.institutia Primarului
CAPITOLUL I
ORIGINEA ȘI EVOLUȚIA INSTITUȚIEI PRIMARULUI
ÎN ROMÂNIA
1. Începutul instituției primarului în România
Etapele și procesele parcurse de instituția primarului au purtat pecetea epocii, a
condițiilor social-istorice de dezvoltare a poporului român, a aspirațiilor sale de libertate, această instituție fiind una de tradiție în administrația românească.
În țara noastră, autonomia locală și conducerea comunităților locale de către reprezentanții proprii au cunoscut forme incipiente, specifice, încă din secolele XIV – XV. O instituție specifică de conducere a diferitelor tipuri de comunități a fost „sfatul bătrânilor” care reunea oamenii cei mai respectabili și cu autoritate și care aveau un cuvânt greu de spus în deciziile esențiale ale acestora.1)
In România ideea de descentralizare a apărut pentru prima dată, într-o formă timidă, este adevărat, în Regulamentele Organice, și se referea la împărțirea județelor în comune, iar comunele erau de două feluri : sate și orașe.2) Această idee a fost primită cu încredere și a devenit unul din idealurile politice înscrise în actele mișcărilor revoluționare din 1848. In Moldova ea este pentru prima dată prevăzută în „Dorințele Partidei Naționale”, iar în Muntenia este susținută de către Proclamațiunea Revoluției
din 1848. Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris din 1864, denumit Ștatutul lui Cuza, care este prima Constituție a Principatelor Unite, a prevăzut-o în art.46 3), iar
1) Verginia Vedinaș – Drept administrativ și instituții politico-administrative, manual practic, Editura Lumina Lex, București, 2002, pag. 352 ;
2) Regulamentele Organice al Munteniei și al Moldovei din 1831 și 1832, prin reglementările conținute au fost apreciate de specialiști ca fiind primele constituții din România ;
3) Valentin I. Prisăcaru – Tratatat de drept administrativ român, partea generală, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura All, București, l996, pag.6 ;
Programul politic din l863 al Partidului Național Liberal i-a dat o formulă completă.4)
Aceste aspecte, rămase doar la faza de idealuri politice, au fost transformate în principii consacrate juridic în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, care a reprezentat „o eră de regenerare politică și publică”5) în istoria poporului român prin Legea comunelor din 1 aprilie 1864, care pentru prima dată în țara noastră prin art.83 a introdus și reglementat funcția de primar, primarul funcționând ca organ executiv în comunele rurale și urbane6) și Legea pentru înființarea consiliilor județene din 2 aprilie l864, care a introdus funcția de prefect, legi care cu mici modificări au rămas în vigoare până după primul război mondial.7)
În această perioadă, primarul din comunele rurale se alegea de alegătorii comunei, concomitent cu membrii consiliului și se aproba de către prefect pe când, în comunele urbane se numea de Domn, dintre primii trei consilieri care obțineau cele mai multe sufragii în alegeri și avea o dublă calitate: de șef al administrației publice locale și de reprezentant al Guvernului în comună.
În calitate de șef al administrației publice locale, primarul avea ca atribuții administrarea și apărarea proprietății comunei, se ocupa de aprovizionarea acesteia, întocmea bugetul comunei, verifica aparatul administrativ al comunei și supraveghea întreprinderile și societățile din comună.
În postura sa de reprezentant al Guvernului primarul veghea la executarea legilor și regulamentelor generale, era ofițerul stării civile și seful poliției locale, având totodată și dreptul de a emite ordonanțe și regulamente de poliție în situații deosebite (revolte, mișcări).
4) Se prevedea : „Administrațiunea districtuală liberă, înființarea de consilii județene și putința pentru comune de a-și satisfacesingure cea mai mare parte a intereselor lor generale și particulare” ;
5) Anibal Teodorescu – Tratat de drept administrativ, vol.I, Ediția a II-a, Institutul de Arte Grafice, București, l929, pag.15 ;
Valentin I. Prisăcaru – op. cit., pag.500 ;
Liviu P. Marcu – Istoria dreptului românesc, Editura Lumina Lex, București, 1997, pag.195 ;
Primarul avea rolul de a supraveghea legalitatea actelor consiliului și de a-l înștiința pe prefect în situația în care consiliul adopta acte ilegale sau care depășeau limitele competențelor sale.
1.2. Istoria constituțională și legală a instituției primarului
1.2.1. În perioada Constituției din l866 până la primul război mondial
Constituția din 1 iulie 1866 a ridicat ideea de descentralizare la rangul de principiu constituțional8) și a introdus principiul descentralizării administrative și independenței comunale (art.107), instituțiile județene și comunale urmând a fi organizate prin legi speciale elaborate pe baza principiului menționat.
Potrivit art.4 al Constituției din 1866, teritoriul Principatelor Unite Române a fost împărțit în județe, județele în plăși și plășile în comune, împărțire care a durat până la adoptarea Constituției din 1923.9)
In temeiul prevederilor Constituției din anul l866, începând cu anul 1874, primarul comunelor nu mai este ales, ci numit direct de Guvern.10)
Mai târziu, Legea comunală din 7 mai 1887 cu modificările și completările din 1894 și Legea organizării comunelor rurale și administrațiunea plășilor din 1 mai 1904 au venit cu altă soluție: primarul era ales de către consilieri “dintre membrii cu știință de carte” și confirmat de prefectul județului. Primarul lucra sub controlul direct al consiliului, făcând acte de administrație propriu-zisă și acte de poliție comunală.
Actul normativ din 1904 ca și modificările din 1908 și 1910 a căutat să facă din primar un reprezentant exclusiv al intereselor locale, în acest fel deposedându-l de calitatea sa de agent al puterii centrale. O inovație a Legii din 1904, a constat în faptul că orice cetățean putea cere primarului să intenteze acțiunile ce credea că aparțin
8) Verginia Vedinaș – op. cit., pag. 353 ;
9) Valentin I. Prisăcaru – op. cit., pag. 64 ;
10) Ibidem – pag.460 ;
comunei, cel interesat având posibilitatea să-l reclame prefectului, când acesta refuza nejustificat.11)
În acest caz, prefectul putea să-l suspende pe primar, ca măsură disciplinară, printr-o decizie motivată și pe termen de cel mult două luni în cursul aceluiași an; el putea fi revocat, în cazurile limitative prevăzute de lege, de către Ministerul de Interne, cu avizul Consiliului administrativ permanent.12)
Legile apărute ulterior în mai 1906, aprilie 1908, aprilie 1910 și martie 1912 au avut tendințe centralizatoare, dar n-au modificat în fond organizarea administrației noastre locale stabilită prin legile din 1 și 2 aprilie 1864 care au continuat osatura acestei organizări.13)
1.2.2. Instituția primarului în perioada interbelică
După Marea Unire din 1918, în temeiul Constituției din 1923 și în baza Legii pentru unificarea administrativă din l925, teritoriul României era împărțit în județe, plăși și comune, care erau la rândul lor rurale și urbane, fiind extinsă legislația vechiului regat și în provinciile alipite.
Alături de primar, această lege instituie încă un organ executiv-delegația permanentă compusă din 2-9 membrii aleși pe termen de patru ani, organ ce avea și rol consultativ pentru primar.
Prin reglementările înserate în legea menționată a crescut rolul primarului care era ofițer de stare civilă și ofițer de poliție judiciară, putând lua măsurile ce se impuneau în caz de urgență atunci când ordinea publică și siguranța statului ar fi fost amenințate.
Primarul avea obligația să execute deciziile autorităților superioare, informându-le despre tot ce se întâmplă în circumscripția administrativ – teritorială, deținea atribuții exprese în privința eliberării actelor și certificatelor ce interesau pe cetățeni în viața lor
11) Antonie Iorgovan – Tratat de drept administrativ, curs universitar, vol.I, ediția a III-a, Editura All Beck, București, 200l, pag. 498 ;
12) Ibidem – pag.498 ;
l3) Valentin I.Prisăcaru – op cit., pag.500 ;
publică sau civilă și în ceea ce privește publicarea și executarea legilor și regulamentelor.
Primarul putea să ordone prestații în natură în cazuri urgente și îndeplinea toate actele privitoare la administrarea și apărarea intereselor comunei, care nu erau date în mod expres consiliului sau delegației permanente. De asemenea, avea dreptul de a numi, a înainta în funcție și demite pe funcționarii comunali, de a elibera autorizații de construcție, reparații conform planurilor de aliniere și regulamentelor.
În calitate de organ executiv al comunei, primarul era însărcinat cu executarea deciziilor consiliului și ale delegației permanente, putea delega o parte din atribuțiile sale unui membru al delegației prin decizie care se aducea la cunoștiință prin publicare și afișare, reprezenta comuna în justiție și avea atribuții însemnate în administrarea domeniului privat al comunei.
Reglementările ulterioare au păstrat instituția primarului cu unele modificări neînsemnate, mai ales în privința atribuțiilor.
Anul 1929 a adus cu sine și noi reforme administrative prin Legea pentru organizarea administrațiunii locale care avea ca scop o mai mare descentralizare administrativă. Prin această lege s-a dat drept de vot la alegerea consiliilor comunale și județene și femeilor și prevedea în art.145 că primarul, în comunele rurale compuse dintr-un singur sat se alegea prin votul alegătorilor comunei, iar în celelalte comune se alegea de către consiliul comunal, cu majoritate absolută de voturi, dintre membrii consiliului sau dintre membrii comunei care aveau dreptul de a fi aleși consilieri.
În comunele urbane, primarii se alegeau de către consiliul comunal cu majoritatea de două treimi din voturi dintre membrii aleși ai consiliului. Dacă nici unul dintre candidați nu întrunea această majoritate, Ministerul de Interne, numea în funcția de primar pe unul dintre cei trei candidați care au întrunit cel mai mare număr de sufragii (art.146).
În conformitate cu Legea pentru organizarea administrației locale din anul 1929, comuna rurală ca unitate de bază era compusă din unul sau mai multe sate; satul component avea un primar ales pentru doi ani, funcția având mai mult un caracter onorific.
În cadrul comunelor rurale alcătuite din mai multe sate funcționa un consiliu comunal ales (organ deliberativ), din care făceau parte și primarii sau înlocuitorii acestora, iar în cazul comunelor cu un singur sat situația era asemănătoare cu precizarea că primarul era ales prin vot obștesc sau direct de adunarea capilor de familie.
Comunele urbane (orașe – municipii) aveau ca organ executiv pe primar cu “ajutorii de primar”, iar ca organ deliberativ un consiliu ales.
La apariția Legii administrative din 1936 se constată unele modificări față de legea anterioară: se menținea fostul primar și prefect, iar consiliile comunale și județene își schimbau jumătate din numărul consilierilor, prin tragere la sorți, din trei în trei ani.
În baza Legii administrative din 1936 (art.61, lit.g,alin 4), atât prefectul, cât și Ministerul de Interne, aveau dreptul să anuleze ordonanțele primarului pe care le socoteau contrare ordinii de stat, legilor și regulamentelor de administrație publică, iar în baza art.86, alin.2, din lege, prefectul avea dreptul de a amenda pe primari și ajutorii de primari; amenda nu putea trece de jumătate din salariul lunar.14)
Potrivit Legii administrative din 1936, primarii nu mai aveau dreptul să facă înscrieri sau ștergeri în listele electorale, acest drept revenind judecătoriilor de ocol. În stațiunile balneoclimaterice, primarul era numit și nu ales , creându-se totodată posibilitatea ca mai multe stațiuni balneare și climaterice din aceeași zonă să se asocieze între ele și să aibă un primar general.
Ulterior, prin Constituția din anul l938 și prin Legea administrativă din august 1938, pe plan local-administrativ s-au instituit ca unități administrative cu personalitea administrației locale din anul 1929, comuna rurală ca unitate de bază era compusă din unul sau mai multe sate; satul component avea un primar ales pentru doi ani, funcția având mai mult un caracter onorific.
În cadrul comunelor rurale alcătuite din mai multe sate funcționa un consiliu comunal ales (organ deliberativ), din care făceau parte și primarii sau înlocuitorii acestora, iar în cazul comunelor cu un singur sat situația era asemănătoare cu precizarea că primarul era ales prin vot obștesc sau direct de adunarea capilor de familie.
Comunele urbane (orașe – municipii) aveau ca organ executiv pe primar cu “ajutorii de primar”, iar ca organ deliberativ un consiliu ales.
La apariția Legii administrative din 1936 se constată unele modificări față de legea anterioară: se menținea fostul primar și prefect, iar consiliile comunale și județene își schimbau jumătate din numărul consilierilor, prin tragere la sorți, din trei în trei ani.
În baza Legii administrative din 1936 (art.61, lit.g,alin 4), atât prefectul, cât și Ministerul de Interne, aveau dreptul să anuleze ordonanțele primarului pe care le socoteau contrare ordinii de stat, legilor și regulamentelor de administrație publică, iar în baza art.86, alin.2, din lege, prefectul avea dreptul de a amenda pe primari și ajutorii de primari; amenda nu putea trece de jumătate din salariul lunar.14)
Potrivit Legii administrative din 1936, primarii nu mai aveau dreptul să facă înscrieri sau ștergeri în listele electorale, acest drept revenind judecătoriilor de ocol. În stațiunile balneoclimaterice, primarul era numit și nu ales , creându-se totodată posibilitatea ca mai multe stațiuni balneare și climaterice din aceeași zonă să se asocieze între ele și să aibă un primar general.
Ulterior, prin Constituția din anul l938 și prin Legea administrativă din august 1938, pe plan local-administrativ s-au instituit ca unități administrative cu personalitate juridică, ținutul și comuna, iar județul și plasa au devenit unități fără personalitate juridică și a adus noi prevederi referitoare la numirea primarului, acesta fiind numit de către prefect în comunele rurale și urbane care nu erau reședință de județ, de rezidentul regal în comunele reședință și prin decret regal în cazul stațiunilor climaterice și a municipiilor.
Perioada cuprinsă între 1940-1944 îl “găsește” pe primar în postura de șef al administrației comunale și președinte al consiliului comunal, acesta lua decizii
14) Antonie Iorgovan – op.cit., pag.578 ;
referitoare la problemele ce interesau comuna, în acest sens existând și un delegat sătesc
ce asigura legătura între primar și populația satului.
1.2.3. În perioada socialistă și a statului totalitar
Reformele legislative de după l944 și până la intrarea în vigoare a primei Constituții socialiste din 1948, nu au fost de natură să aducă mari modificări în ceea ce privește regimul administrativ din România care s-a păstrat, Ministerul de Interne fiind organul care coordona activitatea autorităților administrative. Prima Constituție socialistă din anul 1948 a prevăzut în Titlul VI, art.76 că :“ organele locale ale puterii de stat sunt consiliile populare locale”, iar în art.82 se stipula că : “organele de direcție și execuție ale consiliilor populare locale sunt comitetele executive” care se aleg din sânul consiliilor populare locale, care s-au menținut și prin prevederile Legii nr.l7!l949.
Prin adoptarea Legii nr.5/195Ol5) pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului României, teritoriul țării noastre a fost împărțit în : regiuni, orașe, raioane și comune, împărțire care s-a menținut și prin Constituția din anul 1952. În concordanță cu prevederile acestei Constituții prin Legea nr.6/1957 de organizare și funcționare a sfaturilor populare s-a prevăzut că, sfaturile populare erau organe ale puterii de stat, iar comitetele executive erau organe executive și de dispoziție.l6)
Constituția din anul 1965 marchează revenirea la denumirea de “consilii populare” ca organe locale ale puterii de stat în unitățile administrativ-teritoriale în care au fost alese și prevedea în art.94 că : “comitetul executiv al consiliului popular și biroul executiv al consiliului popular sunt organe locale ale administrației de stat”.
Legea nr.57 de organizare și funcționare a consiliilor populare din anul 1968 aduce “ inovații” în materie. Astfel, președinții comitetelor și birourilor executive de la comune, orașe și municipii sunt și “ primarii” acestor localități și prim-secretari sau secretari ai organizației locale de partid, după caz.
l5) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.77 din 8 septembrie l95O ;
l6) Valeintin I. Prisăcaru – op.cit., pag. 479 ;
1.2.4. In perioada statului de drept
Imediat după victoria Revoluției din Decembrie 1989 au fost desființate structurile de bază ale statului totalitar și s-a declanșat procesul de trecere spre un stat de drept.l7) Astfel, prin Decretul-Lege nr. 2/l989 au fost desființate consiliile populare, activitatea acestora fiind preluată de consiliile locale ale Frontului Salvării Naționale.l8)
Prin Decretul-Lege nr.8 din 7 ianuarie 199019), s-au constituit primăriile ca organe locale ale administrației de stat, care exercitau conducerea activității administrative în aceste unități administrativ-teritoriale.
După alegerile generale din 20 mai 19902O), în Legea nr.5/199021) s-a prevăzut că, până la formarea viitoarelor autoritați locale, administrarea județelor, a municipiului București, municipiilor, orașelor și comunelor se va realiza de către prefecturi și primării ca organe locale ale administrației de stat cu competență materială generală.
Tot în această lege era stabilită componența prefecturilor și a primăriilor, iar numirea și eliberarea din funcție a prefecților și primarului general al Capitalei se făcea de către primul-ministru, pe când a primarilor de către prefecții județelor și de primarul general al municipiului București.
Legile nr. 69/l99l22) privind administrația publică locală și nr.70/l99l23) privind alegerile locale, au însemnat un pas fundamental în consacrarea instituțiilor și principiilor statului de drept.
17) Verginia Vedinaș – op. cit., pag.354 ;
18) Frontul Salvării Naționale a fost primul organism cu caracter revoluționar constituit pentru coordonarea mișcărilor revoluției și conducerea țării ;
19) Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.4 din 8 ianuarie 1990 ;
2O) Alegerile generale din 20 mai 1990 au fost primele alegeri democratice organizate in absența unei Constituții, dar în baza unui act normativ calificat ca o „miniconstituție” Decretul-Lege nr.92/1990 publicat in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.41 din 2 aprilie 1990 ;
21) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.92 din 2O iulie l99O ;
22) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.238 din 28 noiembrie 1991, modificdată prin Legea nr.24/1996 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.76 din 13 aprilie 1996. De menționat ca Legea nr.69/1991, în prezent abrogată prin Legea nr.215/2001, a mai fost modificată și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr.22/1997. Această Ordonanță de Urgență a fost declarată neconstituțională în integralitatea sa, în conformitate cu Decizia Curții Constituționale nr.83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998. Legea nr.69/l99l a fost republicată la l8 aprilie 1996, dându-se articolelor și alineatelor o numerotare corespunzătoare;
23) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.239 din 28 noiembrie 1991, modificată prin Legea nr.25/1996 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.77 din 13 aprilie 1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.79 din 18 aprilie 1996 ;
Adoptarea Constituției României în decembrie l99l24) a semnificat momentul hotărâtor în trecerea de la totalitarism la democrație, iar prin legile nr.24/l996 și nr.25/l996 au fost modificate legea administrației publice locale și legea electorală, realizându-se un necesar proces de constituționalizare a reglementărilor în materie și de punere în acord a legislației naționale cu principiile legislației comunitare.25)
Legea nr.2l5/200l26) privind administrația publică locală, așează la baza funcționării administratiei publice în unitățile administrativ-teritoriale27), principiile autonomiei locale28) și al descentralizării serviciilor publice29). Se prevede astfel clar că, atât consiliile locale, cât și primarii, în calitatea de autorități administrative alese, în condițiile legii, la nivelul comunelor și orașelor se bucură de autonomie3O).
In România, după victoria Revoluției din Decembrie l989 și până în prezent, au avut loc două mari reforme în administrația publică locală, astfel :
– prima reformă a fost realizată prin Legea nr.69/l99l privind administrația publică locală, anterioară adoptării Constituției;
– a doua reformă a fost realizată prin Legea nr.24/l996 care a modificat Legea nr.69/l99l și desăvârșită prin Legea nr.215/2O0l prin care au fost puse în concordanță prevederile Legii fundamentale cu documentele organismelor europene.3l)
24) Constituția României a fost adoptată în ședința Adunării Constituante din 21 noiembrie 199l și a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul național din 8 decembrie l99l. Textul Constituției României a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie l99l ;
25) Verginia Vedinaș – op.cit., pag. 354 ;
26) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.204 din 23 aprilie 2001;
27) Contituția României în art.3, alin.3, prevede : „teritoriul este organizat, sub aspect administrativ în comune, orașe și județe. În condițiile legii, unele orașe pot fi declarate municipii”.
