Institutia Bancara

Introducere

Prezenta lucrare, își propune sa prezinte instituția bancara, activitatea de creditare a doua banci din Romania, precum si studierea avantajelor si dezavantajelor creditului ipotecar prin comparație, la banca Transilvania si Raiffeisen Bank.

Demersul lucrarii este atât unul teoretic , urmărind reliefarea si clasificarea unor concepte economice, căt si unul practic, reliefand activitătile bancare, ofertele de creditare și analiza dosarelor de credit la Banca Transilvania si Raiffeisen Bank.

Capitolul 1 este dedicat definirii conceptului de banca. Clasificarea băncilor, organizarea si funcționarea, precum si evoluția sistemului bancar romanesc sunt si acestea câteva aspecte pe care capitolui 1 le subliniază, scoțând in evidenta importanța acestor termeni pentru economia nationala.

In capitolul 2, am prezentat si comentat pricipiile activității de creditare. Prețul creditului, dobânda, este prezentat si dezbătut pe larg si aceasta, alături de clasificarea creditelor.

Capitolul 3 este ce mai complex, aici gasindu-se si studiul de caz. Datorită acestui studiu efectuat prin comparatie , acest capitol devine un jurnal al prezentării si analizarii ofertelor de credit , cu avantajele si dezavantajele lor.

In capitolul 4 ne ocupăm de evolutia celor doua banci, Banca Transilvania si Raiffeisen Bank, in sistemul bancar romanesc, evenimente importante din activitatea lor fiind prezentate in mod succint.

In concluziile finale , am reluat si subliniat aspectele principale puse si discutate in lucrare, reliefând cu acesată ocazie cele mai importante idei la care am ajuns in urma cerecetarii intreprinse.

Inainte de a analiza problematica lucrarii, sunt necesare câteva consideratii generale cu privire la conceptul de ’banca’, activitatea de creditare si managementul acestora.

Plasarea discutiei privitoare la management nu este una intâmplătoare, intrucât conceptul de management este organic legat de orice fel de activitate infâptuta in echipa. Cum activitatea de creditare presupune existenta a cel putin doi oameni care să analizeze dosarul de credit, precum si o buna organizare a procesului de creditare, am ales acest concept de managemnt ca titlu al lucrarii de fata.

CAPITOLUL I.

ISTITUȚIA BANCARA : DEFINIRE ȘI FUNCȚIONARE

CARACTERISTICI GENERALE

1.1.1 BANCA – CONCEPT SI FUNCȚII

Definiție

Banca este institutia care mobilizeaza mijloacele bănești disponibile, finanțeaza și creditează persoanele fizice si juridice, organizeaza si efectueaza deconturile și plățile și incadrul economiei naționale si in relațiile cu celelate state, cu scopul de a obține profit.

Funcții:

1). Funcția de depozit, care constă in :

– efectuarea de operațiuni de depozit la vedere si la termen, constând in atragerea resurselor bănești de la persoanele fizice si juridice, in vederea păstrării si fructificării lor .

– efectuarea de operațiuni de depozitare si trezorerie pentru obținerea de valori aflate in proprietatea persoanelor fizice si juridice.

2). Funcția de investiții presupune:

– acordarea de credite in lei si valuta persoanelor fizice si juridice din târa si din străinătate;

– participarea ca acționar la înființarea de instituiri bancare sau nebancare din târa si din străinătate;

– achiziții de active financiare in nume propriu.

3). Funcția comercială are in vedere :

– realizarea de încasări si plati, in valuta si in lei, generate de activitatea de import, export, preamări servicii, turism, operații cu caracter financiar si alte operații legate de încasări si plati intre persoanele fizice si juridice din tare si din străinătate;

– cumpărarea si vânzarea, in târa si in străinătate , de valuta, efecte de comerț, exprimate in lei si valuta;

– efectuarea operațiilor de schimb valutar;

– participarea la tranzacțiile externe , de plati si credit;

– ci,paradea si vânzarea, in târa si in străinătate, de aur si metale prețioase;

– prestarea de servicii bancare, expertize tehnice, economice si financiare, consultanta;

organizarea lansării de obligațiuni

1.12. REDEFINIREA ROLULUI ȘI FUNCȚIILOR BĂNCILOR

Evoluțiile piețelor financiar-monetare caracterizate prin procesul globalizării economiei și integrări zonale, accentuarea concurenței în domeniul financiar-bancar, au condus la apariția fenomenului de dereglementare bancară.

Definiție: Dereglementarea reprezintă procesul prin care Bancă națională nu mai intervine direct în activitatea băncilor comerciale – prin stabilirea plafoanelor de dobânzi- ci, indirect – prin implementarea unor decizii de politică monetară pentru a corecta anumite polici și strategii ale băncilor.

Dereglementarea are loc în două sensuri:

1. Bancă Națională își păstrează funcția de supraveghere și aprtial cea de reglementare( datorită impactului pe care instabilitatea unei bănci îl are asupra mediului economic- cu cât bancă este mai mare cu atât efectul domino are o amplitudine mai ridicată).

2. Apariția necesității că băncile comerciale să-și elaboreze proriile reglementări interne, fapt ce transferă responsabilitatea asupra conducerii acționariatului băncii la nivelul managerilor acesteia.

Rolul și funcțiile sistemului bancar în contextul actual s-au nuanțat prin redefinirea caracteristicilor fundamentale ale băncilor.

– Intermediari în economie;

– Creatoare de bani pe calea creditului;

– Producători de inform,atie financiară;

– Investitori masivi în tehnologia informațională;

– Principalele instituții prin care este pusă în practică politică monetară.

1.1.3 CRITERII DE CLASIFICARE A BĂNCILOR

1) Tipuri de bănci după forma de proprietate

În funcție de formă de propietate se pot delimita următoarele tipuri de bănci:

Băncile private

Capitolul acestor bănci aparține unei persoane sau unui grup de persoane. Sunt primele forme de bănci care au funcitonat sub forma

Principala forma pe care o îmbrăca băncile private este una de scocietate pe acțiuni al cărei capital este împărțit într-un număr mare de părți cu o anumită valore nominală, numite acțiuni. Influența asupra managementului băncii se manifestă în planul adunării acționarilor și depinde de numărul și valora acțiunilor posedate. Repartizarea profitului se faace în funcție de numărul de acțiuni posedate de fiecare acționar.

Deciziile privind alegerea administratorului și cenzorilor, aprobarea sau nu a bilanțului, fixarea dividentelor, mărimea capitalului, fuziunea, majorarea capitalulul, se iau de către Adunările Generale ordinare și extraordinare ăla acționarilor.

Banctile de Stat

Au că trăsătura definitorie posedarea întregului capital de către statul pe teritoriul căruia se află.

Băncile mixte

Funcționează sub forma unor societăți pe acțiuni, in care statul este unul din acționari. Caracteristicile acestui tip de bănci depind de ponderea acțiunilor deținute de stat.

2) Tipuri de bănci după apartenența naționala

In funcție de apartenența naționala a băncii, delimitam următoarele tipuri de bănci:

Bănci autohtone – a căror caracteristica consta in faptul ca, capitalul aparține persoanelor fizice sau juridice din statul unde aceasta funcționează

Bănci multinaționale – din aceasta categorie fac parte Organismele Financiare si Monetare internaționale care au ca trăsături comune următoarele elemente:

– Capitalul este construit prin subscriere Băncilor Centrale din tăriile membre;

– Managementul este asigurat de guvernatorii țarilor membre;

– Acorda asistenta si credite țarilor membre

– Supraveghează funcționarea piețelor financiar-bancare internaționale.

Bănci mixte – sunt constituite prin aportul de capital a doi sau

mai multi parteneri din tari diferite, se supun legislației din țara in care iși au sediul

– Veniturile băncii se împart intre parteneri in funcție de contribuția fiecăruia la constituirea capitalului băncii . Structura activelor si pasivelor sunt opțiuni ale băncii mixte, respectiv rezultatul înțelegerii intre parteneri;

– Activitatea băncii este supravegheată de Banca Centrala a țarii pe teritoriul carie iși are sediul;

– Funcționează sub forma societăților pe acțiuni.

3) Tipuri de bănci in funcție de rolul pe care il au in sistemul bancar national

Băncile Centrale – sunt instituții guvernamentale care asigura funcționarea si supravegherea sistemului bancar la nivel national prin puterile si responsabilitățile dobândite prin actul lor de înființare.

Băncile ipotecare care acorda împrumuturi pe termen lung si locuințe garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile (construcții, terenuri).

Bănci trusty- care se ocupa cu forfetarea creanțelor pe care le transforma in bani. Operațiunea consta in vânzarea unei creanțe de către creditor asupra unui debitor, vânzare care i se face băncii trusty, aceasta urmând debitorul pentru recuperarea creanțelor, operațiune pentru care se In funcție de rolul pe care il joaca in sistemul bancar national, băncile îmbrăca următoarele încasează un comision

Bănci specializate – acorda credite pe termen mijlociu si lung in ramurile pentru care aceasta este specializată: agricultura, minerit, industrie, banca procurându-și fondurile prin depozite pe termen lung.

Bănci off-shore bănci care exista in anumite zone „zone libere” (Luxemburg, singapore, Hong-Kong) si realizează numai operațiuni cu nerezidenți , menținând in anonimat identitatea clienților.)

1.2 ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA BĂNCILOR

Pe plan organizatoric, conducerea, administrarea si controlul sunt la fel ca si la societățile pe acțiuni, băncile dispun de for suprem de conducere ( aga), de structuri care ii asigura gestiunea curenta( Președinte, Consiliu de Administrație, comitet de direcție), de organe proprii de control ( comisie de cenzori si controlul intern al băncii).

Funcțional, spre deosebire de societățile comerciale, total independente in elaborarea propriului management, băncile sunt obligate sa puna in activitatea lor reglementările emise de BNR pentru aplicarea politicii monetare, de credit, valutare,de plati, de asigurare a prudenței bancare si de supravegherea a societăților bancare.

– Societățile bancare sunt obligate sa obțină din partea BNR autorizația

de funcționare,ele iși constituie fonduri specifice, păstrează rezerve obligatorii la BNR si respecta normele stricte de garantare a solvabilității, nu pot fi constituite sub forma de societăți cu răspundere limitată, capital social trebuie sa fie vărsat integral numai sub forma băneasca la momentul subscrierii.

– acțiunile emise de societățile bancare pot fi numai nominative.

Pentru desfășurarea activității curente, băncile comerciale iși deschid filiale , sucursale si agenții in teritoriu cu respectarea acelorași proceduri:

– Filialele sunt considerate persoane juridice, iar sucursalele sunt considerate prezente ale societăților bancare;

– sucursala încheie contracte cu terțe persoane in numele băncii, in calitate de mandatar, sau in nume propriu, in calitate comisio

1.3 SISTEMUL BANCAR IN ROMANIA

1.3.1 EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR ROMANESC

Sistemul bancar reprezintă ansamblul de bănci diferit organizat in jurul si sub conducerea băncii centrale in vederea coordonării operațiunilor de scont si re- scont de credite, de plasamente si de administrare a depozitelor bancare.

Sistemul bancar include banca centrala, toate băncile comerciale, băncile de afaceri, de depozit, de credit, industriale, agricole si alte instituiri de credit existente într-o țara diferențiate prin atribuțiile si particularitățile funcționarilor lor prin prerogativele conferite prin lege.

Sistemul bancar in România s-a constituit odată cu înființare BNR (1880). Apoi au apărut bănci mari si mijlocii având capitaluri importante si posibilități de obținere a creditelor, atât la BNR cat si la mari bănci din străinătate.

In perioada interbelica, sistemul bancr s-a dezvoltat ca urmare a pătrunderii capitalului strain. Au apărut astfel Banca Italo-Romana, Anglo-Romana, Franco-Romana, etc.

După a-II-lea razboi mondial au apărut bănci cu capital de stat care au mobilizau mijloacele bănești disponibile din economia naționala si le dirijau sub forma de credite in sectoarele economice la care erau arondate.

Structura sistemului bancar romanesc înainte de 1990 era in mare parte similar cu cea a celorlalte economii din Europa centrala si de Est, totuși in anumite privințe era mai rigida si a avut un rol pasiv in economie. Sistemul bancar romanesc dinaintea de reforma consta din BNR, care juca rolul atât de banca centrala car de comercială si din băncile specializate pentru investiții, comerț exterior, agricultura si economii.

După 1990 sistemul bancar este considerat ca fiind cel mai fragil mecanism al unei economii, in sensul ca resimte cel mai puternic șocurile induse in economie. Sistemul bancar romanesc, desi afectat de falimentul câtorva bănci privata , s-a dovedit a avea cea mai buna evoluție. Reforma sistemului bancar romanesc a început in 1991 prin crearea unui sistem pe doua nivele, in care Banca naționala iși pierde caracterul de banca comercială( prin desprinderea din BNR a BCR) si , domeniul se deschide noilor operatori bancari.In perioada scursa din 1990,in pofida unor sincope ale câtorva bănci, receptate negativ de către populație, sistemul bancar romanesc este viril mai stabil si mai bine reglementat decât restul economiei in ansamblul prin : prezenta unor bănci străine alături de băncile cu capital mixt roman-strain, cerințe de capital minim stabil la BNR, crearea Bursei de Valori, reglementari nebancare, cumpărarea pachetelor de acțiuni ce depășesc 5% din capital; asigurarea depozitelor populației la bănci , cerințe de rezerve minime obligatorii,constituirea fondului de rezerva si a provizioaelor specifice de risc deductibile fiscal, înființarea sistemului de conturi interbancare prin intermediul Casei de Compensație reglementari in domeniul valutar.

Dubiile care au planat asupra modalității de acordare a creditelor de către băncile comerciale au dus la perfecționarea normelor de creditare a societăților bancare la scăderea riscului general de creditare in sistemul bancar si la apariția unor fonduri specializate de garantare a creditelor. Ca urmare a socului resimțit de industria bancara româneasca in urma dificultăților majore întâmpinate de unele bănci cauzate si de retragerile masive ale depozitelor populației, Banca Naționala a instituit Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, apariția Legii nr.83/1997 privind privatizarea societăților comerciale bancare la care Statul este acționar. Prin intrarea in vigoare a Legii nr.58/1998 – legea bancara si a Legii nr.101/1998 privind statutul Băncii Nationale a României, cadrul legal privind autorizarea, reglementarea si supravegherea preraționala a băncilor a fost lărgit si îmbunătățit. Începând cu luna ianuarie 1998 realizarea obiectivelor de supraveghere a fost facilitat de introducerea noului plan de conturi pentru sistemul bancar 1998-1999 privatizarea primelor doua bănci cu capital majoritar de stat, prin achizitoarea pachetului majoritar dec atre investitorii străini. Crearea AVAB constituie premisele reducerii substanțiale a volumului creditului restant din bilanțul băncilor, prin preluarea de către AVAB a unui Volum important de credite neperformante. Si după crearea sistemului pe doua nivele si deschiderea domeniului noilor operatori, băncile specializate rămase nu au fost reconfigurate, iar sistemul bancar romanesc a fost dominat pana in 1999 de cele cinci bănci de stat care inițial aveau o poziție de monopol in sectoarele respective.

