Institutiile Mediului In Romania

=== 9019493a05eea723c7a1b44e4292fbd28f4e3714_647387_1 ===

INSTITUȚIILE MEDIULUI ÎN ROMÂNIA

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1 Aspecte generale

1.1 Istoricul reglementărilor de mediu în România

1.2 Cadrul general de reglementare al protecției mediului

1.3 Emergența instituțiilor specializate în protecția mediului

Capitolul 2 Autorități publice centrale și locale cu competențe în domeniul mediului

2.1 Ministerul Mediului, Apelor si Pădurilor

2.2 Competențele autorităților locale

2.3 Structuri specializate

Capitolul 3 Organizații neguvernamentele cu profil ecologic

3.1 Rolul O.N.G.- lor ecologiste în formarea politicii de mediu

3.2 Accesul la justiție în problemele de mediu al structurilor neguvernamentale

Studiu de caz

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

În cadrul societății contemporane se remarcă, din păcate, un nivel deosebit al degradării diverselor ecosisteme naturale, acestuia adăugându-i-se nu doar interacțiunile tot mai frecvente dintre mediul înconjurător și activitățile umane cu impact asupra acestuia, ci și dezvoltarea exponențială a incidentelor de mediu la nivel internațional.

Așa se face faptul că dimensiunea remarcabilă pe care o cunoaște în acest moment fenomenul degradării mediului, la nivel global, a impus abordarea unor măsuri și strategii pe măsuri, la nivelul tuturor statelor lumii fiind elaborate numeroase politici dedicate mediului și protejării acestuia.

Considerată a fi o componentă primordială în cadrul actualului concept al dezvoltării durabile, politica strategiei protecției mediului a fost regândită periodic în ultimul deceniu, încercându-se în permanență menținerea unui echilibru ecologic nu doar la nivel global, ci și la nivel regional și inclusiv local, în paralel cu definirea priorităților în domeniu și alegerea instrumentelor ideale dedicate punerii în aplicare a politicilor de protecția mediului.

Am ales ca temă, pentru prezenta lucrare de diplomă, „Instituțiile mediului în România”, având în vedere tot mai numeroasele probleme de mediu ce se remarcă în actuala perioadă la nivelul întregii lumi, acestea datorându-se nu doar creșterii deosebite a gradului de urbanizare, ca și a masei demografice, ci și evoluției tehnice fără precedent, căreia i se mai adaugă și dezvoltarea structurii producției și creșterea exponențială a consumului. Cele mai mari probleme s-au înregistrat în ultimii ani în cazul accidentele ecologice în urma cărora cantități importante de produse petroliere au ajuns în apele mărilor și oceanelor, acestea fiind poluate în mod deosebit, efectele fiind dificil de prognosticat și estimat pe termen lung.

Prezenta lucrare de diplomă este structurată în trei capitole, cărora li se adaugă și un studiu de caz, la finalul căruia se vor include și concluziile ce se vor desprinde ca urmare a analizei realizate. În cuprinsul lucrării pot fi regăsite elemente generale dedicate reglementărilor de mediu din țara noastră, ca și prezentarea cadrului general al reglementării protecției mediului, cu prezentarea emergenței instituțiilor ce sunt specializare în domeniul protecției mediului.

De asemenea, se vor prezenta și autoritățile publice centrale, dar și locale, ce au competențe diverse în domeniu protecției mediului, cu prezentarea structurilor specializate, ca și a diverselor organizații non-guvernamentale ce au profilul ecologic.

CAPITOLUL 1. ASPECTE GENERALE

Istoricul reglementărilor de mediu în România

În domeniul reglementărilor de mediu se remarcă un interes mai deosebit începând cu începutul secolului trecut, când în zona transilvăneană mai mulți funcționari din cadrul Ministerului Agriculturii au reușit să definească o listă ce include diverse monumente de interes istoric ori de interes economico-științific, acestea urmând să fie supuse protecției legislative.

Demersul nu a mai avut finalizare, datorită primei conflagrații mondiale, la finalul acestuia reușindu-se introducerea la Sibiu, de către Sfatul Național, a unui alineat special în cadrul celui de-a doilea articol al legii agrare, în conținutul căruia se preciza că vor fi expropriate toate locurile ce reprezintă un interes deosebit pentru știință. Aceasta este, de altfel, și prima măsură de tip legislativ în dreptul românesc dedicată protecției mediului, în ciuda faptului că ulterior demarării procesului unificării legislative, ea urma să fie ignorată.

Un alt demers în domeniul dedicat reglementării de mediu în țara noastră s-a remarcat în cursul anului 1904 în zona Bucovinei, fiind elaborat un proiect de lege ce includea o listă a tuturor monumentelor naturale ce ar fi urmat să fie protejate juridic.

Prima lege dedicată protecției monumentelor naturii a fost adoptată la începutul lunii iulie a anului 1930, momentul fiind perceput drept startul procesului complex dedicat organizării activității de ocrotirea mediului în țara noastră. În cadrul acestei legi prin monumentele naturii se înțelegeau totalitatea teritoriilor, a artefactelor neistorice, ca și a vietăților ce erau percepute ca fiind folositoare utilizării de căre comunitate.

Ulterior, această lege a stat și la baza înființării primei comisii dedicate ocrotirii monumentelor naturii, în timp fiind înființate numeroase organisme regionale similare, precum:

Comisia regională pentru Ardeal, ce a fost înființată în anul 1933

Comisia regională pentru Oltenia – înființată în cursul anului 1936

Comisia regională pentru Moldova, ale cărei baze au fost puse doi ani mai târziu

Activitățile tuturor acestor comisii s-au remarcat prin volumul deosebit al cercetării științifice, în timp fiind publicate o multitudine de studii, de lucrări și note ce au contribuit la ocrotirea unor obiective strategice. În aceeași perioadă s-a reușit și elaborarea unor numeroase norme tehnice, ca și a normelor dedicate aplicării legislației, a normelor dedicate ocrotirii păsărilor migratoare, ca și a normelor privind marcajul diverselor trasee turistice.

La finalul celei de-a doua conflagrații mondiale, interesul pentru conservarea naturii a intrat într-o nouă etapă, puternic influențată de regimul politic totalitar, ca și de condițiile economico-sociale determinate de acesta.

În domeniul legislativ dedicat mediului, primul demers reprezentativ îl constituie elaborarea Decretului nr. 237 din luna octombrie a anului 1950, ce viza ocrotirea naturii, acestuia urmându-i și Regulamentul de aplicare, ce a fost aprobat prin intermediul H.C.M. nr. 518/1954.

În perioada regimului totalitar ocrotirea naturii a fost percepută drept problemă de stat, fosta comisie dedicată ocrotirii naturii fiind reorganizată și inclusă sub sfera de influență a Academiei Române. În vreme ce pe plan local s-a decis ca administrarea diverselor monumente ale naturii să fie încredințată primăriilor cărora le revenea competența teritorială, în locul comisiilor regionale s-a decis crearea unor subcomisii ce funcționau sub sfera de influență a filialelor Academiei.

De asemenea, s-a luat decizia înființării comisiilor regionale dedicate îndrumării pentru ocrotirea naturii și realizarea conservării genofondului, principalul scop urmărit constând în menținerea legăturii între diversele structuri politico-administrative de la nivel regional și Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii.

În plus, prin intermediul H.C.M. nr. 518/1954 s-a conferit instanțelor administrativ teritoriale competența adoptării, ca urmare a propunerii Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii, a diverselor măsuri de tip provizoriu ce vizau ocrotirea fainei, a florei, ocrotirea peșterilor, ca și a depozitelor fosiliere, ce se aflau în cadrul teritoriilor ce urmau să fie încadrate în categoria monumente ale naturii, în acest fel încercându-se prevenirea executării diverselor lucrări ce ar fi putut aduce prejudicii integrității respectivelor obiective.

Ulterior, s-a remarcat o diversificare a legislației în domeniul ocrotirii naturii, fiind realizate mai multe demersuri, respectiv:

Decretul nr. 958/1967 – dedicat protecției resurselor de apă potabilă

Legea din 1972, dedicată gospodăririi apelor

H.C.M. nr. 969/1967 vizând amplasarea și proiectarea diverselor întreprinderi industriale, ca și a celor zootehnice

Decretul nr. 974/1965 vizând inspecția sanitară de stat

Ulterior desfășurării la Stockholm a Conferinței mondiale a Organizației Națiunilor Unite (în luna iunie a anului 1972), ocazie cu care au fost prezentate și analizate o serie întreagă de probleme ecologice, s-a remarcat și în țara noastră o modificare a percepției privind problemele de mediu, autoritățile române acordând un interes cu mult mai mare conservării, protecției și ameliorării mediului ambiant.

Astfel, în cursul lunii iunie a anului 1973 s-a reușit adoptarea Legii privind protecția mediului înconjurător (respectiv Legea nr. 9/1973), în cadrul căreia s-a reușit conturarea:

Regimului juridic general dedicat ocrotirii mediului, cu crearea cadrului instituțional adecvat

Diverselor reguli ce erau aplicabile factorilor naturali principali (respectiv aer, păduri, ape, diverse alte forme de vegetație) ori factorilor determinați de diversele activități umane

Ulterior, pornindu-se de la această bază legislativă, s-a reușit adoptarea unor numeroase acte normative dedicate protecției diverșilor factori de mediu, dintre care amintim:

Legea apelor nr. 8/1974

Legea 5/1989 vizând privind gospodărirea rațională, protecția și asigurarea calității apelor

Legea 58/1974 vizând fondul funciar

Legea nr. 59/1974 vizând sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale

Legea nr. 2/1987 vizând conservarea, protejarea și dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor rațională, economică și menținerea echilibrului ecologic

În paralel, au fost adoptate numeroase reglementări specifice dedicate diverselor substanțe, ca și produselor chimice ori de altă natură, ce prin natura lor au capacitatea afectării în mod deosebit a mediului (remarcându-se regimul substanțelor și al produselor toxice, regimul materialelor explozibile în economie, dar și domeniul nuclear).

De asemenea, s-a reușit elaborarea și investirea ulterioară cu putere de lege a unor numeroase programe dedicate gestiunii factorilor de mediu diverși, cum ar fi:

Legea nr. 1/1976 – Programul național de perspectivă pentru amenajarea bazinelor hidrografice

Legea nr. 2/1976 – Programul național pentru conservarea și dezvoltarea fondului forestier în perioada 1976-2010

În plus, urmare a legilor anuale incluse în cadrul Planului național unic de dezvoltare economico-socială, s-au avut în vedere numeroși indicatori economici dedicați calității mediului, eliminării pagubelor ce sunt aduse economiei ca urmare a poluării și degradării naturii, ca și recuperării pe scară largă a diverselor substanțe reziduale, ce erau utilizabile în sfera domeniului economic.

Iar în cursul anului 1974 s-a reușit crearea Consiliului Național pentru Protecția Mediului Înconjurător, instituție ce era percepută drept organul central al administrației de stat, aceasta având numeroase filiale teritoriale departamentale.

1.2 Cadrul general de reglementare al protecției mediului

În domeniul protecției mediului se remarcă în mod distinct dreptul mediului, ce reușește să reglementeze totalitatea relațiilor sociale ce sunt determinate de procesul protecției, al conservării, ca și al ameliorării calităților naturale, specifice mediului.

La nivel general, prin protecția mediului se înțelege totalitatea problemelor ce sunt dedicate nu doar prevenirii degradării mediului și a combaterii acesteia, ci și conservării mediului și implicit a ameliorării acestuia. În context juridic, protecția mediului urmărește evitarea diverselor activități de tip nociv asupra mediului, în paralel cu adoptarea diverselor măsuri dedicate împiedicării deteriorării mediului.