28) Cuvântul autonomie derivă din limba greacă, unde prefixul „auto” înseamnă singur, independent, iar „nomos” înseamnă lege. Prin urmare, în sens etimologic, prin autonomie urmează să se înțeleagă „libertatea, dreptul de a se guverna prin propriile sale legi” – Tudor Drăganu – Drept constituțional și instituții politice, Tratat elementar, vol.II, Editura Lumina Lex, București, l998, pag.337 ;
29) Constituția României în art.ll9 prevede că „administrația publică în unitațile administrativ-teritoriale se bazează pe principiile autonomiei locale si al descentralizării serviciilor publice ;
3O) Antonie Iorgovan – Noua lege a administrației publice locale și personalitatea de drept public a unităților administrativ-teritoriale, Revista Dreptul anul XII, seria a III-a, nr.9/2001, pag.26 ;
31) Verginia Vedinaș – Primarul, autoritate executivă a autonomiei locale, Revista Dreptul anul VIII, seria a III-a, nr.6/l997, pag.l4 ;
CAPITOLUL II
STATUTUL PRIMARULUI
2.1.Considerații generale
Legea nr.215/2001, legea administrației publice locale, prevede în art.66 că, primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică și este șeful administrației publice locale, calitate ce îi conferă și pe cea de a reprezenta comuna sau orașul în relațiile cu persoanele fizice sau juridice din țară și din străinătate, precum și în justiție.1)
Legea prevede că primarul va purta, ca semn distinctiv, o eșarfă în culorile drapelului național, în cadrul unor acțiuni publice, aceasta pentru a pune în evidență prestigiul și autoritatea funcției de primar. Purtarea eșarfei este obligatorie la ședințele consiliului local și la solemnități, recepții, ceremonii publice și la celebrarea căsătoriilor, în alte situații purtarea acesteia fiind facultativă.
Eșarfa se va purta, așa cum prevede art.3 din Hotărârea Guvernului nr.62 din 1992,2) peste costum, va fi așezată pe umărul stâng, culoarea albastră fiind dispusă în partea de sus și se va încheia în partea dreaptă a corpului cu ciucurele în afară.
Cu toate că, în Legea administrației publice locale, nu se stipulează că primarul este funcționar public în comparație cu art.83 conform căruia, secretarul comunei sau orașului este funcționar public, din procedura de învestire și din atribuțiile pe care le exercită, primarul este funcționar public pe perioada mandatului său. În sprijinul acestei afirmații amintim prevederile alin.(1) al art.77 care stipulează că “în exercitarea funcției primarul este ocrotit de lege” întocmai ca și funcționarii publici.
l) Antonie Iorgovan – Tratat de drept administrativ, curs universitar, vol.l, ediția a III-a, Editura All Beck, București, 200l, pag. 502 ;
2) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.27 din 25 februarie 1992 ;
Textul citat are în vedere ocrotirea primarului și împotriva eventualelor abuzuri. Legiuitorul îl ocrotește pe primar împotriva violențelor, amenințărilor, insultelor, calomniilor și lovirilor, ocrotirea fiind de natură penală, civilă și administrativă.
Există două infracțiuni reglementate de Codul Penal care sunt îndreptate contra autorității: ofensa adusă autorității (art.238) și ultrajul (art.239), tot Codul Penal în art.147 încadrează primarul în categoria funcționarilor: ”Prin funcționar se înțelege orice salariat care exercită, permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent dacă și
cum a fost învestit, o însărcinare în serviciul unui organ sau instituții de stat…”
Primarul este îndreptățit la despăgubiri în situația în care împotriva lui s-a luat o măsură abuzivă sau ilegală, fiind aplicabile dispozițiile art.998-999 3) din Codul Civil, în aceeași categorie se încadrează și prevederile alin.(3) al art.48 din Constituție: „statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate de erorile judiciare săvârșite în procesele penale”.
2.2.Statutul primarului ca autoritate ce reprezintă puterea statală
În ceea ce privește calitatea de autoritate ce reprezintă puterea statală, sau,
în același limbaj „agent al statului”, art.69, alin. (l) din Legea nr.215/200l privind administrația publică locală prevede că, în exercitarea atribuțiilor de autoritate tutelară și de ofițer de stare civilă, a sarcinilor ce-i revin din actele normative privitoare la recensământ, la organizarea și desfășurarea alegerilor, la luarea măsurilor de protecție civilă, popularizarea legislației, precum și a altor atribuții stabilite prin lege, primarul acționează și ca reprezentant al statului în comuna sau în orașul în care a fost ales.4) Deci prevederile art.69, alin.(1) din Legea nr.215/2001 îi conferă primarului în mod expres și calitatea de reprezentat al statului în comuna sau orașul în care a fost ales, în
3) Art.998 Cod civil : ” orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, să-l repare” și art.999 Cod civil : „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa” ;
4) Verginia Vedinaș – Drept administrativ și instituții politico-administrative, manual practic, Editura Lumina Lex, București, 2002, pag.386 ;
acest fel el nu are doar calitatea de funcționar public ales, aflat “în serviciul colectivității locale” respective, ci și în serviciul statului.
Când primarul acționează ca reprezentant al statului, între acesta și autoritățile de profil ale statului, se stabilesc raporturi de subordonare, primarul fiind obligat să execute măsurile stabilite de organele de specialitate ale statului în aceste domenii.
Datorită faptului că aceste probleme exprimă prioritar un interes național, și nu pot fi lăsate doar la aprecierea primarului de a fi realizate sau nu, și nu oricum, ci conform voinței statale, legiuitorul a prevăzut că, în cazuri excepționale, când primarul refuză sau se află în imposibilitatea exercitării uneia din aceste atribuții, ele se exercită de către secretar, statul constituind o garanție suplimentară menită să asigure finalitatea realizării problemelor din aceste domenii de activitate.
Dispozițiile art.62, lit.b din Legea 215/2001 stabilesc că: „funcția de primar, respectiv de viceprimar este incompatibilă cu orice funcție de conducere din cadrul
societăților comerciale în care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar majoritar ori din cadrul societăților naționale, companiilor naționale sau regiilor autonome”. Se poate observa că, sunt nominalizați, doar acei funcționari publici (numiți sau aleși), care dețin anumite funcții de conducere, sau au calitatea de aleși locali, în autoritățile administrației publice locale sau județene și care au abilitatea legală de a emite sau adopta acte juridice pentru soluționarea problemelor locale.
Dacă aceste persoane ar participa la luarea deciziilor în aceste organisme ar exista suspiciunea că ar putea să determine în mare măsură sensul (soluțiile) acestora, pentru a fi profitabile.
Pe perioada cât deține funcția, primarul primește o indemnizație, potrivit legii, iar contractul de muncă la regia autonomă sau la instituția publică unde era salariat se suspendă de drept, urmând ca după încetarea mandatului de primar, acesta să-și reia activitatea la acele unități.
Pe aceeași linie s-a exprimat și practica judiciară care a admis că, pe perioada mandatului de primar, contractul de muncă al acestuia se suspendă, “salariul” lui de bază stabilindu-se conform legii.5)
5) Decizia Curții Supreme de Justiție, Secția de Contencios Administrativ, nr.294 din 29 martie 1993 ;
2.3. Statutul primarului ca autoritate care reprezintă colectivitatea locală care l-a ales
Primarul este calificat de art.120 alin. (1) din Constituția României6) ca fiind una din autoritățile publice prin care se realizează autonomia locală în com une și orașe, res- pectiv autoritatea executivă a autonomiei locale.
Se prevede astfel în mod clar că, primarii în calitatea lor de autorități administrative, aleși în condițiile legii, la nivelul comunelor și orașelor se bucură de autonomie.7)
Privind statutul primarului ca autoritate care reprezintă colectivitatea teritorială care l-a ales, s-au într-o formulă consacrată în limbajul juridic francez „agent al
colectivitații teritoriale”,8) art.65 din Legea nr.215/2001, legea administrației publice locale, precizează în mod expres că, primarul este șeful administrației publice locale și al aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice, pe care îl conduce și controlează. Primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu persoane fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție.
De aici rezultă că primarul nu este un functionar al statului, deoarece nu este numit de o autoritate statală, ci este ales de cetățenii cu drept de vot din localitatea respectivă, iar în exercitarea majorității atribuțiilor sale el apare ca reprezentant exclusiv al colectivității care l-a ales, atribuțiuni care pot fi grupate pe mai multe categorii,9) astfel :
a) atribuții exercitate în raporturile cu consiliul local l0)
6) Constituția României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.233 din 21 noiembrie 1991 ;
7) Antonie Iorgovan – Noua lege a administratiei publice locale și personalitatea de drept public a unităților administrativ teritoriale, Revista Dreptul anul .XII, seria a III-a, nr.9/2001, pag.26-40 ;
8) Verginia Vedinaș – op.cit., pag. 386 ;
9) Ibidem pag. 387 ;
10) Asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local. Legea îi recunoaște dreptul ca, în situația în care apreciază că o anumită hotărâre este ilegală, să sesizeze în termen de 3 zile de la adoptare pe prefect. De asemenea, primarul prezintă acestuia anual sau de câte ori este nevoie informări cu privire la starea economică și socială a comunei sau orașului în concordanță cu atribuțiile care revin autorităților administrației publice locale, precum și informări asupra modului de aducere la îndeplinire a hotărârilor consiliului local ;
b) atribuții exercitate în raporturile cu cetățenii ll)
c) atribuții pe linie financiară l2)
d) atribuții în legătură cu personalul din aparatul propriu al consiliului local l3)
e) atribuții de poliție administrativă exercitate prin intermediul gardienilor publici și cu ajutorul jandarmeriei l4)
f) atribuții pentru realizarea serviciilor publice locale : salubritate, transportul în comun, servicii publice culturale, economice, etc.15)
g) atribuții de reprezentare, în relațiile cu terții, persoane fizice sau juridice, române sau străine.l6)
11) Propune consiliului local consultarea prin referendum cu privire la problemele locale de interes deosebit și ia măsuri pentru organizarea acestei consultări; asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului ;
12) Este ordonator principal de credite și execută bugetul de o manieră generală; întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local; verifică din oficiu sau la cerere, încasarea și cheltuirea sumelor din bugetul local și comunică de îndată consiliului local cele constatate ;
l3) Numește și eliberează din funcție, în condițiile legii, personalul din aparatul propriu de specialitate, cu excepția secretarului și îi controlează activitatea; propune consiliului local numirea și eliberarea din funcție, în condițiile legii, a conducătorilor regiilor autonome, ai instituțiilor și serviciilor publice de interes local ;
l4) Asigură ordinea publică și liniștea locuitorilor, prin intermediul poliției, jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor și unităților de protecție civilă, care au obligația să răspundă solicitărilor sale, în condițiile legii; ia măsuri cu privire la desfășurarea adunărilor publice; ia măsuri de interzicere sau suspendare a spectacolelor, reprezentațiilor și a altor manifestări publice care contravin ordinii de drept sau atentează la bunele moravuri, la ordinea și liniștea publică ; controlează igiena și salubritatea localurilor publice și produselor alimentare puse în vânzare pentru populație, cu sprijinul serviciilor de specialitate; ia măsuri pentru prevenirea și combaterea pericolelor provocate de animale, în condițiile legii ;
15) Asigură întreținerea și reabilitarea drumurilor publice, proprietate a comunei sau a orașului; instalarea semnelor de circulație, desfășurarea normală a traficului rutier și pietonal, în condițiile legii; exercită controlul asupra activității din târguri, piețe, oboare, locuri și parcuri de distracții și ia măsuri pentru buna funcționare a acestora; conduce serviciile publice locale ;
l6) Reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoane fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție ;
CAPITOLUL III
ALEGEREA PRIMARULUI
3.1. Considerații preliminare
Funcția de primar este o funcție tradițională în administrația publică locală, nu numai din Europa, dar si din alte continente, cum ar fi America, unde a patruns influenta europeană.1)
La noi, prin Legea comunala din 1 aprilie l864, s-a impus solutia alegerii consiliului local comunal si a primarului de locuitorii comunei rurale, pe baza votului censitar, fiind scutiti de cens numai anumiti functionari si liber profesionisti.2)
Legislația actuală în vigoare a optat pentru soluția alegerii primarului direct de colectivitatea locală,3) indiferent dacă este vorba de mediul urban sau rural, stabilind totodată incompatibilitate între funcția de consilier și aceea de primar.4)
Modul de organizare și desfășurarea a alegerilor pentru funcția de primar este prevăzut în Legea nr.70/19915) privind alegerile locale, modificată și completată prin Ordonanta de Urgentă a Guvernului nr.28/2000.6)
Antonie Iorgovan – Tratat de drept administrativ, vol. I, ediția a III-a, Editura All Beck, București, 200l, pag. 497 ;
Ibidem, pag. 497 ;
Colectivitate locală, este o noțiune tradițională, prin care se înțelege totalitatea cetățenilor din unitatea administrativ- teritorială, art.l, alin. (3) din Legea nr.69/l99l republicată ;
Antonie Iorgovan – op.cit. pag.498-499 ;
Publicată în Monitorul Oficial., Partea I, nr.239 din 28 noiembrie 1991, modificată și completată prin O.U.G. nr.28/2000 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. l53 din l3 aprilie 2000 ;
Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.153 din 13 aprilie 2000 ;
În conformitate cu prevederile art.l din legea menționată, desemnarea primarului se face prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, pe baza scrutinului uninominal, pe circumscripții electorale comunale și orășenești, precum și în municipiul București și în sectoarele municipiului București.7)
În baza art.34 din Constituția României,8) dreptul la vot reprezintă “posibilitatea recunoscută și garantată unei persoane ca, în condițiile legii, să participe direct la desemnarea în organele reprezentative ale puterii, iar în cazul autorităților administrației publice locale alese la desemnarea acestora”.
Legea nr.70/1991 privind alegerile locale, modificată și completată prin O.U.G nr.28/2000 conferă dreptului la vot următoarele caracteristici:
# Votul este universal – ceea ce presupune că au dreptul la vot pentru alegerea primarului toți cetățenii români care îndeplinesc o serie de condiții minime stipulate în art.34. alin (1) și (2) din Constituția României, cum sunt: vârsta de 18 ani împliniți până în ziua alegerilor inclusiv, cetățenie română, deplinătatea facultăților mintale și inexistența unei condamnări prin hotărâre judecătorească definitivă la pierderea drepturilor electorale;
# Votul este egal – caracteristică ce rezultă din principiul egalității în drepturi a cetățenilor. În art.16 alin 1 din Constituția României se stipulează că “cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.”
Concomitent se precizează că un alegător are dreptul la un singur vot pentru alegerea primarului, votul având absolut aceeași importanță, indiferent de alegătorul care îl exercită.
În concordanță cu cele expuse mai sus, Legea nr.70/1991 privind alegerile locale prevede în art.2 că “cetățenii români, fără deosebire de naționalitate, rasă, limbă, religie, sex, convingeri politice sau profesie, exercită în mod egal drepturile electorale”.
7) Anton Trăilescu – Drept administrativ, tratat elementar, curs universitar, Editura All Beck, București, 2OO2, pag. 41 ;
8) Constituția României a fost adoptată în ședința Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991 și a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul național din 8 decembrie 1991. Textul Constituției României a fost publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.233 din 21 noiembrie 1991 ;
# Votul este direct – trăsătură ce impune exercitarea dreptului de a alege doar de către titular, excluzând posibilitatea înlocuirii acestuia de către o altă persoană (prin procură).
# Votul este secret – caracteristică ce asigură alegătorului confidențialitatea cu privire la alegerea făcută, orice violare a secretului votului fiind sancționată de lege, legea alegerilor locale conținând prevederi imperative cu privire la asigurarea secretului
votului, astfel încât această caracteristică să constituie o măsură de protecție a opțiunii alegătorului.
# Votul este liber exprimat – caracteristică ce conferă, titularului dreptului la vot, posibilitatea de a și-l exercita sau de a renunța la exercitarea lui.
Pentru alegerea primarului, fiecare alegător are dreptul la un singur vot, dreptul la vot exercitându-se doar în comuna, orașul, municipiul sau sectoarele municipiului București în care alegătorul își are domiciliul.
La funcția de primar pot candida cetățenii cu drept de vot care au împlinit până în ziua alegerilor inclusiv vârsta de cel puțin 23 de ani și care au domiciliul pe teritoriul circumscripției electorale în care urmează să fie ales, cu excepția sectoarelor municipiului București, unde pot candida persoanele care au domiciliul în municipiul București, indiferent de sector.
În art.37, alin.(3) din legea fundamentală, se prevăd excepțiile de la reglementările mai sus – menționate, din care reiese că, nu pot candida la funcția de primar, persoanele care fac parte din categoriile cărora le este interzisă asocierea în partide politice: judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici, stabilite prin lege organică.
Pentru funcția de primar se depun candidaturi separat de către partide politice, alianțe politice, alianțe electorale sau candidaturi independente; candidații independenți înscriși în liste trebuind să fie susținuți de minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscriși pe liste, dar nu mai puțin de 150 de susținători.
9 Antonie Iorgovan – op.cit.pag.499
O persoană care îndeplinește condițiile prevăzute de lege poate candida, doar pentru o singură funcție, de primar și pentru cea de consilier.
Pentru alegerea primarului în fiecare comună, oraș, municipiu și sector al municipiului București se constituie o circumscripție electorală, circumscripții care sunt numerotate de către prefecți în termen de cinci zile de la stabilirea datei alegerilor și se aduc la cunoștința alegătorilor de către primar, în termen de zece zile de la data stabilită pentru desfășurarea alegerilor.
Cei înscriși în cursa pentru ocuparea funcției de primar au posibilitatea să renunțe la candidatură până la rămânerea definitivă a acesteia pe bază de declarație; candidaturile putând chiar să fie contestate de cei interesați, contestațiile fiind soluționate de biroul electoral de circumscripție, iar după expirarea termenului de depunere a candidaturilor și rezolvarea contestațiilor la acestea , ele sunt făcute publice prin presă și prin oricare alte mijloace de informare în masă, pe cheltuiala celor interesați.
Modelul buletinului de vot pentru primar, diferă de cel pentru consiliile locale, deoarece primarul este ales prin vot exprimat pe baza scrutinului uninominal, în acest sens se vor imprima în patrulaterele buletinului de vot: numele și prenumele candidatului în ordinea rezultatelor din tragerea la sorți efectuată de către comisia electorală de circumscripție.
3.2. Desfășurarea alegerilor
Pentru o cât mai bună desfășurare a alegerilor pot participa observatori străini, cât și observatori naționali, acreditați în acest sens; astfel pot fi acreditați ca observatori naționali reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale care au ca unic scop apărarea dreptului omului și sunt legal constituite.
Procesul de votare se desfășoară într-o singură zi cu începere de la ora 600 și se încheie la ora 2100.
În situația în care mai există alegători care nu și-au exercitat dreptul la vot, președintele biroului electoral al secției de votare poate prelungi timpul votării până cel mai târziu la ora 2400, dar numai cu aprobarea președintelui biroului electoral de circumscripție, ora la care votarea se declară încheiată. Alegătorii vor vota numai la secția de votare unde au fost înscriși în listele electorale.
În secția de votare vor intra un număr de alegători corespunzător numărului cabinelor disponibile. La intrarea în sala de votare, alegătorii vor prezenta buletinul sau cartea de identitate biroului electoral al secției de votare care, după verificarea înscrierii în lista electorală, le vor încredința buletinul de vot și ștampila de votare.
Ștampila cu mențiunea “votat” trebuie să fie rotundă și astfel dimensionată încât să fie de mărime mai redusă decât patrulaterul în care se aplică. Alegătorii vor aplica ștampila în patrulaterul care cuprinde numele candidatului pe care îl preferă, aceștia votând separat în cabine închise.
După aplicarea ștampilei, alegătorii vor îndoi buletinele de vot astfel încât pagina albă care poartă ștampila de control să rămână în exterior și apoi le vor introduce în urnele special amenajate, având grijă să nu se deschidă. Îndoirea greșită a buletinului de vot nu atrage după sine nulitatea votului dacă secretul votului este respectat.
În situația în care buletinul de vot se deschide din greșeală, acesta se anulează, alegătorului respectiv înmânându-i-se un nou buletin, o singură dată și se face mențiunea despre aceasta în procesul- verbal al operațiunilor de votare.
După procesul de votare, pe actul de identitate al fiecărui alegător se aplică ștampila cu mențiunea “votat” și data, iar ștampila încredințată pentru votare se restituie președintelui secției de votare.
Președinții, membrii birourilor electorale ale secțiilor de votare ca și personalul responsabil cu menținerea ordinii vor vota la secția de votare unde își îndeplinesc atribuțiile respective, dacă domiciliază în localitatea pentru care se votează la acea secție. Pentru o cât mai bună desfășurare a alegerilor, președintele secției de votare poate lua măsuri ca staționarea unui alegător în cabina de votare să nu se prelungească.
