Institutia Prefectului Ue
Cuprins
pag.
Introducere……………………………………………………………………………………………………….. 1
Capitolul 1. Uniunea Europeană între trecut și prezent ……………………………………….. 3
Scurt istoric al Uniunii Europene……………………………………………………………………3
Extinderea Uniunii Europene……………………………………………………………………….. 4
Capitolul 2. Extinderea Uniunii Europene spre Est – aderarea României………………..7
2.1. Cronologia relațiilor României cu Uniunea Europeană………………………………………….7
2.2. Cadrul instituțional al raporturilor României cu Uniunea Europeană……………………….9
2.3. Acquis-ul comunitar……………………………………………………………………………………….10
2.4. Asistența comunitară……………………………………………………………………………………..12
2.5. Revizuirea Parteneriatului pentru Aderare și încheierea negocierilor cu Uniunea Europeană…………………………………………………………………………………………………………….14
2.6. Beneficii și costuri ale aderării României la Uniunea Europeană………………………….17
Capitolul 3. Integrarea europeană și Administrația publică………………………………….20
3.1. Obiectul și definirea administrației publice………………………………………………………..20
3.2. Perspective asupra administrației publice…………………………………………………………21
3.3. Principiile administrației publice……………………………………………………………………….22
3.4. Funcțiile administrației publice…………………………………………………………………………23
3.5. Prevederi referitoare la administrația publică conținute în documentele ce definesc relațiile dintre România și Uniunea Europeană…………………………………………………………. 24
Capitolul 4. Impactul integrării asupra administrației publice………………………………..25
4.1. Prevederi ale Uniunii Europene referitoare la administrația publică………………………..27
4.2. Reforma administrației publice…………………………………………………………………………..27
4.3. Înființarea, organizarea sau reorganizarea structurilor administrative……………………..29
4.4. Schema instituțională a procesului de reformă în administrația publică…………………..33
4.5. Sprijinul Uniunii Europene pentru Reforma în administrația publică………………………..35
Capitolul 5. Integrarea europeană și Instituția Prefectului din județul Timiș……………38
5.1. Prevederi legislative referitoare la Instituția Prefectului…………………………………………38
5.2. Aparatul propriu de specialitate al prefectului………………………………………………………39
5.3. Implementarea Reformei în administrația publică Timiș………………………………………..40
5.3.1. Strategia de modernizare a Prefecturii județului Timiș………………………………………..42
5.3.2. Atragerea tinerilor care vor să se specializeze în administrația publică…………………44
5.3.3. Stimularea abilităților de elaborare și implementarea de proiecte………………………..44
5.3.4. Perfecționarea personalului din administrație……………………………………………………47
5.3.5. Activități de informare și consultanță……………………………………………………………….48
5.3.6. Acțiuni legate de diseminarea informațiilor privind Programul SAPARD……………….52
5.4. Monitorizarea aplicării acquis-ului comunitar……………………………………………………….53
5.5. Raportul dintre Instituția Prefectului și societatea civilă…………………………………………54
5.6. Implicarea în manifestări dedicate Europei…………………………………………………………56
Concluzii……………………………………………………………………………………………………………..58
Anexa 1……………………………………………………………………………………………………………….63
Anexa 2……………………………………………………………………………………………………………….74
Anexa 3……………………………………………………………………………………………………………….81
Bibliografie………………………………………………………………………………………………………….84
=== Instituţia Prefectului UE ===
Cuprins
pag.
Introducere……………………………………………………………………………………………………….. 1
Capitolul 1. Uniunea Europeană între trecut și prezent ……………………………………….. 3
Scurt istoric al Uniunii Europene……………………………………………………………………3
Extinderea Uniunii Europene……………………………………………………………………….. 4
Capitolul 2. Extinderea Uniunii Europene spre Est – aderarea României………………..7
2.1. Cronologia relațiilor României cu Uniunea Europeană………………………………………….7
2.2. Cadrul instituțional al raporturilor României cu Uniunea Europeană……………………….9
2.3. Acquis-ul comunitar……………………………………………………………………………………….10
2.4. Asistența comunitară……………………………………………………………………………………..12
2.5. Revizuirea Parteneriatului pentru Aderare și încheierea negocierilor cu Uniunea Europeană…………………………………………………………………………………………………………….14
2.6. Beneficii și costuri ale aderării României la Uniunea Europeană………………………….17
Capitolul 3. Integrarea europeană și Administrația publică………………………………….20
3.1. Obiectul și definirea administrației publice………………………………………………………..20
3.2. Perspective asupra administrației publice…………………………………………………………21
3.3. Principiile administrației publice……………………………………………………………………….22
3.4. Funcțiile administrației publice…………………………………………………………………………23
3.5. Prevederi referitoare la administrația publică conținute în documentele ce definesc relațiile dintre România și Uniunea Europeană…………………………………………………………. 24
Capitolul 4. Impactul integrării asupra administrației publice………………………………..25
4.1. Prevederi ale Uniunii Europene referitoare la administrația publică………………………..27
4.2. Reforma administrației publice…………………………………………………………………………..27
4.3. Înființarea, organizarea sau reorganizarea structurilor administrative……………………..29
4.4. Schema instituțională a procesului de reformă în administrația publică…………………..33
4.5. Sprijinul Uniunii Europene pentru Reforma în administrația publică………………………..35
Capitolul 5. Integrarea europeană și Instituția Prefectului din județul Timiș……………38
5.1. Prevederi legislative referitoare la Instituția Prefectului…………………………………………38
5.2. Aparatul propriu de specialitate al prefectului………………………………………………………39
5.3. Implementarea Reformei în administrația publică Timiș………………………………………..40
5.3.1. Strategia de modernizare a Prefecturii județului Timiș………………………………………..42
5.3.2. Atragerea tinerilor care vor să se specializeze în administrația publică…………………44
5.3.3. Stimularea abilităților de elaborare și implementarea de proiecte………………………..44
5.3.4. Perfecționarea personalului din administrație……………………………………………………47
5.3.5. Activități de informare și consultanță……………………………………………………………….48
5.3.6. Acțiuni legate de diseminarea informațiilor privind Programul SAPARD……………….52
5.4. Monitorizarea aplicării acquis-ului comunitar……………………………………………………….53
5.5. Raportul dintre Instituția Prefectului și societatea civilă…………………………………………54
5.6. Implicarea în manifestări dedicate Europei…………………………………………………………56
Concluzii……………………………………………………………………………………………………………..58
Anexa 1……………………………………………………………………………………………………………….63
Anexa 2……………………………………………………………………………………………………………….74
Anexa 3……………………………………………………………………………………………………………….81
Bibliografie………………………………………………………………………………………………………….84
Listă abrevieri
Art. – Articol
Alin. – Aliniat
A.E.L.S. – Asociația europeană a liberului schimb
A.N.F.P. – Agenția Națională a Funcționarului Public
B.C.R. – Banca Comercială Română
C.E.C.O. – Comunitatea Economică a Cărbunelui și Oțelului
C.E. – Comunitatea Europeană
C.E.E. – Comunitatea Economică Europeană
EURATOM – Comunitatea Europeană a Energiei Atomice
F.E.D.R. – Fondul european de dezvoltare regională
F.E.O.G.A – Fondul european de organizare și garantare agricolă
G.A.T.T. – Acordul General pentru tarife și comerț
H.G. – Hotărâre de Guvern
I.N.A. – Institutul Național de Administrație
I.S.P.A. – Instrument pentru politica Structutală de preaderare
M.A.I. – Ministerul Administrației și Internelor
M.A.P.D.R. – Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale
M.Of. – Monitorul Oficial
O.U. – Ordonanță de urgență
P.A.C. – Politica Agricolă Comună
PHARE – Polonia și Ungaria Ajutor pentru reconstrucția economiei
SAPARD – Program Special de dezvoltare Agricolă și Rurală
T.C.E. – Tratatul instituind Comunitatea Europeană
U.E. – Uniunea Europeană
Introducere
După decembrie 1989, unul dintre obiectivele fundamentale ale politicii externe a României, constant afirmat de către majoritatea guvernelor post revoluționare, l-a constituit integrarea țării nostre în structurile Uniunii Europene.
Administrația publică reprezintă responsabilitatea autorităților publice față de interesul general al societății. România, în procesul de aderare la Uniunea Europeană a trebuit să se alinieze la acest start cu întreg aparatul său legislativ, astfel încât administrația ar trebui să fie cel mai pregătit domeniu pentru aderare.
Reforma administrație publice a apărut ca o necesitate după decembrie 1989. Transformarea profundă a administrației din România, de la perimata administrație de stat, supusă mecanismelor de tip centralist, la o modernă și eficientă administrație publică, aflată în slujba cetățeanului, s-a impus ca un imperativ al consolidării statului de drept.
Această lucrare își propune să prezinte nivelul administrației publice în procesul de aderare la Uniunea Europeană.
În primul capitol am descris modul în care a luat ființă Uniunea Europeană, precum și motivele care au stat la baza extinderilor Uniunii de-a lungul timpului. Am prezentat care sunt țările membre ale Uniunii și perioada în care ele au aderat.
Capitolul 2 al lucrării, intitulat „Extinderea Uniunii Europene spre Europa de Est – aderarea României” aduce în prim plan cronologia relațiilor României cu Uniunea Europeană, precum și cadrul instituțional în care au loc relațiile țării noastre cu U.E. Am arătat totodată eforturile pe care trebuie să le facă țara noastră în procesul de aderare, modul în care se transpune acquis-ul comunitar în legislația românească.
În acest proces de aderare la Uniunea Europeană România nu ar fi putut face față fără ajutorul Uniunii și al Statelor Membre ale acesteia, astfel încât am considerat necesar să prezint într-un subcapitol asistența acordată de Uniunea Europeană țării noastre, atât din punct de vedere financiar, cât și tehnic.
Așa cum orice proces implică costuri și beneficii, și procesul de aderare al României la Uniunea Europeană prezintă beneficii, dar și unele costuri pe care trebuie să ni le asumăm fiecare dintre noi. Am prezentat aceste beneficii și costuri în subcapitolul 6, din capitolulul al doilea al acestei lucrări.
Capitolul 3 al lucrării s-a dorit a fi o prezentare a administrației publice în general, ce înseamnă administrația publică și cum se implică această instituție a statului în relațiile cu cetățenii.
Integrarea României în structurile comunitare nu se poate face fără a avea o administrație de nivel comunitar. În capitolul 4 am prezentat care sunt prevederile comunitare asupra administrației publice și ce implică reforma administrației văzută prin procesul de aderare la spațiul comunitar.
Capitolul 5 este o prezentare a Instituției Prefectului și am luat ca studiu de caz Prefectura Timiș. Am arătat care sunt punctele forte ale acestei instituții și cum se face reforma administrativă în Prefectura Timiș.
Capitolul 1. Uniunea Europeană între trecut și prezent
1.1. Scurt istoric al Uniunii Europene
Multă vreme, ideea de Uniune a Europei s-a confundat cu cea de organizare a lumii. Această asimulare apare la majoritatea precursorilor „ideii europene”. Proiectele lor europene nu reflecta conștientizarea unui regionalism european, ci exprimau dorința unei organizații internaționale de securitate colectivă.
La 9 mai 1950, Robert Schumann lansa declarația prin care propunea crearea unei Piețe comune a cărbunelui și oțelului, care să fie condusă potrivit metodelor supranaționale ce implicau o ruptură față de schemele tradiționale ale relațiilor statale. Instaurarea acestei piețe a constituit un prim pas înaintea dezvoltării ulterioare. Planul Schumann a fost acceptat de Germania, Italia, Belgia, Olanda și Luxembourg, punând astfel bazale primei Comunități Europene cea a Cărbunelui și Oțelului (C.E.C.O.).
Semnarea Tratatelor de la Roma a urmat Conferinței de la Messina din 1 – 3 iulie 1953, a miniștrilor de externe, când cele 6 state, semnatare ale Tratatului de la Paris, constituind C.E.C.O. au hotărât extinderea sistemului și la alte domenii economice, armonizarea politicilor sociale și organizarea unei piețe nucleare comune. Astfel, la 25 martie 1957, la Roma, au fost semnate 2 Tratate, prin care s-a instituit, pe de o parte, Comunitatea Economică și Europeană (C.E.E.) și, pe de altă parte, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom).
Actul Unic European din 1986 marchează o nouă etapă în procesul de realizare a pieței interne comunitare și a relansat acțiunea comunitară, constituind un moment foarte important al istoriei Uniunii Europene.
Deși realizarea pieței unice a fost prevăzută în tratatele originare ale C.E., progresul a fost lent. Acest lucru s-a schimbat odată cu intrarea în vigoare a A.U.E., care evidenția voința statelor membre de lărgire a Uniunii Europene.
Uniunea Europeană instituită prin Tratatul de la Maastricht (intrat în vigoare în 1993), completat cu Tratatul de la Amsterdam (1997) și de la Nisa (2001) are printre obiectivele majore afirmarea sa pe scena internațională, în special prin punerea în practică a unei politici externe și de securitate comune, inclusiv dezvoltarea în timp a unei politici de apărare care ar putea conduce, la momentul potrivit la o apărare comună.
Proiectul de Constituție al U.E. este cel care înlocuiește printr-un text unic, din motive de celeritate și claritate, ansamblul tratatelor existente. Acesta este structurat în 4 părți:
– prima parte conține dispoziții, care definesc Uniunea Europeană, obiectivele sale, competențele acesteia, procedurile decizionale și instituțiile Uniunii;
– Carta drepturilor fundamentale, proclamată solemn de către Consiliul European de la Nisa, în anul 2000, a fost încorporată în Proiectul de Constituție europeană;
– a treia parte are în vedere politicile și acțiunile Uniunii și preia un număr important din dispozițiile tratatelor actuale;
– ultima parte conține clauzele finale, printre care procedurile de adoptare și de revizuire a acestei Constituții.
Proiectul de Constituție este în proces de ratificare de către Statele Membre.
1.2. Extinderea Uniunii Europene
De la conceptul de Comunitate a cărbunelui și oțelului, anunțat de Robert Schumann, la 9 mai 1950, Comunitățile Europene s-au extins treptat. Extinderea pornește de la cele 6 state fondatoare și înregistrează mai multe etape evolutive, ajungând la 9, 10, 12, 15, 25 de state membre și în perspectivă, odată cu aderarea României și Bulgariei, la 27 de state.
După adoptarea de către Statele Membre a unei poziții comune, în anul 1970, negocierile de aderare cu statele candidate la aderare (Marea Britanie, Irlanda, Danemarca și Norvegia) s-au putut deschide. Aceste negocieri au dus, la 22 ianuarie 1972, la semnarea unui Tratat de aderare. Norvegia a decis să nu ratifice Tratatul de aderare, ca urmare a rezultatului negativ al referendumului consultativ. Celelalte trei state devin membre, începând cu 1 ianuarie 1973.
Prin semnarea Tratatului de aderare, în anul 1981, dintre Grecia și Comunitățile europene, numărul statelor membre se ridică la 10, pentru ca în anul 1986, acestea să fie în număr de 12 prin aderarea Spaniei și a Portugaliei.
Următoarea extindere a avut loc în anul 1995, când Austria, Finlanda și Suedia devin membre ale Comunității europene. Norvegia a respins pentru a doua oară, prin referendum, în 1994, aderarea la Uniunea Europeană.
Extinderea cea mai substanțială a avut loc la 1 mai 2004 când au aderat ca membre cu drepturi depline: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria.
Procesul de extindere continuă cu România și Bulgaria, care sunt preconizate să adere la 1 ianuarie 2007.
În anul 2005 au început negocierile pentru deschiderea Acordului de aderare între Uniunea Europeană și Turcia și Croația.
Trebuie precizat că Austria, care deține Președinția Comisiei Europene, și-a manifestat la începutul acestui an dorința de a se închide pentru moment negocierile cu alte state care doresc deschiderea negocierilor de aderare.
Capitolul 2. Extinderea Uniunii Europene spre Estul Europei – aderarea României
2.1 Cronologia relațiilor României cu Uniunea Europeană
Primele relații oficiale între România și, pe atunci, Comunitatea Economică Europeană au fost instituite, în anul 1967, prin inițierea negocierilor pentru încheierea unei serii de acorduri tehnico-sectoriale privind anumite produse agroalimentare, respectiv brânzeturi, ouă, carne de porc. Aceste acorduri au urmărit, pe de o parte, scutirea de taxe suplimentare a produselor românești, iar pe de altă parte, obligarea părții române să respecte un anumit nivel al prețurilor pentru a nu se crea dificultăți pe piața Statelor Membre.
Țara noastră a încheiat în 1976 Acordul privind comerțul cu produse textile, pe baza reglementărilor cuprinse în Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT). Conform înțelegerii, părțile stabileau un nivel al exporturilor de produse textile românești în C.E.E.. Acorduri similare au fost încheiate ulterior cu Bulgaria, Polonia și Ungaria.
În anul 1978 a fost încheiată Convenția privind comerțul cu cărbune și produse metalurgice, în special oțel. Prin această convenție au fost stabilite cadrul exportului românesc al acestor mărfuri, precum și normele de conduită pentru exportatorii români pe piața Statelor Membre .
Acordul privind comerțul cu produsele industriale, altele decât cele textile a intrat în vigoare în anul 1981. A fost înființată Comisia Mixtă România – C.E.E., prin care România a recunoscut de jure Comunitatea Economică Europeană ca subiect de drept internațional.
Negocierile pentru încheierea acordului privind cooperarea economică și comercială între România și C.E.E. au început în 1984, însă, din cauza situației politice din România, aceste negocieri au fost întrerupte și reluate abia în 1990, când a fost semnat Acordul privind comerțul și cooperarea comercială și economică notificat de România în martie 1991 și intrat în vigoare la 1 mai 1991.
După ce, în anii 1988-1989, o parte din țările din Europa Centrală și de Est, și-au exprimat intenția de schimbare prin trecerea la o democrație pluripartită și la economia liberă de piață, la inițiativa Grupului celor 7 țări puternic industrializate s-a propus înființarea unui program financiar de ajutorare a acestora. El a stat la baza actului normativ adoptat de Consiliul Comunității Europene din 1989, prin care a fost creat programul PHARE, ce a fost extins și pentru România în anul 1991, concentrându-se asupra dezvoltării politicii în domeniul resurselor umane, a ocupării forței de muncă, dezvoltării economice a sectorului particular, reformei instituționale și sprijinirii societății civile în ansamblu.
În perioada 1991-1996, România a beneficiat de un volum de 811 milioane ECU, sprijin din partea Uniunii Europene. La 9 septembrie 1996, au fost semnate alte două documente privind asistența PHARE în România: Programul indicativ multianual 1996-1999, în valoare de 550 milioane ECU și Programul operațional, ambele destinate îmbunătățirii infrastructurii și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, precum și dezvoltării sociale și regionale.
Pentru perioada 2000-2006 a fost prevăzută, prin Programul PHARE, alocarea către România a unei sume de 242 milioane euro anual.
Dezvoltarea relațiilor României cu Comunitățile Europene a fost marcată de încheierea Acordului European de Asociere între România, Comunitățile Europene și Statele Membre ale acestora, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat de România în anul 1993 și intrat în vigoare la 1 februarie 1995, având ca obiectiv fundamental pregătirea aderării României la U.E.
Acesta a stabilit baza legală pentru desfășurarea dialogului politic, cooperarea economică, socială, financiară și culturală și pentru extinderea relațiilor comerciale, fiind totodată un instrument juridic internațional multilateral, cu perioadă de valabilitate nelimitată, acoperind domenii ce țin atât de competența U.E., cât și a Statelor Membre.
Evoluțiile recente în relațiile bilaterale arată că România a continuat să implementeze Acordul European și a contribuit la funcționarea eficientă a diverselor instituții implicate. Ponderea deținută de Comunitatea Europeană în comerțul exterior al României s-a stabilizat la un nivel ridicat.
2.2 Cadrul instituțional al raporturilor României cu U.E.
Acordul de asociere a creat un cadru instituțional general al raporturilor dintre România și UE, nu numai economice și comerciale, dar, mai ales, politice și juridice. La nivel politic, prin Comitetul de Asociere România-UE și Comitetul Parlamentar mixt, iar la nivel tehnic, prin Comitetul de Asociere și cele opt subcomitete de asociere cu competențe sectoriale, și anume: agricultura și pescuitul; piața internă; comerțul, industria și produsele C.E.C.O.; probleme economice și monetare, libera circulație a capitalurilor și statistica; inovațiile; transportul, mediul înconjurător și energia; dezvoltarea regională, ocuparea forței de muncă și politica socială; controlul vamal, impozitarea și combaterea traficului de droguri și a spălării banilor.
Acordul de Asociere se aplică tuturor categoriilor de mărfuri, cu excepția produselor agricole și vinurilor care fac obiectul unor acorduri separate. Acesta nu are însă numai dispoziții comerciale, ci se referă și la celelalte dimensiuni ale relației cu Comunitățile Europene: măsuri de liberalizare a circulației forței de muncă, a serviciilor și a dreptului de stabilire, armonizare legislativă și asistență financiară din partea Comunităților.
În luna iunie 1995, România a depus, împreună cu cererea de aderare la U.E., și Strategia națională de pregătire a aderării României la UE, care încearcă să ofere câteva soluții privind modul de ridicare la nivelul standardelor europene a diferitelor sectoare, iar în iunie 1997, la Amsterdam, Comisia Europeană a lansat documentul „Agenda 2000-2006” în care include și Opinia Comisiei privind cererile de aderare a 10 țări central și est-europene, printre care și România.
