INSTITUTUL NAȚIONAL DE EXPERTIZE CRIMINALISTICE [617619]

1

INSTITUTUL NAȚIONAL DE EXPERTIZE CRIMINALISTICE
BUCUREȘTI DIN CADRUL MINISTERULUI DE JUSTIȚIE (I .N.E.C.)
ȘI ACTIVITATEA EXPERTALĂ DIN PERSPECTIVA
PREVEDERILOR NOULUI COD DE PROCEDURĂ PENALĂ
Dr. Doru Ioan Cristescu

CAPITOLUL I
ISTORICUL ȘI STRUCTURA I.N.E.C.
A. Istoricul succint al expertizei criminalistice în cadrul Ministerului
Justiției
Expertiza criminalistică nu a avut în țara noastră, în trecut, o
reglementare unitară, diferitele ei forme fiind reglementate prin acte
normative separate.
De exemplu, în anul 1946, experții grafici au fost constituiți într – un
corp recunoscut prin Legea nr. 498/1946, abrogată ulterior prin Decretul
nr. 472/1957.
Prin Decretul nr. 88/1956 s – a înființat Institutul de Criminalistică de
pe lângă Procuratura Generală a României, care a fost ulterior desființat prin Legea nr. 60/1968.
În anul 1958 s – a înființat Laboratorul Central de Expertize
Criminalistice în subordinea Ministerului Justiției.
Din anul 1969 modul de efectuare a expe rtizelor criminalistice a fost
reorganizat, creându – se două trepte, primă expertiză și noua expertiză,
corespunzătoare celor două categorii de laboratoare criminalistice, Laboratoarele interjudețene de expertiză criminalistică (București și Cluj
Napoca) și Laboratorul central de expertiză criminalistică, care funcționau
în subordinea Ministerului Justiției (art. 4 lit. c, art. 18 și art. 19 din Decretul nr. 648/septembrie 1969). În baza acestui act normativ, Ministerul
Justiției a emis Instrucțiunile nr. 547/1970 cu privire la organizarea și
funcționarea laboratoarelor de expertiză criminalistică și apoi Ordinul
Ministrului Justiției nr. 227/C/01.08.1981.
La 40 de ani de expertiză criminalistică în sistemul M. Justiției, o
etapă importantă în evoluția e xpertizei criminalistice în sistem instituțional

2

a reprezentat – o adoptarea H.G.R. nr. 368/03.07. 1998 (intrată în vigoare
la 01.08.1998), prin care s – a înființat Institutul Național de Expertize
Criminalistice București (INEC) , în subordinea Minister ului Justiției.
urmare a reorganizării fostului Laborator Central de Expertize
Criminalistice (L.C.C.), care a fost desființat.
Regulamentul de organizare și funcționare a INEC și a laboratoarelor
din subordine a fost aprobat prin Ordinul nr. 441/C/1999 al Ministrului
Justiției.
În mod succesiv, în perioada 2000 – 2011, au apărut mai multe acte
normative care reglementează activitatea INEC , de expertiză criminalistică și statutul expertului criminalist autorizat din cadrul INEC, precum și a
experților cr iminaliști care pot fi recomandați de părți să participe la
efectuarea expertizelor criminalistice, după cum urmează :
– Ordonanța Guvernului nr. 75/2000, privind autorizarea experților
criminaliști care pot fi recomandați de părți să participe la efectuare a
expertizelor criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 407 din 29 august 2000, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 488/2002, cu modificările și completările ulterioare, ce
reprezintă de fapt înlăturarea neconstituționali tății prevederilor art.
120 alin. 5 din c. p. p., în vigoare la data respectivă, constatată prin Decizia Curții Constituționale nr. 143 din octombrie 1999, realizându
– se simetria în ce privește posibilitatea participării experților
recomandați de părți și în cazul expertizei criminalistice, așa cum
anterior s – a întâmplat și în cazul expertizei medico – legale .
În acest fel garantarea dreptului la apărare, stipulat prin prevederile
art. 24 alin. 1 din Constituția României, a fost asigurată, prin posibi litatea
pe care au început să o aibă părțile de a recomanda, ca la efectuarea unei
expertize criminalistice de către experții oficiali din cadrul laboratoarelor
de expertiză criminalistică, fie din sistemul M. Justiției, fie din sistemul
Ministerului de I nterne – I.G.P.R. – Institutul Național de Criminalistică,
să participe și un expert recomandat de către acestea, cu condiția obligatorie ca expertul respectiv să fie, pe de o parte, inclus pe lista
experților criminaliști autorizați, anexă la Ordonanța în discuție, iar pe de
altă parte să fie admis de organul judiciar căruia i s – a adresat cererea
respectivă.
Actul normativ conținea prevederi referitoare la dobândirea calității
și condițiile pentru dobîndirea calității de expert criminalist autorizat,
genurile de expertiză pentru experții autorizați, exercitar ea activității

3

expertului criminalist autorizat, inclusiv modalitățile de exercitare,
pierderea calității, drepturile și îndatoririle, răspunderea expertului
criminalist autorizat .
– Hotărârea Guvernului României nr. 458 din 15 aprilie 2009, pentru
modificarea Hotărârii Guvernului nr. 368/1998 privind înființarea
Institutului Național de Expertize Criminalistice – I.N.E.C., publicată în
Monitorul Oficial nr. 276 din 28 aprilie 2009 și intrată în vigoare la
data de 28 aprilie 2009, care conține prevederi privind sediul
instituției publice, obiectul de activitate al institutului și definirea
noțiunii de expertiză criminalistică, de natură organizatorică,
înființarea Consiliului institutului, atribuțiile Insti tutului privind
noua expertiză.
– Legea nr. 156 di n 5 iulie 2011, pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 75/2000 privind autorizarea experților
criminaliști care pot fi recomandați de părți să participe la efectuarea
expertizelor criminalistice, precum și a Legii nr. 567/2004 privind
statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești
și al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial nr.
519 din 22 iulie 2011, prevederi legale care reprezintă în acest moment cadrul legal specific al efectuări i expertizei criminalistice de
către experții criminaliști autorizați, precum și statutul expertului criminalist autorizat, ce se coroborează cu prevederile incidente din
codurile de procedură penală și civilă referitoare la expertiză.
Între evenimentele, cu titlu de remarcabile , ce au survenit în evoluția
INEC, în perioada 2000 – în prezent, subliniem afilierea institutului la
ENSFI ( Rețeaua Europeană a Institutelor de Științe Legale – European
Network of Forensic Science Institutes ) în luna martie 2001, precum și
acreditarea pentru satisfacerea cerințelor standardului de calitate ISO/CEI
17025:2005, ce s – a realizat în anul 2009.
În aceeași not ă se înscrie participarea activă, cu articole, opinii a
experților criminaliști din cadrul INEC la traininguri, simpozioane, alte
manifestări științifice din străinătate, organizate fie sub egida ENSFI, fie a
institutelor omologe.
Învederăm prezența constantă a experților criminaliști angajați ai
INEC în cadrul Societății Române de Criminologie și Crimi nalistică, cu
publicarea de articole în revista acestei societăți.
Anual, uneori chiar și de 2 ori pe an, au fost organizate manifestări
științifice (simpozioane, consfătuiri științifice), unele cu participare

4

internațională, cu care ocazie experții INEC a u prezentat materiale ce
constituie rezultatul cercetărilor științifice intreprinse.
În ce privește activitatea publicistică, enumerăm fără pretenția de
exhaustivitate și cu scuzele de rigoare pentru cei nenominalizați,
monografiile prof. dr. Luci an Ionesc u, Dumitru Sandu, Adrian Frățilă,
Sorin Alămoreanu, Gh. Pășescu ș.a.
B. Structura organizatorică a INEC
1. Structura Centrală
Institutul Național de Expertize Criminalistice, în cadrul căruia
există, conform prevederilor art. 7 din Ordinul nr. 441/C/1999 al
ministrului justiției, neabrogat, până în prezent, de vreun alt ordin:
– Sectorul de Identificare Criminalistică, cu secții le de expertiza
documentelor, de expertiza dactiloscopică, traseologică și balistică și secția
de expertiză fizico – chimică
– Sectorul de Inginerie Criminalistică, cu secțiile de expertiza în
accidentele de trafic și de muncă, secția de expertiză în ince ndii și explozii și
secția de expertiză a înregistrărilor audio, video și foto
– Laboratorul Fotografic și de Examinări Instrumentale
– Serviciul financiar – contabil
– Serviciul secretariat – administrativ
– Biroul de Statistică și Documentare
2. Structurile Teritoriale
– Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București (județele
Brăila, Buzău, Călărași, Constanța, Dâmbovița, Galați, Giurgiu, Ialomița,
Ilfov, Prahova, Teleorman, Tulcea, Vrancea și Municipiul București),
– Laboratorul Inte rjudețean de Expertize Criminalistice Brașov (judetele
Argeș, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș și Vâlcea);
– Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj (judetele Alba,
Bistrița -Năsăud, Cluj, Hunedoara, Maramureș, Sălaj și Sibiu);
– Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Craiova (județele
Dolj, Gorj, Mehedinți și Olt);
– Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași (județele
Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava și Vaslui ) si

5

– Laboratorul Interjudețean de Expert ize Criminalistice Timișoara ( județele
Arad, Bihor, Caraș Severin, Satu Mare și Timiș ).

C. Clarificarea unor termeni, sintagme, locuțiuni și expresii privind
expertiza criminalistică și expertul criminalist
Succesiunea de acte normative apărute consecutiv anului 1998, care
reprezintă anul înființării INEC, opiniile doctrinare, practica expertală a
condus la conturarea, clarificarea și consolidarea unor termeni, sintagme,
locuțiuni și expresii privind expertiza și expertul criminalist, care au
devenit consacrate în materie și cu care se poate opera atât în prezent, cât și
în perspectiva intrării în vigoare a prevederilor NCPP.
a) expertiză criminalistică semnifică activitatea de cercetare științifică a
urmelor și a altor mijloace materiale de pro bă în scopul identificării
persoanelor, animalelor, plantelor, obiectelor, substanțelor sau fenomenelor, al determinării anumitor însușiri ori schimbări intervenite în
conținutul, structura, forma sau aspectul lor ; constituie un mijloc de probă
(procedeu probator), facultativ , dispus de către un organ judiciar fie la
cererea părților interesate, fie din oficiu, destinat constatării, clarificării sau
evaluării unor fapte sau împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea
adevărului într – o cauză, pentr u care este necesară și opinia unui expert .
Expertiza criminalistică reprezintă actul procesual prin care se
efectuează o cercetare științifică a probelor materiale destinată identificării
persoanelor, obiectelor, substanțelor, fenomenelor sau evenimentel or,
stabilirii anumitor proprietăți, modificări de formă, aspect, conținut ori
structură, precum și a mecanismului producerii acestora (definiția legală) .
b) gen de expertiză criminalistică înseamnă tipul de activitate de cercetare
științifică a cărei no tă esențială se delimitează de un alt tip prin obiectul
principal supus investigării științifice, respectiv prin tipul de urmă cercetat;
c) expert criminalist autorizat, se referă la persoanele care efectuează
expertize judiciare criminalistice, fie în cadru instituționalizat, fie în cadru
privat și sunt cuprinse în Tabelul nominal cuprinzând experții criminaliști
autorizați, constituit la nivel național, întocmit pe specialități și actualizat
de Ministerul Justiției, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a
IV-a, și afișat pe pagina de internet a Ministerului Justiției.
1) profesie reglementată , care necesită cel puțin 3 ani de studii superioare
(diplomă a unei universități sau a unui colegiu universitar), autorizată de

