INSTITUTUL DE ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINOLOGIE APLICATĂ [623781]
INSTITUTUL DE ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINOLOGIE APLICATĂ
FACULTATEA CRIMINOLOGIE ȘI DREPT
CATEDRA ȘTIINȚE JURIDICE ȘI SECURITATE CRIMINOLOGICĂ
CODREANU NATALIA
MĂSURI DE PROTECȚIE ÎN PROCEDURA PENALĂ
CIFRUL ȘI DENUMIREA SPECIALITĂȚII
Teză de licență
Sef Catedră : ______________
Conducător științific: Iacub Irina, gradul științific
Autorul: ______________
CHIȘINĂU, 2017
2
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 3
1. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND MĂSURILE DE PROTECȚIE A PARTICIPANȚILOR
LA PROCESUL PENAL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 8
1.1.Aspecte definitorii ale măsurilor de protecție a participanților la procesul penal …………….. 8
1.2.Istoricul măsurilor de protecție a participanților la procesul penal. ………………………….. ….. 12
1.3.Evoluția instituției măsurilor de protecție a participanților la procesul penal în Republica
Moldova. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 16
2. STANDARDELE EUROPENE ȘI INTERNAȚIONALE ÎN DOMENIUL PROTECȚIEI
PERSOANELOR PARTICIPANTE LA PROCESUL PENAL ………………………….. ………………. 21
2.1.Analiza reglementărilor internaționale în domeniul protecției în cadrul procedurii penale 21
2.2.Convenții Europene ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 28
2.3.Recomandări ale Comitetului de Miniștri ………………………….. ………………………….. ………… 29
2.4.Directivele Uniunii Europene ………………………….. ………………………….. ………………………… 38
3. ANALIZA MĂSURILOR DE PROTECȚIE A PARTICIPANȚILOR LA PROCESUL
PENAL ÎN LEGISLAȚIA REPUBLICII MOLODVA ………………………….. ………………………….. 44
3.1.Subiecții protecției participanților la procesul penal ………………………….. ……………………… 44
3.2.Temeiul aplicării și încetării măsurilor de protecție în procedura penală ………………………. 53
3.3.Clasificarea măsurilor de protecție a participanților la procesul penal ………………………….. 55
3.4.Programul de protecție a martorilor. ………………………….. ………………………….. ……………….. 61
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ………………………….. ………………………….. ………………………… 67
BIBLIOGRAFIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 73
3
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța problemei abordate. Implementarea Acord ului de Asociere
între Republica Moldova, pe de o parte , și Uniunea Europeană pe de altă parte, presupune
efectuarea unui șir de acțiuni cu caracter reformator în diferite domeni i de dezvoltare : economic,
social, juridic, financiar, etc. În domeniul prevenirii și combater ii criminalității organizate, a
corupției și a altor activități ilegale , Republica Moldova trebuie să îmbunătățească capacitatea de
prevenire și combatere a tuturor formelor de activități infracționale și ilegale, organizate sau nu,
inclusiv cele cu caracter transnațional , cum ar fi: traficul de migranți și traficul de persoane ,
contrabanda și traficul de bunuri, inclusiv în domeniul armelor de calibru mic și al drogurilor
ilicite , activitățile economice și financiare ilegale, cum ar fi contrafacerea, frauda fiscală și
fraudele legate de achizițiile publice , frauda, corupția activă și cea pasivă, atât în sectorul privat,
cât și în cel public, inclusiv abuzul d e funcții și traficul de influență , falsificarea de documente și
prezentarea de declarații false, precum și criminalitatea informatică. În vederea realizării acestor
deziderate, Republica Molodva se angajează să pună în aplicare în mod eficace standardele
internaționale relevante și, în special, cele consacrate în Convenția Organizației Națiunilor Unite
împotriva criminalității transnaționale organizate din 2000 și cele trei protocoale la aceasta, în
Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției din 2003 și în instrumentele
relevante ale Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea corupției.1 Pe lîngă cele
expuse, asocierea cu Uniunea Europeană presupune cooperare în domeniul luptei împot riva
drogurilor ilicite, spălării de bani și finanțării terorismului și combaterii terorismului. Astfel,
politicile statului în domeniile date trebuie să fie orientate, pe lîngă altele, spre consolid area
structuril or de combatere a drogurilor ilicite, spălării banilor și terorismului, spre preveni rea
utiliz ării sistemelor financiare și a celor nefinanciare relevante în scopul spălării veniturilor
provenite din activități infracționale, precum și în scopul finanțării terorismului. Realizarea
acestor obiectiv e este posibilă prin adoptarea de standarde adecvate pentru combaterea
criminalității echivalente cu cele adoptate de organismele internaționale relevante ca re
acționează în acest domeniu.
Conform informației Ministerului Afacerilor Interne în anul 2016, pe teritoriul republicii
au fost înregistrate 41,9 mii infracțiuni, înregistrînd o creștere de 5,4% față de anul precedent, iar
comparativ cu anul 2012 nivelul infracționalității a crescut cu 14,5%. Rata infracționalității
1 Acordul de asociere ue
4
constituie 118 infracțiuni la 10 mii locuitori comparativ cu 103 infracțiuni în anul 2012. Circa
20% din infracțiunile înregistrate sunt excepțional de grave, deosebit de grave și grave, inclusiv
3,3% revin infracțiunilor excepțional de grave și deosebit de grave, iar 16,6% revin celor grave.
În ultimii 5 ani se înregistrează o creștere a infracțiunilor mai puțin grave (+16%) și a celor
ușoare (+25%). La 10 mii locuitori, în medie revin 23,5 infracțiuni grave, cele mai multe
infracțiuni fiind înregistrate în mun. Chișinău (39 cazuri la 1 0 mii locuitori). De asemenea, a
crescut numărul infracțiunilor contra vieții și sănătății persoanei (+8%), inclusiv a omorurilor
(+6,8%) și a infracțiunilor contra securității publice (+11,5%) .2
La compartimentul de protecție a martorilor, de la începutu l anului 2015, în programul de
protecție au fost incluse 23 persoane în baza art. 26 al Legii nr. 105 din 16.05.2008 și excluse 25
persoane, dintre care 3 persoane – în legătură cu încălcarea acordului de protecție și 22 persoane –
la cererea personală, în baza art. 29 al Legii nr. 105 din 16.05.2008.3
Intimidarea martorilor a devenit o trăsătură comună a proceselor penale , iar măsurile de
protecție a martorilor sunt considerate un element esențial al arsenalului unei țări împotriva
crimei organizate.
Întrucât investigarea și urmărirea efectivă a infracțiunii nu este posibilă fără mărturia
martorilor, utilizarea pe deplin a acestor dovezi reprezintă o adevărată provocare pentru
sistemele de justiție penală. Acest lucru se datorează faptului că mulți mar tori sunt intimidați de
cei împotriva cărora sunt chemați să depună mărturie. În timp ce în majoritatea cazurilor acest
lucru nu duce la situații care le pun în pericol viața, viețile unora ar putea fi în pericol, în special
în cazurile care implică crimin alitate organizată. Statele răspund la aceasta oferind martorilor
diferite forme de protecție . Forma de protecție aplica tă depinde de tipul de martor și de tipul de
criminalitate, precum și de nivelul de amenințare sau de intimidare. Acest răspuns nu este doar o
necesitate practică, ci și o obligație a statului față de cetățenii săi.
Măsurile procedurale, inclusiv videoconferințe, distorsiuni ale vocii și feței și mărturii
anonime , sunt folosite pentru a ascunde identitatea martorilor în ancheta precontenci oasă și în
timpul procesului. Dacă acest lucru nu este suficient, martorii amenințați pot beneficia, de
asemenea, de protecție non -procedurală. În acest sens, măsurile de poliție de bază, cum ar fi
patrularea în jurul domiciliului martorului, sunt adesea s uficiente pentru a garanta siguranța
fizică a martorului. Cu toate acestea, astfel de măsuri s -au dovedit a fi inadecvate atunci când au
fost pedepsiți membri ai unor sindicate și organizații teroriste puternice de tip mafiot. Acest lucru
2 Statistica md
3 Politica MAI al Republicii Moldova prin prisma activităților desfășurate în anul 2015 . Sursa
http://www.mai.gov.md/ro/advanced -page -type/studii -evaluari -analize , vizitat pe 26.04.2017
5
a determinat unel e state să introducă programe complete de protecț ie a martorilor, care să
prevadă relocarea și schimbarea identității martorilor. De -a lungul timpului, astfel de programe
au ajuns să acopere martorii în cazuri legate de alte forme de infracțiuni grave. Num ărul de
jurisdicții care operează astfel de programe a crescut exponențial în ultimii ani, ceea ce a fost
legat de creșterea activităților care implică criminalitatea organizată. Statele membre ale Uniunii
Europene fac parte din această tendință, unele țăr i având în acest domeniu programe sofisticate,
care nu s unt armonizate la nivelul Uniunii Europene .
Autorul A. Bărăscu specifică pe măsură ce societatea a evoluat au apărut probleme noi,
iar concepțiile cu privire la drepturile la protecție a martorilor și colaboratorilor justiției au
suferit importante corective. Astfel, măsurile clasice procedurale de protecție a martorilor nu mai
sunt eficiente, fiind necesare noi forme de protecție, adaptate la noile condiții de agresivitate a
infractorilor, care să se interpună între martor și infractor și care să facă posibilă folosirea
declarațiilor martorului în acuzarea autorilor de infracțiuni. Astfel au apărut noi instrumente de
lucru menite să asigure o protecție sporită a martorilor, cum ar fi audierea sub o alt ă identitate,
utilizarea dispozitivelor ce previn identificarea fizică a martorilor, schimbarea identității,
utilizarea video -conferinței, măsuri sporite de protecție și relocarea la alte adrese sau chiar
relocarea pe teritoriul altui stat, acordarea anumi tor facilități economice și juridice.4
Gradul de noutate a temei . Studierea metodelor de protecție a persoanelor participante
la procesul penal a început relativ recent. Pentru prima dată astfel de prevederi au fost legiferate
în 1970, în Statele Unite ale Americii. În Republica Moldova, instituția protecției participa nților
la procesul penal își are începutul în anul 1990, odată cu aproba rea Legii cu privire la poliție ,
conform căreia poliția era obligată să exercite măsurile de protecție de stat a părții vătămate, a
martorilor și a altor persoane care acordă ajutor la depistarea, prevenirea, curmarea, cercetarea și
descoperirea crimelor, la examinare a judiciară a dosarelor penale.
Noutatea științifică a rezultatelor tezei este exprimată în efectuarea unei ample analize
a legislației internaționale și naționale în dome niul măsurilor de protecție a participanților la
procesul penal și evidențierea deosebirilor dintre principalele aspecte ale reglementări lor
naționale și internaționale , în contextul orientării europene a Republici Moldova. Revizuirea
actelor legislative europene și internaționale ne permite stabilirea gradului de corespundere a
legislației naționale la standardele Comunității Europene, facilitînd cooperarea în domeniul
combaterii crimei organizate, inclusiv, crimei organizate transfrontaliere.
4 Conferinta
6
Scopul și obiectivele tezei. Scopul tezei este cunoașterea aprofundată a semnificației
juridico -penale a instituției protecției martorilor și altor participanți la procesul penal, prin
contrapunerea prevederilor legislative naționale la standardele interna ționale în domeniul
protecției participanților la procesul penal. Pentru realizarea scopului propus , au fost stabilite
următoarele obiective:
Analiza evoluției istorice a instituției protecției participanților la procesul penal la nivel
mondial .
Identificarea etapelor esențiale în dezvoltarea măsurilor de protecție a martorilor în
Republica Moldova
Identificarea, analiza și definirea principalelor concepte în domeniul protecției
participanților la peocesul penal.
Identificarea reglementărilor naționale și internaționale în domeniul protecției martorilor.
Identificarea condițiilor de includere în programul de protecție a martorilor.
Cercetarea naturii juridice a metodelor de protecție a participanților la procesul penal .
Identificarea atribuțiil or organismelor de stat implicate în protecția participanților la
procesul penal.
Determinarea deosebirilor dintre principalele aspecte ale reglementărilor naționale și
internaționale în domeniul protecției martrilor.
Pentru realizarea scopului și obiecti velor trasate, în teză au fost următoarele metode de
cercetare : metoda istorică, metoda logico -juridică, metoda comparativă, etc.
La realizarea cercetării date, în calitate de puncte de reper au servit prevederile actelor
normative internaționale și ale l egislației procesual penale și penale naționale.
În calitate de bază teoretică a tezei, au servit lucrările științifice ale savanților în domeniul
protecției martorilor: Dolea I., Roman D., Sedlețchi I., Zaharia V., Tăndăreanu L. , Apetrei M.,
Carp S., Antoci A., Rusu O., Cojocaru R., David M., Andronache A., Guțuleac V, Canțer O.,
Kartush A., Fyfe N., Sheptycki J., Vermeulen G ., Bąkowski P ., Kramer K., etc.
Structura tezei de licență și descrierea succintă a capitolelor . Lucrarea conține 7 5 de
pagini și este compusă din introducere, trei capitole, unsprezece paragrafe, concluzii și
recomandări și bibliografie.
În capitolul 1 al tezei, denumit Noțiuni generale privind măsurile de protecție a
participanților la procesul penal , sunt incluse tr ei paragrafe: 1.1. Aspecte definitorii ale măsurilor
de protecție a participanților la procesul penal , 1.2. Istoricul măsurilor de protecție a
participanților la procesul penal și 1.3. Evoluția instituției măsurilor de protecție a participanților
7
la proces ul penal în Republica Moldova. Capitolul dat este dedicat analizei și definirii
conceptelor și terminologiei utilizate, studierii etapelor apariției și dezvoltării preocupărilor cu
privire la protecția martorilor și altor participanți la proces la nivel mondial , originilor instituției
protecției martorior și evoluția acestia în Republica Moldova.
Capitolul 2 al tezei, întitulat Standardele internaționale în domeniul protecției persoanelor
participante la procesul penal , este divizat în patru pa ragrafe: 2.1. Analiza reglementărilor
internaționale în domeniul protecției în cadrul procedurii penale , 2.2. Convenții europene, 2.3.
Recomandări ale Comitetului de Miniștri, 2.4. Uniunea Europeană. Compartimentul dat prezintă
o amplă analiză a legislație i internaționale în domeniul protecției martorilor și altor participanți
la procesul penal. Revizuirea actelor legislative europene și internaționale ne permite stabilirea
gradului de corespundere a legislației naționale la standardele Comunității Europene , facilitînd
cooperarea în domeniul combaterii crimei organizate, inclusiv, crimei organizate transfrontaliere.
Capitolul 3, denumit Analiza măsurilor de protecție a participanților la procesul penal în
legislația Republicii Molodva , divizat în patru paragrafe: 3.1. Subiecții protecției participanților
la procesul penal , 3.2. Temeiul aplicării măsurilor de protecție în procedura penală , 3.3.
Clasificarea măsurilor de protecție a participanților la procesul penal , 3.4. Programul de pr otecție
a martorilor. Capitolul relatează aspectele componente ale protecției martorilor și altor
participanți la procesul penal. Prin intermediul acestui compartiment, se scot în evidență
principalii actori implicați în aplicarea programelor de protecție, atribuțiile legate de controlul
activității lor. Sunt identificate condițiile de admitere în programul de protecție și motivele de
excludere din program.
Compartimentul Concluzii și recomandări prezintă cele mai importante rezultate
științifice obținute în urma realizării cercetării date și propunerile pentru înlăturarea lacunelor ce
țin de aplicarea măsurilor de protecție a martorilor și altor participanți la procesul penal.
8
1. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND MĂSURILE DE PROTECȚI E A
PARTICIPANȚILOR LA PROCESUL PENAL
1.1. Aspecte definitorii ale măsurilor de protecție a participanților la procesul penal
În ultimii ani, criminalitatea organizată, inclusiv transnațională, a crescut. Organizațiile
criminale devin din ce în ce mai puternice. Se angajează din ce în ce mai frecvent în scheme
criminale complexe, cu caracter sistem ic. În cercetarea și urmărirea penală a infracțiunilor, în
special a formelor mai grave și complexe ale criminalității organizate, este esențial ca martorii,
piatra de temelie a anchetei și urmăririi penale, să aibă încredere în sistemele de justiție penală.
Abilitatea unui martor de a da mărturie într -un cadru juridic sau de a coopera cu organele de
poliție, pe parcursul executării investigațiilor, fără teamă de intimidare sau de represalii , sunt
esențiale pentru menținerea Statului de drept. Tot mai multe țări adoptă politici legisla tive pentru
protejarea martorilor a căror cooperare cu autoritățile de aplicare a legii sau mărturie în instanță
le-ar pune în pericol viața sau famil iile lor. Analiza documentelor naționale și internaționale
relevante în domeniul protecției participanților la procesul penal, ne permite să identificăm mai
multe definiții ale conceptelor esențiale.
Protecția martorilor reprezintă procesul în virtutea că ruia sunt dispuse măsuri procedurale
și neprocedurale specifice de protecție a martorilor care depun mărturie în cadrul procesului
penal, în vederea asigurării în mod eficient a siguranței acestora – și, uneori, a rudelor acestora –
înainte, în timpul și d upă depoziția acestora.5 Scopul acțiunilor date este protecți a vieții,
integrității corporale și sănătății martorilor participanți la procesul penal.
Organizația Națiunilor Unite definește noțiunea de "martor" sau "participant" drept orice
persoană, indife rent de statutul său juridic (informator, martor, funcționar judiciar, agent sub
acoperire sau altul), care este eligibil, în conformitate cu legislația sau politica țării implicate, să
fie luat în considerare pentru admitere la un program de protecție a martorilor .6
Conform Recomandărilor Consiliului Europei , ”martorul” semnifică orice persoană,
indiferent de statutul său social , conform legislației procesuale penale naționale, care posedă
informații relevante pentru procedurile judiciare penale. Această definiție se referă și la experți și
interpreți .7 O definiție mai recentă este cea prezentată de Recomandarea Consiliului Europei Nr.
R(2005)9 , potrivit căreia, ”martorul” este o persoană care posedă informații relevante pentru o
5 Conferinta p. 198
6 Good practices carte
7 Recomandarea Nr. R(97 )13
9
procedură penală, despre c are a dat și/ sau este în stare să dea declarație (indiferent de statutul
martorului ori de forma directă sau indirectă, orală sau scrisă a declarației, în conformitate cu
legea națională), care nu este inclusă în definiți a de „colaborator al justiției”.
Rezoluția Consiliului Uniunii Europene privind protecția martorilor în cadrul luptei
împotriva criminalității organizate internaționale8, definește "martor ul" drept orice persoană,
indiferent de statutul său juridic, care posedă informații sau informații considerate de autoritatea
competentă ca fiind materiale în cadrul procedurilor penale și care ar putea pune în pericol
persoana în cauză dacă este divulgată. „Perso ană protejată” înseamnă o persoană fizică
beneficiară a protecției care decurge dintr -o măsură de protecție adoptată de statul emitent
Observăm că, în legislația internațională, cu privire la protecția participanților la proces,
pentru denumirea persoan ei protejat e este folosită noțiunea de ”martor”, indiferent de statutul pe
care îl are în proces. Pe cînd în legislația națională, subiectul protecției de stat poartă denumirea
de ”persoană protejată” și semnifică persoan a cu care s -a încheiat un acord de pro tecție și care
are statut procesual de martor în cauză penală ce ține de infracțiuni grave, deosebit de grave sau
excepțional de grave, aflată în fază de urmărire penală sau de judecată, parte vătămată în cauză
penală ce ține de infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de grave, aflată în fază de
urmărire penală sau de judecată ; victimă în cauză penală ce ține de infracțiuni grave, deosebit de
grave sau excepțional de grave, aflată în fază de urmărire penală sau de judecată, care acceptă să
coop ereze pînă la începerea procesului penal ; bănuit, învinuit, inculpat care acceptă să depună
declarații ce pot constitui probe concludente cu privire la o infracțiune gravă, deosebit de gravă
sau excepțional de gravă ori să furnizeze informații privind preg ătirea unor infracțiuni grave,
deosebit de grave sau excepțional de grave; condamnat în timpul executării unei pedepse
privative de libertate pedepsei cu închisoare sau detențiune pe viață care acceptă să depună
declarații ce pot constitui probe concluden te cu privire la o infracțiune gravă, deosebit de gravă
sau excepțional de gravă ori să furnizeze informații privind pregătirea unor infracțiuni grave,
deosebit de grave sau excepțional de grave; persoană care nu are o calitate procesuală, dar care
accept ă să furnizeze informații privitor la pregătirea unor infracțiuni grave, deosebit de grave sau
excepțional de grave.
Potrivit Codului de procedură penală , ”martorul ” este persoana citată în această calitate
de organul de urmărire penală sau de instanță, precum și persoana care face declarații, în modul
8 Rezoluția Consiliului Uniunii Europene privind protecția martorilor în cadrul luptei împotriva criminalității
organizate internaționale, adoptată de Consiliul Uniunii Europene la data de 23 noiembrie 1995,
10
prevăzut de Codul de procedură penală , în calitate de martor. Ca martori pot fi citate persoane
care posedă informații cu privire la vreo circumstanță care urmează să fie constatată în cauză.9
Legislația e uropeană include în categoria persoanelor care necesită protecție de stat și
persoanele care se confruntă cu acuzații penale sau a u fost condamnat e pentru participarea într -o
asociație infracțională sau într -o altă organizație infracțională de orice gen, sau la infracțiuni
ținînd de criminalitatea organizată, dar care sunt de acord să coopereze cu autoritățile justiției
penale, în special prin depune rea de declarații despre o asociație sau o organizație infracțională,
sau despre orice infracțiune legată de criminalitatea organizată sau de alte infracțiuni grave10,
adică colaboratorii cu juetiția. Recomandarea Comitetului de Miniștri Nr. R(97)13 defineș te
”colaboratorul cu justiția” sau ”colaboratorul” drept orice persoană pasibilă de acuzații penale
sau condamnată pentru a fi participat la o asociere de infractori sau la alte organizații criminale
de orice fel sau la infracțiuni de criminalitate organiz ată și care a fost de acord să coopereze cu
autoritățile de justiție penală în primul rând prin furnizarea de informații privind asociația sau
organizația criminală sau orice infracțiune penală legată de criminalitatea organizată . „Măsură de
protecție” îns eamnă o decizie în materie penală, adoptată în statul emitent în conformitate cu
legislația națională și procedurile sale, prin care una sau mai multe dintre interdicțiile sau
restricțiile menționate, sunt impuse unei persoane care reprezintă un pericol pe ntru a proteja o
persoană protejată de o faptă penală care i -ar putea pune în pericol viața, integritatea fizică sau
psihologică, demnitatea, libertatea personală sau integritatea sexuală .
Potrivit Organizației Națiunilor Unite, "program ul de protecție a m artorilor" este un
program secret, stabilit în mod oficial, cu criterii stricte de admitere , care prev ede relocarea și
schimbarea identității martori lor ale căror vieți sunt amenințate de un grup criminal din cauza
cooperării lor cu autoritățile de aplicar e a legii .11 În calitate de "măsuri procedurale" sunt
acțiunile întreprinse de instanță în timpul mărturiilo r pentru a se asigura că m artorii pot depune
mărturie fără intimidare sau frică pentru viața lor . Astfel de măsuri includ, dar nu se limitează la,
tehnici de videoconferință, denaturare a vocii și a feței și protecția detaliilor despre identitatea
martor ului.12
În contextul dat, „Intimidarea” reprezintă orice amenințare directă, indirectă sau
potențială a unui martor, c are poate conduce la imixtiuni în datoria acestuia de a depune mărturie
fără a fi supus nici unui fel de influență. Acest lucru include intimidarea rezultată fie din simpla
existență a unei organizații criminale cu o puternică reputație în ceea ce privește violența și
9 Codul procedură penala
10 Recomandarea Nr. R(2005)9
11 Good practices
12 Good practices
11
represaliile, sau din simplul fapt că martorul aparține unui grup social închis în care deține o
poziție slabă .13 Recomandarea Nr. R(2005)9 definește intimidarea drept orice amenințare directă
sau indirectă realizată sau posibil a fi realizată asupra unui martor sau colaborator al justiției, ce
ar putea conduce la intervenții asupra voinței sale de a depune declarație liber de ingerințe
nejustificate, sau care este o consecință a declarației sale.
Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei def inește ”programul de protecție” drept un
standard sau un set de măsuri individuale de protecție care sunt, de exemplu, descrise într -un
protocol de protecție, semnat de către autoritățile responsabile și de martorul sau colaboratorul
justiției protejat14 Drept urmare, p rincipalul obiectiv al programelor de protecție a martorilor ar
trebui să fie asigurarea vieții și siguranței personale a martorilor, a rudelor acestora sau a
persoanelor apropiate lor. Programele de protecție a martorilor ar trebui să ofere d iverse metode
de protecție între care s -ar putea număra oferirea posibilității de schimbare a identității, de
mutare într -un alt loc, asistență în obținerea unui serviciu nou, gardă de corp sau alt tip de
protecție fizică15. ”Măsurile de protecție” sunt toate măsurile individuale procedurale sau ne –
procedurale având ca scop protejarea martorului sau a colaboratorului cu justiți a de orice
intimidare și/sau de orice consecință periculoasă a deciziei acestuia de a coopera cu justiția .16
Legislația națională d efinește „ program ul de protecție ” drept ansamblu al măsurilor de
protecție aplicate de către organul abilitat cu protecția martorilor, cu acordul persoanei protejate,
în scopul protecției vieții, integrității corporale și sănătății acesteia, în condițiile prevăzute de
lege, luîndu -se în considerare personalitatea martorului, informația pe care o deține, pericolul
existent sau eventual .17 „Măsuri de protecție ” sunt măsurile aplicate în cadrul programului de
protecție exclusiv de către organul abilitat cu prot ecția martorilor și constau în: protecția datelor
de identitate, audierea cu aplicarea unor modalități speciale , schimbarea domiciliului sau locului
de muncă ori de studii , schimbarea identității, schimbarea înfățișării , instalarea unui sistem de
alarmă la locuință sau reședință , schimbarea numărului de telefon , asigurarea protecției
bunurilor .
În calitate de organisme abilitate cu protecția participanților la procesul penal,
documentele internaționale propun definiția „autorității de protecție ” și „unității de protecție ”.
Astfel, "autoritate de protecție a martorilor" este autoritatea guvernamentală , polițienească ,
procuratura sau autoritate judecătorească care supraveghează și coordonează punerea în aplicare
13 Recomandarea Nr. R(97)13
14 Recomandarea Nr. R(2005)9
15 Recomandarea Nr. R(97)13
16 Recomandarea Nr. R(2005)9
17 Legea 105
12
a protecției martorilor , programarea și luarea deciziilor cu privire la aspecte precum admiterea,
durata protecției, măsurile care trebuie aplicate, politicile și procedurile operaționale .18 "Unitate
de protecție a martorilor" este o unitate sub acoperire autorizată să pună în aplicare un program
de protecție a martorilor și responsabilă de securitatea fizică, relocarea într-un nou loc de
reședință și schimbarea identității participanților la program .19
1.2. Istoricul măsurilor de protecție a participanților la procesul penal.
Pentru prima dată, necesitatea protecți ei martorilor a devenit conștientizată și aplicată în
SUA , în anii 1970 , în calitate de procedură reglementată juridic cu scopul de a fi utilizată în
combinație cu un program de dezmembrare a organizațiilor criminale de tip mafiot. Drep t
imbold pentru implementarea a astfel de măsuri a servit ”omerta” sau altfel spus ”codul tăcerii”.
Acest cod al tăcerii avea un rol incontestabil printre membrii organizațiilor mafiotice ,
amenințând cu moartea pe oricine încălca regulile și coopera cu po liția. Martorii nu au putut fi
convin și să depună mărturie și iar cei care au încercat să depună mărturie au fost pierdu ți datorită
eforturile concertate ale șefilor de organizațiilor criminale vizați în urmărirea penală. Această
experiență timpurie a conv ins Departamentul de Justiție al Statelor Unite că a trebuit instituit un
program de protecție a martorilor
Joseph Valachi a fost primul membru al Mafiei italio -americane care a rupt Omertà,
codul tăcerii. În 1963, el a depus mărturie în fața Comitetului Congres ului Statelor Unite despre
structura internă a mafiei și a crime lor organizate. Cooperarea lui a fost determinată de temerea
că va fi ucis de Vito Genovese, un puternic șef al Mafi ei. Cand a aparut in fata Comitetului,
Valachi a fost pazit de 200 de militari din Statele Unite. Au existat zvonuri că mafia a pus un
preț de 100.000 de dolari SUA pentru capul lui Valachi . El a fost prima persoană din Statele
Unite care trebui a să beneficieze de protecția pentru mărturie înainte de înființarea unui Progra m
oficial de protecție a martorilor. Valachi a intrat în custodie și a rămas în închisoare până la
sfârșitul vieții sale naturale. A fost izolat de ceilalți deținuți și contactele sale erau limitate la
agenții Biroului Federal de Investigații și personal ul din Biroul Federal de Penitenciare. Valachi
a fost atât de înspăimântată de răzbunarea mafiei , încît el a in sistat să -și pregătească singur
mâncarea în închisoare, din teama că ar putea fi otrăvit . El a murit de un atac de cord în 1971,
după ce l-a depăși t pe Vito Genovese cu doi ani.
18 Good practices
19 Good practices
13
În 1970, Actul de Control al Crimei Organizate autorizează Instituția Procurorului
General al SUA să asigure securitatea martorilor care au fost de acord să depună mărturie în
cazurile implicând criminalitatea organizată și a lte forme de infracțiuni grave. Sub autoritatea
Procurorului General, Programul Federal de Securitate a Martorilor (WITSEC) asigură
securitatea fizică a martorilor cu risc crescut prin reinstalarea lor într -o nouă locație, care nu
trebuie divulgată, sub un alt nume și cu noi date de identitate.20
În 1984, după mai mult de un deceniu de operațiuni, o serie de deficiențe pe care
programul WITSEC le prezenta au fost abordat de Legea privind reforma securității martorilor21.
Problemele abordate în cadrul legii sunt încă considerate a fi în centrul tuturor programelor de
protecție a martorilor, și anume:
1. Criterii de admi tere stricte, inclusiv o evaluare a riscurilor , pe care fo știi infractori , în caz de
relocare, pot prezenta publicului;
2. Crearea unui fond p entru compensarea victimelor infracțiunilor comise de participanți după
admiterea lor în program;
3. Semnarea unui memorandum care evidențiază obligațiile martorului la admiterea în program;
4. Elaborarea procedurilor care trebuie respectate în cazul în care memorandumul este încălcat
de către participant ul în program ;
5. Stabilirea procedurilor de divulgare a informațiilor cu privire la participanții la program și
sancțiunile pentru di vulgarea neautorizată a acestor informați i;
6. Protecția drepturilor părților terțe, în special onorarea datoriilor martorilor și orice drepturi de
custodie sau de vizitare a le părinților care nu au fost relocate.
Pentru ca un martor să se califice pentru programul WITSEC, cazul în cauză trebui a să
fie extrem de semnificativ, mărturia martorului trebuie să fie crucială pentru succesul urmăririi
penale și nu trebuie să existe nici o modalitate alternativă de a asigura siguranța fizică a
martorului. Există și alte condiții, cum ar fi profilul psiho logic al martorului și capacitatea de a
respecta regulile și restricțiile impuse de program. De -a lungul anilor, eligibilitatea pentru
participare în cadrul programului WITSEC a fost extinsă de la martori la crime de tip mafiot pînă
a include martori la al te tipuri de crimă organizată, cum ar fi cele comise de carteluri de droguri,
bande de motociclete, bande de închisoare și bande violente. Astăzi, protecția martorilor este
privită ca un instrument crucial în combaterea crimei organizate și un număr mare d e țări din
întreaga lume au stabilit astfel de programe specializate sau au legiferat crearea acestora.
20 Good practicess p.7
21
14
În Italia , încă din 1930, Codul penal a prevăzut imunitate parțială sau totală , dacă
infractorul a repara t prejudiciul cauzat de fapta penal ă sau a cooperat în cazuri de conspirație
politică sau de activități legate de crimă organizată . În anii 1970, intensificarea activităților cu
caracter violent a Brigăzilor Roșii, un grup terorist marxist -leninist, a determinat adoptarea unei
serii de legi care să încurajeze disocierea de grupurile teroriste și colaborarea cu autoritățile.
Totuși, aceste măsuri sunt considerate a fi fost instrumentale în dezmembrarea Brigăzilor Roșii,
și niciuna dintre aceste legi nu a oferit colaboratorilor cu justiția prot ecție în sine . Abia în 1984,
când reprezentantul Mafiei, sicilian ul Tommaso Buscetta s -a întors împotriva Mafi ei și-a început
activitatea în calitate de colaborator cu justiți a, iar protecția martorilor a devenit oficială .
Buscetta a fost martorul cheie în așa-numitul „Maxi -Trial ”, care a condus la condamnarea a
aproape 350 membri ai mafiei. În schimbul ajutorului său, el a fost relocat sub o nouă identitate.
Aceste evenimente au determinat mai mul ți membri ai mafiei să coopereze, astfel, până la
sfârșitul anilor 1990, autoritățile italiene au beneficiat de serviciile mai mult de 1,000 de
colaboratori cu justiți a.
În același timp, justiția italian ă a fost din ce în ce mai criticat ă datorită credibilit ății
discutabil e a martorilor și motiva ției acestora . Au existat acuzații de dezorganizare și gestionarea
defectuoasă a programului de protecție a martorilor. Ca răspuns, a fost efectuată o revizuire
completă a Decretului -lege nr.82 din 15 martie 1991, care a intrat în vigoare în ianuarie 2001.
Una dintre principalele componente ale legislației revizuite a fost crearea în cadrul programului
de protecție a martorilor a unei structuri separat e pentru colaboratorii cu justiția . Principalele
prevederi ale De cretului -lege nr. 82, modificat în 2001, s unt următoarele:
1. Persoane eligibile pentru protecție:
a) Martori și informatori în cazuri legate de consumul de droguri, de mafie sau de
omoruri ;
b) Martorii la orice infracțiune care are o pedeapsă cuprinsă între 5 și 20 de ani;
c) Persoane apropiate ai colaboratori lor care sunt în pericol;
(2. Tipuri de protecție:
a) "Plan temporar" care implică relocare și subzistență pentru 180 de zile;
b) "Măsuri speciale" care implică planuri de protecție și reintegrare socială pentru indivizi
relocați;
c) "Program special de protecție" care prevede relocarea, document e de identitate
provizorii , asistența financiară și (în ultimă instanță) schimbarea i dentități;
15
3. Colaboratorii justiției care primesc pedepse cu închisoarea trebuie să ispășeasc ă cel
puțin o pătrime din sentința lor sau, dacă au o pedeapsă pe viață, 10 ani de închisoare înainte de a
fi admise în programul de protecție;
4. Deciziile privind admiterea în program sunt luate de o comisie centrală formată din:
a) subsecretarul de stat la Ministerul de Interne;
b) doi judecători sau procurori;
c) Cinci experți în domeniul criminalității organizate;
5. Schimbările de identitate trebuie să fie autorizate de Serviciul Central de Protecție, care
este responsabil cu implementarea și aplicarea măsurilor de protecție.
În Germania, p rogramele de protecție a martorilor au fost în vigoare de la mijlocul anilor
1980 și a u fost folosite pentru prima dată în Hamburg în legătură cu crimele legate de „bandele
pe motociclete ”. În anii următori, programele au fost implementate sistematic de către alte state
germane și Biroul Federal al Poliției Criminale. În 1998, a fost promulgată Legea germană
privind protecția martorilor , care prevede p roceduri penale reglementate, cu accent pe:
(A) Utilizarea tehnologiei video pentru intervievarea martorilor la risc (în special copiii
care depun mărturie ca victime);
(B) Îmbunătățirea posibilităților de asigurare a confidențialității datelor personale ale
martorilor în toate etapele procedurilor penale;
(C) Aco rdarea de asistență juridică victimelor și martorilor
De asemenea, în 1998, Poliți a Criminal ă Task Force a elaborat un concept de protecție a
martorilor care descrie , pentru prima dată, obiectivele și măsurile care urmează să fie puse în
aplicare de agenți i implica ți în protecția martorilor. Acest lucru a condus la emiterea de ori entări
generale pentru protecția martorilor cu risc de către ministerele federale de justiție. Până la
adoptarea, în 2001, a Legii privind armonizarea protecției martorilor în situ ații de risc, liniile
directoare au servit drept bază pentru programul german de protecție a martorilor. În Mai 2003,
liniile directoare au fost aliniate la dispozițiile legale ale actului respectiv și servesc în prezent
drept Dispozițiile de aplicare a legii pentru toate birourile de protecție a martorilor din Germania.
Principalele dispoziții ale Legii din 2001 acoperă următoarele domenii:
1. Categorii de martori care pot fi luați în considerare pentru includerea în program și
criteriile de admitere și de excludere . Astfel, c onform legii, admiterea poate să fie acordată
persoanelor care sunt în pericol din cauza voinței lor de a depune mărturie în cazuri care implică
infracțiuni grave sau crime organizate. Participanții trebui e să fie potriviți și să dorească să intre
în program;
16
2. Autoritatea decizională și de executare. În timp ce Legea prevede că Unitatea de
Protecția și Procurorul public ar trebui să ia decizii în comun privind admiterea, de asemenea
Legea r ecunoaște că Unitățile de protecție a martorilor ar trebui să dețină autoritatea decizională
în privința m ăsuri șor care trebuie aplicate, utilizând în acest scop criterii precum gravitatea
infracțiunii, gradul de risc, drepturile acuzatului și impactul măsurilor;
3. Confidențialitatea informațiilor referitoare la datele cu caracter personal ale martorilor
protejați în cadrul Unităților de protecție a martorilor și a altor agenții guvernamentale și non –
statale . Dosarele privind martorii protejați sunt păstrate d e unitățile de protecție și nu sunt incluse
în dosarele de anchetă, dar sunt puse la dispoziția procurorului la cerere;
4. Condiții le de admitere a identități i sub acoperire, documentați a personal ă, precum și
indemnizațiile care trebuie acordate pe durata protecției.
Programul de protecție a martorilor din Germania cuprinde Birouri de protecție a
martorilor la nivel federal și în fiecare stat. Biroul Federal al Poliției Criminale este responsabil
Pentru protecția martorilor în cazurile federale și pentru c oordonarea la nivel n ațional și
internațional .
Statele membre ale Uniunii Europene implementează programul și strate gia privind
protecția martorilor și altor participanți la proces în perioade diferite, începând cu finele anilor
șaptezeci, optzeci și chia r nouăzeci ale secolului XX, iar unele state de pe continentul european
nu dispun de astfel de programe speciale, posibil, din lipsa de necesitate. Mult mai târziu, în anii
nouăzeci ai secolului XX – începutul secolului XXI, procesul de protecție a martori lor și altor
participanți la proces își ia începutul și în statele fostei Uniuni a Republicilor Sovietice Socialiste
urmat de elaborarea și implementarea în direcția indicată a programelor și strategiilor federale,
naționale și locale.22
1.3. Evoluția instituției măsurilor de protecție a participan ților la procesul penal în
Republica Moldova .
În Republica Moldova, instituți a protecți ei participanților la procesul penal își are
începutul în anul 1990, odată cu aprobarea Legii cu privire la poliție23, conform căreia poliția era
obligată să exercite măsurile de protecție de stat a părții vătămate, a martorilor și a altor persoane
22 Conferinta Mai p.346
23 Monitorul Oficial al republicii Moldova, legea cu privire la politie veche
17
care acordă ajutor la depistarea, prevenirea, curmarea, cercetarea și descoperirea crimelor, la
examinarea judiciară a dosarel or penale, în confor mitate cu legislația în vigoare24.
În anul 1992, Codul de procedura penală25 este completat cu art icolul 51/226, care
reglementa o bligația organului de cercetare penală, a anchetatorului penal, a procurorului și
instanței de judecată de a lua măsuri pentru asigurarea securități participanților la proces ul penal .
Conform art.51/2, d acă exist au temeiuri suficiente că victima, martorul sau alte persoane
participante la proces, precum și membrii familiilor acestora ori rudele apropiate sînt amenințate
cu moartea, cu aplicarea violenței, cu exterminarea sau distrugerea bunurilor ori cu alte acte
ilegale, organul de cercetare penală, anchetatorul penal, procurorul, instanța de judecată sînt
obligate să ia măsurile, prevăzute de legi slație, pentru ocrotirea vieții, sănătății, onoarei,
demnității și bunurilor acestor persoane, precum și pentru identificarea vinovaților și tragerea
lor la răspundere.
Mai tîrziu , articolul 12 privind publicitatea dezbaterilor juridice al Codului de procedură
penală27, este completat cu aliniatul doi, care stipula că dezbaterile judiciare în ședință închisă,
pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia, se admit în baza unei încheieri
motivate a instanței de judecată, în interesul moralității, asigurării ordinii publice ori securității
naționale, atunci cănd interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun
sau, în măsura considerată absolut necesară de către instanță, cănd, datorită unor împrejurări
speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiți ei. Judecarea cauzelor în
ședința închisă a instanței de judecată se efectuează prin respectarea tuturor regulilor procedurii
judiciare. În toate cazurile hotărările instanțelor de judecată se pronunță în ședință publică.28
În anul 1998, este adoptată Legea nr. 1458 – XIII din 28 ianuarie 1998 privind protecția
de stat a părții vătămate, a martorilor și a altor persoane care acordă ajutor în procesul penal.29
Ca urmare, în cadrul Direcției operațiuni și misiuni speciale a Inspectoratului General de Poliț ie
al Ministerului Afacerilor Interne, la 15 octombrie 1999, este înființat Biroul protecție de stat a
participanților la proces. I ar, începând cu 28 decembrie 2001 , activitate a dată este desfășurată de
către subdiviziunile zonale protecție de stat a cetățenilor. Potrivit Legii nr. 1458 – XIII din 28
ianuarie 1998, protectia de stat a persoanelor care au participat la depistarea, prevenirea,
curmarea, cercetarea și descoperirea crimel or, la examinarea judiciara a dosarelor penale, se
24 Ibidem, art.12
25 Cod procedura penal 1961
26 Legea din 4 august 1992 pentru completarea Codului de procedură penală din 1961, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr.8, 1992, art.207
27 Cod procedura penala vechi
28 Alin.2 art.12 în redacția Legii din 04.08.92
29 Legea 1458
18
asigura prin înfaptuirea de catre organele de stat abilitate a masurilor juridice, organizatorice,
tehnice si de alta natura, menite sa apere viata, sanatatea, averea, precum si alte drepturi si
interese l egitime ale persoanelor mentionate si ale membrilor familiilor acestora ori ale rudelor
lor apropiate, împotriva actiunilor si atentatelor ilegale. De protectia de stat beneficiau
persoanele care au declarat organelor de drept despre crimele comise, au par ticipat la depistarea,
prevenirea, curmarea, cercetarea si descoperirea acestora, martorii, partile vatamate si
reprezentantii lor legali în procesele penale, persoanele banuite, învinuite, inculpatii si
reprezentantii lor legali în procesele penale, perso anele condamnate, rudele apropiate ale
persoanelor enumerate . Efectuarea măsurilor de asigurare a protecției de stat se punea în sarcina
organel or specializate care decideau apli carea și efectuarea măsurilor de protecție de stat :
Ministerul Afacerilor Int erne, Servic iul de Informații și Securitate, Centrul pentru Combaterea
Crimelor Eco nomice și Corupției .
O următoare etapă importantă în evoluția instituției măsurilor de protecție a
participanților la procesul penal se atestă în anul 2003, odata cu intra rea în vigoare a noului Cod
de procedură penală30. Prin articolul 215 al acestuia, legiuitorul stabilește obligația organului de
urmărire penală și a instanței de judecată de a lua măsuri pentru asigurarea securității
participanților la proces și a altor pe rsoane. Astfel, dacă există temeiuri suficiente de a considera
că partea vătămată, martorul sau alte persoane participante la proces, precum și membrii familiei
acestora ori rudele apropiate pot fi sau sînt amenințate cu moartea, cu aplicarea violenței, cu
deteriorarea sau distrugerea bunurilor ori cu alte acte ilegale, organul de urmărire penală și
instanța de judecată sînt obligate să ia măsurile prevăzute de legislație pentru ocrotirea vieții,
sănătății, onoarei, demnității și bunurilor acestor persoane, precum și pentru identificarea
vinovaților și tragerea lor la răspundere. Cererea privind protecția persoanelor menționate la
alin.(1) se înaintează și se soluționează de către organul de urmărire penală sau instanță în mod
confidențial. Hotărîrea cu priv ire la asigurarea protecției de stat se remite imediat organului
abilitat cu asemenea atribuții prin Legea privind protecția de stat a părții vătămate, a martorilor și
a altor persoane care acordă ajutor în procesul penal.
În continuare, în anul 2004, este modificat articolul 12 al Legii privind activitatea
operativă de investigații din 12.04.199431. Astfel, la realizarea sarcinilor stabilite de prezenta
lege, organele împuternicite să exercite activitate operativă de investigații erau obligate să
contribuie la asigurarea securității și la păstrarea bunurilor colaboratorilor, ale membrilor
30 Noul cod de procedura penala
31 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.5 din 30.05.1994 [Art.12 lit.b) -f) modificate prin LP90 -XV din
25.03.04, MO67 -72/30.04.04 art.375]
19
familiil or acestora, ale rudelor, precum și ale participanților la procesul penal, ale membrilor
familiilor acestora, ale rudelor contra atentatelor criminale și altor acțiuni ilicite.
La 27.09.2008, Legea nr. 1458 – XIII din 28 ianuarie 19 98 privind protecția de stat a
părții vătămate, a martorilor și a altor persoane care acordă ajutor în procesul penal este abrogată.
Abrogarea fiind precedată de adoptarea unui nou act normativ: Legea cu privire la protecția
martorilor și altor participanți la procesul pen al nr. 105 – XVI din 16.05.200832. Prezenta lege
prevede asigurarea securității participanților la procesul penal a căror viață, integritate corporală,
libertate ori proprietate sînt amenințate ca urmare a faptului că dețin date pe care au acceptat să
le furnizeze organelor judiciare și care constituie probe concludente cu privire la săvîrșirea unor
infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de grave. La 20 noiembrie 2008, în baza
Legii 105, este întemeiată Direcția protecția martorilor. Iar peste cinci ani, Direcția își pierde
statutul de subdiviziune de sine stătătoare a Minis terului Afacerilor Interne, devenind parte
componentă a Inspectoratului național de investigații în cadrul Inspectoratului general al Poliției .
În anul 2010, Codul de procedură pe nală33 este completat cu articolul 215/134 privind
măsurile de protecție aplicate victimelor violenței în familie. În conformitate cu articolul 2 15/1,
în cursul procesului penal, la cererea victimei violenței în familie adresată organului de urmărire
penală, procurorului sau instanței de judecată privind amenințările cu moartea, cu aplicarea
violenței, cu deteriorarea sau distrugerea bunului ori alte acte ilegale va fi examinată de instanța
de judecată, care este obligată să ia măsuri de asigurare a protecție i victimei față de bănuit,
învinuit, inculpat membru de familie prin emiterea unei ordonanțe de protecție.
