Institutia Ingratitudinii In Materia Legatelor In Noul Cod Civil

Instituția ingratitudinii în materia legatelor în noul Cod Civil

Abstract

Prin prezentul articol ne propunem să facem o analiză a instituției ingratitudinii în materia legatelor din actuala legislație- instituție ce este reglementată în articolul 1070 Codul Civil- o analiză critică a unor deficiențe în reglementarea actuală a instituției ingratitudinii în materia legatelor. Totodată ne propunem să formulăm unele opinii cu privire la utilitatea acestei reglementări raportat și la extinderea nedemnității și la moștenitorul testamentar.

Conform articolului 1017 Cod Civil dreptul la acțiunea în revocarea judecătorească a legatului se prescrie în termen de un an de la data la care moștenitorul a cunoscut fapta de ingratitudine. Prevederea amintită mai sus instituie dreptul moștenitorului căruia îi profită revocarea de a cere în instanță revocarea legatului lăsat de testator în termen de un an de la data la care moștenitorul interesat de desființarea legatului a cunoscut fapta de ingratitudine săvârșită de către legatarul ingrat. Constatăm așadar că articolul 1017 nu mai stabilește dreptul moștenitorului de a cere revocarea judecătorească a legatului în termen de un an de la data producerii delictului și doar pentru anumite fapte de ingratitudine petrecute după decesul testatorului(injurii grave la adresa memoriei acestuia, doar cu titlu de excepție pentru celelalte fapte de ingratitudine săvârșite în timpul vieții testatorului în cazul în care acesta a decedat înaintea împlinirii termenului de un an fără să fi iertat în mod expres pe legatar) așa cum stabilea vechiul cod civil, ci, deoarece textul amintit nu distinge, pentru toate faptele de ingratitudine indiferent de data producerii acestora, în timpul vieții sau după decesul testatorului, raportat la un singur element care este pur subiectiv, și anume data la care moștenitorul a luat la cunoștință despre faptă fără a avea nici un fel de importanță data la care testatorul a aflat despre faptă pentru acele fapte produse în timpul vieții sale. Practic, moștenitorul poate afla despre o astfel de faptă la 15 ani de la data decesului, fapta fiind petrecută cu 5 ani înainte de decesul testatorului său. Deși succesiunea s-a dezbătut în acest caz, mai mult legatul s-a predat și în acest fel bunul a intrat în circuitul civil, există o anumită stare de incertitudine cu privire la situația juridică a bunului dobândit prin legat. O reglementare mult mai judicioasă întâlnim în materia donațiilor și a efectelor nedemnității unde se prevede că terții dobânditori de bună credință și cu titlu oneros sunt apărați de o eventuală acțiune în revocare. Constatăm așadar că legiuitorul nu a reglementat în mod special efectele juridice ale revocării legatelor pentru ingratitudine, urmând ca în aceste situații să se aplice dispozițiile de drept comun. Apreciem că modul în care era reglementată această instituție în fostul cod civil era superior reglementărilor din actualul cod, deoarece potrivit articolului 931 din vechiul cod dacă cererea de revocare este întemeiată pe o injurie gravă făcută memoriei testatorului, acțiunea trebuia introdusă în curs de un an din ziua delictului. Vechea reglementare da astfel posibilitatea moștenitorului interesat de a cere revocarea legatelor doar pentru faptele de ingratitudine săvârșite față de memoria testatorului, fapte săvârșite după decesul acestuia. Pentru celelalte fapte de ingratitudine vechea reglementare făcea trimitere la dispozițiile aplicabile donațiilor unde revocarea putea fi cerută de cel îndreptățit în termen de un an de la data producerii faptei sau de la data la care testatorul a cunoscut fapta(articolul 833 alin.1), ea neproducându-se niciodată de drept. Termenul de exercitare este de un an nu numai în cazul injuriei la adresa memoriei testatorului, ci și în celelalte două cazuri de ingratitudine. Revocarea nu putea fi cerută decât dacă testatorul nu l-a iertat pe legatarul ingrat, iertare care, dacă este invocată va trebui să fie dovedită de legatar. În primele două cazuri de ingratitudine (atentat la viața testatorului, delicte, cruzimi sau injurii grave) iertarea este prezumată dacă testatorul a lăsat să treacă un an de la săvârșirea acestora fără să-și fi revocat singur testamentul. Conform actualei reglementări nu se prevede posibilitatea de a-l ierta pe legatarul ingrat, așa cum sunt prevederile din materie nedemnității, care în actualul cod se aplică atât moștenirii legale cât și moștenirii testamentare, în cazul căreia potrivit articolului 961 efectele nedemnității de drept sau judiciare pot fi înlăturate expres prin testament sau printr-un act autentic notarial de către cel ce lasă moștenirea. Mai mult aceeași reglementare prevede că fără o declarație expresă, nu constituie înlăturare a efectelor nedemnității legatul lăsat nedemnului după săvârșirea faptei care atrage nedemnitatea. Apreciem că normele din materia nedemnității sunt de strictă interpretare și nu se pot aplica prin analogie materiei ingratitudinii, întrucât cazurile de nedemnitate nu se identifică cu cazurile de ingratitudine. Este cazul atentatului la viața unei persoane apropiate testatorului unde fapta de a nu-l înștiința pe testator despre intenția unor persoane de a-l ucide, sunt fapte penale grave față de testator. În acest caz apreciem că legiuitorul român s-a inspirat din Codul Civil din Quebec, unde instituția nedemnității acoperă ambele tipuri de moștenire, atât cea legală cât și cea testamentară, și unde s-a eliminat instituția ingratitudinii din materia testamentului. Deși actuala reglementare a intenționat să preia textele din reglementarea canadiană.Conform proiectului Codului Civil din 2004 nedemnitatea opera exclusiv în materia succesiunii legale, acțiunea în revocare pentru ingratitudine avea următoare reglementare: articolul 816(1) dreptul la acțiunea în revocarea judecătorească a legatului se prescrie în termen de 3 ani de la data deschiderii succesiunii, sau după caz, de la data la care sarcina trebuia executată. Conform alineatului 2 al aceluiași articol dacă cererea se întemeiază pe o injurie gravă la adresa memoriei testatorului, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an din ziua săvârșirii faptei. Se remarcă astfel faptul că aceste termene se raportau la niște elemente obiective, respectiv data decesului testatorului și data producerii faptei, spre deosebire de actuala reglementare, unde termenul de un an curge de la data la care moștenitorul a aflat de fapte de ingratitudine. Deoarece nedemnitatea nu opera