INSTITUTUL TEOLOGIC CREȘTIN DUPĂ EVANGHELIE [603928]

INSTITUTUL TEOLOGIC CREȘTIN DUPĂ EVANGHELIE
TIMOTHEUS
Facultatea de Teologie Pastorală

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător științific:
Lect . Univ. Dr. ELISEI RUSU

Absolvent: [anonimizat] – 2019

2

INSTITUTUL TEOLOGIC CREȘTIN DUPĂ
EVANGHELIE TIMOTHEUS
Facultatea de Teologie Pastorală

Impactul femeii credincioase în slujirea creștină

Conducător științific:
Lect . Univ. Dr. Elisei Rusu

Absolvent: [anonimizat] – 2019

3

Cuprins
Cuvânt înainte ………………………….. ………………………….. ………………. 8
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………….. 9
Capitolul 1. LUCRAREA FEMEII ÎN BIBLIE ………………………. 13
1.1. Exemple de femei credincioase din Vechiul Testament ………………………….. ……….. 13
1.1.1. Estera – Regină și eroină ………………………….. ………………………….. …………………… 13
1.1.2. Abigail – Femeia împăciuitoare ………………………….. ………………………….. …………. 16
1.1.3. Debora – Femeia smerită ………………………….. ………………………….. ………………….. 18
1.1.4. Femeia înțeleaptă – Proverbe 31 ………………………….. ………………………….. …………. 20
1.2. Exemple de femei credincioase din Noul Testament ………………………….. …………… 23
1.2.1. Maria – mama Domnului Isus – Femeia binecuvântată ………………………….. ………. 23
1.2.2. Femeia Samariteancă – femeia misionară ………………………….. ………………………… 30
1.2.3. Lidia – Femeia cu o inimă aleasă ………………………….. ………………………….. ………. 31
1.2.4. Priscila – Femeia ospitalieră ………………………….. ………………………….. …………….. 27
Capitolul 2. FEMEIA CREDINCIOASĂ ÎN ISTORIA BISERICII
………………………….. ………………………….. …………………….. 33
2.1. Katherine Luther (1499 -1552) ………………………….. ………………………….. …………….. 34
2.2. Idelette Calvin (1510 -1549) ………………………….. ………………………….. …………………. 39
2.3. Susannah Spurgeon (1832 -1892) ………………………….. ………………………….. ………….. 40
2.4. Emma Moody (1842 -1902) ………………………….. ………………………….. …………………… 42
2.5. Ruth Bell Graham (1920 -2007) ………………………….. ………………………….. …………….. 44
Capitolul 3. FEMEIA CREDINCIOASĂ ÎN BISERICA
MILENIULUI III ………………………….. ………………………. 47
3.1. Caracteristicile Slujitoarei Domnului ………………………….. ………………………….. …… 49
3.2. Chemarea în lucrare ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 50

4

3.3. Calificările femeilor slujitoare ………………………….. ………………………….. ……………… 52
3.3.1. Calificări personale ………………………….. ………………………….. ………………………….. 52
3.3.2. Calificările familiale ………………………….. ………………………….. ………………………… 58
3.3.3 Ca lificări intelectuale ………………………….. ………………………….. ………………………… 62
3.3.4 Calificări sociale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 64
3.4 Experiența ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 65
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………. 66
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. …………. 69

5

Lista de abrevieri
….Ed. Editura
p., pp. Pagini, paginile
Vol. Volumul
V Versetul
Abrevierea cărților din Sfânta Scriptură

Genesa Prima carte a lui Moise
Deuteronomul A cincea carte a lui Moise
Judecătorii
1 Samuel Cartea întâi a lui Samuel
Estera
Psalmii
Proverbe Pildele sau Proverbele lui Solomon
Isaia
Ieremia
Matei Evanghelia după Matei
Luca Evanghelia după Luca
Ioan Evanghelia după Ioan
Fapte Faptele Apostolilor
Romani Epistola Apostolului Pavel către Romani
1 Corinteni Prima Epistolă a Apostolului Pavel către Corinteni
2 Corinteni A doua Epistolă a Apostolului Pavel către Corinteni
Galateni Epistola Apostolului Pavel către Galateni
Efeseni Epistola Apostolului Pavel către Efeseni
Filipeni Epistola Apostolului Pavel către Filipeni
Coloseni Epistola Apostolului Pavel către Colose ni
1 Tesaloniceni Prima Epistolă a Apostolului Pavel către Tesaloniceni
1 Timotei Prima Epistolă a Apostolului Pavel către Timotei
Tit Epistola Apostolului Pavel către Tit
Evrei Epistola către Evrei
Iacov Epistola lui Iacov
1 Petru Întâia Epistolă sobornicească a lui Petru
1 Ioan Întâia Epistolă sobornicească a lui Ioan
Apocalipsa Apocalipsa lui Ioan

6

7

Declarație

În afară de lu crările menționate în lista bibliografică nu am folosit alte surse, iar lucrarea nu
este plagiată, ci îmi aparține în întregime.

8

Cuvânt înainte

„ O femeie bună este cel mai bun lucru de pe pământ. Femeile au fost
ultimele la cruce și primele la mormântul deschis. Biserica datorează mult femeilor
loiale ei, o datorie care niciodată nu poate fi estimată, fără să adăugăm datoria pe
care o datorăm în casele noastre femeilor și mamelor noastre sfinte ”.
(Vance Havner)
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru iertarea ce mi -a oferit -o prin lucrarea Domnului
Isus Hristos, Fiul Său, și pentru că a făcut din mine un copil al Său. Mulțumesc pentru harul și
îndurarea revărsate în viața mea, pentru darul credinței și pentru chemarea Sa de a sluji la
întărirea bisericii prin grupele de surori. Luc rarea de față este o binecuvântare pentru că m -a
motivat să cercetez și să aprofundez Sfânta Scriptură.
Mulțumesc tuturor celor care m -au sprijinit și au contribuit în formarea mea teologică:
familia, studiile biblice realizate în grupurile de surori, prie tenii care au manifestat interes față
de Cuvântul lui Dumnezeu și m -au încurajat în studierea teologiei prin cursurile din cadrul
Institutului Teologic Creștin după Evanghelie „Timotheus” din București . De asemenea le
mulțumesc colegi lor de la Institut car e m-au încurajat, profesori lor din cadrul Institut ului care
s-au dovedit a fi pentru mine mai mult decât profesori, prin încurajare, consiliere și prietenia
de care au dat dovadă . Și aș dori să î i mulțumesc în mod special domnului Lector Dr. Elisei
Rusu, d eoarece s tudiile pentru lucrarea de licență le-am efectuat sub îndrumarea sa.
Îi mulțumesc scumpului meu soț, Leonaș, care m -a sprijinit și a fost alături de mine pe
tot parcursul celor patru ani, copiilor mei și cumnatului și surorii mele.
Mulțumesc tut uror acelora care au contribuit la dezvoltarea acestei lucrări prin diverse
recomandări de surse și tematici care mi -au fost de un real folos, în special mamei mele
spirituale, Mimi Popa.
Fie ca binecuvântarea lui Dumnezeu să se reverse în viața fiecărui cititor prin
cunoașterea Sa și a Domnului Isus Hristos.

9

INTRODUCERE

În această lucrare vor fi analizate și descrise femei valoroase din Biblie și din istoria
Bisericii, femei cu totul deosebite. Fie că au trăit în perioada Vechiului Testament, pe vremea
Domnului Isus, a apostolului Pavel sau ulterior, acestea au influențat viața unor mari bărbați
din istoria Bisericii și chiar a femeilor care trăiesc în mileniul III.
Femeile au fost create de Dumnezeu cu daruri și abilități specifice, astfel încât, prin
feminitatea lor, să influențeze generații la rând – nu doar generația în care trăiesc, ci și
generațiile următoare. Chiar unele scrieri recunosc importanța femeii în lume: „Mâna care
mișcă leagănul conduce lumea” sau „În spatele unui bărbat puternic este o femeie puternică.”1
Femeia creștină slujește cel mai adesea , și în pr imul rând în mijlocul căminului ei. A fost
creată de Dumnezeu cu scopul de a fi un ajutor pentru soț, și este înzestrată prin creație să dea
viață copiilor și să -i creasc ă cu răbdare până la maturitate în mustrarea și învățătura
Domnului, îndreptându -le privirea spre Domnul Isus, împlinind nevoi, ascultând cu drag
cerer i, văzând în och ii copiilor ei temeri, zbucium sau vinovăție, dând sfaturi sau mângâind.
În societate și în biserică, de asemenea, femeile își aduc aportul participând la orice fel de
faptă bună.
Atitudinea femeii creștine , felul în care aceasta răspunde circumstanțelor vieții , poate
reflecta caracterul lui Dumnezeu , care este plin de îndurare si compasiune, astfel că acest tip
de femeie Îl slăvește pe Dumnezeu prin tot ceea ce face. În lucrurile cele mai simple –
pregătind mâncare pentru copii, îngrijindu -i cu drag, oferind dragoste și sprijin sufletesc,
spălând, călcând și fiind un ajutor potrivit pentru soții lor – femeile îl slujesc pe Isus Hristos.
Femeia care are nașterea din nou, i ndiferent unde va fi – fie la bucătărie, fie pe câmp sau
lucrând într -un spital sau la un birou – poate fi o binecuvântare prin fapte, cuvinte, atitudini și
rugăciune. Ea este conștientă de prezența lui Dumnezeu întotdeauna și în toate lucrurile, știind
că orice osteneală de aici de pe pământ se va preschimba în binecuvântări pentru cei din jurul
lor și răsplătiri cerești: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos,
Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâi e în toate necazurile
noastre, pentru ca prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să

1 LIGIA Seman, Domnind peste împrejurările vieții, Deva, 2006, p.276.

10

putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz” (2 Corinteni 1:3 -4).

Femeile Bibliei, atât din Vechiul Testament cât și din Noul Testament, sunt femei
extraordinare care au contribuit la împlinirea planului lui Dumnezeu cu privire la poporul
Israel și a planului de mântuire pentru întreaga lume . Spre exemplu, Debora și Estera , au fost
femei conducătoare, fe mei ale victoriei și influenței, punându -și viața la dispoziția lui
Dumnezeu , folosind darurile primite de la El pentru a aduce o schimbare bună în societate.
Ele a u avut un impact asupra celor pe care i -au condus și asupra generațiil or următoare prin
curajul lor de -al sluiji pe Dumnezeu mai presu s de orice. Abigail, de asemenea, era o femeie
nu doar frumoasă la chip, ci și cu judecată. Conștientizând pericolul în care ea și familia ei se
aflau din cauza atitudinii soțului ei față de regele David, ea hotărăște să ia inițiativa și, cu
smerenie și o atitudine împăciuitoare, încearcă remedierea situației, luând chiar vina
bărbatului asupra ei. Ea reușește astfel să aplaneze conflictul, îl împiedică pe David să se
răzbune singur și își salvează casa de la pieire (1 Samuel 25:32 -34).
Femeia din Proverbe 31 e ste lăudată pentru caracterul ei . Această femeie nu era
condusă de împrejurările și nevoile din viața ei, ci arată stăpânire de sine și o atitudine
deosebită. Ea are un program bine definit, ș tie cum să gestioneze timpul, muncește din greu
având grijă de casa ei, dar și de oamenii în nevoie. Totuși, este lăudată pentru că se temea de
Domnul, nu pentru că se scula de dimineață și lucra până târziu în noapte. Era lăudată și că
avea un caracter puternic.2 Înțeleapciunea ei a izvorât din r elația cu Dumnezeu , relație care
era pe primul loc în viata ei. S upune rea față de principiil e celui Preaînalt erau o prioritate
pentru ea .
În Noul Testament, în toate cele patru Evanghelii este descrisă Maria, mama
Domnului Isus, femeia aleasă de Dumnezeu: o femei e plină de credință, smerită, ascultătoare,
care dorește să împlinească Cuvântul lui Dumnezeu.
Maria s -a încrezut în Dumnezeu toată viața ei, și a avut o relație intimă cu El. Ea a
trăit o viață de credință, de aceea Dumnezeu i -a și încredințat o responsa bilitate atât
de imensă. Maria nu numai că a acceptat chemarea lui Dumnezeu pentru viața ei,
dar a și făcut -o cu smerenie. Cu siguranță că a fost smerită de vizita îngerului
Gavril. Oricine s -ar smeri dacă ar vedea un înger față în față. Dar Maria și -a păs trat
smerenia până la sfârșit .3

2 LINDA, Dilăw, Liniștește -mi inima îngrijorată, BEE Internațional, 2002, p.22.
3 SHIRLEY, Rose, O femeie înțeleaptă spunea odată…Alfa Omega, Timișoara, 2005, p.56.

11

Biblia nu interzice implicarea femeilor în slujire. Analizând viața și lucrarea Domnului
Isus, se poate observa o practică n u prea întâlnită printre rabinii din vremea Sa, și anume
faptul că Domnul Isus avea ca ucenici ș i femei. El prețuia femeile și le încuraja în lucrarea de
slujire. O astfel de femeie este Samariteanca care, deși a crescut sub influența unei religii
false, știa că va veni Mesia și chiar îl aștepta. După întâlnirea ei cu Hristos, Samarit eanca s -a
dus cu Vestea Bună la toți oamenii din cetatea ei . Astfel că mulți samariteni au crezut în
Hristos din pricina mărturisirii ei.
În perioada apostolilor, femeile aveau diferite slujiri în cadrul Bisericii. Ele au ascultat
chemarea lui Dumnezeu și s -au lăsat folosite în lucrarea Lui. Apostolul Pavel amintește
câteva dintre acestea: Fivi, de exemplu, era diaconiță, membră în Biserica din C hencr ea și un
real ajutor pentru mulți oameni, inclusiv pentru apostolul Pavel (Romani 16:1,2). Lidia,
primul creștin din Eu ropa, fiind o femeie temătoare de Dumnezeu, a răspuns mesajului lui
Pavel și a ales să se supună lui Dumnezeu. Înțelegând cât de importantă este slujirea, a
găzduit pe Pavel și pe Sila, și în casa ei a luat ființă prima biserică din Filipi. Alături de Lidi a,
în lucrarea de misiune a Apostolului Pavel se poate vorbi și de Priscila, care și -a folosit
locuința din Roma și casa din Corint pentru ca P avel să vestească Evanghelia. Priscila
împreună cu soțul ei Acuila, au fost pentru apostolul Pavel un adevărat sp rijin și chiar a
intervenit pentru a -i salva viața. Împreună și -au pus viața în joc pentru Dumnezeu.
În istoria bisericii se poate vorbi despre femei care au cunoscut nașterea din nou, și a
căror viață a fost condusă de Dumnezeu prin Duhul Sfânt, femei car e au avut impact în viața
soților lor, prin faptul ca i -au spijinit ca ei să lucreze la înaintarea Evangheliei, cu toată
puterea lor. Printre cele mai importante femei se numară Katherine Luther și Idelete Calvin ,
care au avut un impact în istoria biserici i în secolul XVI alături de soții lor marii reformatori
protestanți. Emma Moody și Susannah Spurgeon , au trăit în secolul XIX fiind alaturi de soții
lor si sprijinindu -i in lucrarea lor de predicare și misiune , și Ruth Bell Graham , care împreună
cu soțul e i marele evanghelist Billy Graham au influiențat viața multor persoane prin mesajul
de vestire a Evangheliei . Aceste femei sunt un exemplu de urmat prin modul lor de a fi , și
datorită credinței lor care le -au ridicat dasupra circumstanțelor, a gândurilor c hinuitoare
despre ce s -ar putea întâmpla sau despre ce s -a întâmplat. Prin lucrarea pe care au făcut -o
fiind ajutoare potrivite pentru soții lor, mulți oameni au fost câștigați pentru Dumnezeu.
Lucrarea aceasta mai descrie și impactul femeilor credincioase din mileniul III prin

12

caracteristicile și calificările lor. Femeile au nevoie de modele feminine de la care să învațe
aspecte legate de viața creștină. Bisericile care recunosc valoarea femeilor înaintea lui
Dumnezeu și contribuția pe care au putea să o a ibă în Trupul lui H ristos, încurajează femeile
să împli nească porunca biblică și să -și pună în practică darurile spirituale și calificările lor
personale, familiale, intelectuale și sociale.
Femeile valoroase din Biblie, femeile extraordinare din istoria b isericii creștine care au
avut un impact alături de soții lor și femeile mileniului III – toate acestea au depășit diverse
provocări, diferite lipsuri și pierderi și sunt un exemplu de trăire creștină și o încurajare în
situațiile dificile cu care se confr untă.
În vremur ile deosebit de dificile , când societatea nu mai are aceleași valori moral –
creștine și libertinajul își face simțit prezența pe scară largă, în care mass -media transmite
doar non -valori și afectează astfel în foarte mare măsură copiii, adolescenții și tinerii,
importanța slujirii femeilor creștine este esențială. Propria dedicare a femeilor este cea mai
bună cale pentru a oferi celor din jurul lor ce e mai bun în viață. Dumnezeu prin puterea care
lucrează în inima femeilor poate să facă nespus mai mult decât cer sau gândesc ele (E feseni
3:20).

13

Capitolul 1. LUCRAREA FEMEII ÎN BIBLIE
Este extraordinar modul în care Dumnezeu a lucrat prin viața acestor femei din
Vechiul și Noul Testament. Precum îndemnul din Deuteronom 4:9, ele au luat seama asupra
lor, au vegheat cu luare aminte asupra sufletului lor în toate zilele vieții lor, ca nu cumva să
uite lucrurile pe care le -au văzut ochii și să nu le iasă din inimă. Ele au făcut prin viața lor
cunoscut copiilor lor și tuturor generațiilor lucrarea minunată pe care a făcut -o Dumnezeu prin
ele.
În acest capitol sunt prezentate diferite femei folosite de Dumnezeu din Vechiul
Testament cât și din Noul Testament. Indiferent de p erioada în care au trăit, fie în perioada
judecătorilor, a împăraților , perio ada când evreii erau în robie, perioada apostolilor sau când
Domnul Isus era pe pământ, femeile au fost folosite de către Dumnezeu pentru lărgirea
Împărăției. Ele au trăit o viață spre slava lui Dumnezeu, au mângâiat pe cei nemângâiați, au
judecat cu drept ate, și -au riscat propria viață, au dat dovadă de curaj si credință, au primit pe
frați și au propovăduit Evanghelia.

1.1. Exemple de femei credincioase din Vechiul Testament
Printre cele mai importante nume ale femeilor din Vechiul Testament se numară
Estera, care a fost o regină și eroină, Abigail, o femeie împăciuitoare, Debora, o femeie
smerită, și Femeia Înteleaptă, descrisă în Proverbe 31 de la versetul 10 la versetul 31.
Rolul acestora a fost de a salva pop orul, de a -și salva casa din cauza unui soț nebu n, de
a judeca cu nepărtinire și de a apăra poporul, de a -și conduce propria casă cu înțelepciune,
fiind o femeie harnică, vrednică de încredere și plină de bunătate.

1.1.1. Estera – Regină și eroină
Frumoasă, bravă, plină de respect, supusă și înțeleaptă , Estera este regina și eroina din
Vechiul Testament. Numele ei înseamnă stea. Ea a fost aleasă de Dumnezeu să -și salveze
poporul într -o perioadă grea, când era amenințat cu moartea. În jurul anilor 480 î.Hr., când

14

poporul Israel era supus lui Ahașveroș, Estera a fost dusă în Babilon. Acolo ea urma s ă aibă o
poziție deosebită, Dumnezeu folosindu -se de ea în planul Lui de a opri nimicirea poporului
evreu.4
Pentru că Vasti, soția împăratului, nu s -a supus ordinelor acestuia, a fost înlă turată și s –
a inițiat un concurs de frumusețe pentru alegerea unei noi împărătese , la care a participat și
Estera. Timp de un an înainte de a -l vedea pe rege, ea a trecut printr -un proces de
înfrumusețare. Hegai i -a dat cel mai bun loc din casa femeilor și s-a purtat cu bunăvoință față
de ea. În simplitatea ei, dintre tot ce i -a fost oferit pentru înfrumusețare, ea a luat doar ce i -a
fost rânduit de păzitorul femeilor (Estera 2:15). După ce au trecut cele douăsprezece luni,
Estera s -a înfățișat înaintea re gelui și, dintre toate fecioarele, ea a fost cea aleasă și iubită de
Ahașveroș. Când Estera a fost chemată înaintea regelui, ea a dat dovadă de smerenie și
înțelepciune.
Deși lipsită de părinți din tinerețe, Estera a fost crescută de Mardoheu, verișorul e i,
care devenise și el important la palat, pentru că descoperise un complot împotriva împăratului
și refuzase să se plece înaintea lui Haman, unul din tre oamenii importanți ai regelui.
Mardoheu s -a ocupat de educația Esterei, și apoi la palat ea a învățat multe de la Hegai, care a
avut grijă ca ea să știe cum să placă împăratului. Prin frumusețea fizică, înțelepciune, respect
și educație, ea a reușit să aibă trecere înaintea împăratului și devine regină. Dumnezeu a
folosit fiecare detaliu din viața Esterei, chiar frumusețea ei fizică , pentru a îndeplini scopurile
Lui în viața și în viitorul poporului Său, Israel.5 Când a aflat de complotul împotriva evreilor
organizat de Haman, a luat hotărârea să se ducă fără să fi fost chemată în fața soțului ei și să
susțină cauza evreilor. Ea a dat dovadă de mult curaj, deși știa că își va risca propria viață,
deoarece nimeni, nici măcar regina, nu avea voie să meargă la rege dacă nu era chemată. Pe
lângă curaj, ea a dat dovadă de o credință de nestrămutat în Dumnezeul ei , pentru că a putut
spune „Dacă va fi să pier, voi pieri ” (v. 16). Estera și -a depășit frica și a luat cea mai
importantă hotărâre din viața ei, aceea de a lupta pentru poporul ei. După ce a luat această
decizie, a realizat că nu poate lupta de una singur ă și împreună cu Mardoheu a cerut și altor
iudei să postească și să se roage împreună cu ei.

4 ELIZABETH, George , Femeile remarcabile ale Bibliei, Oradea, Life, 2010, p.181
5 SHIRLEY, Rose, O femeie înțeleaptă spunea odată…, Alfa Omega, Timișoara, 2005, p.31.