Odată cu abrogarea Legii privind activitatea operativă de investigații din 12.04.1994, în
anul 2012 , intră în vigoare noua L ege Nr. 59 privind activi tatea specială de investigații35, care
stabilește , într -un mod superficial și concis , ca asupra ofițerilor de investigații se extind garanțiile
protecției juridice a colaboratorilor autorităților în care sînt încadrați36. Investigatorii sub
acoperire pot fi audiați ca martori în cadrul procesului penal. Pentru motive întemeiate,
investigatorul sub acoperire poate fi audiat în condițiile Legii cu privire la protecția martorilor și
altor participanți la procesul penal.37
Cea mai recentă modificare în domeniul in stituției măsurilor de protecție a participanților
în procesul penal se atestă în anul 2013 odată cu intrarea în vigoare a noii legi cu privire la
32 Legea 105
33 Codul de procedura penala nou
34 Legea modifi [Art.2151 introdus prin LP167 din 09.07.10, M O155 -158/03.09.10 art.551]
35 Legea 59 investigatii
36 Art 17 legea noua 59 act invest
37 Art 30 legea activitate investigatii noua
20
activitatea Poliției și statutul polițistului38. Potrivit articolului 20 al prezentei legi, î n domeniul
invest igării infracțiunilor și contravențiilor și al urmăririi penale, Poliția are atribuția de a asigura
măsurile de protecție a martorilor și a altor participanți la procesul penal în condițiile legii .
Totodată, legea atestă d reptul polițistului la protecție din partea statului . Astfel, la sesizarea
polițistului despre amenințările și violențele la care sînt sau ar putea fi supuși polițistul și
membrii familiei sale ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu aceasta,
Inspectoratul Gene ral al Poliției ia sub protecție polițistul și membrii familiei sale și întreprinde
măsurile necesare pentru înlăturarea pericolului.
38 Legea noua a politiei
21
2. STANDARDELE EUROPENE ȘI INTERNAȚIONALE ÎN
DOMENIUL PROTECȚIEI PERSOANELOR PARTICIPANTE LA
PROCESUL PENAL
2.1. Analiza reglementărilor internaționale în domeniul protecției în cadrul procedurii
penale
Creșterea nivelului criminalității transnaționale, sporirea numerică a crimei organizate,
apariția unor noi forme de manifestare a actului infracțional sunt cauzele principale care, în a
doua jumătate a sec. XX, au determinat comunitatea internațională să întreprindă acțiuni
hotărâtoare și să adopte standarde și reguli unice de contracarare a criminalității. Printre cele mai
importante probleme de ordin g lobal a fost și cea cu privire la protecția persoanelor care
cooperează cu justiția, soluționarea căreia a necesitat elaborarea, în cadrul Adunării Generale a
ONU și Consiliului Europei, unui șir de recomandări și principii fundamentale menite să dirijeze
activitatea pe segmentul asigurării securității participanților la procesul penal, fiind vorba despre
Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei din 28 iunie 1985 privind poziția
victimei în cadrul procesului penal și al procedurii penale și Declarația asupra Principiilor de
bază ale justiției privind Victimele Infracțiunilor și ale Abuzului de Putere, adoptată la 29
noiembrie 1985 de Adunarea Generală a ONU. Anume aceste evenimente au devenit cruciale în
dezvoltarea legislației internațion ale privind asigurarea de stat a protecției martorilor și
victimelor. Organismele internaționale au cerut guvernelor statelor membre să întreprindă toate
măsurile necesare pentru a minimiza inconvenientele în privința martorilor și victimelor
infracțiunilo r.39 Mai jos vom analiza cele mai importante acte normative ce reglementează
metodele de protecție a participanților la procesul penal.
Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime , inumane sau
degradante, adoptată și deschisă sp re semnare de Adunarea generală a Națiunilor Unite prin
Rezoluția 39/46 din 10 decembrie 1984, a intrat în vigoare la 26 iunie 1987. Republica Moldova
a aderat la Convenție prin Hotărarea Parlamentului R. Moldova, Nr. 473 -XIII din 31 mai 1995.
Hotărîrea de aderare a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 34 din 22
iunie 1995. Potrivit articolului 13 al convenției, fiecare stat parte va lua măsuri pentru ca orice
persoană care pretinde că a fost supusă torturii pe teritoriul aflat sub jurisdicția sa să aibă dreptul
de a prezenta o plîngere în fața autorităților competente ale statului respectiv, care vor proceda
39 conferinta
22
imediat, în mod imparțial, la examinarea cazului. Se vor lua măsuri pentru a se asigura protecția
reclamantului și a martoril or împotriva oricărei maltratări sau intimidări datorită plîngerii depuse
sau dovezii furnizate.
La 29 noiembrie 1985, Asambleea Generală adoptă Declarația privind principiile de bază
ale justiției cu privire la victimele crimelor și victimele abuzului d in partea puterii, care prevede
luarea măsurilor pentru reducerea la minim a incomodităților victimelor, pentru protecția vieții
persoanelor a acestora, atunci cînd este necesar, și garantarea siguranței acestora, precum și a
familiilor lor și a martorilor ce depun mărturie în favoarea lor și protecția împotriva
amenințărilor și răzbunării. Prin termenul “victimă”, se înțeleg persoanele cărora, individual sau
în grup, le -au fost cauzate prejudicii, care includ vătămări corporale sau daune morale, suferințe
emoționale, daune financiare sau lezarea semnifi cativă a drepturilor lor de bază, în rezultatul
acțiunii sau a lipsei de acțiune, care încă nu se consideră o încălcare a legilor penale naționale,
dar care sunt încălcări a normelor internaționale cu privir e la drepturile omului. În conformitate
cu prezenta Declarație, o anumită persoana poate fi considerată “victimă” indifer ent dacă a fost
sau nu identifi cat, arestat, transmis judecății sau judecat infractorul și indiferent de relațiile de
rubedenie dintre victimă și infractor. Termenul “victimă” include, în cazurile corespunzătoare,
rudele apropriate sau persoanelor întreținute de victimă, precum și persoanele cărora le -a fost
cauzat prejudiciu în încercarea de a ajuta victimele afl ate în situații critice sau în încercarea de a
preveni victimizarea. Prevederile acestei Declarații, se aplică tuturor persoanelor fără nici o
diferență, indiferent de rasă, culoarea pielii, sex, vîrstă, limbă, religie, naționalitate, afiliere
politică sau de altă natură, conving eri sau practici culturale, statut social, material, familial,
apartenență etnică și socială și incapacitate de muncă. Lucrătorii poliției, sistemului judiciar, ai
serviciilor sociale și de ocrotire a sănătății și alți lucrători ai serviciilor relevante tr ebuie să le fi e
oferită instruirea care să le permită să înțeleagă necesitățile victimelor și principiile de bază de
acordare a asistenței operative corespunzătoare. În timpul acordării serviciilor și asistenței
victimelor, trebuie de acordat atenție pers oanelor care au necesități speciale, determinate de
caracterul prejudiciului cauzat sau de factorii menționați în punctul.
La 25 mai 2000, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unitea doptă Protocolul
opțional la convenția cu privire la drepturile copilului privind vînzarea copiilor, prostituția și
pornografia cu copii, semnat de Republica Moldova la 8 februarie 2002. Republica Moldova a
aderat prin legea nr. 29 din 22 februarie 2007. Publicată în Monitorul Ofi cial nr. 12 din 30
decembrie 1990. În vigoare pentru Republica Moldova din 36 din 16 martie 2007. Potrivit
Protocolului, statul asigură, la nevoie, apărarea copiilor victime, precum și a familiilor acestora și
a martorilor care depun mărturie în favoarea lor, de orice încercare de intimidare ș i răzbunare.
23
Unul dintre cele mai semnificative acte legislative internaționale este, cu siguranță,
Convenția împotriva criminalităț ii transnaționale organizate, a doptată la New York la 15
noiembrie 2000. Republica Moldova a aderat la Convenție prin legea nr. 15 -XV din 17 februarie
2005. Publicată în Monitorul Ofi cial nr. 36 -38 din 4 martie 2005. În vigoare pentru Republica
Moldova din 4 martie 2005. Articolul 24 al Convenției prevede mecanismul protecției
martorilor. Astfel, fiecare Stat Parte ia, în lim ita mijloacelor sale, măsuri corespunzătoare pentru
a asigura o protecție eficace împotriva eventualelor acte de represalii sau de intimidare a
martorilor care, în cadrul procedurii penale, depun mărturie privind infracțiunile prevăzute de
prezenta Convenț ie și, în caz de nevoie, a părinților lor și a altor persoane apropiate. Măsurile
avute în vedere pot consta mai ales, fără prejudicierea drepturilor pîrîtului, inclusiv dreptul la o
procedură normală, în:
a) stabilirea, pentru protecția fi zică a acestor persoane, a unor proceduri privind îndeosebi, după
nevoie și în măsura posibilităților, de a li se oferi un nou domiciliu și de a li se permite, în caz de
nevoie, ca informațiile privind identitatea lor și locul unde se afl ă să nu fi e dezvăluite sau ca
dezvăluirea lor să fi e limitată;
b) prevederea unor reguli de probațiune care să permită martorilor să depună într -un mod care să
le garanteze securitatea, în special să fi e autorizați să depună mărturie recurgînd la tehnici de
comunicare cum sunt legătu rile video sau alte mijloace adecvate.
Statele Părți au în vedere să încheie aranjamente cu alte state în vederea stabilirii unui
nou domiciliu persoanelor menționate în prezentul articol. Dispozițiile prezentului articol se
aplică de asemenea victimelor, cînd acestea sunt martori.
În caz de amenințare cu represalii sau de intimidare a victimelor infracțiunilor prevăzute
de prezenta Convenție, fiecare Stat Parte ia, în limita mijloacelor sale, măsuri corespunzătoare
pentru a da asistență și a acorda protec ție victimelor. Fiecare Stat Parte stabilește proceduri
corespunzătoare pentru a permite victimelor unor infracțiuni prevăzute de prezenta Convenție să
obțină reparații. Fiecare Stat Parte, sub rezerva dreptului său intern, face în așa fel încît opiniile
și preocupările victimelor să fi e prezentate și să fi e luate în considerare în stadiile
corespunzătoare ale procedurii penale începute împotriva autorilor unor infracțiuni, într -un mod
care să nu aducă prejudicii drepturilor apărării. Articolul 26 prevede că fiecare Stat Parte ia
măsuri corespunzătoare pentru a încuraja persoanele care participă sau au participat la grupuri
infracționale organizate:
a) să furnizeze informații utile autorităților competente în scopurile anchetei și culegerii de probe
asupra identitații, structurii sau activității grupurilor infracționale organizate ori locul unde se
află ele, asupra legăturilor, inclusiv la nivel internațional, cu alte grupuri infracționale organizate,
24
asupra infracțiunilor pe care grupurile infracțio nale organizate le -au săvîrșit sau ar putea să le
săvîrșească.
b) să acorde un ajutor efectiv și concret autorităților competente, care ar putea contribui la
privarea grupurilor infracționale organizate de resursele lor sau de produsul infracțiunii.
Fieca re Stat Parte are în vedere să prevadă posibilitatea, în cazurile corespunzătoare, de atenuare
a pedepsei de care este pasibil un învinuit care cooperează într -un mod substanțial la anchetă sau
la urmăririle referitoare la o infracțiune prevăzută de prezen ta Convenție, acordării de imunitate
de urmărire unei persoane care cooperează în mod substanțial la anchetă sau la urmăriri
referitoare la o infracțiune prevăzută de prezenta Convenție și să asigure protecția persoanelor
conform prevederilor art.24 al pre zentei Convenții.
Protocolul, adițional la convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale
organizate, privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al
femeilor și copiilor, adoptat la New York la 15 no iembrie 2000 și ratificat prin Legea nr. 17 -XV
din 17 februarie 2005 este în vigoare pentru Republica Moldova din 16 octombrie 2005.
Prezentul Protocol se aplică, exceptînd dispozițiile contrare, pentru prevenirea, anchetele și
urmăririle privind infracțiu nile stabilite conform art.5 al acestuia, atunci cînd aceste infracțiuni
sînt de natură transnațională și dacă este implicat un grup infracțional, ca și pentru protecția
victimelor acestor infracțiuni. Protecția victimelor traficului de persoane este regle mentată de
articolul 6. Astfel, atunci cînd are loc și în măsura în care dreptul său intern o permite, fiecare
Stat Parte protejează viața privată și identitatea victimelor trafi cului de persoane, nefăcînd
publice procedurile juridice referitoare la acest ea. Fiecare Stat Parte se asigură că sistemul său
juridic sau administrativ prevede măsuri care permit furnizarea către victimele trafi cului de
persoane, atunci cînd este cazul:
a) a informațiilor asupra procedurilor juridice și administrative aplicabile;
b) a unei asistențe pentru a face astfel încît părerile și preocupările lor să fi e prezentate și luate
în considerare în stadiile corespunzătoare ale procedurii penale angajate împotriva autorilor
infracțiunilor, astfel încît să nu aducă prejudicii drept urilor apărării.
Fiecare Stat Parte ține cont, atunci cînd aplică dispozițiile prezentului articol, de vîrsta,
sexul și nevoile specifi ce ale victimelor traficului de persoane, în special de nevoile specifi ce
ale copiilor, și anume un adăpost, educație ș i îngrijire convenabilă.
La 31 octombrie 2003, la New York este adoptată Convenția Națiunilor Unite împotriva
corupției, la care aderă și Republica Moldova prin legea nr. 158 -XVI din 6 iulie 2007. Publicată
în Monitorul Oficial nr. 103106 din 20 iulie 2007. În vigoare pentru Republica Moldova din din
20 iulie 2007. Conform Convenției împotriva corupției, fiecare stat parte ia, conform sistemului
25
său juridic intern și în limita mijloacelor sale, măsuri corespu nzătoare pentru a asigura o
protecție eficace împotriva eventualelor acte de represalii sau de intimidare a martorilor și
experților care depun mărturie referitor la infracțiunile prevăzute în prezenta convenție și, dacă
este cazul, a rudelor și a altor pe rsoane apropiate. Măsurile avute în vedere pot consta mai ales,
fără prejudicierea drepturilor pîrîtului, inclusiv a dreptului la o procedură normală, în:
a) stabilirea pentru protecția fi zică a acestor persoane a unor proceduri privind îndeosebi, după
nevoie și în măsura posibilului, de a li se oferi un nou domiciliu și de a li se permite, dacă este
cazul, ca informațiile privind identitatea lor și locul unde se află să nu fi e dezvăluite sau ca
dezvăluirea lor să fi e limitată;
b) prevederea unor reguli de probațiune care să permită martorilor și experților să depună într -un
mod care să le garanteze securitatea, în special să fi e autorizat să depună mărturie recurgînd la
tehnici de comunicare cum sunt legăturile video sau la alte mijloace adecvate.
State le părți au în vedere să încheie acorduri sau aranjamente cu alte state în vederea
stabilirii unui nou domiciliu persoanelor menționate. Dispozițiile prezentului articol se aplică, de
asemenea, victimelor cînd acestea sunt martori. Fiecare stat parte, sub rezerva dreptului său
intern, face în așa fel încît părerile și preocupările victimelor să fi e prezentate și luate în seamă
în fazele corespunzătoare ale procedurii penale angajate împotriva autorilor infracțiunilor într -un
mod care nu prejudiciază dreptu l la apărare.
Articolul 33 al Convenției împotriva corupției prevede încorporarea în sistemul său
juridic intern a statelor a măsurilor corespunzătoare pentru a asigura protecția persoanelor care
comunică informații împotriva oricărui tratament nejustifica t al oricărei persoane care
semnalează autorităților competente, de bună -credință și în baza unor presupuneri rezonabile,
orice fapt privind infracțiunile prevăzute de prezenta convenție. Cooperarea cu serviciile de
investigații și de reprimare a persoane lor care au participat sau participă la săvîrșirea unei
infracțiuni stabilite conform prezentei convenții trebuie să fie încurajată de fiecare Stat Parte prin
micșorarea pedepsei de care este pasibil un învinuit care cooperează într -un mod substanțial la
anchetă sau la urmăririle referitoare la o infracțiune prevăzută de prezenta convenție. Fiecare stat
parte are în vedere să prevadă posibilitatea, conform principiilor fundamentale ale dreptului său
intern, acordării de imunitate de urmărire a unei persoane care cooperează în mod substanțial la
anchetă sau la urmăriri referitoare la o infracțiune prevăzută de prezenta convenție. Protecția
acestor persoane este asigurată, mutatis mutandis, conform prevederilor art. 32 din prezenta
convenție.
Unul dintre cele mai recente acte legislative internaționale ce prevede aplicarea măsurilor
de protecție este Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor contra disparițiilor
26
forțate. Convenția a fost adoptată la New York la 20 decembrie 2006 și semnată d e Republica
Moldova la 06 februarie 2007. Potrivit Articolul 12 al rezentei convenții, fiecare stat -membru
garantează oricărei persoane, care confirmă, că aceasta sau altă persoană a fost victimă a
dispariției forțate, dreptul de a prezenta faptele respec tive organelor competente, care vor analiza
această informație operativ și imparțial și în caz de necesitate vor efectua urgent o anchetă
minuțioasă și imparțială. În caz de necesitate se iau măsurile necesare pentru acordarea protecției
persoanei reclaman te, martorilor, rudelor persoanei dispărute și protectorului ei și a persoanelor,
care participă la anchetă, de orice forme de tratament nelegitim sau orice intimidare, determinate
de depunerea plîngerii sau depunerea mărturiei. Luînd în considerație arti colele 19 și 20, fi ecare
stat-membru garantează oricărei persoane, care are un interes legal față de această informație, de
exemplu rudelor persoanei private de libertate, reprezentanților sau avocatului acesteia, cel puțin
accesul la următoarele informaț ii:
а) organul, care a luat hotărîrea despre privarea de libertate;
b) data, timpul și locul privării de libertate și sosirea la locul detenției;
c) organul, care efectuează controlul detenției persoanei;
d) locul aflării persoanei private de libertate, in clusiv, în cazul transferului în alt loc de detenție,
locul destinației și organul, care răspunde de transfer;
e) data, timpul și locul eliberării;
f) informațiile, referitoare la starea sănătății persoanei private de libertate;
g) în caz de deces în timpu l detenției — împrejurările și cauzele decesului și locul aflării
osemintelor persoanei decedate.
În caz de necesitate se iau măsurile corespunzătoare pentru asigurarea protecției
persoanelor, despre care se vorbește în punctul 1 al prezentului articol, și a persoanelor, care
participă la anchetă, împotriva oricărei forme de tratament dur, oricărei forme de intimidare și
pedeapsă, din cauza solicitării informației, referitoare la persona privată de libertate.
În anii `90, Consiliul de Securitate înființează Tribunalul Penal Internațional pentru
urmărirea penală a persoanelor responsabile de încălcarea gravă a dreptului internațional
umanitar angajat pe teritoriul fostei Iugoslavii începând din 199140 și Tribunalul Penal
Internațional pentru urmări rea penală a persoanelor responsabile de genocid și alte încălcări
grave ale dreptului internațional comise pe teritoriul Rwandei și alte astfel de încălcări comise pe
teritoriul statelor vecine într e 1 ianuarie și 31 decembrie 199 441. Acesta a fost un pas important
pentru a asigura că , încălcările grave ale dreptului umanitar internațional, cum ar fi genocidul,
40 Security Council resolutions 827 (1993) and 1660 (2006).
41 Security Council resolutions 955 (1994) and 1717 (2006).
27
crimele de război și crimele împotriva umanității, nu vor rămâne nepedepsite. Organizarea,
practica și jurisprudența acestor instanțe , în domeniul protecției victimelor și a martorilor unor
astfel de infracțiuni îngrozitoare , au fost fundamentale și sunt reflectate în mare parte în
dispozițiile privind protecția martorilor din Statutul de la Roma care instituie Curtea Penală
Internaționa lă.42
Elementele principale ale programelor de protecție ale Curții Penale Internaționale,
Tribunalul ui Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie și Tribunalul Penal Internațional pentru
Rwanda este similar și poate fi rezumat la următoarele :
Unitățile s peciale de protecție a martorilor se stabilesc sub autori tatea registratorului
instanței. Unitățile nu sunt responsabile doar pentru protecția fizică și măsurile de securitate, dar
sunt obligați să ofere consiliere, asistența medicală și psihosocială și al te tipuri de asistenț ă
adecvate victimelor și martori lor care apar în fața instanței și altor persoane care sunt expuse
riscului din cauza mărturie i depuse. În cadrul Curții Penale Internaționale , unitatea de protecție a
martorilor și victimelor poate să o fere servicii de asistență victimelor care nu au statut de martor,
dar prezintă punctele de videre și informații Curții și pot beneficia , după caz, de o formă de
reparare prejudiciului ;
Unitățile de protecție a martorilor și victimelor sunt responsabile de implementarea
eficientă a protecției martorilor prin aplicarea măsuri lor non-proces uale sau măsuril or
proce suale. La Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie și Tribunalul Penal
Internațional pentru Rwanda , unitățile de protecție sunt organisme neutre, independente, care
decid în mod autonom asupra nevoilor martorilor și a măsurilor care trebu ie aplicate, în timp ce
la nivelul Curții Penale Internaționale , unitatea de protecție oferă serviciile sale, în consultare cu
oficiul Procurorul;
Datorită caracterului unic al infracțiunilor vizate de statutul instanțelor, măsurile de
protecție sunt la fel de disponibile pentru martorii apărării cît și acuzării . Pentru a asigura
imparțialitatea, unitatea de la Tribunalul Penal Intern ațional pentru Rwanda este împărțită în
două echipe distincte: una pentru martorii acuzării și alta pentru martorii apărării;
În cadrul procedurilor judiciare, un judecător poate acorda aplicarea măsurilor speciale
înainte, în timpul sau după proces . Astfe l de măsuri pot fi: restricționarea temporară a divulg ării
sau redactarea informațiilor de identificare din materialele dezvăluite părților din proces ,
utilizarea pseudonimel or, distorsiunea feței și a vocii, mărturia depusă în sesiune închisă, s au
42 Statutul de la Roma care instituie Curtea Penală Internațională.
28
mărturi e prin intermediul legăturii video . Măsurile speciale dispuse de instanță implică, cel mai
des, ascunderea identit ății martorului pentru publicul larg și mass -medi a.
Deoarece tribunalele nu au jurisdicție teritorială și propriile forțe de ordine , capacitatea
unitățil or se bazează pe cooperarea statelor, inclusiv a țărilor gazdă, pentru a asigura măsuri de
protecție în situați ile extrajudiciare. În cazul în care Curtea d ecide că există preocupări
întemeiate în privința unui martor cu privire la sigur anța acestuia , după ce a depus mărturie,
atunci unitatea de protecție aranjează relocarea martorului în cadrul țării de reședință sau
relocare a într-o altă țară. În acest scop, Tribunalele încearcă să creeze o rețea de țări dispus e să
accepte martori ii afl ați sub aplicarea măsurilor de protecție, prin încheierea de acorduri -cadru.
Acordurile conturează procedura care trebuie urmată în momentul relocării , beneficiile pe care
statul de reședință le va oferi martorului. Decizia finală de acceptare a martorului îi aparține
statului primitor .43
2.2. Convenții Europene
Potrivit Protocolului nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților
fundamentale44, încheiat la Roma, la 04 noiembrie 2000, toate persoanele sunt egale în fața legii
și au dreptul la o protecție egală din partea legii.45
La 27 ianuarie 1999, la Strasbourg, este adoptată Convenția penală privind corupția,
ratifi cată ulterior de R epublica Moldova prin Legea nr. 428 -XV din 30 octombrie 2003.46
Articolul 22 al Convenției stabilește necesitatea protecției colaboratorilor justiției și a martorilor
în procesele penale în cazurile de corupție. Astfel, f iecare parte adoptă măsurile legislative și alte
măsuri care se dovedesc necesare pentru a asigura o protecție eficientă și convenabilă
persoanelor care furnizează informații referitoare la infracțiunile penale stabilite în virtutea
articolelor de la 2 la 14 a Convenției, sau care colaborează într -un alt mod cu autoritățile
responsabile cu cercetarea sau urmărirea , precum și martorilor care fac o depoziție referitoare la
astfel de infracțiuni.
