Instituția fiduciei, o instituție reglementată pe larg în sistemul de drept anglo -saxon [619549]

4
INTRODUCERE

Instituția fiduciei, o instituție reglementată pe larg în sistemul de drept anglo -saxon
(Marea Britanie, SUA, Canada) sub denumirea de trust precum și în sistemele continentale
(Franța, Austria) a fost introdusă prin Noul Cod Civil și în legislația românească.
În cadrul temei Fiducia și Contractul de Fiducie, am analizat acuratețea acestei instituții,
astfel că spre deosebire de vânzare, antrepriză, sau mandat, fiducia este definită de către
legiuitorul Codului Civil român nu un contract, ci o operațiune juridică așa cum este utilizat
acest termen și în cadrul articolului 1.225 din Codul Civil. Cu toate acestea, fiducia este un
contract numit care trebuie asumat de către părți bazându -se pe calitățile personale și încrederea
pe care fiducia rul o emană, un contract sinalagmatic cu titlu oneros, comutativ, solemn și
generator de drepturi de cr eanță cu o executare succesivă. Numele latin al fiduciei este
împrumutat de la zeița Fides, fapt ce indică originile romane ale acestei operațiuni, aceas tă
instituție fiind răspândită prin multe sisteme de drept nu este o instituție unitară, din prisma
conținutului, însă se bucură de numeroase avantaje care i -au fost alocate acestei intituții juridice
inovatoare astfel că a fost adoptată și de alte sistem e de drept cum ar fi sistemul din Asia, Africa
sau America de Sud.
Rațiunea introducerii acestei instituții se regăsește în contextul economic, context în care
o afacere nu se limitează la granițele unui stat, dar poate trece dincolo de acestea, caz în car e
dispozițiile legale aplicabile unei anume instituții de drept ar trebui să se regăsească pretutindeni.
Acest lucru ar fi imposibil, însă pentru reglementarea relațiilor de afaceri, statele au încercat să
implementeze dispoziții comune pentru rezolvarea litigiilor apărute ca urmare a derulării unor
contracte între societăți comerciale aparținând unor state diferite.
Noul Cod Civil nu definește contractul de fiducie, dar reglementează conținutul fiduciei
ca operațiune juridică în cuprinsul articolului 773 , așadar pornind de la conținutul legal al
fiduciei, putem defini contractul de fiducie ca fiind contractul în temeiul căruia, una sau mai
multe părți, denumite constituitori, transferă drepturi reale, drepturi de creanță, garanții ori alte
drepturi patrim oniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către una sau
mai multe părți care poartă denumirea de fiduciari, care le exercită cu un scop bine determinat, în
folosul unuia sau mai multor persoane, denumite beneficiari ai fiduciei.
Legiuitorul demonstrează că deși instituția fiduciei introdusă de Codul Civil reprezintă o
noutate absolută în dreptul românesc, nu este vorba despre o instituție juridică complet nouă care
ar putea prezenta un risc consistent de incompatibilitate cu ambien tul juridic clasic într -o țară de
drept civil continental precum România, deoarece fiducia își are originea în același sistem de

5
drept privat de origine romană care a generat legislații succesive de drept civil pe întregul
continent european.
Având în ved ere asemănările dintre fiducie și trust, putem spune că, până la un punct,
legiuitorul român a fost inspirat de această instituție de origine anglo -saxonă, instituție apărută
încă din evul mediu care are ca scop principal protejarea patrimoniului, masa pat rimonială
fiduciară putând a se reîntoarce în patrimoiul constituitorului. Elementul de noutate al acestei
instituții este evident, deoarece cu o vechime de doi ani în sistemul românesc juridic, fiducia este
cvasi -exploatată, atât la nivel teoretic cât și la nivel practic.
Receptarea acestei instituții de drept anglo -saxone atât în dreptul continental cât și în
dreptul românesc este rezultatul unui proces îndelungat de interferență între dreptul continental
civil și cel anglo -saxon, în cursul căruia numeroa se instituții de drept sau tipuri de contracte au
fost preluate în dreptul continental, ca o consecință a globalizării relațiiilor de afaceri. Deși nu se
poate vorbi de un transfer de instituție juridică în sistemul de drept continental, confruntat între
abordarea teoretică, materializată în rezervele exprimate fată de această instituție și abordarea
pragmatică privind utilitatea acesteia.
Instituția fiduciei se regăsește și în dreptul roman, având însă un alt scop, așadar fiducia
reprezintă o instituție c reată în scopul constituirii unei garanții reale prin transmiterea proprietății
unui lucru de către debitor creditorului său, transmitere realizată printr -o convenție prin care
creditorul promite să retransmită proprietatea asupra acelui lucru debitorului cu condiția ca
acesta să -și fi plătit datoria la scadență. În majoritatea sistemelor naționale a țărilor moderne s -a
ales calea de compromis a receptării instituției trust -ului într -un mod critic, prin impunerea a
două mari exigențe, în primul rând s -a urm ărit adaptarea și nu adoptarea instituției trust -ului sub
denumirea de fiducie, în așa fel încât aceasta să fie armonizată cu instituțiile existente în
diferitele sisteme juridice naționale, iar în al doilea rând s -a urmărit recepția instituției de drept
într-o manieră prudentă, pentru a evita utilizarea fiduciei în scopuri ilicite, în principiu spălarea
banilor si evaziunea fiscală.
În dreptul francez, de unde a fost inspirată actuala reglementare română a fiduciei, au fost
în permanență voci care au susți nut faptul că în realitate această instituție și utilizarea sa este
legitimă și licită. Au existat chiar și spețe concrete în care mecanisme similare fiduciei, sub alte
denumiri au fost utilizate în dreptul civil continental. Prin convenția de la Haga din iulie 1985, au
fost reglementate aspectele principale privind legea aplicabilă și recunoașterea trust-urilor. Legea
aplicabilă este acea lege aleasă de fondator sau de constituitor, iar în cazul în care legea
aplicabilă trust -urilor nu a fost aleasă, un tr ust va fi guvernat de legea cu care acesta este cel mai
strâns legat, conform dispozițiilor art.7 din Convenție. Pentru a stabili legea, cu care un trust este
cel mai strâns legat de referință se face în special la locul de administrare a trustului, desemn at

6
de fondator sau de constituitor, la situarea activelor trust -ului, la locul de reședință sau de afaceri
a mandatarului și la obiectul sau scopul trust -ului și locul în care acesta urmează să fie îndeplinit.
Introducerea acestei noi instituții, pe lângă abordarea teoretică, prezintă o deosebită
importanță practică prin reglementarea unei posibilități ce vizează partajarea activelor ce aparține
atât persoanelor fizice cât și persoanelor juridice în cadrul aceluiași patrimoniu, fără a fi necesară
crearea u nei noi entități juridice diferite în vederea beneficierii de avantajul răspunderii limitate.
Prin introducerea instituției fiduciei în dreptul român, împreună cu instituția proprietății
periodice, s -a realizat o schimbare de optică cu privire la reglement area tradițională a dreptului
de proprietate, în sensul caracterului de drept absolut și perpetuu al acestuia.
În lucrarea de față, încă di n primul capitol mi -am propus să analizez conceptul ș i definiția
fiduciei atât din perspectiva legislației române cât și din perspectiva legislației franceze, engleze
și americane, ținând cont de similaritatea sistemului francez cu sistemul de drept românesc, de
nevoia de raportare la sistemele de origine ale trust -ului, dar și de originea și evoluția acestei
instituții, divizată în trei capitole, în cadrul în căreia sunt evidențiate și aduse căteva aprecieri cu
caracter general și cu o importanță deosebită în scopul de a specifica și de a arăta cât de
importantă și de eficientă este această instituție a fiduciei.
Capitol ul II, este un capitol alocat contractului de fiducie, care relatează în prima secțiune
atât analiza pă rților contractului de fiducie, constituitorul, fiduciarul și benefciarul, cât și
caracterele contractului de fiducie care sunt evidențiate și pot fi rem arcate foarte ușor datorită
efectelor care le produc din perspectiva dreptului comparat cât și a dreptului românesc.
Condițiile contractului de fiducie în suită completează în a doua secțiune analiza contractului în
concepția actuală a legiuitorului, chia r anumite condiții sunt abordate critic încercând a se
evidenția identificarea rațiunilor care l -au determinat pe legiuitorul român să se abată de la
modelele de sine însuși alese.
Pentru întregirea viziunii de ansamblu asupra tuturor aspectelor care vizea ză atât fiducia
cât și contrac tul de fiducie, capitolul III, vizează abordarea practică a fiduciei în diferite practici,
precum practica fiscală, practica bancară, practica comercială, susținut de studiul de caz în care
am evidențiat un exemplu privind con tractul de fiducie, precum și anexe, inspirate din diverse
spețe care privesc această instituție de drept.

7
CAPITOLUL I
CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE PRIVIND FIDUCIA

SECȚIUNEA 1. NOȚIUNEA ȘI REGLEMENTAREA FIDUCIEI

1.1. Definiții legale
Fiducia1 este o instituție cunoscută încă din dreptul roman, prin intermediul căreia
constituitorul transferă proprietatea unui bun sau mai multor bunuri ale sale , fiduciarului cu
obligația acestuia de a conserva aceste bunuri în interesul său, sau al unui terț in dicat de
constit uitor, (fiducia cum amico) sau în interesul fiduciarului cu titlu de garanție pentru plata
unei creanțe a constituitorului față de fiduciar (fiducia cum creditore), fiduciarul2 fiind obligat ca
la termenul stipulat sau la achitarea creanței să restituie bunul constituitorului sau persoanei
indicate de acesta.
În dreptul modern, instituția fiduciei desemnează raportul juridic creat, printre acte între
vii sau pentru cauză de moarte, de o persoană numită fondator care transferă unul sau mai m ulte
bunuri sub controlul unui administrator, în beneficiul unei persoane sau p entru un scop anume.
Drepturile astfel transferate, distincte de celelalte drepturi și obligații din patrimoniile
fiduciarilor, constituie un patrimoniu de afectațiune, nefiind legat de personalitatea subiectului de
drept unit prin scopul comun (afectațiunea)3.
Fiducia reprezintă un mijloc de administrare a unei mase de bunuri, care este denumită de
către legiuitor masă fiduciară în folosul constituitorului, a fiduciarului sau în folosul unei terțe
persoane care poartă denumirea de beneficiar al fiduciei.
Benefi ciarul nu este parte contractantă în fiducie așa cum rezultă și din prevederea
articolului 780, alineat 3 din Noul Cod Civil, care permite desemnarea beneficiarului fiduciei
ulterior încheierii contractului, dar anumite efecte juridice se răsfrâng și asupr a acestuia.
Vocabularul juridic Henri Capitant4 ne oferă o definiție extinsă a noțiunii, arătând că
fiducia este un act juridic (contract sau în unele cazuri legat) prin care o persoană, numită
fiduciant transferă proprietatea unui bun corporal sau necorpo ral către o altă persoană, numită
fiduciar, fie cu titlu de garanție a unei creanțe (fiducie cu scop de garanție) cu obligația de a
retroceda bunul constituantului garanției, fie în vederea realizării unei liberalități (fiducie cu scop

1 Baias Flavius -Antoniu, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei, Noul Cod Civil.Comentariu pe
articole, Editura C.H.Beck, București 2012, p.822.
2 Ibidem, p.822.
3 Stoica Valeriu, Patrimoniul de afectațiune -continuitate și reformă, RRDP, nr.2/2013, p.185 -208.
4 Berdah Alain, La fiducie, http://www.lafiducie.fr/, p.3 -5.

8
de liberalitate) sub obligația de a retransfera bunul către un terț beneficiar după ce îl girase în
interesul acestuia sau al unei alte persoane un anumit timp, sau pentru a gira bunul în interesul
fiduciantului sub obligația de a -l retroceda acestuia la o anumită dată.
În doctrina românească, proprietatea fiduciară a fost definită ca fiind proprietatea care i -a
naștere dintr -un act unilateral sau convenție, prin care o persoană numită fiduciant sau
constituant transmite unei persoane de încredere, numită fiduciar, proprietat ea temporară a
anumitor bunuri, cu sarcina pentru ea de a o transmite la rândul ei fiduciantului sau unui terț
determinat, după ce i -a avut folosința cuvenită.
Definiția dată de articolul 733 din Noul Cod Civil care este asemănătoare celei din
articolul 2 011 din Codul Francez1 pune în evidență trei elemente principale și anume fiducia care
realizează un transfer de drepturi, transferul realizându -se cu o finalitate strict determinată și
crearea unui patrimoniu2 de afectațiune.

1.2. Originea și evoluția i nstituției fiduciei
Codul Civil3 a intrat în vigoare în anul 2011 optând pentru introducerea în dreptul privat
român a unui mecanism juridic care nu a fost străin dreptului civil continental încă de la
începuturile acestuia, mai ales încă din perioada de apogeu a dreptului roman. Este vo rba despre
fiducie, ca instrument juridic, care la momentul istoric al Revoluției Franceze intrase in disgrație.
Cu toate că instituția fiduciei a fost preluată în dreptul continental prin adaptarea trust –
ului reglementat în dreptul anglo -saxon, aceasta îș i are originile în dreptul roman.
Pentru a o constitui erau necesare două elemente, comune ambelor tipuri de fiducie. În
primul rând datio4, sau transferul de proprietate, caracterizată prin traditio, acest transfer putând
la rândul său să îmbrace două fo rme pentru a constitui o fiducie, fie s -a produs într -o formulă
rituală în fața magistratului (in jure cessio), fie în prezența a cinci martori, iar în al doilea rând
elementul era un înscris, respectiv pactul (pactum fiduciae) .
Din postura de „victimă c olaterală” a Codului C ivil Napoleon preluat în Codul C ivil
român care s -a aflat în vigoare până în anul 2011, fiducia5 a revenit la statutul de instituție

1 Art. 20 12 alin (2) din Codul C ivil franceză relatează faptul că „dacă bunurile, drepturile sau garanțiile transferate
în patrimoniul fiduciarului depind de comunitatea de bunuri existentă între soți sau de o indiviziune, contractul de
fiducie se stabilește prin a ct autentic sub sancțiunea nulității”.
2 Berdah Alain, op. cit , p. 28.
3 Rada Bianca Raluca, Fiducia în Noul Cod Civil, p. 3, http://www.scribd.com/doc/43644601/Referat -Fiducia -in-
Noul -Cod-Civil .
4 Molcuț Emil, Drept P rivat Roman, Ediți e revăzută și a dăugată, Terminologie juridică romană, Editura Universul
Juridic.
5 Popa Ioan, Contractul de fiducie reglementat în tex tele Noului Cod Civil, Revista Română de Drept P rivat, Editura
Universul Juridic, nr. 2/2011 .

9
juridică de maximă actualitate pe plan european, fapt care nu a putut fi ignorat nici de către
legiu itorul român.
Astfel, în dreptul francez, din care a fost de altfel inspirată actuala reglementare română a
fiduciei, au fost în permanență voci care au susținut faptul că în realitate această instituție nu a
fost niciodată abolită, prin urmare utilizarea ei este perfect legitimă și licită. Mai mult, au existat
spețe concrete în care mecanisme similare fiduciei, chiar dacă sub alte denumiri, au fost utilizate
în dreptul civil continental.
Proiectele legislative de reintroducere a unei reglementări legale a fiduciei au început să
își facă apariția în state europene de mulți ani, iar consecința prezentă este că state precum Franța
sau Germania, forțele economice aflate la cârma Uniunii Europene1 cunosc o reglementare a
fiduciei.
Deși unele elemente ale fidu ciei din dreptul roman au fost preluate într -o formă adoptată,
aceasta își are originea în dreptul englez, care a instituit trust -ul și care a separat masa
patrimonială fiduciară de patrimoniul personal al fiduciarului.

1.3. Particularități doctrinare
Fiducia include trei raporturi contractuale distincte, dar care formează un tot unitar și
anume transferul de drepturi, mandatul și administrarea unui patrimoniu de afectațiune.
Fiducia2 presupune transferul temporar al unor drepturi patrimoniale prezente sau
viitoare, de la o persoană fizică sau juridică numită constituitor, către o altă persoană numită
fiduciar, pentru ca drepturile astfel transferate să fie administrate în interesul un ui beneficiar,
urmând ca la încetarea fiduciei, să fie transmise de către fiduciar beneficiarului.
Fiduciarul devine proprietar al bunurilor, respectiv titular al drepturilor ce îi sunt
transmise prin fiducie de către constituitor exercitându -și aceste dr epturi doar în conformitate cu
scopul stabilit de către constituitor și pentru o durată determinată, ce nu poate depăși termenul de
33 de ani. În sistemul de drept anglo -saxon, titlul de proprietate asupra aceluiași bun este divizat
între mai multe persoan e, dintre care unele dețin titlu legal, iar altele dețin titlu echitabil. Lipsa
stabilirii prin lege a scopului fiduciei poate constitui un avantaj în utilizarea practică a acestei
instituții, însă formalismul excesiv și anume atât forma autentică a contra ctului de fiducie care
este solemnă, cât și formalitățile fiscale și de publicitate poate fi un obstacol în ceea ce privește
aplicarea practică a fiduciei în afacerile comerciale caracterizate prin celeritate și simplitate de

1 Berda h Alain., Fiducia, în s pecificitate și complementarietate în dreptul privat european. Conflicte de legi și
jurisdicții precum ș i integrarea juridică europeană, coord.Dan Andrei Popescu, Editura Hamangiu, București, 2012,
p.438 -518.
2 Pop Liviu, Tratat de drept civil. Obligațiile. Volum II. Contractul, Editura Uni versul Juridic, București, 2009.

10
exemplu cerința formei autenti ce prevăzută cu ad validitatem și deschiderea unui cont bancar
fiduciar.

1.4. Fiducia în lumina Codului Civil
Fiducia este o instituție nouă introdusă în Codul Civil1, fiind reglementată în Titlul IV al
,,Cărții a III a ”. În concepția Codului Civil, această instituție2 reprezintă o preluare a
reglementărilor franceze, prezentând însă o serie de particularități. Înainte de reglementarea
expresă a acestei instituții prin Codul Civil existau în legislația românească o serie de referiri la
fiducie, în acte in ternaționale bilaterale sau multilaterale la care România este parte, precum și
în unele acte normative interne, fără a exista însă o reglementare generală a acestei instituții
juridice. Noul Cod Civil califică fiducia drept operațiunea juridică ce poate fi stabilită prin lege
sau prin contract. Ori de câte ori fiducia este stabilită prin convenția părților, ne aflăm în
prezența unui veritabil contract de fiducie.
Premisa de la care se pornește în distincția dintre operațiunea de fiducie și contractul de
fiducie nu este sediul materiei care se regăsește în ,,Cartea a III a Despre Bunuri ” a Codului
Civil, ci poziția juridică a beneficiarului fiduciei.
Articolul 733 din Noul Cod Civil reglementează fiducia ca o operațiune juridică având
izvorul în lege sau contract, prin care unul sau mai multi constituitori transferă drepturi reale,
drepturi de creanță, garanții ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asem enea drepturi,
prezente ori viitoare, către unul sau mai mulți fiduciari care le administrează cu un scop
determinat, în folosul unuia sau al mai multor beneficiari.
Aceste drepturi alcătuiesc o masă patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi
și obligații din patrimoniile fiduciarilor3, operațiunea juridică despre care face referire articolul
733 în opinia anumitor autori este un contract nenumit și un argument în plus pentru care fiducia
ar fi trebuit inserată în ,,Cartea a V a Despre Obligați i”, iar în opinia altor autori un instrument
căruia nu -i poate fi atribuită o anumită instituție juridică cum ar fi contract, drept real sau
operațiune.