15

Un lucru foarte important pe care îl face Estera este că pune la punct un plan prin care
să reușească să determine pe împărat să schimbe legea dată chiar de el îm potriva evreilor.
Primul pas pe care trebuia să îl facă era să se înfățișeze înaintea împăratului și acesta să îi
întindă sceptrul de aur, iar după ce scapă cu viață să îi invite pe rege și pe Haman la un ospăț.
Estera a așteptat cu înțelepciune și cu mul tă răbdare momentul în care să îi vorbească soțului
ei despre salvarea poporului și a pregătit un al doilea ospăț. Cu o extraordinară stăpânire de
sine, ea îndeplinește fiecare pas al planului.
După cel de -al doilea ospăț, Estera și-a adus cererea înainte a împăratului de a cruța
atât viața ei, cât și a poporului ei. Când regele a auzit de faptul că Haman a fost cel care a pus
la cale acest complot, s -a supărat foarte tare și soarta lui Haman a fost pecetluită, fiind
spânzurat chiar pe spânzurătoarea pregăt ită de el pentru Mardoheu. Pentru că scrisorile de a
omorî pe iudei erau trimise de Haman în toate ținuturile împăratului, Estera a intrat din nou
înaintea împăratului și a cerut un decret prin care să anuleze scrisorile.
Dumnezeu a ales -o să intervină pe ntru poporul ei, ca o conducătoare bună, să aibă
un plan, să fie înțeleaptă și să fie o binecuvântare pentru poporul ei. Estera este o
împărăteasă înțeleaptă, care nu numai că a vrut ca dușmanul să fie ucis, ci a urmărit
ca și planurile lui să fie nimicite și toți dușmanii să piară. Prin scrisorile pe care le –
a scris împreună cu Mardoheu ea a căutat finalizarea planului ei.6
Astfel, regele a dat din nou o lege prin care evreii aveau dreptul să se apere împotriva
celor ce doreau să le ia viața. În urma aces tei victorii este înființată o sărbătoare anuală numită
Purim , pentru ca generațiile viitoare să nu uite niciodată ceea ce se întâmplase.
Pentru comemorarea eforturilor pline de succes ale Esterei și ale lui Mardoheu, a
fost înființată sărbătoarea anuală Purin, pentru ca generațiile viitoare să nu uite
niciodată ceea ce se întâmplase. „Pur” este un cuvânt persan, care înseamnă
„sorți”. A fo st numită „sărbătoarea tragerii la sorți”, deoarece ticălosul de Haman
recursese la aruncarea sorților pentru a hotărî cea mai bună zi pentru nimicirea
rasei iudaice. Evreii de astăzi încă mai comemorează sărbătoarea Purin, adunându –
se la sinagogă și citin d cartea „Estera” . Sărbătoarea include bătaia din palme
exuberantă și dansul apăsat, pentru a arăta dispreț față de Haman și bucurie pentru
eliberarea evreilor.7
Pe tot cuprinsul cărții Estera, s -a observat carac terul deosebit al Ester ei, o
personalitate deosebită, plină de înțelepciune, răbdare, loialitate, curaj și hotărâre. Ea a
dovedit că are un duh blând și liniștit așa cum Dumnezeu dorește pentru fiecare femeie (1

6 MIA, Oglice, Femeile Bibliei, Ed. Cunoașterea Cuvântului, Lugoj, 2004, p. 174.
7 SHIRLEY, Rose, O femeie î nțeleaptă spunea odată…, Ed. Alfa Omega, Timișoara, 2005, p.40.

16

Petru 3:4). Pe lângă frumusețea fizică, la Estera vedem o frumusețe interioară deosebi tă, ce
provine dintr -o inimă plină de Dumnezeu, o inimă care s -a lăsat condusă de Dumnezeu și care
s-a încrezut total în harul și puterea Lui.8 Ea a înțeles că Dumnezeu o făcuse împărăteasă cu
un scop.
1.1.2. Abigail – Femeia împăciuitoare
Abigail era o fe meie frumoasă, ageră la minte, dar avea un bărbat rău, aspru, alcoolic,
cu un limbaj și comportament violent. Din reacția lui Nabal față de slujitorii lui David, reiese
că acesta era lipsit de scrupule, mincinos, avar, manipulator, agresiv și nemilos. Est e de
apreciat că Abigail nu și -a pierdut mințile într -o cultură în care femeia avea valoare de schimb
pentru câteva cămile. Pentru că Nabal a refuzat să plătească datoria, David l -a amenințat cu
moartea nu numai pe Nabal, ci și pe toți bărbații din anturaj ul lui. O slugă o înștiințează pe
Abigail de faptul că oamenii lui David au protejat turmele familiei ei și pe ciobani de fiarele
sălbatice, dar că soțul ei Nabal s -a răstit la ei și nu le -a dat ce meritau: „Să știi acum și vezi ce
ai de făcut, căci pierde rea stăpânului nostru și a întregii lui case este hotărâtă, și el este așa de
rău încât nimeni nu îndrăznește să -i vorbească” (1 Samuel 25:17). Probabil că nu era primul
incident raportat de slugi despre răutatea soțului ei. Nu numai că trebuia să îi facă față lui
Nabal, dar oamenii se așteptau de la ea să îi salveze și pe ei din mâna lui Nabal și de sub
amenințarea lui David.
Abigail era o femeie blândă, care se purta cu bunătate față de oameni, dar care nu se
speria de Nabal și căreia nu îi era frică de David. Este o făcătoare de pace. A pregătit darurile
pentru oamenii lui David și s -a dus ea însăși înaintea lui să negocieze cu el. Nu i -a spus nimic
soțului ei.
Abigail a avut compasiune pentru oameni, atât pentru mercenari, înțelegând efortul și
nevoia lor de a fi plătiți, cât și pentru slujitorii lui Nabal. Ea a fost o femeie cu inițiativă, nu i –
a spus nimic soțului nebun, ci a făcut ce trebuie să facă pentru a restabili pacea și buna
înțelegere printre oameni și pentru a aplana conflictul. Surprinzător este ca Abigail nu și -a
vorbit soțul de rău, nu a dat vina pe el pentru conflictul creat între acesta și David. Ea și -a
asumat responsabilitatea, din proprie iniț iativă, pentru lipsa de milă, bunătate și respect de
care Nabal a dat dovadă . Abigail a ieșit de sub competiția afirmării de sine. Nu i -a păsat ce va

8 Elizabeth GEORGE, Femeile remarcabile ale Bibliei, Oradea, Life, 2010, p.187.

17

crede David sau ce vor crede oamenii despre ea. Abigail a fost o femeie înțeleaptă care știa să
aplaneze u n conflict. A fost blândă, dar nu blândețea a făcut -o înțeleaptă, ci înțelepciunea a
făcut -o blândă. Nu a apelat la dreptatea sau mila lui David, ci l -a înălțat pe David, i -a scos în
evidență calitățile datorită cărora nu ar vărsa sânge nevinovat.
Abigail a devenit practică. Ea a apelat la bunul simț al lui David. A știut să străbată
pașii necesari pacificării, până a ajuns în punctul în care mânia lui David a cedat și
el a putut să gândească rațional. Ea a înțeles că David, fiind un om neprihănit, ar fi
regretat dacă s -ar fi răzbunat și dacă ar fi vărsat sânge. Când i -a clarificat toate
acestea, a prevenit o calamitate.9
Abigail cunoștea situația politică din țară, știa cine era David și ce promisiuni avea
Dumnezeu pentru el. Știa că era doar o chestiune d e timp ca el să ajungă împăratul lui Israel.
Abigail și -a asigurat viitorul “Și când va face Domnul bine domnului meu, adu -ți aminte de
roaba ta” (v. 31). Astfel, David a renunțat la planul lui de răzbunare. Abigail a așteapt at ca
Nabal să se trezească di n beție pentru a -i spune ce a făcut și cum l -a salvat de la moarte.
“Inima lui Nabal a primit o lovitur ă de moarte și s -a făcut ca o piatră.” Nabal a făcut un atac
de cord și “cam după 10 zile, Domnul a lovit pe Nabal și a murit ” (v. 38). Ea avea cunoștinț e
despre Dumnezeu, știa că Dumnezeu este Cel care face dreptate și a mers la Dav id potrivit cu
aceste cunoștințe. Dumnezeu a răsplătit -o și David a luat -o de soție .
Dumnezeu a binecuvântat -o pe Abigail cu un bărbat credincios, datorită faptului că
ea s-a încrezut în Dumnezeu, a ales să asculte de Cuvântul lui și s -a hotărât să
acționeze potrivit cu cunoștința pe care o avea despre El. Care era această
cunoștință? Ea a înțeles că Dumnezeu l -a ales pe împăratul David să stăpânească
peste Israel, că Dumnezeu este Cel care Se răzbună pe vrăjmași și că El îngăduie
încercările. Chiar dacă a trebuit să alerge dintr -o cetate în alta, ea a știut că
Dumnezeu va împlini planul Său cu privire la casa ei.10
Prin felul cum a acționat Abigail, prin răspunsul ei blând și cu judecată, vedem
impactul pe care l -a avut în familia ei , precum și binecuvântarea adusă celor din jur. Planul
făcut de ea a fost binecuvântat de Dumnezeu. Ea a lucrat cu înțelepciune când i -a spus lui
David să nu verse sânge, căci Dumnezeu îi va face drep tate. Proverbe 16:1 spune: „Planurile
pe care le face inima atârnă de om, dar răspunsul pe care -l dă gura vine de la Domnul”.
Abigail i -a răspuns lui David cu înțelepciunea dată de Dumnezeu.

9 SHIRLEY, Rose, O femeie înțeleaptă spunea odată…, Ed. Alfa Omega, Timișoara, 2005, p.19
10 MIA, Oglice, Fem eile Bibliei, Ed. Cunoașterea Cuvântului, Lugoj, 2004, p. 218

18

1.1.3. Debora – Femeia smerită
După moartea lui Iosua, fiecare seminție a lui Israel s -a suit rând pe rând ca să -și
ocupe țara, dar nu au izgonit pe locuitorii țării, așa cum a poruncit Dumnezeu. Din această
cauză , nu au împlinit planul lui Dumnezeu cu privire la viețile lor, poporul străin care a rămas
în țară a fost o cursă pentru ei, iar inima lor s -a abătut de la Dumnezeul cu care făcuseră
legământ. „Copii i lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, L -au uitat pe Domnul și au slujit
baalilor și idolilor” (Judecători 3:7). Datorită idolatriei care a supraviețuit în mijlocul
poporului , aceștia au decăzut spiritual și mereu erau în primejdie de război. Perioada aceasta
era caracterizată prin neascultare, idolatrie și asuprire din partea celorlalte popoare. Când
copiii lui Israel ajungea la strâmtorare, strigau către Du mnezeu, și Dumnezeu le trimitea un
izbăvitor.
În capitolul patru al cărții Judecători, Dumnezeu o alege pe Debora ca judecătoare, pe
vremea când Iabin , regele Canaanului , îi asuprea pe evrei. Debora era o proorociță respectată
in mijlocul poporului . Era sârguincioasă, dedicată, a arătat disponibilitate în orice situație și
chiar avea o pregătire deosebită pentru a fi folosită de Domnul în slujba de judecător. Ea a
fost mediatoare între Dumnezeu și popor, vorbea Cuvântul lui Dumnezeu, declara voia Lui și
făcea cunoscută înțelepciunea Sa, iar El îi arăta planul cu privire la poporul ei. „Și copiii lui
Israel se suiau la ea ca să fie judecați” ( v. 5). Debora judeca poporul la Betel și la Rama.
Oamenii veneau pentru rezolvarea conflictelor și a neînțelegerilor și pentru ca Debora să le
dea soluții.
Scopul pentru care Dumnezeu a ridicat -o pe Debora a fost acela de a conduce poporul
evreu într -o bătălie.
Dumnezeu s -a folosit de Debora ca judecător, pentru ca ea să conducă poporul
evreu în bătălia de succes împot riva canaaniților și spre trezire spirituală. Pentru că
au auzit Cuvântul Domnului de la Debora și prin ea, poporul lui Dumnezeu a
conștientizat starea lui spirituală deplorabilă, și s -a tulburat. Ca martor a lui
Dumnezeu, Debora a fost folosită pentru a -i întoarce pe israeliți la Domnul.11
Debora a fost singura judecătoare în Israel și a dat dovadă de multă înțelepciune și
smerenie. A fost ridicată de Dumnezeu în această poziție pentru a aplica legile Lui și pentru a
elibera poporul evreu de dușmani. A fost cea care i -a transmis lui Barac, comandantul militar

11 ELIZABETH, George, Femeile remarcabile ale Bibliei, Ed.Otilia Filip Oradea, 2010, pg.128.

19

al semințiilor din nordul Israelului, că Dumnezeu dorea să elibereze poporul și i -a prezentat
planul Lui. De asemenea, i -a împărtășit și promisiunea lui Dumnezeu că va ieși biruitor: „Du –
te, îndreaptă -te spre Muntele Taborului și ia cu tine zece mii de oameni din copii lui Neftali și
din copiii lui Zabulon. Voi trage spre tine, la pârâul Chison, pe Sisera, căpetenia oștirii lui
Iabin, împreună cu carele și oștile lui, și -l voi da în mâinile tale” (v. 6,7 ). Dumnezeu le
promisese victoria, dar Barac a refuzat să plece la luptă fără Debora. Ea i -a spus că mai bine
ar fi să meargă fără ea, ca să fie meritul lui pentru câștigarea luptei, deoarece avea
promisiunea de la Dumnezeu că va câștiga lupta.
Debora est e un exemplu clasic al Legii Respectului, deoarece nu multor femei li se
încredințau poziții de conducere în vremea ei. Ea a atras atât respectul bărbaților
cât și a femeilor datorită darurilor ei de conducere. Chiar Barac, comandantul
militar al semințiil or din nordul Israelului, a căutat ajutorul ei când ea l -a provocat
să atace Canaanul. De fapt, el a acceptat provocarea cu condiția ca ea să i se
alăture, știind că aceasta va eclipsa orice onoare cuvenită lui dacă învingea
Canaanul. Ea a combinat purtare a de grijă cu curajul, ceea ce i -a câștigat respectul
tuturor și a făcut din ea cel mai puternic lider al vremii ei.12
Plină de curaj, ea l -a însoțit în luptă, după ce l -a încurajat să preia conducerea: „Voi
merge cu tine, dar nu vei avea slavă, în calea p e care mergi, căci Domnul va da pe Sisera în
mâinile unei femei. Și Debora s -a sculat și s -a dus cu Barac la Chedeș” (v.9).
Barac, împreună cu oștile sale, au plecat la luptă în Muntele Taborului. Dumnezeu a
pus pe fugă pe Sisera, care a fugit pe jos până la cortul Iaelei. Această femeie l -a ascuns sub o
învelitoare, i -a dat să bea lapte, iar după ce a adormit, a băgat un țăruș în tâmpla lui.
Dumnezeu l -a smerit pe Iabin, împăratul Canaanului, și s -a împlinit Cuvintul Domnului că :
Sisera va fi dat în mâinile unei femei.
După ce Dumnezeu le -a dat biruință, Debora și Barac au făcut o cântare Dumnezeului
lui Israel, un adevărat poem de laudă. Cântecul ei exprima ceea ce avea ea în inimă. Exprima
închinare, cinste, dragoste și bucurie (Judecători 5:1 -31).
Debora a fost o femeie după inima lui Dumnezeu, ea a avut rol de lider, judecător,
războinică, susținătoare, eliberatoare și protectoare. Ea a fost o femeie înțeleaptă, dedicată în
tot ce făcea, cu o credință puternică în Dumnezeu și cu o inimă ancorată î n Cuvântul Lui.
Impactul ei a fost mare în poporul Israel.

12 JOHN, C.Maxwell, Comentarii biblice asupra conducerii, Life, Oradea, 2007, p.149

20

1.1.4. Femeia înțeleaptă – Proverbe 31
Biblia nu spune cine era această femeie, nu dă numele ei, accentul punându -se pe
caracterul ei. Mama împăratului Lemuel a descris -o foarte frumos. Femeia înț eleaptă este o
femeie capabilă, harnică, destoinică și bună. Valoarea ei este inestimabilă, mai de preț decât
orice piatră prețioasă: „Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preț decât
mărgăritarele” ( v. 10). Nu era ușor în societatea israelită să fii o astfel de femeie. Grăunțele se
măcinau între două pietre de moară, iar pâinea se cocea pe vatră. Nu exista canalizare, ci apa
se căra cu ulcioarele de la fântâna care era de obicei situată la marginea localității. Alimentele
folosite în bucătărie trebuiau cultivate în grădina proprie. Astfel, femeia se ocupa de gătit,
spălatul vaselor și al hainelor și de servirea mesei. Pe lângă aceste lucruri tot datoria femeilor
era să împletească lâna, să țeasă pânzeturile, în sarcina femeilor era confecționare a hainelor,
îngrijirea și spălatul hainelor, curățenia casei și creșterea copiilor. Educarea copiilor se făcea
în familie, fetele învățau de la mama să întrețină o familie, iar băieții mergeau la școala de la
templu.13
Pe parcursul celor 21 de versete (de la versetul 10 la 31) este descris caracterul ei, un
caracter evlavios al unei femei pline de virtuți:
a) Destoini că – cuvântul din limba ebraică înseamnă caracter cinstit, tradus prin
destoinic , cuvânt care include toate formele de excelență: integritate, hărnicie, chibzuință,
creativitate, altruism și înțelepciune.
b) Este o soție vrednică de încredere – „Inima bărbatului se încrede în ea și nu d uce
lipsă de venituri” (v. 11). Soțul ei poate să se încreadă deplin în ea. Este o femeie capabilă să
facă oric e activitate casnică, hotărâtă, cu principii de viață creștine pe care le respectă intru –
totul. Soțul ei nu se teme că va duce lipsă de venituri, deoarece ea depune efort pentru a -i fi un
ajutor potrivit și nu refuză să coopereze. El este convins că în soc ietate ea îl cinstește, că nu -l
va trăda niciodată și că are un comportament frumos. În acest capitol se observă că cei doi soți
au o relație deosebită, puternică, care se bazează pe încredere. Această femeie are abilități de
conducere și se pricepe în org anizarea sarcinilor casnice.
c) Plină de bunătate – ”Ea îi face bine și nu rău în toa te zilele vieții sale” (v. 12).
Femeia înțeleaptă nu face niciodată ceva care să -și dezonoreze soțul. Ea nu va face glume pe
seama greșelilor lui, ea îi face bine în toate zilele, fie cu nori, fie cu soare, în belșug sau în

13 MIHAELA, Mănăsti reanu, Femeia excelentă ieri și azi, Priscila, 27, 2012, p. 24

21

sărăcie, în boală sau în sănătate, o decizie conștientă de a -i sta alături toată viața. O soție îi
face bine soțului ei, atunci când prin încurajare, apreciere și dedicare devine un instrument în
mâna Do mnului. Aceasta știe să oprească situațiile conflictuale prin faptul că are un duh blând
și liniștit, care este de mare preț înaintea Domnului, căutând pacea. Ea rămâne sub autoritatea
dată de Dumnezeu când își îndeplinește responsabilitățile de soție și m amă.
d) Harnică – „Ea face rost de lână și de in și lucrează cu mâini harnice. Ea este ca o
corabie de negoț, de departe își aduce pâinea” (versetele 13,14).
Aceste versete explică modul în care femeia înțeleaptă lucrează de bunăvoie cu
mâinile ei, fără câ rtire și cu dragă inimă. Ea lucrează cu multă dragoste pentru casa ei, căuta
mereu lână și in, pe care le transformă în pânză pentru confecționarea de haine, este
preocupată de bunăstarea familiei. Lucrează alături de slujitori, iar atunci când negustorii aduc
mărfurile cu corăbiile, ea știe să negocieze: „Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei
și nu măn âncă pâinea lenevirii” (v. 27). Această femeie nu -și petrece timpul în activități fără
rost, nu se angajează în lucrări care nu -i privesc casa, ea veghează cu multă înțelepciune la ce
se petrece în casa ei și muncește din greu.
e) Capabilă – „Ea își face învelitori, are haine din in subțire și purpură. Ea face cămăși
și le vinde și dă cingători negustorului” (versetele 22,24). O femeie capabilă și pricepută, care
își face cu multă plăcere munca, astfel contribuind la bugetul familiei. Ea vinde surplusul care
este câștigat în casa ei și face investiții cu profit.
f.) Organizată – „Ea se scoală când este încă noapte și dă hrană casei sale și împarte
lucrul de peste zi slujnicilo r sale” (v. 15). Gândește, planifică și organizează bine timpul și
banii. Ea se trezește înaintea tuturor ca să pregătească hrana pentru cei ce pleacă la lucru și
spune fiecăruia ce are de făcut. Ea este preocupată de bunăstare a familiei, pregătește lucrurile
pentru anotimpul de iarnă și, ca stăpână a casei, participă la diferite activități. Are priorități
bine stabilite, deoarece la israeliți la amiază căldura este moleșitoare, ea trebuind să se scoale
dimineața devreme și să s e culce noaptea târziu.
g) Darnică – „Ea își întinde mâna către cel nenorocit, își întinde braț ul către cel lipsit”
(v. 20). Pe lângă faptul că își chivernisește bine casa, femeia înțeleaptă își face timp și pentru
oamenii care au lipsuri materiale și sunt dezavantajați, vede nevoile și întinde o mână de
ajutor. Atunci când cineva este sub povara respingerii, ea îi întinde brațul, este gata să -l
asculte cu o inimă plină de milă și înțelepciune, să aducă vindecare și să încurajeze.

