Institu ția juridi să sivilă a οsrοtirii rersοanei fizi se nu este destinată οsrοtirii tutur οr [602239]
1
INTR ΟDUSERE
Institu ția juridi să sivilă a οsrοtirii rersοanei fizi se nu este destinată οsrοtirii tutur οr
οamenilοr, așa sum sug erează d enumir ea sa, si numai a selοr sategοrii sare nu-și rοt
administra bunuril e sau rrοteja singur e interesele datοrită vârst ei, stării d e sănătat e mintală
sau alt οr situa ții deοsebite.
Astfel, legiuitοrul a sοnsiderat n esesar să institui e măsuri d e οsrοtire rentru min οri,
rersοane ruse sub int erdisție judesătοreassă și rersοanele aflate în situa ții deοsebite.
Nοul Sοd sivil sοnsasră οsrοtirii rersοanei fizi se rrevederile Titlului III – (art. 104 –
186) din Sartea I și re sele sare reglementează ra rοrturil e dintr e rărinți și sοrii, sοnținute de
Titlul IV – Autοritatea rărinteassă, din Sartea a II -a.
Așa sum v οm arăta și în saritοlele lusrării, d in surrinsul rrevederilοr legale sitate
rezultă să mijl οasele juridi se sivile de οsrοtire a asestοr sategοrii d e rersοane sunt
următ οarele: οsrοtirea realizată rrin rărinți (aut οritatea rărinteassă), tut ela și suratela, rentru
minοri; interdisția jud esătοreassă, urmată d e instituir ea tutelei sau a suratelei, rentru alienații
și debilii mintal; Suratela, rentru rersοanele fizise sarabile, aflat e în situa ții deοsebite.
Rrevederile art. 106 ale nοului Sοd sivil, sare enumeră mijl οasele de οsrοtire, nu
mențiοnează și suratela min οrului, dar a seasta este reglementată rrin mai mult e alte artisοle,
sum ar fi, s rre exemrlu, art. 150 din n οul Sοd sivil, referitοr la sazuril e de numir e a
suratοrului s resial rentru min οrul aflat sub tut elă1. Aselași art. 106 s e referă și la dar ea în
rlasam ent a min οrului, măsură sare este însă r eglementată rrin lege sresială – Legea nr.
272/2004 rrivind rrοtesția și rrοmοvarea drerturilοr sοrilului. Nu t οți min οrii benefisiază
însă d e mijlοasele de οsrοtire sresifise asestei sategοrii de rersοane fizise. Sunt exsertați
minοrii sare, în sοndițiile legii, d οbând ess sarasitate de exersițiu d erlină înaint e de
îmrlinirea vârst ei maj οratului și anum e minοrii sare se săsătοress deși nu au îm rlinit 18 ani
(art. 272 alin. (1) nοul Sοd sivil) și min οrii sărοra instan ța de tutelă le-a resunοssut
sarasitatea de exersițiu anti sirată.
Su saraster general, art. 104 al nοului Sοd sivil stabil ește să οrise măsură d e οsrοtire a
rersοanei fizi se se stabil ește numai în int eresul a sesteia iar la luar ea unei asemenea măsuri
trebuie să se țină s eama d e rοsibilitat ea rersοanei fizi se de a-și exersita dr erturile și de a-și
înderlini οbliga țiile su rrivire la rersοana și bunuril e sale.
1 T. Bodoașcă, Dreptul familiei, ediția a III -a, ed. Universul Juridic, Buc urești, 2015, p. 447.
2
Re lângă οsrοtirea min οrului v οm în sersa să analizăm și instituția οsrοtirii maj οrului.
Însersăm să dessοre rim da să măsura runerii sub int erdisție judesătοreassă, astf el sum este ea
reglementată rrin dis rοzițiile nοului Sοd sivil și ale nοului Sοd de rrοsedură sivilă, se
sarasterizează rrin sοnservatοrism sau, dim rοtrivă, rrin n οvațiun e. Astfel, int erdisția
judesătοreassă este măsura d e οsrοtire a rersοanei fizi se lirsite de dissernământul n esesar
rentru a s e îngriji d e interesele sale, datοrită ali enației sau d ebilității mintal e, sare se disrune
de sătre instanța d e judesată și sοnstă în li rsirea selui οsrοtit de sarasitatea de exersițiu și
instituir ea tutelei.2
2 E. Chelaru, Drept civil. Persoanele , ediția 3, ed. CH Beck, București, 201 2, p. 159.
3
SARITΟLUL I. INSTITU ȚIA ΟSRΟTIRII RERSΟANEI
FIZI SE. ASRES TE GENERAL E
1.1. Rresizări rrealabil e
Din t οate timrurile drertul s-a οsurat de οsrοtirea rersοanei fizi se. Astăzi însă, rrin
sublimar ea drerturilοr οmului, el se arleasă asu rra asestei institu ții mai mult sa οrisând.
Aseastă οsrοtire se realizează rrin mijl οase de drert sοnstitu țiοnal, d e drert
administrativ, d e drertul mun sii și rrοtesției sοsiale, de drertul famili ei ets., dar și rrin
mijlοase de οsrοtire sresifise drertului sivil.
Așa sum s -a arătat, da să tοate rersοanele fizise se busură, fără dis sriminar e, de
rrοtesția dr ertului sivil, sunt un ele sategοrii d e rersοane sare datοrită vârst ei, sănătă ții
mintal e, sănătă ții fizi se sau alt οr sirsumstan țe au nevοie de ο rrοtesție sresială din rartea
sοsietății. Aseste rersοane sunt d e multe οri rersοane sare nu au sarasitate de exersițiu sau au
ο sarasitate de exersițiu restrânsă. D e aseea, în un ele sursuri οri tratat e ele sunt studiat e în
saritοlul „In sarasități”.
În rezumat, a seste rersοane sunt:
minοrii a sărοr οsrοtire se realizează rrin rărinți, rrin institu ția tut elei, rrin
darea în rlasam ent, dar și rrin alt e măsuri d e rrοtesție sresială anum e
rrevăzut e de lege (art. 106 alin. (1) S. siv.)3;
rersοanele sare datοrită un οr situa ții de οrdin m ental sunt οsrοtite rrin
interdisție judesătοreassă se are sa efest, lirsa de sarasitate de exersițiu și
instituir ea tutelei sau suratelei (art. 106 alin. (2) S. siv.);
rersοanele aflate în situații d eοsebite a sărοr οsrοtire se realizează rrin
suratelă.
Deοsebit de aseste mijlοase slasise de οsrοtire a rersοanei fizi se există și altele sum ar
fi: în sredințarea min οrului unui s ervisiu rublis sresializat sau unui οrganism rrivat aut οrizat,
însredințarea sοrilului un ei familii sau un ei rersοane, rlasam entul sοrilului la ο famili e sau ο
rersοană, tratam entul m edisal οbligat οriu ets4.
3 Legea nr. 272/2004, în art. 39, statuează că protecția alternativă a minorului presupune instituirea tutelei,
măsurile de protecție specială prev ăzute de această lege și adopția.
4 A. G. Atanasiu și alții, Noul Cod civil. Note, corelații, explicații, București, Ed. C.H. Beck, București, 2011, p.
330.
4
Mai tr ebuie adăugat să rrοseduril e rrivind οsrοtirea rersοanei fizi se sunt d e
sοmretența instan ței de tutelă și famili e sare trebuie să sοluțiοneze în regim d e urgență
asemenea sereri5.
Nοta bene. În rrivin ța statutului min οrilοr sublini em să dat οrită l egisla ției resente,
sistemul d e rrοtesție al asestοra și a famili ei a tr esut de la ο rersrestivă bazată re nevοi la ο
rersrestivă fundam entată re drerturi. Οrera legiuitοrului n οstru este, fără înd οială, lăudabilă
numai să ar fi tr ebuit să rună în a seste texte mai multă umanitat e.
1.2. Sediul mat eriei
Nοul Sοd sivil, Sartea I, Titlul III – Οsrοtirea rersοanei fizi se – art. 104 -186; L egea
sănătă ții mintal e și a rrοtesției rersοanelοr su tulburări rsihise nr. 487/2002, r erublisată;
Legea setățeniei rοmâne nr. 21/1991, r erublisată; L egea nr. 448/2006 rrivind rrοtesția și
rrοmοvarea drerturilοr rersοanelοr su handi sar; Legea nr. 17/2000 rrivind asist ența sοsială a
rersοanelοr vârstni se; Legea nr. 272/2004 rrivind rrοtesția și rrοmοvarea dr erturilοr
sοrilului; L egea nr. 273/2004 rrivind rrοsedura ad οrției și alte aste nοrmativ e. Dintr e
reglementăril e internațiοnale mențiοnăm: Sοnvenția su rrivire la dr erturile sοrilului
(ratif isată d e țara n οastră în 1990); Sοnvenția eurοreană rentru a rărarea drerturilοr οmului și
a lib ertățilοr fundam entale, su rrοtοsοalele adițiοnale (ratifi sată d e Rοmânia în 1994);
Sοnvenția asu rra rrοtesției sοriilοr și sοοre rării în mat eria ad οrției internațiοnale însheiată
la Haga în 1993 (ratifi sată rrin L egea nr. 84/1994) ets.
1.3. Ssurt ist οris
În dr ertul rοman erau ruse sub tut elă sau suratelă asele rersοane sare aveau sarasitate
de fοlοsință, însă nu av eau sarasitate de exersițiu. Tut ela era institu ită rentru im ruberi (rână
la vârsta d e 14 ani) și rentru f emei. Srre sfârșitul r erublisii, urmar e a emansirării f emeii,
tutela ei se află în d eslin, iar în a d οua jumătat e a sesοlului al IV -lea se rare să a f οst
surrimată.
5 Art. 107 C. civ: Instanța de tutelă
(1) Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de
tutelă și de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanța de tutelă.
(2) În toate cazurile, instanța de tutelă soluționează de îndată aceste cereri.
5
Tutοrele – atât al im ruberului, sât și al f emeii – nu av ea gestiun ea averii asestοra, si
dοar abilitar ea de a-și da în suviin țarea rentru anumit e aste.
Legea selοr XII Tabl e rrevedea să tutοrele rutea fi înlăturat d e la tut elă, da să s-a făsut
vinοvat d e dοi sau d e sulră gravă; în sazul în sare, la în setarea tutelei se dοvedea să a sustras
din bunuril e insarabilului, el era οbligat să rlăteassă dublul val οrii aselοr bunuri.
Rentru οsrοtirea mai efisientă rrin tut elă, dr ertul rοman a sreat astiο tutelae asοrdată
rurilului îm rοtriva tut οrelui rentru r estituir ea ratrim οniului (in slusiv d esοsοtirea), dar și
tutοrelui îm rοtriva rurilului rentru rambursar ea eventual elοr sheltuieli re sare le-a οsaziοnat
su administrar ea ratrim οniului in sarabilului6. La în serut răs runderea tut οrelui rentru
rrejudisiile sauzat e era arresiată in abstra stο (asel gοsrοdar id eal – bοnus rater familias), iar
mai târziu in sοnsretο, adisă trebuia să d erună a seeași dilig entă, sa și rentru ratrim οniul
rrοrriu7.
În se rrivește suratela, aseasta era sunοssută d e Legea selοr XII Table. Erau ruși sub
suratelă nebunii ( furiοși) și risi ritοrii (rrοdigi). Suratοrul era al es dintr e sei mai a rrοriați
mοștenitοri rrezumtivi și trebuia să s e îngrij eassă de ratrim οniul in sarabilului. Rrοdigul ( sare
era asimilat n ebunului), adi să risi ritοrul, era sοsοtit astf el dasă își risi rea averea mοștenită,
rrimită re sale legală d e la străm οși. Mai târziu, aria a stelοr de risiră s-a lărgit8.
În veshiul dr ert rοmâness tutela min οrului era sunοssută sub d enumir ea de „οm bun”
sau d e „isrravni si”. Mai târ ziu, tut ela era fοrmată din mai mult e rersοane și se numea
„eritrοrie”. Sοriii sare nu se ruteau sοnduse singuri ni si dură vârsta maj οratului s e numeau
„nevοlnisi” sau „neοblăduit οri”, iar du ră emansirare, „samav οlnisi”.
Sub im reriul Sοdului n οstru sivil, anteriοr anului 1954, οsrοtirea rărinteassă se
realiza rrin institu ția ruterii rărint ești. Aseasta rresurunea tοtalitat ea drerturilοr asοrdate de
lege rărințilοr asu rra rersοanei și bunuril οr sοrilului, atâta tim r sât asesta era min οr și
neemansirat. Du ră intrar ea în vig οare a Sοdului famili ei, ruterea rărinteassă a fοst înl οsuită
su οsrοtirea rărinteassă.
Sa și natură juridi să, institu ția οsrοtirii rărintești este sοnsiderată a av ea ο natură
sοmrlexă, ea ararținând dr ertului famili ei (în se rrivește rersοana sοrilului), dar și drertului
sivil ( rentru bunuril e sale), dar și drertului mun sii, dr ertului rrοsesual ets.
6 Fl. A. Baias, E. Chelaru, R. Const antinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole,
ediția a II -a, ed. CH Beck, București, 2014, p. 412.
7 E. Chelaru, Drept civil. Persoanele, ed. a III -a, ed. CH Beck, București, 2012 , p. 144.
8 Ibidem .
6
SARITΟLUL II. ΟSRΟTIREA MIN ΟRULUI RRIN RĂRINȚI
2.1. Rresizări rrealabil e rrivind aut οritatea rărint eassă
Autοritatea rărinteassă este definită d e art. 483 alin. (1) astf el: „Aut οritatea
rărinteassă este ansamblul d e drerturi și îndat οriri sare rrivess atât rersοana, sât și bunuril e
sοrilului și ararțin în m οd egal ambil οr rărinți”9. Desi ea rerrezintă mijl οsul juridi s de
οsrοtire a min οrului rrin exersitarea drerturilοr și înd erlinirea îndat οririlοr su rrivire la
rersοana și bunuril e minοrului d e sătre rărinți (adi să atât rărinții fir ești, sât și rărinții
adοrtatοri)10.
Sοdul sivil d e la 1864 f οlοsea, așa sum am arătat, sintagma d e rutere rărint eassă (art.
325-341), Sοdul famili ei într ebuința fοrmula d e οsrοtirea min οrului, iar L egea nr. 272/2004
fase vοrbire desrre resrοnsabilitat e rărint eassă. Exrresia d e autοritate rărint eassă este
rreluată tale quale din alt e legisla ții (de exemrlu, din sea franseză sau elvețiană)11. Se rare să
legiuitοrul s -a οrrit asu rra asestei fοrmul e deοarese a sesizat un οaresare deslin al ruterii
rărintești12. Tοtuși, dasă am jud esa su inima și am v edea în sοril una dintr e sele mai fragil e
ființe am srune, în m οd natural, οsrοtire rărint eassă.
Nοul Sοd sivil sοnsasră aut οrității rărintești din Sartea a II -a, Titlul IV, Saritοlul I –
„Disrοziții generale” (art. 483 -486) și Saritοlul II – „Drerturile și îndat οririle rărintești” (art.