în materia legatelor, doctrina considera cazurile prevăzute de articolele 831 și 930 din vechiul cod civil ca fiind cazuri de nedemnitate pentru legatar, întrucât faptele pentru care el s-a făcut vinovat sunt anterioare gratificării sale efective, pe când în cazul articolului931(injurie la adresa memoriei testatorului) este caz de ingratitudine, deoarece faptele s-au produs după decesul testatorului, deci după momentul deschiderii succesiunii, moment de la care legatarul a primit efectiv legatul și de când avea obligația de a se abține de la fapte ce aduc atingere memoriei defunctului. În celelalte cazuri, legatarul atunci când comite un delict nu are încă atributul de legatar și poate chiar ignora că testatorul îl va institui legatar . Aceeași doctrină mai veche considera că testatorul în viață îl poate ierta pe legatar pentru fapta sa, lipsind moștenitorii săi de dreptul d a cere revocarea legatului. Testatorul poate să îl ierte pe legatar sau își exprimă prin testament voința de a menține legatul. Conform doctrinei „faptele de ingratitudine sunt îndreptate personal împotriva testatorului fiind singurul care suferă de pe urma lor și nimeni nu poate fi mai bun judecător decât el, relativ la sancțiunea pe care aceste fapte o merită. Când testatorul iartă pe legatar, nu este admisibil ca moștenitorii să se arate mai severi decât însăși victima și animați de un spirit de răzbunare mai viu decât al testatorului”. Având în vedere cele mai sus citate prevederea articolului 1070 Cod Civil este cel puțin surprinzătoare deoarece lasă la atitudinea moștenitorului dreptul de a cere revocarea judecătorească a legatului pentru orice caz de ingratitudine într-un termen de un an de când a cunoscut fapta. În acest mod, practic, este exclus dreptul testatorului de a-l ierta pe legatar. În materia revocării pentru ingratitudine de la donație, articolul 1024 din cod dă posibilitatea de donatorului de a introduce acțiune de revocare a donației împotriva donatarului în termen de un an din ziua în care a aflat de faptă. Aceeași reglementare vorbește în alineatul 3 despre posibilitatea donatorului de a –l ierta pe donatar, caz în care deși donatorul a decedat în termenul de un an, moștenitorii săi nu pot introduce acțiunea. Posibilitatea de a-l ierta pe legatar nu este însă prevăzută în materia testamentului unde revocarea pentru ingratitudine își are un loc propriu fără trimitere la materia donațiilor, reglementată în opinia noastră în mod lacunar. Dacă donatorul nu l-a iertat pe donatar, moștenitorii donatorului pot introduce acțiune în revocare în cazul în care decesul a survenit în termenul de un an din ziua în care donatorul a cunoscut fapta de ingratitudine. De asemenea ei pot introduce acțiune în revocare în termen de un an de la moartea donatorului dacă acesta a decedat fără să fi cunoscut cauza de revocare. În materia legatelor acțiunea în revocare pentru ingratitudine are sens practic doar pentru moștenitori, nu și pentru testator, care poate să-și revoce în timpul vieții singur testamentul fie expres, fie tacit, pentru el acțiunea în revocare fiind lipsită de interes. Considerăm că se impunea o prevedere care să dea în mod expres posibilitatea testatorului de a-l ierta pe legatarul ingrat pentru acele fapte petrecute în timpul vieții sale prin asemănarea cu iertarea din materia nedemnității. Doctrina a propus chiar înlăturarea ingratitudinii dintre cauzele revocării judiciare a legatului considerând că regimul juridic aplicabil legatarului este mai aspru decât cel care-l vizează pe moștenitorul legal. Se realiza astfel o diferență de tratament juridic între succesibilul legal și cel testamentar, cel dintâi fiind vizat numai de nedemnitate, în timp ce de-al doilea este vizat pentru săvârșirea aceleiași fapte , în afara cazului de nedemnitate și de revocarea judecătorească a legatului pentru ingratitudine. Dacă în materia ned3emnității art. 959 alin. 2 impune sub sancțiunea decăderii un termen de un an de la data deschiderii moștenirii pentru a cere instanței judecătorești să declare nedemnitatea împotriva persoanei condamnate penal pentru săvârșirea cu intenție împotriva celui ce lasă moștenirea a unor fapte grave de violență, fizică sau morală sau după caz a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei, articolul 1070 impune sub sancțiunea prescripției un termen de un an de la data la care moștenitorul a cunoscut fapta de ingratitudine, cum ar fi atentat la viața testatorului, a unei persoane apropiate lui sau, știind că alții intenționează să atenteze, nu l-a înștiințat…, fapte penale, cruzimi, sau injurii grave față de testator(articolul 1069 alin.2). Regimul termenului de decădere este mult mai sever față de regimul termenului de prescripție, acesta din urmă fiind susceptibil de suspendare și întrerupere, spre deosebire de cel de decădere care atrage pierderea dreptului dacă acesta nu este exercitat înăuntrul termenului. Spre deosebire de donații, unde instituția revocării pentru ingratitudine este justificată pentru considerentul că acestea produc efecte de la data încheierii contractului, dată de la care se naște și obligația corelativă a donatarului de recunoștință li ca o pârghie pentru revocarea unui contract ce este de principiu irevocabil, legatele produc efecte doar de la data decesului dispunătorului, iar pe de altă parte, legatul fiind o dispoziție secretă, este posibil ca legatarul nici să nu cunoască existența lui, neexistând obligația de recunoștință a legatarului față de testator. În doctrina mai veche s-a criticat faptul că termenul injurii grave este foarte larg și puțin precis, judecătorii având o mare libertate de apreciere. De asemenea s-a pus întrebarea dacă purtarea imorală a victimei în cursul anului de doliu constituie sau nu o injurie gravă adusă memoriei testatorului, iar jurisprudența franceză a decis că simpla purtare imorală a victimei nu poate să constituie prin ea însăși o injurie adusă memoriei bărbatului și nu este un caz de revocare a legatului lăsat văduvei, aceasta făcându-se vinovată cel mult de o uitare a datoriilor sale spre deosebire de vechiul drept francez sau vechiul nostru drept prin care văduvele care se căsătoreau sau aveau purtări rele în anul văduviei erau notate ca infame și pierdeau liberalitățile primite de la bărbații lor, prevederile respective fiind moștenite din dreptul roman. S-a considerat însă că atunci când văduva adaugă la purtarea sa imorală alte fapte de natură să atingă memoria testatorului, atunci aceasta poate constitui un caz de injurie gravă adusă memoriei, și deci un motiv de revocare.