22

h) Optimistă – „Ea este îm brăcată cu tărie și slavă și râde de ziua de mâine” (v. 25). Își
învață copiii cu mult calm și blândețe, știe să se facă ascultată și apreciată, ducând o viață
frumoasă, fără teama zilei de mâine. Ea este pozitivă și face tot ce are de făcut zilnic, știe că
doar aceasta îi aparține, ziua de mâine fiind a lui Dumnezeu.14
i) Răsplă tită – pentru munca ei (v. 31). Femeia care se teme de Domnul este lăudată și
apreciată pentru slujirea ei și pentru aportul adus fericirii căminului ei.
Copiii ei își dau seama că este o mamă ieșită din comun, neezitând să i -o spună.
Soțul ei o laudă și el, ca pe o soție ce i -a dăruit -o Dumnezeu. El spune „Multe soții
bune sunt pe lume, dar tu le întreci pe toate”. O femeie poate avea frumusețe și
farmec deosebit, dar să fie în acel ași timp lipsită de simț practic. Dar o femeie care
se teme de Domnul, conform descrierii din aceste versete, este cea mai bună soție.
Prin urmare, ea trebuie cinstită și onorată pentru hărnicia și caracterul ei nobil.
Când se strâng părinții orașului în c entrul civic, s -o laude pentru realizările ei cu
totul ieșite din comun.15
Această femeie și -a păstrat sufletul sănătos prin faptul că L -a pus pe Dumnezeu pe
primul loc, căutând activ să fie o binecuvântare pentru familia ei. Ea a avut o relație personală
cu Dumnezeu, o teamă și un respect pentru El, lucru care s -a văzut și în relația ei cu familia și
angajații ei. Se mai poate observa echilibrul între muncă și responsabilitate, faptul că știe să
planifice activitățile casei ei, timpul și resursele. Femeia a ceasta nu -și pierde timpul cu vorbe
fără rost, ci se interesează de administrarea casei și pe timp de vară și pe timp de iarnă. Ea știe
să acționeze bine, atât în situațiile cotidiene, cât și de criză. A avut un trai decent, cu frică de
Dumnezeu și Biblia spune că a fost lăudată de soț și de copiii ei și răsplătită. A trăit o viață
spre slava lui Dumnezeu.
Impactul pe care aceste femei l -au avut în generația lor a fost unul puternic. Modul lor
de a fi, de a conduce, înțelepciunea lor, pasiunea lor, hărnici a și credincioșia lor au lăsat o
puternică amprentă asupra generației lor. Fie că au fost regine, proorocițe sau femei de rând,
ele au fost cu adevărat curajoase și au împlinit scopul lui Dumnezeu în viașa lor și sunt un
exemplu demn de urmat și pentru gen erația mileniului III.

14 LINDA, Dillow, Partenera creativă, BEE International, Cluj -Napoca, 2001, pp.14 -29.
15 WILLIAM, MacDonald, Comentariul biblic al credinciosului Vechiul Testament, Agape, 2011, p.723.

23

1.2. Exemple de femei credincioase din Noul Testament
Printre cele mai importante nume de femei din Noul Testament sunt Maria -mama
Domnului Isus – femeia binecuvântată, Lidia, femeia cu o inimă aleasă, Priscila, car e a fost o
femeie ospi talieră, și femeia Samariteancă care a fost o misionară.
Spre deosebire de toate celelalte femei , Maria a avut rolul important de a -L naște pe
Mântuitorul Lumii. Aceasta a dat dovadă de credință, și a ales să fie nu doar mamă, ci și o
adevărată ucenică. Fe meia Samariteancă a crezut că Hristos este Mesia și a fost un martor
pentru Domnul celor din cetatea ei. Lidia a fost o femeie cu o inimă aleasă pentru lucrare,
deschizându -și casa pentru a -i găzdui pe slujitorii lui Dumnezeu. Astfel datorită ei a fost
formată prima biserică din Europa. Priscila, ultima dintre femeile menționate în acest capitol,
a fost o femeie ospitalieră și de mare ajutor pentru apostolul Pavel.

1.2.1. Maria – mama Domnului Isus – Femeia binecuvântată
Maria a fost cea mai binecuvântată dintre toate femeile Bibliei. Ea a fost aleasă pentru
a naște pe Fiul întrupat al lui Dumnezeu. Atunci când îngerul a venit la ea, ea a răspuns: „Iată
roaba Domnului, facă -mi-se după cuvintele tale!” (Luca 1:38). Ea a arătat clar că inima ei era
gata pentr u a-L servi pe Dumnezeu și că s -a dedicat în totalitate lui Dumnezeu. Maria a dat
dovadă de o atitudine umilă în a îndeplini voia Lui, cu toate că a înțeles că viața ei nu va mai
fi aceeași, că avea să se schimbe pentru totdeauna. Cu siguranță a conștienti zat faptul că va fi
o femeie care va suporta rușine și batjocură pentru că va rămâne însărcinată fără a fi
căsătorită. Ea a înțeles că va avea necazuri cu Iosif și chiar cu familia. Cu toate acestea, a
acceptat planul lui Dumnezeu pentru că Îl iubea, Îl ur ma și I se închina Lui din toată inima. Ea
a pus în practică credința în Cuvântul lui Dumnezeu, chiar dacă a scos -o din starea de confort.
Maria a mărturisit în cântarea ei către Dumnezeu că toate familiile pământului o vor
considera binecuvântată (Luc a 1:48). Ea L -a recunoscut pe Isus ca Mântuitorul și Salvatorul
ei: „mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu” (Luca1:47). Sfânta Scriptură spune
despre ea că trăia o viață neprihănită. Nu spune nimic despre înfățișarea ei fizică, ci despre
caracter ul ei frumos în omul dinlăuntru. Îngerul îi spune că i s -a făcut parte de mare har și de
onoarea deosebită de a -l purta în pântecul ei pe Dumnezeu devenit om, să -l iubească și să -l
prețuiască ca pe primul ei copil.

24

Cu siguranță, ideea „binecuvântării” ei nu implică faptul că ea este o persoană la
care putem apela pentru a primi binecuvântare, ci mai degrabă faptul că ea însăși a
fost binecuvântată de Dumnezeu în mod suprem. Ea nu este prezentată niciodată în
Scriptură ca sursă sau distribuitoare a harului, ci ca ființă care a primit
binecuvântarea lui Dumnezeu. Fiul ei, și nu Maria, este izvorul harului (Psalmul
72:17). El este Sămânța lui Avraam îndelung așteptată, despre care vorbea
promisiunea legământului: „Toate neamurile pământului vor fi binecuvântat e în
sămânța ta” (Genesa 22:18).16
În Vechiul Testament a fost profețit de proorocul Isaia că o fecioară va rămânea
însărcinată și va naște pe Fiul lui Dumnezeu: „Iată fecioara va rămânea însărcinată, va naște
un fiu, și -i va pune numele Emanuel ” (Isaia 7: 14). Tinerele evreice așteptau în fiecare an pe
Mesia, pentru că ele cunoșteau profețiile Vechiului Testament. Îngerul Gavril a fost trimis la o
fecioară din satul Nazaret, deoarece Dumnezeu a văzut inima ei curată, o femeie după inima
Lui, o femeie care t răia conform voii Lui. Maria era urmașă a seminției lui David, din neamul
lui Iuda.
Maria nu numai că a acceptat chemarea lui Dumnezeu pentru viața ei, dar a și
făcut -o cu smerenie. Cu siguranță că a fost smerită de vizita îngerului Gabriel.
Oricine s -ar smeri dacă ar vedea un înger față în față. Dar Maria și -a păstrat
smerenia până la sfârșit…..Când îl vedea pe Isus crescând puternic, sănătos, înțelept
și îndrăgit, ea ar fi putut ceda ispitei de a se lăuda.17
Conform tradiției din acea vreme tații familiilor alegeau câte un băiat și o fată încă de
când erau foarte tineri. Ambii tați semnau un contract, iar mirele oferea un dar miresei. Tinerii
timp de un an nu se curtau deloc, nu puteau să stea singuri niciodată, iar dacă fata rămânea
însărcinată vi itorul mire o putea acuza înaintea satului și apoi ar fi putut fi omorâtă cu pietre.
Biblia nu spune nimic despre data nunții dintre Iosif și Maria, dar atunci când Iosif a
aflat de la înger că Maria a rămas însărcinată de la Duhul Sfânt, a luat -o la el. In ciuda tradiției
Iosif a dat dovada de curaj si a ascultat de Dumnezeu, fiind conștient de faptul ca ar fi putut sa
fie omorât din această cauză. Maria era tânără, imatură, neexperimentată, nu era renumită și
nu avea un statut social privilegiat, dar Dumn ezeu a ales -o pe ea pentru a îndeplini voia Lui.
Dumnezeu a vrut o femeie care să -L iubească din toată inima.
Maria avea o credință puternică în Dumnezeul lui Israel, astfel căpătând trecere
înaintea Lui. Din cântarea pe care a făcut -o lui Dumnezeu când a ajuns la mătușa ei Elisabeta

16 JOHN , MacArthur, Douăsprezece femei extraordinare, Ed. Scriptum, Oradea, 2009, p.126
17 SHIRLEY, Rose, Ofemeie înțeleaptă spunea odată…, Ed. Alfa Omega Publishing, 2005, pg.56.

25

se înțelege că Maria cunoștea bine Scripturile – scrierile profetice, psalmii și cărțile lui Moise.
În cântarea ei, ea arată că cunoștea tot ce a făcut Dumnezeu pentru poporul ei. Cuvântul lui
Dumnezeu a fost o comoară de desco periri prețioase a ceea ce însemna să trăiască o viață
aproape de Dumnezeu și în dependență de El.
Corzile inimii Mariei erau evident acordate la inima și Cuvântul lui Dumnezeu!
Inima ei era cu adevărat saturată de Cuvântul lui Dumnezeu. Maria a cântat
deoarece Îl cunoștea pe Dumnezeu, mila Sa, purtarea lui de grijă și credincioșia Lui
față de strămoșii ei! Cântecul ei era: un cântec de bucurie caracterizat de veselie și
celebrare, un cântec bogat în adevăruri scripturale, un cântec din trecut, reiterare a
cântecului Anei (1 Samuel 2), un cântec valabil și astăzi, pentru că Dumnezeu este
același ieri și astăzi și un cântec pentru eternitate, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu
va exista pentru totdeauna.18
Maria știa că Cel profețit de prooroci urma să vină din g enealogia lui David. Ea
aștepta pe Mesia și nu numai că știa Scripturile, ci și trăia aproape de Dumnezeu. Viața ei și a
lui Iosif au fost schimbate de Dumnezeu în mod drastic, dar tot El a avut grijă ca nimic să nu
le lipsească din punct de vedere materia l, sufletește și spiritual. În primele luni de sarcină
Maria a fost încurajată de Elisabeta.
Înainte de nașterea Domnului Isus, Cezar Augustus a dat o poruncă ca fiecare să se
ducă în cetatea lui să se înscrie. Iosif, fiind din seminția lui David, a plecat la Betleem
împreună cu Maria, dar când au ajuns acolo nu au găsit nici un loc de găzduire, ci doar un
grajd uscat la un han. După ce s -au instalat acolo, Maria a născut și l -a pus pe Copil într -o
iesle. Îngerul s -a arătat și păstorilor și le -a dus vestea bună: „Nu vă temeți: căci vă aduc o
veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s -a
născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul ” (Luca 2:10,11). Păstorii au plecat numaidecât
la Betleem să vadă dacă ceea ce a u spus îngerii este adevărat și au găsit exact cum le spusese
îngerul. Apoi ei au dus vestea bună oriunde mergeau.
Biblia consemnează că și magii conduși de o stea au ajuns la Pruncul Isus și i -au dus
daruri ca unui Împărat: „Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s -au aruncat
cu fața la pământ, și I s -au închinat: apoi și -au deschis vistieriile, și I -au adus daruri: aur,
smirnă și tămâie” (Matei 2:11). Aceste daruri le -au fost de folos în Egipt, deoarece Iosif și
Maria împreună cu Pruncul au fugit în Egipt, pentru că Irod dăduse ordin ca toți băieții până
la doi ani să fie omorâți.

18 ELIZABETH, George, Femeile remarcabile ale Bibliei, Ed.Life Publishers, 2010, p. 215

26

După doi ani, Maria și Iosif s -au întors în Nazaret, unde I -au oferit lui Isus un cămin
umil, dar plin de dragoste. Părinții au îndeplinit tot ceea ce spunea Legea Domnului cu privire
la Copil.
Isus a fost circumcis exact la opt zile după nașterea Lui, așa cum cerea legea
Domnului. Purificarea Mariei după naștere a durat 40 de zile de la nașterea fiului
ei, după care au adus jertfa cerută de legea lui Dumnezeu (o pereche de turturele).
Maria L -a înfățișat pe Isus înaintea lui Dumnezeu, conform cerințelor legii
Domnului.19
Mari a și Iosif L -au educat și instruit pe Isus cu privire la Adevărurile Scripturii. În
fiecare an ei mergeau la Templu la praznicul Paștelor. Când Isus a împlinit vârsta de 12 ani s –
au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului. La întoarcere, părinții Lui nu au observat că
Isus a rămas la Templu, L -au căutat trei zile și erau foarte îngrijorați. Când L -au găsit, ei s -au
mirat foarte mult că Isus stătea de vorbă cu învățătorii lui Israel, dar Isus a răspuns părinților
că așa trebuie să fie, la Templu: „De c e M-ați căutat? Oare nu știați că trebuie să fiu în casa
Tatălui Meu?” (Luca 2:49). Isus a ascultat de părinții de pe pământ și a trăit sub autoritatea
lor. Maria I -a dăruit lui Isus viața, dar și un cămin. Ea a știut că Fiul ei este Fiul lui
Dumnezeu, dar a făcut toate lucrurile pământești umane pentru El. Oricât de privilegiată ar fi
fost Maria, ea nu și -a dezvăluit cunoștințele până la momentul potrivit. A avut răbdare. Maria
a avut o relație deosebită cu Isus. A fost alături de El când a început lucrare a la Nunta din
Cana , unde a transformat apa în vin (Ioan 2:1 -12).
Maria L-a slujit pe Dumnezeu cu devotament, a avut parte de clipe fericite, dar și de
multă umilire pentru că oamenii nu au primit cuvintele și învățătura lui Isus. Când s -a împlinit
vremea ca Domnul Isus să fie atârnat pe cruce, Maria era acolo, privindu -L condamnat la o
moarte de cruce ca un făcător de rele. Sufletul ei a fost cu adevărat străpuns de o sabie, așa
cum prevăzuse Simeon, în cântarea pe care a făcut -o către Dumnezeu când Domnul Isus a fost
dus la Templu în a opta zi de la naștere.
Ce zi minunată fusese până atunci! Maria și Iosif erau atât de încântați de bebelușul
lor micuț, atât de smeriți la gândul că Dumnezeu îi alesese pe ei să îngrijească de
Fiul Său, și atât de entuziaști să îl înfățișeze pe Isus înaintea Domnului. Chiar
Simeon era extrem de bucuros că Îl putea vedea pe Mesia cel așteptat. Și totuși,

19 ELIZABETH, George, Femeile remarcabile ale Bibliei, Ed. Life Publishers, 2010, p.224.

27

Mariei i s -a spus că sufletul ei va fi străpuns de o sabie. Iar acum, 33 de ani mai
târziu, acestea s -au adeverit!20
În agon ia morții, Domnul Isus S -a gândit la mama lui și i -a spus ucenicului Ioan să
aibă grijă de Maria. După moartea Domnului Isus, Maria a rămas devotată lui Dumnezeu în
slujire și dragoste pentru El, participând constant la întâlnirile de rugăciune cu credinci oșii și
cu ucenicii: „Toți aceștia stăruiau cu un cuget în rugăciune și în cereri, împreună cu femeile,
și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații Lui” (Fapte 1:14). Moartea Domnului Isus a schimbat
inima fraților Lui, care nu credeau în El ca Mântuitor cât a trăit Domnul pe pământ.
Maria a avut un impact puternic în acea perioadă, ea fiind aleasă de Dumnezeu pentru
o misiune specială și chiar pentru lărgirea Împărăției Lui. Așa cum Maria trăia într -o așteptare
sfântă, la fel este important ca așteptarea fem eilor să fie una vie, printr -o relație statornică cu
Domnul, să aștepte ca promisiunile Lui să se împlinească în viața lor, asemenea Mariei, și să
aștepte ca El să lucreze în mod supranatural.
1.2.2. Femeia Samariteancă – femeia misionară
Evanghelistul Ioan prezintă în capitolul patru o femeie anonimă din ținutul Samariei.
Aceasta a avut o întâlnire personală cu Domnul Isus, întâlnire ce i -a schimbat întreaga viață.
Domnul Isus a trecut prin Samaria, în drumul Lui spre Galileea. Era obosit de călătorie,
aproape de cetatea Sihar și s -a oprit lângă o fântână să se odihnească, în timp ce ucenicii s -au
dus în satul cel mai apropiat să cumpere mâncare. Fântâna lui Iacov era bine cunoscută pe
vremea Domnului Isus, conform tradiției iudaice. Ace asta era foarte adânc ă, iar cei ce treceau
pe acolo nu puteau scoate apă. Era singura fântână cu apă bună, majoritatea fiind cu un gust
neplăcut .
O consultare a oricărei hărți dezvăluie că ruta directă trece tocmai prin Samaria.
Însă în vremea lui Isus, orice iudeu care se respecta alegea întotdeauna alt drum.
Ruta perfectă trecea prin partea de est a râului Iordan, apoi o lua spre nord prin
Decapole, după care traversa din nou Iordanul și intra în Galileea. Această rută
alternativă presupunea o abatere de mulți kilometri, î nsă ocolea Samaria, și tocmai
aceasta era și ideea.21

20 ELIZABETH, George, Femeile remarcabile ale Bibliei, Ed. Life Publishers. 2010. p. 235.
21 JOHN, MacArthur, Douăsprezece femei extraordinare, Ed. Scriptum, Oradea, 200 9. p. 159.

28

Samaritenii constituiau o amenințare pentru poporul Israel deoarece îmbinau aspecte
ale iudaismului cu păgânism, și din această cauză evreii ocoleau Samaria. Disprețul evreilor
față de samariteni era foa rte mare pe vremea Domnului Isus.
Când Domnul Isus se odihnea, a venit la fântână o femeie din Samaria pentru a scoate
apă. Ea a venit la amiază, la cea mai toridă oră a zilei, pentru ca să evite întâlnirea cu femeile
respectabile din cetate. Domnul îi spu ne: „Dă -mi să beau” (Ioan 4:7), Samariteanca a fost
surprinsă că un iudeu îi cere apă și chiar îi spune că: „Iudeii, în adevăr n -au legături cu
samaritenii” (Ioan 4:9). Domnul Isus îi ocolește întrebarea și -i spune că dacă ar fi cunoscut
darul Lui Dumnezeu , singură ar fi cerut să bea, și El i -ar fi dat apa vie (Ioan 4:10). El o
asigură că oricine bea apa din fântâna aceea îi va fi iarăși sete, dar „oricui va bea din apa pe
care I -o voi da Eu, în veac nu -i va fi sete, ba încă apa pe care I -o voi da Eu se va preface în el
într-un izvor de apă, care va țâș ni în viața veșnică” ( Ioan 4: 13-14).
După această discuție Samariteanca a înțeles că Isus vorbea despre apa spirituală și
faptul că Isus era un învățător sau un lider spiritual, iar atunci când Domnul Isus i -a spus să -l
cheme pe bărbatul ei, ea a zis că nu are bărbat. Isus îi cunoștea starea ei de păcătoșenie, dar nu
a mustrat -o, acuzându -o că este mincinoasă, ci a lăudat -o că a spus adevărul. Atunci femeia
samariteancă și -a recunoscut vina: „Doamne i -a zis fe meia , văd că ești prooroc” (v. 19), și
apoi a continuat discuția despre locurile de închinare.
A adus în discuție subiectul care, după părerea ei, stătea la baza disensiunii
religioase dintre evrei și samariteni: „Părinții noștri s -au închinat pe muntele a cesta,
și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii” (v. 20).
De fapt, ea nu a formulat o întrebare, însă nici nu cred că a intenționat să provoace,
Cred că spera în mod sincer ca acest rabin care părea să știe totul, să îi p oată lămuri
ceea ce i se părea o dispută fundamentală de veacuri: Cine avea dreptate? Evreii
sau samaritenii? Garizim sau Ierusalim?22
Domnul Isus i -a spus că nu locul în care te închini contează, El îi arată că ceea ce
crezuse cu privire la tradiția religi oasă era fals: “Voi vă închinați la ce nu cunoașteți, noi ne
închinăm la ce cunoaștem, căci Mântuirea vine de la iudei” (v. 22). Deși samariteanca a
crescut într -o cultură caracterizată de o religie falsă, ea avea aceleași așteptări ca și femeile
evlavioas e, și anume aștepta pe Mesia. La răspunsul ei, Domnul Isus i -a zis: „Eu, Cel care
vorbes c cu tine, sunt Acela” (v. 26). Datorită credinței ei, Domnul își dezvăluie identitatea

22 JOHN, MacArthur, Douăsprezece femei extraordinare, Ed. Scriptum, Oradea, 2009, p. 163.

29

pentru prima dată de când a început lucrarea. Biblia spune că atunci au venit uc enicii, care se
mirau că vorbește cu femeia samariteancă.
De bucurie că aflase despre Mântuitorul lumii, și -a lăsat găleata la fântână, s -a dus în
cetate și le -a zis oamenilor: „Veniți de vedeți un om care mi -a spus tot ce am făcut, nu cumva
este acesta H ristosul? ”(v.29). Fiindcă a cunoscut Vestea bună, ea nu a putut să nu o
împărtășească și cu oamenii din cetate. Și pentru că entuziasmul ei era așa de mare, oamenii
din cetate au venit cu ea la fântână. Impactul samaritencei asupra cetății a fost mare: „Mu lți
Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pri cina mărturiei femeii” (v. 39). Ea nu mai
încerca să scape de realitatea păcatelor ei, acum era iertată și curățată. Ea a avut parte de
dragoste necondiționată.
Când oamenii din Sihar s -au întâlnit cu Domnul Isus, L -au primit cu entuziasm și L -au
rugat să rămână la ei. El a rămas acolo două zile și mulți samariteni au crezut în El din pricina
cuvintelor Lui, și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină
că L-am auzit noi înșine, și știm că acesta este în adevăr Hristos ul, Mântuitorul lumii” (v. 42).
Domnul găsise în mod real o închinătoare adevărată, inima ei a fost schi mbată și
totodată și viața ei.
Femeia din Samaria și -a potolit, în sfârșit, setea sufletului, pentru că L-a găsit pe
Acela care este Izvorul apelor vii – Isus! Pentru ea venise Domnul la fântână, numai
pentru ea! Pentru ea Domnul a trecut peste reguli și tradiții! Și în Samaria a avut
loc o mare trezire, pentru că o femeie păcătoasă a devenit evanghelist. Iar viața
acelei femei n -a mai fost niciodată la fel!23
Femeia samariteancă a fost ambasadoarea cerului în Samaria. Harul s -a revărsat din
plin peste oamenii acestei cetăți, încât Domnul a fost recunoscut acolo în plinătatea Persoanei
și lucrării Sale! Ma i târziu Domnul Isus, la înălțare, spune ucenicilor să ducă Evanghelia până
la marginile pământului (Fapte 1:8), iar Filip, unul dintre diaconi, și -a început lucrarea de
evanghelist în Samaria (Fapte 8:5). Totuși Evanghelia a avut cel mai mare impact prin
mărturia femeii samaritence, care a băut din apa care i s -a oferit și a fost iertată și înnoită,
pentru ca niciodată să nu mai înseteze.