În ultimul deceniu s-a remarcat abordarea unei viziuni de tip integrat, ce include în cadrul domeniului protecției mediului totalitatea reglementărilor, a procedurilor, ca și a instituțiilor existente la nivel internațional, dar și național.

Protecția mediului se realizează prin intermediul:

Instituirii diverselor obligații

Stabilirii unor condiții speciale

Stipulării diverselor interdicții dedicate utilizării raționale a resurselor naturale

Prevenirii poluării mediului înconjurător

Combaterii poluării mediului înconjurător

Combaterii diverselor efecte dăunătoare pe care fenomenele naturale le determină asupra multiplelor elemente componente

Reglementarea în domeniul protecției mediului este destul de vastă, ea incluzând o serie întreagă de acte normative, dintre care enumerăm:

Legea 17 1990 vizând regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, ca și al zonei contigue și al zonei economice exclusive României

Legea 107/1996 a apelor

Legea 111 1996 vizând desfășurarea în siguranță, reglementarea, autorizarea și controlul activităților nucleare

Legea 214 2011 pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor

Legea 255 1998 privind protecția noilor soiuri de plante

Legea 178 2000 privind produsele cosmetice

Legea 289 2002 privind perdelele forestiere de protecție

Legea 458 2002 privind calitatea apei potabile

Legea minelor 85 2003

Legea 238 2004 petrolului

Legea 347 din 2004 legea muntelui

Legea 407 2006 vânătorii și a protecției fondului cinegetic

Legea 24/2007 actualizată și republicată. Legea privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților

Legea 46 2008 Codul silvic

Legea 220//2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie

Legea 171/2010 actualizata Legea contravențiilor silvice si a sancționării acestora

Legea 132/2010 privind colectarea selectivă a deșeurilor în instituțiile publice

Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor

O.U.G. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere

O.U.G. 243/2000 privind protecția atmosferei

O.U.G. 195/2005 privind protecția mediului

O.U.G. 196/2005 privind fondul pentru mediu

O.U.G. 43/2007 privind introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic

O.U.G. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului

O.U.G. 71/2010 privind stabilirea strategiei pentru mediul marin

O.U.G. 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon

O.G. 43 2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național

O.G. 47 /2000 privind stabilirea unor măsuri de protecție a monumentelor istorice care fac parte din Lista patrimoniului mondial

O.G. 87/2001 servicii publice salubrizare localități

O.G. 47/2005 privind reglementări de neutralizare a deșeurilor de origine animală

O.G. 41/2007 pentru comercializarea produselor de protecție a plantelor, precum și pentru modificarea și abrogarea unor acte normative din domeniul fitosanitar

H.G. 321/2005 privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiant

H.G. 1037/2010 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice

H.G.1132/2008 privind regimul bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori

H.G. 1268/2010 privind aprobarea Programului de protecție și gestiune a monumentelor istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial UNESCO

Ordin 1450 2010 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului vizând protecția resurselor de apă, sisteme integrate de alimentare cu apă, stații de tratare, canalizare și stații de epurare

De asemenea, avându-se în vedere prevederile regăsite în alineatul (2) al articolului 11 al Constituției României, țara noastră a adoptat diverse tratate internaționale dedicate mediului sau le-a adoptat, ele fiind incluse în domeniul dreptului intern și constituindu-se în izvoarele dreptului mediului, fără a lua în calcul domeniul de referință ori caracterul acestora.

În această categorie pot fi incluse:

Convenția U.N.E.S.C. vizând protecția patrimoniului mondial, cultural și natural (16.11.1972), ce a fost reglementată prin intermediul Decretului nr. 187/1990

Convenția asupra zonelor umede de importanță internațională, Ramsar 1971, reglementată prin intermediul Legii nr. 51/1991

Convenția de la Basel vizând controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora (22.03.1979), implementată prin intermediul Legii 6/1991

Convenția vizând protecția Mării Negre împotriva poluării – 21.04.1992

Convenția vizând conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa – Berna, 19.09.1979, implementată prin intermediul Legii nr. 13/1993

Convenția vizând cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului Dunărea, ce a fost ratificată prin intermediul Legii nr. 14/1995

Convenția vizând conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice – Bonn, 1979, implementată prin intermediul Legii nr. 13/1998, etc

1.3 Emergența instituțiilor specializate în protecția mediului

Este bine cunoscut faptul că protejarea mediului înconjurător este un obiectiv prioritar pentru societatea contemporană, prin intermediul acesteia asigurându-se un nivel al calității vieții cât mai ridicat. În contextul în care marea provocare a societății actuale constă în atenuarea multiplelor efecte determinate de creșterea economică exponențială (cu toate implicațiile acesteia), în ultimele decenii tot mai multe instituții și organizații de la nivel global, dar și regional și național, au început să manifeste un interes crescut în domeniul protecției mediului.

Astfel, în domeniul dedicat protecției mediului, se remarcă existența mai multor organisme și instituții internaționale, dar și europene, atribuțiile acestora fiind diverse. Se remarcă astfel:

O.N.U. – Organizația Națiunilor Unite, înființată în cursul lunii octombrie a anului 1954 de către un număr de 51 de state, principalul scop urmărit fiind cel al menținerii păcii și securității colective, prin intermediul cooperării internaționale. Toate statele ce sunt membre ale Organizației Națiunilor Unite trebuie să accepte și să își asume obligațiile ce sunt incluse în conținutul Cartei Națiunilor Unite, ce reprezintă un tratat internațional în cadrul căruia au fost stabilite principiile de bază dedicate relațiilor internaționale.

În categoria obiectivelor majore ce se regăsesc în Carta Națiunilor Unite, se remarcă:

Menținerea păcii și a securității internaționale

Dezvoltarea diverselor relații de prietenie între statele lumii

Armonizarea diverselor acțiuni ale statelor lumii

Cooperarea în rezolvarea diverselor probleme internaționale, în paralel cu promovarea constantă a respectului dedicat drepturilor omului

În Organizația Națiunilor Unite se regăsesc mai multe organisme ce au diverse atribuții în domeniul protecției mediului, mai precis:

U.N.E.P. – Programul Națiunilor Unite pentru Mediu, înființat ulterior derulării Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediul Uman, (Stockholm,1972), principaul său obiectiv constând în coordonarea globală a modului de integrare a politicilor dedicate protecției mediului la nivelul altor sectoare, pentru a se reuși asigurarea unei dezvoltări durabile. De-a lungul timpul s-a remarcat o consolidare a mandatului U.N.E.P., în acest moment programele sale reușind să acopere sfera mai multor domenii, respectiv:

Domeniul evaluării stării mediului

Domeniul conservării și al protecției biodiversității

Domeniul managementului chimicalelor

Domeniul protecției apelor

Domeniul protecției zonelor de coastă

Domeniul protecției solurilor

Domeniul protecției stratului de ozon

Domeniul schimbărilor climatice

Domeniul energiei durabile

Domeniul poluării urbane

Domeniul consumului durabil

Domeniul controlului poluării industriale

Având sediul în Nairobi, U.N.E.P include în componența sa un număr de șapte divizii prin intermediul cărora este promovat, ca și facilitat realizarea unui management deosebit al mediului, pentru asigurarea unei dezvoltări durabile, mai precis:

Divizia avertizare preventivă și evaluare;

Divizia implementarea politicii de mediu;

Divizia tehnologie, industrie și economie;

Divizia cooperare regională;

Divizia legislație de mediu și convenții internaționale;

Divizia comunicare și informarea publicului;

Divizia fondul global pentru mediu.

De asemenea, U.N.E.P. reușește să ofere nu doar accesul la diverse date, ci și numeroase informații ce privesc mediul, în paralel cu acordarea sprijinului necesar guvernelor ce intenționează să-și perfecționeze dezvoltarea durabilă. În paralel, organizația acordă sprijinul și pentru realizarea unei dezvoltări a infrastructurii instituționale, ca și a infrastructurii legale, principalul scop urmărit fiind cel al protejării mediului înconjurător la nivel mondial. U.N.E.P. mai oferă statelor lumii (cu precădere cele ale căror economii sunt în curs de dezvoltare) sprijinul necesar pentru:

Implicarea și participarea la diversele negocieri internaționale

Îndeplinirea diverselor obligații ce sunt asumate prin intermediul numeroaselor acorduri internaționale

Dezvoltarea instituțiilor reprezentative în domeniul protecției mediului

Formularea și adoptarea diverselor legi prin intermediul cărora să se realizeze protejarea mediului.

În plus, organizația are abilitatea de a elabora și dezvolta diverse ghiduri dedicate politicilor de mediu, în paralel ea inițiind, la nivel interguvernamental și ministerial, un proces dedicat dezvoltării numărului actorilor ce sunt într-un fel implicați în abordarea diverselor decizii ce privesc mediul, ca și în revigorarea obligațiilor globale, în acest fel asigurându-se realizarea unei dezvoltări durabile.

În vederea protejării diverselor resurse naturale de pe plan global, U.N.E.P. reușește să colaboreze strâns nu doar cu societatea civilă, ci și cu mediul privat, în paralel cu promovarea dialogului și al cooperării la nivelul tuturor factorilor implicați, realizarea constantă a schimburilor bunelor practici, ca și a transferurilor de cunoștințe și tehnologii, respectiv a proiectelor dedicate, cum ar fi:

Programul de Acțiune dedicat protejării stratului de ozon, prin intermediul căruia se realizează implementarea Protocolului de la Montreal

Programul Global de Acțiune dedicat protecției mediului marin contra surselor de poluare regăsite pe uscat, avându-se în vedere o promovare a managementului integrat al zonelor costiere

Rețeaua de acțiune internațională dedicată recifurilor de corali, aceasta facilitând conservarea, ca și un management durabil al coralilor existenți pe plan mondial

Organizația include și un puternic program energetic prin intermediul căruia poate monitoriza și gestiona consecințele directe ale producției și utilizării de energie, cu poluarea locală a aerului, dar și schimbările climatice, U.N.E.P. fiind în permanență preocupată de diversele probleme dedicate eficienței energetice, energiilor regenerabile, transporturilor energetice, ca și politicii și finanțării energetice. Acest program aflat în subordonarea U.N.E.P. are în vedere consumului și producția durabilă, el implicând o cooperare constantă nu doar cu numeroasele guverne naționale, ci și cu sectorul privat, în vederea:

Integrării diverselor aspecte de mediu în cadrul politicilor comerciale naționale, dar și în cele internaționale

Facilitării unui schimb al bunelor practici în domeniul dedicat consumului și producției energetice

Promovării unui management al chimicalelor

Încurajării diverselor responsabilități de mediu, avându-se în vedere schemele voluntare, dintre care amintim Inițiativa Globală de Raportare, Inițiativa e-Durabilă Globală, ca și Inițiativa Financiară.

De asemenea, programul reușește să coordoneze și implementarea unor convenții deosebit de importante, dintre care amintim în cuprinsul acestui capitol al prezentei lucrări de diplomă doar:

Convenția Cadru a Națiunilor Unite pentru Schimbări Climatice

Convenția pentru Diversitatea Biologică

Convenția de la Basel vizând controlul transporturilor peste frontiere a deșeurilor periculoase, ca și a eliminării acestor deșeuri

C.I.T.E.S – Convenția vizând Comerțul Internațional cu Specii pe cale de Dispariție

Demn de menționat este faptul că între anii 2005/2007 țara noastră, în numele grupului regional din care face parte, a reușit să dețină funcția prezidențială în cadrul C.P.R. – Comitetul Reprezentanților Permanenți, prin intermediul reprezentanților România reușind să prezideze o serie întreagă de reuniuni plenare și comune dedicate gestionării politicilor de mediu, ca și administrării bugetului de mediu, postură din care a reușit să-și dezvolte în mod deosebit diversele relații de tip bilateral, ca și multilateral din domeniul mediului.

