Institutia Primarului
INTRODUCERE
Importanța tot mai mare pe care o are instituția primarului în cadrul administrației romanești odată cu realizarea principiului descentralizării, pe fondul integrării efective în Uniunea Europeană reprezintă motivația alegerii lucrării de licență “Instituția Primarului”.
Primarul trebuie să depună în fața Consiliului local următorul jurământ în limba romana:”Jur să respect Constituția și legile țării, făcând cu bună -credință, tot ceea ce mie îmi stă în puteri și în priceperea mea pentru binele locuitorilor orașului (județului, comunei). Așa să mă ajute Dumnezeu”. Primarul care refuză să depună jurământul este considerat demisionat de drept.
Plecând de la atribuțiile ce îi sunt alocate, primarul are un rol vital în existența comunității din care face parte, comunitate ce i-a acordat, prin votul său, încrederea. Pentru ocuparea funcției de primar, în vederea complexității problemelor ce implică ocuparea acestei funcții, se caută o personalitate complexă, care să înțeleagă problemele sociale, culturale, sau economice, ce îi preocupă pe semenii săi.
În unitatea administrativ-teritorială unde a fost ales, primarul are rol de creator, deși tot ceea ce înseamnă creație de valoare este adesea contestat sau comentat în mod obligatoriu, așadar destul de rar o operă de valoare se poate bucura de aprecierile favorabile la momentul realizării ei.
Primarul este o instituție tradițională în administrația publică din țara noastră. Despre primar se vorbește încă din Legea nr. 31/1864, ca organ executiv alături de cel deliberativ-consiliul, ambele instituții organizate în comunele rurale și urbane. În această perioada de început a administrației moderne în România, primarul era numit Domn, dintre primii trei consilieri care obțineau majoritatea sufragiilor în alegeri și avea o dublă calitate: ca șef al administrației locale și de reprezentant al Guvernului în comună.
Printre atribuțiile primarului se enumerau:
1) Supravegherea legalității actelor și raportarea către prefect a situațiilor în care consiliu adopta actele ilegale sau care depășau competențele sale;
2) Acesta era șef al poliției locale, în situații speciale, cum ar fi revoltele, având dreptul de a emite ordonanțe și regulamente de poliție;
3) Era ofițer de stare civilă;
4) În calitatea sa de șef al administrației comunale administra și apăra propietatea comunei, avea grija aprovizionării ei, supraveghea stabilimentele comunale, întocmea bugetul comunei, controla aparatul administrative al comunei.
Conform prevederilor Legii 1874 guvernul era cel care numea primarul comunelor rurale, în acea perioadă primarul nefiind ales de către cetățenii comunității respective.
Alegerea primarului se făcea de către consiliul communal din rândul membrilor săi, conform prevederilor Legii pentru organizarea comunelor urbane din 1894.
Legea din 1902 a transferat atribuțiile de șef al poliției prefectului.
După Revoluția din 1989 instituția primarului este reglementată într-o nouă concepție prin Constituția din 2003 și Legea nr. 215/2001 fundamnetată pe principiile democratice.
Cuvântul “primar”, provine din latină – “primarius”, însemnând “primul, principalul”, acesta este un politician care are rolul de autoritate executivă oficială a municipalității.
În lume exista o varietate de legi locale și obiceiuri în ceea ce privește puterile și responsabilitățile primarului, cât și în privința metodelor de a ajunge primar.
Primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică, asigurând respectarea drepturilor și a libertăților fundamentale ce revin cetățenilor, dar și a prevederilor Constituției, precum și asigurarea apilicabilității legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor consiliului local, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului.
Ca urmare a evenimentelor din 1989 instituția primarului și-a modificat conținutul în conformitate cu principiile democratice ale statului de drept.
Primarul reprezintă acea autoritate a administrației publice locale care realizează, alături de consiliul local, autonomia locală la nivel de comună, de oraș, de subdiviziune administrativ-teritorială a municipiilor (art.121 din Constituție) și de municipii (art.61, din Legea administrației publice locale.)
CAPITOLUL I
AUTORITATEA EXECUTIVĂ A AUTONOMIEI
SECȚIUNEA I
ALEGEREA SI VALIDAREA PRIMARULUI
ALEGEREA PRIMARULUI
Alegerea primarului, precum și alegerea consiliului local, se face prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, fie că este vorba de mediul rural sau urban.
În trecut, primarul era ales într-o formă care presupunea, ca regulă, organizarea a doua tururi de scrutin. Alegerile se organizau astfel deoarece, în primul tur de scrutin era declarant ales primarul care a întrunit o majoritate a voturilor ce sunt valabil exprimate. Când nu era realizată această majoritate, se organiza un al doilea tur de scrutin, în termen de cel mult două saptamâni, între candidații aflați pe primele două locuri. Astfel, cel care obținea cel mai mare număr de voturi valabil exprimate, era declarat ales.
„Pentru funcția de primar se depun candidaturi separate de către partide, alianțe politice, alianțe electorale sau candidaturi independente, candidații independenți trebuind să prezinte o listă de susținatori care să cuprindă minimum 2% din numărul total al celor care aleg și sunt înscriși în listele electorale permanente care se află în circumscripția în care candideaza, dar nu mai puțin de 200 în cazul comunelor, 300 în cazul orașelor, 1000 în cazul municipiilor și sectoarelor municipiului București și 5000 în cazul municipiului București [art. 44 alin. (2) din legea 67/2004].
Pentru funcția de primar, centralizarea voturilor se face de biroul electoral de circumscripție. Este declarat primar candidatul care a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate. Dacă nici unul dintre candidați nu a obținut majoritatea voturilor valabil exprimate, fapt care se consemnează în procesul-verbal încheiat de biroul electoral de circumscripție, se organizează un al doilea tur de scrutin. Un al doilea tur de scrutin se organizează și în caz de balotaj între mai mulți candidați la funcția de primar. La al doilea tur de scrutin participă numai candidații clasați pe primele două locuri, respectiv candidații aflați în situație de balotaj. Al doilea tur de scrutin are loc la două saptămâni de la primul tur. În al doilea tur de scrutin este declarat primar candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi valabil exprimate.”
În turul al doilea de scrutin poate participa candidatul situat pe locul următor, doar dacă unul dintre candidații la funcția de primar, între care urmează să se desfășoare turul al doilea de scrutin, renunță, decedează sau nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi ales. „Dacă situațiile prevăzute la alin. (1) se produc în cazul unuia dintre candidații aflați în situația de balotaj, nu vor mai avea loc alegeri, biroul electoral de circumscripție declarându-l primar pe celălalt candidat.”
Din moment ce candidaturile sunt separate, chiar dacă alegerile pentru primar se desfășoară în același timp cu alegerile pentru consiliul local, se încheie procese-verbale separate de către biroul electoral de circumscripție.
„Dosarul alegerii primarului se înaintează, cu pază militară, în cel mult 48 de ore, la judecătoria în a cărei raza teritorială se află localitatea pentru care a fost ales,” iar „certificatul alegerii ca primar se eliberează de biroul electoral de circumscripție.”
„În anul 2011, s-a produs o modificare de substanță în procedura de alegere a primarului, urmare a modificărilor aduse Legii nr. 67/2004 privind organizarea alegerilor locale, prin Legea nr. 129/2011.” Așadar, în prezent primarul este ales dupa aceeași procedură utilizată și pentru alegerea președintelui consiliului județean, prin scrutin majoritar uninominal organizat într-un singur tur, fiind declarant ales candidatul care a întrunit, în primul tur, cel mai mare număr de voturi.
Municipiile reședință de județ, au un primar și doi viceprimari, în timp ce comunele, orașele și municipiile au câte un primar și un vice primar, aleși în condițiile legii.
„ Viceprimarul, fiind subordonat primarului și înlocuitor de drept al primarului, îi sunt delegate atribuțiile sale.
Cu votul majorității consilierilor locali în funcție, din randul membrilor acestuia, este ales viceprimarul.”
Primarul poate cere schimbarea din funcție a viceprimarului: „ Se poate face de către consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul a două treimi din numărul consilierilor în funcție, la propunerea motivată a primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcție, schimbarea din funcție a viceprimarului.”
Primarului este ales cu respectarea următoarelor cerințe:
Să dețină drept de vot;
Să aibă 23 de ani împliniți până în ziua alegerilor;
Să aibă locul domiciliului în unitatea administrativ-teritoriala unde urmează să fie aleși;
Să nu aibă interzicerea de a se asocia în partide politice;
VALIDAREA ALEGERII PRIMARULUI
Validarea alegerii primarului „într-un termen de 20 de zile din momentul alegerilor, în camera de consiliu, de către un judecător ales de președintele judecătoriei în a cărei rază teritorială există comuna sau orașul, iar validarea alegerii primarului general al Capitalei este făcută de către Tribunalul municipiului București [art. 63 alin. (1) și art. 93 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 ]. Invalidarea alegerii unui primar se poate pronunța în cazurile prevăzute de art. 32 alin. (4) din Legea nr. 69/1991 (încalcarea condițiilor de eligibilitate și fraudă).
Cel interesat poate ataca hotărârea de invalidare a alegerii primarului, în termen de 5 zile de la momentul pronunțării, la instanța de contencios administrativ, care este obligată să se pronunțe înr-un termen de 30 de zile.”
În cadrul ședinței pentru constituirea consiliului local, ori într-o ședință extraordinară, de către un judecător ales de președintele judecătoriei, este prezentat rezultatul validării sau invalidării.
„Primarul după ce a fost validat, depune în fața consiliului local jurământul prevăzut de lege și pentru consilieri, iar primarul care refuză să depună jurământul este considerat demisionat de drept [ art. 65 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 ]. ”
În cazul în care este invalidă alegerea primarului, prefectul propune Guvernului, într-un termen de maxim 30 de zile de la momentul invalidării sau, în funcție de caz de la data la care a rămas definitivă și irevocabilă hotărârea judecătorească , în conformitate cu prevederile legale, va stabili data alegerilor.
„Mandatul primarului este de patru ani și se exercită până la depunerea jurământului de primarul nou-ales, el poate fi prelungit, la fel ca și în cazul Parlamentului sau al Președintelui Republicii, prin lege organică, numai în două, situații cu totul excepționale:
În caz de război;
În caz de catastrofă [ art. 72 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 ].”
