Institutiile Europene Responsabile cu Implementarea Pesc

II.2. Instituțiile europene responsabile cu implementarea PESC

Politica externă și de securitate comună (PESC) a Uniunii Europene a fost instituită în 1993, prin Tratatul privind Uniunea Europeană. Statele membre trebuiau să sprijine în mod activ și fără rezerve PESC într-un spirit de loialitate și de solidaritate reciprocă. PESC devenea pilonul II al construcției europene. Obiectivele asumate erau: salvgardarea valorilor comune, a intereselor fundamentale, a independenței și a integrității Uniunii, în conformitate cu principiile Cartei Națiunilor Unite; consolidarea securității Uniunii sub toate formele; promovarea cooperării internaționale; dezvoltarea și consolidarea democrației și a statului de drept, precum și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Tratatul de la Amsterdam, din 1997, a instituit un proces decizional mai eficient care a inclus abținerea constructivă și votul cu majoritate calificată. Pentru implementarea Tratatului, se înființează funcția de Înalt Reprezentant pentru PESC.

Începând cu 2003, Tratatul de la Nisa, a introdus o altă serie de modificări vizând eficientizarea procesului decizional însărcinând Comitetul Politic și de Securitate (CPS), să exercite controlul politic și direcția strategică a operațiunilor de gestionare a crizelor.

Tratatul de la Lisabona, 2009, a conferit Uniunii personalitate juridică, și a înființat SEAE, instituție specializată în susținerea PESC. Tratatul a creat funcții noi pe linia PESC, Președintele permanent al Consiliului European și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. PESA a fost actualizată și transformată în PSAC care face parte integrantă din PESC. În Titlul V al Tratatului Uniunii Europene (TUE) precum și în Partea a cincea a Tratatului privind funcționarea UE (TFUE) sunt stipulate condițiile de implementare a PESC/PSAC precum și rolul și modul de funcționare a instituțiilor europene responsabile cu aceasta. Titlul V, articolele 21-46, stabilește „Dispoziții generale privind acțiunea externă a Uniunii și Dispoziții speciale privind politica externă și de securitate comună (PESC)”. În Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), acțiunea externă a Uniunii este tratată în Partea a cincea, articolele 205-222.

În Articolul 21 aln. (1) din TUE se precizează că “Acțiunea Uniunii pe scena internațională are la bază principiile care au inspirat crearea, dezvoltarea și extinderea sa și pe care intenționează să le promoveze în lumea întreagă: democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional”.

Competența Uniunii în materie de PESC include toate domeniile politicii externe, precum și toate chestiunile referitoare la securitatea Uniunii. Se subliniază că definirea treptată a unei politici de apărare comune care poate conduce la o apărare comună. Caracteristica principală a implementării PESC o reprezintă forma interguvernamentală de adoptare a deciziilor inclusiv. Aceasta însemnând că statele membre și-au menținut controlul asupra politicii externe naționale și doresc ca deciziile adoptate la nivel european să fie în strânsă concordanță cu interesul național. Ca urmare, instituțiile reponsabile în domeniul PESC sunt mandatate în principalele dosare până unde pot să promoveze intersele europene. Acest lucru duce la o lipsă de coerență în domeniul implementării PESC chiar dacă instituțiile specifice au devenit funcționale.

Instituțiile europene responsabile cu impelementarea PESC:

– Consiliul European, format din șefii de stat sau de guvern: este principala instituție responsabilă cu adoptarea deciziilor la nivelul PESC. Președintele Consiliului European chiar dacă reprezintă Uniunea în relațiile cu terți nu poate acționa decât în baza unui mandat al Consiliului European imperativ și limitat. Consiliul European identifică interesele strategice ale Uniunii, stabilește obiectivele și definește orientările generale ale politicii externe și de securitate comune, inclusiv în ceea ce privește chestiunile având implicații în materie de apărare.

– Consiliul Uniunii Europene (Consiliu), format din miniștri ai afacerilor extere și/sau cei ai apărării (Consiliul Afaceri Externe și CAE-apărare): adoptă deciziile necesare pentru definirea și punerea în aplicare a PESC/PSAC. Din păcate reprezentanții naționali în cadrul acestuia poartă un mandat național lucru care face dificilă negocierea. În ceea ce privește PESC, Consiliul are rolul determinant în elaborarea și implementarea însă pe baza orientărilor și a liniilor strategice stabilite de Consiliul European. Acesta este organul care se înrtrunește operativ pentru a adopta o decizie urgentă dacă situația de securitate internațională o impune. Deciziile Consiliului angajează statele în luările lor de poziții și în desfășurarea acțiunilor lor. Prevederea care însă poate bloca orice inițiativă în domeniul PESC/PSAC susține ca în cazul în care un membru al Consiliului declară că, din rațiuni vitale de politică națională pe care le prezintă, are intenția să se opună adoptării unei decizii cu majoritate calificată, nu se trece la vot. Totuși, Consiliul, cu majoritate calificată, poate solicita Consiliului European să se pronunțe cu privire la chestiunea în cauză, în vederea adoptării în unanimitate a unei decizii. Oricum deciziile cu implicații militare sau în domeniul apărării trebuie adoptate în unanimitate.

Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR), reprezintă UE în chestiunile referitoare la PESC/PSAC, dar acționează în strânsă legătură cu Președintele. PESC este pusă în aplicare de Înaltul Reprezentant și de statele membre, utilizând mijloacele naționale și ale Uniunii. ÎR prezidează Consiliul Afaceri Externe (CAE și CAE-apărare) și asigură punerea în aplicare a deciziilor adoptate de Consiliul European și Consiliu. Importanța funcției ÎR, rezidă din faptul că acesta este mandatat de Uniune să poarte dialogul cu terți, inclusiv în cadrul organizațiilor internaționale, în numele Uniunii.