C.S.D. – Comisia pentru Dezvoltare Durabilă a Națiunilor Unite – ce a luat ființă în cursul anului 1993, cu scopul declarat al asigurării continuității procesului demarat de către Conferința Națiunilor Unite vizând Mediul și Dezvoltarea (respectiv Summit-ul Pământului de la Rio de Janeiro – 1992), aceasta fiind alcătuită din reprezentanții unui număr de 53 de state, ce sunt aleși la un interval de trei ani. Instituția derulează întâlniri anuale pe teme ce vizează dezvoltarea durabilă, o atenție specială fiind acordată protecției mediului. La nivel general, Comisia pentru Dezvoltare Durabilă a Națiunilor Unite urmărește:

Monitorizarea modului de implementare a diverselor recomandări și angajamente incluse în documentele ce sunt adoptate la nivel internațional (o atenție specială fiind acordată Agendei 21, ca și Declarației de la Rio privind Mediul și Dezvoltarea), nu doar pe plan regional și național, ci și pe plan internațional

Elaborarea diverselor linii politice directoare ce vizează implementarea documentelor anterior menționate

Promovarea unui dialog constant între guvernele statelor lumii, ca și in interiorul comunității internaționale, în paralel cu inițierea diverselor parteneriate în domeniul dezvoltării durabile

P.N.U.D. – Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare – se constituie în rețeaua dezvoltării globale a Organizației Națiunilor Unite, în interiorul acesteia fiind promovată dezvoltarea și conectarea statelor lumii, prin intermediul accesului la diverse resurse, experiențe și cunoștințe. Prin intermediul diverselor sale programe, se realizează o interacțiune directă între reprezentanții statelor lumii, în acest fel determinându-se crearea unor parteneriate solide, în paralel cu promovarea intereselor comune.

De asemenea, P.N.U.D. reușește să sprijine statele lumii în întărirea diverselor capacități ale acestora, dedicate satisfacerii necesităților acestora la nivel național, regional și național, cu experimentarea unor practici deosebite și elaborarea politicilor inovative dedicate consultanței internaționale în domeniu.

U.N.E.C.E. – Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Europa – derulează diverse activități în domeniul mediului, al căror principal scop constă în protejarea mediului înconjurător și sănătății umane, o atenție deosebită fiind acordară și promovării dezvoltării durabile la nivelul tuturor statelor membre, avându-se în vedere principiile ce sunt incluse în conținutul Agendei 21.

Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Europa acordă o atenție deosebită reducerii gradului de poluare, în vederea diminuării considerabile a impactului negativ pe care aceasta îl are la nivelul mediului, în acest fel reușindu-se și evitarea unei compromiteri a stării factorilor de mediu pentru deceniile următoare.

În cadrul U.N.E.C.E. există Comitetul pentru Politici de Mediu, din care fac parte reprezentanții guvernelor statelor membre, acesta întrunindu-se periodic în vederea formulării diverselor politici de mediu, dar și pentru a oferi statelor interesate asistența necesară implementării acestora. Comisia deține un rol deosebit de important în cadrul procesului „Mediu pentru Europa”, prin intermediul diverselor sale rapoarte privind performanțele de mediu ea reușind să evalueze eforturile statelor membre în ceea ce privește diminuarea gradului de poluare, în paralel cu protejarea diverselor resurse naturale.

De-a lungul vremii, Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Europa a reușit să negocieze mai multe tratate de mediu, dintre care menționăm doar:

Convenția privind poluarea transfrontalieră a aerului pe distanțe lungi

Convenția privind efectelor transfrontaliere ale accidentelor industriale

Convenția vizând evaluarea impactului de mediu în cadrul contextului transfrontalier – respectiv Convenția de la Espoo

Convenția privind accesul la informație, ca și participarea publicului la luarea deciziilor, respectiv accesul la justiție în problemele de mediu – respectiv Convenția de la Aarhus

Convenția privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere, ca și a lacurilor internaționale

Convenția cadru vizând protecția și dezvoltarea durabilă a Carpaților – respectiv Convenția Carpatică

Direcția Generală Mediu din Comisia Europeană – are rolul inițierii și definirii legislației de mediu, în paralel cu asigurarea diverselor măsuri dedicate implementării acesteia de către statele membre ale Uniunii Europene. De asemenea, Direcția Generală Mediu urmărește:

Menținerea, ca și îmbunătățirea calității vieții, prin intermediul protejării resurselor naturale, în paralel cu evaluarea riscului și managementul acestuia

Implementarea legislației comunitare în timp real de statele membre ale Uniunii Europene

Integrarea protecției mediului în cadrul tuturor politicilor Uniunii Europene

Promovarea eficienței dedicate resurselor în cadrul producției, cu adoptarea diverselor măsuri dedicate eliminării ecologice a deșeurilor

Combaterea diverselor modificări globale, cu precădere a schimbărilor climatice, ca și a deprecierii sesizate la nivelul diversității biologice

Consiliul de Mediu al Uniunii Europene – în componența căruia intră miniștrii de mediu din toate statele ce sunt membre ale Uniunii Europene, aceștia reunindu-se trimestrial. Principalul scop al acestuia constă în dezvoltarea durabilă și echilibrată a diverselor activități economice, în vederea asigurării unui nivel calitativ deosebit al mediului înconjurător, nu doar la nivelul Uniunii Europene, ci și la nivel internațional.

În atenția Consiliului de Mediu al Uniunii Europene se poziționează:

Conservarea constantă a calității mediului

Menținerea unui nivel cât mai ridicat al sănătății umane

Promovarea și implementarea diverselor măsuri dedicate soluționării diverselor probleme de mediu, sesizate nu doar la nivel național și regional, ci și la nivel internațional

Utilizarea rațională și cu cât mai multă prudență a diverselor resurse naturale

CAPITOLUL 2. AUTORITĂȚI PUBLICE CENTRALE ȘI LOCALE CU COMPETENȚE ÎN DOMENIUL MEDIULUI

2.1 Ministerul Mediului, Apelor si Pădurilor

În țara noastră, organul de specialitate din cadrul administrației publice centrale, cu competențe în domeniul mediului este Ministerul Mediului, Apelor si Pădurilor (M.M.A.P.) , acesta fiind organizat și funcționând în conformitate cu prevederile incluse în conținutul Hotărârii de Guvern nr. 38/21.01.2015 vizând organizarea și funcționarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor.

Ministerul Mediului, Apelor si Pădurilor înfăptuiește politica națională în domeniul mediului, ca și în domeniul gospodăririi apelor și a managementului silvic, acesta reușind să îndeplinească rolul autorității de stat, autorității de sinteză, ca și de coordonare și de control în cadrul acestor domenii, în mod direct ori prin intermediul diverselor organisme tehnice specializate, ca și a autorităților ori instituțiilor publice ce se află în subordinea sa, respectiv sub coordonarea ori autoritatea acestuia.

În ceea ce privesc direcțiile de acțiune ale Ministerului Mediului, Apelor si Pădurilor, conform legii, acestea includ protejarea mediului și a resurselor naturale, în vederea garantării unui mediul curat pentru actuala generație, ca și pentru generațiile viitoare.

Ministerul Mediului, Apelor si Pădurilor are mai multe domenii de competență, respectiv:

Controlul poluărilor industriale

Infrastructura de mediu

Economie verde

Gestionarea calității aerului și zgomotului ambiental

Gestionarea deșeurilor

Managementul ariilor naturale protejate

Protecția solului și subsolului

Conservarea biodiversității

Gestionarea substanțelor periculoase, ca și a preparatelor chimice periculoase

Dezvoltarea durabilă

Reziliență ecologică

Securitatea biologică

Managementul riscului de accidente industriale

Schimbările climatice

Managementul sectorului forestier și cinegetic

Protecția atmosferei

Managementul apelor

Hidrologie, hidrogeologie

Controlul poluării industriale

Sistemul de management de mediu și audit – E.M.A.S. și eticheta U.E. ecologică

Meteorologie

Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor:

Reușește să asigure coordonarea la nivel interministerial a procesului dedicat elaborării, implementării, monitorizării, ca și revizuirii politicii naționale dedicate dezvoltării durabile

Coordonează activitățile dedicate integrării diverselor cerințe din domeniul protecției mediului în cadrul restului politicilor sectoriale, avându-se în vedere totalitatea cerințelor, ca și a standardelor de la nivel european, dar și internațional

Asigură ducerea la îndeplinire a diverselor condiționalități de tip ex-ante, ca și respectarea diverselor planuri de măsuri ce sunt asumate în vederea îndeplinirii, în cadrul sectoarelor de mediu, în deplin acord cu angajamentele ce au fost asumate prin intermediul Acordului de parteneriat 2014/2020, ca și prin intermediul Programului operațional Infrastructură mare 2014/2020

Reprezintă autoritatea în domeniul dedicat administrării diverselor arii naturale protejate

Este desemnat ca fiind autoritatea cu competență în vederea implementărilor diverselor prevederi ce se regăsesc în conținutul Regulamentului Uniunii Europene nr. 1.293/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11.12.2013) vizând instituirea unui program pentru mediu și politici climatice (L.I.F.E)

Este desemnat ca și Operator de program, în conformitate cu O.U.G. nr. 88/2012 vizând cadrul instituțional pentru coordonarea, implementarea și gestionarea asistenței financiare ce este acordată României prin intermediul Mecanismului financiar al Spațiului Economic European, ca și prin intermediul Mecanismului financiar norvegian pe perioada 2009/2014 (ce a fost aprobată cu completările și modificările regăsite în Legea nr. 246/2013) pentru:

Programul RO02 – Biodiversitate și servicii ale ecosistemelor

Programul RO04 – Reducerea substanțelor periculoase

Programul RO07 – Adaptarea la schimbările climatice

Este desemnat ca și autoritate cu competență în punerea în aplicare a diverselor prevederi incluse în Regulamentul (U.E.) nr. 511/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (16.04.2014) vizând măsurile de conformitate ce sunt destinate utilizatorilor și prevăzute în cadrul Protocolului de la Nagoya vizând accesul la diversele resurse genetice, ca și împărțirea în mod corect și echitabil a diverselor beneficii ce rezultă din folosirea acestora la nivelul Uniunii Europene

Se ocupă cu coordonarea de tip interministerial a procesului dedicat implementării Convenției-cadru vizând protecția, ca și dezvoltarea durabilă a Carpaților

Asigură coordonarea la nivel interministerial a procesului de implementare a diverselor măsuri dedicate protecției și conservării sturionilor în cadrul Bazinului Dunării, așa cum acestea au fost elaborate în conținutul Strategiei Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării, ca și cu implementarea Planului de acțiune dedicat conservării sturionilor

În ceea ce privesc atribuțiile pe care le are Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în condițiile legii, se remarcă:

Organizarea, alături de restul ministerelor, ca și a organelor de specialitate din cadrul administrației publice centrale, ca și locale, promovării diverselor acțiuni ce sunt derulate în cadrul domeniilor proprii de activitate

Colaborarea cu diversele asociații profesionale și asociații patronale din cadrul domeniilor sale de activitate, în paralel cu asigurarea unui dialog permanent cu acestea, ca și cu mass-media, dar și cu societatea civilă, în vederea informării reciproce, ca și pentru perfecționarea actualului cadru legislativ