43 Good practices p.16
44 Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a Libertăților fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie
1950. Semnată de Republica Moldova la 2 mai 1996. Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea Parlamentului nr.
1298 -XIII din 24 iulie 1997. Publicată în Monitorul Ofi cial nr. 54 din 21 august 1997. În vigoare pentru Republica
Moldova din 21 august 1997
45 Culegere acte intern V.II p. 47
46 Legea de ratifi care a fost publicată în Monitorul Ofi cial al R. Moldova, nr. 229 din 21 noiembrie 2003.
29
Mai tîrziu, odată cu adoptarea Convenția privind lupta împotriva traficului de ființe
umane , încheiată la Varșovia la 16 mai 2005 și ratifi cată de R epublica Moldova prin Lege a nr.
67-XVI din 30 martie 200647, a fort instituită protecția victimelor infracțiunii de trafic de ființe
umane. Potrivit articolului 28, categoriile de beneficiari ai măsurilor de protecție față de
posibilele represalii sau intimidări, mai ales pe durata investigațiilor și a urmăririlor împotriva
autorilor și după fi nalizarea acestora , sunt:
a) victim ele infracțiunii ;
b) atunci cînd este necesar, persoanele care furnizează informații privind infracțiunile stabilite în
convenție sau care colaborează într -un alt mod cu autoritățile însărcinate cu investigarea și
urmărirea;
c) martorii care depun mărturie privind infracțiunile stabilite în baza Convenției ;
d) dacă este necesar, membrii familiei victimelor și martorilor .
În calitate de măsuri necesare pentru a asigura protecția fizică, Convenția privind lupta
împotriva traficului de persoane stabilește:
1) atribuirea unui nou loc de reședință,
2) schimbarea identității ,
3) sprijinul pentru obținerea unui loc de muncă.
Orice cop il victimă va benefi cia de măsurile de pro tecție speciale ținînd cont de interesul
superior al acestuia.
În conformitate cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale, în special art. 6, fi ecare parte va adopta acele măsuri legislative sau alte măsuri
necesare pentru a garanta în cursul procedurilor judiciare protecția vieții private a victimelor și,
dacă este cazul, a identității acestora și siguranța victimelor și protecția împotriva intimidării, în
conformitate cu condiți ile prevăzute de dreptul intern. Î n cazul victimelor copii, printr -o grijă
specială acordată nevoilor copiilor și prin asigurarea dreptului lor la măsuri speciale de protecție.
2.3. Recomandări ale Comitetului de Miniștri
Unul dintre primele instrumente ale Consiliului Europei în domeniul protecției
participanților la procesul penal este Recomandarea nr. R(85)11a Comitetului de Miniștri către
47 Legea de ratifi care a fost publicată în Monitorul ofi cial al R. Moldova, nr. 66 -69 din 28 aprilie 2008.
30
statele membre cu privire la poziția victimei în dreptul penal și în procedura pen ală adoptată la
28 iunie 1985 în cadrul celei de -a 387 -a întîlnire a delegaților miniștrilor. Luînd în considerație
importanța creșterii încrederii victimei în justiția penală și de a încur aja cooperarea ei mai ales în
calitate de martor , Consiliul recoman dă statelor membre, c înd pare a exista necesitatea, mai ales
în cazurile de crimă organizată, victima și familia ei ar trebui să fi e protejate efi cient de
amenințările și riscul de răzbunare din partea delicventului .48
Recomandarea nr. R(97)13 privind intimidarea martorilor și drepturile apărării, probabil
cel mai cuprinzător instrument legal în domeniul protecției participanților la procesul penal, a
fost adoptată de către Comitetul de Miniștri pe 10 septembrie 1997 .49 Potrivit recomandării,
toate persoanele au obligația civică de a depune mărturii în procesul penal în caz de astfel de
necesitate. Totodată, fiecare persoană are dreptul de a nu fi expusă riscului ca urmare a depunerii
de mărturii. În contextul dat, recoma ndarea definește ”martorul” drept orice persoană, indiferent
de statutul său social conform legislației procesuale penale naționale, care posedă informații
relevante pentru procedurile judiciare penale. Această definiție se ref eră și la experți și interpre ți.
”Colaborator cu justiția” este orice persoană pasibilă de acuzații penale sau condamnată pentru a
fi participat la o asociere de infractori sau la alte organizații criminale de orice fel sau la
infracțiuni de criminalitate organizată și care a fost de acord să coopereze cu autoritățile de
justiție penală în primul rând prin furnizarea de informații privind asociația sau organizația
criminală sau orice infracțiune penală legată de criminalitatea organizată . ”Intimidarea”
reprezintă orice amenințare direc tă, indirectă sau potențială a unui martor, care poate conduce la
imixtiuni în datoria acestuia de a depune mărturie fără a fi supus nici unui fel de influență. Acest
lucru include intimidarea rezultată fie din simpla existență a unei organizații criminale cu o
puternică reputație în ceea ce privește violența și represaliile, sau din simplul fapt că martorul
aparține unui grup social închis în care deține o poziție slabă.
Potrivit recomandării, principiile generale de protecție sunt următoarele:
1) Protecți a martorilor, rudelor și persoanelor apropiate a martorilor trebuie asigurată pînă la
începerea procesul ui, pe parcursul și după proces;
2) Intimidarea martorilor trebuie să se pedepsească prin lege;
3) Încurajarea martorilor de a depune mărturii;
4) Depunerea mărt uriilor prin utilizarea metodelor alternative, pentru a evita confruntarea
directă cu infractorul;
5) Instruirea adecvată a personalului implicat în protecția martorilor.
48 Rec (85)11
49 Rec (97)13
31
În calitate de măsuri de protecție a martorilor și colaboratorilor cu justiția, Consiliu l Europei
recomandă:
1) Înregistrarea prin mijloace audiovizuale a declarațiilor făcute de martori în timpul
examinării prealabile ;
2) Folosi rea declarațiil or prealabile date în fața unei autorități judiciare ca probă în instanță ,
atunci când nu este posibil ca martorii să se prezinte în fața instanței sau când apar iția lor
în instanță ar putea duc e la un pericol substanțial și real pentru viața și securitatea
martorilor, rudelor martorilor sau a persoane apropiate;
3) Dezvăluirea ide ntității martorilor în cel mai tîrziu stadiu posibil al procedurii și / sau
dezvăluirea numai a unor detalii;
4) Excluderea mass -media și / sau publicul ui din proces.
”Anonimatul”, care în contextul prezentei recomandări, înseamnă că semnalmentele de
identif icare ale martorului răm în complet necunoscute infractorului, poate fi admis numai atunci
când autoritatea judiciară competentă, după audierea părților, constată că:
– viața sau libertatea persoanei implicate este grav amenințată sau, în cazul unui agent s ub
acoperire, potențialul său de a lucra în viitor este serios amenințat;
– dovezile pot fi semnificative și persoana pare a fi credibilă.
Atunci când a fost acordată anonimatul, condamnarea nu se bazează exclusiv sau într -o măsură
decisivă pe probel e marotilor anonimi .
Atunci când este cazul, ar trebui instituite și puse la dispoziția martorilor care au nevoie
de protecție programe speciale, cum ar fi programele de protecție a martorilor. Obiectivul
principal al acestor programe ar trebui să fie protej area vieții și a securității personale a
martorilor, a rudelor acestora și a altor persoane apropiate acestora. Programele de protecție a
martorilor ar trebui să ofere diferite metode de protecție :
1) Schimbarea identității martorilor, rudelor și altor persoa ne apropiate acestora ;
2) Relocarea cu oferirea de asistență în obținerea de noi locuri de muncă ;
3) Oferirea de gărzi de corp și alte protecții fizice.
Având în vedere rolul esențial pe care colaboratorii justiției îl joacă în lupta împotriva
crimei organizate, ar trebui să li se acorde atenția adecvată, inclusiv posibilitatea de a beneficia
de măsurile furnizate de programele de protecție a martorilor. Dacă este necesar, asemenea
programe pot include, de asemenea, aranjamente specifice, cum ar fi reg imurile speciale de
penitenciare pentru colaboratorii justiției care execută pedeapsa cu închisoarea.
32
Pe lîngă cele expuse, recomandarea (97)13 propune măsuri de protecție speciale pentru
categoriile de martori ai violenței în familie, în special copii și femei. Programele de protecție
pentru astfel de categorii de martorii trebuie să includă:
1) Asistență legală, psihologică, socială, me dicală și, eventual, financiară;
2) Măsuri de eliminare a acuzatului din vecinătatea martorului , pentru a evita intimidarea
ulterioară . Sau, alternativ, măsuri de îndepărtare a martorului ;
3) Corecție psihologică sau psihiatrică pentru infractor.
Măsurile de protecție în cazul victimelor din categoria dată trebuie să poarte un caracter urgent și
imediat. Iar personalul implicat în e fectuarea acestor măsuri trebuie să beneficieze de pregătire
specială.
Consiliul Europei recomandă completarea sau modificarea legislației naționale ale
statelor membre în vederea facilit ării examin ării martorilor cu risc de intimidare și pentru a
permite ca programele de protecție a martorilor să fie puse în aplicare peste hotare. Următoarele
măsuri ar trebui, de exemplu, să fie luate în considerare:
– utilizarea mijloacelor moderne de telecomunicații, cum ar fi legăturile video, pentru a facilita
examinar ea simultană a martorilor sau a martorilor protejați a căror apariție în instanță în statul
solicitant este altfel imposibilă, dificilă sau costisitoare, protejând în același timp dreptul la
apărare;
– asistență în relocarea martorilor protejați în străină tate și asigurarea protecției acestora;
– schimbul de informații între autoritățile responsabile cu programele de protecție a martorilor.
Cel mai recent act normativ emis de către Consiliul Europei în domeniul protecției
martorilor participanți la procesu l penal, este Recomandarea nr. R(2005)9 privind protecția
martorilor și colaboratorilor justiției, care a fost adoptat de către Comitetul de Miniștri la 20
aprilie 2005, la cea de -a 924 -a întrunire a Delegaților Miniștrior. În contextul prezentei
recomandă ri, martorul însemnă orice persoană care posedă informații relevante pentru o
procedură penală, despre care persoana a dat și/ sau este în stare să dea declarație (indiferent de
statutul ei ori de forma directă sau indirectă, orală sau scrisă a declarației, în conformitate cu
legea națională), care nu este inclusă în definiția de „colabora tor cu justiția”. ”Colaborator cu
justiția” este orice persoană care se confruntă cu acuzații penale sau a fost condamnată pentru
participarea într -o asociație infracțional ă sau într -o altă organizație infracțională de orice gen, sau
la infracțiuni țin înd de criminalitatea organizată, dar care este de acord să coopereze cu
autoritățile justiției penale, în special prin depunerea de declarații despre o asociație sau o
organiz ație infracțională, sau despre orice infracțiune legată de criminalitatea organizat ă sau de
alte infracțiuni grave. ”Intimidarea” înseamnă orice amenințare directă sau indirectă realizată sau
33
posibil a fi realizată asupra unui martor sau colaborator al jus tiției, ce ar putea conduce la
intervenții asupra voinței sale de a depune declarație liber de ingerințe nejustificate, sau care este
o consecință a declarației sale . ”Anonimat” înseamnă că datele de identificare ale martorului nu
sunt divulgate în general părții opuse sau , în g eneral, publicului. ” Oameni apropiați ai martori lor
și colaboratori lor cu justiți a” includ rudele și alte persoane aflate în strânsă legătură cu martorii și
colaboratorii cu justiția, cum ar fi partenerul , copiii, nepoții , părinții și frații . ”Măsurile de
protecție” sunt toate măsurile individuale procedurale sau ne -procedurale având ca scop
protejarea martorului sau a colaboratorului justiției de orice intimidare și/sau de orice consecință
periculoasă a deciziei acestuia de a cooper a cu justiția . ”Program ul de protecție” presupune un
standard sau un set de măsuri individuale de protecție care sunt, de exemplu, descrise într -un
protocol de protecție, semnat de către autoritățile responsabile și de martorul sau c olaboratorul
justiției protejat.50
Pe lîngă principiile menționate în recomandarea (97)13, aici se mai prevăd următoarele
principii cu caracter general:
1) Personalul justiției penale ar trebui să dispună de o instruire adecvată și de îndrumări
pentru a aborda cazurile în care martorii ar putea necesita măsuri sau programe de
protecție;
2) Toate etapele procedurii legate de adoptarea, punerea în aplicare, modificarea și
revocarea măsurilor sau programelor de protecție ar trebui păstrate confidențiale .
Dezvăluirea neautorizată a ac estor informații ar trebui să fie pedepsită ca infracțiune,
după caz, în special pentru a asigura securitatea unei persoane protejate.
3) Adoptarea măsurilor sau programelor de protecție ar trebui, de asemenea, să țină seama
de necesitatea de a găsi un echili bru adecvat cu principiul protecției drepturilor și
așteptărilor victimelor.
În contextul dat, Consiliul recomandă statelor membre includerea obligatorie a infracțiunilor
legate de terorism în lista infracțiunilor pentru care este prevăzut programul de pro tecție.
Următoarele criterii ar trebui, printre altele, să fie luate în considerare atunci când se decide
asupra dreptului unui martor / colaborator al justiției la măsuri sau programe de protecție:
– implicarea persoanei care urmează să fie protejată (ca victimă, martor, co -autor, complice
sau ajutor și ajutor) în cadrul anchetei și / sau în cazul respectiv;
– relevanța contribuției;
– gravitatea intimidării;
50 Rec (2005)9
34
– disponibilitatea și adecvarea pentru a fi supuse măsurilor sau programelor de protecție ;
– exist ența altor dovezi care ar putea fi considerate suficiente pentru a stabili un caz legat de
infracțiuni grave ;
– martorii / colaboratorii justiției care sunt supuși aceluiași tip de intimidare ar trebui să aibă
dreptul la o protecție similară. Cu toate aces tea, orice măsuri / programe de protecție adoptate
vor trebui să țină cont de caracteristicile particulare ale subiectului și de nevoile individuale ale
persoanei (persoanelor) care trebuie protejată.
În calitate de măsuri care ar împiedica divulgarea iden tității martorului în cadrul
procesului penal, Consiliul recomandă următoarele:
1) Înregistrarea audiovizuală a declarațiilor făcute de martori / colaboratori ai justiției în
faza preliminară a procedurii;
2) Utilizarea declarațiilor date în timpul fazei preliminare a procedurii ca probă în instanță
atunci când nu este posibil ca martorii să se prezinte în fața instanței sau atunci când apar
în instanță ar putea să ducă la un pericol mare și real pentru martori i / colaboratorii
justiției sau pentru cei apropiați lor. Declarațiile premergătoare procesului de judecată ar
trebui să fie considerate drept dovadă valabilă dacă părțile au sau au avut șansa de a
participa la examinare să interogheze și / sau să examinez e în continuare martorul și să
discute conținutul declarației în timpul procedurii;
3) Divulgarea informațiilor care permit identificarea martorului în cel mai tîrziu stadiu
posibil al procedurii și / sau eliberarea numai a unor detalii selectate;
4) Excludere a sau restricționarea participării mass -media și / sau a publicului la proces;
5) Utilizarea dispozitivelor care împiedică identificarea fizică a martorilor și colaboratorilor
justiției, cum ar fi folosirea de ecrane sau perdele, deghizarea chipului martorul ui sau
distorsionarea vocii;
6) Utilizarea videoconferințelor.
Obiectivul principal al programelor de protecție ar trebui să fie protejarea vieții și a
securității personale a martorilor / colaboratorilor justiției și a persoanelor apropiate acestora,
care v izează, în special, asigurarea unei protecții fizice, psihologice, sociale și financiare
corespunzătoare și sprijin. Programele de protecție care implică schimbări dramatice în viața /
viața privată a persoanei protejate (cum ar fi relocarea și schimbarea identității) ar trebui să se
aplice martorilor și colaboratorilor justiției care au nevoie de protecție dincolo de durata
proceselor penale în care aceștia dau mărturie. Aceste programe, care pot dura o perioadă
limitată sau pe viață, ar trebui adoptate nu mai dacă nu sunt considerate suficiente alte măsuri
pentru a proteja martorul / colaboratorul justiției și persoanele apropiate acestora. acă este cazul,
35
măsurile de protecție ar putea fi adoptate în regim de urgență și provizoriu înainte de adoptarea
oficială a unui program de protecție.
Având în vedere rolul esențial pe care colaboratorii justiției îl pot juca în lupta împotriva
infracțiunilor grave, ar trebui să li se acorde atenția adecvată. Acolo unde este necesar,
programele de protecție aplicabile co laboratorilor de justiție care execută o pedeapsă cu
închisoarea pot include, de asemenea, aranjamente specifice, cum ar fi regimurile speciale
penitenciare. Protecția colaboratorilor justiției ar trebui, de asemenea, să vizeze menținerea
credibilității și a siguranței publice. Ar trebui întreprinse măsuri adecvate pentru a proteja
împotriva riscului ca colaboratorii justiției să comită noi infracțiuni în timp ce sunt protejați și,
prin urmare, chiar involuntar, pun în pericol cazul în instanță. Infracțiune a săvârșită cu intenție
de către un colaborator al justiției aflate sub protecție trebuie, în funcție de circumstanțele
relevante, să presupună revocarea măsurilor de protecție.
În ceea ce privește victimile infracțiunii, cel mai recent act normativ este reprezentat de
Recomandarea Consiliului Europei Rec(2006)8 cu privire la asistența victimilor infracțiunilor,
adoptată la 14 iunie 2006. În accepțiunea prezentei recomandări, ”v ictimă” înseamnă o persoană
fizică care a suferit un prejudiciu, inclusiv rănire fizică sau psihică, suferință emoțională sau
pierdere economică, cauzată de acte sau omisiuni care încalcă legea penală a unui stat membru.
Termenul victimă include, de asemenea , dacă este cazul, familia imediată sau persoanele aflate
în întreținerea victimei directe. Protecția integrității fizice și psihologice a victimei infracțiunilor
presupune aplicarea următoarelor principii:
1. Statele trebuie să asigure, în toate etapele p rocedurii, protecția integrității fizice și
psihice a victimei. Este posibil să fie necesară o protecție specială pentru victimele care ar putea
fi obligate să depună mărturie.
2. Trebuie luate măsuri speciale de protecție pentru victimele care prezintă ri scul de
intimidare, represalii sau repetarea victimizării.
3. Statele trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că, cel puțin în cazurile în
care ar putea exista un pericol pentru victime, atunci când persoana care a fost judecată sau
condamnată pentru o infracțiune este eliberată, se poate lua o decizie de a notifica victimele,
dacă este necesar.
4. În măsura în care un stat înaintează din proprie inițiativă informațiile menționate la
punctul 3, ar trebui să se asigure că victimele au dreptul să aleagă să nu le primească, cu excepția
cazului în care comunicarea lor este obligatorie în condițiile procedurilor penale relevante.
Recomandarea (2002)5 a Comitetului de Miniștri către Statele membre referitoare la
protecția femeilor împotriva violenței, adoptată de Comitetul Miniștrilor la 30 aprilie 2002, la
36
cea de -a 794 -a reuniune a Delegaților Miniștrilor , prevede aplicarea măsurilor de protecție pentru
femei, victime ale violenței împotriva amenințărilor și riscurilor răzbunării .
Recomandarea nr. R(20 01)11 privind principiile directoare în lupta împotriva
criminalității organizate încurajează statele să asigure măsuri de protecție pentru martorii și
colaboratorii cu justiția, care au oferit sau au acceptat să ofere informații sau să depună mărturie
cu privire la infracțiuni de crimă organizată, înainte, pe parcursul sau după finalizarea procesului
penal.
În calitate de organism care asigură protecția participanților la procesul penal este poliția,
care, conform Recomandării rec (2001)10 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind
codul european de etică alPoliției, adoptata de catre Comitetul Mi nistrilor la 19 septembrie 2001,
în cadrul a celei de -a 765 -a reuniune a delegatilor ministrilor , este obligată să respecte anumite
reguli, inclusiv protecția și asistența care le pot fi asigurate în timpul anchetei, mai ales cînd
există riscul de intimida re a martorilor. Poliția trebuie să acționeze cu pricepere în timpul
primelor stadii ale anchetei, în special, în privința contactelor cu persoanele implicate în
infracțiuni. Este important de a se li se asigura martorilor o protecție care să le garanteze acestora
securitatea, condiție de care depinde, în plus, mărturia lor și, în consecință, rezultatul anchetei.
Dacă martorilor le este teamă de consecințele pe care le pot avea mărturiilor lor, tehnicile de
anchetă trebuie să fi e sufi cient de fl exibile p entru a fi luate în considerație. Problema de
intimidare a martorilor devine acută mai ales în situațiile de terorism, criminalitate organizată,
infracțiuni legate de droguri și violență în familie. Este și mai difi cil de colaborat cu martorii,
care sunt, în același timp, victimele infracțiunilor în cauză. Prezentul articol demonstrează cît de
important este ca poliția să fi e conștientă de necesitățile martorilor care se afl ă în situații diferite
și să le asigure acestora protecția. Aceasta presupune, nu doar, o formare specială a personalului
de poliție ci și indicații referitoare la modalitățile conform cărora poliția trebuie să lucreze cu
martorii.51
În conformitate cu Recomandarea (2000) 19 privind rolul urmăririi penale în sistemul de
justiție penală, adoptată de Comitetul de Miniștri la data de 6 octombrie 2000 la cea de -a 724 -a
reuniune a delegaților Miniștrilor , pregătirea este atît o datorie cît și un drept al tuturor
procurorilor publici, înainte de numirea lor cît și în mod permanent. Statele ar t rebui astfel să ia
măsuri efi ciente pentru a asigura că procurorii publici au o educație și o pregătire adecvate, atît
înainte cat și după numirea în funcție. În special, procurorii publici ar trebui să cunoască, printre
altele, protecția constituțională și legală a suspecților, victimelor și martorilor . Procurorii publici
51 Colectie acte interna V.II p.488
37
trebui e să țină seama de interesele martorilor, în special să ia și să promoveze măsuri pentru
protejarea vieții lor, a siguranței și intimității, sau să aibă grijă să fi e luate aceste măsuri.
La 2 martie 2016, Comitetul European pentru Probleme Criminale aprobă Planul de
acțiune al Consiliului Europei privind combaterea criminalității transnaționale organizate pentru
anii 2016 -2020.52 Unul dintre scopurile Planului este protecția martorilor infracțiunilor. În ceea
ce privește punerea în aplicare a programelor de protecție a martorilor, este clar că martorii joacă
un rol -cheie în lupta împotriva crimei organizate . Având în vedere evenim entele recente din
Europa privind criza migrației, cooperarea , utilizarea și dezvoltarea protecției martorilor în lupta
împotriva crimei organizate a avut o importanță majoră. Organizațiile criminale sunt implicate în
prezent nu numai în traficul de ființe umane, ci și în activitățile de contrabandă a migranților.
Există deja o serie de dispoziții legale menite să asigure că un martor poate depune mărturie în
condiții de siguranță atât în timpul, cât și după proces, însă implementarea practică necesită
îmbu nătățiri. Domeniul de aplicare a programelor de protecție a martorilor și drepturile
martorilor, care decid să adere la astfel de programe, necesită o analiză suplimentară.
Consiliul Europei conștientizează necesitatea măsuri lor politice privind coordonar ea
programelor internaționale de protecție a martorilor cu alocarea bugetelor corespunzătoare, astfel
încât aceste programe să poată fi puse în aplicare cu adevărat. Precum și necesitatea crește rii
gradul ui de conștientizare cu privire la importanța asigur ării siguranței anumitor martori pentru a
le încuraja să coopereze în furnizarea probelor necesare pentru condamnarea infractorilor. De
asemenea, trebuie să se țină cont de rolul societății civile specializate în domeniu. De exemplu,
multe ONG -uri reprezin tă primul punct de contact pentru victimele unor tipuri de crimă
organizată (de exemplu, traficul de ființe umane, contrabanda cu migranți etc.) . Ar trebui să se
promoveze încheierea de acorduri privind "schimbul" de martori protejați între statele membre și
să se urmărească și cooperarea cu țările terțe.