Posibilitatea de prelungire a mandatului prin lege organică constituie o constanță în cazul mandatelor care sunt exercitate după numirea ori alegerea într-o funcție de demnitate publică.
„Coroborând totalitatea prevederilor legale ce vizează o dobândire, exercitare, suspendare și încetare a mandatului de primar, seizăm că legiuitorul crede că mandatul primarului ar trebui exercitat cu un comportament de permanență, de către persoanele demne și care au capacitate juridică, având locul domiciliului în unitatea administrativ teritorială unde au fost alese, în condițiile în care validarea în funcție a fost făcută cu respectarea prevederilor legale.”
Primarul și viceprimarul primesc o îndemnizație lunară, pe toată durata mandatului, aceasta fiind unica formă de remunerare a activității corespunzătoare atat funcției de primar, cât și funcției de viceprimar, aceasta reprezentând baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. De sporul de vechime în muncă sau de alte sporuri prevăzute de lege, nu poate beneficia nici primarul, nici viceprimarul.
Durata mandatului reprezintă vechime în muncă și în specialitatea studiilor absolvite; iar viceprimarul își păstreaza statutul de consilier local, fără a se bucura de indemnizația aferentă acestui statut, pe durata exercitării mandatului.
Mandatul primarului poate înceta de drept în condițiile legii statului aleșilor locali, precum și în situația în care, datorită unei boli grave, certificate, boala care nu permite desfășurarea activității în bune condiții timp de 6 luni pe parcursul unui an calendaristic, primarul se află în imposibilitatea exercitării funcției sau dacă, în mod nejustificat, acesta nu își exercită mandatul timp de 45 de zile consecutiv. În aceste cazuri, prin ordin, prefectul, ia act de încetarea mandatului primarului. În termen de 10 zile de la comunicare, acest ordin, poate fi atacat de către primar la instnța ce ține de contenciosul administrativ. Într-o perioadă de 30 de zile, instanța de contencios administrativ se obligă a se pronunța. Astfel, procedura prealabilă nu mai este efectuată, iar hotărârea primei instanțe devine definitivă și irevocabilă.
Mandatul primarului mai poate înceta și în cazul în care i se cere expres acest lucru de către locuitorii comunității, iar rezultatul referendumului organizat potrivit legii, îi este nefavorabil.
„ Referendumul pentru terminarea mandatului primarui este organizat ca urmare a cererii adresate prefectului de către locuitorii comunei, orașului ori municipiului, ca urmare a nesocotirii de către acesta a intereselor la nivele generale ale colectivității locale sau a neexercitării atribuțiilor care îi corespund, în conformitate cu prevederile legale, ce includ prevederile pe care le exercită ca reprezentant al statului.
Cererea are în cuprins enunțate motivele care stau la baza acesteia, numele și prenumele, data și locul nasterii, seria și numărul buletinului ori ale carții de identitate și semnătura olografă ale cetățenilor ce au solicitat organizarea referendumului.
Pentru organizarea referendumului trebuie să se solicite, în scris, de cel puțin 25% de către locuitorii cu drept de vot. Acest procent necesită a fi realizat în fiecare dintre localitățile părți ale comunei, orașului sau municipiului.”
Numai în cazul în care primarul a fost arestat preventiv, mandatul acestuia se suspendă de drept. Instanța de judecată comunică de îndată masura arestării preventive prefectului care, prin ordin, contestă suspendarea mandatului, în termen de maximum 48 de ore de la comunicare. Aceasta prevedere se aplică și viceprimarului.
În termen de maximum 48 de ore de la emitere, ordinul de suspendare se comunică primarului.
În cazul în care, primarul suspendat din funcție a fost găsit nevinovat, acesta are dreptul, în condițiile legii, la plata drepturilor salariale corespunzătoare perioadei în care a fost suspendat. Această prevedere se aplică și viceprimarului.
„ Dacă funcția de primar este în vacanță, dar și în cazul de suspendării din funcție a acestuia, atribuțiile pe care prezenta lege i le conferă vor fi exercitate de drept de viceprimar, ori de unul dintre viceprimari, ales de consiliul local cu votul secret al majorității consilierilor locali în funcție, respectând drepturile și obligațiile ce corespund funcției, iar acesta va primi o indemnizație lunară unică egală cu cea corespunzătoare funcției de primar pe durata exercitării funcției.
În situația mai sus menționată, consiliul local va delega, prin hotărâre, din rândul membrilor săi, un consilier local care să îndeplinească temporar atribuțiile viceprimarului, respectând drepturile și obligațiile ce corespund funcției, și care va beneficia de o indemnizație lunară unică egală cu cea corespunzătoare funcției de viceprimar pe durata exercitării funcției.
În situația când sunt suspendați din funcție, în tandem, atat primarul, cât și viceprimarul, consiliul local alege un consilier local să îndeplinească atât atribuțiile primarului, cât și atribuțiile viceprimarului, până la terminarea suspendării, respectând drepturile și obligațiile ce corespund funcției de primar, iar acesta va primi o indemnizatie lunară unică egală cu cea corespunzătoare funcției de primar.”
SECȚIUNEA II
COMPETENȚA PRIMARULUI CA AUTORITATE A ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE
Îndeplinind o funcție de autoritate publică, primarul trebuie să asigure o respectare a prevederilor Constituției, aplicabilitatea legilor, decretelor Președintelui României, respectând drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor , a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local. Primarul oferă sprijin și aplică măsurile care sunt necesare în vederea aplicării ordinelor și instrucțiunilor ce au caracter normativ ale prefectului, ale miniștrilor, ale altor conducători ai autoritaților administrației publice centrale, dar și a hotărârilor consiliului județean în conformitate cu prevederile legale.
Prin actele normative mai sus menționate, primarul pune în aplicare activitățiile date în competența sa și beneficiază de un aparat de specialaitate pe care îl conduce.
În condițiile legii, aparatul de specialitate al primarului este structurat pe compartimente funcționale, aceste compartimente încadrând funcționari publici și personal contractual, iar serviciile publice locale sunt conduse de către primar.
ATRIBUȚIILE PRIMARULUI
„ Primarul poate îndeplinii categorii speciale de atribuții și anume:
a) Atribuții ce sunt exercitate în calitatea de a reprezenta statul;
b) Atribuții cu referire la relația cu consiliul local;
c) Atribuții cu referire la bugetul local;
d) Atribuții ce privesc serviciile publice asigurate cetățenilor;
e) Alte atribuții care sunt stabilite prin lege.
În conformitate cu atribuțiile mai sus menționate primarului îi se atribuie funcția de stare civilă și de autoritate tutelară și asigură că funcționează serviciile publice locale de profil, atribuții ce vizează organizarea și desfașurarea alegerilor, referendumului și a recensământului. Primarul îndeplineste și alte atribuții stabilite prin lege.
În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) lit. b), primarul:
Înfățișează consiliului local, în primul trimestru, un raport efectuat anual ce vizează starea economică socială și cea de mediu a unitații administrativ-teritoriale;
Înfățișează, la solicitarea consiliului local, alte rapoarte și informări;
Elaborează priectele de strategii privind starea economică socială și de mediu a unitații administrativ-teritoriale și le supune aprobării consiliului local.
În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) lit. c), primarul:
Exercită funcția de ordonator principal de credite;
Întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local;
Inițiază, în condițiile legii, negocieri pentru contractarea de împrumuturi și emiterea de titluri de valuare în numele unitații administrativ-teritoriale;
Verifică, prin compartimentele de specialitate, corecta înregistrare fiscală a contribuabililor la organul fiscal teritorial, atât a sediului social principal, cât și a sediului secundar.
În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) lit. d), primarul:
Coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local;
Ia măsuri pentru revendicarea și, după caz, gestionarea situațiilor de urgență;
Ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activităților din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a) – d);
Ia măsuri pentru asigurarea inventarierii, evidenței statice, inspecției și controlului efectuării serviciilor publice de interes local prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a) – d), precum și a bunurilor din patrimoniul public și privat al unității administrativ-teritoriale;
Numește, sancționează și dispune suspedarea, schimbarea și stingera raporturilor de serviciu, iar în unele cazuri a raporturilor de muncă, în conformitate cu cerințele legii, cu privință la personalul din interiorul aparatului de specialitate, dar și pentru conducători de instituții și servicii publice la nivel de interes local;
Verifică întocmirea planurilor urbanistice prevăzute de prezenta lege, le trimite spre aprobare consiliului local și acționează în vederea respectării acestora;
Emite avize, acorduri și autorizații care sunt date în competența sa prin lege, dar și prin alte acte normative;
Verifică realizarea lucrărilor și deține măsurile ce sunt necesare pentru conformarea cu prevederi ale angajamentelor asumate în procesul de integrare europeană în categotia protecției mediului și gospodăririi apelor în vederea serviciilor furnizate către cetățeni.
Pentru exercitarea corespunzătoare atribuțiilor sale, primarul colaborează cu servicii publice deconcentrate ce aparțin ministerelor și altor organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, dar și cu consiliu județean.
Numirea de conducători ai instituțiilor și serviciilor publice de interes local făcându-se pe baza concursului care se organizează conform procedurilor și cerințelor aprobate de către consiliul local, la propunerea primarului, în conformitate cu prevederile legale. Această numire este făcută prin dispoziția primarului, ce are anexat contractul de management.”
La organizarea și desfășurarea alegerilor, la luarea măsurilor de protecție civilă, precum și a altor atribuții stabilite prin lege, primarul, în exercitarea atribuțiilor de autoritate tutelară și de ofițer de stare civilă, a îndatoririlor ce îi revin din acte normative privitoare la recensămant, acționează și ca reprezentant al statului în comuna sau în orașul în care a fost ales.
În condițiile legii, primarul poate solicita prefectului, dacă prin aparatul de specialitate sarcinile ce îi corespund nu pot fi rezolvate, sprijinul conducătorilor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celeorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale.
Atribuțiile ce îi sunt conferite de lege și alte acte normative, pot fi delegate de către primar, conducătorilor instituțiilor și serviciilor publice de interes local, în funcție de competențele ce îi revin în domeniile respective, viceprimarului, secretarului unității administrativ-teritoriale, conducătorilor compartimentelor funcționale sau personalului din aparatul de specialitate.
După ce sunt aduse la cunoștință publică, sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, dispozițiile cu caracter normativ sau individual, emise de către primar, deoarece intră în exercitarea atribuțiilor sale, acestea devin executorii.