Oricare candidat sau alegător are dreptul de a contesta identitatea persoanei care se prezintă la vot. În situația în care contestația este întemeiată, președintele va interzice participarea la vot a alegătorului contestat, va consemna acest aspect în procesul-verbal și va sesiza această situație organelor de poliție.
În cazul în care există motive temeinice, președintele biroului electoral al secției de votare poate suspenda votarea, această suspendare va fi anunțată prin afișarea la ușa sălii de votare cu cel puțin o oră înainte și nu va putea depăși o oră. Pe perioada suspendării, urnele de votare, buletinele de vot, ștampilele și toate lucrările biroului electoral vor rămâne sub supraveghere permanentă , iar membrii biroului nu vor putea părăsi sala de votare toti în același timp.
Este interzisă prezența oricărei persoane în cabinele de vot în afara celei care votează, excepție făcând alegătorul care, neputând să voteze singur, are dreptul să-și ia un însoțitor în cabina de vot pentru a-l ajuta.
La ora 2100 sau, după caz, la ora 2400 , președintele biroului electoral al secției de votare declară votarea încheiată.
3.3. Stabilirea rezultatului alegerilor
La încheierea procesului de votare urmează să se stabilească rezultatul alegerilor. Rezultatul alegerilor pentru funcția de primar se consemnează într-un tabel separat de cel al consiliului local și în care se înscrie numele și prenumele candidaților și numărul voturilor obținute de fiecare.
Pe baza tabelului amintit, președintele biroului electoral al secției de votare încheie un proces-verbal în dublu exemplar care va conține:
numărul alegătorilor înscriși în listele electorale ;
numărul alegătorilor care s-au prezentat la urne;
numărul total al voturilor valabil exprimate;
numărul voturilor nule;
numărul voturilor obținute de fiecare candidat la funcția de primar;
expunerea pe scurt a intampinarilor, contestatiilor si a modului de rezolvare a acestora, cat si a contestatiilor inaintate comisiei electorale de circumscriptie.
Procesul-verbal se semnează de către președintele biroului electoral al secției de votare și membrii acestuia, iar apoi se ștampilează cu ștampila secției.
Ca și pentru consiliul local, biroul electoral al secției de votare întocmește un dosar separat și pentru primar, dosar ce cuprinde: procesele – verbale și contestațiile referitoare la operațiunile electorale ale secției precum și buletinele nule și cele contestate, care se înaintează comisiei electorale de circumscripție, cu pază militară, în cel mult 24 de ore de la închiderea votării.
Comisia electorală de circumscripție va adiționa pentru fiecare candidat la funcția de primar numărul de voturi obținute, fiind declarat primar candidatul care a întrunit votul a cel puțin jumătate plus unul din numărul alegărilor participanți la vot.10)
Daca nici-unul dintre candidatii propusi de partidele si formatiunile politice participante la alegeri nu intruneste aceasta majoritate, se organizează un al doilea tur de scrutin, în cel mult două săptămâni, între candidații situati pe primele două locuri și va fi declarat ales candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi.
Când se constată paritate de voturi a cel puțin doi candidați pentru funcția de primar, în conformitate cu prevederile Legii nr.70/1991 privind alegerile locale se declară balotaj și se vor organiza, de drept, noi alegeri in termen de doua saptamani. La
aceste alegeri vor participa numai candidații care s-au aflat în situație de balotaj.11)
În ipoteza în care unul dintre candidații între care urmează să se desfășoare turul al doilea de scrutin a decedat, renunță sau nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege spre a fi ales, la turul al doilea va participa candidatul situat pe locul următor, adică pe poziția a treia în primul tur. Dacă una din aceste situații se produce în cazul unuia dintre candidații aflați în situația de balotaj, atunci nu se vor mai organiza alegeri, biroul electoral de circumscripție declarându-l primar pe celălalt candidat.12)
Se încheie un proces – verbal de către comisia electorală de circumscripție privitor la toate operațiunile electorale , centralizarea voturilor și constatarea rezultatului alegerilor .
Procesul – verbal încheiat de comisia electorală de circumscripție cuprinde:
numărul alegătorilor din circumscripția electorală, potrivit listelor de alegători;
10) Anton Trăilescu – op.cit.pag.41 ;
11) Ibidem pag.4l ;
12) Antonie Iorgovan – op.cit.pag.499 ;
numărul total al voturilor exprimate;
numărul voturilor obținute de fiecare candidat;
numărul voturilor nule;
numele și prenumele primarului ales și partidul sau formațiunea politică care l-a propus sau mențiunea de candidat independent;
expunere pe scurt a întâmpinărilor, contestațiilor și hotărârilor luate de comisia electorală de circumscripție, care sunt definitive.
Dosarul ce va fi încheiat, sigilat și semnat de către membrii comisiei electorale de circumscripție, va cuprinde procesul-verbal împreună cu întâmpinările, contestațiile și procesele – verbale primite de la birourile electorale ale secțiilor de votare se va înainta cu pază militară în cel mult 48 de ore la judecătoria în a cărei rază teritorială se află circumscripția electorală pentru care a fost ales și respectiv la Tribunalul Municipiului București, în situația primarului general al municipiului București.l3)
Certificatul doveditor al alegerii primarului se eliberează de biroul electoral de circumscripție, respectiv biroul electoral al municipiului București.14)
După ce primarul a fost ales și i s-a eliberat certificatul doveditor al alegerii, el încă nu poate intra în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, mai înainte de a se îndeplini un alt act prevăzut de legea organică și anume validarea alegerii primarului.15)
3.4. Validarea mandatului de primar
Operațiunea prin care o autoritate de stat sau a administrației publice locale, aleasă prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat este confirmată în vederea ocupării și exercitării funcției respective poartă denumirea de validare.
Pentru ca persoana aleasă să fie confirmată în funcție este nevoie de o verificare a acestuia sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru ocuparea funcției și al respectării legii în toate fazele și operațiunile electorale: depunerea candidaturii, campania electorală, votarea propriu-zisă, stabilirea și constatarea rezultatelor votării.
13) Antonie Iorgovan – op.cit., pag. 499 ;
l4) Anton Trăilescu – op.cit., pag. 41 ;
15) Antonie Iorgovan – op.cit., pag. 499 ;
Cu toate că, de obicei, validarea se efectuează în cazul consilierilor, legiuitorul român a extins această verificare și la primari, respectiv la primarul general al municipiului București, motivat de faptul că această autoritate este aleasă prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.
Autoritatea judecătorească are sarcina stabilită prin lege de a valida alegerea, aceasta deoarece se bucură de independență, autoritate profesională și morală, însușiri care o recomandă pentru realizarea unei cât mai obiective aprecieri a legalității operațiunilor votării și a constatării incompatibilităților pentru ocuparea funcției respective.
Spre deosebire de validarea mandatelor de consilieri care se face de către consiliul local printr-o comisie de validare, validarea alegerii primarului se face, in camera de consiliu, de către un judecător desemnat de președintele judecătoriei în a cărei rază teritorială se află comuna, orașul sau municipiul, iar în cazul primarului general al Capitalei, validarea alegerii sale s-a dat în competența unui judecător desemnat de președintele Tribunalului Municipiului București, deoarece municipiul București nu se află pe raza teritorială a unei singure judecătorii pentru a fi dată în competența președintelui acesteia.16)
Dosarul întocmit și înaintat de către comisia electorală de circumscripție se va analiza de judecătorul desemnat în acest sens. Prin lege s-a stabilit un termen de 20 de zile de la data alegerilor în care validarea trebuie realizată. Acest termen s-a impus ca urmare a aprecierii în timp a finalizarii tuturor operațiunilor electorale și chiar a eventualelor posibilități de organizare a unui alt tur de scrutin pentru alegerea primarului sau a primarului general.
Termenul de 20 de zile în cazul validării primarului nu este un termen de decădere sau de prescripție, ci un termen de recomandare; o validare sau chiar o invalidare făcută cu depășirea acestui termen nu poate fi considerată ilegală.
Instanța abilitată poate pronunța și invalidarea alegerii primarului în situația în care se constată încălcarea condițiilor de eligibilitate stabilite de Legea nr.70/1991
16) Antonie Iorgovan – op.cit., pag.499 ;
privind alegerile locale, potrivit căreia au dreptul de a fi aleși în funcția de primar doar cetățenii cu drept de vot care au împlinit vârsta de 23 de ani și numai cei care domiciliază pe teritoriul unității administrativ-teritoriale pentru care candidează și a dispozițiilor art.5 care privesc pe cei care “nu pot fi aleși”.
Pronunțarea invalidării este dată în competența aceluiași judecător desemnat de către președintele judecătoriei, respectiv de către președintele Tribunalului Municipiului București, acest aspect fiind precizat expres în lege.
Judecătorul abilitat va pronunța o hotărâre pe care o va semna, atât în cazul validării alegerii primarului, cât și în cel al invalidării alegerii. Această hotărâre, mai ales în cazul invalidării, trebuie să fie temeinic motivată și fundamentată pe documentele existente la dosar, nefiind admis a se solicita probe în completare.17)
În lege se stipulează că validarea se face “în camera de consiliu “, de aici decurgând și ideea că, atât verificarea dosarului alegerii primarului, cât și pronunțarea hotărârii nu se face în ședința publică la instanța de judecată respectivă.
Hotărârea de invalidare a alegerii primarului poate fi atacată ce cel interesat, în termen de 5 zile de la pronunțare, la instanța de contencios administrativ, care este obligată să se pronunțe în termen de 30 de zile.l8)
În caz de invalidare a alegerii primarului, Guvernul la propunerea prefectului, va stabili data alegerilor în termen de cel mult 30 de zile de la data invalidării sau, după caz, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care a fost respinsă acțiunea în anularea hotărârii de invalidare.19)
Rezultatul validării sau invalidarii alegerii primarului se aduce la cunostinta prefectului, potrivit alin.3 al art.64 din Legea nr.215/2001 și se prezintă în ședința de constituire a consiliului local sau, după caz, într-o ședință extraordinară de către un judecător desemnat de către președintele judecătoriei.20)
17) Art.63, alin.(1) și art.93, alin. (2) din Legea nr.215/2001, legea administrației publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.204 din 23 aprilie 2001 ;
18) Antonie Iorgovan – op.cit., pag. 5OO ;
l9) Anton Trăilescu – op.cit., pag.42 ;
2O) Ibidem, pag. 42 ;
Se poate observa că prezentarea rezultatului validării „în ședința de constituire a consiliului local”are un caracter relativ pentru că, din cauza jocului politic, există posibilitatea să nu se întrunească majoritatea cerută de lege la mai multe convocări consecutive făcute în scopul constituirii și această temere este sesizată de către leguitor care folosește expresia „sau, după caz, într-o ședință extraordinară”.
În sens contrar, am putea fi în prezența alegerii unui nou primar într-un alt tur de scrutin, precum și, concomitent, în situația recunoașterii judiciare a valabilității alegerii primarului din primul tur de scrutin ceea ce ar crea o situație de fapt și de drept inedită, care în condițiile actualelor reglementări ar fi un adevărat impas juridic fără rezolvare.
Alegerile organizate cu depășirea termenului de 30 de zile nu pot fi considerate ilegale întrucât acest termen este unul de recomandare și nu de decădere. Acest termen curge “de la data invalidării”, prezentarea hotărârii nemaifiind astfel legată de ședința de constituire a consiliului, deoarece nu există consiliu, iar termenul de 30 de zile pentru organizarea alegerilor pentru primarul invalidat curge deja.
Un caz special poate fi, când consiliul local neputându-se constitui în termen de 20 de zile sau chiar și după “prelungirile” acestui termen, validarea sau invalidarea alegerii primarului nu are cadrul organizatoric prevăzut de art.64, alin.3 din Legea nr.215/2001, ședința de constituire a consiliului local în care să fie prezentat.
Prezentarea rezultatului validării reprezintă actul final al abilitării în funcția de primar ( primar general al municipiului București) într-o formă solemnă și protocolară în fața autorităților locale alese de cetățeni.
3.5. Depunerea jurământului
După validarea mandatului de primar și prezentarea rezultatului validării în ședința consiliului local de către persoana abilitată de lege, următorul act obligatoriu este depunerea jurământului de către cel care a fost ales și validat pe această funcție.
Pentru ca primarul să-și exercite în mod legal atribuțiile funcției și să beneficieze de statutul special prevăzut de lege, este necesar să depună jurământul. Există însă
situații în care primarul care nu a depus jurământul poate exercita în mod legal unele
atribuții cum ar fi, oficierea unei căsătorii care nu poate fi considerată ca nelegală, chiar dacă s-a efectuat de primarul care nu a depus jurământul.
Depunerea jurământului este stipulată în art.65 din Legea nr.215/2001, legea administrației publice locale, care prevede la alin.1 că:” Primarul depune în fața consiliului local jurământul prevăzut la art.34, alin 1”, iar la alin 2 că: “Primarul care refuză să depună jurământul este considerat demisionat de drept”.
Art.34, alin.1 din Legea nr. 215/2001 prevede conținutul jurământului care este identic cu cel depus de către consilierii locali: “Jur să respect Constituția și legile țării și să fac, cu bună-credință, tot ceea ce stă în puterile și priceperea mea pentru binele locuitorilor comunei…(orașului, județului). Așa să-mi ajute Dumnezeu!”21)
Acest text stabilit prin lege nu poate fi modificat prin Regulamentul consiliului local deoarece legiuitorul nu a delegat această atribuție altei autorități publice.
Pentru depunerea jurământului se creează un cadru special cu o solemnitate aparte, în acest sens legea stipulează că primarul depune jurământul " în fața consiliului local" ales de alegătorii din comuna sau orașul care l-au ales și pe primar. Acest lucru nu înseamnă că primarul este subordonat consiliului local, ci mai degrabă că, primarul se angajează în fața colectivității, reprezentată prin consilierii locali.
De la data depunerii jurământului, primarul își exercită mandatul, numai după această dată un primar poate să-și dea demisia deoarece înainte de a depune jurământul, un primar nu poate fi considerat demis dintr-o calitate pe care n-a dobândit-o încă.
Drepturile și obligațiile primarului stipulate în legea fundamentală și alte acte normative încep să curgă după depunerea efectivă a jurământului și expiră la data depunerii jurământului de către noul primar, actele emise de primar producând efecte juridice în mod legal doar pe această perioadă.
După alegere și depunerea jurământului, primarul este în mod egal și imparțial primarul comunei, al tuturor locuitorilor comunei, nu doar al partidului care l-a propus sau al locuitorilor care i-au acordat votul, fiind, în același timp, autoritatea publică abilitată de lege să reprezinte colectivitatea respectivă pe plan intern și extern.22)
21) Legea nr.215/2001, legea administrației publice locale, art.34, alin.(1), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr.204 din 23 aprilie 2001 ;
22) Valentin I. Prisăcaru – op. cit., pag. 5O2 ;
Legea nu precizează un anumit termen în care primarul trebuie să depună jurământul cu toate că ar fi fost absolut necesar, având în vedere că, primarul își exercită în mod legal atribuțiile numai după acest act.
Cu toate că prezentarea rezultatului validării alegerii este legată de ședința de constituire a consiliului local, rezultatul validării fiind prezentat în aceeași ședință, depunerea jurământului nu mai este legată de ședința de constituire a consiliului local, de aici rezultând ideea că jurământul se depune într-o altă ședință (ordinară sau extraordinară).
După depunere, jurământul este semnat de către primar și de către cel în fața căruia a fost depus, respectiv de către președintele de ședință a consiliului local sau, după caz, de președintele instanței judecătorești care a validat alegerea primarului.23)
_________________________________
23) Antonie Iorgovan – op. cit., pag. 5OO ;
CAPITOLUL IV
MANDATUL PRIMARULUI
4.1. Exercitarea mandatului de primar
Legiuitorul constituant s-a ferit să precizeze durata mandatului primarului, lăsând acest aspect pe seama legii organice. Astfel, prin Legea nr.215/200l),l) legea administrației publice locale, se stabilește durata mandatului primarului la patru ani, la fel cu durata consiliilor locale și a consiliilor județene, durata fiind aceeași cu cea a mandatului parlamentar și prezidențial stabilit prin Constituție.2)
Conform prevederilor Constituției3) și ale Legii nr.215/200l privind administrația publică locală mandatul primarului este de patru ani și se exercită de la data depunerii jurmământului în fața Consiliului local și expiră la data depunerii jurământului de către primarul nou ales.4)
Funcția de primar este incompatibilă cu :
1) funcția de prefect și subprefect;
2) calitatea de funcționar public în aparatul propriu de specialitate al autorităților administrației publice centrale și locale;
3) calitatea de funcționar public în aparatul propriu de specialitate al
____________________________
1) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.2O4 din 23 aprilie 2OOl ;
2) Antonie Iorgovan – Tratata de drept administrativ, curs universitar, vol.I, ediția a III-a, Editura All Beck, București, 2O01, pag. 485 ;
3) Constituția României a fost adoptată în ședința Adunării Constituante din 21 noiembrie l99l și a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul național din 8 decembrie l99l. Textul Constituției României a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.233 din 2l noiembrie l99l ;
4) Verginia Vedinaș – Drept administrativ și instituții politico-administrative, manual practic, Editura Lumina Lex, București, 2OO2, pag. 387 ;
consiliului județean, al prefectului, al serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte autorități ale administrației publice centrale;
4) calitatea de angajat în cadrul autorităților admilnistrației publice locale respective sau în cadrul aparatului propriu al prefectului din județul respectiv;
5) funcția de manager sau membru în consiliul de administrație al regiilor autonome, ori de conducător al societăților comerciale înființate de consiliile locale sau județene;
6) calitatea de senator, deputat, ministru, secretar de stat, subsecretar de stat și cele asimilate acestora;
7) cu orice funcție de conducere din cadrul societăților comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar majoritar ori din cadrul
societăților naționale, companiilor naționale sau regiilor autonome;
8) cu orice alte activități sau funcții publice, cu excepția funcțiilor didactice și a funcțiilor din cadrul unor fundații ori organizații neguvernamentale.5)
4.2. Situațiile în care se prelungește mandatul primarului
Primarul ales, al cărui mandat a fost validat și a depus jurământul, își exercită drepturile și atribuțiile pe o perioadă de patru ani: “ Mandatul primarului este de patru ani și se exercită până la depunerea jurământului de primarul nou-ales.Mandatul primarului poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă”.6)
Există împrejurări, prevăzute de lege, în care mandatul primarului se prelungește ( este mai mare de patru ani) sau, dimpotrivă, încetează înainte de împlinirea a patru ani, fiind mai mic.
Prelungirea mandatului primarului poate fi datorată celor două împrejurări: situația de război și cea de catastrofă. Simpla situație, de fapt, a existenței uneia sau a celeilalte dintre aceste împrejurări nu duce, de drept, la prelungirea mandatului primaru-
5) Antonie Iorgovan – op. cit., pag. 5O ;
6) Verginia Vedinaș – op. cit., pag. 387 ;
lui, ci mai trebuie îndeplinită o condiție, și anume, adoptarea unei legi organice care să statueze, atât existența împrejurării respective, cât și prelungirea mandatului.7)
În cazul măsurii de prelungire a mandatului, este necesară o amplă documentare asupra urmărilor deosebit de grave ale împrejurării respective pentru comuna sau orașul în cauză, gravitatea situației și necesitatea prelungirii mandatului sunt la aprecierea exclusivă a Parlamentului și nu a altei autorități publice (Președintele României, Guvernul sau consiliul local).
Prin legea organică de aprobare a prelungirii mandatului primarului este necesar să se precizeze limita de timp până la care are loc această prelungire, respectiv încetarea ostilităților, lichidarea urmărilor catastrofei.
Necesitatea prelungirii mandatului primarului este determinată de faptul că războiul sau catastrofa nu permit desfășurarea, în condiții corespunzătoare a alegerilor pentru un nou primar. Când aceste evenimente au încetat, prelungirea mandatului nu se mai justifică și urmează să se organizeze noi alegeri pentru primar.8)
Între art.72, art. 39 și respectiv art.lO5 din Legea nr.215/200l privind admnistrația publică locală referitoare la prelungirea mandatului consiliului local și a celui județean există o perfectă simetrie, în sensul că și mandatul acestora se prelungește în caz de război sau catastrofă.
Astfel, legiuitorul realizează o sincronizare firească între alegerile celor trei autorități ale administrației publice locale care sunt desemnate prin vot universal și direct, alegeri care, de regulă, se fac la aceeași dată pentru toate cele trei autorități.