Printre carențele sistemului bancar romanesc se numărau:

– Restructurarea inadecvata a băncilor comerciale romanești;

– Lipsa unei culturi adecvate in domeniu atât in rândul populației cat si a personalului bancar;

– Creditele neperformante si legislația in curs de formare;

– Conducerea corporatistă in formare la nivelul întregii economii.

Char daca bilanțul băncilor p[are sănătos in termenii contabili aceasta este in parte pentru ca băncile au fost reținute in extinderea creditului, alergând sa se concentreze mai curând pe venituri din comision, decât pe cel din rata dobânzii.

Menținerea distorsiunile in sectorul real, fluctuațiilor ratelor dobânzilor , ale cursorului de schimb al monedei nationale, precum si ale prețurilor de consum și-au pus amprenta asupra sectorului bancar, influențând negativ performantele financiare ale băncilor si indicatorii de prudenta bancara in sensu creșterii ponderii veniturilor nerealizate din dobânzi si din influente de curs valutar in totalul profitului brut.

Evoluția de ansamblu a sistemului bancar nu poate fi detașată de situația generală a economiei nationale care s-a confruntat cu disfuncționalități majore atât la nivel microeconomic, cat si macroeconomic.

Sistemul bancar romanesc a cunoscut dezvoltare cantitativă spectaculoasa in ultimul deceniu, de la sistem bancar excesiv centralizat , cu majoritatea funciitor bancare concentrate in operațiunile BNR si a câtorva bănci specializate, către un sistem bancar adaptat la cerințele economiei de piața,.

Începând cu anul 2000 apar primele realizări in sistemul bancar:

– Continuarea procesului de restructurare si privatizare;

– Creșterea calității serviciilor prestate si educarea populației;

– Stimularea atragerii economiilor agenților economici si populației in sistemul bacanr;

– Modernizarea sistemului de plati prin dezvoltare sistemului electronic de plata;

– Intensificarea operațiunilor de piața de capital;

– Dezvoltarea de instituții financiare specializate pentru activități de leasing , brokeraj, asigurări, investment banking, fonduri de investiții, fonduri de pensii.

Sistemul bancar pe doua niveluri, bazat pe principiul universității băncilor, afost creat prin adoptarea celor doua legi bancare, la 3 mai 1991(Legea privind activitatea bancara, modificată prin legea 58/1998 si Legea privin Statului Băncii nationale, modificată prin legea 161/1998).

Componența capitalului bancar in Romania in 2013 se prezinta astfel:

Figura 1.1
Componența capitalului bancar în România

Elemente pozitive în evoluția sistemului bancar:

– diversificarea produselor și serviciilor bancare;

– diversificarea instrumentelor de evidență și control;

– modemizarea sistemului de transmitere a datelor;

– modemizarea rețelei teritoriale.

Elemente negative în evoluția sistemului bancar românesc:

– insuficiența personalului calificat;

– insuficíența la nivelul întregului sistem al managerilor profesioniști de bancă;

– recesiunea economică;

– lipsa concenlrării capitalului;

– meandrele măsurilor de natură legislativă și economică care au generat

comportamente lipsite de orizont;

– neadaptarea suficientă la variatiile pieței românești;

– lipsa de discemământ în alegerea clienților;

– lipsa de orientare spre creșterea eficienței și profitului.

În cazul sincopelor manifestate de unele bănci (Dacia Felix, Columna, Banca Albina

A etc.) nu se poate decala cu siguranță ponderea cauzelor ce au determinat apariția de pierderi.

Ceea ce rămâne cert este că acolo unde au apărut situații de instabilitate (încetarea activității,( faliment, procedură de supraveghere) unul din factorii determinanți este legat de managementul respectivelor bănci.

1.3.2. FACTORI DE INFLUENȚĂ A SISTEMULUI BANCAR

Conjunctura dezvoltării sistemului bancar românesc a fost influențată de următorii

factori:

1. Factori internaționali:

– accentuarea polarizării economiei mondiale;

– dezmembrarea CAER;

– consolidarea procesului de integrare europeanã;

– globalizarea economiei mondiale;

– reorientarea fluxurílor financiare monetare;

– recesiunea economică.

2. Factori naționali:

– impactul evoluțiilor economico-sociale;

– politica bancară și reglementările B.N.R.

3. Factori .speclfci mediului bancar:

– tipul de management;

– mărimea băncii;

– nivelul de pregătire profesională;

– norme și metodologii inteme.

Capitolul II

ACTIVITATEA DE CREDITARE

2.1. PRINCIPALELE ACTIVITÅȚI DE CREDITARE

Activitatea de acordare a creditelor se bazează pe următoarele principii generale:

a) activiste de angajare si acordare a creditelor sub toate formele, precum și activiste de

asumare a unor riscuri, se bazează pe resursele proprii și atrase ale băncii.

În acest scop, este necesar ca evidența contabilă să fie structurată pe un sistem de

conturi, corespunzător, în lei și valută, de credite și disponibilități deschise diferentiat, pe

unnătoarele categorii: feluri de valută; termen scurt, mijlociu, lung; feluri de capital ale agenților economici: de stat, privat, mixt, străin sau al persoanelor fizice.

Contabilitatea externă, condusă și organizată cu ajutorul calculatorului, asigură

distribuirea zihiică a extraselor de cont bancare ale clienților, balanța soldurilor conturilor

clienților și balanța rulajelor conturilor clienților în forma stabilită de comun acord cu Direcția

Clientelă, în funcție de necesitatea de analiză, controlul și evidența acestora în materie de

disponibilitati și credite existente în conturile clienților, conturi pe care le au în administrare.

b) elementele de analiză care vor sta în toate cazurile la baza asumării de către bancă a

unor angajamente sunt următoarele:

încadrarea în strategia generală a băncii 1 această strategie generală a băncii vizează atât

menținerea pe linia politicii monetare a BNR cât și obținerea unui profit cât mai mare, evitarea

riscurilor, gestionarea cât mai eficientă a resurselor băncii;

situația concretă a fiecărui client : se vor urmări lichidarea, bonitatea, solvabilitatea,

responsabilitatea activității desfășurate, precum și poziția pe piață a fiecărui agent economic;

activitatea de asumate de angajamente și de derulare a operațiunilor de creditare, va fi treptat, pe mãsura posibilităților, descentralizată in sensul aprecierii serviciilor de clientela din punct de vedere al localizãrii teritoriale.

În acest scop, dată flind tendința generală de descentralizare a activității economice se

vor urmări deschiderea cât mai rapidă de sucursale, în toate reședințele de județ și in marile orașe industriale.

în toate cazurile, se va urmări corelarea directă, generală a posibilităților de refinanțare exixtente in momentul respectiv;

atenție deosebită se va acorda categoriilor de garanții ce se vor putea fi obținute in acoperirea angajamentelor asumate, in numele clientilor săi, intre care, un loc deosebit trebuie să ocupe garanțiile materiale reale oferite de client, bazat pe propria lor activitate, precum si garanțiile bugetare;

direcția Contencios, va trece la executarea garanțiilor reale( ipoteci, gajul, scrisorile de garantie sau firma etc.), sau acționarea in justitie pentru recuperarea creantețor deținute asupra clientilor, in cazul in care se constata una din următoarele situații:

una din declarațiile pe linie financiar contabilă, de organizare contabilă , sau orice alta natura solicitata de bancă, se va dovedi falsa;

obiectul nu se înscrie în parametrii de eficiența economică;

clientul nu are suficiente disponibilități în conturile sale pentru achitarea la termen și în cuantumul prevăzut, a obligațiilor ce-i revin, față de bancă;

derularea operațiunilor legate de angajamentele asumate de bancă, pentru și în numele clientelei, trebuie să asigure alocarea unor sume importante pentru constituirea de provizioane de risc, dacă ținem seama de gradul de incertitudine ridicat, generat de faptul că majoritatea clienților sunt noi, precum și de necesitatea acoperirii angajamentelor asumate în conformitate cu practica bancară internatională.

2.2 NATURA ȘI TIPOLOGIA CREDITULU

2.2.1 NATURA CREDITULUI

Conceptul de credit in literatura de specialitate este abordat din doua puncte de

vedere: juridic si economic

Din punct de vederejuridic, creditul exprimă o convenție între creditor si debitor si care

servește procesul de producție si de circulație a mărfiirilor.

Din punct de vedere economic creditul exprimă relații de repartitie a unei părți din

produsul național brut sau din venitul național, in vederea satisfacerii unor anumite nevoi de

capital.

Creditul este orice angajament de plata a unei sume de bani in schimbul dreptului de la

rambursarea sumei plătite, precum si plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de aceasta

sumă sau orice prelungire a scadenței unei datorii si orice angajament de achiziționare a unui

titlu care încorporează o creanța sau a altui drept la plata unei sume de bani.

Ideea de credit este strâns legată de ideea de schimb, în sensul că o operațiune de

creditare este o operațiune de schimb economic.

„Obiectul schimbului oneros, nmnit „credit” este transferul unui bun dintr-un patrimoniu în altul, cu particularitatea că plata implicată de tranzacția respectivă nu se face chiar în momentul realizării schimbului, ci într-un moment ulterior. Actul oneros dă naștere nu unei plăți, ci unei promisiuni de plată. Caracteristica esentiala a creditului este, deci, înlocuirea unei plăți imediate printr-o promisiune de plată la o dată ulterioară, numită scadentă.

Plata realizându-se, pană la urmă, tot cu ajutorul monedei, creditul presupune existența

monedei. Deși moneda nu este prezentă chiar în momentul efectuării actului de creditare, atât

datoria, cât și promisiunea de plată se exprimă în monedă. Creditul este, așadar, așteptarea uneicantități de monedă, actul de creditare fiind un act care se desfășoară în timp” (Silviu Cerna,2000).

Pentru a intelege mai bine natura creditului, este utila compararea sa cu alte operațiuni

în care este implicat factorul timp, cum ar fi, operațiunea de vânzare-cumpărare la vedere și

operațiunea de vânzare-cumpărare la termen.

Orice operațiune de schimb presupune o prestatie si o contraprestatie. Operațiunea de a da cuiva un bun constituie latura fzică a schimbului, căreia îi corespunde o contraoperațiune

monetară.

În cazul operațiunii la vedere, prestația și connaprestatia au loc în același moment T:

moneda însoțind imediat marfa.

În ceea ce privește operațiunea la termen, în momentul T se adoptă doar decizia, cele

doua părți convenind ca nansferul proprietării asupra mărfii și efectuarea plății se va face în

momentul T+l. În momentul T existã doar o idee: ambele laturi ale operațiunii de schimb sunt

amânate pentru un moment ulterior.

Operațiunea de creditare este operațiunea de schimb în care transferul mărfii are loc în

momentul T. În orice formă de credit, debitorul nu dă nirnic și cu toate acestea intră nu numai în posesia, ci și în proprietatea obiectului împrumutat. Deși în momentul T are loc prestația,

contraprestația este amânata pentru momentul T+l. În momentul T, debitorul iși asumă doar un angajament de plată, adicã un angajament de a varsă ulterior o anumită sumă de bani.

Creditul implică deci un decalaj de timp între prestație si contraprestatie. Această

implicare a factorului timp conferă operațiunii de creditare tm caracter dinamic.

Caracterul oneros și dinamic al operațiunii de creditare implică cea dea treia

caracteristică a acestuia: încrederea.

Această încredere presupune existența unei ambianțe sociologice, a unei psihologii colective, care diferă de la un loc la altul, de la o perioadă de timp la alta și care pune problema organizării adecvate a creditului.

2.2.2 TIPOLOGIA CREDITULUI

„In funcție de modul de garantare, destinație,scadența si calitatea părților, exista mai multe tipuri de credit”; Astfel:

Creditul personal si creditul real

In funcție de criteriul modului de garantare , exista doua forme de credit:

a) credit personal;

b) credit real;

In esența sa, creditul a fost de la bun început credit personal, in sensul ca a fost legat de calitatea umană a persoanei care face promisiunea de plata. Calitatea persoanei este cea care oferă calitatea creditului; de aceea creditul personal este forma de credit cea mai pura dar si cea mai riscantă.

Creditul personal necesita o anumita educație si o societate perfecta, dar,creditorii nu se mulțumesc întotdeauna cu o persoana, caci nu se știe niciodată daca o persoana absolut cinstita,va ramane așa tot timpul. De aceea creditorul încearcă sa obțină garanții, care sa limiteze riscurile pe care si le asuma si , in primul rand , riscul de anu' plătit la scadența.

De aici noțiunea de credit garant, garanția este conferita de bunuri care, in caz de nerambursare, sunt folosite pentru recuperarea fondurilor împrumutate.

Acest tip de credit se numește credit real, în sensul că se bazează pe un gaj sau pe un

depozit.

Creditul real poate fi, la rândul său, de doua feluri:

– credit mobiliar;

– credit imobiliar.

Odată cu dezvoltarea utilizării valorilor mobiliare, creditul pe bază de gaj de titluri a

dobândit o importanță mult mai mare decât creditul imobiliar.

Creditul imobiliar prezintă un risc redus, deoarece exista o mare siguranță ca, până la

scadentă, bunurile respective nu vor dispare.

Creditul de producție si creditul de consum

Din punctul de vedere al celui de-al doilea criteriu de clasificare destinația, există

doua forme de credit:

a) creditul de producție;

b) creditul de consum.

În cazul în care producția nu a fost realizată, iar întreprinzătorul împrumută banii necesari în acest scop, banii respectivi reprezintă producția viitoare. Creditarea producției este în acest caz strâns legată de utilizarea monedei. Un întreprinzător care dorește să producă, dar nu are bani, trebuie sa găsească un individ care are bani, dar nu dorește sa se ocupe el însuși de producție si care sa fie dispus sa ii încredințeze banii sai, pe baza garanției reprezentate de producția viitoare. Creditul de producție este, deci , legat de creșterea economică, fiind necesar mai ales in faza de demarare a acestei creșteri.

Distincția intre creditul de producție si creditul de consum evidențiază existenta unui nou tip de schimb, care nu mai este schimbul unui bun pe bani, ci schimbul realizat in timp, al banilor pe ei înșiși. Desfășurarea operațiunii de creditare in forma monetara constituie aspectul care deosebește actul de creditare realizat sub forma vânzării pe credit, de actul de creditare pur care implica exclusiv moneda , atât in ceea ce privește prestația, cat si contraprestația. Plata unei dobânzi este nu numai necesara ci si posibila întrucât in intervalul de timp dintre prestație si contracepție are loc un proces economic.

