrerupere a alimentării cu
energie electrică și gaze a consumatorilor rezidențiali. Informează comandatul de
echipaj despre alimentarea/nealimentarea cu energie electrică și/sau gaze a
imobilului/locului intervenției.
Servantul 2 îndeplinește la locul intervenției următoarele îndatoriri:
a) întinde, prelungeș te și strânge liniile de furtun ;
b) întrerupe, la nevoie, alimentarea cu energie electrică a consumatorilor
rezidențiali;
c) întrerupe, la nevoie, alimentarea cu gaze naturale, a consumatorilor
rezidențiali;
d) supraveghează liniile de furtun, la nevoie înlocuiește furtunurile sparte;
e) mânuiește, la nevoie, accesoriile de tăiat și demolat din dotarea
autospecialei
f) mânuiește stingătoarel e din dotarea autospecialelor;
g) la nevoie, mânuiește mijloacele portabile de iluminat (lămpi, lanterne etc.)

ISU 01
17 h) participă la remorcarea – dezremorcarea și punerea in funcțiune a utilajelor
remorcabile de intervenție;
i) la nevoie, ajută conducătorul autospecialei la alimentarea autospecialei cu
substanțe stingătoare;
j) îndeplinește, la ordin, îndatoriri ale servantului 1.

Art. 18 Îndatoririle servanților la autospecialele de stingere cu pulbere .
(1) Servantul 1 este subordonat comandantului de echipaj și răspunde de
localizarea și stingerea incendiilor în sectorul de lucru încredințat și de folosirea cu
eficiență a substanțelor stingătoare.
Servantul l îndeplinește la locul intervenției următoarele îndatoriri:
a) înlocuiește la nevoie pe comandantul de echipaj;
b) întinde, prelungește și strânge liniile de furtun;
c) mânuiește pist oalele de refulare a pulberilor stingătoare;
d) mânuiește toporașul, cordița de salvare și lampa electrică portativă;
e) mânuiește prelata ignifugată sau aluminizată;
f) participă la remorcarea -desremorc area și punerea în funcțiune a utilajelor
remorcabile de intervenție (mai puțin la P.400) ;
g) mânuiește stingătoarele manuale din dotarea auto specialei;
h) îndeplinește , la ordin, îndatoriri ale servantului 2.

(2) Servantul 2 are responsabilități în asigurar ea securității intervenției, de
folosirea cu eficiență a substanțelor stingătoare și asigurarea continuității lucrului pe
dispozitivul de intervenție având obligații de întrerupere a alimentării cu energie
electrică și gaze a consumatorilor rezidențiali. I nformează comandatul de echipaj
despre alimentarea/nealimentarea cu energie electrică și/sau gaze a imobilului/locului
intervenției.
Servantul 2 îndeplinește la locul intervenției următoarele îndatoriri:
a) întinde , prelungește și strânge liniile de furtun;
b) supraveghează liniile de furtun, la nevoie, aplică feși sau înlocuiește
furtunurile sparte;
c) mânuiește proiectorul p.s.i.,trepiedul și bobina de cablu, ajutat de
conducătorul autospecialei;
d) participă la remorcarea -desremorcarea și punerea în funcțiune a ut ilajelor
remorcabile de intervenție;
e) mânuiește accesoriile din geanta cu chei și feși;
f) participă la alimentarea autospecialei cu pulberi stingătoare;
g) mânuiește coturile pentru furtun și lopata;
h) mânuiește coarda și cordița de salvare;
i) îndeplinește , la ordi n, îndatoriri ale servantului 1.

Art. 19 Îndatoririle servanților la autospecialele de evacuare a fumului, gaze lor
și iluminat .
(1) Servantul l este subordonat comandantului de echipaj și răspunde de
asigurarea iluminării locului incendiului, evacuarea fu mului și gazelor și intro ducerea
de aer proaspăt în încăperi, pe direcția sa de lucru.
Servantul 1 îndeplinește la locul intervenției următoarele îndatoriri:

ISU 01
18 a) înlocuiește , la nevoie, pe comandantul de echipaj;
b) realizează circuitele de alimentare a consumat orilor, mânuind bobinele cu
cablu;
c) mânuiește, la nevoie, mijloacele individuale de protecție a respirației;
d) mânuiește costumul de protecție anticalorică (la nevoie);
e) mânuiește cordița de salvare, toporașul și lampa electrică portativă;
f) ajută servantul 2 și conducătorul auto la transportul și mânuirea perdelei din
pânză, tijelor pentru perdea, coturilor meta lice, tuburilor de absorbție ale
grupului exhaustor;
g) transportă și mânuiește perdeaua din pânză și tijele acesteia la grupul
ventilator;
h) realizează disp ozitivul de evacuare de la pompa submersibilă și mânuiește
țevile de refulare a apei;
i) mânuiește reduc toarele cu manometru pentru oxi gen și acetilena ale
aparatului de tăiat și sudat autogen;
j) mânuiește furtunurile de cauciuc pentru oxigen și acetilenă;
k) mânu iește trusa pentru tăiat și sudat autogen și ochelarii de protecție;
l) participă cu întreaga grupă la pregătirea pentru lucru a pernei pneumatice;
m) mânuiește cablul, cleștele și electrozii aparatului de tăiat și sudat electric;
n) mânuiește masca, șorțul, jambie rele și mănușile de protecție pentru
executarea lucrărilor de sudură;
o) mânuiește proiectoarele mobile;
p) îndep linește, la ordin, îndatoriri ale servantului 2.

(2) Servantul 2 este subordonat comandantului de echipaj și răspunde de
transportul utilajelor și accesoriilor la locul intervenției și de asigurarea continuității
lucrului în dispozitivul de intervenție.
Servantul 2 îndeplinește la locul intervenției următoarele îndatoriri:
a) realizează circuitele de alimentare a consumatorilor mânuind bobinele cu
cablu;
b) mânuiește accesoriile din geanta cu chei și feși;
c) transportă, împreună cu servantul 1, cutia cu becuri pentru proiectoarele
mobile;
d) mânuiește cutia de distribuție a curentului elec tric;
e) transportă, împreună cu conducătorul autospecialei, grupul el ectrogen;
f) transportă și mânu iește electroexhaustorul, împre ună cu conducătorul
autospecialei;
g) transportă și mânuiește, împreună cu conducătorul autospecialei,
ventilatorul;
h) mânuiește, împreună cu conducătorul autospecialei, palanul manual;
i) amplasează plăcile avertizoare de pericol;
j) transportă, împreună cu conducătorul autospecialei, pompa submersibilă;
k) transportă proiectoarele mobile și trepiedele pentru acestea;
l) participă la pregătirea pentru lucru a pernei pneumatice;
m) transportă, împreună cu conducătorul autos pecialei, buteliile de oxigen și
acetilenă;

ISU 01
19 n) transportă, împreună cu conducătorul autospecialei, gene ratorul sau
transformatorul pentru sudură;
o) îndeplinește , la ordin, îndatoriri ale servantului 1.

Art. 20 Îndatoririle servantului la autospecialele de intervenție și salvare de la
înălțime .
(1) Servantul este subordonat comandantului de echipaj și răspunde, împreună
cu acesta, de pregătirea auto specialei pentru lucru, d e salvarea persoanelor și
lichidarea incendiului în sectorul încredințat.
Servantu l îndeplinește la locul intervenției următoarele îndatoriri:
a) întinde , prelungește și strânge liniile de furtun;
b) împreună cu comandantul de echipaj, montează nacela;
c) mânuiește scările de bază și de vârf;
d) mânuiește lampa electrica portativă și toporașul;
e) execută salvări de persoane de la înălțimi;
f) mânuiește prelata ignifugată sau aluminizată;
g) mânuiește cordița pentru legat furtunurile;
h) mânuiește țevile de reful are a agenților stingători și țeava de refulare pentru
vârful scării;

Art. 21 Îndatoririle servanți lor la autoplatforma de intervenție și salvare de la
înălțime:
(1) Servantul (alpinist -salvator) este subordonat comandantului de echipaj și
răspunde de localizarea și lichidarea incendiilor, de salvarea/evacuarea persoanelor
aflate în pericol la înălțime, de înlăturarea efectelor situațiilor de urgență și de
folosirea cu maximă eficiență a substanțelor stingătoare .
Servantul (alpinist -salvator) îndeplinește la locul intervenției următoarele
îndatoriri :
a) se echipează corespunzător pentru intervenție și își ia toate măsurile pentru
evitarea evenimentelor ce a r putea să -i pună în pericol viața, integritatea sau
sănătatea;
b) participă la recunoaștere;
c) mânuiește stingătoarele din dotarea autospecialei;
d) întinde, prelungește și strânge liniile de furtun, la nevoie aplică feși sau
înlocuiește furtunurile sparte;
e) mânuiește hidrantul portativ, mufa și cheia hidrantului;
f) ia măsuri pentru semnalizarea / balizarea zonei în care se intervine cu
autospeciala și a zonei în care există un pericol;
g) montează împreună cu condu cătorul autospecialei plăcile de bază pentru
reazemele de calare;
h) manevrează tunul și pulverizatorul de apă pentru autoprotecția nacelei;
i) utilizează dispozitivele de control ale brațului autospecialei din nacelă;
j) manevrează furtunul de refulare tip D de pe tamburul nacelei;
k) poziționează brațul nacelei ținând seama de respectarea distanței minime
față de cablurile de înaltă tensiune și permanent să existe posibilitatea
retragerii de urgență din zona periculoasă dacă situația o impune;
l) ia măsuri pentru a nu se depăși încărcătura recomandată în nacelă;

ISU 01
20 m) la nevoie execută operațiuni de salvare și autosalvare folosind echipamente
și procedee din alpinismul de intervenție sau scările autospecialei;
n) împreună cu comandantul de echipaj mânuiește targa din dotarea
autospecialei;
o) împreună cu comandantul de echipaj mânuiește proiectoarele din dotarea
autospecialei;
p) mânuiește troliul electric din dotare;
q) ține legătura cu comandantul de ec hipaj, folosind aparatura radio.