„ Prin urmare, din sfera atribuțiilor prevăzute de art. 68 din Legea nr. 215/2001, în acest sens reținem:
deține măsuri în vederea prevenirii și limitării rezultatelor calamităților, incendiilor, catastrofelor, epidemiilor ori epizootiilor, alături de organe specializate ale statului. Având acest scop, poate impulsiona populația, agenți economici și instituții publice din comună ori oraș, ce se văd obligate în vederea executării de măsuri stabilite în planurile de protecție și intervenție elaborate pe tipuri de dezastre [ lit. h) ];
Asigură ordinea publică și liniștea locuitorilor, prin intermediul poliției, jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor și unităților de protecție civilă, care au obligația să raspundă solicitărilor primarului, în condițiile legii [ lit. i) ];
Ia măsuri prevăzute de lege cu privire la desfășurarea adunărilor publice [ lit. k)];
Îndeplinește funcția de ofițer de stare civilă [ lit. s) ];
Emite avizele, acordurile și autorizațiile prevăzute de lege [ lit. t) ];
Ia măsuri de interzicere sau de suspendare a spectacolelor, reprezentanțiilor sau a altor manifestări publice care contravin ordinii de drept ori atentează la bunele moravuri, la ordinea și liniștea publică [ lit. l) ];
Controlează igena și salubritatea localurilor publice și a produselor alimentare puse în vânzare pentru populație, cu sprijinul serviciilor de specialitate [ lit. m) ];
Organizează evidența lucrărilor de construcții din localitate și pune la dispoziția autorităților administrativ-publice centrale rezultate acestor evidențe [ lit. x) ];
Ia măsuri pentru controlul depozitării deșeurilor menajere, industriale sau de orice fel, pentru asigurarea igenizării malurilor cursurilor de apă din raza comunei sau a orașului, precum și pentru decolmatarea văilor locale și a podețelor pentru asigurarea scurgerii apelor mari [ lit.y ) ].”
ACTELE PRIMARULUI
În exercitarea atribuțiilor sale, primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual.
Numai după ce au fost aduse la cunostința publică, dispozițiile normative devin executorii, iar dispozițiile individuale de la data comunicării lor persoanelor interesate. Prin publicare în presa locală poate avea loc aducerea la cunostință publică a dispozițiilor normative ale primarului sau prin afișare la sediul consiliului local și în alte locuri special amenajate, accesibile publicului. Directorul comunică celor interesați, dispozițiile cu caracter individual, sub semnatură sau prin poștă, cu dovada de primire.
Secretarul comunei sau orașului avizează, pentru legalitate, dispozițiile primarului.
În cazul în care, secretarul consideră că dispozițiile primarului sunt ilegale acesta nu le va aviza, dar în aceste cazuri va prezenta în scris primarului motivele refuzului său.
Prefectului i se comunică dispozițiile primarului, de către secretar, de îndată, dar fără a depăși 3 zile din momentul emiterii acestora. Dispozițiile primarului se comunică, împreună cu eventualele obiecții cu privire la legalitatea acestora, se redactează în scris, de către secretar și va fi înregistrată într-un registru special destinat acestui scop.
Comunicarea dispozițiilor primarului și altor autorități sau instituții publice, este asigurată de către secretar , precum și persoanelor interesate, în cel mult 10 zile de la data emiterii acestora, dacă legea nu prevede altfel.
Secretarul asigură, dar numai după 5 zile de la data comunicării oficiale către prefect, aducerea la îndeplinire publică a dispozițiilor normative ale primarului. În cadrul acestui termen, prefectul va examina legalitatea dispoziției primarului și, în cazul în care consideră că aceasta este ilegală, va solicita primarului reanalizarea dispoziției în cauză, cu propuneri motivate de modificare sau revocare a acesteia. În urma intervenției primarului este posibil ca publicarea dispoziției primarului să nu aiba loc, dacă însuși primarul va accepta că dispoziția sa este ilegală sau are dubii în legatură cu legalitatea acesteia.
Precum orice acte administrative, actele primarului se supun controlului de legalitate efectuat de către instanțele judecătorești; totodată actele primarului, sunt supuse și controlului de legalitate exercitat de către prefect.
SECȚIUNEA III
STATUTUL JURIDIC AL PRIMARULUI
CONSIDERAȚII GENERALE
Funcția de primar a fost reglementată pentru prima dată , în țara noastră, prin art. 83 din Legea Comunelor nr. 394/1864 potrivit căreia alegătorii comunei împreună cu membrii Consiliului, aleg primarul comunei, prefectul aprobând această alegere.
Prin legea din 1874 Guvernul numește direct primarul comunelor rurale. Legea pentru unificarea administrativă din 1925, Legea pentru organizarea administrației locale din 1929, precum și art.10-18 din Legea administrativă din 14 august 1938, cuprinde reglementări cu privire la funcția de primar.
Primarul deține o calitate de functionar public, pentru durata mandatului său, indiferent de felul în care a fost numit sau ales .
Comunele, orașele și sectoarele municipiului București dețin câte un primar, iar municipiul București are un primar general. Primarii sectoarelor municipiului București sunt în relații de subordonare față de primarul general al Municipiului București.
Primarul îndeplinește în același timp și rolul de reprezentant al statului în relațiile cu perosane fizice și juridice din țară și din străinătate, precum și în justiție, în unitatea administrativ teritorială în care a fost ales, acesta fiind autoritatea executivă a administrației publice locale (concluzie ce reiese din coroborarea articolul 21 cu articolele cuprinse în capitolul III din Legea nr. 215/2001).
Observăm un dublu statut al primarului potrivit Legii române a administrației publice locale, precum și legii anterioare : autoritatea ce reprezintă o colectivitate teritorială ce l-a ales, ori într-o formulă consacrată în limbajul juridic francez "agent care aparține colectivității teritoriale"; autoritate ce reprezintă puterea statala la nivelul autorităților administrativ-teritoriale, sau în același limbaj, "agent al statului" la nivelul comunei, orașului (municipiului).
Înțelegerea completă a statutului juridic al primarului, în acord cu principiul autonomiei locale, presupune impunerea și stabilirea unui raport între consiliile locale și primari, astfel încât aceste autorități să fie pe deplin compatibilie și să contribuie, împreună, la soluționarea problemelor de interes local.
În istoria post-decembristă s-au înregistrat situații confictuale de notorietate, cum ar fi cea dintre fostul Consiliu General al municipiului București și fostul Primar General al Capitalei, cunoscând faptul că, printr-o situație litigioasă interminabilă care s-a dus nu numai în plan politic, ci și în plan juridic, două autorități atacându-și reciproc actele administrative pe care le emiteau în fața instanței de contencios administrativ, au paralizat efectiv activitatea la nivelul Capitalei. Într-un asemenea text, Curtea Constituțională imediat a adoptat o decizie în privința căreia statuează că este de neconceput ca aceste autorități publice să-și atace una celeilalte actele în fața instanței de contencios administrativ (decizia nr 35612002).
Primăria reprezintă o structură funcțională ce deține o activitate permanentă, formată din primar, viceprimar, secretar, aparatul propriu de specialitate al primarului (termenul de primărie este consacrat în articolul 91 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale ).
Pe motiv că nu are suport constitutional, în literatura de specilitate s-a exprimat opinia conform căreia ar trebui eliminată această structură a primăriei. Dat fiind faptul că nu există prevederi exprese în Constitutie, care să facă referire specială la primărie, nu trebuie să atragă consecința eliminării, deoarece prin Constitutie nu se epuizează sfera tuturor subiectelor de drept public sau de drept privat din Romania.
În baza unui astfel de raționament, ar trebui desființate toate autoritățile publice care nu au o recunoaștere constituțională expresă, această variantă fiind de neacceptat. Ba chiar, putem presupune că, din momentul în care Constituția are rezerve asupra unei legi organice de reglementare a organizării și funcționării administrației publice locale și a regimului autonomiei locale, acestea atestă că ea recunoaște legiutorului calea creării acelor structuri care să permită o organizare și funcționare care să corespundă administrației publice la nivelul colectivitaților teritoriale locale.
STATUTUL PRIMARULUI
Conform Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și Legii nr. 215/2001a administrației publice locale, care dau identitate acestei autorități în sistemul autorităților administrației publice din Romania, totalitatea drepturilor, obligațiilor, atribuțiilor și responsabilitățiilor formează statutul primarului. Dimensiunile acestui statut:
În egală măsură, primarul este reprezentant al unității administrativ-teritoriale în care a fost ales și își desfășoară activitatea, dar și reprezentant al statului;
Conduce aparatul de specialitate al primarului și serviciile publice locale, numește, revocă din funcție și sancționează personalul acestui aparat;
Modificarea Legii nr. 215/2001 prin Legea nr. 286/2006 privește titulatura aparatului de specialitate, anterior fiind alocat consiliului local, actualmente fiind vorba despre aparatul de lucru al primarului, sesizând în literatura de specialitate încă de la apariția Legii nr. 215/2001 o claritate benefică.
Îndeplinește o funcție de autoritate publică, iar Legea penală oferă o anumită protecție pe timpul mandatului;
Fiind după exprimarea doctrinei franceze, un agent al colectivității locale, calitate care primează față de cea de agent al statului, se află în serviciul colectivității care l-a ales;
În raport cu alte autorități publice, cu persoane fizice sau juridice din țară sau din străinătate, precum și în justiție, reprezintă unitatea administrativ-teritorială;
Se suspendă raportul de muncă sau de serviciu, la o instituție publică, societate comercială, regie autonomă, pe perioada mandatului; își reia activitatea, după încetarea mandatului, iar durata mandatului constituie vechime în muncă;
Beneficiază de anumite drepturi și îndatoriri cum ar fi: îndatorirea de a exercita funcția cu fidelitate și bună credință față de colectivitatea care l-a ales și față de țară; dreptul la decontarea cheltuielilor de transport și plata cursurilor de perfecționare și formare profesională organizate în decursul unui an, de către instituții specializate; dreptul de a-și păstra postul reluat după încetarea mandatului timp de 2 ani, durată în care nu poate interveni nici o modificare sau încetare a raportului de muncă sau de serviciu; dreptul de a primi o indemnizație, pe care legea o prevede ca fiind singura formă de retribuire, astfel înlăturându-se situațiile create inclusiv la nivel de jurisprudență privind dreptul primarilor si viceprimarilor de a obține diferite sporuri.
