INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE IN SILVICULTURA MARIN DRACEA [305684]

[anonimizat] „ MARIN DRACEA”

SERVICIUL INVENTARUL FORESTIER NAȚIONAL

Cuprins

Introducere…………………………………………….……………………………4

Procese pedogenetice….…………………………………………………………….5

Acumularea materiei organice…….…………………………………………….5

Eluvierea………………………………………………………………………..5

Iluvierea…………………………………………………………………………5

Argilizare in situ………………………………………………………………..5

[anonimizat]……………..…………………………………..5

Andosolizare……………………………………………………………………5

Gleizarea și pseudogleizarea…………..…………………………………….…5

Salinizarea și alcalinizarea………….…………………………..……..……….5

Procesele vertice……………….……………………………………..….……..5

Sistemul Român de taxonomie a solurilor SRTS 2003………..………………….6

Principalele criterii de delimitare a orizonturilor de diagnostic…….…….……..7

Textura ………………………………………………………..…………………7

Structura……..……………………………………………..…………………..8

Culoarea……..……..………………………………………..…………………8

Clase de soluri………………………………………………………………………..10

Cernisoluri….……..……………………………………………………….….10

Kastanoziomurile…………….………………………………………….…10

Cernoziomurile………………………………………………………………10

Faeziomurile…………..….……………………………………….………10

Rendzinele……….…………………………………………..…………….10

Luvisoluri………….……………..……………………………………………14

Preluvosolurile…………………………………………………….………14

Luvosolurile……………………………………………………………….14

Alosolurile……………………………………………………………..….14

Planosolurile……………………………………………………………….14

Cambisoluri……………..…………………………………………………….17

Eutricambosolurile…..…….……………………………………………..17

Districambosolurile…………………………………………………….…17

Spodisoluri.………………………………..……………………………….…19

Prepodzolurile………………………………………………………….…19

Podzolurile…………………….……………………………………….….19

Criptopodzolurile……………………….…………………………….……19

Umbrisoluri……..………………………………………………………..…..22

Nigrisolurile……………….………………………………………….……22

Humisiosolurile……………….……………………………………….…..22

Andisoluri………………………………………………………………………25

Andosolurile…………………………………………………………..…..25

Hidrisolurile………………………………………………………………..…27

Stagnosolurile………….…………………………………………………..……27

Gleiosolurile….……………………………………………………………..…..27

Foliosolurile…..…………………………………………………….……..……27

Salsodisoluri……………………………………………….…………….…..….….30

Solonceacurile…….……………………………………………….……………30

Soloneturile …………………….……………………….………….…..….……30

Pelisoluri………………….……………………………….…………….…..….……32

Pelisolurile….………………………………………….………….…….…..….32

Vertosolurile.………………………………………….………….…….…..…..32

Protisoluri……………………………………………….…………….…….…..….34

Litosolurile…….…………………………………….……………..….….……34

Regosolurile………….……………………………….………….…..…….…..34

Psamosolurile …………….………………………….…………….….…….…34

Aluviosolurile…….………………………………….………………..………..34

Etriantrosolurile……….…………………………….………….………………34

Antrisoluri…………………………………………….…………….………………39

Antrosolurile…..…………………………………………………………….….39

Erodosolurile…….………………………………………………..…….………39

Histisoluri……………………………………………………………..……….……41

Histosolurile……………………………………………………….……………41

Foliosolurile………….………………………………………….……………….41

INTRODUCERE

Clasificarea solurilor este un proces complex deoarece în procesul de formare a solurilor acționează mai multe procese pedogenetice (procese de formare a solului) care au drept consecință formarea unui număr mare de tipuri și subtipuri de sol. Solul este o consecință a factorilor de mediu în care acesta se formează. Natura și intensitatea factorilor de formare a solului determină tipul și subtipul de sol.

Principalii factori care influențează formarea solurilor sunt:

Factorul geologic, care este important prin compoziția mineralogică a rocilor pe care se formează solul.