4.3 Cazurile și împrejurările în care încetează mandatul primarului înainte de termen
Cu toate că mandatul primarului este, de regulă, de patru ani și expiră la depunerea jurământului de către noul primar, prin excepție mandatul de primar poate înceta înainte de termenul de patru ani.9)
7) Ioan Șantai – Drept administrativ și știința administrației, vol.I, Editura „Risosprint”, Cluj – Napoca, l998, pag. 212 ;
8) Mircea Preda – Curs de drept administrativ, Casa Editorială „Calistrat Hogaș”, București, 2OO2, pdag. 378 ;
9) Verginia Vedinaș – op. cit., pag. 39O ;
Situațiile încetării de drept a mandatului de primar sunt prevăzute de art.72 alin 2 din Legea nr.215/2001, legea administrației publice locale și sunt:
demisia;
intervenția unei stări de incompatibilitate ;
schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială;
imposibilitatea de a fi exercitat mandatul pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutive, cu excepția cazurilor prevăzute de art.77, alin.2;lO)
când se constată, după validarea mandatului, că alegerea s-a făcut prin fraudă electorală sau prin orice altă încălcare a Legii privind alegerile locale;
a fost condamnat, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privată de libertate;
punerea sub interdicție judecătorească;
pierderea drepturilor electorale;
când, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin prin lege, a emis 3 dispoziții cu caracter normativ într-un interval de 3 luni, care au fost anulate de instanța de contencios prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă;
deces.
Mandatul primarului încetează, de asemenea, înainte de termen, ca urmare a rezultatului unui referendum local organizat în condițiile legii.ll) Situațiile prezentate mai sus sunt împrejurări de excepție, limitativ stabilite, neputând fi extinse prin interpretare sau prin analogie.
O primă situație ce determină încetarea mandatului primarului înainte de termen o constituie – demisia- care este actul de voință unilaterală prin care primarul renunță din proprie inițiativă, de bună voie și nesilit de nimeni, la mandatul său.
__________________________
1O) Este vorba despre situația în care mandatul de primar se suspendă de drept. dacă a fost arestat preventiv ;
11) Legea nr.3/2OOO privind organizarea referendumului a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.84/2OOO ;
El poate demisiona din motive de sănătate, pentru a ocupa o altă funcție, ori pentru că este conștient de pierderea încrederii alegătorilor sau apreciază ca iminentă suspendarea sau trimiterea sa în judecată.
Manifestarea de voință trebuie să fie expresă, exprimată printr-o cerere scrisă și nu trebuie să fie motivată. Prefectul nu aprobă demisia primarului, ci numai ia act de
această manifestare de voință, fără să o influențeze și o înaintează Guvernului în vederea organizării de noi alegeri pentru funcția de primar, în termenul prevăzut de lege. Primarul demisionat poate oricând să revină asupra demisiei, dar numai până la
emiterea ordinului de către prefect prin care ia act de încetarea mandatului și declararea vacantă a funcției. Până la alegerea noului primar, atribuțiile acestuia sunt exercitate de viceprimar.
De asemenea, apariția uneia din situațiile de incompatibilitate prevăzute
de lege conduce, la încetarea mandatului de primar înainte de împlinirea celor patru ani pentru care a fost ales. Se precizează, de asemenea, că alte incompatibilități se pot stabili numai prin lege.
Și în această situație, atribuțiile primarului vor fi exercitate de către viceprimar, până la data validării mandatului noului primar ales.
Schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială atrage după sine încetarea mandatului înainte de termen, deoarece se apreciază că, într-o asemenea situație, exercitarea cu operativitate și eficiență a atribuțiilor care îi revin este mult mai dificilă, iar interesul său este polarizat mai mult către localitatea în care și-a stabilit noul domiciliu. Singura excepție de la această dispoziție imperativă se referă la primarii sectoarelor municiului București care își pot schimba domiciliul într-un alt sector fără ca aceasta să atragă încetarea mandatului.
Mandatul primarului încetează în cazul imposibilității de a fi exercitat mandatul pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutive. Prevederile legale în vigoare se referă la „imposibilitatea“ exercitării funcției, ceea ce ar însemna că este vorba de o instituție obiectivă, determinată, de exemplu, de starea sănătății sau de absența din țară pe o asemenea perioadă, sau de alte asemenea împrejurări care îl pun în situația de a-și exercita atribuțiile prevăzute de lege.
Primarul fiind o autoritate executivă, iar funcția de primar fiind o funcție publică, este necesar ca ea să fie exercitată continuu și presupune îndeplinirea unor acțiuni și acte cu o mare frecvență, cu caracter cotidian. Aceste acțiuni se repetă chiar în cursul aceleași zile, fapt ce reclamă prezența permanentă a celui abilitat de lege să le îndeplinească și nu se exercită așa cum le exercită consiliul local, numai în cadrul ședințelor.
Dacă primarul este în imposibilitatea de a la îndeplini pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutive, legea prevede că o asemenea situație atrage încetarea mandatului primarului. Acest termen de 6 luni este destul de mare, acesta putea fi și mai scurt, dar s-a avut în vedere caracterul obiectiv al împrejurărilor care s-au ivit și care nu pot fi imputate primarului, fiind independente de voința lui.
Legea administrației publice locale cere ca această „imposibilitate” să existe neîntrerupt o perioadă suficient de mare ( 6 luni) și consideră că nu au importanță motivele care au determinat această imposibilitate, ele pot fi cauze obiective sau subiective.
Frauda electorală sau încălcarea prevederilor Legii alegerilor locale este o altă cauză care atrage încetarea mandatului înainte de termen. Este necesar ca această situație să fie constatată după validarea mandatului, deoarece dacă este constatată înainte de validare, atunci aceasta determină invalidarea mandatului și nu se mai pune problema încetării mandatului de primar înainte de termen.
Existența fraudei electorale sau încălcarea prvederilor Legii alegerilor locale trebuie constatată de către instanța de judecată prin hotărâre judecătorească definitivă. Cerința ca hotărârea judecătorească să fie definitivă apare ca firească pentru a nu se lua măsuri asupra cărora o altă autoritate ar putea să revină.
Condamnarea definitivă la o pedeapsă privată de libertate atrage după sine încetarea mandatului primarului înainte de termen din două rațiuni: una obiectivă -primarul fiind privat de libertate nu mai are posibilitatea să-și exercite atribuțiile prevăzute de lege, regimul de detenție fiind un regim strict și obligatoriu, care reclamă prezența permanentă a persoanei condamnate la locul de detenție; – una subiectivă – încrederea și prestigiul primarului în fața cetățenilor din localitate sunt grav afectate.
În ceea ce privește punerea sub interdicție judecătorească, Legea nr.215/2001 nu se referă la împrejurările în care se apelează la aceasta, dar având în vedere dispozițiile vechii legi a administrației publice locale nr.69/1991, se poate afirma că, punerea sub interdicție se face pentru debilitate sau alienare mintală. Aceste două împrejurări sunt, potrivit art.5, alin.(2) din Legea privind alegerile locale, cazuri de neeligibilitate, ceea ce înseamnă că în prezența lor, o persoană nu poate fi aleasă consilier sau primar.
În cazul în care aceste împrejurări intervin după ce au avut loc alegerile și a fost validat mandatul, ele au drept consecință încetarea mandatului celui în cauză.
“Punerea sub interdicție” presupune existența unei hotărâri judecătorești definitive și nu provizorie, susceptibilă de a fi anulată, prin care cel în cauză să fie pus sub interdicție, nefiind suficient numai un certificat medical care să ateste boala respectivă – debilitatea sau alienarea mintală – instanța fiind abilitată de lege să se pronunțe în asemenea situații pe baza actelor medicale și a celorlalte probe aflate la dosar.
Pierderea drepturilor electorale reprezintă tot o sancțiune penală, o pedeapsă complementară care se aplică de instanța judecătorească în cazul săvârșirii unor anumite infracțiuni. Prin hotărârea în cauză se precizează și perioada în care se aplică această măsură. Ca și în cazul alienației și debilității mintale, împrejurarea de mai sus constituie o cauză de neeligitabilitate, dacă este prezentă înaintea alegerii și de încetare a mandatului dacă apare după alegere. Condiția ca hotărârea judecătorească să fie definitivă ființează și în această situație, pentru aceleași rațiuni.
O altă situație de încetarea a mandatului de primar înainte de expirarea termenului legal de patru ani o reprezintă emiterea a 3 dispoziții cu caracter normativ într-un interval de 3 luni, care au fost anulate de instanța de contencios – administrativ. Acest caz de încetare a mandatului primarului este echivalent cu demiterea de drept a primarului, prefectul luând act de încetarea mandatului, prin ordin. Observăm că, pe bună dreptate, noua lege nu mai reține condiția ca actele să fi fost emise cu rea-credință, condiție considerată de doctrină excesivă și care făcea aproape imposibilă demiterea primarului.l2
Motivele care determină demiterea primarului sunt aceleași care determină și dizolvarea consiliului local, adică atunci când emit acte repetate care au fost anulate irevocabil de către instanța de judecată, întrucât au contravenit intereselor generale ale statului sau au încălcat Constituția și legile țării.
O altă situație ce determină încetarea mandatului înainte de termen o constituie – decesul – ce reprezintă o împrejurare obiectivă, independentă de voința celui în cauză, care determină încetarea ca subiect de drepturi și obligații a oricărei persoane fizice. De la data decesului, funcția de primar devine vacantă.
Încetarea de drept a mandatului primarului înainte de termen, se constată de către prefect prin ordin, care este supus unui singur grad de jurisdicție, hotărârea pronunțată fiind definitivă și irevocabilă.l3) Ordinul prefectului prin care se constată încetarea de drept a mandatului poate fi atacat de către primar la instanța de contencios administrativ în termen de l0 zile de la comunicare, fără îndeplinirea procedurii administrative prealabile.
Data organizării alegerilor pentru funcția de primar se stabilește de către Guvern, la propunerea prefectului, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanței de contencios administratativ sau de la expirarea termenului de 10 zile pentru atacarea ordinului prefectului la instanța judecătorească, dacă o asatfel de acțiune nu a fost promovată.l4)
12) Dacian-Cosmin Dragoș – Principalele elemente de noutate ale Legii nr.215/2OOl a administrației publice locale, Revista Dreptul, anul XII, seria a III-a, nr.lO/2OOl, pag.21 ;
13) Verginia Vedinaș – op. cit., pag. 39O ;
14) Anton Trăilescu – Drept administrativ, tratat elementar, curs universitar, Editura All Beck, București, 2OO2, pag. 44 ;
Potrivit prevederilor art.73, alin.(1) din Legea nr.215/200l privind administrația publică locală,“mandatul primarului încetează, de asemenea, înainte de termen ca urmere a rezultatului unui referendum local organizat în condițiile legii”. Referendumul pentru încetarea mandatului de primar se organizează ca urmare a cererii adresate, în acest sens prefectului, de locuitorii comunei sau orașului, care sunt nemulțumiți de activitatea primarului. Cererea pentru organizarea referendumului va cuprinde motivele care au stat la baza acesteia, respectiv nesocotirea de către primar a intereselor generale ale colectivității locale, neexercitarea atribuțiilor ce îi revin conform legii, inclusiv a celor care le exercită ca reprezentant al statului, numele și prenumele, data și locul nașterii, seria și numărul buletinului sau al cărții de identitate și semnătura olografă a cetățenilor care au solicitat organizarea referendumului.15)
Organizarea referendumului poate avea loc dacă este solicitată, în scris, de cel puțin 25% dintre locuitorii cu drept de vot, procent ce trebuie să fie realizat în fiecare dintre localitățile componente ale comunei sau orașului respectiv. După primirea cererii pentru organizarea referendumului, prefectul va proceda la analizarea temeiniciei motivelor invocate în aceasta, a îndeplinirii condițiilor stabilite de lege, precum și la verificarea veridicității și autenticității semnăturilor, în termen de 30 de zile. După efectuarea acestei verificări, prefectul va transmitae Guvernului prin Ministerul Administrației Publice, o propunere motivată de organizare a referendumului. Pe baza propunerii prefectului și a avizului Ministerului Administrației Publice, Guvernul se va pronunța, prin hotărâre, în termen de 6O de zile de la solicitarea prefectului asupra cererii de organizare a referendumului. În caz de aprobare a acestei cereri, Guvernul va stabili data organizării referendumului, care va fi adusă la cunoștința locuitorilor comunei sau orașului, prin grija prefectului. Cheltuielile pentru desfășurarea referendumului local se suportă din bugetul local.
Referendumul local se organizează prin grija prefectului, cu sprijinul secretarului și al aparatului propriu de specialitate al Consiliului local respectiv și este valabil dacă s-au prezentat la urne cel puțin jumătate plus unul din numărul total al locuitorilor cu
_______________________
l5) Anton Trăilescu – op. cit., pag. 44 ;
drept de vot. Mandatul primarului încetează înainte de termen dacă cel puțin jumătate plus unul din numărul total al cetățenilor cu drept de vot s-a pronunțat în acest sens.l6)
În acest caz, prefectul va propune Guvernului, pe baza rezultatului referendumului, organizarea alegerilor pentru funcția de primar. Data organizării alegerilor va fi stabilită de către Guvern, în termen de 3O de zile de la data desfășurării referendumului.l7)
Legea reglementează și posibilitatea ca, în anumite situații și condiții, exercitarea mandatului de primar să fie numai temporar întreruptă, fie ca o etapă prealabilă a încetării acestuia, fie a continuării lui ulterioare. Aceasta este situația suspendării mandatului de primar. Art..77 alin (2) din Legea nr.215/2001, legea administrației publice locale reglementează instituția juridică a “suspendării” din funcție a primarului. Legea prevede că mandatul primarului se suspendă de drept numai în cazul în care acesta a fost arestat preventiv, măsură ce se comunică de îndată prefectului de către parchet sau de instanța de judecată.18) Prefectul, la rândul lui, prin ordin, constată suspendarea mandatului, ordin pe care îl comunică de îndată primarului. Suspendarea mandatului primarului, pentru cazul când a fost arestat preventiv, durează până la încetarea măsurii arestării preventive, iar în cazul în care primarul suspendat din funcție a fost găsit nevinovat, acesta are dreptul la despăgubiri în condițiile legii.
În situația suspendării mandatului primarului, precum și în caz de vacanță a funcției de primar, atribuțiile ce îi sunt conferite prin legea administrației publice locale se exercită, de drept, de către viceprimar,l9) până la validarea mandatului noului primar,
_______________
l6) Antonie Iorgovan – op. cit., pag. 5O8 ;
17) Ibidem, pag. 5O8 ;
18) Anton Trăilescu – op. cit., pag. 43 ;
l9) Viceprimarul se alege din rândul cosnsilierilor locali cu votul secret al majorității consilierilor în funcție, durata mandatului viceprimarului este egală cu durata mandatului consiliului, iar schimbarea din funcție se poate face de consiliul local la propunerea motivată a unei treimi din numărul consilierilor sau a primarului, prin hotărâre, adoptată cu votul a două treimi din numărul consilierilor în funcție – Legea nr.215/2O01 privind administrația publică locală, art.78 ;
sau, după caz, până la încetarea suspendării. În această situație, consiliul local poate delega, prin hotărâre, un consilier care va îndeplini temporar atribuțiile viceprimarului.2O)
În situația în care sunt suspendați din funcție, în același timp, atât primarul, cât și viceprimarul, consiliul local deleagă un consilier care va îndeplini, atât atribuțiile primarului, cât și pe cele ale viceprimarului, până la încetarea măsurii suspendării din funcție a acestora. Dacă devin vacante, în același timp, atât funcția de primar, cât și cea de viceprimar, consiliul local alege un nou viceprimar care va executa de drept, atribuțiile primarului, până la alegerea unui nou primar, iar în locul său va fi delegat, în mod temporar, un consilier local.21)
_________________________
2O) Verginia Vedinaș – op. cit., pag. 39l ;
21) Anton Trăilescu – op. cit. pag. 5O ;
CAPITOLUL V
ATRIBUȚIILE PRIMARULUI
5.1.Atribuțiile primarului prevăzute în Legea nr.215/2001, legea administrației publice locale
5.1.1 Prezentare generală a atribuțiilor primarului
Ca autoritate executivă a administrației publice locale, primarul are atribuții care sunt, de altfel atribuțiile oricărei autorități publice din sfera oricărei puteri, acele abilitări și îndrituiri cu care legea investește o astfel de autoritate pentru a-și îndeplini rolul pentru care a fost creată. Din acest motiv, drepturile apar în același timp ca obligații și invers, iar purtătorul lor nu le deține în nume propriu, ci în numele celui care l-a desemnat în funcție și respectiv l-a abilitat.
Primarul nu deține și exercită drepturile, obligațiile și atribuțiile în nume propriu, ci în numele colectivității care l-a ales și al statului care l-a abilitat și i-a recunoscut aceste drepturi și obligații ca fiind de interes public, atât pentru colectivitatea respectivă, cât și pentru stat.
O parte din atribuțiile primarului interesează numai colectivitatea comunei sau a orașului, după caz, altele interesează, atât colectivitatea din localitatea respectivă, cât și statul; iar altele interesează, dacă nu în exclusivitate statul, cel puțin îi interesează, în primul rând, în mod preponderent și implicit pe locuitorii comunei sau orașului.
Primarul nu reprezintă doar interesele comunei sau ale orașului, lucru demonstrat și de faptul că legea autorizează intervenția statului și aplicarea de sancțiuni primarului a cărui activitate „contravine intereselor generale ale statului sau încalcă ordinea de drept”.
Primarii exercită atribuțiile ce le revin doar în limitele stabilite prin lege sau hotărârile consiliilor locale, întrucât natura juridică a instituției primarului este de „autoritate executivă”. Aceasta nu înseamnă că ei nu pot da dispoziții, dar acestea au caracteristicile actelor de execuție.
Atribuțiile primarului se exercită în mod legal și produc efecte juridice, obligatorii, numai în limitele teritoriale ale comunei respective, nefiind de conceput depășirea acestora, competența teritorială, ca și cea materială fiind de ordine publică și ca atare obligatorie în a fi respectată.
Principalele atribuțiuni ale primarului sunt prevăzute de art.68 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, iar realizarea acestora se face având în vedere dubla calitate pe care o îndeplinește primarul, „de agent al statului și de agent al comunei, cea din urmă primând asupra celei dintâi”.l)
5.1.2. Atribuțiile primarului în calitate de agent al statului
În calitatea sa de agent al statului2) în unitatea administrativ-teritorială în care este ales, primarul:
√ – ”asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției precum și punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului; dispune măsurile necesare și acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor și instrucțiunilor cu caracter normativ ale miniștrilor și celorlalți conducători ai autorităților administrației publice centrale, precum și a hotărârilor consiliului județean.” (lit.a).
Mijloacele puse la dispoziția primarului sunt insuficiente pentru a asigura respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, deoarece Constituția conferă altor autorități competență extinsă în acest domeniu, iar primarul nu este principala instituție prin care garanțiile constituționale în această privință sunt asigurate.
1) Verginia Vedinaș – Drept administrativ și instituții politico-administrative, manual practic, Editura Lumina Lex, București, 2OO2, pag. 387 ;
2) Ibidem, pag. 387 ;
În sprijinul acestei afirmații vin și prevederile art.21 din Constituție:
(1) „Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime”;
(2) ”Nici o lege nu poate îngrădi exercițiul acestui drept”3)
Asigurarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor prin activitatea autorităților locale, în condițiile statului de drept, înseamnă respectarea strictă a legalității, atât de organele reprezentative locale, cât și de serviciile publice ale acestora, de care depinde exercițiul unor drepturi. În activitatea lor, autoritățile publice asigură dreptul cetățenilor de a fi informați corect în legătură cu treburile publice, dreptul la viață intimă, familială și privată.
Autoritățile publice locale sunt implicate și în ceea ce privește realizarea dreptului de petiționare, ele având “ obligația să răspundă la petiții în termenele și în condițiile stabilite conform legii”.4)
√ – „ia măsuri pentru prevenirea și limitarea urmărilor calamităților, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, împreună cu organele specializate ale statului. În acest scop, poate mobiliza populația, agenții economici și instituțiile publice din comună sau din oraș, acestea fiind obligate să execute măsurile stabilite în planurile de protecție și intervenție elaborate pe tipuri de dezastre ( lit.h).
Situațiile enumerate mai sus impun luarea unor măsuri ferme și operative pe care nu le-ar putea lua Consiliul local deoarece acesta este o autoritate colegială care se întrunește în ședințe periodice (ordinare sau extraordinare), iar prevenirea ori înlăturarea efectelor acestor situații de excepție trebuie realizată de îndată, fără întârziere. Pentru aceste considerente, legiuitorul a dat această atribuție în sarcina primarului.