INCOMPATIBILITĂȚILE FUNCȚIEI DE PRIMAR
Potrivit art. 87 din Legea nr. 161/2003 ( Carta I, Titlul IV, Capitolul III, secțiunea a 4-a ), funcția de primar, respectiv de viceprimar, este incompatibilă cu:
a) funcția de președinte sau de secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților la o societate comercială;
b) calitatea de membru a unui grup de interes economic;
c) calitatea de comerciant persoană fizică;
d) funcția de manager, președinte, director general, vicepreședinte, director, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societăți de asigurare și cele financiare, la regiile autonome, de interes național sau local, la companiile și societățile naționale precum și la alte instituții publice;
e) privind funcția de consilier local;
f) în ceea ce privește funcția de a reprezenta unitatea administrativ-teritorială în adunarile generale din interiorul societații comerciale de interes local sau de a reprezenta statul în adunarea generală a societății comerciale de interes national;
g) orice alte funcții publice ori activitați remunerate, atât în țară cât și în străinătate, exceptând funcția de cadru didactic sau funcția în cadrul unei asociații, fundații sau alte organizații neguvernamentale;
h) privind funcția de prefect sau funcția subprefect;
i) privind calitatea de deputat sau senator;
j) privind funcția de ministru, funcția de secretar de stat, funcția de subsecretar de stat sau o altă funcție asimilară acestora;
k) privind calitatea de funcționar public sau cea de angajat cu controlul individual de muncă, indiferent de perioada acestuia.
Nu pot deține, funcția de consilier județean, pe durata exercitării mandatului primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București;
Fiind șef al administrației publice locale și al propriului aparat de specializare al autorității administrației publice locale, iar conducându-l și controlându-l, primarul întrunește o funcție de autoritate publică.
În relație cu alte autoritați publice, cu persoane fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție, primarul reprezintă comuna sau orașul.
Aceste incompatibilități prevăzute de actuala lege sunt mai numeroase față de cele stabilite anterior în fostul art. 62 din Legea nr. 215/2001, aceste dispoziții fiind abrogate în prezent.
PROTECȚIA LEGALĂ A PRIMARULUI ÎN CALITATEA SA DE ALES LOCAL
Atunci când exercită propriul mandat, primarul, fiind ales local se află în serviciul colectivității și este ocrotit prin lege.
Se garantează libertatea de opinie și de acțiune, în cadrul exercitării mandatului de primar.
Pentru opiniile politice ce reies din exercitarea mandatului, conform Legii nr. 393/2004, primarul nu poate să fie tras la răspundere juridică.
Totodată, reținerea, arestarea sau trimiterea în judecată penală ori contravențională a aleșilor locali, dar și fapte săvârșite ce au implicat luarea măsurilor, într-un termen de maxim 24 de ore, aducându-se la cunoștință atât autorității administrației publice din care fac parte, cât și prefectului, de către organele ce au dispus măsurile respective.
Primarul se consideră în exercițiul autorității publice și se bucură de protecția prevăzută de legea penală pe întreaga durată a mandatului.
În cazul în care agresiunea împotriva membrilor familiei primarului: soț, soție și copii urmărește nemijlocit exercitarea de presiuni asupra primarului în legătură cu exercitarea mandatului său, aceștea beneficiază și ei de aceeași protecție juridică.
CAPITOLUL II
RAPORTURILE PRIMARULUI CU ALTE AUTORITĂȚI ALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE ȘI CENTRALE
SECȚIUNEA I
RAPORTURILE PRIMARULUI CU ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ DE LA NIVEL LOCAL
Totalitatea autorităților publice locale constituite, în condițiile legii, pentru promovarea intereselor generale ale locuitorilor unei unități administrativ-teritoriale formează administrația publică locală.
Autorități publice, luate în ansamblu, care sunt constituite și activează pe teritoriul satului (comunei), orașului (municipiului) pentru promovarea intereselor și soluționarea problemelor colectivităților locale reprezintă autorități ale administrației publice locale de prim nivel.
Primarul reprezintă autoritata reprezentativă a populației unității administrativ-teritoriale și executivă a consiliului local.
Primăria este acea structură funcțională care asistă primarul în exercitarea atribuțiilor sale legale.
Principiile de bază ale administrării publice locale:
Principiile autonomiei locale, eligibilității autorităților publice locale, descentralizării serviciilor publice și consultării cetățenilor în probleme locale de interes deosebit, sunt principiile pe care administrarea publică în unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază.
Autoritățile administrației publice locale beneficiază de autonomie organizațională, decizională, gestionară și financiară, au dreptul la inițiativă în tot ceea ce vizează administrarea treburilor publice locale, exercitându-și, în condițiile legii, autoritatea în limitele teritoriului administrat.
Caracterul unitar și indivizibil al statului nu poate fi afectat de aplicarea principiilor mai sus menționate.
Respectând prevederile legale și în limita mijloacelor materiale de care dispun, potrivit specificului și necesităților locale, consiliile locale, în principalele domenii de activitate, pot înființa și organiza instituții și servicii publice de interes local. În condițiile legii, primarul dispune numirea și eliberarea din funcție a personalului din aparatul de specialitate al primarului.
„ (1) Primarii comunelor pot înfința, în limita numărului maxim de posturi aprobate, un post de consilier al primarului. Primarii orașelor, municipilor și ai municipiilor resedință de județ pot înființa, în limita numărului maxim de posturi aprobate, cabinetul primarului, compartiment distinct, format din:
Maximum 2 posturi, la orașe și municipii;
Maximum 4 posturi, la municipii reședință de județ.
Personalul care este încadrat pe posturile mai sus menționate va fi numit și eliberat din funcție de către primar.
Personalul care este încadrat pe posturile mai sus menționate, își exercită activitatea ce are baza unui contract individual de muncă pe o perioadă determinată, încheiat în conformitate cu prevederile legale, pe durata mandatului primarului.
Atribuțiile personalului care se află încadrat pe posturile mai sus menționate sunt stabilite prin dispoziție a primarului.”
Conform specificului și nevoilor locale, consiliile locale pot înființa și organiza instituții și servicii publice de interes local în principalele domenii de activitate, cu respectarea cerințelor legale și în limita mijloacelor financiare de care dispun.
În condițiile legii, numirea și eliberarea din funcție a personalului din cadrul instituțiilor și serviciilor publice de interes local, se face de către conducătorii acestora.
Beneficiază de stabilitate în funcție, din cadrul aparatului de specialitate al primarului, funcționarii din cadrul instituțiilor și serviciilor publice de interes local.
Raporturile dintre cetățeni și autoritățile administrației publice locale se întocmesc în limba română.
Cetățenii străini pot să se adreseze, atât oral, cât și în scris, precum și în limba lor maternă, în unitățile administrativ-teritoriale unde cetățenii ce aparțin unei minorități naționale dețin o pondere ce trece de 20% din numărul locuitorilor, în raporturile acestora cu autoritățile administrației publice locale, cu aparatul de specialitate și organismele subordonate consiliului local, iar răspunsul vizat îl vor primi atât în limba română, cât și în limba maternă.
În aceste cerințe, vor fi încadrate și persoanele ce știu limba maternă a cetățenilor care aparțin minorității respective; autoritățile administrației publice locale vor oferi în limba materna a cetățenilor aparținând minorității respective, inscripționarea denumirilor localităților și a instituțiilor publice care se află sub autoritatea lor, dar și afișarea anunțurilor ce țin de interes public; iar actele oficiale se întocmesc obligatoriu în limba română.
Primăria comunei, orașului sau municipiului, reprezintă o structură funcțională cu activitate permanentă, constituită din primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Funcționarii împuterniciți să ducă la îndeplinire obligațiile privind comunicarea citațiilor și a altor acte de procedură, în condițiile Codului de procedură civilă, sunt desemnați de către primar. Aceste dispoziții sunt aplicabile în mod corespunzător în cazul primarilor sectoarelor municipiului București.
Conform dispozițiilor art. 66-69 din Legea nr. 215/2001, vizând strict autonomia locală, atribuim primarului trei categorii de sarcini:
De reprezentare;
De executiv al consiliului local;
De șef al administrației locale și a aparatului.
Așadar, conform art. 67 din Legea nr. 215/2001, comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoane fizice sau juridice, române sau străine, precum și în justiție, este reprezentată de către primar. Faptul că în justiție, unitatea administrativ-teritorială este reprezentată de către primar, care este calificată persoană juridică de drept public, nu exclude, ci dimpotrivă, presupune ca în justiție să figureze, în calitate de pârât, și consiliul local, când obiectul litigiului îl reprezintă fie o hotărâre a acestuia, fie refuzul nejustifcat de a adopta o hotărâre.
Primarul are atribuții pentru pregătirea deciziei consiliului local, pentru punerea în aplicare a acesteia și de raport, în calitatea sa de executiv al consiliului local.
„ Sub primul aspect, reținem: întocmirea proiectului bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar [lit. e)]; ia măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localității și îl supune spre aprobare consiliului local [lit. o)]; propune consiliului local, spre aprobare, în condițiile legii, organigrama, statul de funcții, numărul de personal și regulamentul aparatului propriu [lit. t)]; propune consiliului local consultarea populației prin referendum, cu privire la problemele locale de interes deosebit [lit. c)]; propune consiliului local numirea și eliberarea din funcție, în condițiile legii, a conducătorilor regiilor și serviciilor publice locale [lit. u)].
De asemenea, în această sferă intră și obligația primarului de a pune, prin intermediul secretarului și al aparatului de specialitate, la dispoziția consilierilor, la cererea acestora, în termen de cel mult 20 de zile, informațiile necesare în vederea îndeplinirii mandatului.
Sub cel de-al doilea aspect, precizăm că legea stabilește primarului o atribuție de principiu și atribuții <pe domenii>: asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local, iar dacă apreciază că o hotărâre este ilegală, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect [lit. b)]; asigură respectarea prevederilor planului urbanistic general, precum și ale planurilor urbanistice zonale de detaliu [lit. o)]; asigură repartizarea licențelor sociale pe baza hotărârii consiliului local [lit. p)]; pe baza hotărârii consiliului local ia măsuri pentru organizarea referendumului local [lit. c)] etc.”