Art. 22 Îndatoririle servantului la autocamionul de transport efective și
materiale la intervenție , cu motopompă.
(1) Servantul este subordonat comandantului de echipaj și răspunde, împreună
cu acesta, de pregătirea motopompei pentru lucru și de evacuarea apei în sectorul de
lucru încredințat.
Servantul îndeplinește la locul intervenției următoarele îndatoriri:
a) împreună cu conducătorul autospecialei amplasează motopompa și
amenajează locul de aspirație a apei;
b) împreună cu conducătorul autospecialei mânuiește tuburile de aspirație
c) întinde, prelungește și st rânge liniile de furtun
d) supraveghează liniile de furtun și, la nevoie, înlocuiește furtunurile sparte;
e) mânuiește sorbul și coșul de protecție a acestuia;
f) mânuiește coturile pentru furtun și punțile de trecere;
g) încarcă/descarcă accesoriile, substanțele de s tingere, carburanții,
materialele, precum și transportul acestora la și de la locul intervenției, la
nevoie;

Art. 23 Îndatoririle servanților la navele/șalupele de stins incendii.
(1) Servantul 1 se subordonează comandantului de navă/conducător șalupă și
răspunde de localizarea și lichidarea incendiilor, a efectelor situațiilor de urgență în
sectorul de lucru încredințat și de folosirea cu eficiență a substanțelor stingătoare.
Servantul 1 îndeplinește la locul intervenției următoarele îndatoriri:
a) îndeplin ește îndatoririle servantului 1 din echipa de salvare;
b) întinde, prelungește și strânge liniile de furtun;
c) mânuiește țevile de refulare a apei și țevile generatoare de spumă;
d) mânuiește stingătoarele manuale din dotarea navei;
e) execută lucrări de matelotaj;
(2) Servantul 2 : se subordonează comandantului de navă/conducător șalupă și
răspunde de asigurarea condițiilor de lucru servantului 1, prin executarea de tăieri,
desfaceri, deschideri și demolări, asigurarea accesoriilor la locul intervenției,
folosirea cu eficiență a substanțelor stingătoare și asigurarea continuității lucrului pe
dispozitiv.
Servantul 2 îndeplinește la locul intervenției următoarele îndatoriri:
a) îndeplinește îndatoririle servantului 2 din echipa de salvare;
b) înlocuiește, la nevoie, servant ul 1;
c) întinde, prelungește și strânge liniile de furtun;
d) supraveghează liniile de furtun, la nevoie aplică feși sau înlocuiește
furtunurile sparte;

ISU 01
21 e) transportă prelungitoarele țevilor generatoare de spumă și capetele
deversoare la locul ordonat și ajută la mânuirea lor;
f) transportă împreună cu motoristul bidoanele cu lichid spumant;
g) execută, la ordin, desfaceri, tăieri, deschideri și demolări;
h) mânuiește stingătoarele manuale din dotarea navei;
i) execută lucrări de matelotaj;

Art. 24 Îndatoririle servanților la cvadiciclul (ATV) prevăzut cu sistem de
stingere a incendiilor.
(1) Conducător autovehicul și s ervant este subordonat comandantului
intervenției și acționează pentru salvarea persoanelor, animalelor și bunurilor
materiale, localizarea si lichidarea ince ndiilor, în sectorul de lucru încredin țat si de
folosirea cu eficiență a substanțelor stingătoare.
La locul intervenției are următoarele îndatoriri:
a) se echipează cu mijloacele de protecție și cele de intervenție / accesoriile
din dotarea autospecialei ;
b) mânuiește stingătoarele manuale din dotarea autovehiculului;
c) mânuiește instalațiile speciale din dotarea autovehiculului;
d) mânuiește toporașul , cordita de salvare si lampa electrica portativa ;

Art. 25 Îndatoririle servanților în cadrul echipei de salvar e sunt următoarele:
a) participă la executarea recunoașterii
b) respectă măsurile de asigurare a securității servanților
c) execută prin metodele, procedeele, tehnicile și procedurile ordonate
salvarea, deblocarea, descarcerarea, degajarea și evacuarea persoanelor din
zona de risc
d) acordă victimelor primul ajutor de bază
e) execută operațiuni pentru transportul victimelor în afara zonei de risc și
predarea acestora în vederea acordării primului ajutor calificat sau a
asistenței medicale de urgență;
f) execută operațiuni pentru evacuarea valorilor culturale importante și a
bunurilor de patrimoniu din zona de risc ;
g) execută operațiuni pentru evacuarea animalelor aflate în pericol, imobilizate
sau captive în medii ostile vieții ;
h) execută operațiuni de tăiere, desfacere, demolare , consolidare a elementelor
de construcții/instalații ce prezintă pericol ;
i) mânuiește scările manuale din dotare;
j) ține permanent legătura cu șeful de e chipă și ceilalți membri ai echipei de
salvare, folosind aparatura radio.

ISU 01
22 3.2 Modul conducător aut ospecială
3.2.1 Echipare

Art. 26 (1) La alertare sau la ordin, conducătorii autospecialelor se echipează cu:

(2) La locul intervenție i conducătorul autospeciale i/mecanicul de utilaj se
echipează și cu:
a) cască d e protecție cu vizor ;
b) aparat de respirat cu aer comprimat
(dotat sau nu cu dispozitiv de detectare
a mișcării ) – la nevoie ;
c) mănuși de protecție (la nevoie );
d) cizme de cauciuc (la nevoie ), fig. 14

Fig. 14

3.2.2. Îndatoririle conducătorului auto , motoristului, mecanicului/
conducător ului șalupă și motopropulsor , la autospeciale /nave/șalupe de stins
incendii
Art. 27 Conducătorul autospecialei (mecanicul de motopom pă) se
subor donează nemijlocit comandantului de echipaj. Răspunde de asigu rarea
deplasării autospecialelor și a transportului utilajel or, personalului și
substanțelor de stingere la locul intervenției, de asigurarea refulării apei sau
celorlalte sub stanțe de stingere pe dispozitiv și de funcționarea în parametri
optimi a instalațiilor speciale.
(1) Îndatoririle conducătorului autospecialei de stingere cu apă și spumă .
Conducătorul autospecialei îndeplinește următoarele îndatoriri :
a) conduce autospeciala și utilajele remorcabile la locul ordonat;
b) împreună cu servantul 3 mânuiește tuburile de aspirație, sorbul și coșul
pentru sorb;
c) întinde, prelungește și strânge primele role de furtun;
d) racordează liniile de furtun la ieșirile din pompe; a) costum de protecție tip pompier;
b) brâu pompier (centura de
siguranță) ;
c) capelă/caciulă;
d) bocanci;
e) radio -telefon p ortabil , fig. 13.

Fig. 13

ISU 01
23 e) utilizează instalațiil e speciale pentru a asigura debitul și presiunea necesară
a substanțelor de stingere pe dispozitivul de intervenție ;
f) mânuiește proiectorul PSI, trepiedul și bobina cu cablu, ajutat de servan tul
3;
g) ajută servanții la ridicarea accesoriilor din autospeciale;
h) mânuiește, împreună cu servantul 2, ejectorul de ape mici;
i) mânuiește reducțiile, cheile racord și la nevoie aplică feșe;
j) participă la remorcarea -dezemorcarea și punerea în funcțiune a utilajelor
remorcabile de intervenție;
k) ajutat de întregul echipaj, exec ută între ținerea autospecialei și acc esoriilor
din dotarea acesteia.

(2) Îndatorir ile conducătorului autospecialei de stingere cu pulbere.
Conducătorul autospecialei are următoarele îndatoriri :
a) conduce autospeciala și utilajele remorcabile la locul ordo nat;
b) întinde, prelungește, înlocuiește și strânge liniile de furtun;
c) racordează liniile de furtun la ieșirile din insta lație;
d) pune în funcțiune instalația specială;
e) mânuiește proiectorul PSI trepiedul si bobina cu cablu, ajutat de servantul 2;
f) ajutat de întregul echipaj, execută întreți nerea autospecialei și ac cesoriilor
din dotarea acesteia.

(3) Îndatoririle conducătorulu i autospecialei de evacuare a fumului, gaze lor și
iluminat.
Conducătorul autospecialei are aceeași subordonare ca si la celelalte
autospeciale și răspunde de pun erea în funcțiune și mânuirea instalațiilor de
producere și distribuirea curentului electric, conform instrucțiunilor de lucru și are
următoarele îndatoriri :
a) conduce autospeciala la locul ordonat;
b) realizează legătura la pământ a autospecialei;
c) conectează și deconectează, la ordin, consumatorii de curent la tabloul de
comandă și distribuție;
d) participă, cu întregul echipaj, la pregătirea pentru lucru a accesoriilor
necesare instalării exhaustorului;
e) transportă, împreună cu servantul 2, grupul electrogen, pompa submersibilă,
buteliile cu oxigen și acetilenă;
f) transportă și mânuiește electroexhaustorul și ventilatorul, împreună cu
servantul 2;
g) mânuiește, împreună cu servantul 2, palanul manual;
h) verifică corectitudinea și încărcătura de sarcină a
fiecărui circuit;
i) mânuiește, împreună cu servantul 2, proiecto rul PSI;
j) pune în funcțiune și supraveghează funcționarea utilajelor din dotarea
autospecialei;
k) împreună cu întregul personal al echipajului întreține accesoriile din dotarea
autospe cialei și răspunde de buna lor funcționare;
l) participă , cu întregul echipaj, la pregătirea p entru lucru a pernei pneumatice.