Răspunsul României la chestionarul Comisiei Europene privind pregătirea avizului asupra cererii de aderare la Uniunea Europeană a fost depus la Bruxelles la 25 iulie 1996.
Procesul de lărgire al U.E. a fost lansat oficial în martie 1998, iar în noiembrie 1998 a fost publicat primul Raport Anual al Comisiei Europene cu privire la cererile de aderare la U.E.
România a înaintat Programul Național de Aderare la Uniunea Europeană în iunie 1999, iar în octombrie 1999 a fost publicat cel de-al doilea Raport Anual al Comisiei Europene asupra progreselor înregistrate de țările candidate, printre care și România, în pregătirea pentru aderare la UE. Pe baza Rapoartelor anuale de țară întocmite de C.E., Consiliul European de la Helsinki a decis în decembrie 1999 să se deschidă negocierile de aderare cu încă 6 țări candidate, între care și România.
Cu această ocazie, Consiliul a reafirmat faptul că toți candidații vor fi apreciați pe baza acelorași criterii și potrivit performanțelor proprii, dar, pentru a face procesul mai cuprinzător a marcat o nuanțare față de poziția Consiliului European de la Luxemburg, și anume: pentru începerea negocierilor este necesar să se îndeplinească numai criteriile politice, celelalte criterii urmând a fi îndeplinite până la aderare.
În cadrul reuniunii Consiliului UE pentru Afaceri Generale au fost deschise la Bruxelles, la 15 februarie 2000, Conferințele Interguvernamentale de începere a negocierilor de aderare cu următoarele 6 state candidate.
Progreselor înregistrate de țările candidate, printre care și România, în pregătirea lor pentru aderare, au fost consemnate la 8 martie 2000 în cel de-al treilea Raport Anual al Comisiei Europene, iar în noiembrie 2001 a fost publicat cel de-al patrulea Raport Anual al Comisiei Europene.
Pentru a răspunde cerințelor europene Guvernul României a adoptat Strategia Economică pe Termen Mediu, pe care a prezentat-o în cadrul reuniunii Consiliului de Asociere România – U.E., la 20 martie 2000, iar, în mai 2000, a adoptat Programul Național de Aderare la Uniunea Europeană, precum și Planul de Activitate și Cadrul Macroeconomic.
La 28 martie 2000, în cadrul Conferinței Interguvernamentale România – U.E. au fost demarate negocierile tehnice de aderare, la nivelul adjuncților șefilor de delegații participante la negocieri.
2.3 Acquis-ul comunitar
Aderarea la UE presupune, în primul rând, adoptarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului comunitar, care reprezintă întreaga legislație primară și derivată, ca și ansamblul politicilor și instituțiilor create pentru a asigura aplicarea, respectarea și dezvoltarea corespunzătoare și continuă a acestei legislații.
Principiul fundamental al U.E. este că cea mai mare parte a acquis-ului nu este negociabilă, de vreme ce el constituie esența însăși a construcției comunitare. Majoritatea acquis-ului trebuie preluat ca atare de statul candidat, negociindu-se doar modul și perioada în care se aplică acesta.
Din considerente de ordin practic, pentru o desfășurare mai riguroasă a negocierilor pentru aderare, încă de la prima extindere a Uniunii Europene, acquis-ul comunitar a fost structurat în 31 de capitole, reprezentând domenii de aplicare și fiind deschise succesiv negocierii :
Negociatorul șef al României, Vasile Pușcaș, a prezentat la Reuniunea Anuală a negociatorilor șefi de la Maastricht, din martie 2002, situația capitolelor deschise de către țara noastră și măsurile care vor fi adoptate în continuare în acest sens.
România a deschis până la 28 iunie 2002, 26 capitole de negocieri cu UE, dintre care 11 au fost închise provizoriu, și a trimis documentele de poziție pentru toate capitolele, urmând ca și cele din urmă să fie deschise până la sfârșitul anului 2002. La sfârșitul lui 2004 au fost închise toate capitolele, România încheind astfel cu succes prima etapă a aderării.
Conform Raportului de Țară al Comisiei Europene – 2005, Consiliul European de la Bruxelles din iunie 2005 a reiterat că obiectivul comun al Uniunii este acela ca Bulgaria și România să devină membre în ianuarie 2007.
2.4. Asistența comunitară
Comunitatea Europeană a finanțat trei instrumente de pre-aderare pentru a ajuta țările candidate din Europa Centrală și de Est în pregătirile de pre-aderare: Programul PHARE, Programul SAPARD și Programul ISPA. Sprijinul oferit de aceste programe se axează pe prioritățile din Parteneriatul de Aderare, care sunt menite să ajute statele candidate să îndeplinească criteriile de aderare.
Raportul de țară al Comisiei Europene pe anul 2005 conține o secțiune ce prezintă modul în care Uniunea Europeană sprijină aderarea țării noastre. Volumul total al asistenței pre-aderare disponibile pentru România pe anul 2005, aproximativ 825 milioane Euro, este semnificativ și în creștere pentru anul 2006: acesta reprezintă o resursă financiară foarte importantă pentru România situată la nivelul de 1,4% din PIB, 5,25% din veniturile bugetului consolidat sau 38% din cheltuielile pentru investiții din bugetul național.
Programul PHARE oferă sprijin pentru construcția instituțională, investiții in întărirea infrastructurii de reglementare necesară pentru asigurarea conformității cu acquis-ul și pentru investiții de realizare a coeziunii economice și sociale. PHARE ajută totodată țările candidate să își dezvolte mecanismele și instituțiile necesare pentru implementarea Fondurilor Structurale după aderare; este sprijinit de un număr limitat de măsuri cu accent pe probleme tematice și regionale.
Conform raportului editat de Comisia Europeană, Programul PHARE a alocat României aproximativ 2700 milioane Euro în perioada 1991-2005, incluzând aici 283 milioane Euro în 2003. Sub-programul de Coeziune Economică și Socială din cadrul Programului Național PHARE 2005 România a folosit aproximativ 160 milioane Euro, 40% din bugetul total PHARE pe 2005. Aceasta reprezintă o creștere față de alocările din 2004 cu 48 milioane Euro.
România participă, de asemenea, la următoarele programe comunitare și Agenții: Mecanismul de Protecție Civilă, Combaterea Discriminării, Combaterea Excluderii Sociale, Programul de acțiune comunitar în domeniul sănătății publice, Cultura 2000, Vamă, Fiscalis, Euratom, Egalitatea șanselor între femei și bărbați, IDA II, Socrates II, Life, Youth. PHARE ajută la acoperirea unei părți din cheltuielile de participare la aceste programe și agenții.
Comisia Europeană a aprobat în noiembrie 2000 programul SAPARD pentru România, care oferă sprijin pentru dezvoltarea rurală și agricolă, cu o asistență financiară comunitară în anul 2003 de 16,3 milioane Euro, iar în anul 2004 în valoare de 158,7 milioane Euro. Au fost făcute eforturi substanțiale pentru a reduce întârzierile in procesarea cererilor de finanțare (formulare de aplicare și solicitări de plată), simplificarea procedurilor și descentralizarea procesului de evaluare.
Acordul de Finanțare Multianuală, care stabilește regulile pentru implementarea SAPARD, a fost semnat în februarie 2001, iar Acordul de Finanțare Anual pentru 2003 a fost semnat in iulie 2003. În Decembrie 2003, Agenția SAPARD a fost acreditată pentru implementarea a trei noi măsuri: ,,Investiții în exploatațiile agricole", ,,Dezvoltarea și diversificarea activităților economice care să genereze activități multiple și venituri alternative" și ,,Îmbunătățirea pregatirii profesionale". Odată cu această acreditare, Agenția va gestiona 80% din suma disponibilă pentru România în cadrul programului.
Până la sfârșitul lui august 2005, un numar de 912 proiecte au fost contractate cu beneficiarii, reprezentând 559.44 milioane euro din cheltuielile publice, din care 419.64 milioane euro provenind din contribuții ale Comunității, în timp ce 73,1 milioane de euro au fost plătite beneficiarilor.
A fost înființat un Comitet de monitorizare de către Autoritatea de Management, care s-a întâlnit până în prezent de 6 ori. Până în iunie 2005, programul a fost modificat de 5 ori. Comisia a aprobat ultima modificare în septembrie 2005.
România s-a confruntat cu un număr mare de probleme administrative în primele 18 luni de implementare a programului, care au întârziat substanțial procesul de selectare a proiectelor și de contractare. Aceste probleme par să fi fost depășite în mare parte în 2005, iar gradul de absorbție al fondurilor a crescut rapid față de al patrulea semestru al 2004.
Programul ISPA este bazat pe strategiile naționale în domeniul transportului și mediului, pe care autoritățile din România le-au finalizat în 2000, urmând apoi un proces de revizuire.
Obiectivele strategice în domeniul transporturilor se adresează problemelor majore pe care le are rețeaua de drumuri și cale ferată și se axează pe modernizarea coridoarelor transeuropene care traversează țara.
Una din provocările importante cu care se confruntă țările candidate constă în nevoia de a întări capacitatea administrativă și judiciară pentru implementarea acquis-ului. Începând din 1998, Comisia Europeană a început să mobilizeze importante resurse financiare și umane pentru a sprijini aceste țări în acest proces, folosind mecanismul agențiilor și administrațiilor de twinning.
Procesul de twinning, finanțat în cadrul programului Phare, face ca experiența bogată în domeniul sectorului public a Statelor Membre să fie disponibilă statelor candidate, prin asistența acordată funcționarilor publici și prin programele de pregatire profesională și diversele misiuni pe termen scurt ale experților.
Mai mult, țările candidate pot beneficia de expertiza Statelor Membre prin ,,Twinning Light", ce reprezintă un schimb de mecanisme de expertiză pentru sprijinirea proiectelor cu arie de cuprindere limitată.
Pentru România, 132 de proiecte au fost derulate în perioada 1998 – 2003. Twinning-ul a reprezentat un element important pentru programul pe 2004, contribuind la rezultatele a 44 de proiecte. Acestea au deschis cooperarea unui număr mare de sectoare inclusiv justiție și afaceri interne, piața internă, mediu, reforma administrației publice, probleme sociale și ocuparea forței de muncă, agricultură, sprijin pentru managementul fondurilor structurale și cercetare.
2.5. Revizuirea Parteneriatului pentru Aderare și încheierea negocierilor cu Uniunea Europeană
O altă secțiune a Raportului de țară al Comisiei Europene pe anul 2005 evaluează pe scurt gradul de îndeplinire a priorităților cuprinse în Parteneriatul pentru Aderare. În luna mai 2003 a fost adoptat Parteneriatul pentru Aderare Revizuit dintre Romania și U.E. Acesta stipulează progresele înregistrate, precum și stadiul global al pregătirilor pentru îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga și a priorităților cuprinse în Parteneriatul pentru Aderare.
Rolul acestui Parteneriat constă în a sprijini autoritățile române în eforturile de a îndeplini criteriile de aderare. Documentul acoperă în detaliu prioritățile în pregătirile pentru aderare, în special în implementarea acquis-ului, constituind totodată baza pentru programarea asistenței de preaderare din fonduri comunitare, precum programul Phare.
Comisia Europeană a concluzionat în Raportul pe 2005 că România a continuat să îndeplinească prioritățile stabilite de Parteneriatul revizuit. Pe ansamblu, au fost înregistrate progrese semnificative, care însă au implicații neuniforme asupra obiectivelor prevăzute în Parteneriat.
Sunt necesare eforturi suplimentare în vederea îndeplinirii acțiunilor stabilite în cadrul Parteneriatului pentru Aderare, iar pentru o serie de priorități, Guvernul a beneficiat de asistență Phare, proiectele referitoare la acestea fiind incluse în Programul Phare 2005 .
În ceea ce privește criteriile politice, România a inițiat reforme importante în domeniul administrației publice, justiției și luptei împotriva corupției, cu scopul de a consolida democrația și statul de drept. În urma întâlnirii Comisiei Europene de primăvară – martie 2006 – președintele României, Traian Băsescu, a afirmat că stegulețul roșu pe care îl avea România la capitolul corupție s-a transformat în steguleț galben, ceea ce denotă progresele și calea corectă urmată în acest sens.
Progrese suplimentare au fost înregistrate în domeniul drepturilor omului și protecției minorităților, cu toate acestea, toată atenția trebuie să se îndrepte către implementarea acestor reforme și aplicarea legislației existente.
Observațiile europene sunt încurajatoare și în ceea ce privește redresarea economică a țării, datorită în principal unui mix de politici mai adecvat. În ceea ce privește reformele structurale, au avut loc privatizări importante în sectorul industrial și al energiei, dar trebuie depuse eforturi suplimentare în vederea soluționării problemei acumulării de arierate și a reticenței în utilizarea procedurilor de faliment.
România a realizat progrese semnificative în adoptarea și implementarea acquis-ului comunitar. Totuși sunt necesare eforturi considerabile în vederea implementării efective și a aplicării legislației adoptate ca urmare a angajamentelor asumate în cadrul negocierilor. Pe ansamblu, alinierea legislativă, precum și administrația trebuie dezvoltate în vederea îndeplinirii acestor angajamente.
Comisia Europeană a încercat prin rezultatul evaluării sale să încurajeze și să stimuleze eforturile României în îndeplinirea criteriilor de aderare, dar a subliniat în același timp obligativitatea consolidării acțiunilor în această direcție.
Parteneriatul revizuit pentru Aderare continuă să reprezinte un instrument principal în orientarea eforturilor României în pregătirea pentru aderare. Implementarea sa trebuie să continue beneficiind de atenția politică necesară și ar trebui să constituie un sprijin pentru Romania în elaborarea agendei sale legislative și de construcție instituțională.
Uniunea Europeană va continua monitorizarea pregătirilor de aderare și consideră că România va fi capabilă să-și asume obligațiile de membru al Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007. De asemenea, Consiliul European a recomandat semnarea Tratatului de aderare comun pentru România și Bulgaria în aprilie 2005, după primirea avizului Parlamentului European, și aderarea efectivă la 1 ianuarie 2007.
România a obținut în urma negocierilor 50 de perioade de tranziție și aranjamente tranzitorii – mai multe decât statele membre care au aderat la 1 mai 2004: Polonia a obținut 48 de perioade de tranziție, Ungaria – 35, Malta – 47. Aceste aranjamente vor permite țării noastre în calitate de stat membru al U.E. să finalizeze reformele în anumite domenii, evitând astfel o eventuală amânare a momentului aderării.
În al doilea rând, România a obținut în cadrul negocierilor de aderare pentru perioada 2007-2009 un pachet financiar foarte avantajos –11 miliarde euro sub formă de angajamente, din care, plăți efective, aproximativ 6 miliarde euro.
Așadar, în perioada 2007-2009, România va beneficia de aproximativ 2 miliarde euro anual, fonduri de la bugetul Uniunii, sume importante care trebuie utilizate la maximum. Din experiența statelor care au aderat înainte de 2004 la U.E. putem constata că, în urma utilizării fondurilor comunitare, PIB-ul pe cap de locuitor a crescut semnificativ, iar rata șomerilor a scăzut.
Consiliul European de la Bruxelles a confirmat îndeplinirea cu succes a primei etape a calendarului de aderare pentru România: finalizarea negocierilor în anul 2004.
2.6 Beneficii și costuri ale aderării României la Uniunea Europeană
Unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii Europene, încă de la începuturile existenței sale, a fost acela de a lăsa deschisă posibilitatea de aderare pentru oricare țară europeană care îi îndeplinește criteriile, putând astfel beneficia de toate avantajele și oportunitățile pe care le prezintă calitatea de membru al Comunității europene.
Avantajele sunt multiple, începând cu beneficiul intangibil al apartenenței la o mare familie de națiuni și la securitatea pe care această apartenență o conferă, până la avantajul concret al participării la cea mai mare Piață unică din lume, cu toate posibilitățile ei de creștere economică și creare de noi locuri de muncă.
Ca membru al Uniunii Europene, România va avea acces liber la o piață de aproape 500 milioane de locuitori, iar cetățenii și firmele românești vor beneficia de cele patru libertăți economice : libera circulație a forței de muncă, a serviciilor, a mărfurilor și a capitalului.
Aderarea României la Uniunea Europeană ar însemna consolidarea și stimularea reformelor economice și democratice realizate după 1989. Mai mult, odată cu aderarea la U.E., România ar avea acces la Fondurile Structurale destinate dezvoltării regiunilor mai puțin prospere, fonduri care s-au dovedit benefice pentru țări ca Irlanda, Grecia, Portugalia, Spania, precum și pentru cele 10 state care au aderat la 1 mai 2004, în primii ani după aderare.
Mărimea beneficiilor aderării depinde în mare măsură de capacitatea țării noastre de a folosi eficient fondurile nerambursabile oferite de Uniune, atât înainte, cât și după aderare. Consider că un pas esențial în acest sens este conștientizarea de către responsabilii cu gestionarea fondurilor comunitare a necesității de a folosi corect acești bani, spre binele țării și nu în interes personal. Este o șansă și un ajutor pe care Uniunea Europeană îl oferă României, dar ea și-a păstrat pârghii de control asupra corectitudinii beneficiarilor, pe de-o parte prin necesitatea cofinanțării la majoritatea proiectelor, pe de altă parte, prin retragerea fondurilor dacă nu sunt utilizate corect și la termen.
Experiența extinderilor anterioare ale Uniunii arată că unul din efectele pe termen lung ale aderării unui stat mai puțin dezvoltat este creșterea nivelului de trai al populației acelui stat. În România cred că acest fapt a fost unul dintre motivele de bază ale suportului popular pentru aderarea la U.E. De altfel, unul din principiile de bază ale Uniunii este solidaritatea în vederea reducerii decalajelor economice.
Odată cu primirea statutului de cetățean al U.E. vom fi egali în drepturi cu ceilalți cetățeni ai U.E., iar un lucru foarte important pentru noi este faptul că vom fi reprezentați în toate instituțiile europene, ceea ce înseamnă că și românii vor avea un cuvânt de spus.
La fel ca și celelalte state din Uniune, România va fi reprezentată în Comisia Europeană, în Consiliul European, în Parlamentul European și în celelalte instituții comunitare, iar documentele importante vor fi traduse și în limba română, care va deveni una din limbile oficiale ale Uniunii Europene.
Orice cetățean al U.E. are dreptul să călătorească în orice stat membru, putând să-și creeze firme proprii și să beneficieze de protecție socială pentru sine și familie. Toți cetățenii U.E. au dreptul la protecție consulară și diplomatică din partea oricărui stat membru când se află în țări din afara Uniunii, iar cetățenia europeană vine în completarea celei naționale (nu o înlocuiește).
Un lucru pe care vreau să-l subliniez este că anumite drepturi ce le vom primi vor fi recunoscute în oricare alt stat al Uniunii, dar cu mențiunea “conform legii”, în condițiile în care legile interne prevăd unele restricții pentru străini.
Adoptarea monedei unice de către România poate avea loc la câțiva ani după aderare, probabil nu mai devreme de 2012, având în vedere că noi nu suntem încă pregătiți pentru o astfel de schimbare. Din partea populației se resimte o oarecare teamă că prețurile și cheltuielile, în general, vor fi convertite în euro, în schimb ce măririle de salarii nu vor putea ține ritmul. Consiliul European de la Copenhaga din decembrie 2002 a decis să mărească progresiv sprijinul financiar acordat României începând cu 2004. Fondurile de preaderare vor crește anual până în 2006, când vor atinge nivelul de 1 miliard euro, iar România va deveni beneficiarul celui mai mare volum de finanțare oferit de U.E. unui stat din afara sa.
Aderarea la Uniunea Europeană presupune însă și anumite obligații ale statului candidat, ca de exemplu cedarea suveranității în anumite domenii.
De asemenea, prin înfăptuirea programului de aderare, întreprinderile românești și anumite sectoare ale economiei se vor angaja în raporturi de competitivitate, evident defavorabile. România va avea de înfruntat măsuri de sacrificiu, implicând reorganizarea forței de muncă din anumite sectoare spre alte domenii, ceea ce va provoca inerente nemulțumiri sociale. Un alt aspect ce nu trebuie neglijat este acela că România va contribui la bugetul UE cu o anumită sumă de bani, bani ce vor fi suportați tot de către populație. În ansamblu, însă, se poate spune că aderarea țării noastre la U.E. este un proces benefic, pozitiv, de care depinde într-o măsură însemnată dezvoltarea economică a țării, edificarea ordinii de drept și antrenarea tot mai puternică în circuitul politic internațional.
O dovadă a conștientizării de către forțele politice și opinia publică a necesității integrării României în Uniunea Europeană o constituie și faptul că, aproape întotdeauna, cu prilejul sondajelor de opinie efectuate pe diverse probleme, aderarea României la Uniunea Europeană a întrunit procente de circa 70%.
Toate forțele politice, partidele și grupările politice sunt de acord cu aderarea României la U.E., acest obiectiv prioritar fiind inclus în programele și platformele politice ale tuturor partidelor. Din acest punct de vedere, Declarația de la Snagov, adoptată în iunie 1995, a marcat un consens național în legătură cu integrarea României în U.E., consolidarea unui stat de drept, în care să fie garantate drepturile și libertățile tuturor cetățenilor, într-un climat de prosperitate și dezvoltare economică.