23 LIDIA, Șchiopu, Samariteanca…, , Priscila, Revista creștină, Oradea, nr. 39, 2018, p. 21

30

1.2.3. Lidia – Femeia cu o inimă aleasă
Lidia a fost prima persoană din Europa care a răspuns la mesajul Evangheliei în timpul
primei călătorii misionare a lui Pavel. Oridecâteori mergea într -o localitate pentru a împărtăși
Evanghelia, Pavel căuta o sinagogă, dar în orașul Filipi, evreii fiind puțini, nu a găsit un astfel
de locaș de închinare. Conform tradiției evreiești, în localitățile unde nu era u sinagogi femeile
evreice se întâlneau în afara orașului pentru a se ruga împreună, iar Pavel li se adresează în
acest context. Astfel o întâlnește pe Lidi a.
Lidia locuise în Tiatira, un oraș recunoscut pentru hainele sale de purpură. Stabilită
acum în Filipi, Lidia era o femeie de succes, pricepută, cu multă îndemânare, și responsabilă.
Datorită p rețului ridicat al hainelor de purpură , doar cei bogați și de viță nobilă și le puteau
permite.24 Lidia credea în Dumnezeul lui Israel și, cu toate că era o femeie religioasă, ea nu se
întâlnise cu Domnul Isus, nu avea o relație personală cu El. Într -una din zile Pavel s -a alăturat
întâlnirii de rugăciune a femeilor și a început să le vorbească despre Isus, iar Lidia asculta.
Dumnezeu a văzut dorința ei după lucrurile spirituale și prin harul și suveranitatea Lui
“Domnul i -a deschis inima ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel ” (Fapte 16:14), și i -a
permis să primeas că adevărul mântuirii. Dumnezeu i -a arătat lucrurile minunate și puterea
Lui. Primul lucru pe care l -a făcut Lidia a fost să primească Cuvântul Lui Dumnezeu în inima
ei, Cuvânt care a dus la nașterea ei din nou .25 Ca și creștină, primul ei act de ascultare și
credincioșie pentru Domnul a fost să se boteze. Odată cu ea au primit botezul rudele și
slujitorii ei. Lidia nu și -a des chis doar inima, ci și casa. D e aceea Lidia s -a gândit să fie de
folos, la rândul ei, și i -a propus Apostolului să mute întâlnirile bisericii la ea acasă : „Dacă mă
socotiți credincioasă Domnului, intrați în casa mea” (Fapte 16:15).
A fost primul creștin din Europa, o femeie care a înțeles că supunerea ei față de
Dumnezeu înseamnă și ospitalitate, și cât de importantă este slujirea cel orlalți. Casa ei a
devenit locul de părtășie a fraților din Filipi. Atunci când Pavel și Sila au ieșit din închisoare,
au mers la casa Lidiei, unde s -au întâlnit cu frații. „Ei au ieșit din temniță și au intrat în casa
Lidiei, și, după ce au văzut și mâng âiat pe frați, au plecat” (Fapte 16:40). Viața Lidiei era

24 William, MacDonald, Comentariul biblic al credinciosului Noul Testament, Agape, 2001, p.402.
25 MIA, Oglice, Femeile Bibliei, Cunoasterea Cuvântului, 2004, p. 407.

31

plină de râvnă pentru lucrarea Domnului, transformată de Cuvântul viu al lui Dumnezeu, și
trăia în supunere și ascultare de Dumnezeu și de poruncile lui.

1.2.4. Priscila – Femeia ospitalieră
Prisci la este menționată întotdeauna împreună cu soțul ei iudeu, Acuila, care era de loc
din Pont. Ei sunt un exemplu de echipă deoarece sunt cunoscuți împreună ca familie, cât și în
lucrare. Sunt o pereche chemată de Dumnezeu să se dedice Cuvântului Său și lucr ării
Evangheliei. Ei călătoreau foarte mult de la Roma la Corint, la Efes pentru că aveau câte o
locație în fiecare din aceste orașe. Aveau aceeași meserie ca și Apostolul Pavel, confecționau
corturi și articole de piele. Lucrarea era la început, nu erau c reștini și ei lucrau cu mâinile lor
ca să nu fie o povară, vestind în același timp Evanghelia lui Dumnezeu.
Acvila și Priscila l -au primit în casa lor pe Pavel, îl ascultau cu mare atenție atunci
când apostolul Pavel îi învăța pe evrei și pe greci Evanghe lia și totodată învățau și ei cum să -L
slujească pe Dumnezeu. Apostolul Pavel, în călătoriile lui de a vesti Evanghelia, este însoțit
de Acuila și Priscila, care sunt dispuși să meargă și să facă orice pentr u lucrarea lui Hristos, și
au fost lucrători pute rnici în lucrarea misionară. Ei și -au pus chiar viața în joc pentru Pavel.
În casa lor din Efes a venit Apolo, u n iudeu din Alexandria. El era un bun comunicator
și cunoștea foarte bine Vechiul Testament: „La Efes, a venit un Iudeu numit Apolo, de neam
din Alexandria, Omul acesta avea darul vorbirii și era tare în Scripturi” (Fapte 18:24). Acuila
și Priscila l -au luat la ei și l -au învățat cu de -amăruntul Calea Domnului pentru că el nu îl
cunoștea pe Domnul Isus. El cunoștea doar botezul lui Ioan: „A începu t a vorbi cu îndrăzneală
în sinagogă. Acuila și Priscila, când l -au auzit, l -au luat cu ei și i -au arătat mai cu de –
amăruntul Calea Lui Dumnezeu” (Fapte 18:26).
Acuila și Priscila au petrecut timp împreună cu Apolo, care avea darul vorbirii, era
un învățăt or bun, îi plăcea Cuvântul lui Dumnezeu, îl studia și avea un duh înfocat
și îi plăcea să -i învețe pe oameni despre Isus. El nu avea o cunoaștere largă a
Cuvântului lui Dumnezeu, el nu cunoștea decât botezul lui Ioan. Acuila și Priscila,
care au petrecut m ult timp cu Pavel, care au experimentat Evanghelia propovăduită
iudeilor din oraș în oraș, ei la rândul lor fac ucenici, pe Apolo. Ei petrec timp
împreună, învățând Cuvântul Domnului.26

26 MIA, Oglice, Femeile Bibliei, Lugoj, Cunoașterea Cuvântului, 2004, p. 359.

32

Cei doi, Acuila si Priscila, încurajau pe cei care erau tineri în cred ință, erau plini de
râvnă pentru Domnul, cu spirit de sacrificiu, având o doctrină bună, cu o bază solidă și
sănătoasă în credință și primitori de oaspeți. Acuila și Priscila nu s -au mulțumit numai sa -l
însoțescă pe Pavel, ci în același timp ei au învățat pe alții Cuvântul lui Dumnezeu și au
deschis o biserică în casa lor. Mulți L -au găsit pe Dumnezeu în casa lor.
Ce multe lucruri învățăm de la Priscila! Priscila a cunoscut Cuvântul lui
Dumnezeu, a fost alături de bărbatul ei, Acuila. Amândoi sunt recunos cuți de Pavel
și de toți credincioșii ca o pereche de lucru în Hristos, care cunosc Evanghelia,
doresc s -o vestească și altora, scopul vieții lor este să vestească Evanghelia lui
Dumnezeu. Ei sunt alături de lucrătorii lui Dumnezeu, de Pavel , și sunt o pr icină
de mulțumire pentru cei din jurul lor.27
Priscila es te un exemplu minunat pentru generația următoare . Ea a fost o
binecuvântare pentru soțul ei, pentru Pavel, pentru Apolo și pentru mulți creștini care se
adunau în casa lor ca să se închine Domnului , unde cei doi, Priscila si Acuila, învățau și
disciplinau lucrătorii creștini tineri și imaturi spirituali. Priscila este un exemplu de femeie
care a stat la dispoziția lui Dumnezeu.
La fel ca și în cazul femeilor din Vechiul Testament, aceste femei au avut un impact
puternic asupra generației lor. Mărturia acestor femei a rămas vie datorită slujirii după voia lui
Dumnezeu și a modului în care și -au trăit viața, o viață plină de credință, de smerenie cu
inimă aleasă și deschisă pentru a primi oaspeți în casa lor și de a -L mărturisi pe Domnul Isus.

27 MIA, Oglice, Femeile Bibliei, Ed. Lugoj, Cunoașterea Cuvântului, 2004, p. 362.

33

Capitolul 2. FEMEIA CREDINCIOASĂ ÎN ISTORIA BISERICII
Istoria omenirii a fost scrisă de Dumnezeu și încheiată din perspectiva Lui, încă de la
creație. Toate evenimentele și tot ce a urmat de atunci a fost desfășurarea planului Său măreț.
Studiind multe biografii ale unor personalități marcante, mari predicato ri, mari reformatori și
evangheliști ca Billy Graham, Moody, Martin Luther, Jean Calvin, Charles Spurgeon, s -a
observat că slujirea lor deosebită s -a datorat faptului că au avut soții sau mame care și -au
înțeles rolul, fiind pentru ei sprijin deosebit în v iața de zi cu zi, care i -au ridica t deasupra
greutăților slujbei.
Dumitru Popescu în lucrarea lui „Sfânta Taină a Preoției” scrie că în Biserica orientală
erau diaconese sau femei slujitoare care aveau același rol ca al diaconului. Femeile slujitoare
în se colele II-VI erau evidențiate prin faptul că vizitau femeile bolnave la domiciliu, le ajutau
pe cele nevoiașe și de cele mai multe ori ele făceau lucrări în colaborare cu episcopul. Existau
locații unde diaconul nu putea merge pentru a ajuta femeile păgâne și atunci erau trimise
diaconesele să rezolve cazurile. După ce își îndeplineau munca, ele întocmeau o dare de
seamă episcopului. În general, rolul femeii slujitoare, fie în Biblie, fie în istorie, este un rol
auxiliar, un ajutor pentru episcop. În primel e secole, o altă misiune a diaconeselor era
catehizarea și instruirea femeilor. Ele spuneau Evanghelia printre femeile păgâne și apoi le și
instruiau, învățându -le adevărurile simbolului credinței, ca să știe ce răspuns să dea preotului
în momentul botezul ui, iar după botez se ocupa u de instruirea lor, ca și adevărate mame
spirituale . Diaconesele erau mame spirituale și pentru surorile din mănăstire, dar și pentru
credincioasele care își doreau să crească spiritual.28
Printre cele mai importante nume de femei din istoria Bisericii care au influen țat
lumea se numară Katherine Luther, Idelette Calvin, Susannah Spurgeon, Emma Moody si
Ruth Bell Graham. Kathrine l -a susținut pe Luther în reforma protestantă în Germania .
Idelet te Calvin l -a susținut pe soțul ei, Jean Calvin, în continuarea reformei în Franța .
Susannah Spurgeon si Ruth Bell Graham au fost femei casnice care au avut grijă de creșterea,
îngrijirea, și educarea co piilor, ca astfel soții lor să î și poată pregăti mesajul de predicare si
evanghelizare. Emma Moody l -a susținut pe soțul ei în lucrarea de misiune.

28 TEODOR, Dobrin, Slujirea Pastorală consacrată în contextul preoției tuturor credinciosilo, Ed.
Risoprint, Cluj -Napoca, 2017, pp.136 -140.

34

2.1. Katherine Luther (1499 -1552)
Katie Luther a trăit între anii 1499 -1552. Ca tânără femeie, ea a fost cunoscută ca fiind
o persoană dificilă și autoritară; dar la moartea sa, ea a fost venerată ca un model al pietății
protestante. De -a lungul vieții ei, ea a continuat să fie certăreață, muncitoare și încăpățânată,
dar aceste calități au fost va lorificate pentru a -i servi pe H ristos și oamenii Săi. Fiindcă ea
studia Cuvântul lui D umnezeu, a permis sabiei Duhului să își îndeplinească dureroasa treabă,
și anume schimbarea și modelarea ei pentru a reflecta chipul lui Isus Hristos .
În 1525 în orașul Wittenberg din Germania, Katherine von Bora s -a măritat cu Martin
Luther, omul care a luptat împotriva ereziilor ridicate de învățăturile date de Biserica
Romano -Catolică, și care a pornit Reforma Protestantă. În timpul celor 21 de ani de căsnicie,
Katie se regăsește lăudată și disprețuită în egală măsură, în timp ce încerca să arate că est e
posibil să mulțumești pe Dumnezeu ca femeie implicată în totalitate în lumea din jurul ei.
Acest lucru poate fi evident pentru omul secolului XXI , dar la începutul secolului XVI, era o
altă problemă. D e la femeile care doreau să -L slujească pe Dumnezeu s e aștepta să stea într -o
mănăstire, să facă jurăminte pentru castitate, sărăcie și supunere și să renunțe la lume. Ea a
fost trimisă la o mănăstire benedictină când avea doar 5 ani, imediat după ce tatăl ei s -a
recăsătorit. Acest lucru a însemnat că famili a a avut o gură în minus de hrănit și nici o zestre
de plătit în viitor. La vârsta de 9 ani, ea s -a mutat într -o mănăstire cisterciană, unde o rudă de
a ei era călugăriță, iar mătușa ei Lena trăia acolo de asemenea. Când avea 15 ani, pe 8
octombrie 1515, K atie a făcut un jurământ că va deveni călugăriță.Viața într -o mănăstire nu a
fost extraordinară, dar nici sinistră. Într -o vreme în care sunt puține oportunități pentru o
femeie să fie educată, Katie a învățat să scrie și să citească în germană, și chiar p uțin în latină.
Pe lângă rugăciune și studiu, călugărițele trebuiau să gestioneze de asemenea toate sarcinile
din cadrul mănăstirii: creșterea animalelor, organizarea meniurilor, facerea socotelilor. Toate
aceste îndemânări i -au fost utile în viața care a urmat. Ceea ce Katie niciodată nu a
experimentat și nici nu s -a așteptat vreodată să experimenteze a fost viața de familie.
Katie și câteva dintre călugărițe au reușit să pună mâna pe anumite scrieri de ale lui
Luther. El nu numai că a criticat imoralita tea călugărilor și a călugărițelor, dar a pus semne de
întrebare chiar și la bazele biblice ale acestui sistem.
Pentru o fostă călugăriță, abandonată de familie și forțată să primească mila străinilor,
ea a fost extraordinar de pretențioasă. Ea nu a fost considerată frumoasă, iar personalitatea ei a

35

fost mult prea energică pentru unii. Un pețitor al ei a fost avertizat de către familia lui, care a
fost înspăimântată de ideea că un bărbat respectabil s -ar căsători cu o călugăriță. Deși ea nu se
aștepta să s e căsătorească din dragoste, nu a fost pregătită să se căsătorească cu oricine, în
mod special nu cu Dr Glatz, bărbatul mai în vârstă la care Luther s -a gândit pentru ea.
La rîndul lui, nici Martin Luther nu a avut de gând să se căsătorească. Însă chiar el a
fost luat prin surprindere când a scris “Deodată, când încă aveam alte gânduri, Dumnezeu,
într-un mod extraordinar, m -a azvârlit în căsnicia cu Katharina von Bora, călugărița ”. Cu
siguranță nu a fost din dragoste romantică , ci politica a jucat un rol im portant în acest aspect.
Din cauza răscoalei țăranilor, reforma și viața lui Luther au fost puse în pericol. Prin căsătorie,
Luther accentuează puternic ruperea sa față de Biserica Catolică, nemaiavând nicio intenție de
a se întoa rce la mânăstire .
La încep utul vieții de căsnicie, Katie a trebuit să facă față nu doar unui soț indiferent și
unor prieteni care nu o susțineau, ci a trebuit să suporte unu pamflet disprețuitor împotriva ei.
O asemenea ostilitate ar fi putut să distrugă o femeie slabă. Însă numai o femeie cu o voință
puternică precum Katie ar fi putut întoarce situația și să își salveze reputația, și anume să
devină după câțiva ani modelul cel mai îndrăgit de către femei, și în viitor de generații.
Vorbind omenește, căsnicia nu ar fi avut nici măc ar o șansă de reușită. Căsnicia lor a avut
originea ei realistă în teologie, politică și treburile casei, și cu două asemenea personalități
puternice implicate relația nu a putut fi niciodată fără conflicte. Oricum, după un an Luther a
descris -o pe Katie ca fiind blândă, în toate lucrurile supusă, și plăcută.
În timp, Katie a reușit să câștige mulți prieteni și colegi de ai lui Luther. Peste ani,
căsnicia a devenit mult mai mult decât un aranjament, încât Martin și Katie au ajuns să se
iubească într -un mo d profund și să trăiască bucuriile unei vieți de familie, ceea ce ei niciodată
nu s-au așteptat să experimenteze.
Succesul căsniciei lui Luther a fost cu siguranță bazat pe hotărârea de a construi viața
familiei lor pe Biblie, dar de asemenea s -a bazat și pe capacitatea lui Katie de a munci. După
anii trăiți în mănăstire, Martin a dezvoltat un spirit dur . Căsătoria cu Martin avea să fie
îngreunată în mod special din cauză că el nu și -a schimbat niciodată obiceiurile. Câțiva ani
mai târziu, el taie o perec he din noii pantaloni ai fiului său, astfel încât să -și peticească proprii
săi pantaloni. Multe din lucrurile practice ale căsniciei degenerau mai degrabă pentru Katie,
decât să evolueze. Luther a fost foarte onest când a scris: ,,Eu nu sunt bun în adminis trarea
gospodăriei, nu mă pot obișnui cu asta”. Din fericire, Katie s -a bucurat de provocare.

36

Cuplul Luther a primit Mănăstirea Neagră ca dar de nuntă. Aceasta era întinsă, cu 40
de camere la primul etaj și cu celulele mănăstirești la etajul următor. În urma plecării graduale
a călugărilor, ca un răspuns al învățăturii lui Luther, construcțiile și grădinile au fost
neglijate. Mult din mobilier și instalații au fost furate și, ca fost călugăr și fostă călugăriță,
Katie și Martin nu au avut posesiunile lor cu care să umple camerele. Prima ei sarcină a fost
să creeze o casă pentru familie, afară de mănăstirea semi -distrusă în care au locuit 40 de
călugări. Banii pentru muncă urma să fie o problemă. Făcând un jurământ pentru sărăcie,
Martin niciodată nu s -a ocupat de bani, fiind într -un mod ridicol de generos și în permanență
având datorii. Așa cum a scris: ,,Îmi gestionez problema gospodăriei foarte ciudat, și consum
mult mai mult decât primesc. Cheltuiesc 500 de monezi în bucătărie, ca să nu mai zic nimic
de haine, ornamente și caritate; în timp ce venitul meu anual este de 200 de monezi”. Din
această cauză Katie a fost cu adevărat ajutor potrivit pentru Luther.
Katie și -a folosit inițiativa de la început. Ea a acceptat cel puțin un dar generos de
nuntă și l-a descurajat pe Luther să mai dăruiască. Cumva, ea a reușit să țină evidența tuturor
veniturilor și a cheltuielilor. Imediat după aceea, ea a înființat o grădină pentru bucătărie care
să le procure fructe și legume, și chiar a reușit să -l determine pe Ma rtin să vină să o ajute. În
timp, ea l -a convins pe Luther să cumpere un teren care să aibă un râu, prin care ea a făcut un
heleșteu, reușind să furnizeze crap, păstrăv și știucă. În anul 1542, ea avea în posesie multe
animale de curte și iubitul lor câine Tolpel. Cu ceea ce a reușit să furnizeze, ea a fost capabilă
să hrănească gospodăria și să vândă surplusul pentru a remedia nevoia de bani.
Faptul ca Katie avea această îndeletnicire, de a se ocupa de gospodărie, a fost în mod
special important, deoarece numărul oamenilor care trăiau în Mănăstirea Neagră a crescut.
Luther nu a fost doar un predicator și lider al mișcării evanghelice internaționale. El a fost de
asemenea profesor de teologie la Universitatea Wittenberg. Ca alți lectori, el s -a ocupat de
anumiți studenți. Curând toate camerele erau ocupate, nu doar cu studenți, ci și cu familia
crescândă a lui Luther (6 sau 7 nepoți și nepoate orfani, diferite rude ale lui Katie, incluzând
pe mătușa Lena de la mănăstire și 4 copii a căror mamă a murit de ciu mă), precum și un
constant val de vizite ale reformatorilor și refugiaților ce fugeau de persecuția catolică. Martin
și Katie erau obișnuiți să locuiască în comunități mari, dar acum grija acestei gospodării
imense a căzut în întregime pe ei, și în mod spe cial pe umerii lui Katie. Antrenamentul ei din
mănăstire a fost pus în bună folosință și a fost cu siguranță o gazdă excelentă pentru prieteni,
studenți și foști studenți. Fiecare ocazie de nuntă, botez sau întruniri însemna mai multe

37

cheltuieli. Trebuie s ă fi fost greu pentru Luther și Katie să aibă grijă de atât de multe
persoane, mai ales luând în discuție familia lor tânără. Ar fi fost destul de ușor pentru copiii
lor să fie neglijați, cu toate celelalte solicitări ale lucrării. Niciunul dintre ei nu se așteptase să
aibă copii, iar Katie a avut puține cunoștințe despre cum ar trebui să arate viața de familie –
mama ei a murit când ea a fost micuță, iar apoi a fost trimisă la mănăstire când avea doar 5
ani. Așa că este extraordinar cum casa lui Luther a d evenit o gospodărie ideală.
Katie și Luther nu au avut modele a unor oameni mai vârstnici, pe care să le copieze,
și nici îndrumători pentru creș terea și educarea copiilor în H ristos. Ei au arătat faptul că este
posibil să -L urmezi cu loialitate pe Isus î n sărăcie , dezordine, distracție și frustrarea vieții de
familie, nu doar în izolarea din mănăstire. Ei au avut 6 copii în 8 ani și s -au bucurat de cele
mai mici lucruri în viața de părinți. Luther a comparat dragostea lui Katie pentru copii cu
dragostea l ui Dumnezeu pentru el: ,,Cu siguranță Dumnezeu trebuie să vorbească cu mine cu
și mai multă afecțiune decât vorbește Katie cu Martinichen”. Ei s -au bucurat de timpurile
petrecute cu familia. Luther a construit o pistă de bowlling pentru ca să se poată juc a cu
familia și cu prietenii. Au avut seri muzicale, unde cântau copiii lor. Luther a încercat să
aducă daruri pentru familie din multele sale călătorii. Ca părinți formau o echipă grozavă.
Viața de familia nu a fost întotdeauna fără probleme. Poate că exe mplele lor au demonstrat cu
și mai multă putere că ei a u trebuit să facă față atât durerilor, cât și bucuriilor de părinte.
Luther a fost onest cu luptele lor. Ei au fost deschiși cu alții și i -au lăsat să le vadă
durerea. Dacă ei ar fi încercat să ascund ă durerea și să prezinte o fațadă perfectă lumii,
exemplul lor ar fi fost cu mult mai puțin puternic. Al doilea copil a lui Luther, Eli zabeth, a
murit când avea doar un an. Durerea lor a fost făcută public.
Katherine era foarte pricepută la toate. Mângâia și oblojea toți răniții, având leac
pentru fiecare boală. Avea îndemânări deosebite cu privire la dieta, plantele
medicinale cataplasme și masaj, tratându -l astfel și pe soțul ei, care suferea de
multe boli. Fiul ei, devenit mai târziu medic distins, o lău da numind -o „jumătate de
doctor”. Mai mult: ea stătea de vorbă cu oamenii, îi sfătuia cu înțelepciunea ei,
îndrumându -i până și în afacerile lor .29
De-a lungul căsniciei lui, Luther, deși era un om robust, se îmbolnăvea ușor. El a
suferit de pietre la rini chi, durere acută a urechii și depresie, precum și de alte boli sporadice.
Katie l -a hrănit, s -a îngrijit de el și uneori s -a pregătit pentru posibila lui moarte. Depresia lui
a fost cel mai greu lucru cu care s -a confruntat Katie. Stările joase ale lui er au suportate cu