 Diferențierea formelor creditului în funcție de scadență

Un alt criteriu de clasificare a formelor creditului este scadentță. În funcție de acest

criteriu, creditele se clasifică, de obicei, în:

a) credite pe termen scurt

b) credite pe termen lung-mediu

Creditul pe termen scurt este considerat creditul cu o scadență mai mică de un an.

Pentru creditele pe termen scurt este caracteristică rambursarea integrală la scadență.

Băncile pot acorda mai multe tipuri de credite pe termen scurt:

– credite pentru capital de lucru (se acordă pe o perioadă maximă de 90 de zile, cu posibilitatea prelungirii);

– linii de credit (se acordă pe o perioadă de maxim 12 luni);

– credite pentru finanțarea stocurilor, temporare sau sezoniere (se acordă pe perioadă de maxim 6 luni, cu rambursare eșalonatã, negociată cu clientul);

– credite pentru mărfuri vândute cu plata în rate (rambursarea se face corespunzător încasării ratelor).

Creditul pe termen lung presupune renunțarea la posesia unui bun sau a unei sume de

bani pentru un număr mai mare de ani, de obicei este considerat credit pe termen lung. creditul

cu scadența ce depășește durata de rambursare de 5 ani. Astfel băncile pot acorda mai multe

tipuri de credit de acest fel:

– credite pentru achiziționarea de locuințe (imobiliare și ipotecare);

– credite pentru nevoi personale cu garanții materiale.

Creditul mediu este un credit cu scadența cuprinsă între 3 și 5 ani. În această categorie se încadrează creditele pentru achiziționarea de autoturisme.

Creditul public si creditul privat

Criteriul calității părților permite delimitarea a două forme dc credit:

a) creditul privat

b) creditul public

Creditul privat este creditul intre persoane dc drept privat, lfirfi implicarea statului.

Creditul public este creditul in care intervine statul, ?e pentru a acorda credit

persoanelor private, de dimpotrivă, pentru a lua împrumuturi dc la acestea din urma.

Delimitarea dintre creditul public si creditul privat este ușor de tăcut in plan ideatic,

insă ea nu este absolută, deoarece cele două forme de credit interferează adesea.

in funcție de debitorul băncii :

a) Credite acordate persoanelor fizice;

b) Credite acordate persoanelor juridice

c) Credite acordate altor binei;

d) Credite acordate statului.

In funcție de calitate :

a) Credite performante – toate tranșele de rambursare a creditului, inclusiv dobânda,

sa fie achitate la zi;

b) Credite neperformante – nerambursate la scadența

2.3 DOBANDA – PREȚUL CREDITULUI

Prin definiție, dobândă este remunerația pentru capitalul pus la dispoziție. De obicei,

mărimea dobânzii se exprimă sub forma de rata dobânzii, adică in procente din suma

împrumutate pe timp de 1 an.

Dobândă nu este o caracteristica doar a capitalului împrumutat, ci a oricărui capital,

prin a cărui folosire sporește resursele viitoare. Daca posesorul capitalului este si întreprinzător, el va însuși in mod direct, din vânzarea mărfurilor, remunerația capitalului echivalenta cu dobândă pieței ca parte a profitului normal, minimum sau necesar; dacă el ii dă cu împrumut, va primi dobândă, ca venit indirect, printr-un act dc împrumut, de la debitor. Ratele dobânzilor la creditele bancare sunt stabilite de băncile comerciale in funcție de cererea si oferta de credite. în mod practic, băncile stabilesc rata de bază, care este dobânda minima pe care o percep de la clienți. La aceasta rata de baza, se adauga marja de profit al băncii, care depinde, la rândul sau, de felul creditului, de calitatea debitorului, etc., stabilindu-se astfel întreaga gama a dobânzilor bancare.

Costul creditului mai cuprinde o prima de risc, diferențiata in funcție de aceleași criterii.

Pe piețele internaționale ale capitalului, nivelul dobânzii, care este foarte diferențiat, se fundamentează și pornește de la dobânzile plătite pentru depozite; se iau în considerare :

termenul de contract (o zi, o săptămână, o lună etc.), moneda în care se contractează creditul și în care este constituit depozitul, întrucât ritmul inflației pe piețele naționale este diferit. Dobânda reprezintă prețul banilor.

Este, de obicei, stabilită ca un procent anual din valoarea împrumutatului, care se

plătește periodic.

Alături de salariu, rentă si profit, dobânda reprezintă o forma deosebit de importanta a veniturilor speciifice economiei de piața.

Rata dobânzii reprezintă o sursa de venit pentru cei ce acorda credite si un cost pentru cei ce apelează la credite.

Rata dobânzii este deseori principalul instrument al Băncii Naționale Centrale pentru controlarea masei monetare si pentru lupta contra inflasiei sau recesiunii.

Rata dobânzii este un factor foarte important care determină cererea si oferta de

credit.

Evoluția ratei dobânzii pe piața monetară este infltentată de numeroși factori, dintre

care o importanța determinanta o au raportul dintre cererea si oferta de fonduri bănești ( pe

termen scurt), nivelul prezent si anticipat al ratei inflasiei, politica monetară promovată de banca centrala ( restrictiva sau relaxată), emisiunile de obligațiuni de stat ( in contul datoriei publice).

figura 2.1

Rata dobânzii de bază a băncilor este influențată de rata dobânzii de pe piața

interbancara și de rata inflației.

Inflația, de regulă, determină majorarea ratei dobânzii, în vederea compensării reducerii puterii de cumpărare a banilor. Inflația insă poate duce si la sporirea ofertei capitalului de imprumut, având in acest caz ca efect tendința de scădere a ratei dobânzii.

Rata dobânzii de pe piața interbancară variază în funcție de condițiile pieței, de

mișcările de capital intemaționale, de intervențiile băncii centrale. De asemenea, ea este

influențată de ratele dobânzilor practicate în străinătate, de cursul valutar și de ratele dobânzilor practicate la euro-credite.

Figura 2.2

În trecut, în majoritatea țărilor, a existat o rată a dobânzii oficială fixă -taxă de rescont,

care a fost multă vreme dobânda directoare din economie. În prezent, taxa de rescont se

păstrează doar pentru anumite categorii de titluri, având o influență redusă asupra eșafodajului

ratelor dobânzii existente în economie. De fapt, la ora actuală, într-o serie de țări, printre care și România, nici nu mai existã o dobânda fixă de refinanțare, ci doar o rată medie de referință a pieței, care se modifică de la o zi la alta.

Având în vedere contextul inflaționist care a fost și continua să fie pentru România, o

distincție importantă care se impune, este cea dintre rata reala a dobânzii și rata nominală a

dobânzii care sunt legate între ele de rata inflației. Astfel, rata reala a dobânzii se calculează

scăzând din rata nominală a dobânzii rata inflației în perioada respectivă.

Luând in vedere influentele deja prezentate, factorii care determină rata reala a dobanzii, pot fi impărtiti in :

Factori care tin de compartimentul cererii si ofertei de capital

Factori care tin de politica economica dusa de stat

Factori externi

Cererea de capitaluri este rezultatul faptului ca întreprinderile au nevoie de fonduri pentru a-și finanța proiectele de producție sau de investiție . Astfel, daca se ordonează toate aceste proiecte in funcție de randamentul lor specific, se poate construi o curba care arata legătura dintre volumul total al investi?ilor decise de întreprinderi si rata randamentului intern a ultimului lor proiect de investiți. Această curbă este, de fapt, curba cererii dc capitaluri in

funcție de rata dobânzii.

Oferta de capitaluri creste in cazul in care are loc creșterea avuției nationale,

concentrarea veniturilor si averilor (deoarece persoanele cu averi si venituri foarte mari an o înclinație spre economisire puternica), creșterea proporției persoanelor de vârsta medie (deoarece populația tânăra si populația in vârstă economisește puțin sau nu economisește deloc).

Rata reală a dobânzii este determinată de intersectia curbei cererii si ofertei decapitaluri. Ea este o rata dc echilibru, deoarece pune de acord planurile dc investiții ale întreprinderilor cu resursele economiste de populație.

Creșterea recenta a ratei reale a dobânzii in România este determinată de scăderea ratei

economisirii ca urmare a încetinirii creșterii economice, desi nevoile dc capitaluri rămân mari.

In cazul deficitului bugetar, statul are mai multe opțiuni : sa recurgă la împrumuturi de

la banca centrala sau sa se împrumute de pe piața financiară, vânzând titluri populației si

întreprinderilor. Prima variantă implică riscul inflație, iar prin a doua varianta statul determina creșterea ratei reale a dobânzii, care are ca efect împiedicarea investițiilor private. Acest fenomen se manifești si in România unde creșterea deficitelor bugetare si finantarea acestora prin împrumutai publice constituie factori determinanți importanți ai creșterii ratei reale a dobânzii.

In ceea ce privește efectele politicii monetare, in ipoteza ca statul promovează o

politici monetara expansionista, moneda suplimentari va fi acceptată de agenții economici

numai daca rata reală a dobânzii scade. Ori, daca rata reali a dobânzii scade, volumul investițiilor va creste, ceea ce va duce la creșterea venitului national.

in economiile deschise, variația ratei dob?nzii determini mișcări de capitaluri dintr-o țara in alta si, prin însuși acest fapt, mișcări ale cursurilor valutare. Reciproc modificarea cursurilor valutare constituie, într-o economie deschisa un factor explicativ esențial al nivelului ratei dobânzii.

Puritatea ratelor dobânzii – in economie exista o multitudine de rate ale dobânzii, principalii factori determinanți ai diferențierii ratelor dobânzii sunt maturitatea creditului, riscul insolvabilității debitorului, gradul de negociabilitate al creanței, posibilitatea sau imposibilitatea rambursării anticipate.

Principiul egalizării rafinamentelor

Randamentul unui activ financiar cuprinde doua elemente: un element pecuniar si un element nepecuniar, reprezentat de prima de asigurare împotriva riscului pe care il incumba activul respectiv. Agenții economici iși compun portofoliul de active financiare astfel încât randamentul global , pecuniar sau nepecuniar, al unu anumit activ sa fie egal cu randamentul global al tuturor celorlalte active.

Acest principiu foarte general permite înțelegerea impactului pe care il au caracteristicile diverselor active asupra dobânzii specifice activelor respective.

Rata dobânzii si riscul insolvabilității debitorului

Activele financiare sunt, in majoritatea cazurilor, active riscante, deoarece emitenții lor se pot dovedi incapabili sa achite dobânda sau sa rambursez fondurile pe care le-au obținut prin emiterea activului respectiv. In consecința , in măsura in care siguranța fondurilor încorporate într-un anumit activ este mai mica, randamentul sau pecuniar trebuie sa fie, in compensație mai mare. Un factor esențial al diversificării ratelor dobânzii este așadar, faptul ca fiecare rata incorporează o anumita prima de insolvabilitate a debitorului ca atare, cat si rabiofobia(aversiunea fata de risc) a investitorului.

Primele de risc evoluează, de regula in funcție de ciclul economic. Astfel, in perioadele de puternica creștere economică, rabiofobia investitorilor se diminuează. In perioadele de recesiune sau de creștere economică lenta, primele de risc se majorează.

Rata dobânzii si neopozabilitatea titlurilor

Este ușor de înțeles ca un titlu mai greu negociabil va avea o rata a dobânzii mai mare. De exemplu, ratele dobânzii aferente creditelor pe termen scurt acordate de băncile comerciale diferă in funcție de posibilitatea sau imposibilitatea rescontării la Banca Centrala a titlurilor care concretizează creditele respective; in cazul in care titlurile nu sunt primate de rescontul Băncii Centrale si, deci, au un grad de negociabilitate redus, rata dobânzii este, de regula, mai mare.

Rata dobânzii si clauza de rambursare anticipate

Se știe ca creditele cu clasa rambursării anticipate, care, in cazul scăderii ratei dobânzii, incumba un risc pentru creditor, au o dobânda mai mare decât creditele normale.

In termini generali, se poate, așadar, spune ca principiul egalizării rafinamentelor globale permite înțelegerea faptului ca orice dezavantaj de natura nepecuniar trebuie compensate printr-un avantaj in ceea ce privește rata dobânzii

.

2.4 RISCUL IN ACTIVITATEA DE CREDITARE

2.4.1 DEFINIREA RISCULUI BANCAR

Cel mai adesea ,riscurile bancare sunt considerate din doua puncte de vedere sensibil diferite: punctual de vedere teoretic sic el practice.

Atunci când definesc riscul si gestiunea riscului, cei mai multi autori se concentrează asupra funcției clasice a băncilor , de intermediere in sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora; din acest punct de vedere este tratată îndeosebi problema unor pierderi neprevăzute la activele bancare , pierderi cauzate de riscuri de piața , de credit sau de lichiditate.

Alți autori se concentrează asupra unor pierderi – potențiale sau efective – cauzate de riscuri cu totul aleatoare si necontrolabile , ca de exemplu frauda , incendiul sau catastrofele natural. Cei mai multi practicieni abordează , de regula, o singura grupa sau clasa de riscuri, cel mai adesea sub aspectul tehnicilor de gestiune si doar foarte rar sunt analizate si mecanismele de transmisie / amplificare a riscului suportat de instituția financiară.

Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii băncii sau instituției financiare in chestiune , atât un impact in sine (de regula sub forma pierderilor directe suportate), cat si un impact indus cauzat de efectele asupra clientelei,partenerilor si chiar asupra autorității bancare.

In funcție de punctual de vedere din care facem analiza riscului, acesta poate fi definit in mod diferit. Vor adopta ca definiție standard pe cea lingvistica si vom considera drept risc probabilitatea de producer a unui eveniment cu consecințe adverse pentru subiect. In acest context, prin expunerea la risc vom înțelege valoarea actuala a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suporta sau pe care le-ar putea suporta instituția financiară in cauza. Din aceasta definiție rezulta ca expunerea la risc poate fi efectivă sau potențial.

Daca acesta este cadrul – foarte general – in care vom aborda problema riscurilor bancare , atunci putem prezenta si diferite accepțiuni care se dau riscului bancar ca pe diferite tipuri de riscuri bancare. Si , desi perspectiva celor mai multe analiza bancare asupra riscului este îngusta trebuie sa subliniem inca de acum ca aceasta este generat de o mulțime de operații si proceduri. De aceea, in domeniul financiar, cel putin, riscul trebuie privit ca un conglomerate sau complex de riscuri, de cele mai multe ori interdependente prin aceea ca pot avea cause comune sau ca producerea unuia poate genera in lant alte riscuri. Drept urmare , aceste operațiuni si proceduri generează in permanenta expunere la risc.