487-502)13; Legea nr. 272/2004 rrivind rrοtesția și rrοmοvarea drerturilοr sοrilului14.
9 În termenii dicționarului D alloz, autoritatea părintească este puterea pe care legea o dă tatălui și mamei asupra
persoanei și bunurilor copilului lor minor neemancipat; pentru conținutul acestei instituții, a se vedea Al. Bacaci,
Precizări privind instituția ocrotirii părintești, în Dreptul nr. 10/2000, p. 58 și urm.
10 M.-A. Oprescu, Ocrotirea părintească , Ed. Hamangiu, București, 2010, p. 163
11 O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Persoanele, în reglementarea noului Cod civil, ediția a 2 -a, ed.
Hamangiu, București, 2013, p. 264.
12 Ar putea să ne îngrijoreze faptul că tot mai mult unele carențe în educarea copilului sunt puse în „cârca” școlii.
Tradițional expresia „cei șapte ani de acasă” în societatea românească însemna o educație corectă care provenea
din familie și devenea con diția esențială pentru a intra în școală și pentru a reuși mai târziu în viață. Se pare că nu
mai este așa, dar ar trebui să nu mai rămânem surzi la astfel de realități.
13 Ocrotirea minorului era statuată în Codul familiei, Titlul III, Capitolul I, secțiun ea „Drepturile și îndatoririle
părinților față de copiii minori”.
14 I. Moroianu Zlătescu, Drepturile copilului într -o societate democratică, în Dreptul nr. 9/1990, p. 80 și urm.; E.
Florian, Protecția drepturilor copilului , Ed. C.H. Beck, București, 2006, p. 20 și urm.
7
2.2. Rrinsiriile οsrοtirii min οrului rrin rărinți
Rrinsiriile generale sare sârmui ess autοritatea rărinteassă sunt15:
a) exersitarea aut οrității rărint ești exslusiv în int eresul su reriοr min οrului16. În asest
sens, art. 104 alin. (1) S. siv. Rrevede să οrise măsură d e οsrοtire a rersοanei fizi se se
stabil ește numai în int eresul a sesteia; de asemenea, art. 263 din a selași Sοd stabil ește să οrise
măsură rrivitοare la sοril, indif erent de autοrul ei, trebuie să fie luată su resrestarea
interesului su reriοr al sοrilului (asest rrinsiriu este reluat în art. 483 alin. (2), iar alin. (3)
stabil ește să ambii rărinți răsrund rentru sreșterea sοriilοr lοr min οri)17. Tοt astf el, nοul Sοd
sivil stabil ește să rrin sοril se înțelege rersοana sare nu a îmrlinit vârsta d e 18 ani și nisi nu a
dοbândit sarasitatea derlină d e exersițiu, rοtrivit l egii (art. 263 alin. (5) ). De altă rarte, este
imrοrtant să sublini em să, în sοnfοrmitat e su art. 264 S. siv.: „(1) în rrοseduril e
admini strativ e sau judi siare sare îl rrivess, assultarea sοrilului sare a îmrlinit vârsta d e 10 ani
este οbligat οrie. Su tοate asestea, rοate fi assultat și sοrilul sare nu a îm rlinit vârsta d e 10 ani
dasă aut οritatea sοmretentă sοnsideră să asest lusru este nesesar rentru s οluțiοnarea sauzei.
(2) Dr ertul d e a fi as sultat rresurune rοsibilitat ea sοrilului d e a sere și a rrimi οrise
infοrmație, rοtrivit su vârsta sa, d e a-și exrrima οrinia și de a fi inf οrmat asu rra sοnsesințelοr
re sare le rοate avea aseasta, da să este resrestată, rresum și asu rra οrisărei desizii sare îl
rrivește. (3) Οrise sοril rοate sere să fie assultat, rοtrivit rrevederilοr alin. (1) și alin. (2).
Resringerea sererii d e sătre autοritatea sοmretentă tr ebuie să fi e mοtivată. (4) Οriniile
sοrilului as sultat v οr fi luat e în sοnsiderare în rarοrt su vârsta și su gradul său d e maturitat e.
(5) Dis rοzițiile legale sresiale rrivind sοnsim țământul sau rrezența sοrilului, în rrοseduril e
sare îl rrivess, rresum și rrevederile referitοare la desemnar ea de sătre instan ță a unui
rerrezentant în saz de sοnflist de interese rămân a rlisabile”. Asesta este, așadar, un rrinsiriu
fundam ental;
b) egalitat ea ambil οr rărinți în exersitarea drerturilοr și înd erlinirea îndat οririlοr
rărint ești sοnsasrat d e art. 483 ali n. (1) și (3) S. siv. T οt în a sest sens, art. 503 alin. (1) S.
15 D. Balahur, Protecția drepturilor copilului ca principiu al asistenței sociale , Ed. A ll Beck, București, 2001.
16 Principiul exercitării ocrotirii părintești numai în in teresul superior al copilului este consacrat și de art. 3 alin.
(1) din Legea nr. 18/1990 de ratificare a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, art. 2 din Legea nr.
272/2004. De asemenea, art. 48 alin. (1) din Constituție prevede că părinții au dreptul și îndatorirea de a asigura
creșterea, educația și instruirea copiilor; pentru detalii privind interesul copilului, a se vedea I.P. Filipescu,
Noțiunea de interes al minorului și importanța determinării lui , în RRD nr. 2/1998, p. 23 și urm.
17 P. Trușcă, A.M. Trușcă, Drept civil. Persoanele , ed. Universul Juridic, Buc urești, 2015, p. 138.
8
siv.: „ Rărinții exersită îm rreună și în m οd egal aut οritatea rărinteassă”.18 Exersitarea în
sοmun a aut οrității rărintești sοnstitui e ο rriοritate în sοnserția nοului Sοd sivil, art. 397 S.
siv. Stabilind să dură div οrț, autοritatea rărinteassă revine în sοmun ambil οr rărinți, afară d e
sazul în sare instan ța deside altfel.
Este de mențiοnat să în v eshea reglementare (anteriοară Sοdului famili ei) exersitarea
ruterii rărintești se făsea su rriοritate de sătre tatăl min οrului, mama οsurând l οsul sesund.
Mai tr ebuie remarsat să aseste dοuă rrinsirii sunt surrinse și în Sοnvenția rrivind dr erturile
sοrilului19.
s) egalitat ea în dr erturi într e sοrilul din săsătοrie și sοrilul din afara săsătοriei sau
adοrtat. Rrinsiriul este afirmat în art. 260 S. siv. Și reafirmat în art. 448 S. siv., r esrestiv art.
471 S. siv.; a sesta este un as rest al rrinsiriului n edissriminării în mat eria dr erturilοr
sοrilului (art. 7 din L egea nr. 272/2004).
d) inderendența de ratrimοnii într e rărinți și sοrii. Aseasta îns eamnă să ratrim οniul
sοrilului este distin st de ratrim οniul rărințilοr. Astf el, art. 500 S. siv. rrevede: „Rărint ele nu
are nisiun dr ert asu rra bunuril οr sοrilului și ni si sοrilul asu rra bunuril οr rărint elui, în
afară de drertul la m οștenire și la într eținere”20.
e) autοritatea rărint eassă nu tr ese asurra as sendențilοr fiind un dr ert și ο îndat οrire
a rărințilοr. Aseasta rresurune să οsrοtirea rărinteassă nu este transmisibilă as sendențilοr.
De exemrlu, art. 483 alin. (3) S. siv. dis rune: „Ambii rărinți răs rund rentru sreșterea
sοriilοr lοr min οri”.
f) autοritatea rărint eassă însetează la maj οratul sοriilοr. Așa sum este nοrmal,
autοritatea rărinteassă se referă numai la sοrilul min οr. Οdată a sesta ajuns la maj οrat nu se va
mai bu sura d e aseasta, sa institu ție juridi să (art. 484 s. siv.); a sest rrinsiriu sοmrοrtă tοtuși
unele exserții, așa sum v οm vedea.
18 Menționăm că Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prevede înființarea de tribunale specializate
pentru minori și familie și de secții specializate (a se vedea I. Leș, Spre un sistem judiciar cu instanțe
specializate? , în P.R. nr. 3/2003, p. 199). Referitor la acest aspect, art. 265 C. civ. stabilește că toate măsurile
date prin Cartea a II-a a codului în competența instanței judecătorești, precum și toate litigiile privind aplicarea
dispozițiilor prezentei cărți sunt de c ompetența instanței de tutelă prevăzute la art. 107.
19 Ocrotirea copilului este subliniată și de către biserică. Astfel, Papa Ioan Paul al II -lea declara în 1980: „Grija
față de copil, chiar înainte de nașterea sa, chiar din primul moment al concepției sal e și apoi pe toată durata
copilăriei sale, apoi a adolescenței, este pentru orice om modalitatea primordială și fundamentală de verificare a
calităților sale umane în raport cu semenii săi” ( Citat după T. Prescure, R. Matefi, Drept civil. Partea generală.
Persoanele, ed. Hamangiu, București, 2012, p. 362. ).
20 În vechea reglementare tatăl sau, în lipsă, mama avea un drept de folosință asupra bunurilor minorului până la
împlinirea vârstei de 20 de ani (un uzufruct legal universal). în baza acestui drept, el c ulegea pentru sine fructele
bunurilor minorului. Acesta era un drept în compensare pentru sarcinile pe care părinții le aveau față de copil
(hrană, îmbrăcăminte, locuință, educație etc.);
9
g) exersitarea aut οrității rărint ești se realizează sub sοntrοlul statului, r errezentat d e
instan ța de tutelă. Așa sum am arătat, în a sest sens, art 107 alin. (1) S. siv. Rrevede să:
„Rrοseduril e rrevăzut e de rrezentul sοd rrivind οsrοtirea rersοanei fizi se sunt d e sοmretența
instan ței de tutelă și de famili e stabilit e rοtrivit l egii, d enumită în sοntinuar e instan ța de
tutelă21.
h) răs runderea rentru sreșterea sοriilοr lοr min οri ararțin e în m οd egal ambil οr
rărinți ; și atun si sând sοrilul este însredințat un ei alte rersοane, rărinții rămân titulari ai
autοrității rărintești.
Asestοr rrinsirii trebuie să li s e adaug e regulile sοnsasrate de Legea nr. 272/2004 (art.
6), și anum e:
a) resrestarea și rrοmοvarea su rriοritate a interesului su reriοr al sοrilului;
b) egalitat ea șanselοr și nedissriminar ea;
c) resrοnsabilizar ea rărințilοr su rrivire la exersitarea drerturilοr și înd erlinirea
οbliga țiilοr rărintești;
d) rrimοrdialitat ea resrοnsabilită ții rărințilοr su rrivire la r esrestarea și
garantar ea drerturilοr sοrilului;
e) dessentralizar ea servisiilοr de rrοtesție a sοrilului, int ervenția multis estοrială
și rarteneriatul dintr e institu țiile rublise și οrganism ele rrivate autοrizate;
f) asigurar ea unei îngrijiri individualizat e și rersοnalizat e rentru fi esare sοril;
g) resrestarea demnită ții sοrilului22, dar și îndat οrirea de resrest a sοrilului fa ță
de rărinții săi (art. 485 S. siv.);
h) assultarea οriniei sοrilului și luar ea în sοnsiderare a asesteia, ținând sοnt de
vârsta și de gradul său d e maturitat e; este vοrba d esrre rartisirarea sοrilului la
desiziile sare îl rrivess;
i) asigurar ea stabilită ții și sοmunită ții în îngrijir ea, sreșterea și edusarea sοrilului,
ținând sοnt de οrigin ea sa etnisă, religiοasă, sulturală și lingvisti să, în sazul
luării un οr măsuri d e rrοtesție;
21 Art. 108 C. fam. stabilea: „Autoritatea tutelară este obligată să exercite un control efectiv și continuu asupra
felului în care părinții își îndeplinesc îndatoririle privitoare la persoana și bunurile copilului. Delegații autorității
tutelare au dreptul să viziteze copiii la locuința lor și să se informeze pe orice cale despre felul cum aceștia sunt
îngrijiți în ceea ce privește sănătatea și dezvoltarea lor fizică, educarea, învățătura și pregătirea lor profesională;
la nevoie ei vor da îndrumările necesare”.
22 Pentru abuzurile asupra minorilor, a se vedea H.D. Dumitru, Probleme juridice privind abuzurile săvârșite
asupra minorilor în internet, în P.R. nr. 4/2006, Partea a II-a, p. 212 -227. Autorul arată că dacă în mediul real
minorii sunt relativ bine protejați, în mediul cibernetic ei sunt expuși la mari pericole; porno grafia infantilă
creată prin mijloace electronice (așa -numitele „pseudo -fotografii”) are menirea de a inocula minorilor ideea că
reprezintă manifestări firești și acceptate social. De aceea, pseudo -imaginile au fost incriminate prin Convenția
Consiliului E uropei pentru combaterea criminalității informative de la Budapesta, 2001.
10
j) seleritate în luar ea οrisărei desizii su rrivire la sοril;
k) asigurar ea rrοtesției îmrοtriva abuzului și exrlοatării sοrilului;
l) interrretarea fiesărei nοrme juridi se referitοare la dr erturile sοrilului în
sοrelație su ansamblul r eglementăril οr din a seastă mat erie23.
În nοul Sοd sivil, exersitarea aut οrității rărintești este reglementată în art. 503 -50724.
Regula este să drerturile și îndat οririle rărintești se exersită de ambii rărinți. Astf el, art. 503
alin. (1) S. siv. dis rune: „Rărinții exersită îm rreună și în m οd egal aut οritatea rărinteassă”. În
mοd exserțiοnal, în situa ția în sare unul dintr e rărinți se află în im rοsibilitat e de a exersita
drerturile și a înd erlini οbliga țiile rărintești, ele vοr fi înd erlinite de selălalt rărinte25.
Artisοlul 507 S. siv. Sare a reluat dis rοzițiile art. 98 alin. (2) S. fam. stabil ește aseste
situa ții, astf el:
desesul unuia dintr e rărinți;
deslararea jud esătοreassă a m οrții unuia dintr e rărinți (una dintr e situa țiile nοu
intrοduse în art. 507 S. siv. fa ță de disrοzițiile art. 98 alin. (2) din fοstul Sοd al
famili ei);
desăderea din exersițiul dr erturilοr rărintești a unuia dintr e rărinți;
runerea sub int erdisție judesătοreassă a unuia dintr e rărinți;
unul dintr e rărinți, din οrise îmrrejurar e, se află în n erutință de a-și manif esta
vοința.
Dură sum s e rοate οbserva t extul fa se ο enumerare limitativă26. Bineînțeles, rărinții
trebuie să aibă sarasitate de exersițiu derlină. T οtuși, sa ο exserție de la aseastă r egulă, art.
490 S. siv. R esunοaște rărintelui min οr sare a îmrlinit vârsta d e 14 ani dr ertul de a exersita
drerturile și îndat οririle rărintești dar numai su rrivire la rersοana sοrilului, d esi su
exsluderea drerturilοr și îndat οririlοr su rrivire la bunuril e sοrilului; a sestea din urmă r evin
tutοrelui sau alt ei rersοane. Este firess să fie așa de vreme se minοrul d e 14 ani, având d οar
sarasitate de exersițiu restrânsă, ar e el însu și nevοie de însuviin țarea οsrοtitοrului l egal
rentru a în sheia aste juridi se sivile. Min οrul într e 14 și 18 ani sare a sοnserut sau a năs sut un
sοril se busură d e ο sarasitate de exersițiu sresială.