Concluziii

Constatăm că instituția revocării legatelor pentru injurii grave aduse memoriei testatorului a avut o aplicabilitate extrem de redusă în trecut, în prezent fiind perimată, instituția nemaifiind prezentă în legislațiile moderne ce au servit drept model codului civil în vigoare în materia succesiunilor, în timp ce acele fapte ce atrag ingratitudinea, petrecute în timpul vieții testatorului ar putea să se regăsească în cazurile de nedemnitate, dându-se astfel o reglementare unitară în materia moștenirii, fie că este legală sau testamentară. De lege ferenda apreciem că menținerea ingratitudinii din materia legatelor nu se mai impune, atâta timp cât și legatarul, în actuala reglementare,poate fi nedemn. Ingratitudinea înseamnă nerecunoștiință, astfel că opinăm că nu se poate cere unei persoane să fie recunoscătoare pentru ceva ce s-ar putea să primească în viitor. Din acest punct de vedere cel mult s-ar putea menține instituția ingratitudinii doar cu privire la aceste fapte produse de legatar după decesul testatorului, respectiv injurii grave la adresa memoriei testatorului, însă invocarea acesteia să fie făcută de moștenitori într-un termen de un an de la data producerii acestora, injuriile grave la adresa memoriei testatorului presupunând niște manifestări exterioare ce pot fi cunoscute cu ușurință de către moștenitori încă de la momentul producerii acestora.

Bibliografie

C. Hamangiu, I Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, volumul III, Editura All Beck, București, 1998.

D. Chirică, Drept Civil. Succesiuni și Testamente, Editura Rosetti, București, 2003.

Flavius-Antoniu Baias,Rodica Constantinovici, Eugen Chelaru, ioam Macovei, Noul Cod Civil. Comentariu pe articole. Art. 1-2664, Editura C.H. Beck, București

Ovidiu Ioan Dragomir, Câteva considerații critice referitoare la instituția ingratitudinii din materia legatelor în noul Cod Civil român, în Buletinul Notarilor Publici, anul XVIII, nr. 3