ISU 01
24
(4) Îndatoririle conducător ului auto la autoplatformele de intervenție și salvare
de la înălțime.
Conducător ul auto platformei se s ubordonează comandantului de echipaj și
răspunde de deplasarea autospecialei, amplasarea acesteia, stabilirea zonei de
siguranță și lucrul cu instalațiile speciale având următoarele îndatoriri:
a) conduce autospeciala la locul ordonat;
b) împreună cu comandantul de echipaj stabilește locul de amplasare a
autospecialei;
c) verifică dacă solul poate susține forțele exercitate de reazemele
hidraulice/calare;
d) mânuiește sistemul de acționare a reazemelor hi draulice/calare;
e) supraveghează și verifică funcționa rea siste melor automate de ridicare,
avertizare și asi gurare;
f) pune în funcțiune instalația pentru acționarea brațului telescopic și execută
manevre cu aceasta;
g) supraveghează liniile de furtun și la nevoi e le înlocuiește pe cele sparte.

(5) Îndatoririle conduc ătorului autospecialei și comandant de echipaj la
autocamionul de transport efective și materiale la intervenție, cu motopompă.
Comandantul de echipaj îndeplinește și atribuțiile conducătorul ui auto și
răspunde de asigu rarea deplasării autospecialelor și transportului utilajel or și are
următoarele îndatoriri:
a) conduce autospeciala la locul ordonat;
b) împreună cu servantul amplasează motopompa și amenajează locul de
aspirație a apei;
c) împreună cu servantul mânuiește tuburile de aspirație;
d) întinde, prelungește și strânge liniile de furtun;
e) supraveghează liniile de furtun și, la nevoie, înlocuiește furtunurile sparte.

(6) Îndatoririle m otorist ului, mecanic ului/conducător șalupă și motopropulsor
la navele/șalupele de stins incendii.
Motorist ul-mecanic : se subor donează comandantului navei și răspunde de
pregătirea mașinilor principale de propulsie, a celor speciale, a instalaților de
guvernare, a instalațiilor și motoarelor electrice, supravegherea în timpul funcționării
și întreținerea acestora, revizia tehnică și remedierea instalațiilor electrice și tehnice
cu mijloacele bordului. El are următoarele îndatoriri:
a) întreține și supraveghează în timpul funcționării motoarele principale și
auxiliare, precum și celelalte instalații din compartimentul mașini;
b) asigură p ropulsia mecanică a navei și desfășurarea în siguranță a manevrelor
cu mașinile principale de propulsie;
c) verifică starea tehnică, exploatarea în siguranță și întreținerea mașinilor,
instalațiilor, utilajelor, echipamentelor, aparatelor și instrumentelor;
d) asigură distribuirea energiei electrice la bordul navei;
e) răspunde de buna funcționare a pompelor de stins incendii aflate la bordul
navei;
f) racordează liniile de furtun la ieșirile din pompe;

ISU 01
25 g) pune în funcțiune instalația de lucru cu apă a navei;
h) mărește sau micșorează presiunea de refulare a agenților stingători;
i) ajută servanții 1 și 2 la debarcarea accesoriilor PSI de pe navă;
j) mânuiește pasarela de trecere;
k) recepționează și transmite ordine, semne și semnale.

(7) Conducător șalupă și motopropulsor : se subor donează șefului turei de
serviciu și răspunde de siguranța șalupei, de menținerea la bord a condițiilor pentru
navigația șalupei și de protecție a mediului, menținerea condițiilor de muncă a
echipajului și pregătirea acestuia. Conducătorului șalupei i se s ubordonează întregul
echipaj și persoanele îmbarcate temporar , având următoarele îndatoriri:
a) supraveghează lucrările care ar putea influența stabilitatea șalupei;
b) ia măsuri ca toate avariile și incidentele suferite la șalupă să fie remediate
imediat și pe cât posibil cu mijloacele bordului;
c) utilizează echipamentele de comunicații aflată la bordul șalupei;
d) recepționează și transmite ordine, semne și semnale.

3.3 Modul comandant de echipaj
3.3.1 Echipare

Art.2 8 (1) La alertare sau la ordin:
a) costum de prot ecție tip pompier ;
b) lenjerie termică NOMEX;
c) brâu pompier ( centura de siguranța );
d) cordiță de siguranță;
e) casca de protecție cu vizor;
f) radio -telefon portabil;
g) cizme scurte din piele cu branț metalic
sau bocanci de intervenție ;
h) lanternă;
i) fluier;
j) briceag, fig. 15.

Fig. 15

(2) La locul intervenției se echipează și cu:
a) aparat de respirat cu aer comprimat
(dotat sau nu cu dispozitiv de detectare a
mișcării);
b) mănuși de protecție;
c) cagulă de protecție NOMEX ;
d) cizme de cauciuc, la nevoie;
e) toporaș p.s.i.;
f) mănuși electroizolante, numai la FGI;
g) costum de protecție anticalorică, (la nevoie);
h) coarda, cordita de salvare (la nevoie), fig. 16 .

Fig. 16

ISU 01
26 3.3.2 Îndatoriri le comandantului de echipaj la incendii
Art. 29 Îndatori rile comandantului de echipaj la au tospecialele de stingere cu
apă și spumă.
(1) Comandantul de echipaj este subordonat șefului turei de serviciu sau
ajutoru lui acestuia. R ăspunde de deplasarea echipajului la locul intervenției , de
modul de îndeplinire a îndatoririlor de către servanții di n subordine și, împreună cu
conducătorul autospecialei, de buna funcționare și întreținere a utilajelor și
accesoriilor.
(2) Nominalizează servanții care vor constitui binomul și dă ordinul de
intervenție.
(3) În afara atribuțiilor generale mai are următo arele îndatoriri :
a) verifică echiparea corespunzătoare a servanților pentru intervenție;
b) conduce, la nevoie, operațiun ile de intervenție la incendii ;
c) stabilește locul și pozițiile de lucru ale servanților;
d) împreună cu servanții nominalizați formează binomul de intervenție ;
e) ia măsuri de asi gurare a securității servanților;
f) mânuiește stingătoarele din dotarea autospecia lelor;
g) mânuiește împreună cu servantul l, scara de îm perechere;
h) conduce activitatea echipajului pentru remorcarea -dezremorcarea și punerea
în funcțiune a utila jelor remorcabile ;
i) îndeplinește, după recunoaștere, îndatoririle ser vantului l pe partea dr eaptă a
dispozitivului de inter venție (la nevoie);
j) mânuiește lampa electrică portabilă;
k) recepționează și tran smite ordine, semne și sem nale;
l) îndeplinește, la ordin sau la nevoie , îndatoriri ale servanților.

Art. 30 Îndatoririle comandantului de echipaj la autospecialele de stingere cu
pulbere .
(1) Comandantul de echipaj este subordonat șefului turei de serviciu sau
ajutoru lui acestuia. Răspunde d e deplasarea echipajului la locul intervenției, de
modul de îndeplinire a îndatoririlor de către servanții din subordine și, împreună cu
conducătorul autospecialei, de buna funcționare și întreținere a instalațiilor speciale și
echipamentelor din dotare.

(2) În afara atribuțiilor generale, are următoa rele îndatoriri :
a) verifică echiparea corespunzătoare a servanților pentru intervenție;
b) stabilește locul și pozițiile de lucru ale servan ților;
c) ia măsuri de asigurare a securității servanților;
d) mânuiește stingăt oarele din dotarea autospecialei;
e) conduce activitatea grupei pentru remorcarea -dezremorcarea și punerea în
funcțiune a utilajelor remorcabile la intervenție;
f) îndeplinește, după recunoaștere, îndatoririle ser vantului l pe partea dr eaptă
a dispozitivului d e inter venție;
g) mânuiește lampa electrică portativă;
h) recepționeaz ă si transmite ordine, semne si semnale ;
i) îndeplinește , la ordin, îndatoriri ale servanților.

ISU 01
27 Art. 31 Îndatoririle comandantului de echipaj la autospecialele de evacuarea
fumului, gazelor și pe ntru iluminat.
(1) Comandantul de echipaj răspunde de deplasarea autospecialei la locul
intervenției, de realizarea și lucrul în dispozitivul ordonat precum și de conectarea
corectă a consumato rilor, astfel încât să nu se provoace avarii tehnice.

(2) În afara atribuțiilor generale, are următoarele îndatoriri :
a) verifică echiparea corespunzătoare a servanților pentru intervenție;
b) stabilește locul de lucru al servanților;
c) urmărește executarea întocmai a ordinelor date și ia măsuri de asigurare a
securității servanților;
d) îndeplinește, după recunoaștere, îndatoririle servantului 1 (la nevoie);
e) urmărește ca pe timpul realizării dispozitivului să nu se blocheze căile de
acces și să nu se degradeze cir cuitele de către alte mijloace mobile de
intervenție;
f) urmărește amplasarea consumatorilor și circu itelor de alimentare cu energie
electrică, astfel încât să se evite udarea lor;
g) verifică conectarea consumatorilor în dispozitiv înainte de realizarea
legăturii la priza mașinii;
h) organizează salvarea persoanelor, folosind completul de salvare;
i) participă cu întreaga grupă la transportul și pregătirea pentru lucru a pernei
pneumatice;
j) conduce acțiunea grupei pentru remorcarea -desremorcarea și punerea în
funcț iune a utilajelor remorcabile de intervenție;
k) îndeplinește, la ord in, îndatoriri ale servanților.
l) recepționează și transmite ordine, semne, și semnale.

Art. 32 Îndatoririle comandantului de echipaj (și conducător autospecială) la
autospeciala de intervenție și salvare de la înălțim e.
Comandantul de echipaj (și conducăto r autospecială) se subordonează
comandantului intervenției/șefului sectorului de intervenție și răspunde de deplasarea
autospecialei, amplasarea acesteia, stabilirea zonei de siguranță și lucrul cu
instalațiile speciale având următoarele îndatoriri:
a) condu ce autospeciala la locul ordonat;
b) împreună cu comandantul intervenției/șeful sectorului de intervenție
stabilește locul de amplasare a autospecialei;
c) verifică echiparea corespunzătoare a servanților pentru intervenție;
d) verifică dacă solul poate susține for țele exercitate de reazemele
hidraulice/calare;
e) mânuiește sistemul de acționare a reazemelor hi draulice/calare;
f) montează nacela, ajutat de servant, dacă este cazul;
g) supraveghează și verifică funcționa rea sistemelor automate de ridicare,
avertizare și asi gurare;
h) pune în funcțiune instalația pentru acționarea scării/brațului telescopic și
execută manevre cu aceasta;
i) supraveghează liniile de furtun și la nevoie le înlocuiește pe cele sparte;
j) organizează salvarea persoanelor.