1 Tripon Cătălin. R., Fiducia, rezultat al interferenței celor două mari sisteme de drept: dreptul civil continental și
dreptul anglo -saxon. Conceptul, c lasificarea, evoluția și condi țiile de validit ate ale fiduciei, î n Revista Română de
Drept Privat, nr. 2/2010, p.165 .
2 Proiectul Codului Civil, www.just.ro, p.132 -133.
3 În Proiectul de Lege pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, articolul s -a reformulat
astfel: „Fiducia este operațiunea juridică prin care unul sau mai mulți constituitori transferă drepturi reale, drepturi
de creanță, garanții ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către
unul sau mai mulți fiduciari care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau al mai multor beneficiari.
Aceste drepturi alcătuiesc o masă patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi și obligați i din patrimoniile
fiduciarilor ”.

11
Spre deosebire de reglementarea trust -ului din sistemul anglo -saxon care poate fi instituit
și de către judecător în conformitate cu prevederile articolului 774 din Noul Cod Civil,
operațiunea juridică a fiduciei poate fi legală, adică stabilită prin lege, sau prin contract încheiat
în formă autentică, codul nostru civil impunând a fi expresă. Prevederea ac estui articol a preluat
conținutul articolului 2012 din Codul Civil Francez cu deosebirea că obligativitatea formei
autentice își găsește o aplicabilitate limitată în dreptul francez.
În cuprinsul articolului 775 din Noul Cod Civil se regăsește formulată i nterdicția potrivit
căreia ,,contractul de fiducie este lovit de nulitate absolută dacă prin acesta se realizează o
liberalitate indirectă în folosul beneficiarului ”. Scopul interdicției formulate în cuprinsul
aceluiași articol este acela de a nu permite c a prin intermediul operațiunii fiduciei să se eludeze
dispozițiile din materia liberalităților, acestea neputându -se realiza decât prin donație sau legat
cuprins în testament, chiar dacă mecanismul fiduciei este implicat de substituțiile fideicomisare
recunoscute de Codul Civil.
Prin articolul 780 din Codul Civil se mai prevede, tot sub sancțiunea nulității absolute și
obligativitatea înregistrării contractului de fiducie sau a modificărilor survenite în contractul
încheiat, la organul fiscal competent, la cererea fiduciarului în termen de o lună de la încheierea
contractului sau de la intervenirea modificărilor.

SECȚIUNEA 2. PARTICULARITĂȚI JURIDICE ALE FIDUCIEI

2.1. Noțiunea de fiducie în țările europene
Având ca temei al analizei succinte asupra noțiunii de fiducie în țările europene, lucrările
colocviului din Luxemburg consacrate fiduciei, sintetizate de profesorul Claude Witz1 relevă
constatările distinsului profesor conform cărora ,,fiducia te face să te gândești la un curs de apă
care curge în subteran în anumite țări și la lumina zilei în alte țări ”. Această metaforă evocă
faptul că în anumite țări fiducia2 și practica fiduciară sunt reglementate și recunoscute ca atare, în
timp ce în alte țări mecanismul fiduciei se regăsește neaparat, masca t de alte instituții juridice
recunoscute și necontestate. În dreptul german regăsim un mecanism specific de transfer al
dreptului de proprietate ce operează în temeiul unui act translativ de proprietate abstract, dublat
de un act creator de obligații (con tract numit, de exemplu vânzarea) pe care părțile îl pot folosi
cu scopuri diverse, fie cu titlu de vânzare sau de schimb, fie cu scopul creării unei garanții pentru
creditor. Bunurile înstrăinate cu titlu de garanție pot rămâne în posesia alienatorului în temeiul

1 C.Witz, Les operations fiduciares, F educi, LGDJ 1985.
2 Moreanu Daniel, Fiducia și Trust -ul, Co lecția Praxis, Editura C.H.Beck, p.327.

12
unui constituit posesor, întrucât dreptul german presupune transferul proprietății și remiterea
materială a lucrului. În actul obligațional încheiat cu titlu de garanție, părțile inserează obligația
retransferării bunului în sarcina fiduciarului l a încetarea garanției, această obligație făcându -se
cu titlu fiduciar, nu prin mecanismul condiției ca modalitate a actului juridic care ar opera
automat, dar care ar necesita o descriere precisă pentru a putea opera.
Contractul de fiducie servește drept c auză pentru transferul de proprietate, fiind un
contract nenumit, iar datorită acestui lucru raporturile între fiduciant și fiduciar sunt stabilite de
părțile contractante și supletiv, de prevederile legale referitoare la contractul de mandat. În
dreptul g erman s -a ridicat problema daca operațiunile fiduciare sunt compatibile sau nu cu
anumite principii de drept sau instituții juridice specifice d reptului romano -germanic astfel :
a) Fiducia și numărul limitat1
Teoria conform căreia ar trebui să i se recunoască fiduciantului un drept de natură reală, a
condus la calificarea fiduciei ca un drept cvasi -real, calificare recunoscută și de jurisprudență.
Jurisprudența germană permite fiduciantului să revendice bunur ile aflate în mâinile
fiduciarului declarat în faliment sau să facă opoziție în cazul în care un creditor al fiduciarului a
sechestrat bunurile acestuia. Fiduciantului nu i se recunoaște un veritabil drept real asupra
bunurilor transmise fiduciae causa, ce ea ce rezultă din absența oricărei protecții juridice a
fiduciantului împotriva actelor de dispoziție frauduloase ale fiduciarului. Principiul ,,numerus
clausus ” al drepturilor reale nu se opune validității și recunoașterii operațiunilor fiduciare,
deoarec e aceste operațiuni nu dau naștere unui nou drept real deși anumite prerogative ale
titularului unui drept real sunt recunoscute și fiduciantului.
b) Fiducia și limitarea dreptului de dispoziție
Se poate reproșa fiduciei faptul că limitează dreptul de disp oziție al fiduciarului, drept ce
nu poate fi restricționat, de regulă prin convenția părților, ci doar pe cale de ex cepție dreptul de
dispoziție poate fi limi tat, restricționat și interzis. Deși fiducia restrânge aparent dreptul de
dispoziție al fiduciarul ui strict la administrarea patrimoniului fiduciantului, în mod real, actele de
înstrăinare ale fiduciarului către terți sunt opozabile fiduciantului chiar dacă sunt frauduloase,
făcute cu depășirea atribuțiilor conferite prin actul de fiducie.
c) Fiducia și cartea funciară

1 Popa Ioan, Contractul de fiducie reglementat în textele Noului Cod Civil, Revista română de drept privat, Editura
Universul Juridic, 2/2011, pg.219.

13
În ipoteza în care patrimoniul fiduciar este format din bunurile imobile sau drepturi reale
imobiliare, fiducia trebu ie înscrisă în cartea funciară. Jurisprudența actuală germană, dar și
doctrina dominantă consideră o asemenea înscriere fiind ilicită. Argumentul major al acestei
opinii constă în faptul că restricționarea puterii de a dispune de către fiduciar asupra bunurilor
fiduciantului nu are decât un caracter obligațional ce decurge din actul de fiducie .
Observația profesorului D.Sch midt în prefața studiului consacrat fiduciei aparținând lui
Cl. Witz, râmâne pertinentă, viitorul instituției fiduciare depinde mai întâi sau înainte de toate de
tratamentul său fiscal. Din acest punct de vedere, dreptul fiscal francez a ignorat total inst ituția
fiduciei, iar dreptul civil nu a considerat necesară întrucât operațiunile fiduciare puteau fi
acoperite fie prin donația cu sarcini, sarcina constând în obligația fiduciarului de a transfera
ulterior proprietatea bunului dobândit, unui terț benefic iar, altul decat fiduciantul, fie pe calea
unui act cu titlu oneros ce cuprinde o stipulație pentru altul.
Doctrina franceză nu a putut face abstracție de existența unei inalienabilități temporare a
proprietății transmise cu titlu fiduciar contrar articolului 900 alineat 1 din Codul Civil Francez,
care stabilește faptul că clauzele de inalienabilitate nu sunt valabile decât dacă aceste clauze sunt
temporare și justificate de un interes legitim.

2.2. Trust -ul și fiducia în alte sisteme de drept1
Deși unele aspecte ale fiduciei sunt preluate din dreptul roman, totuși instituția fiduciei
actuale își are originea în trust -ul din dreptul anglo -saxon. Astfel trust -ul apelează la teoria
sciziunii titlului, conform căreia titlul de proprietate poate fi defalcat într -un titlu echitabil, titlu
nominal și un titlu material.
După încheierea contractului, constituitorul t ransferă titlu material fiduciarului, acesta
având obligația primordială de a administra masa patrimonială fiduciară, în timp ce deținătorul
titlului material este beneficiarul. Într -o definiție a legislației din SUA, trust -ul reprezintă o
entitate juridic ă special creată de un constituitor în beneficiul unor persoane desemnate în baza
legilor statului și a unui instrument fiduciar valabil. Fiduciarul are obligația fiduciară de a
administra activele și veniturile ce fac obiectul fiduciei pentru folosul bene ficiarului sau a tuturor
beneficiarilor.
Chiar dacă există asemănări între trust și fiducie, acestea nu pot fi confundate, existând și
diferențe majore precum: trust -ul poate fi constituit printr -un contract încheiat mortis causa, iar
fiducia nu poate fi încheiată mortis causa; trust -ul poate fi stabilit și printr -o manifestare expresă
și unilaterală de voință a constituitorului, în schimb fiducia este condiționată de încheierea unui

1 Codul Civil Francez, Titlul XIV – ,,Despre Fiducie ”, 2011, publicat pe site -ul www.legifrance.gouv.fr .

14
contract scris; în reglementarea trust -ului constituitorul poate fi în ac elași timp fiduciar, pe când
în cazul fiduciei constituitorul nu poate fi fiduciar; judecătorul având o competență mai largă, în
cazul fiduciei, judecătorul intervine doar în cazurile prevăzute de lege.
a) Trust -ul1 în dreptul anglo -saxon
În dreptul nostru civil nu a existat, anterior anului 2011, instituția fiduciei și nici a trust –
ului. În Noul Cod Civil însă i -a fost consacrat un întreg titlu respectiv Titlul IV, unde legiuitroul
a reglementat această instituție preluând o mare parte din dispozițiile le gale din dreptul civil
francez. Cu privire la originea acestei instituții, o regăsim în Evul Mediu, la cavalerii englezi
care au conceput acest mod de protecție a averilor pe care le aveau pe durata plecării în cruciade.
De regulă persoana care se ocupa de administrarea acestor bunuri era o persoană de
încredere, de cele mai multe ori stareț al unei mânăstiri, având sarcină clară de a transmite, în
cazul morții constituitorului, aceste bunuri moștenitorilor sau altor persoane desemnate ca
beneficiari, de aic i și denumirea de trust de la englezescul to trust adică a crede, a se încrede.
Această instituție a continuat și s -a perfecționat în țările anglo -saxone, fiind considerat un mijloc
de protecție, în special pentru moștenitorii care puteau fi în situația de a fi lipsiți de moștenirea
ce li se cuvenea.
b) Fiducia2 în dreptul roman
Pe lângă trust -ul întâlnit în dreptul anglo -saxon, întâlnim fiducia în dreptul roman,
denumirea de fiducie având originea în latinescul fides care înseamnă credință sau încredere, a tât
trus-tul cât și fiducia având rădăcină comună, respectiv încrederea, astfel că fiducia a fost
utilizată, în dreptul roman în mai multe scopuri: în vederea realizării împrumutului de folosință
însă ulterior acest împrumut a fost realizat prin intermediu l contractului de comodat, (fiducia
cum creditorae) și în scopul păstrării unui lucru de către debitor, care promitea să -l retransmită
creditorului la cererea acestuia, această funcție fiind preluată de către un alt tip de contract,
respectiv contractul de depozit (fiducia cum amico). Fiducia cum amico3 a fost utilizată în
general, pentru a asigura buna gestionare a proprietății unui cetățean roman care călătorea în
străinatate, sau era în imposibilitate de a -și administra bunurile pentru o perioadă de timp .
Atunci când facem referire la fiducia cum creditore trebuie să avem în vedere două
expresii juridice și anume dominium care semnifică proprietate absolută, deplină, proprietarul
fiind liber să decidă ce face cu bunurile sale, sau să dispună de bunuri cum dorește, dominium

1 Hayton David, Trust -urile în dreptul internațional privat european, în Revista de Drept Internațional Privat și Drept
Privat Comparat, Editura Sfera Juridică, Cluj -Napoca, 2006,p.186.
2 Șandor Florin, ,,Fiducia – instituție progresistă ”, prezentare Banca Intesa San Paolo , iunie 2011, precum și articol
publicat în Caietele Juridice ale Băncii Naționale a României, anul II, nr.2, aprilie -iunie 2012.
3 Ghid Practic, Noutate Absolută în legislația românească, av.Mihaela Trușcă, pg.2.

15
fiind o proprietate exclusivă în limitele stabilite de lege și detentio care înseamnă posesie asupra
unor bunuri, dar acest termen ne arată un drept mai restrâns decât dominium. Posesorul nu are
dreptul de proprietate asupra bunurilor ca în dominium, acest termen poate fi folosit în situația în
care posesia a fost transmisă creditorului, ca o garanție a returnării datoriei, creditorul la rândul
său fiind obligat să înapoieze bunul.
În esență, fiducia reprezintă un contract real, ce se for mează prin transmiterea unui lucru
cu titlu de proprietate de către debitor creditorului său, transmiterea fiind însoțită de o convenție
prin care creditorul promitea să restransmită proprietatea asupra acelui lucru debitorului, dacă
acesta își plătea dato ria la scadență, o astfel de convenție poartă denumirea de pactum fiduciae.
Pentru a o constitui, erau necesare două elemente comune ambelor tipuri de fiducie, în
primul rând datio, sau transferul de proprietate caracterizată prin tradiție, respectiv remi terea
fizică a bunului, acest transfer putea la rândul lui să îmbrace două forme, pentru a constitui o
fiducie, fie s -a produs într -o formulă rituală în fața magistratului in jure cessio, fie în prezența a
cinci martori, iar în al doilea rând elementul er a un înscris respectiv pactul sub denumirea de
pactum fiduciae.
c) Fiducia și trust -ul în dreptul contemporan1
În anul 1985, trust -ul a făcut obiectul unei convenții de drept internațional privat,
respectiv Convenția de la Haga. Convenția încearcă printre altele să stabilească un cadru
legislativ general, aplicabil trust -urilor, în vederea soluționării litigiilor care ar putea interveni.
Această Convenție a stârnit interesul pentru această instituție, mai multe state
introducând în propria legislație dispoziții legale privind trust -ul sau fiducia, primii care au
preluat noțiunea trust -ului fiind legiuitorii statului canadian Quebec, care, cu ocazia redactării
Noului Cod Civil din anul 1991 au inserat și trust -ul în Cartea a IV a, intitulată „Despre bunuri ”.
În Noul Cod Civil al statului Quebec2 însă, este autorizată constituirea unui patrimoniu
separat de cel al constituentului printr -un transfer cu titlu oneros sau gratuit la fiduciari, fiduciarii
administrând acest patrimoniu în profitul beneficiarilor. Asupra acestui patrimoniu de afectațiune
nici constituentul nici fiduciarul și nici beneficiarul nu au un drept real, conform acestor
dispoziții legale.
Articolul 2011 din Codul Civil Francez definește fiducia ca fiind un contract prin care o
societate (fondator) transferă bunuri sau drepturi la o altă persoană (mandatarul), care deține
aceste bunuri sau drepturi separat de proprietatea sa, cu misiunea de a gestiona pentru unul sau
mai mulți beneficiari. Fiducia po ate fi legală sau contractuală, contractul urmând să fie

1 Ghid Practic, Noutate Absolută în legislația românească, av.Mihaela Trușcă, pg.3.
2 Code Civil du Quebec, Baudouin, Renaud, 2003 -2004, p.319.

16
înregistrat într -un registru național, aceasta introducând concepte noi în dreptul francez și anume
permiterea transferului temporar al proprietății și separarea masei fiduciare de averea
fondatorului, fapt ce nu a i nspirat încredere în Franța, rămânând la un stadiu mai puțin aplicat și
aplicabil. Profesorul Mircea Duțu afirma că fiducia franceză este departe de trust -ul anglo –
american, aceasta fiind rezervată persoanelor juridic cu scop nelucrativ supuse impozitului
asupra societăților.

2.3. Patrimoniul fiduciar
Fiducia și proprietatea fiduciară, trebuie privită și discutată în strictă corelație cu noțiunea
de patrimoniu și, cu aceea de patrimoniu de afectațiune.
a) Teoria patrimoniului de afectațiune1
Teoria patrimo niului de afectațiune s -a inspirat din doctrina germană apărută la începutul
secolului al XX lea încercând să suplinească incovenientele pe care teoria clasică a patrimoniului
le putea produce în încercarea de a da o rezol vare unor situații juridice noi apărute și care nu se
încadrau în limitele teoriei personaliste a patrimoniului, aceste situații referindu -se la creearea de
fundații sau, la înființarea de persoane juridice cu scop patrimonial sau nepatrimonial.
Elementele caracteristice teoriei patrimon iului de afectațiune au fost evidențiate în
doctrina românească recentă. Potrivit acestei teorii2, o persoană poate avea mai multe patrimonii,
având tot atâtea patrimonii câte activități diferite exercită, fiecare patrimoniu fiind absolut
independent de ce lelalte. Dacă teoria patrimoniului de afectațiune ar sta la baza proprietății
fiduciare, doctrina nu este unanimă în a afirma cu certitudine faptul dacă un asemenea
patrimoniu este distict de patrimoniul propriu al fiduciarului, sau reprezintă doar o masă distinctă
de bunuri afectată unui anumit scop, dar în cadrul aceluiași patrimoniu, unic, al acestuia.
Distinșii autori ai doctrinei franceze, sunt de părere că o persoană poate avea în afara
patrimoniului său general, patrimonii afectate de destinații part iculare, teorie cu consecințe
diametral opuse celor care decurg din teoria clasică a patrimoniului.
În studiul consacrat fiduciei, autorul Francis Lefebvre, constată că fiducia permite
constituirea unui patrimoniu autonom, patrimoniul de afectațiune care nu mai aparține
constituantului, dar nici nu se integrează în cel al fiduciarului, fiind marea inovație a legii

1 Ungureanu Ovidiu, Munteanu Cornelia, Tratat de Drept Civil.Bunurile.Drepturile reale principale,
Editura.Hamangiu, București, 2008, p.20.
2 Ungureanu O vidiu ., Munteanu C ornelia , op.cit., p.20.