29 NORA, Fărăgău, Katherine Von Bora, Priscila, Revistă creștină pentru femei, 30, 2014, p.26.

38

greu. Chiar și când era bine, el s -ar fi închis în studiu, fără să mănânce câteva zile. Într -o
ocazie, ea a angajat un lăcătuș pentru a scoate ușa camerei unde studia el. Într -o altă zi, ea s -a
îmbrăcat în haine negre de doliu. Când Luther a întrebat -o cine a murit, ea a răspuns că
Dumnezeu a murit. Ea a declarat: ,,El trebuie să fi murit, sau Martinul meu nu ar fi așa de
posomorât”.30 Toate aceste tactici poate nu ar fi funcționat cu oricine, dar față de Luther au
avut efect . Luther i -a spus că este o nebunie ceea ce spune, pentru că Dumnezeu nu poate să
moară. Luther a înțeles mesajul ei și lucrurile au revenit la normal. Acest mesaj pe care l -a dat
soția lui Luther este o lecție de viață pentru toate femeile de a găsi metode cu care să inte rvină
în viața soțului fără să devină cicălitoare.
Pe data de 18 februarie 1546, Domnul l -a luat pe Martin Luther în glorie. El s -a
îngrijorat întotdeauna cu privire la ce s -ar putea întâmpla cu ea după moartea lui, pentru că a
lăsat în urmă datorii. Din acestă cauză creditori au hărțuit -o să le plătească, iar Cancelarul
Wittenbergului a încercat să nege custodia copiilor lui Katie. După moartea soțului ei și după
izbucnirea războiului Schmalkaldic, a avut loc o despărțire între statele luterane și catolic e,
forțând familiile să plece pentru a fi în siguranță. La întoarcere, și -a găsit casa devastată,
grădinile de zarzavat și livezile călcate în picioare și stricate. Curând ei au trebuit să fugă din
nou din zona de război și când , într-un final s -au întors, Katie a fost evitată. Nimeni nu dorea
să ajute soția celui mai mare reformator cu trupe catolice în vecinătate. Ea s -a restabilit într -o
casă micuță în oraș și din nou a luat locatari. Katie a avut nevoie de o perspectivă eternă,
deoarece ultimii ani de v iață au continuat să fie stresanți și nesiguri. Doar câțiva ani mai
târziu, ea a trebuit să părăsească din nou casa din cauza ciumei care le bântuia ținutul. În
această călătorie, Katie a căzut din căruță cu care mergeau și, cu toate că a fost îngrijită de cei
dragi, în decembrie 1552 a murit și a plecat în glorie, la Acel pe care ea l -a slujit toată viața.
Analizând viața lui Kathrine Luther , reiese modul în care exemplul ei poate inspira
multe femei, oricare le -ar fi darurile și statutul, cum un păcătos ordinar, egoist și încăpățânat a
fost gata să se supună Cuvântului lui Dumnezeu și să fie transformat de Duhul Lui în
persoana pe care El o dorește să fie.31

30 NORA, Fărăgău, K atherine Von Bora, Priscila, Revistă creștină pentru femei, 30, 2014, p.26.
31 FIRST, Wives`, Club de Claire Heath -Whyte ISBN -987-1-909611 -76-4, pp. 137-157

39

2.2. Idelette Calvin (1510 -1549)
Jean Calvin, reformator francez, s -a născut în 1509. Avea doar 8 ani când Luther a
început reforma și a publicat cele 95 de teze. După mai multe încercări de a se căsători, la
vârsta de 30 de ani, în iunie o cunoaște pe Idelett e de Bure (1510 -1549) și în august se
căsătoresc. În urma tuturor încercărilor prietenilor lui de a -i găsi o parteneră, Calvin se pare că
s-a îndrăgostit.
În multe moduri, Idelette părea că nu este cea mai bună persoană pentru el. Ea era o
văduvă cu doi c opilași. Au fost căsătoriți 9 ani, timp în care Calvin a scris numeroase volume
de predici, comentarii și scrisori, dar aproape nimic despre viata personală. Din scrierile lui
Jean Calvin reiese modul în care societatea privea sexul feminin , și anume că erau
considerate inferioare. El se aștepta ca soțiile sa fie mame bune și soții harnice și spunea că
femeile, din natură, sunt făcute să se supună. O femeie trebuia să își țină bine casa, să facă
paturile, să măture, să gătească și să aibă grijă de copii. El chiar i -a provocat pe cei care
credeau că celibatul este un lucru ideal, afirmând că relația intimă dintre un soț și o soție este
un lucru pur, bun și sfânt și că un soț și o soție sunt egali în pat.
Relația lui Calvin cu Idelette nu era bazată doar pe obligații teologice. El pur și simplu o
iubea. Și chiar dacă era un soț iubitor, pentru Calvin lucrarea era tot timpul pe primul loc. Din
această cauză luna de miere a fost foarte scurta. Din 45 de săptămâni de căsătorie el a fost
plecat 32 de săptămâni, p articipând la conferințe, vizitând și încurajând lucrători din orașele
vecine.Idelette era implicata în lucrurile de fiecare zi, ca soție de lucrător. Asigura ospitalitate,
îi vizita pe cei bolnavi și avea grijă de casă ca soțul ei să poată să -și facă trea ba.
In 1549 Idelette a murit, iar Calvin a jelit -o mult. În scrisorile către prietenii lui le scria
că, atât timp cât a trăit ea, a fost un ajutor credincios lucrării lui. El a descris -o ca fiind cel mai
bun companion din viata lui. Nu s -a mai recăsătorit pentru că a vrut sa fie liber pentru a -L
putea sluji pe Dumnezeu.32

32FIRST, Wives`, Club de Claire Heath -Whyte, ISBN -987-1-909611 -76-4, pp.137 -160.

40

2.3. Susannah Spurgeon (1832 -1892)
Susannah Spurgeon a fost o femeie după inima lui Dumnezeu, femeie care a umblat cu
Domnul, care l -a slujit pe Dumnezeu și pe soțul ei și care s -a lăsat modelată de Dumnezeu. A
scris foarte frumos despre relația ei cu soțul ei:
Întreaga mea putere, precum și tot timpul meu mi le -am dăruit fericirii soțului meu.
Am considerat o mare bucurie să -i fiu alături, însoțindu -l în multele călătorii
misionare, îngri jindu -l în bolile lui, făcând tot ce mi -a stat în putință să fiu
încântarea lui în vacanțele noastre, întotdeauna veghind asupra lui, mângâindu -l cu
bucuria și entuziasmul date de marea mea dragoste pentru el.33
Susannah a fost o femeie care a hotărât să fie încântarea soțului ei și să se dedice
numai fericirii soțului ei. Acest interes deosebit a făcut -o să fie întotdeauna lângă el când era
bolnav sau descurajat și în călătoriile misionare. Susannah Spurgeon, pe ntru femeile
mileniului III, este un adevărat exemplu de dragoste, care nu a avut alt țel decât să -și
încurajeze soțul pentru ca el să devină ceea ce Dumnezeu a vrut pentru viața lui.
Ea s-a născut în data de 15 ianuarie 1832 într -o familie care frecventa biserica din New
Park Street, unde a slujit ca soție a pastorului Charles Spurgeon, după ce s -au căsătorit.
Convertirea ei a fost în urma unei predici din Romani 10:8 -9, auzind șoapta Duhului lui
Dumnezeu care –i spunea: Dă-mi inima ta ! În seara aceea ea ș i-a predat viața în mâna
Mântuitorului, pe care L -a iubit și L -a slujit apoi toată viața ei.
Charles Spurgeon a fost într -o dimineață de decembrie în biserica pe care o frecventa
Susannah, a predicat dar Susannah nu a fost mișcată de loc de predică. Mai târziu în
întâlnirile lor vorbeau adesea pe teme biblice, dar Susannah chiar dacă auzea lucruri frumoase
despre Spurgeon nu arăta un interes pentru el. Totuși nu după mult timp tânărul Spurgeon i -a
declarat iubirea și după doar două luni ei s -au logodit. Î n perioada de logodnă ea s -a simțit de
multe ori dată la o parte și i se părea că Spurgeon nu -i acorda atenție deoarece el era foarte
ocupat cu predicarea Evangheliei. Sfătuită de mama ei, Susannah a hotărât că niciodată nu va
încerca să -și oprească soțul din lucrarea la care l -a chemat Dumnezeu.
Împreună au avut o viață de familie frumoasă și Dumnezeu i -a binecuvântat cu
gemeni. Acești copii le -au adus multă fericire și împlinire căminului lor. Deși Spurgeon era

33 NORA, Fărăgău, Susannah Spurgeon , Priscila, 25, 2012, Oradea, p. 30

41

foarte ocupat cu pregătirea predicilor și a cititului, ei petreceau timp prețios împreună, citind
și discutând cu copiii.
După câțiva ani de căsnicie viața lor liniștită și frumoasă a fost umbrită de unele
semne de boală. Din cauza atacurilor de depresie Spurgeon ar fi vrut să renunțe la predică, dar
Susannah a fost alături de el, îngrijindu -l și încurajându -l să se încreadă în Dumnezeu.
La predicile lui Charles veneau mulți oameni și astfel sălile erau tot mai neîncăpătoare.
Din această cauză au închiriat o altă clădire, care s -a dovedit a fi tot insuficientă deoarece tot
mai mulți oameni veneau să -l asculte. Într -o zi, în timpul predicii niște oameni răi au dat o
alarmă falsă de foc. Oamenii au intrat în panică, s -au călcat în picioare și astfel au murit șase
oameni și mai mulți au fost răniți. Î n urma acestui incident Spurgeon a rămas cu regrete
pentru oamenii care au murit nevinovați și plângea de durere pentru ei. C harles s -a închis în
el, abia mai vorbea și nici nu mai vroia să predice. Erau multe atacuri și din partea presei. În
acestă perioa dă critică, prietenii le -au stat alături, dar Susannah nu a încetat să se roage lui
Dumnezeu, cerându -I o minune pentru ca Spurgeon să se întoarcă din nou la chemarea lui față
de Dumnezeu. După această rugăciune, Dumnezeu i -a vorbit lui C harles și el a înț eles că nu
contează ce se va întâmpla cu el, ci că Dumnezeu trebuie să fie glorificat . El să facă ce va
vrea cu mine, singura mea dorință este să mor față de eul meu și să trăiesc cu toată ființa
mea pentru El și pentru slava Lui . Susannah l -a slujit cu de votament pe soțul ei ani la rând, și
chiar în biserică a fost foarte activă prin consilierea femeilor care aveau probleme materiale și
spirituale și consilierea femeilor care urmau să primească botezul. La 33 de ani Susannah a
devenit invalidă, dar și așa ea tot l -a slujit pe Dumnezeu și pe soțul ei cu devotament.
Casa lor devine Colegiu pentru tinerii pastori de la țară. Susannah împreună cu soțul ei
au început să facă mari economii pentru ca să poată înființa acest Colegiu, unde tinerii pastori
din toată țara să poată învăța mai bine cum să slujească și să beneficieze de materiale scrise și
de comentarii biblice. Astfel, a avut o mare provocare atunci când a corectat primul volum de
cursuri pentru tineri. Cu mult devotament și consecvență Susannah a redus mult cheltuielile ca
tinerii păstori să poată avea cărțile scrise de soțul ei.
Întreaga viață Susannah a fost implicată cu toată ființa în această lucrare a soțului ei,
lucrare unică în acea perioadă în care au trăit ei. Ea s -a dedicat pe deplin fericiri i soțului ei.
Oridecâteori Spurgeon pleca în călătorii misionare, când era bolnav sau descurajat Susannah a
fost alături de el. A fost o femeie plină de bucurie și plină de entuziasm pentru căsnicia ei. O

42

astfel de iubire poate fi astfel exemplificată: „Bă rbatul ei este bine văzut la porți, când șade cu
bătrânii țării” (Proverbe 31:23).
Charles era mulțumit că a trăit o dragoste atât de deosebită cu Susannah. Era
recunoscător lui Dumnezeu că a primit o astfel de soție, care l -a motivat în slujirea lui pentr u
Dumnezeu, și că calitatea vieții lui spirituale se datorează implicării iubitei lui soții. 34
2.4. Emma Moody (1842 -1902)
În 1849 Emma a plecat din Anglia în America. Era o fată deosebită, cu un simț al
umorului ridicat. Făcea parte dintr -o familie cu pat ru copiii, îl iubea pe Domnul cu toată inima
și îl slujea în Școala Duminicala în slujirea copiilor. Era îndrăgită de toți cei cu care venea în
contact și de cei ce o cunoșteau. Numele ei de familie era Revell.
Emma avea 15 ani când l -a cunoscut pe Moody la un curs de studiu biblic. Și ea ca
mulți tineri erau interesați să studieze Biblia și astfel mergeau ca voluntari la Moody pentru a
fi instruiți. Timp de un an de zile Emma a lucrat ca voluntară pentru organizația lui Moody,
apoi s -au logodit, logodnă c are a durat trei ani.
Moody era om de afaceri, dar a renunțat la cariera lui pentru a deveni evanghelist.
Pentru Emma nu a fost grea alegerea de a rămâne lângă Moody, deoarece ea s -a îndrăgostit de
el în acei trei ani de logodnă, și fiind conștientă de lip surile materiale care ar fi urmat în urma
alegerii ei, ea a rămas alături de Moody și a căutat în toată căsnicia lor să -i facă bine: „ Ea îi
face bine, și nu rău, în toate zilele vieții sale” (Proverbe 31:12).
Căsătoria lor a fost într -o perioadă critică deoarece în țară era război civil. Prima casă
în care au locuit a ars, dar credința Emmei a rămas neclintită, continuând să -L slujească pe
Dumnezeu și să fie un sprijin pentru Moody indiferent de condițiile nefavorabile prin care au
trecut. Moody refuzase orice salariu și din această cauză ei treceau prin lipsuri materiale
foarte mari, dar Dumnezeu le -a purta t de grijă într -un mod miraculos și nu au dus lipsă de
nimic.
Au avut prieteni deosebiți, oameni devotați lui Dumnezeu, care au construit o casă
pentr u Moody și Emma. Alții au mobilat -o, iar când casa a fost gata le -au făcut surpriza. I -au
luat cu o trăsură și i -au dus la casa construită pentru ei, unde îi așteptau multe cunoștințe și

34 NORA, Fărăgău, Susannah Spurgeon , Priscila, 25, 2012, Oradea, p. 32

43

foarte mulți prieteni. Au fost extraordinar de surprinși și s -au bucu rat enorm când li s -au dat
cheile casei. Însă nu au avut parte de multe bucurii în casa aceea pentru că a fost distrusă de
marele foc care a fost în orașul Chicago.
Cu toate aceste necazuri, Emma nu a încetat să fie un sprijin pentru soțul ei în lupta de
a câștiga sufletele pierdute. Ea a continuat să facă lecții biblice cu copii i în cadrul Școlii
duminicale. Prietenii lor povesteau despre relația lor frumoasă, unită și fericită. Emma era
mult apreciată și lăudată de Moody. Multele scrisori pe care le pri mea Moody nu au fi primit
răspuns dacă Emma nu și -ar fi făcut timp să răspundă în locul soțului ei. Îl completa în tot ce
făcea. Oridecâteori avea probleme sau planuri cu privire la lucrare, el le împărtășea cu Emma
și astfel nici o problemă nu i se părea prea grea, pentru că o avea alături, indiferent de
provocare.
Unii dintre biografii lui Moody au spus despre Emma că era coloana vertebrală a lui
Moody, datorită atitudinii ei de a învinge toate problemele și dificultățile. Au admirat la ea
demnitatea și seninătatea cu care trecea prin greutățile vieții și felul cum aborda natura
impulsivă a soțului ei. Ira d. Sanchei, unul din cei cu care lucra la întâlnirile de evanghelizare,
care se ocupa de muzică, a spus: „Au fost mulți care au avut un rol important în a face din
acest om un mare evanghelist, dar, în mod sigur, rolul cel mai hotărâtor l -a avut soția lui,
Emma. Ea a fost de multe ori frâna care tempera firea lui impetuoasă”.35
Soția lui Moody, Emma Reveel, a fost cunoscută doar prin devotamentul pe care l -a
avut pentru Dumnezeu și pentru soțul ei. S -a scris foarte puțin despre ea, dar este un exemplu
minunat de trăire cu Dumnezeu și un model de urmat. Răsplata ei va fi mare în c eruri pentru
că, fără ajutorul și dragostea ei necondiționate, Moody nu ar fi putut fi credincios promisiunii
pe care a făcut -o Domnului. Emma Moody a fost o soție care a excelat în toate domeniile, i -a
făcut bine soțului ei, un om al lui Dumnezeu despre c are se spune că, deși nu avea educație, a
înființat trei școli, nu a avut nici o școală teologică, dar a reformat creștinismul perioadei
victoriene și fără radio și fără televiziune au fost transformate multe suflete.

35 NORA, Fărăgău, Emma Moody, Priscila, 26, 2012, Oradea, pp. 2.

44

2.5. Ruth Bell Graham (1920 -2007)
În Vechiul Testament, în cartea Proverbe, a fost descrisă femeia înțeleaptă. O astfel de
femeie sfântă a fost Ruth Bell, soția evanghelistului Billy Graham. Ea s -a născut în anul 1920
într-o perioadă foarte grea de nesiguranță politică din China. Părinții ei e rau medici misionari.
A mai avut o soră și un frate. De la părinții ei, care au avut o dragoste foarte mare pentru
Domnul Isus, dar și pentru a -și practica profesia și a câștigării sufletelor pierdute, ea a învățat
principiile de bază ale vieții creștine. A studiat până la 13 ani în China, iar apoi a învățat în
Coreea de Nord. Fiind la o vârstă destul de dificilă, vârsta adolescenței, i -a fost foarte greu să
se acomodeze într -o țară străină unde era lipsită de familie și din cauză că îi era foarte dor de
părinți, de sora și fratele ei, plângea deseori. Perioada aceea a fost cea mai benefică pentru ea,
pentru că a aprofundat cartea Psalmilor, prilej prin care s -a apropiat de Dumnezeu și a învățat
dependența de El.
În 1937 a plecat la un colegiu creștin din Am erica pentru a studia arta și Biblia. Când
l-a auzit pe Billy Graham la o oră de rugăciune a remarcat: „tânărul acesta știe cu cine
vorbește”, dar atunci când s -au întâlnit, Billy s -a îndrăgostit imediat de Ruth, iar Ruth după
prima lor întâlnire s -a rugat Domnului ca Billy să -i devină soț dacă era voia Lui. După puțin
timp și -au făcut planurile de căsătorie, au discutat faptul că el era slujitor devotat Domnului și
că Ruth trebuia să știe ce implică acest fapt. Și nu era determinat dacă urmau să meargă ca
misionari în Tibet, sau ca Billy să fie evanghelist în țara lui.
După mai mulți ani ea a mărturisit că „ar fi pierdut ocazia unei vieți de slujire a lui
Dumnezeu alături de cel mai minunat bărbat pe care -l cunoaște”. Atunci când Billy Graham a
fost ales ca păstor al unei biserici, Ruth l -a avertizat că acest fapt s -ar putea să -l distragă de la
chemarea pe care o are de la Dumnezeu, aceea de a fi evanghelist. Deși Billy venea dintr -o
familie unde nu se prea lua în considerare ceea ce spuneau femeile, sfaturi le lui Ruth au fost
primite de el. Atunci când i s -a cerut lui Billy Graham să accepte să fie ales pentru a fi
președinte, ea i -a spus lui Billy că Dumnezeu i -a dat o funcție foarte mare – cea de evanghelist
– și că nu trebuia să se coboare la funcția de p reședinte, sfat pe care Billy l -a luat în
considerare.
Ruth îl iubea pe Dumnezeu și a spus că datorită dragostei pe care o avea soțul ei pentru
oamenii care nu știau vestea bună a acceptat mai ușor plecările soțului ei în diferite părți ale