ISU 01
28 Art. 33 Îndatoririle coman dantului de echipaj la autoplatformele de intervenție
și salvare de la înălțime .
Comandantul de echipaj (alpinist – salvator ) se subordonează comandantului
intervenției/șefului sectorului de intervenție și răspunde de amplasarea autospecialei,
stabilirea zonei de siguranță și lucrul cu instalațiile speciale , având următoarele
îndatoriri:
a) ia măsuri pentru semnalizarea/balizarea zonei în care se intervine cu
autospeciala și a zonei în care există un pericol iminent;
b) montează împreună cu membrii echipajului p lăcile de bază pentru
reazemele de calare;
c) utilizează dispozitivele de control ale brațului autospecialei din postul de
comandă aflat pe platforma acesteia;
d) întinde, prelungește și strânge liniile de furtun, la nevoie aplică feși sau
înlocuiește furtunuril e sparte;
e) manevrează tunul de apă și pulverizatorul de apă pentru autoprotecția
nacelei;
f) împreună cu echipajul autospecialei mânuiește proiectoarele din dotarea
acesteia;
g) ia măsuri pentru a nu se depăși încărcătura recomandată în nacelă;
h) la nevoie acționea ză butonul de oprire de urgență;
i) la nevoie, folosește metode și procedee de alpinism de intervenție și
respectă întocmai regulile și normele în domeniu;
j) mânuiește stingăto arele din dotarea autospecialei.

Art. 34 Îndatoririle comandantului de navă și timon ier la navele de stins
incendii
(1) Comandant ul de navă (și timonier ) se subordonează șefului turei de
serviciu și răspunde de siguranța navei și de menținerea la bord a condițiilor pentru
navigația navei , de protecție a mediului. Comandantului navei i se subordonează
întregul echipaj ș i persoanele îmbarcate temporar, având următoarele îndatoriri:
a) ia măsuri pentru menținerea în permanentă starea de funcționare a tehnicii și
instalațiilor de la bordul navei pe timpul intervenției ;
b) asigură măsuri de siguranță a navei pe timpul marșului și a staționării;
c) supraveghează direct toate lucrările care ar putea influența stabilitatea navei;
d) ia măsuri ca toate avariile și incidentele suferite la navă să fie remediate
imediat și pe cât posibil cu mijloacele bordului;

Art. 35 Șeful echipei de salvare are următoarele îndatoriri :
a) verifică echiparea corespunzătoare a servanților ;
b) stabilește locul și pozițiile de lucru ale servanților ;
c) ia măsuri de asigurare a securității servanților ;
d) execută prin metodele, procedeele, tehni cile și procedurile ordonate
salvarea, deblocarea, descarcerarea, degajarea și evacuarea persoanelor din
zona de risc ;
e) acordă victimelor primul ajutor de bază ;

ISU 01
29 f) conduce operațiunile pentru transportul victimelor în afara zonei de risc și
predarea acestora î n vederea acordării primului ajutor calificat sau a
asistenței medicale de urgență ;
g) conduce operațiunile pentru evacuarea valorilor culturale importante și a
bunurilor de patrimoniu din zona de risc ;
h) conduce operațiunile pentru evacuarea animalelor aflate în pericol,
imobilizate sau captive în medii ostile vieții ;
i) conduce operațiunile de tăiere, desfacere, demolare, consolidare a
elementelor ce prezintă pericol ;
j) mânuiește scările din dotare echipamentele și accesoriile de protecție
individuală, salvare, pe ntru descarcerare, acordare a primului ajutor,
iluminat .

3.4 Modul șef tură de serviciu
3.4.1 Echipare
Art. 36 (1) La alertare sau la ordin:
a) costum de protecție tip pompier ;
b) lenjerie termică NOMEX;
c) brâu pompier ( centura de
siguranța );
d) casca de protecție cu vizor;
e) radio -telefon portabil;
f) cizme scurte din piele cu branț
metalic sau bocanci de intervenție ;
g) lanternă;
h) fluier;
i) briceag , fig. 17.

Fig. 17

(2) La locul intervenției se echipează și cu:
a) cagulă de protecție;
b) mănuși de protecție;
c) aparat de respira t cu aer comprimat
(dotat sau nu cu dispozitiv de detectare a
mișcării);
d) mănuși electroizolante (la nevoie);
e) cizme de cauciuc (la nevoie);
f) costum de protecție anticalorică ( la
nevoie);
g) binoclu (la nevoie), fig. 18 .

Fig. 18

ISU 01
30 3.4.2 Îndatoriri șeful ui turei de serviciu la incendii
Art. 37 Șeful tur ei de serviciu asigură conducerea intervenți ei până la preluare a
acesteia de către persoane le ierarhic superioare , având următoarele îndatoriri :
a) stabilește forțele și mijloacele cu care se deplasează la int ervenție ;
b) transmite ordinul de deplasare către comandanții de echipaje, precizând
locul intervenției , forțele și mijloacele ce se deplasează, ordinea acestora în
coloană , itinerariul de deplasare, alte date și informații de interes operativ ;
c) organizează și conduce operațiunile pentru intervenție , până la sosirea
persoanelor ierarhic superioare ;
d) stabile ște necesitatea intervenției prin constituirea binomului de intervenție
și transmite ordinul către comandantul de echipaj;
e) nominalizează persoana care monito rizează folosirea aparatelor de respirat
cu aer comprimat;
f) identifică riscurile la care poaste fi expus personalul de intervenție și adoptă
tacticile de intervenție asfel încât să asigure protecția proprie cât și a
personalului;
g) organize ază delimitarea/mar carea zonelor de intervenție ;
h) se amplasează în locuri care să îi permită observarea continuă a evoluției
incendiului fiind gata să dea semnalul de retragere, dacă este cazul;
i) la sosirea la locul interven ției persoanelor ierarhic superioare raporte ază
despr e situația existentă la fața locului (modul de manifestare a incendiului,
existența victimelor sau a substanțelor periculoase, măsurile luate, forțele și
mijloacele implicate și alte informații de interes operativ ).
j) transmite , în timpul cel mai scurt de la ajungerea la locul intervenției și
periodic, rapoarte operative prin mijloacele de comunicare avute la
dispoziție ;
k) stabilește elementele constitutive ale cauzei probabile de incendiu și
condițiile care au favorizat evoluția acestuia ;
l) întocmește documentel e stabilite, după încheierea acțiunilor de intervenție
și transmite în punctul de comandă datele din raportul de intervenție;
m) asigură restabilirea capacității de intervenție a forțelor și mijloacelor care au
participat la intervenție.

4. OBLIGAȚII PRIVIND SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

Art. 38 (1) Personalul cu atribuț ii de conducere a intervențiilor :
a) adoptă tactici de intervenție care să aibă în vedere, cu prioritate, asigurarea
securității proprii și a personalului din subordine prin amplasarea forț elor și
mijloacelor astfel încât să existe permanent posibilitatea retragerii în
condiții de siguranță în cazul producerii unor explozii, răbufniri de flacără,
prăbușiri de elemente de construcție etc.;
b) urmărește folosirea echipam entelor și mijloacelor de protecție individuală
adecvate situației respective ;
c) ia în considerare competențele personalului din subordine , în ceea ce
privește executarea misiunilor, avâ nd în vedere aspectele ce vizează
securitatea și sănătatea în muncă.

ISU 01
31 (2) Personalul cu atribuții d e execuție :
a) desfășoară activitatea la intervenție, conform competențelor, execu tând doar
operațiunile ordonate;
b) exploatează corespunzător autospecialele, utilajele , mijloacele și accesoriile
din dotare ;
c) monitorizează permanent locul unde își desfășoară ac tivitatea, în vederea
identificării în timp util a unor factori care i -ar putea pune în pericol
integritatea corporală, iar în cazul ident ificării unor astfel de factori va lua
măsuri urgente de adăpostire/evacuare, fără a aștepta un ordin în acest sens;

(3) Verificarea și folosirea integrală a echipamentului de protecție individual
este obligatorie pentru întregul personal participant la intervenție și este o
responsabilitate individuală.

(4) Autoevacuarea din spațiile incendiate se face din proprie ini țiativă în cazul
în care crește riscul de accidentare sau se schimbă condițiile de lucru. Fiecare
participant la intervenție este obligat să își asigure minim o cale de autoevacuare și să
acționeze numai în condiții de siguranță.

(5) În cazul când există indicii privind existența în zona acțiunilor de intervenție
a unor surse ce pot produce contaminarea de natură CBRN sau există pericol de
explozie se va adopta obligatoriu tactica defensivă și se va solicita efectuarea
măsurătorilor și determinărilor de către echipe specializate.
În situația cînd există dotarea corespunzătoare, se vor utiliza detectoare portabile
de gaze toxice și explozive (de tipul Cl 2, NH 3, CO 2, H 2S, CO, O 2, SO 2 etc.), aparatură
pentru determinarea contaminării ra dioactive, respectiv do zimetre personale cu citire
directă.

5. UTILIZAREA, ÎNTREȚINEREA ȘI DEPOZITAREA
ECHIPAMENTULUI SPECIAL DE PROTECȚIE

Art. 39 (1) Echipamentul special de protecție se va folosi atât pe timpul
intervențiilor cât și la activități de formare profesională .

(2) Utilizarea echipamentului de protecție ca echipament de lucru este strict
interzisă.