17
franceze din 2007 care permitea unei singure persoane să aibă două patrimonii distincte,
contravine astfel unui mare principiu al dreptului fran cez, acela al unicității patrimoniului.
Doctrina româneacă mai conservatoare și mai fidelă teoriei clasice a patrimoniului, fără a
respinge posibilitatea existenței mai multor patrimonii aparținând aceleiași persoane, apreciază
că patrimoniul fiduciar est e doar o masă particulară separată de bunuri care nu se confundă cu
celelalte mase de bunuri ale fiduciarului, existente în cadrul aceluiași patrimoniu, unic, al
fiduciarului.
Acest punct de vedere a fost îmbrățișat și de Noul Cod Civil, care prin articol ul 773, teza
ultimă, accentuează faptul că aceste drepturi adica cele transmise fiduciarului alcătuiesc o masă
patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi și obligații din patrimoniile fiduciarilor.
b) Prerogativele proprietății fiduciare1
Deși fiduciarul are atributele unui proprietar (usus, fructus, abusus), în exercitarea acestor
atribute fiduciarul trebuie să se arate demn de încrederea acordată de constituitor (fiduciant,
constituant), dând proprietății primite cu acest titlu destinația conf ormă scopului pentru care a
primit bunurile respective.2 Noul Cod Civil și Codul Civil Francez nu recunosc constituitorului
dreptul de a revendica bunurile transmise fiduciar, ceea ce echivalează cu recunoașterea
existenței unui drept cvasi -real aparținând constituitorului și niciun drept de opoziție al
constituitorului asupra actelor de înstrăinare ale fiduciarului.
Controlul constituitorului asupra activității fiduciarului se realizează prin persoana
reprezentantului constituitorului prin obligația fiduc iarului de a da socoteală și acțiunile născute
pe acest temei așa cum reglementează articolul 783 din Noul Cod Civil.
În condițiile articolului 782 din Noul Cod Civil când fiduciarul acționează în contul
masei patrimoniale fiduciare, acesta poate face men țiune expresă în acest sens dacă nu îi este
interzis prin contractul de fiducie.

1 Chiar dacă fiducia presupune reîntoarcerea bunului la constituitor, iar substituția fideicomisară presupune
transmiterea bunului către cel de -al doilea beneficiar.
2 Popa Ioan, ,,Contractu l de fiducie reglementat de Noul Cod Civil”, articol publicat în Revista Română de Drept
Privat nr.2/2011, pg.233.

18

CAPITOLUL II
CONTRACTUL DE FIDUCIE ȘI EFECTELE SALE

Secțiunea 1. CONTRACTUL DE FIDUCIE

1.1. Contractul de fiducie și operațiunea de fiducie
Premisa de la care se pornește în distincția dintre operațiunea de fiducie și contractul de
fiducie nu este sediul materiei, care se află în Cartea a III a ,,Despre Bunuri ” a Noului Cod Civil,
ci mai degrabă, poziția jurid ică a beneficiarului fiduciei. În opinia autorilor de specialitate,
beneficiarul nu este parte a contractului de fiducie1, dar anumite efecte juridice se răsfrâng și
asupra acestuia.
Fiducia reprezintă un mijloc de administrare a unei mase de bunuri, care este denumită de
către legiuitor masa fiduciară, în folosul constituitorului, a fiduciarului sau în folosul unei terțe
persoane care permite desemnarea beneficiarului fiduciei ulterior încheierii contractului.
Potrivit dispozițiilor articolului 774 din Codul Civil2, fiducia este stabilit ă prin lege sau
prin contract încheiat în form ă autentică, prin urmare f iducia este de două categorii, fiducie
legală izvorâtă din lege și fiducie convențională sau contractuală, izvorâtă din întelegerea
părților, constituitorul și fiduciarul. În privința fiduciei stabilite de lege lucrurile nu sunt clare,
textul de lege putând fi interpretat în sensul elaborării unei reglementări speciale ulterioare, care
să prevadă posibilitatea unei astfel de operațiuni juridice într -un anumit domeniu, ori în sensul
adoptării unui act normativ care să reglementeze fiducia.

1.2. Conținutul contractului de fiducie
În privința conținutului contractului de fiducie3, dispozițiile legale sunt imperative,
nerespectarea acestora atrăgând nulitatea absolută a contractului de fiducie. Sub sancțiunea
nulității absolute, contractul de fiducie trebuie să fie încheiat în formă autentică și trebuie sa
cuprindă următoarele elem ente:
– drepturile reale, drepturile de creanță, garanțiile și orice alte drepturi patrimoniale
transferate, aceste drepturi fiind descrise extrem de precis, neînscrierea acestor drepturi reale

1 Nemeș Vasile, Drept Comercial, Ediția a 2 -a revizuită și adăugită , Editura Hamangiu, 2015, p.307.
2 Noul Cod Civil, Editura Uni versu l Juridic, București, 2013.
3 Ghid Practic, Noutate Absolută în legislația românească, av.Mihaela Trușcă, p.89 .

19
imobiliare în Cartea Funciară este sancționată cu nulitatea a bsolută a contractului de fiducie
(articolul 780, alineat 2 din Noul Cod Civil ) și nu doar cu inopozabilitatea actului.
– durata transferului1 care nu poate depăși termenul prevăzut de lege ( 33 ani ) începând
de la data încheierii sale, însă contractul poate înceta și înainte de termenul stipulat, ca urmare,
spre exemplu a decesului uneia din părți.
– identitatea părților: constituitor și fiduciar, c e are în vedere nume, prenume, codul
numeric personal, domiciliu, reședință, mod de identificare, calita tea pe care o dobândește și
anume de sub iect calificat (fiduciarul), precum și orice alte elemente necesare completei
identificări.
– scopul fiduciei și întinderea puterilor de administrare și de dispoziție ale fiduciarului
(articolul 779 din Noul Cod Civil ).
Pe lângă toate aceste elemente, contractul de fiducie mai poate cuprinde și clauze
referitoare la:
– reprezentarea intereselor constituitorului de către un terț ( articolul 778 din Noul Cod
Civil ).
– obligația fiduciarului de a da socoteală cu privire la îndeplinirea obligațiilor sale,
condițiile și intervalele de timp în care se îndeplinește această obligație ( articolul 773 din Noul
Cod Civil ).
– puterile și remunerarea fiduciarului ( art 794 din Noul Cod Civil ).
În raporturile cu terții se consideră că fiduciarul2 are puteri depline asupra masei
patrimoniale fiduciare, acționând ca un veritabil și unic titular al drepturilor în cauză , cu excepția
cazului în care se dovedește că terții aveau cunoștință de limitarea acestor puteri, acesta fii nd
remunerat potrivit înțelegerii părților, iar în lipsa acesteia potrivit regulilor cuprinse în art 793
din Noul Cod Civil privind remunerarea administratorului bunului altuia.
– clauze privind limitarea răspunderii fiduciarului în funcție de separația ma selor
patrimoniale (articolul 786 din Noul Cod Civil ) sau în caz de insolvență ( articolul 785 din Noul
Cod Civil ).
Astfel bunurile din masa patrimonială fiduciară pot fi urmărite în condițiile legii de
titularii de creanțe născute în legătura cu aceste bunuri sau acei creditori ai constituitorului care
au o garanție reală asupra bunurilor acestuia și a cărei opozabilitate este dobândită potrivit legii ,
anterior stabilirii fiduciei. Titularii creanțelor3 născute în legătură cu bunurile din masa
patrimonia lă fiduciară nu pot urmări decât aceste bunuri, cu excepția cazului în care prin

1 Ghid Practic, Noutate Absolut ă în legislația rom âneasc ă, av.Mihaela Trușc ă, op.cit.
2 Gheorghe Piperea, Drept Comercial, vol.II, Editura C.H.Beck, București, 2009, p. 147.
3 Dan Chirică, Tratat de drept civil.Contracte speciale.Volumul I. Vânzarea și schimbul, Editura C.H.Beck,
București, 2008 , p.456.

20
contractul de fiducie s -a prevăzut obligația fiduciarului sau/și a constituitorului de a răspunde
pentru o parte sau pentru tot pasivul fiduciei. În acest caz, va fi urmărit m ai întâi activul masei
patrimoniale fiduciare, iar apoi, dacă este necesar bunurile fiduciarului sau/și ale constituitorului,
în limita și în ordinea prevăzută în contractul de fiducie. Deschiderea procedurii insolvenței
împotriva fiduciarului nu afectează masa patrimonială fiduciară și nu este aplicabilă în cazul
fiduciar ului, notarului sau avocatului .
– clauze privind răspunderea fiduciarului pentru prejudiciile cauzate (articolul 787 din
Noul Cod Civil). Pentru prejudiciile cauzate prin actele de conserv are sau administrare a masei
patrimoniale fiduciare, fiduciarul răspunde numai cu celelalte drepturi cuprinse în patrimoniul
său.
– clauze privind înlocuirea fiduciarului, denunțarea, modificarea, revocarea, încetarea
contractului de fiducie1 (articolele 7 88, 789, 790 din Noul Cod Civil ). Dacă fiduciarul nu -și
îndeplinește obligațiile sau pune în pericol interesele care i -au fost încredințate, constituitorul,
reprezentantul său, sau beneficiarul, poate cere în justiție înlocuirea fiduciarului.
În cazul î n care constituitorul, reprezentantul său, sau beneficiarul desemnează
concomitent un administrator provizoriu, va prevala desemnarea făcută de constituitorul sau de
reprezentantul său legal. Mandatul administratorului provizoriu încetează în momentul înl ocuirii
fiduciarului sau în momentul respingerii definitive a cererii de înlocuire, soluționarea cererii de
înlocuire a fiduciarului realizându -se de urgență și cu precădere. Numirea noului fiduciar și
administratorului provizoriu poate fi dispusă de insta nța de judecată numai cu acordul acestora.
– clauze privind efectele înce tării contractului de fiducie ( articolul 791 din Noul Cod
Civil).
În termen de o lună de la data încheierii contractului, fiduciarul are obligația, sub
sancțiunea nulității absolute, de a înregistra actul la organul fiscal competent să administreze
sumele datorate de fiducia r, bugetul general consolidat ( articolul 780 din Noul Cod Civil ).
Menționarea drepturilor reale, drepturilor de creanță, a garanțiilor și oricăror alte drepturi
patrimoniale transferate sunt extrem de importante având în vedere că, în anumite situații
bunurile din masa patrimonială fiduciară pot fi urmărite de către creditori.
Acest aspect este cu atât mai important cu cât legiuitorul nu a dorit să ofere prin fiducie
un mod de sustragere de la executarea silită. Așa cum rezultă din conținutul articolului 7862,
alineat 1 din Codul Civil bunurile din masa patrimonială fiduciară pot fi urmărite, de titularii de
creanțe născute în legătură cu aceste bunuri sau de acei cre ditori ai constituitorului care au o
garanție reală asupra bunurilor acestuia și a cărei opozabilitate este dobândită, potrivit legii,

1 Stanciu Dan Cărpenaru, Drept Comerci al român, Ediția a VI -a, Editura Uni versul Juridic, București, 2007, p.560.
2 În acest sens, a se vedea art. 786 din Noul Cod Civil.

21
anterior stabilirii fiduciei. Pe de altă parte, trebuie să existe o distincție între bunurile fiduciarului
și masa patri monială fiduciară, atât din rațiuni fiscale cât și pentru faptul că insolvența
fiduciarului nu va afecta această masă patrimonială fiduciară.
Durata contractului de fiducie este limitată la 33 de ani de la data încheierii contractului1,
în cazul stabilirii unei durate mai mici de 33 de ani , părțile au posibilitatea prelungirii acestuia,
nimic nu va împiedica însă încheierea unui nou contract de fiducie, perioada prevăzută de lege
fiind suficientă având în vedere că suntem în prezența unui transfer temporar de drepturi.
Conform dispozițiilor legale, trebuie menționată identitatea beneficiarului sau regulile
care permit determinarea acestuia în contractul încheiat și deși nu încercăm să aducem o
explicație a acestor reguli, considerăm totuși că este potrivit s ă arătăm că din lecturarea textului
rezultă faptul că la data încheierii contractului, constituitorul este obligat să identifice sau să
determine regulile după care poate fi determinat beneficiarul, în caz contrar contractul este lovit
de nulitate absolută .

1.3. Regimul fiscal al operațiunilor fiduciare
Succesul instituției depinde și de regimul fiscal stabilit sau recunoscut de autoritățile
statale pentru operațiunile fiduciare2 derulate î n baza contractului de fiducie. Urmărind
secvențial cele trei momente importante ale fiduciei, respectiv încheierea contractului,
executarea acestuia și încetarea fiduciei, constatăm:
a) Încheierea contractului de fiducie
Încheierea contractului de fiducie presupune transferul dreptului de proprietate sau a altui
drept real, de creanță asupra bunului imobil (sau mobil ), în patrimoniul fiduciarului.
Sarcinile fiscale aferente încheierii contractului de fiducie3 constau în : achitarea de către
constituitor, persoană fizică, a impozitului reglementat de articolul 77 din Codul Fiscal la
valoarea convenită de părți, iar dacă aceasta este mai mică decât valoarea cuprinsă în ghidul
notarilor, impozitul se va ca lcula la valoarea din ghid; achitarea onorariului notarial cu tva
aferent în situația în care notarul este plătitor de tva. Legea impune ad validitatem pentru
contractul de fiducie în formă autentică, astfel că notarul instrumentator al contractului de fiducie
nu poate fi în același timp parte sau beneficiar al fiduciei, pentru incompatibilitate, dar și pentru
potențial ul conflict de interes de ce s -ar putea naște.

1 Nemeș Vasile, Contractul de fiducie conform Noului Cod Civil, în ,,Curierul judiciar ”, nr.10/2011, p.518 -525.
2 Hunor Burian, Fiducia în lumina Noului Cod Civil, în ,, Revista Româno -Maghiară de Științe Juridice ”, nr. 1/2011,
p.30-48 ( www.jog.sapientia.ro ).
3 Popa I oan, Contractul de fiducie reglementat în textele Noulu i Cod Civil, Revista Română de Drept Privat, Editura
Universul Juridic, nr. 2/2011, p.244 -246.

22
b) Executarea contractului de fiducie
Ridică probleme deosebite, dar și inedite pentru dreptul românesc. Astfel trust -ul anglo –
saxon introduce două concepte noi pentru peisajul juridic, romano -germanic, conceptele de
proprietate economică și proprietate juridică sau separația între avantajele economice ale
dreptului, pe de o parte și dreptul privit ca abstracțiune pe de altă parte. Concepția a fost
îmbrățișată și de câteva țări europene1 care recunosc ope rațiunile și contractul fiduciar chiar și
contract nenumit. Această concepție presupune atât plata impozitelor aferente proprietății, cât și
a impozitelor aferente veniturilor provenite din administrarea bunurilor fiduciare, întrucât se
consideră că adevăr atul proprietar, cel economic, este constituitorul, fiduciarul fiind doar un
proprietar aparent.
Astfel, în Germania sau Elveția, fiduciarul are obligația de a preciza cine este titularul
proprietății economice a bunului, sau dreptului evident în vederea impunerii fiscale. Dacă
această precizare nu este făcută atunci, titularul impozitului devine fiduciarul.
Corelativ, constituitorul2 are obligația de a preciza în declarația sa de impunere bunurile
și veniturile fiduciare. Potrivit legislațiilor străine, n u este exclusă impozitarea fiduciarului,
pentru diferența de venit reținută de fiduciar ca venit propriu, după achitarea tuturor sumelor
datorate constituitorului. La revenirea bunurilor în patrimoniul constituitorului, regimul fiscal al
acelorași țări pr evede faptul că în ipoteza în care bunurile se întorc într -un termen de până la doi
ani de la constituire, nici transferul inițial și nici restituirea nu sunt supuse impozitării
(Germania) sau este supusă impozitării3 numai diferența între valoarea inițial ă a bunului și
valoarea din momentul restituirii (Elveția ).
Prin contractul de fiducie, proprietatea sau un alt drept se transmite deplin, cu toate
prerogativele sale, de la constituitor către beneficiar. De aceea, consecințele fiscale sunt atașate
proprietarului bunului la un moment dat. Pe cale de consecință, fiduciarul ca proprietar este
obligat să achite toate obligațiile fiscale aferente bunului transmis pe toata durata fiduciei.
Totodată, constituitorul va plăti impozitele aferente veniturilor remise de fiduciar conform
contractului de fiducie.
c) La încetarea fiduciei
Regimul fiscal al bunurilor ar trebui să difere în funcție de faptul dacă:

1 În doctrina franceză, s -au exprimat opinii conform cărora ,,daca beneficiar este fiduciarul, simpla încheiere a
contractului în calitate de fiduciar nu ne perm ite să deducem că el a acceptat contractul în calitate de beneficiar, cea
mai bună soluție fiind inserarea unei mențiuni exprese în acest sens, în contract ”.
2 Popa Ioan, Contractul de fiducie reglementat în textele Noului Cod Civil, Revista Română de Drep t Privat, Editura
Universul Juridic, nr. 2/2011, p.248.
3 Ion Turcu, Operațiuni și contracte bancare.Tratat de drept bancar, vol.I și II, Editura Lumina Lex, București, 2004,
p. 345.

23
– bunurile se reîntorc în patrimoniul constituitorului care cumulează și calitatea de
beneficiar, iar în tr-un asemenea caz reîntoarcerea bunurilor1 cel puțin într -un anumit termen ar
trebui să fie scutită de plata impozitului pentru transferul dreptului de proprietare prevăzut de
articolul 77 din Codul Fiscal, celelalte speze (onorariul notarial, cu sau fără tva, tariful de
publicitate imobiliară) rămânând aplicabile).
– bunurile se transmit beneficiarului care este terț în raport cu părțile fiduciei, iar într -o
asemenea ipoteză nu există rațiunea niciunei scutiri fiscale a actului de transmitere a bunurilor
către beneficiar.
– în ipoteza în care însuși fiduciarul este beneficiar al fiduciei, dreptul de proprietate nu
suportă nici o modificare din punct de vedere al titularului astfel încât nu se pune problema
fiscalizării unui act de transfer al bunurilor fi duciare.
În oricare situație se constată că la încetarea fiduciei este necesară încheierea unui alt act
de transfer al drepturilor (bunurilor) către beneficiar, transferul sau reîntoarcerea bunurilor către
beneficiar sau constituitor nefăcându -se de drept sau ca efec t a unei condiții rezolutorii. Din acest
motiv legiuitorul apreciază că operațiunea (mecanismul) fiduciară presupune obligatoriu
încheierea a două contracte, contractul de fiducie și actul de transmitere (reîntoarcere) a
drepturilor (bunurilor) la încetarea fiduciei. Pentru respectarea principiului simetriei formal –
juridice, se apreciază că actul de transmitere (reîntoarcere) trebuie să respecte condițiile de fond
și de formă prevăzute de lege la încheierea contractului de fiducie .

1.4. Părțile contractului de fiducie
Terminologic, nu există o unitate de vederi în privința denumirii părților contractului,
astfel constituitorul potrivit Noului Cod Civil se regăsește în alte legislații sub denumirea de
constituant. Din economia dispozițiilor legal e rezultă că părți în contractul d e fiducie sunt
constituitorul, fiduciarul și beneficiarul.
a) Constituitorul
Contractul de fiducie se încheie între constituitor2 și fiduciar , constituitorul fiind cel care
desesizează o parte din bunurile sale pentru a le transfera fiduciarului. Mai multe persoane pot
avea calitatea de constituitor în același contract de fiducie, această posibilitate putând fi utilizată
în operațiuni fiduciare desfășurate în interiorul unor grupuri de societăți. În condițiile articolului
776, alineat 1 din Noul Cod Civil se consacră principiul liberului acces la operațiunea fiduciei

1 În acest sens, avem în vedere doctrina franceză, în s pecial Francis Lefebvre, p.318.
2 Tripon, Cătălin, ,,Fiducia, rezultat al interferenței celor două mari sisteme de drept: dreptul civil continental și
dreptul anglo -saxon. Conceptul, clasificarea, evoluția și condițiile de validitate ale fiduciei”, articol publicat în
Revista Română de Drept Privat nr.2/2010, p.165.