Sprijinirea constantă a dezvoltării diverselor capacități administrative din cadrul structurilor ce sunt implicate în programele existente în cadrul domeniile sale de activitate, în paralel cu realizarea unei consolidări și a unei extinderi a relațiilor de colaborare existente între acestea

Participarea, alături de proprii experți desemnați, la diversele întâlniri ale grupurilor de lucru, ocazie cu care se abordează subiecte de interes din domeniul de activitate

Participarea la diversele schimburi de informații și de experiență realizate cu organismele și instituțiile de pe plan național, european, dar și internațional, în condițiile impuse de lege

Asigurarea finanțării diverselor activități de reglementare din cadrul domeniilor de activitate proprii, în funcție de necesități

Susținerea și promovarea constituirii diverselor parteneriate pe plan local, dar și central

Susținerea tranziției economiei românești înspre economia verde prin intermediul politicilor de creștere economică durabilă, implicând un consum redus al carbonului, ca și folosirea cu eficiență a diverselor resurse naturale

Inițierea, alături de instituțiile de profil, a diverselor programe dedicate sprijinirii continue a funcționarilor publici, ca și a personalului angajat, la nivelul propriilor domenii de activitate

Realizarea cercetărilor cantitative, calitative și de opinie publică prin intermediul diverselor instituții specializate existente, pentru fundamentarea unor documente strategice, pentru informarea opiniei publice, ca și pentru campaniile de informare

Contractarea, în condițiile legii, a serviciilor specializate dedicate obținerii de studii, de documente, de informații, de raportări și date ce sunt necesare pentru derularea activității și atingerea obiectivelor, ca și a serviciilor de consultanță, incluzând serviciile de prognoză, serviciile de evaluare și serviciile de statistică

Editarea, directă sau indirectă, prin intermediul unităților aflate în subordinea, autoritatea ori coordonarea sa, a diverselor publicații de specialitate ori de informare ce sunt specifice în domeniile de activitate

Organizarea și sprijinirea diverselor manifestări și activități dedicate promovării, ca și susținerii de proiecte, pe plan național și internațional, incluzând simpozioane, expoziții, congrese, sesiuni de comunicări, colocvii, etc

Dezvoltarea, monitorizarea și evaluarea diverselor politici publice ce au impact în cadrul domeniilor proprii de activitate

Facilitarea realizării schimburilor bunelor practici la nivelul diverselor structuri ce sunt implicate în diversele programe aflate în derulare

Asigurarea derulării dialogului social, ca și al relațiilor cu diverșii parteneri sociali în problemele de interes în domeniul de acțiune

2.2 Competențele autorităților locale

În domeniul mediului, la nivelul autorităților locale, se remarcă competențele ce au fost delegate Polițiilor Locale, principalul obiectiv urmărit constând în verificarea modului în care sunt respectate diverselor prevederi legislative regăsite în domeniul dedicat protecției mediului, mai precis:

Controlarea modului în care sunt respectate diversele prevederi legale ce privesc condițiile de ridicarea deșeurilor menajere și a deșeurilor industriale, condițiile de transport, ca și condițiile de depozitarea deșeurilor

Sesizarea diverselor autorități, ca și instituții publice ce au competențe în domeniu a cazurilor ce privesc nerespectarea normelor legale vizând nivelul de poluare, incluzând și poluarea fonică

Participarea activă la diversele acțiuni dedicate combaterii zoonozelor deosebit de grave, ca și a epizootiilor

Identificarea diverselor bunuri ce sunt abandonate pe domeniul public ori pe domeniul privat al unității, respectiv a subdiviziunii administrativ-teritoriale ori pe spațiile ce se află în administrarea diverselor autorități ale administrației publice locale ca și a altor instituții ori servicii publice de interes local, cu punerea în aplicare a diverselor proceduri legale dedicate ridicării acestora

Verificarea igienizării surselor de apă, a albiilor, a malurilor, ca și a cuvetelor aferente

Verificarea asigurării salubrizării străzilor, a salubrizării căilor de acces, a salubrizării zonelor verzi, a salubrizării rigolelor, ca și a îndepărtării zăpezii și inclusiv gheții de la nivelul căilor de acces, verificarea dezinsecției și a deratizării imobilelor

Verificarea existenței diverselor contracte de salubrizare pe care le încheie persoanele juridice, ca și persoanele fizice, în condițiile legii

Verificarea ridicării deșeurilor menajere de către operatorii serviciilor de salubrizare, avându-se în vedere diversele grafice ce sunt stabilite

Verificarea și soluționarea, în raport cu diversele competențe ce sunt specifice autorităților administrației publice locale, a diverselor sesizări ale cetățenilor vizând nerespectarea normelor legale de protecție a mediului, ca și a surselor de apă, dar și a normelor legale dedicate gospodăririi localităților

De asemenea, competențe deosebite le revin și primăriilor municipiilor, orașelor, comunelor, prin intermediul compartimentelor specializate de protecția mediului, mai precis:

Îndeplinirea tuturor obligațiilor ce îi revin administrației publice locale în domeniul dedicat protecției mediului

Colaborarea cu totalitatea agenților economici ce sunt subordonați administrației publice locale pentru a se reuși prevenirea unor eventuale deversări accidentale a poluanților, ca și o depozitare necontrolată a deșeurilor

Dezvoltarea sistemului integrat dedicat gestionării deșeurilor municipale, respectiv colectării, transportării și depozitării acestora

Promovarea atitudinilor corespunzătoare în raport cu comunitățile locale privind importanța protecției mediului, etc.

În calitatea de autoritate responsabilă cu asigurarea diverselor

2.3 Structuri specializate

În domeniul protecției mediului se remarcă existența mai multor structuri naționale specializate, dintre care amintim:

Parlamentul României, cu ambele sale Camere, respectiv Senatul României și Camera Deputaților

Guvernul României

Diversele ministere și diverse alte organe centrale din cadrul administrației publice, cum ar fi:

M.M.G.A. – Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

Ministerul Integrării Europene

Ministerul Administrației și Internelor

Ministerul Economiei și Comerțului

Ministerul Apărării Naționale

Ministerul Educației și Cercetării

Ministerul Finanțelor Publice

Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului

Ministerul Justiției

Ministerul Sănătății

Diversele organe din cadrul administrației publice locale

Diversele instituții ce au rol în activitatea de informare a stării mediului, cum ar fi:

Inspectoratul general pentru situații de urgență, incluzând protecția civilă, ca și pompierii

C.N.C.A.N. – Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare

Institutul de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie

Institutul de Biologie București

Institutul de Sănătate Publică

Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice

Institutul Național de Statistică

Administrația Fondului pentru Mediu

Institutul de Fizică

Registrul Auto Roman

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor

O.N.G.-uri – organizațiile nonguvernamentale

Demn de semnalat în conținutul acestui subcapitol al prezentei lucrări de diplomă este faptul că în subordinea M.M.G.A. – Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor se remarcă mai multe unități, respectiv:

Unități cu finanțare internă, precum:

A.N.P.M. – Agenția Națională pentru Protecția Mediului

Administrația Rezervației Biosferei „Delta Dunării" – Tulcea

G.N.M. – Garda Națională de Mediu

Unități cu finanțare externă și de la buget, precum:

U.M.P – Unități de management al proiectului

U.I.P – Unități de implementarea proiectului

Diverse alte unități cum ar fi:

A.N.M. – Administrația Naționala de Meteorologie

Institutul Național de Cercetare, cu subunitățile sale:

Institutul Național de Cercetare/Dezvoltare pentru Protecția Mediului

I.C.I.M. București

Institutul Național de Cercetare/Dezvoltare Marină „Grigore Antipa”

I.N.C.D.D.D. Tulcea

I.N.C.D.M. Constanța

Institutul Național de Cercetare/Dezvoltare „Delta Dunării"

A.F.M. – Administrația Fondului pentru Mediu

A.N.A.R. – Administrația Națională „Apele Române”

În cuprinsul prezentului subcapitol se impune a se face vorbire și despre constituirea Rezervației Biosferei Delta Dunării, prin intermediul Legii nr. 82/1993, vizând realizarea diverselor angajamente internaționale, ca și a acquis-ului comunitar privind instituirea regimului adecvat al protecției și conservării Deltei Dunării.

A.R.B.D.D. – respectiv Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării se constituie într-o instituție publică, ce are personalitate juridică și care se află în subordinea Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, activitatea acesteia derulându-se în baza prevederilor legislative ce au stat la baza înființării sale. În conformitate cu textul de lege, anterior menționat, Rezervația Biosferei Delta Dunării urmărește mai multe obiective, respectiv:

Conservarea patrimoniului natural existent

Protecția patrimoniului natural

Promovarea unei utilizări durabile a diverselor resurse ce sunt generate de ecosistemele naturale regăsite în cadrul rezervației

Realizarea unei reconstrucții ecologice a diverselor zone ce au fost degradate urmare a impactului diverselor activități umane

În conținutul Legii nr. 82/1993, vizând realizarea diverselor angajamente internaționale, ca și a acquis-ului comunitar privind instituirea regimului adecvat al protecției și conservării Deltei Dunării se remarcă existența mai multor dispoziții, respectiv:

Dispozițiile ce privesc regimul general și regimul special de protecția Deltei Dunării

Dispoziții ce au un caracter instituțional, ca și un caracter de autorizare

Sancțiunile

Textul legislativ, ce include o serie întreagă de elemente preluate din convențiile U.N.E.S.C.O. și Ramsar, reușește să definească zona rezervației biosferei ca fiind una geografică, ce include diverse suprafețe de uscat, suprafețe de apă, ca terenurile ce se află sub ape permanent, în cadrul acestora existând numeroase elemente, ca și formațiuni fizico-geografice, ca și specii de plante și inclusiv animale, toate conferindu-i o importanță deosebită prin prisma ecologică, biogeografică, dar și estetică.

Rezervația Biosferei Delta Dunării are nu doar valoare de patrimoniu natural, ci și de patrimoniu universal, aceasta supunându-se unui special regim de administrare, dedicat conservării sale, urmare a dezvoltării diverselor așezări umane, ca și a organizării activităților economice.

CAPITOLUL 3. ORGANIZAȚII NEGUVERNAMENTALE CU PROFIL ECOLOGIC

Organizațiile neguvernamentale (respectiv O.N.G.-urile) se constituie în formele cele mai active prin intermediul cărora societatea civilă are posibilitatea de a-și exprima interesul privind protecția mediului Aceste organizații dețin un rol deosebit de important în totalul ansamblului instituțional, în paralel acestea reușind să-și impună influențele în diversele politici de mediu.

Demn de menționat este faptul că importanța acestor organizații neguvernamentale, în domeniul dedicat protecției mediului s-a dezvoltat în mod semnificativ ulterior anului 1972, cu mențiunea că termenul a fost definit încă din momentul constituirii Organizației Națiunilor Unite (respectiv în anul 1949), moment începând de la care începe să se remarce, la nivelul occidentului, apariția primelor organizații nonguvernamentale.

În topul celor mai importante nonguvernamentale sunt incluse:

Uniunea Internațională pentru Protecția Naturii – înființată în anul 1948

Sierra Club înființată în anul 1972

Coaliția ONG-urilor Africane – înființată în anul 1976

Rețeaua Lumii a Treia înființată în anul 1985

Greenpeace International

World Wide Fund for Nature

Friends of the Earth International, etc.

În acest moment, nu se poate estima cu precizie câte organizații nonguvernamentale ce își dedică activitatea în domeniul protecției mediului există la nivel mondial, specialiștii susținând încă de acum două decenii numărul acestora depășea valoarea de 100.000, mare parte dintre ele funcționând pe teritoriul continentului european, ca și în zona continentului nord-american.