Art. 40 (1) Căștile de protecție cu vizor, costumele de protecție tip pompier,
centurile de siguranță, mănușile de protecție și celelalte articole de echipament
special și de protecție se păstrează în dulapuri și/sau pe rafturi curate, într -un rastel
special amenajat, departe de surse de căldură și ferite de radiația solară sau umezeală.

(2) Verificarea materialelor și acceso riilor constituie atribuție de serviciu și se
execută zilnic, individual , cu ocazia predării primirii serviciului de permanență,
eventualele neregului constatate fiind raportate pe cale ierarhică.

ISU 01
32 Art. 41 Echipamentul special de protecție utilizat de personal la misiunile de
intervenție, se întreține în conformitate cu instrucțiunile tehnice ale articolelor de
echipament respective.

Art. 42 Articolele din echipamentul special de protecție deteriorate pe timpul
intervenției se vor înscrie în raportul de intervenție.

6. ORGANIZAREA ACȚIUNILOR DE INTERV ENȚIE

Art. 43 (1) Organizarea acțiunilor de intervenție presupune ansamblul de
activități și măsuri care se execută pentru asigurarea continuității acțiunilor de
intervenție și îndeplinirea misiunilor.

(2) Conducerea acțiunilor de intervenție este asigu rată pe principiul comenzii
unice , gradual , de către subofițeri/ofițeri din cadrul structurilor profesioniste pentru
situații de urgență .

(3) La sosirea la locul intervenției a persoanei ierarhic superioară, comandantul
intervenției care a asigurat condu cerea până în acel moment este obligat să se prezinte
și să raporteze acesteia despre situația existentă la fața locului detaliind: modul de
manifestare a incendiului, existența victimelor sau a substanțelor periculoase,
măsurile luate, forțele și mijloace le implicate și alte informații releva nte privind
situația operativă .

(4) În cazul intervențiilor organizate pe sectoare , comandantul intervenției
desemnează personal din cadrul grupei operative pentru identificarea, evaluarea,
analiza, monitorizarea risc urilor pe timpul acțiunilor de intervenție.

(5) Pentru realizarea în bune condiții a fluxului informațional -decizional,
personalul care asigură intervenția va fi echipat, în afara echipamentului individual de
protecție și cu veste de culori diferite, astf el:
a) servanții și conducătorii autospecialelor/mecanicii care încadrează sau nu
tehnica de intervenție – cască de culoare ROȘIE;
b) șef tură de serviciu/comandanții de echipaje/echipe – cască de culoare
ALBĂ;
c) comandantul intervenției – cască de culoare ALBĂ și vestă reflectorizantă
de culoare GALBENĂ inscripționată pe spate ,,Comandant Intervenție;
d) grupa operativă – cască de culoare ALBĂ și vestă reflectorizantă de culoare
VERDE inscripționată pe spate ,,Grupa Operativă”;

(6) În cazul producerii simultane a ma i multor situații de urgență , în locații
diferite, comandantul intervenției poate nominaliza altă persoană pentru conducerea
acțiunilor de intervenție.

ISU 01
33 7. OPERAȚIUNI PENTRU DESFĂȘURAREA
INTERVENȚIEI LA INCENDII

7.1 Alertarea pentru intervenție
Art. 44 (1) Alertarea pentru intervenție cuprinde recepționarea și înregistrarea
anunțului, introducerea semnalului acustic, transmiterea ace stuia șefului turei de
intervenție și adunarea personalului în vederea deplasării la locul intervenției .

(2) Recepționarea apelului, în vederea alertării pentru intervenție se face , de
regulă, prin Sistemul național unic pentru apeluri de urgență 112 , prin declanșarea
sistemului de observare -alarmare automată a incendiilor sau anunțare telefonică
directă .

(3) Operațiunea de a lertare se efectuează prin declanșarea, de către
radiotelefonistul de serviciu a semnalelor acustice și optice stabilite sau la ordinul
șefului turei de serviciu .

(4) La recepționarea semnalului (ordinului), personalul operativ exe cută
următoarele :
a) întrerupe activitățile în care este angrena t;
b) se deplasează la locul de păstrare a echipamentului de protecție;
c) ridică echipamentul de protecție, se deplasează pe locul stabilit și se
echipează;
d) după echipare , scoaterea autospecialei din garaj și oprirea ace steia la locul
stabilit , membrii echipajului se îmbarcă în autospecială și își ocupă locurile
în cabină , iar comandantul de echipaj se aliniază în fața șeful turei de
serviciu pentru primirea ordinului de marș ;
e) se trece la formația de marș la ordinul com andantulu i de echipaj .

(5) După primirea ordinului de marș , comandantul de echipaj transmite
conducătorului autospecialei:
a) obiectivul la care se intervine;
b) locul autospecialei în coloană;
c) itinerariul de deplasare la locul intervenției.

(6) Timpul d e alertare se consideră intervalul cuprins între momentul primirii
apelului de urgență și cel al constituirii formației de marș, în vederea deplasării la
locul evenimentului.

(7) Timpul de alertare nu trebuie să depășească trei minute.

(8) Se interzice îmbarcarea servanților în cabină înainte ca șoferul să scoată
autospeciala din garaj sau pe timpul cât aceasta se găsește în mișcare.

(9) Alertarea se poate executa și în urma anunțării directe , verbale sau
telefonice, la sediul unității sau subunităților . În cazul anunțării directe la sediul
unității și subunității a situațiilor de urgență, se procedează la legitimarea persoanelor

ISU 01
34 și înregistrarea datelor privind identitatea acestora, locul și natura evenimentului și se
raportează eșalonului superior.

(10) În situația observării directe a producerii unor situații de urgență, se
declanșează semnalul de alertare și se raportează despre aceasta eșalonului superior .

7.2 Deplasarea la intervenție.
Art. 45 (1) Deplasarea la locul intervenției se execută în baz a ordinului de
deplasare al comandantului sub unității (înlocuitorului legal)/ șefului turei de serviciu /
comandant echipaj, în care se vor preciza:
a) locația unde se intervine;
b) itinerarul de deplasare;
c) forțele și mijloacele ce se deplasează;
d) ordinea acestora în coloană.

(2) Pe timpul deplasării, în funcție de prevederile documentelor de organizare a
intervenției și datele cunoscute privind situația existentă, comandantul intervenției,
transmite prin mijloace de comunicare, dispoziții preliminare pentru intrar ea în
acțiune a forțelor concentrate.

(3) Deplasarea la locul intervenției se face în coloană, pe itinerar iul și ordinea
precizate , folosind obligatoriu mijloacele de avertizare optice și acustice, astfel încât
să se ajungă la locul intervenției în timpul cel mai scurt, în condiții de siguranță și cu
capacitatea de intervenție completă.

(4) De regulă, timpul de deplasare pe uscat este de 5 -35 minute în funcție de
amplasarea localităților și importanța obiectivelor.

(5) Dacă din diferite motive autospe ciala nu poate ajunge la locul intervenției,
echipajul , mai puțin conducătorul autospecialei, continuă deplasarea c u un alt vehicul
sau pe jos . Felul și cantitatea accesoriilor care se transportă de către servanți vor fi
stabilite de comandantul de echipaj , în funcție de natura intervenției și de po –
sibilitățile de acțiune existente .

(6) La l ocul intervenției, conducătorul auto /mecanicul amplasează
autospeciala /utilajul astfel încât să permită manevrarea ulterioară și realizarea optimă
a dispozitivelor de intervenție , precum și o eventuală evacuare rapidă a autospecialei
în cazul în care integritatea acesteia este pusă în pericol .

(7) Se interzice deschiderea ușilor, precum și coborârea servanților din cabină pe
timpul cât autospeciala se gă sește în mișc are.

7.3 Intrarea în acțiune a forțelor, amplasarea mijloacelor și realizarea
dispozitivului preliminar de intervenție
Art. 46 (1) Dispozitivul preliminar de intervenție pentru stingerea incendiilor , se
realizează după sosirea la locul incendiului , conco mitent cu executarea recunoașterii ,
și trebuie să asigure desfășurarea rapidă a forțelor și mijloacelor în dispozitivul de

ISU 01
35 intervenție, executarea unor manevre în timp scurt, precum și scoaterea de sub pericol
a personalului și tehnicii. Acesta se realizea ză la ordinul comandantului intervenției,
care cuprinde:
a) locul de amplasare a tehnicii de intervenție;
b) numărul și tipul țevilor de însoțire pe timpul recunoașterilor;
c) modul de alimentare cu apă și alte substanțe de stingere;
d) numărul, tipul și direcțiile de realizare a dispozitivului;
e) aliniamentul până la care se realizează dispozitivul.

(2) Pentru realizarea dispozitivului preliminar, comandan tul de echipaj ordonă
următoarele:
a) locul de amplasare a autospecialei (stabilit împreună cu conducătorul auto) ;
b) modul de alimentare cu apă și cu alte substanțe de stingere;
c) aliniamentul până la care se întind liniile de fur tun și tipul acestora;
d) locul de amplasare a distribuitorului;
e) țeava de însoțire la recunoaștere (când este cazul);
f) accesoriile și utilajele ce se aduc la nivelul distribuitorului;
g) compunerea și dotarea echipei de salvare și evacuare (când este cazul).

(3) Pe baza ordinului pentru realizarea dispozitivului premergător, se execută
următoarele :
a) servanții se echipează cu accesoriile necesare func ției ce o îndeplinesc,
conform prevederilor prezentului ordin; conducătorul autospecialei
amplasează autospeciala pe locul stabilit și identifică posibili tățile de
alimentare a acesteia. Autospeciala nu se amplasează direct la sursă când
sursa de apă se gă sește la limita maximă a alimentării directe sau când
alimentarea se face prin întreruperea continuității. În această situație, se
ampla sează inițial lângă obiectiv, se realizează țeava de însoțire la
recunoaștere și se lucrează cu apa din cazan . Servanții realizează
dispozitivul spre sursă, după care autospeciala se deplasează la aceasta;
b) se deschid ușile bancheților cu accesorii și se des fac dispozitivele de
prindere a scărilor, trecându -le în poziția de așteptare;
c) se întind liniile de furtu n pe direcțiile ordonate;
d) se transportă lângă distribuitor (sau la capătul li niilor de furtun) accesoriile
de protecție , pentru trecerea apei, de producere a spumei, scările (cân d este
cazul) și alte accesorii , în funcțiile de misiunile preconizate ;
e) se realizează dispozitivele din sectorul de alimen tare și cel intermediar
când se execută alimentarea în releu;
f) pe timpul intervenției autospecialele vor avea în funcțiune mijloacele de
avertizare optică .