În ceea ce privește obligația de raport a primarului, există o normă de principiu în Legea nr. 215/2001, dar și norme care vizează anumite situații: anual, sau ori de câte ori este necesar, expune consiliului local, informări cu privire la starea economică și socială a orașului, în concordanță cu atribuțiile ce revin administrației publice locale, încasarea și cheltuirea sumelor din bugetul local, dar și informări despre felul de aducere la îndeplinire a hotărârilor consiliului local.
În articolele nr. 121 și nr. 122 dim Constituția României revizuită în anul 2003, se precizează că, consiliile locale alese și primarii aleși reprezintă autoritățile administrației publice, prin care se realizează autonomia locală în comune și în orașe.
„Pentru a se realiza, pe de o parte, obiectivul de a păstra legătura cu tradiția românească, în practica socială și, pe de altă parte, de a vedea o administrație publică locală simplă și eficientă, o legislație coerentă, propunem o variantă de modificare a Legii administrației publice locale nr. 215/2001. Apreciem că modificarea trebuie să constea în abrogarea articolului nr. 77 și modificarea articolului nr. 23 în sensul de a se introduce două alineate numerotate cu (3) și (4) care să aibă următorul conținut: „(3) Primarul, viceprimarul sau viceprimarii, după caz, secretarul comunei, orașului, municipiului sau subdiviziunilor administrativ teritoriale ale municipiului și aparatul propriu de specialitate al consiliului local asigură rezolvarea curentă a problemelor colectivității locale. (4) Sediul în care își desfășoară activitatea primarul, secretarul, aparatul propriu de specialitate al consiliului local și consilierii locali se numește primărie”. Printr-o astfel de reglementare se reduce confuzia, se evită în mai mare măsură situațiile practice cu efect negativ privind validarea actelor administrative și se realizează concordanța cu celelalte acte normative, cum ar fi Legea nr. 340/2004 privind instituția prefectului, care a modificat Legea nr. 215/2001 prin abrogarea prevederilor referitoare la prefect și care prevede la art. 2 alin. (1) că prefectura este sediul instituției prefectului, existând coerență și în interiorul art. 23 alin. (2) din Legea administrației publice locale care precizează: „Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii”, problemele curente ale colectivității locale menționate în art. 77 fiind o submulțime a mulțimii „treburilor publice”.”
Totodată, primarul, în calitate de autoritate a autonomiei locale, trebuie să îndeplinească și alte atribuții, sarcini date de consiliul local, prevăzute de lege sau de alte acte normative, mai ales cele care descentralizează anumite servicii publice, trecându-le de la ministere la consiliile locale (uneori și județene).
SECȚIUNEA II
RAPORTURILE PRIMARULUI CU ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ STATALĂ
Autoritatea executivă a administrației publice locale este reprezentată de către primar, în comuna sau orașul (municipiul) în care a fost ales de către cetățenii cu drept de vot ai acelei unități administrativ-teritoriale, consiliul local fiind autoritatea deliberativă .
În art. 3 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 autonomia locală se realizează prin intermediul acestor autorități publice, fiind definită ca reprezentant al dreptului și capacității efective a autorităților administrației publice locale de a rezolva și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii.
Aceste autorități publice îndeplinesc, în numele unității administrativ-teritoriale în care au fost alese, anumite atribuții prevăzute de lege, pentru rezolvarea problemelor de interes public local, cu precizarea că primarul îndeplinește, pe lângă aceste atribuții ale sale în calitate de ales local, și unele atribuții în calitate de reprezentant al statului pe plan local.
Așadar, conform art. 63 alin. 1 lit. a din Legea nr. 215/2001, primarul îndeplinește și atribuții în calitata sa de a reprezenta statul, acestea fiind explicate în art. 64 alin. 1 din aceeași lege și anume: atribuțiile de autoritate tutelară și ofițer de stare civilă, sarcinile care îi revin din acte normative cu privire la recensământ, la luarea unor măsuri de protecție civilă, modul de organizare și desfășurare al alegerilor, dar și alte atribuții stabilite prin lege. În calitate de ales local și de reprezentant al unității administrativ-teritoriale, în exercitarea atribuțiilor sale, primarul beneficiază de autonomie locală, între acesta și alte autorități publice neexistând raporturi de subordonare, ci raporturi de cooperare.
În calitate de reprezentant al statului, atribuțiile exercitate de primar îi conferă acestuia un statut, cel puțin nuanțat, dacă nu special, în raporturile cu autoritățile administrației publice a statului.
Astfel, coroborând prevederilele Legii nr. 215/2001 privind atribuțiile autorităților administrației publice locale, deci inclusiv ale primarului, cu prevederile art. 2 lit. d, e, f din Legea descentralizării nr. 195/20063, observăm că atribuțiile acestor autorități reprezintă, pe de-o parte, competențe exclusive, iar, pe de altă parte, competențe partajate și delegate.
În ceea ce-l vizează pe primar, în calitatea lui de ales local și reprezentant al unității administrativ-teritoriale în relațiile cu autoritățile publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție, acesta are o competență exclusivă atunci când își exercită atribuțiile.
Atunci când își exercită atribuțiile împreună cu alte niveluri ale administrației publice, județean sau central, primarul are o competență partajată, cu o separare clară a finanțării și a puterii de decizie pentru fiecare responsabil în parte.
Legea nr. 195/2006 definește competența delegată în art. 2 lit. d, ca reprezentând atribuțiile acordate prin lege autorităților administrației publice locale, deci și primarului, împreună cu resursele financiare corespunzătoare, de către autoritățile publice centrale, pentru a le exercita în numele și în limitele stabilite de către acestea.
În situațiile prevăzute de art. 61 alin. 2 din Legea nr. 215/2001, primarul are o competență delegată și acționează ca agent al statului, adică atunci când asigură la nivel local, o respectare a drepturilor și libertăților fundamentale ce privesc cetățenii, a prevederilor Constituției, dar și aplicabilitatea legilor, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, a decretelor Președintelui României, a ordinelor și instrucțiunilor ce au un caracter normativ ale miniștrilor, ale altor conducători ai autorităților administrației publice centrale și ale prefectului, în condițiile legii.
Primarul exercită aceste atribuții în numele și în limitele impuse de Guvern, care asigură conducerea generală a administrației publice, fiindu-i delegate de la nivelul administrației publice centrale (a statului).
Potrivit doctrinei franceze, atunci când are calitatea de reprezentant al statului, primarul este subordonat administrației centrale și prefectului, de la care poate primi ordine.
Articolele 123 alin. 4 din Constituție și art. 11 din Legea nr.340/2004 prevăd, în mod expres, fără a distinge, că între prefecți și primari nu există raporturi de subordonare, iar art. 19 alin. 1 lit. d din aceeași lege prevede că prefecții colaborează cu autoritățile administrației publice locale.
Legea nr. 90/2001 prevede că sunt subordonate ministerelor numai instituțiile aflate în subordinea, coordonarea sau autoritatea acestora, neexistând o relație de subordonare între administrația centrală și cea locală.
Dacă (de lege lata), nu există raporturi de subordonare între primar și organele puterii centrale, atunci nu se poate vorbi despre existența vreunui control ierarhic al Guvernului sau prefectului asupra actelor administrative ale primarului, indiferent de natura atribuțiilor în exercitarea cărora aceste acte au fost emise: exclusive, partajate sau delegate; acte care să-i permită organului de control să modifice, să anuleze (revoce) sau să suspende actele supuse controlului.
Potrivit art. 123 alin. 5 din Constituție, art. 19 alin. 1 lit. e din Legea nr. 340/2004 și art. 3 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/20041, prefectul, în calitate de reprezentant al Guvernului la nivel județean, exercită controlul de tutelă asupra actelor autorităților administrației publice locale, inclusiv ale primarului (în sensul verificării legalității acestor acte), fără a avea însă dreptul de le anula, ci doar de a sesiza, în acest scop, instanța de contencios administrativ.
În baza acestor prevederi legale, se poate susține că, întrucât legea nu face nicio distincție, controlul actelor administrative emise de primar, indiferent de calitatea în care acesta acționează (ales local sau reprezentant al statului) sunt supuse regulilor generale și anume controlului de tutelă, care este un control de legalitate al actelor administrative, exercitat de stat prin Guvern sau prin reprezentantul său.
În acele situații în care primarul exercită atribuțiile delegate de stat în domenii expres prevăzute de lege și aflate sub coordonarea de specialitate a organelor administrației publice centrale (a statului), considerăm că, în baza raportului de delegare (care are natura juridică a unui raport administrativ de coordonare izvorât direct din lege), se crează o relație deosebită a primarului cu aceste autorități ale statului. În astfel de situații, statul trebuie să dispună de o putere specială de control și supraveghere asupra modului în care primarul exercită atribuțiile delegate, astfel încât statul să poată dispune, prin autoritățile sale publice (Guvern, respectiv prefect, ministere, alte organe centrale de specialitate competente în domeniile delegate, prin lege, primarului) desființarea actelor ilegale ale primarului emise în domenii de importanță deosebită, care exced interesului unei comunități locale și interesează întreaga națiune (stare civilă, autoritate tutelară, protecție civilă, alegeri, etc).
Prin Legea nr. 215/2001, cât și prin reglementările speciale, în baza raportului administrativ de coordonare, autoritățile administrației publice centrale ale statului (începând cu Guvernul care asigură coordonarea întregii administrații publice, dar și organele administrației publice centrale de specialitate cu competențe în domeniile de abilitare a primarului) pot exercita un control specializat asupra actelor administrative emise de primar în exercitarea atribuțiilor delegate, dispunând modificarea, suspendarea sau revocarea (anularea) acestor acte.
Pentru aceasta este însă necesară schimbarea opticii actuale în dreptul administrativ potrivit căreia asemenea puteri ale organului de control derivă doar din raporturile de subordonare dintre autoritățile publice, ceea ce face ca ele să fie recunoscute numai în cadrul controlului administrativ ierarhic.
În ce ne privește, nimic nu împiedică legiuitorul să prevadă asemenea prerogative ale autorităților publice ale statului și în cazul controlului specializat exercitat de acestea asupra actelor primarului, fără a-i fi afectat dreptul la autonomie locală, întrucât primarul exercită atribuțiile delegate în numele statului, ci nu al unității administrativ-teritoriale.