Riscurile bancare sunt acele riscuri cu care se confrunta băncile in operațiunile lor curente si nu doar riscurile specific activității bancare clasice. Ca agenți care operează pe diverse piețe financiare, băncile se confrunta si cu riscuri ce nu le sunt specific (de exemplu riscul valutar), dar pe care trebuie se le gestioneze.

Este, desigur evident că o strategie bancară performantă trebuie să cuprindă atât

programe cât și proceduri de gestionare a riscurilor bancare care vizează, de fapt, minimalizarea a probabilității producerii acestor riscuri și a expunerii potențiale a băncii. Susținem că este evident deoarece obiectivul principal al acestor politici este acela de minimizare a pierderilor sau cheltuielilor suplimentare suportate de bancă, iar obiectivul central al activității bancare reprezintă obținerea unui profit cât mai mare pentru acționari.

Numai că nu întotdeauna aceste două obiective – cel general și cel sectorial – se află in concordanță. S-ar putea ca, in anumite situații, costul implementării și exploatării procedurilor care vizează gestiunea riscurilor să fie mai mare decât expunerea potențială la risc. Ceea ce nu înseamnă decât că și aceste programe trebuie selectate în funcție de criterii de eficiență. in alte cazuri s-ar putea ca strategia băncii să implice asumarea unor riscuri sporite sau a unor riscuri noi. in acest caz, decizia trebuie luată întotdeauna având în vedere și cheltuielile suplimentare necesare pentru asigurarea unei protecții corespunzătoare și pierderile potențiale mai mari. Dar dacă decizia este de așa natură, atunci minimalizarea riscurilor bancare nu trebuie in nici un caz să se transforme Într-un obiectiv în sine. De altfel, obiectivele managementului bancar sunt trei: maximizarea rentabilității, minimizare expunerii la risc și respectarea reglementărilor bancare in vigoare. Dintre acestea nici unul nu are un primat absolut, una din sarcinile conducerii băncii fiind și aceea de a stabili obiectivul managerial central al flecărie perioade.

Importanța gestiunii riscurilor bancare nu se rezumă totuși doar la minimizare

cheltuielilor. Preocuparea permanentă a conducerii pentru minimizare expunerii la risc are

efecte pozitive și asupra comportamentului salariaților care devin mai riguroși și mai

conștiincioși 1n îndeplinirea sarcinilor de serviciu, nu este de neglijat nici efectul psihologic de descurajare a unor activități frauduloase. Existența unor programe adecvate pentru prevenirea și controlul riscurilor bancare contribuie și la impunerea instituției 1n cadrul comunității bancare, nu de puține ori experiența unor astfel de programe condiționând admiterea sau participarea băncii respective la asociații interbancare (Îndeosebi de plăți) sau obținerea unor calificative superioare din partea autorității bancare.

Și, nu in cele din urmă„ o gestiune eficace a riscurilor bancare iși va pune amprenta și

asupra imagine publice a băncii. Clienții doresc o bancă sigură și acționarii la fel. Soliditatea

unei bănci îi atrage insa pe deponenți In condițiile In care depozitele nu sunt asigurate 1n mod

obligatoriu. Dacă băncile nu sunt obligate să se asigure de răspunderea civilă față de deponenți, atunci interesul acestora pentru alegerea celor mai sigure instituții este diminuat; principalul criteriu devine rentabilitate plasamentului. Poate să apară atunci o selecție adversă pentru care este foarte probabil ca băncile cu cele mai mari probleme, 1n lipsă de lichiditate, să acorde cele mai ridicate dobânzi. Pentru evitarea acestei selecții adverse, este preferabil ca asiguratorul perceapă prime de asigurare diferențiate, mai ridicate pentru băncile cu o gestiune deficitara a riscurilor (cazul SUA) astfel încât existe o penalizare explicită pentru acestea.

In România băncile au făcut față tuturor factorilor de instabilitate financiară într-un context de instabilitate generală, generată de procesul de tranziție. Tranziția a Însemnat pentru băncile românești modificarea statutelor (ele operând ca societăți pe acțiuni), a cadrului legal de operare (legea permițând angajarea într-o gamă largă de operațiuni financiare), libertatea 1n alegerea partenerilor intimi și extremi, concurența din partea altor instituții financiare (fondurile de plasament) și altor bănci (românești, create după 1990 și străine), reducerea refinanțării directe de către Banca Centrală, schimbarea permanentă a normelor prudențială de către BNR deteriorarea situației financiare a majorității clienților mari. in aceste condiții, pentru conducerea băncilor, implementarea unor politici adecvate de gestiune a riscurilor devine o necesitate, ca și asimilarea de către salariați a unor noi tehnici și instrumente de gestiune a riscurilor.

In sectorul bancar creșterea a devenit un atribut esențial al performanței bancare. Ea nu este un scop in sine ci este impusă de rentabilizarea investițiilor In tehnologii noi, posibilă doar in condițiile "producției de masă". Procesul de creștere in sectorul bancar are două componente: creșterea "in domeniul serviciilor bancare tradiționale (creditarea clienților, efectuarea viramentelor , gestiunea patrimoniului) și creșterea "in zona noilor servicii bancare (gestiunea de trezorerie ,operațiuni pe piața de capital ,servicii informatice si de informare , asigurări). El este caracterizat de faptul că are loc într-un context concurențial și are drept rezultat prestarea de către instituția financiară a unei game largi de servicii. Unele din aceste servicii sunt noi personalul este lipsit de experiența, iar altele presupun operarea pe piețe cu care băncile nu sunt familiare și atunci personalul pare lipsit de profesionalism.Drept urmare imaginea băncilor pe piețele financiare tinde să fie una deficitară, pentru că ele riscă să fie tratate de către partenerii mai specializați drept conglomerate formate la voia întâmplării, conduse de persoane ignorante 1n noile domenii și inconștiente de capacitatea netă de câștig sau riscurile specifice.

In condițiile unui management corect, creșterea operațiunilor in cele două arii mari servicii tradiționale și servicii noi – ar trebui să aibă un efect sinergetic. insă pierderile suportate unii acționari și volatilitate veniturilor duc la diminuarea valorii de piață a băncilor, ceea ce face extrem de scumpă procurarea de capital suplimentar (necesar pentru protecția generală instituției in condiții de creștere). Deoarece comunicarea băncilor cu publicul și chiar cu acționarii, in ceea ce privește gestiunea riscurilor bancare, este defIciența (1n România 1n special) piața tinde să trateze toate băncile la fel. Proasta gestiune a câtorva bănci poate influența negativ și imaginea publică a celorlalte.

In concluzie, deoarece riscurile bancare sunt o sursă de cheltuieli neprevăzute,

gestiunea lor adecvată pentru stabilizarea veniturilor in timp are rolul unui amortizor de șoc. In același timp, consolidarea valorii acțiunilor bancare se poate realiza doar printr-o comunicare reală cu piețele financiare și implementarea unor programe adecvate de gestiune a riscurilor bancare. Toate băncile și instituțiile financiare trebuie să-și îmbunătățească înțelegerea și practica gestiunii riscurilor bancare pentru a-și putea gestiona cu succes diferite game de produse in anii '90. Dacă procesul de gestiune a riscurilor bancare și sistemul global de management sunt efective, atunci banca va avea succes. Băncile pot gestiona cu succes riscurile bancare dacă recunosc rolul strategic al riscurilor, dacă folosesc paradigma de analiză și gestiune in vederea creșterii eficienței.

2.4.2 ROLUL CALITĂȚII PORTOFOLIULUI DE CREDITE

Pentru mulți observatori principala operațiune bancară este creditarea. intr-adevăr, intre plasamentele băncilor, pe primui loc se situează creditele. Felul în care banca alocă fondurile pe care le gestionează poate influența intr-un mod hotărâtor, dezvoltarea economică la nivel local sau național. Pe de altă parte, orice bancă iși asumă, intr-o oarecare măsură, riscuri atunci când acordă credite și, in mod cert, toate băncile inregistrează in mod curent pierderi la Portofoliul de credite, atunci când unii dintre debitori nu-și onorează obligațiile. Oricare ar fi insă nivelul riscurilor asumate, pierderile la portofoliul de credite pot fi minimizate dacă operațiunile de creditare sunt organizate și gestionate cu profesionalism.

Din acest punct de vedere, cea mai importantă funcție a conducerii băncii este de a controla calitatea portofoliului de credite. Aceasta, deoarece slaba calitate a creditelor este principala cauză a falimentelor bancare. După cum se arată intr-un raport al Oficiului Controlului Monedei din SUA referitor la cauzele principale ale falimentelor bancare din această țară în anii 80, intre acestea se inscriu:

neatenția in formularea normelor de creditare,

prezența unor condiții de creditare prea generoase cuplată cu lipsa unor normative clare,

nerespectarea normelor interne de creditare de către personalul băncii;

concentrarea riscantă a creditelor pe anumite piețe;

slabul control exercitat asupra personalului (inspectori);

creșterea excesivă a valorii portofoliului de credite, peste posibilitățile rezonabile ale băncii de a acoperi riscurile;

sisteme defectuoase sau inexistente de detectare a creditelor cu probleme;

necunoașterea fluxului de trezorerie al clienților;

creditarea preferentiala (sub condițiile de piață).

Pentru a depăși deficientele sistemice și procedurile de acest gen, care duc la creșterea pierderilor de portofoliu de credite. băncile trebuie să conceapă și să implementeze politici de

creditare perfor-mante și să angajeze/pregătească un personal cu un profesionalism ireproșabil, care să înțeleaga și să respecte disciplina acestor norme. Pentru aceasta este necesar să existe un feed-back perrnanent prin care conducerea băncii să fie informată despre eficacitatea procesului de control al calității creditelor, astfel incat cele cu probleme sa fie detectate și corectate (in limita posibilităților) din timp.

2.4.3 POLITICA DE CREDITARE

Pentru ca o politică bancară de creditare să se dovedească și utilă, ea trebuie să indeplinească condiții de formulare corectă și conținut complet.

O politică de creditare poate fi apreciată ca fiind corectă dacă in elaborarea ei s-a acordat prioritate atingerii următoarelor obiective:

– selecția unor credite sigure și cu o probabilitate maximă de rambursare;

– asigurarea unor plasamente fructuoase pentru fondurile de care dispune banca;

– incurajarea extinderii creditelor care corespund nevoilor pieței pe care operează banca.

Politicile de creditare variază in timp și in funcție de ciclul economic. Ele trebuie să fie actualizate și să devină adaptabile la modificările mediului concurențial și economic.

Conținutul unei politici de creditare are trei părți principale: formulări politice cu caracter general referitoare la sarcinile compartimentului de creditare și la calitățile optime ale portofoliului de credite, principii si proceduri recomandate in constituirea și administrarea portofoliului de credite și, în fine proceduri și parametri detaliați de creditare, specifici fiecăruitip de credite.

Partea intai are menirea de a stabili cadrul general si obiectivele politicii de creditare.

Structura sa generala poate fi următoarea:

↓

↓

↓

↓

↓

↓

↓

↓

↓

↓

Figura 2.3

Figura 2.3( sursă propie) Structura generală a politicii de creditare

Obiectivele politicii de creditare pot fi interne sau externe, in functie de prioritatiile bancii.

Obiectivele concrete trebuie sa definească rolul băncii respective, așa cum și-l asuma ea, apoi rentabilitate globală stabilită pentru perioada respective, imagine ape care dorește sa o impună pe piața, încrederea publicului, gradul de agresivitate in concurenta cu ceilalți competitori. Dincolo de aceste obiective de ordin general, menite sa asigure racordarea efortului compartimentului de credite la cel global al băncii, pentru asigurarea unui efect de sinergie, obiectivele politicii de creditare pot si trebuie sa fie particularizate pentru acest domeniu de activitate prin stabilirea sarcinii de creștere medie (anuală sau trimestrială) a portofoliului de credite (in preturi constante) si a mărimii acestui portofoliu relative la activele sau depozitele bancare totale.

Strategiile de creditare vizează trei domenii distincte

Strategia in domeniul structurii creditelor bancare stabilește ponderea diferitelor categorii de credite in total, direcțiile si limitele minime de diversificare a portofoliului, precum si gradul de participare eventuala la credite sindicalizare. Fiind cel mai important activ bancar, creditele (etalonarea rambursării lor) au o importanta deosebita pentru asigurarea lichidității bancare, o data cu asigurarea rentabilității bancare. Si, desi obiectivul principal al politicii de creditare il reprezintă minimizare riscului de creditare, nici gestiunea altor riscuri bancare nu trebuie neglijată.

Lichiditatea stabilită in funcție de structura activelor si pasivelor bancare este una din bestiile majore ale structurii (in funcție de scadența) creditelor bancare; aceasta deoarece – in lipsa unei piețe secundare suficient de dezvoltare (titularizare) lichiditatea creditelor este determinate aproape exclusive de scadența lor.

In cele din urma obiectivele de ordin strategic referitoare la mărimea portofoliului de credite sunt cele care determina cuantificarea agresivității băncii, așa cum a fost ea formulata global de prim punct. O politica agresivă se caracterizează prin creșterea absoluta (valoare in preturi constante) si relative (pondere in totalul activelor bancare ) a portofoliului de credite. O astfel de strategia are, de regula, un character temporar, deoarece prezintă dezavantaje evidente.Pe termen scurt o astfel de politica poate duce la creștere de rentabilitate.Creșterea rapida a valorii portofoliului de credite sporește in mod evident riscurile legate de gestiunea acestui portofoliu. Cel mai riscant element il reprezintă scăderea potențiala a calității portofoliului, datorită presiunii pe care o exercita asupra personalului gestiunea mai multor clienți si imperativul strategic al cuceririi pieței; daca acest imperative devine o prioritate, atunci el poate sa se transforme in creștere cu orice preț si, cel mai adesea, acest preț il reprezintă creșterea expunerii globale la risc a băncii.

Definirea piețelor sau a zonelor comerciale pentru banca este un element de politic ape termen lung si realizarea acestui obiectiv cere timp, mai ales atunci când se impune o schimbare radicala de orientare. Politica de creditare trebuie sa definească fara echivoc piața primara si secundară pe care se vor desfășura activitățile de creditare, precum si prioritățile geografice. Este evident ca aceasta componenta a politicii de creditare este valabilă, in conținut, in funcție de talia băncii: pentru o banca internaționala acestea prezintă sub forma unor regiuni sau grupe de tari deservite de unități bancare proprii si definite prin vouă de activitate si operații. Pentru băncile mai mici (majoritatea băncilor romanești) zona comercială are un character preponderent national sau chiar local (regional). In acest context prioritățile geografice pot presupune o extindere, o consolidare sau retragere de pe anumite piețe, piețe definite din punctual de vedere al ariei geografice deservite de banca. Conținutul efectiv al acestui element de politica de creditare trebuie sa conțină definirea explicita a zonei deservite in mod regulat de filiale sau agenții proprii, stabilirea in afara zonei sale comerciale proprii precum si condițiile de acceptare excepționale a altor credite.