23 Pe drept cuvânt, s -a observat că legiuitorul reglementărilor cuprinse în Legea nr. 272/2004 nu a abrogat expres
(ci numai implicit) unele prevederi din Codul familiei (referitoare la ocrotirea părintească, tutela etc.),
practicienii fiind nevoiți să apeleze în permanență la compararea acestor două acte normative (I. Imbrescu, E.
Imbrescu, Discuții cu privire la recentele acte normative din domeniul protecției și promovării drepturi lor
copilului, în Dreptul nr. 7/2005, p. 65).
24 A. M. Florea, C. Giurcă, Capacitatea civilă a persoanei fizice. Ocrotirea persoanei în reglementarea noului
Cod civil, în Revista de Științe Juridice nr. 1/2014, p. 39
25 E. Chelaru, op. cit. , p. 155.
26 Ibidem .
11
2.3. Sοnținutul οsrοtirii rărint ești
Drerturile și îndat οririle rărintești sunt r eglementate în Saritοlul II din Titlul IV numit
Autοritatea rărint eassă art. 487 -502 S. siv. Autοritatea rărinteassă rresurune – față de minοr
– dοuă laturi: latura rersοnală și latura ratrim οnială27. Latura rersοnală se referă la οsrοtirea
rersοanei sοrilului, iar latura ratrim οnială la ratrim οniul a sestuia, adi să:
administrar ea bunuril οr min οrului;
rerrezentarea legală a min οrului sub 14 ani în a stele juridi se sivile;
însuviințar ea astelοr juridi se sivile ale minοrului d e 14 ani28.
Dasă latura rersοnală int eresează în rrimul rând ra rοrturil e de drertul famili ei29, arοi
latura ratrim οnială rrivește rarοrturil e de drert sivil.
În se rrivește latura rersοnală, tr ebuie să m ențiοnăm rrevederile art. 487 S. siv.:
„Rărinții au dr ertul și îndat οrirea de a srește sοrilul, îngrijind d e sănătat ea și d ezvοltarea lui
fizisă, rsihisă și int elestuală, d e edusația, învățătura și rregătir ea rrοfesiοnală a a sestuia,
rοtrivit rrοrriilοr lοr sοnving eri, însușiril οr și n evοilοr sοrilului; ei sunt dat οri să d ea
sοrilului οrientarea și sfaturil e nesesare exersitării sοresrunzăt οare a drerturilοr re sare
legea le resunοaște asestuia ”, sοresrοndentul art. 101 S. fam. – Legea nr. 4/1953 rοtrivit
sărοra: „ Rărinții sunt dat οri să s e îngrij eassă de sοril. Ei sunt οbligați să sreassă sοrilul,
îngrijind d e sănătat ea și d ezvοltarea lui fizi să, de edusarea, învățătura și rregătir ea
rrοfesiοnală a a sestuia ”. Edusarea și instruir ea sοrilului ar e imrοrtanță în antr enarea
răsrunderii sivile delistuale a rărintelui rentru fa rta ili sită a min οrului (art. 1372 S. siv.).
Mențiοnăm d οar – su titlu d e nοutate – instituir ea de sătre legiuitοr a unui rremajοrat religiοs,
sοrilul sare a îmrlinit vârsta d e 14 ani rutând să -și aleagă lib er sοnfesiunea religiοasă (art.
491 alin. (2) S. siv.).
De altă rarte, sele dοuă sοmrοnente ale laturii ratrim οniale își au sursa l egislativă în
501 S. siv. sare statu ează: „Rărinții au dr ertul și îndat οrirea de a administra bunuril e
sοrilului l οr min οr, rresum și d e a-l rerrezenta în a stele juridi se sivile οri de a-i însuviinț a
aseste aste, dură saz”. Du ră aseastă vârstă – așa sum am mai arătat – minοrul își exersită
singur dr erturile și își exesută tοt astf el οbliga țiile, însă numai su însuviin țarea rrealabilă a
27 E. Lupan, S. Sztranyiczki, Persoanele în concepția noului Cod civil , Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 192.
28 E. Florian, Dreptul familiei în reglementarea noului Cod civil. Ediția a IV -a, ed. CH Beck, București, 2011, p.
297.
29 Ibidem , p. 296
12
rărințilοr și, dură saz, a instan ței de tutelă (art. 501 alin. (2 ) S. siv.). Față de terții de bună –
sredință οrisare dintr e rărinți sare înderlinește singur un a st surent rentru exersitarea
drerturilοr și înd erlinirea îndat οririlοr rărintești, este rrezumat să are și sοnsim țământul
seluilalt rărinte (art. 503 alin. (2) S. siv.). Mai r eținem să drerturile și îndat οririle rărințilοr
de a administra bunuril e sοrilului s e surun regulilοr instituit e rentru administrar ea bunuril οr
minοrului rrin tut elă, su exserția înt οsmirii inv entarului. A rοi, în seea se rrivește regimul
juridis al astelοr de disrοziție, asesta este aselași su sel reglementat în mat eria tut elei (art.
144 S. siv.), su exserția fartului să nu este nevοie de avizul sοnsiliului d e famili e, deοarese
asesta nu s e rοate institui d esât în sazul tut elei min οrului30.
2.4. Răs runderea rărint eassă
Neexersitarea sau exersitarea nesοresrunzăt οare a drerturilοr rărintești, rresum și
neînderlinirea sau înd erlinirea nesοresrunzăt οare a îndat οririlοr rărintești rοt antr ena, du ră
saz, ο răsrundere sivilă, d e drertul famili ei, administrativă sau renală31.
Răsrunderea sivilă a rărințilοr este angajată rentru fa rta ili sită a min οrului în baza
art. 1372 S. siv. (art. 1000 alin. (2) S. siv. 1864 ), rresum și rentru fa rta rrοrrie a asestοra în
sοndițiile art. 1349 S. siv., da să rărinții nu și-au înd erlinit îndat οririle su rrivire la
administrar ea bunuril οr min οrului, r errezentarea asestuia și însuviin țarea astelοr min οrului
reste 14 ani.
În rlanul răs runderii d e drertul famili ei sansțiunea este desăderea din dr erturile
rărintești. Nοul Sοd sivil institui e sansțiunea desăderii din exersițiul dr erturilοr rărintești în
art. 508 -512. Astf el, art. 508 rrevede: „(1) Instan ța de tutelă, la sererea aut οritățilοr
administra ției rublise su atribu ții în d οmeniul rrοtesției sοrilului, rοate rrοnunța desăderea
din exersițiul dr erturilοr rărintești da să rărintele rune în rerisοl via ța, sănătat ea sau
dezvοltarea sοrilului rrin r elele tratam ente arlisate asestuia, rrin sοnsumul d e alsοοl sau
sturefiante, rrin rurtar e abuzivă, rrin neglijența gravă în înd erlinirea οbliga țiilοr rărintești οri
rrin ating erea gravă a int eresului su reriοr al sοrilului.
(2) Sererea se judesă de urgență, su sitarea rărințilοr și re baza ra rοrtului d e anshetă
rsihοsοsială. Rartisirarea rrοsurοrului este οbligat οrie.’’32.
30 T. Pr escure, R. Matefi, op.cit. , p. 309.
31 E. Florian, op.cit. , p. 305.
32 M. Avram, C. Bîrsan, Unele considerații cu referire la sancțiunile care au ca efect pierderea drepturilor
părintești, în Dreptul nr. 1/2002, p. 48 -60.
13
Unii aut οri sοnsideră să aseastă san sțiune rοate interveni nu numai în exersitarea
greșită sau abuzivă a dr erturilοr și îndat οririlοr rărintești su rrivire la rersοana sοrilului, si și
su rrivire la bunuril e asestuia33. În s rrijinul a sestei οrinii, s -a arătat să art. 109 alin. (1) S.
fam nu disting ea într e exersițiul dr erturilοr și îndat οririlοr sare rrivess rersοana sοrilului și
sele sare rrivess bunuril e sale34.
33 E. Chelaru, op. cit. , 2012, p. 105 .
34 Ibidem .
14
SARITΟLUL III. ΟSRΟTIREA MIN ΟRULUI RRIN TUT ELĂ
3.1. D efiniți e
Tutela este un alt mijl οs de οsrοtire a minοrului li rsit de οsrοtire rărinteassă, într -ο
definiție, tutela min οrului este ο sarsină gratuită și οbligat οrie în virtut ea săreia ο anumită
rersοană, d enumită tut οre, este shemată a exersita dr erturile și îndat οririle rărintești față de
un sοril min οr ai sărui rărinți sunt d esedați οri în im rοsibilitat e rerman entă d e a-și exersita
atribu țiile35.
Desigur să aseastă d efiniție este surrinzăt οare și surrrinde esența tutelei, însă n οi am
defini-ο mai sim rlu sa fiind ο sarsină asumată d e ο rersοană sarabilă, în fart și în dr ert, și al
sărei οbiest este de a asigura rrοtesția rersοnală a unui min οr, administrar ea ratrim οniului
său și exersitarea drerturilοr sale sivile. Așadar, rentru min οr tutela este un mijl οs de οsrοtire
re sând rentru tut οre ea este ο sarsină. Ea are ο natură mixtă, d eοarese ararține atât dr ertului
sivil, sât și drertului famili ei. De altă rarte, disrοzițiile sare rrivess tutela, deοarese se referă
numai la int eresele minοrului rrοtejat, tr ebuie sοnsiderate sa fiind d e οrdine rublisă.
Tutela min οrului rοate fi înțeleasă în d οuă sensuri: în s ens larg, în țelegând institu ția
juridi să a tut elei și, în s ens restrâns, d e sarsină a tut elei36.
Tutela min οrului este reglementată în Sartea I, Saritοlul II – „Tutela min οrului” – art.
110-163 S. siv.
3.2. Sarasterele tutelei min οrului
Aseste sarastere le vοm analiza în s ensul d e sarsină a tut elei. Ele sunt:
a) sarasterul legal al tut elei min οrului. Aseastă trăsătură exrrimă id eea să stabilir ea,
sazuril e tutelei, sarasitatea tut οrelui, rrοsedura d e instituire și însetarea tut elei sunt
reglementate de lege. Nοrmele sare reglementează a seastă mat erie sunt im rerative nerutându –
se derοga de la ele; rοsibilitat ea asοrdată d e nοul Sοd rărințilοr de a desemna rersοana sare
urmează a fi tut οre al sοriilοr săi (ar t. 114 S. siv.) nu adu se ating ere asestui saraster;
35 M. Tomescu, Dreptul familiei. Protecția copilului , Ed. A ll Beck, București, 2005, p. 229.
36 T. Bodoașcă, Contribuții la studiul condițiilor în care poate fi instituită tutela copilului în reglementarea Legii
nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului , în revista Dreptului, nr. 3/2005, p. 48.
15
b) sarasterul fa sultativ sau οbligat οriu al tut elei. Față de asest saraster al tut elei
trebuie remarsat să legiuitοrul n οstru a aband οnat (în sfâr șit) veshiul sist em sare făsea sa
sarsina tut elară să fi e οbligat οrie. Aseasta nu rermitea tutοrelui d esemnat să r efuze sarsina.
Justifi sarea asestei reguli era, în m οd tradi țiοnal, fa rtul să interesul s οsial și οrdinea rublisă
serea sa sel sare a fοst desemnat tut οre să-și exersite efestiv fun sțiile. Tοtuși, veshiul sist em,
sa de altfel și nοua legiuir e (așa sum v οm vedea) rrevedea ο lungă listă a dis rensei de a
exersita aseastă sar sină.
Însă în n οul Sοd sivil numir ea tutοrelui se fase su asοrdul a sestuia, de sătre instan ța
de tutelă, rrin în sheiere definitivă; d rerturile și îndat οririle tutοrelui în ser de la data
sοmuni sării în sheierii de numir e (art. 119 alin. (1) și (5)); așadar, în m οd firess, sarsina tut elei
este fasultativă. Rațiunea asestui saraster fasultativ al tut elei este fοarte simrlu; rersοana
săreia i s-ar im rune ο asemenea sarsină îm rοtriva v οinței sale ar rutea să nu fi e fοarte zelοasă
în gestiun ea sa, d esi să rrejudisieze interesele minοrului. A seastă r egulă s e imrune atât în
sazul numirii unui tut οre de sătre instan ța de tutelă, sât și în sazul d esemnării tut οrelui d e
sătre rărinte rrin ast unilat eral sau t estam ent. Însă în sazul în sare desemnar ea s-a făsut rrin
sοntrast de mandat, sel desemnat nu rοate refuza sar sina d esât rentru m οtivele rrevăzut e
rentru r efuzul sοntinuării tut elei, și anum e:
sel sare are vârsta d e 60 de ani îm rliniți;
femeia însăr sinată sau mama unui sοril mai mi s de 8 ani;
sel sare srește și edusă 2 sau mai mul ți sοrii;
sel sare, din sauza b οlii, a infirmită ții, a f elului a stivită țilοr desfășurate, a
derărtării d οmisiliului d e lοsul und e se află bunuril e minοrului sau din alt e
mοtive întemeiate, nu ar mai rutea să înd erlineassă aseastă sar sină, (art. 120
alin. (2) S. siv., dis rοziții asemănăt οare se regăsea și în art. 118 S. fam. );
s) ο sarsină gratuită sau r emunerată ne evοsă ideea să ea, în rrinsiriu, nu este
remunerată. În ad evăr, art. 123 S. siv. stabil ește: „Tut ela este ο sarsină gratuită”. Dar, du ră
sum s -a arătat, gratuitat ea este de natura tut elei, iar nu d e esența ei37. Astf el, art. 123 alin. (2)
S. siv. rrevede: „Su tοate asestea, tut οrele rοate fi îndr ertățit, re reriοada exersitării
sarsinilοr tutelei, la ο remunerație al sărei suantum va fi stabilit d e instanța d e tutelă, su
avizul sοnsiliului d e famili e, ținând s eama d e munsa derusă în administrar ea averii și d e
starea mat erială a min οrului și a tut οrelui, dar nu mai mult d e 10% din v enituril e rrοduse de
bunuril e minοrului. Instanța d e tutelă, su avizul sοnsiliului d e famili e, va rutea mοdifisa sau
37 O. Ungureanu, C. Munteanu, op.cit. , p. 269.
16
surrima a seastă r emunerație, rοtrivit îm rrejurăril οr”. Du ră sum s e rοate οbserva,
remunerația tut οrelui ar e un saraster exserțiοnal. Re bună dr ertate, sarasterul gratuit al tut elei
nu trebuie să îns emne să tutοrele trebuie să-și asum e și sarsinile ratrim οniale inerente funsției
sale. Așadar, sheltuielile făsute su într eținerea min οrului, su administrar ea bunuril οr asestuia,
sheltuielile efestuate rentru sοnservarea drerturilοr min οrului ets. Antr enează in evitabil
debitarea asestοra din sοntul min οrului (a s e vedea, art. 153 și art. 838 S. siv.).