24
astfel că orice persoană fizică sau juridică poate fi constituitor în contractul de fiducie, însă
aceasta va trebui să aibă capacitate de plină de a contracta.
A contrarior, un minor nu poate deveni constituitor, iar bunurile sale nu vor putea fi
înstrăinate cu titlu fiduciar, nici cu acordul reprezentanților săi legali, decât în condițiile
restrictive ale articolului 144 din Codul Civil, fiind același regim ju ridic al actelor încheiate de
majorul sub tutelă aș a cum prevede articolul 171 din Codul Civil.
Soții căsătoriți sub regimul comunității de bunuri pot fi constituitori cu privire la bunuri
aparținând comunității, numai cu respectarea articolului 345 respec tiv 346 din Noul Cod Civil.
Persoana juridică poate fi constituitor în contractul de fiducie, legiuitorul fiind puțin
imprecis în această situație deoarece prin sintagma orice persoană juridică au fost avute în vedere
numai persoanele juridice de naționali tate română cu sediul în România, sau a avut în vedere
orice persoană juridică , în genera l. Un lucru este cert și anume faptul că legiuitorul nu a exclus
posibilitatea ca persoanele juridice străine să aibă calitatea de constituitor într -un contract de
fiducie încheiat în România.
Sub influența doctrinei franceze, se apreciază că persoana juridică poate avea calitatea de
constituitor dacă are sediul sau rezidența într -un stat membru al Uniunii Europene sau într -un
stat ce a încheiat cu România un tratat bi lateral pentru evitarea dublei impuneri, pentru acordarea
de asistență juridică și administrativă reciprocă, pentru evitarea fraudei, a evaziunii fiscale, a
,,curățirii banilor murdari ”. Spre deosebire de prevederile Codului Civil Francez, prevederi ce
impun că numai persoanele juridice sunt supuse impozitului pe profit pot să aibă calitatea de
constituitor, legislația română civilă prevede că orice persoană fizică sau juridică poate fi
constituitor.
Datorită generalității textului cuprins în articolul 776 alineat 1 din Noul Cod Civil se face
aprecierea că atât persoanele juridice cu scop patrimonial, cât și cele cu scop nepatrimonial ar
putea deve ni constituitor. Constituitorul nu este protejat împotriva actelor de înstrăinare a
bunurilor din patrimoniul fi duciar care ar putea fi efectuate de către fiduciar cu încălcarea
limitelor stabilite de scopul fiduciei, în lipsa unui drept de urmărire sau de preferință.
Esența acestui contract1 constă în încrederea pe care constituitorul o are în fiduciar, care
prin transmisiunea fiduciară realizată pierde controlul asupra bunurilor transmise, iar cu toate
acestea legiuitorul a prevăzut prin articolul 778 din Noul Cod Civil posibilitatea constituitorului
de a desemna un terț care să -i reprezinte interesele în executar ea contractului și care să -i exercite
drepturile născute din contractul de fiducie.

1 Dan Oancea, Elementele esențiale al e contractelor în dreptul roman în In honorem , Corneliu Bîrsan, Editura
Hamangiu, Revista Drep tul, București, 2013, p.907 -914.

25
Doctrina franceză nu exclude posibilitatea stipulării în contractul de fiducie și a unei
clauze penale în scopul de a -i pune în sarcina fiduciarului o penalitate pentru caz ul în care nu ar
respecta angajamentele sale, situație posibilă și în dreptul românesc unde stipularea clauzei
penale este posibilă cu atât mai mult cu cât contractul de fiducie, având formă autentică, devine
titlu executoriu în condițiile articolului 66 d in Legea 36/19951, astfel încât clauza penală ar putea
fi pusă în e xecutare fără alte formalități.
b) Fiduciarul
Fiduciarul este ,,partea calificată” a contractului de fiducie, fiind cel care primește
bunurile și drepturile transmise de constituitor și care se obligă să realizeze obiectivele urmărite
de fiducie, iar deși nu o face în mod direct legea exclude posibilitatea cumului calității de
constituitor și fiduciar de către aceeași persoană. Fiducia se poate constitui conform articolului
774 alineat 1 din Noul Cod Civil prin lege sau prin contract fiind exclusă constituirea fiduciei
prin act unilateral, ca în sistemul trust -ului anglo -saxon fiind exclusă contractarea cu sine însuși,
care ar face imposibil un transfer de bunuri sau drepturi dintr -un patr imoniu în altul.
Cu toate acestea, Noul Cod Civil, nu exclude transferul intrapatrimonial de drepturi și
obligații afectate unui anumit scop, transfer care nu constituie o înstrăinare (articolul 33 din Noul
Cod Civil) și nici constituirea unei mase patrimo niale afectate exercitării unei profesii autorizate,
care se poate realiza prin actul încheiat de titular (prin urmare unilateral), în condițiile de formă
și publicitate prevăzute de lege prin articolul 33 din Cod ul Civil.
Mai multe persoane pot avea calitatea de fiduciari în același contract, contractul de
fiducie având natură comercială, angajamentul mai multor fiduciari fiind prezumat solidar, ceea
ce-i permite constituitorului sau beneficiarului de a se întoarce indiferent contra cărui fiduciar
pentru a obține executarea deplină a contractului de fiducie. Prin excepție contractul de fiducie
poate avea și o natură civilă spre exemplu contractul încheiat între o persoană fizică având
calitatea de constituitor și un notar având calitatea de fiduciar, s ituație în care solidaritatea nu se
prezumă, cu toate consecințele care decurg din aceasta. Calificarea contractului de fiducie având
o natură comercială sau civilă este o problemă complexă, cu multe implicații, însă nu face
obiectul studiului care încercă să se mențină în rezonabile limite.
Legea (articolul 776 alineat 2 și 3 din Noul Cod Civil), stabilește faptul că ,,pot avea
calitatea de fiduciari în acest contract numai instituțiile de credit, societățile de investiții și de
administrare a investițiilo r, societățile de servicii de investiții financiare, societățile de asigurare
și de reasigurare legal înființate ”. De asemenea, pot avea calitatea de fiduciari notarii publici și

1 Tripon Cătălin.R. , op.cit., p.182, autorul arată că în cazul în care fiduciarul este și beneficiar ,, este suficientă
existența cap acității restrânse de exercițiu ” întrucât administrarea masei patrimoniale o face pe propriul risc.

26
avocații, indiferent de forma de exercitare a profesiei. Legea limitează exer citarea calității de
fiduciar la persoane juridice1 sau fizice care sunt supuse unui control financiar strict și pentru a
îndepărta orice risc legat de ,,curățirea banilor murdari” proveniți din traficul de stupefiante sau
din acte de terorism. Din textul legii rezultă cu evidență faptul că fiduciarul trebuie să aibă
capacitate deplină de exercițiu, atât în cazul fiduciarului persoană juridică, cât și a fiduciarului
persoană fizică autorizată (avocat, notar) indiferent dacă fiduciarul este în același timp ș i
beneficiar.
Pentru persoanele juridice devine obligatorie cuprinderea în obiectul de activitate al
acestora, a activităților fiduciare în concordanță cu principiul specializării capacității de folosință
a persoanelor juridice. Pentru notari (avocații au cuprins) cuprinderea în legea organică, legea
nr.36/19952 a activităților fiduciare în spectrul activităților ce pot fi desfășurate de notari devine
o necesitate obiectivă.
În legătură cu domiciliul, sediul sau reședința fiduciarului, legea nu face nici o distincție,
în tăcerea legii, se face aprecierea că fiduciarul poate avea domiciliul, sediul, în România sau
reședința în oricare țară apartținând Uniunii Europene sau cu care România a încheiat tratate
bilaterale pentru evitarea dublei impuneri. Problem a unor fiduciari persoane juridice străine,
trebuie rezolvată și în funcție de dreptul aplicabil în statul de rezidență al persoanei respective,
de măsura în care acest drept este compatibil cu instituția fiduciei și mecanismul fiduciar.
Categoria persoan elor care pot avea calitate de fiduciar este completată cu avocații și
notarii publici, indiferent de forma de exercitare a profesiei. În cadrul literaturii de specialitate s –
a subliniat că alături de instituțiile menționate, avocații și notarii pot îndepl ini calitatea de
fiduciar, deoarece aceștia prin natura activităților sale care este legată de aplicarea legii, oferă
mai multe garanții cu privire la îndeplinirea obligațiilor fiduciare. Fiduciarul este un subiect
calificat al contractului de fiducie, în sensul că doar persoanele și entitățile prevăzute expres de
lege pot avea aceasta calitate într -un contract de fiducie.
c) Beneficiarul
Beneficiarul nu este parte în contractul de fiducie, ceea ce înseamnă că fiduciarul care nu
pune în sarcina beneficiarul ui nicio obligație, se încheie fără a fi nevoie de consimțământul
acestuia. Beneficiarul este persoana care culege fructele fiduciei, dar nu este parte în contractul
de fiducie, iar nefiind parte, beneficiarul nu este în același timp terț în sensul de pers oană

1 Jugastru Călina, Drept Civil. Persoanele.Persoana juridică, Ed itura Hamangiu, București, 2007, p.332 unde se
detaliază principiul specialității capacității de folosință a persoanelor juridice și sancțiun ea încălcării acestui
principiu, nulitatea absolută ( art.34 din Decretul nr.31/1954). Noul Cod Civil reglementează în termeni asemănători
depășirea capacității de folosință de către persoanele j uridice fără scop patrimonial ( art.206 NCC).
2 http://legeaz.net/dictionar -juridic/contract -fiducie -NCC .

27
complet străină de contractul de fiducie1 față de care nu se pune în niciun fel problema efectelor
contractului, astfel că legea prevede posibilitatea desemnării ulterioare a beneficiarului fiduciei.
Beneficiarul are calitatea de ,,terț lega t” prin contract, adică acea persoană care deși nu a
participat la formarea contractului, prin încheierea acestuia, prin excepție de la principiul
efectului relativ al contractului, anumite efecte ale contractului se răsfrâng asupra acestuia.
Beneficiarul do bândește așadar drepturi ca efect al contractului de fiducie încheiat între
constituitor și fiduciar, drepturi care au natura unor drepturi de creanță specifice și stipulației
pentru altul pentru terțul beneficiar. Aceste drepturi îi conferă beneficiarului toate prerogativele
obligării fiduciarului la executarea prestațiilor născute din contractul de fiducie, corelative
drepturilor beneficiarului.
Deși acceptul beneficiarului nu este obligatoriu la încheierea contractului de fiducie, el
este necesar pentru a asigura stabilitatea contractului, întrucât ,,cât timp nu a fost acceptat de
către beneficiar, contractul de fiducie poate fi denunțat unilateral de către constituitor ”.
După acceptarea de către beneficiar, contractul nu poate fi modificat sau revocat d e către
părți ori denunțat unilateral de către constituitor decât cu acordul beneficiarului, sau în absența
acestuia, cu autorizarea instanței judecătorești (articolul 789 din Noul Cod Civil).
În concepția legiuitorului român despre fiducie identică cu ace ea a legiuitorului francez,
exprimată în articolul 2028 din Codul Civil Francez, contractul de fiducie poate fi denunțat
unilateral de către constituitor cât și faptul că, după exprimarea acordului de către beneficiar,
contractul nu mai poate fi denunțat u nilateral, revocat de părți sau modificat decât cu acordul
acestuia.
Articolul 777 din Noul Cod Civil prevede că beneficiar ar putea fi constituitorul,
fiduciarul sau o terță persoană, însă aceasta trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu
întrucât p rerogativele recunoscute beneficiarului presupun încheierea unor acte de dispoziție.
Prin excepție, se consideră că beneficiarul terț ar putea fi și o persoană lipsită total de capacitate
de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă și care și -ar putea exprima acordul cu privire
la fiducie prin reprezentantul său legal, contractul fiind încheiat exclusiv în interesul
beneficiarului.
d) Terțul reprezentant
În condițiile articolului 778 din Noul Cod Civil, constituitorul poate în orice moment să
desemneze un terț care să îi reprezinte interesele în executarea contractului2 și care să îi exercite
drepturile născute din contractul de fiducie. Numirea unui terț reprezentant este facultativă,

1 Bujorel Florea, Unele observații asupra contractului de fiducie astfel cum este reglementat în Noul Cod Civil ,
Revista ,,Dreptul” , nr.7/2013, p.60 -82.
2 Popescu Roxana -Mariana Evelina Oprina, Fiducia și implicațiile acestei a asupra executării silite în revista Română
de Executare Silită, nr.4 /2011, p. 67 -85.

28
putând interveni fie la încheierea contractului, fie în orice moment al executării sale. Rațiunea de
a fi a terțului reprezentant, este aceea de a putea contracara, prin prerogativele recunoscute de
lege, acele acte pe care fiduciarul le -ar putea încheia înșelând încrederea cu care constituitorul l -a
creditat în mome ntul încheierii fiduciei, pentru aceste motive terțul reprezentant trebuie să aibă
capacitate deplină de exercițiu.

1. 5. Caracterele contractului de fiducie
Contractul de fiducie are, în esență, următoarele caractere juridice :
a) deși Noul Cod Civil nu prevede expres așa cum o face, spre exemplu Codul Civil al
Provinciei Quebec, apreciem că fiducia este un contract oneros sau gratuit, în funcție de modul
de remunerare a fiducia rului, stabilit prin convenție, conform regulilor care guvernează
administrare a bunurilor altuia așa cum prevede articolul 784 alineat coroborat cu articolele 793
și 794 din Noul Cod Civil.
b) contractul de fiducie1 este un contract sinalagmatic, dând naștere la drepturi și obligații
de partea ambelor părți, acestui contract se apl ică reguli specifice contractelor sinalagmatice spre
deosebire de trust -ul anglo -saxon, care poate fi încheiat și prin act juridic unilateral, ceea ce
înseamnă că el dă naștere la obligații în sarcina ambelor părți contractante.
c) contractul de fiducie e ste un contract solemn, fiind încheiat întotdeauna în formă
autentică cum prevede articolul 774 alineat 1 din Cod ul Civil, dar și intuitu personae întrucât la
baza contractului se află încrederea pe care constituitorul o are într -un anumit fiduciar.
d) est e un contract comutativ, părțile cunoscând ab initio întinderea drepturilor și
obligațiilor reciproce, însă în anumite situații, poate deveni aleatoriu când durata contractului
spre exemplu, care nu poate depăși 33 de ani depinde de un element, termen prev ăzut în articolul
779, litera b din Codul Civil, cum ar fi durata vieții beneficiarului.
e) este un contract translativ de proprietate, de alte drepturi reale, de drepturi de creanță,
garanții ori alte drepturi patrimoniale prezente sau viitoare, transfer ul operând însă cu titlu
fiduciar, puterile de administrare și de dispoziție conferite fiduciarului fiind strict delimitate de
scopul pentru care a fost creată fiducia (generic, caracterul translativ se referă la transmiterea
titularității acelor drepturi în condițiile specifice fiecărui tip de drept în parte) .
Contractul de fiducie este supus unor reguli stricte, atât în ceea ce privește condițiile ad
validitatem, cât și în ceea ce privește condițiile de opozabilitate față de terți, așadar pe lângă

1 Pop Liviu, Tratat de drept civil. Obligațiile, Volum II. Contractul, Editura Universul Juridic, București, 2009,
p.647.

29
preciz area că fiducia este expresă, contractul de fiducie mai trebuie să îndeplinească anumite
condiții:
– va fi înregistrat, atât contractul cât și eventualele modificări, în termen de o lună la
organul fiscal competent să administreze sumele datorate de fidu ciar bugetului general
consolidat si prevăzut de articolul 780, alineat 1 din Noul Cod Civil.
– când masa patrimonială fiduciară cuprinde drepturi reale imobiliare, acestea sunt
înregistrate, în condițiile prevăzute de lege, la compartimentul de specialita te al autorității
administrației publice locale competente pentru administrarea sumelor datorate bugetelor locale
ale unităților administrativ teritoriale în raza cărora se află imobilul.

1. 6. Consimțământul, obiectul și cauza contractului de fiducie
Consimțământul
Consimțământul părților1 trebuie să fie întotdeauna expres, fiind exclusă varianta
consimțământului tacit, iar pentru a fi valabil consimțământul nu trebuie să fie viciat prin dol,
eroare sau violență. În cazul persoanelor fizice, consimțămâ ntul trebuie exprimat de persoane
deplin capabile, iar în cazul persoanelor juridice, consimțământul trebuie exprimat de persoanele
fizice care au capacitatea de a angaja în mod valabil persona juridică: administratorul, directorul
general, în condițiile s tabilite prin actele constitutive și în limitele legale.
Persoanele juridice: societăți comerciale, asociații, fundații pot desfășura activități strict
cuprinse în obiectul de activitate, scopul persoanei juridice și obiectul social al acesteia, orice
activitate și actele desfășurate în afara obiectului persoanei juridice atrăgând nulitatea acestora.
Necesitatea încheierii contractului de fiducie în formă autentică presupune verificarea de
către notar a împrejurărilor în care părțile contractului de fiducie își exprimă în mod valabil
consimțământul în baza puterilor de reprezentare pe care le au în funcție de natura persoanei
juridice reprezentate. Una din diferențele specifice între notari și avocați (autorul prezentului
studio și autorii studiilor precitat e) este aceea că niciodată notarii nu au privit cu invidie către
onorariile avocațiale care sunt propria lor creație. Avocații omit un lucru esential: onorariile
notariale sunt apropate prin ordin de către Ministerul Justiției, ca urmare daca spre exemplu
pentru contractul de fiducie ministrul va stabili un onorariu de 1 leu, notarul nu va putea încasa
mai mult. Ceea ce ar putea naște cu adevărat zâmbete ar fi modul în care se încheie cu frenezie
cesiuni de părți sociale sau de acțiuni cu valori de sute de milioane de euro prin acte cu data
certă, când pentru înstrăinarea unui centimetre pătrat de teren este necesar un act autentic.

1 Nemeș Vasile, Drept Comercial, Ediția a 2 -a revizuită și adăugită, Editur a Hamangiu, 2015, p.313 -315.

30
Obiectul fiduciei 1
Constă pe de -o parte, în transferul titularității unor drepturi și bunuri de către constituitor
și pe de altă parte, în acele acte de conservare, administrare, dispoziție pe care fiduciarul este
abilitat să le încheie pentru realizarea sco pului fiduciei și a nume conduita părților contractului de
fiducie. În privința tranferului de drepturi și bunuri făcute de constituitor se apreciază că obiectul
transferului trebuie să îndeplinească toate condițiile cerute de lege pentru orice act translativ de
proprietate sau al unui alt drept; lucrul să existe, în prezent sau viitor, să se afle în circuitul civil,
să fie de terminat sau determinabil, licit, posibil, constituitorul să fie titularul dreptului sau
bunului transmis.
Legea nu distinge și nici nu limitează în vreun fel, obiectul transmisiunii, în sensul că
acesta trebuie să aparțină integral constituitorului ori a cesta ar putea deține doar o cotă parte din
bunul transmis.
Coproprietarul are deplină libertate de a dispune de cota sa parte, în perspectiva probabilă
a unui partaj s -ar putea stabili clar în contractul de fiducie condițiile în care fiduciarul ar putea
încheia partajul în interesul beneficiarului fiduciei.
Din interpretarea articolului 786 alineat 1 din Codul Civil, obiectul transmisiunii nu
trebuie să fie în mod obligatoriu liber de orice sarcini, el poate fi ipotecat, gajat în interesul unor
creditori ai constituitorului, acești creditori putând urmări bunurile transmise fiduciarului dacă
garanțiile lor reale au fost constituite și au devenit opozabile anterior stabilirii fiduciei.
Constituitorul este obligat să acorde toate garanțiile pentru lucrul t ransmis, inclusiv să garanteze
de evicțiune și pentru vicii ascunse, garanții care trebuie stipulate expres în contract.
Fiduciarul neachitând un preț, își asumă o varietate de obligații privind îndeplinirea
scopului fiduciei, în funcție de natura acesteia : fiducia -gestiune, fiducia -garanție, fiducia –
transmisiune cu titlu gratuit, fiduciarul garantând constituitorul cu privire la buna sa credință și
justificând în acest fel încrederea constituitorului, iar în funcție de actele încheite, să garanteze
asupra sincerității și realității clauzelor cuprinse, întreaga sa acțiune fiind supusă controlului
constituitorului sau al reprezentantului acestuia.
Cauza sau scopul contractului de fiducie
Constă în obiectivul urmărit la încheierea actului, fiind elementul car e răspunde la
întrebarea ,,de ce”? ori ,,pentru ce”? s -a încheiat actul juridic respectiv, răspunsul la asemenea
întrebări nefiind întotdeauna simplu, mai ales în ceea ce privește scopul mediat al actului juridic.