6

Ministerul Justiției (anexa 2, pct. A., lit. v din Legea nr. 200/2004
modificată și completată prin Legea nr. 2/2011);
2) ocupație , cuprinsă în subgrupa majoră 34 „ Alți specialiști în domeniul
juridic, social și cultural ”, grupa minoră 341”, grupa de bază 341102
„expert criminalist” ce presupune studii juridice, conform Ordinului comun
al ministrului muncii și protecției sociale și al președintelui Institutului
Național de Statistică privind aprobarea Clasificării Ocupațiilor din
România (C.O.R.) nr. 1832/856/2011 cu modificările și completările
ulterioare, respectiv Anexa la Ordinul nr. 132/150/01.02.2013 al ministrului
muncii și protecției sociale și al președintelui Institutului Național de
Statistică, publicat în Monitorul Oficial nr. 78/06.02.2013 ; își desfășoară
activitatea în cadrul institutelor publice sau în cadrul laboratoarelor
publice ori private de specialitate, constituite conform dispozițiilor legale.
3) subiect procesual ocazional , respectiv atunci când este numit, în
condițiile legii, într – o cauză penală sau civilă, de către organul judiciar.
4) experți oficiali, în înțelesul prevederilor Codului de Procedură Penală în
vigoare, reprezintă acea categorie de experți care își desfășoară activitatea instituționalizat.
d) expert criminalist autorizat anga jat al unui institut sau laborator public
1) este persoana care desfășoară profesia sau ocupația de expert criminalist,
fiind numită de Ministrul Justiției sau directorul INEC, în cadrul INEC sau
laboratoarelor din subordinea acestui institut; poate func ționa, de exemplu,
și în sistemul M.A.I. – I.G.P.R. – Institutul de Criminalistică sau S.R.I. –
Institutul de Tehnologie Avansată.
2) este funcționar public, angajat al Ministerului Justiției – INEC
3) este personal de specialitate criminalistică care funcționează în cadrul
Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor
interjudețene de expertize criminalistice, denumite în continuare INEC și LIEC, organizate potrivit Hotărârii Guvernului nr. 368/1998 privind
înființarea Institutului Național de Expertize Criminalistice – I.N.E.C., cu
modificările ulterioare, obligat ca, prin întreaga sa activitate, să respecte
drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii și
să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la
procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte normele
deontologice ale profesiei și să participe la formarea profesională continuă.

7

Statutul expertului criminalist autorizat, angajat al INEC, respec tiv
principiile exercitării profesiei , incompatibilități și interdicții , recrutarea
și numirea în funcție , formarea profesională continuă , promovarea în
grade profesionale și accesul la funcții de conducere , suspendarea din funcție , eliberarea din funcție , delegarea, detașarea și transferul ,
drepturile și îndatoririle , răspunderea personalului de specialitate
criminalistică din cadrul I.N.E.C., este stipulat în prevederile Legii nr.
567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor
judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care
funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice
modificată prin Legea nr. 156/2011.
e) Institutul Național de Expertize Criminalistice (INEC ) și Laboratoare
Interjudețene de Expertize Criminalistice (LIEC) reprezintă forme
instituționalizate, publice, în cadrul cărora se efectuează expertize
criminalistice dispuse de organele judiciare, aflat (INEC) în subordinea
Ministerului Justiției, ca ins tituție cu personalitate juridică care, la rândul
său, are în subordine diferite structuri specializate (sectorul de identificări
criminalistice și sectorul de inginerie criminalistică) și LIEC;
f) atestare pentru efectuarea unui anumit gen de expertiză criminalistică
înseamnă atribuirea, de către o comisie legal constituită la nivelul INEC, potrivit art. 26 din Ordinul nr. 441/C/1999 al ministrului justiției, unui
expert criminalist oficial angajat al INEC a dreptului de a putea efectua un
anumit gen de ex pertize criminalistice și, corelativ, dobândirea acestui
drept. Actul intern prin care se materializează atestarea îl constituie procesul verbal întocmit de comisia legal constituită;
g) dificultatea ori complexitatea deosebită a unei expertize criminalistice :
1) dificultatea deosebită a unei expertize criminalistice semnifică
împrejurarea că expertiza dispusă privește: mai multe obiective și probleme (cel puțin trei), aferente mai multor ( cel puțin patru ) obiecte în
litigiu și materiale de com parație multiple; sau fapte, evenimente deosebite,
de mare amploare și care se referă la instrumente, arme, echipamente,
instalații, utilaje, mașini ori dispozitive cu mecanisme complicate de
funcționare (cum ar fi, de pildă, în cazul unor incendii, exploz ii, accidente de
muncă, fapte de mare violență, criminalitate informatică); ori cauze penale cu
un impact și ecou social deosebit instrumentate de Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, DNA, DIICOT ori aflate pe rolul Înaltei
Curți de C asație și Justiție;

8

2) complexitate deosebită a unei expertize criminalistice înseamnă că
obiectivele și problemele (întrebările) dispuse de organul judiciar se referă
la mai multe genuri de expertiză criminalistică (cel puțin trei), iar
clarificarea și lă murirea acestora presupun înaltă competență științifică ori
asistența sau avizul unor specialiști de la alte instituții;
h) concluzii diferite sau contrare exprimate în expertize criminalistice
semnifică:
1) împrejurarea că în două expertize având aceleași obiective și probleme
de rezolvat, experții criminaliști oficiali care le -au efectuat au exprimat
concluzii, la același obiectiv sau problemă, care diferă, cum ar fi, de pildă,
într-o expertiză concluzii de probabilitate, iar în altă expertiză concluzii d e
certitudine ș.a.;
2) situația că în două expertize având aceleași obiective și probleme de
rezolvat, experții criminaliști care le -au efectuat au exprimat concluzii, la
același obiectiv sau problemă, care sunt total opuse;
j) expertiză incompletă NCPP utilizează sintagma „expertiza nu este
completă ”, atunci când stipulează condiția necesară pentru a se putea
dispune și efectua suplimentul de expertiză, ceea ce coincide cu prevederile
actualului CPP. Semnificația sintagmei este că raportul de expe rtiză nu
răspunde la toate întrebările formulate . Este vorba deci de complinirea fie a
aspectelor argumentative sau demonstrative, fie a unor elemente din
conținutul concluziilor, necesare organului judiciar, clarificări care poartă
asupra acelorași conclu zii, care necesită o argumentare suplimentară .
k) concluzii neclare și contradictorii, se referă în exclusivitate la capitolul
concluzii , respectiv la acele judecăți, ce confirmă datele expuse în partea
demonstrativă (expozitivă) și sunt obiectivate în partea a 3 –a a raportului
de expertiză.
În cazul neclarității, judecățile pot fi , fie de neînțeles, fie nu se
disting facil, fie sunt exprimate cu lipsă de claritate ori sunt confuze,
echivoce între ele.
În situația contradictorialității concluziilor judecăți le contradictorii
sunt acelea care fie se contrazic, fie se exclud reciproc, fie sunt
incompatibile una cu alta.

9

l) contradicții între conținutul și concluziile raportului de expertiză , se referă
la partea expozitivă și partea de concluzii a raportului de expertiză și are
similitudini cu unul dintre motivele de casare a hotărârii primei instanțe1.
Semnifică împrejurarea că aserțiunile, ce reprezintă judecățile
expertului pentru fiecare dintre obiectivele și problemele aferente fiecărui
obiectiv, fie în totalitate, fie în parte nu au corespondență și nu se justifică
rațional, cu rezultatele cercetă rii criminalistice de laborator, ce sunt expuse
în partea expozitivă a raportului de expertiză, chiar se contrazic, se exclud
ori nu sunt compatibile.
m) sesizare internă sau externă înseamnă acea încunoștiințare care se
realizează intrainstituțional (în c adrul LIEC sau INEC) sau
extrainstituțional, din afara LIEC sau INEC, de orice persoană fizică sau
juridică.
n) imposibilitate obiectivă de a efectua prima expertiză semnifică situația de
interdicție, incompatibilitate în care se află un expert criminalist oficial sau
cazurile de incapacitate temporară de muncă, concediu de boală, ambele
stabilite prin acte medicale ori alte situații de forță majoră sau împrejurare
fortuită, constatate de șeful LIEC sau directorul INEC, precum și situațiile
pentru care laboratoarele interjudețene nu au condiții tehnice ori resurse
umane.

CAPITOLUL II
BAZELE LEGALE ALE ÎNFIINȚĂRII, ORGANIZĂRII ȘI
FUNCȚIONĂRII INSTITUTULUI ȘI LABORATOARELOR
TERITORIALE ȘI ALE ACTIVITĂȚII DE EXPERTIZĂ
CRIMINALISTICĂ. FUNDAMENTUL ȘTIINȚIFIC AL ACTIVITĂȚII
DE EXPERTIZĂ CRIMINALISTICĂ
A. Bazele legale ale înființării, organizării și funcționării institutului și
laboratoarelor teritoriale și ale activității de expertiză criminalistică
1. Temeiul legal al înființării, organizării și funcționării Institutului
Național de Expertize Criminalistice și laboratoarelor interjudețene
(teritoriale)
I.N.E.C. își desfășoară activitatea în baza Hotărârii Guvernului nr.
368 din 3 iulie 1998 privind înființarea Institutului Național de Expertize