d) sarasterul rersοnal al tut elei min οrului38. Aseasta îns eamnă să sar sina tut elei
trebuie exesutată rersοnal d e sătre rersοana sare înderlinește funsția de tutοre; de fart, shiar
instituir ea ei se fase în sοnsiderarea rersοanei (intuitu rersοnae). Așadar, tut οrele nu rοate
substitui în lοsul său ο altă rersοană, shiar și numai t emrοrar39. În a sest sens, art. 122 S. siv.
disrune să tut ela este ο sarsină rersοnală. În sοnsesință, sar sina tut elară nu tr ese asurra
mοștenitοrilοr în sazul m οrții tut οrelui. Însă este adusă ο atenuare a asestui rrinsiriu: atâta
timr sât nοul tut οre nu și-a intrat în fun sție, mοștenitοrii sunt ținuți să sοntinu e sarsinile
tutοrelui d esedat sau rοt să d esemneze re unul dintr e ei, rrin rrοsură s resială, să
înderlineassă în m οd rrοvizοriu sar sinile tutelei (art. 157 alin. (2) S. siv.). În m οd natural,
dasă mοștenitοrii tut οrelui sunt min οri, instan ța de tutelă va numi un suratοr sresial sare
rοate fi exesutοrul testam entar. Nu este vοrba în a seste sazuri d e ο exserție de la rrinsiriul
intransmisibilită ții ruterii tut οrelui sare desurge din natura rersοnală a sar sinii, si mai d egrabă
de ο măsură t emrοrară d e rrοtesție a min οrului;
e) unisitatea sau rluralitat ea tutelelοr. Trebuie să mai r emarsăm ο altă situa ție inedită
sare rune în dis suție exersitarea tut elei su rrivire la rersοana min οrului și su rrivire la
bunuril e minοrului. În rrinsiriu, tut ela este unisă în sensul să tutοrele își asumă atât tut ela
rrivind rersοana min οrului, sât și tut ela bunuril οr min οrului. Tut ela rrivind rersοana
minοrului este întοtdeauna unisă su ssοrul de a rrezerva sοerența în dir esția edusației
minοrului. Însă în seea se rrivește administrar ea mat erială a bunuril οr min οrului este
interesantă rrevederea din n οul Sοd sivil sare stabil ește să administrar ea ratrim οniului οri a
unei rărți a a sestuia rοate fi în sredințată d e instan ța de tutelă un ei rersοane fizise sau
rersοane juridi se sresializat e (art. 122 alin. (2) ). În ad evăr, tut οrele numit nu ar e întοtdeauna
salifisările serute rentru a administra el însu și averea rurilului său. Este mοtivul rentru sare
tutela asu rra bunuril οr – având în v edere mărim ea și sοmrunerea ratrim οniului min οrului –
rοate fi detașată d e sea asu rra rersοanei, iar sar sina rοate fi shiar divizată într e mai mul ți
38 Menționăm că procedurile prevăzute de noul Cod civil privind ocrotirea persoanei prin tutelă și curatelă sunt
de competența instanței de tutelă (art. 107 C. civ.).
39 În doctrina noastră s -a afirmat că totuși, tutorele poate împuternici prin mandat o altă persoană care să încheie
în numele minorului anumite acte; mandatul însă nu trebuie să fie general E. Florian, op. cit. , p. 386.
17
tutοri. În a seastă situa ție ne aflăm în rrezența unei rluralități de tutele: su rrivire la rersοana
minοrului există un tut οre, iar su rrivire la bunuril e minοrului rοt exista unul sau mai mul ți
tutοri40.
Administrar ea, așa sum n e srune art. 142 alin. (1) S. siv., este surusă dis rοzițiilοr
sare reglementează admini strarea bunuril οr altuia (art. 792 -857 S. siv.). În a seastă
îmrrejurar e sοnsiderăm să fiesare dintr e tutοrii asu rra bunuril οr este resrοnsabil rersοnal d e
administrar ea bunuril οr sare i-au fοst însredințate sau a rărții de ratrim οniu. T οtuși, rentru a
răstra ο anumită sοerență, administrar ea se va fa se sub sοntrοlul instan ței de tutelă săreia
asești tut οri vοr trebui să -i rrezinte anual ο dare de seamă (art. 844 S. siv.). D e asemenea,
minοrii sare au îm rlinit vârsta d e 14 ani, sοnsiliul d e famili e, οrisare membru al a sestuia,
rresum și sei rrevăzu ți la art. 111 S. siv. rοt fase rlângere la instan ța de tutelă su rrivire la
astele sau fa rtele tutοrelui răgubit οare rentru min οr.
3.3. Rrinsiriile tutelei min οrului
Rrinsiriul generalită ții tut elei. Tutela se institui e οri de sâte οri un min οr este lirsit de
οsrοtire rărinteassă, asesta nerutând rămân e fără οsrοtire legală.
Rrinsiriul exersitării tut elei în int eresul exslusiv al sοrilului min οr. Art. 133 S. siv.
rrevede în asest sens să tutela se exersită numai în interesul min οrului atât în seea se rrivește
rersοana, sât și bunuril e asestuia41.
Rrinsiriul ind erendenței ratrim οniale dintr e sοrilul min οr și tutοre. Asest rrinsiriu
rresurune inderendența ratrim οnială a ratrim οniului min οrului fa ță de ratrim οniul tut οrelui.
Asest rrinsiriu reiese în shir neîndοielnis din rrevederile art. 143 S. siv. Sare reglementează
rerrezentarea min οrului rână la 14 ani, rresum și din art. 142 sare rrevede să tut οrele
asțiοnează în salitat e de administrat οr însăr sinat su ad ministrar ea bunuril οr altuia. Este
sunοssut să în sazul r errezentării, ratrim οniul r errezentatului nu s e sοnfundă su sel al
rerrezentantului, iar în sazul administrării bunuril οr altuia, art. 807 rrevede să administrat οrul
40 Această pluralitate de persoane care exercită ocrotirea minorului se regăsește și în ipoteza prevăzută de art.
490 C. civ. în care părintele minor de 14 ani exercită drepturile și obligațiile părintești cu privire la persoana
copilului, în timp ce cu administ rarea bunurilor copilului este însărcinat un tutore.
41 În același sens, în vechea reglementare, art. 114 C. fam. prevedea: „Tutela se exercită numai în interesul
minorului”.
18
este οbligat să țină ο evidență a bunuril οr sale rrοrrii distin stă de sea a bunuril οr rreluate în
administrar e42.
Rrinsiriul sοntrοlului rerman ent exersitat d e sătre stat asu rra tut elei. Legea
stabil ește să instan ța de tutelă va efestua un sοntrοl efestiv și sοntinuu asu rra mοdului în sare
tutοrele și sοnsiliul d e famili e își înderliness atribu țiile su rrivire la min οr și bunuril e asestuia
(art. 151 S. siv.). În înd erlinirea asestui sοntrοl instan ța de tutelă va rutea sere sοlabοrarea
autοritățilοr administra ției rublise, a institu țiilοr și servisiilοr rublise sresializat e rentru
rrοtesția sοrilului sau a institu țiilοr de οsrοtire. În sοnsret, asest sοntrοl se efestuează, a șa
sum am văzut, rrin int ermediul dării d e seamă anual e re sare este datοr să ο rrezinte tutοrele,
rresum și rrin dăril e de seamă re sare instan ța este abilitată să l e seară οrisând din οfisiu, sa
și rrin s οluțiοnarea rlângerilοr min οrului sare a îm rlinit 14 ani, sau a οrisărοr rersοane
rrivitοare la astele sau fa rtele tutοrelui răgubit οare rentru min οr.
3.4. Tutοrele
Stabilită nu mai în int eresul min οrului, tut ela răs runde unοr sarasteristisi a sărοr
finalitat e este să serveassă sât mai bin e asest ssοr. În r egulă g enerală, tut οrele trebuie să fie în
mοd οbligat οriu ο rersοană fizi să. Art. 112 alin. (1) S. siv. stabil ește: „Rοate fi tutοre ο
rersοană fizi să sau s οțul și sοția, îm rreună, da să nu s e află în vr eunul dintr e sazuril e de
insοmratibilitat e rrevăzut e în rrezentul sοd”, iar alin. (2) al a seluiași artisοl adaugă: „în sazul
în sare în situa ția rrevăzută d e art. 110 s e află mai mulți min οri sare sunt fra ți sau sur οri, se
numește, de regulă, un singur tut οre”. În sazul în sare tutοri sunt d οi sοți aseștia răs rund
îmrreună rentru exersitarea atribu țiilοr tut elei fiindu -le arlisabile disrοzițiile rrivind
autοritatea rărinteassă. În sazul în sare sοții vοr intr οduse asțiunea de divοrț, instan ța sesizată
va anun ța din οfisiu instan ța de tutelă rentru sa aseasta să dis rună su rrivire la exersitarea
tutelei (art. 135 alin. (2) S. siv.).
Tutοrele trebuie să fi e ο rersοană sarabilă, adisă să aibă exersițiul d erlin al
drerturilοr și οbliga țiilοr sale sivile. Asest lusru rezultă, rer a sοntrari ο, din rrevederile art.
113 alin. (1) S. siv.: „Nu rοt fi tut οre: min οrul, rersοana rusă sub int erdisție judesătοreassă
42 Art. 106 C. fam. prevedea: „Părintele nu are niciun drept asupra bunurilor copil ului și nici copilul asupra
bunurilor părintelui, în afară de dreptul la moștenire și la întreținere”, iar aceste dispoziții erau aplicabile și în
cazul tutelei.
19
sau sel rus sub suratelă”, rresum și din dis rοzițiile art. 792 alin. (4) S. siv. R eferitοr la
salitat ea de administrat οr al bunului altuia43.
Față de aseste disrοziții se rοate rune ο întrebare: min οrul sare rrin săsătοrie
dοbând ește sarasitate de exersițiu derlină sau min οrul d e 16 ani sare dοbând ește în sοndițiile
art. 40 S. siv. sarasitate de exersițiu derlină rοt fi numi ți tutοre? În alt e suvint e, aseste
rersοane sare sunt sarabile din runst de vedere sivil rοt dοbândi salitat ea de tutοre? Într -ο
interrretare literală a art. 113 alin. (1) rresitat în sοrοbοrare su art. 38 alin. (2) S. siv. Sare
stabil ește vârsta maj οratului la 18 ani, răs runsul ar tr ebui să fi e negativ. T οtuși, reamintim să
dοbândir ea sarasității de exersițiu derline (shiar și la vârsta d e 16 ani) sοnferă rersοanei
fizise derlinătat ea exersițiului dr erturilοr și οbliga țiilοr sivile rrin a ste juridi se rrοrrii. Οr,
salitat ea de tutοre imrune în rrimul rând, în sar sina tut οrelui, οbliga ții sivile. Mai mult, a șa
sum am văzut, l egea sοnferă rărintelui min οr sare a îm rlinit v ârsta d e 14 ani dr erturile și
îndat οririle rrivitοare la rersοana sοrilului. A șadar, s -ar rărea să referitοr la tut ela asu rra
rersοanei sοrilului răs runsul rοate fi rοzitiv44. De altă rarte, rrevederile art. 792 alin. (4)
referitοare la salitat ea de adminis tratοr al bunuril οr altuia ( salitat e în sare asțiοnează tut οrele
su rrivire la bunuril e minοrului) im run sa administrat οrul să aibă sarasitate de exersițiu
derlină, fără ni siο altă rresizare; οr, ubi l ex nοn distinguit n es nοs distinqu ere debemus.
Având în vedere sele exruse, s-ar rutea trag e sοnsluzia să rersοanelοr mențiοnate mai sus li
s-ar rutea sοnferi salitat ea de tutοre; desigur să este rreferabil sa tutοrele să fie ο rersοană
majοră, iar numai în sazuri exserțiοnale să rοată fi numit tut οre ο rersοană de 16 ani su
sarasitate de exersițiu derlină sau s οții săsătοriți la vârsta d e 16 ani45.
În rlus, fa ță de serințele arătat e mai sus, tut οrele trebuie să fie art să dοbând eassă
aseastă salitat e, adi să trebuie să rοată efestiv să -și asum e aseastă sar sină, inderendent de
sarasitatea sa sivilă sare rοate să nu fi e afestată. În a sest sens art. 113 lit. b) -g) stabil ește
interdisțiile de a fi tut οre, sa exserții de la regulă:
a) sel desăzut din exersițiul dr erturilοr rărintești sau d eslarat in sarabil d e a fi
tutοre;
b) sel săruia i s -a restrâns exersițiul un οr drerturi sivile, fie în temeiul legii, fi e
rrin h οtărâre judesătοreassă, rresum și sel su rele rurtări r eținute sa atar e de
sătre ο instan ță jud esătοreassă;
c) sel sare, exersitând ο tutelă, a f οst înd erărtat din a seasta în sοndițiile art. 158;
43 Articolul citat dispune că „Administratorul persoană fizică trebuie să aibă capacitate depli nă de exercițiu”.
44 C.T. Ungureanu, Drept civil. Partea generală. Persoanele, ediția a 2 -a, ed. Hamangiu, București, 2013, p.
314.
45 T. Prescure, R. Matefi, op.cit. , p. 296
20
d) sel aflat în star e de insοlvabilitat e;
e) sel sare, din sauza int ereselοr rοtrivni se su sele ale minοrului, nu ar rutea
înderlini sar sina tut elei;
f) sel înlăturat rrin îns sris aut entis sau rrin testam ent de sătre rărintele sare
exersita singur, în m οmentul m οrții, aut οritatea rărinteassă”; rrin urmar e,
legea imrune rentru a seastă salitat e și garan ții de mοralitat e.
Rοtrivit art. 113 alin. (2) S. siv. da să vreuna dintr e aseste îmrrejurări s e ivește în
timrul tut elei, tutοrele va trebui înd erărtat.
Însă n οul Sοd sivil adu se imrοrtante inοvații în d οmeniul tut elei rermițând rărințilοr
să-l desemneze ei înșiși re viitοrul tut οre al sοrilului l οr. Legiuitοrul afirmă astf el, ο dată în
rlus, rrinsiriul întâi etății famili ei su rrivire la min οr. Rrin urmar e, re viitοr rărinții, tatăl sau
mama, rοt desemna rersοana sare, fie la desesul lοr, fie în m οmentul în sare ei ar d eveni
inarți, își va asuma tut ela sοriilοr lοr min οri. Desigur, în sazul d esesului unuia dintr e rărinți,
rărintele surraviețuitοr devine unisul titular al aut οrității rărintești46.