În concluzie, coroborând aceste dispoziții legale, deducem că legiuitorul face distincție între statutul primarului de autoritate publică locală autonomă și calitatea acestuia de reprezentant al statului la nivel local (pe domenii de strictă specialitate, prevăzute în mod expres și limitativ de lege), calitate în care primarul funcționează sub coordonarea autorităților administrației publice centrale, iar actele sale, emise în această calitate, sunt supuse controlului administrativ specializat al statului.
Ar fi indicat și, totodată, necesar ca acest control specializat și puterile organelor de control să fie prevăzute în mod expres de lege, pentru evitarea confuziilor și disputelor pe această temă.
„ Legea nr. 24/1996, în consonanță cu reglementările din țările Europei occidentale, între altele, a înțeles să precizeze că unele atribuții ale primarului vizează calitatea acestuia ca reprezentant al statului, fiind un evident progres față de reglementarea anterioară, fară a fi, însă, o soluție în afară de critică. Această idee este menționată de Legea nr. 215/2001.
Fără alte comentarii se impune a observa că, față de reglementarea anterioară, se adaugă atribuțiile în domeniul protecției civile, dar se elimină atribuția de a aduce la cunoștiință cetățenilor legile, ceea ce credem că este o greșală. Legile nu sunt ale comunei sau ale orașului, ci ale Parlamentului, care este organul reprezentativ suprem al poporului român și, deci, autoritate de stat. Probabil s-a apreciat că această atribuție este absorbită de cea prevăzută la lit. a) a art. 68, unde se face referire la punerea în aplicare a legilor sau, pur și simplu, s-a considerat a fi inutilă, legea fiind publicată.
Deci nu numai activitatea de aducere la cunoștiință a legilor îl transformă pe primar într-un agent sui generis al statului, dar întreaga activitate de asigurare a respectării Constituției și a legilor.”
Administrația publică a municipiului București
Acest municipiu este organizat in sectoare, formate din 6 subdiviziuni administrativ-teritoriale.
Fiecare sector al municipiului București are câte un primar si un viceprimar, municipiul București având un primar general și doi viceprimari.
Asimilat demnitarului, primarul general al municipiului București, poate să înfințeze în limita unui număr maxim de posturi aprobate, cabinetul primarului general, compartiment distinct, cuprinzând următoarele funcții de execuție de specialitate : director de cabinet, consilier personal, asistent de cabinet, secretar personal și curier personal. Maximul de posturi din cabinetul primarului general al municipiului București este 13.
Președintele Tribunalului București, în condițiile prezentei legi, efectuează validarea alegerii primarului general al municipiului București.
Consiliul General al municipiului București și consiliile locale ale sectoarelor, reprezintă autoritățile administrației publice locale din municipiul București, și anume autoritați deliberative, iar autoritățile executive, sunt primarii sectoarelor și primarul general al municipiului București, alese în condițiile legii pentru alegerea autorităților administrației publice locale.
La propunerea primarului, în condițiile legii consiliile locale ale sectoarelor municipiului București, aprobă statutul de funții, organigrama, numarul de personal și regulamentul de organizare și funcționare ale aparatului de specialitate și ale serviciilor publice de interes local.
„ ART. 83
(1) Primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București funționează în condițiile prevăzute de dispozițiile prezentei legi pentru primarii și viceprimarii comunelor și orașelor și îndeplinesc atribuțiile stabilite de lege pentru aceștea, cu excepția celor referitoare la consultarea populației prin referendum, organizat pentru soluționarea problemelor locale de interes deosebit și la măsurile prevăzute de lege pentru desfășurarea adunărilor publice, ce sunt exercitate doar de către primarul general al municipiului București.
(2) Primarilor și viceprimarilor sectoarelor municipiului București le sunt aplicate în mod corespunzător cerințele prezentei legi ce vizează suspendarea și demiterea.
(3) Primarul general și viceprimarii municipiului București funcționează și îndeplinesc atribuții care sunt prevăzute de cerințele prezentei legi pentru primarii și viceprimarii comunelor și orașelor, care sunt aplicate în mod corespunzător.
(4) Primarului general și viceprimarilor municipiului București le sunt aplicate în mod corespunzător cerințele prezentei legii ce vizează suspendarea și demiterea.”
La cel puțin odată pe lună, la propunerea a cel puțin trei primari de sectoare sau la convocarea primarului general, se întrunesc primarul general al municipiului București împreună cu primarii sectoarelor municipiului București. La ședințe se analizează dipozițiile cu caracter normativ ale primarului general, modul în care sunt aduse la îndeplinire hotărârile Consiliului General al Municipiului București și se prezintă referitor la activitatea consiliilor locale de sector informări reciproce, iar în vederea unei bune funcționări a administrației municipiului București, se pot colera unele activități. La ședințe participă de drept și prefectul municipiului București.
La ședințele Consiliului General al Municipiului București primarii sectoarelor participă de drept și pot intervenii la dezbaterea problemelor aflate pe ordinea de zi.
SECȚIUNEA III
RAPORTURILE PRIMARULUI CU ALTE AUTORITĂȚI PUBLICE
PRIMARUL ȘI UNITĂȚILE ADMINISTRATIV-TERITORIALE
Prin intermediul primarilor, respectiv consiliilor județene unitățile administrativ-teritoriale, transmit către Ministerul Afacerilor Externe, spre avizare conformă, proiectele ce vizează proiectele de cooperare pe care acestea doresc să le încheie cu unitățile administrativ-teritoriale din alte țări, înainte de supunerea acestora spre adoptare de către consiliile locale sau județene, după caz.
În justiție primarul reprezintă unitățile administrativ-teritoriale (unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, ce au patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină).
Primarul, dar și președintele consiliului județean, în vederea apărării intereselor unităților administrativ-teritoriale, acesta stă în judecată ca și reprezentant legal și nu în nume personal.
Primarul, dar și președintele consiliului județean, poate împuternici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului general, o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție. Chiar și în situația în care o reprezentare în justiție este asigurată de către un consilier juridic din interiorul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean, unitatea administrativ-teritorială are dreptul de a beneficia de o acoperire a cheltuelilor de judecată stabilite în baza hotărârii instanței de judecată.
La ședința de constituire a consiliilor locale pot să participe prefectul ori reprezentantul său, dar și primarul, chiar dacă procedura de validare a mandatului acestuia încă nu a fost finalizată. Consiliul local care exercită atribuțiile ce privesc cadrul de organizare și funcționare a aparatului de specialitate al primarului, adoptă, la propunerea primarului și în condițiile legii, înfințarea, organizarea și statutul de funcții din interiorul aparatului de specialitate al primarului, ale serviciilor publice de interes local, ale instituțiilor, dar și reorganizarea și statutul de funcții ale regiilor autonome de interes local; totodată, la propunerea primarului consiliul local aprobă bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Coniliul local, la propunerea primarului aprobă documentațiile tehnico-economice pentru lucrările de investiții de interes local, precum și contractarea și/sau garantarea împrumuturilor, precum și contractarea de datori publică locală prin emiterea de titluri de valoare, în numele unității administrativ-teritoriale în condițiile legii. Consiliul local poate solicita informări și rapoarte de la primar sau viceprimar.
PRIMARUL, FUNCȚIONAREA ȘI DIZOLVAREA CONSILIULUI LOCAL
La convocarea primarului, consiliul local se întrunește în ședințe ordinare, lunare; la cererea primarului sau a cel puțin unei treimi din numărul membrilor consiliului, consiliul local se poate întruni și în ședințe extraordinare.
Primarul asigură, traducerea în limba română, în consiliile locale în care consilieri locali aparțin unei minorități naționale ce reprezintă cel puțin o cincime din numărul total, iar la ședințele de consiliu se poate folosi și limba maternă.
Primarului i se comunică, și de îndată și prefectului, de către secretarul unității administrativ-teritoriale, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la data adoptării, hotărârile consiliului local.
Primarul este obligat ca, să pună la cererea consilierilor locali, la dispoziția acestora, informațiile necesare în vederea îndeplinirii mandatului, în termen de 10 zile lucrătoare, prin intermediul secretarului și al aparatului de specialitate.
În cazul satelor care nu au consilieri locali aleși în consiliile locale, pe perioada mandatului consiliului local, într-o adunare sătească, convocată cu cel puțin 15 zile înainte de primar, este ales un delegat sătesc, în prezența primarului sau a viceprimarului și a minimum doi consilieri desemnați prin hotărârea consiliului local.
La inițiativa primarului, consiliile locale pot organiza comisii speciale de analiză și verificare, pe perioadă determinată.
Poate să sesizeze instanța de contencios administrativ cu privire la dizolvarea consiliului local, atât primarul, viceprimarul, dar și secretarul unității administrativ-teritoriale, prefectul sau orice altă persoană. Primarul va rezolva problemele curente ale comunei, orașului sau municipiului, competențe și atribuții ce îi revin, potrivit legii, până la constituirea noului consiliu local.
PRIMARUL ȘI ADMINISTRATORUL PUBLIC
Primarul poate propune consiliului local înfințarea funcției de administrator public, în limita numarului de posturi aprobate, la nivelul comunelor și orașelor. Tot primarul face numirea (se face pe bază de concurs) și eliberarea din funție a administratorului public, în baza unor proceduri și atribuții specifice sau a unor criterii, aprobate de consiliul local.
Primarul încheie un contract de management cu administratorul public, oferindu-i posibilitatea îndeplinirii unor atribuții de coordonare a aparatului de specialitate ori a serviciilor publice de interes local. În cerințele prezentei legi primarul poate să delege, o calitate de ordonator principal de credite, către administratorul public.
PRIMARUL ȘI ACTELE AUTORITĂȚILOR ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE ȘI COMUNICAREA ACESTORA
Prefectului județului, i se comunică în mod obligatoriu dispozițiile emise de către pimar, în cel mult 5 zile lucrătoare de la semnarea lor.
Primarului unității administrativ-teritoriale, îi sunt comunicate în mod obligatoriu hotărâri ale consiliului local.
Sunt supuse controlului de legalitate al prefectului în conformitate cu prevederile legale care reglementează activitatea sa: hotărârile consiliului județean, hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului.
Secretarii unităților administrativ-teritoriale, privind relația dintre consiliul local și primar, respectiv consiliul județean și președintele acestuia, precum și între aceștea și prefect, asigură gestionarea procedurilor administrative; organizează arhiva și evidența statistică a hotărârilor consiliului local și a dispoziției primarului; alte atribuții prevăzute de lege sau însărcinări date de primar.