Factorul climatic, care determină intensitatea și natura proceselor pedogenetice (temperatura, precipitații).

Factorul biologic, (flora si fauna) este reprezentat prin cantitatea de materie organică care intră în compoziția solului.

Relieful, care influențează intensitatea proceselor pedogenetice în special datorită pantei și expoziției.

În zona sondajului forestier se evaluează intensitatea factorilor care acționează asupra solului. După săparea profilului de sol se face o diagnosticare a orizonturilor de sol după culoare, textură și structură.

Orizonturile diagnostice principale sunt descrise în detaliu în lucrarea sistemul român de taxonomie a solurilor (SRTS) care se găsește în dotarea fiecărei echipe de teren IFN.

Pentru a evalua corect orizonturile de diagnostic și a nu identifica greșit tipul și subtipul de sol (spre exemplu un orizont de tranziție să nu fie confundat cu un orizont de diagnostic), trebuie cunoscute procesele pedogenetice care acționează asupra solului. Clasificarea (tipul și subtipul de sol) se face în funcție de procesul pedogenetic principal sau/și secundar care acționează asupra solului.

PROCESE PEDOGENETICE

Acumularea materiei organice determină formarea orizonturilor Am (A molic), Au (A umbric), Ao (A ocric), O si T. Este un proces complex de migrare și de concentrare a materiei organice în complexul solului.

Eluvierea (spălarea mineralelor argiloase) determină formarea orizonturilor El (E luvic) și Ea (E albic). În cazul orizontului Ea spălarea este mai intensă și rămân doar mineralele grosiere (cuarț) care dau un aspect albicios orizontului.

Iluvierea reprezintă migrarea argilei (iluviere) și depunerea într-un orizont inferior și duce la formarea orizontului Bt (B argic). Acest orizont este îmbogățit in argilă prin migrare din orizontul superior rezultând astfel o textură fină și o structură cu dimensiuni mari.

Argilizarea in situ reprezintă formarea de minerale argiloase in situ (pe loc) și determină formarea orizontului Bv (B cambic).

Podzolirea humico – feriiluvială (spălarea totală a sărurilor solubile din complexul coloidal și migrarea produșilor rezultați, în special oxizii de Fe si Al sub acțiunea acizilor fulvici într-un orizont inferior) care determină formarea orizonturilor Es (E spodic), Bs (B spodic), Bhs (B humico-spodic) și Bcp (B cripto-spodic).

Andosolizarea (dezagregarea și alterarea rocilor vulcanice) are ca efect îmbogățirea în minerale allofane (oxizi și hidroxizi de Al și Fe) care determină formarea unui orizont de asociere an (andic).

Gleizarea si pseudogleizarea este un proces chimic de reducere și oxidare a compușilor de Fe în condițiile unui exces de apă în sol care determină formarea orizonturilor Go (G oxidare), Gr (G reducere), w (pseudogleizat) și W (pseudogleic).

Salinizarea și alcalinizarea reprezintă procesele de îmbogățire excesivă a solului cu săruri solubile care determină formarea orizonturilor de asociere sc (salinic), ac (alcalic) și Btna (B argic – natric).

Procesele vertice reprezintă îmbogățirea solurilor în argilă gonflabilă (soluri care au crăpături în perioade de climat uscat) prin dezagregarea materialului parental bogat în argilă și determină formarea unui orizont de asociere vertic y care se asociază cu alte orizonturi de sol (Ay, Bty, Cy).

SISTEMUL ROMÂN DE TAXONOMIE A SOLURILOR (SRTS – 2003)

SRTS 2003 cuprinde clasele de soluri, tipurile genetice de sol cu orizonturile și proprietățile diagnostice specifice. Acestea sunt prezentate în Tabelul nr. 1.