Prin documentele care s-au adoptat de către Parlament s-a subliniat, în mod repetat, cerința elaborării unei strategii realiste și credibile privind integrarea României în Uniunea Europeană, a desfășurării unor eforturi conjugate la nivel național pentru ca acest obiectiv să devină cât mai curând realitate.
Capitolul 3. Integrarea europeneană și administrația publică
3.1. Obiectul și definirea administrației publice
Administrația publică poate fi definită ca ansamblul activităților autorităților administrației centrale, locale și, dupa caz, structurilor subordonate acestora, prin care, în regim de putere publică, se aduc la îndeplinire legile sau, în limitele legii, se prestează serviciile publice.
Sfera administrației publice
Potrivit criteriului teritorial, autoritățile administrației publice se împart în autorități centrale și autorități locale, după raza teritorială în care activează, colectivitatea de cetățeni fiind aceea care motivează existența structurii teritoriale .
Criteriul funcțional divide autoritățile administrației publice în autorități cu competență generală și autorități cu competență de specialitate.
Printre autoritățile publice stabilite de Constituția României, administrația publică este reglementată, în mod distinct, în Capitolul V al Titlului III, ca “autorități publice care desfășoară exclusiv o activitate de natură administrativă”.
În contextul prevederilor constituționale, administrația apare ca “un corp profesional, destinat realizării permanente a serviciilor și ordinii publice aflat sub autoritatea puterii executive, în mod special a Guvernului”.
Administrația publică centrală are în componența sa atât autorități ale “puterii “executive (Președintele României și Guvernul), în măsura în care acestea exercită atribuții administrative, cât și administrația publică centrală de specialitate, respectiv ministerele, celelalte organe centrale de specialitate și autoritățile administrative autonome.
Administrația centrală de stat se organizează și la nivelul unităților administrativ-teritoriale prin servicii publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale.
Administrația publică locală se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice.
Autoritățile administrației publice, prin care se realizează autonomia locală în comune și în orașe, sunt consiliile locale alese și primarii aleși, în condițiile legii.
Consiliul județean este autoritatea administrației publice pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean.
Guvernul numește un prefect în fiecare județ și în municipiul București.
Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale.
3.2. Perspective asupra administrației publice
Din punct de vedere juridic, administrația trebuie privită ca o activitate în sens material sau un ansamblu de persoane și de organe, în sens organic.
Din punct de vedere sociologic, ea este considerată un sistem de organizare vastă și complexă, ce constituie în sine un univers vizibil, având legile și procedurile sale, mijloacele sale de constrângere, obiceiurile și simbolurile sale, ca și limbajul și mijloacele sale de comunicare.
Cu alte cuvinte, administrația este un ansamblu de structuri sociale ocupând un loc special în societatea în care este inserată, în raport cu celelalte organizații sau grupuri cu care poate fi comparată.
Perspectiva structuralistă pune accentul pe ordonarea și dispunerea pe orizontală sau verticală, după anumite criterii, a organelor administrației.
Dacă avem în vedere sensul organic al noțiunii de administrație publică, atunci, cercetarea locului și rolului structurilor organizatorice care o realizează, implică o analiză prin raportare la celelalte autorități publice care înfăptuiesc activitatea legislativă, și, respectiv, activitatea judecatorească.
Prin scopul său, administrația publică este legată de puterea legislativă care, prin activitatea sa principală, constând în legiferare, circumscrie și stabilește finalitatea și sensul în care administrația va acționa.
În același timp, aceasta este legată și de puterea judecătorească, ale cărei hotărâri sunt aplicate și executate tot în sfera administrației.
Prin natura ei, administrația este legată însă cel mai mult de puterea executivă, dar, nu se identifică cu aceasta, având o sferă mai largă de cuprindere.
Sursa legitimității administrației publice se regăsește în sistemul de valori dominante al societății, ea nu deține o filosofie proprie. Acest sistem este cel care îi fixează scopurile și mijloacele pe care trebuie să le utilizeze pentru a le atinge.
Amploarea scopurilor administrației depinde de locul pe care ideologia dominantă îl acordă inițiativei private. Ea trebuie să realizeze ansamblul scopurilor sociale care nu sunt îndeplinite de inițiativa privată sau să concureze cu sectorul privat în îndeplinirea acestora. În funcție de răspunsul oferit, numărul serviciilor va fi mai mult sau mai puțin mare.
Există cerințe pe care inițiativa privată nu le-ar putea satisface și care sunt vitale pentru întreaga societate și pentru fiecare dintre membrii acesteia. Asemenea cerințe, care alcătuiesc interesul public, constituie domeniul propriu de activitate al administrației publice.
Scopul administrației publice este altruist, moral, nu urmărește un profit material, ci activitatea administrativă a colectivităților publice, utilitatea publică care fundamentează noțiunea de interes general.
Autoritățile administrației publice urmăresc să asigure ordinea de drept, drepturile și libertățile democratice, să apere integritatea teritorială a țării și suveranitatea acesteia, dezvoltarea societății în ritm cât mai rapid și pe toate planurile.
3.3 Principiile administrației publice
Activitatea autoritățiilor administrației publice este condusă de o serie de principii care urmăresc să-i confere acesteia o utilitate socială maximă. Principiul legalității impune respectarea strictă a legii, fără de care nu este posibilă desfășurarea normală a vieții sociale. Este un principiu fundamental în activitatea tuturor organelor de stat, pentru că, respectarea strictă a legii este singura în măsură să asigure echilibrul și liniștea în societate.
Pricipiul democratismului sugerează că, administrația publică trebuie să se călăuzească, în permanență, după regulile democrației. Un aspect de bază al acestuia se referă la deplina egalitate în drepturi a tuturor cetățenilor, de unde rezultă că, în raporturile cu cetățenii, autoritățile administrației trebuie să-i trateze pe toți, în mod egal, fără discriminare pe diferite criterii.
Principiul umanismului prevede ca, administrația publică să se afle în slujba oamenilor, să servească societatea, să satisfacă nevoile membrilor săi, să le apere drepturile și interesele legale.
3.4 Funcțiile administrației publice
Funcțiile administrației publice se desprind pe de o parte de la caracteristica sa esențială de ’’corp intermediar’’ între autoritățile publice și cetățeni, sau de ’’instrument de realizare a alegerii politice’’, iar pe de altă parte, de la criteriul sarcinilor sale.
Pricipala funcție este cea de executare, cu rolul de a organiza executarea deciziei politice, reflectată în legi și de a asigura executarea legilor folosind convingerea, iar în caz de nevoie, forța publică.
O altă funcție este cea de informare, care are drept scop informarea sistematică, ritmică și completă a puterii politice asupra stării sistemului în ansamblul său. Această funcție se constituie într-un instrument important de culegere, de prelucrare și de difuzare a informațiilor de la nivelul societății.
Art. 31 al Constituției prevede că fiecare cetățean are dreptul de a avea acces la orice informație de interes public, prin urmare, administrația publică trebuie să pună la dispoziția societății informațiile pe care le deține.
Potivit art. 78 și 107, actele emise sau adoptate de autorități, în special cele normative, trebuiesc aduse la cunoștință publică.
Altă funcție a administrației publice este cea de pregătire a deciziilor politice, a proiectelor de acte normative și a proiectelor de acte administrative, precum și colaborarea la adoptarea sau emiterea lor. Pregătirea deciziilor nu înseamnă doar formularea propunerilor de proiecte de acte normative, ci mai ales a ’’cere’’ puterii politice să țină seama de nevoile exprimate de administrație.
Administrația publică are și o funcție de prevedere a opțiunilor pe termen scurt, mediu și lung, la nivelul întregii societăți, ca și la nivelul colectivităților locale. Noțiunea de administrare este inseparabilă de aceea de prevedere. Administrației publice îi revine rolul de a-i prezenta Parlamentului, variantele posibile ale opțiunilor colectivității.
Administrației publice românești îi revin și alte funcții, cum ar fi cea de conservare a valorilor materiale și spirituale ale societății, precum și funcția de organizare și coordonare a adaptărilor ce se impun la transformările societății.
Administrația publică îndeplinește și o funcție politică, legată de existența statului și fără de care omul modern nici nu poate fi imaginat. La nivelul marilor orașe, când se pune problema unor măsuri speciale pentru protecția vieții sociale și mai ales a mediului înconjurător, administrația publică are și o funcție cu un pronunțat caracter de ocrotire a colectivităților umane, în ultimă instanță, a fiecărui membru al societății.
3.5 Prevederi referitoare la administrația publică conținute în documentele ce definesc relațiile dintre România și Uniunea Europeană
Având în vedere toate aceste caracteristici ale administrației publice, putem ușor distinge, importanța pe care o prezintă aceasta pentru un stat, de unde derivă și interesul major pe care i-l acordă documentele programatice și de raportare ale României și ale Comisiei Europene.
Regăsim cerințe asupra administrației publice în: Planul de Măsuri prioritare pentru integrarea în Uniunea Europeană, Programul legislativ prioritar pentru integrarea în Uniunea Europeană, Programul Național pentru Aderarea României la Uniunea Europeană, Planul de acțiuni pentru întărirea capacității administrative și a sistemului judiciar, Rapoartele de țară, precum și în documentele comune ale României și Uniunii Europene: Parteneriatul pentru Aderare României la Uniunea Europeană, Foaia de parcurs pentru România, Rapoartele de țară ale Comisiei Europene.
Fiecare stat candidat își elaborează o Strategie de aderare care să includă ansamblul de măsuri cu caracter politic, economic și legislativ ce acoperă toate domeniile de activitate ce țin de competența comunitară și vizează satisfacerea criteriilor de aderare.
Capitolul 4. Impactul integrării asupra administrației publice românești
4.1. Prevederi ale Uniunii Europene referitoare la administrația publică
Acceptarea României, ca membră a Uniunii Europene, presupune înainte de toate îndeplinirea criteriilor prevăzute de către Uniunea Europeană. Consiliul European întrunit la Copenhaga la 21-22 iunie 1993 a definit aceste criterii pe care statele candidate trebuie să le satisfacă înainte de admiterea în structurile comunitare, și anume:
existența unor instituții stabile care să garanteze democrația, statul de drept, drepturile omului, respectul și protecția minorităților;
existența unei economii de piată funcționale, capabilă să facă față presiunilor concurențiale și forțelor pieței libere din interiorul Uniunii;
existența capacității de asumare a obligațiilor ce decurg din calitatea de membru al Uniunii, inclusiv prin subscrierea la obiectivele Uniunii politice, economice și monetare, elementul de bază constituindu-l adoptarea și transpunerea acquis-ului comuitar dezvoltat de Uniunea Europeană de la fondarea sa.
La aceste criterii s-a adaugat un al patrulea, introdus de către Consiliul European întrunit la Madrid în decembrie 1995, și anume: capacitatea administrației țărilor candidate de a gestiona calitatea de membru al Uniunii Europene și de a aplica acquis-ul comunitar.
Uniunea Europeană subliniază acest criteriu întrucât capacitatea administrativă și juridică a țărilor candidate este de mare importanță pentru adoptarea, implementarea și aplicarea acquis-ului și pentru utilizarea eficientă a sprijinului financiar, îndeosebi din fondurile structurale.
Administrația publică centrală și locală este factorul major în implementarea reformei socioeconomice la nivel macro și microeconomic, acoperind realmente toate domeniile și sectoarele de activitate.
Caracterizând administrația publică drept o activitate în principal organizatorică, putem desprinde poziția de intermediar pe care o are între planul conducerii politice și planul unde se realizează valorile politice, deciziile politice.
Este esențial ca administrațiile țărilor candidate la aderare să fie modernizate, astfel încât să poată implementa și pune în aplicare acquis-ul comunitar. Acest fapt va necesita noi structuri administrative, precum și administratori pregătiți corespunzător.
Sistemele juridice ale țărilor candidate trebuie să fie în stare să asigure aplicarea legii, în multe cazuri candidaților lipsindu-le structurile necesare pentru a aplica noi reglementări. Există, de asemenea, probleme larg răspândite de corupție, care sunt acum abordate de majoritatea guvernelor din țările candidate.
Având în vedere toate aceste caracteristici ale administrației publice putem ușor distinge importanța pe care o prezintă aceasta pentru un stat, de unde derivă și interesul major pe care i-l acordă documentele programatice și de raportare ale României și ale Comisiei Europene.
Regăsim cerințe asupra administrației publice în: Planul de Măsuri prioritare pentru integrarea în Uniunea Europeană, Programul legislativ prioritar pentru integrarea în Uniunea Europeană, Programul Național pentru Aderarea României la Uniunea Europeană, Planul de acțiuni pentru întărirea capacității administrative și a sistemului judiciar, Rapoartele de țară, precum și în documentele comune ale României și Uniunii Europene: Parteneriatul pentru Aderare România-Uniunea Europeană, Foaia de parcurs pentru România, Rapoartele de țară ale Comisiei Europene.
Fiecare stat candidat își elaborează o Strategie de aderare care să includă ansamblul de măsuri cu caracter politic, economic și legislativ ce acoperă toate domeniile de activitate ce țin de competență comunitară și vizează satisfacerea criteriilor de aderare.
Diferitele forme de asistență acordate de Uniunea Europeană fiecăreia din țările candidate sunt reunite sub “o umbrelă unică” intitulată “Parteneriat pentru aderare”. Acest instrument reprezintă elementul cheie al Strategiei consolidate de pre-aderare și conține prioritățile și obiectivele intermediare pentru statul căruia i se adresează.
Pentru transpunerea în practică a priorităților din Parteneriat, fiecare țară a elaborat câte un Program național de preluare a acquis-ului comunitar, în cazul României acesta este parte componentă a Planului Național de Aderare a României. În toate aceste documente programatice ale Uniunii Europene și ale României există prevederi referitoare la administrația publică, precum și măsuri menite să conducă la satisfacerea criteriului administrativ de aderare.
Programul Național al României pentru Aderarea la Uniunea Europeană din anul 2001 conține un capitol distinct, capitolul V, care prezintă situația în domeniul administrației publice locale și centrale, cu accentul pe descrierea noii structuri a Guvernului în acest domeniu, având ca priorități:
– crearea unui corp de funcționari publici profesional și neutru din punct de vedere politic;
– întărirea capacității Agenției Naționale a Funcționarilor Publici ca unitate centrală pentru formarea și dezvoltarea corpului funcționarilor publici;
– întărirea capacității instituționale a Ministerului Administrației Publice;
– descentralizarea administrației și întărirea autonomiei locale, deconcentrarea serviciilor ministeriale;
– delimitarea și stabilirea resurselor financiare ale comunităților locale față de bugetul de stat, descentralizarea deciziei privind gestionarea resurselor financiare și de patrimoniu;
– participarea cetățenilor la procesul decizional;
-demilitarizarea treptată a unor servicii comunitare;
– dezvoltarea managementului serviciilor publice locale;
– crearea unui sistem informațional integral al administrației publice centrale și locale;
– îmbunătățirea relațiilor dintre administrație și utilizatorii de servicii publice;
– întărirea capacității de luare a deciziilor la nivel guvernamental;
– întărirea capacității instituționale pentru dezvoltarea rurală și promovarea accesului la serviciile de infrastructură.
4.2 Reforma administrației publice
În contextul negocierilor de aderare, evaluarea capacității administrative a țărilor candidate se realizează în mod sistematic, fiind reflectată în raporturile regulate prezentate de către Comisie. O asemenea evaluare presupune o viziune clară asupra principalelor structuri administrative necesare pentru implementarea diferitelor capitole de acquis, a principalelor funcții pe care fiecare dintre aceste structuri trebuie să le îndeplinească și a caracteristicilor lor de bază pentru a-și îndeplini cu succes funcțiile.
Raportul anual pe 2005 asupra progreselor înregistrate de România în vederea aderării evidențiază următorul fapt: capacitatea administrației publice de a implementa acquis-ul comunitar rămâne limitată și reprezintă o constrângere majoră în cadrul pregătirilor de aderare ale României. În timp ce anumite componente ale administrației sunt capabile să funcționeze în mod eficient, sunt multe sectoare importante în care slăbiciunea administrației reprezintă un serios motiv de îngrijorare. Această situație nu se reflectă numai în capacitatea de adoptare a acquis-ului, aplicându-se și managementului fondurilor primite de la U.E. Cerințele Uniunii, vizavi de administrație, au determinat forțele competente din țară să acționeze în acest sens în perioada de preaderare.
Existența unei administrații eficiente și democratice reprezintă unul dintre cele mai importante criterii care definesc modernitatea unei țări, iar momentan, România nu dispune de o astfel de administrație. De aceea, o prioritate majoră a Guvernului României este realizarea, în câțiva ani, a unei reforme reale prin care administrația publică din țara noastră să se situeze la nivelul standardelor europene și să se caracterizeze prin transparență, predictibilitate, responsabilitate, adaptabilitate și eficacitate.
Pentru a satisface această prioritate, în anul 2004, Guvernul României a adoptat Strategia privind accelerarea reformei în administrația publică.
În acord cu Comisia Europeană, Guvernul a identificat trei domenii în care trebuie să se facă progrese semnificative în perioada imediat următoare. Acestea sunt: funcția publică, descentralizarea și deconcentrarea serviciilor publice și procesul de formulare a politicilor publice.
Reforma funcției publice va asigura crearea unui corp profesionist de funcționari publici, stabil și neutru din punct de vedere politic, prin implementarea unui cadru legislativ unitar și coerent și dezvoltarea coeziunii strategiilor de management al resurselor umane și de intruire preofesională, prin deplinul angajament al ministerelor, agențiilor și al altor organisme guvernamentale.
Reforma administrației publice locale vizează continuarea procesului de descentralizare și al celui de deconcentrare a serviciilor publice prin care trebuie sa se asigure îmbunătățirea managementului serviciilor publice la nivel local și creșterea calității acestora precum și alocarea coerentă a responsabilităților, resurselor financiare și drepturilor legate de serviciile oferite.
Integrarea României în structurile Uniunii Europene implică un alt mod de administrare a serviciilor; structura puternic ierarhizată, lăsând locul unor noi tipuri organizatorice, bazate pe structuri descentralizate.
Îmbunătățirea procesului de formulare a politicilor publice prin crearea sistemelor de coordonare și îmbunătățirea capacității de management a structurilor guvernamentale.
4.3 Înființarea, organizarea sau reorganizarea structurilor administrative
Pentru eficientizarea activității administrației publice centrale, s-a adoptat, de către Parlament, Legea privind organizarea și funcționarea Guvernului și a ministerelor – act normativ deosebit de important și necesar în procesul de accelerare a reformei din administrația publică.
Prin Ordonanța de Urgență nr. 2/2001 și alte acte normative, s-au luat unele măsuri privind înființarea, organizarea/reorganizarea și îmbunătățirea funcționării unor ministere ca organe de specialitate ale administrației publice centrale, după cum urmează:
• Ministerul Dezvoltării și Prognozei, prin reorganizarea Consiliului de Coordonare Economico – Financiară a Direcției Generale de Prognoză din subordinea Ministerului Finanțelor și a Agenției Naționale pentru Dezvoltare Regională, care au fost desființate;
• Ministerul Finanțelor Publice;
• Ministerul Industriei și Resurselor;
• Ministerul Apelor și Protecției Mediului;
• Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor;
• Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului și Locuinței prin desființarea Ministerul Transporturilor și Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului;
• Ministerul Turismului;
• Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperației;
• Ministerul Educației și Cercetării prin reorganizarea Ministerului Educației Naționale și a Agenției Naționale pentru Știință, Tehnologie și Inovare, care s-au desființat;
• Ministerul Culturii și Cultelor prin reorganizarea Ministerului Culturii și a Secretariatului de Stat pentru Culte;
• Ministerul Sănătății și Familiei;
• Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației;
• Ministerul Informațiilor Publice;
• Autoritatea Națională pentru Protecția Copiilor și Adopții;
• Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor prin reorganizarea Oficiului pentru Protecția Consumatorului;
Prin Ordonanța de Urgență nr. 291/2000 și Hotărârea Guvernului nr. 8/2001 se organizează și funcționează Ministerul Administrației Publice, ca organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Guvernului.
Ministerul Administrației Publice, ca minister de sinteză, asigură aplicarea strategiei și a Programului Guvernului în domeniul administrației publice locale și monitorizează în numele Guvernului elaborarea și aplicarea programelor de reformă de către ministere și celelalte autorități ale administrației publice centrale.
În subordonarea Ministerului Administrației Publice funcționează următoarele autorități publice centrale: Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie. În conformitate cu Programul de Guvernare pe perioada 2001-2004, prin hotărârea de Guvern nr.1075/2001, s-a înființat Ministerul Integrării Europene cu următoarele atribuții de bază:
– asigură îndeplinirea obligațiilor care decurg din dispozițiile Acordului European;
– fundamentează și coordonează procesul de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană;
– monitorizează utilizarea asistenței financiare nerambursabile acordate României de către Uniunea Europeană;
– coordonează raporturile administrației centrale cu instituțiile Uniunii Europene și cu Statele Membre;
– avizează proiectele de acte normative care urmăresc armonizarea legislației naționale cu cea comunitară;
– informează asupra evoluției procesului național și european de integrare și urmărește promovarea valorilor și a spiritului european în cadrul societății civile.