Pentru înbunătățirea st andardizării legale și practice , Consiliul își propune r evizuirea
Recomandării Rec (2005) 9 privind protecția martorilor și a colaboratorilor . Această revizuire ar
trebui să permită o evaluare a măsurii în care protecția rudelor și a altor persoane apropiate de
martor este elaborată și pusă în practică în mod adecvat în practică. O atenție deosebită ar trebui
acordată traficului de ființe umane și contrabandei migranților și martoril or în cazurile de
amenințare din partea organizațiilor criminale.
O altă acțiune inclusă în planul strategic este e laborarea orientărilor privind drepturile și
obligațiile martorilor protejați. Pentru a depăși reticența și teama martorului de a -și respecta
52 Adresa web
38
obligația de a depune mărturie în cadrul procedurilor penale și de a stimula cooperarea co –
inculpaților ca coroană sau martori de stat în lupta împotriva organizațiilor criminale
transfrontaliere , este important ca martorii știu ce drepturi și garanții su nt atunci când intră în
programul de protecție a martorilor. Pe de altă parte, în ceea ce privește co -inculpații care decid
să coopereze cu sistemul justiției penale ca martori, este la fel de important ca aceștia să se
angajeze și să-și respecte obligații le. Nevoile acestor două tipuri de martori trebuie abordate
separat, chiar dacă reticența de a coopera în ambele cazuri provine din aceeași cauză: teama
pentru propria lor securitate și securitatea rudelor. În acest context, se propune numi rea unui
grup de experți, de preferință cu experiență recunoscută în problemele juridice și cu cunoștințe
practice sau experiență în stabilirea de orientări privind înțelegerile cu martori.
O altă măsură propusă în cadrul Planului de acțiuni este e fectuarea unui studiu d e
cercetare privind utilizarea eficientă a programelor de protecție a martorilor . Ar trebui făcută o
analiză a posibilității legale, atât în legislația internă, cât și în cea internațională, de realocare a
martorilor protejați în țări străine și de folos ire a mărturiilor anterioare procesului de probă. De
asemenea, ar trebui să se țină seama de utilizarea videoconferințelor pentru martorii protejați de
audiere. Elaborarea orientărilor privind drepturile și obligațiile martorilor protejați și studiu de
cercetare privind utilizarea eficientă a programelor de protecție a martorilor ar trebui coordonat e,
deoarece rezultatele studiului de cercetare ar putea fi utilizate pentru elaborarea orientărilor
privind drepturile martorilor protejați . În mod similar, informațiile obținute de experții în
domeniul protecției drepturilor martorilor ar putea fi incluse în studiul de cercetare. Ar trebui
instituit un grup de experți care să efectueze studiul de cercetare bazat pe date empirice privind
numărul de martori realocați țărilor străine și problemele întâlnite în executarea unor astfel de
programe de martor transfrontalier.
Totodată Consiiul își propune implementarea programelor de formare pentru judecător i,
procurori și agenț i de aplicare a legii, personal al unităților de protecție a martorilor în domeniul
implement ării eficient e a programelor de protecție a martorilor și nevoil or speciale ale
martorilor, victimelor protejate și ale martorilor colaboratori protejați și ale rudelor acestora.
2.4. Directivele Uniunii Europe ne
Problema necesității unui instrument legislativ în domeniul protecției martorilor la nivelul
Uniunii Europene a fost luată în considerare de mai mulți ani. Încă din 1997, a 16 -a recomandare
a Programului de acțiune în domeniul prevenirii și combaterii crim ei organizate a propus
39
examinarea necesităților din sfera protecției martorilor și a persoanelor care colaborează în
cadrul acțiunii judiciare.53 Pînă atunci, Rezoluți a Consiliului Uniunii Europene privind protecția
martorilor în cadrul luptei împotriva criminalității organizate internaționale, adoptată de
Consiliul Uniunii Europen e la data de 23 noiembrie 1995 , invita Statele membre să garanteze o
protecție adecvată a m artorilor, țin înd seama de principii le directoare stipulate în prezenta
rezoluție. Astfel, î n sensul prezentei rezoluții, "martor" înseamnă orice persoană, indiferent de
statutul său juridic, care posedă informații sau informații considerate de autoritatea competentă
ca fiind materiale în cadrul procedurilor penale și care ar putea pune în pericol persoana în cauză
dacă este divulgată . Martori i ar trebui protejați împotriva tuturor formelor de amenințare,
presiune sau intimidare directe sau indirecte . State le membre trebuie să asigure protecția
adecvată și eficientă a martorilor înainte, în timpul și după studiile în care autoritățile competent e
consideră necesar acest lucru. Asemenea protecție trebuie extinsă și asupra părinților, copiilor și
altor rude apropiate ale martorilor, dacă este necesar, pentru a evita orice formă de presiune
indirectă . Atunci când această protecție este instituită, fiecare caz va trebui să fie examinat în
mod individual pentru a determina dacă trebuie solicitată acordul martoru lui și al rudelor sale .
Autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să decidă, din proprie inițiativă sau la cererea
unui martor, ca adresele și datele de identificare ale martorului să fie cunoscute n umai de
autoritățile respective. D acă amenințare a este extrem de gravă, poate fi permisă schimbarea
identității martorului și, dacă este necesar, a membrilor familiei sale imediate .
Una dintre formele de protecție care trebuie avute în vedere este posibilitatea de a
prezenta dovezi într -un alt loc decâ t cel în care persoana urmărită este situată prin utilizarea,
dacă este necesar, a metodelor audiovizuale, cu respectarea principiului adversar, astfel cum este
interpretat în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului . Facilit area asistenț ei jurid ice
în acest domeniu, chiar și în absența unor astfel de dispoziții în legislația statului căruia îi este
adresată cererea, cu excepția cazului în care respectarea cererii de asistență ar fi contrară
principiilor generale ale acestei Legea statului.54
Prin intermediul Rezoluției Consiliului Uniunii Europe ne din 20 De cembrie 1996 asupra
persoanelor care colaborează cu procesul judiciar în lupta împotriva crimei organizate
internaționale, Statele membre sunt invitate să prevadă măsuri adecvate de protecție pen tru orice
persoană și, dacă este necesar, pentru părinții, copiii și alte persoane apropiate acestuia, care, în
53 DOCUMENT DE LUCRU AL COMISIEI privind fezabilitatea legislației UE în domeniul protecției martorilor și
colaboratorilor justiției
54 Rezolutia 95/C 327/04
40
virtutea dorinței individului de a coopera cu procesul judiciar, sunt sau ar putea fi expuse la un
pericol grav și imediat.
Totuși, ambele rezoluții au un domeniu de aplicare limitat, aplicându -se doar cazurilor de
combatere a crimei organizate și fiind instrumente legislative neobligatorii. În plus, posibilitatea
de a acorda avantaje în schimbul informațiilor este prevăzută în legislația obligatorie precum
Decizia cadru privind combaterea terorismului , și Decizia cadru a Consiliului privind poziția
victimelor în cadrul procesului penal.55
În anul 2000, Uniunea Europeană adoptă o nouă Strategie pentru Prevenirea și controlul
crimei organizate. În cadrul căreia s e pregăte a o propunere privind un instrument cu referire la
poziția și protecția martorilor și a persoanelor care participă sau care au participat la organizații
criminale și care sunt pregătite să coopereze cu procesul ju diciar prin furnizarea de informații
utile în scopuri investigative și de probă , sau prin furnizarea de informații care pot contribui la
privarea organizațiilor criminale de resursele lor sau de încasările infracțiunii. Propunerea ar
trebui să ia în considerare posibilitatea, în cazuri adecvate, printre altele, de a reduce pedepsirea
unei persoane acuzate care asigură o cooperare substanțială în astfel de cazuri. Ar trebui elaborat
un model, care să ia în considerare experiența Europol și să fie utili zat pe o bază bilaterală.
În ceea ce privește adoptarea Directivei 2011/99/UE a Parlamentului European și a
Consiliului privind ordinul european de protecție, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene seria L 338 din data de 21 decembire 2011, tre buie precizat că s -a avut în vedere
necesitatea ca, într -un spațiu comun de justiție fără frontiere interne, protecția acordată unei
persoane fizice într -un stat membru să fie asigurată și de statul membru în care se mută sau în
care s -a mutat persoana res pectivă. Cu alte cuvinte, victimele acțiunilor criminale care se bucură
de protecție într -un stat membru se vor putea bucura de aceeași protecție și dacă se mută în alt
stat membru.
Această directivă ia în considerare diferitele tradiții juridice ale state lor membre, precum
și faptul că o protecție eficace poate fi asigurată prin intermediul ordinelor de protecție emise de
o altă autoritate decât o instanță penală, cu mențiunea că nu creează obligații de modificare a
sistemelor naționale pentru adoptarea mă surilor de protecție și nici obligații de introducere sau
de modificare a sistemului de drept penal pentru executarea ordinului european de protecție.56
Directivă se aplică măsurilor de protecție care sunt destinate în mod particular să
protejeze o persoană împotriva unei fapte penale a unei alte persoane care poate, în orice fel, să îi
pună în pericol viața sau integritatea fizică, psihologică și sexuală, de exemplu prin prevenirea
55 Ducument de lucru UE
56 conferinta
41
oricărei forme de hărțuire, precum și demnitatea sau libertatea personală a acesteia, de exemplu
prin prevenirea răpirilor, a urmăririi în scop de hărțuire și a altor forme de constrângere indirectă
și care sunt destinate să prevină noi acte infracționale și să reducă consecințele actelor
infracționale anterioare.57 În contextul Di rectivei, „ordin european de protecție” înseamnă o
decizie, adoptată de o autoritate judiciară sau echivalentă a unui stat membru în legătură cu o
măsură de protecție, pe baza căreia o autoritate judiciară sau echivalentă a altui stat membru
adoptă măsura sau măsurile corespunzătoare în temeiul propriei legislații naționale în vederea
continuării asigurării protecției persoanei protejate. „Măsură de protecție” înseamnă o decizie în
materie penală, adoptată în statul emitent în conformitate cu legislația naț ională și procedurile
sale, prin care una sau mai multe dintre interdicți ile sau restricțiile menționate, sunt impuse unei
persoane care reprezintă un pericol pentru a proteja o persoană protejată de o faptă penală care i –
ar putea pune în pericol viața, in tegritatea fizică sau psihologică, demnitatea, libertatea personală
sau integritatea sexuală. „Persoană protejată” înseamnă o persoană fizică beneficiară a protecției
care decurge dintr -o măsură de protecție adoptată de statul emitent.58 Un ordin european de
protecție poate fi emis numai atunci când în statul emitent a fost deja adoptată o măsură de
protecție, care impune persoanei care reprezintă un pericol una sau mai multe dintre următoarele
interdicții sau restricții:
interdicția de a se deplasa în anum ite localități, locuri sau zone definite în care își are
reședința persoana protejată sau pe care le vizitează;
interdicție sau o reglementare a contactului, sub orice formă, cu persoana protejată,
inclusiv la telefon, prin mijloace electronice sau prin po ștă obișnuită, prin fax sau orice alte
mijloace;
o interdicție sau o reglementare a apropierii de persoana protejată la o distanță mai mică
decât cea prevăzută.
Directivei 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012
de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor
criminalității și de înlocuire a Deciziei -cadru 2001/220/JAI a Consiliului. Care se aplică în
privința infracțiunilor săvârșite în Uniune și procedurilor penale care se desfășoară în Uniune.
Scopul acestei directive, așa cum este prevăzut, de altfel, chiar în conținutul său, este acela de a
garanta faptul că victimele criminalității be neficiază de informații, de sprijin și protecție adecvate
și că sunt în măsură să participe în procedurile penale. Alături de o serie de reglementări care
57 Directivei 2011/99/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind ordinul european de protecție, publicată
în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L 338 din data de 21 decembire 2011
58 Ibidem
42
vizează garanții pentru victimele traficului de persoane, ale terorismului, ale criminalității
organi zate, ale violenței în cadrul relațiilor apropiate, ale violenței sexuale sau exploatării, ale
violenței bazate pe gen, ale infracțiunilor inspirate de ură, pentru victimele cu dizabilități și
pentru victimele -copii, precum și drepturi ale acestora vizând participarea activă la procedurile
penale, dreptul la informare, dreptul la serviciile de interpretariat și traducere și de acces la
serviciile de justiție reparatorie, inclusiv, de exemplu, la medierea dintre victimă și autorul
infracțiunii, conferința fa milială și cercurile de verdict, se regăsesc și dispoziții referitoare la
pregătirea inițială și continuă a funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în domeniul
de referință. Astfel, se reglementează faptul că orice funcționar implicat în cad rul procedurilor
penale care este susceptibil de a intra în contact personal cu o victimă ar trebui să poată primi și
să primească o formare inițială și continuă corespunzătoare, la un nivel adecvat contactului cu
victima respectivă, astfel încât să poată identifica victimele și nevoile acestora și să le trateze
într-un mod respectuos, atent, profesionist și nediscriminatoriu.59
Potrivit Directivei 2012/29/UE „victimă” înseamnă:
persoană fizică ce a suferit un prejudiciu, inclusiv o vătămare a integrității sale fizice,
mentale sau emoționale, sau un prejudiciu economic, cauzate în mod direct de o
infracțiune;
membrii familiei unei persoane al cărei deces a fost cauzat în mod direct de o infracțiune
și care au suferit prejudicii în urma decesului persoanei r espective;
Principalele drepturi ale victimei garantate de prezentul act legisltiv sunt:
Dreptul la evitarea contactului dintre victimă și autorul infracțiunii în incinta în care se
desfășoară procedurile penale, instanțele judecătorești trebuie să benefic ieze de săli de
așteptare separate pentru victime.
Dreptul la protecție al victimelor în cursul cercetării presupune audierile victimelor fără
întârzieri nejustificate, numărul audierilor victimelor este cât mai redus cu putință.
Dreptul la protecția vieții private presupune adoptarea măsuril or adecvate pentru a proteja
caracteristicile personale ale victimei luate în considerare în evaluarea individuală , imaginile
victimelor și ale membrilor familiilor acestora.
Dreptul la e valuarea individuală a vic timelor pentru identificarea nevoilor de protecție
specifice
Dreptul la protecție în cursul procedurilor penale de care beneficiază victimele cu nevoi
specifice de protecție presupune: audierea victimei în incinte concepute sau adaptate în acest
59 conferinta
43
scop, audi eri desfășurate de către sau prin intermediul unor profesioniști pregătiți în acest scop,
măsuri de evitare a contactului vizual între victime și autorii infracțiunilor, inclusiv pe parcursul
depunerii mărturiei, prin mijloace adecvate, inclusiv prin utili zarea mijloacelor tehnice de
comunicare, folosirea mijloacelor tehnice de comunicare adecvate;
Dreptul la protecție al victimelor -copii în cursul procedurilor penale.
44
3. ANALIZA MĂSURILOR DE PROTECȚIE A PARTICIPANȚILOR
LA PROCESUL PENAL ÎN LEGISLAȚIA REPUBLICII MOLODVA
3.1. Subiecții protecției participanților la procesul penal
Persoanele protejate . Protecția martorilor și altor participanți la procesul penal are drept
scop asigurarea securității participanților la procesul penal, a căror viață, integritate corporală,
libertate ori proprietate sunt amenințate ca urmare a faptului că dețin date pe care au acceptat să
le furnizeze organelor judiciare și care constituie probe concludente cu privirea la săvîrșirea unor
infracțiuni grave, deosebit de grave și excepțional de grave.60
Potrivit Legii nr.105 cu privire la protecția martorilor și altor participa nți la procesul
penal, persoană protejată constituie persoana cu care s -a încheiat un acord de protecție și care are
un statut procesual specificat în prezenta lege. Din definiția dată , deducem două condiții generale
pentru a beneficia de protecție de stat pe parcursul procesului penal: încheierea acordului de
protecție și deținerea statutului procesual specificat de legea nr.105.
Acordul de protecție este o înțelegere confidențială scrisă între persoana protejată și
organul abilitat cu protecția martorilo r privind măsurile care trebuie aplicate în scopul protecției
persoanei, privind atribuțiile părților și circumstanțele de încetare a protecției.61 În cazul
protecției rudelor apropiate și membri lor de familie este necesară cererea persoanelor prevazute
în art.2 al prezentei legi. Astfel, b eneficiari ai dreptului de protecție pot fi atît persoane
participante la procesul penal, cît și persoane care nu participă la proces :
a) martor sau partea vătăma tă;
b) victima, care acceptă să coopereze pînă la începerea procesului penal;
c) bănuit, învinuit, inculpat care acceptă să depună declarații ce pot constitui probe
concludente cu privire la o infracțiune gravă, deosebit de gravă sau excepțional de gravă;
d) condam nat în timpul executării unei pedepse privative de libertate care acceptă să depună
declarații ce pot constitui probe concludente cu privire la o infracțiune gravă, deosebit de gravă
sau excepțional de gravă;
e) persoana care nu are o calitate procesuală, dar care acceptă să furnizeze informații
privitor la pregătirea unor infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de grave;
f) rudele apropiate și membrii de familie a persoanelor protejate.62
60 Art1 legea 105
61 Art2 alin 7 legea 105
62 Drept procesual penal carte
45
În majoritatea actelor legislative internaționale conceptul de "martor" cuprinde orice
persoană care oferă informații relevante cu referire la cauza penală. Aceat concept include și
experții și interpreții participanți la proces. Pentru aplicarea măsurilor de protecție, este relevant
funcția martorului – de persoană care deține informații important e pentru procedurile judiciare
sau penale . Statutul martorului sau forma mărturiei este irelevant. Totodată nu este relevantă
etapa procesului , sau momentul proce dural, pentru aplicarea protecției. Potrivit prevederilor
internaționale și naționale, persoanele care pot beneficia de protecție pot fi clasificate în categorii
principale:
1. Colaboratori cu justiți a – aici se includ persoan ele care au participat la săvîrșirea
infracțiunii sau sunt participanți ai unei organizașii criminale și c unoștințe importante despre
structura organizației, modul de funcționare, sau depun mărturii despre săvîrșirea infracțiunii.
2. Martori – orice persoană care cunoaște informați i relevante despre săvîrșirea unei
infracțiuni.
3. Victime -martori – peroanele care au suferit un prejudiciu în urma săvîrșirii unei fapte
ilicite.
4. Reprezentanți ai organelor judiciare și polițienești – includ experții, traducătorii,
colaboratorii poli ției și alt personal care a participat la diferite etape ale procesului.
5. Persoane apropiate – sunt rudele și alte persoane apropiate ale categoriilor de
participanți la proces enumerate mai sus.
Potrivit Codului de procedură penală63, martorul este perso ana citată în această calitate de
organul de urmărire penală sau de instanță, precum și persoana care face declarații, în modul
prevăzut de prezentul cod, în calitate de martor. Ca martori pot fi citate persoane care posedă
informații cu privire la vreo ci rcumstanță care urmează să fie constatată în cauză. Pot beneficia
de dreptul la protecție din partea statului numai martor ii în cauză penală ce ține de infracțiuni
grave, deosebit de grave sau excepțional de grave, aflată în fază de u rmărire penală sau de
judecată.
În urma modificării legislației naționale în domeniul protecției participanților la procesul
penal, pe parcursul ultimilor ani, și odată cu aprobarea Legii nr. 105 -XVI din 16.05.2008, s -a
schimbat substanțial categoriile de persoane pasibile de măsuri protecție din partea statului.
Potrivit articolului 3 al legii menționate mai sus, măsurile de protecție pot fi aplicate doar în
cazul infracțiunilor grave, deosebit de grave și excepțional de grave. Astfel, martorii,
informato rii despre crimele comise și alți participanți la procese penale în legătură cu
63 Art 90, CPP
46
infracțiunile mai puțin grave nu pot beneficia de protecție. După părerea autorului, se constată o
încălcare a principiului egalității cetățenilor. Astfel, numai o parte dintre cetățeni pot beneficia de
măsuri de protecție din partea statului. În schimb, victime ale infracțiunilor mai puțin grave,
martoriii, persoane care au declarat organelor de drept despre crimele mai puțin grave comise sau
care au contribuit la depistarea, p revenirea, curmarea, cercetarea și descoperirea acestor crime,
rămîn expuși potențialelor acțiuni de agresiune, ca urmare a statutului său în procesul penal.
Considerăm că criteriul de aplicare a măsurilor de protecție ar trebui să fie starea de pericol,
consistența mărturiilor, importanța acestora pentru descoperirea infracțiunilor, dar nu gravitatea
infracțiunii. Concluzionăm că completarea legislației Republicii Moldova cu privire la protecția
participanților, cu prevederi ce presupun accesul la programe de protecție a participanților la
procese penale în cazul infracțiunilor mai puțin grave, ar spori semnificativ implicarea
cetățenilor în contracararea și prevenirea infracțiunilor, cît ți la scăderea nivelului de crime în
societate în general.
Legislația penală stabilește că calitatea de victimă o deține orice persoană fizică căreia,
prin infracțiune, i -au fost aduse daune morale, fizice sau materiale. Victima are un interes în
cadrul procesului penal și este interesată în rezultatele acestuia. Victima, d e îndată ce a fost
identificată, beneficiază în condițiile legii de dreptul la protecție și compensare, precum și de
dreptul de a depune o cerere privind aplicarea măsurilor de protecție.64 Menționăm că numai
victim a în cauză penală ce ține de infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de grave,
aflată în fază de urmărire penală sau de judecată, care acceptă să coopereze pînă la începerea
procesului penal pot beneficia de protecție din partea statului. Articolul 215/1 a Codului de
procedură specia lă scoate în evidență o categorie aparte de victime, victimele violenței în
familie . Rțiunea în cazul dat reiese din riscul sporit de repetare a violenței, traiului în comun, și
riscului de a influența victima din partea agresorului. Astfel, c ererea victimei violenței în familie
adresată, în cursul procesului penal, organului de urmărire penală, procurorului sau instanței de
judecată privind amenințările cu moartea, cu aplicarea violenței, cu deteriorarea sau distrugerea
bunului ori alte acte ilegale va fi examinată de instanța de judecată, care este obligată să ia
măsuri de asigurare a protecției victimei față de bănuit, învinuit, inculpat membru de familie prin
emiterea unei ordonanțe de protecție.
Potrivit articolului 59 din Codul de procedură penal ă a Republicii Moldova, parte
vătămată este considerată persoana fizică căreia i s -a cauzat prin infracțiune un prejudiciu moral,
fizic sau material, recunoscută în această calitate, conform legii, cu acordul victimei. Minorul
64 Art.58 CPP
47
căruia i s -a cauzat prejudici u prin infracțiune va fi considerat parte vătămată fără acordul său.
Recunoașterea ca parte vătămată se efectuează prin ordonanța organului de urmărire penală,
imediat după stabilirea temeiurilor de atribuire a unei asemenea calități procesuale. În cazul î n
care, după recunoașterea persoanei ca parte vătămată, s -au constatat circumstanțe care atestă
lipsa cauzării prejudiciului, organul de urmărire penală încetează participarea acestei persoane ca
parte vătămată în procedura respectivă prin ordonanță motiva tă. Parte vătămată în cauză penală
ce ține de infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de grave, aflată în fază de urmărire
penală sau de judecată, poate , la fel ca și victima, beneficia de aplicarea măsurilor de protecție
din partea statului.
Necesitatea aplicării, în unele cazuri, a acestor măsuri rezidă din faptul că, în ultima
perioadă , se observă tot mai multe cazuri de influențare a părților vătămate și martorilor, prin
folosirea unor metode violente . Drept rezultat, se constată cazuri de declarații false, dar și refuz a
martorilor sau a părții vătămate de a îndeplini obligați ile sale legale ce țin de procesul penal .