1 Art. 3859 pct. 8 din actualul CPP, respectiv „motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii ”.

10

Criminalistic e – INEC, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 458 din
15 aprilie 2009 și a Ordinului Ministrului Justiției nr. 441/C/1999.
Structura organizatorică este stabilită prin regulamentul de organizare și
funcționare a Institutului, aprobat prin ordin al Ministrului Justiției.
2. Bazele legale ale activității de expertiză judiciară criminalistică
Expertiza judiciară este nominalizată în subsecțiunea a – 3 – a,
intitulată „ Probe „ , din capitolul II – „ Judecata ” , al Titlului I „ Procedura
în fața primei i nstanțe ” al Cărții a II – A „ Procedura Contencioasă” a
Codului de Procedură Civilă și în capitolul VII, intitulat „ Expertiza ” al
Titlului IV „ Probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii ” din
Partea Generală a Noului Cod de Procedură Penală (NCPP) , constituind
un mijloc de probă tehnic , prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă, în legătură cu care cunoștințele organelor judiciare sunt
insuficiente, pentru a le percepe și înțelege semnificația, impunându -se
contribuția unor specialiști din diverse domenii de activitate. În cazul
anumitor elemente, situații, împrejurări sau stări de fapt, cunoștințele
juridice nu sunt îndestulătoare pentru a le desluși întregul potențial
probator, util, pertinent și concludent cauz ei investigate, considerent pentru
care, în vederea exploatării tuturor împrejurărilor cauzei și valorificării lor
în procesul penal, organelor judiciare le este oferită posibilitatea legală de a
recurge la cunoștințele unor specialiști din domeniul care i nteresează.
Expertiza criminalistică își are sediul specific al materiei în
prevederile Ordonanței nr. 75/2000 privind organizarea activității de
expertiză criminalistică , așa cum actul normativ a fost modificat prin art. I,
pct. 1 – 17 – III din Legea nr. 156/2011.
3. Analiza comparativă din perspectiva prevederilor NCPP privind activitatea
expertală și subiectul ocazional al procesului judiciar, expertul judiciar
3.1. Elementul esențial de diferențiere , dintre prevederile CPP – în
vigoare și NCPP, î l constituie eliminarea dintre mijloacele tehnice de probă
(procedee probatorii ) a constatărilor tehnico – științifice, inclusiv cele
criminalistice, al căror rol, preponderent constatator , este preluat de
expertiza judiciară, ceea ce se desprinde din conținutul textului art. 172
alin. 1 NCPP, cu denumirea marginală de „ dispunerea efectuării
expertizei” .
Cu alte cuvinte, alături de „ clarificarea sau evaluarea unor fapte sau
împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului în cauză” ,

11

NCPP atribuie rolul de „ constatare a unor fapte sau împrejurări ce prezintă
importanță pentru aflarea adevărului în cauză” expertizei judiciare.
Aceasta presupune că, atunci când „ există pericol de dispariție a unor
mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt și este necesară
lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei ” , iar organul
judiciar constată existența unor condiții pozitive , respectiv necesitatea
obiectului probațiunii și, pe de altă parte, nu există vreuna din condițiile
negative stipulate de prevederile art. 100 alin. 4, lit. a – d din NCPP , se
poate dispune efectuarea unei expertize judiciare, chiar și numai pentru
constatarea unor fapte sau împrejurări ce prezintă importanță pentru
aflarea adevărului în cauză.
3.2. Un alt element de diferențiere , dintre prevederile CPP – în vigoare și
NCPP, îl reprezintă împrejurarea că, prin prevederile NCPP, nu se mai
instituie obligativitatea imperativă a organului de urmărire penală de a se
adresa, atunci când există experți medico – legali sau experți autorizați în
specialitatea respectivă, încadrați în laboratoare ori institute de specialitate
publice, în exclusivitate acestora , ci acesta se poate adresa și experților
independenți autorizați, din țară sau din străinătate, în condițiile legii .
Cu alte cuvinte, expertizei instituționalizate, ce se realizează în cadrul
laboratoarelor sau instituțiilor de specialitate publice, i se alătură, ca
posibilitate de opțiune , expertiza efectuată, în condițiile legii, de experți
independenți, din țară sau din străinătate.
În mod cert, prin această prevedere, se realizează mai multe
deziderate:
a) Se dă satisfacție exigențelor prevederilor incidente în materie ale
Convenția Europeană de Apărare a Drepturilor Omului 1950 din 4
noiembri e, respectiv art. 6, paragraful 12 .

2 “Cu privire la expertiză, Curtea a stabilit că respectarea principiului contradictorialității și a celorlalte
exigențe ale unui proces echitabil se referă la toate dezbaterile ce au loc în fața unui tribunal; de aceea, nu se
poate deduce din dispozițiile art. 6 par. 1 că ar exista un alt principiu general și abstract potrivit cu care,
atunci când tribunalul desemnează un expert, părțile ar trebui să aibă în toate situațiile facultatea de a asista la discuțiile conduse de acesta sau să li se comunice piesele de care el se folosește. Esențial rămâne faptul ca ele să participe în modalitățile adecvate la procedura contradictorie în fața tribunalului , spr e exemplu, prin
discutarea conținutului raportului. Curtea a considerat că punerea în discuția părților numai a raportului
unui expert medical, nu și avizul întocmit de un „ medic specialist” susceptibil „ să exercite o influență
decisivă asupra soluției instanței” a reprezentat o încălcare a principiului contradictorialității (CEDH, 11
ianuarie 2007, Augusto c/a France)
”.

12

b) Se înlătură monopolul expertizei judiciare dispuse și efectuate la nivelul
unor institute de specialitate subordonate executivului, cum este cazul
I.N.E.C. sau Institutul Național de Criminalistică al IGPR – Ministerul
Afacerilor Interne .
c) Se dă eficiență criteriilor de competență științifică, ce reprezintă un
element esențial al activității expertale
d) Se instituie concurența – la nivel științific – și în ce privește activitatea
expertală realizată, până în prezent, sub auspiciile CPP în vigoare, la
nivelul institutului de specialitate subordonat Ministerului Justiției.
3.3. În NCPP se păstrează același sistem al expertizei judiciare constituit
din expertiză primară , și nouă expertiză, cu posibilitatea suplimentului de
expertiză asemenea actualului cod de procedură penală , adăugându – se
posibilitatea ca organul judiciar să procedeze la audierea expertului .
3.4. În noua reglementare (NCPP) se fac e referire expresă la categoria de
experți oficiali instituționalizați („ experți medico – legali sau experți oficiali
în specialitatea respectivă ” ) și la existența laboratorului de expertiză
criminalistică , dar numai instituie obligativitatea ca organul judiciar să se adreseze, în exclusivitate, experților medico – legali sau experților oficiali
într – o anumită specialitate, în situația în car e aceștia există, pendinte de
un serviciu medico – legal, de un laborator de expertiză criminalistică sau
institut de specialitate, expertiza putând fi efectuată fie de către experții
autorizați din laboratoarele sau instituțiile de specialitate (n.n. inc lusiv
INEC și LIEC ), fie de către experți independenți autorizați din țară sau din
străinătate.
Asimilați experților oficiali (instituționalizați ), ce funcționează în
laboratoare sau instituții de specialitate sunt și specialiștii care funcționează
în cadrul organelor judiciare.
3.5. Nu există o corelare a prevederilor legale, în ce privește denumirea
expertizei criminalistice și experților criminaliști, între textele NCPP și cele

“ Sensul larg specific dat de Convenție noțiunii de martor privește și pe un expert, mai ales atunci când, spre
exemplu, o acțiune publică este exercitată în urma raportului pe care acesta l – a redactat, situație în care
Curtea a decis că el se apropie de poziția juridică a unui „ martor în acuzare”. Audierea nu contravine
dispozițiilor Convenției – a decis instanța europeană -, dar principiul egalității armelor impune un echilibru
între această audiere și cea a persoanelor care, sub orice formă, pot fi ascultate, la cererea apărării . De altfel, fosta Comisie a decis că noțiunea de martor, în sensul dispozițiilor art. 6 parag. 3 li t. d, are a fi
interpretată că se aplică și experților și că aceste dispoziții nu sunt încălcate dacă expertul a fost interogat de
acuzat în cursul procesului ”.

13

din Ordonanța nr. 75/2000, cu modificările și adăugirile ulterioare,
respe ctiv cele survenite prin Legea nr. 156/2011 , în sensul uniformizării
noționale în ce privește expertiza judiciară criminalistică efectuată în
cadrul unor institute sau laboratoare publice sau în cadru privat, precum și
în ce privește pe experții criminaliști autorizați care le realizează , fie
angajați într –un institut sau laborator public, fie în cadru privat, în
condițiile în car e, în toate situațiile expertizele criminalistice efectuate , când
sunt dispuse de către un organ judiciar , și experții criminaliști autorizați
care le efectuează , sunt denumite /ți ca fiind oficiale, în înțelesul
prevederilor codului de procedură penală (în acest sens a se vedea și
prevederile art. II alin. 3 din Legea nr. 156/2011: „ Experții criminaliști
autorizați potrivit prezentei legi să efectueze expertize criminalistice sunt
experți oficiali în sensul Codului de procedură penală. ”).
Mai exact, conform prevederilor NCPP, experții – la modul general,
deci și experții criminaliști, alături de, spre pildă experții medico – legali –
pot fi oficiali , respectiv cei din cadrul laboratoarelor sau instituțiilor de
specialitate – fără a fi precizat dacă acestea sunt publice sau private – ori
independenți , și anume experții autorizați, în condițiile legii, – din țară sau
din s trăinătate, care se diferențiază de cei oficiali , tocmai prin statutul lor.
Potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 75/2000 privind
organizarea activității de expertiză criminalistică, cu modificările aduse
prin Legea nr. 156/2011, experții criminaliști autorizați își desfășoară
activitatea în cadrul institutelor publice sau în cadrul laboratoarelor
publice ori private de specialitate, constituite conform dispozițiilor legale,
nemaiexistând delimitarea formală între experți criminaliști oficiali,
respectiv cei care sunt angajați ai unui institut sau laborator public și cei
neoficiali sau privați ori autorizați (această din urmă clasificare fiind proprie
vechilor prevederi al O.G. nr. 75/2000, anterior modificărilor survenite prin Legea nr. 156/2011.
Pentru acuratețea noțională apreciem că, în textul art. 172 alin. 4 din
NCP P, să se facă corelare cu prevederile art. I, punctul 2 din Legea nr.
156/2011, în sensul că textul actual: „ expertiza poate fi efectuată de experți
oficiali din laboratoare sau instituții de specialitate ori de experți independenți
autorizați din țară sau din străinătate, în condițiile legii ”, să se modifice cu
textul: „ expertiza poate fi efectuată de experți autorizați care își desfășoară
activitatea în cadrul institutelor publice sau în cadrul laboratoarelor publice
ori private de specialitate – din țară sau din străinătate – , constituite conform

14

dispozițiilor legale sau în mod individual ”, ceea ce este general valabil
pentru toate categoriile de expertize judiciare, inclusiv cea criminalistică.
3.6. În NCPP a dispărut posibilitatea de acordare a lămuririlor
suplimentare în scris , conform art. 124 alin. 2 și 3 din actualul C. p. p. ,
activitate care a fost înlocuită cu instituția audierii expertului, conform
prevederilor art. 179 din NCPP, dacă este necesar pentru lămurirea
constatărilor sau conclu ziilor expertului, la solicitarea părților, organelor
judiciare sau din oficiu.
Dacă expertiza s – a realizat într –un institut sau laborator de
specialitate, deci inclusiv în cadrul INEC sau LIEC, instituția ve desemna
un expert, dintre persoanele care a u participat la efectuarea expertizei, ce
urmează a fi audiat de către organele judiciare.
3.7. Condiția esențială pentru a se putea dispune o nouă expertiză într – o
cauză penală, o reprezintă, potrivit NCPP, existența unor concluzii neclare
sau contradi ctorii în raportul de expertiză ori existența unor contradicții
între conținutul și concluziile aceluiași raport de expertiză, iar aceste deficiențe nu înlăturate prin audierea expertului, spre deosebire de Codul
de Procedură Penală în vigoare, care prevede drept condiție existența unor
îndoieli ale organului judiciar, cu privire la exactitatea concluziilor
raportului de expertiză.