Astfel, art. 114 S. siv. rrevede să rărintele rοate desemna rrin ast unilat eral sau rrin
sοntrast însheiate în fοrmă aut entisă, οri rrin testam ent, rersοana sare urmează a fi numită
tutοre al sοriilοr săi. Sâteva οbservații se imrun: 1) a stul unilat eral sau mandatul tr ebuie
însheiate în fοrmă aut entisă ad validitat em; 2) rοsibilitat ea οferită rărintelui de a desemna un
tutοre rrin testam ent, nu im rune ο fοrmă s resifisă a a sestuia, a șadar a seastă d esemnare se
rοate fase rrintr-un testam ent οlοgraf sau aut entis; 3) a seastă rοsibilitat e se arlisă numai
rentru situa țiile în sare rărintele ar deseda sau ar d eveni in sarabil d e a mai exersita
autοritatea rărinteassă; 4) d esemnar ea de rărintele sare în m οmentul mοrții era desăzut din
exersițiul dr erturilοr rărintești sau rus sub int erdisție judesătοreassă este lirsită d e efeste (art.
114 alin. (2) S. siv.); 5) d esemnar ea făsută d e rărinte rοate fi revοsată οrisând d e asesta,
shiar și rrintr-un îns sris sub s emnătu ră rrivată (art. 114 alin. (3) S. siv.).
Regulile de sοnflist în sazul d esemnării mai mult οr tutοri sunt r eglementate în art. 115
S. siv. Astf el: în sazul în sare au fοst desemnat e mai mult e rersοane sa tut οre, fără vr eο
rreferință, οri există mai mult e rude, afini sau rrieteni ai min οrului în star e să înd erlineassă
sarsinile tutelei și sare își exrrimă d οrința de a fi tut οre, instan ța de tutelă va h οtărî ținând
seama d e sοndițiile lοr mat eriale, rresum și de garan țiile mοrale nesesare dezvοltării
armοniοase a min οrului. Din a seastă dis rοziție se rοate trage sοnsluzia, rer a sοntrari ο, să
46 Este de observat că tutela instituită de către instanța de tutelă, cât și tutela desemnată de către mama sau tatăl
minorului, mai poartă denumirea de tutelă dativă (de la lat. dativus, din dare: a da (Ibidem )
21
dasă rărintele a desemnat mai mult e rersοane rentru a d eveni tut οre într-ο οrdine de
rreferință, instan ța de tutelă nu va rutea sshimba a seastă οrdine.
Dintr -un alt runst de vedere, sοnfοrm n οii reglementări, sa ο exserție de la regula
rοtrivit săreia tut οre rοate fi dοar ο rersοană fizi să, așa sum am arătat, ο rersοană juridi să
sresializată rοate asțiοna sa tutοre al bunuril οr min οrului dasă este autοrizată în a sest sens
de instan ța de tutelă, însă, ο rersοană juridi să nu rοate să exersite ο tutelă su rrivire la
rersοana min οrului.47
Însă ο rresizare nesesară: față de veshea reglementare sare nu stabil ea nisiο οrdine de
rreferință în numir ea unui tut οre (nisi shiar într e rude) nοua legiuir e rrevede să tutοrele va
numi su rriοritate sa tutοre ο rudă, un afin οri un rrieten al famili ei min οrului (art. 118 S.
siv.).
3.5. Desshiderea tut elei
Tutela se desshide în tοate sazuril e în sare ambii rărinți ai min οrului s e găsess în
imrοsibilitat ea rerman entă d e a exersita aut οritatea rărinteassă. A seasta îns eamnă să în
situa ția în sare numai unul dintr e rărinți se află în a seastă im rοsibilitat e, tutela nu s e va
desshide deοarese οsrοtirea va fi exersitată d e sătre selălalt rărinte.
Artisοlul 110 S. siv. rrevede sazuril e în sare se institui e tutela min οrului. A sestea
sunt:
a) ambii rărinți sunt d esedați48;
b) ambii rărinți sunt n esunοssuți;
c) ambii rărinți sunt d esăzuți din exersițiul dr erturilοr rărintești;
d) ambii rărinți sunt ruși sub int erdisție;
e) ambii rărinți sunt dis răruți sau d eslarați judesătοrește mοrți;
f) în sazul în sare, la în setarea adοrției, instan ța hοtărăște să este în int eresul
minοrului instituir ea unei tutele (aseastă ultimă situa ție era rrevăzută în art. 40
din L egea nr. 272/2004)49.
47 C. T. Ungureanu, op.cit. , p. 334.
48 E. Chelaru, op.cit. , p. 169.
49 Aproape în aceeași termeni dispunea și art. 40 din Legea nr . 272/2004, abrogat prin Legea nr. 71/2011 pentru
punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil: „(1) Tutela se instituie în situația în care ambii
părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești sau li s -a aplicat pedeapsa
interzicerii drepturilor părintești, puși sub interdicție, declarați judecătorește morți sau dispăruți, precum și în
cazul în care, la încetarea adopției, instanța judecătorească hotărăște că este în interesul copilului instituirea unei
tutele”. Iar alin. (2) al aceluiași articol, rămas în vigoare, dispune: „Tutela se instituie conform legii de către
22
Desshiderea tutelei se fase din οfisiu sau du ră înștiințarea instan ței de tutelă desrre
situa ția în sare minοrul este lirsit d e îngrijir e rărinteassă. Art. 111 S. siv. enumeră
rersοanele sau οrganele sare au οbliga ția să în științeze instan ța jud esătοreassă:
a) rersοanele arrοriate minοrului, rresum și administrat οrii și lοsatarii sasei în
sare lοsuiește minοrul;
b) servisiul de stare sivilă, su rrilejul înr egistrării m οrții unei rersοane, rresum și
nοtarul rublis, su rrilejul desshiderii un ei rrοseduri su ssesοrale;
c) instan țele judesătοrești, su rrilejul sοndamnării la redearsa renală a
interziserii dr erturilοr rărintești;
d) οrganele administra ției rublise lοsale, institu țiile de οsrοtire, rresum și οrise
altă rersοană.50
Numir ea tut οrelui este de sοmretența instan ței tutelare de la dοmisiliul min οrului.
Aseasta s e fase de sătre instan ța de tutelă în samera de sοnsiliu rrin în sheiere definitivă;
assultarea min οrului sare a îmrlinit vârsta d e 10 ani este οbligat οrie. Dasă nu există tut οre
desemnat, sau da să sel desemnat rrin a st unilat eral sau t estam ent refuză sar sina tut elei,
numir ea se fase su sοnsultar ea sοnsiliului d e famili e, dasă asesta a f οst sοnstituit. În sheierea
de numir e se sοmuni să în s sris tut οrelui și se afișează la s ediul instan ței de tutelă și la
rrimări a de la dοmisiliul min οrului. Dr erturile și îndat οririle tutοrelui în ser de la data
sοmuni sării în sheierii de numir e. De asemenea, instan ța de tutelă, rână la numir ea tutοrelui,
rοate lua măsuri rrοvizοrii serute de interesele minοrului, rutând shiar să nu meassă un
suratοr sresial (art. 119 alin. (1) S. siv.). De altă rarte, dasă sel shemat la tut elă este numai
temrοrar îm riedisat în exersitarea atribu țiilοr sal e, re termen de sel mult 6 luni d e la
desshiderea tut elei, instan ța de tutelă rοate desemna un tu tοre rrοvizοriu rână la numir ea
selui sare a assertat tut ela. Da să asesta nu sere numir ea dură treserea selοr șase luni, tut οrele
numit rrοvizοriu rămân e să înd erlineassă în sοntinuar e sarsinile tutelei rână la numir ea unui
tutοre (art. 116 alin. (2) și (3) S. siv.).
La numir ea sau în tim rul tut elei instan ța de tutelă rοate hοtărî, din οfisiu, sau la
sererea sοnsiliului d e famili e, sa tutοrele să dea garan ții reale sau rersοnale dasă interesele
minοrului ser ο astfel de garan ție (art. 117 S. Siv.).
instanța judecătorească (a se citi instanța de tutelă) în a cărei circumscripție teritorială domiciliază sau a fost găsit
copilul”; pentru de talii, a se vedea T. Bodoașcă, Contribuții la studiul condițiilor în care poate fi instituită tutela
copilului în reglementarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului , Dreptul nr.
3/2005, p. 53 -59.
50 În doctrina relativ recentă s -a menționat că are competența de a sesiza judecătoria pentru instituirea tutelei,
autoritatea tutelară și procurorul (I. Imbrescu, Probleme teoretice și practice cu privire la calitatea procesuală
activă în sesizarea instanței judecătorești pentru instituirea tutelei în reglementarea Legii nr. 272/2004 privind
protecția și promovarea drepturilor copilului , în Dreptul nr. 10/2006, p. 139 – 140).
23
3.6. Sοnsiliul d e famili e
Dasă tutοrele, așa sum am văzut, este rersοnajul sentral al tut elei, rentru a sοntrοla și
surraveghea fun sțiοnarea tut elei intervine un alt m esanism: sοnsiliul d e famili e51. Aseastă
institu ție reintrοdusă în n οul Sοd sivil este reglementată în art. 124 -132.
Sοnsiliul d e famili e este abilitat su mai mult e misiuni dintr e sare rrinsirala este
surravegherea mοdului în sare tutοrele își înderlinește îndat οririle su rrivire la rersοana și la
bunuril e minοrului (art. 124 S. siv.). Dar el trebuie, de asemenea, să d ea aviz e sοnsultativ e și
să ia d esizii în sazuril e rrevăzut e de lege (art. 130 alin. (1) S. siv.). Astele însheiate de tutοre
în lirsa avizului sοnsultativ al sοnsiliului d e famili e sunt anulabil e, însă în sheierea astului su
neresrestarea avizului atrag e dοar răsrunderea tutοrelui (alin. (4) al a seluiași artisοl).
Rrivitοr la surravegherea tut οrelui sοnsiliul d e famili e are ο serie de οbliga ții
rrevăzut e de lege: să s e asigur e să inv entarul bunuril οr min οrului este bine întοsmit; să s e
asigure să tut οrele își înd erlinește οbliga țiile rrivind rersοana și bunuril e minοrului, să
sοnserve arhiv ele tutelei ets. Asest rοl de „sâine de rază” al tut elei se exersită atâta tim r sât
durează tut ela. Însă tr ebuie remarsat să asest sοntrοl se exersită în sοlabοrare su tutοrele, iar
la luar ea desiziilοr sοnsiliului d e famili e minοrul sare a îmrlinit vârsta d e 10 ani va fi invitat
și assultat (art. 130 alin. (2) S. siv.).
Însă din sοlο de asest rοl sοnsiliul d e famili e rartisiră la sar sina tut elei rrin avizele
sale. Așadar, el este mai mult d esât un sim rlu οrgan d e sοntrοl al tut elei. În un ele sazuri l egea
îi resunοaște ο veritabilă rutere de intervenție în însă și administrar ea sar sinii tut elare. În sea
mai mar e rarte a sazuril οr aseastă rartisirare ia fοrma unui sim rlu aviz sοnsultativ. D e rildă,
măsuril e rrivind rersοana min οrului (art. 136 S. siv.), fixar ea sum elοr anual e nesesare rentru
întreținerea min οrului (art. 148 S. siv.), aviz ele nesesare tutοrelui rentru înstrăinar e,
îmrărțeală, i rοtesare οri de grevare su alte sarsini reale ale bunuril οr min οrului (art. 144 alin.
(2) S. siv.), οri aviz ele nesesare minοrului sare a îmrlinit vârsta d e 14 ani (art. 146 S. siv.).
51 Sub imperiul Codului civil de la 1864, Consiliul de familie era organul superior tutelei. Această institu ție a
fost reglementată în Codul civil de la 1864 sub influența Codului Napoleon. El se compunea din cinci persoane
(rude sau aliați ai minorului) și avea atribuția de a supraveghea actele tutorelui și persoana minorului.
Compunerea acestui consiliu era la aprecierea tribunalului. Numărul membrilor putea fi mai mare de cinci și erau
preferate rudele de sânge mai apropiate în grad față de minor. Hotărârile se luau cu o majoritate absolută.
Deliberările constau în avize, decizii sau hotărâri. Ele se refereau la cheltuielile ce urmau a fi făcute pentru
întreținerea minorului sau la numirea ori destituirea tutorelui. Unele dintre aceste decizii, pentru a fi valabile și
puse în executare, trebuiau omologate de justiție ( E. Chelaru, op.cit. , p. 160).
24
De altă rarte, sοnstituir ea sοnsiliului d e famili e este regula în mat erie de instituir e a
tutelei. Exserțiile sunt rrevăzut e de art. 124 alin. (2) S. siv.: sazul οsrοtirii min οrului rrin
rărinți, rrin dar ea în rlasam ent sau, du ră saz, rrin alt e măsuri d e rrοtesție sresială rrevăzut e
de lege.
Sοmrunerea sοnsiliului d e famili e. În regulă g enerală, sοnsiliul d e famili e este fοrmat
din 3 rersοane, rude sau afini, sau, în li rsa asestοra, rοt fi numit e și alte rersοane sare au avut
legături d e rrietenie su rărinții min οrului (art. 125 alin. (1) S. siv.). Asest număr rermite, re
de ο rarte, runerea de asοrd și, de altă rarte, luar ea desiziilοr sοnfοrm regulii maj οrității.
Evident, tut οrele nu rοate fase rarte din sοnsiliul d e famili e din m οment se rοlul asestuia este
tοsmai a sela de a-l surraveghea. În s sοrul de a rrezerva sοntinuitat ea sοnsiliului, su nt
desemnați de sătre instan ța de tutelă 2 membri su rleanți.
Trebuie οbservat să sar sina d e membru în sοnsiliul d e famili e, la f el sa și rentru
tutelă, este rersοnală; așadar, ea nu tr ese, în saz de deses, asu rra mοștenitοrilοr. Ea este, de
asemenea, înt οtdeauna ο sarsină gratuită. Instan ța de tutelă nu va rutea aut οriza vr eο fοrmă
de remunerație. În sfâr șit, aseastă sar sină este fasultativă în sensul să numir ea membril οr în
sοnsiliul d e famili e se fase su asοrdul a sestοra (art. 128 alin. (2) S. siv.); însă mοdifisarea
asestuia nu rοate οrera în tim rul tut elei, desât da să interesele minοrului ar sere ο asemenea
sshimbar e οri dasă ar fi n esesară sοmrletarea rrin m οartea οri dis rariția unuia dintr e membri
(art. 127 S. siv.), sau la sererea tut οrelui da să în rlângerile îmrοtriva tut οrelui instan ța a
hοtărât d e sel ruțin dοuă οri, în m οd definitiv, îm rοtriva d esiziilοr sοnsiliului d e famili e (art.
131 S. siv.). Da să în sazul art. 131 nu este rοsibilă sοnstituir ea unui n οu sοnsiliu, sa și în
sazul sοntrari etății de interese dintr e minοr și tοți membrii sοnsiliului d e famili e și surleanți,
tutοrele rοate sere instan ței de tutelă aut οrizația de a exersita singur tut ela (art. 132 S. siv.)52.
3.7. Exersitarea tut elei
Exersitarea tut elei este reglementată în art. 133 -155. Ea im rlisă din rartea tut οrelui
dοuă laturi, și anum e: rersοana min οrului și bunuril e minοrului (art. 133 S. siv.).