(4) Particularități privind realizarea dispozitivul ui premergător la alte tipuri de
autospeciale:
a) La autospeciala pentru evacuarea fumului gazelor și iluminat servanții
execută în plus următoarele:
a.1) împământarea autospecialei și delimitarea perimetrului de siguranță ,
după amplasarea pe locul stabilit ;

ISU 01
36 a.2) dau jos principalele accesorii și le așează la cel puțin 5 m de
autospecială;
a.3) întind liniile de cablu electric pe direcțiile ordonate și transportă la
capătul lor accesoriile și materialele ordonate;
a.4) pregătesc pentru lucru aparatele de tăia t și sudat electric și autogen.
b) La autospecialele / autoplatformele de intervenție și salvare de la înălțime ,
servanții execută în plus următoarele:
b.1) calează autospeciala, după amplasarea acesteia pe locul stabilit ;
b.2) conducătorul autospecialei pune în funcțiune instalația pentru
acționarea pachetului de scări/platformei, orientând -o pe direcția ordonată.

(5) După realizarea dispozitivului preliminar, servanții se adună în linie pe un
rând, la capătul dispozitivului realizat sau în fața (spatele) a utoscării.

(6) În cazurile în care tactica de intervenție nu a fost stabil ită clar, se execută
numai dispozitivul de alimen tare cu apă a autospecialelor, coborârea rolelor de
furtun, a celorlalte accesorii și descătărămarea scărilor.

(7) Ordinul pentru realizarea dispozitivului preliminar de intervenție poate fi dat
odată cu ordinul de deplasare, pe timpul deplasării sau după sosirea la locul
intervenției.

(8) În cazul în care acțiunea urmează să se execute pe baza unor situații
prevăzute în documentele de organizare a intervenției, se trece direct la realizarea
dispozitivului de intervenție.

Art. 47 (1) Înainte de a iniția operațiunile de limitare, localizare și lichidare a
incendiilor, comandantul intervenției trebuie să stabile ască și să comunice ech ipajelor
tipul de intervenție adoptat , respectiv :

(2) Intervenția defensivă reprezint ă operațiunil e de intervenție desfășurate fără
a acționa direct asupra focarelor (personalul va fi dispus în afara zonei de risc) și se
adoptă în următoarele situații :
a) când există date concrete, privind riscul produce rii unui accident în orice
moment , cum ar fi:
– iminența exploziei unui recipient/rezervor incendiat;
– iminența contam inării cu substanțe chimice / radioactive;
– incendiul generalizat la întreaga construcție a c ărei structură
rezistență nu mai prezintă siguranță în exploatare existând în orice
moment pericolul pierderii stabilității ;
– inexistența unor date certe privind fluxul tehnologic sau natura și
cantitatea materialelor / substanțelor din obiectivul afectat.
b) când sunt afectate obiective cu regim special, cum sunt sediile și imobilele
misiunilor diplomatice, oficiil e consulare sau ale reprezentanțelor
internaționale etc., pentru care intervenția presupune c onsimțământul
prealabil al conducătorilor acestora;

ISU 01
37 c) când nu se poate constitui binomul de intervenție pentru acțiunea în spații
închise sau semideschise.

(3) Intervenția ofensivă reprezintă operațiunil e de intervenție desfășurate
pentru acțiunea directă asupra focarelor , până la lichidarea completă a incendi ului.

(4) Înainte a începerii acțiunii de stingere, comandantul intervenției trebuie să
stabilească mai întâi dacă atacul asupra focarului este sigur și poate fi aplicat , având
în vedere următoarele:
a) s-a executat recunoașterea locului în care se manifestă incendiul, (folosind ,
dacă sunt disponibile, mijloace tehnice pentru măsurarea temperaturii
flăcărilor și produ selor de ardere );
b) s-a asigurat alimentarea cu substanțe de stingere a tehnicii de interve nție;
c) este constituit binom ul de intervenție , astfel în cât minim um un servant să
rămână în afara structurii pentru a executa o eventuală o perațiune de salvare
a membrilor binomului ;
d) este nominalizată persoana care se ocupă cu monitorizarea lucrului cu
aparatele de respirat cu aer comprimat și aceasta este pre gătită și pozițion ată
astfel încât această activitate să fie executată în deplină siguranță;
e) evaluarea necesarului de forțe și mijloace a fos t finalizată ;
f) forțele și mi jloacele concentrate la faț a locului sunt suficiente și pregătite să
intervină;
g) sistem ul de comunicații a fost adoptat și realizat în raport de condițiile
existente (radiotelefon, telefon mobil, semne , semnale , frecvențe, canale );
h) sunt date certe privind existența persoane lor în zona de risc .

(5) Trecerea de la intervenția ofensivă la intervenția defensivă se execută la
ordin sau din proprie inițiativă – în cazul binomului de intervenție , atunci când este
identificat un pericol iminent (prăbușire, explozie) de către personalul aflat în
interiorul obiectivului afectat.

(6) În situația sect orizării obiectivelor de intervenție, decizia adoptării
intervenți ei defensiv e poate fi luată și de către șefii sectoarelor de intervenție .

(7) Adoptarea intervenției defensive odată cu realizarea dispozitivului de
intervenție și manevra de trecere de la intervenția ofensivă la intervenția defensivă se
raport ează imediat comandantului intervenției.

(8) Trecerea de la intervenția defensivă la intervenția ofensivă se execută numai
la ordinul comandantului intervenției.

Art. 48 Tactica reprezintă ansam blul măsuri lor de organizare , pregătire și
desfășurare a intervenției pentru stingerea incendiului, în condiții de siguranță, cu
maxim de eficacitate.

Art. 49 (1) Tactica ofensivă se adoptă atunci când acțiunea de intervenție nu
prezintă risc pentru persona lul de intervenție sau atunci când viața unor persoane este

ISU 01
38 pusă în pericol, iar pentru salvarea acestora se impune intrarea echipajelor de
intervenție în zona de risc. Comandantul intervenției trebuie să evalueze riscul pentru
personalul de intervenție și să dispună măsuri pentru reducerea la minim a acestuia.

(2) Tactica ofensivă se aplică , de regulă,
în cazul incendiilor la locuințe , obiective
socio -culturale, clădiri cu aglomerări de
persoane, instituții medicale etc.

(3) Această tactică poate fi a plicată în
cazul unui sector de intervenție sau în cazul
întregului dispozitiv de intervenție,
dispunerea echipajelor /echipelor care intervin
fiind redată în fig.19 .
Fig.19
Art. 50 (1) Tactica defensivă se adoptă atunci când riscurile pe care le implică
acțiunea de intervenție pune în pericol personalul de intervenție, indiferent de
măsuri le de siguranță au fost stabilite. În această situație personalul de intervenție
acționează din afara zonei de risc.

(2) Tactică defensivă se impune și atunci când sunt necesare recomandări le unui
expert ( incendii în care sunt implicate
substanțe periculoase ) sau sunt necesare
echipament e specializat e inexistente în
dotarea structurilor profesioniste pentru
situații de urgență.

(3) Tactica defensivă poate fi a plicată
atât în cazul unui sector de intervenție , cât și
în cazul întregului dispozitiv de intervenție,
dispunerea echipajelor / echipelor fiind redată
în fig.20 . Fig.20.

Art. 51 Tactica mixtă
Tactica mixtă se aplică întregului
dispozitiv de int ervenție , prin adoptarea
simultană a tacticilor ofensive și defensive în
sectoare de intervenție diferite , potrivit fig. 21 .

Art. 52 Tactica se stabilește în urma
analizei de către comandantul intervenției, se
comunică personalului de la locul intervenți ei
și se notifică eșalonului superior prin rapoarte
operative. Fig. 21 .

ISU 01
39 7.4 Recunoașterea, analiza situației, luarea deciziei și darea ordinului de
intervenție
Art. 53 (1) Recunoașterea, analiza situației, luarea deciziei și darea
ordinului de intervenție sunt activități care încep imediat, după sosirea la locul
intervenției , se continuă pe toată durata acesteia și constau într -un ansamblu de
acțiuni întreprinse în scopul cunoașterii situației, analiza riscurilor pentru personalul
de intervenție și populație, obținerii și transmiterii datelor necesare pentru luarea
deciziei.

(2) Recunoașterea se realizează de o echipă condusă de comandantul intervenției
și formată din comandanții de echipaj, la nevoie și din specialiști ai obiectivul ui
afectat și se execută pe mai multe direcț ii, prin observare și cercetare.

(3) La recunoaștere se stabilesc:
a) riscurile la care se expune personalul de intervenție, populația, precum și
căile, mijloacele și procedeele de salvare -evacuare;
b) locul, natura, proporțiile , posibilitățile și direcțiile de propagare ale
incendiului ;
c) dispunerea obstacolelor împotriva incendiilor, a instalațiilor fixe de stingere,
starea acestora și eficiența lor pentru limitarea propagării;
d) existența golurilor, instalațiilor de ventilație sau de altă natură, ce pot
favoriza propagarea incendiului;
e) existența bunurilor materiale, necesitatea evacuării lor sau a protejării
împotriva efectelor incendiului ;
f) necesitatea desfacerii, dislocării sau demolării elementelor de construcție, ce
pot contribu i la propagarea efectelor incendiului ;
g) dispunerea, capacitatea și posibilitățile de folosire a surselor de apă pentru
alimentarea autospecialelor și utilajelor;
h) balizarea zonei în vederea protejării și conservării datelor, informațiilor și
urmelor de orice natură și evitarea pătrunderii persoanelor neautorizate.