3.1 Rolul ONG-lor ecologiste in formarea politicii de mediu

De departe, cea mai importantă organizație nonguvernamentală ce militează pentru protecția mediului este Greenpeace, ce activează în peste 40 de state, având în acest moment aproape 3 milioane de fani. Înființată în cursul anului 1971, aceasta organizație nu acceptă donațiile guvernelor statelor lumii, ca nici pe cele venite din partea partidelor politice ori ale corporațiilor, ea bucurându-se de contribuțiile venite din partea persoanelor fizice, ca și de granturile diverselor fundații.

Încă din momentul înființării Greenpeace a luat atitudine contra degradării mediului, prima sa intervenție fiind într-un caz în care a fost implicat guvernul Statelor Unite ale Americii, ce derula diverse teste nucleare în sud-vestul teritoriului Alaska. Urmare a intervenției organizației, autoritățile americane au decis suspendarea respectivelor teste nucleare.

De-a lungul anilor, organizația nonguvernamentală a avut numeroase contribuții importante la:

Adoptarea moratoriumului dedicat comerțului cu balene

Adoptarea de către Organizația Națiunilor Unite a unei convenții vizând managementul pescăriilor de la nivel mondial

Înființarea sanctuarului balenelor în zona Oceanului Sudic

Adoptarea moratoriumului pe o perioadă de cinci decenii vizând exploatarea diverselor minereuri din zona Antarcticii

Diminuarea ori chiar eliminarea deversărilor de deșeuri petroliere, deșeuri industriale, dar și deșeuri radioactive

STUDIU DE CAZ

În cadrul studiului de caz al prezentei lucrări de diplomă, denumită „Instituțiile mediului în România” se va realiza o prezentare complexă a rețelei Natura 2000, cu evidențierea principalelor beneficii pe care aceasta le induce asupra mediului din România. Țara noastră, în calitatea sa de membru al Uniunii Europene, și-a luat angajamentul implementării legislației dedicate conservării biodiversității, sens în care a fost creată rețeaua Natura 2000, ce include diverse zone protejate, în conținutul cărora se regăsesc eșantioane reprezentative al unor specii sălbatice, ca și al habitatelor naturale, ce prezintă un interes comunitar.

Ca urmare a menținerii pe termen lung a acestor eșantioane reprezentative, dedicate speciilor sălbatice, ca și diverselor habitate naturale, România garantează conservarea biodiversității la nivelul întregului său teritoriu, acestea fiind, de altfel, percepute ca fiind adevărate sisteme suport dedicate dezvoltării constante a sistemului economic național.

Prin specii de interes comunitar, respectiv prin habitatele interesului comunitar se înțelege acele specii/habitate ce sunt fie rare, fie pe cale de a fi periclitate la nivelul zonei europene, cu precizarea că o parte dintre aceste habitate/zone își găsesc o bună reprezentare pe teritoriul țării noastre, indiferent că vorbim despre suprafețe extinse ale acestor habitate ori de populații majoritar viabile, în cazul speciilor de interes comunitar.

În acest context, se remarcă necesitatea desemnării Siturilor de Importanță Comunitară, cu mențiunea că, în eventualitatea în care se țara noastră înțelege să nu protejeze un anumit habitat ori o anumită specie, ce pe teritoriul național nu este periclitat ori pe cale de dispariție, este impusă obligația solicitării derogării de la prevederile conținute în cadrul directivelor europene în domeniu,, derogare ce este aprobată doar în condițiile existenței unor argumente științifice solide (cazul ursului, care reprezintă o specie de interes comunitar și care în România are o foarte bună reprezentare).

Rețeaua Natura 2000 a fost realizată ca urmare a implementării diverselor normative europene în domeniu, cele mai reprezentative fiind:

Directiva Păsări a Uniunii Europene, respectiv Directiva 79/409 din 2.04.1979 privind protejarea și conservarea păsărilor sălbatice, ce a fost implementată prin intermediul Hotărârii de Guvern nr. 1284/2007 vizând declararea ariilor de protecție specială avifaunistică, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în Romania, ulterior completată prin intermediul Hotărârii de Guvern nr.971/2011 vizând declararea ariilor de protecție specială avifaunistică, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în Romania

Directiva Habitate a Uniunii Europene, respectiv Directiva 92/43 din 21.04.1992 vizând conservarea habitatelor naturale și a faunei și florei sălbatice, ce a fost implementată prin intermediul Ordinului Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1.964/2007 vizând instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, ca și prin intermediul Ordinului nr. 2.387 din 29.09. 2011 privind modificarea Ordinului ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România

Astfel, ca urmare a prevederilor incluse în conținutul :

Directivei Păsări a Uniunii Europene, s-a reușit constituirea S.P.A. – Ariile de Protecție Specială Avifaunistică

Directivei Habitate a Uniunii Europene, s-a reușit constituirea S.C.I. – Siturile de Importanță Comunitară

În categoria siturilor incluse în Natura 2000, remarcăm:

Situl Apuseni – ce se află localizat în zona județelor Cluj, Bihor și Alba, întinzându-se pe o suprafață totală de 75.943 hectare și incluzând mai multe arii protejate, dintre care amintim doar: Parcul Natural Apuseni, Peștera Scărișoara, Complexul Carstic din Valea Ponorului, Peștera Coiba Mare, Peștera Cetatea Rădesei, Poiana Florilor, Peștera Ghețarul de la Vârtop, Peștera lui Micula, Platoul Carstic Padiș, etc.

Situl Bucegi – ce se întinde pe suprafața județelor Brașov, Dâmbovița și Prahova, având o suprafață totală de 38.787 hectare și incluzând Parcul Natural Bucegi (cu Abruptul Bucșoiu, Gaura și Mălăești),  Peștera – Cocora (respectiv Valea Horoabei – Cocora), Munții Bucegi, Poiana Crucii, Zănoaga, Cheile Tătarului, Locul fosilifer de la Vama Strunga, etc.

Situl Cheile Nerei Beușnița – aflat în județul Caraș Severin, cu o suprafață de 37.719 hectare

Situl Câmpia Ierului – ce se află în zona județelor Satu Mare și Bihor, suprafața totală a sa fiind de 21.283 hectare

Situl Călimani Gurghiu – aflat în județele Suceava, Mureș și Harghita, cu o suprafață de 143.936 hectare

Situl Ceahlău – aflat în județul Neamț, cu o suprafață de 7.737 hectare

Situl Cheile Bicazului – Hășmaș – aflat în județul Harghita, cu o suprafață de 7.642 hectare – acesta este un Site de Importanță Comunitară

Situl Ciucaș– aflat în județele Brașov și Prahova, cu o suprafață de 21.864 hectare

Situl Vânători Neamț – aflat în județul Neamț, cu o suprafață de 30.206 hectare – acesta este un Site de Importanță Comunitară

Situl Ciuperceni – Desa – aflat în județul Dolj, cu o suprafață de 39.865 hectare

Situl Coridorul Jiului – aflat în județul Dolj, ca și în județul Gorj, cu o suprafață de 71.452 hectare

Situl Cozia – aflat în județul Vâlcea, are o suprafață de 16. 760 hectare

Situl Domogled – Valea Cernei – aflat în județul Gorj, în județul Mehedinți, dar și în județul Caraș Severin, are o suprafață de 62.171 hectare – este S.C.I.

Situl Valea Călmățuiului – aflat în județul Buzău, ca și în județul Brăila, are o suprafață de 17.923 hectare – este S.C.I.

Situl Tusa – Barcău – aflat în județul Sălaj, are o suprafață de doar 10 hectare (include renumita Rezervație peisagistică Tusa Barcău) – este Sit de Importanță Comunitară

Situl Slănic – aflat în județul Bacău, are o suprafață de 1.408 hectare – este S.C.I

Situl Râul Prut – aflat în județele Vaslui și Iași, are o suprafață de 11. 861 hectare – este, de asemenea, S.C.I.

Situl Podișul Nord – Dobrogean – aflat în județul Tulcea, are o suprafață de 84. 812 hectare, fiind și acesta un Sit de Importanță Comunitară, etc.

În categoria S.P.A., respectiv a Ariilor de Protecție Specială Avifaunistică, amintim doar:

Balta Mică a Brăilei – cu amplasare în județul Ialomița, ca și în județul Brăila, având o suprafață totală de 25.845 hectare – include Parcul Natural Balta Mică a Brăilei

Cheile Bicazului – Hășmas – cu amplasare în județul Neamț, ca și în județul Harghita, având o suprafață totală de 7.961 hectare – include Cheile Bicazului, Cheile Șugăului, Lacul Roșu, Masivul Hășmașul Mare, Peștera Munticelu, etc.

Cheile Nerei – Beușnița – cu amplasare în județul Caraș Severin, având o suprafață totală de 40.422 hectare – include Cheile Nerei, Cheile Carașului, Parcul Național Semenic, Parcul Natural Porțile de Fier, Parcul Național Cheile Nerei, Valea Ciclovei, etc.

Comana – cu amplasare în județul Giurgiu având o suprafață totală de 24.956 hectare – include Parcul Natural Comana

Confluența Jiu – Dunăre – cu amplasare în județul Dolj, având o suprafață totală de 18.800 hectare

Confluența Olt-Dunăre – cu amplasare în județul Olt, ca și în județul Teleorman, având o suprafață totală de 20.960 hectare

Domogled – Valea Cernei – cu amplasare în județul Gorj, ca și în județul Caraș Severin și în Mehedinți, având o suprafață totală de 66.617 hectare

Frumoasa – cu amplasare în județele Sibiu, Alba, ca și în județul Vâlcea, are o suprafața totală de 130.980 hectare

Munții Retezat – cu amplasare în județul Caraș Severin, județul Hunedoara și județul Gorj, are o suprafață totală de 38.140 hectare, incluzând Parcul național Retezat, Geoparcul Dinozaurilor „Țara Hațegului”, Peștera cu Corali, Parcul Național Domogled – Valea Cernei, Peștera Zeicului, Rezervația științifică Gemenele, etc.

Lunca Mureșului Inferior – cu amplasare în județele Timiș și Arad, având o suprafața totală de 17.428 hectare

Grădiștea Muncelului Cioclovina – cu amplasare în județul Hunedoara, având o suprafața totală de 38.060 hectare

Munții Rodnei – cu amplasare în județul Maramureș, ca și în județul Bistrița Năsăud, are o suprafața totală de 54.832 hectare

Mlaștina Sarchinez – cu amplasare în județul Timiș, având o suprafața totală de 268 hectare

Principalul scop pe care autoritățile l-au avut în vedere în momentul declarării diverselor parcuri de pe teritoriul țării noastre ca arii protejate l-a constituit protejarea:

Întregii diversități faunistice și floristice ce au fost sesizate în zonele respective

Totalității habitatelor ce sunt caracteristice diverselor specii vulnerabile

Totalității habitatelor ce sunt caracteristice diverselor specii periclitate și/sau specii rare, fie acestea vegetale ori animale

Diverselor zone considerate a fi speciale prin prisma interesului științific, a interesului istoric ori a interesului peisagistic

În cadrul planului de management aferent ariilor protejate din România se are în vedere, în principal atât promovarea, cât și transpunerea ulterioară în practică, a diverselor principii dedicate gestionării în mod durabil a resurselor regenerabile, ca și a resurselor de tip neregenerabil, existente în interiorul ariilor protejate, avându-se în vedere necesitatea conservării speciilor, a habitatelor, dar și necesitatea conservării peisajului.