3) Constituția României a fost adoptată în ședința Adunării Constituante din 21 noiembrie l99l și a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul național din 8 decembrie l99l. Textul Constituției a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.233 din 21 noiembrie l99l ;
4) Ordonanța Guvernului României nr. 27/2OO2 privind exercitarea dreptului de petiționare publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.84 din l februarie 2OO2 ;
În exercitarea acestei atribuții primarul are și calitatea de șef al apărării civile, calitate în care coordonează măsurile de apărare civilă pe întreg teritoriul comunei sau orașului, pentru toate instituțiile și agenții economici, asigurând protecția tuturor persoanelor și bunurilor materiale ale acestora, indiferent de forma de proprietate.
Primarul ia măsuri prin formațiile civile de pompieri și, după caz, a unităților sau subunităților militare de pompieri, atât pentru prevenirea cât și limitarea urmărilor incendiilor, conform atribuțiilor ce-i revin din prevederile legale în vigoare; acționează pentru intervenția cu operativitate în scopul stingerii incendiilor și salvarea persoanelor și bunurilor materiale aflate în pericol, în caz de incendii, catastrofe sau calamități naturale.
În același timp, primarul ia măsuri pentru executarea de deblocări, demolări și de înlăturare a epidemiilor și epizootiilor colaborând în acest sens cu serviciile publice de specialitate ale Ministerului Sănătății și ale Ministerului Agriculturii și Alimentației.
Primarul ia toate măsurile necesare prevenirii și limitării urmărilor evenimentelor menționate, prin serviciile specializate ale statului, iar atunci când evenimentele impun, aceste acțiuni trebuie sprijinite și prin participarea efectivă a cetățenilor.
De aceea, legiuitorul a stabilit norme prin care se creează posibilitatea ca primarul să apreciaze necesitatea mobilizării populației în asemenea ocazii. Abilitatea primarului, prin lege, de a mobiliza populația este o excepție și se justifică prin situațiile excepționale care pun în pericol însăși viața colectivității locale din comuna sau orașul respectiv.
√ – „asigură ordinea publică și liniștea locuitorilor, prin intermediul poliției, jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor și unităților de protecție civilă care au obligația să răspundă solicitărilor sale, în condițiile legii, îndrumă și supraveghează activitatea gardienilor publici conform angajamentelor contractuale” (lit. i și j).
Această atribuție a primarului își are originea în contractul de prestări servicii încheiat cu Corpul Gardienilor Publici organizat la nivel județean. Corpurile gardienilor publici sunt definite ca fiind instituții publice de interes județean și al minicipiului București, care prestează servicii în condițiile în care instituția respectivă dispune de personalitate juridică.
În raport cu Corpul gardienilor publici, primarii exercită atribuțiile prevăzute de art.14 din Legea nr.26/1993)5) modificată prin H.G.R nr.79/1994,6) respectiv:
– „stabilesc împreună cu organele locale de poliție posturile și patrulele de pe teritoriul localităților urbane și rurale, care, pe lângă atribuțiile de pază, vor participa și la apărarea ordinii publice în care sens solicită și ajutorul jandarmeriei” ;7)
– „stabilesc competența gardienilor publici de a constata și sancționa contravenții reglementate în condițiile legii”.
√ – „ia măsurile prevăzute de lege cu privire la desfășurarea adunărilor publice” ( lit. k) ;
Regimul juridic privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice este reglementat de Legea nr.60/199l8), modificată și completată prin O.G nr.55/1994.9)
Mitingurile, demonstrațiile, procesiunile și alte asemenea, care se desfășoară în zone publice sau în alte locuri în aer liber sunt adunările publice pe care Legea nr.60/1991 le reglementează. În temeiul art.4 din
această lege, primarii localităților sunt obligați ca împreună cu organele
locale ale poliției „să asigure condițiile necesare în vederea desfășurării normale a adunărilor publice”.
Prin dispoziții, cu consultarea prealabilă a organelor de poliție, primarii pot proceda la interzicerea adunărilor publice, dacă dețin date din care rezultă că derularea acestora ar duce la încălcarea prevederilor art.2, după cum pot ca, împreună cu organizatorii, să modifice elementele declarației prealabile.
5) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
6) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
7) Verginia Vedinaș – op. cit., pag. 388 ;
8) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1O9 din 28 mai l99l ;
9) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
√ – „ia măsuri de interzicere sau suspendare a spectacolelor, reprezentațiilor sau a altor manifestări publice care contravin ordinii de drept ori atentează la bunele moravuri, la ordinea și liniștea publică” ( lit.l).
Intervențiile primarului sunt necesare ori de câte ori manifestațiile au un caracter obscen, deranjează liniștea locuitorilor, perturbă buna funcționare a instituțiilor publice sau a agenților economici, atenuează la suveranitatea sau integritatea statului. Aprecierea situațiilor de acest gen, în lipsa unor dispoziții exprese, trebuie să se facă cu observarea normelor constituționale referitoare la drepturile și libertățile cetățenești.
Dispoziția primarilui poate conține, atât interdicția de organizare, când este emisă anticipat desfășurării manifestațiilor respective, cât și suspendarea acestora, când actul administrativ este emis în timpul desfășurării evenimentelor.
√ – „controlează igiena și salubritatea localurilor publice și a produselor alimentare puse în vânzare pentru populație, cu sprijinul serviciilor de specialitate”.(lit.m)
În exercitarea acestei atribuții, primarul este obligat să controleze, atât personal, cât și prin serviciile publice din subordine, sau prin persoane anume împuternicite, activitățile care privesc viața și sănătatea publică din localitate, efectuând inspecții periodice și inopinante, cu privire la igiena și salubritatea localurilor publice de stat sau private și calitatea produselor alimentare puse în vânzare.
Controlul se efectuează în condițiile stabilite prin dispoziții legale speciale care, de regulă, împuternicesc pe primar să ia măsurile corespunzătoare, inclusiv aplicarea de sancțiuni.
√ – „conduce serviciile publice locale; asigură funcționarea serviciilor de stare civilă și de autoritate tutelară, îndeplinind funcția de ofițer de stare civilă; supraveghează realizarea măsurilor de asistență și ajutor social”. ( lit.s,ș).
O altă atribuție principală a primarului este aceea de a conduce toate serviciile publice locale organizate de consiliul local, atât pentru rezolvarea problemelor de interes local, cât și a celor de interes general. Conducerea serviciilor publice locale presupune din partea primarului o preocupare intensă și constantă pentru prognozarea
activităților, precum și un control riguros al modului cum se îndeplinesc atribuțiile serviciilor de către personalul acestora.
În calitate de ofițer de stare civilă, primarul înfăptuiește una din cele mai însemnate activități ale statului și anume, realizarea și urmărirea stării civile a persoanei de la naștere și până la deces. Activitatea de stare civilă, constă în înregistrarea actelor și faptelor de stare civilă, care “ se face în interesul statului și al apărării drepturilor personale ale cetățenilor “ și se înregistrează în registrele de stare civilă ținute de serviciile de stare civilă ale consiliilor locale sub conducerea directă a primarului, în calitate de ofițer de stare civilă.
În ceea ce privește măsurile de asistență și ajutor social, primarul este abilitat să aprobe acordarea de ajutoare de urgență în limita fondurilor prevăzute în bugetul local, precum și acordarea indemnizației de naștere.
√ – “ emite avizele, acordurile și autorizațiile date în competența sa prin lege”.( lit.t).
Legea prevede că primarului îi este dată în competența exclusivă emiterea tuturor avizelor, acordurilor și autorizațiilor stabilite prin actele normative în vigoare, fără a se face nici o distincție și fără a se specifica un anumit domeniu.
Această teză a fost confirmată și de practica judiciară potrivit căreia primarul este autoritatea locală competentă să elibereze autorizații pentru desfășurarea unor activități economice independente sau organizate ca asociații familiale, iar nu Consiliul județean.10)
lO Decizia Curții Supreme de Justiție, Secția de Contencios Administrativ, nr.529 din 3 martie l998 ;
5.1.3. Atribuțiile primarului în calitate de agent al colectivității
În calitatea sa de agent al colectivității care l-a ales, primarul exercită următoarele atribuții principale :
√ – “asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local, iar în situația în care apreciază că o hotărâre este ilegală, sesizează pe prefect, în termen de trei zile de la adoptare ( lit.b).
Legea prevede o excepție de la prima parte a acestei teze ca atunci când primarul apreciază că hotărârea consiliului local este ilegală, el are obligația, nu facultatea, să sesizeze pe prefect despre aceasta (în cel mult trei zile), prefectul apreciind, în final dacă este sau nu cazul să solicite instanței de contencios administrativ anularea hotărârilor consiliului local.
În situația în care prefectul s-a adresat instanței de judecată, aplicarea actului este suspendată, iar executarea lui de către primar se mai pune doar după ce s-a pronunțat instanța de contencios administrativ prin hotărâre definitivă.
Dacă prefectul, după ce a primit sesizarea primarului, nu s-a adresat instanței de contencios administrativ în termenul prevăzut de lege, primarul are obligația să pună în executare hotărârea consiliului local pe care el o apreciază ca ilegală.11)
√ – „poate propune consiliului local consultarea populației prin referendum, cu privire la problemele locale de interes deosebit. Pe baza hotărârii consiliului local ia măsuri pentru organizarea acestei consultări, în condițiile legii”.( lit.c).
În această privință, primarul are drept propriu pe care legea îl conferă ca pe o facultate și nu ca o obligație, drept care constă doar în “ a propune” consiliului local, care poate să își însușească sau nu propunerea primarului.
11) Antonie Iorgovan – Tratat de drept administrativ, curs universitar, vol. I, ediția a III-a, Editura All Bleck, București, 2OOl, pag. 489 ;
Acest drept al primarului este un drept exclusiv al său, pe care nu-l poate delega viceprimarului sau altei persoane.12)
√ – “prezintă consiliului local, anual sau ori de câte ori este necesar, informări privind starea economică și socială a comunei sau a orașului, în concordanță cu atribuțiile ce revin autorității administrației publice locale, precum și informări asupra modului de aducere la îndeplinire a hotărârilor consiliului local”. (lit. d).
Această atribuție a primarului nu trebuie să se constituie într-un demers formal, întrucât ea urmărește identificarea corectă a situațiilor și motivelor care creează disfuncționalități la nivelul activității economice și sociale și descoperirea mijloacelor corespunzătoare pentru eficientizarea acțiunii administrative în aceste domenii. Prezentarea periodică a acestor informări conduce la surprinderea fenomenelor economice și sociale în dinamica lor, identificând etape distincte de dezvoltare, care presupun utilizarea unor pârghii de influențare diferite.
√ – „întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere al exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local”. ( lit.e)
Calitatea de inițiator al proiectului de hotărâre privind bugetul local și a celui referitor la aprobarea contului de încheiere a exercițiului bugetar îi revin în mod exclusiv primarului. Cele două proiecte de hotărâre se constituie ca momente diferite în planificarea și executarea bugetului local.
Hotărârea privind aprobarea bugetului local trebuie adoptată înainte de începerea anului bugetar. Hotărârea privind adoptarea contului de încheiere a exercițiului bugetar se emite după încheierea anului bugetar.13)
√ – “exercită funcția de ordonator principal de credite”( lit.f).
12) Anton Trăilescu – Drept administrativ, tratat elementar, curs universitar, Editura All Bleck, București, 2OO2, pag. 47 ;
l3) Legea nr.l89/l998 privind finanțele publice locale publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.4O4 din 22 octombrie l998 cu modificările și completările ulterioare ;
În conformitate cu prevederile Legii privind finanțele publice locale, ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, sunt președinții consiliilor județene la nivelul județelor, primarul general al municipiului București și primarii celorlalte unități administrativ-teritoriale.
√ – “verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea și cheltuirea sumelor din bugetul local și comunică de îndată consiliului local cele constatate”.( lit.g).
Încasarea și cheltuirea sumelor din bugetul local este un element central care trebuie să preocupe activitatea primarului, deoarece bugetul local, odată aprobat devine act normativ de o importanță deosebită pentru localitate.
Legislația nu permite nici primarului și nici consiliului local să intervină în mod direct, atunci când activitatea acestor organe se dovedește nesatisfăcătoare, generând disfuncționalități în ceea ce privește încasarea ritmică a veniturilor bugetului local, reprezentat în special din taxe și impozite locale.14)
√ – “ia măsuri pentru prevenirea și combaterea pericolelor provocate de animale, în condițiile legii”.(lit.n).
Aceste măsuri se referă la securitatea față de pericolele care vin din partea animalelor domestice sau a celor sălbatice. În primul caz, măsurile vizează obligațiile ce revin locuitorilor care dețin în proprietate sau pază animale domestice, care dacă sunt lăsate libere sau fără supraveghere pot prezenta pericole pentru persoane sau bunuri. În cel de-al doilea caz, primarul are competența de a stabili măsuri de natură să prevină sau să combată pericolele provocate de animale sălbatice pentru persoane și bunuri.
√ – “ia măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localității și îl supune spre aprobare consiliului local; asigură respectarea prevederilor planului urbanistic general, precum și ale planurilor urbanistice zonale și de detaliu”. (lit.o).
14) Ordonanța Guvernului României nr.36/2OO2 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale ;
Rolul primarului în acest domeniu este de a lua măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general, desigur cu sprijinul serviciilor de specialitate, competența aprobării acestuia aparținând consiliului local și a asigura respectarea prevederilor acestuia.
Legislația prevede că proiectul propus de primar trebuie să fie aprobat cu votul a cel puțin două treimi din numărul consilierilor.
√ – „asigură întreținerea și reabilitarea drumurilor publice proprietate a comunei sau a orașului, instalarea semnelor de circulație, desfășurarea normală a traficului rutier și pietonal, în condițiile legii”.(lit.q).
În conformitate cu prevederile legale în vigoare, drumurile sunt căi de comunicație terestră, altele decât căile ferate, special amenajate pentru circulația vehiculelor și pietonilor.
Întreținerea străzilor, inclusiv a trotuarelor, piețelor, marcajelor, zonelor liniilor de tramvaie și spații aferente străzilor va fi asigurată de către primar. Acesta are obligația ca drumurile publice din comună sau oraș să fie menținute permanent în stare de viabilitate în vederea exploatării raționale a întregii rețele rutiere în condiții de siguranță a circulației.
√ – “exercită controlul asupra activităților din târguri, piețe, oboare, locuri și parcuri de distracții și ia măsuri pentru buna funcționare a acestora”.( lit.r).
În acest domeniu sunt incidente dispozițiile Hotărârii Guvernului nr.19/1996l5), privind aprobarea Regulamentului cadru de organizare și funcționare a piețelor, târgurilor și oboarelor, regulament care este de fapt o măsură de tutelă administrativă asupra autorităților administrației publice locale, deoarece ea afectează dreptul de inițiativă în reglementarea acestor tipuri de relații sociale.
Încă din art.2 al acestei hotărâri de guvern se desprinde scopul acesteia de a organiza comerțul „în zonele publice în condiții de protecție optimă a consumatorilor și de concuranță loială a agenților economici”.
15) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
Atribuția primarului este de a elibera autorizația de funcționare și de a controla modul în care, atât acesta, cât și regulamentul piețelor este respectat. Primarul poate, de asemenea, să suspende autorizația de funcționare a pieței sau o poate revoca, în funcție de motivul care a determinat încetarea activității pieței.
√ – “propune consiliului local spre aprobare, în condițiile legii, organigrama, statul de funcții, numărul de personal și regulamentul de organizare și funcționare a paratului propriu de specialitate”. (lit.ț).
Organigrama și statul de funcții trebuie să cuprindă definirea compatimentelor aparatului propriu, a personalului, precum și pregătirea necesară pe care trebuie să o posede.
Structura aparatului propriu și numărul de personal trebuie să fie în concordanță cu specificul și nevoile lor, în limita mijloacelor financiare de care dispun și cu respectare prevederilor legale în vigoare.
Primarul are obligația ca toate aceste propuneri să le supună aprobării deliberative a consiliului local, pentru ca să devină acte juridice cu forță obligatorie.
√ – “numește și eliberează din funcție, în condițiile legii, personalul din aparatul propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale, cu excepția secretarului; propune consiliului local numirea și eliberarea din funcție în condițiile legii, a conducătorilor regiilor autonome, ai instituțiilor și serviciilor publice de interes local”. (lit.u).
Primarul este singura autoritate a administrației locale care are competența de a numi și elibera personalul din aparatul propriu al consiliului local, cu excepția secretarului, care se numește și eliberează din funcție prin ordin al prefectului.
Mai mult decât atât, legiuitorul a conferit primarului competența de a propune consiliului local, eliberarea din funcție a conducătorilor agenților economici și instituțiilor de interes local.16) Se poate constata că, primarul doar propune eliberarea lor
__________________________
16) Anton Trăilescu – op. cit., pag. 48 ;
din funcție, hotărârea aparținând în exclusivitate consiliului local ca autoritate deliberativă care, de fapt, i-a și numit.
√ – „răspunde de inventarierea și administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și domeniului privat al comunei sau al orașului”.(lit.v).
Legea contabilității prevede că persoanele juridice au obligația să înregistreze în contabilitate bunurile mobile și imobile care fac parte din patrimoniul unității administrativ-teritoriale.
În conformitate cu prevederile art.124 din Legea nr.215/2001, legea administrației publice locale “toate bunurile aparținând unităților administrativ-teritoriale sunt supuse inventarierii anuale”.
Potrivit acestor norme, primarului, ca reprezentant al persoanei juridice, îi revine ca atare obligația de a răspunde de înregistrarea bunurilor de către serviciile de specialitate, precum și administrarea modului cum se întrețin și se conservă toate bunurile din domeniul public și din cel privat al comunei sau orașului.17) În acest sens, primarul prezintă, anual Consiliului local, un raport asupra situației gestionării bunurilor.
În alin.2 al art.68 din legea administrației publice locale se mai face o precizare: „primarul îndeplinește și alte atribuții prevăzute de lege sau de alte acte normative, precum și însărcinările date de Consiliul local”.
Această dispoziție trebuie înțeleasă, în cea de-a doua teză a sa, nu în sensul că primarului i s-ar putea stabili atribuții și de către consiliul local, întrucât pe de o parte atribuțiile nu se stabilesc decât prin lege iar, pe de altă parte ar fi afectat principiul funcționării autonome a acestor două instituții.
Potrivit art.68 din Legea administrației publice locale nr. 215/200l : “primarul prezintă consiliului local informări asupra modului de aducere la îndeplinire a hotărârilor consiliului local”.
_________________________
17) Antonie Iorgovan – Noua lege a administrației publice locale și personalitatea de drept public a unităților administrativ-t eritoriale, Revista Dreptul anul XII, seria a III-a, nr.9/2OOl, pag. 35 ;
Această atribuție nu trebuie să conducă la ideea că ar exista un raport de subordonare a primarului față de consiliul local. Este vorba de prezentarea unei “informări”, nu a unui raport, despre îndeplinirea unei obligații – “aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local” pe care tot legea o stabilește în sarcina primarului, instituția primarului fiind prin natura sa o autoritate publică executivă. 18)
Necesitatea prezentării acestei informări rezidă din faptul că autoritatea deliberativă trebuie să cunoască stadiul îndeplinirii măsurilor pe care le-a stabilit și, dacă este cazul, să intervină cu noi măsuri pentru rezolvarea corespunzătoare a problemelor care le-au constituit obiectul. Consiliul local nu-l va trage la răspundere pe primar în urma prezentării acestei informări.
5.2 Atribuțiile primarului prevăzute de alte legi
5.2.1. Atribuțiile primarului prevăzute de Legea nr.50/199119) privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor
Una dintre atribuțiile principale ale primarului este aceea de „a emite avizele, acordurile și autorizațiile date în componența sa prin lege”, iar în acest caz are atribuția de a emite actele menționate după cum prevede Legea nr.50/1991, privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, lege modificată și completată prin Legea nr.453/20012O)
În conformitate cu prevederile acestei legi “construcțiile civile, industriale, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile legii și a regulamentelor privind proiectarea și executarea construcțiilor”.
18) Antonie Iorgovan – op. cit., pag. 5o8 ;
l9) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.163 din 7 august l99l ;
2O) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.431 din l august 2OOl ;
Primarii avizează emiterea autorizațiilor de către președinții consiliilor județene pentru investițiile care se aprobă de Guvern; investițiile care se realizează în extravilanul comunelor, inclusiv anexele gospodărești ale exploatațiilor agricole; investițiile care se amplasează pe terenuri care depășesc limita a două sau mai multe unități administrativ-teritoriale.
Primarii municipiilor sau orașelor emit autorizațiile de construire pentru construcțiile și lucrările de orice fel din intravilanul și din extravilanul localităților, cu excepția celor emise de președinții consiliilor județene.