Pentru a asigura îndeplinirea atribuțiilor de către secretarul primăriei sau, dupa caz, de către ofițerul de stare civilă delegat, primarul va urmări activitatea acesteia.
„ În relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice, atât române, cât și străine, dar și în justiție, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială.
O eșarfă în culorile drapelului național al României reprezintă un semn distinctiv al primarului.
În mod obligatoriu, eșarfa o va purtată, la solemnități, la ceremonii publice, recepții și la celebrarea căsătoriilor.
Prin hotărâre a Guvernului este stabilit modelul eșarfei.”
RAPORTUL PRIMARULUI CU ALTE AUTORITĂȚI PUBLICE
Primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică și conduce serviciile publice locale.
Din punct de vedere edilitar și gospodăresc, primarul ia măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localității și îl supune aprobării consiliului local asigurând respectarea prevederilor acestuia, precum și ale planurilor urbanistice zonale. Organizează evidența lucrărilor de construcții din localitate, asigură întreținerea și reabilitarea drumurilor publice, proprietatea localității, instalarea semnelor de circulație rutieră, desfășurarea normală a traficului rutier și pietonal, conform legii și exercită controlul asupra activităților din târguri, piețe, oboare, locuri și parcuri de distracții luând măsuri operative pentru buna funcționare a acestora.
Primarul împreună cu autoritățile locale și cetățenii trebuie să asigure o dezvoltare durabilă care înseamnă în primul rând asigurarea unei calități mai bune a vieții pentru toți, în prezent și pentru generațiile viitoare, înseamnă recunoașterea faptului că economia, mediul și bunăstarea socială sunt interdependente și anume faptul că un mediu afectat din punct de vedere calitativ va influența negativ, mai devreme sau mai târziu dezvoltarea economică și mai ales calitatea vieții fiecăruia dintre noi. Dezvoltarea durabilă înseamnă și asigurarea satisfacerii nevoilor de bază ale oamenilor: locuințe pentru toți, străzi mai sigure, locuri de muncă, servicii medicale de calitate, accesul la educație, accesul la informații. Toate acestea necesită o economie robustă, sănătoasă, capabilă să creeze mijloacele necesare satisfacerii acestor nevoi atât în prezent cât și în viitor.
Realizarea dezvoltării durabile trebuie să fie dezideratul oricărei administrații moderne și trebuie să se reflecte în pregătirea strategiilor locale de dezvoltare durabilă pentru a promova bunăstarea socială și economică și calitatea mediului în zonele de rezidență și astfel să contribuie la dezvoltarea durabilă a României.
Prin atributiile sale, primarul deține măsuri pentru a prevenii și limita urmările incendiilor, calamităților, catastrofelor, epidemiilor sau epizootiilor, alături de organele specializate ale statului. Urmărind acest scop se poate mobiliza populația, agenți economici și instituții publice din comună sau din oraș, acestea fiind obligate să execute măsuri stabilite în planurile de protecție și intervenție elaborate pe categori de dezastre.
Primarul va asigura o ordine publică și o liniște a locuitorilor, prin intermediul poliției, cu ajutorul jandarmeriei, al gardienilor publici, al pompierilor și unităților de protecție civilă, ce dețin obligația de a răspunde solicitărilor sale, în conformitate cu prevederile legale, îndrumă și supraveghează activitatea gardienilor publici, conform angajamentelor contractuale, decide măsurile respectând cerințele legii cu privire la organizarea și funcționarea adunărilor publice, decide măsuri prin care interzice ori suspendă spectacole, reprezentații sau a altor manifestări publice care sunt împotriva ordinii de drept ori aduce atingere bunelor moravuri, la ordinea și liniștea publică, verifică igiena și salubritatea localurilor publice și produselor alimentare scoase la vânzare pentru populație, cu ajutorul serviciilor de specialitate, decide măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localității și îl trimite spre aprobare consiliului local; asigură respectarea cerințelor planului urbanistic general, dar și ale planurilor urbanistice zonale, asigură corecta repartizare a locuințelor sociale în baza hotărârii consiliului local, asigură întreținerea și reabilitarea unor drumuri publice, proprietate a comunei ori a orașului, instalarea de semne de circulație, o desfășurare normală a traficului rutier și pietonal, în conformitate cu prezenta lege.
Odată cu integrarea în Uniunea Europeană, principala sursă de finanțare a programelor de dezvoltare o reprezintă fondurile europene. Diferite instanțe ale administrației naționale le consideră ca fiind una dintre soluțiile pentru depășirea situației de criză economică și financiară. Autoritățile locale (primăriile) sunt printre principalii beneficiari ai acestor fonduri.
Prin sprijinirea autorităților publice locale pentru cofinanțarea proiectelor cu finanțare din Fondurile Structurale prin programe guvernamentale, prin accesarea fondurilor europene și creșterea capacității autorităților publice locale de a accesa fonduri de finanțare, primăriile participă la asigurarea unor șanse egale pentru accesul de informare, cercetare și dezvoltare tehnologicã, educație și formare continuã a populației, în toate zonele țării.
Cu ajutorul fondurilor europene cât și a eventualelor finanțări guvernamentale se pot dezvolta numeroase domenii de acțiune:
INFRASTRUCTURA
• Înființare de drumuri noi, extinderea și îmbunătățirea rețelei de drumuri de interes local;
• Înființarea rețelei publice de apă (captare, stații de tratare, alimentare);
• Înființarea rețelei publice de apă uzată (canalizare, stații de epurare);
• Extinderea rețelei de joasă tensiune și a rețelei publice de iluminat;
• Înființarea rețelei publice locale de alimentare cu gaz;
• Investiții în stații de transfer pentru deșeuri, echipamente de colectare;
• Investiții în sistemul de irigații a terenurilor agricole;
• Investiții în regularizarea cursurilor râurilor în vederea protejării terenurilor agricole.
SERVICII PUBLICE
• Înființarea și dotarea serviciului local de voluntari pentru situații de urgență;
• Echipamente de salubrizare ale comunei;
• Eficientizarea colectării deșeurilor în comună;
• Transport public în comună;
• Modernizarea sistemului de iluminat public;
• Dezvoltarea serviciilor de asistență medico-socială adresate persoanelor cu probleme sociale;
• Modernizarea unităților sanitare publice de interes local;
• Modernizarea unităților de învățământ de la nivel local;
• Înființarea unui centru de îngrijire a persoanelor vârstnice;
• Eficientizarea sistemului de ajutoare sociale;
• Dezvoltarea infrastructurii culturale de la nivel local (cămine culturale, biblioteci, muzee, centre culturale).
AGRICULTURA, ZOOTEHNIA ȘI SILVICULTURA
• Dezoltarea unei industrii de procesare a produselor agricole din industria alimentară (lapte, fructe, legume);
• Sprijinirea inițiativelor de modernizare a exploatațiilor agricole în funcție de potențialul și necesitățile zonei (ferme de creștere a animalelor, investiții în sectorul vegetal: plantații de pomi fructiferi, plantații de fructe de pădure, ciupercării etc);
• Sprijinirea investițiilor în activități de procesare primară a produselor lemnoase;
• Amenajarea unor piețe agrozootehnice.
TURISMUL RURAL ȘI AGROTURISMUL
• Dezvoltarea infrastructurii turistice din zonă;
• Promovarea valorilor culturale și tradiționale din zonă;
• Mediatizarea obiectivelor turistice existente;
• Sprijinirea eforturilor de înființare de unități turistice;
• Parteneriate strategice cu agenții de turism;
• Fonduri private de vânătoare.
În calitatea sa de autoritate administrativă autonomă executivă, primarul este investit cu drepturi și obligații stabilite în vederea rezolvării treburilor publice locale.
Primarul nu deține competențe în nume propriu, ci în numele colectivității care l-a ales pentru realizarea autonomiei locale, și al statului, în numele căruia acționează ca reprezentant în comuna sau orașul unde a fost ales.
Primarul nu poate depăși sfera atribuțiilor sale prevazute de lage sau stabilite de consiliul local prin hotărârile sale întrucât acestea ar atrage sancțiunea anulării actelora sau măsurilor luate, ori chiar suspendarea sau demiterea sa din funcție.
Atribuțiile ce i-au fost conferite se exercită personal numai de către primar și în regim de autonomie, în calitatea sa de autoritate administrativă executivă unipersonală, delegarea acestor atribuții putându-se realiza numai în condițiile prevazute de lege.
CAPITOLUL III
RĂSPUNDEREA PRIMARULUI
SECȚIUNEA I
RĂSPUNDEREA PRIMARULUI ȘI RĂSPUNDEREA JURIDICĂ A PRIMARULUI
Primarul răspunde în fața consiliului local pentru buna funționare a administrației locale, acesta fiind șef al administrației publice locale.
Primarul, răspunde, după caz, contravențional, administrativ, civil sau penal pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin, în condițiile legii.
Răspunderea patrimonială a primarului față de comunitatea locală care l-a ales și care i-a acordat mandatul de reprezentare nu poate fi antrenată în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale reglementate de art. 254 alin. 1 din Codul muncii, pentru că atribuțiile acestuia nu derivă din încheierea și executarea unui contract de muncă.
Primarul răspunde politic în fața comunitații locale, acesta fiind ales al comunității locale, precum și consilierii locali, iar fiind funcționar public i se aplică toate formele răspunderii juridice, și anume răspunde material, administrativ ori penal, în condițiile legii.
Conform Legii nr. 69/1991 dispozițiile primarului, emise de către acesta pentru exercitarea atribuțiilor sale, devin executorii atunci când sunt aduse la cunoștiința persoanelor interesate.
Răspunderea juridică apare atunci când autoritățile ori funcționarii publici produc prejudicii sau tulbură bunul mers al activitații administrației, savârșesc abateri, vătămări ale drepturilor și intereselor legitime ale cetațenilor sau abuzuri de orice natură.
În lucrarea Dicționar de administrație publică, de A. P. Parlagi, răspunderea juridică apare definită ca fiind o formă a răspunderii funcționarului public pentru serviciu, în virtutea raporturilor de drept administrativ care există între administrația publică și acestea, ia îmbrăcând formele răspunderii administrative, civile (patrimoniale), disciplinare și penale.