În plus, tot în categoria obiectivelor ce au fost avute în vedere, se înscrie și:

Procesul dedicat încurajării și respectiv dezvoltării diverselor activități de tip ecoturistic ce se derulează în zonă

Dezvoltarea constantă a infrastructurii siturilor

În acest sens, s-a luat în calcul faptul că, prin intermediul nu doar a derulării rezultatelor obținute în cadrul diverselor activități dedicate conservării fainei și a florei în zonele respective, ci și a mediatizării constante a acestora, avându-se în vedere permanenta informare a diverselor comunități locale, ca și a factorilor cu competențe în domeniul dedicării zonelor de acest gen, se va realiza :

Dezvoltarea nivelului înțelegerii dedicate necesității constante a protejării respectivelor arii naturale

O dezvoltare a comunităților locale, respectiv a comunităților regionale

Promovarea constantă a identităților locale

Inițierea și ulterior dezvoltarea diverselor activități de tip tradițional, specifice zonelor respective

O gestionare cât mai sustenabilă a diverselor resurse naturale existente în zonele protejate

Identificarea și ulterioara implementare a diverselor soluții de tip alternativ, special dedicate proceselor ce ar putea, în diverse moduri, să aducă afectări respectivelor zone protejate

În cadrul planurilor de management aferente diverselor situri Natura 2000 s-au avut în vedere mai multe obiective, dintre care amintim:

Realizarea unei conservări pe termen lung a diverselor specii de interes comunitar, ca și a habitatelor din aceeași categorie, ce sunt identificate la nivelul siturilor, în acest fel realizându-se stoparea declinului semnalat la nivelul biodiversității

Realizarea protejării biodiversității la nivelul siturilor Natura 2000, ca și parte integrantă din cadrul biodiversității României și inclusiv a biodiversității europene

Promovarea constantă și eficientă a diverselor activități de natură economică ce se dovedesc a fi nu doar durabile, ci și benefice

Astfel, în categoria măsurilor dedicate protejării, ca și conservării diverselor nevertebrate acvatice ce sunt identificate în zona siturilor Natura 2000, sunt incluse:

Interzicerea diverselor activități privind regularizarea cursurilor naturale de apă din zonele protejate

Interzicerea realizării extracțiilor agregatelor minerale din zonele albiilor minore ale râurilor din ariile protejate

Interzicerea permanentă a arderii vegetației de tip macrofitic emersă

O interzicere a recoltării, respectiv a extragerii vegetației de tip macrofitic submerse

O monitorizare permanentă, pentru stoparea oricăror eventuale forme ale poluării fizice ori a poluării chimice

Interzicerea de a se introduce speciile alohtone de pești ori a speciilor din alte vertebrate, în cazul cărora regimul trofic vizează includerea de nevertebrate acvatice

Interzicerea realizării amenajărilor unor ferme piscicole la nivelul bazinelor acvatice naturale din ariile protejate, etc.

În categoria măsurilor dedicate protejării, ca și conservării diverselor nevertebrate din agrosistemele ce sunt identificate în siturile Natura 2000 au fost incluse:

Menținerea, pe perioada de iarnă, a unor benzi de teren arabil ce nu sunt fi lucrate

Diminuarea gradului de intensificarea lucrărilor agricole din zonele ariilor protejate

Diminuarea suprafețelor monoculturilor, ca și mozaicarea diverselor terenuri agricole din zonele ariilor protejate

O menținere a pajiștilor, ca și pășunilor permanente, în paralel cu asigurarea nivelului minim al pășunatului

O interzicere a arderii miriștilor, a arderii vegetației erbacee ori a arderii vegetației arbustive aflate pe canalele de irigație din zonele ariilor protejate ori pe malurile apelor din zonele respective, ca și a vegetației arbustive din zonele aferente terenurilor deschise

Interzicerea tăierii de arbori solitari, ca și a grupurilor de arbori remarcate în zonele terenurile agricole din ariile protejate

O interzicere a realizării diverselor tratamente chimice cu substanțe ce au o toxicitate ridicată și implicit o remanență mare, în paralel cu promovarea diverselor concepte, ca și a metodelor dedicate combaterii biologice

Realizarea unor perdele forestiere dedicate protejării terenurilor agricole din ariile protejate, etc.

În categoria măsurilor dedicate protejării, ca și conservării diverselor nevertebrate din habitatele forestiere ce sunt identificate în siturile Natura 2000, au fost incluse:

Menținerea la un hectar de pădure a unui minim de 20/30 arbori vârstnici

Folosirea diverselor preparate biologice, ca și a metodelor dedicate combaterii biologice a defoliatorilor forestieri

O menținere a arborilor doborâți în cadrul habitatele forestiere din ariile protejate

Realizarea structurii pluriene dedicate arboretului din zonele protejate

Dezvoltarea diversității speciilor forestiere

O protejare a litierei, ca și a covorului vegetației erbacee, respectiv o protejare a subarboretului pe întreaga perioadă a derulării lucrărilor de exploatarea masei lemnoase, ca și pe perioada transportului acesteia, etc.

În categoria măsurilor dedicate protejării, ca și conservării diverselor specii de păsări ce sunt identificate în zona siturilor Natura 2000, au fost incluse:

Identificarea diverselor specii de păsări, ca și estimarea cât mai corectă a mărimii populațiilor acestora

O monitorizare constantă a populațiilor păsărilor, ca și monitorizarea habitatelor ocupate de acestea

Realizarea unei cartări în sistem GIS a diverselor habitate de reproducere, respectiv de hrănire și de iernare ce se regăsesc în zonele ariilor protejate

Monitorizarea diverselor acțiunilor de vânătoare, în paralel cu urmărirea modului în care sunt aplicate interdicțiile asupra acestora în cadrul zonelor protecției integrale

O monitorizare suplimentară a tuturor populațiilor de păsări ce se constituie în obiect al vânătorii

O interzicere a incendierii miriștilor sesizate pe terenurile agricole, ca și interzicerea arderii stufului din aceste zone

Monitorizarea constantă a activității tradiționale dedicate recoltării stufului din zonele ariilor protejate de către comunitățile locale

O interzicere a tăierii de tufișuri, ca și a tăierii vegetației arbustive, la nivelul câmpurilor deschise

Interzicerea introducerii unor noi specii de păsări

Asigurarea constantă a faptului că diversele activități de populare, respectiv repopulare cu unele specii de interes cinegetic se mențin în condițiile speciale ce au fost impuse prin intermediul legislației în domeniu

Interzicerea recoltării ouălor ce provin de la diversele păsări, ca și a puilor acestora

Interzicerea de a se distruge cuiburile păsărilor din întreaga zonă protejată

Un control al prădătorilor nespecifici, mai ales în zonele de cuibărire, prin intermediul metodelor diverse ce sunt prevăzute în legislație

O limitare și implicit o monitorizare a accesului în zonele de cuibărire a persoanelor, ca și a diverselor efective de animale, ce se află la pășunat

Dezvoltarea constantă a infrastructurii dedicate diverselor activități de monitorizare în zonele ariilor protejate

Realizarea diverselor lucrări de tip silvo-tehnic în cadrul unităților amenajistice forestiere ce conțin arbori vârstnici, în exteriorul sezonului cuibăritului

O conservare a vegetației arbustive existente în poieni, ca și în lizierele pădurilor, în special a tufelor de măceș, respectiv Rosa canina, ca și conservarea altor specii arbustive ce prezintă spini, în vederea protejării locurilor pentru cuibărit, specifice speciei Lanius collurio

Instituirea și ulterior implementarea diverselor măsuri dedicate controlului accesului turiștilor în pădure, în paralel cu dirijarea acestora pe anumite trasee fixe, anterior prestabilite

Interzicerea aplicării diverselor tratamente chimice ce au la bază folosirea unor substanțe cu un nivel al toxicității ridicate

Un control strict, în paralel cu interzicerea oricărei depozitări de tip necontrolat a deșeurilor menajere în zonele protejate, a substanțelor toxice, a cadavrelor de animale, etc

O observare cât mai atentă și constantă a stării de sănătate în populațiile de păsări din zonele ariilor protejate

Plantarea unor specii de arbori autohton, mai ales sălcii și plopi, în zonele inundabile situate la lizierele pădurilor din ariile protejate, în vederea asigurării diverselor condiții de biotop ce sunt vitale păsărilor

Urmărirea constantă a prezenței, ca și a mărimii tuturor populațiilor de păsări aflate în zona lizierelor pădurilor, acestea fiind percepute drept indicator primordial al diversității, ca și al stabilității ecosistemului

O creștere a consistenței lizierelor pădurilor din zonele ariilor protejate, ca și a diversității speciilor existente, în vederea uniformizării condițiilor de biotop, dedicate păsărilor, în paralel cu diminuarea impactului ce este determinat de vânturi puternice

În situația în care se impune, plantarea în lizierele pădurilor din zonele ariilor protejate a diverselor specii de arbuști ce au o talie medie ori o talie mică, cu fructificație abundentă, genul Prunus sp. ori genul Crataegus sp., în acest fel asigurându-se o protecție a speciilor de paseriforme, ca și a surselor de hrană necesare pe perioada anotimpului rece

Executarea diverselor tăieri de îngrijire la nivelul fondului forestier din zonele ariilor protejate în așa fel încât să se reușească asigurarea menținerii subarboretului, ca și a menținerii păturii vegetale erbacee, respectiv cu asigurarea instalării acestora în locurile în care se constată absența lor, etc

În categoria măsurilor dedicate protejării, ca și conservării diverselor specii de pești ce sunt identificate în zona siturilor Natura 2000, au fost incluse:

Identificarea speciilor existente, ca și estimarea cât mai corectă a mărimii populațiilor acestora

O monitorizare constantă a populației peștilor, ca și a habitatelor pe care acestea le ocupă

Realizarea unei cartări în sistem GIS a diverselor habitate de reproducere, ca și de iernarea speciilor endemice, ce sunt amenințate, ce sunt vulnerabile, ori care sunt rare

Monitorizarea constantă a calității apei râurilor, ca și a calității apei lacurilor din întreaga arie protejată

O monitorizare a surselor dedicate poluării chimice, respectiv a poluării menajere a apelor, în paralel cu eliminarea în cel mai scurt timp a acestora

Interzicerea diverselor activități dedicate extracției agregatelor minerale de la nivelul albiei minore a râurilor existente în zonele ariilor protejate

Interzicerea strictă a realizării unor noi amenajări piscicole la nivelul albiile minore din zona râurilor existente în zonele ariilor protejate

Interzicerea realizării construcțiilor hidrotehnice de orice fel pe râurile și pe pâraiele din zona ariei protejate, exceptând situațiile clar menționate în legislație

Interzicerea strictă a activității dedicate populării cu specii de pești de cultură la nivelul apelor ce se află într-un regim natural

O interzicere a introducerii de noi specii de pești în cadrul bazinelor acvatice naturale existente în zonele ariilor protejate

Monitorizarea constantă a întregii activități de acvacultură

Conceperea, ca și instituirea diverselor măsuri speciale dedicate protecției populațiilor speciilor ce au o valoare științifică apreciabilă

O monitorizare constantă, ca și o prezervare a habitatelor dedicate reproducerii și iernării speciilor de pești endemice, ce sunt amenințate, ce sunt vulnerabile ori care sunt rare

Interzicerea folosirii pesticidelor, ca și a substanțelor chimice ce prezintă o toxicitate ridicată

O monitorizare constantă a modului în care este respectată legislația în domeniul dedicat duratei sezonului de prohibiție, respectiv a metodelor admise la pescuit, ca și a mărimii capturii, a speciilor ce sunt admise, a taliei peștilor ce sunt reținuți, etc

Interzicerea realizării unui pescuit de tip industrial în zonele bazinele ce sunt neamenajate