(4) Echipa de recunoaștere este obligată:
a) să respecte cu strictețe regulile de sănătate și securitate în muncă pe timpul
recunoașterii;
b) să pătrundă pe căile cele mai scurte și sigure (uși, ferest re) si să determine
locul și mărimea focarului de in cendiu, a distrugerilor produse de avarie,
explozie;
c) să verifice toate încăperile de pe direcția de ac țiune cuprinse sau expuse
incendiului, precum și cele afectate de acesta ;
d) să salveze și să a corde ajutor persoanelor aflate în pericol;
e) să ia u măsuri pentru lichidarea unor focare ce pot favoriza propagarea
incendiului;
f) să execute recunoașterea din exterior, când nu poate pătrunde în
clădirea, instalația sau încăperea afec tată de incendiu .

(5) Analiza situației este activitatea desfășurată în baza datelor și informațiilor
obținute în urma recunoașterii, se concretizează în luarea deciziei și darea ordinului

ISU 01
40 de intervenție de către comandantul intervenției în toate situațiile, în scopul
identificării și evaluării riscului, coordonării acțiunii și întrebuințării forțelor și
mijloacelor la dispoziție într -o concepție unitară, potrivit situației concrete evaluată în
urma executării recunoașterilor.

(6) Încă de la primele acțiuni se v a efectua o analiză atentă a mediului în care se
manifestă incendiul urmărind , de regulă, elemente prezentate în fig. 22:
a) intensitatea , culoarea și propagarea flăcării și fumului;
b) pericolul exploziei unor recipiente aflate sub presiune;
c) pericolul cedării e lementelor de construcție;
d) riscul electrocutării personalului;
e) temperatura ridicată în zona de acțiune;
f) scurgeri de gaze ce pot produce inflamări sau explozii pe timpul
intervenției.
a) c) b)

d) e) f )
Fig. 22
(7) Odată identificat pericolul, echipa de recunoaștere își asigură protecția și
informează personalul și ceilalți servanți participanți la intervenție .

(8) În activitatea de identificare a incendiului se vor ține cont de următoarele:
a) culoarea, densitatea, modul de stratificare a fumului;
b) culoarea, forma și intensitatea flăcării;
c) direcția de propagare și volumul compușilor de ardere;

(9) Se va analiza posibilitatea dirijării fumului și implicit a flăcării funcție de
situația incendiului, astfel:
a) deschiderii ușilor și ferestrelor pentru evacuare sau pericolul ce îl implică
deschiderea acestora;
b) decomprimarea spațiului afectat de incendiu pentru evitarea r ăbufnirilor,
fenomenelor backdraft și flash over;

(10) La accesul într -un spațiu închis se vor mai ține cont de următoarele:

ISU 01
41 a) analiza temperaturii ce s -a realizat în interior prin atingerea elementelor
constructive ale căii de acces (se ține cont de transmiterea căldurii prin
radiație);
b) observarea atentă a tuturor factorilor ce pot genera explozii, inflamări
(funcție de caracteristicile elementelor constructive și caracteristicile
incendiului);
c) prezența fumului în exteriorul zonei de ardere prin fisuri, deteriorări ale
elementelor de construcție;
d) pregătirea țevilor de refulare în vederea executării testului de ușă și al
testului de plafon după pătrundere;
e) pătrunderea se realizează în etape , prin deplasări pe distanțe scurte (1-2m)
până în punctele optime pentru executarea recunoașterilor și stabilirea
elementelor necesare realizării dispozitivului de intervenție.
f) identificarea tipului substanțelor combustibile, având la bază criteriile fizice
ale fumului și gazelor de ardere.
g) memorarea / marcarea drumului parcurs, asigurandu -se posibilit ățile de
repliere/retragere î n caz de evolutie neprev ăzută a incen diului.
Ordinul de intervenție va cuprinde :
a) amploarea și complexitatea situației;
b) misiunile structurilor de intervenție proprii și a celor cu care se cooperează;
c) măsurile de protecție și securitate pentru tehnică și personal ;
d) măsuri suplimentare de prot ecție a mediului;

Art. 54 (1) Pentru asigurarea îndeplinirii deciziei comandantului intervenției și
conducerea oportună, fermă și neîntreruptă a acțiunilor ce se desfășoară pe suprafețe
mari sau în clădiri și instalații cu mai multe niveluri, se constitui e sectoare de
intervenție.

(2) La stabilirea sectoarelor de intervenție trebuie să aibă în vedere următoarele:
a) pericolul pentru persoane și posibilitățile de salvare a acestora;
b) pericolul pentru personalul de intervenție;
c) pericolul pentru mediu și posi bilitățile de acțiune pentru limitarea efectelor
incendiului ;
d) specialitatea echipajelor/echipelor care intervin;
e) suprafața incendiată sau afectată și direcțiile de propagare;
f) înălțimea obiectivului, instalației afectate;
g) prezența obstacolelor;
h) prezenț a și posibilitățile de utilizare a căilor de acces;
i) posibilitatea ținerii permanente a legăturii între sectoare.

(3) Sectoarele de intervenție sunt numerotate cu cifre arabe (nu vor fi utilizate
denumiri), respectând următoarele reguli:
A. Sectorizarea pe orizontală
a) sectorul 1 va fi organizat întotdeauna în zona intrării principale în clădire;
b) sectorul 3 va fi organizat în spatele clădirii fiind opus sectorului 1;

ISU 01
42 c) sectorul 2 și sectorul 4 vor fi organizate în stânga respect iv dreapta
sectorului 1;
d) celelal te sectoare se organizează potrivit ordinului comandantului
intervenției .

Un e xemplu de dispunere a sectoarelor pe orizontală este prezentat în fig. 23.

Fig. 23

B. Sectorizarea pe verticală
a) se va realiza o sectorizare interioară (pe niveluri) și o sectorizare exterioară
pe orizontală în jurul clădirii;
b) zona de risc include etajele incendiate, cele situate deasupra acestora și
două etaje sub cele incendiate
c) se constituie trei/patru sectoare de intervenție astfel:
c.1) sectorul de stingere care cuprinde :
– etajul/ etajele incendiate ;
c.2) sectorul de protecție care cuprinde:
– etajul de deasupra etajelor incendiate
– 2 etajele de sub cele incendiate;
c.3) sectorul de căutare care cuprinde nivelurile de deasupra sectorului de
stingere;
c.4) secto rul suport se constituie , la nevoie, în afara zonei de risc .

Art. 55 (1) Comandantul de echipaj transmite subordonați lor ordinul de
intervenție cu precizări privind:
a) date despre incendiu (locul, suprafața, natura ma terialelor care ard,
posibilități de pr opagare);
b) misiunea echipajului și tactica adoptată ;
c) misiunile servanților, mijloacele cu care și pe unde acționează, locul
acestora în dispozitivul de intervenție;
d) presiunea la pompe și tipul țevi lor folosite;
e) misiunile forțelor cu care se cooperează;

ISU 01
43 f) măsurile de asigurare a protecției servanților;
g) locul comandantului de echipaj în cadrul dispozi tivului de intervenție.

7.5 Evacuarea, salvarea și/sau protejarea persoanelor, animalelor,
bunurilor și mediului
Art. 56 (1) Se execută distinct și prioritar de către personalul stabilit și pregătit
în acest scop, astfel:
a) când incendiul amenință direct viața persoanelor ori animalelor;
b) când există un pericol iminent de producere a unei situații de urgență
complementare sau dezvoltarea celei existente astfel în cât să nu pună în
pericol viața;
c) la ordinul instituțiilor abilitate.

(2) Evacuarea și salvarea persoanelor se execută, în toate situațiile, cu sprijinul
personalului din obiectivul afectat, în raport cu pericolul ce le amenință, folosind
procedeele adecva te situației de la locul acțiunii, specificul obiectivului și categoria
de persoane și/sau animale ce urmează a fi evacuate (salvate).

(3) Evacuarea animalelor se execută cu ajutorul îngrijitorilor, folosind procedee
și metode în raport cu specia acestora și gradul de dezvoltare a evenimentului, de
forțele și mijloacele la dispoziție.

(4) În cazul bunurilor se evacuează în primă urgență cele cu pericol de explozie,
precum și cele de valoare. Bunurile evacuate se depozitează în locuri ferite de
efectele in cendiului, ale apei și precipitațiilor atmosferice etc., asigurând protecția
acestora.

7.6 Realizarea, adaptarea și finalizarea dispozitivului de intervenție la
situația concretă
Art. 57 (1) Se execută pe baza ordinului de intervenție. După realizarea
dispozitivului de intervenție, acesta poate fi completat/modificat, la ordinul
comandantului intervenției, prin introducerea de noi elemente de dispozitiv, în funcție
de evoluția situației.

(2) Dispozitivele de interventie vor fi permanent mobile și se vor realiza cu
următoarele priorități :
a) salvarea persoanelor surprinse de incendiu, protejarea, evacuarea bunurilor
materiale periculoase și / sau a celor de valoare;
b) oprire a propag ării incendiu lui și protecț ia vecinătă tilor;
c) stingere a incendiu lui.

(3) De la a utospeciale, în raport cu numărul de servanți, se pot realiza, în
principiu, următoarele dispozitive de intervenție :
a) echipajele de la autospecialele de stingere cu apă și spumă de capacitate
mare și medie – un dispozitiv cu 1 -3 linii de apă sau spumă, 1 -2 dispozitive
înaltă presiune sau pot lu cra cu tunul de apă și spumă ;

ISU 01
44 b) echipajele de la autospecialele de stins incendii cu pulbere – un dispozitiv cu
l-3 țevi de refulare a pulberii sau poate lucra cu tunul de pe loc sau din
mers;
c) echipajul de pe autospeci alele pentru evacuarea fumului, gazelor și de
iluminat – dispozitiv de 3-9 pro iectoare mobile, l -2 exhaustoare și 4
ventilatoare ; poate instala o saltea pneumatică ; pune în funcțiune celelalte
accesorii din dotare, pompa submersibilă, bor mașina electrică , aparatele de
tăiat și sudat;
d) echipajul de la autospecialele de stingere cu apă și spumă de capacitate mică
(sub 2000 l) – un dispozitiv cu o li nie de înaltă presiune.