Drept consecinșă, infractorii evită răspunderea penală, iar părțile vătămate îsi pierd încrederea în
sistemul judiciar al st atului. O situație similară se constată și în locurile de detenție , atunci cînd
infractorul și martorul se află în același loc. Situația pare a fi chiar mai grava datorită existenții
subculturii, ceea ce mărește considerabil posibilitatea atentatelor și gr adul de violență. Astfel,
legislația prevede dreptul condamnațolor la protecție în timpul executării unei pedepse privative
de libertate pedepsei cu închisoare sau detențiune pe viață , în cazul în care acceptă să depună
declarații ce pot constitui probe c oncludente cu privire la o infracțiune gravă, deosebit de gravă
sau excepțional de gravă ori să furnizeze informații privind pregătirea unor infracțiuni grave,
deosebit de grave sau excepțional de grave.
În conformitate cu Legea 105, bănuitul, învinuitul, inculpatul care acceptă să depună
declarații ce pot constitui probe concludente cu privire la o infracțiune gravă, deosebit de gravă
sau excepțional de gravă ori să furnizeze informații privind pregătirea unor infracțiuni grave,
deosebit de grave sau exc epțional de grave, pot beneficia de măsuri de protecție. În conformitate
cu Codul de procedură penală , bănuitul este persoana fizică față de care există anumite probe că
a săvîrșit o infracțiune pînă la punerea ei sub învinuire. Persoana poate fi recunoscută în calitate
de bănuit prin unul din următoarele acte procedurale, după caz:
1) procesul -verbal de reținere;
2) ordonanța sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de libertate;
3) ordonanța de recunoaștere a p ersoanei în calitate de bănuit.
Organul de urmărire penală nu este în drept s ă mențină în calitate de bănuit persoana reținută mai
mult de 72 de ore, persoana în privința căreia a fost aplicată o măsură preventivă neprivativă de
48
libertate – mai mult de 10 zile din momentul cînd i s -a adus la cunoștință ordonanța despre
aplicarea măsurii preventive; persoana în privința căreia a fost dată o ordonanță de recunoaștere
în această calitate – mai mult de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General și al adjunc ților săi –
mai mult de 6 luni. La momentul expirării , după caz, a unui termenilor de mai sus, organul de
urmărire penală este obligat să elibereze bănuitul reținut ori să revoce, în modul stabilit de lege,
măsura preventivă aplicată în privința lui, dispunîn d scoaterea lui de sub urmărire sau punerea lui
sub învinuire. În caz de prelungire a termenului de menținere în calitate de bănuit mai mult de 3
luni, ofițerul de urmărire penală este obligat să informeze i mediat bănuitul despre aceasta.
Organul de urmări re penală sau instanța de judecată, constatînd că bănuiala nu s -a confirmat,
este obligată să elibereze bănuitul reținut sau să revoce măsura preventivă aplicată în privința lui
pînă la expir area termenelor indicate, dispunînd scoaterea lui de sub urmărire . Calitatea de bănuit
încetează din momentul eliberării reținutului, revocării măsurii preventive aplicate în privința lui
ori, după caz, anulării ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit și scoaterii lui de sub
urmărire, sau din momentul emiterii de către organul de urmărire penală a ordonanței de punere
sub învinuire. Învinuitul este persoana fizică față de care s -a emis, în conformitate cu prevederile
codului de procedură penală, o ordonanță de punere sub învinuire. Învinuitul în privința căruia
cauza a fost trimisă în judecată se numește inculpat.
Dintre persoan ele care nu a u o calitate procesuală pot beneficia de protecție persoanele
care acceptă să furnizeze informații privitor la pregătirea unor infracțiuni grave, deosebit de
grave sau excepți onal de grave , și rudele apropiate și membrii de familie ale persoanelor
menționate mai sus. Menționăm că calitatea de rude apropiate se stabilește în conformitate cu
articolul 6 al Codului de procedură penală. Astfel, rude apropiate sunt copiii, părinții , înfietorii,
înfiații, frații și surorile, bunicii și nepoții persoanelor participante la proces, care au solicitat
aplicarea măsurilor de protecție. Membrii de familie care pot beneficia de acest drept sunt rudele
directe, rudele prin afinitate, tutorele, curatorul, persoana aflată sub tutelă sau curatelă,
logodnicul, logodnica, persoanele aflate în concubinaj.
În perioada programului de protecție, persoanele protejate sunt obligate să furnizez e
informațiile pe care le dețin prin depunere a declar ațiilor sau sesizărilor la organele de urmărire
ori a declar ațiilor în instanță de judecată. Tot odată, acestea trebuie să se conformeze măsurilor de
protecție prevăzute în programul de protecție, îndeplinindu -le cu strictețe și să nu divulge datele
privind măsurile de protecție, alte date referitoare la programul de protecție menționate în
acordul de protecție . Pentru a nu pune în pericol realizarea programului de protecție, persoanele
protejate trebuie să se abțină de la orice comunic are cu anumite persoan e fără permisiunea
organului abilitat și să informeze organul abilitat despre orice schimbare apărută în viața
49
personală, precum și despre apariția unor circumstanțe care ar putea pune în pericol reali zarea
programului de protecție. În cazul persoanelor ca re fac parte din programul de protecție , în
timpul aflării în locul de detenție, să respecte cu strictețe regimul stabilit în funcție de calitatea pe
care o deține, conform legislației în vigoare, și să nu provoace conflicte sau situații de conflict
care a r genera alte pericole decît cele cu care este amenințat.
Organele de s tat înzestrate cu atribuții de p rotecție și control . Prevederile articolului 5 al
Legii cu privire la protecția martorilor și altor participanți la procesul penal nr. 105 – XVI din
16.05.2008 și prevederile Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din
27.12.2012 determină strict organul abilitat cu drepturi de prot ecție a martorilor și altor
participanți la procesul penal . Conform Concepției de refor mare a Ministerului Afacerilor
Interne și a structurilor subordonate și desconcentrate ale acestuia65, Misiunea Inspectoratului
General constă în implementarea politicii de stat ce ține de asigurarea legalității, ordinii publice,
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, precum și a proprietății publice și private.
Inspectoratul național de investigații , în calitate de subdiviziune a Inspectoratului general, se
creează în scopul relevării, investigării și descoperirii infracțiunilor deosebit de gr ave și
excepțional de grave, precum și a celor cu o rezonanță socială sporită, urmăririi și tragerii la
răspundere penală a infractorilor deosebit de periculoși, organizării, desfășurării și dirijării
activităților speciale de investigații și curmării crim inalității organizate. Inspectoratul Național de
Investigații coordonează activitatea tuturor subdiviziunilor poliției criminale subordonate
Inspectoratului General , inclusiv Direcția 6 Protecție martori, și are o rază de acoperire pe întreg
teritoriul Rep ublicii Moldova.66
Direcția nr. 6 a INI gestionează activitatea de protecție a martorilor și altor participanți la
procesul penal. Aceasta a fost inclusă organizatoric în INI, deși, prin natura atribuțiilor nu
desfășoară activități de investigații. Direcți a întâmpină dificultăți de desfășurare a activităților
deoarece cadrul normativ existent nu permite aplicarea întregului spectru de măsuri de protecție
și asistență prevăzute de legislația specifică și nu este conform practicii europene în materie.
Considerăm că Direcția de Protecție a Martorilor trebuie pusă în subordinea șefului IGP,
ca subdiviziune specializată, pentru respectarea principiului confidențialității (minimizarea
numărului de persoane ce dețin informații) și al independenței decizional e.67
Atribuțiile Inspectoratului Național de Investigații, în calitate de organ abilitat în
domeniul măsurilor de protecție a participanților la proces sunt următoarele:
65 Concept reforma mai
66 Hotar guvern
67 R A P O R T PRIVIND ANALIZA FUNCȚIONALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA
p.122
50
a) asigură executarea hotărîrii cu privire la aplicarea măsurilor de protecție, emise î n
conformitate cu art.215 alin.(2) din Codul de procedură penală;
b) emite decizie privind aplicarea măsurilor de protecție;
c) identifică soluțiile necesare și suficiente în scopul aplicării măsurilor de protecție optime;
d) elaborează, în comun cu persoa na protejată sau cu r eprezentantul legal al acesteia, programul
de protecție;
e) întocmește acordul de protecție, care urmează a fi semnat de conducătorul organului abilitat și
de persoana protejată sau de re prezentantul legal al acesteia;
f) organizează b ază de date proprie cu privire la persoanele incluse în program și la măsurile de
protecție aplicate, asigurînd o maximă siguranță a confidențialității;
g) aplică măsurile de protecție conform programului de protecție;
h) efectuează alte acțiuni prevăzute în programul de protecție;
i) aplică, după caz, măsuri urgente sau măsuri de asistență stipulate în prezenta lege;
j) gestionează fonduri de la bugetul de stat și din surse de finanțare externe, necesare realizării
programului de protecție;
k) efectuează m ăsuri speciale de investigații în conformitate cu prevederile legislației în vigoare;
l) verifică, în orice timp, modul de executare a deciziilor privind aplicarea măsurilor de protecție
și modul de aplicare a măsurilor urgente și de asistență de către ad ministrația locului de detenție .
Dacă nu există alte modalități de realizare a atribuțiilor sale, organul abilitat poate
schimba identitatea angajaților săi ori proprietatea sa imobiliară și bunurile mobile folosite de
angajați în procesul de implementare a anumitor măsuri, în conformitate cu prezenta lege.
Organul abilitat cooperează cu organele de protecție a martorilor din alte state, asigură instruirea
continuă a angajaților săi. Organul abilitat emite acte departamentale privind administrarea
bazelor d e date, modalitățile de asigurare a maximei siguranțe a confidențialității, alte acte
menite să asigure aplicarea eficientă a măsurilor de protecție. Actele departamentale elaborate de
organul abilitat trebuie să fie conforme actelor internaționale unanim recunoscute în domeniu,
Constituției Republicii Moldova, Codului de procedură penală.
În caz de stare de pericol, pe parcursul efectuării urmăririi penale, organul de urmărire
penală este abilitat cu atribuția de a aplica din oficiu măsurile urgente s au măsurile de asistență
prevăzute în prezenta lege, cu informarea imediată sau în cel mult 24 de ore a procurorului și a
organului abilitat. În cazul în care constată necesitatea aplicării măsurilor de protecție, organul de
urmărire penală propune procuro rului emiterea unei hotărîri privind aplicarea măsurilor
respective.
51
Procurorul care conduce urmărirea penală și procurorul ierarhic superior sînt abilitați cu
atribuția de a aplica din oficiu măsurile urgente sau măsurile de asistență prevăzute în prezent a
lege, cu informarea imediată sau în cel mult 24 de ore a organului abilitat. La propunerea
organului de urmărire penală sau din oficiu, procurorul care conduce urmărirea penală ori
procurorul ierarhic superior emite o hotărîre privind aplicarea măsurilor de protecție în condițiile
art.215 din Codul de procedură penală. La propunerea motivată a organului abilitat, procurorul
poate autoriza sau înainta judecătorului de instrucție pentru autorizare măsurile speciale de
investigație în conformitate cu prevede rile legislației în vigoare.
Persoana aflată în stare de pericol poate înainta procurorului care conduce urmărirea
penală sau, după caz, instanței de judecată o cerere de includere în programul de protecție.
Examinînd în mod confidențial cererea, procuror ul sau, după caz, instanța de judecată emite o
hotărîre cu privire la aplicarea măsurilor de protecție. În urma constatării din oficiu a stării de
pericol, procurorul sau, după caz, instanța de judecată sînt obligați să examineze cazul în mod
confidențial , cu participarea persoanei aflate în stare de pericol, emițînd o hotărîre cu privire la
aplicarea măsurilor de protecție. Procurorul ori instanța de judecată poate recomanda organului
abilitat aplicarea unei măsuri de protecție concrete.
În cazul deținuților care conlucrează cu organele de justiție și necesită aplicarea măsurilor
de protecție, a dministrația locului de detenție este abilitată cu atribuția de a aplica măsurile
urgente și măsurile de asistență prevăzute în lege, cu informarea imediată sau în cel mult 24 de
ore a procurorului și a organului abilitat. Măsurile de protecție a persoanelor care se află în
locurile de detenție se dispun de organul abilitat și se execută de administrația locului de
detenție în comun cu Departamentul Instituț iilor Penitenciare al Ministerului Justiției.
Decizia de aplicare a măsurilor de protecție emisă de organul abilitat trebuie să conțină:
a) data emiterii hotărîrii cu privire la aplicarea măsurilor de protecție;
b) date cu privire la persoana inclusă în p rogram;
c) informații despre fondul cauzei aflate în fază de urmărire penală sau de judecată;
d) eventualul pericol la care este expusă persoana în privința căreia se vor aplica măsurile de
protecție;
e) măsurile de protecție care se preconizează a fi apli cate.
Decizia de aplicare a măsurilor de protecție în privința persoanei aflate în stare de pericol
este emisă de șeful organului abilitat în termen rezonabil, nu mai mare de 30 de zile de la
emiterea hotărîrii cu privire la aplicarea măsurilor de protecț ie. În cazul în care hotărîrea cu
privire la aplicarea măsurilor de protecție nu corespunde cerințelor prevăzute în prezenta lege,
52
șeful organului abilitat solicită prin decizie corectarea inexactităților. Organul emitent al hotărîrii
este obligat să se co nformeze în termen de 3 zile.
Mecanismul de control asupra aplicării măsurilor de protecție, este reglementat de Legea
105. Astfel, Procurorul General și adjuncții lui special împuterniciți exercită controlul asupra
executării legilor de către organele abilitate cu atribuții de aplicare a măsurilor urgente, măsurilor
de protecție și măsurilor de asistență. Procurorul abilitat cu atribuții de control dispune de dreptul
de acces la informația ce constituie secret de stat, aco rdat în modul stabilit de lege.
În cazul refuzului procurorului de a examina cererea de includere în program ori de a
emite o hotărîre cu privire la aplicarea măsurilor de protecție, persoana poate ataca actul de refuz
în temeiul articolului 453 alin (2) din Codul de procedură penală. Astfel, cînd consideră că i -au
fost încălcate drepturile, persoana poate depune plîngere la judecătorul de instrucție în termen de
10 zile. Plîngerea se examinează în termen de 10 zile, în condiții de confidențialitate și în
conformitate cu prevederile art .313 din Codul de procedură penală. Hotărîrea judecătorului de
instrucție este obligatorie pentru organul abilitat cu dreptul de a aplica măsuri urgente, măsuri de
protecție și măsuri de asistență . În cazul în care instanța de judecată refuză să examineze cererea
ori să emită o hotărîre cu privire la aplicarea măsurilor de protecție, persoana poate ataca actul de
refuz în temeiul art.453 alin.(2) din Codul de procedură penală.
Hotărîrea cu privire la aplicarea măsurilor de protecție, emisă de procuror ori d e instanța
de judecată, trebuie să conțină:
a) datele cu privire la persoană și cazierul judiciar;
b) referire la existența unei cereri scrise a persoanei care urmează a fi protejată;
c) statutul procesual al persoanei sau, după caz, lipsa acestuia;
d) descrierea cauzei aflate în fază de urmărire penală sau de judecată;
e) datele și informațiile furnizate de persoană, caracterul lor concludent în probatoriu,
circumstanțele în care persoana a intrat în posesia datelor și a probelor furnizate sau pe care le va
furniza;
f) date care confirmă starea de pericol;
g) estimarea posibilităților de recuperare a prejudiciului cauzat prin infracțiune;
h) date referitoare la situația financiară a persoanei;
i) recomandarea privind aplicarea unei măsuri de protecție concrete, după caz.
Procurorul sau instanța de judecată poate include în hotărîre și alte date relevante, după
caz. Hotărîrea cu privire la aplicarea măsurilor de protecție se remite imediat organului abilitat
sau în cel mult 24 de ore, în condițiile art.215 din Codul de procedură penală, executarea ei fiind
obligatorie.
53
Deasemenea, ținînd seama de complexitatea sarcinilor în cadrul implementării
programelor de protecție, este crucial posibilitatea asigurării pregătirii adecvate a personalului
implicat . În cazuri frecvente, în calitate de martori în procese penale apar victime sau părți
vătămate minori, persoane vulnerabile sau persoane cu nevoi speciale. Ca urmare, ofițerii de
protecție efectuează un spectru larg de funcții care necesită aptitudini dif erite și, probabil, mai
largi decât cele obișnuite cu caracter polițienesc. Pe lîngă faptul că ei trebuie să fie vigilenți,
buni interogatori și agenți sub acoperire, precum și asistenți sociali, negociatori și chiar
consilieri. Dezvoltarea continue a abi lităților colaboratorilor reprezintă cheia eficienței unui
program de protecție a martorilor. Ca urmare, formarea trebuie să aibă o natură multidisciplinară,
continue și să acopere diverse domenii.
3.2. Temeiul aplicării și încetării măsurilor de protecție în procedura penală
Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității organizate transnaționale
prevede că statele trebuie să ia măsurile adecvate pentru a proteja martorii în procedurile penale
referitoare la infracțiunile care fac obiectu l Convenției și a protocoalelor sale. Aceste infracțiuni
includ: participarea la un grup criminal organizat , spălarea banilor , corupția în sectorul public ,
obstrucționarea justiției , traficul de persoane , fabricarea și traficul ilicit de arme de foc,
contrabanda cu migranți , alte infracțiuni grave, astfel cum sunt definite în convenție, care
cuprind elementele de transnaționalitate și implicarea unui grup criminal organizat.
Potrivit Legi 105, t emeiuri pentru aplicarea programul ui de protecție a participanților la
procesul penal servesc următoarele:
a) existența stării de pericol în privința persoanelor enumerate la art.2 pct. (1) al Legii 105 ;
b) depunerea ori acceptarea depunerii unor declarații privitor la infracțiuni grave, deosebit de
grave sau excepțional de grave fie depunerea ori acceptarea depunerii unei informații pînă la
începerea procesului penal;
c) declarațiile ce constituie probe concludente în descoperirea infracțiunilor sau în judecarea
obiectivă a cauzei penale ce ține de infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de grave.
Deducem cîteva condiții esențiale, prezența cărora permite aplicarea măsurilor de
protecție sau includerea în programul de protecție:
1) Starea de pericol reală
2) Prezența unui statut procesual special menționat în Legea 105
3) Etapa procesului: înainte și pe parcursul procesului
54
4) Statut procesual în cazul infracțiunilor grave, deosebit de grave și excepțional de
grave .
5) Declarațiile depuse sau care urmează a fi depuse constituie probe concludente în
descoperirea sau judecarea infracțiunilor.
Odată cu adoptarea Legii nr.59 din 2012 privind activitatea specială de investigație, în
scopul asigurării securității colaboratorilor confidențiali, a membrilor familiilor și a rudelor
acestora, se permite efectuarea de măsuri speciale de investigații în vederea protecției lor în
modul stabilit de lege. În același context menționăm faptul că, pentru a emite hotărîre cu privire
la aplicărea măsurilor de protecție trebuie, mai întîi de toate, obținută informaț ia despre starea de
pericol în care se află martorii, victimele sau alți participanți la procesul penal. Reieșind din
natura informației date, este evident ca aceasta poate fi obținută în cadrul activității speciale de
investigație, de exemplu prin realiza rea interceptării convorbirilor telefonice. Potrivit art.24 din
Legea nr.59 „Privind activitatea specială de investigație”, rezultatele măsurilor speciale de
investigații pot servi drept temei pentru efectuarea altor măsuri speciale de investigații în sco pul
prevenirii criminalității și asigurării securității statului, ordinii publice, precum și în calitate de
probe dacă au fost efectuate în cadrul unei cauze penale. În cazul în care ofițerul de investigații
constată o bănuială rezonabilă cu privire la săv îrșirea sau la pregătirea săvîrșirii unei infracțiuni,
el transmite imediat, prin raport, toate materialele organului de urmărire penală. Utilizarea
rezultatelor unei măsuri speciale de investigații din cadrul unui dosar special într -un alt dosar
special s e efectuează doar cu autorizarea procurorului care a autorizat măsura inițială. În
viziunea autorului tezei, acest articol trebuie completat, stipulîndu -se că rezultatele măsurilor
speciale de investigație pot servi drept temei pentru includerea în program ul de protecție a
participanților la procesul penal.
Anumite infracțiuni care nu pot fi clasificate drept infracțiuni grave sau deosebit de
grave, în conformitate cu articolul 16 al Codului penal al Republicii Moldova, cu alte cuvinte,
infracțiunile pedepsite cu o privare maximă de libertate de cel puțin cinci ani sau cu o pedeapsă
mai gravă , au încă un impact social considerabil sau pot fi de natură atât de violentă încât să
impună măsuri de protecție pentru martori , sau victime . De exemplu, în cazul infracțiunilor din
cadrul familiei, unde martorii vulnerabili (copii, femei, vârstnici) sunt adesea supuși intimidării
sau amenințărilor din partea agresorilor, alți membri ai familiei . Codul de procedură penală
prevede, în articolul 215/1 aplicarea măsur ilor de protecție pentru victimele și martorii violenței
în familie, ceea ce este foarte important. Totodată, violența în familie este o infracțiune mai puțin
gravă, conform legislației penale naționale. Acesta este un exemplu ce demonstrează contradicția
dintre diferite acte legislative naționale.
55
În urma modificării legislației naționale în domeniul protecției participanților la procesul
penal, pe parcursul ultimilor ani, și odată cu aprobarea Legii nr. 105 -XVI din 16.05.2008, s -a
schimbat substanțial cat egoriile de persoane pasibile de măsuri protecție din partea statului.
Potrivit articolului 3 al legii menționate mai sus, măsurile de protecție pot fi aplicate doar în
cazul infracțiunilor grave, deosebit de grave și excepțional de grave. Astfel, martorii ,
informatorii despre crimele comise și alți participanți la procese penale în legătură cu
infracțiunile mai puțin grave nu pot beneficia de protecție. După părerea autorului, se constată o
încălcare a principiului egalității cetățenilor. Astfel, numai o p arte dintre cetățeni pot beneficia de
măsuri de protecție din partea statului. În schimb, victime ale infracțiunilor mai puțin grave,
martoriii, persoane care au declarat organelor de drept despre crimele mai puțin grave comise sau
care au contribuit la de pistarea, prevenirea, curmarea, cercetarea și descoperirea acestor crime,
rămîn expuși potențialelor acțiuni de agresiune, ca urmare a statutului său în procesul penal.
Considerăm că criteriile de aplicare a măsurilor de protecție ar trebui să fie:
– starea de pericol sau gravitatea intimidării
– relevanța mărturiilor, importanța acestora pentru descoperirea infracțiunii,
– existența altor dovezi care ar putea fi considerate suficiente pentru a stabili un caz legat
de infracțiuni grave;
– martorii și alți participanți la procesul penal care sunt supuși aceluiași tip de intimidare
ar trebui să aibă dreptul la o protecție similară. Cu toate acestea, orice măsuri de protecție
adoptate vor trebui să țină cont de caracteristicile particulare ale subiectului și de nevoile
individuale ale persoanei care trebuie protejată.
3.3. Clasificarea măsurilor de protecție a participanților la procesul penal
Conform art.8 al Legii din 28.01.1998, măsurile de protecție de stat au fost clasificate în
ordinare și extraordinare.68 Măsurile ordinare se reduceau la paza personală, paza locuinței și
averii, eliberarea mijloacelor speciale de apărare individuală, de legătură și informare privind
pericolul, plasarea temporară în locuri lipsite de pericol, tăinuirea datelor despre persoa na
protejată. Măsurile extraordinare prevedeau schimbarea locului de muncă sau studii, strămutarea
în alt loc de trai, cu atribuire obligatorie a locuinței, schimbarea actelor de identitate prin
schimbarea numelui, schimbarea exteriorului, examinarea cauze i în ședință judiciară închisă.