Interzicerea realizării unor deversări a substanțelor toxice, a deșeurilor menajere în apele ori în albiile râurilor și a pâraielor din zonele ariilor protejate

Realizarea perdelelor de culturi ale speciilor arbustive ori ale speciilor arborilor ce au rolul protecției malurilor râurilor, ca și al retenției și filtrării apelor meteorice ce au capacitatea de a transporta în râuri diverse substanțe toxice

Realizarea activităților specifice reconstrucțiilor ecologice, în vederea stabilizării albiilor majore de la nivelul râurilor, al versanților, al ravenelor ori al zonelor ce au fost afectate ca urmare a activităților antropice diverse derulate în zonele albiilor majore

În categoria măsurilor dedicate protejării, ca și conservării diverselor mamifere ce sunt identificate în zona siturilor Natura 2000, au fost incluse:

Identificarea tuturor speciilor, în paralel cu estimarea cât mai corectă a mărimii populațiilor acestora

Monitorizarea tuturor populațiilor, ca și monitorizarea habitatelor ocupate de acestea

Cartarea GIS a diverselor habitate aferente speciilor ce sunt periclitate, ca și a zonelor dedicate concentrării acestora pentru perioada iernării

Monitorizarea diverselor activități cinegetice ce se derulează în interiorul ariilor protejate, în paralel cu întreprinderea diverselor intervenții active dedicate conservării și protejării speciilor ce prezintă un interes cinegetic

În ceea ce privesc măsurile dedicate protejării, ca și a conservării diverselor habitate remarcate în zonele aferente siturilor Natura 2000, ca urmare a diversității constatate a acestora (unele dintre habitate fiind apreciate ca prioritare) s-a impus o delimitare a măsurilor manageriale, remarcându-se:

Măsurile de management dedicate protejării, ca și a conservării habitatelor acvatice curgătoare, ce au inclus:

O interzicere a realizării lucrărilor de regularizarea cursurilor naturale de apă, exceptând excepțiile menționate clar în conținutul legii

Interzicerea realizării lucrărilor de extracția agregatelor minerale din cadrul patului albiilor minore ori din cadrul albiilor majore inundabile ale râurilor, exceptând terenurile ce sunt situate în cadrul zonelor dezvoltării durabile

Interzicerea realizării unei barări a cursurilor naturale de la nivelul râurilor și a pâraielor, ca și a blocării circulației diverselor specii de pești

O interzicere a depozitării diverselor agregate minerale la nivelul albiei inundabile a râurilor

O interzicere a deversării diverselor substanțe chimice de natură organică ori minerală în diversele râuri

Interzicerea realizării depozitării diverselor deșeuri menajere ori a deșeurilor industriale la nivelul albiei majore a cursurilor de apă existente

Realizarea, la nivelul albiilor minore ale diverselor râuri din zonă a perdelelor forestiere de protecție, acestea având forma benzilor de lățimi cuprinse între 15-50 de metri

Interzicerea distrugerii oricărei vegetații din regiunea ripariană

Realizarea diverselor lucrări speciale, dedicate stabilizării malurilor ce au fost erodate

O monitorizare constantă a habitatelor de interes comunitar, o atenție specială fiind acordată habitatelor prioritare

Măsurile de management dedicate protejării, ca și a conservării habitatelor acvatice stagnante, ce au inclus:

O menținere a regimului natural dedicat inundării cuvetei lacurilor, ca și bălților naturale din zone

O menținere a regimului natural al scurgerii și inundării în cadrul bălților ce au fost formate pe cursurile diverselor râuri și implicit al pâraielor

O interzicere a diverselor activități dedicate extracției agregatelor minerale la nivelul patului albiilor minore ori ale albiilor majore inundabile a diverselor râuri ce alimentează apele stagnante, exceptând terenurile ce sunt situate în zonele dezvoltării durabile

Interzicerea diverselor activități de acvacultură în cadrul bălților și al lacurilor naturale

O interzicere a arderii stufului în zona ariei protejate, ca și a arderii vegetației erbacee ori a arderii vegetației arbustive de la nivelul grindurilor, a zonei ripariene ori a zonei inundabile aferente cuvetei lacurilor din regiune

Realizarea periodică a lucrărilor de decolmatarea canalelor acvatice ce sunt obturate cu o vegetație de tip macrofitic

Interzicerea de a se realiza orice tip de lucrări ce privesc asanarea, respectiv desecarea

O monitorizare constantă a habitatelor de interes comunitar, cu atenția specială acordată habitatelor prioritare

Măsurile de management dedicate protejării, ca și a conservării terenurilor, ce au inclus:

O interzicere a modificării destinației terenurilor din zonele ariilor protejate

O limitare a pășunatului atât ca și perioadă de timp, cât și ca numărul animalelor

O interzicere a utilizării îngrășămintelor organice ori a îngrășămintelor minerale, în vederea creșterii productivității la nivelul pășunilor

O interzicere a modificării regimului hidric aferent solului, ca și a regimului apelor de suprafață, ca urmare a desecării ori a utilizării excesive a apei existente în pânza freatică

O interzicere a executării diverselor lucrări de decopertare ori a lucrărilor de extragere a diverselor agregate minerale

O interzicere a accesului în zonă a autovehiculelor, ca și a mijloacelor de transport de tip hipo-tractat

O interzicere a oricăror forme dedicate exploatării agricole ce presupun lucrări la nivelul solului

Inițierea diverselor măsuri de management active dedicate protejării speciilor, ca și a asociațiilor vegetale ce sunt protejate

O monitorizare constantă a habitatelor sărăturate ce sunt considerate a fi prioritare

Măsurile de management dedicate protejării, ca și a conservării habitatelor forestiere prioritare, ce au inclus:

O interzicere a modificării destinației terenurilor forestiere din zonele ariilor protejate

Interzicerea incendierii litierei, incendierii vegetației erbacee, ca și a incendierii vegetației arbustive și a vegetației arborescente din zonele ariilor protejate

Interzicerea în zonele ariilor protejate a pășunatului

O interzicere a realizării diverselor tratamente chimice de tip neselectiv ori care au un grad redus al selectivității, ca și o remanență mare, dedicată combaterii insectelor defoliatoare, în paralel cu promovarea diverselor tratamente ce au la bază folosirea unor preparate biologice

O menținere a arborilor doborâți din zonele arii protejate la nivelul suprafeței solului

Menținerea și conservarea, în situația în care se constată existența acestora la nivelul pădurilor, a unui anumit număr al arbori ce au vârsta mai mare de 100 de ani, astfel încât să se încerce cumularea unui volum aproximativ de 20/30 de m3/hectar, inclusiv arborii uscați, arborii debilitați, arborii rupți ori arborii scorburoși, astfel încât să se asigure volumul cumulat aproximativ de 5/10 m3/hectar

O interzicere a realizării diverselor lucrări ce pot să modifice regimul hidric la nivelul solului

Interzicerea executării diverselor tăieri rase, exceptând situațiile menționate de lege

Realizarea diverselor acțiuni de management activ, în vederea facilitării unei regenerări a speciilor ce sunt componente caracteristice diverselor habitate existente în zonă

O monitorizare a diverselor habitate forestiere, considerate ca fi de interes comunitar

Cu toate aceste măsuri, ulterior implementării planului de management anterior expus, s-a reușit desprinderea mai multor concluzii, cele mai relevante dintre acestea fiind:

Sesizarea unor efecte nedorite la nivelul mediului fizic, ca și la nivelul biodiversității, ca urmare a extinderii necontrolate a intravilanului, în paralel cu realizarea unor construcții ce nu au fost autorizate, în proximitatea cărora au fost depozitate diverse deșeuri ce au poluat mediul fizic, limitând în mod drastic habitatele.

Cele mai mari probleme au fost sesizate la nivelul albiilor râurilor și al păraielor, unde, în ciuda măsurilor incluse în cadrul planurilor de management, au fost realizate diverse lucrări de îndiguire, ce au împiedicat deplasarea liberă a unor specii de pești, și chiar reproducerea acestora

Sesizarea unor modificări la nivelul mediului fizic, ca și alterarea deosebită a calității habitatelor, ca urmare a extragerii din unele albii minore ale râurilor a pietrișului, măsurile de reconstrucție dovedindu-se a fi ineficiente renaturării

Anumite eroziuni de adâncime, dar și de suprafață, urmare a extragerii de pietriș din zonele unor albii minore

Alterarea calității unor habitate, urmare a folosirii pentru deplasarea în interiorul ariei protejate a unor utilaje silvice de dimensiuni mari și depășite tehnologic, dar și datorită practicării sporadice a off-road-ului

Afectarea structurii și a texturii solului, ca urmare a supra-pășunatului, ce în unele zone a favorizat și apariția unor fenomene de eroziune.

Afectarea gravă a diversității floristice, principala cauză fiind tot supra-pășunatul

O anumită destructurare a solurilor, în paralel cu prăfuirea acestora ca și o chimizare excesivă în anumite zone, toate acestea fiind datorate agriculturii intensive, practicată pe suprafețe mari de teren

Afectarea diversității biologice la nivelul unor terenuri agricole, cu modificarea parametrilor fizico-chimici de la nivelul solurilor

CONCLUZII

Se constată că în societatea contemporană diversele politici dedicate protecției mediului, apreciată ca fiind o componentă de tip primordial în cadrul actualului concept al dezvoltării durabile, au fost în ultimul deceniu deseori regândite și structurate, în vederea menținerii unui echilibru ecologic nu doar la nivel global, ci și la nivel regional și inclusiv local.

În același timp, s-a acordat o atenție deosebit definirii tuturor priorităților din domeniul protecției mediului, ca și alegerii celor mai bune instrumente prin intermediul cărora să se reușească implementarea cât mai eficientă a diverselor politici regăsite în domeniul protecției mediului.

Cu toate acestea, la nivel global, în ultima perioadă să constată existența tot mai numeroasele probleme de mediu, ce sunt determinate nu doar de creșterea exponențială a gradului de urbanizare, ca și a masei demografice, ci mai ales de evoluția tehnică fără precedent. În plus, tuturor acestora li se adaugă o creștere deosebită a consumului, în paralel cu dezvoltarea structurii producției.

Marea majoritate a problemelor constate în ultimele decenii în domeniul protecției mediului au vizat tot mai numeroasele accidente ecologice în urma cărora cantități importante de produse petroliere au ajuns în apele mărilor și oceanelor. Urmare a acestor incidente, oceanele, ca și apele mărilor au fost poluate în mod deosebit, efectele poluărilor fiind destul de dificil de prognosticat și mai ales estimat pe termen lung.

În domeniul dedicat protecției mediului se remarcă la nivel distinct dreptul mediului, prin intermediul diverselor prevederi conținute acesta reușind să reglementeze totalitatea relațiilor sociale ce sunt determinate de procesul protecției mediului, al conservării acestuia, ca și în cel al ameliorării calităților naturale, ce sunt specifice mediului.

De asemenea, în ultimul deceniu se remarcă abordarea unei viziuni de tip integrat, aceasta incluzând în domeniul dedicat protecției mediului complexul reglementărilor, al procedurilor, dar și pe cel al instituțiilor existente la nivel internațional, dar și național.

În ceea ce privește protecția mediului, aceasta se realizează prin intermediul instituirii diverselor obligații în domeniu, în paralel cu stipularea unor condiții speciale. Acestora li se adaugă și stipularea diverselor interdicții dedicate utilizării raționale a resurselor naturale, ca și combaterea poluării la nivelul mediului înconjurător. Nu în ultimul rând, se are în vedere o prevenire a poluării mediului înconjurător, în paralel cu combaterea diverselor efecte dăunătoare pe care fenomenele naturale le determină asupra diverselor elemente ce pot fi încadrate în domeniul protecției mediului.