1 Tec Lavinia, Aplicații ale fiduciei în dreptul afacerilor în lumina Noului Cod Civil, publicată în Noile Coduri ale
României. Studii și cercetări juridice, Ed itura Universul Juridic, București, 2011, p. 211 și urm.

31
Fiducia în cadrul căreia transmisiunea u nui bun se face cu titlu gratuit este mai delicată,
întrucât o asemenea transmisiune nu poate și nu trebuie ascunde o evaziune fiscală, micșorarea
gajului ge neral al creditorilor, afectarea drepturilor moștenitorilor rezervatari, asemenea
eventualității fi ind depistate numai prin analiza temeinică a scopului mediat.

Secțiunea 2. EFECTELE CONTRACTULUI DE FIDUCIE
2.1. Condițiile de validitate și efectele contractului de fiducie
Contractul de fiducie1 este un contract oneros și sinalagmatic, ceea ce înseamnă că acest
contract dă naștere la obligații în sarcina ambelor părți contractante, iar anumite efecte se produc
și în persoana beneficiarului fiduciei când aceasta este alta decât constituitorul sau fiduciarul.
Obligațiile constituitorului
Noul Cod Civil nu instituie o obligație expresă în sarcina constituitorului, aș a cum face în
ceea ce -l privește pe fiduciar, dar cu toate acestea, din chiar definiția legală a fiduciei dată de
articolul 773, precum și din economia normelor relative la fiducie se desprind anumite obligații
și în sarcina constituitorului.
a) Transferarea drepturilor și suportarea cheltuielilor legate de această operațiune
Constituitorul transferă drepturi reale, drepturi de creanță, garanții ori alte drepturi
patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi către unul sau mai mulți fiduciari, prin
urmare acesta este obligat pentru nașterea operațiunii de fiducie să se preo cupe de transferul
drepturilor care alcătuiesc patrimoniul fiduciar de la el către fiduciar. Legea nu prevede cine
suportă costurile generate de realizarea transferurilor asupra drepturilor ce constituie obiectul
fiduciei, ceea ce ne conduce chiar la contr actul de fiducie, iar în concret, părțile vor trebui să
stabilească persoana în sarcina căreia vor cădea aceste cheltuieli.
În lipsă de stipulație, în contract2, trebuie să se distingă între persoanele în folosul cărora
se face fiducia. Dacă fiducia se fa ce în folosul constituitorului, acesta este obligat la cheltuielile
legate de transferul drepturilor, iar dacă fiducia este în folosul ambelor părți atât constituitorul
cât și fiduciarul, cheltuielile vor fi suportate de ambele sau toate părțile contractan te proporțional
cu cota de beneficiu din fiducie.
Când beneficiarul fiduciei este un terț, legiuitorii sunt de părere că astfel de cheltuieli nu
pot fi puse în sarcina lui pentru simplul motiv, că nefiind parte în contract, el nu se obligă la

1 Șandor Florin, ,, Fiducia – instituție progresistă”, prezentare Banca Intesa San Paolo , iunie 2011, precum și articol
publicat în Caietele Juridice ale Băncii Naționale a României, an ul II, nr.2, aprilie -iunie 2012.
2 Nemeș Vasile, Drept Comercial, Ediția a 2 a revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, 2015, p.320 -321.

32
nimic în leg ătură cu fiducia, ci va culege doar fructele acesteia, în această situație cheltuielile
legae de transferul drepturilor fiduciare vor fi avansate, în lipsă de stipulație contractuală
contrară, tot de către constituitorul fiduciei. Pe lângă principala oblig ație de a realiza transferul
drepturilor, fiduciarul are și obligația suportării cheltuielilor ocazionate de această operațiune, cu
excepția cazului în care se prevede altfel în contract.
b) Plata remunerației fiduciarului
Articolul 784 alineat 2 din Noul Cod Civil statuează că fiduciarul va fi remunerat potrivit
înțelegerii părților, iar în lipsa acesteia, potrivit regulilor care cărmuiesc administrarea bunurilor
altuia, ca atare fiducia se înfățișează ca o operațiune oneroasă din perspectiva constituitor ului,
prin aceea că fiduciarul are dreptul la remunerație chiar dacă în contract nu s -a prevăzut acest
lucru, contractul de fiducie nefiind un contract gratuit sau dezinteresat, deoarece în lipsă de
clauze în contract, fiduciarul va fi remunerat la fel ca administratorul bunurilor altuia.
Ca drept corelativ al obligațiilor de transfer al drepturilor și de remunerație a fiduciarului,
constituitorul păstrează prerogativa verificării modului de gestiune al patrimoniului fiduciar și
dacă se constată abateri, î n sensul că sunt prejudiciate interesele constituitorului sau ale
beneficiarului, acesta poate în orice moment să schimbe fiduciarul.
Obligațiile fiduciarului
Codul Civil consacră în mod expres anumite obligații în sarcina fiduciarului cum ar fi
executarea atribuțiilor încre dințate în legătură cu fiducia, îndeplinirea formalităților de
înregistrare a fiduciei și de opozabilitate față de terți, arătarea față de terți a calității sale de
fiduciar, obligația de a da socoteală despre executarea fiduci ei, răspunderea pentru prejudiciile
cauzate și restituirea masei fiduciare la încetarea contractului sau a înlocuirii fiduciarului.
a) Fiduciarul este obligat să execute atribuțiile încredințate în legătură cu fiducia
Pentru realizarea scopului determinat al fiduciei, despre care face referire articolul 773
din Noul Cod Civil când definește mecanismul juridic al fiduciei, fiduciarul trebuie să
îndeplinească mandatul dat de către constituitor pentru realizarea intereselor ce i -au fost
încredințate. Normele l egale care guvernează materia fiduciei nu folosesc noțiunea d e mandat
transmis fiduciarului, ci doar administratorului provizoriu desemnat cu prilejul înlocuirii
fiduciarului, în condițiile prevăzute la articolul 788 din Noul Cod Civil, iar cu toate aceste a,
legea face vorbire desp re ,,interesele încredințate ”, interese ce alcătuiesc conținutul juridic al
mandatului. Fiduciarul nu poate realiza interesele încredințate fără un mandat din partea celor
cărora le -au fost încredințate acele interese. Legea nu permite fiduciarului să încheie acte de
conservare, acte de administrare și în anumite condiții acte de dispoziție, însă aceste acte nu le
face pentru interesul și patrimoniul propriu, ci pentru masa patrimonială fiduciară și în interesul
constituitorului și în persoana beneficiarului fiduciei. Legea îl obligă pe fiduciar, când este

33
consemnat și în contract, să comunice terților calitatea sa de fiduciar pentru actele juridice pe
care le încheie cu aceștia și pentru operațiunile materiale pe care le întreprinde în contul
patrimoniului fiduciar. Regimul juridic al ac telor și operațiunilor efectuate de fiduciar conduc la
concluzia că acesta acționează ca un mandatar al constituitorului în interesul acestuia și al
beneficiarului.
b) Puterile fiduciarului
Regimul juridic al prelogativelor fiduciarului în îndeplinirea atr ibuțiilor1 specifice
fiduciei este consacrat în cuprinsul articolului 784 din Noul Cod Civil, textul de lege prevede că
în raporturile cu terții, se consideră că fiduciarul are puteri depline asupra masei patrimoniale
fiduciare, acționând ca un veritabil ș i unic titular al drepturilor în cauză, cu excepția cazului în
care se dovedește că terții aveau cunoștință de limitarea acestor puteri. În îndeplinirea calității
sale și pentru realizarea scopului pentru care s -a instituit fiducia, fiduciarul poate închei a acte
juridice de conservare, acte juridice de administrare și, în anumite situații acte de dispoziție.
Legea nu prevede în mod expres posibilitatea fiduciarului de încheia cele trei categorii de
acte juridice, însă acest lucru rezultă în mod indirect, d ar de necontestat din conținutul articolului
787 și articolul 779 din Noul Cod Civil. În ceea ce privește articolul 787 din Cod ul Civil acesta
reglementează răspunderea fiduciarului pentru prejudiciile cauzate prin încheierea actelor de
conservare și de ad ministrare.
Textul articolului 779 din Noul Cod Civil se referă la clauzele obligatorii ale contractului
de fiducie, în conformitate cu norma legală, contractul de fiducie trebuie să cuprindă printre
altele ,,puteri de administrare și de dispoziție ” ale fiduciarului sau ale fiduciarilor.
Era înțelept ca legiuitorul să statueze în mod expres puterile fiduciarului și actele juridice
pe care acesta le poate exercita în realizarea scopului fiduciei, decât să fie deduse pe cale de
interpretare din economia norm elor legale. Actele juridice, în special actele de dispoziție, trebuie
menționate în mod expres în contractul de fiducie2, deoarece la încetarea contractului de fiducie,
masa patrimonială fiduciară se restituie constituitorului sau beneficiarului, după caz .
În exercitarea atribuțiilor sale, fiduciarul trebuie să acționeze cu diligența unui bun
proprietar, a unui profesionist, deoarece pe de o parte, fiduciarul este un subiect calificat, un
veritabil profesionist în accepțiunea Noului Cod Civil și, pe de al tă parte fiducia nu este gratuită,
adică fiduciarul este remunerat pentru activitatea sa, fapt ce conduce la răspunderea fiduciarului
față de constituitor pentru cea mai ușoară culpă și va fi obligat la acoperirea prejudiciilor
cauzate.

1 Codul Fiscal, Editura Universul Juridic, București, 2013.
2 Ciutacu Florin, ,,Garanțiile de executare a obligațiilor, Garanțiile personale și garanțiile reale”, Editura Themis
Cart, Bucur ești, 2006, p.263.

34
c) Fiduciarul trebu ie să îndeplinească formalitățile de înregistrare a fiduciei și de
opozabilitatea față de terți.
Pentru validitatea contractului de fiducie trebuie îndeplinite anumite formalități de
înregistrare în registrele prevăzute în mod expres de lege, fiducia fiind supusă unor cerințe de
opozabilitate față de terți, toate aceste formalități fiind puse de lege în sarcina fiduciarului.
În executarea acestei obligații, fiduciarul va trebui să înregistreze contractul de fiducie și
modificările sale, în termen de o lună de la încheierea acestora, la organul fiscal competent să
administreze sumele de bani datorate de fiduciar bugetului general consolidat al statului.
Când masa fiduciară cuprinde drepturi reale imobiliare, acestea vor fi înregistrate la
compartimentul de s pecialitate al autorității administrației publice locale competent pentru
administrarea sumelor datorate bugetelor locale ale unităților administrativ -teritoriale în raza
cărora se află imobilul. Legea obligă și înregistrarea beneficiarului în aceleași con diții când
acesta nu este desemnat prin contractul de fiducie, fără însă a se stabili persoana în sarcina căreia
cade această obligație.
În lipsă de stipulație contractuală, înregistrarea desemnării ulterioare a beneficiarului
fiduciei trebuie să fie îndep linită de către fiduciar, pe de o parte formalitățile de înregistrare a
fiduciei fiind prevăzute în sarcina fiduciarului și, pe de altă parte, odată transferată masa
patrimonială el devine titularul drepturilor și a obligațiilor aferente exercitării fiduci ei. În ceea ce
privește formalitățile de opozabilitate și de publicitate ale fiduciei, în sensul că legiuitorul nu
specifică persoana căreia îi incumbă această obligație, pe același raționament de mai sus și pe
aceleași argumente, în lipsă de stipulație co ntrară în contractul de fiducie, acesta va fi înregistrat
în Arhiva Electronică a Garanțiilor Reale Mobiliare și când este cazul, în Cartea Funciară de
către fiduciar.
Fiducia este o operațiune oneroasă care dă dreptul fiduciarului la remunerație pentru
actele încheiate și serviciile prestate, ceea ce reprezintă un argument în plus pentru instituirea
obligației de îndeplinire a formalităților de opozabilitate și de publicitate, după caz, în persoana
fiduciarului.
e) Fiduciarul are obligația de a da socotea lă cu privire la executarea fiduciei
Obligația de a da socoteală în legătură cu executarea operațiunilor specifice fiduciei își
găsește reglementare în cuprinsul articolului 7831 din Noul Cod Civil, iar în conformitate cu
acest text, contractul de fiducie trebuie să cuprindă condițiile în care fiduciarul dă socoteală
constituitorului cu privire la îndeplinirea obligațiilor sale. Fiduciarul trebuie să dea socoteală la
intervalele precizate în contractul de fiducie, beneficiarului, reprezentantului și constit uitorului la
cererea acestora. Deși obligația de a da socoteală este prevăzută de lege, conținutul său concret

1 http://legeaz.net/noul -cod-civil/art -780-inregistrarea -fiscala -stingerea -servitutilor -servitutile

35
trebuie stabilit în contractul de fiducie, deoarece textul articolului 783 din Noul Cod Civil face
trimitere la contractul de fiducie pentru toat e aspectel e ce privesc această obligație. În
consecință, părțile trebuie să se îngrijească în procesul de perfectare al contractului de fiducie să
stabilească detaliile legate de obligația fiduciarului de a da socoteală despre executarea fiduciei.
Exprimar ea legiuitorului ,,de a da socoteală ” are caracter general, însă ea privește, în
primul rând, informarea persoanelor implicate în contract1 în legătură cu modul de administrare
și gestiune a patrimoniului fiduciar.
Fiduciarul trebuie să precizeze actele de administrare, de conservare și de dispoziție pe
care le -a încheiat în îndeplinirea mandatului său. Față de scopul instituirii fiduciei, fiduciarul este
obligat să informeze constituitorul sau beneficiarul, după caz și despre beneficiile, profitul
realiz at sau pierderile înregistrate în urma exploatării masei patrimoniale fiduciare, întrucât dacă
fiducia este p ăgubitoare pentru constituitor, aceasta să decidă păstrarea sau înlocuirea
fiduciarului.
f) Fiduciarul răspunde pentru prejudiciile cauzate
Fiducia rul este împuternicit de lege și prin convenția părților2 să se preocupe de punerea
în valoare a masei patrimoniale fiduciare, iar pentru îndeplinirea acestui deziderat, fiduciarul
încheie acte de conservare, acte de administrare și acte de dispoziție p revăzute în mod expres de
lege. Pentru exploatarea cât mai avantajoasă a patrimoniului fiduciar, fiduciarul trebuie să
efectueze și toate operațiunile materiale, toate aceste acte juridice și fapte materiale, fiduciarul
trebuie să le efectueze cu diligența un ui bun proprietar, astfel încât să fie benefice pentru
persoanele prevăzute în contractul de fiducie. Este posibil ca în îndeplinirea actelor și
operațiunilor specifice fiduciei, fiduciarul să cauzeze anumite prejudicii, de aceea legiuitorul
reglementează obligația fiduciarului de a răspunde pentru prejudiciile cauzate în îndeplinirea
mandatului său. Potrivit dispozițiilor articolului 787 din Cod ul nostru Civil, pentru prejudiciile
cauzate prin actele de conservare sau administrare a masei patrimoniale fidu ciare, fiduciarul
răspunde numai cu celelalte drepturi cuprinse în patrimoniul său, ceea ce rezultă că fiduciarul
este obligat numai la acoperirea prejudiciilor produse în exercițiul calității sale.
Legea prevede și patrimoniul din care vor fi acoperite a ceste prejudicii, stipulând că
fiduciarul va răspunde cu bunurile și drepturile sale proprii, și nu cu cele din masa patrimonială
fiduciară, astfel patrimoniul fiduciar rămâne neatins față de prejudiciile cauzate constituitorului
sau beneficiarului de cătr e fiduciar. Textul este de o mare însemnătate juridică și din perspectiva

1 Breahnă Mircea Cosmin, Aspecte prealabile privind patrimoniul și instituția fiduciei. Condiții de validitate.
Efectele fiduciei. Desfășurarea activităților fiduciare de către avocat. Revista Avocatul nr. 1/2012; p.456.
2 Chirică Dan, Fiducia în Noul Cod C ivil. Noile Coduri ale României , Studii și cercetări juridice, Editura Ui versul
Juridic București, 2011, p.219.

36
faptului că se evidențiază distincția clară între masa fiduciară și patrimoniul propriu -zis al
fiduciarului. Fără să se realizeze o confuzie între acestea, astfel cum se exprimă norm a legală,
masa fiduciară rămâne intactă, fără a se putea acoperi prejudiciile cauzate cu drepturi și bunuri
ce aparțin acesteia, nici măcar în situația în care fiducia s -a constituit și în interesul fiduciarului.
Efectele contractului de fiducie față de te rți
Masa patrimonială fiduciară este pusă în valoare de către fiduciar, grație actelor juridice
de conservare, de administrare și în anumite împrejurări de dispoziție pe care acesta poate să le
încheie cu terții. Articolul 784 din Codul Civil prevede că, în raporturile cu terții, se consideră că
fiduciarul are puteri depline asupra masei patrimoniale fiduciare acționând ca un veritabil și unic
titular al drepturilor în cauză, fapt ce demonstrează că actele juridice încheiate de către fiduciar
în vederea ex ploatării masei patrimoniale fiduciare produc efecte juridice exclusiv între fiduciar
și terții cu care acesta a contractat. Normele relative la fiducie nu recunosc o acțiune directă nici
constituitorului împotriva terțului care contractează fiduciarul și nici terțului contractant
împotriva constituitorului, așadar constituitorul nu poate exercita acțiunile izvorâte din actele
încheiate de către fiduciar cu terții decât dacă fiduciarul cedează constituitorului aceste acțiuni,
întrucât actele juridice sunt î ncheiate de către fiduciar, terțul nu are nici el acțiune directă
împotriva constituitorului.
Cu toate acestea articolul 786 din Codul Civil dispune că bunurile1 din masa patrimonială
fiduciară pot fi urmărite, în condițiile legii, de titularii de creanțe născute în legătură cu aceste
bunuri sau de acei creditori ai constituitorului care au o garanție reală asupra bunurilor acestuia și
a cărei opozabilitate este dobândită, potrivit legii, anterior fiduciei. Există diverse nelămuriri cu
privire la terții con tractanți dacă pot urmări bunurile pentru valorificarea creanțelor născute în
legătură cu aceste bunuri și după ce masa patrimonială fiduciară este restituită de către fiduciar
constituitorului sau beneficiarului, după caz. Având în vedere exprimarea legiu itorului potrivit
căreia terții ,,pot urmări bunurile din masa patrimonială fiduciară ” interpretarea gramaticală a
textului impune soluția unui răspuns afirmativ, ceea ce semnifică că terții își pot valorifica
creanțele prin urmărirea bunurilor și după ce masa patrimonială fiduciară a fost restituită
constituitorului sau beneficiarului fiduc iei, în raport cu împrejurările concrete ajungând la
concluzia logică, care potrivit normei legale menționate, terții urmăresc bunul și nu persoana,
adică titularul.

1 Hunor Burian, Fiducia în lumina Noului Cod Civil, în ,, Revista Româno -Maghiară de Științe Juridice ”, nr. 1/2011,
p.68-72 ( www.jog.sapientia.ro ).