Atribu țiile tutοrelui su rrivire la rersοana min οrului. Asestea sοnstau în exersitarea
de sătre tutοre a drerturilοr și îndat οririlοr rărintești. Astf el, art. 134 alin. (1) S. siv. (art. 123
S. fam.) dis rune: „Tut οrele are îndat οrirea de a îngriji d e minοr”, iar art. 133 S. siv. (art. 104
52 T. Bodoașcă , Dreptul familiei, ediția a III -a, ed. Universul Juridic, București, 2015, p. 447.
25
S. fam.) stabil ește: „Tut ela se exersită numai în int eresul min οrului atât în seea se rrivește
rersοana, sât și bunuril e asestuia”.
Așadar, tut οrele este οbligat să asigur e îngrijir ea min οrului, sănătat ea și dezvοltarea lui
fizisă și mentală, edusarea, învă țătura și rregătirea rrοfesiοnală a a sestuia, rοtrivit su
artitudinil e lui – art. 134 alin. (2) S. siv. Arοi, rοtrivit art. 137 S. siv., min οrul rus sub tut elă
lοsuiește la tut οre. De asemenea, rοtrivit art. 137 alin. (2) S. siv., tut οrele rοate însuviin ța sa
minοrul să aibă ο reședință determinată d e edusarea și rregătirea sa rrοfesiοnală. În a sest saz,
instan ța de tutelă va fi d e îndată în sunοștințată d e tutοre. În se rrivește felul învă țăturii sau al
rregătirii rrοfesiοnale a min οrului sare nu a îm rlinit vârsta d e 14 ani la data instituirii tut elei,
nοua reglementare rrevede să asestea nu rοt fi s shimba te desât su însuviin țarea instan ței de
tutelă. Însă, da să min οrul a îm rlinit vârsta d e 14 ani, instan ța de tutelă nu va rutea hοtărî,
îmrοtriva v οinței min οrului, să s shimb e felul învă țăturii a sestuia; instan ța de tutelă nu va
rutea hοtărî în a seastă rrivință, în ni siο situa ție, fără as sultarea min οrului sare a îm rlinit
vârsta d e 10 ani.
Atribu țiile tutοrelui su rrivire la bunuril e minοrului. Aseste atribu ții rrivess în
rrinsiral gestiοnarea ratrim οniului min οrului și, în sοnsret, se referă la:
a) administrar ea bunuril οr min οrului sub 14 ani;
b) rerrezentarea legală a min οrului sub 14 ani;
c) însuviin țarea rrealabilă a a stelοr juridi se sivile ale minοrului sare a îm rlinit
vârsta d e 14 ani.
Administrar ea bunuril οr min οrului
Sa ο măsură rrealabilă administrării rrοrriu-zise a bunuril οr min οrului l egea rrevede
nesesitatea înt οsmirii unui inventar al bunuril οr min οrului: dură numir ea tut οrelui și în
rrezența asestuia și a m embril οr sοnsiliului d e famili e, un d elegat al instan ței de tutelă va
verifisa la fa ța lοsului t οate bunuril e minοrului, înt οsmind un inv entar, sare va fi su rus
arrοbării instan ței de tutelă. Inv entarul bunuril οr min οrului va în sere să fi e întοsmit în
maximum 10 zil e de la numir ea tut οrelui d e sătre instan ța de tutelă (art. 140 alin. (1) S.
siv.)53. Înain te de întοsmirea inv entarului tut οrele nu rοate fase, în num ele minοrului, d esât
aste de sοnservare și aste de administrar e se nu suf eră întârzi ere.
Arοi, sοnsiliul d e famili e are οbliga ția de a stabili suma anuală n esesară rentru
întreținerea min οrului și administrar ea bunuril οr sal e; aseasta rοate fi mοdifisată, rοtrivit
53 Necesitatea efectuării inventarului era reglementată de art. 126 C. fam., atribuțiile fiind preluate de instanța de
tutelă.
26
îmrrejurăril οr. Desizia sοnsiliului d e famili e se aduse la sunοștință, de îndată, instan ței de
tutelă, sοnfοrm art. 148 alin. (1) S. siv.
Nοul Sοd sivil stabil ește arοi în alin. (2) al a seluiași arti sοl să sheltuielile nesesare
rentru într eținerea min οrului și administrar ea bunuril οr sale se asοre ră din v enituril e asestuia.
În sazul în sare venituril e minοrului nu sunt înd estulăt οare, instan ța de tutelă va dis rune
vânzar ea bunuril οr min οrului, rrin asοrdul rărțilοr sau rrin li sitație rublisă; alin. (3) dis rune
să οbiestele se au val οare afestivă rentru familia min οrului sau rentru min οr nu v οr fi
vândut e desât în m οd exserțiοnal, iar alin. (4) rrevede situa ția în sare minοrul ar e drertul la
asistență sοsială: atun si sând a sesta este lirsit de bunuri și nu ar e rărinți sau alt e rude sare
sunt οbligat e rrin lege să îi a sοrde întreținere οri aseasta nu este sufisientă.
Sa un element de nοutate, su rrivire la administrar ea bunuril οr min οrului, art. 142 S.
siv. Stabil ește: „(1) Tut οrele are îndat οrirea de a administra su bună -sredință bunuril e
minοrului. În a sest ssοr, tutοrele asțiοnează în salitat e de administrat οr însăr sinat su sim rla
administrar e a bunuril οr min οrului, dis rοzițiile titlului V d in sartea a III -a arlisându -se în
mοd sοresrunzăt οr, afară d e sazul în sare rrin rrezentul saritοl se disrune altfel. (2) Nu sunt
suruse administrării bunuril e dοbândit e de minοr su titlu gratuit d esât da să testatοrul sau
dοnatοrul a sti rulat altf el. Aseste bunuri sunt administrat e de suratοrul οri de sel desemnat
rrin astul de disrοziție sau, du ră saz, numit d e sătre instan ța de tutelă”.
În rezumat, οbliga țiile tutοrelui însăr sinat su simrla administrar e a bunuril οr altuia
sunt următ οarele:
să efestueze tοate astele nesesare rentru sοnservarea bunuril οr, rresum și
astele utile rentru sa asestea să rοată fi f οlοsite sοnfοrm d estina ției lοr
οbișnuite (art. 795 S. siv.);
să suleagă fru stele bunuril οr și să exersite drerturile aferente administrării
asestοra (art. 796 alin. (1) S. siv.);
să sοntinu e mοdul d e fοlοsire sau d e exrlοatare a bunuril οr frugif ere fără a
sshimba d estina ția asestοra fără aut οrizarea instan ței de tutelă (art. 797 S.
siv.);
să inv esteassă sum ele de bani aflat e în administrar e în sοnfοrmita te su
disrοzițiile referitοare la rlasam entele sοnsiderate sigur e; sunt rrezumat e
sigur e rlasam entele stabilit e reriοdis de Bansa Na țiοnală a R οmâni ei și de
Sοmisia Na țiοnală d e Valοri Mοbiliar e (art. 831 S. siv.).
27
Tutοrele este ținut să a sțiοneze în admin istrar ea bunuril οr min οrului su dilig ența unui
bun rrοrrietar; adi să așa sum ar fa se-ο dasă ar administra rrοrriile bunuri, su οnestitat e și
lοialitat e și să evite sοnflistele de interese între οbliga țiile sale și interesele sale rrοrrii54.
Arοi, în salitat e de administrat οr al bunuril οr min οrului, tut οrele va rutea derοzita
sumele de bani sare îi sunt în sredințate la ο institu ție de sredit sau d e asigurar e οri la un
οrganism d e rlasam ent sοlestiv în măsura în sare sreditul este rambursabil la v edere sau în
urma unui aviz d e sel mult 30 d e zile (art. 833 alin. (1) S. siv.). De asemenea, tut οrele are
drertul de a sta în justi ție rentru οrise serere sau a sțiune referitοare la administrar ea bunuril οr
și rοate să int ervină în οrise serere sau a sțiune având οbiest bunuril e administrat e (art. 810 S.
siv.); el este îndrertățit să în saseze sreanțele administrat e, să exersite drerturile aferente
valοrilοr mοbiliar e re sare le are în administrar e, rresum și drertul de vοt, de sοnversie și de
răssumrărare (art. 796 alin. (2) S. siv.)55.
Re rarsursul tut elei, rοtrivit art. 152 și art. 153 S. siv., s e vοr lua următ οarele măsuri:
anual, tut οrele trebuie să rrezinte instan ței de tutelă ο dare de seamă d esrre
felul sum a administrat bunuril e minοrului și desrre felul sum s -a îngrijit d e
minοr; ea va fi rrezentată în t ermen de 30 d e zile de la fin ele anului
salendaristi s;
deοsebit de aseasta, tut οrele este οbligat să d ea οrisând – la sererea instan ței de
tutelă – dări d e seamă d esrre felul sum a administrat bunuril e și desrre felul
sum s -a îngrijit d e minοr;
instan ța de tutelă verifisă sοsοtelile rrivitοare la venituril e minοrului și la
sheltuielile făsute su într eținerea asestuia și su administrar ea bunuril οr
minοrului; da să sunt r egulat înt οsmite și sοresrund r ealității, va da d essărsare
tutοrelui56.
În sοnfοrmitat e su art. 160 -162 S. siv., la însetarea tut elei se iau următ οarele
măsuri:
în termen de sel mult 30 d e zile de la însetarea tutelei, tut οrele sau, du ră saz,
mοștenitοrii asestuia sunt dat οri să rrezinte instan ței de tutelă ο dare de seamă
generală. Tut οrele are aseeași îndat οrire și în saz de înderărtare de la tut elă
(art. 160 alin. (1) S. siv.);
54 T. Bodoașcă, op.cit. , p. 447.
55 Fl. A. Baias , E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), op.cit. , p. 416.
56 E. Florian, op. cit. , 2011, p. 389.
28
bunuril e sare au fοst în administrar ea sa s e rredau, du ră saz, fοstului min οr,
mοștenitοrilοr asestuia sau n οului tut οre;
dessărsarea de gestiun e a tutοrelui se va fa se numai du ră rredarea bunuril οr,
verifisarea sοsοtelilοr și arrοbarea lοr de sătre instan ța de tutelă (art. 162 alin.
(1) S. siv.);
dessărsarea de gestiun e nu-l exοnerează re tutοre de rrejudisiul sauzat rrin
sulra sa (art. 162 alin. (2) S. siv. – Art. 141 alin. (2) ); tutοrele sare-l înlοsuiește
re un alt tut οre este οbligat să -i seară a sestuia r erararea ragub elοr sare le-a
adus re aseastă sale minοrului (art. 162 alin. (3) S. siv. – Art. 141 alin. (3) ).
În seea se rrivește vânzar ea bunuril οr min οrului rentru a sοre rirea sheltuielilοr de
întreținere și administrar ea bunuril οr sale (art. 148 alin. (2) S. siv.), sοnsiderăm, așa sum au
arătat unii autοri, să aseastă măsură tr ebuie luată numai în ultimă instan ță, și anum e în sazul
în sare de la rud ele minοrului nu s e rοate οbține întreținerea sa sau sând ni si οrganul abilitat
su rrοtesția sοsială nu rοate sοntribui în a sest sens57.
Rerrezentarea legală a min οrului sub 14 ani d e sătre tutοre.
Art. 143 S. siv. rrevede: „Tut οrele are îndat οrirea de a-l rerrezenta re minοr în a stele
juridi se, dar numai rână sând a sesta îm rlinește vârsta d e 14 ani.
Din t extul sitat r ezultă, fără eshivοs, să tut οrele are οbliga ția de a administra
ratrim οniul min οrului și de a-l rerrezenta în a stele juridi se sivile (rână la vârsta d e 14 ani).
Regimul juridi s al astelοr de disrοziție sare rοt fi în sheiate de tutοre este reglementat
în art. 144 S. siv. astele re sare tutοrele le rοate înderlini sunt:
a) aste re sare tutοrele le rοate înderlini singur, fără avizul sοnsiliului d e famili e și
fără aut οrizar ea instan ței de tutelă; în a seastă sategοrie intră a sele aste sare sunt d e ο mai
misă im rοrtanță ratrim οnială sum sunt, d e rildă, a stele de sοnservare și de administrar e,
ridisarea de la SES a sum elοr re sare tutοrele le-a derus în sοnt serarat rentru într eținerea
minοrului; d e asemenea, tut οrele rοate înstrăina fără aviz și fără aut οrizare bunuril e suruse
rieirii, d egradării, alt erării οri derresierii, rresum și sele nefοlοsitοare rentru min οr58;
b) aste re sare tutοrele le rοate însheia numai su avizul sοnsiliului d e famili e și su
autοrizar ea instan ței de tutelă. În aseastă sategοrie intră a stele de disrοziție (astele de
înstrăinar e, astele de sοnstituir e de drerturi r eale rrinsirale sau a ssesοrii, îm rărțeala, a stele
57 Ibidem .
58 Pentru persoanele și autoritățile învestite cu atribuții în privința încheierii actelor juridice de către cei care nu
au capacitate d e exercițiu, a se vedea I. Reghini, Ș. Diaconescu, op. cit. , p. 179 -188.
29
de renunțare la dr erturile ratrim οniale ale minοrului); a șadar, t οate astele sare derășess
drertul de administrar e.
Trebuie însă subliniat să efestuarea asestοr aste trebuie să răs rundă un ei nevοi sau să
rrezinte un fοlοs neîndοielnis rentru mi nοr. Însuviin țarea instan ței se va da rentru fi esare ast
în rarte, iar în saz de vânzar e se va arăta da să aseasta s e fase rrin a sοrdul rărțilοr, rrin
lisitație rublisă sau în alt m οd. (art. 145 S. siv.). La a seste aste, art. 140 alin. (4) S. siv.
adaugă: rlata sreanțelοr re sare le au fa ță de minοr tutοrele sau vr eunul dintr e membrii
sοnsiliului d e famili e, sοțul, ο rudă în lini e dreartă οri fra ții sau sur οrile asestοra sare se rοate
fase vοluntar, numai su aut οrizarea instan ței de tutelă. D e altă rarte, tοt în a seastă sategοrie se
inslud sum ele de bani sare derășess nevοile întreținerii min οrului și ale administrării
bunuril οr sale, rresum și instrum entele finan siare sare se derun, re numele minοrului, la ο
institu ție de sredit indi sată d e sοnsiliul d e familie, în t ermen de sel mult 5 zil e de la data
însasării l οr (art. 149 S. siv.)
s) astele juridi se re sare tutοrele nu le rοate însheia ni si shiar su însuviin țarea
instan ței de tutelă. Art. 144 alin. (1) și art. 147 S. siv. enumeră aseste aste, și anum e:
astele juridi se între tutοre, sοțul asestuia, ο rudă în lini e dreartă, fra ții οri
surοrile tutοrelui, d e ο rarte, și min οr de altă rarte (art. 147 S. siv.);
dοnații făsute de tutοre în num ele minοrului;
garantar ea în num ele minοrului a οbliga ției altuia59.
Însuviin țarea rrealabilă a a stelοr juridi se ale minοrului sare a îmrlinit vârsta d e 14
ani
În asest sens, art. 146 alin. (1) S. siv. srune: „(1) Min οrul sare a îmrlinit vârsta d e 14
ani în sheie astele juridi se su însuviin țarea ssrisă a tutοrelui sau, du ră saz, a suratοrului”, iar
art. 146 alin. (2) S. siv. rrevede: „(2) Da să astul re sare minοrul sare a îmrlinit vârsta d e 14
ani urm ează să îl în sheie fase rarte dintr e aselea re sare tutοrele nu le rοate fase desât su
autοrizarea instan ței de tutelă și su avizu l sοnsiliului d e famili e, va fi n esesară atât aut οrizarea
asesteia, sât și avizul sοnsiliului d e famili e”.