Se remarcă faptul că în actuala societate, protejarea mediului înconjurător se constituie într-un obiectiv prioritar, mai ales în contextul în care, prin intermediul acesteia se reușește asigurarea unui nivel al calității vieții deosebit. În plus, în contextul în care marea provocare a societății actuale constă în atenuarea multiplelor efecte determinate de creșterea economică exponențială (cu toate implicațiile acesteia), în ultimele decenii tot mai multe instituții și organizații de la nivel global, dar și regional și național, au început să manifeste un interes crescut în domeniul protecției mediului.

La nivel național, diversele autorități cu responsabilități în domeniul protecției mediului reușesc să asigure coordonarea la nivel interministerial a procesului dedicat elaborării, implementării, monitorizării, ca și revizuirii politicii naționale dedicate dezvoltării durabile, în paralel cu coordonarea diverselor activități ce sunt dedicate integrării diverselor cerințe din domeniul protecției mediului în cadrul restului politicilor sectoriale, avându-se în vedere totalitatea cerințelor, ca și a standardelor de la nivel european, dar și internațional.

Nu în ultimul rând, se are în vedere îndeplinirea diverselor condiționalități de tip ex-ante, incluzând și respectarea diverselor planuri de măsuri ce au fost asumate în vederea îndeplinirii, în cadrul sectoarelor de mediu, în deplin acord cu angajamentele asumate urmare a Acordului de parteneriat 2014/2020, ca și al renumitului Programul Operațional Infrastructură Mare 2014/2020.

BIBLIOGRAFIE

D. Marinescu, Tratat de dreptul mediului, ediția II-a, 2007, Universul juridic

D. Tofan, Drept administrativ, ediția II-a, 2008, București, Editura CH Beck

M. Dutu, Dreptul mediului, Tratat, 2007, București, Editura CH Beck

M. Stelian, P. Tagorean, Protecția mediului în Uniunea Europeană, 2009, București, Editura Detectiv

V. Vedinas, Drept administrativ, ediția V-a, 2009, București, Editura Universul juridic

V. Rojanschi, F. Bran, Evaluarea impactului ecologic și auditul de mediu, 2004, București, Editura A.S.E.

Politici publice de mediu, 2012, București, Editura Universul juridic

Site-uri consultate:

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=1312

https://lege5.ro/Gratuit/he2doobu/legea-apelor-nr-8-1974

https://lege5.ro/Gratuit/heydanbt/legea-nr-5-1989-privind-gospodarirea-rationala-protectia-si-asigurarea-calitatii-apelor

https://lege5.ro/Gratuit/he2donrz/legea-nr-58-1974-privind-sistematizarea-teritoriului-si-localitatilor-urbane-si-rurale

http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-59-din-29-octombrie-1974-cu-privire-la-fondul-funciar-emitent-marea-adunare-nationala-publicat-n-352.html, accesat la data de 28.03.2018

https://lege5.ro/Gratuit/he2tknbw/legea-nr-1-1976-pentru-adoptarea-programului-national-de-perspectiva-pentru-amenajarea-bazinelor-hidrografice-din-republica-socialista-romania

https://lege5.ro/Gratuit/he2tknjx/legea-nr-2-1976-privind-adoptarea-programului-national-pentru-conservarea-si-dezvoltarea-fondului-forestier-in-perioada-1976-2010

https://legeaz.net/legea-17-1990-regimul-apelor-maritime-interioare/

https://legeaz.net/legea-apelor-107-1996/

https://legeaz.net/legea-111-1996-activitatilor-nucleare/

https://legeaz.net/legea-214-2011-a-pajistilor/

https://legeaz.net/text-integral/legea-255-1998-privind-protecia-noilor-soiuri-de-plante

https://legeaz.net/legea-178-2000-produsele-cosmetice/

https://legeaz.net/text-integral/legea-289-2002-perdele-forestiere

https://legeaz.net/legea-458-2002-calitatea-apei-potabile/

https://legeaz.net/legea-minelor-85-2003/

https://legeaz.net/legea-petrolului-238-2004/

https://legeaz.net/legea-407-2006-vanatorii/

https://legeaz.net/text-integral/legea-24-2007-actualizata-si-republicata-legea-spatiilor-verzi

https://legeaz.net/codul-silvic-legea-46-2008/

https://legeaz.net/legea-220-2008-actualizata-si-republicata/

https://legeaz.net/legea-211-2011-regimul-deseurilor/

https://legeaz.net/oug-202-2002-gospodarirea-integrata-zonei-costiere/

https://legeaz.net/oug-243-2000-protectia-atmosferei/

https://legeaz.net/oug-195-2005-protectia-mediului/

https://legeaz.net/oug-196-din-2005-actualizata-fondul-de-mediu/

https://legeaz.net/oug-43-2007-organisme-modificate-genetic/

https://legeaz.net/oug-68-2007-raspunderea-mediu/

https://legeaz.net/text-integral/oug-71-2010-mediul-marin

https://legeaz.net/oug-64-2011-stocare-geologica-dioxid-carbon/

https://legeaz.net/og-43-2000/

https://legeaz.net/og-47-2000-protectie-monumente-istorice/

https://legeaz.net/og-87-2001-salubrizare-localitati/

https://legeaz.net/text-integral/og-47-2005-neutralizare-deseuri-origine-animala

https://legeaz.net/text-integral/og-41-2007-comercializare-protduse-protectie-plante

https://legeaz.net/hg-321-2005-evaluare-gestionare-zgomot-ambiant/

https://legeaz.net/hg-1037-2010-deseurile-de-echipamente-electrice/

https://legeaz.net/hg-1132-2008-regim-baterii-acumulatori/

https://legeaz.net/hg-1268-2010-program-protectie-monumente-unesco/

http://www.un.org/en/about-un/

http://www.un.org/esa/sustdev/csd/review.htm

http://www.undp.org/

http://www.unece.org/env/welcome.html

http://www.consilium.europa.eu/cms3_fo/showPage.asp?id=415&lang=EN&mode=g

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/164921

http://www.poc.research.gov.ro/uploads/despre-oicercetare/legislatie-europeana/1_regulamentul_1303_2013_general.pdf

https://lege5.ro/Gratuit/gmztmnrtgi/ordonanta-de-urgenta-nr-88-2012-privind-cadrul-institutional-pentru-coordonarea-implementarea-si-gestionarea-asistentei-financiare-acordate-romaniei-prin-mecanismul-financiar-al-spatiului-economic-eur

https://lege5.ro/Gratuit/gm3tenrug4/legea-nr-246-2013-pentru-aprobarea-ordonantei-de-urgenta-a-guvernului-nr-88-2012-privind-cadrul-institutional-pentru-coordonarea-implementarea-si-gestionarea-asistentei-financiare-acordate-romaniei-pr

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32014R0511

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/164921

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CONSLEG:1979L0409:20081223:RO:PDF

http://lege5.ro/Gratuit/geydknbwgi/hotararea-nr-1284-2007-privind-declararea-ariilor-de-protectie-speciala-avifaunistica-ca-parte-integranta-a-retelei-ecologice-europene-natura-2000-in-romania

http://lege5.ro/Gratuit/gi3demzqgi/hotararea-nr-971-2011-pentru-modificarea-si-completarea-hotararii-guvernului-nr-1284-2007-privind-declararea-ariilor-de-protectie-speciala-avifaunistica-ca-parte-integranta-a-retelei-ecologice-europen

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CONSLEG:1992L0043:20070101:RO:PDF

http://lege5.ro/Gratuit/geytknjyge/ordinul-nr-1964-2007-privind-instituirea-regimului-de-arie-naturala-protejata-a-siturilor-de-importanta-comunitara-ca-parte-integranta-a-retelei-ecologice-europene-natura-2000-in-romania

http://www.lege-online.ro/lr-ORDIN-2387-2011-(133254).html

http://www.parcapuseni.ro/

Legislație consultată:

Legea 17 1990 vizând regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, ca și al zonei contigue și al zonei economice exclusive României

Legea 107/1996 a apelor

Legea 111 1996 vizând desfășurarea în siguranță, reglementarea, autorizarea și controlul activităților nucleare

Legea 214 2011 pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor

Legea 255 1998 privind protecția noilor soiuri de plante

Legea 178 2000 privind produsele cosmetice

Legea 289 2002 privind perdelele forestiere de protecție

Legea 458 2002 privind calitatea apei potabile

Legea minelor 85 /2003

Legea 238 /2004 petrolului

Legea 347 din 2004 legea muntelui

Legea 407 /2006 vânătorii și a protecției fondului cinegetic

Legea 24/2007 actualizată și republicată. Legea privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților

Legea 46 2008 Codul silvic

Legea 220//2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie

Legea 171/2010 actualizata Legea contravențiilor silvice si a sancționării acestora

Legea 132/2010 privind colectarea selectivă a deșeurilor în instituțiile publice

Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor

O.U.G. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere

O.U.G. 243/2000 privind protecția atmosferei

O.U.G. 195/2005 privind protecția mediului

O.U.G. 196/2005 privind fondul pentru mediu

O.U.G. 43/2007 privind introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic

O.U.G. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului

O.U.G. 71/2010 privind stabilirea strategiei pentru mediul marin

O.U.G. 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon

O.G. 43 2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național

O.G. 47 /2000 privind stabilirea unor măsuri de protecție a monumentelor istorice care fac parte din Lista patrimoniului mondial

O.G. 87/2001 servicii publice salubrizare localități

O.G. 47/2005 privind reglementări de neutralizare a deșeurilor de origine animală

O.G. 41/2007 pentru comercializarea produselor de protecție a plantelor, precum și pentru modificarea și abrogarea unor acte normative din domeniul fitosanitar

H.G. 321/2005 privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiant

H.G. 1037/2010 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice

H.G.1132/2008 privind regimul bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori

H.G. 1268/2010 privind aprobarea Programului de protecție și gestiune a monumentelor istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial UNESCO

Ordin 1450 2010 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului vizând protecția resurselor de apă, sisteme integrate de alimentare cu apă, stații de tratare, canalizare și stații de epurare

Convenția U.N.E.S.C. vizând protecția patrimoniului mondial, cultural și natural (16.11.1972), ce a fost reglementată prin intermediul Decretului nr. 187/1990

Convenția asupra zonelor umede de importanță internațională, Ramsar 1971, reglementată prin intermediul Legii nr. 51/1991

Convenția de la Basel vizând controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora, implementată prin intermediul Legii 6/1991

Convenția vizând protecția Mării Negre împotriva poluării

Convenția vizând conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa – Berna, implementată prin intermediul Legii nr. 13/1993

Convenția vizând cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului Dunărea, ce a fost ratificată prin intermediul Legii nr. 14/1995

Convenția vizând conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice – Bonn, 1979, implementată prin intermediul Legii nr. 13/1998

Directiva 79/409 din 2.04.1979 privind protejarea și conservarea păsărilor sălbatice

Hotărârea de Guvern nr. 1284/2007 vizând declararea ariilor de protecție specială avifaunistică, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în Romania

Hotărârea de Guvern nr.971/2011 vizând declararea ariilor de protecție specială avifaunistică, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în Romania

Directiva Habitate a Uniunii Europene – Directiva 92/43 din 21.04.1992 vizând conservarea habitatelor naturale și a faunei și florei sălbatice

Ordinul Ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1.964/2007 vizând instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România

Ordinul nr. 2.387 din 29.09. 2011 privind modificarea Ordinului ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România