Prin Hotărârea de Guvern nr.140/1995, s-au constituit compartimente pentru integrare europeană la nivelul ministerelor, organelor de specialitate ale administrației publice centrale, prefecturilor, primăriilor din orașele mari și ale consiliilor județene, compartimente subordonate direct conducătorului instituției respective. S-a realizat, astfel, ,descentralizarea activității de integrare europeană prin angajarea responsabilitățiii organelor administrației centrale și ale organelor Guvernului în teritoriu. În cadrul acestor departamente au fost angajați consilieri specialiști în integrare europeană.
Activitatea tehnică a pregătirii aderării este coordonată la nivelul fiecărui minister de un Directorat al Integrării Europene și Relații Externe. Fiecare directorat include două unități responsabile pentru armonizarea legislativă și managementul programelor de ajutor financiar acordate de Uniunea Europeană și alți donatori internaționali.
În cadrul procesului de descentralizare, noul sistem și relațiile între structurile responsabile pot fi redefinite, evidențiindu-se:
– Crearea Comitetului tehnic inter-ministerial care va asigura coordonarea implementării strategiei – componenta de descentralizare;
– Crearea unor mecanisme necesare asigurării comunicării direcțiilor principale de acțiune către societatea civilă și către alți beneficiari ai procesului de descentralizare (raporturi periodice de monitorizare, forumuri pentru dezbaterea publică a diverselor opțiuni în procesul de descentralizare a serviciilor publice, etc.);
– Înființarea grupurilor de lucru pentru componentele esențiale ale strategiei;
– Adoptarea legii cadru a descentralizării care va asigura coerența procesului de descentralizare;
– Elaborarea unui sistem de indicatori de măsurare a performanțelor pe parcursul derulării procesului de descentralizare.
– Întărirea capacității autorităților publice locale în gestionarea și furnizarea noilor servicii publice descentralizate.
La nivelul fiecărui județ, se constituie Comitetul tehnic județean pentru descentralizare care va efectua analize de impact și propuneri cu privire la descentralizarea anumitor competențe; vor participa la negocierile directe privind transferul de competențe și responsabilități de la nivel central la nivel local.
Comitetele tehnice județene pot constitui de asemenea, Comitete inter-județene care se întrunesc, ori de câte ori este necesar, la solicitarea expresă a acestora, în cazul în care există o problemă comună la nivelul mai multor județe.
Alte măsuri care trebuie luate sunt:
– Crearea cadrului instituțional la nivelul administrației publice locale necesar derulării fondurilor structurale;
– Pregătirea specializată a personalului din administrația publică locală implicat în derulararea fondurilor structurale.
Pentru atingerea obiectivelor de integrare a României în U.E., Departamentul de Integrare Europeană și instituțiile administrației publice sunt sprijinite în activitatea lor de Institutul European din România, instituție publică aflată sub autoritatea Guvernului, iar din 2001 sub autoritatea Ministerului Integrării Europene.
Aceste măsuri au urmărit crearea cadrului instituțional în administrația publică, dar, în același timp, un rol însemnat s-a acordat realizării cadrului legislativ adecvat pentru implementarea următoarelor legi:
• Legea privind Statutul funcționarilor publici, cu scopul de a depolitiza funcția publică, de a asigura stabilitatea funcționarilor publici și de a forma un corp de profesioniști eficace care să câștige încrederea populației în serviciul public și să devină un partener de dialog social competent;
• Legea privind răspunderea ministerială, care reglementează formele de responsabilitate legala (civilă, financiară și penală) a membrilor Guvernului;
• Legea privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, Legea privind regimul concesiunilor, Legea privind finanțele publice locale, care creează cadrul legal pentru favorizarea investițiilor străine, dezvoltarea infrastructurii naționale, autonomia locală și funcționarea parteneriatului public – privat, în scopul de a crește oferta de servicii publice de calitate;
• Legea privind dezvoltarea regională și Ordonanța de Urgență privind zonele defavorizate, care stimulează parteneriatul la nivel local în domeniul economic și social, asigură facilități pentru investitori în scopul relansării economice și protecției sociale și accesul la fondurile structurale și la fondul de coeziune socială, în perspectiva aderării la U.E.;
• Legea privind stabilirea salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, ce asigură motivarea personalului din administrația publică și promovarea pe criterii de eficiență și profesionalism a acestuia, conducând la îmbunătățirea calității serviciilor publice.
În contextul armonizării prevederilor legislative interne cu cele comunitare au fost
elaborate și adoptate (sau sunt în curs de adoptare) următoarele acte normative:
– Legea administrației publice locale, care reglementează regimul general al autonomiei locale, definește atribuțiile și competențele autorităților administrației publice locale și întărește responsabilitatea aleșilor locali față de cetățean;
– Legea privind serviciile publice de gospodărie comunală, vizând dezvoltarea și descentralizarea activității serviciilor comunitare;
– Legea privind statutul aleșilor locali;
– Ordonanțele privind crearea serviciilor publice comunitare pentru evidența informatizată a persoanelor, a pașapoartelor simple precum și pentru situații de urgență;
– Ordonanțele privind salubritatea, transportul local și asociațiile de locatari;
– Ordonanța privind înființarea și organizarea I.N.A.
4.4 Schema instituțională a procesului de reformă în administrația publică
În cadrul procesului de reformă, principalii actori implicați în coordonarea, implementarea și monitorizarea măsurilor prevăzute sunt:
– Primul Ministru – are rolul de a coordona reforma de ansamblu a Guvernului și a delega sarcinile specifice către toți miniștrii responsabili;
– Întregul proces al reformei administrației publice va fi coordonat de Ministrul de stat, Ministrul administrației și internelor;
– Fiecare Ministru trebuie să prezinte o declarație de intenție privind orientările strategice pentru ministerul pe care îl conduce, care poate fi actualizată periodic;
– Consiliul Superior pentru Reforma Administrației Publice, Coordonarea Politicilor Publice și Ajustare Structurală: analizează strategiile sectoriale, pentru fiecare minister în parte sau în ansamblu, și face sugestii către ministere și recomandări către Primul Ministru;
– Patru miniștrii au un rol special în procesul de reformă: Ministrul de stat, Ministrul administrației și internelor, Ministrul finanțelor publice și Ministrul pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului. Diferența dintre ministerele conduse de către cei patru miniștrii în raport cu celelalte ministere este că, acestea au o responsabilitate generală pentru anumite aspecte esențiale ale întregii administrații publice, dar și o responsabilitate specifică pentru sectorul pe care îl reprezintă;
– La nivelul Ministerului Administrației și Internelor actorii implicați în procesul de reformă sub directa autoritate a ministrului de stat, sunt:
Unitatea Centrală pentru Reforma Administrației Publice, direcție în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, asigură suportul tehnic și monitorizarea întregului proces de reformă, precum si derularea procesului de descentralizare si deconcentrare. De asemenea, această structură asigură împreună cu Unitatea de Politici Publice secretariatul Consiliului Guvernamental, punând în practică deciziile acestuia;
Institutul Național de Administrație este responsabil cu elaborarea și asigurarea implementării strategiei de formare continuă a funcționarilor publici, asigurând, împreună cu centrele regionale și cu sprijinul instituțiilor partenere, formarea continuă a grupurilor țintă strategice. I.N.A. joacă rolul de:
– școală de formare aplicată de excelență pentru funcționarii publici;
– coordonator al rețelei de centre regionale de formare continuă ale administrației publice locale;
– centru de diseminare și suport în cadrul rețelei de parteneri.
Agenția Națională a Funcționarilor Publici este responsabilă pentru managementul funcției publice.
Precizam că asigurarea coerenței instituționale depinde de relația dintre diferitele instituții implicate direct sau indirect în procesul de formare continuă a funcționarilor publici.
Astfel, A.N.F.P. este responsabilă de analiza nevoilor de formare, în strânsă colaborare cu departamentele de resurse umane din cadrul autorităților centrale și locale. De aceea definirea programelor de formare trebuie realizată în parteneriat, ca și crearea de standarde, iar furnizorii de programe de formare continuă vor colabora strâns și cu observatorul funcției publice.
– grupurile de monitorizare a reformei administrației publice din județe și ministere coordonate de Unitatea Centrală pentru Reforma Administrației Publice. Aceste grupuri constituie o rețea națională a modernizatorilor, reprezentând o interfață între administrația publică centrală și locală, între nivelul politic și aparatul tehnic din administrația publică.
– Ministerul Finanțelor Publice contribuie, la elaborarea și implementarea strategiei și a programului Guvernului în domeniul finanțelor publice, având un rol determinant în gestionarea politicilor economice. Împreună cu MAI, este responsabil pentru derularea procesului de descentralizare fiscală, asigurarea suportului tehnic la nivelul Comitetului tehnic inter-ministerial și a grupurilor de lucru privind problemele financiare specifice procesului de descentralizare. De asemenea, MFP are un rol important în susținerea financiară a măsurilor privind reforma funcției publice.
– Secretariatului General al Guvernului trebuie să pregătească reforma sistematică, pe termen lung, a managementului elaborării politicilor, al analizei și evaluării politicilor și al procesului decizional central;
– În cadrul Secretariatului General al Guvernului, a fost constituită Unitatea de Politici Publice a cărei misiune este de întărire a capacității Guvernului de coordonare a procesului de formulare, implementare și monitorizare a politicilor publice, asigurând rolul de interfață între diferitele instituții cu rol determinant în domeniul formulării politicilor publice.
4.5. Sprijinul Uniunii Europene pentru Reforma administrației publice românești
În domeniul reformei administrației publice, accentul a fost pus pe responsabilitățile instituționale, partea comunitară manifestând un interes deosebit privind resursele financiare și umane disponibile pentru derularea acestui proces, modul în care Strategia Consolidată privind Reforma va fi transpusă la nivelul Guvernului, precum și modul în care aceasta se regăsește în programarea financiară multianuală. Uniunea Europeană a susținut reforma în administrația publică prin programul PHARE 2001 – ,,Întărirea capacității administrative” care include câteva proiecte ce se ocupă în principal de administrația publică centrală:
un proiect de înfrățire cu MAP cu un buget de aproximativ 1,25 milioane de euro, pentru întărirea capacității sale instituționale de a defini strategii pe termen lung clare și solide, în perspectiva aderării la Uniunea Europeană;
un proiect de asistență tehnică pentru crearea unui corp de manageri publici profesioniști în cadrul funcționarilor publici, cu un buget de 4,02 milioane de euro;
un proiect de asistență tehnică pentru crearea INA, bugetul alocat fiind de 2,25 milioane euro;
un proiect de 1,06 milioane euro, care continuă suportul acordat de programul PHARE 98 pentru întărirea ANFP, proiectul este de asemenea destinat să finanțeze crearea INA. Proiectul de înfrățire a fost lansat pe 3 iulie 2002, având ca parteneri, dintre statele membre ale U.E., Franța și Italia.
Programul PHARE 2002 are drept obiectiv întărirea capacității administrației publice din România pentru realizarea descentralizării fiscale, de asemenea, s-au derulat următorele proiecte:
PHARE RO 2002 “Descentralizarea și dezvoltarea administrației publice locale din România”
PHARE RO OOO6.18.02 “Formarea funcționarilor publici din administrația locală în Afaceri Europene și Managementul de Protect”, septembrie 2002-octombrie 2003;
“Formare inițială în Afaceri Europene pentru funcționarii publici din administrația publică locală”, implementat de către Comisia Europeană în parteneriat cu IER, decembrie 2004 – octombrie 2005.
În cadrul programului PHARE 2003 subprogramul “Întărirea capacității administrative“ a inclus numeroase proiecte în domeniul reformării administrației publice. De asemenea, Centrul Regional de formare continuă pentru administrația publică locală a derulat în perioada iunie – august 2004, proiectul “Crearea capacității operaționale pentru o administrație descentralizată”, în colaborare cu Olanda.
Reforma administrației publice centrale și locale este unul dintre criteriile esențiale de evaluare a pregătirilor pentru aderare, statuat ca urmare a Consiliului European de la Madrid din anul 1995, în cadrul căruia s-a subliniat necesitatea adoptării structurilor administrative pentru a asigura funcționarea armonioasă, după aderare, a politicilor comunitare. Realizarea acesteia constituie un obiectiv de maximă importanță în procesul de pregătire pentru aderare.
Luând în considerare aceste aspecte, actualul guvern instituit în urma alegerilor din 2004, s-a angajat să continue măsurile întreprinse până acum în domeniul administrației publice, pentru a asigura continuitatea procesului de reformă și să găsească măsurile necesare acoperirii noilor provocări.
În domeniul administrației publice, Guvernul României va aplica în perioada 2004 -2008 o strategie națională care va avea 3 obiective:
– reforma serviciilor publice de bază și a utilităților publice de interes local
– consolidarea procesului de descentralizare administrativă și fiscală
– întărirea capacității instituționale a structurilor din administrația publică centrală și locală.
Aplicarea politicilor de reformă în domeniul administrației publice va trebui să țină cont de următoarele condiții:
definirea în legislația de înființare și organizare a unei autorități publice a principiilor comunicării, transparenței, eficienței, responsabilității, participării, coerenței, proportionalității și subsidiarității și reglementarea mecanismelor de aplicare;
departajarea de responsabilități între autoritățile publice – în domeniul politicilor publice, finanțării și prestării serviciilor publice;
introducerea unui mecanism simplu și clar de politici publice în baza căruia să fie elaborate și aplicate programe, proiecte, planuri de acțiune și proiecte de lege;
separarea nivelului de elaborare a politicilor publice de cel de implementare a acestora;
fixarea numărului de funcționari publici în raport cu definirea unui serviciu public și a unui standard de calitate aferent acestui serviciu;
monitorizarea și evaluarea eficienței măsurilor de reformă aplicate.
Pregătirea administrației publice nu trebuie să se limiteze aici, reforma în administrație creând premisele materiale și profesionale necesare îmbunătățirii situației din acest domeniu. Este necesară o perfecționare continuă, o stabilizare formală și calitativă a funcționarilor publici, precum și dezvoltarea unei culturi administrative bazate pe funcționalitate, transparență și coordonare.
Capitolul 5. Integrarea europeană și Instituția Prefecturii din județul Timiș
5. 1 Prevederi legislative referitoare la Instituția Prefectului
Instituția Prefectului este reglementată în Constitutia Romaniei, Legea administratiei publice locale nr.215/2001, Hotararea de Guvern nr. 1844 din 2004 privind organizarea si functionarea prefecturilor si Legea 340/2004, privind Instituția Prefectului.
Conform Constituției Romaniei, Guvernul numește un prefect în fiecare județ și în municipiul București. Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale.
Atribuțiile prefectului se stabilesc prin lege organică, iar, între prefecți, pe de o parte, consiliile locale și primari, precum și consiliile județene și președinții acestora pe de alta parte, nu există raporturi de subordonare.
Prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act al Consiliului Județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.
În Legea 215/2001 a administrației publice se prevede că prefectul raspunde, în condițiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, la cererea autorităților administrației publice locale sau județene ale căror acte au fost atacate, în cazul în care instanța de contencios administrativ hotărăște că actul administrativ a fost atacat în mod abuziv.
Referitor la finanțarea Instituției Prefectului, Legea 340/2004 stipulează că aceasta este finanțată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor, iar prefectul răspunde de execuția bugetului Prefecturii.
De asemenea, Instituția Prefectului poate beneficia de programe de finanțare internațională pentru susținerea reformei în administrația publică.
5. 2. Aparatul propriu de specialitate al prefectului
Pentru realizarea atribuțiilor sale, prefectul este ajutat de către un subprefect, sau doi subprefecți, în cazul municipiului București și un aparat propriu de specialitate, împreună cu care își desfășoară activitatea în sediul prefecturii.
În temeiul art. 107 și 122 din Constituție, al art. 141 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și al art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, Guvernul României a adoptat în data de 28 octombrie 2004 Hotărârea nr.1844 privind aparatul de specialitate al prefectului.
Aceasta definește Prefectura drept instituția publică cu personalitate juridică, patrimoniu și buget propriu, care se organizează și funcționează în fiecare județ și în municipiul București, cu rolul de a îndeplini atribuțiile și prerogativele conferite prefectului prin Constituție, Legea administrației publice locale și alte acte normative.
Prefectul urmărește modul de realizare în județ, respectiv în municipiul București, a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare și prin aparatul propriu de specialitate dispune măsurile corespunzătoare de îndeplinire a acestora. În cadrul structurii organizatorice a aparatului propriu de specialitate al prefectului se pot organiza, după caz, prin ordin al acestuia, direcții, servicii, birouri și alte compartimente, în condițiile legii.
În exercitarea atribuțiilor prefectului, aparatul propriu de specialitate elaborează, pe baza Programului de guvernare, programe și strategii generale și sectoriale de dezvoltare economico-socială a județului sau zonei, cu consultarea largă a autorităților publice locale și a conducerilor serviciilor publice deconcentrate. Aparatul propriu de specialitate al prefectului este structurat în următoarele direcții și departamente :
1. Direcția pentru Integrare Europeană, Dezvoltare Economică și Monitorizarea Serviciilor Publice Deconcentrate, incluzând departamentele de Integrare Europeană, Dezvoltare Economica și Monitorizarea Serviciilor Publice Deconcentrate;
2. Direcția pentru verificarea legalității actelor și de Contencios Administrativ, care cuprinde Compartimentul Juridic, Investiții în gospodăria comunală și Fondul Funciar;
3. Serviciul financiar contabil, Resurse Umane și Administrativ, incluzând Compartimentul financiar-contabil, Compartimentul resurse umane, Compartimentul administrativ și Compartimentul bugete locale;
4. Departamente adiacente prefectului: Cabinetul Prefectului, Compartimentul de Informare și Relații publice, Corpul de control al Prefectului, Audit intern, Biroul pentru rromi;
5. Comisia județeană consultativă și Comisiile de specialitate.
5.3 Implementarea Reformei în administrația publică
Demararea Reformei în administrația publică de către Guvern, ca urmare a cerințelor europene, a adus schimbări importante și asupra Instituției Prefectului din județul Timiș.
Astfel, în anul 1995, s-a înființat Departamentul de Integrare Europeană, ca o consecință a Hotărârii de Guvern nr.140/1995, prin care s-au constituit și compartimente pentru integrare europeană de la nivelul ministerelor, organelor de specialitate ale administrației publice centrale, primăriilor din orașele mari și ale consiliilor județene.
Prin aceste compartimente s-a urmărit descentralizarea activității de integrare europeană prin angajarea responsabilitățiii organelor administrației centrale și ale organelor Guvernului în teritoriu.
În ceea ce privește integrarea europeană, principalele atribuții ale acestui departament sunt:
a) elaborează, în colaborare cu specialiștii Consiliului Judetean, cu persoanele responsabile din cadrul fiecărui serviciu public descentralizat al ministerelor și din cadrul fiecărei autorități publice locale, planul județean de măsuri pentru integrarea europeană și amplificarea relațiilor externe, în conformitate cu documentele programatice referitoare la integrarea europeană;
b) urmărește și aplică, împreună cu grupul pentru monitorizarea reformei, constituit la nivel județean, prevederile cuprinse în strategiile și programele de reformă a administrației publice locale, elaborate pe baza Programului de Guvernare;
c) prelucrează Strategia actualizată de accelerare a reformei administrației publice, după aprobarea sa de către Guvern, și difuzează autorităților administrației publice locale sarcinile care le revin;
d) la solicitarea Ministerului Administrației și Internelor, înaintează propuneri privind elaborarea documentelor programatice (Programul Național de Aderare a României, Raportul anual privind progresele înregistrate de România în procesul de aderare la Uniunea Europeană), precum și a actelor normative, în concordanță cu legislația europeană în domeniu;
e) difuzează în teritoriu și prelucrează, cu sprijinul serviciilor descentralizate ale ministerelor și al structurilor de integrare europeană din cadrul altor instituții publice, precum și cu cel al grupului de monitorizare a reformei, documentele privind integrarea europeană adoptate la nivel central;
f) urmărește ca proiectele de Hotărâri de Guvern, inițiate la nivel județean, actele emise de autoritățile administrației publice locale, precum și hotărârile comisiei județene consultative să fie în concordanță cu legislația europeană în materie și cu acordurile și convențiile organismelor europene, semnate și ratificate de România;
g) întocmește, gestionează prin evidența centralizată și monitorizează Planul de relații și de colaborari internaționale al prefecturii;
h) elaborează evidența centralizată a rapoartelor de activitate întocmite obligatoriu pentru orice activitate de relații internaționale;
i) participă la activități de aplicare a prevederilor actelor normative vizând aderarea României la Uniunea Europeană;
j) acționează pentru atragerea societății civile în activitățile care au legatură cu procesul de integrare europeană și participă la programele societății civile în domeniul integrării;
k) desfășoară activități menite să conducă la cunoașterea de către autoritățile administrației publice locale și cetățeni, a programelor cu finanțare externă inițiate și susținute de Uniunea Europeană și de alte organisme internaționale.
În cadrul acestui departament își desfășoară activitatea doi consilieri de integrare europeană care sunt încadrați la Ministerul Integrării Europene. De asemenea, la nivelul primăriilor municipale, orașenești și comunale și la nivelul serviciilor publice deconcentrate au fost desemnate persoane care să îndeplinească atribuții pe probleme de integrare europeană.
Începând cu ianuarie 2003 Prefectura Județului Timiș a constituit, în cadrul reuniunii de lucru cu aceste persoane, Grupul de modernizatori pentru reforma în administrația publică.