45

lumii. Clipele când rămânea acasă cu copii i pentru Ruth nu au însemnat singurătate și
dezamăgire, ci un timp prielnic pentru a se ruga lui Dumnezeu. Au avut împreună cinci copii
pe care i -a educat aproape singură, fără să aibă sentimente neplăcute sau să fie supărată. N u a
lăsat ca plecările dese ale soțului ei sa -i umple inima de resentimente, ci a scris cărți cu
povestiri și poezii. Când soțul ei era plecat folosea timpul pentru studierea Cuvântului lui
Dumnezeu în diferite traduceri. Ea și -a dat seama că doar având o bază scripturală puternică,
căsnicia și lucrarea ei și a soțului ei vor fi eficiente. Avea un singur scop: să -l facă fericit pe
Billy și să asigure tot ce aveau nevoie în familie.
Soția lui Billy nu s -a ocupat doar de bunăstarea familiei ei, ci s -a implica t și în
activități de caritate pentru a -i ajuta pe cei din jurul ei. Ea arăta o dragoste deosebită pentru
oamenii cu care intra în contact zilnic. Fiica lor a mărturisit într -un interviu că tatăl ei predica
multor oameni, dar și mama ei era implicată în ac easta deoarece ea, Ruth, avea o dorință
foarte mare ca toți oamenii să -L cunoască pe Isus într -un mod personal.
Când Billy a ajuns la o vârstă mai înaintată, plecările lui erau mai rare și cei doi au
petrecut mai mult timp împreună. El spunea că viața lor de familie era frumoasă pentru că
Domnul Isus era în centrul vieții lor. În ultimii ani ai vieții, Ruth avea dureri mari, dar nu lăsa
ca durerea să -i cuprindă inima. Ea se uita la cununa de spini pe care o adusese din Israel și
spunea că Domnul Isus a suf erit mult din cauza păcatului, și atunci și ea poate îndura toate
aceste dureri. Billy Graham a vorbit foarte frumos la înmormântarea lui Ruth:
„Sunt atât de recunoscător că Domnul mi -a dat -o pe Ruth, mai ales pentru acești
ultimi ani pe care i -am petrecut împreună și în care am reaprins dragostea tinereții.
Dragostea mea pentru ea a continuat să crească în fiecare zi. Îmi va lipsi foarte
mult și voi aștepta cu și mai multă nerăbdare ziua în care o voi urma în cer.”36
Billy a avut în Ruth un ajutor potrivit extraordinar. A avut o soție care l -a respectat,
iubit și prețuit. În anul 1996 au primit medalia de aur a Congresului American, deoarece au
fost iubiți și prețuiți de membrii guvernului de atunci. Viața soțului ei a fost bogată datorită ei,
dar și mulți oameni care nu l -au cunoscut pe Domnul au avut ocazia să -L primească pe
Domnul Isus prin mesajul Evangheliei spus de Billy Graham prin predicare.
Viața lor trăită în ascultare de Domnul și în slujba oamenilor a fost o moștenire
extraordinară lăsată copiilo r și nepoților. Ei au ales să trăiască în conformitate cu Cuvântul lui

36 NORA, Fărăgău, Ruth Bell Graham, Priscila, Revistă pentru femei, 3 4, 2016, pp.4

46

Dumnezeu, alegând adevărul veșnic. Gigi, fiica lui Ruth, a spus cuvinte extraordinare despre
mama ei:
Mama urma să fie intervievată cu prilejul unui eveniment organizat în onoarea
unei instituții medicale prestigioase. În timpul interviului a răspuns la întrebări
despre copilăria ei în China, despre anii de liceu în Coreea de Nord și despre
căsnicia și viața ei împreună cu tata, Billy Graham. Apoi a vorbit despre anii când
noi am fost m ici, despre bucuriile dar și despre greutățile prin care a trecut. Printre
acele greutăți au fost și numeroase ocazii când a trebuit să ia singură decizii
dificile, din cauză că tata era plecat ca să predice. De asemenea, a povestit despre
anii istovitori când a purtat de grijă copiilor ei rătăcitori.37
Gigi arată prin aceste cuvinte ce impact a avut mama ei în familia lor, între credincioși
și chiar în societate, cum Dumnezeu a ajutat -o în situațiile grele.
Prin tot ceea ce au făcut, Katherine Luther, Idelete Calvin, Susannah Spurgeon, Emma
Moody, și Ruth Bell Graham au contribuit la glorificarea lui Dumnezeu, prin susținerea
lucrării și a pasiunii lor pentru Evanghelie. Aceste femei nu sunt memorabile doar datorită
frumuseții lor fizice, talentelor nat urale ori poziției pe care au avut -o, ci prin înțelepciunea,
curajul, credința, supunerea și ascultarea de voia lui Dumnezeu. Se observă că viața lor era
centrată pe cred ința în Dumnezeu și Domnul Isus, o credință bazată pe Cuvântul lui
Dumnezeu și pe cara cterul Lui, nu pe sentimente.

37 GRAHAM, Ruth Bell, Fiii rătăcitori și cei ce îi iubesc , Life, Oradea, 2017, p. 9

47

Capitolul 3. FEMEIA CREDINCIOASĂ ÎN BISERICA
MILENIULUI III
În acest capitol autoarea își propune să arate ce reprezintă Biserica ca Trupul lui
Hristos , care este rolul femeii în biserica locală și care sunt caracteristicile slujitoarelor,
chemarea în lucrare și calificările personale, familiale , intelectuale și sociale ale acestora.
Biserica reprezint ă creștinii din toate timpurile și din toate locurile . Se manifestă prin
grupuri locale de credincioși care p osedă aceleași calități ca și trupul lui Hristos luat în
ansamblu. În Noul Testament cuvântul biseric ă (Ekklesia în limba greacă) este scris de 114
ori. Biserica a fost instituită de Domnul Isus și constituită de Duhul Sf ânt. Apostolii au fost
membri ai unor biserici locale, iar creștinii primelor secole se întâlneau în biserici locale.
Biserica , prin diferitele ei slujiri , asigură răspândirea Evangheliei, zidirea credincio șilor și
acțiunea socială.
Într-o biseric ă activă fiecare membru va pute a să-și exercite darul și să participe activ
la închinare. Înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu este arătată prin viața
transformată a membrilor ei și prin mărturie. Ea este mai întâi pentru credincio și, pentru a -i
ajuta să progreseze în viața d e sfin țenie și a -i preg ăti pentru viața ve șnică prin rugăciune,
citire și aprofundare a Cuvântului, și pentru a -i echipa în răsp ândirea Evangheliei , după cum
îndeamnă Domnul pe apostoli în Evanghelia după Matei la capitolul 28 cu versetul 19:
“Duceți -vă și faceți ucenici din toate neamurile”.
Adevărata părtă șie se realizeaz ă și se cultivă prin î ntâlnirile comunității, studiile
biblice în case și prin î ntâlnirile de rugăciune în cartier. Biserica este familia copiilor lui
Dumnezeu și ea nu doar hrănește cop iii, ci le cre ează atmosfera unde ei se pot dezvolta în
mod armonios și sunt feriți de erezii.
În epistola către Romani, Pavel o recomandă pe Fivi ca diaconiță a Bisericii din
Chencrea (Romani 16:1) menționând faptul că ea s -a implicat în slujirea sfințil or.
Dumnezeu a creat -o pe femeie astfel încât prin feminitatea ei, pusă corect în valoare,
să influențeze nu doar generația aceasta , ci și generațiile viitoare. Acceptarea și dragostea pe
care femeile le acordă în grupul de studiu altor femei vor oferi mediul cel mai bun pentru
dezvoltarea încrederii lor în ele însele. Împreună cu Dumnezeu , femeile pot învinge orice
teamă, imperfecțiune sau neputință. Femeile ca slujitoare în biserică sunt persoane născute din
nou, care au primit un dar de slujire din part ea Duhului Sfânt. Ele fac parte dintr -o echipă de

48

slujire a diaconilor.
Pentru a avea o slujire eficientă, o femeie trebuie să înțeleagă că Dumnezeu a creat -o
cu imperfecțiunile ei în așa fel încât să funcționeze cel mai bine în Trupul lui Hristos. Ea
trebuie să înțeleagă scopul pentru care a creat -o Dumnezeu și , oricare ar fi limitarea dată de
Dumnezeu, orice femeie trebuie să știe că tocmai aceasta este spre binele celorlalte, spre
desăvârșirea lor și a celor din jurul lor. Prin aceasta Dumnezeu transmit e celorlalte femei
curajul de a sluji.
Slujirea este esența vieții creștine. O biserică în care există combinația dintre
învățătura sănătoasă de la amvon și efortul unit pentru încurajare al femeilor din bănci va avea
un impact imens în societate.38 Femeile sunt cele care aduc cea mai mare încurajare într -o
biserică. Bisericile arată extraordinar atunci când femeile nu au gând de judecată sau atunci
când ele merg la biseric ă cu gândul: “Pe cine vrei Tu, Doamne , să încurajez? Cui vrei s ă-i
adresez un gând , o privire frumoasă, o binecuvântare sau un cuvânt de încurajare?”
Un cuvânt spune Domnul , și femeile aducătoare de vești bune sunt o mare oștire
(Psalmul 68:11) . Ca mădulare ale trupului lui H ristos , femeile sunt chemate să îngrijească
unele de alte le și să panseze rănile pricinuite în lupta cu Diavolul, să simtă când femeile sunt
rănite și deznădăjduite, ca și cum ar fi ele în acea situație, să tămăduiască rănile folosind
versete din Cuvântul lui Dumnezeu.
Este foarte important ca o femeie să vadă în spatele unor cuvinte sau atitudini rele nu
doar alte femei sau alți oameni, ci lucrarea celui Rău . Astfel, ea nu va pierde bătălia și nu va
rata scopul vieții ei , pentru care a fost creată de Dumnezeu. Arma eficientă împotriva
Diavolului este Sabia D uhului , care este Cuvântul lui Dumnezeu: „Luați și coiful mântuirii și
sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6:17).
În aceste timpuri, m ulte femei sunt copleșite de complexitatea vieții . De multe ori ele
sunt influențate de imaginile ne realiste despre viață și feminitate transmise de mass -media, și
astfel sunt nu doar dezamăgite , ci chiar înfrânte. Apostolul Pavel spune lui Tit să învețe
femeile potrivit cu învățătura sănătoasă, adică corectă și bună. El trebuia să le predea
principiile credinței creștine. Învățătura sănătoasă le va opri pe femeile în vârstă să plutească
încoace și încolo, purtate de orice vânt de învățătură (Efeseni 4:14). Scopul lui Pavel pentru
relația femeie în vârstă – femeie tânără era ca purt area lor să se potrivească cu mărturisirea lor

38 Ligia SEMAN, Domnind peste împrejurările vieții, Cetate -Deva, 2006, p. 330

49

de credință și astfel Cuvântul lui Dumnezeu să nu fie vorbit de rău.
Membrii familiei lui Dumnezeu trebuie s ă se încurajeze unii pe al ți. Aceasta este o
poruncă și pentru a o îndeplini Dumnezeu ne -a dat daruri spirituale specifice. Femeile,
datorită modului în care au fost create, stabilesc ușor relații, dar împlinirea relaților nu se
poate face doar venind la biserică, ci în grupurile mici, în grupuri le de părtășie , unde ele își
pot împărtăși experiențele. Ele au nevoie s ă se încurajeze și mai mult, dar pentru a face
aceasta trebuie mai întâi să stabilească relații de prietenie și de iubire reciprocă prin câteva
aprecieri sincere. Este important ca o f emeie să știe să pregătească inima celei care o ascultă
mai întâi și după aceea să o corecteze. Trebuie să vadă calitățile ei, să laude ceea ce face bine
și abia atunci va putea transmite și criticile într-un mod în care să poată fi primite . Timpul de
calitate petrecut împreună cu alte femei este timpul în care femeile se învață unele pe celelalte
și astfel se aplică principiul din Tit 2:3,5.
3.1. Caracteristicile Slujitoarei Domnului
Femeia duhovniceasca, înțeleapt ă și destoinică pentru orice lucrare bună este aceea
care urmează și ascultă îndemnurile Duhului Sfânt. Nașterea din nou este o condiție esențială
și necesară pentru a vedea și intra în împărăția lui Dumnezeu și se observă în roadele celei
născute din nou: „Oricine este născut din Dumnezeu, nu pă cătuiește, pentru că sămânța Lui
rămâne în el, și nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu” (1 Ioan 3:9).
Viața slujitoarei Domnului trebuie să fie o viața plină de evlavie, trăită în asemănarea
cu Hristos, știind că Du mnezeu a înviat -o la o viață nouă și că suferințele și încercările sunt
circumstanțe prin care Dumnezeu îi modelează caracterul (Filipeni 3:10).
Slujitoarea lui Hristos poate avea biruință în lucrarea pe care Duhul i -a dat -o de făcut
doar în cazul în care își recunoaște neputințele și slăbiciunile într -un mod sincer față de
Hristos. Indiferent de cât de dificile sunt momentele din viață, ea trebuie să îl caute constant
prin rugăciune, așteptând răspunsul Său. Încrederea ei, deși slabă, dacă este clădită pe Hristos,
va aduce rod în lucrarea pe care o are de făcut. Indiferent de situația în care se regăsește,
slujitoarea lui Hristos este chemata să îl caute pe El mai înainte de toate și să își pună toată
încrederea în Domnul.

50

Modul în care slujitoarea lui Hristos ar trebui să se raporteze la ceilalți frați și surori ar
trebuie să provină dintr -o inimă bună, îngăduitoare și plină de dragoste, fiind un e xemplu
pentru toți prin modul ei de -a fi, un mod de purtare evlavios.
Singurele urme pe care fiecare slujitoare a lui Hristos ar trebui să calce sunt acelea ale
lui Hristos (1 Corinteni 11:1). Nimeni și nimic nu ar trebui să o clintească în alergarea ei.
Modul ei de a fi ar trebui să reprezinte modul și spiritul lui Hristos. Acțiunile ei și vorbirea ei
ar trebui să îl reprezinte pe Hristos la cel mai înalt și frumos nivel.
În biserica lui Hristos, asemenea bărbaților, și femeile au locul lor în care sunt c hemate
să slujească. Slujitoarea lui Hristos trebuie să facă ceea ce are de făcut cu toată inima, dând tot
ceea ce e mai bun în ea, din dragoste pentru Hristos, și să fie supusă autorității spirituale a
bisericii, să fie sprijin (financiar sau emoțional) î n lucrările care se fac fie în biserică, fie în
societate, ca ceilalți slujitori să poată face lucrarea lor cu inimă bun, nu de silă (Evrei 13:17).39
3.2. Chemarea în lucrare
Chiar dacă nu toate femeile pot avea copii biologici, fiecare femeie poate să răs pundă
la chemarea măreață a reproducerii și maternității spirituale. Aceasta înseamnă chemare de
implicare în slujba Domnului Isus prin hrănirea și îngrijirea fiicelor Lui. Diferența dintre o
femeie aleasă de Dumnezeu și o femeie care se declară creștină e ste explicată astfel:
Alesul lui Dumnezeu, prin faptu l că stă aproape de Dumnezeu, a re o temelie solidă,
are putere în lucrarea de evanghelizare și este asemeni unui pom roditor cu fructe
bune. Alesul lui Dumnezeu mângâie fără a fi lingușitor și fără a fac e compromisuri,
este îndelung răbdător și perseverent fără a se plictisi, este lucrător harnic fără a
obosi, mustră fără a răni, nu caută folosul său în nici o împrejurare și pune lucrarea
de slujire a lui Dumnezeu mai presus de lucrările pământești care î i aduc beneficii
personale și orice ar săvârși, săvârșește având în vedere că Domnul Isus a spus că
răscumpărații Lui trebuie să fie lumină pentru cei din jur, dar nu orice fel de
lumină, ci una puternică și folositoare, care să aibă calitatea de a determi na
atitudinea de adorare a Lui Dumnezeu de către oameni.40
În acest paragraf sunt arătate caracteristici ale femeilor chemate în lucrare. Chemarea

39 ELISEI Rusu, Teologia Slujirii Pastorale, Note de curs, 2015, p.4.
40 Ioan-Gheor ghe ROTARU, Ieremia RUSU, REFORMA, 500 de ani de impact teologic, eclesiastic și
social, Risoprint, Cluj -Napoca, 2017, p. 609.

51

este în mod vital conectată la povestea vieții , așa cum c reșterea, educația și experiența cu
Hristos a lui Pavel l -au făcut un martor unic înaintea Neamurilor (Filip. 3:3 -11). Chemarea
trebuie să fie personală (Ieremia 1:4 -8), trebuie să fie clară, să fie o dorință puternică și
această chemare în lucrare să vină de la Domnul, să nu fie făcută pentru faimă sau d e dragul
familiei.
Chemarea lui Dumnezeu nu este un eveniment care se petrece o singură dată în viață.
Creștinul este îndemnat „să se poarte într -un chip vrednic de chemarea pe care a primit -o”
(Efes. 4:1), prin a trăi „viața pe care Domnul i -a dat -o și la care l -a chemat Dumnezeu” (1Cor.
7:17). Implicarea în lucrare aduce bucurie, împlinire sufletească , dar î nseamnă și riscuri,
oboseală și uneori chiar durere.41 Fiecare femeie credincioasă , fie căsătorită, fie necăsătorită,
trebuie să lucreze cât mai bine p entru Domnul Isus, Cel care S -a jertfit pentru păcatele tuturor.
Femeile , datorită sensibilității și a capacității lor de a prevedea desfășurarea evenimentelor , cu
care au fost dotate de Dumnezeu, au o aplecare aparte față de lucrările individuale, de prim ire
de oaspeți și lucrările făcute în cadrul Bisericii și în comunitate. Ele trebuie să știe că Domnul
Isus lucra doar ceea ce vedea pe Tatăl făcând și la fel trebuie și ele să facă.
Când slujirea devine bucurie în loc de frământare , fiecare zi poate deveni o aventură!
Elizabeth Prentiss explică într-un mod aparte implicarea în lucrare:
Viața este prea valoroasă pentru a ți -o petrece în rutină. După ce ai primit iertarea
de la Salvatorul tău, următorul lucru pe care trebuie să -l faci este să -ți arăți
recunoștința pentru bunătatea Lui infinită dedicându -I-te în întregime, trup și
suflet….. E adevărat că acest act de consacrare cere multă disciplină și corectare.
De îndată ce Îi aparții Lui din propria ta voință, El va începe un proces de
purificare prin care vei deveni la fel de curată și de perfectă cum e și Dânsul. El va
ajunge Doctorul și Prietenul tău cel mai bun, dar nu va folosi nici un remediu
dureros care poate fi evitat.42
Dumnezeu a creat femeia cu abilități și defecte, astfel încât să fie o
binecuvântare pentru mulți din jurul ei și să -și împlinească scopul și chemarea pe care El i le-
a dat. De asemenea Ligia Seman scrie:
El ți -a pregătit acea misiune originală care ți se potrivește perfect sexului ,
abilităților, condițiilor de viață, astfel încât să poți primi și tu „premiul alergării”
care a fost rânduit înainte de veșnicii. Depinde de alegerea noastră de a umbla sau

41 ELISEI, Rusu, Teologia Slujirii Pastorale, Note de curs, 2015, p.4.
42 ELIZABETH, Prentiss, Pași spre cer, Ed. Little Lamb, 2017, p. 75.

52

nu în acel plan, în acele „ fapte bune pe care Dumnezeu le -a pregătit mai dinainte
ca să umblăm în ele ” (Efeseni 2:10).43
Lucrând și făcând voia Lui Dumnezeu, femeile vor avea o viață fericită , indiferent de
circumstanțe . Dar la baza împlinirii planului lui Dumnezeu pentru viața lor este credincioșia
lui Dumnezeu. „S unt încredințat că Ac ela care a început în voi această bună lucrare o va
isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6). El nu îi cheamă niciodată pe oameni să
împlin ească o sarcină fără să îi echipeze și fără să l e dea resursele necesare.
3.3. Calificările femeilor slujitoare
De-a lungul secolelor femeile, ca și bărbații de altfel, au avut dreptul de a se implica
activ în lucrarea Bisericii. În același timp, rolul în implicare al acestora a fost diferit de cel al
bărbaților. La fel ca oricare alt slujitor care se imp lică în lucrarea lui Dumnezeu, femeile
trebuie să indeplinească anumite calificări: personale, familiale, intelectuale și sociale.
E important de menționat că orice credincios , bărbat sau femeie, prin nașterea din nou
are dreptul de a sluji în Biserica lu i Hristos. Calificările de mai sus fac ca lucrarea în care
femeile sunt implicate să fie eficientă și binecuvântată.
După cum am văzut exemplele din Vechiul Testament, Noul Testament și Istoria
Bisericii, femeile mileniului III sunt calificate pentru lucra re prin poruncă Biblică. Femeile
trebuie să își folosească darurile spirituale pe care le -au primit de la Dumnezeu pentru largirea
Împărăției lui Hristos, ș i pentru întărirea Bisericii.
3.3.1. Calificări personale
Femeia matură poate arăta dependență de Dumnezeu prin modul în care se descurcă în
viața personală. Femeia este responsabilă prin modul în care îșî conduce casa, are o viață
curată si cumpătată, este generoasă, gata să ajute, plină de înțelepciune, discretă, iertătoare, să
ofere mângâiere, să po arte povara și să se roage pentru femeile în nevoi, potrivit cu învățătura
sănătoasă (Tit 2:1 -15).