(4) Autospecialele de interven ție se vor amplasa pe c ât posibil circular , fiind
interzisă aglomerarea autospecialelor “bar ă la bar ă” pe o singur ă latură a zonei
incendiate, sau f ără posibilitati de manevr ă. Amplasarea autospecialelor se realizează
la ordinul comandantului intervenție i, responsabilitatea manevr ării acestora revenind
conduc ătorilor auto.

(5) Comandantul intervenției urmărește executarea ordinelor date .

7.7 Manevra de forțe și mijloace
Art. 58 (1) Manevra de forțe și mijloace se realizează prin gruparea și
regruparea resurselor la dispoziție, în scopul concentrării efortului pe direcțiile de
intervenție, concomitent cu asigurarea scoaterii efectivelor, tehnicii și materialelor
pentru intervenție din zonele cu pericol iminent.

(2) Manevra trebuie să fie simplă în concepție, să corespundă misiunii, să se
execute în timp scurt și să asigure continuitatea intervenției .

7.8 Localizarea și lichidarea incendiului.
Art. 59 (1) Constă în izolarea ariei de manifestare a acest uia, stoparea agravării
efectelor produse, protecția construcțiilor, instalațiilor și amenajărilor periclitate,
concomitent cu crearea condițiilor pentru înlăturarea urmărilor incendiului cu forțele
și mijloacele concentrate la locul intervenției, acestea realizându -se prin:
a) acțiunea neîntreruptă asupra principalelor direcții de propagare, ut ilizând
materiale, subs tanțe, tehnici și tactici de intervenție în funcție de natura și
dezvoltarea incendiului ;
b) protecția elementelor de construcție, a golurilor, instalațiilor, căilor de acces
și vecinătăților, pe direcțiile și în locurile cele mai afectate și asigurarea
condi țiilor pentru salvarea persoanelor aflate în zone greu accesibile;
c) îndepărtarea substanțelor și materialelor combustibile sau protejarea lor;
d) desfacerea sau demolarea elementelor de construcție sau a unor părți a
instalațiilor, când situația impune, pentru crearea de culoare de acces sau
spații între obiectivul afectat și vecinătăți.

(2) Localizarea incendiului este faza în care se realizează limitarea dezvoltării și
propagării ar derii prin :

ISU 01
45 a) atacul neîntrerupt asupra principalelor focare de ardere, utili zânduse
substanțe și tehnici de stingere, în raport cu natura și dezvoltarea
incendiului;
b) protecția căilor de acces pentru salvarea persoa nelor, evacuarea animalelor
și a bunurilor materiale, a vecinătăților și a golurilor existente în elementele
construcției;
c) îndepărtarea substanțelor și materialelor combus tibile sau protejarea lor;
d) demolarea și desfacerea construcțiilor si instala țiilor în caz de nevoie.

(3) Incendiul se consideră localizat atunci când propagarea și dezvoltarea
acestuia este întreruptă , protecția vecinătăților este asigurată și sunt create condiții
pentru lichidarea acestuia cu forțele și mijloacele la dispoziție.

(4) Lichidarea incendiului este faza în care se obține întreruperea arderii și se
înlătură posi bilitatea reapariției acest eia și, se realizează prin:
a) acțiunea coordonată și neîntreruptă a echipajelor ce au primit misiunea de
lichidare a focarelor de pe întreaga suprafață incendiată;
b) utilizarea tehnicilor și tacticilor adecvate și refularea neîn treruptă a
substanțelor de stin gere la intensitatea care să asigure oprirea procesului de
ardere într -un timp scurt;
c) executarea desfacerilor și răcirea elementelor de construcție și a
instalațiilor;
d) evacuarea produselor de ardere pentru reducerea temperaturii și crearea
condiț iilor de pătrundere către focar.

(5) Pe timpul stingerii incendiilor, echipajele/echipele execută concomitent
acțiuni de supraveghere a construcțiilor, in stalațiilor vecine si intervin pentru
prevenirea apariției unor noi focare.

7.9 Înlăturarea efec telor negative ale incendiului
Art. 60 (1) Înlăturarea efectelor negative ale incendiului reprezintă
operațiunea în care se execută măsuri și acțiuni în scopul reducerii pagubelor
materiale și preîntâmpin ării apariției altor tipuri de risc.

(2) Operațiun ea trebuie să fie bine organizată și execu tată, într -o anumită ordine,
pe baza unei concepții uni tare, și cuprinde:
a) recunoașterea perimetrului afectat și salvarea persoa nelor surprinse în
clădiri, instalații sau sub dărâmături;
b) întreruperea rețelelor de alimentare cu apă, gaze, energie termică, curent
electric din zonele afectate, care pun în pericol viața oamenilor sau pot
contribui la propagarea incendiilor, de către personalul calificat al
instituțiilor autorizate sau personalul propriu, după caz;
c) lichidarea focarelor ascunse, răcirea materialor combustibile din apropierea
focarelor ;
d) evacuarea apei din spațiile blocate (subsoluri, de misoluri, pivnițe), unde se
găsesc materiale ce nu pot fi scoase sau bunuri materiale de valoare;

ISU 01
46 7.10 Regruparea forțe lor și mijloacelor
Art. 61 Regruparea forțelor și mijloacelor constă în reorganizarea parțială sau
totală a dispozitivului de intervenție și se execută la ordinul comandantului
intervenției atunci când apar schimbări importante în evoluția incendiului .

7.11 Stabilirea cauzelor probabile a producerii incendiului și condițiilor
care au favorizat evoluția acestuia
Art. 62 (1) Stabilirea cauzelor probabile producerii incendiului și
condițiilor care au favorizat evoluția acestuia constituie acțiunile și activit ățile
desfășurate în scopul procurării, analizării și exploatării datelor și informațiilor și
problemelor de orice natură, aprecierii corecte a condițiilor care au determinat
inițierea , dezvoltarea și propagarea acestuia.

(2) Stabilirea cauzei probabile a producerii incendiului se poate realiza în două
moduri : direct sau în urma unei activități de cercetare.

(3) Stabilirea directă a cauzei probabile de incendiu se face, la fața locului,
imediat după stingerea incendiului de către comandantul intervenție i.

(4) Stabilirea cauzelor probabile în urma unor activități de cercetare se excută de
către comisii nominalizate conform reglementărilor în vigoare .

7.12 Întocmirea procesului verbal de intervenție, a raportului de intervenție
și informarea eșalonului superior
Art. 63 Întocmirea procesului verbal de intervenție, a raportului de
intervenție și informarea eșalonului superior se realizează în conformitate cu
dispozițiile tehnice elaborat e de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență în
acest scop , avându -se în vedere următoarele:
a) procesul verbal de intervenție se completează și se semnează de către
comandantul intervenției, după finalizarea acestei a;
b) raportul de intervenție se întocmește imediat după încheierea acțiunilor de
interv enție, la sosirea î n subunitate /unitate .

7.13 Retragerea forțelor și mijloacelor de la locul incendiului
Art. 64 (1) Este operațiunea care se execută la ordinul comandantului
intervenției și cuprinde:
a) încetarea lucrului tuturor mijloacelor de intervenție;
b) strângerea dispozi tivului de intervenție;
c) curățarea sumară și verificarea accesoriilor și utilajelor;
d) verificarea existenței și așezarea accesoriilor pe autospeciale și utilaje;
e) realizarea plinurilor cu apă a autospecialelor, dacă sunt posibilități de
alimentare;
f) verificare a prezenței personalului participant la intervenție ;
g) îmbarcarea personalului pe autospeciale;
h) încolonarea autovehiculelor;
i) deplasarea forțelor și mijloacelor la unitate/subunitate.

ISU 01
47 (2) În funcție de stadiul și efectele operațiunilor de intervenție, retrage rea
forțelor și mijloacelor se poate face eșalonat. În cazul în care situația impune, la locul
intervenției pot rămâne temporar forțe și mijloace în supraveghere sau se pot deplasa
la altă misiune.

(3) Deplasarea forțelor și mijloacelor la unitate/subunit ate se execută cu
respectarea regulilor de circulație pe drumurile publice, în ordinea stabilită de
comandant, prin folosirea mijloacelor de semnalizare optică.

(4) Dacă pe timpul înapoierii la subunitate se descope ră un alt incendiu, șeful
turei de servi ciu/comandant ul de echipaj ia măsuri pentru localizare și lichidare și
raportează despre aceasta.

7.14 Restabilirea capacității de intervenție
Art. 65 Restabilirea capacității de intervenție se execută după înapoierea
forțelor și mijloacelor la unitate/su bunitate și constă în:
a) realizarea plinurilor cu substanțe de stingere, carburanți și lubrifianți;
b) întreținerea și verificarea accesoriilor și tehnicii de intervenție, remedierea
defecțiunilor, dacă este posibil;
c) înlocuirea echipamentului de protecție ce nu mai poate fi folosit;
d) asigurarea asistenței medicale;
e) asigurarea asistenței psihologice (la solicitare sau la ordin).

8. DISPOZIȚII FINALE

Art. 66 Prezentele instrucțiuni intră în vigoare l a data abrogării O.M.A.I. nr.92
din 30.11.1990 pentru aprobarea Regulamentului instruc ției de specialitate a
pompierilor militari .

Art. 67 În termen de 3 0 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor
instrucțiuni , I.G.S.U. va elabora u rmătoarele lucrări de specialitate :
a) Ghid privind t actica și t ehnica stingerii incendiilor – nivel I – tură de
serviciu ;
b) Manual privind cunoașterea tehnicii de intervenție în situații de urgență .