Prin Ordonanța Guvernului nr.5/200221) au fost introduse noi prevederi față de Legea nr.50/1991 în ceea ce privește emiterea autorizațiilor de către primarul general al municipiului București, primarii de sector și primarii comunelor. Primarul general al Capitalei emite autorizații cu avizul primarilor de sectoare pentru investițiile ce se amplasează pe terenuri care depășesc limita administrativ-teritorială a unui sector și cele din extravilan, precum și lucrările de construcții reprezentând monumente istorice pentru care se va obține, în prealabil, și avizul Ministerului Culturii și Cultelor.
Primarii sectoarelor emit autorizațiile urbanistice din cadrul sectoarelor cu excepția celor emise de președinții consiliilor județene și de primarul general al capitalei iar primarul comunelor pentru locuințe individuale și anexele gospodărești ale acestora; pentru alte lucrări și construcții ce se execută în intravilanul localităților, cu excepția celor emise de președinții consiliilor județene fiind, necesar avizul compartimentului de specialitate din cadrul aparatului propriu al consiliului județean.
Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile locale enumerate mai sus, fac cunoscute solicitantului elemente privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice ce trebuie îndeplinite, precum și lista cu avizele și acordurile necesare în vederea autorizării.
21) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.7O din 3l ianuarie 2OO2 ;
Certificatul de urbanism se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, cerere care va cuprinde, atât elementele de identificare a imobilului pentru care se solicită certificatul, cât și elementele ce definesc scopul solicitării.
Primarul trebuie să emită autorizația de construire în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, pe baza documentației depuse care va cuprinde: certificatul de urbanism; dovada titlului asupra terenului și / sau construcțiilor; proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții; avizele și acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism, precum și dovada privind achitarea taxelor legale.
În situația depunerii unei documentații tehnice incomplete, aceasta se restituie solicitantului în termen de 5 zile de la data înregistrării, cu menționarea în scris a elementelor necesare în vederea completării acesteia.
Terenurile aparținând domeniului privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, destinate construirii, pot fi vândute, concesionate ori închiriate prin licitație publică, în condițiile respectării documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului în vederea realizării de către titular a construcției. Terenurile aparținând domeniului public al statului sau al unităților administrativ–teritoriale se pot concesiona doar în vederea realizării de construcții sau obiective de interes public.
Primarul, în calitate de reprezentant al persoanei juridice civile – comuna, orașul, municipiul – poate să concesioneze, fără licitație publică, cu plata taxei de redevență, stabilită conform legii, sau pot fi date în folosință pe termen limitat, terenuri destinate executării de construcții, în conformitate cu prevederile art.12 din Legea nr.50/1991 modificată și completată prin Legea nr.453/2001 pentru:
realizarea de obiective de utilitate publică sau de binefacere, cu caracter social, fără scop lucrativ, altele decât cele care se realizează de către colectivitățile locale pe terenurile acestora;
pentru realizarea de locuințe de către Agenția Națională pentru Locuințe, potrivit legii;
pentru realizarea de locuințe pentru tineri până la împlinirea vârstei de 35 de ani;
pentru strămutarea gospodăriilor afectate de dezastre, potrivit legii;
pentru extinderea construcțiilor pe terenuri alăturate, la cererea proprietarului, în cazul în care vecinii, nu au, ori nu își exercită dreptul de preemțiune, dacă construțiile sunt realizate anterior în regim de concesionare, precum și dacă terenurile învecinate sunt improprii realizării de construcții noi, independente datorită suprafeței și dimensiunilor acestora;
pentru lucrări de protejare ori de punere în valoare a monumentelor istorice și de arhitectură, cu avizul comun al Ministerului Culturii și Cultelor și al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, atunci când terenul se află în zona de protecție a acestora;
În cazul concesiunii de terenuri prin licitație, aceasta se va efectua în condițiile legii, de comisiile instituite în acest scop, prin hotărâre a consiliilor locale și / sau județene, respectiv a Consiliului General al Municipiului București. Comisiile funcționează la sediile consiliilor locale în a căror rază administrativ-teritorială sunt situate terenurile.
Limita minimă a prețului concesiunii se stabilește, după caz, prin hotărârea Consiliului județean, a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, astfel încât să asigure recuperarea în 25 de ani a prețului de vânzare al terenului, în condițiile de piață, la care se adaugă costul lucrărilor de infrastructură aferente.
În baza procesului verbal de adjudecare a licitației sau a hotărârii Consiliului local, pentru situațiile prevăzute la art.12 al Legii nr.50/1991, se va încheia actul de concesiune, care se va înregistra de către concesionar în evidențele de publicitate imobiliară, în termen de 10 zile de la data adjudecării sau emiterii hotărârii.
Actul de concesiune va fi semnat de primar în calitate de reprezenatnt al comunei, orașului sau municipiului și de către câștigătorului licitației pentru concesionarea terenului respectiv. Concesionarea terenurilor se face în conformitate cu prevederile legii, durata acesteia fiind stabilită de către consiliile locale, consiliile
județene, respectiv Consiliul General al Municipiului București, în funcție de prevederile documentațiilor de urbanism și de natura construcției.
Contravențiile la regimul de autorizare a construcțiilor se constată de către organele de control ale consiliilor județene și ale consiliilor locale pentru faptele săvârșite în cadrul unităților lor administrativ-teritoriale.
Primarul comunei, orașului sau municipiului aplică sancțiunile prevăzute în procesele verbale de constatare a contravențiilor încheiate și înaintate de organele de control din unitatea administrativ-teritoriale unde s-a săvârșit contravenția.
Concomitent cu aplicarea amenzii pentru contravențiile constatate primarul poate dispune oprirea executării lucrărilor precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație, ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul verbal de constatare a contravenției.
În situația în care persoanele sancționate contravențional nu s-au conformat în termen dispozițiilor din procesul verbal de contravenție, autoritatea administrației publice locale va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz – încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației, desființarea construcțiilor realizate nelegal, iar în cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenul limită de executare a măsurilor mai sus menționate.
În cazul în care nu sunt respectate termenele limită stabilite, măsurile dispuse de instanță vor fi duse la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând a fi suportate de către persoanele vinovate.
Potrivit prevederilor art.32 din Legea nr.50/1991, cu modificările și completările ulterioare: “Persoanele fizice și juridice care realizează lucrări de construcții în condițiile prezentei legi, au obligația de a executa integral lucrările la termenul prevăzut în autorizație”. Lucrările de construcții se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor.
5.2.2. Atribuțiile primarului prevăzute de legile fondului funciar
În scopul stabilirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere în condițiile Legii fondului funciar nr.18/199122), republicată, cu modificările
și completările ulterioare și ale Legii nr.1/200023), modificată și completată prin O.U.G nr.102/200124), aprobata prin Legea nr.4OO/2002 pentru atribuirea efectiva a terenurilor celor îndreptățiți și eliberarea titlurilor de proprietate, în fiecare comună, oraș sau municipiu se constituie, prin ordin al prefectului, o comisie condusă de primar care este președintele acesteia.
Comisiile comunale, orășenești sau municipale vor funcționa sub îndrumarea și controlul comisiei județene numită prin ordin al prefectului și condusă de acesta în calitate de președinte.
În conformitate cu prevederile H.G nr. 1172/200125) modificată și completată prin H.G. nr. 72O/2002 comisiile comunale, orășănești sau municipale se constituie prin ordin al prefectului și vor fi formate din: primar – președinte al comisiei; viceprimar; secretarul unității administrativ-teritoriale – secretarul comisiei; un specialist în măsuratori topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătățiri funciare sau un specialist în cadastru general, de regulă din cadrul serviciilor comunitare pentru cadastru și agricultură; un inginer agronom sau horticol din cadrul centrului agricol, al oficiului de consultanță sau din aparatul de specialitate al consiliului local; un jurist din sistemul de organizare a agriculturii și alimentației sau din aparatul de specialitate al prefecturii ori al autorităților administrației publice locale; un reprezentant al inspectoratului silvic teritorial sau șeful ocolului silvic ori împuternicitul acestuia; șefii districtelor silvice ale căror păduri se află în limitele cadastrale ale localității; un specialist în cadastru forestier și amenajarea pădurilor și 1-3 reprezentanți ai proprietarilor care au solicitat terenuri conform Legii nr.169/1997 și Legii nr.1/2000.
22) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.37 din 2O februarie l99l ;
23) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.8 din 12 ianuarie 2OOO ;
24) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.829 din 2l decembrie 2OOl, iar Legea nr.4OO/2OO2 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.492 din 9 iulie 2OO2 ;
25) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.829 din 2l decembrie 2OOl, iar H.G.R. nr.72O/2OO2 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.526 din 19 iulie 2OO2 ;
Primarul va asigura conducerea și coordonarea comisiei locale, orășenești sau municipale, iar în situația în care este în imposibilitatea exercitării atribuțiilor stabilite prin lege cauzate de boală, demisie ori suspendare, viceprimarul preia prerogativele acestuia.
În calitate de președinte al comisiei comunale, orășenești sau municipale, primarul conduce și coordonează această comisie care își desfășoară activitatea în plen în prezența majorității membrilor, cu prezența obligatorie a primarului sau, după caz, a viceprimarului. Hotărârile comisiilor comunale, orășănești sau municipale se adoptă cu votul majorității membrilor lor și se consemnează într-un proces verbal care este semnat de toți cei prezenți. Pentru adoptarea hotărârilor, comisiile vor solicita prezentarea tuturor actelor necesare și vor lua act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini.
Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită. Când sunt mai mulți moștenitori, cererea se poate face și în comun, fiind semnată de fiecare dintre ei. Cererea împreună cu actele necesare se depun la consiliul local în a cărei rază teritorială este situat terenul, fie personal, fie prin poștă înlăuntrul termenului de 30 de zile prevăzut de lege.
Comisiile locale vor realiza tabele cu suprafețele propuse a se atribui, tabele care se aprobă prin proces verbal de către comisiile comunale, orășenești, municipale, după care vor fi afișate la sediul Consiliului local pentru luarea la cunoștință de către cei interesați. Fiecare tabel va fi semnat de membrii comisiei, cu mențiunea datei afișării.
Persoanele nemulțumite pot face în termen de 5 zile de la afișare, contestație adresată comisiei județene, pe care o depun la secretarul comisiei comunale, orășănești sau municipiului care este obligat să o înregistreze și să o înainteze prin delegat la secretarul comisiei județene în termen de 3 zile. După analizare, comisia județeană, prin hotărâre, va soluționa contestațiile, va valida sau va invalida propunerile și le va transmite prin delegat, în termen de 3 zile comisiilor subordonate, care le vor afișa imediat la sediul consiliului local și vor comunica sub semnătură persoanelor care au formulat contestații hotărârea comisiei județene. De la data comunicării sub semnătură persoanele nemulțumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei județene la judecătorie în termen de 30 de zile.
Pentru familiile din zona montană care se încadrează în prevederile art. 43 din Legea nr.18/1991, republicată, la consiliile locale se va constitui o comisie formată din: primar, secretarul consiliului local, inginerul agronom de la ocolul agricol, delegatul comisiei județene pentru zona montană și 5-10 gospodari și intelectuali care se bucură de prestigiu în localitatea respectivă.
Comisia analizează în plen cererile primite stabilește familiile îndreptățite să primească în proprietate terenuri agricole, iar consiliul local va propune prefectului emiterea ordinului pentru atribuirea în proprietate a acestor terenuri.
Punerea în posesie cu terenuri agricole a persoanelor îndreptățite, pe bază de măsurători topografice, se va efectua în conformitate cu prevederile art.27 din Legea nr.18/1991, republicată, de către specialiști în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătățiri funciare și cadastru general. Punerea în posesie se face prin întocmirea procesului verbal, conform machetei prevăzute în anexa nr.52, prin semnarea acestuia de către primar, secretar, specialistul în măsurători topografice și proprietar.
Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile de parcelare, procesele – verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate care vor fi semnate de prefect, secretarul general al prefecturii, de directorul general al Direcției Generale pentru Agricultură și Industrie Alimentară și de directorul Oficiului Județean de Geodezie, Cadastru și Cartografie.
În situația în care mai rămân terenuri neatribuite, comisia le va delimita pe planul cadastral, după care le va preda consiliului local în administrare, urmând să fie folosite în conformitate cu prevederile legii.
Proprietarii de terenuri care nu vor asigura cultivarea acestora și protecția solului, vor fi somați în scris de către primăriile comunale, orășănești sau municipale să execute aceste obligații. Cei care nu dau curs somației și nu execută obligațiile în termenul stabilit din motive imputabile lor, vor fi sancționați anual, în raport cu categoria de folosință a terenului. Obligarea la plata sumei se face prin act motivat, iar sumele se fac venit la bugetul local.
Primarul comunei, orașului sau municipiului constată contravențiile și aplică sancțiunile în ceea ce privește încălcarea normelor privind evidența, protecția, folosirea și ameliorarea terenurilor agricole sau silvice, dacă faptele nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni.
În conformitate cu prevederile Legii fondului funciar, republicată, persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeței de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența dintre această suprafață și cea pe care au adus-o în cooperativa agricolă de producție, sau care a fost preluată în orice mod de aceasta, până la limita suprafeței prevăzută la art.3, lit.h din Legea nr.187 din 1945, pentru înfăptuirea reformei agrare.
Cetățenii cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeței de teren de până la 10 ha de familie și cărora li s-a aplicat cota de reducere, pot formula cerere pentru suprafețele de teren care au constituit această cotă. Cererile se formulează în cazul în care cota de reducere a depășit procentul de 5%, și se depun la primăria localității în raza căreia se află terenul pentru care urmează să se reconstituie dreptul de proprietate, personal sau prin poștă, cu confirmare de primire, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii ( 4 noiembrie 1997), sub sancțiunea decăderii.
Primarul va constitui un registru special, parafat, numerotat și sigilat, în care se vor înregistra, în ordine cronologică, cererile depuse de persoanele îndreptățite și va emite, la cerere, un bon cu numărul de înregistrare, iar pentru cererile depuse prin poștă, se va menționa, pe confirmarea de primire, numărul de înregistrare a cererii și data acesteia.
Primarul sau secretarul consiliului local este obligat să primească cererea și să o înregistreze, indiferent dacă aceasta cuprinde sau nu toate mențiunile și dacă nu este însoțită de toate actele. În acest caz, primarul sau secretarul este obligat să comunice solicitantului ca înlăuntrul termenului de 90 de zile să depună toate actele sub sancțiunea decăderii acestuia din termen.
Nerespectarea obligațiilor de către primar sau secretar atrage după sine, atât răspunderea administrativă și disciplinară a acestora, potrivit legii, cât și plata de daune cominatorii sau, după caz, și de daune interese.
După expirarea termenului de 90 de zile, primarul este obligat ca, în termen de 30 de zile, să întocmească situația privind categoriile de persoane, terenurile agricole solicitate și balanța fondului funciar pe localitate, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit legii. Înlăuntrul acestui termen, primarul le va transmite prefectului, sub semnătură.
În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță.
5.2.3. Atribuțiile primarului prevăzute de dreptul familiei
În art.68 alin.1, lit.s din Legea nr.215/2001, legea administrației publice locale se prevede că: ”Primarul conduce serviciile publice locale; asigură funcționarea serviciilor de stare civilă și de autoritate tutelară; supraveghează realizarea măsurilor de asistență și ajutor social”.
Primarul este șeful acestor servicii și răspunde în fața consiliului local de funcționarea lor. Este vorba de serviciile publice organizate în structura aparatului propriu de specialitate al consiliului local, care se deosebesc de cele autonome prin aceea că nu dispun de conducere proprie, de buget propriu și nu au autonomie organizatorică, funcțională și gestionară în raport cu consiliul local.
Textul introduce o distincție, importantă și anume aceea de a considera organizarea și funcționarea serviciilor de stare civilă și autoritate tutelară ca fiind obligatorie; ele se disting de serviciile publice facultative care se înființează în funcție de necesitățile locale și de existența surselor de finanțare.
Importanța acestor servicii este, cu atât mai mare, cu cât trebuie avut în vedere faptul că, primarul acționează ca reprezentant al statului în cazul exercitării atribuțiilor de autoritate tutelară și stare civilă.
Codul familiei26) reglementează activitatea de autoritate tutelară în art.158-160. În conformitate cu art.158 din codul familiei: „Atribuțiile de autoritate tutelară aparțin organelor executive și de dispoziție ale consiliilor comunale, orășănești sau de sector al municipiului București”.
Primarii localităților sunt definiți ca autorități executive autonome și, drept urmare, au obligațiile ce decurg din Codul familiei, referitor la autoritatea tutelară. Având în vedere cele expuse mai sus, primarul poate emite următoarele dispoziții:
√ de instituire a tutelei, în condițiile art.113: „În cazul în care ambii părinți fiind morți, necunoscuți, decăzuți din drepturile părintești, puși sub interdicție, dispăruți ori declarați morți, copilul este lipsit de îngrijirea ambilor părinți…”;
√ cu privire la aprobarea inventarului după numirea tutorelui (art.126 din Codul familiei);
√ prin care încuviințează vânzarea bunurilor minorului, în condițiile în care veniturile sale nu sunt suficiente pentru a-i asigura întreținerea (art.127 din Codul familiei);
√ cu privire la stabilirea anuală a sumelor necesare întreținerii minorului;
√ prin care se aprobă darea de seamă a tutorelui și descărcarea sa de gestiune (art.135 din Codul familiei);
√ prin care se încuviințează minorului să-și schimbe felul învățării sau să-și stabilească domiciliul la tutore;
___________________________
26) Codul familiei a fost adoptat prin Legea nr.4 din 4 ianuarie 1954, modificat și completar prin Legea nr.4 din 4 aprilie l956 și republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.13 din l8 aprilie 1956, iar după republicare i s-au mai adus numeroase modificări, cele mai importante fiind prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.25 din 9 iunie l997 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.l2O din 12 iunie l997 și Legea nr.23 din 26 iunie l999 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.35 din 28 ianuarie l999 ;
√ cu privire la încetarea tutelei (art. 140 și 142 din Codul familiei);
√ de instituire a curatelei pentru cazurile următoare:
dacă, din cauza bătrâneții, a bolii sau a unei infirmități fizice, o persoană, deși capabilă, nu poate personal să-și administreze bunurile sau să-și apere interesele în condiții mulțumitoare și, din motive temeinice, nu-și poate numi un reprezentant;
dacă, din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deși capabilă, nu poate nici personal, nici prin reprezentanți să ia măsuri necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare;
dacă, din cauza bolii, sau din alte motive, părintele sau tutorele este împiedicat să îndeplinească un anumit act în numele persoanei ce o reprezintă sau ale cărei acte le încuviințează;
dacă, o anumită persoană, fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar general;
dacă, o persoană a dispărut fără a avea știri despre ea și nu a lăsat un mandatar general (art.157 din Codul familiei).
√ prin care se îngăduie părintelui să țină legătura în mod personal cu copilul său (art.111 din Codul familiei).
În domeniul stării civile, primarul poate emite următoarele dispoziții:
√ privind stabilirea numelui copilului din căsătorie, în cazul când părinții au neînțelegeri în legătură cu numele ce urmează să-l poarte minorul (art.62 alin.2 din Codul familiei);
√ cu privire la aprobarea cererii de înscriere, prin mențiune pe marginea actelor de stare civilă a numelui ori a prenumelui, care a fost înregistrat în altă limbă decât cea maternă ori cu ortografia altei limbi materne, retradus sau cu ortografia limbii materne, atât la rubricile care îl privesc pe titular, cât și la cele privind părinții.
Efectele acestei aprobări se extind asupra copiilor minori ai persoanelor în cauză, iar când soții au nume de familie comun, efectele se extind și asupra
celuilalt soț, în ambele situații, dacă acesta din urmă își dă consimțământul. Când soții nu se înțeleg în ceea ce privește extinderea efectelor aprobării asupra copiilor minori, decide autoritatea tutelară. (art.2O din O.G. nr.4l/2OO3).27)
Referitor la măsurile de asistență și ajutor social este de reținut că, printr-o serie de acte normative, sunt stabilite măsuri care vizează asigurarea protecției sociale a unor anumite categorii de persoane, în a căror aplicare sunt direct implicate și autoritățile administrației publice locale-consiliile locale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive.
Primarul este abilitat să aprobe acordarea unor ajutoare sociale, ajutoare pentru încălzirea locuinței, ajutorul social ce se acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, alocația pentru copiii nou-născuți, precum și ajutoare de urgență în conformitate cu dispozițiile Legii nr.416/200128) privind venitul minim garantat. Primarul este cel care organizează activitatea de primire, înregistrare și soluționare a cererilor pentru acordarea acestor ajutoare, asigurând evidența și plata drepturilor stabilite conform prevederilor legale în vigoare.