37
2. 2. Înregistrarea contractului de fiducie
Contractul de fiducie și modificările sale t rebuie înregistrate, sub sancțiunea nulității
absolute, în termen de o lună de la data încheierii, la organul fiscal competent când masa
patrimonială fiduciară cuprinde drepturi reale imobiliare, dispozițiile de carte funciară rămânând
aplicabile. Când mas a patrimonială fiduciară cuprinde drepturi reale imobiliare, acestea sunt
înregistrate, în condițiile prevăzute de lege, sub aceeași sancțiune, la compartimentul de
specialitate al autorității administrației publice locale competente pentru administrarea s umelor
datorate bugetelor locale ale unităților administrativ -teritoriale în raza cărora se află imobilul
(articolul 780, alineat 2). Textul de lege nu menționează, dar prin acesta se înțelege că, dacă în
masa fiduciară sunt mai multe imobile situate în ra za teritorială a mai multor autorități
administrativ -teritoriale, înregistrarea se va face la fiecare departament al administrației l ocale
din raza fiecărui imobil. Atât înregistrarea contractului la administrația financiară, cât și
înregistrarea dreptur ilor reale imobiliare la compartimentele de specialitate ale unităților
administrativ -teritoriale sunt ulterioare încheierii contractului de fiducie și sunt legiferate ca
obligații ale fiduciarului, care țin de executarea contractului de fiducie, fiind un efect al acestuia
ca obligație a fiduciarului și nu o cerință de validitate propriu -zisă a actului juridic.
Din această cauză, mai potrivit ar fi fost ca legiuitorul să fi consacrat sancțiunea rezilierii
legale a contractului de fiducie pentru neexecutare a înregistrărilor1 de către fiduciar sau o altă
sancțiune de ineficacitate a contractului, decât nulitatea, care privește încheierea actului juridic,
nu executarea acestuia, observându -se o schimbare a opticii legiuitorului cu privire la conceptul
clasic a l sancțiunii nulității actului juridic ce intervenea pentru neîndeplinirea unei condiții de
validitate din momentul perfectării acestuia și nu pentru neexecutarea sau executarea
necorespunzătoare a unei obligații ulterioare momentului încheierii actului ju ridic.
Pe de altă parte, așa cum Noul Cod Civil dispune, obligația înregistrării fiduciei și a
drepturilor reale imobiliare care constituie o obligație a fiduciarului. În ipoteza în care fiduciarul
nu-și execută această obligație de înregistrare sau și -o execută în mod defectuos, constituitorul
este sancționat cu desființarea contractului ca efect al nulității pentru cauze în legătură cu care nu
i se poate reține niciun fel de culpă, atâta vreme cât înregistrarea este pusă de legiuitor în sarcina
exclusivă a fiduciarului.
Legiuitorul nu stabilește însă regimul nulității, în sensul de a ști care este soarta actelor
încheiate de către fiduciar în perioada dintre încheierea contractului și expirarea termenului de

1 Oancea Dan, Elementele esențiale ale contractelor în dreptul roman, în In honorem Corneliu Bîrsan, Editura
Hamangiu, Revista Dreptul, București, 2013, p.907 -914.

38
înregistrare a fiduciei și a drepturilor reale, existând misterul dacă această formă de nulitate
produce efecte numai pentru viitor (ex nunc) sau se aplică regimul juridic al nulității clasice,
adică se repun părțile în situația anterioară prin desființarea tuturor actelor încheiate de către
fiduciar c u terții (ex tunc) .
Soluția cea mai potrivită ar fi ca nulitatea să producă efecte pentru viitor cu păstrarea
actelor juridice efectuate de către fiduc iar cu terții de bună -credință, iar pentru situația
neînregistrării la organismele prevăzute de lege es te foarte greu de calificat un terț ca fiind de
rea-credință, atâta vreme cât ope legis, fiduciarul are la îndemână un termen de o lună pentru
îndeplinirea acestor formalități

2. 3. Încheierea contractului de fiducie
Încheierea contractului de fiducie presupune transferul dreptului de proprietate sau a altui
drept real, de creanță asupra bunului imobil sau mobil în patrimoniul fiduciarului, de regulă acest
transfer fiind pur și simplu astfel încât să nu ridice probleme în privința taxării actului în sen s
larg. De lege lata, deși se impune modificarea legislației având ca obiect contractul de fiducie,
cuprinzând operațiuni nereglementate și neacoperite de actuala legislație fiscală, sarcinile fiscale
aferente încheierii contractului ar consta în :
a) ach itarea de către constituitor, persoană fizică, a impozitului reglementat de articolul
77 din Codul Fiscal1, la valoarea convenită de părți, iar dacă aceasta este mai mică decât
valoarea cuprinsă în Ghidul Notarilor, impozitul se va calcula la valoarea din Ghid.
b) achitarea onorariului notarial cu TVA -ul aferent dacă notarul este plătitor de TVA,
legea impunând ad validitatem pentru contrac tul de fiducie formă autentică. Notarul
instrumentator al contractului de fiducie nu poate fi în același timp parte sau beneficiar al
fiduciei, pentru incompatibilitate, dar și pentru potențialul conflict de interese ce s -ar putea naște.
c) taxa de publicitate imobiliară pentru înscrierea transferului proprietății în cartea
funciară
Sub aspect fiscal, încheierea contractul ui de fiducie nu se deosebește cu absolut nimic
față de alte contracte translative de proprietate, regimul fiscal fiind asemănător sau chiar identic
cu transferul altor drepturi reale, de creanță, de bunuri mobile sau ansamblu de bunuri sau
drepturi. Execu tarea contractului de fiducie ridică probleme deosebite, dar și inedite totodată
pentru dreptul românesc, astfel că trust -ul anglo -saxon introduce două concepte noi pentru

1 Art.3 alin.1 lit.g) d in Legea nr.51/1995 prevede că activitatea avocatului se realizează și prin ,,activități fiduciare
constând în primirea în depozit, în numele și pe seama clientului, de fonduri fina nciare și bunuri, rezultate din
valorificarea sau executarea de titluri exe cutorii, după încheierea procedurii succesorale sau a lichidării, precum și
plasarea și valorificarea acestora în numele și pe seama clientului, activități de administrare a fondurilor sau
valorilor în care acestea au fost plasate ”.

39
peisajul juridic romano -germanic, conceptele de ,,proprietate economică” și ,,propri etate
juridică” , sau separația între avantajele economice ale dreptului, pe de -o parte și dreptul privit ca
abstracțiune, pe de altă parte, această concepție presupunând atât plata imp ozitelor aferente
proprietății, cât și a impozitelor aferente veniturilo r provenite din administrarea bunurilor
fiduciare, întrucât se consideră că adevăratul proprietar cel economic este constituitorul (settlor),
fiduciarul (trustee) fiind doar un proprietar aparent.
Concepția a fost îmbrățișată și de câteva țări europene car e recunosc operațiunile și
contractul fiduciar chiar ca și contract nenumit, astfel că în Germania sau Elveția, fiduciarul are
obligația de a preciza cine este titularul proprietății economice a bunului sau dreptului în vederea
impunerii fiscale, iar dacă această precizare este omisă, atunci titularul impozitului devine
fiduciarul. Corelativ, constituitorul are obligația de a preciza în declarația sa de impunere
bunurile și veniturile fiduciare, iar potrivit legislației germanice și elvețiene, nu este exclu să
impozitarea fiduciarului pentru diferența de venit reținută de fiduciar ca venit propriu, după
achitarea tuturor sumelor datorate constituitorului.
Prin contractul de fiducie, proprietate sau un alt drept se transmite deplin, cu toate
prelogativele sale , de la constituitor către fiduciar, de aceea consecințele fiscale sunt atașate
proprietarului bunului, iar pe cale de consecință fiduciarul ca proprietar este obligat să achite
toate obligațiile fiscale1 aferente bunului transmis pe toată durata fiduciei, constituitorul plătind
totodată impozitele aferente veniturilor remise de fiduciar conform contractului de fiducie. La
încetarea fiduciei, regimul fiscal al bunurilor ar trebui să difere în funcție de faptul dacă:
a) bunurile se reîntorc în patrimoniul co nstituitorului care acumulează și calitate de
beneficiar, în acest caz reîntoarcerea bunurilor cel puțin într -un anumit termen ar trebui să fie
scutită de plata impozitului pentru transferul dreptului de proprietate prevăzut de articolul 77 din
Codul Fisca l, onorariul notarial și tariful de publicitate imobiliară rămânând aplicabile. Pentru o
asemenea scutire, ar fi necesară prevederea în Codul Fiscal a unui capitol separat consacrat
regimului fiscal al fiduciei și operațiunilor fiduciare.
b) bunurile se tr ansmit beneficiarului care este terț în raport cu părțile fiduciei, în această
ipoteză nu se justifică scutiri fiscale a actului de transmitere a bunurilor către beneficiar.
c) în ipoteza în care însuși fiduciarul este beneficiar al fiduciei, dreptul de pr oprietate nu
suportă nici o modificare din punct de vedere al titularului, astfel încât nu se pune problema
fiscalizării unui act de transfer al bunurilor fiduciare. În oricare din variante, la încetarea fiduciei
este necesară încheierea unui alt act de tr ansfer al drepturilor către beneficiar, transferul sau

1 Florescu Eugenia, Re gimul juridic al titlurilor de credit și al valorilor mobiliare, E ditura Rosetti, București, 2005,
p.312.

40
reîntoarcerea bunurilor către beneficiar sau constituitor nefăcânduse de drept sau ca efect al unei
condiții rezolutorii.

2.4. Modificarea, încetarea și denunțarea contractului de fiducie
Pe lângă cazurile și condițiile generale de modificare ale actelor juridice, normele legale
din materia fiduciei reglementează anumite reguli speciale de modificare a contractului de
fiducie. Astfel, art. 789 alin.2 din Noul Cod Civil prevede și dispune că în situa ția în care
beneficiarul a acceptat contractul de fiducie, ulterior acest contract nu mai poate fi modificat de
către părți decât cu acordul beneficiarului său, în situația în care acest acord lipsește, cu
autorizarea instanței judecătorești. Cu toate aces tea, pentru motive temeinice, cum ar fi
schimbarea circumstanțelor esențiale care au stat la baza încheierii contractului de fiducie ori
prejudicierea intereselor constituitorului sau ale fiduciarului, instanța poate modifica raporturile
fiduciei la cerere a celor interesați1 chiar dacă beneficiarul nu este de acord cu modificarea
contractului, în special atunci când refuzul cu privire la modificarea contractului se înfățișează
ca un abuz sau o fraudă vădită din partea beneficiarului fiduciei.
Potrivit prevederilor art. 774 din Noul Cod Civil, când fiducia este stabilită prin contract,
acesta trebuie să îmbrace forma autentică. Pe cale de consecință, modificările aduse contractului
de fiducie vor trebui să îmbrace de asemenea forma autentică. Această raț iune se impune, în
situația în care refuzul cu privire la modificarea contractului se înfățișează ca un abuz sau o
fraudă vădită din partea beneficiarului fiduciei.

Încetarea contractului de fiducie
Codul Civil2 reglementează mai multe cazuri specifice de încetare a contractului de
fiducie. Acestea sunt expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul, realizarea
scopului fiduciei, denunțarea unilaterală, renunțarea la fiducie și deschiderea procedurii
insolvenței împotriva fiduciarului. Din în treaga reglementare a fiduciei în doctrină și în articolul
790 și 791 din Noul Cod Civil pot fi desprinse cazurile de încetare a fiduciei astfel:
a) Denunțarea unilaterală a contractului
Normele referitoare la fiducie legiferează și denunțarea ca mod de în cetare a contractului
de fiducie. Astfel, potrivit prevederilor articolului 789 din Noul Cod Civil, cât timp nu a fost

1 Buta Gheorghe, Administrarea bunurilor altuia, în Noul Cod Civil. Studii și comentarii, coordonator Marilena
Uliescu, vol.II, Editura Universul Juridic, București, 2013, p.350 -385.
2 În conformitate cu art.774 lin.1 și 2 din NCC ,,Fiducia este stabilită prin lege sau prin contract încheiat în formă
autentică, fiind expresă. Legea în temeiul căreia este stabilită fiducia se completează cu dispoziți ile prezentului titlu
în măsura în care nu cuprinde dispoziții contrare”.

41
acceptat de către beneficiar, contractul de fiducie poate fi denunțat unilateral de către
constituitor. Legea nu prevede nici motivele pe ntru care constituitorul poate denunța contractul și
nici obligația acordării unui termen de preaviz. Aceasta înseamnă că fiducia poate fi denunțată de
către constituitor în orice moment al executării contractului, atâta vreme cât acesta nu a fos t
aaccepta t de către beneficiar și nu trebuie să justifice atitudinea lui de renunțare la contract, iar
fiduciarul trebuie să se conformeze de îndată denunțării, atâta vreme cât legea nu instituie un
termen de preaviz. După acceptarea de către beneficiar, contractul nu mai poate fi denunțat de
către constituitor decât cu acordul beneficiarului său, în absența acestuia, cu autorizarea instanței
judecătorești1. Se impune a fi reținut că nici de această dată, legea nu condiționează denunțarea
contractului de invocarea u nor motive.
Cu toate acestea, atâta vreme cât s -a stabilit scopul determinat al fiduciei2, de exemplu
stingerea unei obligații a constituitorului față de beneficiar, considerăm că în lipsa acordului
beneficiarului, instanța de judecată va trebui să aibă motive temeinice pentru a pronunța
încetarea contractului prin denunțare.
Printre motivele temeinice pe care instanța își poate fundamenta soluția de încetare a
contractului prin denunțare unilaterală de către constituitor pot fi date ca exemple: stingerea
obligației constituitorului față de beneficiar ce a determinat încheierea contractului de fiducie
prin plată sau prin compensație, remiterea de datorie din partea beneficiarului, survenirea unei
cauze de nulitate sau a unei cauze de ineficacitate a raporturilor ce au stat la baza contractului de
fiducie. Analizând ipoteza în care contractul de fiducie poate fi denunțat unilateral de către
constituitor până la momentul acceptării contractului de către beneficiar.
Pe lângă faptul că dispoziția cuprinsă în articolul 789 din Noul Cod Civil se constituie ca
o veritabilă excepție de la principiul m utuus consensus ( acordul de voință al părților la încheierea
unui act juridic ), mutuus dissensus ( acordul de voință al părților contractante la revocarea sau
rezilierea contractului) , dar în ipoteza în care benefeciar al fiduciei este însuși constituitorul ,
acesta ar putea exercita discreționar ,,puterea ” de a încheia contractul de fiducie și „puterea ” de
a-l denunța unilateral.

1 Remunerația administratorului bunurilor altuia este reglementată în art.793 din Codul Civil, potrivit căruia în cazul
în care părțile nu se înțeleg cu privire la remunerația admini stratorului, aceasta va fi stabilită prin hotărâre
judecătorească, ținându -se seama de uzanțe și, în lipsa unui asemenea criteriu, de valoarea serviciilor prestate de
administrator.
2 Despre interesele ce i -au fost încredințate fiduciarului face referire a rt.788 din Codul Civil, care reglementează
regimul juridic al înlocuirii fiduciarului.

42
În privința constituitorului (dar și al fiduciarului), care este și beneficiar al fiduciei,
exprimarea consimțământului la înche ierea contractului de fiducie cuprinde și acceptarea
beneficiarului fiduciei, fără a fi necesară o altă manifestare de voință exprimată în sensul unui
acord dat anterior încheierii contractului.
b) Decesul constituitorului sau al fiduciarului
Ar putea co nduce la încetarea fiduciei, având în vedere caracterul intuitu personae al
contractului. Cu toate acestea, în cazul fiduciei -garanție, decesul constituitorului nu conduce la
încetarea fiduciei, care se menține cel puțin până la achitarea debitelor garanta te prin contractul
de fiducie.
c) Renunțarea la fiducie
Potrivit prevederilor art. 790, alineat 2 din Noul Cod Civil1, contractul de fiducie
încetează în cazul în care toți beneficiarii renunță la fiducie, iar în contract nu s -a precizat cum
vor continua r aporturile fiduciare într -o asemenea situație. Dacă în contractul de fiducie se
stipulează modalitatea de continuare a raporturilor de fiducie în cazul renunțării beneficiarilor la
fiducie, contractul nu încetează, ci își continuă existența în condițiile s tabilite în contract. De
exemplu, în contract se prevede că, în caz de renunțare a beneficiarilor la fiducie, contractul se
va executa în folosul constituitorului, în folosul comun al constituitorului și al fiduciarului sau în
folosul altui beneficiar. Con tractul încetează numai daca toți beneficiarii renunță la fiducie, dacă
rămâne un beneficiar care nu renunță, contractul își va produce efectele față de acesta și nu -și va
înceta existența. Potrivit articolului 790 din Noul Cod Civil, declarațiile de renun țare sunt supuse
acelorași formalități de înregistrare ca și contractul de fiducie. Declarațiile de renunțare vor fi
înregistrate la organul fiscal competent, iar dacă în masa patrimonială fiduciară există și drepturi
reale imobiliare, declarațiile de renu nțare se vor înscrie și la departamentul de specialitate al
administrației locale din unitatea administrativ -teritorială din raza căruia se află imobilul său,
după caz, imobilele fiduciare. Încetarea contractului de fiducie se produce la data finalizării
formalităților de înregistrare pentru ultima declarație de renunțare, potrivit articolulu i 790,
alineat 2, teza finală.
d) Împlinirea termenului2
Art. 779, litera b din Noul Cod Civil prevede că împlinirea termenului nu poate depăși 33
de ani, contractul de fiducie fiind un contract încheiat pe durată determinată, precizarea duratei
fiind prevăzută de lege sub sancțiunea nulității absolute. Durata p oate fi determinată fie prin
precizarea unui număr de ani, fie prin precizarea unei date fixe. Termenul contractului poate fi

1 Noul Cod Civil comentat si adnotat, Comentariu pe articole, Flavius -Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica
Constantinovici, Ioan Macovei , Ediția a 2 a, Editura C.H. Beck, 2014.
2 Codul Civil francez, articolul 2018, reglementează un termen de 99 de ani.

43
stipulat și într -un alt mod, spre exemplu în cazul fiduciei -garanție, părțile pot prevede faptul că
fiducia încetează la data achi tării integrale a debitelor de către constituitor. Părțile ar putea, în
opinia legiuitorului, proroga termenul stipulat inițial, prorogarea făcăndu -se prin respectarea
condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege pentru orice modificare a contractului .
e) Renunțarea tuturor beneficiarilor1
Articolul 790, alineatul 2 din Noul Cod Civil prevede că fiducia încetează și în cazul în
care toți beneficiarii renunță la fiducie, iar în contract nu s -a precizat cum vor continua
raporturile fidu ciare într -o aseme nea situație. Încetarea se produce la data finalizării
formalităților de înregistrare pentru ultima declarație de renunțare. Legea interzice constituirea
unei liberalități indirecte în favoarea beneficiarului, ceea ce semnifică că fiducia poate lua
naștere numai pentru stingerea unor datorii existente ale constituitorului față de beneficiar sau
pentru creearea unor datorii ale beneficiarului față de constituitor, ca de exemplu acordarea unui
împrumut rambursabil alcătuit din contravaloarea fructelor încasat e de către beneficiar. Față de
cele mai sus invocate, norma legală privind încetarea contractului la realizarea scopului pentru
care a fost instituită fiducia își găsește eficiență atunci când, spre exemplu, fiducia a fost creată
în scopul plății unor dato rii ale constituitorului de către beneficiar. Dacă fiducia a fost constituită
pentru plata unei sume de bani pe care constituitorul o datora beneficiarului, contractul încetează
în momentul în care benficiarul încasează fructele fiduciei, până la concurenț a sumelor datorate
și aceasta chiar dacă, potrivit legii, termenul pentru care a fost încheiat contractul nu s -a împlinit
încă.
f) Insolvența fiduciarului2
În conformitate cu dispozițiile articolului 790, alineat 3 din Noul Cod Civil, contractul de
fiducie încetează și în momentul în care s -a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva
fiduciarului sau în momentul în care se produc, potrivit legii, efectele reorganizării persoanei
juridice. Doar insolvența fiduciarului afectează contractul de fiduci e, insolvența constituitorului
sau insolvența beneficiarului nu produc consecințe juridice asupra existenței contractului de
fiducie. Avocatul sau notarul fiduciar nu sunt supuși regulilor insolvenței, deși legea nu
precizează în mod expres, sub influența doctrinei franceze (referitoare doar la avocatul fiduciar),
legiuitorul apreciază că orice măsură chiar temporară care îl împiedică pe avocat sau notar să -și
exercite profesia, va conduce inevitabil la încetarea fiduciei (având în vedere chiar și
suspendar ea temporară, indiferent de cauză, din exercițiul profesiei respective).