68 Drept procesual penal, partea genearla, carte p.355
56
Unii autori clasifică măsurile de protecție în măsuri procedurale și neprocedurale.
Măsurile procedurale se referă la măsurile aplicate nemijlocit pe parcursul procesului penal, ca
exemplu servește măsura de aplicare a moda lităților speciale de audiere. Măsurile neprocedurale
se aplica în afara procesului, de exemplu schimbarea identității.
După natura juridică și modul de reglementare deosebim următoarele categorii de măsuri :
1) Măsuri procedurale penale , prevăzute de Codul de procedură penală;
2) Măsuri urgente, măsuri de protecție și măsuri de asistență , prevăzute de Legea din
16.05.2008;
3) Măsuri de protecție prin acțiuni de investigație operativă , prevăzute Legea privind
activitatea operativă de investigații .69
Măsurile prevăzute de Codul de procedură penală , în linii genearle, constau în modalități
specifice de audiere a martorului, de prezentare a persoanei spre recunoastere, examinarea cauzei
în ședință închisă, etc.
Examinarea cauzei în ședință închisă . Conform art.18 din Codu l de procedură penală, î n
toate instanțele judecătorești ședințele sînt publice, cu excepția cazurilor prevăzute de prezentul
articol. Accesul în sala de ședință poate fi interzis presei sau publicului, prin încheiere motivată,
pe parcursul întregului proc es sau al unei părți din proces, în interesul respectării moralității,
ordinii publice sau securității naționale, cînd interesele minorilor sau protecția vieții private a
părților în proces o cer, sau în măsura considerată strict necesară de către instanță cînd, datorită
unor împrejurări speciale, publicitatea ar putea să prejudicieze interesele justiției. Judecarea
cauzei în ședința închisă a instanței trebuie argumentată și efectuată cu respectarea tuturor
regulilor procedurii judiciare.
Audierea martorul ui în condiții speciale și protecția lui . Dacă există motive temeinice de
a considera că viața, integritatea corporală sau libertatea martorului ori a unei rude apropiate a lui
sînt în pericol în legătură cu declarațiile pe care acesta le face într -o cauz ă penală privind o
infracțiune gravă, deosebit de gravă sau excepțional de gravă și dacă există mijloacele tehnice
respective, judecătorul de instrucție sau, după caz, instanța poate admite ca martorul respectiv să
fie audiat fără a fi prezent fizic la loc ul unde se află organul de urmărire penală sau în sala în
care se desfășoară ședința de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice speciale. Audierea
martorului în condițiile menționate se face în baza unei încheieri motivate a judecătorului de
instruc ție sau, după caz, a instanței din oficiu ori la cererea motivată a procurorului, avocatului,
martorului respectiv sau a oricărei persoane interesate. Martorului audiat în condițiile prezentului
69 Drept procesual penal carte, p. 355
57
articol i se permite să comunice altă informație despre ident itatea sa decît cea reală. Informația
despre identitatea reală a martorului și alte date relevante ce exprimă legătura cauzală dintre
fapta săvîrșită și martor se consemnează de către judecătorul de instrucție într -un proces -verbal
separat care se păstreaz ă la sediul instanței respective în plic sigilat, în condiții de maximă
siguranță a confidențialității. Martorul poate fi audiat prin intermediul unei teleconferințe cu
circuit închis, cu imaginea și vocea distorsionate astfel încît să nu poată fi recunosc ut.
Declarațiile martorului, audiat în condițiile prezentului articol, se înregistrează prin mijloace
tehnice video și se consemnează integral în procesul -verbal întocmit în conformitate cu
prevederile art.260 și 261 din Codul de procedură penală. Casetele video pe care a fost
înregistrată declarația martorului, sigilate cu sigiliul instanței, se păstrează în original la instanță
împreună cu copia procesului -verbal al declarației. Declarațiile martorului, audiat în condițiile
prezentului articol, pot fi uti lizate ca mijloc de probă numai în măsura în care ele sînt confirmate
de alte probe. Pot fi audiați ca martori, în condițiile prezentului articol, și investigatorii sub
acoperire.70
Prezentarea persoanei spre recunoaștere celui care urmează să o recunoască în afara
spațiului vizibilității celui care urmează a fi recunoscut.71
Măsurile de protecție a investigatorului sub acoperire. Ivestigatorul sub acoperire își
desfășoară activitatea în conformitate cu scopurile și sarcinile indicate în ordonanța procurorul ui.
Identitatea investigatorului sub acoperire este cunoscută numai procurorului și poate fi dezvăluită
numai cu acordul scris al investigatorului și în conformitate cu Legea cu privire la secretul de
stat. În cazul în care există pericol real pentru viața și sănătatea investigatorului sub acoperire,
precum și în cazurile descoperirii identității acestuia, procurorul îl retrage imediat din misiunea
sub acoperire.
Limita dreptul învinuitului, reprezentantului lui legal, apărătorului, părții vătămate, părții
civile, părții civilmente responsabile și reprezentanților lor, de a lua cunoștință de materialele
sau datele privind identitatea martorilor sau altor persoane participante la procesul penal, în
scopul asigurării păstrării secretului de stat, comercial sa u a unui alt secret ocrotit de lege,
precum și în scopul asigurării protecției vieții, integrității corporale și libertății acestora.72
Potrivit prevederilor Legii cu privire la activitatea specială de investigații, În scopul
asigurării securității colabora torilor confidențiali, a membrilor familiilor și a rudelor acestora, se
permite efectuarea de măsuri speciale de investigații în vederea protecției lor în modul stabilit de
70 Cpp art 110
71 CPP, alin. (3) art 116
72 Cpp alin5, art 293
58
lege. Informația despre colaboratorul confidențial poate fi făcută publică doar cu acordul scris al
acestuia. În acest caz, drept t emei pentru efectuarea măsurilor speciale de investigații este
raportul ofițerului de investigații privind circumstanțele ce pun în pericol securitatea proprie, a
familiei sale și a persoanelor apropiate lui. Articolul 30 al Legii cu privire la activitatea specială
de investigații Investigatorii sub acoperire pot fi audiați ca martori în cadrul procesului penal.
Pentru motive întemeiate, investigatorul sub acoperire poate fi audiat în condițiile Legii cu
privire la protecția martorilor și altor participanți la procesul penal.
Legea din 16.05.2008 prevede trei tipuri de măsuri de protecție a participanților la
procesul penal:
1) Măsuri urgente
2) Măsuri de protecție
3) Măsuri de asistență .
Măsurile urgente de protecție în procedura penală . În cazul cînd participantul la procesul
penal se află într -o stare de pericol care presupune aplicarea unor măsuri urgente de protecție,
organul de urmărire penală poate emite o decizie cu scopul de a aplica acest tip de măsuri . Iar în
cel mult 24 de ore de la emiterea deciziei, organul abilitat este obligat să înștiințeze procurorul
care conduce urmărirea penală , despre acest fapt . Măsurile urgente aplicate, în privința
participantului la procesul penal, de organul de urmărire penală constau în:
asigurarea pazei personale, pazei locuinței ori a bunurilor
interceptarea comunicărilor
supravegherea prin intermediul mijloacelor audio , video
plasarea temporară într -un loc sigur
protejarea deplasării sau limitarea deplasării
eliberarea mijloacelor speciale active și pasive de protecție personală.73
În funcție de caz, organul care aplică măsurile urgente poate s tabili termenul lor de
acțiune. Măsurile urgente pot fi aplicate singure sau cumulativ, inclusiv cu măs urile de asistență.
Măsurile urgente în privința persoanelor aflate în locurile de detenție sînt aplicate de către
administrația locului de detenție, cu informarea imediată sau în cel mult 24 de ore a procurorului
care efectuează controlul privind respecta rea legis lației în locurile de detenție. Măsurile urgente
aplicate de administrația locului de detenție în privința persoanei aflate în locurile de detenție
constau în:
plasarea într -un loc special amenajat în acest scop;
73 Art.13 legea 105
59
transferul la un alt loc de detenț ie;
transportarea cu aplicarea unor măsuri mai riguroase de protecție;
instalarea tehnicii speciale de semnalizare în locul de detenție;
instalarea, în încăperile de detenție, a legăturii telefonice directe (interfon) cu unitatea de
gardă a locului de dete nție și cu organul abilitat.
Măsuri de protecție de protecție a participanților la procesul penal . În cadrul procesului
penal pot fi aplicate, în privința persoanei protejate, următoarele măsuri de protecție:
protecția datelor de identitate;
audierea cu ap licarea unor modalități speciale;
schimbarea domiciliului sau locului de muncă ori de studii;
schimbarea identității, schimbarea înfățișării;
instalarea unui sistem de alarmă la locuință sau reședință;
schimbarea numărului de telefon;
asigurarea protecției bunurilor. 74
Măsurile de protecție pot fi aplicate singure sau cumulativ, inclusiv cu măsurile urgente ș i/sau cu
măsurile de asistență.
Schimbarea domiciliului martorului sau r elocarea poate fi efectuată la nivel național, ceea
ce presupune schimbarea domiciliului în interiorul țării, și relocarea internațională, transferul în
alt stat. Capacitatea țărilor de a face schimb de martori protejați în momente de amenințare
sporită sau de a le muta sub o nouă identitate într -o altă țară reprezintă mijloace importante de
consolidare a capacității programelor naționale de protecție a martorilor. Totuși, actuala
cooperare transfrontalieră continuă să fie la un nivel scăzut. Pentru a îmbunătăți situația, statele
ar trebui:
să elaboreze standarde minime care să justifice relocarea internațională;
să simplific e proceduril e de solicitare și de admitere;
să armonizeze legislația și politicile naționale rezonabile, inclusiv terminologia utilizat ă;
să creeze rețele de agenții de protecție a martorilor pentru a stabili contacte directe între
funcționari relevanți;
să coordone ze standardele de recrutare, verificare și instruire a personalului;
să elaboreze criterii comune pentru determinarea standardelor de viață și a beneficiilor .75
74 Art.14, legea 105
75 Good practices p.94
60
Potrivit prevederilor Legii 105, p ersoana protejată care execută pedeapsa cu închisoare
ori detențiune pe viață poate fi transferată la un alt penitenciar din Republica Moldova sau la un
penitenciar din altă țară în baza acordurilor de asistență juridică internațională în materie pen ală
la care Republica Moldova este parte.
Protecția datelor de identitate ale persoanei protejate se asigură prin nedivulgarea
informației referitoare la ea. În decizia de aplicare a măsurilor respective de protecție și în
acordul de protecție se precizeaz ă proporția de nedivulgare a datelor de identitate, precum și,
după caz, perioada de aplicare a măsurilor.
În caz de necesitate, organul abilitat poate propune persoanei schimbarea locului de
muncă ori a locului de studii în conformitate cu legislația în v igoare. În cazul aplicării unei
asemenea măsuri, organul abilitat este obligat să contribuie la identificarea și la asigurarea unui
nou loc de muncă ori de studii. Condițiile de schimbare a domiciliului, a locului de muncă ori de
studii sînt prevăzute în a cordul de protecție. Schimbarea identității constă în schimbarea datelor
personale și, după caz, în modificări de natură socială, juridică, etnică etc. Persoana protejată sau
reprezentantul legal al acesteia în condițiile art. 23 alin. (2) stabilește volu mul schimbărilor de
identitate. Noua identitate nu poate avea nici o influență asupra statutului persoanei și nici asupra
unor alte drepturi sociale, cultur ale și politice ale persoanei. După expirarea termenului de
aplicare a măsurii de protecție, persoana poate reveni la vechea identitate sau poate păstra noua
identitate. Persoana protejată nu -și poate restabili identitatea inițială dacă în noua sa identitate a
influențat semnificativ statutul unui terț prin căsătorie, paternitate, maternitate etc. Schimba rea
identității poate avea loc doar în cazul absenței unor obligații ale persoanei protejate față de terți.
Dacă, după aplicarea măsurii, s -a constatat că persoana protejată are față de terți anumite
obligații pe care, cunoscîndu -le, nu le -a adus la cunoșt ință organului abilitat, acesteia i se
stabilește un termen pentru stingerea obligațiilor. În cazul refuzului de a stinge obligațiile,
persoanei i se aplică alte măsuri de protecție.76
Dacă persoana protejată a comis o infracțiune înainte de schimbarea iden tității, organul
abilitat, la solicitarea instanței de judecată, asigură prezența acesteia și folosirea identității ei
inițiale, iar instanța poate decide aplicarea modalităților speciale de audiere a persoanei în
conformitate cu art.110 din Codul de proce dură penală. Schimbarea înfățișării constă în
efectuarea unor intervenții chirurgicale sau de alt gen, acceptate de persoana protejată sau de
reprezentantul legal al acesteia în condițiile art. 23 alin. (2), în scopul modificării unor părți
vizibile ale co rpului. Schimbarea înfățișării nu trebuie să afecteze convingerile culturale și
76 Legea 105.
61
religioase ale persoanei. Ea se va aplica doar în cazul în care celelalte măsuri vor fi considerate
ineficiente și doar cu acordul expres al persoanei protejate sau al reprezen tantului legal al
acesteia în condițiile art. 23 alin. (2).
Instalarea sistemului de alarmă presupune dotarea locuinței, reședinței sau unei alte
încăperi cu echipament care să asigure înștiințarea rapidă a organului abilitat și/sau a organelor
de poliție despre un pericol iminent la care este supusă pe rsoana. Schimbarea numărului de
telefon se efectuează prin modificarea numărului de telefonie fixă sau mobilă al persoanei
protejate. În cazul schimbării numărului de telefon, numele persoanei protejate poate fi radiat,
prin decizie a organului abilitat, din listele operatorului telefonic.
Protecția bunurilor persoanei protejate se realizează prin asigurarea pazei lor, prin alte
modalități legale prevăzute în acordul de protecție.77
Măsuri de asistență . În acordul de protecție pot fi incluse și alte măsuri de asistență, cum
ar fi:
integrarea în alt mediu social;
recalificarea profesională;
asigurarea unui venit decent pînă la găsirea unui loc de muncă;
asistența la obținerea unei noi profesii;
asistența medicală;
asistența juridică;
asistența psihologică și socială.
Măsurile de asistență în privința persoanelor protejate aflate în locurile de detenție se aplică
de către administrația locului de detenție în condițiile Codului de executare și ale altor acte
normative în vigoare, cu acordul organului abilitat.
3.4. Programul de protecție a martorilor.
Programul de protecție a martorilor este un program secret, stabilit în mod oficial, cu
criterii stricte de admitere, care prevede relocarea și schimbarea identității martorilor ale căror
vieți sunt amenințate de un grup criminal din cauza cooperării lor cu autoritățile de aplicare a
legii.78 Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei definește ”programul de protecție” drept un
standard sau un set de măsur i individuale de protecție care sunt, de exemplu, descrise într -un
protocol de protecție, semnat de către autoritățile responsabile și de martorul sau colaboratorul
77 Legea 105
78 Good practices
62
justiției protejat Drept urmare, principalul obiectiv al programelor de protecție a martor ilor ar
trebui să fie asigurarea vieții și siguranței personale a martorilor, a rudelor acestora sau a
persoanelor apropiate lor. Programele de protecție a martorilor ar trebui să ofere diverse metode
de protecție între care s -ar putea număra oferirea posi bilității de schimbare a identității, de
mutare într -un alt loc, asistență în obținerea unui serviciu nou, gardă de corp sau alt tip de
protecție fizică .
Legislația națională definește „programul de protecție” drept ansamblu al măsurilor de
protecție apl icate de către organul abilitat cu protecția martorilor, cu acordul persoanei protejate,
în scopul protecției vieții, integrității corporale și sănătății acesteia, în condițiile prevăzute de
lege, luîndu -se în considerare personalitatea martorului, informa ția pe care o deține, pericolul
existent sau eventual.
Includerea unei persoane în programul de protecție se face dacă sînt respectate cumulativ
următoarele condiții:
a) există cererea ei scrisă;
b) persoana are calitatea prevăzută de Legea 105;
c) perso ana se află în stare de pericol;
d) există o hotărîre motivată a procurorului sau a instanței de judecată privind aplicarea
măsurilor de protecție, emisă în temeiul art.215 din Codul de procedură penală.
Includerea în programul de protecție a unui minor sau a unei persoane cu capacitate de
exercițiu limitată este condiționată de acordul dat în scris de reprezentanții lor legali.
Inițierea programului de protecție a participanților la procesul penal se face în baza
deciziei organului abilita t. Persoana aflată în stare de pericol înaint ează procurorului care
conduce urmărirea penală o cerere scrisă de includere în programul de protecție. Procurorul este
obligat să examineze cererea în mod confidențial . În cazul cînd organul de anchetă constată din
oficiu, în urma investigațiilor, prezența unui pericol legat de securitatea martorului, procurorul
este obligat sî examineze cazul în comun cu participantul la procesul penal. În ambele cazuri,
procurorul emite o hotărîre cu privire la aplicarea măsur ilor de protecție, care la rîndul său este
remisă organului abilitat cu protecția martorilor în cel mult 24 de ore, avînd un caracter
obligatoriu. Procurorul ori instanța de judecată poate recomanda organului abilitat aplicarea unei
măsuri de protecție con crete. Hotărîrea emisă de procuror trebuie să conțină următoarele:
a) datele cu privire la persoană și cazierul judiciar;
b) referire la existența unei cereri scrise a persoanei care urmează a fi protejată;
c) statutul procesual al persoanei sau, după caz , lipsa acestuia;
d) descrierea cauzei aflate în fază de urmărire penală sau de judecată;
63
e) datele și informațiile furnizate de persoană, caracterul lor concludent în probatoriu,
circumstanțele în care persoana a intrat în posesia datelor și a probelor furnizate sau pe care le va
furniza;
f) date care confirmă starea de pericol;
g) estimarea posibilităților de recuperare a prejudiciului cauzat prin infracțiune;
h) date referitoare la situația financiară a persoanei;
i) recomandarea privind aplicarea une i măsuri de protecție concrete, după caz.79
În cazul refuzului procurorului de a examina cererea ori refuzului de emite re a hotărî ei
cu privire la aplicarea măsurilor de protecție, persoana poate ataca actul de refuz la judecătorul
de instrucție. În cazul în care instanța de judecată refuză să examineze cererea ori să emită o
hotărîre cu privire la aplicarea măsurilor de protecție, persoana poate ataca actul de refuz în
temeiul art.453 alin.(2) din Codul de procedură penală.
Decizia de aplicare a măsurilor de protecție în privința persoanei aflate în stare de pericol
este emisă de șeful organului abilitat în termen rezonabil, nu mai mare de 30 de zile de la
emiterea hotărîrii cu privire la aplicarea măsurilor de protecție. Decizia organului abilitat
conține :
a) data emiterii hotărîrii cu privire la aplicarea măsurilor de protecție;
b) date cu privire la persoana inclusă în program;
c) informații despre fondul cauzei aflate în fază de urmărire penală sau de judecată;
d) eventualul pericol la care este expusă persoana în privința căreia se vor aplica măsurile
de protecție;
e) măsurile de protecție care se preconizează a fi aplicate.
În termen de 3 zile din data emiterii deciziei, șeful organului abilitat încheie în scris un
acord de protecție cu persoana aflată în stare de pericol. În cazul în care și membrii de familie ai
persoanei protejate sînt supuși pericolului, acordul se încheie cu fiecare persoană separat. În
cazul în care persoana aflată în stare de pericol sau membrul de familie al acestei persoane ref uză
să semneze acordul de protecție, aceasta argumentează în scris refuzul. În momentul semnării
acordului, persoana dobîndește statutul de persoană protejată. Acordul de protecție în privința
unui minor este semnat de minor și de reprezentantul lui legal. În cazul în care reprezentantul
legal refuză să semneze ori, în anumite circumstanțe, nu este în stare să semneze, acordul este
semnat de reprezentantul organului de tutelă și curatelă. În cazul în care reprezentantul legal sau
reprezentantul organului de tutelă și curatelă are obiecții față de conținutul acordului, inclusiv
79 Art. 25, legea 105
64
față de măsura de protecție, acordul nu va fi semnat pînă la eliminarea contradicțiilor. În astfel de
cazuri, organul abilitat poate remite hotărîrea de aplicare a măsurilor de protecț ie procurorului
sau instanței de judecată. În toate cazurile, prioritate vor avea interesele minorului.80
Acordul de protecție a participanților la proces trebuie să conțină cîteva elemente
esențiale :
a) dispoziții generale privind părțile acordului, data și locul semnării lui;
b) măsura de protecție aplicată, condițiile și durata aplicării;
c) drepturile și obligațiile persoanei protejate, stabilite de prezenta lege;
d) obligațiile organului abilitat;
e) date despre persoana sau despre persoanele de legătură desemnate și condițiile în care
acestea își vor desfășura activitatea;
f) clauza conform căreia acordul este încheiat într -un singur exemplar, care se păstrează la
organul abilitat în condiții de maximă siguranță a confidențialității.
Dacă, în cursul urmăririi penale sau a judecării cauzei, au intervenit elemente noi față de
cele cuprinse în hotărîrea inițială, poate fi emisă o nouă hotărîre în condițiil e prezentei legi, care
poate genera modificarea acordului de protecție sau încheierea unui nou acord.
Acordul de protecție trebuie să prevadă un șir de obligații ale persoanei protejate,
nerespectarea cărora duce la excluderea din programul de protecț ie:
a) să furnizeze informațiile pe care le deține prin depunere a declarațiilor sau sesizărilor
la organele de urmărire ori a declarațiilor în instanță de judecată;
b) să se conformeze măsurilor de protecție prevăzute în programul de protecție,
îndeplinin du-le cu strictețe;
c) să nu divulge datele privind măsurile de protecție, alte date referitoare la programul de
protecție menționate în acordul de protecție;
d) să se abțină de la orice acțiune care ar putea pune în pericol realizarea programului de
prote cție, inclusiv să nu comunice cu anumite persoane fără permisiunea organului abilitat;
e) să informeze organul abilitat despre orice schimbare apărută în viața personală, precum
și despre apariția unor circumstanțe care ar putea pune în pericol realizarea programului de
protecție;
f) să nu comită acțiuni ce contravin legislației în vigoare;
g) în cazul aflării în locul de detenție, să respecte cu strictețe regimul stabilit în funcție de
calitatea pe care o deține, conform legislației în vigoare;
80 Art. 27, legea 105
65
h) să nu p rovoace conflicte și/sau situații de conflict care ar genera alte pericole decît
cele cu care este amenințat.81
Obligațiile persoanei protejate sunt echilibrate printr -un șir de drepturi ale martorilor:
a) să solicite revizuirea programului de protecție în cazul în care există temeiuri
rezonabile de a considera că ea însăși ori membrii ei de familie sînt sau pot fi amenințați cu
moartea, cu aplicarea violenței, cu deteriorarea sau distrugerea bunu rilor ori cu alte acte ilegale;
b) să propună reprezentantulu i organului abilitat aplicarea unei anumite măsuri de
protecție;
c) să refuze aplicarea unei măsuri de protecție în cazul în care aceasta contravine
convingerilor sale morale și religioase sau normelor de etică;
d) să semneze acordul de protecție;
e) să fie informată cu privire la toate măsurile de protecție care îi pot fi aplicate și cu
privire la drepturile și obligațiile sale.82
Nu există o perioadă stabilită în timpul căreia un martor trebuie să rămână în program ul
de protecție. Durata depinde de un nu măr de variabile : personalitatea martorului și gradul de
pericol exercitat. În medie, martorii sunt asistați financiar timp de 1 -2 ani. Asistență poate fi
încetată din diverse motive:
securitatea programului este compromisă de acțiunile martorului
incapa citatea martorului de a onora obligatiile sale prevăzute de acordul de
protecție,
martorul încalcă regulile stabilite în acord,
martorul refuză să depună mărturie în instanță sau depune mărturie falsă ,
gravitatea amenințării împotriva vieții martorilor s -a diminuat.
cererea scrisă a martorului
decesul persoanei protejate.