Tabelul nr. 1

PRINCIPALELE CRITERII DE DELIMITARE A ORIZONTURILOR DE DIAGNOSTIC

Delimitarea/separarea orizonturilor pe profilul solului se efectuează după trei criterii: culoare, textură și structură. Orizonturile de pe profil de aceeași culoare, textură și structură se delimitează cu șpaclul, ele constituind orizonturile de diagnostic ale solului. Înainte de separarea orizonturilor se execută cu șpaclul o „ruptură” pe toată adâncimea profilului, care va ajuta la identificarea mai clară a liniei de separare dintre orizonturi. Identificarea și separarea corectă a orizonturilor de diagnostic se face cu foarte mare atenție, deoarece pe baza lor se face descrierea solului, se determină tipul și subtipul de sol, iar din fiecare orizont identificat se recoltează probe de sol pentru analize de laborator. Adâncimea profilului de sol și grosimea fiecărui orizont se măsoară cu ruleta, care se așază pe profil cu gradația zero imediat sub stratul de litieră (sub Oh) în imediata apropiere a „rupturii”.

Orizonturile de tranziție (A/B, El/Bt, A/C etc.) nu se separă pe profilul de sol. Atunci când acestea există, grosimea lor se împarte în două părți egale, jumătatea superioară trece la orizontul de deasupra, iar cea inferioară la orizontul subiacent.

4.1. Textura

Textura este dată de dimensiunea particulelor care alcătuiesc solul și poate fi nisipoasă, lutoasă sau argiloasă, așa cum este prezentată în Fig. nr. 1.

Nisipoasă (0.05 – 2 mm) Lutoasă (0.002-0.05 mm) Argiloasă (< 0.002 mm)

Fig. 1 – Principalele tipuri de textură și dimensiunile particulelor constituente

4.2 Structura

Reprezintă modul de grupare a particulelor solului în anumite forme și mărimi. Poate fi glomerulară, lamelară, grăunțoasă, subpoliedrică, poliedrică, prismatică, columnară, așa cum este prezentată in Fig. nr. 2.

Fig. 2 – Tipuri de structură a solului și dimensiunea agregatelor constituente

Culoarea

Este dată de compoziția chimică a solului, de exemplu sol abundent în oxizi de Fe–culoare roșie (Fig.3), sol bogat în materie organică–culoare negricioasă, sol bogat în oxizi de Al– culoare cenușie.

Fig. 3 – Tip de sol bogat in oxizi de Fe (Preluvosol roșcat)

Exemplu: analiza factorilor care au determinat formarea unui sol din zona de câmpie și diagnoza solului.

Analizarea factorilor de mediu

În zona de câmpie relieful este plat, temperaturile sunt mai mari și precipitațiile mai reduse, iar substratul litologic este format din depozite sedimentare (argilă).

Analizarea proceselor pedogenetice care acționează asupra solului

Principalul proces pedogenetic este cel de bio-acumulare (care duce la formarea orizontului Am), prin urmare solul se încadrează în clasa Cernisolurilor, deoarece există un orizont bine dezvoltat care este produs prin acumularea de materie organică. În cazul în care există și un proces secundar de iluviere a argilei, care duce la formarea unui orizont Bt (procesul secundar care formează subtipul de sol), rezultă că subtipul solului este argic.

Materialul parental pe care s-a dezvoltat solul este format din depozite sedimentare nestructurate (argilă) care reprezintă orizontul C.

Diagnosticarea orizonturilor profilului de sol

Se analizează atent proprietățile fizice– culoare, textură și structură – ale orizonturilor de sol și se constată, de exemplu, că există un orizont A de culoare brun-negricioasă cu textură lutoasă și structură alunară, cu o grosime de 60 cm după care urmează un orizont B de culoare brun-roșcat, cu textură argiloasă și structură prismatică care are limita superioară la 60 cm și se continuă până la 100 cm, după care urmează un orizont nestructurat (C) de culoare cenușie – albicioasă. Se testează solul din orizonturile de diagnostic determinate cu soluție de acid clorhidric pentru a observa dacă face efervescentă. În exemplu dat se observă efervescență doar în orizontul C.