5.3.1. Strategia de modernizare a Prefecturii județului Timiș
Reforma în administrația publică prevede ca fiecare dintre insituțiile de administrație publică să-și elaboreze propriul Plan de modernizare. Pe coordonatele programului de guvernare, ale cadrului legal existent și ale amplului proces de integrare europeană, în cursul lunii iulie 2003, a fost elaborată Strategia de modernizare a Prefecturii județului Timiș, care însuma direcțiile principale de realizare – în următorii 3 ani – a unor transformări de substanță în viața și activitatea instituției.
Raportat la resursele actuale s-a luat în considerare și posibilitatea atragerii unor resurse complementare, prin promovarea unor largi parteneriate de tip public-privat, pentru realizarea unor investiții majore, de nivel județean sau regional, sau finanțări internaționale.
De asemenea, Strategia propune și susține o serie de demersuri – inclusiv de ordin legislativ – pe care Prefectura Timiș intenționează să le inițieze în direcția perfecționării activității din domeniile de competență ale administrației publice locale sau de nivel județean, având ca rezultantă, îndeplinirea prevederilor programelor/planurilor – generale sau sectoriale – de dezvoltare durabilă și complexă.
În cursul lunii august 2003 a fost definitivată Strategia de modernizare a Prefecturii Județului Timiș pentru perioada 2004 – 2007, în conformitate cu Programul multianual de modernizare a instituțiilor administrației publice: Contextul intern – "Diagnoza domeniului" – cu cele 12 subcapitole aferente, precum și Analiza SWOT, lucrarea fiind transmisă Ministerului Administrației și Internelor.
În vederea aplicării, la nivelul aparatului propriu al Instituției Prefectului, a prevederilor Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, a fost emis Ordinul Prefectului nr. 379/26.05.2003 și s-a elaborat Organigrama Prefecturii în condițiile acestor reglementări, cu înglobarea tuturor activităților pe care personalul le desfășoară și a acțiunilor pe care instituția le gestionează.
Ca urmare a necesității transparenței, începând cu data de 21 mai 2003, pe site-ul Prefecturii Timiș, sunt prezentate toate declarațiile de avere ale funcționarilor publici, precum și cele ale conducerii acestei instituții, care vor fi actualizate mereu, în conformitate cu noile prevederi legislative.
Hotărârea de Guvern nr.1844 din 2004 privind aparatul de specialitate al prefectului a adus noi reglementări în ceea ce privește activitatea instituției, astfel că a fost elaborată noua Organigramă a prefecturii, au fost actualizate fișele posturilor și a fost întocmit noul Regulament de Organizare și Funcționare.
Având în vedere așteptările comunității internaționale față de procesul general de reformă a administrației publice (la nivel macro), dar și cele particulare ale cetățeanului (la nivel micro), Strategia Prefecturii pune în prim-plan necesitatea respectării și perfecționării statutului Prefectului în județul Timiș, în efortul general de dezvoltare și de integrare europeană.
Din această perspectivă, acțiunile prevăzute pentru perioada de referință vizează și poziționarea corectă a Prefectului în raport cu autoritățile administrației publice locale, cu serviciile deconcentrate și cu alte instituții din judet.
În scopul evaluării reformei administrației publice în județul Timiș, Prefectura Timiș a constituit o bază de date cuprinzând activitatea desfășurată de toate serviciile publice descentralizate, sucursalele regiilor autonome de interes național și ale societăților naționale, în domeniul îmbunătățirii relației cu cetățeanul, informatizării instituției și perfecționării personalului.
De asemenea, a fost centralizată situația mijloacelor de comunicare existente la nivelul fiecarei instituții ale administrației publice locale, a coordonatelor acestora, a stadiului informatizării instituției, și s-a întocmit evidența nominală a persoanelor cu atribuții în domeniul integrării europene la nivelul primăriilor municipale, orașenești și comunale.
O altă modalitate prin care Prefectura Timiș a fost implicată în Reforma administrației a constituit-o coordonarea acțiunilor de organizare, la cerința UCRAP, in data de 16 octombrie 2003 la sediul Palatului Administrativ din Timișoara, a Conferinței Reforma administrației publice –funcția publică, îmbunătățirea formării continue.
În deschiderea reuniunii, prefectul județului Timiș, domnul Horia Ciocârlie (mandatul său de Prefect a încetat în anul 2004), a subliniat importanța Reformei administrației publice în contextul integrării României în Uniunea Europeană și necesitatea implicării administrației publice locale în actualizarea strategiei.
Domnul Alexandru Chirila, secretarul general al Prefecturii Timiș și coordonatorul Grupului județean de monitorizare a reformei, a prezentat câteva initiațive de modernizare a administrației la nivelul județului printre care:
sistemul de info-chioșcuri; sistemul de programare și anunțare a desfășurării audiențelor pentru cetățeni la Prefectura județului Timiș;
introducerea la Prefectura județului Timiș a sistemului de Video – Audiență Internet, prin care se dorește îmbunătățirea modului de organizare și derulare a audiențelor cu cetățenii;
acordarea unui premiu anual pentru calitate în administrația publică locală.
În noimbrie 2005 a avut loc în cadrul Prefecturii Timiș colectarea de date de la direcțiile și serviciile din cadrul Instituției Prefectului, în vederea realizării „Programului Multianual de Modernizare a Instituției Prefectului – Județul Timiș 2004-2006”, pentru perioada iulie – decembrie 2005.
5.3.2 Atragerea tinerilor care vor să se specializeze în administrația publică
Prefectura Județului Timiș a acordat o atenție deosebită pregătirilor în domeniul administrației publice a tinerilor studenți și absolvenți ai unor facultăți timișorene. În cadrul Prefecturii desfășoara activități de practică studenți ai Facultății de Științe Politice și ale Comunicării și ai Școlii de Înalte Studii Europene Comparative (SISEC).
Tot în direcția atragerii tineretului bine pregătit în munca din administrație, Prefectura Judetului Timiș și Consiliul Britanic Timișoara au lansat Proiectul Tinerilor Profesioniști în Administrația Publică (YPS), care beneficiază de sprijinul financiar al Uniunii Europene prin Programul PHARE 2001. Acest proiect reprezintă o inițiativă importantă în cadrul procesului de reformă a administrației publice, având ca scop îmbunătățirea capacitățtii, răspunderii și eficienței administrației publice din România în procesul de aderare la Uniunea Europeană. Proiectul a fost prezentat de către domnul Richard Lucking – managerul de proiect și doamna Cristina Moldovan – reprezentant al Ministerului Administrației și Internelor, Unitatea Centrală pentru Reforma în Administrația Publică.
5.3.3 Stimularea abilităților de elaborare și implementare de proiecte
Pornind de la faptul că – acum și pe viitor – majoritatea alocărilor de resurse financiare se va face în regim concurențial, pe bază de proiecte, Prefectura Timiș a urmărit deprinderea de către funcționarii publici, de către reprezentanții mediului de afaceri sau ai societății civile, a mecanismelor de inițiere, elaborare și sustinere a unor idei și propuneri cu posibil impact asupra îmbunătățirii activității unor segmente distincte din viața comunității, dar și a serviciilor oferite de administrația publică pentru cetățenii județului.
La solicitarea Ministerului Administrației și Internelor prin Unitatea Centrală pentru Reformă în Administrația Publică, Prefectura Timiș a coordonat în anul 2003 activitatea de realizare a unor propuneri pentru concursul "100 de proiecte pentru România", având ca temă “Îmbunătățirea calității serviciilor publice prestate de administrația publică locală pentru cetățeni”.
Demersul a beneficiat de suportul proiectului de înfrățire instituțională RO 0106.01 “Întărirea capacității instituționale a Ministerului Administrației și Internelor”, finanțat de Uniunea Europeană.
Concursul a vizat creșterea eficienței administrației publice locale, promovarea inițiativelor autorităților locale pe linia modernizării activității acestora, dezvoltarea parteneriatului, îmbunătățirea relațiilor cu cetățenii și mediul de afaceri, diseminarea exemplelor de succes.
La concurs au fost invitate să participe primării, consilii județene și prefecturi din întreaga țară, în timp ce serviciile publice deconcentrate au avut posibilitatea să depună proiecte în parteneriat cu prefecturile. S-au înscris în concurs peste 321 de proiecte, elaborate de reprezentanții diverselor autorități ale administrației publice din întreaga țară. Printre acestea s-au numărat și cele 34 de proiecte redactate de diverse autorități ale administrației publice din Timiș, care au plasat județul pe primul loc pe țară ca număr de proiecte depuse.
Dintre aceste 34 de proiecte, 17 proiecte au fost clasate între primele 100 de proiecte câștigătoare, ceea ce plasează județul Timiș, de asemenea, pe primul loc din țară.
Mai mult decât atât, Prefectura Timiș, care a depus 16 proiecte – în nume propriu sau în colaborare cu alte servicii publice și instituții – a obținut 9 clasări între primele 100 de proiecte câștigătoare, ceea ce o situează, pe locul 1 din țară ca număr de proiecte selectate.
Din cele 9 proiecte, 2 au fost depuse de serviciile publice descentralizate în colaborare cu Prefectura Timiș – "12 info-chioșcuri electronice interactive în orașele județului Timiș pentru informarea populației privind protecția consumatorului" (depus de Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorului Timiș) și "Program de pregătire în comun a voluntarilor din protecția civilă a județului Timiș cu voluntarii din protecția civilă a Provinciei Pordenone – Italia" (depus de Inspectoratul Județean de Protecție Civilă Timiș).
De asemenea, 2 proiecte au fost depuse de Prefectura Timiș, fiind rodul colaborării cu Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara – "Centru multimedia pentru îmbunătățirea comunicării dintre prefectură, servicii deconcentrate, CCIAT și mediul economic din județul Timiș", respectiv cu Centrul de Asistență Rurală – "Rețeaua de informare și comunicare cu cetățenii din mediul rural prin intermediul TeleCentrelor.
Cât privește proiectele proprii depuse de Prefectura Timiș și situate între primele 100 de proiecte, acestea sunt:
• Identificarea și activarea de noi mecanisme instituționale pentru piața muncii din județul Timiț;
• Îmbunătățirea accesului la informație și creșterea transparenței instituției Prefectului în relația cu cetățeanul;
• Video- audiența internet;
• Info-promo centre comunitare;
• Informarea cetățenilor în privința atribuțiilor instituției prefectului și ale serviciilor descentralizate prin realizarea și distribuirea unei broșuri informative;
Cele mai bune 100 de proiecte au fost premiate și au fost incluse într-o Bancă de date a modernizării, pentru a fi diseminate ca modele de bună practică la nivel național și au fost propuse spre finanțare în cadrul unor programe viitoare (ex. Phare).
Cât privește coordonatorii primelor 10 proiecte clasate, aceștia au beneficiat de un stagiu de perfecționare de o săptămână în Italia în cursul lunii noiembrie 2003, iar unitățile administrativ teritoriale care au aplicat aceste proiecte vor avea posibilitatea de a se înfrăți cu unități similare din Italia.
După modelul acestui concurs național, Prefectura Timiș, prin Grupul Județean de Modernizatori ai Administrației publice locale și beneficiind de sprijinul financiar al Consiliului Judetean Timiș și al mediului de afaceri, a lansat prima ediție a concursului județean de idei de proiecte care vizează modernizarea administrației publice locale.
S-a avut în vedere promovarea și sprijinirea inițiativelor locale, provenind din rândul autorităților și instituțiilor publice, al mediului de afaceri sau al societății civile, în direcția modernizării activității administrației publice, a creșterii calității serviciilor furnizate de aceasta, a apropierii de cetățean și a implicării acestuia în viața comunității.
Tematica acestei prime ediții a fost axată pe utilizarea calculatorului și a tehnologiilor moderne, respectiv a facilităților oferite de acestea în diverse domenii de activitate.
De asemenea, județul Timiș a fost ales județ-pilot pentru derularea proiectului MATRA intitulat “Crearea capacității Operaționale pentru o Administrație Descentralizată în România”. În cadrul acestui proiect, un grup de membri ai Grupului de Monitorizare a Reformei Administrației Publice Locale au făcut o deplasare în Olanda, în cursul lunii mai 2004.
5.3.4 Perfecționarea continuă a personalului din administrație
Una dintre direcțiile de bază ale Reformei în administrația publică o constituie crearea unui corp profesionist, neutru din punct de vedere politic, al funcționarilor publici. În acest sens, Prefectura Timiș a urmărit perfecționarea continuă a funcționarilor proprii, prin delegarea acestora la seminarii și conferințe, participări la traininguri pe diverse teme, dar și a celor din celelalte instituții de administrație publică de la nivel local.
În ideea deprinderii de către funcționarii publici a abilităților de a elabora și susține proiecte, Prefectura Județului Timiș a coordonat participarea unui grup de 15 reprezentanți ai administrației publice locale la cursul de management al proiectelor europene, organizat de Institutul European Bucuresti la Cluj-Napoca și desfășurat în perioada 7 – 11 aprilie 2003.
Directorul Direcției pentru integrare europeană și relații externe a participat la cursul de instruire – organizat la Timișoara de Delegația Comisiei Europene în România – în cadrul proiectului “Rețeaua de Multiplicatori de Informație Europeană” și la exercițiul interactiv de comunicare pe teme europene. A întreprins o vizită de studiu în Franța, în cadrul proiectului de înfrățire instituțională intitulat “Întărirea capacității administrative a Ministerului Administrației Publice”, împreună cu o delegație guvernamentală condusă de domnul secretar de stat Marius Profiroiu.
A luat parte la seminarul cu tema Certificarea, instrument necesar în evaluarea conformității și accesul pe piața unică a Uniunii Europene, acțiune înscrisă pe linia manifestărilor dedicate pregătirii operatorilor economici români pentru a răspunde cerințelor de integrare în Uniunea Europeană și pentru asigurarea succesului acestora în lumea afacerilor pe plan internațional.
În perioada 14 – 15 aprilie 2004, prefectul județului Timiș a participat, la Poiana Brașov, la Seminarul "Profesionalizarea instituției prefectului în vederea aderării la Uniunea Europeană". Cu acest prilej au fost prezentate o serie de teme de larg interes, dintre care menționăm: Reforma instituției prefectului în România; Adaptarea corpului prefectural – element esențial al reformei; Profesionalizarea corpului prefectural; Rolul prefectului în reforma administrației publice – o prioritate a integrării europene; Dezvoltarea locală și amenajarea teritoriului, etc.
Reprezentanții Prefecturii Timiș au participat la seminarul Participarea în proiecte europene – apelul IST – FP 6, organizat de Institutul e-Austria, în cadrul căruia s-au discutat oportunitățile de finanțare a acestui program, cât și modalitățile prin care acestea pot fi accesate.
În primul trimestru al anului 2004 Prefectura Timiș în colaborare cu Consiliul Județean Timiș, ADETIM și Centrul de Asistență Rurală Timiș a organizat reuniunea de lucru cu tema Promotorul local, agent de dezvoltare locală.
În perioada 2 – 3 aprilie 2004 a organizat Conferința Internațională Impactul (viitoarei) aderări la Uniunea Europeană asupra sistemului legislativ național.
Reprezentanții Direcției pentru integrare europeană și relații externe, au participat la Seminarul cu tema "Regiunile și politica industrială", organizat de Departamentul de Comerț și Industrie al Marii Britanii, în colaborare cu Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara, în cadrul Proiectului PHARE Twinning.
Conducerea prefecturii a fost invitată la Seminarul de prezentare a proiectului "Program de instruire, educație permanentă și perfecționare profesională a administrației publice locale. Centrul Regional de Pregătire și Perfecționare Profesională ", care a fost propus de către Consiliile Județene Timiș, Hunedoara și Caraș-Severin, ADETIM și Universitatea Politehnica Timișoara și pentru care s-a obținut finanțare în cadrul Programului PHARE 2000 – Coeziune Economica și Socială, Dezvoltarea Resurselor Umane, în contextul restructurării industriale.
În parteneriat cu Centrul Cultural Francez și alți parteneri din Franța, Prefectura a organizat cursul "Management și scriere a proiectelor cu finanțare de la Uniunea Europeană", la care au participat reprezentanți ai serviciilor publice descentralizate.
Un schimb de experiență constant se realizează prin activitatea de relații externe a Prefecturii. În acest sens, la Prefectura Județului Timiș au fost primite numeroase delegații străine, reprezentând instituții ale Uniunii Europene, reprezentanțe diplomatice, firme și companii străine, sau reprezentanțe ale acestora în România, instituții de învățământ, cultură, sănătate și organizații neguvernamentale.
În cadrul procesului complex de reformă a administrației publice implicarea tuturor actorilor de la nivel central și local este elementul cel mai important.
5.3.5 Activități de informare și consultanță
O altă modalitate prin care Prefectura Timiș s-a implicat în acest proces o reprezintă îmbunătățirea relației dintre Instituția Prefectului și cetățeni printr-o informare cât mai promptă și corectă a acestora cu privire la activitatea instituției și, în același timp, prin acordare de consultanță.
Prefectura Județului Timiș a informat opinia publică, prin intermediul purtatorului său de cuvânt, cu privire la stadiul derulării programelor Uniunii Europene. De asemenea, a acordat sprijin și consultanță în luna ianuarie 2003, d-rei Georgeta Vidican, Asistent cercetător în cadrul Industrial Performance Center – Massachusetts Institute of Technology din Statele Unite ale Americii, în vederea elaborării unui studiu privind impactul globalizării asupra Regiunii V Vest, Euroregiunii DKMT și, în acest context, a județului Timiș.
Au fost inițiate demersuri în vederea urgentării elaborării unor proiecte pe programul Phare 2001 – Coeziune Economică și Socială – “Schema de Investiții în Servicii Sociale”, având în vedere faptul că proiectele care urmează a fi depuse trebuie implementate în zonele de restructurare industrială cu potențial de creștere economică identificate în Planul Național de Dezvoltare și aprobate prin HG nr. 399/2001, zona în care se încadrează, în județul Timiș, localitățile Nadrag, Margina și Tomești.
În perioada analizată, Prefectura Județului Timiș, prin structura sa de specialitate, a acordat consultanță urmatoarelor servicii publice: Inspectoratul de Poliție al Județului Timiș, Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara, Corpul Gardienilor Publici, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Cinegetic Timiș, Direcția Generală pentru Agricultură și Industrie Alimentară Timiș, Sucursala de Petrol Petrom Timișoara, Brigada 18 Mecanizată Decebal Timișoara, Inspectoratul Școlar al Județului Timiș, Comandamentul Teritorial de Jandarmi Timișoara, Inspectoratul Teritorial de Stat pentru Persoanele cu Handicap Timiș, în problemele legate de modalitățile de completare a 68 machetelor cuprinzând măsurile și acțiunile privind implementarea la nivel local a acquis-ului comunitar și a situațiilor statistice aferente. Conform cu rolul său de diseminator de informație europeană, Prefectura a multiplicat și distribuit tuturor consiliilor locale din județ lucrarea intitulată “Primii pași în elaborarea și derularea cu succes a unui proiect”, primită de la Departamentul pentru Integrare Europeana și Relații Externe, din cadrul Ministerului Administrației Publice.
La solicitările Guvernului Romaniei și ale ministerelor, Prefectura Timiș a realizat lucrări privind:
• Pachetul de programe lansat de Ministerul Dezvoltării și Prognozei referitoare la: întărirea capacității consiliilor locale de a implementa proiecte pentru dezvoltare locală, domeniul serviciilor sociale, dezvoltarea orașelor prin stimularea activităților intreprinderilor mici și mijlocii;
• Măsuri privind întărirea capacității administrative și pregătirea resurselor umane în domeniul integrării europene;
• Infrastructura sociala a judetului Timiș, necesară elaborării Analizei socioeconomice a Regiunii V Vest, care stă la baza Strategiei de dezvoltare regională pentru perioada 2004-2006. Elaborarea acestor lucrări a presupus cunoașterea aprofundată a realităților locale, precum și depistarea măsurilor potrivite pentru a îmbunătăți situația existentă.
Au fost mediatizate aspecte privind: Programul de dezvoltare a infrastructurii orașelor mici și mijlocii – SAMTID și Apelul pentru propuneri de proiecte 2003 ale programelor Socrates, Leonardo da Vinci și Tineret/Youth; Life Natura, Life Mediu, a fost acordată consultanță persoanelor fizice și juridice interesate de Programul pentru dezvoltarea abilităților antreprenoriale în rândul tinerilor și facilitarea accesului acestora la finanțare – START.
Pentru a facilita cunoașterea evoluției procesului de integrare europeană a României, Prefectura Județului Timiș a întocmit materiale informative referitoare la Criteriile de aderare ale României la Uniunea Europeană și Stadiul negocierilor de aderare, Raportul de Țară, Apelurile Comisiei Europene pentru propuneri de finanțare destinate proiectelor și alte documente programatice privind integrarea europeană a României.
Prefectura Timiș se preocupă de preluarea materialelor de actualitate privind integrarea europeană de la Delegația Comisiei Europene la București și transmiterea acestora către primăriile din județ, instituțiile și serviciile publice deconcentrate, pe domeniile specifice de activitate.
La sediul instituției, s-au organizat reuniuni periodice de lucru cu persoanele desemnate să îndeplinească atribuții pe probleme de integrare europeană de la nivelul serviciilor publice deconcentrate, reuniuni având ca temă “Prioritățile procesului de pregătire pentru integrarea europeană a României și responsabilitățile în acest sens, ce revin județului Timiș”.