In ceea ce privește standardele de creditare la acest nivel prezentarea lor nu este decât globală si legata de contextual stabilite de strategia de creditare a băncii pentru perioada curenta. Ele trebuie sa cuprindă precizări referitoare la tipurile de credite, garanții si termene. Definirea tipurilor de credite presupune stabilirea unor liste pentru : credite, garanții si termene. Definirea tipurilor de credite presupune stabilirea unor liste pentru : creditele preferate de banca, credite de evitat datorită riscului ridicat si pentru credite interzise, de regula in virtutea unor restricții legale. Apoi trebuie specificate tipurile de garanții (mobiliare si imobiliare) pe care banca este dispusă sa le accepte, in virtutea expertizei proprii, a expertizei partenerilor tradiționali sau a evoluției condițiilor de piața si a celor legale. Termenele avute in vedere sunt cele referitoare la periodicitatea reevaluării factorilor de risc , inclusive a costurilor si a prețului creditului.

Tot prin politica de creditare trebuie stabilite limitele responsabilității tuturor celor implicate in procesul de creditare. Este vorba, in principal, de limitele răspunderii ofițerilor de credite si ale comitetelor de credit. Aceste limite depinde de experiența si de poziția ofițerului, de garanții, de sezonalitate, precum si de capitalul/talia băncii.

Partea a doua a politicii de creditare conține principiile si procedurile pe care banca iși bazează procesul de creditare. Cuprinde următoarele elemente:

• protecția prin asigurare;

• documentația si garanțiile mobiliare;

• încasarea creditelor restante si recuperarea garanțiilor;

• norme si reglementari legale;

• stabilirea ratei dobânzilor percepute;

• informații financiare solicitate de la debitori;

• etica profesională si conflictele de interese;

• examinarea si controlul periodic al calității creditelor.

Protecția prin asigurare se poate realiză pentru bunuri (cele care se constituie in garanții, dar nu numai), pentru personae (cadrele de conducere pentru răspundere civilă sau pentru răpiri, dar si asigurări de viata pentru debitori individuali in cazul creditelor pe termen lung), pentru banca însăși ca beneficiar de asigurări si reasigurare (pentru riscul de creditare). De regula, este recomandabil sa se încheie contractul de asigurare pentru toate riscurile asigurările in condiții de eficienta.

Documentația si garanțiile mobiliare solicitate trebuie sa se constituie in dosare de creditare uniforme la nivelul întregii bănci, indiferent de locația unității bancare operative si de personalul angajat. Implementarea cerințelor vacant acest caracter unitar poate ridica probleme semnificative la nivelul băncilor mai mici, datorită raporturilor personale ale funcționarilor acestora cu clienții băncii.

Tratamentul creditelor restante si recuperarea garanțiilor se poate realiza printr-un compartiment specializat care poate avea si sarcini de control. Procedura – scrisa – cuprinde informațiile de semnalizare a dificultăților, detecția acestora, raportarea măsurilor imediate , controlul garanțiilor si , eventual detecția fraudelor. Creditele restante pot avea cauze obiective, legate de evoluția ciclului economic, sau cauze subiective, care sunt, def apt, un eufemism pentru a desemna managementul defectuos.

Detecția problemelor se poate face din timp daca evoluția calității debitorului si a mediului sau economic sunt urmărite îndeaproape de banca. Pentru un ofițer de credite experimentat pot constitui semnale reducerea disponibili in cont , creșterea frecventei apelului la liniile de credit, nerambursării la termen, depunerea cu întârziere a rapoartelor financiare, etc. Odată ce se înregistrează o întârziere la plata, se pot lua o serie de masuri imediate, care presupun negocierea unui plan de masuri cu debitorul si revederea termenilor contractului de creditare. In politica de creditare trebuie sa se prevadă ce poate sa afecteze renegociere contractului; cel mai adesea sunt vizate scadențele (reeșalonării) , raportările (frecvente si detaliate), încheierea unor convenții suplimentare referitoare la limitarea activității debitorului si gradul de implicare a băncii in luarea deciziilor manageriale, garanții suplimentare (reale si personale).

Reglementările legale reprezintă un element dinamic al mediului in care se operează banca si, de acea , politica de creditare trebuie sa reflecteze nu numai starea actuala a sistemului de reglementari ci si, in măsura in care acest lucru este posibil, cele mai probabile direcții de concentrare a autorităților bancare. Reglementările bancare echivalează cu impunerea unor limite si a unor interdicții referitoare la activitatea de creditare : operații si volum. Autoritatea bancara efectuează inspecții periodice pentru a stabili gradul de respectare a restricțiilor in vigoare la nivelul instituției respective. Aceste inspecții au, de regula, un caracter periodic si urmăresc o serie de obiective, intre care: lichiditatea si solvabilitatea băncii , încadrarea in normele legale in vigoare, calitatea si lichiditatea activelor bancare, precum si calitatea sistemelor proprii de protecție si control intern. In măsura in care aceste lucruri sunt cunoscute de conducerea băncii si in baza experienței trecute a instituției bancare, ele trebuie menționate in politica de creditare pentru uzul tuturor funcționarilor, astfel încât inspecția autorității bancare sa nu constituie pentru aceștia un stres inutil si pentru ca ei sa acorde prioritate domeniilor vizate de inspectori. Politica de creditare are un rol deosebit de important si pentru stabilirea unitara a criteriilor de stabilirea prețului. Cel mai important element il reprezintă determinarea nivelului dobânzii percepute, a ratei acesteia. Trebuie prezentate toate procedurile de determinare a acesteia, modul lor de folosire si elementele in funcție de care se poate stabili acest nivel: costul fondurilor bancare, primele de risc, comisioanele bancare, rata dobânzii pe piața, rata de baza sau preferențiala a dobânzii. Înafara de acest element, trebuie specificate si celelalte componente ale costului creditului pentru debitor, cum ar fi soldul minim creditor al contului acestuia sau alte servicii financiare oferite de banca clientului.

Informațiile financiare solicitate de la client trebuie sa fie si ele specificate in politica de creditare pentru nu a apărea diferențe semnificative de tratament intre cererile tratate de diferiți ofițeri de credite si intre diferiți clienți tratați de acela ofițer. Accesul la aceste informații necesita solicitarea rapoartelor financiare periodice si întocmirea situație financiare periodice si întocmirea situației financiare personale pentru acționari, directori, clienți individuali. Rapoartele financiare periodice cele mai solicitate sunt bilanțul si declarația de impunere. Veridicitatea informațiilor conținute de aceste rapoarte este asigurata prin expertizare, doar pentru firmele mari; problema principala o reprezintă debitorii mici pentru care banca trebuie sa facă si verificări faptice ( de garanție, de exemplu). La verificarea scriptică trebuie sa se urmărească valoarea de înregistrare a activelor si daca activele sunt gravate de alte obligații( eventual ipoteci).

CAPITOLUL III

STUDIUL DE CAZ PRIVIND ACTIVITATEA DE CREDITARE LA

BANCA TRANSILVANIA ȘI RAIFFEISEN BANK

3.1. OFERTA DE CREDITE A BĂNCII TRANSILVANIA ȘI RAIFFEISEN BANK

Pe piața bancară, în momentul de față, există o concurență acerbă, fiecare din cele

aproximativ 40 de instituții financiar-bancare existente, punând la dispoziția clientului o serie de oferte de produse și servicii foarte atractive. În contextul în care, pe baza consultărilor cu

numeroși reprezentanți ai comunității bancare, aceștia consideră ca fiind saturată piața creditelor pe termen scurt, strategiile lor de expansiune vizează, în principal, următoarele produse:

creditele pentru investiții;

creditele ipotecare;

creditele pentru agricultură;

creditele pentru Administrația Publică Locală (APL);

creditele pemru întreprinderile Mici și Mijlocii (IMM).

În dorința de a studia și compara o ofertă de creditare am ales, pentru studiul de caz,

două bănci, de pe piața bancară românească, apropiate ca an al înființării și ca evoluție, oferta de credite a acestora fiind una variată.

Oferta Băncii Transilvania cuprinde numeroase servicii și produse dintre care am ales

să enumăr următoarele oferte de credit:

Credit imobiliar în valută:

– este destinat cumpãrării, construcției sau rnodemizãrii de locuințe;

– perioada de creditare până la 30 de ani;

– nivelul creditului este de maximum 100% din costul investiției;

– suma maxirnă contractată 250.000 EUR;

– dobândă variabilă în filncție de destinația banilor.

Credit imobiliar în RON cu dobândă fixă:

– este destinat finanțãrii cumpărării de terenuri, case sau apartamente,

– precum și finanțării modemizărilor de locuințe;

– perioada de creditare până la 30 de ani;

– nivelul creditului este de maximum 100% din costul investiției;

– suma maximă conuactată 250.000 EUR (echivalent RON);

– dobândă fixă în primul an, apoi variabilă în funcție de dobânda pieței.

Credit imobiliar în RON cu dobândă variabilă:

– este destinat finanțării cumpărării de terenuri, case sau apartamente,

precum și finanțării modemizărilor de locuințe;

– perioada de creditare până la 30 de ani;

– suma maximă contractată 250.000 EUR (echivalent RON);

Credit punte

– este un împrumut pe temien scurt sau mediu ce poate fi acordat acelor clienți

eligibili care au o proprietate imobiliară pe care intenționează să o vândă, și care solicită:

finanțare temporară în completare la un credit imobiliar/ipotecar pentru achiziționarea unei noi proprietăți imobiliare (avans din surse proprii + credit puncte credit imobiliar/ipotecar);

finanțare temporară pentru achiziționarea imobilului/construirii unei noi proprietăți imobiliare (avans din surse proprii + credit punte);

clienți care nu dispun la data solicitării de suma de bani necesară pentru a constitui avansul la achiziționarea imobilului, dar au o proprietate imobiliară pe care intenționează să o vândă ulterior pentru a constitui avansul la creditul imobiliar/ipotecar solicitat (credit punte + credit imobiliar/ipotecar).

– obiectul acestui credit este de a acorda fmanțare temporară în scopul achiziționării

unui imobil/construirii unei noi proprietății imobiliare sau finanțării avansului clienților pe perioada cuprinsă între momentul semnării contractului de credit imobiliar/ipotecar și implicit al achiziției/construirii noului imobil până la vânzarea imobilului ce îl dețin în prezent.

– perioada de creditare: maxim 12 luni (pentru achiziționarea unui imobil);

– maxim 18 luni (pentru construirea unei noi proprietăți).

– nivelul creditului care poate fi contractat este de maximum 75 % din valoarea de

evaluare a imobilului ce umiează a fi vândut:

– suma maximă este de 100.000 EUR (echivalent RON/U SD)

– dobânda este de 1% pe an fixă.

Credit auto (FORMULA BT)

este oferit pentru cumpărări de autoturisme noi sau second-hand de la firme sau persoane fizice indiferent de marcă;

perioada de creditare este până la 10 ani pentu autoturismele noi, iar pentru autoturismele second-hand vechimea autoturismului nu poate depăși 5 ani;

nivelul creditului de acordare este de 100% din costul autoturismului;

suma maximă contractată este de 40.000 EUR(sau echivalent RON/U SD);

dobânda variază in funcție de moneda in care este acordat creditul si de vechimea autoturismului.

Credit pentru nevoi curente in RON (PRACTIC BT)

este un produs flexibil și modem pentru obținerea căruia nu este necesară precizarea destinației lui;

nivelul maxim al creditului este limitat numai de gradul maxim de îndatorare calculat în baza venitului net al familiei (soț, soție);

perioada maximă de creditare este de 10 ani;

dobânda l2.9% pe an fixă in primele 6 luni, apoi variabilă (l6%/an dacă se prezintă un garant, 17%/an fără garant).

Creditul personal „De 2 ori cât casa ”

este destinat cetățenilor români care au vârsta cuprinsă intre 18 si 70 de ani (vârsta maximă la sfârșitul perioadei de creditare);

perioada de creditare este de până la 20 de ani;

valoarea creditului este stabilită în funcție de veniturile nete ale solicitantului și ale familiei acestuia și de valoarea garanției ce trebuie să fie minim 50% din credit și poate varia între 30.000 EUR (suma minimă) și 200.000 EUR (suma maximă);

dobânda este de 13% pe an variabilă la RON și 9,75% pe an variabilă la EUR. Banca Transilvania crede în sectorul IMM Românesc și vine cu o ofertă de creditare și pentru IMM-uri.

Pachetul de produse Credit 1ORÃ este special conceput pentru a veni în întâmpinarea

firmelor care doresc acces rapid și simplificat la suport fmanciar din partea băncii. Acest pachet este unic pe piața bancară din România și este construit pe două linii principale:

Credit pentru capital de lucru, fără garanții materiale- cu valoare maximă de 30.000 de RON, rambursarea creditului se face integral la scadență, lunar plătindu-se doar dobânda; durata finanțării este de până la 12 luni, cu posibilitatea prelungirii la scadențã.

Credit pentru investiții, fără aport propriu din partea companiei- se acordă în valoarea maximă de 100.000 RON, pe termen de 5 ani și cu o perioadă de grație de maxim 3 luni, având ca destinație achiziționarea de mijloace fixe.

Condițiile necesare în vederea obținerii creditului sunt:

perioada minimă de funcționare a companiei de 12 luni;

conform ultimului bilanț contabil (semestrial sau anual) evoluția cifrei de afaceri a împrumutatului este pozitivă;

conform ultimului bilant contabil (semestrial sau annual) imprumutatul inregistreaza profit din exploatare

imprumutatul nu a fost inregistrat in CIP cu mai mult de 3 incidente majore in ultimele 6 luni si nu este in interdictie de a emite CEC-uri bancare

compania este stabila financiar

Raiffaisen bank este o banca universal, oferind o gama completa de produse si servicii de cea mai buna calitate persoanelor fizice, IMM-urilor si corporatiilor medii si mari prin multiple canale de distribuție: unități bancare (peste 430 în întreaga tară), rețele de ATM și POS, phone-banking (Raiffeisen Direct), mobile banking (mybanking) si intemet banking (Raiffeisen Online). Banca are peste 2 milioane de clienți de retail (dintre care peste 130.000 llV[M-uri) si peste 5000 de clieți companii mari si medii.

Din multitudinea de produse am ales să prezint:

Credit pentru nevoi personale fără ipotecă

este destinat persoanelor fizice și este nenominalizat;

suma maximă acordată este de 3000 EUR;

perioada de creditare este cuprinsă între 6 și 120 luni;

dobânda este variabilă.

Credit Pe Loc cu dobândă fixă

este destinat pentru cumpărarea de obiecte de uz casnic, fără avans, fără girant, cu posibilitatea de rambursare anticipata;

suma minimă acordată este de 150 EUR, iar suma maximă 5000 EUR;

perioada de creditare este cuprinsă între 6 și 60 luni;

dobânda este fixă de 16%.