1 Ungureanu Ovidiu, Munteanu Cornelia, Tratat de Drept Civil. Bunurile. Drepturile reale principale, Ed itura
Hamangiu, București, 2008, p.587.
2 Moreanu Daniel, Fiducia și Trust -ul, Colecția Praxis, Editura C.H.Beck, p.534.

44

CAPITOLUL III
IMPLICAȚII ALE FIDUCIEI ÎN PRACTICĂ

1. Implicații ale fiduciei în dreptul privat
La încheierea contractului de fiducie are loc transmisiunea cu titlu particular a unuia sau
mai multor drepturi patrimoniale1 de la constituitor la fiduciar, aceste drepturi putând fi atât
drepturi reale mobiliare sau imobiliare, cât și drepturi de creanță respectiv garanții cum ar fi
ipoteci sau chiar creanțe care au fost cesionate con stituitorului cu titlu de garanție.
Prin efectul transmisiunii astfel realizate, fiduciarul devine titularul exclusiv al drepturilor
respective, aceste drepturi odată ieșite din patrimoniul constituitorului, acesta nu va mai putea
exercita drepturile menț ionate pe întreaga durată a existenței fiduciei, singurul în măsură de a se
prevala de aceste drepturi va fi fiduciarul.
Prin natura ei, fiducia aduce totuși anumite limitări drepturilor transmise fiduciarului,
astfel că deși fiduciarul devine proprietar ș i titular al altor drepturi, proprietatea fiduciară nu
poate fi confundată cu proprietatea de drept comun. Pe lângă limitele presupuse de natura
operațiunii juridice în sine, părțile pot aduce limitări suplimentare prin contractul de fiducie
stabilind că d eși fiduciarul dobândește cu titlu de garanție2 proprietatea asupra unui imobil ca de
exemplu o clădire, constituitorul va păstra pe durata executării contractul dreptul de uz ca de
exemplu, de a locui în clădirea respectivă.
Pe cale convențională, părțil e pot aduce limitări cu privire la sfera actelor care pot fi
încheiate de fiduciar în exercitarea drepturilor transmise, altfel în lipsa oricărei restricții,
fiduciarul poate încheia acte de conservare, de administrare sau de dispoziție, fără a avea nevoie
de acordul constituitorului sau al beneficiarului, însă printr -o clauză stabilită de părți, se poate
restrânge câmpul de acțțiune al fiduciarului, acceptând încheierea actelor de conservare sau
conservare și administrare. Astfel de restricții nu trebuie s ă fie excesive, deoarece într -o astfel de
ipoteză pot duce la recalificarea contractului ca de exemplu în cazul unui contract de mandat.

1 Tripon Cătălin R. – ,,Fiducia, rezultat al interferenței celor două mari sisteme de drept : dreptul civil conti nental și
dreptul anglo -saxon. Conceptul, clasificarea, evoluția și condițiile de validitate ale f iduciei ”, articol publicat în
Revista Română de Drept Privat nr.2/ 2010, p.171.
2 Tripon Cătălin R., op.cit, p.172 .

45
Fiducia determină un alt efect esențial în patrimoniul fiduciarului1și anume despărțirea
acestuia prin crearea unei mas e patrimoniale distincte și anume masa fiduciară. Nașterea masei
fiduciare, distincte de restul patrimoniului fiduciarului este importantă din mai multe puncte de
vedere, în primul rând aceasta facilitează încheierea de către fiduciar inclusiv a actelor de
dispoziție juridică, însă bunurile dobândite în schimbul celor înstrăinate vor intra în aceeași masă
fiduciară, în al doilea rând aceasta îl ferește pe fiduciar de suportarea obligațiilor născute în
legătură cu bunurile obiect al fiduciei.
În concluzie, î n raporturile dintre constituitor și fiduciar, prin încheierea contractului de
fiducie are loc un transfer de drepturi patrimoniale în cadrul unei mase patrimoniale distincte
născută în patrimoniul fiduciarului, fiduciarul dobândind puteri depline și exclu sive care trebuie
menționate în patrimoniul fiduciarului. Dintre terții implicați în contractul de fiducie interesează
cu precădere situația creditorilor clientului care are rolul de constituitor, acești creditori nu vor
putea urmări bunurile din masa patr imonială fiduciară decât în măsura în care dețin garanții reale
asupra bunurilor fiduciare înscrise anterior constituirii fiduciei sau în situația când creanțele
acestora s -au născut în legătură cu bunurile fiduciare pe parcursul derulării contractului de
fiducie.

2. Implicații ale fiduciei în dreptul fiscal
Dincolo de transferurile de valori patrimoniale, contractul de fiducie prezintă relevanță și
din punct de vedere fiscal2, astfel Codul Fiscal conține o serie de reguli aplicabile contractului de
fiduci e fără a exista încă normele de aplicare.
În cazul contractelor de fiducie încheiate conform dispozițiilor Codului Civil, în care
constituitorul are și calitatea de beneficiar se aplică o serie de reguli precum: transferul masei
patrimoniale fiduciare de l a constituitor către fiduciar, acest transfer fiind neimpozabil, fiduciarul
va conduce o evidență contabilă separată pentru masa patrimonială fiduciară și va transmite
trimestrial către constituitor pe bază de decont veniturile și cheltuielile rezultate di n
administrarea patrimoniului conform contractului, valoarea fiscală a activelor cuprinse în masa
patrimonială fiduciară preluată de fiduciar este egală cu valoarea fiscală pe care acestea au avut –
o la constituitor și amortizarea fiscală pentru orice activ amortizabil prevăzut în masa

1 Popa Ioan, ,, Contractul de fiducie reglementat de Noul Cod Civil”, articol publicat în Revista Română de Drept
Privat nr.2/ 201, p.22.
2 Ciutacu Florin, ,, Garanțiile de executare a obligațiilor, Garanțiile pe rsonale și garanțiile reale”, Editura Themis
Cart, București, 2006.

46
patrimonială fiduciară determinându -se în conformitate cu regulile care s -ar fi aplicat la persoana
care a transferat activul, dacă transferul nu ar fi avut loc.
În cazul contractelor de fiducie1 încheiate conform dispozițiilo r Codului Civil, în care
calitatea de beneficiar o are fiduciarul sau o terță persoană, cheltuielile înregistrate din transferul
masei patrimoniale fiduciare de la constituitor către fiduciar sunt considerate cheltuieli
nedeductibile. Fără a beneficia de o reglementare expresă în Codul Civil, însă pornind de la
tradiția și practica existentă în țările în care s -a reintrodus reglementaarea fiduciei se consideră că
ar fi două aplicații esențiale ale acestui contract și anume fiducia –garanție și fiducia -gesti une.
a) Fiducia -garanție
Fiducia -garanție constă în faptul că debitorul/constituitorul unei obligații, transferă
fiduciarului care poate fi chiar însuși creditorul proprietatea unora dintre activele pentru
garantarea acestei obligații.
Bunurile din contractul de fiducie2 pot fi sume de bani, dar, de asemenea, și părți sociale,
imobile, creanțe sau mărfuri din stoc, fiduciarul având sarcina de a -l satisface pe creditor în caz
de neplată, fie prin transferul activelor din fiducie, fie prin vânzarea ace stora și remiterea către
creditor a prețului încasat din vânzare. Unul dintre avantajele pe care le aduce această instituție
este posibilitatea partajării unor active le fiduciarului, instituindu -se o segmentare a
patrimoniului în două sau mai multe mase p atrimoniale distincte.
Divizarea patrimoniului prin crearea mai multor mase patrimoniale are ca efect și
separarea creditorilor, deoarece aceștia nu vor putea urmări decât bunurile în legătură cu care s -a
născut dreptul lor de creanță. În cazul fiduciei -garanție, fiduciarul primește un bun cu titlu de
fiducie pe care îl va deține în proprietate, pentru garantarea unei datorii, bun pe care acesta
urmează să -l transfere beneficiarului menționat în cadrul contractului de fiducie la finele
perioadei contractual e.
Constituitorul (debitorul) va fi și beneficiarul fiduciei, însă transmiterea bunului de către
fiduciar la finalizarea contractului de fiducie va fi condiționată de achitarea de către debitor a
tuturor obligațiilor rezultate din contractul de credit a că rei executare s -a garantat prin instituirea
fiduciei. Neîndeplinirea acestei condiții va atrage la finalul contractului de fiducie dobândirea în
proprietate, în mod definitiv a bunului adus drept garanție de către creditorul obligației garantate
care poate să fie chiar fiduciarul, în cazul în care acesta întrunește și calitatea de creditor, sau
poate să fie un terț, în ipoteza în care creditorul este o entitate distinctă față de persoana

1 Tec Lavinia, ,,Aplicații ale fiduciei în dreptul afacerilor în lumina Noului Cod Civil, Noile Coduri ale Româ niei”,
Studii și Cercetări Juridice, Editura Uni versul Juridic, București, 2011.
2 Chirică Dan, Fiducia în Noul Cod Civil, Noile Coduri ale României, Studii și Cercetări Juridice, Editura Uni versul
Juridic, București, 2011.

47
fiduciarului, așadar creditorul obligației garantate va fi la rândul s ău beneficiar, pentru ipoteza
neachitării la scadență.
O problemă importantă care decurge din această utilizare a fiduciei cu titlu de garanție
vizează cheltuielile legate de întreținerea, impozitul și asigurarea bunurilor aduse drept garanție,
cheltuieli care pot fi reglementate în cadrul contractului de fiducie ca revenind exclusiv
constituitorului. Dacă valoarea bunului excede valoarea obligațiilor garantate1 ale debitorului, iar
acesta nu își achită datoriile, este evident că debitorul -constituitor nu v a putea fi ținut pentru mai
mult decât datorează, aspect care va determina plata unei sume de bani de către creditorul
fiduciar, după achitarea datoriilor fiduciare, reprezentând diferența dintre valoarea bunului adus
drept garanție în masa fiduciară și re spectiv valoarea obligațiilor debitorului decurgând din
contractul de credit.
b) Fiducia -gestiune2
Fiducia -gestiune include tot ceea ce nu este o fiducie -garanție și nu beneficiază de o
definiție proprie în textele de lege, fiind definită ca o operațiune care permite transferul unui bun
către fiduciar, acesta din urmă având responsabilitatea de a -l gestiona cât mai bine posibil, în
contul beneficiarului sau al constituitorului pe durata contractului de fiducie.
În esență, prin constituirea unei fiducii -gestiune, constituitorul își separă o parte a
patrimoniului în scopul de a -și asigura venituri constante pe o anumită perioadă de timp din
administrarea/gestiunea unor active excluse, cel puțin temporar, din sfera dreptului de gaj
general al creditorilor. S -a exprimat opinia potrivit căreia fiducia -gestiune se va remarca în
primul rând în domeniul investițiilor financiare, deoarece va asigura reducerea costurilor aferente
dezvoltării acestor investiții. Acest tip de contract poate fi utilizat și în domeniul im obiliar,
context în care constituitorul procedează la externalizarea gestionării unor active imobiliare către
fiduciar, prevederile contractuale pot limita activitatea fiduciarului doar la funcțiile de
administrare și conservare sau pot presupune posibilit atea valorificării acelor active.
Fiducia -gestiune va reprezenta un veritabil instrument3 de management al activelor,
având în vedere scopul final al legiuitorului de a oferi subiecților de drept civil o nouă modalitate
juridică de gestionare a drepturilor lor, fiducia poate fi utilizată și ca instrument de cooperare
între societăți comerciale, între instituții financiar -bancare sau sub forma unui cont fiduciar, care
va permite constituitorului să depună fonduri destinate unui anumit scop. Fiduciarul va put ea

1 Golub Sergiu, Fiducia și operațiunile fiduciare, Te ză de Doctorat, București, 2013.
2 Nemeș Vasile, Stănciulescu Liviu, ,,Dreptul contractelor civile și comerciale în reglementarea Noului Cod Civil”,
Editura Hamangiu, București, 2013.
3 Togan Cristina, Instrument de garanție, El emente de drept comparat, Colocviile juridice ale Băncii Naționale a
României, Ediția a VII a, 2012.

48
face toate demersurile în vederea îndeplinirii scopului pentru care a fost constituit contul fiduciar
plătind din acest cont toate spezele aferente realizării finalității.
În măsura în care desfășurarea administrării de către fiduciar ar presupune derularea unor
activități care nu sunt expres autorizate în obiectul său de activitate, acesta va putea proceda, cu
condiția menționării exprese a acestui aspect în contractul de fiducie, la contractarea de servicii
specializate pentru realizarea efectivă scopului contractului de fiducie, acest tip de delegare nu ar
contraveni caracterului intuitu personae al contractului de fiducie atâta vreme cât pe de o parte,
s-a obținut acordul constituitorului prin contract, iar pe de altă parte administrarea efectivă și
răspunderea contractuală ar reveni tot fiduciarului.
Fiind vorba despre o masa patrimonială distinctă, implicațiile sunt mari în relațiile de
afaceri având o contabilitate separată, impozitată și taxată separat, creditorii urmârind doar
activele din ma sa patrimonială fiduciară, răspunderea fiduciarului fiind limitată la acel
patrimoniu.

3. Implicații ale fiduciei în practica bancară
Având în vedere caracterul de noutate al acestei instituții în practica bancară1, pentru
asigurarea unei tranziții eficiente, colaborarea dintre instituțiile cărora le revin principalele
responsabilități în procesul de implementare este esențial.
La nivel de instituții, actorii principali în acest proces sunt Banca Națională a Români ei
(BNR), Asociația Română a Băncilor (ARB), Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice,
Uniunea Națională a Notarilor Publici din România (UNNPR), Arhiva Electronică de Garanții
Reale Mobiliare (A.E.G.R.M) și Agenția de Cadastru și Publicitate Im obiliară (ANCPI).
Această colaborare s -ar putea concretiza prin elaborarea de proiecte legislative, respectiv
prin identificarea unor proceduri standard agreate de toate instituțiile implicate. Procedurile
avute în vedere ar urma să asigure atât stabilire a unei tipologii a fiduciei și a regimului aplicabil
în mod corespunzător, cât și armonizarea reglementării actuale în materie din Codul Civil c u
prevederile legilor speciale: legea societăților comerciale, legea pieței de capital, legea
insolvenței.
Scopu l este un element determinant al contractului deoarece limitează exercitarea de către
fiduciar, a puterilor de administrare și dispoziție asupra patrimoniului fiduciar, ca atare
identificarea unei tipologii a instituției2 și a regulilor aplicabile diferite lor moduri de utilizare ale
acesteia va asigura și un control eficace asupra efectelor pe care fiducia le va produce. În ceea ce

1 Șandor Florin ,,Fiducia, instituție progresistă”, prezentare Banca Intesa San Paolo , iunie 2011, precum și articol
publicat în Caietele Juridice ale Băncii Naționale a României, anul II, nr.2, aprilie -iunie 2012.
2 Iordăchescu Eugen, Implementarea fidu ciei în practica bancară, Modalități și conlucrare instituțională, Colocviile
juridice ale Băncii Naționale a României, E diția a VII a, București, 2012.

49
privește armonizarea reglementării cu prevederile legilor speciale, este necesară armonizarea
deoarece, în caz contrar, importu l instituției nu va produce efectele scontate, existând riscul
bulversării ariilor din dreptul privat cu care fiducia va interacționa (drept societar, drept bursier
precum și procedura insolvenței). În 1987 Peugeot SA dispunea de importante disponibilități , pe
de o parte tocmai beneficiase de o majorare de capital social de aproximativ 3,5 miliarde de
franci și pe de altă parte, rentabilitatea societății era de autofinanțare superioară investițiilor din
1987. La începutul anilor, Peugeot SA se îndatorase ex trem de mult prin contractarea unui
împrumut care prevedea obligații de rambursare anticipată, dar cu plată de penalități
considerabile. În decembrie 1987, Peugeot SA, s -a descotorosit de creditul contractat în anul
1983, care avea valoare de 1 miliard de franci, durată de 8 ani și dobândă nominală de 11,5 %.
Strategia financiară a fost aceea de înlăturare a datoriei, mai degrabă decât căutarea de
produse financiare, iar Peugeot Sa, asistată de Coopers&Lybrand și JP.Morgan a utilizat tehnica
de defeasance î n conformitate cu reglementările americane în vigoare.
În esență, în lipsa unei reglementări franceze, Peugeot SA a folosit un trust cu sediul în
SUA și garantat de către Banca Morgan, în acest sens, societatea a constituit un portofoliu de
obligațiuni de stat și obligațiuni garantate de statul francez, pentru o valoare de 1.067 miliarde de
franci, în corespondență cu valorile împrumutul ui contractat. Dificultatea întâ mpinată de către
Peugeot SA era aceea a unui câmp îngust de împrumuturi eligibile pentru operațiunea de
defeasance, societatea adresându -i-se organismelor de constituire a obligațiilor garantate de către
stat, propunându -le să emită un împrumut obligatar în mod perfect corelat la fluxul de dobânzi,
principal și la termen ale datoriei grupului și doar o completare de 1 milion de franci de bonuri
de trezorerie au fost cumpărate în mod direct de pe piață pentru a -și putea asuma acoperirea
datoriei. Considerând că perioada reziduală este de 4 ani, rata dobânzii a titlurilor obligatare din
portofoli u este de 9,5% și implică un cost suplimentar de 67 milioane de franci, Banca Morgan a
ajutat Peugeot SA1 să realizeze valorea portofoliului, iar comisionul de constituire este cu mult
inferior cheltuielilor ocazionate de o licitație publică cu răscumpărar e anticipată, comisionul de
gestiune sau administrare a trust -ului fiind neglijabil.
Incidența transferului în conturi a fost transpusă de o plată suplimentară de 97 milioane
de franci, pe de o parte cheltuielile financiare de 67 milioane de franci repreze ntând diferența
între valoarea pasivului și a activului transferat și pe de altă parte 30 milioane de franci
corespunzători amortizării soldului de cheltuieli ocazionate de emisiunea împrumutului.
O astfel de aplicabilitate practică a fiduciei, poate fi în tâlnită și în dreptul românesc,
deoarece defeasance poate reprezenta o soluție viabilă în cadrul societății și a înregistrării de

1 Iordăchescu Eugen, op.cit.

50
profit. Dispozițiile Codului Civil trebuie să fie dublate de reglementări fiscale și contabile care să
indice procedura de apl icare contabilă a acestor proceduri, iar în acest caz al societății Peugeot
SA, constituitorul a eliminat din contabilitate creditul oneros pe care îl avea în contract.
Un alt exemplu este afacerea Fundy care face referire la o operațiune de ,,înghețare
extrateritorială ” realizată de persoane fizice rezidente în Canada cu privire la acțiunile pe care le
dețineau într -o societate privată rezidentă în Canada, astfel acele persoane fizice aveau calitatea
de acționari într -o societate pe acțiuni de drept canad ian (S.A.), cu sediul în Ontario.
În 1998, persoanele fizice încheiau două contracte de fiducie distincte în vederea
administrării drepturilor sale în calitate de acționari în S.A., inclusiv dreptul de dispoziție asupra
acțiunilor și a beneficiilor cuvenit e ca urmare a participării lor la capitalul social al S.A.
Fiduciarul era o societate comercială cu sediul în Barbados, fiind supusă regimului juridic
din Barbados cunoscut ca fiind un teritoriu de optimizare fiscală, în care beneficiarii celor două
fiduci i erau tot cei doi co nstituitori, persoanele fizice. La momentul constituirii fiduciilor,
valoarea totală de tranzacționare a acțiunilor pe care cele două persoane fizice le dețineau în
cadrul capitalului social al S.A. era de 50 de milioane de dolari. Doi ani mai târziu, în anul 2000,
fiduciarul vânduse acțiunile pe care le deținea în administrare, acțiuni ce aparțineau capitalului
social al societății canadiene, în care această tranzacționare a acțiunilor a determinat un câștig de
capital în valoare de 45 0 de milioane de dolari, din care suma de 152 de milioane de dolari a fost
reținută de către statul canadian drept impozit reținut la sursă.
Fiduciarul1 a solicitat returnarea sumei reținute cu titlu de impozit, invocând exonerarea
prevăzută la paragraful 4 al articolului XIV din Convenția Fiscală între Canada și Barbados, care
are drept efect limitarea puterii de impozitare a câștigurilor provenite din înstrăinarea anumitor
bunuri din statul contractant, unde cedentul era rezident. Datorită faptului că fid uciarul avea
rezidența în Barbados, se considera că fiduciile aveau și ele rezidența în Barbados, adică nimic
nu justifica reținerea impozitului în Canada. Agenția de Venit din Canada (echivalentul
Administrației Finanțelor Publice din România), considera că fiduciile erau de drept rezidente în
Canada, iar în opinia sa, impozitul reținut era datorat, deoarece ,,fiduciarul din Barbados era doar
o marionetă”, rolul său fiind unul limitat la semnarea documentelor, fără a dispune de o putere
de decizie. Benefi ciarii erau cei care luau toate deciziile în cadrul fiduciei, constituitorii
stabilindu -și fiduciarul în Barbados doar pentru a evita aplicarea impozitului.