Comitetul Politic și de Securitate este format din ambasadorii statelor membre la UE și este prezidat de reprezentanți ai SEAE. Acesta monitorizează situația internațională în domeniile care țin de politica externă și de securitate comună. De asemenea CPS emite avize pe probleme specifice, Consiliului, ÎR și contribuie la definirea politicilor. CPS supraveghează punerea în aplicare a politicilor convenite, și exercită, sub autoritatea Consiliului și a Înaltului Reprezentant, controlul politic și conducerea strategică a operațiilor de gestionare a crizelor. De asemenea, CPS poate oferi orientări Comitetului militar, Grupului politico-militar și Comitetului însărcinat cu aspectele civile ale gestionării crizelor.

Serviciul European pentru Acțiunea Externă (SEAE) este instituția care a fost înființată odată cu adoptarea Tratatului de la Lisabona pentru a sprijinii ÎR în activitatea sa. Acest serviciu lucrează în colaborare cu serviciile diplomatice ale statelor membre. SEAE a reunit majoritatea instituțiilor comunitare responsabile cu PESC și PESA/PSAC, în forma conferită de tratatele anterioare tratatului de la Lisabona. Obiectivul urmărit este de a face ca acțiunile UE pe plan extern să fie mai coerente și mai eficiente, ceea ce i-ar conferi Uniunii Europene o influență sporită la nivel mondial. Personalul SEAE a fost preluat de la vechile structuri UE responsabile cu securitatea și apărarea care au fost în cadrul CE, al SG dar și o parte din cadrul serviciilor diplomatice ale statelor membre. Considerăm că structura actuală a SEAE răspunde cerințelor unui minister de externe, fiind încadrat cu diplomați și având reprezentanțe diplomatice, dar totodată și, parțial e drept ale unui minister al apărării având structuri responsabile cu implementarea PSAC. Există în cadrul acestuia chiar și structuri responsabile cu activitatea de intelligence.

Comisia Europeană (CE) prezintă recomandări Consiliului în cazul în care trebuie negociate și încheiate acorduri cu țări terțe ori organizații internaționale și este autorizată de Consiliu să deschidă negocierile. Actuala Comisie, condusă de Jean-Claude Juncker, își asumă un rol activ în implementarea PESC/PSAC. Una dintre prioritățile CE, este ca UE să devină un actor mai puternic pe plan mondial. Obiectivele asumate de CE în această direcție sunt:

– mobilizarea mai rapidă în fața unor amenințări militare, utilizând noi rețele ale UE pentru cooperarea în domeniul apărării;

– crearea de noi sinergii între statele membre în ceea ce privește achizițiile publice în domeniul apărării;

– instituirea unei forțe de apărare a UE, permanentă și voluntară, cu resurse provenind din statele membre care aderă la aceasta

– asigurarea păcii și stabilității în țările din vecinătatea UE prin continuarea negocierilor de aderare în curs, în special cu țările din Balcanii de Vest, garantând totodată că în următorii cinci ani nu va mai avea loc nicio extindere.

De altfel Președintele CE a lansat deja în dezbaterea publică proiectul înființării unei Armate Comune Europene (prezentare pe larg în capitolul destinat dezbaterilor pe tema înființării ACE).

Parlamentul European: Tratatul de la Lisabona a adus și creșterea rolului PE în materie de PESC. Acesta monitorizează PESC și contribuie la dezvoltarea acesteia, în special prin sprijinul acordat SEAE, dar și reprezentanților speciali ai UE. Competența pe linie de adoptare a bugeturlui UE permite PE să poată influența instrumentele financiare ale UE pentru acțiunea externă. Prin pozițiile adoptate PE a contribuit la creșterea transparenței PESC, precum și la sporirea sensibilizării publicului față de aceasta. Parlamentul organizează, de două ori pe an, dezbateri privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a PESC și formulează recomandări adresate Consiliului și Înaltului Reprezentant. Dreptul Parlamentului de a fi informat și consultat cu privire la PESC/PSAC a fost întărit prin Declarația privind responsabilitatea politică făcută în 2010 de ÎR și care permite PE să aibă consultări cu CPS, SEAE, să aibă acces la documente confidențiale pe linia PES/PSAC, și mai ales prin prezența ÎR în cadrul PE de cel puțin două ori pe an, pentru a informa cu privire la situația actuală în ceea ce privește PESC/PSAC și să răspundă la întrebări. De asemenea rolul PE a crescut prin obligativitatea obținerii aprobării Parlamentului înainte ca, Consiliul să poate încheia acorduri internaționale. În cadrul PE funcționează Comisia pentru afaceri externe (AFET) și în cele două subcomisii (pentru Securitate și apărare/SEDE și pentru Drepturile omului/DROI). Aceste comisii influențează PESC prin intermediul rapoartelor și avizelor pe care le emit.

Concluzionând asupra aspectelor care țin de buna funcționare a instituțiilor responsabile cu implementarea PESC putem afirma că acestea au devenit, odată cu adoptarea Tratatului de la Lisabona, mai funcționale, dar se observă o dificultate în adoptarea deciziilor. Consiliul European a rămas părincipalul for decizional. În cadrul acestuia promovarea intereselor statelor va ocupa un loc primordial pe agenda reuniunilor. Soluția care ar permite remedierea situației nu ține, din punctul nostru de vedere, de voința liderilor politici actuali sau viitori ci mai mult de conștientizarea existenței unor interese comune europene care să prevaleze intereselor naționale.