B. Fundamentul științific al activității de expertiză criminalistică
Expertiza criminalistică reprezintă unul dintre felurile de expertiză,
din categoria largă de expertize judiciare, cu specificul și particularitățile proprii, c e o deosebesc de expertizele judiciare contabile, tehnice sau
medico – legale, care, fiecare dintre ele, au o reglementare proprie distinctă
de reglementarea proprie a expertizei criminalistice.
Elementul esențial de diferențiere dintre diferitele feluri de expertiză
rezidă în fundamentul științific al fiecărei dintre acestea, în cazul expertizei criminalistice fundamentul științific
constituindu – l procesul identificării
criminalistice – cu fazele și metodologia specifice – , însoțit de principiile
identificării criminalistice.
La rândul ei, în cadrul expertizei criminalistice se disting mai multe
genuri posibile de expertize, particularizate de specificul activității expertale, fiecare cu elementele caracteristice proprii.

15

Ca numitor comun al tuturor genurilor de expertiză criminalistică se
desprinde cercetarea traseologică , ce însoțește aproape obligatoriu oricare
gen de activitate expertal ă criminalistică.
Examinarea traseologică, specifică oricărei expertize criminalistice,
face, de pildă, delimitarea dintre expertiza criminalistică a accidentelor de
trafic rutier și expertiza judiciară tehnică a accidentelor de trafic rutier,
după cum și diferențierea dintre expertiza criminalistică a vocii și a vorbirii
și expertiza criminalistică a fotografiilor și a imaginilor video, pe de o
parte, și expertiza judiciară tehnică a echipamentelor de înregistrare, foto –
video, pe de altă parte ș.a.
Identificarea criminalistică este „ un proces de constatare a identității
unor persoane, obiecte sau fenomene aflate în legătură cauzală cu fapta
ilicită, prin metode științifice criminalistice, în scopul stabilirii adevărului în
procesul judiciar”3.
A fost exprimat punctul de vedere că și teoria Bayes – iană4, are vaste
aplicații în științele forensice5, conform căre ia “ rata de asemănare LR (lb.
engl. likelihood ratio) este o indicație obiectivă și reprezintă opinia expertului
ca raport al probabilităților “6, ceea ce ar putea constitui un alt fundament
științific al activității expertale.

3 Emilian Stancu, Tratat de criminalistică , Ediția a V -a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București,
2010,p.47.
Menționăm și alte definiții ale identificării criminalistice :
– Stabilirea prin mijloace tehnico – științifice a identității unei ființe sau a unui obiect care are
legătură cu fapta încriminată (Lucian Ionescu, Dumit ru Sandu, Identificarea criminalistică , Ediția
a 2-a , Ed. C.H. Beck, București, 2011, p.47.
– Proces de stabilire, cu ajutorul mijloacelor și metodelor proprii științei criminalistice, a factorului
creator al urmei, pe baza caracteristicilor acestuia, constituite într – un sistem unitar și
individualizat, conținute, transmise sau reflectate în urmă (Nicolae Dan, Tratat practic de
criminalistică , vol. II, Ed. Ministerului de Interne, București, 1979, p.10.
4 Teorema lui Bayes, una dintre teoremele fundam entale ale teoriei probabilității. (cf. Adrian Petre și Cătălin
Grigoraș, Înregistrările audio și audio – video , Ed. C.H. Beck, București, 2010, p.212.)

5 Cătălin Grigoraș în Adrian Petre și Cătălin Grigoraș, Înregistrările audio și audio – video , Ed. C .H. Beck,
București, 201 0, p.212.
6 LR ( rata de asemănare) reprezintă rezultatul (câtul) raportului dintre probabilitatea ca proba(ex. : vocea,
scrisul, profilul genetic ș.a.)necunoscută să aparțină suspectului și probabilitatea ca proba necunoscută să nu
aparțină suspectului. ( cf. Adrian Petre și Cătălin Grigoraș, Înregistrările audio și audio – video , Ed. C.H. Beck,
București, 2010, p.21 2.)

16

CAPITOLUL III
GENURILE ȘI FORMELE DE EXPERTIZĂ EFECTUATE ÎN CADRUL
I.N.E.C. ȘI A LABORATOARELOR INTERJUDEȚENE
(TERITORIALE)
A. Genuri de expertiză criminalistică , conform prevederilor art. 3 din
HGR nr. 368/1999
a) expertiza scrisului și a documentelor;
b) expertiza bancnotelor, monedelor metalice, titlurilor de credit public,
cecurilor, precum și a titlurilor de orice fel pentru efectuarea plăților;
c) expertiza urmelor digitale, palmare și plantare;
d) expertiza urmelor lăsate de ființe și obiecte;
e) expertiza armelor de foc și a munițiilor;
f) expertiza fizico- chimica a probelor materiale;
g) expertiza urmelor biologice;
h) expertiza ac cidentelor de trafic;
i) expertiza exploziilor, incendiilor și a accidentelor de munca;
j) expertiza vocii și a vorbirii;
k) expertiza fotografiilor și a înregistrărilor video;
l) expertiza altor urme, cu excepția celor care fac obiectul expertizelor
medico -legale.

B. Genuri de expertiză criminalistică efectuate de către experții
criminaliști autorizați , conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr.
75/2000, cu modificările ulterioare
a) expertiza grafica si tehnica a documentelor;
b) expertiza dactiloscopica a urmelor palmare si plantare;
c) expertiza traseologica a urmelor lasate de fiinte si obiecte;
d) expertiza balistica a armelor si a munitiilor; e) expertiza fizico- chimica a probelor materiale;
f) expertiza criminalistica in accidentele de trafic terestru;

17

g) expertiza criminalistica in accidentele de trafic aerian;
h) expertiza criminalistica in accidentele de trafic fluvial si maritim; i) expertiza criminalistica in explozii si incendii;
j) expertiza vocii si vorbirii;
k) expertiza imaginilor;
l) expertiza biologică;
m) expertiza genetică;
n) expertiza aplicațiilor și datelor informatice;
o) expertiza pentru detecția comportamentului simulat (poligraf);
p) expertiza drogurilor si a stupefiantelor."
Se remarcă împrejurarea că I.N.E.C. nu are acoperite cu activitate
expertală domeniile de expertiză biologică, expertiză genetică (care în
aprecierea personală sunt din domeniul bio criminalisticii), expertiză pentru
detecția comportamentului simulat (poligraf), expertiza drogurilor si a
stupefiantelor, ceea ce constituie un punct de reflecție pentru eventuala
extindere, în viitor, a domeniului de activitate a institutului.
CAPITOLUL IV
COMPETENȚA MATERIALĂ, ȘTIINȚIFICĂ ȘI TERITORIALĂ A
LABORATOARELOR DE EXPERTIZĂ CRIMINALISTICĂ (LIEC) ȘI
A STRUCTURII CENTRALE (INEC) DIN CADRUL MINISTERULUI
JUSTIȚIEI
A. Competența după materie (ratione materiae)
1. Competența materială a LIEC
LIEC efectuează în toate cazurile prima expertiză criminalistică
dispusă de organele judiciare, potrivit art.172 din NCPP și art. 330 din
C.p.civ. și art. 11 lit. a din HGR nr. 368/1999 cu modificările ulterioare , cu
excepția situațiilor în care: a) nu dispune de condițiile tehnice (aparatură,
echipamente, programe, soft -uri, ș.a.) necesare efectuării expertizei dispuse;
b) în cadrul LIEC competent material de a efectua prima expertiză nu există
ori se află în indisponibilitate sau în incapacitate temporară de muncă ori în
caz de incompatibilitat e expertul(ii) criminalist(i) oficial(i) atestat(i) în genul
de expertiză dispus de organul judiciar; c) în situația în care expertiza criminalistică dispusă prezintă dificultate ori complexitate deosebită; sau

18

pentru care laboratoarele interjudețene nu au condiții tehnice ori resurse
umane.
2. Competența materială a INEC
INEC, prin „ sectorul de identificări criminalistice ” și „ sectorul de
inginerie criminalistică ”, efectuează expertize criminalistice dispuse de
organele judiciare, potrivit prevederilor legale, după cum urmează:
a) prin sectorul de identificări criminalistice se efectuează următoarele
genuri de expertiză criminalistică: expertiza scrisului și a documentelor;
expertiza bancnotelor, monedelor metalice, titlurilor de credit public,
cecurilor, precum și a titlurilor de orice fel pentru efectuarea plăților;
expertiza urmelor digitale, palmare și plantare; expertiza urmelor lăsate de
ființe și obiecte; expertiza armelor de foc și a munițiilor; expertiza fizico-
chimică a probelor materiale, exper tiza altor urme cu excepția celor care
fac obiectul expertizei medico- legale;
b) prin sectorul de inginerie criminalistică se efectuează următoarele
genuri de expertiză criminalistică: expertiza accidentelor de trafic;
expertiza incendiilor, exploziilor și a accidentelor de muncă; expertiza vocii
și a vorbirii; expertiza fotografiilor și a înregistrărilor video, expertiza altor
urme cu excepția celor care fac obiectul expertizei medico- legale.
Sectorul de identificări criminalistice și sectorul de inginerie
criminalistică din cadrul INEC efectuează expertize criminalistice dispuse de
organele judiciare, după cum urmează:
1) prima expertiză (PEX) , dispusă în condițiile art. 172 din NCPP și art. 330
din C.p.civ. și art. 10 lit. a din HGR nr. 368/1999, așa cum a fost modificat prin art. I, pct. 7 din HGR nr. 458/2009, în anumite situații concrete, ce se
referă la condițiile existente în cadrul LIE C – urilor
7,
2) în toate cazurile , prima nouă expertiză criminalistică (NEX.1) , este dispusă
de organele judiciare, în condițiile art. 181 din NCPP sau art. 338 din
C.p.civ., potrivit competenței materiale.

7 a) LIEC competent material de a efectua prima expertiză nu dispune de condițiile tehnice (aparatură,
echipamente, programe, soft -uri, ș.a.) necesare efectuării expertizei dispuse;
b) în cadrul LIEC competent material de a efectua prima expertiză nu există ori se află în indisponibilitate sau în
incapacitate temporară de muncă ori în caz de incompatibilitate expertul(ii) criminalist(i) oficial(i) atestat(i) în
genul de expertiză dispus de organul judiciar;
c) în situația în care expertiza criminalistică dispusă prezintă dificultate ori complexitate deosebită; sau
pentru care laboratoarele interjudețene nu au condiții tehnice ori resurse umane.