43 LIGIA, Seman, Domnind peste împrejurarile vieții, Ed. Cetate -Deva, 2006, p. 255

53

a. Cumpătate -echilibrate ( v.5) – înseamnă că aceste femei își găsesc împlinirea
nevoilor în Dumnezeu și au o vorbire controlată. În diferite situații, fem eia cumpătată arată
dependența de Dumnezeu prin modul în care le gestionează . Ea va încuraja femeile să se
concentreze asupra relației cu Dumnezeu și cu familia ei. O femeie cumpătată este o femeie a
credinței, a n ădejdii și a dragostei. „Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji (cumpătați),
să ne îmbrăcăm cu platoșa credinței și a dragostei, și să avem drept coif nădejdea mântuirii ”
(1 Tesaloniceni 5:8).
b. Femeia să aibă o purtare cuviincioasă ( v.3) – ea trebuie sa aibă o concepție biblică
despre lume și viață, să ducă o viață plină de onoare, respect, dragoste și supunere. Virtutea
purtării cuviincioase este indispensabilă și dragostea este cea care dă energie pentru a lucra în
relație și conduită. Dragostea este moartea eului și supunere to tală sub autoritatea lui
Dumnezeu. Modelul suprem de iubire este Domnul Isus. Pentru ca femeile să slujească
trebuie să înlăture orice răutate, egoism și mândrie și să fie modele de iubire profundă, pentru
că dragostea se învață demonstrând dragoste. Viața unei femei evlavioase este o închinare
înaintea lui Dumnezeu în fiecare domeniu al vieții: la lucru, acasă cu copiii și soțul, în
prieteniile ei și în comunitate. Ea este conștientă că în fiecare zi și în fiecare ceas va scrie în
mințile copiilor și a sem enilor lor, minți care sunt mai durabile uneori și decât diamantul ,
lucruri care vor rămâne și vor fi arătate în Ziua Judecății, deoarece sufletul omului este
nemuritor, iar ceea ce s -a scris pe el va continua să existe și în veșnicie.44
c. Cu viață curat ă (inimă curată) (v.5) – femeia care îl onorează pe Dumnezeu chiar și
în relația maritală rămânând integră și credincioasă soțului ei, va fi o binecuvântare pentru
familia ei și în biserică. Exemplul suprem pe care Îl avem în Biblie este Domnul Isus: El Și -a
păzit inima! „P ăzește -ți inima mai mult decât orice căci din ea ies izvoarele vieții ” (Proverbe
4:23). Femeia, pentru a avea o inimă curată trebuie să aducă în stăpânire toate gândurile sub
autoritatea Domnului Isus. Duhul Sfânt este Cel care o va ajuta să aibă grijă ce gânduri intră
în minte și în același timp să își păzească inima.
d. Să nu fie clevetitoare (v.3) – nu destăinuie tainele încredințate lor. Femeile în vârstă
vor avea o influență pozitivă asupra femeilor mai tinere, atunci c ând nu au un d uh critic, când
sunt mulțumitoare, când deschid gura cu înțelepciune și când au învățături plăcute pe inimă
(Proverbe 21:26). Femeia trebuie să își supună vorbirea lui Dumnezeu ca să poată influența o

44 HARVEY, E.F.&L., Sculptarea sufletului, Carmel Print, Arad, 2007, p. 15

54

femeie tânără și să construiască relații bune. În ceea ce privește abordarea unei femei ce are
copii de vârsta adolescenței, ace asta trebuie sa fie asigurată că este iubită, înțeleasă și
apreciată. Atunci când femeile în vârstă vor folosi cuvinte pline de tact și vor spune adevărul
îmbrăcat în dragoste, nu cu mânie sau ură, cuvintele vor fi adevărate giuvaiere.
e. Să nu fie dedate la vin (v.3) – femeia nu ocolește viața și relațiile, ci alege să le
confrunte (nu evită suferința, durerea). Autocontrolul este roada Duhului Sf ânt și este absolut
necesar oricărui om.
f. Să zidească pe celelalte – a zidi înseamnă a edifica, a constru i, a întări, a
îmbunătăți. Aplicat , acest lucru înseamnă că femeia c redincioasă se interesează ca celelalte
femei să se apropie de Dumnezeu și să -L cunoască tot mai mult. Zidirea sufletească este
responsabilitatea oricărui credincios, este un proces continuu, nu se face doar în timpul c ât
este în biserică , ci și mergând în vizită, studiind Cuv ântul, apr ofundându -L și prin rugăciune.45
g. Iertătoare – atunci când femeia nu iartă, ea cere de fapt ceva ce omul care a ofensat –
o nu vrea să îi dea, chiar dacă ea nu cere decât ca el să recunoască ceea ce a făcut.46 Femeile
trebuie să în țeleagă că nu vor trăi veșnic pe pământ și nu se va sfârși totul la moarte, astfel că
felul cum iartă are o mare importanță asupra calității vieții de creștin pe pământ și mai ales
asupra vieții veșnice. A ierta nu înseamnă că s -a dov edit că ai avut dreptate, ci presupune
renunțarea la despăgubire, la învinuirea pe care o faci altora. Este o condiție, așa cum ne -a
iertat Tatăl și noi trebuie să iertăm pe alții (Matei 6:13 și 14). Cea care este iertată de
Dumnezeu de păcate ar trebui să ofere iertarea.
„ E mult prea scumpă adunarea, să nu faci totul pentru ea,
E mult prea scumpă -mbrățișa rea, să-ți pară vreo iertare grea”.47
Iertarea este costisitoare, dar restaurează relațiile. Ea se învață, nu vine de la sine și nu
este un lucru care se întâmplă în mod automat . Iertarea cere timp, începe din interior șieste un
act de voință. Iertarea este mai mult decât un cuvânt spus de pe buze . Așa cum le -a iertat
Hristos , așa treb uie să se ierte și femeile una pe alta (Coloseni 3:13). 48 Neputința de a ierta nu
numai că Îl rănește pe Mântuitorul, dar le distruge și pe cele care nu iartă. Absența iertării face

45 PETRU, Popovici, Oameni cu totul deosebiți, Christian Aid Ministries, Berlin, 1998. p .127
46 HENRY Cloud, John Townsend, Limite, Editura Elpis, 2014, p. 139.
47 TRAIAN, Dorz, Tot ce -i mai frumos, Poezii creștine, Agape prima ediție, 2014, pp.8 -9.
48 LENA si Otto Rimas, Empatia -consilierea biblică în biserică, Oradea, 2005. p.173.

55

ca amărăciunea să prindă rădăcini în inimă: „Luați seama bine ca nimeni s ă nu se abată de la
harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă
aducă tulburare și mulți să fie întinați de ea” (Evrei 12:15).
Atunci când femeia alege să ierte știe că asta înseamnă să treacă cu vederea, să omi tă
și să uite. Femeia care renunță la resentimente și la amărăciune este cea care se lasă condusă
de Duhul Sfânt și trăiește într -un mod continuu al iertării , rodind bunătate, dragoste, blândețe.
Înțelegând că Dumnezeu a iertat -o acum 2000 de ani, ea acord ă iertarea mai înainte ca cea
care a greșit să își ceară iertare. Domnul Isus este exemplul cel mai minunat de la care să
învățăm iertarea.
La fel ca tine și ca mine, Isus a fost rănit de oamenii care L -au urmat. Biblia ne
asigură că “El a fost ispitit în toate lucrurile” (Evrei 4:15) – ceea ce înseamnă că a
fost cu siguranță ispitit și să ricoșeze cu insulte. Ispitit să Se răzbune. ispitit să Se
retragă dintre oameni pentru a evita să fie rănit. Nu este, așadar, de mirare că Isus a
pus așa mare accent pe i ertare. Pentru că deși El înțelegea bine reacția normală la
durere, El știa cum acționează și neiertarea – că nu doar distruge relațiile umane, ci
ne și separă de Dumnezeu. 49
Faptul că Dumnezeu a oferit iertarea tuturor oamenilor învață pe oricine care a primit
iertarea de păcate prin sângele Domnului Isus Hristos să o și ofere: în dar a primit, în dar
trebuie să dea . Neiertarea este păcat înaintea lui Dumnezeu, iar iertarea es te cheia spre
libertate.
h. Să ofere mângâiere – trebuie să arate celor din jur lumină și speranță, să fie o sursă
de mângâiere, rugându -se unele pentru altele (Iacov 5:16). Ca să poată mângâia pe alții
trebuie să experimenteze întâi ea mângâierea lui Dum nezeu. O femeie care trăiește pentru
slava lui Dumnezeu și care înțelege cât de mult a suferit Domnul Isus pentru păcatele ei va
înlătura egoismul și va căuta să fie o mângâiere pentru alț ii.
i. Femei ale rugăciunii – rugăciunea este farul luminos care ch eamă sufletele rătăcite
spre salvare. Femeile sunt chemate să se roage pentru autorități, pentru conducătorii bisericii,
pentru copiii neascultători, pentru cei care s -au depărtat de Domnul și pentru cei robiți de
diferite vicii. Biblia le îndeamnă să se r oage neîncetat (1 Tesaloniceni 5:17) și astfel ele să fie
o binecuvântare unele pentru altele.
Rugăciunea în Numele lui Isus deschide larg calea către puterea lui Dumnezeu, având
efect asupra consecințelor determinate de trecut și putere asupra viitorului . Când se rostește

49 JOANNA, Weaver, O atitudine ca a Mariei, Societatea Biblică, Oradea, 2009, p.166.

56

Cuvântului lui Dumnezeu în rugăciune folosim o armă spirituală puternică împotriva celui
rău, deoarece Sfânta Scriptură este vie, lucr ătoare și ca o sabie în luptă. Autorii cartii Cum s –
au rugat ei , îl citează pe Thuluc care spune următoarele : „Rugăciunea este o artă, ea trebuie
învățată, dar ca orice artă ea va deveni o obișnuință și atunci rugăciunea va fi o bucurie care
nu contează când și unde este făcută pentru că vei fi cu adevărat un om al rugăciuni”.50
Apostolul Pavel spune să fie aduse rugăciuni, fără îngrijorări: „Nu vă îngrijorați de
nimic, ci , în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și
cereri cu mulțumiri” (Filipeni 4:6). Domnul Isus i-a învățat pe ucenicii Lui cum să se roage ș i
este în Scriptură rămas model și pentru generația mileniului III. Rugăciunea Tatăl Nostru
conține câteva principii:
1. Cinstirea Tatălui ceresc – Sfințească -se Numele Tău…
2. Extinderea Împărăției – Vie Împărăția Ta…
3. Dependența zilnică de Dumnezeu – Pâinea noastră…
4. Nevoia de iertare și de a oferi iertare – Și ne iartă greșelile…
5. Conștientizarea luptei spirituale – Izbăvește -ne de cel rău…51

Femeile credincioase sunt femei ale rugăciunii și modelul suprem de rugăciune este
chiar Domnul I sus. Domnul Isus s -a rugat mult când a fost pe pământ și în prezent face
același lucru. El stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește, Se roagă pentru sfinți, după voia
lui Dumnezeu. Preocuparea femei lor este să -L glorifice pe Dumnezeu și să împlinească voi a
lui pe pământ. Rugăciunile lor exprimă mulțumire, adorare și laudă. Ca mame, trebuie să se
roage necurmat pentru copiii lor.
O mamă adâncită în rugăciune și studiul Bibliei este o mamă care se află în
prezența Supremului Sculptor, primind de la Maestrul Divin învățături, ș i putere și
răbdare, pentru a -și putea îndeplini corect sarcinile sale zilnice. Astfel de mame,
care sunt conștient e că-I datorează Domnului Isus H ristos mântuirea lor și care
vorbesc cu El în fiecare zi, punând pe primul loc valorile sp irituale, vor prețui
slujirea lui H ristos de către copiii lor mai presus de orice carieră pământească.52
Pentru că femeile pun slujirea lui H ristos mai presus de carieră, Dumnezeu le va da
biruință în orice domeniu al vieții. Rugăciunea este la fel de importantă ca și citirea Bibliei.

50 EDWIN și Lillian, Harvei, Cum s -au rugat ei, Rugăciuni ale slujitorilor Evangheliei, Carmel Print,
Arad, 2009, p. 140.
51 VASILE Alexandru, Taloș, Doamne, învață -ne să ne rugăm, Scr iptum, Oradea, 2019, p.11.
52 HARVEI, E. F. & L., Sculptarea sufletului, Cu ce îi ești dator copilului tău, Carmel Print, Arad, 2007. p.57

57

Prin citirea Bibliei, Dumnezeu vorbește femeilor, iar prin rugăciune ele vorbesc cu
Dumnezeu.
j. Să poarte poverile altora – împreună cu Domnul Isus nici un lucru nu va fi prea greu
și nici imposibil. Prin aceasta va împl ini legea dragostei. Biserica este familia tuturor copiilor
lui Dumnezeu și , ca într-o familie , fiecare trebuie să aibă grijă de celălalt și să îi poarte
poverile. Însuși Dumnezeu în Psalmul 68:19 spune că poartă povara zilnic celor ce îl iubesc.
k. mulțum itoare – înseamnă că femeia a ajuns într -un stadiu final de maturizare
spirituală. Mulțumirea începe cu o perspectivă eternă asupra vieții . Ea izvorăște din interior și
se arată în exterior. Femeia mulțumitoare se încrede total în Dumnezeu pentru că știe c ine este
El. Ea poate să îi mulțumească lui Dumnezeu pentru situațiile dureroase din viața ei , chiar
dacă nu înțelege felul și metoda lui Dumnezeu, știind că toate lucrurile fie bune, fie rele vin
din mâna Lui și că toate au ca scop slăvirea lui Dumnezeu. Un jurnal vechi al unei femei
credincioase arată modul cum ea a învățat practic să aibă o inimă mulțumitoare:
1) Niciodată să nu -ți îngădui să te plângi de ceva – nici chiar de vremea de afară.
2) Niciodată să nu te imaginezi în vreo altă împrejurare sau loc.
3) Niciodată să nu -ți compari soarta cu a altuia.
4) Niciodată să nu -ți dorești ca ceva să fi fost altfel.
5)Niciodată să nu te îngândureze ziua de mâine – amintește -ți că ea Îi aparține lui
Dumnezeu, nu nouă.53

Această femie despre care Linda Dillow a scris, a înțeles că orice dar este desăvârșit , și
se pogoară de sus de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare
(Iacov 1:17).54 Mulțumirea poate fi învățată, prin puterea pe care o dă Domnul celui care se
încrede în El, în orice circumstanță a vieții. Apostolul Pavel , deși era în închisoare cu condiții
precare, singur, legat cu un lanț de gardian, face o afirmație extraordinară în epistola către
Filipeni:
Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele, căci m -am d eprins să fiu
mulțumit cu starea în care mă găsesc. Știu să trăiesc smerit, și știu să trăiesc în
belșug. În totul și pretutindeni m -am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug
și să fiu în lipsă. Pot tot ul în Hristos care mă întărește (Filipeni 4 :11-13).

53 LINDA, Dillow, Liniștește -mi inima îngrijorată, Ed. BEE International, 2002, p. 11.
54 MURIEL, L.Cook, Shelly Cook Vo lkhardt, Consiliere la masa din bucătărie, Agape, 2008, p.81

58

Atunci când citesc și studiază Cuvântul lui Dumnezeu, femeile lasă Duhul Sfânt să le
transforme viața și inima lor devine tot mai mulțumitoare. Mulțumirea este condiționată de
felul de gândire , nu de circumstanțele vieții: „Gândiți -vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe
pământ” (Coloseni 3:2).
l. ascultătoare de Dumnezeu – inima acestei femei își acordează urechea la vocea lui
Dumnezeu pentru a -I discerne voia și a alege să urmeze voia Lui, ceea ce va avea impact
asupra deciziilor ei zilnice. Biblia îndeamnă, în Iacov 1:19 , pe oricine să fie grabnic la
ascultare, dar și la a împlini Cuvântul lui Dumneze u (v. 22). Ascultarea și împlinirea voii lui
Dumnezeu fac mai ușoară viața de credință, dar înflăcărează trăirea noastră zilnică cu
Dumnezeu.
Ascultarea de Dumnezeu începe prin ascultarea de stăpâniri, ascultarea orânduită în
Biserică, în familie de soț, de părinți. Ascultarea , în orice domeniu ar fi, nu trebuie să
contravină legilor și poruncil or lui Dumnezeu. El este autoritatea supremă. Astfel femeia care
le împlinește este o femeie ascultătoare și supusă Lui.
m. o inimă plină de bucurie și răbdare – este o inimă care izvorăște dintr -o frumusețe
interioară, din Dumnezeu. Inima aceasta aduce pa ce și sănătate spirituală celor din jur și
răspândește mireasma lui Hristos. „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă
totdeauna cu carul Lui de biruință în Hristos, și care răspândește prin noi în orice loc
mireasma cunoștinței Lui” (2 Corinteni 2 :14).
Femeia al cărui caracter excelează în aceste cali ficări personale, este echilibrată , cu
viață curată , împlinind nevoi, ascultând cu drag cereri, înțelegând dureri neexprimate, văzând
în ochii copiilor ei temeri, neliniște sau vinovăție, dând sfaturi gata să ofere mângâiere , și să
se roage pentru problemele altora. Ea este liberă să iubească și să accepte a purta poverele
altora, întotdeauna mulțumitoare, ascultătoare de voia lui Dumnez eu, cu o inimă plină de
bucurie, răbdare și îngăduință, oferind ier tarea așa cum a fost și ea iertată de Domnul Isus.

3.3.2 . Calificările familiale
O femeia căsătorită poate aju ta o tânără femeie de curând căsătorită ca să înțeleagă că
nu există bărbatul perfect atunci când este dezamăgită de faptul că soțul ei nu este perfect, la
fel cum nici ea nu este perfectă. Femeia matură poate să o ajute să aibe o relație sănătoasă cu

59

soțul, să ii fie supusă soțului, să își iub ească copii, să fie plină de bunătate, să își vadă de
treburile ca sei, să fie iubitoare, smerită ș i sfântă.
a. Să fie bune – atunci când femeile creștine arată bun ătate în relațiile de familie, și în
afara ei, față de vecinii dificili, față de adolescenți i capricioși și față de vânzătorul nervos de
la magazin, ele duc dragostea lui Hristos în lume. Biblia poruncește să fim buni unii cu alții
(Efeseni 4:32). Bunătatea este dragostea care se manifestă în lucrurile și situațiile aparent
neînsemnate. Ea rodeșt e binecuvântare și fericire acolo unde sunt situații de amărăciune și
răutate. Cea mai mare bunătate a fost arătată la crucea de la Golgota. Bunătatea este un dar pe
care îl putem da oricui, oriunde și în orice situație. Ea se cultivă, vine de la Dumnezeu și
izvorăște din plinătatea lucrării Duhului în viața fiecărui om. Femeile trebuie să fie o oglindire
a bunătății lui Dumnezeu către celelalte femei, c ătre c opiii și soții lor.
b. Să fie supusă soțului ei – să-l accepte, să -l admire și să -i dea toată auto ritatea de a
conduce familia așa cum Dumnezeu a stabilit . Soția având datoria de a -l susține pentru a duce
la capăt această sarcină. Supunerea este o cerință a Scripturii, și ea se deprinde în ascultare de
Isus și după modelul lui Isus. Supunerea este o at itudine de umilință , și prin supunere se
capătă acces la puterea și ocrotirea lui Dumnezeu. Cel mai frumos lucru pe care pot să -l facă
femeile pentru copiii lor este să -l iubească pe ta ții copiilor lor . Astfel ele arată zi de zi cum se
dedică în întregime soților lor, completându -i și nu întrecându -i. Dragostea față de soț se arată
prin orice fel de bunătate, pe plan material, fizic, spiritual și sentimental. Purtarea frumoasă
față de soț va clădi în copii respect și dragoste față de Dumnezeu.
c. Să-și vadă de treburile casei – apostolul Pavel încurajează femeile să fie harnice.
Femeile creștine trebuie să ofere ajutor, cuvinte de sprijin și încurajare femeilor mai tinere.
Joanna Weaver îl citează pe Lawrence: “Sfințirea noastră nu constă în schimb area activităților
noastre, ci în a face ca pentru Domnul ceea ce facem de obicei ca pentru noi înșine…”55, iar
Lewis a scris “…El ne -a poruncit nouă să facem încet și stângaci ceea ce El putea face perfect
într-o clipită”.56
d. Să fie ospitaliere – însea mnă a primi cu bucurie oaspeți . Ospitalitatea trebuie să fie
practicată mai ales de credincioși, fiind gata să ofere un pat curat, o mâncare caldă, dar și un

55 Joanna WEAVER, O inimă ca a Mariei, într -o lume ca a Martei, Societatea Biblică din România,
Oradea, 2008, p. 97.
56 Lewis C. S., The Efficacy of Prayer, New Harcourt Brace Jovanovich, New York , USA, 1960, p. 9.

60

cuvânt de îmbărbătare și m ângâiere (acestea fiind dovezi ale dragostei creștine) – “Stăruiți în
dragostea frățească. Să nu dați uitării primirea de oaspeți… ” (Evrei 13 :1,2) . Ospitalitatea este
calea de acces spre inimile oamenilor, este bucuria de a folosi bunurile materiale trecătoare
pentru a dobândi prietenii care să dureze veșnic. Femeia ospita lieră trebuie să privească la
exemplul Domnului Isus , care s -a umilit pentru ca oricine să îi fie prieten (s -a născut într -o
iesle, a fost prieten cu vameșii și păcătoșii etc.).
e. Iubitoare – femeia înțelege că ea trebuie să iubească în pofida greutăților și
împrejurărilor potrivnice, să manifeste iubire chiar și acolo unde este greu de iertat, să
acționeze contrar sentimentelor sale printr -un act de voință. Femeia matură va alege să
acționeze frumos, chiar și atunci când nu simte simpatie pentru cineva. F emeia ascultătoare și
supusă lui Dumnezeu va avea iubirea divină în inima ei, adăpându -se din izvorul din care
curge dragostea dumnezeiască – Domnul Isus. Conform versetului 22 din Epistola Galateni ,
capitolul 5 dragostea este roada Duhului Sfânt. Având dragostea divină, femeia va fi îndelung
răbdătoare, va acorda încă o șansă persoanelor ce îi greșesc, nu se va mândri, nu va invidia, îi
va încuraja pe ceilalți, va plânge cu cei ce plâng, se va bucura de realizările altora, se va purta
corespunzător, va uita greșelile altora și nu le va reaminti și nu se va răzbuna . 57
f) Să fie smerite – exemplul cel mai minunat de smerenie este Domnul Isus. El a fost
„blând și smerit cu inima” . El Și -a dat viața și c heamă femeile să facă la fel, pentru că
smerenia este ignorarea voită a eului, este o viață preocupată de voia lui Dumnezeu. Joanna
Weaver îl citează pe Andrew Murray care dă o definiție extraordinară pentru smerenie:
Smerenia este tăcerea perfectă a inim ii. Înseamnă a nu aștepta nimic, a nu mă
surprinde nimic din ceea ce mi se întâmplă, a nu simți nimic din ceea ce se face
împotriva mea. Înseamnă a avea pace când nimeni nu mă laudă sau când sunt
acuzat sau disprețuit. Înseamnă a avea o locuință binecuvânt ată în Domnul, unde
intru și închid ușa, pentru a îngenunchea în secret înaintea Tatălui, acolo simt pace
ca pacea din adâncul apelor, chiar dacă totul în jur și deasupra este amenințător.58

Femeile care împlinesc poruncile lui Dumnezeu trăiesc smerit , acceptă planul lui
Dumnez eu, renunță la propriile lor interese, iar atunci când sunt vorbite de rău, acuzate sau
disprețuite, stau liniștite și nu răspund cu batjocuri, ci cu binecuvântări. Prin aplicarea
adevărului lui Dumnezeu în viața lor și prin putere a transformatoare a Duhului Sfânt, femeile

57 Simon SCHROCK, Grijă de frați, T.G.S. International, 1993, p. 52
58 Joana WEAVER, O atitudine ca a Mariei, Societatea Biblică din România Oradea, 2011, p.196