Identificarea tipului și subtipului de sol

După analiza factorilor pedogenetici, în funcție de ierarhia intensității proceselor, se concluzionează că solul aparține clasei Cernisolurilor – tipul de sol este Cernoziom, subtipul argic.

Secvența de orizonturi: Am – Bt – Cca

5. CLASE DE SOLURI

5.1 CERNISOLURI

Clasa Cernisoluri cuprinde solurile în care principalul fenomen pedogenetic este acumularea materiei organice în componența solului și conduce la formarea orizontului Am (orizont de sol bine dezvoltat, cu grosimea mai mare de 25 cm, bogat în materie organică, de culoare închisă).

În clasa Cernisoluri există 4 tipuri principale de sol.

5.1.1. Kastanoziomurile sunt soluri care se găsesc în zone aride și au o culoare mai deschisă decât un Cernoziom datorită carbonaților care sunt prezenți de la suprafață. Sunt răspândite în zona Dobrogei.

Secvența tipică de orizonturi: Amca – ACca – Cca

5.1.2. Cernoziomurile se întâlnesc, în special, în zonele de câmpie și sunt caracterizate prin acumularea de materie organică și prin prezența carbonaților pe profil până la 125 cm, dar în cantități mai mici decât în cazul Kastanoziomurilor. Sunt răspândite în sud-estul Câmpiei Române și nordul Moldovei, în Dobrogea centrală și de sud, pe suprafețe mai mici în Câmpia de Vest, Depresiunea Jijiei, Podișul Bârladului și în Depresiunea Transilvaniei.

Secvența tipică de orizonturi: Amca – ACca – Cca

5.1.3. Faeziomurile sunt tipuri de sol care se găsesc în zone mai umede și mai răcoroase decât Cernoziomurile și se caracterizează prin absența carbonaților în primii 125 cm ai profilului de sol. Sunt răspândite în zonele înalte ale Câmpiei Române și Câmpiei Banato-Crișane, pe terasele mai vechi ale râurilor Moldova, Siret, Bârlad, si Podișul Sucevei

5.1.4. Rendzina se formează numai unde există material parental calcarifer (pe calcare).

Secvența de orizonturi: Amka – ARka – Rrz

5.2. LUVISOLURI

Clasa Luvisoluri este formată din soluri unde principalele procese de pedogeneză care acționează asupra profilului de sol sunt eluvierea (spălarea mineralelor argiloase, care duce la formarea orizontul El sau Ea) și iluvierea (migrarea și depunerea argilei care duc la formarea orizontului Bt – B argic).

Tipuri de sol

5.2.1. Preluvosolurile sunt soluri fără orizont eluviat, prezintă un orizont organic Ao sau Am și un orizont argilos Bt (B argic). Preluvosolurile se întâlnesc în general în zona forestieră de câmpie înaltă, în zonele de dealuri și podișuri.

Secvența tipică de orizonturi: Ao /Am – Bt

5.2.2. Luvosolurile sunt soluri care prezintă orizont eluviat și au un grad de saturație în baze > 53%. Luvosolurile sunt răspândite în zona forestieră de câmpie (unde ocupă forme de relief cu drenaj mai puțin favorabil), coline, dealuri subcarpatice și chiar în zona montană inferioară.

Secvența tipică de orizonturi: Ao /Am – El / Ea – Bt

5.2.3. Alosolurile sunt soluri identice cu Luvosolurile, dar cu un grad de saturație în baze < 53 %. Alosolurile se găsesc în același areal cu Luvosolurile ocupând zone cu umiditate mai ridicată, temperaturi mai scăzute și cu material parental mai acid.