19

3) cea de – a doua nouă expertiză criminalist ică (NEX. 2), împrejurare care
nu este menționată în vreo prevedere legală, dar situațiile faptice concrete
din practica de expertiză judiciară criminalistică demonstrează că este
posibilă necesitatea acesteia8, considerent pentru care, prin extensia
prevederilor legale incidente și potrivit principiului că ceea ce nu este
interzis este permis .
B. Competența științifică
1. Criterii de competență științifică .
Competența științifică este determinată de:
a) studii doctorale, masterale, postuniversitare ori universitare de scurtă sau
lungă durată într- un domeniu ce corespunde unui anumit gen de expertiză
criminalistică ce cuprinde în aria de studii cunoștințele necesare realizării
acelui gen de expertiză;
b) atestarea pentru efectuarea unui anumit gen de expertiză;
c) lucrări științifice (monografii, articole, comunicări științifice) publicate
într-un anumit domeniu al expertizei criminalistice;
d) experiența îndelungată în efectuarea unui anumit gen de experti ză
criminalistică, materializată în rapoarte de expertiză criminalistică;
e) cursuri de pregătire profesională sau de specializare caracteristice unui
anume gen de expertiză criminalistică.
2. Efectuarea unui anumit gen de expertiză criminalistică sau conc luziile la
probleme ce fac parte din aria de problematici a unui anume gen de expertiză criminalistică se poate (pot) realiza numai de către expertul
criminalist oficial care îndeplinește cumulativ cele puțin două din criteriile
de competența științifică prevăzute în alin.1 lit. a – e din prezentul articol.
C. Competența teritorială (ratione loci )
1. Competența teritorială este determinată de:

8 a) există concluzii diferite sau contrare exprimate în raportul primei expertize efectuată în condițiile art. 172
din NCPP sau art. 330 din C. pr. civ. și raportul de primă nouă expertiză efectuată în condițiile art. 181 din
NCPP sau art.338 din C.p.civ., potrivit competenței materiale.
b) exist ă concluzii diferite sau contrare exprimate în concluziile primei și/sau primei noi expertize
criminalistice efectuate în sistemul INEC și cele exprimate în concluziile expertizelor judiciare criminalistice
efectuate în sistemul Institutului de Criminalist ică al I.G.P.R. – M.I.R.A. ori altui institut sau laborator de
specialitate – public ori privat -.

20

a) circumscripțiile teritoriale în care funcționează organele judiciare care
dispun efectuarea expertizei criminalistice;
b) raza de competență a LIEC.
De regulă, efectuarea primei expertize criminalistice se realizează de
LIEC în a cărui rază de competență este cuprinsă circumscripția organului judiciar care dispune expertiza, cu excepțiile menționate supra , respectiv:
• LIEC competent material de a efectua prima expertiză nu dispune de
condițiile tehnice (aparatură, echipamente, programe, soft -uri, ș.a.) necesare
efectuării expertizei dispuse;
• în cadrul LIEC competent material de a efectua prima experti ză nu
există ori se află în indisponibilitate sau în incapacitate temporară de muncă
ori în caz de incompatibilitate expertul(ii) criminalist(i) oficial(i) atestat(i) în
genul de expertiză dispus de organul judiciar;
• în situația în care expertiza crimina listică dispusă prezintă dificultate
ori complexitate deosebită;
2. Competența teritorială a LIEC .
LIEC București are competență teritorială pentru județele: Argeș,
Brăila, Buzău, Călărași, Constanța, Dâmbovi ța, Galați, Giurgiu, Ialomița,
Ilfov, Prahova, Teleorman, Tulcea, Vâlcea, Vrancea și Municipiul
București.
LIEC Cluj are competență teritorială pentru județele: Alba, Bistrița
Năsăud, Brașov, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Maramureș, Mureș, Sălaj, Sibiu.
LIEC Iași are co mpetență teritorială pentru județele: Bacău,
Botoșani, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui.
LIEC Timișoara are competență teritorială pentru județele: Arad,
Bihor, Caraș -Severin, Satu Mare, Timiș.
LIEC Craiova are competență teritorială pentru județele:
județe le
Dolj, Gorj, Mehedinți și Olt.
3. Competența teritorială a INEC .
Sectorul de identificare criminalistică și sectorul de inginerie
criminalistică din INEC au competență teritorială generală .

21

D. PROBLEME COMUNE REFERITOARE LA COMPETENȚĂ
1. Incompatibilități privind expertul judiciar criminalist autorizat
Persoana aflată în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate
prevăzute de art. 64 din NCPP nu poate fi desemnată ca expert, iar în cazul
în care a fost desemnată, hotărârea judecătorească nu se poate întemeia pe
constatările și concluziile acesteia. Motivul de incompatibilitate trebuie
dovedit de cel ce îl invocă.
Motivele de incompatibilitate, în concret sunt:
a) a fost reprezentant sau avocat al unei părți ori al unui subiect
procesual principal, chiar și în altă cauză;
b) este rudă sau afin, până la gradul al IV- lea inclusiv, ori se află într -o
altă situație dintre cele prevăzute la art. 177 din Codul penal (membru de
familie), cu una dintre părți, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori
cu reprezentantul acestora;
c) a fost expert sau martor, în cauză
d) este tutore sau curator al unei părți sau al unui subiect procesual
principal;
e) a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în
calitate de procuror, la orice procedură desfășurată în fața unui judecător sau a unei instanțe de judecată;
f) există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorului este
afectată Nu poate fi desemnată ca expert persoana care a avut această
calitate în aceeași cauză, cu excepția situației în care aceasta este
recomandată de părți sau de procuror.
g) Nu poate fi desemnată ca expert recomandat de părți în aceeași cauză
o persoană care funcționează în cadrul aceleiași instituții medico -legale,
institut sau laborator de specialitate cu expertul desemnat de conducerea
instituției respective la solicitarea organului judiciar.
(toate cele de mai sus sunt prevederi procedural penale din
NCPP )
h) Funcția de expert criminalist este incompatibilă cu orice alte funcții
publice sau private, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior,
a celor de instruire din cadrul instituțiilor de formare profesională, precum și

22

a funcțiilor de cercetare. ( reprezintă prevedere a Statutului specialistului
criminalist angajat INEC)
2. Interdicții pentru experții criminaliști autorizați
(Prevederi ale Statutului specialistului criminalist angajat INEC )
a) să participe la efectuarea expertizelor criminalistice în perioada în
care dețin calitatea de experți criminaliști în cadrul INEC;
b) să efectueze expertize criminalistice în afara celor realizate în cadrul
INEC;
c) să exercite orice activit ăți de natură să lezeze prestigiul instituției din
care fac parte ;
d) Expertul criminalist nu poate acorda consultații de specialitate, în
legătură cu atribuțiile ce îi revin, persoanelor care nu funcționează în
cadrul INEC;
e) Expertul criminalis t este obligat să dea, anual, o declarație pe propria
răspundere în care să menționeze dacă soțul, rudele ori afinii până la
gradul al IV -lea inclusiv exercită o funcție sau desfășoară o activitate
juridică ori activități de investigare sau cercetare penal ă, precum și locul de
muncă al acestora. Declarația se înregistrează și se depune la dosarul profesion al personal al fiecărui expert;
f) Experții criminaliști nu pot fi lucrători operativi, inclusiv acoperiți,
informatori sau colaboratori ai serviciilor de informații. Experții criminaliști completează anual o declarație autentică pe propria
răspundere, potrivit legii penale, din care să rezulte că nu sunt lucrători
operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor de
informații. Consiliul Suprem de Apărare a Țării verifică, din oficiu sau la
sesizarea ministrului justiției, realitatea declarațiilor prevăzute la alin. (2).
3. Excepții de necompetență.
Excepțiile de necompetență materială și de necompetență științifică pot
fi ridicate în toată durata de efectuare a primei sau a noii expertize ori a
suplimentelor de expertiză corespunzătoare de la momentul înregistrării
lucrării și până la momentul expedierii acesteia la organul judiciar care a
dispus, precum și în tot timpul procesului judiciar în cadrul căruia s -a
efectuat expertiza criminalistică, până la pronunțarea hotărârii definitive sau a soluției definitive dispuse de organul de urmărire penal

23

Excepția de necompetență teritorială poate fi ridicată până la
momentul în care raportul de expertiză este trimis la organul judiciar care
a dispus efectuarea expertizei criminalistice.
4. Declinarea de competență.
LIEC care își declină competența trimite întreaga lucrare acelui
LIEC sau sector din cadrul INEC arătat ca fiind competent, printr -un
referat de declinare.
Constatarea cazurilor constând în aceea că: a) LIEC competent
material de a efectua prima expertiză nu dispune de condițiile tehnice (aparatură, echipamente, programe, soft -uri, ș.a.) necesare efectuării expertizei dispuse;
b)
în cadrul LIEC competent material de a efectua prima expertiză nu există ori se
află în indisponibilitate sau în incapacitate t emporară de muncă ori în caz de
incompatibilitate expertul(ii) criminalist(i) oficial(i) atestat(i) în genul de
expertiză dispus de organul judiciar; c) în situația în care expertiza criminalistică
dispusă prezintă dificultate ori complexitate deosebită; este de atributul șefului
LIEC, care va sesiza sectorul din cadrul INEC (recomandabil într – un
termen de cinci zile de la primirea lucrării de la organul judiciar care a dispus
efectuarea expertizei ), printr -un referat motivat ce constituie și referat de
declinare cu arătarea motivelor și prevederilor pe care le consideră aplicabile.
Constatarea cazurilor constând în aceea că: a) există concluzii
diferite sau contrare exprimate în raportul primei expertize efectuată în
condițiile art. 172 din NCPP sau art. 330 din C.p.civ. și raportul de nouă
expertiză efectuată în condițiile art. 181 din NCPP ori art. 338 din C.p.civ.; b)
există concluzii diferite sau contrare exprimate în concluziile primei și/sau
noii expertize criminalistice efectuate în sistemul IN EC și cele exprimate în
concluziile expertizelor criminalistice efectuate în sistemul Institutului de Criminalistică al I.G.P.R. – M.I.R.A. , este atributul șefului de sector din
cadrul INEC care, (recomandabil în termen de cinci zile de la primirea
lucrării ), printr -un referat motivat
cu propuneri corespunzătoare, va sesiza
directorul INEC, iar acesta, printr -o rezoluție motivată , (recomandabil în
termen de cinci zile de la primirea referatului ), va desemna comisia de
experți criminaliști oficiali care va efectua expertiza dispusă de organul
judiciar.
5. Conflictul de competență.
Orice conflict de competență materială, științifică sau teritorială se
soluționează de către directorul INEC prin rezoluție motivată, într – un
termen rezonabil (recomandabil de cinci zile de la momentul în care a fost

24

sesizat) , de către șeful LIEC sau șeful de sector din cadrul INEC, care
refuză competența printr -un referat motivat.
6. Refuzul de efectuare a expertizei.
LIEC sau INEC poate refuza justificat efectuarea expertizei
criminalistice dispusă de organul judiciar atunci când obiectivele și
problemele (întrebările) rezultate din actul emis de organului judiciar nu
constituie obiect al expertizei criminalistice, ci al unei expertize tehnice sau
altă c ategorie a expertizei judiciare.
LIEC sau INEC pot să refuze efectuarea unei expertize criminalistice
în cazul în care organul judiciar care a dispus nu asigură informațiile, mijloacele materiale de probă, materialele de comparație, accesul la
materialul dosarului necesar executării lucrării ori dacă nu sunt asigurate
condițiile necesare pentru efectuare expertizei.
LIEC sau INEC poate refuza efectuarea expertizei criminalistice
atunci când în cadrul instituției nu există experți criminaliști oficiali cu
competență științifică arătată supra.
Refuzul de efectuare a expertizei criminalistice dispuse trebuie să fie
motivat și exprimat în scris de expertul desemnat cu efectuare lucrării și șeful nemijlocit al acestuia, prezentat directorului INEC care va înștiința
organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei.
7. Recuzarea, abținerea și înlocuirea expertului
7.1. Abținerea
Expertul criminalist oficial este obligat să declare, după caz, șefului
LIEC, șefului de sector din cadrul INEC sau directorului INEC, că se
abține de a efectua expertiza criminalistică pentru care a fost desemnat, cu
arătarea cazului de interdicție sau i ncompatibilitate ce constituie motivul
abținerii.
Declarația de abținere se face de îndată ce expertul criminalist
obligat la aceasta a luat cunoștință de existența cazului de interdicție sau de
incompatibilitate.
7.2. Recuzarea
În cazul în care expertul criminalist nu a făcut declarație de abținere,
poate fi recuzat de către orice persoană, de îndată ce aceasta a luat la cunoștință de existența cazului de interdicție sau incompatibilitate.