5.3. Delegarea atribuțiilor primarului
Legea administrației publice locale impune posibilitatea primarului să delege unele din atribuțiile sale viceprimarului, secretarului sau altor funcționari din serviciile de specialitate ale consiliului local. 29)
În conformitate cu prevederile art.70 alin. (1) din Legea administrației publice locale : “primarul deleagă viceprimarului sau, după caz, viceprimarilor, prin dispoziție emisă în cel mult 30 de zile de la validare, exercitarea atribuțiilor ce îi revin potrivit art.68, alin.1, lit.j), m), p), r), v), x) și y).
27) Ordonanța Guvernului nr.41/2OO3 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.68 din 2 februarie 2OO3 ;
28) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.4O1 din 2O iulie 2OOl ;
29) Antonie Iorgovan – op. cit., pag. 5O5 ;
Primarului ca autoritate executivă îi sunt conferite o multitudine de atribuții. Pentru ca acestea să poată fi exercitate în bune condiții, de calitate superioară și de eficiență, legea oferă posibilitatea primarului de a se degreva de unele dintre aceste atribuții transferându-le, fie viceprimarului, fie secretarului, fie anumitor funcționari din aparatul propriu de specialitate al consiliului local.
În ceea ce privește transferarea unor atribuții ale primarului către viceprimar, este firesc să fie așa, întrucât viceprimarul are un statut care se aseamănă în mai multe privințe cu cel al primarului. Fiind ales de consiliu, dintre consilieri, viceprimarul este și el un „ales local” și încă ales de două ori: o dată prin votul direct și universal al alegătorilor, pentru funcția de consilier (tot așa cum a fost și primarul); și o dată ales prin vot indirect, de către consilieri, cu votul majorității consilierilor în funcție, pentru funcția de viceprimar.3O)
Delegarea atribuțiilor se face prin dispoziție scrisă și trebuie să cuprindă în afară de atribuția pe care înțelege să o delege și prezicerea perioadei în care aceasta va fi exercitată de către persoana delegată.
Persoanele abilitate prin dispoziția de delegare vor exercita atribuțiile delegate în numele primarului, nu în numele propriu, iar eventualele acte pe care le emit vor fi semnate în numele instituției primarului. Delegarea atribuțiilor prin dispoziție scrisă se dă la începutul mandatului de viceprimar, într-un termen relativ scurt, de cel mult 30 de zile de la validarea mandatului și este lăsată la libera opțiune a primarului care apreciază care dintre atribuțiile sale urmează a le delega și cărei persoane.
Referitor la atribuțiile care pot fi delegate, legea enumeră atribuțiile pe care primarul le delegă viceprimarului ceea ce înseamnă că nu toate și nici “oricare” motiv pentru care dispozițiile alin.1 mai cuprind două coordonate: una precizează atribuțiile care pot fi delegate viceprimarului, aceasta fiind o normă de recomandare, și cealaltă precizează expres și limitativ atribuțiile care nu pot fi delegate viceprimarului, și nici altei persoane, aceasta fiind o normă prohibitivă, imperativă.
3O) Verginia Vedinaș – op. cit., pag. 39l ;
Tot în art.70 din Legea administrației publice locale se prevede:
– alin.(2): „atribuțiile de ofițer de stare civilă pot fi delegate viceprimarului, secretarului sau altor funcționari cu competențe în acest domeniu, potrivit legii”.
– alin (3): „atribuțiile ce revin primarului, ca reprezentant al statului, potrivit art.69 cu excepția celor de ofițer de stare civilă, precum și cele prevăzute la art.68 alin.(1), lit.a)-f), h), i), k), l),și t) nu pot fi delegate”.
În ceea ce privește atribuțiile de stare civilă, legea conferă posibilitatea primarului de a le delega viceprimarului, ori secretarului comunei (orașului) , ori altui funcționar din aparatul de specialitate al consiliului.
Nu pot fi delegate atribuțiile ce revin primarului ca reprezentant al statului, cu excepția celor de ofițer de stare civilă. Primarul rămâne competent să exercite oricând una sau alta din atribuțiile delegate, actele sale efectuate în legătură cu atribuțiile delegate fiind întru-totul valabile.
Delegarea de atribuții viceprimarului este o obligație și nu o facultate a primarului, întrucât legea folosește sintagma „primarul deleagă viceprimarilor…” și nu “ primarul poate delega…”31)
Pentru exercitarea aceleiași atribuții primarul poate delega una sau mai multe persoane, fără ca în această situație să fie vorba de un conflict de competență.
Persoanele delegate exercită atribuțiile ce le-au fost delegate în numele primarului, nu în numele funcției pe care o dețin ele, și tot astfel întocmesc și semnează actele pe care le presupune executarea atribuției în cauză.
În caz de vacanță a funcției de primar, precum și în caz de suspendare din funcție a acestuia, atribuțiile primarului vor fi exercitate de drept de către viceprimar.32) Aceasta înseamnă că momentul declarării vacanței funcției de primar, este faptul juridic care
_________________________
31) Verginia Vedinaș – op. cit., pag. 388 ;
32) Anton Trăilescu – op. cit., pag. 5O ;
marchează data la care viceprimarul preia atribuțiile primarului. Ne aflăm în prezența unui exercițiu temporar, întrucât el durează până la validarea mandatului noului primar sau încetarea suspendării.
Susținerea are la bază caracterul reprezentativ al viceprimarului care este ales dintre consilieri iar soluția aleasă de legiuitor este mai aproape de spiritul european al Cartei pentru Autonomia Locală adoptată la Strasbourg.33) Atribuțiile viceprimarului vor fi delegate, prin hotărâre a consiliului local, unui consilier, care le va îndeplini în mod temporar.
Un caz deosebit este acela când, atât primarul, cât și viceprimarul sunt suspendați din funcție, consiliul local fiind obligat să delege un consilier care va îndeplini atribuțiile reunite ale celor două funcții până la încetarea măsurii suspendării din funcție a acestora.34) De aici decurge obligația prefectului de a comunica, de îndată, ordinul prin care constată suspendarea mandatului, nu doar primarului și viceprimarului, ci și consiliului local.
În situația în care, atât funcția de primar, cât și cea de viceprimar devin vacante, consiliul local va alege din rândul consilierilor un nou viceprimar, căruia i se vor aplica dispozițiile alin (1) și (2) din art.82 al Legii administrației publice locale, respectiv va executa de drept atribuțiile primarului până la alegerea unui nou primar, iar în locul său va fi delegat, în mod temporar, un consilier local.35)
În cazul dublei vacanțe, Guvernul va stabili data alegerii primarului, în termen de 30 de zile de la data când cele două funcții au devenit vacante. Indiferent de caracterul obligatoriu sau facultativ al delegării, primarul trebuie să controleze modul în care cei delegați își exercită atribuțiile delegate și să ia măsurile necesare pentru îndeplinirea lor corespunzătoare. Altfel, rațiunea delegării de atribuții nu ar exista, legea putând atribui direct aceste atribuții unor alte autorități sau funcționari publici.36)
33) Legea nr.l99/l997 pentru ratificaraea Cartei Europene a autonomiei locale adoptată la Starasbourg la 25 octombrie l985, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.33l din26 noiembrie l997 ;
34) Anton Trăilescu, op.cit., pag. 50 ;
35) Ibidem, pag. 5O ;
36) Ibidem, pag. 48.
CAPITOLUL VI
ACTELE PRIMARULUI
În conformitate cu prevederile art.71 din Legea nr.215/2001, legea administrației publice locale: „În exercitarea atribuțiilor sale primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoștința publică sau după ce au fost communicate persoanelor interesate, după caz”.1)
Activitatea executivă a administrației publice locale este încredințată, potrivit dispozițiilor legale, autorității executive a primarului; ea se desfășoară și se exercită numai în domeniul administrativ, fiind stabilită în sarcina unei singure persoane, care reprezintă întreaga instituție juridică. În această calitate, primarul trebuie să vegheze, în mod permanent, la satisfacerea și realizarea intereselor locale și, ca atare, acțiunea sa trebuie să fie spontană, el neavând nevoie să fie solicitat pentru a-și exercita atribuțiile.
Este necesar ca primarul să prevadă și să ia toate măsurile care sunt dictate de împrejurări, din propria inițiativă solicitând consiliului local să adopte proiectele de hotărâri pe care le propune. În realizarea atribuțiilor sale, primarul trebuie să satisfacă, atât interesele generale ale colectivității locale, dar și cele individuale operativ, la timp și energic, transpunând în fapt prevederile legale și cele ale hotărârilor consiliului local întrucât deține monopolul execuției.
În vederea realizării competențelor sale, primarul va trebui să emită acte, motiv pentru care legiutorul l-a abilitat să emită dispoziții. Primarul, ca subiect de drept administrativ, precum și ca reprezentant al persoanei juridice civile a unității administrativ – teritoriale își îndeplinește atribuțiile și își desfășoară activitatea prin acte juridice și prin fapte materiale sau operații cu caracter material – tehnic.
____________________________
1) Legea nr.215/2OOl privind administrația publică locală, art.71, alin. (l) publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2O4 din 23 aprilie 2OOl ;
În dreptul public, respectiv în dreptul administrativ, actele de autoritate publică sunt manifestări unilaterale de voință și pot crea norme juridice cu caracter general, obiective și impersonale, precum și norme juridice individuale subiective.
Primarul, administrând în numele unității administrativ teritoriale patrimoniul acesteia și reprezentând persoana juridică civilă,2) face acte patrimoniale sau acte bilaterale. Prin urmare, actele de autoritate făcute de primar au forme de acte unilaterale cu caracter individual; actele făcute de acesta ca gestionar al bunurilor din patrimoniul comunei sau orașului sunt patrimoniale, contractele de gestiune având formă bilaterală, fiind necesare două manifestări de voință pentru a produce efectele urmărite de părți.
Primarul emite dispoziții care sunt acte juridice ce exprimă o voință manifestată unilateral și produc în mod direct efecte juridice, au caracter de actualitate și sunt obligatorii pe întreg teritoriul comunei sau orașului, executarea lor fiind asigurată prin exercitarea forței publice de către autoritațile statului.
Activitatea executivă a primarului se realizează și prin acte materiale sau operații cu caracter material – tehnic, care sunt caracterizate de reproducerea prin ele însele a efectelor juridice.
Acestea constau în fapte de serviciu, activități materiale, acte pregătitoare ale actelor administrative care, deși nu produc efecte juridice, prin ele însele, fără realizarea lor nu ar putea fi adoptate actele administrative corespunzatoare de organele competente, cum sunt: avizele, rapoartele, aprobările, procesele – verbale și acte de executare a actelor administrative.3)
Deoarece primarul numește și eliberează din funcție personalul din aparatul propriu și face propuneri consiliului local privind eliberarea din funcție a
2) Antonie Iorgovan – Noua lege a administrației publice locale și personalitatea de drept public a unităților administrativ-teritoriale, Revista Dreptul, anul XII, seria a III-a, nr.9/2OOl, pag. 36 ;
3) Valentin I. Prisăcaru – Tratat de drept administrativ român, partea generală, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura All Beck, București, l996, pag. 5O6 ;
conducătorilor, comerciaților și ai instituțiilor publice de interes local, el încheie și, după caz, desface contracte de muncă ale acestora în condițiile Codului Muncii și ale legislației muncii.4)
Dispozițiile trebuie emise doar în sfera de competență a autorității executive și în domeniile sale de activitate cum ar fi: social, edilitar – gospodăresc, cultural, administrativ, apărarea ordinii și liniștii publice și a rezolvării problemelor cetățenilor.
Ca și în cazul celorlalte acte administrative, dispozițiile primarului trebuie să îndeplinească condițiile de formă și fond, cu alte cuvinte să fie emise în cadrul competenței sale materiale și teritoriale, în baza și în condițiile legii corespunzător scopurilor acesteia.
Dispozițiile trebuie să aibă un conținut clar, să cuprindă măsuri concrete, cu o relatare simplă și neechivocă, care să facă înțelegerea și executarea lor corectă.5)
Din dispozițiile art.71 se desprind următoarele idei:
● Dispoziția primarului trebuie să conțină o serie de elemente de care depinde eficiența sa. Astfel, ea trebuie elaborată în formă scrisă, condiție ce decurge din obligativitatea comunicării actului administrativ.
● În același timp, dispoziția va cuprinde o serie de elemente de identificare: în sensul că se indică de cine este emisă, se menționează denumirea, numărul și data emiterii sale. În unele cazuri practica administrativă înregistrează și prezentarea în partea introductivă, pe scurt, a conținutului dispoziției.
Totodată, dispoziția cuprinde individualizarea stării de fapt la care se referă și care justifică intervenția ei. De obicei, în partea introductivă a dispoziției se menționează și referatul, informarea sau raportul prin care primarul a fost sesizat sau luării unei anumite măsuri și compartimentul sau funcționarul care a întocmit documentația respectivă.
4) Legea nr.53/2OO3 – Codul Muncii publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.72 din 5 februarie 2OO3 ; 5) Valentin I. Prisăcaru – op. cit. pag. 5O7 ; 6) Anton Trăilescu – Drept administrativ elementar, curs universitar, Editura All Beck, București, 2OO2, pag. 48 ;
Este necesar să se menționeze temeiul de drept al dispoziției, respectiv articolele din diferite acte normative care conferă primarului atribuția de a emite dispoziții în cazul unei anumite stări de fapt.
Partea dispozitivă cuprinde, de fapt, manifestarea de voință propriu-zisă a primarului de a naște, modifica sau stinge un anumit raport juridic. În această situație suntem în prezența conținutului principal al actului administrativ.
De asemenea, trebuie indicate persoanele sau organele cărora li se comunică dispoziția, aplicată semnătura și parafa primarului, iar conform prevederilor art.85 alin.(1), lit.d, din Legea administrației publice locale, secretarul este cel care avizează pentru legalitate dispozițiile primarului.
Legea actuală prevede în mod expres că dispozițiile emise de primar pot avea, atât caracter normativ, cât și caracter individual.7) Cele cu caracter normativ au o arie restrânsă la cazurile prevăzute de lege și reglementează relațiile sociale din cuprinsul activității executive pe plan local și produc efecte juridice doar după ce sunt aduse la cunoștința publică.
În mare parte, aceste dispoziții cu caracter normativ au efecte juridice limitate la intervalul de timp în care au loc evenimentele sau efectele acestora. Printre aceste dispoziții normative se numără: luarea măsurilor pentru prevenirea și limitarea efectelor calamităților, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor, și alte asemenea masuri prevăzute de lege.
Dispozițiile cu caracter individual au aria cea mai largă în cadrul actelor administrative, emise de primar; ele rezolvă unul sau mai multe cazuri concrete de interes local, dar și de interes general pentru care se creează, se modifică sau se sting unele drepturi și obligații sau se dispune și interzice o activitate în domeniile care intră în componența sa, potrivit legii.8)
7) Verginia Vedinaș – Drept administrativ și instituții politico-administrative, manual practic, Editura Lumina Lex, București, 2OO2, pag. 389 ;
8) Anton Trăilescu – op. cit., pag. 48 ;
Dispozițiile produc efecte numai din momentul în care sunt aduse la cunoștința persoanelor interesate prin comunicare sau publicare în presa locală sau prin afișare la sediul consiliului local și în alte locuri special amenajate, accesibile publicului.9) În unitățile administrativ-teritoriale unde minoritățile naționale au o pondere însemnată, dispozițiile primarului se aduc la cunoștința publică și limba minorităților naționale.1O) Este vorba de dispozițiile cu caracter normativ, deoarece în cazul acestora, există obligația juridică de a fi aduse la cunoștiința publică sub sancțiunea inexistenței lor, celelalte comunicându-se persoanei în cauză.
Executarea și organizarea executării dispozițiilor este o preocupare constantă a primarului, a secretarului dar și a aparatului propriu al consiliului local.
Controlul legalității actelor emise de către primar se efectuează de către prefect în conformitate cu prevederole art.122 alin.(4) din Constituția României, art.27 și art.135 din Legea nr.215/2001, legea administrației
publice locale. Practica judiciară a întărit această regulă, astfel prefectul, potrivit dispozițiilor legale poate ataca în fața instanței de contencios administrativ dispozițiile emise de primarul unui municipiu privind organizarea manifestărilor publice, dacă le consideră ilegale, fiind date cu depășirea competenței acestuia stabilită prin legea administrației publice locale.11)
Această regulă este completată cu una de excepție care se referă la actele emise de primarii sectoarelor municipiului București și care în afara controlului efectuat de prefect, sunt supuse și controlului ierarhic administrativ, din partea primarului general al municipiului București, în baza prevederilor art.18, alin.(5) din Legea administrației publice locale.
9)_Anton Trăilescu – op. cit., pag. 48 ;
1O) Verginia Vedinaș – Primarul, autoritate executivă a autonomiei locale, Revista Dreptul, anul VIII, seria a III-a, nr.6/l997, pag. l4 ;
ll) Decizia Curții Supreme de Justiție, Secția de Contencios Administrativ, nr.343 din l2 aprilie l993 ;
Acest control nu este numai de legalitate, ci și de oportunitate, cu toate celelalte trăsături care caracterizează controlul administrativ ierarhic, inclusiv pe planul măsurilor pe care le poate lua autoritatea care exercită acest control. Prefectul examinează legalitatea dispoziției emisă de primar și, în cazul în care consideră că aceasta este ilegală, va solicita primarului reanalizarea dispoziției în cauză, cu propuneri motivate de modificare sau revocare a acesteia. În urma intervenției prefectului este posibil ca publicarea dispoziției primarului să nu mai aibă loc, dacă însuși primarul va accepta că dispoziția sa este ilegală sau are dubii în legatură cu legalitatea acesteia.12)
12) Anton Trailescu – op. cit., pag. 48.
CAPITOLUL VII
RĂSPUNDEREA PRIMARULUI
Legea română consacră un regim juridic al răspunderii primarului capbil să satisfacă două exigențe și anume: evitarea arbitrariului,abuzului, a caracterului șicanator care ar putea determina atitudinea prefectului și a Guvernului, mai ales datorită unor aspecte politice; menținerea în fruntea colectivităților locale a unor personalități integre, demne și reprezentative, capabile să-și îndeplinească misiunea, mai ales în perioada de tranziție în care se află societatea românească, în ansamblul său, în general și administrația publică, în particular.l)
În conformitate cu prevederile alin.(1) al art.154 din Legea nr.215/2001, legea administrației publice locale: ”Consilierii, primarii, viceprimarii, primarul general al municipiului București, președinții și vicepreședinții consiliilor județene, secretarii și personalul din aparatul propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale și, respectiv, consiliilor județene răspund, după caz, administrativ, civil sau penal pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin, în condițiile legii”.2)
Natura juridică a normei de drept încălcate atrage după sine răspunderea, astfel:
administrativă – când persoanele în cauză au săvârșit contravenții;
civilă – când sunt încălcate normele dreptului civil;
penală – când faptele săvârșite sunt reglementate de normele dreptului penal;
materială – când sunt încălcate normele dreptului muncii.
1) Verginia Vedinaș – Primarul, autoritate executivă a autonomiei locale, Revista Dreptul, Anul VIII, seria a III-a, nr.6/1997, pag. l4 ;
2) Legea nr.215/2OOl privind administrația publică locală publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.2O4 din 23 aprilie 2OOl ;
Răspunderea juridică se stabilește în raport cu persoanele care săvârșesc fapte ilicite în exercitarea unui mandat ( primari, viceprimari, președinții și vicepreședinții consiliilor județene, consilierii locali și județene), fie în raport cu funcționarii publici (secretarul localității sau al județului, personalul ce compune aparatul propriu de specialitate al consiliilor județene și locale).
Răspunderea disciplinară intervine atunci când primarii săvârșesc o abatere disciplinară, adică o încălcare a îndatoririlor de serviciu. Pentru a fi vorba de o abatere disciplinară este necesar ca fapta săvârșită de primar să fie comisă cu vinovăție, să-i poată fi firesc imputabilă.
Fapta poate fi săvârșită:
– prin acțiune – emiterea unor dispoziții, acte ce nu avea voie;
– prin inacțiune – nu a emis dispoziții, nu a efectuat acte, a omis ceva ce avea obligația să facă.
În prima formă, primarul și-a depășit competențele, limitele mandatului său, iar în cel de-al doilea caz nu și-a exercitat competențele în deplinătatea lor. În ambele cazuri, primarul vinovat va răspunde disciplinar.