În scopul constituirii unui cadru informațional permanent prin care să se asigure transparența totală asupra eforturilor județului Timiș de a îndeplini criteriile de aderare la Uniunea Europeană, Prefectura Timiș a organizat, întâlniri ale grupului de lucru pentru realizarea Strategiei de comunicare și informare privind integrarea europeană a județului Timiș. Aceasta a fost urmată de elaborarea Planului de acțiuni privind integrarea europeană pe anul 2004, ca parte integrantă a strategiei, prin solicitarea propunerilor din partea serviciilor publice deconcentrate și a altor instituții publice, în vederea promovării valorilor europene.
Prefectura Județului Timiș a contribuit la realizarea anchetei sociale privind atitudinea populației județului Timiș referitoare la procesul de integrare a României în Uniunea Europeană – proiect ce a constituit parte integrantă din Strategia de informare și comunicare a Prefecturii Județului Timiș pentru integrarea României în Uniunea Europeană. Pentru aceasta au fost transmise formulare-chestionar privind integrarea în Uniunea Europeană, la toate primăriile din județ, în vederea completării acestora de către diferite categorii sociale și profesionale.
În luna februarie 2004 s-au transmis către serviciile publice deconcentrate și primăriile municipale, orășenești și comunale informații privind lansarea de către Ministerul Integrării Europene a subprogramelor: Investiții în servicii sociale și Dezvoltarea orașelor prin stimularea activităților întreprinderilor mici și mijlocii.
Prefectura Timiș a acordat scrisori de susținere pentru proiectul Centru de Informare EUROPA – elaborat de către Inspectoratul Școlar al Județului Timiș, pentru proiectul Jocuri fără frontiere – elaborat de către Palatul Copiilor Timișoara, precum și pentru proiectul Re-context și identitate – elaborat de către Fundația Augusta Timișoara.
Anumite acțiuni ale Instituției Prefectului au fost realizate în colaborare cu ONG -uri, urmărindu-se o intercomunicare și pe acest plan. De exemplu, împreună cu AID-ONG, Prefectura a organizat în data de 11 iunie 2004 o sesiune de informare în cadrul Proiectului Promotor European – finanțat de Uniunea Europeană prin Fondul Europa.
Prefectul Ovidiu Drăgănescu a participat în data de 16 noiembrie 2005, la Sala de Conferințe a Casei „Adam Muller Guttenbrunn”, la seminarul intitulat „Dezvoltare Locală și Regională Durabilă” – acțiune de largă informare în fiecare dintre cele 8 regiuni de dezvoltare a României, organizată de Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de coordonator național al Planului Național de Dezvoltare 2007-2013 și al Programelor Operaționale. Secțiunea seminarului de la Timișoara intitulată „Planul Național de Dezvoltare 2007-2013 și Fondurile Structurale și de Coeziune ale Uniunii Europene” a avut ca parteneri Agenția de Dezvoltare Regională ADR Vest și Conferința Sindicală Națională Meridian, având ca scop stimularea parteneriatului și promovării domeniilor de intervenție a Fondurilor Structurale și de coeziune.
5.3.6 Actiuni legate de diseminarea informațiilor privind Programul SAPARD
În primul trimestru al anului 2004, Prefectura Județului Timiș, în colaborare cu Biroul Regional SAPARD V Vest, a organizat 6 întâlniri zonale de lucru, având ca scop diseminarea informațiilor legate de masurile 1.1., 2.1. si 3.1. din cadrul programului SAPARD, precum și Conferința Regională SAPARD. La aceste întâlniri au participat peste 250 societăți comerciale și persoane fizice.
S-a constituit o baza de date privind coordonatele societăților comerciale și a asociațiilor agricole existente pe raza administrativ teritorială a localităților, în baza datelor transmise de primăriile municipale, orașenești și comunale.
În colaborare cu Biroul Regional SAPARD V Vest, în primul trimestru al anului 2004, a fost constituită baza de date privind Stadiul implementării Programului SAPARD în județul Timiș, la 31 decembrie 2003, respectiv la 31 mai 2004.
În data de 8 iunie a avut loc ședința de constituire a Grupului de lucru pentru Programul SAPARD în județul Timiș. Din analiza stadiului derulării Programului SAPARD, realizată de către acest grup de lucru, a rezultat că în județul Timiș au fost depuse 61 de proiecte, din care au fost contractate 22 proiecte și un număr de 33 de proiecte au rămas eligibile fără fonduri.
În luna octombrie 2005 a avut loc transmiterea de către Prefectura Timiș către primariile localităților Buziaș, Ghizela, Șag și Giroc, a adresei de solicitare a sprijinirii Info-Centrului SAPARD – Regiunea 5 Vest Timiș, în acțiunea de prezentare a Programului SAPARD și a măsurilor active din cadrul programului. Caravana SAPARD s-a desfășurat în localitățile menționate, în perioada 29-31 octombrie 2005, având ca obiectiv: conștientizarea unui numar cât mai mare de potențiali beneficiari despre oportunitățile de finanțare oferite de Programul SAPARD; stimularea producătorilor agricoli și a altor grupuri interesate de cunoașterea metodologiei și a depunerii de cereri de finanțare.
Instituția Prefectului Județului Timiș a emis Buletinul de informare și comunicare nr. 10 /2005 privind finanțarea în cadrul Programului SAPARD.
Prefectul Ovidiu Drăgănescu a participat în noimbrie 2005 la simpozionul informativ pe tema agriculturii, promovat de UnimPRESA România, intitulat:” Situația generală a agriculturii și Programul SAPARD”. Simpozionul s-a organizat la Centrul Regional de Afaceri Timișoara.
În activitățile sale de promovare și instruire în elaborarea proiectelor, Prefectura Timiș este ajutată de către promotorii locali. Lunar, la sediul insituției (și în colaborare), se realizează întâlnirea cu promotorii locali din cele 30 de localități timișene, în prezent fiind elaborat un proiect de extindere a acestei rețele.
5.4. Monitorizarea aplicării acquis-ului comunitar
Prefectura Județului Timiș se ocupă cu organizarea de reuniuni de lucru cu reprezentanții serviciilor publice, societăților naționale, primăriilor municipale și orașenești, având ca obiectiv discutarea problemelor legate de implementarea acquis-ului comunitar la nivel local.
O altă temă discutată este cea a metodologiei de elaborare a măsurilor și acțiunilor prevăzute în Planul de măsuri și acțiuni în vederea implementării acquis-ului comunitar la nivel local în județul Timiș, pe fiecare an; de asemenea, prezentarea Raportului asupra progreselor înregistrate în pregătirea României pentru aderarea la Uniunea Europeană, precum și discutarea modului de aplicare a Planului de implementare la nivel local, a legislației armonizate cu acquis-ului comunitar.
Prefectura Județului Timiș a centralizat raportările instituțiilor publice din județul Timiș, cu privire la măsurile și acțiunile întreprinse în vederea implementării la nivel local a legislației armonizate cu acquis-ul comunitar și a intocmit situația centralizatoare a măsurilor cu termen permanent, a măsurilor scadente, măsurile realizate în avans, cât și situația restanțelor înregistrate, pe servicii responsabile la nivel județean și pe capitole de acquis.
Raportările centralizate la nivelul județului Timiș au fost cuprinse într-un document unitar și transmise Ministerului Administrației Publice, respectiv Ministerului Administrației și Internelor la termenele solicitate.
În luna septembrie 2003, Prefectura Județului Timiș a elaborat și transmis Ministerului Administrației și Internelor – la solicitarea acestuia – Punctul de vedere al Prefecturii Județului Timiș cu privire la eventualele dificultăți ce pot apărea în procesul de implementare în administrația publică a Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare .
În noiembrie 2004, a fost constituit, prin ordin al prefectului, Comandamentul județean de aplicare a măsurilor din Programul de guvernare a României și Planul Național de Aderare a României la Uniunea Europeană privind managementul integrat al frontierei care urmărește permanent modul de aplicare a planului de măsuri privind managementul integrat al frontierei, la nivelul județului Timiș.
Planul de implementare la nivel local a legislației armonizate cu acquis-ul comunitar pe anul 2004 este axat pe acele angajamente asumate în negocierile de aderare a căror îndeplinire presupune întreprinderea unor acțiuni la nivel județean sau regional de care răspund serviciile descentralizate ale autorităților publice centrale, prefecturile, primăriile, etc.
Din Raportul Anual de Țară 2004 al Comisiei Europene, rezultă că județul Timiș face parte dintre județele care au contribuit la înregistrarea rezultatelor pozitive la nivel național, în procesul de implementare a legislației armonizate cu acquis-ul comunitar.
5. 5. Raporturile dintre Instituția Prefectului și societatea civilă
Exercitarea dreptului cetățeanului la liberul acces la informațiile de interes public a constituit o preocupare permanentă pentru conducerea Prefecturii Județului Timiș.
Pagina web a Prefecturii Județului Timiș poate fi accesată la adresa www.prefecturatimis.ro. Aici sunt prezentate cele mai importante informații privind organizarea, personalul, lucrările elaborate și acțiunile desfășurate de instituție. Mai mult, acest site este interactiv, cetățenii având posibilitatea de a transmite sesizări, și de a solicita informații on-line.
În perioada ianuarie – iunie 2004 au fost redactate și transmise 399 de comunicate de presă și au fost organizate 51 conferințe de presă.
În luna ianuarie 2005 a fost finalizată noua versiune a site-ului Prefecturii Județului Timiș, cu o structură mult mai performantă, ca instrument interactiv de comunicare cu mass-media, cu serviciile publice deconcentrate și cu cetățenii. Secțiunea Comunicate de presă a site-ului este actualizată zilnic, documentele fiind completate ori de câte ori este cazul. La secțiunea Documente de sinteză pot fi accesate cele mai importante lucrări realizate în cadrul instituției. Tot pe site, Biroul de presă realizează lunar ediția electronică a Buletinului de Informare și Comunicare. Pe pagina WEB funcționează pagina interactivă În direct cu cetățeanul, unde sunt primite solicitări din partea cetățenilor, solicitări la care se răspunde, tot pe site, în cel mai scurt termen. În acest interval au fost realizate conexiuni cu instituțiile publice care beneficiază de pagină WEB.
Au fost realizate în anul 2005 3 secțiuni noi ale site-ului, conținând informații legate de organizarea alegerilor, de activitatea de aplicare a apostilei (supralegalizarea actelor administrative), respectiv de toate actele actele normative care reglementează raporturile dintre cetățean și administrația publică.
De asemenea, aceste acte normative au fost puse la dispoziția cetățeanului și prin intermediul funcționarului virtual – o interfață de comunicare prin care sunt oferite date referitoare la activitatea instituției și care poate fi utilizat de către cetățeni la sediul Palatului Administrativ.
Zilnic, purtătorul de cuvânt monitorizează presa locală, pentru a evalua modul în care sunt mediatizate materialele referitoare la activitatea instituției precum și materiale de interes pentru activitatea de ansamblu a direcțiilor din cadrul Prefecturii Timiș.
Săptămânal, are loc videoconferința Guvernului României, la care participă conducerea prefecturii și reprezentanții instituțiilor publice, iar reprezentanții presei au accesul asigurat.
La toate evenimentele importante derulate în acest interval, Biroul de presă a realizat acreditarea ziariștilor și materiale de informare pentru mapele de presă oferite jurnaliștilor.
Conducerea Prefecturii Timiș a răspuns invitațiilor de a participa la emisiuni radio-TV, precum și la solicitările pentru interviuri din partea reprezentanților mass-media.
Compartimentul de informare și relații publice a elaborat Strategia Prefecturii Timiș vizând combaterea birocrației în activitatea de relații cu publicul. Acest document a fost pus la dispoziția tuturor serviciilor publice deconcentrate și a tuturor primăriilor din județ, ca instrument de lucru pentru elaborarea strategiilor proprii.
Lunar, în cadrul compartimentului, se realizează monitorizarea stadiului aplicării măsurilor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1723/2004, privind măsurile de combatere a birocrației în activitatea de relații cu publicul, la nivelul tuturor serviciilor publice deconcentrate și al primăriilor din județ.
De asemenea, programul de lucru cu publicul a fost modificat, pentru a facilita cât mai mult accesul cetățenilor. Astfel, trei zile pe săptămână se lucrează cu publicul în intervalul orar 900 – 1900, respectiv două zile între orele 900 – 1700, iar sâmbăta între orele 1000 – 1400.
Modalitatea cea mai bună de cunoaștere și rezolvare a problemelor județului, de coordonare și impulsionare a unor activități, o reprezintă contactul nemijlocit cu oamenii și cu problemele ridicate de aceștia.
În acest sens, deplasările în teritoriu ale prefectului, subprefectului și secretarului general al Prefecturii Județului Timiș, pe parcursul perioadei analizate, au constituit prilejuri de a avea un contact direct cu administrația publică locală și cu cetățenii comunității.
Tot pentru a veni în întâmpinarea problemelor cu care se confruntă locuitorii județului au fost organizate și audiențele săptămânale la sediul Prefecturii Județului Timiș, în cadrul cărora cetățenii își pot exprima doleanțele și au posibilitatea de a solicita sprijinul Instituției Prefectului, ca reprezentant al Guvernului în teritoriu.
Problematica ridicată de cetățenii din județul Timiș se grupează, în principal, pe următoarele categorii: solicitări audiențe, probleme sociale, informații privind Legea nr. 9/1998, Legea nr. 10/2001 și Legile fondului funciar, probleme strict juridice, probleme privind persoanele cu handicap. În funcție de natura solicitărilor telefonice, cetățenii au fost îndrumați către instituțiile competente în rezolvarea problemelor ridicate, fie că este vorba de direcțiile de specialitate din prefectură sau de alte organe abilitate, totodată, cetățenilor acordându-li-se și consultanță juridică, după caz.
În conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 66/1999, modificată de Legea nr. 142/2004, începând cu data de 1 noiembrie, la nivelul Prefecturii Județului Timiș a demarat activitatea de aplicare a apostilei / supralegalizare a actelor.
Aplicarea apostilei pe actele oficiale administrative întocmite pe teritoriul României, care urmează să producă efecte juridice pe teritoriul unui stat semnatar al Convenției de la Haga, se realizează de către secretarul general al Instituției Prefectului.
În acest interval au fost depuse un număr de 426 solicitări, din care 412 pentru persoane fizice – cetățeni români, 13 cetățeni străini, respectiv 1 persoană juridică.
5.6 Implicarea în manifestări dedicate Europei
Prefectura a încercat să aducă cât mai aproape comunității locale realitățile europene, prin urmare, cu ocazia zilei de 9 Mai – Ziua Europei, a organizat în colaborare cu Consiliul Județean Timiș, Delegația Comisiei Europene în România, serviciile publice deconcentrate, instituțiile de cultură, primăriile și alte instituții, o serie de manifestări cu caracter de masă, în perioada 8 – 17 mai:
– Deschiderea Clubului de Integrare Europeana, în cadrul Liceului Teoretic William Shakespeare (6 mai);
– Simpozionul Fondurile structurale – o provocare pentru actorii locali ai dezvoltării regionale (8 mai);
– Concurs pe teme de educație civică "Educația pentru Europa", la Casa Tineretului Timișoara (9 mai);
– Editarea unei broșuri cu informații despre istoricul construcției europene, (perioada 5 – 10 mai);
– Vernisajul expozției "Ziua Europei e și ziua ta", la care au prezentat lucrări elevii claselor a XI-a și a XII-a de la liceele vocaționale, în holul Palatului Administrativ (perioada 8 – 10 mai);
– La sediul Palatului Administrativ din Timișoara s-a desfășurat dezbaterea cu tema "Tinerii dezbat viitorul Europei" și a avut loc vernisajul expoziției "Ziua Europei e și ziua ta ", urmate de spectacolul "De ziua Europei" susținut de copii din centrele de plasament din Timișoara (10 mai);
– Dezbaterile "Zilele Europei" și "Europa dupa Atena", la Universitatea de Vest Timișoara (16 mai, respectiv 17 mai).
În toate unitățile de învățământ din județ au avut loc activități, întâlniri, dezbateri, seminarii, concursuri sportive și de cultură generală, expoziții, ateliere, vernisaje, vizite, excursii, spectacole și recitaluri dedicate zilei de 9 Mai – Ziua Europei, reunite sub egida "Ziua Europei e și ziua ta".
Prefectura Județului Timiș, în colaborare cu Delegația Comisiei Europene în România, a coordonat, de asemenea, acțiunile legate de desfășurarea la Timișoara, în perioada 12 – 18 mai, a Festivalului Filmului European. În cadrul Festivalului au fost prezentate un numar de 13 filme. Spectacolul de gală, cu care a debutat acest eveniment, a fost deschis de domnul Jonathan Scheele – șeful Delegației Comisiei Europene în România, care a efectuat, cu această ocazie, și o vizită în municipiul Timișoara, în perioada 12 -13 mai 2005.
Concluzii
România, în perioada rămasă până la momentul preconizat al aderării, respectiv ianuarie 2007, trebuie să îndeplinească o serie de obligații bine determinate, obligații ce rezultă din calitatea de stat membru al Uniunii Europene.
Rolul complex jucat de administrația publică din România în acest proces integrator, este relevat de faptul că, cel puțin din punct de vedere strict formal, ea reprezintă instrumentul direct sau indirect, prin intermediul căruia criteriile de la Copenhaga sunt susceptibile de a fi îndeplinite.
Deși România a făcut pași importanți în aceste direcții ale reformei administrației, în bună parte preluând din actualele exigențe impuse de organismele comunitare, rezultatele obținute până în prezent sunt apreciate a fi încă insuficiente.
Ignorarea sau nerespectarea dispozițiilor comunitare în materie de administrație publică românească, evidențiază încă slaba capacitate de implementare a normelor juridice obligatorii ce privesc planul organizării și funcționării administrației.
Modul în care se reflectă antrenarea țării noastre în procesul de integrare europeană asupra Instituției Prefectului este deosebit de complex, începând cu înființarea unui departament de integrare europeană, acordarea de noi atribuții altor departamente, până la conferirea unui nou statut Instituției Prefectului, în conformitate cu reglementările comunitare.
Impactul integrării europene asupra Instituției Prefectului se poate observa dacă analizăm noile atribuții care i-au fost conferite instituției după începerea negocierilor de aderare a României.
Prefectura s-a implicat în elaborarea Planului Județean de Măsuri pentru integrarea în U.E., transmiterea către administrația publică locală a sarcinilor cu privire la integrare, a preluat documentele referitoare la aderare de la nivel central și le-a difuzat către structurile locale, pe activități specifice.
Prin departamentul de integrare europeană se urmărește concordanța dintre legislația națională și acquis-ul comunitar, atragerea societății civile în activități ce țin de integrarea europeană, precum și informarea permanentă a cetățenilor.
Instituția a fost supusă unui proces de modernizare prin implementarea Strategiei de modernizare; funcționarii au beneficiat de instruire pe problematică europeană, urmărindu-se capacitatea acestora de a elabora și implementa proiecte cu finanțare europeană. Prefecturii i s-a conferit un rol sporit de diseminator de informație europeană, ea fiind un liant între Guvern și administrația locală. De asemenea, Prefectura se implică în dezvoltarea locală prin difuzarea datelor referitoare la finanțarea Uniunii Europene către actorii publici și privați la nivel de județ, participarea în parteneriat la diferite proiecte, promovează și sprijină inițiativele locale în direcția modernizării administrației publice.
Pornind de la atribuțiile prefectului unui județ ne putem da seama de sfera influențelor pe care le au modificările intervenite asupra Instituției Prefectului. Tot la nivel de prefectură se centralizează raportările instituțiilor publice din județ și ale serviciilor descentralizate ale ministerelor cu privire la sarcinile de integrare europeană. Prefectul este cel care verifică legalitatea actelor emise de autoritățile locale, iar odată cu integrarea țării noastre în Uniunea Europeană va trebui să verifice dacă acestea sunt conforme cu acquis-ul comunitar.
Impactul integrării europene asupra administrației publice se poate observa și în cadrul primăriilor din județ, dar am considerat că Instituția Prefectului este mai semnificativă ca și studiu de caz, ea trebuind să coordoneze implicațiile acestui proces la nivelul unui întreg județ.
Consider că Instituția Prefectului de Timiș este pregătită pentru integrarea țării noastre în structurile comunitare. Prefectura Timiș este o Instituție în slujba cetățeanului, căuia îi respectă drepturile și libertățile cetățenești prin asigurarea dreptului la informare, prin transparență și motivarea acțiunilor administrației.
ANEXA 1
Legea Nr. 161
din 19 aprilie 2003
privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice,
a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 279 din 21 aprilie 2003
CARTEA I
Reglementari generale pentru prevenirea si combaterea coruptiei
TITLUL IV
Conflictul de interese si regimul incompatibilitatilor in exercitarea
demnitatilor publice si functiilor publice
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 68. – Prezentul titlu reglementeaza conflictul de interese si regimul incompatibilitatilor ce pot
interveni in exercitarea demnitatilor publice si functiilor publice.
Art. 69. – (1) Prevederile prezentului titlu se aplica persoanelor care exercita urmatoarele
demnitati publice si functii publice:
a) presedinte al Romaniei;
b) deputat si senator;
c) consilier prezidential si consilier de stat din Administratia Prezidentiala;
d) prim-ministru, ministru, ministru delegat, secretar de stat, subsecretar de stat si functiile
asimilate acestora, prefect si subprefect;
e) magistrati;
f) alesi locali;
g) functionari publici.