Flexi Credit cu dobândă variabilă

credit de nevoi personale, destinat persoanelor fizice;

suma maximă acordată este de 3000 EUR;

perioada maximă de creditare este de 120 luni:

dobânda este variabilă, începând de la 17,5%.

Flexi Integral

este un credit de refinanțare, destinat persoanelor fizice, garantat cu ipotecă pentru refinanțarea creditelor de la alte instituții de credit, cu excepția creditelor imobiliare și ipotecare:

suma minima de acordare este 5.000 EUR( echivalent RON/CHF) ;

suma maximă de acordare este de 400.000 EUR;

perioada de creditare fiind cuprinsă între 6 și 480 luni;

rata dobanzii : fixa in primul an sau fluctuanta ;

dobânda este de 14,3% în primele 12 luni.

Flexi Plus

nevoi personale nenominalizate ;

se poate acorda in RON, EUR sau CHF ;

suma minima 5.000 eur si suma maxima 400.000 eur ( echivalent RON/Cl-IF);

termenul minim de acordare 6 luni, maxim 480 luni sau 240 luni pentru venituri din dividende ;

rata dobanzii fixa in primul an sau fluctuanta ;

Garantii : Ipoteca de rang 1 instituita in favoarea bancii asupra unuia sau mai multor imobile aflate in proprietatea irnprumutatului sau a unor terti ( garanti ipotecari), cu interdictie de instrainare si grevare de sarcini si/sau ipoteca de rang 2, in cazul in care ipoteca de rang l este tot in favoarea Railĭeisen Bank ;

Garantie reala mobiliara asupra unor venituri viitoare si asupra disponibilitatilor din conturi- se aplica doar in cazul in care solicitantii de credit au drept sursa de rambursare venituri obtinute din participarea la capitalurile imor societati comerciale( dividende) ;

Asigurare imobliliara pentru constructiile aduse in garantie.

Creditul Casa Ta

Credit pentru investitii imobiliare acordat pentru cumpararea de imobile cu destinatia de locuinte/case de vacanta ( apartamente in blocuri de locuițcase) inclusiv terenul aferent imobilelor;

suma maximă acordată este de 500.000 EUR;

termenul minim de acordare este de 36 luni;

tennenul maxim este de 480 luni sau 240 luni in cazul creditelor care au ca sursade rambursare veniturile din dividende;

dobânda este variabilă pomind de la 7,1%;

se poate acorda atât în EUR cât și în CHF sau RON.

Creditul Mașina Ta

destinat persoanelor fizice în vederea achiziționării de autoturisme noi, straine sau romanesti precum si scutere din categoria celor care face obiectul inmatricularii in circulatie la autoritatile competente ( cu pretul peste 3.000 EUR);

suma maximă acordată este de 75.000 EUR;

perioada de creditare este de maxim 7 ani;

avans minim 15% din valoarea autoturismului;

dobânda variabilă de 7,9%;

asigurare CASCO+FURT a autoturismului/scuterului cesionata in favoarea bancii. Obligatorie doar pentru creditele de peste 10.000 EUR.

IMM-urile sunt societati cu cifra de afaceri pe ultimul an de activitate mai mica de 5,000,000 EUR (echivalent LEI).

Raiffeisen Bank a dezvoltat produse si servicii specifice necesitatilor afacerii IMM-lor:

pentru Clienți Medii – acordate pentru susținerea dezvoltării obiectului de acfivitate a

companiei,pentru investiții imobiliare sau efectuarea de lucrări de modernizare/extindere

în regie proprie .

Clienti IMM Medii – societati cu cifra de afaceri pe ultimul an de activitate intre

1.000.000 si 5.000.000 EUR (echivalent LEI), indiferent de numarul de angajati.

Există trei tipuri de fmanțãri:

finanțare activitate curentă;

finanțare investiții;

finanțare Non Cash.

Credite pentru Clienții Micro

Clienții Micro sunt societăți cu cifra de afaceri pe ultimul an de activitate mai mica de

1.000.000 EUR(echivalent LEI), indiferent de numărul de angajați.

3.2. AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE CREDITULUI

IPOTECAR, PRIN COMPARAȚIE, LA BANCA TRANSILVANIA ȘI

RAIFFEISEN BANK

Creditul Ipotecar este destinat cumpãrării, construcției sau modenizării de locuințe.

Având în vedere ameliorarea cadrului economic general, principalele bănci din România și-au manifestat în ultimii trei ani interesul pentru extinderea pieței creditului ipotecar. Totuși, Volatilitatea încă accentuată a economiei, ineertitudinile legate de previzionarea corectă a 7 raportului de schimb ROL/USD, ROL/EUR, nivelurile ridicate ale ratelor dobânzii au reprezentat obstacole majore în sporirea portofoliului de credite pe tennen mediu și lung.

Studii recente relevă faptul că exista premise încurajatoare pentru dezvoltarea pieței

creditului ipotecar, acesta având la ora actuală un potențial considerabil.

In ciuda creșterii evidente, creditul ipotecar rămâne la un nivel mult mai scăzut decât în restul tarilor sud-europene. Studiile Bancii Nationale arata ca in Romania din totalul creditelor acordate populatiei, doar 25,5% reprezinta imprumuturile ipotecare. In tarile UE ponderea este total inversată, creditele ipotecare ajungând până la 68,9%. In Cehia raportul este net favorabil creditelor ipotecare care dețin aproximativ 80%, în Ungaria 67%, în Polonia 30%. O posibilă explicație a acestei evoluții ar putea fi dobânzile mari pe care băncile le practicau, până acum, la acest tip de produs.

Creditul ipotecar pare a se fi impus în ultimul an, prin intermediul politicilor aplicate de majoritatea băncilor și fondurilor de creditare, anume garantarea creditului prin ipotecarea imobilului achiziționat. Totuși, apar si diferențieri. Astfel, creditul ipotecar se garanteaza cu

ipoteca pe imobil, in vreme ce pentru creditul imobiliar se acceptă și alte tipuri de garanții

(giranți, alte imobile). În plus, prin credit imobiliar se pot finanta și construcțiile de imobile, pe când creditul ipotecar nu poate accepta drept ipoteca ceea ce înca nu există. Asta în teorie, pentru că în practică lucrurile se schimbă astfel incât creditul ipotecar se acordă inclusiv pentru construcția de locuințe, deosebirile rămânând doar la nivel de principii.

Creditul ipotecar este o categorie a creditului imobiliar.

Creditul imobiliar – este destinat finanțării cumpărării de terenuri, case sau apartamente precum si finanțărií modemizărilor de locuințe.

Creditul imobiliar se acordă dupã prevederile Codului civil iar creditul ipotecar este reglementat de către Legea nr.190/1999 (cu modificările ulteriozue). Principala diferență dintre aceste doua produse este reprezentata de garanțiile solicitate de către bancă. În cazul creditului imobiliar garanția reprezintă ipoteca asupra imobilului achiziționat prin credit sau a altui imobil aflat in proprietatea împrumutatului sau a unei terțe persoane. De asemenea, instituția creditoare poate cere unul sau doi giranți, cesiunea veniturilor împrumutatului si a unor polițe de asigurare. În schimb, creditul ipotecar este garantat cu ipoteca asupra imobilului achiziționat din credit iar in cazul construcțiilor garanția este reprezentată de teren si construcția care se va ridica ulterior pe acest teren.

Diferența fundamentală între cele două tipuri de credit o constituie modul de garantare a creditului: în cazul celui ipotecar, se garantează doar cu locuința pent:ru care s-a făcut creditul, iar în cazul celui imobiliar, se poate garanta si cu giranți, alte imobile, salariu.

Este foarte greu să stabilești avantajele și dezavantajele unui credit ipotecar/imobiliar.

Trebuie luați în calcul o serie de factori, dintre care cel mai important este factorul uman și nevoile acestuia. Astfel, am ales să prezint în acest studiu de caz, prin comparatie, ofertele de creditare a douã bănci de pe piața românească, cu avantajele și dezavantajele ce le au acestea

( Tabel redactat pe baza flururașelor de reclamă a băncilor)

3.3. NEGOCIEREA, APROBAREA ȘI CONTRACTAREA CREDITELOR LA BANCA TRANSILVANIA ZALĂU

Banca Transilvania pune la dispoziția clienților săi, o ofertă variată de credite, pe

termen scurt, mediu, sau lung. Creditele se disting prin flexibilitate si dobânzi atractive,

adresându-se dorințelor unui număr din ce in ce mai mare de clienți.

Una dintre cele mai importante etape ale creditării este analiza bonității clientului.

În procesul obținerii de informații despre client, o importanță deosebită o are

cunoașterea situației financiare a acestuia, respectiv a familiei sale, pentru a stabili capacitatea de rambursare a solicitantului.

La analiza creditului solicitat se va avea în vedere:

veniturile lunare realizate de împrumutat și de familia sa;

reținerile din salariu sau venituri;

reședința în casa personală sau chirie;

alte proprietăți(casă de vacanță, terenuri, mașini);

dacă a mai avut credite și cum au fost rambursate;

garanții propuse;

alte infonnații privind starea financiară a solicitantului.

Cadrul legal Beneficiari

În condițiile Legii 190/1999 modificată prin OG nr.201/2002, a Regulamentului BNR

nr. 5 /2002 cu modificările ulterioare și a Nonnelor metodologice BNR nr. 3/ 17.04.2000, Banca Transilvania acordă credite ipotecare în RON sau valută liber convertibilă pentru investiții imobiliare.

Beneficiarii creditelor ipotecare sunt persoanele fizice care au cetățenia română și domiciliul în România, persoanele juridice române care au ca obiect de activitate construirea,

reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinație locativă, industrială sau

comercială, precum și persoanele juridice române care doresc să construiască locuințe de serviciu sau de intervenție pentru salariații lor.

Nu pot beneficia de credite persoanele fizice sau juridice care nu sunt eligibile

conformprevederilor din Normele generale de creditare ale BT.

Obiectul si valoarea creditului

Obiectul creditării îl reprezintă cumpărarea, construirea, reabilitarea, consolidarea sau

extinderea imobilelor cu destinație locativã, industrială sau comercială.

Valoarea creditului va fi maxim 75% din valoarea investiției (corelată cu posibilitatea

de rambursare a creditului de către beneficiar). Participarea beneficiarului cu 25% din valoarea investiției va fi probată cu documente relevante.

Limita minimă de creditare este de 3000 EURO (echivalent USD/ROL) atât

pentru persoane fizice cât și pentru persoanejuridice.

Valoarea mare a acestui credit cf. Nonnei BNR nr. 10/ 2005 este de : 100.000 EUR (echivalent USD/RON).

Cota de participare a clientului de 25% poate ti constituită astfel :

în numerar sau achitată direct vânzatorului ;

terenul pe care se va construi conform raportului de evaluare întocmit deevaluator B.T. ;

construcția deja existența (in cazul extinderilor, reabilitărilor sau consolidărilor) .

Perioada de creditare, dobanzi, comisioane

Perioada de creditare este de minim 5 ani pentru persoanele juridice si de minim 10 ani pentru persoanele fizice, cu exceptia cazului in care beneficiarul solicita in mod expres acordarea creditului pentru o perioada mai scurta.

In cazul contructiei sau extinderii locuintei se poate acorda o perioada de gratie de pana la 1 an de zile. Perioada de gratie se va incadra in perioada scursa de la prima transa de credit angajata de client pana la angajarea integral a creditului (termene prevazute in contractual de credit), dar nu mai mult de 12 luni.

Dobanda va fi stabilita prin raportare la indicele de referinta LIBOR/EURIBOR indicele dat de costurile sursei de finanțare și de o marjă aplicată de bancă, toate fiind însumate într-o rată a dobânzii care va fi aplicată îrnprumutatului. Indicele LIBOR/EURIBOR este cel oficial, cel privind costurile de finanțare este determinat prin contractul de finanțare

Pentru creditele în RON dobânda va ñ stabilită prin raportare la costul total al
fondurilor proprii și surselor (proprii și atrase) și la marja aplicată de bancă, toate fiind însumate într-o rată a dobânzii care va fi aplicată împrumutatului.

Garantii

Creditul ipotecar pentru investiții imobiliare va fi garantat în procent de 133 % prin
ipoteci de rang l și privilegii, asupra imobilului – teren și construcții – pentru care se acordă

creditul.

Garanția constituită va cuprinde și construcțiile ridicate ulterior pe teren, în limita
valorii stabilite prin contract și pe măsura utilizării creditului.

Bunurile ce se vor aduce în garanție se asigură, în tennen de 5 zile de la încheierea
contractului de garanție la o societate de asigurări pentru toată perioada creditarii. la valoarea de piață din raportul de evaluare, în cazul achiziționării imobilelor, sau la valoarea de reconstruire.
Întocmirea documentației de credit

Dosarul de credit va conține (dupa caz), următoarele :

cererea de credit ;

copie dupa actele de identitate (B.l/C.I/pașaport) a imprumutatului si a sotiei/sotului acestuia;

acordul de consultare a CRB pentru solicitant si sot/sotia acestuia ;

deviz estimativ al lucrarilor de executie ;

raport de evaluare a devizului estimativ intocmit de o antrepriza de constructii ;

autorizatia de constructie eliberata de primarie;

precontractul de vanzare-cumparare/contracml de vanzare cumparare autentiñcat
la notariat;

adeverinta de venituri pentru solicitant si sotul/sotia acestuia impreuna cu copia
primelor si ultimelor doua pagini ale carnetului de munca certificata de reprezentantii legali ai
angajatorului;

dovada probatorie a cotei beneficiarului de 25% din valoarea investitiei;

declaratia financiara personala privind alte venituri si documentele care probeaza
aceste venituri;

declaratia privind impozitul global pe ultimul an inregistrata la Administratia
financiara ;

declaratia solicitantului ca nu are angajate alte credite ipotecare la alte
banci garantate cu aceiasi ipoteca;

declaratia solicitantului privind litiigiile cu tertii cu precizarea motivelor care au
dus la situatiile respective;

contract de garantie, raportul de evaluare a imobilului va fi facut de un evaluator
atestat de ANEVAR;

documentele care sa evidentieze valoarea angajamentelor de plata ale
solicitantului si în mod special a obligatiilor devenite exigibile si neonorate la scadenta. În acest scop declaratia va fi însotita de copii de pe unele documente precum: contracte de credit, de leasing, de cumparare în rate a bunurilor de folosinta indelungata, etc.)