Secvența tipică de orizonturi: Ao /Am – El / Ea – Bt

5.2.4. Planosolurile sunt soluri asemănătoare cu Luvosolul și Alosolul, dar limitele între orizonturi sunt foarte tranșante deoarece prezintă schimbări texturale bruște. Se întâlnesc în același areale ca Luvosolurile ocupând suprafețe mai mari în depresiunile Baia Mare, Oaș, Piemonturile vestice, Piemontul Getic, Subcarpați, Podișul Sucevei, pe terasele vechi din zonele umede ale Mureșului, Oltului, Jiului, Argeșului etc.

Secvența tipică de orizonturi: Ao /Am – El /Ea – Bt

5.3. CAMBISOLURI

Clasa Cambisoluri este formată din soluri în care principalul fenomen de pedogeneză care acționează asupra solului este cel de argilizare in situ. Orizontul B cambic (Bv) rezultat are o textură grosieră (nisipo-lutoasă) în comparație cu orizontul Bt de migrare a argilei care caracterizează Luvisolurile. Nu prezintă orizont Cca în primii 80 cm.

Secvența tipică de orizonturi: Ao / Am – Bv

Tipuri de sol

5.3.1. Eutricambosolurile sunt soluri cu orizont Bv, cu gradul de saturație în baze > 53%. Eutricambosolurile sunt răspândite în zona montană inferioară și uneori în cea mijlocie

5.3.2. Districambosolurile sunt soluri cu orizont Bv, cu gradul de saturație în baze < 53%. Sunt răspândite pe tot arcul Carpatic începând de la 600 -700 m până la limita superioară a pădurii 1200 -1700 m. Apar uneori și în regiunea de dealuri și podișuri și în depresiunile Subcarpatice cu climat umed și pe substrat acid.

5.4. SPODISOLURI

Procesul pedogenetic de podzolire este caracterizat prin acumulare de material amorf și active iluviale compuse din materie organică (spălare puternică a complexului organo-mineral într-o soluție acidă). În urma acestui proces se formează orizonturile de diagnostic – Bs (B spodic), Bhs (B humico-spodic), Bcp (B cripto-spodic). Aceste tipuri de sol se întâlnesc în zona înaltă de munte, de regulă la altitudini mai mari decât Districambosolurile, unde precipitațiile sunt mai bogate și temperaturile sunt mai scăzute.

Tipuri de sol

5.4.1. Prepodzolulurile sunt soluri în care podzolirea este incipientă, prezintă doar orizont Bs. Se întâlnesc în regiunea montană superioară, în etajul molidului și în cel alpin inferior.

Secvența tipică de orizonturi: Aou – Bs

5.4.2. Podzolurile sunt soluri în care podzolirea este dezvoltată. Se întâlnesc în regiunea montană superioară, în etajul molidului și în cel alpin inferior.

Secvența tipică de orizonturi: Au – Ea- Bhs

5.4.3. Criptopodzolurile sunt soluri cu un orizont A foarte humifer, urmat de un orizont Bcp (unde acumularea de material amorf este consistentă în comparație cu orizontul Bs). Se întâlnesc la altitudini mari, în zonele foarte reci și foarte umede din întregul lanț Carpatic îndeosebi pe roci magmatice și metamorfice acide.

Secvența tipică de orizonturi: Au – Bcp

5.5. UMBRISOLURI

Soluri cu acumulare evidentă de materie organică și nesaturată în baze, prezintă ca orizont de diagnoză orizontul A umbric (Au). Se întâlnesc în general la altitudini mari pe materiale parentale de natură acidă.

Tipuri de sol

5.5.1. Nigrisolurile s-au format în timp îndelungat sub vegetație ierboasă de pajiști și sunt răspândite în arealul montan mijlociu și superior din Carpați.