(2) Functiile asimilate celor de ministru, secretar de stat si subsecretar de stat din cadrul unor
autoritati publice centrale sunt cele prevazute in actele normative privind organizarea si
functionarea acestor autoritati.
(3) Prin alesi locali se intelege: primarii si viceprimarii, primarul general si viceprimarii
municipiului Bucuresti, presedintii si vicepresedintii consiliilor judetene, consilierii locali sI
consilierii judeteni.
CAPITOLUL II
Conflictul de interese
SECTIUNEA 1
Definitie si principii
Art. 70. – Prin conflict de interese se intelege situatia in care persoana ce exercita o demnitate
publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala, care ar putea
influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care ii revin potrivit Constitutiei si altor acte
normative.
Art. 71. – Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese in exercitarea demnitatilor
publice si functiilor publice sunt: impartialitatea, integritatea, transparenta deciziei si suprematia
interesului public.
SECTIUNEA a 2-a
Conflictul de interese in exercitarea functiei de membru
al Guvernului si a altor functii publice de autoritate din
administratia publica centrala si locala
Art. 72. – (1) Persoana care exercita functia de membru al Guvernului, secretar de stat,
subsecretar de stat sau functii asimilate acestora, prefect ori subprefect este obligata sa nu
emita un act administrativ sau sa nu incheie un act juridic ori sa nu ia sau sa nu participe la
luarea unei decizii in exercitarea functiei publice de autoritate, care produce un folos material
pentru sine, pentru sotul sau ori rudele sale de gradul I.
(2) Obligatiile prevazute in alin. (1) nu privesc emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor
normative.
Art. 73. – (1) Incalcarea obligatiilor prevazute in art. 72 alin. (1) constituie abatere administrativa,
daca nu este o fapta mai grava, potrivit legii.
(2) Actele administrative emise sau actele juridice incheiate prin incalcarea obligatiilor prevazute
in art. 72 alin. (1) sunt lovite de nulitate absoluta.
(3) Verificarea sesizarilor privind incalcarea obligatiilor prevazute in art. 72 alin. (1) se face de
catre Corpul de control al primului-ministru. Rezultatul verificarilor se prezinta primuluiministru,
care dispune, prin decizie, asupra masurilor ce se impun.
(4) Daca din verificarile efectuate potrivit alin. (3) rezulta ca cel in cauza a realizat foloase
materiale prin savarsirea abaterii administrative prevazute la alin. (1), primul-ministru dispune,
dupa caz, sesizarea organelor de urmarire penala competente sau a comisiilor competente de
cercetare a averii, constituite potrivit Legii nr. 115/1996 pentru declararea si controlul averii
demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu functii de conducere si de control si a
functionarilor publici.
(5) Decizia primului-ministru poate fi atacata la Curtea de Apel Bucuresti – Sectia de contencios
administrativ, in termen de 15 zile de la comunicare. Hotararea curtii de apel este supusa
recursului.
(6) Hotararea judecatoreasca irevocabila sau, dupa caz, decizia primului-ministru, neatacata in
termenul prevazut la alin. (5), se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(7) Persoana care a savarsit o abatere administrativa constatata potrivit alin. (3) – (6) este
decazuta din dreptul de a mai exercita o functie publica dintre cele prevazute la art. 72 alin. (1)
pentru o perioada de 3 ani de la data publicarii hotararii judecatoresti sau, dupa caz, a deciziei
primului-ministru.
Art. 74. – (1) In cazul conflictului de interese prevazut in prezenta sectiune, primul-ministru poate
fi sesizat de orice persoana sau se poate sesiza din oficiu.
(2) Persoanei care a sesizat conflictul de interese i se comunica, in scris, modul de solutionare a
sesizarii, in termen de 30 de zile de la data solutionarii acesteia.
Art. 75. – Persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim ca
urmare a existentei unui conflict de interese prevazut in prezenta sectiune se poate adresa
instantei de judecata competente, potrivit legii, in functie de natura actului emis sau incheiat.
SECTIUNEA a 3-a
Conflictul de interese privind alesii locali
Art. 76. – (1) Primarii si viceprimarii, primarul general si viceprimarii municipiului Bucuresti sunt
obligati sa nu emita un act administrativ sau sa nu incheie un act juridic ori sa nu emita o
dispozitie, in exercitarea functiei, care produce un folos material pentru sine, pentru sotul sau ori
rudele sale de gradul I.
(2) Actele administrative emise sau actele juridice incheiate ori dispozitiile emise cu incalcarea
obligatiilor prevazute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absoluta.
(3) Daca in urma controlului asupra legalitatii actelor juridice incheiate sau emise de persoanele
prevazute la alin. (1) rezulta ca alesul local in cauza a realizat foloase materiale, prefectul
dispune, dupa caz, sesizarea organelor de urmarire penala competente sau a comisiilor
competente de cercetare a averii, constituite potrivit Legii nr. 115/1996 pentru declararea si
controlul averii demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu functii de conducere si de control
si a functionarilor publici.
(4) Orice persoana interesata poate sesiza, in scris, prefectul in legatura cu faptele prevazute la
alin. (1). Dispozitiile alin. (3) se aplica in mod corespunzator.
Art. 77. – Conflictele de interese pentru presedintii si vicepresedintii consiliilor judetene sau
consilierii locali si judeteni sunt prevazute in art. 47 din Legea administratiei publice locale nr.
215/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 78. – Persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim ca
urmare a existentei unui conflict de interese prevazut in prezenta sectiune se poate adresa
instantei de judecata competente, potrivit legii, in functie de natura actului emis sau incheiat.
SECTIUNEA a 4-a
Conflictul de interese privind functionarii publici
Art. 79. – (1) Functionarul public este in conflict de interese daca se afla in una dintre
urmatoarele situatii:
a) este chemat sa rezolve cereri, sa ia decizii sau sa participe la luarea deciziilor cu privire la
persoane fizice si juridice cu care are relatii cu caracter patrimonial;
b) participa in cadrul aceleasi comisii, constituite conform legii, cu functionari publici care au
calitatea de sot sau ruda de gradul I;
c) interesele sale patrimoniale, ale sotului sau rudelor sale de gradul I pot influenta deciziile pe
care trebuie sa le ia in exercitarea functiei publice.
(2) In cazul existentei unui conflict de interese, functionarul public este obligat sa se abtina de la
rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii si sa-l informeze de
indata pe seful ierarhic caruia ii este subordonat direct. Acesta este obligat sa ia masurile care
se impun pentru exercitarea cu impartialitate a functiei publice, in termen de cel mult 3 zile de la
data luarii la cunostinta.
(3) In cazurile prevazute la alin. (1), conducatorul autoritatii sau institutiei publice, la propunerea
sefului ierarhic caruia ii este subordonat direct functionarul public in cauza, va desemna un alt
functionar public, care are aceeasi pregatire si nivel de experienta.
(4) Incalcarea dispozitiilor alin. (2) poate atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara,
administrativa, civila ori penala, potrivit legii.
CAPITOLUL III
INCOMPATIBILITATI
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
Art. 80. – Incompatibilitatile privind demnitatile publice si functiile publice sunt cele reglementate
de Constitutie, de legea aplicabila autoritatii sau institutiei publice in care persoanele ce exercita
o demnitate publica sau o functie publica isi desfasoara activitatea, precum si de dispozitiile
prezentului titlu.
SECTIUNEA a 2-a
Incompatibilitati privind calitatea de parlamentar
Art. 81. – (1) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu exercitarea oricarei functii
publice de autoritate, potrivit Constitutiei, cu exceptia celei de membru al Guvernului.
(2) Prin functii publice de autoritate, incompatibile cu calitatea de deputat sau de senator, se
intelege: functiile din administratia publica asimilate celor de ministru, functiile de secretar de
stat, subsecretar de stat si functiile asimilate celor de secretar de stat si subsecretar de stat din
cadrul organelor de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor, functiile din
Administratia Prezidentiala, din aparatul de lucru al Parlamentului si al Guvernului, functiile de
conducere specifice ministerelor, celorlalte autoritati si institutii publice, functiile de consilieri
locali si consilieri judeteni, de prefecti si subprefecti si celelalte functii de conducere din aparatul
propriu al prefecturilor, functiile de primar, viceprimar si secretar ai unitatilor administrativteritoriale,
functiile de conducere si executie din serviciile publice descentralizate ale ministerelor
si celorlalte organe din unitatile administrativ-teritoriale si din aparatul propriu si serviciile publice
ale consiliilor judetene si consiliilor locale, precum si functiile care, potrivit legii, nu permit
persoanelor care le detin sa candideze in alegeri.
Art. 82. – (1) Calitatea de deputat si senator este, de asemenea, incompatibila cu:
a) functia de presedinte, vicepresedinte, director general, director, administrator, membru al
consiliului de administratie sau cenzor la societatile comerciale, inclusiv bancile sau alte institutii
de credit, societatile de asigurare si cele financiare, precum si la institutiile publice;
b) functia de presedinte sau de secretar al adunarilor generale ale actionarilor sau asociatilor la
societatile comerciale prevazute la lit. a);
c) functia de reprezentant al statului in adunarile generale ale societatilor comerciale prevazute
la lit. a);
d) functia de manager sau membru al consiliilor de administratie ale regiilor autonome,
companiilor si societatilor nationale;
e) calitatea de comerciant persoana fizica;
f) calitatea de membru al unui grup de interes economic;
g) o functie publica incredintata de un stat strain, cu exceptia acelor functii prevazute in
acordurile si conventiile la care Romania este parte.
(2) In mod exceptional, Biroul Permanent al Camerei Deputatilor sau Senatului, la propunerea
Guvernului si cu avizul comisiilor juridice, poate aproba participarea deputatului sau a
senatorului ca reprezentant al statului in adunarea generala a actionarilor ori ca membru in
consiliul de administratie al regiilor autonome, companiilor sau societatilor nationale, institutiilor
publice ori al societatilor comerciale, inclusiv bancile sau alte institutii de credit, societatile de
asigurare si cele financiare, de interes strategic sau in cazul in care un interes public impune
aceasta.
(3) Deputatii si senatorii pot exercita functii sau activitati in domeniul didactic, al cercetarii
stiintifice si al creatiei literar-artistice.
Art. 83. – (1) Deputatul sau senatorul care la data intrarii in vigoare a prezentului titlu se afla in
una dintre incompatibilitatile prevazute de art. 81 si 82 va informa, in termen de 15 zile, Biroul
Permanent al Camerei din care face parte.
(2) In termen de 60 de zile de la expirarea termenului prevazut la alin. (1), deputatul sau
senatorul va opta intre mandatul de parlamentar si functia care genereaza incompatibilitatea,
demisionand din una dintre functii.
(3) Dupa expirarea termenului prevazut la alin. (2), daca starea de incompatibilitate continua sa
existe, deputatul sau senatorul este considerat demisionat din functia de deputat sau de
senator. Demisia se aduce la cunostinta Camerei din care face parte parlamentarul. Hotararea
Camerei prin care se constata demisia se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(4) Procedura de constatare a incompatibilitatii este cea prevazuta in Regulamentul Camerei
Deputatilor si in Regulamentul Senatului.
SECTIUNEA a 3-a
Incompatibilitati privind functia de membru al Guvernului si alte functii publice de autoritate
din administratia publica centrala si locala
Art. 84. – (1) Functia de membru al Guvernului este incompatibila cu:
a) orice alta functie publica de autoritate, cu exceptia celei de deputat sau de senator ori a altor
situatii prevazute de Constitutie;
b) o functie de reprezentare profesionala salarizata in cadrul organizatiilor cu scop comercial;
c) functia de presedinte, vicepresedinte, director general, director, administrator, membru al
consiliului de administratie sau cenzor la societatile comerciale, inclusiv bancile sau alte institutii
de credit, societatile de asigurare si cele financiare, precum si la institutiile publice;
d) functia de presedinte sau de secretar al adunarilor generale ale actionarilor sau asociatilor la
societatile comerciale prevazute la lit. c);
e) functia de reprezentant al statului in adunarile generale ale societatilor comerciale prevazute
la lit. c);
f) functia de manager sau membru al consiliilor de administratie ale regiilor autonome,
companiilor si societatilor nationale;
g) calitatea de comerciant persoana fizica;
h) calitatea de membru al unui grup de interes economic;
i) o functie publica incredintata de un stat strain, cu exceptia acelor functii prevazute in
acordurile si conventiile la care Romania este parte.
(2) Functia de secretar de stat, functia de subsecretar de stat si functiile asimilate acestora sunt
incompatibile cu exercitarea altei functii publice de autoritate, precum si cu exercitarea functiilor
prevazute la alin. (1) lit. b) – i).
(3) In mod exceptional, Guvernul poate aproba participarea persoanelor prevazute la alin. (1) si
(2) ca reprezentanti ai statului in adunarea generala a actionarilor ori ca membri in consiliul de
administratie al regiilor autonome, companiilor sau societatilor nationale, institutiilor publice ori al
societatilor comerciale, inclusiv bancile sau alte institutii de credit, societatile de asigurare si cele
financiare, de interes strategic sau in cazul in care un interes public impune aceasta.
(4) Membrii Guvernului, secretarii de stat, subsecretarii de stat si persoanele care indeplinesc
functii asimilate acestora pot exercita functii sau activitati in domeniul didactic, al cercetarii
stiintifice si al creatiei literar-artistice.
Art. 85. – (1) Functia de prefect si subprefect este incompatibila cu:
a) calitatea de deputat sau senator;
b) functia de primar si viceprimar, primar general si viceprimar al municipiului Bucuresti;
c) functia de consilier local sau consilier judetean;
d) o functie de reprezentare profesionala salarizata in cadrul organizatiilor cu scop comercial;
e) functia de presedinte, vicepresedinte, director general, director, administrator, membru al
consiliului de administratie sau cenzor la societatile comerciale, inclusiv bancile sau alte institutii
de credit, societatile de asigurare si cele financiare, precum si la institutiile publice;
f) functia de presedinte sau de secretar al adunarilor generale ale actionarilor sau asociatilor la
societatile comerciale prevazute la lit. e);
g) functia de reprezentant al statului in adunarile generale ale societatilor comerciale prevazute
la lit. e);
h) functia de manager sau membru al consiliilor de administratie ale regiilor autonome,
companiilor si societatilor nationale;
i) calitatea de comerciant persoana fizica;
j) calitatea de membru al unui grup de interes economic;
k) o functie publica incredintata de un stat strain, cu exceptia acelor functii prevazute in
acordurile si conventiile la care Romania este parte.
(2) Prefectii si subprefectii pot exercita functii sau activitati in domeniul didactic, al cercetarii
stiintifice si al creatiei literar-artistice.
Art. 86. – (1) Persoana care exercita una dintre functiile publice de autoritate prevazute la art. 84
si 85 este obligata, la data depunerii juramantului sau, dupa caz, la data numirii in functie, sa
declare ca nu se afla in unul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de lege.
(2) In cazul in care, in timpul exercitarii functiei publice de autoritate prevazute la art. 84 si 85,
apare unul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de lege, se procedeaza dupa cum
urmeaza:
a) pentru functia de prim-ministru, ministru si ministru delegat, se aplica dispozitiile
corespunzatoare din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei
si a ministerelor;
b) pentru functia de secretar de stat, subsecretar de stat si functiile asimilate acestora, precum si
pentru functia de prefect si subprefect, constatarea cazului de incompatibilitate se face de
ministrul administratiei publice, care il va informa pe primul-ministru, pentru a dispune masurile
necesare.
SECTIUNEA a 4-a
Incompatibilitati privind alesii locali
Art. 87. – (1) Functia de primar si viceprimar, primar general si viceprimar al municipiului
Bucuresti, presedinte si vicepresedinte al consiliului judetean este incompatibila cu:
a) functia de consilier local;
b) functia de prefect sau subprefect;
c) calitatea de functionar public sau angajat cu contract individual de munca, indiferent de durata
acestuia;
d) functia de presedinte, vicepresedinte, director general, director, manager, administrator,
membru al consiliului de administratie ori cenzor sau orice functie de conducere ori de executie
la societatile comerciale, inclusiv bancile sau alte institutii de credit, societatile de asigurare si
cele financiare, la regiile autonome de interes national sau local, la companiile si societatile
nationale, precum si la institutiile publice;
e) functia de presedinte sau de secretar al adunarilor generale ale actionarilor sau asociatilor la
o societate comerciala;
f) functia de reprezentant al unitatii administrativ-teritoriale in adunarile generale ale societatilor
comerciale de interes local sau de reprezentant al statului in adunarea generala a unei societati
comerciale de interes national;
g) calitatea de comerciant persoana fizica;
h) calitatea de membru al unui grup de interes economic;
i) calitatea de deputat sau senator;
j) functia de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat sau o alta functie asimilata acestora;
k) orice alte functii publice sau activitati remunerate, in tara sau in strainatate, cu exceptia
functiei de cadru didactic sau a functiilor in cadrul unor asociatii, fundatii sau alte organizatii
neguvernamentale.
(2) Primarii si viceprimarii, primarul general si viceprimarii municipiului Bucuresti nu pot detine,
pe durata exercitarii mandatului, functia de consilier judetean.
(3) Primarii si viceprimarii, primarul general si viceprimarii municipiului Bucuresti pot exercita
functii sau activitati in domeniul didactic, al cercetarii stiintifice si al creatiei literar-artistice.
Art. 88. – (1) Functia de consilier local sau consilier judetean este incompatibila cu:
a) functia de primar sau viceprimar;
b) functia de prefect sau subprefect;
c) calitatea de functionar public sau angajat cu contract individual de munca in aparatul propriu
al consiliului local respectiv sau in aparatul propriu al consiliului judetean ori al prefecturii din
judetul respectiv;
d) functia de presedinte, vicepresedinte, director general, director, manager, asociat,
administrator, membru al consiliului de administratie sau cenzor la regiile autonome sI societatile
comerciale de interes local infiintate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului
judetean respectiv sau la regiile autonome si societatile comerciale de interes national care isi
au sediul sau care detin filiale in unitatea administrativ-teritoriala respectiva;
e) functia de presedinte sau de secretar al adunarilor generale ale actionarilor sau asociatilor la
o societate comerciala de interes local ori la o societate comerciala de interes national care isi
are sediul sau care detine filiale in unitatea administrativ-teritoriala respectiva;
f) functia de reprezentant al statului la o societate comerciala care isi are sediul ori care detine
filiale in unitatea administrativ-teritoriala respectiva;
g) calitatea de deputat sau senator;
h) functia de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat si functiile asimilate acestora.
(2) O persoana nu poate exercita in acelasi timp un mandat de consilier local si un mandat de
consilier judetean.
Art. 89. – (1) Calitatea de ales local este incompatibila si cu calitatea de actionar semnificativ la o
societate comerciala infiintata de consiliul local, respectiv de consiliul judetean.
(2) Incompatibilitatea exista si in situatia in care sotul sau rudele de gradul I ale alesului local
detin calitatea de actionar semnificativ la unul dintre agentii economici prevazuti la alin. (1).
(3) Prin actionar semnificativ se intelege persoana care exercita drepturi aferente unor actiuni
care, cumulate, reprezinta cel putin 10% din capitalul social sau ii confera cel putin 10% din
totalul drepturilor de vot in adunarea generala.
Art. 90. – (1) Consilierii locali si consilierii judeteni care au functia de presedinte, vicepresedinte,
director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administratie sau
cenzor ori alte functii de conducere, precum si calitatea de actionar sau asociat la societatile
comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unitati
administrativ-teritoriale nu pot incheia contracte comerciale de prestari de servicii, de executare
de lucrari, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritatile administratiei
publice locale din care fac parte, cu institutiile sau regiile autonome de interes local aflate in
subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judetean respectiv ori cu societatile
comerciale infiintate de consiliile locale sau consiliile judetene respective.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si in cazul in care functiile sau calitatile respectiv sunt detinute
de sotul sau rudele de gradul I ale alesului local.
Art. 91. – (1) Starea de incompatibilitate intervine numai dupa validarea mandatului, iar in cazul
prevazut la art. 88 alin. (2), dupa validarea celui de-al doilea mandat, respectiv dupa numirea
sau angajarea alesului local, ulterior validarii mandatului, intr-o functie incompatibila cu cea de
ales local.
(2) In cazul prevazut la art. 89, incompatibilitatea cu calitatea de ales local intervine la data la
care alesul local, sotul sau ruda de gradul I a acestuia devin actionari.
(3) Alesul local poate renunta la functia detinuta inainte de a fi numit sau ales in functia care
atrage starea de incompatibilitate sau in cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea in aceasta
functie. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei sectiuni este
obligat sa demisioneze din una dintre functiile incompatibile in cel mult 60 de zile de la intrarea
in vigoare a prezentei legi.
(4) In situatia in care alesul local aflat in stare de incompatibilitate nu renunta la una dintre cele
doua functii incompatibile in termenul prevazut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care
constata incetarea de drept a mandatului de ales local la data implinirii termenului de 15 zile
sau, dupa caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unitatii administrativ-teritoriale. Orice
persoana poate sesiza secretarul unitatii administrativ-teritoriale.
(5) Ordinul emis de prefect potrivit alin. (4) poate fi atacat la instanta de contencios administrativ
competenta.