61

au pace. Tipul acesta de pace întrece orice pricepere , le păzește inimile și gândurile în Hristos
Isus (Filipeni 4:7). Pacea rezultată din smerenie în viața femeil or devine o jertfă de bun miros,
privirea lor fii nd ațintită asupra lui Dumnezeu și asupra planului Său.
g) Să fie sfinte – atât în Noul Testament , cât și în Vechiul Testament este porunca: „Fiți
sfinți, căci Eu sunt sfânt” și este chiar o condiție, fără de care femeile nu vor putea vedea pe
Dumnezeu: „f ără sfințire, nimeni nu va vedea pe Dumnezeu” (Evrei 12:14). Sfânt înseamnă
pus deoparte pentru Dumnezeu. Sfințenia este un proces care durează toată viața. Conform
teologului Ieremia Rusu , sunt trei aspecte ale sfințeniei:
a) sfințenia pozițională – este actul veșnic al lui Dumnez eu, bazat pe răscumpărarea
lui H ristos, care -l așează pe credincios într -o poziție de sfințenie în mome ntul când
acesta crede în Isus H ristos ca Mântuitor și Domn (Evrei 3:1).
Sfințirea este lucrarea lui Dumnezeu în inima omului, și ea este înfăptuită numai în
armonie cu răspunsul în ascultare dat de om.
b) sfințirea progresivă – este procesul continuu în care credinciosul, iluminat de
Duhul Sfânt, pune în aplicație Cuvântul lui Dumnezeu în viața de fiecare zi, lucru
ce duce la o biruință asupra păcatului și la o creștere tot mai mare în asemănarea cu
Hristos (Ioan 17:17, 1 Corinteni 1:30).
Creștinul poate crește treptat în sfințire, îndrumat de Duhul Sfânt și prin puterea
Duhului noua natură poate să manifeste roada Duhului:„ dragostea, bucuria, pacea, îndelunga
răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea și înfrânarea poftelor” (Galateni
5:22). Astfel credinciosul crește în asemănare cu Domnul Isus Hristos, și poate realiza o
lucrare măreață pentru Dumnezeu .
c) sfințenia finală – este starea de sfințenie desăvârșită, care are loc la moartea
credinciosului, sau, pentru credincioșii găsiți în viaț ă, la revenirea Domnului Isus
Hristos (Efeseni 5:27 1 Ioan 3:2).59
Creștinul va fi în cer în prezența lui Dumnezeu într -o stare perfectă, nu datorită
realizărilor umane, ci datorită harului divin al lui Dumnezeu. Sfințirea finală este garantată,
indiferent de imperfecțiunule umane.
Prin calificările familiale, fe meile arată bunătate, s unt supuse, primitoare de oaspeți și
harnice. Femeile cresc în sfințenie toată viața, ele sunt iubitoare ș i dau dovadă de multă

59 Ieremia, RUSU, Bazele biblice ale dogmaticii creștine după Evanghelie, Ed. U niversală București,
2015, pp. 173 -174.

62

smerenie, iar caracterul lor este transformat prin lucrarea Duhului Sfânt până la plecarea de pe
pământ, unde se vor bucura de prezența lui Dumnezeu și vor primi răsplătirile veșnice.
3.3.3 Calificări intelectuale
Aceste calificări constau în abilitatea extraordinară de a prezenta Cuvântu l lui
Dumnezeu în mod clar, sim plu și corect (Romani 12:7). Femeia prin aceste calificări
intelectuale, poate învăța alte femei ce este bine, să studieze corect Biblia, să fie consilieră si
apărătoarea credinței.
a. O caracteristică necesară unei femei evl avioase ce slujește în biserică este să învețe
pe alții ce este bine, adică frumos, demn de laudă, să aibă bunătatea lui Hristos. Datoria
femeilor în vârstă este de a încuraja și a echipa femeile mai tinere să tr ăiască pentru slava lui
Dumnezeu. Aceasta se poate face în grupuri de studiu, poate fi chiar sub forma unui telefon
săptămânal sau poate însemna prânzul luat împreună o dată pe s ăptămână. O femeie în vârsta,
pentru a fi capabilă să î ncurajeze o femeie mai tân ără, trebuie să aibă maturitate spiritual ă,
experiență de viață, să trăiască în ascultare și să crească în credinț ă. Femeile pot să învețe pe
alte femei prin cuvinte alese, cu har, drese cu sare și să se potrivească cu învățătura sănătoasă
(Tit 2:1). Cuvintele însoțite de o îmbrățișare pot aduce viață în inimile celor din jur și dacă
acestea sunt susținute prin contact vizual mesajul va fi transmis mult mai ușor. Este important
ca atunci când se îndeamn ă una pe alta să arate lucrări concrete ale iubirii (nu numai cu vorba,
ci și cu fapta). Mai mu lt, cuvintele ajută dacă sunt însoțite de z âmbete. Un z âmbet sincer dă
aripi și speranță. Este important ca femeia să învețe să aprecieze activitățile celorlalte femei,
să cunoască bine Biblia, să aibă o doctrină sănătoasă și să aibă la baza vieții ei adevărul (ca să
arate caracterul și obiectivele lui Dumnezeu). Femeia care este în stare să învețe pe alții are
anumite însușir i prin care este ajutată să interacționeze obiectiv și calm, fără a urmări pretexte
care să determine conflicte.
Femeia trebuie să se ocupe și de instruirea copiilor, să -i învețe despre păcat și urmările
lui, cum poate să rezolve situațiile c ând a greșit înaintea oamenilor și înaintea lui Dumnezeu
și să le spună importanța jertfei Domnului Isus pentru iertarea păcatelor, astfel încât să
înțeleagă lucrarea lui Dumnezeu de salvare. În instruirea copiilor mai intră și învățătura
despre rugăciune . Ea își învață copiii să mulțumească lui Dumnezeu pentru ceea ce prime sc și
să ceară ce a u nevoie. Femeia creștină învață copiii prin exemplu l personal , dar și prin ceea ce

63

spune.
Ce-ai zice dacă Dumnezeu ți -ar pune în mână un diamant și ți -ar spune să
inscripționezi p e el o sentință care va fi citită în Ziua de Apoi și va fă arătată
tuturor ca un semn al p ropriilor tale gânduri și sentimente? Oh, câtă grijă, ce
precauție ai dovedi în alegerea cuvintelor! În definitiv, asta a și făcut Dumnezeu. El
ți-a pus în față minți le nemuritoare ale copiilor tăi, mai durabile decât diamantul,
pe care vei scrie în fiecare zi și în fiecare ceas – ceva care va rămâne și care va fi
arătat în favoarea ta sau împotriva ta în Ziua Judecății.60
b. Să studieze corect Biblia – O femeie ce se ma turizează trebuie să învețe versete din
Biblie, să creadă Sfânta Scriptură și să trăiască tot mai mult în concordanță cu Cuvântul lui
Dumnezeu. Trebuie să -și pună timp deoparte pentru a vedea ce vrea Domnul să o învețe, să
aștepte călăuzirea Duhului Sfânt și viața ei să fie marcată de rugăciune și studiu biblic .
Femeia care caută să trăiască asemenea Domnului Isus va rodi roada Duhului: „dragostea,
bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea și
înfrânarea poftelor ” (Galateni 5:22,23).
c. Consilieră – să dea sfaturi bune, bazate pe principii creștine , să vadă nevoia și să -și
facă timp pentru a o împlini. În calitate de consilier, trebuie să -i pese profund de celelalte
persoane, indiferent de circumstanțe. Lucrarea c onsilierei creștine este eficientă atunci când se
îngrijește de alte femei prin fapte pline de dragoste și compasiune, ajutându -le să modifice
modul lor de a cu care în mod inconștient au devenit nefericite. Procestul de consiliere
presupune tăcere si ascu ltare, și în conversație cuvintele au o mare însemnătate.61
Consilierea, în general, este o disciplină nemedicală care are ca țintă să facilitaze,
să argumenteze și să dezvolte creșterea personalității, să ajute oamenii să modifice
modelele vieții cu care î n mod inconștient au devenit nefericiți și să ofere prietenie
persoanelor care sunt confruntate cu pierderi inevit abile și dezamăgiri în viață.
(Wayne E. Oates, Pastoral Counseling ).62
d. Apărătoare a credinței – Femeia aceasta crede că Dumnezeu poate face lucruri mari
și crede în Dumnezeu în ciuda presiunilor, problemelor și a circumstanț elor dificile. Femeia
nu este tulburată de limitările umane și vede problemele ca posibilități în care Dumnezeu
lucrează, înțelege caracterul lui Dumnezeu, cunoasște și îș i însușește promisiunile lui
Dumnezeu și nu este preocupată de trecut, ci de viitor.

60 HARVEY, E.F.& L., Sculptarea sufletului, Cu ce îi ești dator copilului tău, Carmel Print -Arad, 2007, p. 14
61 LENA si Otto Rimas, Empatia -consilierea biblică în biserică, Oradea, 2005, p. 137
62 Elisei, RUSU, Consili ere Biblică, Note de curs, 2017, p.13.

64

Studiind corect Biblia și aprofundând -o femeile devin mature din punct de vedere
spiritual , și pot să învețe pe cele tinere ce este bine, fiind modele de instruire a cop iilor, trăind
în concordanță cu Cuvântul lui Dumnezeu. Rolul acestor femei este și acela de a d a sfaturi
bune, să vadă nevoia și să -și facă timp să o împlinească . Să îngrijească de alte femei arătându –
le dragoste neco ndiționată folosind cuvinte deosebite, fr umoase, încurajatoare și apreciind
activitățile celorlalte femei. I ndiferent de împrejurări se încred în puterea și caracterul lui
Dumnezeu și apără credința cu prețul vieții lo r.
3.3.4 Calificări sociale
Femeile care se pot implica la nivel social sunt acelea care recunosc nevoile și dau
ajutor într -un mod practic. Femeile se întâlnesc pentru a împărtăși experiențe, a se încuraja
unele pe altele și a se ruga unele pentru altele. Ele pot lucra împreuna la u n proiect sau la un
program, să creeze ocazii în care femeile de aceeași vârstă sau de vâr ste diferite să lucreze
împreună.
O bună mărturie din partea celor de afară – dorința lui Dumnezeu pentru femeile
credincioase este să aibă un renume între vecini și la locul de muncă. Femeile trebuie să facă
totul pentru slava lui Dumnezeu, să nu fie pricină de păcătuire pentru nimeni, să aibă o purtare
bună acolo unde sunt așezate de Dumnezeu. Chiar dacă se întâmplă să fie vorbite de rău, ele
trebuie să răspundă cu viincios și cu înțelepciune celor care le nedreptățesc. Cei necredincioși
le vor respecta datorită caracterului cristic și a înțelepciunii arătate: în vorbire, în purtare, în
dragoste, în credință și în curăție (1 Timotei 4:12).
Femeile credincioase sunt o bună mărturie în societatea în care trăiesc și împlinesc
versetul: „ Voi sunteți epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cuno scută și citită de toți
oamenii ” (2 Corinteni 3:2). Aceste femei care sunt ca o scrisoare deschisă, Îl reprezintă pe
Domnul Isus în lumea din jurul lor, au o viață plină de evlavie , scopul lor fiind ca prin tot ceea
ce fac să fie slăvit Numele lui Dumnezeu, și să dea dovadă de înțelepciune în toate domeniile
vieții . Femeile sunt epistole vii, fiind o scr isoare de dragoste a lui Dumnezeu pentru lume.

65

3.4 Experiența
Experiența poate deveni un obstacol în practicarea conducerii spirituale, în creșterea
spirituală și în lărgirea Împărăției și uneori duce la nefericire. Este o caracteristică atât pentru
femei le pioase, cât și pentru misticismul creștin.
Adevărul este unul singur și nu din experiență se scoate un adevăr. Experiențele
trebuie interpretate prin prisma Cuvântului lui Dumnezeu, nu invers, impunându -se experiența
Scripturii. Dacă cineva a fost vind ecată de Domnul, nu pot spune despre altă femeie care nu a
fost vindecată că ea nu este credincioasă. Experiențele sunt personale. Norman Geisler spune:
Nici o experiență nu se interpretează singură și există afirmații care se pretind
adevărate, bazate pe experiență, dar fără nici o modalitate pur experiențială de
adjudecare a lor. Nici o experiență religioasă în sine nu poate fi înțeleasă sau
justificată decât dacă există un cadru independent sau separat de experiența
propriu -zisă.63
Experiențele se datorea ză nevoilor, circumstanțelor în care se găsesc femeile și
reprezintă un răspuns de la Dumnezeu la aceste circumstanțe și nevoi. Prin toate experiențele
prin care trec , femeile se apropie mai mult de Domnul și , la momentul potrivit, El le folosește
pentru a ridica, încuraja sau mângâia alte femei. Umblarea pe acest pământ este prin credință
și nu prin vedere: „Așadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere, căci știm că, dacă
suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, pentru că umblăm prin credință , nu prin
vedere” (2 Corinteni 5:6,7). O viață trăită alături de Dumnezeu nu se lasă copleșită de
împrejurările și evenimentele care vin pe neașteptate, ci se mărește încrederea în Dumnezeul
cel Puternic.
În concluzie , femeia credincioasă în Biserica milen iului III prin darurile, abilitățile și
defectele cu care este înzestrată de Dumnezeu Creatorul, slujește în întâlnirile comunității,
prin grupele de studiu biblic cu surorile în case, la răspândirea Evangheliei, zidirea
credincioșilor și prin rugăciune. F emeile îndeplinesc aceste obiective prin caracteristicile și
calificările personale, familiale, intelectuale, sociale și calitățile interioare pe care le au, și
sunt adevărate binecuvântări pentru ceilalți , doar prin harul lui Dumnezeu. Impactul lor este
puternic atât în biserică, cât și în societate , pentru că ele sunt unelte vrednice în mâinile

63 NORMAN, Geisler, Apologetică creștină, Ed. Societatea Misionară Română, 1993. pg. 86.

66

creative ale lui Dumnezeu, Îi acceptă voia fără a o pune la îndoială și merg în supunere, pe
căile necunoscute ale ascultării.

67

CONCLUZII

Conform exemplelor din Scriptură, femeile pot experimenta puterea lui Dumnezeu
care le poate transforma viața. Dumnezeu nu este interesat de confortul femeilor, ci de
caracterul lor și de faptul ca ele să crească din punct de vedere spiritual. Dumnezeu a echipat
femeile cu capacitatea de a simți, cu înțelepciune și pricepere pentru a face o multitudine de
lucruri. El a dat darul creativității și o inimă care este gata pentru slujire, a insuflat iubi rea
pentru frumos și pentru detalii. El a creat femeile, ajutor potrivit pentru soții lor, să învețe pe
copii calea pe care trebuie s -o urmeze și să îngrijească de femeile mai tinere. Se spune că
efortul unui sportiv de performanță este mult mai mic în com parație cu efortul unei mame
care dă naștere unui copil. Înzestrările femeii o fac cea mai polivalentă ființă de pe fața
pământului, și totuși valoarea femeii nu stă în frumusețea fizică, nici în statutul social, nici în
avuție, ci în frumusețea interioar ă, frumusețe ce înseamnă investiție făcută de Dumnezeu.
Toate aceste femei, Estera, Debora, Abigail, Maria, mama Domnului Isus, Femeia
Samariteancă, Lidia, Priscila, Katherine Luther, Idelete Calvin, Susannah Spurgeon, Emma
Moody si Ruth Bell Graham l-au iubit pe Dumnezeu cu toată inima în mijlocul problemelor
de zi cu zi cu care au avut de -a face. Ele și -au ațintit privirile la Dumnezeu și s -au supus
harului Lui. Povestea fiecărei femei arată, într -un mod deosebit, o anumită trăsătură spirituală
sau morală .
Studiind viețile acestor femei deosebite, s -a văzut cum Dumnezeu a transformat
slăbiciunile în tării, întristările în bucurii, îngrijorările în biruințe și totodată sunt descoperite
atributele minunate ale lui Dumnezeu.
În ochii lui Dumnezeu fiecare fem eie era prețuită și iubită. Ele au îndurat probleme,
diferite lipsuri și nereușite, dar și bucurii la cele mai înalte culmi. Fiecare dintre aceste femei,
prin situațiile prin care a trecut, și -a dovedit încrederea în Dumnezeu alegând să privească
țintă la Marele Preot, și nu la dificultățile, insuccesele și necazurile lor.
Porunca dată lui Tit pentru femei are beneficii minunate . Biserica locală va fi mai
vioaie, societatea va fi binecuv ântată și Cuv ântul lui Dumnezeu va fi onorat. Orele prea multe
de ser viciu, banii puțini, lupta cu viața grea, atitudinea celor din jur nu fac ca femeile să fie
absolvite de responsabilitatea de a căuta să înțeleagă scopul înalt al lui Dumnezeu pentru ele
și să lupte pentru a -l împlini în viața lor, a familiei și a copiilor lor. Femeile sunt fiicele Tatălui

68

Ceresc și fiecare are un loc aparte în inima Lui . Astfel, nu sunt responsabili doar soții lor care
trebuie să le ofere protecție, ci și ele au responsabilitate în viața aceasta, nu doar de a face
menajul casei și de a cre ște copiii , ci să fie și femei mature spiritual și de folos altor femei.
Din ceea ce s -a prezentat mai sus se poate trage concluzia că femeia, în biserica locală,
trebuie să fie: cumpătată, cu viața curată, iertătoare, iubitoare și ospitalieră. Prin dev otamentul
ei pentru împlinirea scopului bisericii va fi binecuv ântată pe pământ și va primi răsplătiri pe
care le va da Domnul la venirea Lui (Apocalipsa 22:12).
În concluzie , femeile din toate timpurile (trecut, prezent și v iitor) au o valoare de mare
preț, pentru că nu trecutul le fac valoroase , ci faptul că au fost în totalitate răscumpărate de
Domnul Isus . Ceea ce a făcut ca ele să fie extraordinare s -a datorat lucrării Mântuitorului pe
care L -au iubit, L -au slujit și -L vor sluji cu devotament până vor primi recunoștința și slava pe
care le -o va arăta Domnul Isus.
Domnul spune și astăzi oricărei femei: „Și cine știe dacă nu pentru o vreme ca
aceasta…….?” – ești chemată în lucrare, pentru împlinirea scopului special al lui Dumnezeu, ca
să salvezi c ât mai multe suflete de la pierzarea veșnică. Femeia neprihănită din toate timpurile
i-a adus mulțumire Celui ce a făcut posibilă îndreptățirea și răscumpărarea ei.

69

BIBLIOGRAFIE

1. Biblia , traducerea Dmitru Cornilescu, Oradea, 2002
2. COOK, Muriel L., Shell y Cook V olkhardt, Consiliere la masa din bucătărie ,
Agape, 2008.
3. CLOUD, Henry, Townsend John, Limite , Elpis, 2014.
4. C. S., Lewis, The Efficacy of Prayer , New Harcourt Brace Jovanovich, New York,
USA, 1960
5. DILLOW, Linda, Partenera creativă , BEE Internațional , 2001.
6. DILLOW, Linda, Liniștește -mi inima îngrijorată, BEE Internațional, 2002.
7. DOBRIN, Teodor, Slujirea Pastorală consacrată în contextul preoției tuturor
credincioșilor , Risoprint, Cluj -Napoca, 2017 .
8. DORZ, Traian, Tot ce -i mai frumos, Poezii creștine, Agape, 2014.
9. FĂRĂGĂU, Nora, Susannah Spurgeon , Priscila, Revistă creștină pentru femei,
25, 2011, 30 -32.
10. FĂRĂGĂU, Nora, Emma Moody , Priscila, Revistă creștină pentru femei, 26,
2012, 30 -31.
11. FĂRĂGĂU, Nora, Katherine V on Bora , Priscila, Revistă creștină pe ntru femei, 30,
2014, Oradea,
12. FĂRĂGĂU, Nora, Ruth Bell Graham , Priscila, Revistă creștină pentru femei, 34,
2016, Oradea, pp.28 -31.
13. FIRST, Wives`, Club de Claire Heath -Whyte , ISBN -987-1-909611 -76-4,
14. GEISLER, Norman, Apologetică creștină , Societatea Misi onară Română, 1993.
15. GEORGE, Elizabeth, Femeile remarcabile ale Bibliei , Oradea, Life, 2010.
16. GETZ, Gene A., Dinamica Bisericii, E.B.E. România, 1992.
17. GETZ, Gene A., Măsura unui om , BEE Internațional, 2002.
18. GRAHAM, Ruth Bell, Fiii rătăcitori și cei ce îi iubesc , Life, Oradea, 2017.
19. HARVEY, Edwin și Lillian, Sculptarea Sufletului , Carmel Print -Arad, 2007.
20. HARVEY, Edwin și Lillian, Cum s -au rugat ei , V ol.2, Carmel Print -Arad, 2009
21. HUNT, Susan, V ocația de mamă spirituală, 1997

70

22. KUEN, Alfred, Daruri pentru slujire, 1992
23. KUEN, Alfred, Pentru ce Biserica? , 1992
24. MAXWELL, C.John, Comentarii biblice asupra conducerii , Life, Oradea, 2007.
25. MACARTHUR, John, Douăsprezece femei extraordinare , Scriptum, 2009.
26. MACDONALD , William, Comentariul biblic al credinciosului Noul Testament , Agape
2001
27. MAX, Lucado, Asemenea lui Isus , Oradea, Scriptum, 2009.
28. MĂNĂSTIREANU, Mihaela, Femeia excelentă ieri și azi , Priscila, Revistă
creștină pentru femei, 27, 2012, 24 -26.
29. OGLICE, Mia, Femeile bibliei , Lugoj: Cunoașterea Cuvântului, 2004.
30. POPOVICI, Petru, Oameni cu totul deosebiți , Christian Aid Ministries, Berlin,1998 .
31. PRENTISS, Elizabeth , Pași spre cer , Ed. Little Lamb, 2017.
32. RIMAS, Lena și Otto, Empatia -consilierea biblică în biserică , Oradea. 2005.
33. ROSE, Shirley, Ofemeie înțeleaptă spunea odată …, Timișoara, Alfa Omega, 2005.
34. ROTA RU,Ioan Gheorghe & IEREMIA, Rusu , REFORMA , 500 de ani de impact
teologic, eclesiastic și social, Risoprint, Cluj -Napoca, 2017.
35. RUSU, Elisei, Note de curs, Teologia Slujirii Pastorale , 2015.
36. RUSU, Elisei, Note de curs, Consilierea Biblică , 2017.
37. RUSU, Ieremia, Bazele biblice ale dogmaticii creștine după Evanghelie , Ed.
Universală București, 2015 .
38. SCGROCK, Simon, Grijă de Frați , T.G.S. International, 1993
39. SEMAN, Ligia, Domnind peste imprejurări le vieții , Editura Cetatea – Deva, 2006 .
40. ȘCHIOPU, Lidia, Samariteanca …, , Priscila, Revista creștină, Oradea, nr. 39, 2018.
41. TALOȘ, Alexandru, V asile, Doamne învață -ne să ne rugăm , Scriptum, Oradea, 2019 ,
42. WEA VER, Joanna , O atitudine ca a Mariei , Societetea Biblică din România, 2011.
43. WEA VER, Joanna , O inimă ca a Mariei, într -o lume ca a Martei, Societatea
Biblică din România, 2008