Secvența tipică de orizonturi: Au- Bv

5.5.2. Humisiosolurile sunt răspândite pe culmile cristaline din etajul alpin superior din Carpați

Secvența tipică de orizonturi: Au –AR

5.6. ANDISOLURI

Tipuri de sol

5.6.1. Andosoluri sunt soluri care se formează pe material parental de origine vulcanică, soluri bogate în allofane (oxizi de Fe și Al). În Romania andosolurile se întâlnesc la altitudini cuprinse între 1000 – 1800 m în munți vulcanici din Carpați Orientali și Apuseni: Munții Gutui, Țibleș, Călimani, Gurghiu, Harghita, Vlădeasa. Insular apar și în alte zone geografice unde substratul este alcătuit din tufuri vulcanice sau alte roci eruptive

Secvența tipică de orizonturi: Aodi – Acdi

5.7. HIDRISOLURI

Soluri în care au loc procese stagnice și gleice datorită staționarii apei în profil pe o perioadă îndelungată de timp.

Tipuri de sol

5.7.1 Stagnosolurile sunt soluri unde apa staționează temporar, iar proveniența acesteia este pluvială. Ocupă suprafețe joase pe platourile dealurilor și podișurilor (Piemontul Getic, Piemontul Vestic, Podișul Someșean, Podișul Sucevei) pe terenurile plane sau depresionare.

Secvență tipică de orizonturi: Aow – Btw

5.7.2 Gleiosolurile sunt soluri unde apa provenită din pânza freatică stagnează o perioadă îndelungată de timp. Apar frecvent în Lunca și Delta Dunării, în Lunca Jijiei și Bahluiului. Se mai întâlnesc și în zonele slab drenate ale luncilor și teraselor din zona de dealuri și chiar în depresiuni montane (Borsec, Brașov, Gheorghieni, Ciuc, Făgăraș, Sibiu, Beiuș, Baia Mare, Oaș, Zarand).

Secvența tipică de orizonturi: Ao – Go – Gr

5.7.3. Limnosoluri sunt soluri subacvatice (din lacuri de mică adâncime).

Secvența tipică de orizonturi: Aldi – ACdi

5.8. SALSODISOLURI

Salsodisolurile sunt soluri foarte bogate în săruri (orizont salic, natric sau orizont Btna).

5.8.1. Solonceacurile sunt soluri cu orizont salic în primi 50 cm ai profilului de sol. Sunt răspândite predominant în zonele de stepă și silvostepă, pe terenuri joase din Câmpia de Vest, Câmpia Brăilei, în luncile râurilor Prut, Bârlad, Jijia, Bahlui, Cricovul Sărat, Călmățui, Buzău, în jurul lacurilor sărate din Câmpia Bărăganului, în zona litoralului Mării Negre, în Lunca și Delta Dunării, precum și în prejma lacurilor Babadag, Golovița, Smeica, Sinoe, Techirghiol s.a.

Secvența tipică de orizonturi: Aosa- AC

5.8.2 Solonețurile sunt soluri care prezintă orizont argic –natric (Btna). Relieful caracteristic formarii lor este de luncă, depresiuni cu drenaj slab, câmpii de subsidență. Sunt răspândite pe terenuri slab drenate din Câmpia de Vest, Câmpia Română, luncile râurilor Prut, Bahlui și Jijia.

Secvența tipică de orizonturi:: Ao – Btna

5.9.

PELISOLURI

Soluri cu un conținut ridicat de argilă.

5.9.1. Pelisolurile sunt soluri foarte bogate în argilă ( > 45%). Sunt răspândite în aceleași areale ca vertosolurile sau alte soluri argiloase. Se formează pe terenuri ușor depresionare și mlăștinoase din câmpia de divagare Timiș-Bega, Depresiunea Oltului.

Secvența tipică de orizonturi: Aoz –Btz

5.9.2. Vertosolurile sunt soluri bogate în argile gonflabile. Materialul parental pe care se formează este format din argilă (peste 30%) care își mărește mult volumul de umezire (montmorillonit). Relieful este predominant de câmpii înalte, dealuri, piemonturi și podișuri la altitudini cuprinse între 150 – 600 m. Vertosolul este dispersat pe suprafețe restrânse în Subcarpați, Piemontul Vestic, podișul Getic, partea nordică a Câmpiei Române între Olt și Argeș, Câmpia Moldovei, câmpiile piemontane ale Banatului și Crișului.