Există două sancțiuni disciplinare mai importante: suspendarea și încetarea mandatului de primar prevăzute de Legea nr.215/2OOl privind administrația publică locală.
Astfel, mandatul primarului se suspendă de drept, în cazul în care primarul a fost arestat preventiv și încetează de drept când în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, prin lege, primarul a emis 3 dispoziții cu caracter normativ într-un interval de 3 luni, care au fost anulate de instanța de contencios administrativ prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă.3)
3) Dacian-Cosmin Dragoș – Principalele elemente de noutate ale Legii nr.215/2OOl a administrației publice locale, Revista Dreptul, anul XII, seria a III-a, nr.lO/2OOl, pag. 23 ;
Măsura suspendării de drept a mandatului de primar durează până la încetarea arestării preventive, iar încetarea de drept a mandatului de primar are ca temei o acțiune culpabilă acestuia în exercitarea atribuțiilor, este un fel de revocare de drept din funcție pentru necorespundere, dar o necorespundere culpabilă.4)
Răspunderea administrativă se angajează în cazul în care are loc o neîndeplinire sau îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor funcției publice, având un grad de pericol social mai mare. Aprecierea gradului de pericol social se face prin lege, care stabilește expres situațiile în care fapta funcționarului public constituie contravenție, deci abatere administrativă.
Tocmai pentru că gradul de pericol social al unei asemenea fapte este mai ridicat, sancțiunile aplicabile sunt mai severe.
Răspunderea civilă a primarului intervine atunci când prin exercitarea defectuoasă sau neexercitarea funcției s-au adus daune materiale și morale unor persoane fizice și juridice.5)
Răspunderea civilă a primarului se poate angaja în două situații:
√- situația cauzării unui prejudiciu unei terțe persoane prin fapte materiale în timpul și în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, ipoteză în care cel păgubit poate pretinde despăgubiri de la funcționar în temeiul art.998-999 Cod Civil, ori de la funcționar împreună cu organul din care face parte;
√ -situația în care s-a cauzat un prejudiciu unei terțe persoane, iar despăgubirea a fost acordată victimei de unitatea în care este încadrat funcționarul public.
Atunci când legiuitorul a prevăzut că, primarii răspund civil pentru încălcarea obligațiilor de serviciu, a avut în vedere răspunderea civilă delictuală și nu contractuală, pentru că între funcționarul public și serviciul public ori particularii păgubiți prin actul administrativ emis ori prin refuzul nejustificat de rezolvare a cererii, nu există încheiate contracte.
4) Antonie Iorgovan – Tratat de drept administrativ, curs universitar, vol.I, ediția a III-a, Editura All Beck, București, 2OOl, pag. 5O8 ;
5) Valentin I. Prisăcaru – Tratatat de drept administrativ român, partea generală, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura All, București, l996, pag. l98 ;
Răspunderea penală a primarilor se angajează în cazurile în care aceștia săvârșesc anumite infracțiuni specifice, prevăzute și sancționate de Codul Penal, cum sunt: delapidarea (art.223), retragerea ori distrugerea unor dosare , registre, documente sau orice alte înscrisuri (art.246), neglijență în serviciu (art.249), luarea de mită (art.254), primirea de foloase necuvenite (art.256), traficul de influență (art.257), falsul material în înscrisuri oficiale (art.288) și falsul intelectual (art.289).6)
În ceea ce privește răspunderea juridică pentru opiniile exprimate de aleșii locali, printre care și primarul, legea administrației publice locale nu face nici o precizare în acest sens. În această situație vor fi aplicabile prevederile constituționale în materie.
Răspunderea materială intervine în situația în care primarul printr-o faptă ilicită săvârșită în legătură cu serviciul ori în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, cauzează un prejudiciu organului din care face parte funcția pe care o deține; ea este o instituție a dreptului muncii.
În stabilirea răspunderii materiale, paguba ce trebuie să fie reparată, nu cuprinde foloasele nerealizate de cel păgubit, ca urmare a faptei săvârșite de cel încadrat în muncă. De asemenea , persoana care a încasat o sumă nedatorată este obligată să restituie acea sumă, iar dacă a primit bunuri ce nu i se datorau și nu mai pot fi restituite, este obligată să plătească contravaloarea lor, calculată în condițiile legii.
Neresponsabilitatea nu poate avea în vedere decât actele și faptele pe care aleșii locali le fac în exercitarea mandatului, respectiv în cadrul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege în cazul primarilor și viceprimarilor. Ca atare, aleșii locali nu se mai pot prevala de această protecție pentru acelea care nu izvorăsc din natura mandatului, ci sunt exprimate cu titlu personal.
De asemenea, protecția aleșilor locali nu poate ființa nici în cazul insultelor, calomniilor, defăimărilor și a altor infracțiuni de acest gen, indiferent în ce cadru și sub ce formă s-ar săvârși acestea, deoarece ele nu pot fi considerate ca izvorând din natura exercitării mandatului de primar.
6) Valentin I. Prisăcaru – op. cit., pag. l98 – l99 ;
CONCLUZII ȘI PROPUNERI DE LEGE FERENDA
În conformitate cu dispozițiile art.120, alin.(1), din Constituția României autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale alese și primarii aleși, în condițiile legii. Această instituție reprezintă o modalitate de exprimare practică a realizării principiului autonomiei locale, cu atribuții de autoritate publică autonomă, distinctă de cealaltă autoritate deliberativă, garantată de prevederile legale privind alegerea și validarea sa.
Primarul, ca autoritate administrativă autonomă executivă, prin statutul și competențele conferite de lege și colectivitate, devine primul gospodar al comunei sau orașului. El este autoritatea administrativă publică locală unipersonală, eligibilă, reprezentativă și mandatată să hotărască în problemele ce interesează colectivitatea locală, acționând în același timp și ca reprezentant al statului în localitatea în care a fost ales.
Activitatea executivă a administrației publice locale este încredințată, potrivit dispozițiilor legale, autorității executive a primarului, ea se desfășoară și se exercită numai în domeniul administrativ, fiind stabilită în sarcina unei singure persoane, care reprezintă întreaga instituție juridică.
În această calitate, primarul trebuie să vegheze, în mod permanent la satisfacerea și realizarea intereselor locale și ca atare acțiunea sa trebuie să fie spontană, el netrebuind să fie solicitat pentru a-și exercita atribuțiile.
Este necesar ca primarul să prevadă și să ia toate măsurile care sunt dictate de împrejurări, din propria inițiativă, solicitând Consiliului local să adopte proiectele de hotărâri pe care le propune. În realizarea atribuțiilor sale, primarul trebuie să satisfacă, atât interesele generale ale colectivității locale, dar și pe cele individuale, operativ și energic, transpunând în fapt prevederile legale și cele ale hotărârilor Consiliului local întrucât deține monopolul execuției.
Primarul are posibilitatea să-și înceapă mandatul și să-și conceapă și desfășoare acțiunile pe baza unor reglementări noi, superioare celor anterioare, în strictă conformitate cu prevederile Constituției României, cu Carta Europeană a Autonomiei Locale, racordate la legislația în materie existentă în țările Uniunii Europene, cu administrație publică eficientă continuând de fapt, tradițiile democratice ale administrației publice române din perioada interbelică cu valorificarea corespunzătoare a elementelor progresiste acumulate în perioada ce a urmat.
În activitatea sa , primarul apare, pe de o parte, ca purtător al autorității de stat, dar și al colectivității locale, comună sau oraș. De aceea, drepturile pe care le are primarul nu sunt simple facultăți, lăsate la libera sa apreciere în privința exercitării lor. Aceste drepturi sunt atribuții pe care autoritatea executivă, primarul, are datoria de a le exercita, deoarece exercitarea lor constituie însuși conținutul activității fundamentale pe care o îndeplinește în vederea realizării intereselor locale și ale atribuțiilor statului în cuprinsul comunei sau orașului.
În prezent, instituția primarului prezintă o importanță deosebită, acesta fiind organul executiv al administrației publice locale care are două categorii de atribuții, așa cum este general admis și în dreptul comparat: de autoritate executivă a consiliului local, deci de realizare a autonomiei locale și de autoritate ce reprezintă puterea statală la nivelul comunei, deci de realizare a unor servicii statale.
Activitatea executivă înfăptuită de administrația publică se realizează în cea mai mare parte a ei în teritoriu deoarece, de regulă, autoritățile centrale nu pot rezolva singure și în mod exclusiv acele sarcini executive ce revin în mod specific nivelului local de abordare.
Având în vedere importanța activității pe care o desfășoară primarul la nivelul localității, la care a fost ales, mi-aș permite să fac următoarele propuneri de lege ferenda:
l. Deoarece la alegerile anterioare, la nivelul unor localități au fost alese în funcția de primar, prin folosirea a diferite metode dolosive, persoane fără nici o pregătire și unele chiar cu antecedente penale, se impune modificarea legii, în sensul de a nu se permite depunerea candidaturii la funcția de primar decât a acelor persoane care au ca studii minime liceul cu examenul de bacalaureat și cazierul nepătat, chiar dacă pentru faptele comise acestea au fost reabilitate.
2. Intrucât la nivelul multor localități hotărârile instanțelor de judecată, definitive și irevocabile, nu sunt puse în aplicare și nici nu se dă răspuns la petiții în termenul prevăzut de lege, prefectul să fie abilitat de lege să emită un ordin prin care să poată dispune:
– diminuarea indemnizației, ca unică formă de retribuire a primarului, cu 1O – 2O% pe timp de 3 – 6 luni ;
– suspendarea primarului din funcție pe timp de 1 – 2 luni cu neplata indemnizației pe această perioadă.
3. De asemenea, se impune punerea în acord a prevederilor Legii nr.215/2OOl privind administrația publică locală cu prevederile Legii nr.l5l/l998 privind dezvoltarea regională.
Consider că, prin materializarea celor trei propuneri de lege ferenda, formulate mai sus, se va încheia cea de a doua etapă a reformei administrației publice locale din țara noastră, începută cu legile nr.69/l99l privind administrația publică locală și nr.7O/l99l privind alegerile locale.
Adoptarea Constituției în decembrie l99l, a semnificat momentul hotărâtor în trecerea de la totalitarism la democrație, și în spiritul prevederilor legii fundamentale s-au adoptat legile nr.24/l996 și nr.25/l996 de modificare a legilor administrației publice locale și a celei electorale, prin aceasta realizându-se procesul de constituționalizare a reglementărilor în materie și de punere în acord a legislației naționale cu principiile legislației comunitare. Cea de a doua etapă a reformei administrației publice locale a fost desăvârșită prin adoptarea Legii nr.215/2OOl a administrației publice locale, prin care a fost abrogată Legea nr.69/l99l cu modificările ulterioare.
Reforma administrației publice locale, ca parte integrantă a reformei instituționale, constituie una din prioritățile României în procesul de tranziție spre o societate deschisă și o economie de piață liberă și concurențială, precum și în eforturile de integrare în Uniunea Europeană.
BIBLIOGRAFIE
I.TRATATE, MONOGRAFII, CURSURI ȘI MANUALE UNIVERSITARE
Ion Alexandru – „Administrația publică,” Teorii, realități, perspective, ediția a II-a, Editura Lumina Lex, București, 200l ;
Ion Deleanu – “ Drept Constituțional și Instituții politice”, Tratat, vol. I, Editura All Beck, București, 2002 ;
3. Antonie Iorgovan – “Tratat de Drept Administativ”, vol I, ediția a III-a, curs universitar, Editura All Beck, București, 2OOl ;
4. Corneliu Manda – „Drept administrativ – Tratat elementar,” Editura Lumina Lex, București, 200l ;
5. Liviu P. Marcu – „Istoria dreptului românesc”, Editura Lumina Lex, București, l997 ;
6. Rodica-Narcisa Petrescu – „Drept administrativ”, ediție revăzută și adăugită, Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2001 ;
7. Valentin Prisăcaru – „Tratat de drept administrativ”, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura All, București, l996 ;
8. Valentin Prisăcaru – „Actele și faptele de drept administrativ”, Editura Lumina Lex, București, 2001 ;
9. Ioan Șantai – „Dreptul administrativ și știința administrației”, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2001 ;
10. Anibal Teodorescu – „Tratat de drept administrativ”, vol. I, editia a II-a, Institutul de Arte Grafice, București, l929 ;
11. Verginia Vedinaș – „Drept administrativ și instituții politico-administrative”, manual practic, Editura Lumina Lex, București. 2OO2.
II. ACTE NORMATIVE
Constituția României – Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991;
Codul familiei a fost adoptat prin Legea nr.4 din 4 ianuarie l954, modificat și completat prin Legea nr.4 din 4 aprilie l956 și republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.l3 din l8 aprilie l956. După republicare Codul familiei a mai suferit modificări prin O.U.G. nr.25 din 9 iunie l997 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.l2O diln12 iunie l997 și Legea nr.23/l997 publicată în Monitorul Oficial al României nr.35 din 28 ianuarie l999;
Legea nr.5/199O – privind administrarea județelor, municipiilor, orașelor și comunelor până la alegerile locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.92 din 2O iulie 199O ;
Legea nr.29/199O – legea contenciosului administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.l22 din 8 noiembrie l99O ;
Legea nr.18/1991 – legea fondului funciar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 2O februarie l99l ;
Legea nr.5O/199l – privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august l99l și republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.3 din l8 ianuarie l997 ;
Legea nr.6O/199l – privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.192 din 25 septembrie l99l ;
Legea nr.6l/199l – pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.l96 din 27 septembrie l99l și republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.387 din l8 august 2OOO ;
Legea nr.69/1991 – legea administrației publice locale, publicată în Monitorul Oficial nr.238 din 28 noiembrie 1991, cu modificările ulterioare, în prezent abrogată;
Legea nr.70/1991 – privind alegerile locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 28 noiembrie 1991;
Legea nr.26/1993 – privind înființarea, organizarea și funcționarea Corpului gardienilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1O8 din 28 mai l993 ;
Legea nr.l8/l996 – privind paza obiectivelor, bunurilor și valorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din ll aprilie l996;
Legea nr.107/1996 – legea apelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 8 octombrie l996;
Legea nr.ll9/l996 – privind starea civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din ll noiembrie l996;
Legea nr.54/l998 – privind circulația juridică a terenurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1O2 din 4 martie l998;
Legea nr.15l/1998 – privind dezvoltarea regională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.265 din l6 iulie l998 și modificată prin O.U.G. nr.268/2OOO publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.662 din 15 decembrie 2OOO ;
Legea nr. 189/1998 – legea finanțelor publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4O4 din 22 octombrie l998 ;
Legea nr.213/l998 – privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie l998;
Legea nr 219/l998 – legea concesiunilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.459 din 26 noiembrie l998 ;
Legea nr.62/l999 – privind înlocuirea închisorii contravenționale cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 2l mai l999;
Legea nr.l88/l999 – privind Statutul Funcționarilor Publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6OO din 8 decembrie l999;
Legea nr.l/2OOO – pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.l8/l99l și ale Legii nr.l69/1997 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.8 din12 ianuarie 2OOO ;
Legea nr.3/2000 – privind organizarea și desfășurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000;
Legea nr.10/2001 – privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie l945 – 22 decembrie l999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din l4 februarie 2001;
Legea nr.215/2OOl – privind administrația publică locală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2O4 din 23 aprilie 2OOl ;
Legea nr.326/2001 – legea serviciliilor publice de gospodărie comunală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 4 iulie 200l;
Legea nr.350/200l – privind amenajarea teritoriului și urbanismului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din l0 iulie 2001;
Legea nr.4l6/2OOl – privind venitul minim garantat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.4Ol din 2O iulie 2OOl ;
Legea nr.453/2001 – pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 1 august 2001;
Legea nr.544/2001 – privind liberul acces la informațiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octomblrie 2001;
Legea nr.66/2OO2 – pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.226/2OOO privind circulația juridică a terenurilor cu destinație forestieră, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.74 din 31 ianuarie 2OO2 ;
Legea nr.75/2OO2 – pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, republicată ;
Legea nr.349/2OO2 – pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor de tutun, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.435 din 21 iunie 2OO2 ;
Legea nr.48/2OO3 – pentru aprobarea O.G. nr.63/2OO2 privind atribuirea sau schimbarea de denumiri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.69 din 3 februarie 2OO3 ;
Legea nr.52/2OO3 – privind transparența decizională în administrația publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.7O din 3 februarie 2OO3 ;
Legea nr.53/2OO3 – Codul Muncii publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.72 din 5 februarie 2OO3 ;
Decretul-Lege nr.8/1990 – privind organizarea și funcționarea organelor locale ale administrației de stat publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 8 ianuarie 1990;
H.G.R nr.62/1992 – privind stabilirea modelului eșarfei pentru primar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.27 din 25 februarie 1992;
H.G.R. nr.25O/l992 – privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1O8 din 27 mai l992, modificată prin Hotărârea Guvernului nr.578 din 22 septembrie l992, publicată în Monitorul Oficial al României, nr.254 din 12 octombrie l992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.ll8 din 13 iunie l995 ;
H.G.R. nr.19/1996 – privind aprobarea Regulamentului – cadru de organizare și funcționare a piețelor, târgurilor și oboarelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 30 ianuarie 1996;
H.G.R. nr.614/2001 – pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.lO/2Ool privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie l945 – 22 decembrie l989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 11 iulie 2OOl;
H.G.R. nr.1099/2001 – pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 12 noiembrie 2001;
H.G.R. nr.l157/2OOl – pentru aprobarea normelor privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României, publicat în Monitorul Oficial al României, nr.74l din l9 noiembrie 2OOl ;
H.G.R nr.1172/2001 – pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor ;
H.G.R. nr.72O/2OO2 – pentru modificarea și completarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.l.172/2OOl, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.526 din 3 iulie 2OO2 ;
O.G. nr.43/1997 – privind regimul juridic al drumurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 29 august l997;
O.G. nr. 161/2000 – pentru modificarea și completarea Legii nr.l8/l996 privind paza obiectivelor, bunurilor și valorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 9 noiembrie 2000;
O.G. nr.13/2OOl – privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor comunitare pentru cadastru și agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.46l din 13 august 2OOl ;
O.G. nr.6O/2OO1 – privind achizițiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din ll mai 2OO1;
O.G. nr.8O/2OOl – privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritățile și instituțiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din l septembrie 2OOl ;
O.G. nr.8l/2OOl – privind înființarea și Organizarea Institutului Național de Administrație, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.542 din l septembrie 2OOl ;
O.G. nr.84/2001 – privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din l septembrie 2OO1;
O.G. nr.86/2OO1 – privind serviciile publice de transport public de călători, publicată în Monitorul Oficial al României, Partaea I, nr. 544 din l septembrie 2OO1;
O.G. nr.88/2OO1 – privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare privind situații de urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.544 din l septembrie 2OO1;
O.G. nr.5/2002 – pentru modificarea și completarea art.4 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.70 din 31 ianuarie 2002;
O.G. nr.2l/2OO2 – privind gospodărirea localităților urbane și rurale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.86 din l februarie 2OO2 ;
O.G. nr.27/2OO2 – privind exercitarea dreptului de petiționare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din l februarie 2OO2;
O.G. nr.33/2OO2 – privind reglementarea eliberării certificatelor și adeverințelor de către autoritățile publice centrale și locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.88 din 2 februarie 2OO2 ;
O.G nr.35/2OO2 – pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a consiliilor locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.9O din 2 februarie 2OO2 ;
O.G. nr.36/2OO2 – privind stabilirea impozitelor și taxelor locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.92 din 2 februarie 2OO2 ;
O.G. nr.4l/2OO3 – privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.68 din 2 februarie 2OO3 ;
O.G. nr.42/2OO3 – privind organizarea și funcționarea serviciilor de iluminat public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.68 din 2 februarie 2OO3 ;
O.U.G nr.28/2000 – pentru modificarea și completarea Legii nr.70/1991 privind alegerile locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 13 aprilie 2000;
O.U.G. nr. 82/2OOO – pentru modificarea și completarea Legii nr.l88/l999 privind Statutul Funcționarilor Publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 28 iunie 2OOO;
O.U.G. nr. 284/2OOO – pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/l999 privind Ștatutul Funcționarilor Publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 27 decembrie 2OOO aprobată cu modificări prin Legea nr.661/2OO1, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 3O noiembrie 2OOl;
66. O.U.G nr.102/2001 – privind modificarea și completarea Legii nr.1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și modificarea și completarea Legii nr.18/1991, republicată, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.400 din l7 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002 ;
67. O.U.G. nr.67/2OO2 – privind instituirea unor interdicții pentru aleșii locali și funcționarii publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.9O din 2 februarie 2OO2.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: .institutia Primarului (ID: 125504)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.