Această definiție se referă la funcționarul public, limitându-i accepțiunea, din punct de vedere al autorului faptei, doar la acesta. În opinia mea, nu doar funcționarul public ar trebui luat în vedere, ci și un demnitar, un ales sau un numit, la nivel local sau central. Este deficitar modul în care răspunderea este menționată ca fiind o formă a răspunderii funționarului public, ceea ce nu este indicat a se realiza: definirea unui concept prin el însuși.
„ De aceea aprciăm că o definiție mai completă a raăpunderii juridice ar fi aceea că răspunderea juridică reprezintă situația juridică aparută în cazul în care titularul unei funcții sau demnități publice încalcă atribuțiile care îi revin, în baza raportului de drept public (constituțional sau administrativ) pe care îl are cu autoritatea sau instituția publică, săvârșind o abatere disciplinară, contravențională, producătoare de prejudicii materiale sau morale, ori o faptă penală.
Regimul juridic al răspunderii primarului este guvernat de principiul conform căruia în exercitarea atribuțiilor sale, primarul este ocrotit de lege, ceea ce nu exclude intervenția unor forme de răspundere. Articolul 61 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 prevede că primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică. Semnalăm și modificarea intervenită în anul 2012 în textul articolului 21 din lege, potrivit căreia, pentru apărarea intereselor unităților administrativ-teritoriale, primarul, respectiv președintele consiliului județean, atât în judecată ca reprezentant legal și nu în nume personal. Existența acestui principiu nu înseamnă faptul că primarul este exonerat de orice formă de răspundere. Prin art. 128 este înfăptuită o răspundere administrativă, o răspundere civilă, o răspundere contravențională ori o răspundere penală, în funcție de caz, către primar, consilieri, viceprimar, prefecți, subprefecți, secretari generali, dar și pentru personalul din cadrul aparatului propriu pentru faptele ce au fost săvârșite în desfășurarea atribuțiilor care le revin, în conformitate cu prevederile legale. Articolul 55 din Statutul aleșilor locali prevede că aleșii locali răspund, în condițiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin.
Comparând cele două texte, constatăm o anumită deosebire între ele, în sensul că în Legea privind statutul aleșilor locali nu este menționată raspunderea contravențională. Apreciăm că neconcordanța, în sensul în care noțiunea de răspundere administrativă include atât răspunderea disciplinară, cât și pe cea contravențională.
Se consacră două sancțiuni care sunt specifice unei răspunderi administrativ-disciplinare a primarului, în concret suspendarea din funcție și demiterea. În caz de suspendare ori de vacanță a postului, atribuțiile sale se îndeplinesc de către viceprimar, pânâ în momentul validării primarului care este nou ales.”
SECȚIUNEA II
SUSPENDAREA PRIMARULUI
„Este reglementată de către lege doar sub forma unei suspendări de drept, suspendarea din funcție a primarului, aceasta intervenind în cazul în care primarul a fost arestat preventiv.
Misiunea de a comunica prefectului asupra intervenției măsurii arestării preventive îi revine instanței de judecată, iar prefectul, prin ordin, constată o suspendare a mandatului.
Potrivit art. 72 în caz de vacanță a postului sau de suspendare, viceprimarul exercită de drept atribuțiile primarului. Dacă sunt mai mulți viceprimari, consiliul local desemnează, prin vot secret pe cel ce va exercita funcția de primar și va desemna un consilier local care va îndeplini, temporar, atribuțiile primarului.
În cazul în care sunt suspendați primarul și viceprimarul consiliul local deleagă un consilier local care să îndeplinească atribuțiile primarului și pe ale viceprimarului.
Suspendarea ține până la momentul încetării situației care a atras-o, iar dacă primarul a fost gasit nevinovat, are dreptul, în conformitate cu prevederile legale la plata salariilor ce corespund perioadei în care a fost suspendat.”
SECTIUNEA III
CONCLUZII ȘI PROPUNERI DE LEGE FERENDĂ
„ Primarul reprezintă acea autoritate a administrației publice locale care realizează, alături de consiliul local, autonomia locală la nivel de comună, de oraș, de subdiviziune administrativ-teritorială a municipiilor și de municipii.”
Alegerea primarului, precum și cea a consiliului local, se face prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, fie că este vorba de mediul rural sau urban.
Municipiile reședință de județ, au un primar și doi viceprimari, în timp ce comunele, orașele și municipiile au câte un primar și un vice primar, aleși în condițiile legii.
Primarului este ales cu respectarea următoarelor cerințe:
• Să dețină drept de vot;
• Să aibă 23 de ani împliniți până în ziua alegerilor;
• Să aibă locul domiciliului în unitatea administrativ-teritorială unde urmează să fie aleși;
• Să nu aibă interzicerea de a se asocia în partide politice;
Validarea alegerii primarului se face de către un judecător desemnat de președintele judecătoriei în a cărei rază teritorială se afla comuna sau orașul, în termen de 20 de zile de la data alegerilor, în camera de consiliu.
„ Mandatul primarului este de patru ani și se exercită până la depunerea jurământului de primarul nou-ales, el poate fi prelungit, la fel ca și în cazul Parlamentului sau al Președintelui Republicii, prin lege organică, numai în două, situații cu totul excepționale:
• În caz de război;
• În caz de catastrofă [ art. 72 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 ].”
Durata mandatului reprezintă vechime în muncă și în specialitatea studiilor absolvite; iar viceprimarul își păstrează statutul de consilier local, fără a se bucura de indemnizația aferentă acestui statut, pe durata exercitării mandatului.
Mandatul primarului mai poate înceta și în cazul în care i se cere expres acest lucru de către locuitorii comunității, iar rezultatul referendumului organizat potrivit legii, îi este nefavorabil.
Legea Nr. 215 din 23 aprilie 2001, Republicată, Legea administrației publice locale, art. 63, Act de bază: Legea nr.215/2001, Republicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 sin 20 februarie 2007 prevede în:
Primarul poate îndeplinii categorii speciale de atribuții și anume:
a) Atribuții ce sunt exercitate în calitatea de a reprezenta statul;
b) Atribuții cu referire la relația cu consiliul local;
c) Atribuții cu referire la bugetul local;
d) Atribuții ce privesc serviciile publice asigurate cetățenilor;
e) Alte atribuții care sunt stabilite prin lege.
În exercitarea atribuțiilor sale, primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual.
Funcția de primar a fost reglementată pentru prima dată , în țara noastră, prin art. 83 din Legea Comunelor nr. 394/1864 potrivit căreia alegătorii comunei împreună cu membrii Consiliului, aleg primarul comunei, prefectul aprobând această alegere.
Prin legea din 1874 Guvernul numește direct primarul comunelor rurale. Legea pentru unificarea administrativă din 1925, Legea pentru organizarea administrației locale din 1929, precum și art.10-18 din Legea administrativă din 14 august 1938, cuprinde reglementări cu privire la funcția de primar.
Modificarea Legii nr. 215/2001 prin Legea nr. 286/2006 privește titulatura aparatului de specialitate, anterior fiind alocat consiliului local, actualmente fiind vorba despre aparatul de lucru al primarului, sesizând în literatura de specialitate încă de la apariția Legii nr. 215/2001 o claritate benefică.
Conform dispozițiilor art. 66-69 din Legea nr. 215/2001, vizând strict autonomia locală, atribuim primarului trei categorii de sarcini:
a) De reprezentare;
b) De executiv al consiliului local;
c) De șef al administrației locale și al aparatului.
Legea nr. 195/2006 definește competența delegată în art. 2 lit. d, ca reprezentând atribuțiile acordate prin lege autorităților administrației publice locale, deci și primarului, împreună cu resursele financiare corespunzătoare, de către autoritățile publice centrale, pentru a le exercita în numele și în limitele stabilite de către acestea.
Prin Legea nr. 215/2001, cât și prin reglementările special, în baza raportului administrativ de coordonare, autoritățile administrației publice centrale ale statului (începând cu Guvernul care asigură coordonarea întregii administrații publice, dar și organele administrației publice centrale de specialitate cu competențe în domeniile de abilitare a primarului) pot exercita un control specializat asupra actelor administrative emise de primar în exercitarea atribuțiilor delegate, dispunând modificarea, suspendarea sau revocarea (anularea) acestor acte.
Primarul acordă sprijin și dispune măsurile necesare pentru aplicarea ordinelor și instrucțiunilor cu caracter normativ ale miniștrilor, ale prefectului, ale celorlalți conducători ai autoritaților administrației publice centrale, precum și a hotărârilor consiliului județean în condițiile legii.
În concluzie, o foarte mare importanță o are instituția primarului în cadrul administrației romanești odată cu realizarea principiului descentralizării, pe fondul integrării efective în Uniunea Europeană, dar și primarul, deoarece îndeplinește o funcție de autoritate publică, asigurând respectarea prevederilor Constituției, punerea în aplicare a legilor, decretelor Președintelui României, respectarea drepturilor și libertaților fundamentale ale cetățenilor , a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local.
BIBLIOGRAFIE
Tratatul de la Lisabona, Volumul 2007;
Constituția României din anul 2003, Revizuită;
Alexandru I. ș.a., Drept administrativ, Editura Omnia, Brașov,1999;
Alexandru I., Tratat de administrație publică, Editura Universul Juridic București, 2008;
Iorgovan A., Tratat de drept administrativ, Volumul I, II , Ediția 4, Editura All Beck, Anul 2005;
Iovănaș, Drept Admnistrativ, Editura Servo-Sat, Arad, 1997;
Nedelcu M. I., Drept Administrativ și elemente de știința administrației, Editura Universul Juridic, București, 2009;
Negoiță A., Știința administrației de Stat, Editura Didactică și Pedagogică, București,1997;
Negoiță A., Drept administrativ și elemente de știința administrative, Editura Didactică și Pedagogică, București,1981;
Prisăcaru V., Tratat de drept administrativ, Editura All, Ediția a II-a revizuită și adăugită, București 1996;
Rusu I., Drept administrativ, Editura Lumina Lex, Anul 2001;
Vedinaș V., Drept administrativ, Ediția a IX-a Revizuită și actualizată, Curs Universitar, Editura Universul Juridic, Anul 2015;
Legea 215/2001 privind Administrația Publică;
Legea 340/2004 privind Instituția Prefectului;
Legea 554/2004 republicată privind Contenciosul Administrativ;
Legea Nr. 188 din 8 decembrie 1999, Republicată privind Statutul funcționarilor publici.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Institutia Primarului (ID: 116834)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.