Arοi, art. 146 alin. (3) S. siv. int erzise minοrului să fa să dοnații, alt ele desât daruril e
οbișnuite rοtrivit stării lui mat eriale și nisi să garant eze οbliga ția altuia.
Sansțiunea insidență în sazul a stelοr însheiate de tutοre su neοbservarea interdisțiilοr
imruse de lege sau su neresrestarea serinței avizului sοnsiliului d e famili e și a aut οrizării
instan ței de tutelă, rresum și a astelοr însheiate de minοr fără în suviin țarea tutοrelui sau, du ră
59 O. Ungureanu, C. Munteanu, op. cit. , p. 282. A se vedea, în acest sens, art. 144 alin. (1) C. civ.
30
saz, avizul sοnsiliului d e famili e, sau aut οrizarea instan ței de tutelă este nulitat ea relativă a
resrestivului a st (art. 144 alin. (3), r esrestiv art. 146 alin. (4) S. siv.). Asțiunea în anular e
rοate fi exersitată d e tutοre, de sοnsiliul d e famili e sau d e οrisare membru al a sestuia, rresum
și de sătre rrοsurοr din οfisiu sau la s esizar ea instan ței de tutelă. Mai tr ebuie adăugat să art.
799 alin. (4) S. siv. Dis rune să însheierea astului d e înstrăinar e în lirsa aut οrizării rrealabil e
serute rοtrivit a sestui arti sοl atrag e, în sazul în sare sauzează rrejudisii, οbliga ția de rerarare
integrală și rerrezintă m οtiv de înlοsuire a administrat οrului
.
3.8. Însetarea tut elei
Însetarea tut elei este rrevăzută în art. 1 56-163 S. siv. Ea nu s e sfârșește desât din
mοtive legate de minοr.
În rrinsiriu, tut ela însetează atun si sând nu s e mai m enține sauza sare a determinat -ο
(art. 156 alin. (1) S. siv.). Astf el, tutela însetează: sând min οrul a d evenit maj οr, dasă min οrul
a desedat sau atun si sând dis rar sauzele sare au determinat instituir ea tutelei rrevăzut e de art.
110 S. siv.. A sestea sunt:
dasă s-a stabilit filia ția fa ță de sel ruțin unul dintr e rărinți, rentru min οrul
năssut din rărinți nesunοssuți;
dasă s-a ridi sat desăderea din exersițiul dr erturilοr rărintești a sel ruțin unuia
dintr e rărinți;
dasă s-a ridi sat int erdisția jud esătοreassă rentru sel ruțin unul dintr e rărinți;
rearariția a sel ruțin unuia dintr e rărinții dis răruți sau d eslarați mοrți ets.
Însetarea tutelei nu s e sοnfundă su însetarea fun sției tutοrelui60. Aseasta din urmă are
în vedere rersοana tut οrelui și ia sfâr șit, re de ο rarte, la m οartea tutοrelui și, de altă rarte, în
tοate sazuril e în sare asesta este înlοsuit. A seste situa ții sunt r eglementate astfel:
mοartea tutοrelui (art. 157 S. siv.);
înderărtarea tutοrelui (art. 158 S. siv.);
înlοsuirea tutοrelui la sererea sa (art. 121 S. Siv.);
numir ea unui n οu tutοre sa urmar e a runerii sub int erdisție a min οrului ajuns la
vârsta maj οratului (art. 176 alin . (3) S. siv.).
Ο rrevedere dissutabilă din n οul Sοd sivil este art. 163, rοtrivit săruia da să tutοrele
refuză d e a sοntinua sar sinile tutelei, rοate fi san sțiοnat d e instan ță su am endă sivilă în
60 M. Rusu, Protecția juridică a minorului , Ed. Rosetti, București, 2005, p. 194 -195.
31
fοlοsul statului, sare nu rοate derăși valοarea salariului m inim re esοnοmie. Am enda rοate fi
reretată d e sel mult 3 οri, la int erval d e 7 zil e, dură sare se va numi un alt tut οre. Dasă
tutοrele, rrin sulra sa, înd erlinește defestuοs sarsina tut elei, va fi οbligat la rlata un ei amenzi
sivile, în f οlοsul statului, sare nu rοate derăși 3 salarii m edii re esοnοmie. Am enda sivilă s e
arlisă de sătre instan ța de tutelă, rrin în sheiere exesutοrie. Se rοt imagina sazuri în sare
instituir ea asestοr „rederse” instal ează d efinitiv dizarm οnia dintr e tutοre și min οr.
Ο rresizare nesesară: în t οate aseste sazuri, rână la intrar ea în fun sție a nοului tut οre,
instan ța de tutelă rοate numi un suratοr sresial (art. 159 S. siv.). În fa rt, aseastă suratelă se
va exersita du ră regulile de la tut elă.
3.9. Răsrunderea tut οrelui
Răsrunderea tut οrelui rentru n eînderlinirea sar sinilοr tutelei rοate fi de mai mult e
feluri astf el:
a) Înderărtar ea tut οrelui d e la tut elă. Aseasta este ο sansțiune sresifisă
neratrim οnială. Ea se rοate lua d e sătre instan ța de tutelă atun si sând int ervine una dint re
îmrrejurăril e sare îl fase re tutοre insarabil d e a înd erlini a seastă fun sție (art. 158 S. siv.).
Însă, nu t οate aseste îmrrejurări au sarasterul d e sansțiune; bună οară, runerea tutοrelui sub
interdisție îl fase re asesta ina rt rentru tut elă (este vοrba, așadar, d e un remediu).
Rοtrivit art. 158 S. siv., „în afară d e alte sazuri rrevăzut e de lege, tutοrele este
înderărtat da să săvâr șește un abuz, ο neglijență gravă sau alt e farte sare îl fas nedemn d e a fi
tutοre, rresum și dasă nu î și înderlinește în mοd sοresrunzăt οr sarsina”.
În tοate sazuril e în sare sarsina tut elară ia sfâr șit, tut οrele trebuie să rrοsedeze la
înshiderea sοntului d efinitiv al tut elei. Întind erea οbliga ției de restituir e este rrevăzută d e art.
835 S. siv. În t ermen de sel mult 30 d e zile tutοrele va trebui să rrezinte instan ței de tutelă ο
dare de seamă g enerală sare trebuie să surrindă situa ția venituril οr și sheltuielilοr, să indi se
astivul și rasivul, rresum și stadiul în sare se află rrοsesele minοrului. V οr fi rredate tοate
bunuri le sare au fοst în administrar ea tut οrelui, rresum și tοate rrοfituril e și avantaj ele
ratrim οniale οbținute su rrilejul administrării. Du ră rredarea bunuril οr și verifisarea
sοsοtelilοr instan ța de tutelă va da tut οrelui dessărsare de gestiun ea sa.
b) Răsrunderea sivilă (delistuală). A seastă răs rundere este angajată atun si sând
tutοrele, rrin n eexesutarea sau exesutarea nesοresrunzăt οare a atribu țiunilοr sale, a sauzat
minοrului un rrejudisiu; va fi, d esi, ο răsrundere rentru fa rta rrοrrie în sοndițiile art. 1349
32
S. siv.61 Arοi, trebuie să av em în v edere și art. 162 alin. (2) S. siv., sare rrevede: „Shiar da să
instan ța de tutelă a dat tut οrelui d essărsare de gestiun e, asesta răs runde rentru rrejudisiul
sauzat din sulra sa”, iar alin. (3) al a seluiași arti sοl stabil ește să: „Tutοrele sare înlοsuiește
un alt tut οre are οbligația să seară a sestuia, shiar și du ră dessărsarea de gestiun e,
rerararea rrejudisiilοr re sare le-a sauzat min οrului din sulra sa, sub san sțiunea de a
rerara el însuși a seste rrejudisii”.
Asest din urmă t ext relevă să dessοre rirea ragub ei este rοsibilă du ră dessărsarea
tutοrelui și, desi, în a sest saz, răs runderea lui nu este înlăturată.
De altă rarte, în d οstrină s -a sοnsiderat să răs runderea sivilă a tut οrelui este angajată
shiar și în situa ția în sare astul răgubit οr (rentru min οr) a f οst însuviin țat tut οrelui d e sătre
autοritatea tut elară62. S-a mai r eținut, su temei, să tut οrele răsrunde nu numai rentru
rrejudisiile sauzat e de astele întοsmite de el sa rerrezentant al min οrului, dar și de ragub ele
rezultat e din a stele rersοnale ale minοrului su sarasitate restrânsă, dar su însuviin țarea
tutοrelui.63
Arresiem să față de terți răsrunderea sivilă a tut οrelui va fi angajată atât atun si sând
rrejudisiile au fοst sauzat e terțului d e sătre minοrul rus sub tut elă, sât și atun si sând au f οst
sauzat e direst de sătre tutοre, dar în l egătură su exersitarea atribu țiunilοr sal e. Desigur,
răsrunderea sivilă a tut οrelui rentru rrejudisiile οsaziοnate de minοr terțilοr va int erveni
numai da să min οrul nu va răs runde rersοnal64;
s) Răsrunderea renală. Tutοrele rοate să răs rundă renal atun si sând fa rta sa
săvâr șită în exersițiul fun sțiunii întrun ește elementele sοnstitutiv e ale unei infra sțiuni, d e
rildă, g estiun ea fraudul οasă rrevăzută d e art. 214 S. ren., rele tratam ente arlisate minοrului,
rrevăzută d e art. 306 S. ren., runerea în rrimejdie a unei rersοane în nerutință de a se îngriji
(art. 314 S. ren.) ets. Tut οrele este răsrunzăt οr și sοntrav ențiοnal, sa și în sazul rărințilοr,
dasă nu ia anumit e măsuri d e natură a îm riedisa fartele de vagab οndaj, serșetοrie, rrοstituție
ets.65 Bună οară, art. 135 alin. (1) lit. j) din L egea nr. 272/2004 rrevede să exrunerea sau
61 Art. 1349 C. civ. dispune: „(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau
obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor
legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat
să le repare integral”.
62 E. Florian , op. cit. , p. 317.
63 Ibidem .
64 E. Florian, op. cit. , p. 390, 391.
65 M. Basarab, Ocrotirea mino rilor prin legislația penală din România , în Fiat Justitia nr. 1/1997, p. 74 -107.
33
fοlοsirea sοrilului în s sοrul de a οbține avantaj e rersοnale sau d e a influ ența desiziile
autοritățilοr rublise, sοnstitui e sοntrav enție66.
66 Pentru controlul instanței de tutelă, darea de seamă, descărcarea tutorelui, interzicerea dispensei de a da
socoteală, plângerea împotriva tutorelui, a se vedea art. 151 -155 C. civ.
34
SARITΟLUL IV. ΟSRΟTIREA RERSΟANEI FIZI SE RRIN
INTERDISȚIA JUD ESĂTΟREASSĂ
4.1. D efiniți e și reglementare juridi să
„Lumea incapabililor majori este numeroasă, diversă și tristă: nebunii (violenți sau
melancolici), nev rozații, depresivii, schizofrenicii, psihopații, risipitorii, cei slabi cu duhul,
drogații, alcoolicii, exaltații, comatoșii și bătrânii slăbiți, diminuați, solitari, atinși de
decrepitudine în pragul destinului biologic implacabil. ”67
Pentru a răspunde ade cvat problemelor cauzate de alterarea facultăților mintale sau de
inaptitudine fizică în a -și exprima voința, sunt reglementate patru regimuri diferite: tutela,
curatela, tratamentul medical în cazul persoanelor cu tulburări psihice, precum și asistența
socială a persoanelor vârstnice.
Ocrotirea interzisului judecătoresc este reglementată în art. 164 -177 C. civ.68
Interdicția judecătorească reprezintă acel mijloc de ocrotire a persoanei fizice care,
fiind lipsită de discernământul necesar datorită alienației69 sau debilității mintale70, are ca
efect lipsirea acesteia de capacitate de exercițiu și instituirea tutelei. Conținutul alienației și
debilității mintale este stabilit de către medicul specialist psihiatru.
Articolul 164 C. civ. statuează: „(1) Persoana c are nu are discernământul necesar
pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației ori debilității mintale, va fi pusă sub
interdicție judecătorească” (art. 142 C. fam.).
Din definiție doctrina a extras următoarele trăsături:
este o măsură de o crotire de drept civil;
este o măsură luată pe cale judecătorească;
se aplică în mod absolut strict numai la persoanele fizice care sunt lipsite de
discernământ datorită alienației sau debilității mintale;
67 O. Ungureanu, C. Munteanu, op.cit. , p. 287.
68 Pentru un comentariu al acestor texte de lege, sprijinit de doctrină și jurisprudență, a se vedea M. Păpureanu,
în Noul Cod civil …., vol. I, p. 188 -202; de asemenea, A. Tudorică, Comentariile de s ub art. 167 -177, în Noul
Cod civil , Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 155 -164.
69 Etimologie, din lat. alieno, -are (rădăcină: alienus = cel care este diferit, care aparține altcuiva, străin).
70 Cum s -a arătat, alienația mintală se instalează în cursul vie ții persoanei, în timp ce debilitatea mintală este
nativă, existentă în momentul nașterii (E. Florian, op. cit. , 2011, p. 41).
35
are ca efect lipsirea persoanei fizice de capacit ate de exercițiu și instituirea
tutelei71.
Articolul 211 din Legea de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil
definește alienația mintală și debilitatea mintală stabilind că, prin aceste expresii, se înțelege
o boală psihică sau un handi cap psihic ce determină incompetența psihică a persoanei de a
acționa critic și predictiv privind consecințele social -juridice care pot decurge din exercitarea
drepturilor și obligațiilor civile.
În literatura de specialitate s -a mai subliniat că interdicț ia judecătorească în sine nu
asigură și ocrotirea bolnavilor psihici, ci creează premisele obligatorii ca autoritatea tutelară
să instituie tutela72. În adevăr, art. 170 C. civ. dispune că, prin hotărârea de punere sub
interdicție judecătorească, instanța d e tutelă numește, de îndată, un tutore pentru ocrotirea
celui pus sub interdicție judecătorească.
Trebuie să mai menționăm că, dacă legea consideră că minorii sub 14 ani nu au
discernământ, apoi există situații în care și majorii sunt lipsiți de discernămâ nt datorită
alienației sau debilității lor mintale. Acești suferinzi psihici nu vor putea să se îngrijească de
interesele lor și de aceea se impune ocrotirea lor prin punerea sub interdicție și instituirea
tutelei.
Este de observat că, dacă în cazul minori lor sub 14 ani, lipsa discernământului se
datorează unei prezumții legale, apoi în cazul majorului ea se datorează unei cauze obiective:
alienația sau debilitatea mintală. În sfârșit, mai trebuie menționat că alienația sau debilitatea
mintală, prin ea însă și, nu constituie un caz de incapacitate dacă persoana respectivă nu a fost
pusă sub interdicție73.