Secvența tipică de orizonturi: Aoy

5.10. PROTISOLURI

Protisolurile sunt soluri incipiente cu orizont A slab dezvoltat sau cu orizont O și fără orizont B.

5.10.1. Litosolurile sunt soluri incipiente formate din orizont Ao, O sau T direct pe roca R. Se întâlnesc în zona montană pe roci greu dezagregabile. În zona forestieră ele reprezintă stadii de tranziție spre alte tipuri de soluri.

Secvența tipică de orizonturi: Ao – R

5.10.2. Regosolurile sunt soluri incipiente format din orizont A pe orizont C neconsolidat (Loess). Se întâlnesc predominant pe versanți și culmi înguste îndeosebi la dealuri și podișuri dar și în zonele montane și de câmpie. Sunt răspândite în zonele cu relief puternic fragmentat din Dobrogea, Subcarpați, Podișul Moldovei, Dealurile Vestice etc.

Secvența tipică de orizonturi: Ao – C

5.10.3 Psamosolurile sunt soluri incipiente care se formează pe material parental nisipos de origine eoliană de cel puțin 50 cm grosime și cu un conținut de argilă < 12%. Psamosolurile ocupă suprafețe întinse din sudul Olteniei, în zona vestică la Carei și Valea lui Mihai, în sudul Moldovei, estul Bărăganului, Delta Dunării, litoralul Mării Negre. Pe suprafețe mai mici apar și în Câmpia Banatului (Teremia) și Tara Bârsei (Reci).

Secvența tipică de orizonturi: Ao.di – Cdi

5.10.4. Aluviosolurile sunt soluri incipiente formate din orizonturi de tip A pe material parental fluvic (aluviuni). Sunt răspândite în Lunca și Delta Dunării și în luncile apelor curgătoare, în apropierea unor lacuri, pe terenurile rar inundabile.

Secvența tipică de orizonturi: Ao – C (depozite aluviale)

5.10.5. Entriantrosolurile (Tehnosol în SRTS 2012) sunt soluri în curs de formare pe material parental antropogen (cărămizi, moloz, halde de steril s.a ). Apar în apropierea zonelor industriale, a exploatărilor miniere sau a centrelor populate.

5.11. ANTRISOLURI

Antrisolurile sunt soluri erodate sau puternic modificate antropic.

Secvența tipică de orizonturi: B – C , AC – C

5.11.1 Antrosolurile sunt soluri cu un orizont superior modificat puternic antropic (soluri arate, irigate). Apar în zonele agricole cultivate și modificate timp îndelungat prin aplicarea de îngrășăminte și irigații.

5.11.2 Erodosoluri sunt soluri puternic erodate și/sau decopertate în urma unei intervenții antropice. Apar în zonele accidentate în care eroziunea este puternică mai ales în zonele de dealuri, podișuri și piemonturi.

5.12. HISTISOLURI

Histisolurile sunt soluri formate din materie organică nedescompusă în totalitate (orizont O sau T), cu o grosime de peste 50 cm sau de 20 cm dacă materialul parental este roca (R).

5.12.1. Histosolurile sunt soluri formate numai din orizont T. Se întâlnesc în zona montană înaltă pană în zonele de câmpie și luncă, în zone depresionare, într-un mediu permanent saturat în apă care favorizează turbificarea resturilor organice.

5.12.2 Foliosolurile sunt soluri formate numai din orizont O. Nu au textură, nici structură și prezintă procese pedogenetice incipiente sau chiar lipsesc. Foliosolurile apar în zonele montane pe substrat acid consolidat unde se acumulează mușchi care inhibă descompunerea litierei.