Analiza solicitărilor de credite se va efectua în baza documentelor prezentate de împrumutat cuprinzând :

datele de identificare ale solicitantului, precum codul numeric personal, numele,
prenumele, adresa, cetatenia ;

informatii (date) referitoare la creditul solicitat precum : suma, scadenta,
destinatie, garantii ;

informatii despre bonitatea solicitantului

situatiile speciale in care se afla imprumutatul cu tertii (litigii care ar afecta
semnificativ bonitatea acestuia);

Gradul de indatorare va rezulta din analiza comparativă între veniturile solicitantului
și sau ale familiei acestuia și angajamentele totale de plată lunare ale solicitantului și ale familiei acestuia.

La evaluarea bonității solicitantului se va avea în vedere ca :

a) angajamentele totale de plată lunare ale solicitantului și ale familiei acestuia,
respectiv principalul, dobânda și orice alte costuri decurgând din contractele de credit, indifferent de creditor, inclusiv din creditul a cărui acordare se solicită, să reprezinte cel mult 40% din veniturile nete lunare ale solicitantului și, dupã caz, ale familiei acestuia.

(nu poate depăși 40% din venitul net)

Unde:

Sl1= suma lunară de plată pentru creditul solicitat (principal, dobândă și orice alte
costuri decurgând din contractele de credit)

Sln= suma lunară de plată pentru toate creditele existent (principal, dobândă și orice
alte costuri decurgând din contractele de credit) – se asimileaza aici inclusiv toate contractele
cu plata în rate, leasingun' indiferent de creditor.

Vn = venituri nete totale ale solicitantui / familiei sale

Vm = venituri totale certe ale solicitantului / familiei sale ponderate cu coeficientii BT

Ang = alte angajamente de plată ale solicitantului și familiei sale de altă natură decât
cele decurgând din contractele de credit și asimilate.

b) angajamentele de plată lunare ale solicitantului și ale familiei acestuia, respectiv
principalul, dobânda și orice alte costuri decurgând din credite pentru investiții imobiliare,
indiferent de creditor, inclusiv din creditul a cărui acordare se solicită, nu vor depăși 35% din
veniturile nete ale solicitantului și, după caz, ale familiei acestuia.

(nu poate depăși 35% din venitul net)

Vn=Vt- Ang

Unde:
Gi= grad de indatorare credit pentru investiții imobiliare
Sl= suma lunară de plată pentru creditul solicitat (principal, dobândă și orice
alte costuri decurgând din contractele de credit)

Sln= suma lunară de plată pentru toate creditele existent (principal, dobândă și orice
alte costuri decurgând din contractele de credit) – se asimileaza aici inclusiv toate contractele
cu plata în rate, leasinguri indiferent de creditor.

Vn = venituri nete totale ale solicitantul / familiei sale

Vt = venituri totale ale solicitantului/ familiei sale

Ang = alte angajamente de plată ale solicitantului și familiei sale de altă natură decât cele decurgând din contractele de credit și asimilate (intreținere chirii, utilități, leasing operațional popriri, pensii alimentare, datorii către terți, debite către organele, instituțiile de stat, alte debite, asigurări, altele decăt cele ce fac obiectul includerii în angajamentele totale lunare de plată etc). Veniturile nete lunare vor fi calculate ca diferență intre veniturile totale certe, cu caracter de permanență, ajustate prin aplicarea coeficienților utilizati de BT și angajamentele de plată de altă natură decât cele decurgănd din contracte de credit conform prevederilor alin. (a)

Costurile decurgănd din contractele de credit, menționate la lit. (a) și (b) , includ toate cheltuielile pe care solicitantul trebuie să le suporte pentru acordarea și derularea fiecărui credit. In afara cunoașterii situației financiare, este necesară și analiza aspectelor nefinanciare care vizează credibilitatea clienților pe baza unor informații referitoare la calitățile profesionale și morale.

In aprecierea calităților fizice și morale ale clienților se vor obține inforrnații privind:

cinstea, corectitudinea, seriozitatea, comportamentul și aprecierea colectivității din care face parte, obiceiuri, pasiuni;

probleme de sănătate;

structura familiei și onorabilitatea acesteia.

starea civilă a clienților;

Se știe că principiul fundamental de politică bancară ce caracterizează intreaga activitate de creditare este prudența bancară. Principiile generale ale creditării sunt credibilitatea, analiza diagnostic al potențialului financiar al agentului economic, solvabilitatea, alte condiții.

Credibilitatea reprezintă suportul moral și fenomenul psihologic esențial; se referă la cunoașterea clientului privind: calitățile morale și profesionale.

Analiza diagnostic a potențialului financiar al agentului economic este foarte importantă pentru minimalizarea riscului bancar și se face prin analizarea datelor din bilanțul contabil și balanța de verificare. Solvabilitatea reprezintă capacitatea agentului economic de a-și onora obligațiile față de terți.

Alte conditii:

creditele au o destinație precisă, obligatorie pentru imprumutați;

creditul acordat unui debitor nu poate depăși 20% din fondurile proprii ale băncii (legea 58/1998);

dupâ aprobarea unui credit, banca poate reduce cuantumul acestuia în cazuri bine justificate (furnizarea de date nereale, nerespectarea contractului de credit);

pentru acordarea de credite, banca percepe dobânzi;

activitatea de creditare este un proces complex ce presupune în mod necesar
urmátoarele etape:

l. negocierea creditelor
2. contractarea creditelor
3. aprobarea și acordarea creditelor

evaluarea bonității clientului de tip scoring, cu verificarea clientului în baza de date Centrala de risc bancar și Biroul de credite

Volumul creditului, procente maxime de creditare: -volumul creditului ce se poate
acorda este între 70% și 100% din costul obiectului sau serviciului creditat, diferența de 0-30% urmând a fi avansată de beneficiarul creditului din fondurile sale proprii; pe baza datelorv din documentația de creditare se va determina și stabili limita maximă prudențială de expunere a băncii pe acel client.

La stabilirea nivelului ratei lunare de rambursat se va avea în vedere potențialul de
rambursare a împrumutatului și a familiei sale.

Dobânzi și comisioane -la creditele în lei sau valută acordate persoanelor fizice, banca
încasează dobânda stabilită de Comitetul de Direcție.

Comisioanele ce se încasează de bancă sunt stabilite în funcție de serviciile oferite
clienților și se comunică prin decizii ale președintelui.

Calculul și încasarea dobânzilor și comisioanelor se face potrivit prevederilor
contractului de credit.

În cazul inexistenței disponibilităților in ziua scadenței, dobânzile și comisioanele

neachitate se trec la scadenta în ziua următoare m mod automat. Pentru dobânzile și
comisioanele restante, împrumutatul datorează penalizări, stabilite și acestea de Comitetul de Directie.

3.4. EXEMPLIFICARE PRIVIND CREDITUL IPOTECAR ÎN VALOARE DE: 42.000 EUR

( Tabelurile sunt din surse proprii)

Informatiile referitoare la avans, venituri, cheltuieli, vor fi luate in considerare in moneda in care s-a solicitat creditul, facandu-se referire la cursul de referinta RON/USD/EUR la data analizei.

COMITETUL de CREDITE si RISC al Sucursalei Zalau

CAPITOLUL IV

REPERE ALE ACTIVITĂȚII BANCARE ÎN BANCA TRANSILVANIA ȘI RAIFFEISEN BANK

4.1 EVOLUȚIA BĂNCII TRANSILVANIA ÎN SISTEMUL BANCAR DIN ROMÂNIA

Povestea băncii a început în anul 1993, în Cluj – Napoca, din inițiativa unor oameni de afaceri. Ideea a fost aceea de a crea o bancă locală, un brand de Cluj, însă spiritual antreprenorial al fondatorilor săi a determinat ulterior consolidarea poziției Băncii Transilvania, la nivel regional, iar apoi național.

Banca și-a orientat la început activitatea spre sectorul IMM, fiind prima bancă din România care a intrat în programul Comunității Europene pentru sprijinirea IMM-urilor prin linii de finanțare externă. În decursul activității sale, Banca Transilvania a parcurs o serie de etape importante de dezvoltare, urmărind în permanență ca întreaga ofertă de produse și servicii să fie în concordanță cu cerințele clienților.

Banca devine operațională prin deschiderea Sucursalei Cluj – Napoca în februarie 1994.

În același an sunt stabilite primele relații de correspondent bancar, se pun bazele sistemului informatic și de comunicații, are loc conectarea la sistemele REUTERS și SWIFT.

În anul 1995 are loc prima majorare de capital, iar în anul 1996 este deschisă Sucursala de la Timișoara, banca introduce creditele pentru personae fizice, și serviciul telephonic Voice Teller.

În anul 1997 sunt lansate certificate de deposit cu discount, este introdus serviciul de plată al salariilor în cont. Banca Transilvania, devine prima societate bancară cotată la Bursa de Valori București. Banca primește premiul revistei “Piața Financiară” pentru “Cel mai bun produs bancar al anului 1997”.

Anul 1998 aduce Băncii Transilvania un proces de implementare a unui sistem de plăți prin carduri, și tot atunci devine membru Visa și Europay. Baza acordului semnat cu BERD în data de 17 decembrie 1999, demarează în luna mai a anului următor, derularea programului de finanțare externă pentru IMM-uri, pentru 5 milioane USD. În același an se semneaza contractul pentru achiziționarea noului sistem informatic. Acesta permite derularea on-line a tuturor operațiunilor efectuate în cadrul băncii, oferind clienților accesul centralizat la conturile proprii, oriunde în țară la sucursalele Băncii Transilvania.

La sfârșitul anului 2001 rețeaua băncii cuprindea 45 de unități operative, ceea ce o situează pe locul 5 din cele 40 de bănci comerciale care funcționează în România.

Din anul 2002, Banca Transilvania are un management modern, cu un know-how internațional, care a imprimat băncii un stil diferit, caracterizat prin deschidere și flexibilitate.

Un alt moment important pentru bancă a fost in anul 2003, când s-a schimbat identitatea de corporație, conform noii sale misiuni. Re-branding-ul a însemnat modificarea logo-ului băncii, precum și implementarea unui conpet nou, standard, privind unitățile sale.

Banca Transilvania este azi una dintre cele mai importante instituții financiar-bancare din România, ocupând locul 4 în sistemul bancar românesc și una dintre cele mai atractive companii listate la Bursa de Valori București.

Cu un capital de 1.903.042.413 RON, in 2013, prioritatea activității sale este perfecționarea continuă a serviciilor și a angajaților, astfel încât calitatea să fie cea care face diferența. Cu o cotă de piață de aproximativ 5,2%, Banca Transilvania este un jucător activ pe piață, devenind, datorită accelerării implementării strategiei de creștere, o bancă recunoscută la nivel național.

Banca Transilvania este prezentă în toate centrele economice importante din România, cu peste 1.600.000 de clienți, deținând peste 560sucursale și agenții, rețea de peste 630 de ATM-uri și peste 6000 POS-uri. Creșterea numărului de unități a avut un ritm foarte accentuat mai ales în ultimii trei ani, când au fost deschise aproximativ 400 de entități operaționale. Întreaga rețea teritorială înseamnă pentru bancă o importantă carte de vizită și, bineînțeles, dovada angajamentului său de a veni tot mai aproape de clienți.

Echipa Băncii Transilvania este formată din peste 6000 de angajați care împărtășesc cultura organizațională și valorile BT, eforturile lor fiind canalizate în jurul aceluiași obiectiv: calitatea muncii lor, pentru mulțumirea clienților.

Banca Transilvania este nucleul Grupului Financiar “Banca Transilvania”, care oferă pieței servicii integrate: banking, administrarea investițiilor, finanțarea consumatorilor, leasing, tranzacții imobiliare, asigurări și pensii private.

Grupul Financiar BANCA TRANSILVANIA

BANCA TRANSILVANIA

BT ASIGURARI

BT DIRECT

BT LEASING

BT SECURITIES

BT INVESTMENTS

BT ASSET MANAGEMENT S.A.I.

Strategia bancii este sustinuta de actionari puternici: Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, care detine 15% din capitalul social, Bank of Cyprus si IFC – Divizia de investitii a Bancii Mondiale.

Figura 4.1

Figura 4.2

Figura 4.1 și figura 4.2

Structura acționarului după tipul capitalului

Denumirea organizației provine tocmai de la regiunea în care compania s-a înființat în 1993, obiectivul de atunci fiind extinderea și reprezentarea în zona Transilvania. Numele “Banca Transilvania” nu se traduce în alte limbi, iar logo-ul (sigla, semnătura grafică) este elementul central al brandului, fiind reprezentat de un scut ce simbolizează stabilitate, apărare – Banca Transilvania are grijă de banii și dorințele clienților.

În cei 20 ani de activitate, Banca Transilvania a demonstrat că, prin sprijinul acționarilor și prin planurile ambițioase de dezvoltare, a devenit o bancă puternică, deschisă, flexibilă și modernă.

Banca Transilvania se situeaza intre primele 20 de companii, conform clasamentului realizat in 2012 de Catalyst Consulting si facut public prin intermediul presei in luna iunie a.c.

4.2. EVOLUȚIA BĂNCII RAIFFEISEN S.A. ÎN SISTEMUL BANCAR DIN ROMÂNIA

Raiffeisen Bank este o banca universala de top pe piata romaneasca, oferind o gama completa de produse si servicii de calitate superioara persoanelor fizice, IMM-urilor si corporatiilor mari, prin multiple canale de distributie: unitati bancare, retele de ATM si EPOS, phone-banking (Raiffeisen Direct), mobile banking (Raiffeisen Smart Mobile) si internet banking (Raiffeisen Online). 

Raiffeisen Bank are o retea de peste 540 agentii in toata tara care deservesc aproximativ 2 milioane clienti, dintre care 100.000 de IMM-uri si 6.800 corporatii mari si medii. 

Raiffeisen Bank Romania a rezultat prin fuziunea, incheiata in iunie 2002, a celor doua entitati detinute de Grupul Raiffeisen in Romania: Raiffeisenbank (Romania), infiintata in 1998 ca subsidiara a Grupului RZB, si Banca Agricola Raiffeisen S.A., infiintata in 2001, dupa preluarea bancii de stat Banca Agricola de catre grupul austriac. 

Raiffeisen Bank este subsidiara Raiffeisen Bank International AG (RBI), cu sediul la Viena, unul dintre cei mai mari furnizori de servicii bancare corporate si de investitii din Austria si o banca universala de top in Europa Centrala si de Est (ECE). RBI a rezultat din fuziunea principalelor arii de afaceri ale Raiffeisen Zentralbank Osterreich AG (RZB) cu Raiffeisen International Bank-Holding AG, tranzactie finalizata oficial in octombrie 2010. RBI este o subsidiara integral consolidata a RZB, care detine 78,5% din actiunile Bancii, listate la Bursa de Valori din Viena, restul fiind liber tranzactionabile. 
Raiffeisen Bank detine diferite unitati specializate ca „agentii de retail” care se adreseaza persoanelor fizice si IMM-urilor. Friedrich Wilhelm Raiffeisen este serviciul dedicat exclusiv clientilor cu averi ridicate, care vor avea acces la servicii de administrare profesionala a investitiilor prin intermediul unui bancher personal dedicat si a unei echipe de specialisti reprezentativi prin prisma calitatii lor profesionale. Asiguram deasemenea cel mai inalt grad de confidentialitate, produse special destinate si tratarea tuturor solicitarilor cu maxima atentie, flexibilitate si prioritate.