1 Iordăchescu Eugen, op.cit.

51
STUDIU DE CAZ
CONTRACTUL DE FIDUCIE

La data de 12.05.2016 s -au prezentat la sediu l Biroului Notarial Individual de pe
bld.Mamaia, Cosmin Mihai, persoană fizică, domiciliat în municipiul Constanta, bld.Tomis,
nr.101, județul Constanța, posesor al cărții de identitate seria KZ, nr 158369 eliberată la data de
16.05.2013 de SPCLEP Constanț a CNP 1720512131415 în calitate de constituitor și
SC.Danuscris SRL cu sediul în municipiul Constanța, bld.Aurel Vlaicu, înmatriculată la
Registrul Comerțului sub nr. J14/1159/2007 CUI 3524281 reprezentată prin administrator Călin
Bogdan, domiciliat în mun icipiul Constanța, str.Dragoslavelor, nr.14, județul Constanța, posesor
al cărții de identitate seria KT, nr.352746, eliberată la data de 18.03.2014 de SPCLEP Constanța
CNP 1800314121132 în calitate de fiduciar care au solicitat notarului public încheiere a unui
contract de fiducie având ca obiect imobilul, teren intravilan situat în Orș.Năvodari, intabulat în
cartea funciară numărul 224456 și număr cadastral 24456 în suprafață de 896 mp, proprietatea
lui Cosmin Mihai în vederea edificării pe acest teren de SC.Danuscris Srl reprezentată prin
administratorul său Călin Bogdan a unei construcții cu regim de înălțime demisol+parter+6 etaje.
Părțile au convenit încheierea contractuală de fiducie pe perioada edificării și finalizării
construcției dar nu pe o perio adă mai mare de 5 ani de la data autentificării contractului de
fiducie, convenind că fiduciarul va edifica construcția pe cheltuiala sa proprie punând la
dispoziție sume de bani, forță de muncă, materialele necesare realizării construcției precum și
obțin erea tuturor înscrisurilor necesare edificării construcției.
Fiduciarul are obligația de a realiza toate branșamentele la rețelele de utilități (racordarea
la rețeaua centrală de electricitate, obținerea avizului de amplasament) aferente acelei construcții,
dezmembrarea și partajarea terenului și construcției.
Atât constituitorul cât și fiduciarul au convenit că remunerația fiduciarului o va constitui
preluarea subsolului, demisolului, parterul clădirii precum și etajelor 1, 2, 3 din construcția ce
urmează a fi edificată de acesta, urmând să -i revină constituitorului etajele 4,5,6 din construcția
edificată.
Clauzele de loialitate și confidențialitate precum și condițiile negociate de părți cum ar
fi obligația folosirii întregii capacități de munc ă în interesul unei cât mai bune administrări a
masei patrimoniale fiduciare, obligația păstrării confidențialității datelor, informațiilor și
documentelor referitoare la activitatea societății sunt menționate în contract având un caracter
obligatoriu pen tru ambele părți.

52
Pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor prevăzute în
prezentul contract părțile răspund potrivit legii, răspunderea fiduciarului fiind angajată în cazul
nerespectării prevederilor legale și ale prezentului contract, răspunzând totodată civil pentru
daunele produse masei patrimoniale fiduciare prin orice act al său contrar intereselor acesteia,
prin acte de gestiune imprudentă, prin utilizarea abuzivă sau neglijentă a fondurilor dacă acestea
nu constituie in fracțiuni.
Nici una dintre părțile contractante nu răspund e de neexecutarea în termen și de
executarea în mod necorespunzător total sau parțial a oricărei obligații care îi revine, în baza
prezentului contract, dacă această executare sau neexecutare necore spunzătoare a obligației
respective a fost cauzată de forța majoră așa cum legea prevede.
Partea care invocă forța majoră este obligată să notifice în scris celeilalte părți în termen
de 72 de ore producerea evenimentului și să ia toate măsurile posibile î n vederea limitării
consecințelor sale.
Prezentul contract este adaptat corespunzător reglementărilor legale ulterioare încheierii
acestuia, care îi sunt aplicabile, iar prevederile prezentului contract pot fi modificate de părți
după o prealabilă notifica re în scris printr -un act adițional încheiat în formă autentică de notarul
public.
Încetarea acestui contract poate avea loc dacă părțile convin ca efectele contractului să
înceteze în u na sau mai multe din situațiile : prin expirarea perioadei pentru care a fost încheiat
dacă părțile nu l -au renegociat în vederea prelungirii lui, prin acordul de voință al părților cu
acordul beneficiarului, prin decesul, insolvabilitatea sau lichidarea fiduciarului, sau prin orice
altă cauză prevăzută de lege.
Părțile contr actante au convenit ca toate neîntelegile privind validitatea prezentului
contract sau rezultate din interpretarea, executarea sau încetarea acesuia să fie rezolvate pe cale
amiabilă iar în cazul în care rezolvarea litigiilor nu este posibilă pe cale amiab ilă, părțile se vor
adresa instanțelor judecătorești competente.
Prevederile prezentului contract se completează cu dispozițiile Codului Civil aplicabile,
iar prezentul contract intră în vigoare astăzi la data semnării lui de părți și se înregistrează de
către fiduciar în termen de 30 de zile de la data autentificării.
Constituitorul și fiduciarul semnează prezentul contract, onorariul de 1.864 de lei din
care 298 de lei TVA al acestui contract fiind achitat de fiduciar după cum părțile au convenit
fiind achitat cu chitanța 2664/2016 .
În concluzie, în raporturile dintre constituitor și fiduciar, prin încheierea contractului de
fiducie are loc un transfer de drepturi patrimoniale în cadrul unei mase patrimoniale distincte

53
născută în patrimoniul fiduciarului, fiduciarul dobândind puteri depline și exclusive care trebuie
menționate în patrimoniul fiduciarului.
Dintre terții implicați în contractul de fiducie interesează cu precădere situația
creditorilor clientului care are rolul de constituitor, acești credit ori nu vor putea urmări bunurile
din masa patrimonială fiduciară decât în măsura în care dețin garanții reale asupra bunurilor
fiduciare înscrise anterior constituirii fiduciei sau în situația când creanțele acestora s -au născut
în legătură cu bunurile fid uciare pe parcursul derulării contractului de fiducie .
Analizând această speță concluzionăm că , fiducia este un contract numit care trebuie
asumat de către părți bazându -se pe calitățile personale și încrederea pe care fiduciarul o emană,
un contract sinal agmatic cu titlu oneros, comutativ, solemn și generator de drepturi de creanță cu
o executare succesivă .

54
CONCLUZII FINALE

Ca opinie personală, consider că noua reglementare a fiduciei în dreptul românesc era
necesară și benefică, fiind în primul rând o dovadă a evoluției dreptului, precum și un prim efort
de a găsi o alternativă la situațiile apărute în practică. Recepția instituției fiduciei în dreptul
românesc reprezintă un răspuns final al legiuitorului cu privire la n oile realități juridice și
economice globale. Măsura noilor reglementări o va reprezenta însă aplicarea acestora în
practică, respectiv recepția acestora din partea subiecților de drept.
După cum am prezentat și în prezentul studiu, reglementarea instituți ei fiduciei din Noul
Cod Civil, are unele prevederi limitative, iar altele interpretabile care pot frân a dezvoltarea
acestei instuții. Un alt element definitoriu în cadrul acestui proces îl reprezintă adaptarea
legislației subsecvente, cu accent pe dreptul fiscal și legislația contabilă care trebuie să ofere
răspunsuri clare cu privire la regulile de impozitare și respectiv de evidențiere contabilă a masei
patrimoniale fiduciare.
Fiducia reprezintă un avantaj, și anume că ar putea fi o soluție practică de u rmat în locul
asocierii sau constituirii unei societăți comerciale de sine -stătătoare care ar implica costuri
suplimentare, dar și un dezavantaj cum ar fi condiția încheierii unui act notarial, formalitatea
înregistrării la organul fiscal competent și la A rhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sau
Cartea Funciară.
Consacrarea fiduciei în actuala legislație civilă reprezintă un răspuns al legiuitorului la
noile realități economice și juridice, însă marea provocare a noilor reglementări o va reprezenta
punerea în aplicare a acestora respectiv recepția din partea subiecților de drept, a noii instituții de
drept civil și deși în practică este posibil să se înregistreze și dezavantaje în legătură cu
introducerea și aplicarea instituției fiduciei, în genera l apariția acestei noi instituții de drept nu
poate decât să reprezinte un real câștig pentru toți jucătorii mediului de afaceri în special pentru
instituțiile bancare, înregistrându -se astfel un progres economic și social, instituția în sine fiind o
instituție progresistă. Punând în balanță avantajele și dezavantajele acestei instituții, apreciem că
fiducia reprezintă o bună oportunitate de afaceri.
În concluzie, fiducia are un regim juridic special care trebuie determinat atât prin
raportare la prevederil e relative la patrimoniu cât și în relația cu dispozițiile aplicabile
administrării bunurilor altuia. Atât regimul civil cât și cel fiscal nu pot fi contemplate ignorând
patrimoniul și administrarea bunurilor altuia.

55

Anexa 1 Cerere privind urmărirea bu nurilor din masa patrimonială fiduciară

DOMNULE EXECUTOR

Subsemnatul/subsemnata ………., domiciliat/domiciliată în……………….., în calitate de
creditor,
sau
SC………., cu sediul în………., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului………… sub
nr………, CUI………., prin reprezentant…….., în calitate de creditor.
Solicit/solicităm executarea silită a debitorului/debitoarei ……………….
domiciliat/domiciliată în/cu sediul în …………….., în baza ti tlului executoriu constând în sentința
civilă/decizia civilă/contract nr……………., obiectul executării silite constând în ………….
De asemenea, solicit/ăm ca executarea să se facă astfel………../pe toate căile permise de
lege.

Data Semnătura

DOMNULUI/DOAMNEI EXECUTOR…………….
Birou Executor Judecătoresc……………………………………………….

56
Anexa 2 Cerere privind înlocuirea fiduciarului

DOMNULE PREȘEDINTE,

Subsemnatul ……………., domiciliat în ……….., str. ………… nr. ……, bloc ……, scară …..,
etaj …., apart. ….., sector/județ ……….., CNP……… prin mandatar ………, cu procură specială nr.
…….., autentificată de B iroul Notarului Public …………………….., la data de ……………., domiciliat
în ……….., str. …………. nr. ……, bloc ……, scară ….., etaj …., apart. ….., sector/județ ………….. .
sau
Subscrisa S.C. ….., cu sediul în ……., str. …….. nr. ……, bloc ……, scară ….., etaj …., apart.
….., sector/județ …….., cod unic de înregistrare ……, număr de ordine în registrul comerțului
…./……/…., reprezentată prin avocat .. ……………., cu sediul profesional în …, str. …. nr. ……, bloc
……, scară ….., etaj …., apart. ….., sector/județ ….., chem/chemăm în judecată pe
pârâtul/pârâta ……… cu domiciliul/sediul în ………, str. ……. nr. ……, blo c ……, scară ….., etaj ….,
apart. ….., sector/județ ………., cod unic de înregistrare ……………., atribut fiscal ……, număr de
ordine în registrul comerțului ………../………./………., reprezentată de ………., pentru ca pr in
hotărârea ce veți pronunța să dispuneți înlocuirea pârâtului/pârâtei, care are calitate de
fiduciar în contractul autentificat sub nr………… din data de ………… de BNP……………, cu
……….. domiciliat/cu sediul în …….., str. .. ….. nr. …….., bloc ……, scară ….., etaj …., apart. …..,
sector/județ ……………. , cod unic de înregistrare …………, număr de ordine în registrul
comerțului …./……/…., având acordul acestuia de principiu .
Vă solicităm de asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 447 Cod procedură civilă,
să obligați pârâta să ne plătească cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces.
MOTIVELE PREZENTEI ACȚIUNI:

ÎN FAPT:
La data de……… am încheiat un contract de fiducie autentificat sub nr……. din data de
……. de către BNP…………….. Conform clauzelor contractului pârâtul/pârâta avea următoarele
obligații……..
Deși trebuia să acționeze cu bună -credință și să nu pună în pericol valoarea bunurilor
încredințate, pârâtul/pârâta a ……….
În această situație, ne -am întâlnit în vederea concilierii și am solicitat pârâtului/pârâtei să
își reconsidere modul în care acționează și să respecte obligațiile ce -i revin prin contract însă

57
acesta/aceasta a con siderat că și -a îndeplinit obligațiile sale și a acționat ca un adevărat
proprietar.
Din această cauză am considerat necesar să introducem prezenta acțiune și am obținut
acordul de principiu al …….., ca posibil viitor fiduciar.
Pentru toate cele de mai sus vă rugăm să admiteți acțiunea, să dispuneți înlocuirea
fiduciarului………. cu………….și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de
acest proces.
ÎN DREPT:
Ne întemeiem prezenta pe dispozițiile art. 788 Cod civil, art. 447 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii înțelegem să ne folosim de proba cu înscrisuri, proba testimonială
cu …. martori, expertiză tehnică …………., privind …………….,
Propunem ca martori spre a fi audiați pe:
1. ……….. ., domiciliat în ……………, str. ……………….. nr. …, bloc …, scară .., etaj …., apart.
….., sector/județ ……….;
2. …………, domiciliat în ……, str. ………… nr. …, bloc …, scară .., etaj …., apart. …..,
sector /județ
Solicităm de asemenea să dispuneți citarea pârâtei la interogatoriu.
Depunem prezenta acțiune în două exemplare, dintre care un exemplar pentru instanță și
celălalt pentru comunicare pârâtei.
ANEXĂM:
1. ………………………….
2. ………. …………………
3. Procura specială nr. ………, autentificată de BNP……………… la data de ……………. .
4. Împuternicirea și contractul de asistență juridică nr. ….. .
5. Taxa de timbru judiciar și timbru judiciar .
SEMNĂTURA

DOMNULUI PREȘEDINTE AL ……………………

58

BIBLIOGRAFIE
Cărți:
 Codul civil comentat si adnotat.
 Berdah Alain – ,,La fiducie”, Editura Gilletta, Nisa, 2010.
 Beraudo Jean -Paul – ,,Les trusts anglo -saxons et le droit francais”, LGDJ, Paris, 1992.
 Ciutacu Florin – ,,Garanțiile de executare a obligațiilor, Garanțiile personale și Garanțiile
reale ”, Editura Themis Cart, București, 2006.
 Moreanu Daniel, Fiducia și Trust -ul, Colecția Praxis, Editura C.H.Beck.
 Nemeș Vasile și Stănciulescu Liviu – ,,Dre ptul contractelor civile și comerciale în
reglementarea Noului Cod Civil”, Editura Hamangiu, București, 2013.
 Pop Liviu, Tratat de drept civil. Obligațiile. Volum II. Contractul, Editura Universul
Juridic, București, 2009.
 Tec Lavinia – ,,Aplicații ale fiduciei în dreptul afacerilor în lumina Noului Cod Civil –
Noile Coduri ale României”, Studii și Cercetări Juridice, Editura UJ, București, 2011.
 Ungureanu Ovidiu, Munteanu Cornelia, Tratat de Drept Civil.Bunurile.Drepturile reale
principale, Editura.Hama ngiu, București, 2008.
 Stanciu Dan Cărpenaru, Drept Comercial român, Ediția a VI -a, Editura Universul Juridic,
București, 2007.

Legi, Dicționare și Coduri:
 Legea nr.51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, cu modificările și
complet ările ulterioare.
 Dicționar Explicativ al Limbii Române, Editura Universul Enciclopedic, București, 2009
 Noul Cod Civil, Editura Universul Juridic, București, 2013.
 Codul Fiscal, Editura Universul Juridic, București, 2013.
 Codul Civil Francez, titlul XIV – “Despre Fiducie ”, 2011 , publicat pe site -ul
www.legifrance.gouv.fr .

Articole și publicații :
 Popa Ioan – ,,Contractul de fiducie reglementat de Noul Cod Civil”, articol publicat în
Revista Română de Drept Priva t nr.2/ 2011.
 Remy Philippe – ,,National report for France”, articol publicat în “ Principles of european
trust law ”, Kluwer Law International, 1999.

59
 Șandor Florin – ,,Fiducia – instituție progresistă ”, prezentare Banca Intesa San Paolo ,
iunie 2011, precum și articol publicat în Caietele Juridice ale Băncii Naționale a
României, anul II, nr.2, aprilie -iunie 2012.
 Tripon Cătălin – ,,Fiducia – rezultat al interferenței celor două mari sisteme de drept :
dreptul civil continental și dreptul anglo -saxon. Conceptul, clasificarea, evoluția și
condițiile de validitate ale fiduciei”, articol publicat în Revista Română de Drept Privat
nr.2/2010.
 Vauplane Hubert de – ,,La fiducie avant la fiducie: le cas du droit bancaire et financier ”,
articol publicat în La Semaine Juridique Entreprise et Affaires nr.36 /2007.