25

Constatarea situațiilor prevăzute în art. 7.1. și 7.2. se realizează, după
caz, de șeful LIEC, șeful de sector din cadrul INEC ori de directorul INEC,
din oficiu sau la orice sesizare internă ori externă, printr -un referat
motivat.
7.3. Înlocuirea expertului criminalist autorizat
Sediul materiei îl constituie prevederi le art. 176 din NCPP.
Expertul poate fi înlocuit de către organul de urmărire penală prin
ordonanță sau de către instanță prin încheiere, după citarea expertului, și
după ce se comunică împrejurarea respectivă asociației sau corpului
profesional de care aparține acesta:
– dacă refuză în mod nejustificat e fectuarea expertizei,
– dacă nu finalizează, în mod nejustificat, raportul de expertiză până la
termenul fixat,
– când este admisă declarația sa de abținere sau cererea de recuzare
– ori în cazul în care se află în imposibilitate obiectivă de a efectua sau
finaliza expertiza.
Expertul înlocuit trebuie, sub sancțiunea prevăzută la art. 283 alin.
(4), respectiv amendă judiciară, în cuantum de 500 – 5.000 lei, să pună de
îndată la dispoziția organului judiciar toate actele sau obiectele
încredințate, precum și observațiile cu privire la activitățile desfășurate până la momentul înlocuirii sale.

E. NUMIREA EXPERTULUI CRIMINALIST AUTORIZAT PENTRU
EFECTUAREA EXPE RTIZEI
Potrivit prevederilor art. 173 din NCPP, expertul este numit pentru
efectuarea unei expertize judiciare prin ordonanța procurorului sau prin încheierea instanței de judecată.
Prevederile legale procedural penale lasă la latitudinea conducerii
administrative a LIEC sau INEC desemnarea expertului sau experților criminaliști autorizați care vor efectua expertiza dispusă, cu instituirea
obligației de a comunica numele acestuia/ora organului judiciar care a
dispus efectuarea expertizei.
De la momentul dispunerii de către organul judiciar a efectuării unei
expertize criminalistice și până la desemnarea propriu zisă a expertului/ilor

26

criminalist/ști autorizați care efectuează lucrarea se parcurg mai multe
etape, după cum urmează:
a) Investirea cu efectuar ea expertizei criminalistice
LIEC sau INEC sunt investite cu efectuarea expertizei criminalistice
de organul de urmărire penală ori instanța de judecată, civilă sau penală, prin actul procesual și procedural emis de către acestea.
În cadrul LIEC sau INEC , persoanele competente, după caz, șeful
LIEC, șeful de sector din cadrul INEC sau directorul INEC, desemnează
expertul sau comisia de experți criminaliști autorizați cu efectuarea
expertizei dispuse de organul judiciar, prin rezoluție scrisă și datată, or i
prin rezoluție motivată acolo unde este cazul.
b) Desemnarea experților criminaliști oficiali cu efectuare a expertizei
dispuse de organul judiciar
– Șeful LIEC desemnează expertul sau experții criminaliști autorizați
însărcinați cu efectuarea expertizei.
– Directorul INEC repartizează lucrarea, potrivit competenței
materiale, sectorului din cadrul INEC, iar șeful de sector desemnează
expertul sau comisia de experți însărcinați cu efectuarea expertizei.
– La desemnarea experților pentru efectuarea unei experti ze dispuse de
organul judiciar se vor avea în vederea criteriile de competență
științifică descrise supra.
– La desemnarea experților se vor avea în vedere și criteriile privind
încărcătura de lucrări aflate pe rolul experților criminaliști
autorizați , potr ivit evidenței conduse la zi de către șeful LIEC, șeful
de sector din cadrul INEC, după caz.
– suplimentul de expertiză criminalistică dispuse de organele judiciare
va fi efectuat întotdeauna de același expert sau aceeași comisie de
experți desemnat(ă) de șeful LIEC, de șeful de sector din cadrul
INEC sau de directorul INEC, care a/au efectuat expertiza
– Expertul sau comisia de experți desemnat(ă) cu efectuarea unei expertize criminalistice nu poate fi schimbat(ă) decât în următoarele
condiții:
 existența vreunui caz de incompatibilitate;
 admiterea cererii de abținere sau de recuzare a expertului
sau a unuia dintre experți;
 în situația în care organul judiciar dispune înlocuirea
expertului ;

27

 la cererea motivată de cauze obiective (concediu de boală,
întreru perea activității pe o perioadă mai mare de 30 de zile,
delegare, detașare ori trecerea într- o altă activitate)
formulată de expertul desemnat;
 în caz de încetare a activității prin pensionare, demisie ori
alte cauze asemănătoare;
 în caz de suspendare din activitate;
 în orice altă situație obiectivă, însă cu acceptul expertului
inițial desemnat și în baza unui referat motivat al persoanei care l -a desemnat.
– Redistribuirea efectuării expertizei criminalistice se efectuează, după caz, de șeful LIEC, șeful d e sector din cadrul INEC sau directorul
INEC, printr -o rezoluție motivată.

F. AUDIEREA EXPERTULUI
Temeiul juridic al acestei activități îl reprezintă prevederile art. 179
din NCPP .
Expertul poate fi audiat atât în cursul urmăririi penale, de organul
de urmărire penală, cât și în cursul judecății , de instanță, la cererea
procurorului, a părților, a subiecților procesuali principali sau din oficiu,
dacă organul judiciar apreciază că audierea este necesară pe ntru lămurirea
constatărilor sau concluziilor expertului .
Este vorba deci de precizări lămuritoare necesare organului judiciar,
clarificări care poartă asupra acelorași concluzii, care necesită o
argumentare suplimentară .
Mutatis mutandis, audierea expertului se impune pentru deslușirea
conținutului, a înțelesului examinării de specialitate, explicarea unor noțiuni, categorii preluate din diferite ramuri ale științei (fizică, chimie,
biologie ș.a.)
9.
Dacă expertiza a fost efectuată de o instituție medico -legală, institut
sau laborator de specialitate, așa cum este cazul INEC, instituția , prin
director, șef sector sau șef LIEC, după caz, va desemna un expert, dintre
persoanele care au participat la efectuarea expertizei, ce urmează a fi
audiat de către organul de urmărire penală sau de instanță.

9 Aurel Ciopraga, Criminalistica – Tratat de tactică , Ed. Gama, Iași, p. 417

28

Remarcăm împrejurarea că, prevederea din actualul cod de
procedură penală, referitoare la lămuririle scrise solicitate expertului sau
institutului de ori laboratorului de specialitate, a fost înlocuită cu
procedura ascultării expertului.
Audierea expertului se efectuează potrivit dispozițiilor privitoare la
audierea martorilor , de altfel acesta este și cotat ca fiind un martor
științific10 și vizează situații cum ar fi:
– modul de redactare și forma de prezentare a raportului de
expertiză [maniera de redactare a părții expozitive și a concluziilor,
explicarea modului de ilustrare ( a iconografiei utilizate) , a
demonstrațiilor ce însoțesc raportul (formule, calcule, scheme, schițe,
planșe, fotografii etc.)], atunci când există neclarități,
– operațiile proprii examinărilor efectuate, la metodele și tehnicile de
lucru care au condus la formularea anumitor concluzii, atunci câ nd
există neclarități
– maniera de prezentare a tehnicilor și metodelor de lucru utilizate și
modul de formulare a concluziilor impun necesitatea unor precizări
fără de care nu se poate stabili înțelesul exact al examinării de
specialitate11.
G. EFECTUAREA SUPLIMENTULUI DE EXPERTIZĂ
CRIMINALISTICĂ JUDICIARĂ
Temeiul juridic al dispunerii și efectuării suplimentului de expertiză
criminalistică îl constituie prevederile art. 180 din NCPP și art. 337 din C.
pr. cv., atunci când expertiza nu este completă , iar această deficiență nu
poate fi suplinită prin audierea expertului care a efectuat lucrarea.
Este vorba deci de complinirea fie a aspectelor argumentative sau
demonstrative, fie a unor elemente din conținutul concluziilor, clarificări
necesare organului judiciar , care poartă fie asupra problematicilor ce au
făcut obiectul examinării, deci la care expertul trebuia să răspundă și nu a
făcut – o, fie asupra unor situații nou ivite, dar aflate într – o legătură cu
situațiile anterioare decelate expertului , care necesită o argumentare
suplimentară.
„Caracterul incomplet al examinării de specialitate vizează una din
următoarele situații:

10 Gh. Mateuț, Tratat de procedură penală, Partea Generală , vol. II, Ed. C.H.Bec k, București, 2012, p. 22.
11 Aurel Ciopraga , Criminalistica – Tratat de tactică , Ed. Gama, Iași, p. 417.

29

– Datorită unor împrejurări obiective ( formularea unor termeni impreciși
a obiectului expertizei, formularea confuză sau greșită a întrebărilor,
omisiunea unor întrebări, inexistența sau insuficiența materialelor de
comparație etc.) sau subiective ( omisiunea expertului de a examina
anumite aspecte ale cauzei), expertul nu răspunde la toate chestiunile
formulate de organul judiciar ,
– Datorită insuficienței – cantitative și/sau calitative – materialelor
trimise expertului sau unor alte împrejurări, chestiunea supusă
examinării primește un răspuns parțial, care nu satisface organul
judiciar,
– Ulterior dispunerii expertizei apar noi împrejurări de fapt, aflate în
anumite raporturi cu cele ce au făcut obiectul examinării inițiale, deci
situații nou ivite, necunoscute în momentul în care s – a dispus
efectuarea expertizei „12.
Suplimentul de expertiză criminalistică dispus de organele judiciare
corespunzător primei expertize, cât și al noii expertize, se efectuează
potrivit competenței materiale, de către același expert criminalist autorizat
sau comisie de experți criminaliști autorizați, desemnați prin rezoluție
scrisă și datată a șefului LIEC, a șefului de sector INEC sau a directorului INEC, după caz.
În situația în care pentru efectuarea suplimentului de primă expertiză
sau de nouă expertiză nu este posibilă desemnarea aceluiași expert sau
comisie de experți , șeful LIEC, șeful de sector din cadrul INEC sau
directorul INEC , după încunoștințarea organului judiciar, va desemna
pentru efectuarea lucrării un alt expert criminalist autorizat decât cel care a
efectuat raportul de expertiză criminalistică inițial.