Pe segmentul corporatist, Raiffeisen Bank deserveste companii cu o cifra anuala de afaceri ce depaseste 5 milioane EUR, entitati publice si institutii financiare. De asemenea, banca are reprezentanti in 8 centre regionale corporatiste, oferind clientilor marele avantaj de a beneficia de solutii bancare adaptate cerintelor acestora in orice zona a tarii. 

De asemenea, Raiffeisen Bank este un jucator important pe piata cardurilor – a lansat primul card de credit co-branded, primul card de credit cu cip si ofera clientilor sai toata gama de carduri: de debit si de credit, pentru persoane fizice si juridice, in lei sau in valuta, cu utilizare nationala sau internationala, de tip Visa sau Mastercard. 

Raiffeisen Bank a fost apreciata si premiata in 2011 de prestigioase publicatii pentru activitatea din timpul anilor 2010 si 2011: 

„Banca Anului 2011" („Piata Financiara” si „Business Arena Magazin”);

„Cea mai dinamica banca in 2011” dintre bancile austriece care activeaza in Romania (Business Arena Magazin – Austrian Awards for Excellence)

„Cea mai verde banca din Romania in 2011” (GreenWeee International)

„Cel mai mare numar de clienti nou-inrolati in serviciul de internet banking in 2010” (revista e-Finance – Gala premiilor Online Banking)

„Cel mai vandut card de credit in 2010” pentru produsul Card de Credit Raiffeisen MasterCard Standard (Gala „NOCASH")

„Cel mai de succes program co-branded in 2010” pentru cardul de credit co-branded Raiffeisen Bank – Vodafone (Gala „NOCASH")

„Cea mai buna dinamica a creditarii in 2010” (Gala „Bancheri de Top”) 

Raiffeisen BANK S.A.

Societate pe actiuni avand un capital social de 1.200 mil. lei, integral varsat, administrata in sistem dualist. 

a) in scopul desfasurarii activitatii bancare – in Registrul de evidenta ANSPDCP al prelucrarilor de date sub numarul 1967, conform Legii nr. 677/2001; 
b) in scop de marketing, reclama si publicitate – in Registrul de evidenta ANSPDCP al prelucrarilor de date sub numarul 189, conform Legii nr. 677/2001; 
c) in scop de monitorizare/ securitate a persoanelor, spatiilor si/sau bunurilor publice/ private – in Registrul de evidenta ANSPDCP al prelucrarilor de date sub numarul 14623, conform Legii nr. 677/2001. 

Banca prelucreaza date cu caracter personal ale persoanelor fizice conform prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date. 
Banca respecta drepturile pe care Legea nr. 677/2001 le confera persoanei fizice vizate, respectiv dreptul de informare si acces la date (in mod gratuit, pentru o solicitare pe an adresata Raiffeisen Bank SA in scris), dreptul de interventie asupra datelor cu caracter personal, dreptul de opozitie la colectarea si prelucrarea datelor personale, dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale, dreptul de a se adresa justitiei, precum si modalitatile de exercitare ale acestora. 

Drepturile de acces, interventie si de opozitie vor putea fi exercitate de catre persoana fizica vizata adresand o cerere scrisa, datata si semnata catre orice unitate Raiffeisen Bank SA, in care se vor mentiona datele personale (inclusiv un numar de telefon) si datele asupra carora se solicita accesul, interventia, motivul justificat si modul de acces, interventie sau datele asupra carora se solicita opozitia si motivul intemeiat si legitim legat de situatia particulara a persoanei. Oricarei cereri i se va atasa o copie xerox, lizibila, dupa actul de identitate al solicitantului. 

Raiffeisen Bank SA asigura confidentialitatea datelor cu caracter personal prelucrate in conformitate cu acordul exprimat de persoana fizica vizata si conform prevederilor legale. Accesul la informatiile tratate drept confidentiale va fi limitat la acele persoane, care prin natura activitatii desfasurate, este necesar sa ia cunostinta de aceste informatii in scopul ducerii la indeplinire a scopului, raporturilor juridice nascute in relatie cu banca. Aceste persoane sunt tinute sa respecte caracterul confidential al acestor informatii, asumandu-si la randul lor obligatia de a asigura si pastra confidentialitatea acestor date si informatii si de a le prelucra in conformitate cu cerintele legale.

Prezenta Raiffeisen Zentralbank Oesterreich (RZB) in Romania a inceput in anul 1994 prin deschiderea unei reprezentante la Bucuresti. In 1998, reprezentanta a fost transformata intr-o subisidara a RZB, oferind servicii si produse pentru companii.
In acelasi timp, una dintre cele mai mari banci detinute de statul roman – Banca Agricola – se afla intr-o situatie financiara dificila. Datorita masurilor luate de autoritatile romane – precum preluarea creditelor neperformante de catre stat – banca a fost pregatita pentru privatizare in anul 2000.
In februarie 2001, RZB, impreuna cu Romanian-American Enterprise Fund (RAEF), si-a exprimat interesul de a achizitiona pachetul majoritar de actiuni ale Bancii Agricole. Contractul de achizitie a fost semnat la sfarsitul lunii iulie 2002.

Emblema Raiffeisen

Calutii incrucisati reprezinta emblema Raiffeisen. Dar ce simbolizeaza aceasta emblema?
In vechime, calutii incrucisati completau varful unui acoperis de casa, protejand ocupantii acesteia de orice tip de pericol. Organizatia Raiffeisen a transformat acest simbol al protectiei in propria marca deoarece membrii acesteia se protejeaza reciproc de dificultatile economice, colaborand unul cu celalalt.

Raiffeisen Bank International AG (RBI) este unul dintre cei mai mari furnizori de servicii bancare corporate si de investitii din Austria si o banca universala de top in Europa Centrala si de Est (ECE). A rezultat din fuziunea principalelor arii de afaceri ale Raiffeisen Zentralbank Österreich AG (RZB) cu Raiffeisen International Bank-Holding AG. Tranzactia a fost finalizata oficial in octombrie 2010. RBI este o subsidiara integral consolidata a RZB, care detine 78,5% din actiunile bancii, care sunt listate la Bursa de Valori din Viena, restul fiind liber tranzactionabile. 

RBI ofera produse bancare corporate si de investitii pentru companii austriece si internationale, o retea bancara si de leasing extinsa in ECE atat pentru clientii corporate cat si pentru clientii retail, precum si servicii bancare corporate si de investitii in Asia si in cele mai importante centre financiare din lume. Bancile subsidiare ale grupului sunt prezente pe urmatoarele piete din Europa Centrala si de Est:

Albania Raiffeisen Bank Sh.a.

Belarus Priorbank, OAO

Bosnia si Hertegovina Raiffeisen Bank d.d. Bosna i Hercegovina

Bulgaria Raiffeisenbank (Bulgaria) EAD

Croatia Raiffeisenbank Austria d.d.

Republica Ceha Raiffeisenbank a.s.

Ungaria Raiffeisen Bank Zrt.

Kosovo Raiffeisen Bank Kosovo S.A.

Polonia Raiffeisen Bank Polska S.A.

Romania Raiffeisen Bank S.A.

Rusia ZAO Raiffeisenbank

Serbia Raiffeisen banka a.d.

Slovacia Tatra banka, a.s.

Slovenia Raiffeisen Banka d.d.

Ucraina VAT Raiffeisen Bank Aval

Compania mama a acestor banci este RBI, care detine actiunile acestora, de cele mai multe ori, in proportie de 100% sau aproape 100%. Din grupul Raiffeisen Bank International fac parte multe companii de leasing financiar (inclusiv una in Kazakhstan si una in Moldova) si alti furnizori de servicii financiare. 

Grupul Raiffeisen aduce in Romania o traditie de peste 130 de ani, ce a fost construita pe filosofia Raiffeisen: accesibilitate, eficienta si incredere.

Profesionistii Raiffeisen dezvolta in fiecare zi o relatie constructiva intre banca si clienti, raspunzand cu promptitudine intrebarilor si sugestiilor clientilor si prin oferirea celor mai simple si accesibile solutii.

Grupul Raiffeisen este reprezentat in Romania prin: Raiffeisen Leasing, Raiffeisen Capital & Investment, Raiffeisen Asset Management, Raiffeisen Investment Romania, Raiffeisen Banca pentru Locuinte, Raiffeisen Bank.

CONCLUZII SI PROPUNERI

Contextul temei propuse se realizează prin corelarea acesteia cu elementele definitorii ale mecanismelor de funcționare a pieței imobiliare, in specia cu cele ale domeniului locativ, cu evoluția populației si tendințele de dezvoltare ale gospodăriei, cu starea actuala a fondului locativ precum si cu posibilitățile financiare actuale de susținere a domeniului locativ existente in prezent pe piața româneasca. Astfel se obține o imagine complexa asuprea problemelor domeniului locativ si a finanțării acesteia. Analiza este necesara pentru a se asigura astfel o abordare adecvată a domeniului in sensul găsirii de resurse financiare pe termine lung pentru dezvoltarea domeniului locativ.

Realizarea structurării domeniilor analizate in funcție de importanta lor pentru domeniul local si de modul in care ele contribuie datorită problemelor specifice pe care le generează la identificarea unor soluții adecvate de susținere financiară pe termen lung a domeniului locativ. Lucrarea identifica principalele aspecte fizice, juridice , economice ale domeniului imobiliar ce conduc la necesitatea sabordării complexe a acestui domeniu.

Caracteristicile imobilelor si piețele specifice pe care aceasta lecturează pe de-o parte si evoluția populației, schimbarea profilului gospodăriei, puterea redusa de cumpere lipsa unor instrumente financiare pe termen lung pe de alta parte, influențează dezvoltarea pe termen lung a domeniului locativ si generează presiuni puternice asupra pieței locative.

Analizarea ofertelor existente pe piața financiar-bancare din România are loc in funcție de accesibilitatea acestora de către populație. Pe piața bancară, în momentul de față, există o concurență acerbă, fiecare din cele aproximativ 40 de instituții financiar-bancare existente, punând la dispoziția clientului o serie de oferte de produse și servicii foarte atractive. În contextul în care, pe baza consultărilor cu numeroși reprezentanți ai comunității bancare, aceștia consideră ca fiind saturată piața creditelor pe termen scurt, strategiile lor de expansiune vizează, în principal, următoarele produse: creditele pentru investiții; creditele ipotecare; creditele pentru agricultură; creditele pentru Administrația Publică Locală (APL); creditele pemru întreprinderile Mici și Mijlocii (IMM).

În capitolul III am comparat doua bănci : Banca Transilvania si Banca Raiffeisen. Din toata gama lor de oferte am ales pentru o comparație doua produse : Creditul imobiliar în lei cu dobândă fixa de 9,4% pe an – din Partea Bancii Transilvania si Creditul imobiliar în lei ,, Casa Ta” cu dobândă variabilă

din partea Raiffeisen Bank.

In urma comparației făcute am ales Banca Transilvania pentru exemplul obținerii creditului ipotecar cu suma de 42.000 de euro.

Banca Transilvania a pus dispoziția clienților săi, o ofertă variată de credite, pe termen scurt, mediu, sau lung. Creditele se disting prin flexibilitate si dobânzi atractive, adresându-se dorințelor unui număr din ce in ce mai mare de clienți.

Una dintre cele mai importante etape ale creditării este analiza bonității clientului.

În procesul obținerii de informații despre client, o importanță deosebită o are cunoașterea situației financiare a acestuia, respectiv a familiei sale, pentru a stabili capacitatea de rambursare a solicitantului.

La analiza creditului solicitat a fost luat in vedere

veniturile lunare realizate de împrumutat și de familia sa;

reținerile din salariu sau venituri;

reședința în casa personală sau chirie;

alte proprietăți(casă de vacanță, terenuri, mașini);

dacă a mai avut credite și cum au fost rambursate;

garanții propuse;

alte infonnații privind starea financiară a solicitantului.

In urma exercițiului efectuat, am obținut rezultate pozitive cu privire la obținerea creditului ipotecar de 42.000 de euro.

Chiar daca in domeniul financiar-bancar au existat progrese in ultimul deceniu, se poate constata ca din perspectiva populației cu putere de cumpărare mai redusa, cu veniturile mici si mijlocii , obținerea unui credit este greu intrucat exista un sistem mai slab dezvoltat care sa susțină efortul acestui segment al populației in a investi pe termen lung in domeniul locativ.

BIBLIOGRAFIE

1. Cerna Silviu – „moneda si teoria monetara”, vol1, Editura Mirton Timisoara 2000

2. Dardac Nicolae – Tehnici bancare, ASE-INDE bucuresti, 2004

3. Nitu Ion- Managementul riscului bancar, editura expert, Bucuresti, 2000

4. Trenca Ioan – Metode si tehnici bancare –principii, reglementări, experiente, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj Napoca, 2002

5. Cocriș, Vasile; Chirleșan Dan,Economie bancară. Repere teoretice și

studiu monografic Ediția a II-a revizuită și adăugită, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 2008

6. Legea 190/1999 modificata prin O.G. nr 2001/2002, a Regulamentului BNR nr.5/2002

7. –Manuale de creditare, institulul bancar Român , 2003

8. –Norme Specifice bancii Transilvania, privind activitatea de creditare

9. – Norme specifice Raiffeisen Bank, privind modul de acordare a creditelor

10. www.BancaTransilvania.ro

11. http://www.raiffeisen.ro

BIBLIOGRAFIE

1. Cerna Silviu – „moneda si teoria monetara”, vol1, Editura Mirton Timisoara 2000

2. Dardac Nicolae – Tehnici bancare, ASE-INDE bucuresti, 2004

3. Nitu Ion- Managementul riscului bancar, editura expert, Bucuresti, 2000

4. Trenca Ioan – Metode si tehnici bancare –principii, reglementări, experiente, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj Napoca, 2002

5. Cocriș, Vasile; Chirleșan Dan,Economie bancară. Repere teoretice și

studiu monografic Ediția a II-a revizuită și adăugită, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 2008

6. Legea 190/1999 modificata prin O.G. nr 2001/2002, a Regulamentului BNR nr.5/2002

7. –Manuale de creditare, institulul bancar Român , 2003

8. –Norme Specifice bancii Transilvania, privind activitatea de creditare

9. – Norme specifice Raiffeisen Bank, privind modul de acordare a creditelor

10. www.BancaTransilvania.ro

11. http://www.raiffeisen.ro