(6) In cazul primarilor, prefectul va propune Guvernului stabilirea datei pentru alegerea unui nou
primar, iar in cazul consilierilor locali si consilierilor judeteni, se va proceda la validarea
mandatului unui supleant, potrivit prevederilor Legii nr. 70/1991 privind alegerile locale,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 92. – (1) Incalcarea dispozitiilor art. 90 atrage incetarea de drept a mandatului de ales local
la data incheierii contractelor.
(2) Consilierii locali si consilierii judeteni care au contracte incheiate cu incalcarea art. 90 au
obligatia ca, in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, sa renunte la
contractele incheiate. Orice persoana poate sesiza secretarul unitatii administrativ-teritoriale.
(3) Incalcarea obligatiei prevazute la alin. (2) atrage incetarea de drept a mandatului de ales
local.
(4) Constatarea incetarii mandatului de consilier local sau consilier judetean se face prin ordin al
prefectului, la propunerea secretarului unitatii administrativ-teritoriale.
(5) Ordinul emis de prefect potrivit alin. (4) poate fi atacat la instanta de contencios administrativ
competenta.
(6) Prevederile alin. (1) si (3) nu se aplica daca, pana la emiterea ordinului de catre prefect, se
face dovada ca incalcarea dispozitiilor art. 90 a incetat.
Art. 93. – (1) Prevederile art. 90 se aplica si persoanelor incadrate cu contract individual de
munca in aparatul propriu al consiliului local sau al consiliului judetean ori la regiile autonome
aflate sub autoritatea consiliilor respective sau la societatile infiintate de consiliile locale sau
consiliile judetene respective.
(2) Incalcarea de catre persoanele prevazute la alin. (1) a dispozitiilor art. 90 atrage incetarea de
drept a raporturilor de munca.
(3) Constatarea incetarii raporturilor de munca se face prin ordin sau dispozitie a conducatorilor
autoritatilor publice sau ai agentilor economici prevazuti la alin. (1). Prevederile art. 92 alin. (6)
se aplica in mod corespunzator.
SECTIUNEA a 5-a
Incompatibilitati privind functionarii publici
Art. 94. – (1) Calitatea de functionar public este incompatibila cu orice alta functie publica decat
cea in care a fost numit, precum si cu functiile de demnitate publica.
(2) Functionarii publici nu pot detine alte functii si nu pot desfasura alte activitati, remunerate sau
neremunerate, dupa cum urmeaza:
a) in cadrul autoritatilor sau institutiilor publice;
b) in cadrul cabinetului demnitarului, cu exceptia cazului in care functionarul public este
suspendat din functia publica, in conditiile legii, pe durata numirii sale;
c) in cadrul regiilor autonome, societatilor comerciale ori in alte unitati cu scop lucrativ, din
sectorul public sau privat, in cadrul unei asociatii familiale sau ca persoana fizica autorizata;
d) in calitate de membru al unui grup de interes economic.
(3) Functionarii publici care, in exercitarea functiei publice, au desfasurat activitati de
monitorizare si control cu privire la societati comerciale sau alte unitati cu scop lucrativ de natura
celor prevazute la alin. (2) lit. c) nu pot sa-si desfasoare activitatea si nu pot acorda consultanta
de specialitate la aceste societati timp de 3 ani dupa iesirea din corpul functionarilor publici.
(4) Functionarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane in ceea ce priveste efectuarea unor
acte in legatura cu functia publica pe care o exercita.
(5) In situatia prevazuta la alin. (2) lit. b), la incheierea mandatului demnitarului, functionarul
public este reincadrat in functia publica detinuta sau intr-o functie similara.
Art. 95. – (1) Nu sunt permise raporturile ierarhice directe in cazul in care functionarii publici
respectivi sunt soti sau rude de gradul I.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si in cazul in care seful ierarhic direct are calitatea de demnitar.
(3) Persoanele care se afla in una dintre situatiile prevazute la alin. (1) sau (2) vor opta, in
termen de 60 de zile, pentru incetarea raporturilor ierarhice directe sau renuntarea la calitatea
de demnitar.
(4) Orice persoana poate sesiza existenta situatiilor prevazute la alin. (1) sau (2).
(5) Situatiile prevazute la alin. (1) si neindeplinirea obligatiei prevazute la alin. (3) se constata de
catre seful ierarhic superior al functionarilor publici respectivi, care dispune incetarea raporturilor
ierarhice directe dintre functionarii publici soti sau rude de gradul I.
(6) Situatiile prevazute la alin. (2) si neindeplinirea obligatiei prevazute la alin. (3) se constata,
dupa caz, de catre primul-ministru, ministru sau prefect, care dispune incetarea raporturilor
ierarhice directe dintre demnitar si functionarul public sot sau ruda de gradul I.
Art. 96. – (1) Functionarii publici pot exercita functii sau activitati in domeniul didactic, al cercetarii
stiintifice si al creatiei literar-artistice.
(2) In situatia functionarilor publici care desfasoara activitatile prevazute la alin. (1), documentele
care alcatuiesc dosarul profesional sunt gestionate de catre autoritatea sau institutia publica la
care acestia sunt numiti.
Art. 97. – (1) Functionarul public poate candida pentru o functie eligibila sau poate fi numit
intr-o functie de demnitate publica.
(2) Raportul de serviciu al functionarului public se suspenda:
a) pe durata campaniei electorale, pana in ziua ulterioara alegerilor, daca nu este ales;
b) pana la incetarea functiei eligibile sau a functiei de demnitate publica, in cazul in care
functionarul public a fost ales sau numit.
Art. 98. – (1) Functionarii publici pot fi membri ai partidelor politice legal constituite.
(2) Functionarilor publici le este interzis sa fie membri ai organelor de conducere ale partidelor
politice si sa exprime sau sa apere in mod public pozitiile unui partid politic.
(3) Functionarii publici care, potrivit legii, fac parte din categoria inaltilor functionari publici nu pot
fi membri ai unui partid politic, sub sanctiunea destituirii din functia publica.
CAPITOLUL IV
Alte conflicte de interese si incompatibilitati
Art. 99. – (1) Persoanelor care exercita urmatoarele demnitati publice si functii publice de
autoritate din cadrul autoritatilor si institutiilor aflate exclusiv sub control parlamentar:
a) membrii Curtii de Conturi;
b) presedintele Consiliului Legislativ si presedintii de sectie;
c) Avocatul Poporului si adjunctii sai;
d) membrii Consiliului Concurentei;
e) membrii Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare;
f) guvernatorul, prim-viceguvernatorul, viceguvernatorii, membrii consiliului de administratie si
angajatii cu functii de conducere ai Bancii Nationale a Romaniei;
g) directorul Serviciului Roman de Informatii, prim-adjunctul si adjunctii sai;
h) directorul Serviciului de Informatii Externe si adjunctii sai;
i) membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor;
j) membrii Consiliului National al Audiovizualului;
k) membrii consiliilor de administratie si ai comitetelor directoare ale Societatii Romane de
Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune;
l) membrii Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii;
m) directorului general si membrilor consiliului director al Agentiei Nationale de Presa
ROMPRES li se aplica dispozitiile art. 72 si regimul incompatibilitatilor prevazut in prezentul titlu
pentru ministri si, respectiv, secretari de stat, precum si incompatibilitatile prevazute in legi
speciale.
(2) Persoanele prevazute la alin. (1) pot exercita functii sau activitati in domeniul didactic, al
cercetarii stiintifice si al creatiei literar-artistice.
(3) Dispozitiile art. 73 si 74 se aplica in mod corespunzator si persoanelor prevazute la alin. (1)
de catre comisiile de specialitate ale Parlamentului.
(4) Persoanele care ocupa demnitatile publice si functiile publice de autoritate din cadrul
autoritatilor si institutiilor prevazute la alin. (1), daca se afla intr-un caz de incompatibilitate, vor
informa, in termen de 15 zile, Biroul Permanent al Camerei Deputatilor si, respectiv, Senatului.
(5) In termen de 60 de zile de la expirarea termenului prevazut la alin. (4), persoanele care
exercita demnitatile publice si functiile publice prevazute la alin. (1) vor opta intre aceste functii si
cele care sunt incompatibile cu acestea, demisionand din functia care a generat cazul de
incompatibilitate.
(6) Dupa expirarea termenului prevazut la alin. (5), daca starea de incompatibilitate continua sa
existe, persoana care ocupa functia sau demnitatea publica este considerata demisionata din
aceasta functie. Demisia se aduce la cunostinta Camerei Deputatilor si, respectiv, Senatului.
Hotararea Camerei prin care se constata demisia se publica in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I.
Art. 100. – (1) Consilierilor prezidentiali si consilierilor de stat din Administratia Prezidentiala li se
aplica dispozitiile art. 72 si regimul incompatibilitatilor prevazut in prezentul titlu pentru ministri si,
respectiv, secretari de stat.
(2) Consilierii prezidentiali si consilierii de stat din Administratia Prezidentiala pot exercita functii
sau activitati in domeniul didactic, al cercetarii stiintifice si al creatiei literar-artistice.
(3) Dispozitiile art. 73 si 74 se aplica in mod corespunzator si persoanelor prevazute la alin. (1)
de catre Presedintele Romaniei.
(4) Procedurile de constatare a incompatibilitatilor pentru persoanele prevazute la alin. (1) sunt
cele stabilite prin Regulamentul de organizare si functionare al Administratiei Prezidentiale.
CAPITOLUL V
Reglementari privind magistratii
Art. 101. – Functia de judecator si procuror este incompatibila cu orice alta functie publica sau
privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior.
Art. 102. – Magistratilor le este interzis:
a) sa desfasoare activitati de arbitraj in litigii civile, comerciale sau de alta natura;
b) sa aiba calitatea de asociat, membru in organele de conducere, administrare sau control la
societati civile, societati comerciale, inclusiv banci sau alte institutii de credit, societati de
asigurare sau financiare, companii nationale, societati nationale ori regii autonome;
c) sa desfasoare activitati comerciale, direct sau prin persoane interpuse;
d) sa aiba calitatea de membru al unui grup de interes economic.
Art. 103. – (1) Magistratii nu se subordoneaza scopurilor si doctrinelor politice.
(2) Magistratii nu pot sa faca parte din partide politice ori sa desfasoare activitati cu caracter
politic.
(3) Magistratii au obligatia ca, in exercitarea atributiilor, sa se abtina de la exprimarea sau
manifestarea convingerilor lor politice.
Art. 104. – Magistratilor le este interzisa orice manifestare contrara demnitatii functiei pe care o
ocupa ori de natura sa afecteze impartialitatea sau prestigiul acesteia.
Art. 105. – (1) Magistratilor le este interzis sa participe la judecarea unei cauze, in calitate de
judecator sau procuror:
a) daca sunt soti sau rude pana la gradul IV inclusiv intre ei;
b) daca ei, sotii sau rudele lor pana la gradul IV inclusiv au vreun interes in cauza.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si magistratului care participa, in calitate de judecator sau
procuror, la judecarea unei cauze in caile de atac, atunci cand sotul sau ruda pana la gradul IV
inclusiv a magistratului a participat, ca judecator sau procuror, la judecarea in fond a acelei
cauze.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila si ale
Codului de procedura penala referitoare la incompatibilitati, abtinere si recuzare.
Art. 106. – (1) Judecatorul care devine avocat nu poate pune concluzii la instanta unde a
functionat, timp de 2 ani de la incetarea calitatii de judecator.
(2) Procurorul care devine avocat nu poate acorda asistenta juridica la organele de urmarire
penala din localitatea unde a functionat, timp de 2 ani de la incetarea calitatii de procuror.
Art. 107. – Magistratii au obligatia de a aduce de indata la cunostinta presedintelui instantei sau,
dupa caz, a procurorului general in subordinea caruia functioneaza orice ingerinta in actul de
justitie, de natura politica sau economica, din partea unei persoane fizice sau juridice ori a unui
grup de persoane.
Art. 108. – (1) Incalcarea dispozitiilor art. 101-105 si 107 constituie abateri disciplinare sI se
sanctioneaza, in raport cu gravitatea abaterilor, cu:
a) suspendarea din functie pe timp de maximum 6 luni;
b) indepartarea din magistratura.
(2) Sanctiunile disciplinare se aplica de catre Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit
procedurii stabilite in Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare.
(3) Judecatorul sau procurorul sanctionat cu indepartarea din magistratura nu poate ocupa nici o
functie de specialitate juridica timp de 3 ani.
Art. 109. – (1) Magistratii pot participa la elaborarea de publicatii sau studii de specialitate, a unor
lucrari literare ori stiintifice sau la emisiuni audiovizuale, cu exceptia celor cu caracter politic.
(2) Magistratii pot fi membri ai unor comisii de examinare sau de elaborare a unor proiecte de
acte normative, a unor documente interne sau internationale.
Art. 110. – Dispozitiile art. 101-104, 107 si 109 se aplica in mod corespunzator si judecatorilor
Curtii Constitutionale.
CAPITOLUL VI
Dispozitii comune
Art. 111. – (1) Persoanele care exercita demnitatile publice si functiile publice prevazute in
prezentul titlu vor depune o declaratie de interese, pe propria raspundere, cu privire la functiile si
activitatile pe care le desfasoara, cu exceptia celor legate de mandatul sau functia publica pe
care o exercita.
(2) Functiile si activitatile care se includ in declaratia de interese sunt:
a) functiile detinute in cadrul unor asociatii, fundatii sau alte organizatii neguvernamentale ori
partide politice;
b) activitatile profesionale remunerate;
c) calitatea de membru sau asociat la societati comerciale, inclusiv banci sau alte institutii de
credit, societati de asigurare si financiare.
(3) Persoanele prevazute la alin. (1), care nu indeplinesc alte functii sau nu desfasoara alte
activitati decat cele legate de mandatul sau functia pe care o exercita, depun o declaratie in
acest sens.
Art. 112. – (1) Declaratia de interese se depune in termen de 60 de zile de la data intrarii in
vigoare a prezentei legi sau in termen de 15 zile de la data validarii mandatului ori, dupa caz, de
la data numirii in functie.
(2) Persoanele care exercita demnitatile publice si functiile publice prevazute in prezentul titlu
vor actualiza declaratiile de interese ori de cate ori intervin schimbari care, potrivit art. 111 alin.
(2), trebuie inscrise in aceste declaratii. Actualizarea se face in termen de 30 de zile de la data
inceperii, modificarii sau incetarii functiilor sau activitatilor.
Art. 113. – (1) Declaratiile de interese sunt publice si se depun dupa cum urmeaza:
a) Presedintele Romaniei, la seful Cancelariei Administratiei Prezidentiale;
b) deputatii si senatorii, la secretarul general al Camerei din care acestia fac parte;
c) consilierii prezidentiali si consilierii de stat din Administratia Prezidentiala, la seful Cancelariei
Administratiei Prezidentiale;
d) membrii Guvernului, secretarii de stat si subsecretarii de stat, la secretarul general al
Guvernului;
e) persoanele care indeplinesc functii asimilate celei de ministru, secretar de stat sau
subsecretar de stat, la secretarul general al autoritatii publice sub controlul careia se afla;
f) magistratii, la presedintele instantei sau la conducatorul parchetului la care functioneaza;
presedintii instantelor si conducatorii parchetelor, la presedintii instantelor si, respectiv,
conducatorii parchetelor superioare; presedintele Curtii Supreme de Justitie, procurorul general
al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie si procurorul general al Parchetului
National Anticoruptie, la Consiliul Superior al Magistraturii;
g) prefectii si subprefectii, la secretarul general al prefecturii;
h) alesii locali, la secretarul unitatii administrativ-teritoriale;
i) functionarii publici, la compartimentul de resurse umane din cadrul autoritatilor publice,
institutiilor publice sau, dupa caz, al unitatilor din care fac parte.
(2) Numele persoanelor prevazute la alin. (1), care, in mod nejustificat, nu depun declaratia de
interese potrivit art. 112, se publica pe paginile de Internet ale Parlamentului, Guvernului,
ministerelor, celorlalte autoritati ori institutii publice centrale, prefecturilor sau consiliilor judetene,
dupa caz.
(3) Evidenta declaratiilor de interese se consemneaza intr-un registru special, denumit "Registrul
declaratiilor de interese", al carui model se stabileste prin hotarare a Guvernului.
Art. 114. – (1) Se interzice folosirea de catre o persoana care exercita o demnitate publica sau o
functie publica dintre cele prevazute in prezentul titlu, in interes privat, a simbolurilor care au
legatura cu exercitiul demnitatii sau functiei sale.
(2) Se interzice folosirea sau permisiunea de a folosi numele insotit de calitatea persoanei care
exercita demnitatile publice si functiile publice prevazute in prezentul titlu in orice forma de
publicitate a unui agent economic roman sau strain, precum si a vreunui produs comercial,
national sau strain.
(3) Se interzice folosirea sau permisiunea de a folosi imaginea publica, numele, vocea sau
semnatura persoanei care exercita demnitatile publice si functiile publice prevazute in prezentul
titlu pentru orice forma de publicitate privitoare la o activitate care aduce profit, cu exceptia
publicitatii gratuite pentru scopuri caritabile.
(4) Se interzice persoanelor care exercita o demnitate publica sau o functie publica dintre cele
prevazute in prezentul titlu folosirea sau exploatarea directa sau indirecta a informatiilor care nu
sunt publice, obtinute in legatura cu exercitarea atributiilor, in scopul obtinerii de avantaje pentru
ei sau pentru altii.
CAPITOLUL VII
Dispozitii finale
Art. 115. – Alte cazuri de incompatibilitati si interdictii sunt cele stabilite prin legi speciale.
Art. 116. – (1) Prefectii sunt obligati sa verifice, in cel mult 30 de zile de la intrarea in vigoare a
prezentei legi, situatia tuturor alesilor locali din judet. In acest scop, conducatorii autoritatilor si
institutiilor publice, precum si conducatorii oficiilor registrului comertului de pe langa tribunale
sunt obligati sa puna la dispozitia prefectului si a persoanelor imputernicite de acesta datele
solicitate, necesare stabilirii persoanelor carora le sunt aplicabile incompatibilitatile si interdictiile
prevazute de prezentul titlu.
(2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) atrage aplicarea de sanctiuni, potrivit legii.
Art. 117. – Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga dispozitiile art. 4 alin. (1) din
Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, art. 30, art. 60 alin.
(1) lit. b), art. 62, art. 72 alin. (2) lit. b), art. 131 si teza finala a art. 152 "iar consilierii in functie la
data intrarii in vigoare a prezentei legi isi vor exercita mandatul pana la urmatoarele alegeri
locale" din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001, cu modificarile si completarile ulterioare, precum
si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 5/2002 privind instituirea unor interdictii pentru alesii
locali si functionarii publici, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 2
februarie 2002, aprobata si modificata prin Legea nr. 378/2002.
ANEXA 2
BIBLIOGRAFIE
– Fuerea, Augustin, Instituțiile Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, București, 2002
– Fuerea, Augustin, Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, București, 2004
– Gâlea, I; Dumitrașcu, M.A.; Morariu C., Tratatul instituind o Constituție pentru Europa, Ed. All Beck, București, 2005
– Gilles, Ferreol, Dicționarul Uniunii Europene (2000), Ed. Polirom, Iași, Traducere de Iuliana Cristina Doboș
– Manda, Cezar Corneliu, Controlul administrativ în spațiul juridic european, Ed. Lumina Lex, București, 2005
– Prisacaru, Valentin, Funcționarii publici, Ed. All Beck, București, 2004
– Vasile, Ana, Drept administrativ, Ed. Augusta, Timișoara, 2001
– Wallace, Helen; Wallace, William, Procesul politic în Uniunea Europeană, Ed. Arc, Chișinău, 2004, Traducere de Genoveva Bolea
– Zorgbibe, Charles, Construcția Europeană. Trecut, prezent, viitor (1993), Ed. Trei, București 1998, Traducere de Speranța Dumitru
***Legea 215/2001 privind administrația publică locală, publicată în M.O. al României nr. 204 din 23 aprilie
***Legea 161/2003 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției publicată în M.O. nr. 279 din 21 aprilie 2003
***Legea nr. 340/2004 privind instituția prefectului publicată în M.O. nr. 658 din 21 iulie 2004
***Legea 141/2004 pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001 publicată în M.O. nr. 396 din 4 mai 2004
***Legea nr.216/2005 pentru modificarea Legii nr.393/2004 privind Statutul alesilor locali publicată în M.O. nr. 590 din 7 iulie 2005
***Legea nr. 364/2005 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 51/2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 15/1998 privind înființarea, organizarea și funcționarea Institutului European din România publicată în M.O.nr. 1.147 din 19 decembrie 2005
***H.G.140/1995 privind contituirea și funcționarea Comitetului Interministerial pentru Integrarea Europeană, publicată în M.O. al României nr. 51din 20 martie 1995
***H.G nr. 1.655/2005 privind organizarea și desfășurarea examenului de atestare în funcțiile publice de prefect și subprefect publicată în M.O. nr. 1.142 din 16 decembrie 2005
***O.U. nr. 179/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 340/2004 privind instituția prefectului publicată în M.O. nr. 1142/2005
***Ordinul Prefecturii nr. 379/26.05.2003
www.infoeuropa.int
www.europa.ro
www.mai.ro
www.prefecturatimis.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Institutia Prefectului Ue (ID: 125788)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.