CAPITOLUL V
PRIMA EXPERTIZĂ, PRIMA NOUĂ EXPERTIZĂ ȘI A DOUA NOUĂ
EXPERTIZĂ JUDICIARĂ CRIMINALISTICĂ REALIZATE ÎN
CADRUL I.N.E.C.
1) Prevederi cu caracter general
În sistemul INEC, atunci când expertiza dispusă de organul judiciar
are același/aceleași obiectiv/e, la dispoziția expertului criminalist autorizat a
fost pus același obiect în litigiu, obiectivele expertizei se referă la aceeași

12 Aurel Ciopraga, Criminalistica – Tratat de tactică , Ed. Gama, Iași, p. 415 – 416.

30

stare de fapt, eveniment, fenomen, la aceeași substanță ori obiect, există
posibilitatea efectuării unei prime expertize (PEX) și unei prime noi
expertize criminalistice (NEX. 1) , însoțite fiecare în parte de posibilitatea
audierii expertului și de efectuarea unui supliment de expertiză, deci 2
grade de expertize, ceea ce constituie regula .
Cu titlu de excepție , există posibilitatea efectuării celei de – a doua
nouă expertiză (NEX. 2) , în următoarele situații :
a) există concluzii diferite sau contrare exprimate în raportul primei
expertize efectuată în condițiile art. 172 din NCPP sau art. 330 din C.p.civ. și
raportul de primă nouă expertiză efectuată în condițiile art. 181 din NCPP sau
art.338 din C.p.civ., potrivit competenței materiale.
b) există concluzii diferite sau c ontrare exprimate în concluziile primei
și/sau primei noi expertize criminalistice efectuate în sistemul INEC și cele exprimate în concluziile expertizelor criminalistice efectuate în sistemul
Institutului de Cri minalistică al I.G.P.R. – M.A.I. ori alt ins titut sau laborator
de specialitate – public ori privat – .
Sintetizând, învederăm că,
în cadrul INEC și al LIEC , sunt posibile
următoarele forme ale expertizei criminalistice:
a) prima expertiză (PEX), dispusă în condițiile art. 172 din NCPP și
art. 330 din C.p.civ. și art. 10 lit. a din HGR nr. 368/1999, așa cum a fost modificat prin art. I, pct. 7 din HGR nr. 458/2009
b) prima nouă expertiză criminalistică (NEX. 1), dispusă de organele
judiciare, în condițiile art. 181 din NCPP sau art. 338 din C.p.ci v., potrivit
competenței materiale.
c) cea de – a doua nouă expertiză criminalistică (NEX. 2), posibil de a
fi efectuată în anumite condiții, nestipulate în prevederile procesual și
procedural penale ori civile, dar determinate de situații faptice concret e și
rezultă din coroborarea prevederilor codurilor de procedură – penală și
civilă – cu cele stipulate în actele normative ce reglementează activitatea de
expertiză judiciară criminalistică.

2. Prima expertiză judiciară criminalistică (PEX.)
Procedura efectuării primei expertize criminalistice se realizează
conform prevederilor și regulilor , menționate în actele normative care

31

reglementează activitatea expertală judiciară, în general, și cea
criminalistică, în special.
Prima expertiză criminalistică dis pusă de organele judiciare (PEX),
potrivit art. 172 din NCPP sau art. 330 din C.p.civ. și art. 11 lit. a din HGR
nr. 368/1999 cu modificările ulterioare se efectuează, de regulă, în toate
cazurile, la nivelul LIEC.
Prima expertiză (PEX), dispusă în condițiile art. 172 din NCPP și art.
330 din C.p.civ. și art. 10 lit. a din HGR nr. 368/1999, așa cum a fost
modificat prin art. I, pct. 7 din HGR nr. 458/2009 , se efectuează de Sectorul
de identificări criminalistice și de Sectorul de inginerie criminalistică din
cadrul INEC în cazurile în care :
a) LIEC competent material de a efectua prima expertiză nu dispune de
condițiile tehnice (aparatură, echipamente, programe, soft -uri, ș.a.) necesare
efectuării expertizei dispuse;
b) în cadrul LIEC compet ent material de a efectua prima expertiză nu
există ori se află în indisponibilitate sau în incapacitate temporară de muncă ori în caz de incompatibilitate expertul(ii) criminalist(i) oficial(i) atestat(i) în
genul de expertiză dispus de organul judiciar;
c) în situația în care expertiza criminalistică dispusă prezintă dificultate
ori complexitate deosebită;
Prima expertiză criminalistică (PEX) se efectuează de către un
singur expert criminalist autorizat desemnat prin rezoluție scrisă și datată
de șeful LIEC.
În cazurile în care obiectivele expertizei criminalistice dispuse de
organul judiciar cuprind probleme ce aparțin de unul sau mai multe genuri de expertiză criminalistică, iar expertul criminalist autorizat desemnat să
efectueze lucrarea nu este atestat pentru acele genuri de expertiză
criminalistică, șeful LIEC va desemna și un alt expert criminalist autorizat
care deține respectiva atestare pentru efectuarea respectivei expertize.
În acest caz expertiza criminalistică se efectuează de doi expe rți, iar
raportul de expertiză se semnează de către ambii experți criminaliști oficiali.
În situația prevăzută la alineatul precedent fiecare dintre cei doi
experți criminaliști autorizați desemnați va proceda la efectuarea
expertizei dispuse de organul judiciar, doar pentru obiectivul sau problema
(întrebarea) pentru care are competența științifică.

32

Despre împrejurările sus arătate se fac mențiunile corespunzătoare în
partea introductivă a raportului de expertiză criminalistică.
Responsabilitatea pentru conținutul științific al raportului de
expertiză criminalistică, aparține fiecăruia dintre cei doi experți
criminaliști oficiali desemnați, ținând seama de lucrările și concluziile
proprii.
Atunci când, în cadrul LIEC nu există expert criminalist autorizat
care are competența științifică necesară efectuării unei anumite lucrări sau
expertul criminalist autorizat care are competența susarătată se află în
imposibilitate obiectivă de a efectua prima expertiză, la sesizarea șefului
LIEC sau a șefului de sector din cadrul INEC, directorul INEC poate
delega un expert criminalist autorizat cu competența științifică necesară de
la alt LIEC ori de la INEC, pentru efectuarea acelei prime expertize criminalistice dispuse de organul judiciar.
Delegarea poate fi dată numai unui expert criminalist autorizat cu
grad profesional egal sau superior cu al acelui expert criminalist autorizat angajat al LIEC competent teritorial, aflat în imposibilitate obiectivă, să
efectueze expertiza criminalistică, printr -o rezoluție de del egare.

3. Prima nouă expertiză judiciară criminalistică (NEX.1)
Temeiul juridic al acestei activități expertale îl constituie prevederile
art. 181 din NCPP, cu denumirea marginală „ efectuarea unei noi expertize ”
sau art. 338 din c. pr. cv.
Prima nouă expertiză (NEX.1) se dispune de către organul de
urmărire penală sau instanța de judecată atunci când obiectivele acesteia
sunt identice cu cele din prima expertiză și când sunt îndeplinite
următoarele condiții :
– fie concluziile raportului de expertiză ale primei expertize sunt neclare sau
contradictorii, iar aceste deficiențe nu pot fi înlăturate prin audierea
expertului,
– fie între conținutul și concluziile raportului de expertiză ale primei expertize
există contradicții, iar aceste deficiențe nu pot fi înlăturate prin audierea
expertului, adică13:

13 Alexandru Buuș, Unele probleme privind expertiza criminalistică în activitatea procesuală, Justiția Nouă, nr.
5/1964, p.43 – 44

33

• concluziile raportului de expertiză nu se armonizează cu celelalte probe
existente în cauză, sunt contrazise de acestea14
• concluziile raportului sunt insuficient motivate și argumentate
• constatarea unor erori sau omisiuni
• constatarea faptului că expertul nu și – a întemeiat examinarea de
specialitate pe realizările de ultim moment ale științei și tehnicii, pe
utilizarea celor mai adecvate metode și tehnici de lucru
• existența unor indoieli asupra calificării și competenței profesionale a expertului
15
Prima nouă expertiză criminalistică (NEX.1) se efectuează în toate
cazurile de către INEC, prin Sectorul de Identificare Criminalistică sau
prin Sectorul de Inginerie Criminalistică.
Prima nouă expertiză criminalistică (NEX.1), dispusă de organele
judiciare, în condițiile art.181 din NCPP sau art. 338 din C.p.civ., potrivit
competenței materiale se efectuează, de regulă de un singur expert , iar
atunci când expertiza este complexă, de către o comisie formată din doi
experți criminaliști autorizați, desemnată prin rezoluție scrisă și datată de
șeful de sector din cadrul INEC [Textul legal din NCPP nu conține o
asemenea prevedere expresă pentru expertiza criminalistică, atunci când este efectuată de un institut sau laborator de specialitate criminalistică, ci
conține astfel de referiri doar când noua expertiză este efectuată de către
o instituție medico- legală, stipulând că aceasta este efectuată de o comisie,
în condițiile legii. Pentru similitudine de situații, apreciem că prevederea
legală expresă, respectiv art. 181 alin. 2 din NCPP își are aplicabilitate și în
cazul primei noi expertize criminalistice (NEX. 1)] .
În comisia arătată supra, vor fi desemnați experți cu un grad
profesional egal sau superior expertului sau experților care au efectuat
expertiza anterioară.
În cazurile în care obiectivele expertizei criminalistice dispuse de
organul judiciar cuprind probleme ce aparțin de unul sau mai multe genuri
de expertiză crimin alistică, iar expertul criminalist autorizat desemnat să
efectueze lucrarea nu este atestat pentru acele genuri de expertiză

14„ Fie concluziile raportului de expertiză sunt false, fie împrejurările cauzei au fost greșit stabilite prim
mijlocirea celorlalte probe. Simpla existență a contradicției nu justifică încă efectuarea unei noi expertize.
Organul judiciar trebuie să determine cauza contradicției, adică să precizeze de care anume parte s – a
produs eroarea. Dacă în urma unei atare examinări există temeiuri să se presupună că greșite sunt
concluziile raportului de expertiză și, așa stând lucrurile, același material supus unei noi examinări ar
putea duce la formularea unor alte concluzii, se va dispune efectuarea unei noi expertize” . (Aurel Ciopraga,
Criminalistica – Tratat de tactică , Ed. Gama, Iași, p. 418).
15 Pentru detalii, a se vedea Aurel Ciopraga, Criminalistica – Tratat de tactică , Ed. Gama, Iași, p. 419.