Drept temei pentru încetarea programului servește hotărîre a procurorului , a instanței de
judecată sau prin decizi a șefului organului abilitat. În cazul decesului persoanei protejate,
programul de protecție poate continua pentru rudele și persoanele apropiate ale persoanei în
cauză. Î n cel mult 3 zile după adoptarea hotărîrii de încetare a programului de către procuror sau
instanța de judecată , acestea comunică organului abilitat despre decizie.
Indiferent de momentul în care martorii vor rămâne în mod oficial neprotejați,
angajamentul la securitatea acestora, cu elementele sale centrale de diligență și gestionare a
81 Art.12, Legea105
82 Art.11, Legea 105
66
riscurilor, este pe tot parcur sul vieții. Experiența a arătat că, chiar și după încheierea programelor
de protecție formală, trebuie efectuată o arecare monitorizare a fiecărui caz, prin evaluarea
periodică a amenințărilor, înștiințarea martorilor despre eliberarea infractorului. Exper iența arată
că m artorii pot deveni din nou vulnerabili și pot avea nevoie de asistență suplimentară după
terminarea programului.83
83 Good practices p.74
67
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Problematica asigurării protecției participanților la procesul penal este una complexă . În
reglementîrile privind protecția martorilor și altor participanți la procesul penal există două
drepturi personale care trebuie respectate. Primul constă în protecția dreptului la viață, sănătate și
siguranță. Cu toate acestea, există aspectul opus al acestei chestiuni: dreptul inculpat ului să se
apere și dreptul inculpatului de a testa dovezile, ambele stipulat e în articolul 6 din Convenția
Europeană privind Drepturile Omului.
Mărturia martorilor are o importanță critică în investigarea și urmărirea penală a
criminalității. Din acest motiv, mulți martori, în special cei care mărturisesc împotriva crimei
organizate, sunt intimidați și amenințați. Statul protejează martorii în diferite moduri, uneori
ajungând până la a le muta și le dă o nouă identitate prin participarea la programele de protecție a
martorilor. Cu toate acestea, acest instrument este utilizat numai în cazuri excepționale, admisia
fiind guvernată de criterii stricte și obiective. Programul de Securitate a Martori lor Federali din
SUA a fost primul astfel de plan și a servit drept model pentru alte țări. Convențiile Organizației
Națiunilor Unite, practica tribunalelor penale internaționale, recomandările Consiliului Europei
și jurisprudența Curții Europene a Dreptur ilor Omului sunt printre alte surse de inspirație pentru
țările care își construiesc propriile programe. Există un număr tot mai mare de programe de
protecție a martorilor în statele membre ale Uniunii Europene. Diferențele dintre ele au fost
legate de var ietatea tradițiilor juridice și a experiențelor cu privire la crima organizată.
O analiză a cercetărilor efectuate în domeniul dat atît în Republica Moldova cît și la nivel
internațional evidențiază două posibile soluții pentru sporirea securității martori lor, victimelor și
altor participanți la procesul penal. Prima soluție constă în elaborarea legislației specifice,
complexe care ar reglementa toate aspectele protecției participanților la procesul penal. O altă
soluție este completarea legislației procesu al-penale cu prevederi care reglementează protecția
participanților la procesul penal. În Republica Moldova s -a optat pentru combinarea acestor două
soluții.
În cadrul tezei date, autorul a făcut o analiză a legislației Republicii Moldova în domeniul
măsu rilor de protecție a participanților la procesul penal din perspectiva standartelor
internaționale în domeniul dat. Rezultatele analizei legislației au permis conturarea unui șir de
lacune și propunerea unor posibile soluții și recomandări pentru înbunătăț irea legislației
naționale în domeniul măsurilor de protecție a pa rticipanților la procesul penal.
68
Rolul și importanța martorilor în procesul penal este incontestabil. Totuși, acesta fiind
însoțit de pericolul atingerii drepturilor fundamentale ale martorilor , proclamate în convențiile
internaționale și constituție. Este greu să găsim prevederi în legislațiile naționale care să prevadă
măsuri de protecție a martorilor care proclamă dreptul unui martor la protecție.84 În majoritatea
izvoarelor de drept , protecția martorilor în cadrul procesului penal este prezentată drept o datorie
a Statului. Totodată este abuzivă obligarea prin lege a persoanelor să coopereze cu organele de
drept, fără să le ofere protecție împotriva agresiunilor potențiale. Ar fi tot uși normal ca
depunerea unei mărturii să fie ca o obligație civilă generală și să aibă drept corespondent un
drept special al martorului la protecția împotriva intimidării și violenței.85
În urma modificării legislației naționale în domeniul protecției par ticipanților la procesul
penal, pe parcursul ultimilor ani, și odată cu aprobarea Legii nr. 105 -XVI din 16.05.2008, s-a
schimbat substanțial categoriile de persoane pasibile de măsuri protecție din partea statului.
Potrivit articolului 3 al legii menționate mai sus, măsurile de protecție pot fi aplicate doar în
cazul infracțiunilor grave, deosebit de grave și excepțional de grave. Astfel, martorii,
informatorii despre crimele comise și alți participanți la proces e penale în legătură cu
infracțiunile mai puțin grave nu pot beneficia de protecție. După părerea autorului , se constată o
încălcare a principiului egalității cetățenilor. Astfel , numai o parte dintre cetățeni pot benef icia de
măsuri de protecție din partea statului . În schimb , victime ale infracțiunilor mai puțin grave ,
martori ii, persoane care au declarat organelor de drept despre crimele mai puțin grave comise sau
care au contribui t la depistarea , prevenirea, curmarea , cercetarea și descoperirea acestor crime ,
rămîn expuși potențialelor acțiuni de agresiune, ca urmare a statutului său în procesul penal.
Considerăm că criteri ile de aplicare a măsurilor de protecție ar trebui să fie :
– starea de pericol sau gravitatea intimidării
– relevanța mărturiilor, importanța acestora pentru descoperirea infracțiuni i,
– existența altor dovezi care ar putea fi considerate suficiente pentru a stabili un caz legat
de infracțiuni grave;
– martorii și alți participanți la procesul penal , care sunt supuși aceluiași tip de intimidare ,
ar trebui să aibă dreptul la o protecție similară. Cu toate acestea, orice măsuri de protecție
adoptate vor trebui să țină cont de caracteristicile particulare ale subiectului și de nevoile
individuale ale persoanei care trebuie protejată.
– starea psihologică și situația medicală a martorului care intenționează să depună
mărturii în procesul penal.
84 Cartea conferința p.243
85 Ibidem, p.243
69
Anumite infracțiuni care nu pot fi clasificate drept infracțiuni grave sau deosebit de
grave, în conformitate cu articolul 16 al Codului penal al Republicii Moldova, cu alte cuvinte,
infracțiunile pedepsite cu o privare maximă de libertate de cel mult cinci ani sau cu o pedeapsă
mai ușoară , au un impact social considerabil sau pot fi de natură atât de violentă încât să impună
măsuri de protecție pentru martori, sau victime. De exemplu, în cazul infracțiunilor din cadrul
familiei, unde martorii vulnerabili ( copii, femei, vârstnici) sunt adesea supuși intimidării sau
amenințărilor din partea agresorilor, alți membri ai familiei. Codul de procedură penală prevede,
în articolul 215/1 aplicarea măsurilor de protecție pentru victimele și martorii violenței în
familie, ceea ce este foarte important. Totodată, acest fapt contracvine prevederilor Legii 105,
conform cărora metodele de protecție se aplică numai în cazul infracțiunilor grave, deosebit de
grave și excepțional de grave. În acest context, susținem modificar ea Legii 105, în acord cu
Codul de procedură penală a Republicii Moldova. Concluzionăm că, completarea legislației
Republicii Moldova cu privire la protecția participanților , cu prevederi ce presupun accesul la
programe de protecție a participanților la pr ocese penale în cazul infracțiunilor mai puțin grave ,
ar spori semnificativ implicarea cetățenilor în contracararea și prevenirea infracțiunilor, cît ți la
scăderea nivelului de crime în societate în general .
În același context, menționăm n ecesitatea prote cției persoanelor cu statut special , care
datorită statutului său profisional participă în descoperirea, investigarea crimelor și pedepsirea
infractorilor, deseori expunîndu -se unor riscuri majore datorită activității sale. Acest aspect este
important și p entru rudele și persoanele apropiate ale persoanelor cu statut special. Experiența
altor țări confirmă aceste preocupări, deși în multe cazuri există legislație separată care prevede
modalitățile de protecție a acestei categorii de participanți la procesul penal. În anul 2012, intră
în vigoare noua Lege Nr. 59 privind activitatea specială de investigații, care stabilește, într -un
mod superficial și concis, ca asupra ofițerilor de investigații se extind garanțiile protecției
juridice a colaboratorilor autor ităților în care sînt încadrați . Investigatorii sub acoperire pot fi
audiați ca martori în cadrul procesului penal. Pentru motive întemeiate, investigatorul sub
acoperire poate fi audiat în condițiile Legii cu privire la protecția martorilor și altor partic ipanți
la procesul penal. Totodată, legea cu privire la activitatea poliției atestă dreptul polițistului la
protecție din partea statului. Astfel, la sesizarea polițistului despre amenințările și violențele la
care sînt sau ar putea fi supuși polițistul și membrii familiei sale ca urmare a exercitării
atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu aceasta, Inspectoratul General al Poliției ia sub protecție
polițistul și membrii familiei sale și întreprinde măsurile necesare pentru înlăturarea pericolului.
Astfel, considerăm că pentru aplicarea măsurilor de protecți e persoanelor cu statut special, este
necesară completarea Legii 105, prin adăugarea prevederilor despre protecția persoanelor cu
70
statut special și rudelor acestora. Prezența reglementărilor de ac est fel, cu siguranșă, ar spori
eficacitatea activității profesionale a colaboratorilor oranelor de drept în lupta cu criminalitatea.
Odată cu adoptarea Legii nr.59 din 2012 privind activitatea specială de investigație , în
scopul asigurării securității colaboratorilor confidențiali, a membrilor familiilor și a rudelor
acestora, se permite efectuarea de măsuri speciale de investigații în vederea protecției lor în
modul stabilit de lege. În același context menționăm faptul că , pentru a emite hotărîre cu pr ivire
la aplic ărea măsurilor de protecție trebuie, mai întîi de toate, obținută informația despre starea de
pericol în care se află martorii, victimele sau alți participanți la procesul penal . Reieșind din
natura informației date, este evident ca aceasta poate fi obținută în cadrul activității speciale de
investigație , de exemplu prin realizarea interce ptării convorbirilor telefonice. Potrivit art.24 din
Legea nr.59 „Privind activitatea specială de investigație”, rezultatele măsurilor speciale de
investiga ții pot servi drept temei pentru efectuarea altor măsuri speciale de investigații în scopul
prevenirii criminalității și asigurării securității statului, ordinii publice, precum și în calitate de
probe dacă au fost efectuate în cadrul unei cauze penale. Î n cazul în care ofițerul de investigații
constată o bănuială rezonabilă cu privire la săvîrșirea sau la pregătirea săvîrșirii unei infracțiuni,
el transmite imediat, prin raport, toate materialele organului de urmărire penală. Utilizarea
rezultatelor unei măsuri speciale de investigații din cadrul unui dosar special într -un alt dosar
special se efectuează doar cu autorizarea procurorului care a autorizat măsura inițială. În
viziunea autorului tezei , acest articol trebuie completat , stipulîndu -se că rezultat ele măsurilor
speciale de investigație pot servi drept temei pentru includerea în programul de protecție a
participanților la procesul penal.
Legislația internațională recomandă statelor instituirea organismelor speciale pentru
aplicarea măsurilor de prote cție și monitorizarea programelor de protecție a martorilor și altor
participanți la procesul penal. Astfel, unităților abilitate c u implementarea măsurilor de protecție
ar trebui să li se acorde autonomie operațională și nu ar trebui să fie implicat e în anchetă sau în
pregătirea cazului în care trebuie să se prezinte martorul sau colaboratorul cu justiți a. Prin
urmare, ar trebui prevăzută o separare organizațională între aceste funcții. Cu toate acestea, ar
trebui să existe un nivel adecvat de cooperare și contact între agențiile de aplicare a legii pentru a
adopta cu succes și pentru a pune în aplicare măsurile și programele de protecție. În Republica
Moldova, Direcția nr. 6 , direcție în cadrul Inspectoratului Național de Investigații, gestionează
activit atea de protecție a martorilor și altor participanți la procesul penal. Includerea
organizatorică a direcției de protecție a martorilor în cadrul INI, contravine recomandărilor
internaționale, deoarece afectează independența decizională a acesteia și princ ipiul
confidențialității, care este unul din principi ile de bază în activitatea de protecție a martorilor. În
71
acest context, considerăm că transferarea Direcției de protecție a martorilor în subordinea șefului
Inspectoratului General de Poliție, în calitat e de subdiviziune specializată, ar duce la
minimalizarea numărului de persoane ce au acces la informațiile confidențiale, totodată această
schimbare ar spori autonomia decizională și independență a Direcției , respectarea principiului
confidențialității .
Deasemenea, ținînd seama de complexitatea sarcinilor în cadrul implementării
programelor de protecție , este crucial posibilitatea asigurării pregătirii adecvate a personalului
implicat. În cazuri frecvente, în calitate de martori în procese penale apar victime sau părți
vătămate minori , persoane vulnerabile sau persoane cu nevoi speciale . Ca urmare, o fițerii de
protecție efectuează un spectru larg de funcții care necesită aptitudini diferite și, probabil, mai
largi decât cele obișnuite cu caracter polițienesc. Pe lîngă faptul că ei trebuie să fie vigilenți ,
buni interogatori și agenți sub acoperire, precum și asistenți sociali, negociatori și chiar
consilieri. Dezvoltarea continue a abilităților colaboratorilor reprezintă cheia eficien ței unui
program de protecție a martorilor. Ca urmare, formarea trebuie să aibă o natură multidisciplinară,
continue și să acopere diverse domenii.
Chiar dacă programele de protecție a martorilor și altor participanți la proces sunt
scumpe, costurile se d ovedesc minore în comparație cu contribuția programului la eficacitatea
urmăririi penale în cazurile care implică infracțiuni grave.86 Încercarea de a reduce c osturile
legate de protecția martorilor, conduc la aplicarea unor condiții mai stricte de admitere în
programele de protecție. Totodată, considerăm că există și alte modalități de eficientizare a
costurilor programelor de protecție. După părerea autorului, una dintre principalele modalitaăți
de d iminuare a costurilor ar fi cooperarea Direcției de protecție a martorilor cu alte agenții
guvernamentale, în vederea implementării programelor de protecție, cu condiția respectării
principiilor confidențialității și drepturilor persoanei. Agențiile guvern amentale trebuie să fie
obligate prin lege să ofere asistență ori de câte ori acest lucru este cerut de Direcția de protecție a
martorilor și trebuie să aibă obligativitatea și capacitatea respectării principiului
confidențialității . Deasemenea, în unele c azuri, funcționarilor implicați, trebuie să li se acorde
impunitate, în cazurile eliberării documentelor false pentru persoanele incluse în programele de
protecție. Pe lîngă eliberarea documentelor personale, un alt domeniu de cooperare dintre
unitatea de protecție și agențiile guvernamentale, ar putea fi ca exemplu: recalificarea martorilor
în cadrul programelor de protecție, reinstruirea martorilor, asigurarea cu un loc de serviciu,
asigurarea cu un nou domiciliu , etc.
86 Good practices p.95
72
Nu există o perioadă stabilită în timpul căreia un martor trebuie să rămână în programul
de protecție. Durata depinde de un număr de variabile: personalitatea martorului și gradul de
pericol exercitat. Experiența internațională arată că, î n medie, martorii sunt asistați financiar timp
de 1-2 ani. Asistență poate fi încetată din diverse motive: Indiferent de momentul în care martorii
vor rămâne în mod oficial neprotejați, angajamentul la securitatea acestora, cu elementele sale
centrale de diligență și gestionare a riscurilor, este pe tot pa rcursul vieții. Totodată, e xperiența
arată că, chiar și după încheierea programelor de protecție formală, trebuie efectuată o oarecare
monitorizare a fiecărui caz, prin evaluarea periodică a amenințărilor, înștiințarea martorilor
despre eliberarea infracto rului , etc. Legislația națională nu prevede astfel de monitorizarea post –
program de protecție, ceea ce după părerea autorului este un neajuns considerabil. Introducerea
completărilor legislative, prin adăugarea prevederilor cu privire la monitorizarea mart orilor după
terminarea programului de protecție, va permite prevenirea eventualelor acțiuni violente
îndreptate împotriva martorului, și va spori încrederea cetățenilor în structurile judiciare și
polițienești a statului.
73
BIBLIOGRAFIA
1. Constitutia RM
2. Codul penal
3. Codul penal vechi
4. Codul de procedura penala vechi
5. Codul de procedura penala
6. Legea privind activitatea operativă de investigații nr. 45 -XIII din 12.04.94 2. Republicat:
Monitorul Oficial nr.11 -13/38 din 31.01.2003 Monitor nr.5/133 din 1994.
7. Legea privind protecția de stat a părții vătămate, a martorilor și a altor persoa3. ne care acordă
ajutor la procesul penal nr.1458 -XIII din 28.01.98 – abrogat //Monitorul Oficial 26 -27/169,
26.03.1998.
8. Statutul executării pedepsei de către cond amnați, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii
Moldova nr. 583 din 26.05.2006// Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 91 -94/676 din
16.06.2006.
9. Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 -XV din 14.03.2003, 6. în vigoare de la
12.06.2003 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 104 -110/447 din 07.06.2003.
10. Rezolutia nr. 1 privind Combaterea Terorismului Internațional, aprobată de cea de -a 24 -a
Conferință a Comitetului de Miniștri de Justiție din Europa. Moscova, 4 -5 octombrie 2001.
11. Recomandarea nr. R (85) 11 privind poziția victimei în cadrul procesului pe6. nal și al procedurii
penale, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei pe 28 iunie 1985, la cea de -a
387-a întâlnire a delegaților miniștrilor.
12. Declarația a supra Principiilor de Bază ale Justiției privind victimele infracți7. unilor și ale
abuzului de putere, adoptată de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluția nr. 40/34 din 29
noiembrie 1985.
13. Rezoluția nr. 1 privind Combaterea Terorismului, aprobată de cea de -a 25 -a Conferință a
Comitetului de Miniștri de Justiție din Europa 9 -10 octombrie 2003.
14. Codul de executare al Republicii Moldova nr. 443 -XV din 24.12.2004 (în vi4. goare din
01.07.2005), art. 224 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 34 -35/112 din 03.09.2005.
15. Legea cu privire la poliție nr. 416 -XII din 18.12.90 Legile Republicii Moldova -1. abrogată
//Veștile 12/321, 30.12.1990.
74
16. Legea nr.1458 -XII din 28.01.1998 ,,Privind protecția de stat a părții vătămate, a martorilor și a
altor persoane care a cordă ajutor în procesul penal”. Monitorul Oficial nr. 26 -27/169 din
26.03.1998.
17. Legea nr. 105 din 16.05.2008 ,,Cu privire la protecția martorilor și altor participanți la procesul
penal” publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 112 -114, ar t nr.: 434 din
27.06.2008, în vigoare: 27.09.2008.
18. LEGE Nr. 320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului Publicat :
01.03.2013 în Monitorul Oficial Nr. 42 -47 art Nr : 145 Data intrarii in vigoare : 05.03.2013
19. LEGE Nr. 59 din 29.03.2012privind activitatea specială de investigațiiPublicat : 08.06.2012 în
Monitorul Oficial Nr. 113 -118 art Nr : 373 Data intrarii in vigoare : 08.12.2012
20. HOTĂRÎRE Nr. 1109 din 06.12.2010pentru aprobarea Concepției de reformare a Ministerului
Afacerilor Interne și a structurilor subordonateși desconcentrate ale acestuiaPublicat : 17.12.2010
în Monitorul Oficial Nr. 247 -251 art Nr : 1233
21. HOTĂRÎRE Nr. 283din 24.04.2013 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și
funcț ionarea Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne Publicat :
03.05.2013 în Monitorul Oficial Nr. 97 -103 art Nr : 341
22. ACORD DE ASOCIERE ÎNTRE REPUBLICA MOLDOVA, PE DE O PARTE, ȘI
UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI COMUNITATEA EUROPEANĂ A ENERGIEI
ATOMICE ȘI STATELE MEMBRE ALE ACESTORA, PE DE ALTĂ PARTE
23. Planul național de acțiuni pentru implementareaAcordului de Asociere Republica
Moldova – Uniunea Europeană în perioada 2017 – 2019 .
24. Apetrei M. Drept procesual -penal. Partea generală, București: Oscar Print, 1999. ????p .
25. Asociația Avocaților Americani Procesul echitabil garantat de Convenția Europeană pentru
Drepturile Omului. Ghid pentru Republica Moldova. Chișinău: Sirius, 2008, 144 p .
26. Carp S. ș.a. Probleme actuale privind protecția și securitatea persoanelor implicate în procesul
penal. Materialele conferinței științifico -practice internaționale, 21 martie 2013. Chișinău : S.C.
Bons -Officess, 2013, 364 p.
27. Dolea I. Drepturile persoanei în probatoriul penal: conceptul promovării elementului
privat, Chișinău, Editura Cartea Juridică, 416 p.
28. Dolea I. Roman D., Sedlețchi I. (et al.). Drept procesual penal – Ed a 3 -a, rev. Și
completată. – Chișinău, 2009, Tipografia Centrală, Cartea juridică , 784 p.
29. Dolea I. Zaharia V. Drepturile omului în activitatea poliției. Culegere de acte normative
internaționale și naționale. Chișinău: Casa Editorial -Poligrafică Bons Offices
75
30. Tăndăreanu L. Protecția martorilor în dreptul comunitar și în legislația altor state„ în revista
Dreptul, nr.11, 2007, p. 297 -299.
31. Dolea I. Zaharia V. Culegere de acte internaționale în domeniul justiției penale. Convenții
internaționale . Volumul I. Chișinău: Cartea juridică, 2011, 516 p.
32. Dolea I. Zaharia V. Culegere de acte internaționale în domeniul justiției penale. Convenții
europene. Recomandări ale comitetului de miniștri. Acorduri . Volumul II. Chișinău:
Cartea juridică, 2011, 604 p.
33.
34. United Nations Office on Drugs and Crime. Good Practices for the Protection of
Witnesses in Criminal Proceedings Involving Organized Crime, New York: United
Nations, 2008, 112 p.
35. Strategia de Reformare a Sectorului Justiției pentru anii 2011 -2016 // 3.
www.justice.gov.md/…strategiei/SRSJ_final
36. http://ec.europa.eu/justice_hom11. e;
37. www.eur -lex.europa.e12. u.
38. https://rm.coe.int/ vizitat pe 19.04.2017
39. http://www.coe.int/t/dghl/standardsetting/cdpc/CDPC%20documents/CDPC%20(2015)%
2017%20Fin.pdf vizitat pe 23.04.2017
40. DOCUMENT DE LUC RU AL COMISIEI privind fezabilitatea legislației UE în
domeniul protecției martorilor și colaboratorilor justiției
41. Politica MAI al Republicii Moldova prin prisma activităților desfășurate în anul 2015.
Sursa http://www.mai.gov.md/ro/advanced -page -type/studii -evaluari -analize , vizitat pe
26.04.2017
42. Barbu D. Raport privind analiza funcțională a ministerului afacerilor interne al republicii
moldova . Elaborat în cadrul proiect ilui finanțat de ambasada sua în re publica moldova
„analiza funcțională a ministerului afacerilor interne al republicii moldova ”. Chișinău,
2015
43. http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=5550 vizitat pe 2 6.04.2017
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: INSTITUTUL DE ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINOLOGIE APLICATĂ [623781] (ID: 623781)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.