34

criminalistică, șeful de sector va desemna și un alt expert criminalist
autorizat care deține atestarea necesară pentru efectuarea respectivei
expertize.
INEC va comunica în mod obligatoriu organului judiciar care a
dispus efectuarea expertizei numele experților desemnați.
În cazul comisiei de experți , fiecare dintre cei doi membrii ai comisiei
de experți criminaliști oficiali au dreptul de a- și exprima propriile concluzii
în raportul de expertiză criminalistică comun efectuat.
În cazul în care există opinii contrare, motivate și demonstrate
distinct, în ce privește concluziile exprimate de cei doi membrii ai comisiei
de expertiză criminalistică desemnată și aceștia nu ajung la un acord
asupra concluziilor ce urmează a se formula se constituie comisia de
divergență .
Comisia de divergență este stabilită de directorul INEC și este
compusă din cei doi membrii ai comisiei de expertiză criminalistică
desemnați cu efectuarea expertizei și șeful de sector din cadrul INEC în a
cărui competență materială intră genul de expertiză. Dacă unul dintre
membrii comisiei de experți criminaliști oficiali desemnați în comisia de
efectuare a expertizei criminalistice este șeful de sector din cadrul INEC, va
fi desemnat unul dintre membrii de drept ai consiliului INEC, cu
competența științifică prevăzută în art. 5 din prezentele norme în genul
respectiv de expertiză și care are gradul profesional egal sau superior
șefului de sector INEC.
Opinia expertului criminalist oficial desemnat în comisia de
divergență va fi exprimată în concluziile raportului de expertiză criminalistică în mod distinct de opiniile celorlalți doi experți cu
demonstrația și motivările corespunzătoare.

4. A doua nouă expertiză judiciară criminalistică (NEX. 2)
Cea de – a doua nouă expertiză criminalistică (NEX. 2), este
menționată în vreo prevedere legală, dar situațiile faptice concrete din
practica de expertiză judiciară criminalistică demonstrează că, în anumite
împrejurări, aceasta este absolut necesară, utilă, pertinentă și concludentă cauzei judiciare, considerent pentru care, prin extensia prevederilor legale
incidente și potrivit principiului că ceea ce nu este interzis este permis ,
aceasta poate fi dispusă de organele judiciare și efectuată, în exclusivitate,
la nivelul INEC atunci când:

35

a) există concluzii diferite sau contrare exprimate în raportul primei
expertize efectuată în condițiile art. 172 din NC PP sau art. 330 din C.
pr. civ. și raportul de primă nouă expertiză efectuată în condițiile art.
181 din NCPP sau art.338 din C.p.civ., potrivit competenței materiale.
b) există concluzii diferite sau contrare exprimate în concluziile primei
și/sau primei noi expertize criminalistice efectuate în sistemul INEC și
cele exprimate în concluziile expertizelor judiciare criminalistice
efectuate în sistemul Institutului de Criminalistică al I.G.P.R. –
M.I.R.A. ori altui institut sau laborator de specialitate – public ori
privat- .
Cea de – a doua nouă expertiză criminalistică (NEX. 2) se efectuează
de o comisie formată din trei experți criminaliști autorizați , propusă printr –
un referat motivat de șeful de sector din cadrul INEC și numită prin
rezoluție motivată a directorului INEC.
În comisia de trei experți criminaliști autorizați vor fi desemnați cel
puțin doi experți cu gradul profesional egal sau superior expertului sau
experților care au efectuat expertiza anterioară.

CAPITOLUL VI
LUCRĂRI DE EXPERTIZĂ CRIMINALISTICĂ ÎN CAZURI
SPECIALE
A. Procedura efectuării expertizei criminalistice în condițiile administrării
probelor de că tre avocați, potrivit art.. 366 – 388 din C.p.civ.
În cazul administrării probelor de către avocați, în c ondițiile
prevăzute de art. 366 – 388 din C.p.civ. și a fost încuviințată de către
instanța de judecată proba cu expertiza cr iminalistică, conform art. 379 din
C.p.civ., LIEC sau INEC competent va efec tua, prin experți criminaliști
oficiali desemnați, conform prevederilor prezentelor norme, expertiza dispusă.
Procedura de efectuare a expertizei criminalistice va respecta regulile
prevăzute pentru aceasta, conform art. 330 – 339 C. pr. cv. , păstrându – și
caracterul de expertiză judiciară.

36

B. Procedura efectuării lucrării de expertiză criminalistică la cererea
cabinetelor notariale și ale altor autorități ori instituții publice sau de interes
public
Potrivit art. 3 alin. 2 din Ordinul nr. 441/C/1999 al ministrului
justiției pentru aprobarea regulamentului de organizare și funcționare a
INEC, la cererea birourilor notariale și a instituțiilor publice și private se
pot întocmi avize de specialitate, cu aprobarea directorului INEC sau a
șefului LIEC.
Autor ități publice, instituții publice sau servicii de interes public sunt
persoanele juridice de drept public sau privat, în înțelesul prevederilor art. 145 din Codul penal.
Procedura efectuării lucrării de expertiză criminalistică la cererea
cabinetelor notar iale și ale altor entități păstrează regulile generale de
efectuare a expertizei criminalistice.
Lucrările de expertiză criminalistică solicitate de autorități publice,
instituții publice sau servicii de interes public
se efectuează numai cu
aprobarea expresă a șefului LIEC sau directorului INEC.
Actul prin care se materializează lucrarea de expertiză criminalistică
efectuată în condițiile susmenționate poartă denumirea de „aviz de
specialitate ” și are același conținut ca și raportul de expertiză .

Lucrarea de expertiză criminalistică este de natură extrajudiciară și
se realizează o singură dată, fiind interzisă efectuarea unei noi lucrări cu aceleași obiective și probleme (întrebări), dar posibilă suplimentarea
avizului de specialitate dacă lucrarea nu este completă, precum și
acordarea lămuririlor suplimentare în scris.
Lucrările de expertiză criminalistică efectuate în condițiile
susmenționate se realizează, de regulă, în cadrul LIEC, excepția
reprezentând- o doar situațiile în care:
a) LIEC competent material de a efectua prima expertiză nu dispune de condițiile tehnice (aparatură, echipamente, programe, soft -uri, ș.a.) necesare
efectuării expertizei dispuse;
b) în cadrul LIEC competent material de a efectua prima expertiză nu există ori se află în ind isponibilitate sau în incapacitate temporară de muncă ori în caz de

37

incompatibilitate expertul(ii) criminalist(i) oficial(i) atestat(i) în genul de
expertiză dispus de organul judiciar;
c) în situația în care expertiza criminalistică dispusă prezintă dific ultate ori
complexitate deosebită;
când se efectuează în cadrul INEC.
C. Procedura efectuării expertizei criminalistice în cazul expertizei
judiciare interdisciplinare sau complexe
La efectuarea expertizei judiciare interdisciplinare sau complexe, în
cadr ul căreia sunt dispuse de către organul judiciar obiective și probleme
specifice expertizei criminalistice participă și LIEC sau INEC, prin experți
criminaliști autorizați desemnați de șeful LIEC, șeful de sector din cadrul
INEC sau directorul INEC.
Desemn area expertului criminalist oficial pentru participarea la
efectuarea unei expertize judiciare interdisciplinare sau complexe se face
potrivit regulilor menționate anterior, ținându -se seama în primul rând de
criteriile de competență științifică .
D. Procedura în cazul dispariției raportului de expertiză criminalistică și în
situația erorilor materiale și a omisiunilor vădite
În cazul dispariției unui raport de expertiză criminalistică șeful LIEC
sau șeful de sector din cadrul INEC la care se găsea acel raport întocmește un proces verbal prin care constată dispariția și arată ce măsuri s- au luat
pentru găsirea acestuia.
Expertul criminalist autorizat care a întocmit raportul dispărut va fi
desemnat pentru înlocuirea sau reconstituirea raportului de expertiză
criminalistică.
Înlocuirea raportului de expertiză criminalistică are loc atunci când
există copii de pe acel raport, expertul criminalist autorizat desemnat
procedând la obținerea copiilor respectivului raport.
Reconstituirea raportului de expertiză crim inalistică are loc când nu
se mai regăsește niciun exemplar din raportul de expertiză criminalistică.
În vederea reconstituirii se pot folosi orice mijloace de probă,
corespondență purtată, însemnări, notițe, buletine de analiză ori orice alt
document din baza de date utilizată la întocmirea raportului de expertiză
criminalistică.

38

Orice adăugire, corectură ori suprimare făcută în cuprinsul unui
raport de expertiză criminalistică este ținută în seamă numai dacă aceste
modificări sunt confirmate în scris, în cuprinsul sau la sfârșitul actului, de
către cel(cei) care l -a(u) semnat.
Erorile materiale din cuprinsul raportului de expertiză criminalistică
se îndreaptă de însuși expertul criminalist autorizat care l -a întocmit, la
cererea organului judiciar, a oricărei părți interesate sau din oficiu.
Despre îndreptările realizate conform alineatului precedent, expertul
criminalist autorizat întocmește un proces verbal sau o adresă, făcându- se
mențiune și la sfârșitul raportului de expertiză criminalistică corectat.
Prevederile de mai sus se aplică și în cazul omisiunilor vădite din raportul
de expertiză criminalistică.
E. Plângerile împotriva actelo r expertului criminalist autorizat.
Plângerea împotriva expertului criminalist autorizat în legătură cu
efectuarea unei expertize criminalistice sau privind raportul de expertiză
criminalistică întocmit se soluționează de directorul INEC, prin rezoluție
motivată.
Termenul de soluționare a plângerii arătate în alineatul precedent
este de 30 de zile de la primirea plângerii.
Modul de soluționare al plângerii se comunică persoanei fizice sau
juridice care a făcut plângerea.

Controlul ierarhic operativ curent în legătură cu respectarea
prevederilor legale se realizează permanent de către șeful LIEC, de șeful de
sector din cadru l INEC sau de directorul INEC.
Controlul tematic în legătură cu respectarea prevederilor legale se
realizează cel puțin o dată la șase luni de către șeful LIEC pentru experții
criminaliști din subordine, de către șeful de sector din cadrul INEC pentru
experții criminaliști aflați în subordinea sa și de către directorul INEC
pentru șefii LIEC și șefii de sector din cadrul INEC.

F. Cooperare internațională.
În cazul în care un organ judiciar din spațiul U.E. solicită efectuarea
unei expertize criminalistice, aceasta se va realiza doar în condițiile de

39

asistență judiciară internațională, prevăzute de prevederile Legii nr.
302/2004 cu modificările și completările ulterioare, prin comisie rogatorie.
LIEC și INEC pot colabora cu instituții de profil sau de specialitate
din spațiul U.E. la efectuarea expertizei criminalistice prin realizarea de
teste interlaboratoare, consultarea și obținerea de relații, buletine de
analize ori de încercări, utilizarea de programe și soft- uri.