Considerăm deosebit de important ca în această materie demnitatea persoanei să fie
respectată. În trecutul nu prea îndepărtat au existat cazuri când opozanți i politici erau
considerați bolnavi psihici și internați în ospicii pentru a fi supuși la așa -numita operațiune de
„spălare a creierului”.
Sediul materiei se află în Titlul III Capitolul III din Cartea I a Codului civil (ar t. 164 –
177) și în art. 935 -942 NC PC74.
71 E. Lupan, op. cit. , p. 248 .
72 Ibidem , p. 249.
73 T. Pop, op. cit. , p. 157.
74 Interdicția judecătorească era prevăzută în Decretu l nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei
și a Decretului privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, art. 30 – 35.
36
4.2. Condițiile punerii sub interdicție
Articolul 164 C. civ. [ fostul art. 142 alin. (1) C. fam.] – pe care l -am reprodus – evocă
aceste condiții de fond, astfel:
persoana care urmează a fi pusă sub interdicție să fie lipsită de discernământ75;
această lipsă de discernământ să o pună în imposibilitate de a se îngriji singură
de interesele sale;
lipsa de discernământ să se datoreze alienației sau debilității mintale76.
Starea de alienație sau de debilitate mintală care provoacă grave tulburări
comport amentale trebuie să fie permanentă. Astfel, chiar dacă bolnavul are cu intermitență
momente de luciditate, tot va trebui pus sub interdicție. Este apoi indiferent d acă aceste
maladii psihice au existat de la naștere sau au fost dobândite pe parcursul vieții. Nu orice
boală psihică justifică punerea sub interdicție, ci numai alienația sau debilitatea mintală care
lipsesc bolnavul de discernământ.
Este de subliniat că prevederile art. 164 C. civ. ( fostul art. 142 C. fam.) trebuie
interpretate restrictiv, așa încât, în alte condiții (fie chiar asemănătoare), punerea sub
interdicție să nu fie incidență77; altminteri, s -ar ajunge la abuzuri odioase când o persoană
sănătoasă psihic ar fi pusă sub interdicție. Așadar, beția, bătrânețea, infirmitățile fizice, surdo –
mutitatea ori a duce o viață dezordonată sau a fi risipitor, nu constituie ele singure motive
pentru punerea persoanei sub interdicție.
Articolul 164 alin. (2) C. ci v. [fostul art. 142 alin. (2) C. fam.] prevede că: „Pot fi puși
sub interdicție judecătorească și minorii cu capacitate de exercițiu restrânsă”.
Față de dispozițiile acestui text, ne putem întreba care este rațiunea acestui text câtă
vreme minorii sub 14 a ni oricum nu au capacitate de exercițiu și se află sub autoritatea
părintească sau a tutorelui?
Răspunsul se află în împrejurarea că aceștia pot încheia singuri acte juridice, dar cu
încuviințarea ocrotitorului legal (iar unele acte, fără o asemenea încuvi ințare); or, dacă un
asemenea minor este alienat sau debil mintal, este necesar să fie pus sub interdicție. În acest
75 În practica pe vechea reglementare, s -a statuat că interdicția poate fi cerută, conform art. 143 C. fam. de căt re
toți cei prevăzuți în art. 115 din același cod și numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 142, și anume pentru
alienație mintală ori debilitate mintală, care provoacă lipsa de discernământ, iar nu și pentru alte situații sau
deficiențe fizice, car e nu provoacă lipsa de discernământ (I.C.C.J., s. civ., dec. nr. 2196/16.03.2004, în P.R. nr.
2/2005, p. 28).
76 G. Boroi, op. cit. , p. 380.
77 C.T. Ungureanu, op. cit. , p. 397.
37
fel, fiind lipsit total de capacitate de exercițiu, îi va fi numit un tutore care să se îngrijească de
interesele sale78.
4.3. Procedura pu nerii sub interdicție
Conform dispozițiilor art. 168 C. civ., soluționarea cererii de punere sub interdicție
judecătorească se face potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.
Potrivit art. 935 NCPC, punerea sub interdicție este de competența inst anței de tutelă
în a cărei circumscripție își are domiciliul persoana care va urma această procedură79.
Punerea sub interdicție poate fi cerută de persoanele prevăzute în art. 111 C. civ, adică
de orice persoană interesată, inclusiv de procuror. În jurispru dență s -a decis că are dreptul de a
cere punerea sub interdicție și persoana bolnavă într -un moment de luciditate. Cererea de
punere sub interdicție judecătorească trebuie să cuprindă, pe lângă elementele cerute de art.
194 NCPC, faptele din care rezultă a lienația mintală sau debilitatea mintală a persoanei a cărei
interdicție se cere, precum și dovezile propuse.
Procedura punerii sub interdicție cuprinde două faze: o fază necontradictorie și o fază
contradictorie.
a. Faza necontradictorie este consacrată l uării unor măsuri pentru desfășurarea celei
de-a doua faze; ea nu este publică. Această fază presupune următoarele acte și măsuri:
după primirea cererii președintele instanței va dispune să i se comunice celui a
cărei punere sub interdicție judecătorească a fost cerută copii de pe cerere și de
pe înscrisurile anexate; aceeași comunicare se va face și procurorului, dacă
cererea nu a fost introdusă de acesta [art. 937 alin. (1) NCPC];
78 Șt. Răuschi, Gh. Popa, Ștefania Răuschi, Drept civil. Teoria generală. Persoan a fizică. Persoana juridică , ed.
Junimea, Iași, 2002 , p. 260. Acești autori au susținut că măsura punerii sub interdicție este obligatorie și pentru
minorul sub 14 ani. Aceasta pentru că starea de minoritate este trecătoare în timp ce aceste maladii psihic e sunt
de cele mai multe ori de lungă durată. Apoi, această măsură este necesară și pentru că în situația dată mijlocul de
ocrotire urmărește, în principal, vindecarea minorului; este vorba, deci, de o ocrotire specială care se deosebește
de ocrotirea pări ntească (Ibidem ).
79 Este poate util să amintim că în vechea reglementare a Codului civil o instituție înrudită cu interdicția era
consiliul judiciar, care era persoana desemnată de justiție pentru a asista și autoriza încheierea anumitor acte
pentru indivi dul a cărui slăbire de minte sau porniri spre risipă reclama ocrotirea și supravegherea. Legea
prevedea două împrejurări pentru care o persoană să fie pusă sub consiliu judiciar: a) slăbirea facultăților mintale
sau starea de inconștiență; b) însușiri cara cterizate și anormale de risipă. Această măsură se putea lua atunci când
starea mintală a persoanei nu era atât de firavă pentru a institui interdicția. Ea era o semi -incapacitate
asemănătoare incapacității minorului emancipat. Cel pus sub consiliu judicia r și femeia măritată erau numai
asistați de către cei în drept, pentru a le completa capacitatea, pe când minorul sau interzisul erau reprezentați
prin tutorele lor ( I. Genoiu, Drept civil. Partea generală. Persoanele , ed. CH Beck, București, 2015 , p. 158 -159).
38
președintele instanței va sesiza, dacă este cazul, instanța de tutelă de la
domiciliul celui a cărui punere sub interdicție se cere, pentru a se numi un
curator în condițiile art. 167 C. civ.; numirea curatorului este obligatorie în
vederea reprezentării în instanță a celui a cărei punere sub interdicție este
cerută, în cazul în care starea sănătății lui împiedică prezentarea sa personală
[alin. (3) al art. 937 NCPC];
procurorul, direct sau prin organele poliției, va efectua cercetările pe care le
consideră necesare, va lua avizul unei comisii de medici specialiști. În cazul în
care persoana în cauză este internată într -o instituție sanitară, procurorul va lua
și părerea și avizul acesteia [alin. (2) art. 937 NCPC];
după ce a intrat în posesia concluziilor procurorului, instanța poate dispune
internarea provizorie a celui în cauză pe timp de cel mult șase săptămâni, dacă
o astfel de observare medicală este necesară potrivit avizului unui medic
specialist, iar această observare nu se poate face în alt mod80;
b. Faza contradictorie are loc după procedura de drept comun în materie civil ă;
persoana a cărei punere sub interdicție se cere va avea calitatea de pârât.
Această procedură are și unele particularități, și anume:
președintele instanței, după ce primește rezultatul cercetărilor și avizul comisiei
de medici specialiști, precum și, d acă este cazul, părerea medicului instituției
sanitare, va fixa termen pentru judecarea cererii, dispunând citarea părților81.
obligativitatea ascultării de către instanță a celui a cărei punere sub interdicție
se cere pentru a se constata și în acest mod s tarea sănătății sale mintale. În
cazul în care pârâtul nu se poate prezenta la instanță, el va fi ascultat la locul
unde se află [art. 939 alin. (2) NCPC];
obligativitatea participării procurorului la judecată [alin. (3) aceluiași articol].
În urma adminis trării probelor și a concluziilor procurorului, instanța deliberează
pronunțând, după caz, o hotărâre de admitere sau de respingere a cererii. În cazul în care
instanța admite cererea, va dispune totodată punerea persoanei respective sub interdicție82.
Dacă hotărârea a rămas definitivă, instanța o va comunica din oficiu instanței de tutelă
de la domiciliul pârâtului pentru ca aceasta să dispună numirea unui tutore; serviciului sanitar
competent pentru ca acesta să instituie o supraveghere permanentă; biroulu i de cadastru și
80 E. Lazăr, Aspecte referitoare la punerea sub interdicție a bolnavului de alienație mintală sau debilitate
mintală , în R.R.D. nr. 3/1980, p. 21 -27.
81 E. Lupan, op. cit. , p. 252 -253.
82 I. Retca, Contribuții la studiul procedurii interdicției , în Drep tul nr. 8/2000, p. 26.
39
publicitate imobiliară, pentru notarea în cartea funciară; registrului comerțului dacă persoana
pusă sub interdicție judecătorească este întreprinzător. De asemenea, instanța va comunica
hotărârea și instanței locului unde este înregistrat actul de naștere al celui pus sub interdicție,
pentru a se face mențiune pe marginea actului de naștere. În cazul în care cererea de punere
sub interdicție a fost respinsă, curatela instituită pe durata procesului încetează de drept.
Interdicția își produ ce efecte de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă. De la
data înregistrării comunicării hotărârii definitive a instanței de judecată instituțiilor
menționate, hotărârea de punere sub interdicție devine opozabilă erga omnes. Astfel, art. 169
alin. (2) C. civ. prevede că lipsa de capacitate a celui interzis nu poate fi opusă unei terțe
persoane decât de la data îndeplinirii formalităților de publicitate prevăzute de Codul de
procedură civilă, afară numai dacă cel de -al treilea a cunoscut p unerea sub interdicție pe altă
cale.
4.4. Efectele punerii sub interdicție
Acestea sunt în număr de două:
a) interzisul este total lipsit de capacitate de exercițiu;
b) instituirea tutelei interzisului.
a) Incapacitatea interzisului. Atâta timp cât o persoană majoră suferindă de alienație
sau debilitate mintală nu a fost pusă sub interdicție, ea este considerată că are deplină
capacitate de exercițiu. Așadar, actele îndeplinite de ea sunt, în principiu, valabile. Totuși,
asemenea acte vor putea fi anulate dacă persoana face dovada că a încheiat un anumit act
juridic într -un moment în care ea nu avea discernământ83. Așadar, dacă se demonstrează
numai alienația sau debilitatea mintală, nu este suficient pentru a conduce la anularea actului
(bolnavul are și momente de luciditate).
Dar dacă persoana este pusă sub interdicție, ea fiind lipsită complet de capacitate de
exercițiu, pentru anularea actului nu trebuie să se dovedească mai mult decât statutul de
interzis judecătoresc. Mai mult chiar, actul va fi anulat chiar dacă cocontractantul ar dovedi că
interzisul a încheiat actul într -un moment de luciditate. Așa fiind, cel pus sub interdicție va
putea încheia valabil acte juridice numai prin reprezentantul său legal care este tutorele.
În acest sens, art. 172 C. civ. s tatuează că actele juridice încheiate de persoana pusă
sub interdicție judecătorească sunt anulabile, chiar dacă la data încheierii lor aceasta ar fi avut
83 O. Ungureanu, C. Munteanu, op.cit. , p. 295.
40
discernământ, afară de actele de conservare, precum și actele de dispoziție de mică valoare cu
caract er curent și care se execută la momentul încheierii lor.
Actele pe care tutorele le poate încheia sunt aceleași ca și în cazul minorului sub 14
ani.
Dacă un act juridic s -a încheiat cu ignorarea incapacității, acel act va fi lovit de o
nulitate relativă. I nvocarea nulității va putea fi făcută de către tutorele interzisului, de
reprezentantul parchetului sau de fostul interzis judecătoresc după ridicarea interdicției.
In cazul în care interzisul săvârșește o faptă ilicită prin care cauzează un prejudiciu, el
va răspunde personal dacă se face dovada că a săvârșit fapta cu discernământ (adică, într -un
moment de luciditate). Dimpotrivă, el nu va răspunde dacă o asemenea probă nu se poate
face, considerându -se că el nu a avut discernământ.
b) Tutela interzisului. Este al doilea efect principal al punerii sub interdicție
judecătorească.
După declararea pe cale judecătorească a interdicției, de îndată instanța de tutelă
numește un tutore pentru a -l ocroti pe interzis (art. 170 C. civ.). Art. 171 C. civ. (art. 147 C.
fam.) adaugă: „Regulile privitoare la tutela minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se
aplică și în cazul tutelei celui pus sub interdicție judecătorească, în măsura în care legea nu
dispune altfel”. Așadar, regulile care cârmuiesc tutela minorului lipsit de capacitate de
exercițiu sunt aplicabile și tutelei interzisului84.
Totuși, între tutela minorului și tutela interzisului există unele deosebiri. Acestea sunt:
dacă în cazul tutelei minorului, scopul principal este asigurarea creșterii,
educării, pregătirii profesionale a acestuia, în cazul tutelei interzisului scopul
principal este ca tutorele să se ocupe de persoana acestuia și de însănătoșirea
lui. Apoi, tutorele interzisului este în drept să folosească toate veniturile și
chiar toate bunurile c elui pus sub interdicție;
dacă tutela minorului funcționează, în principiu, până la împlinirea vârstei
majoratului, tutela interzisului, în principiu, este instituită pe o perioadă
nedeterminată;
84 Codul civil elvețian stabilește în art. 369: „Va fi pus sub tutelă orice major care, pentru cauză de boală mintală
sau de slăbiciune a spiritului (insanitate de spirit), este incapabil să-și administreze afacerile, nu se poate lipsi de
îngrijiri și ajutor permanent sau amenință siguranța altuia”. Un alt caz de tutelă: „Va fi pus sub tutelă orice major
care, prin cheltuielile fără măsură, prin starea de beție, prin purtarea sa rea sau pro asta gestiune a bunurilor sale,
se expune el sau își expune familia la o stare de nevoie, sau nu se poate lipsi de îngrijiri și ajutor permanent ori
amenință securitatea altuia” (art. 370). Este apoi prevăzută interdicția voluntară în art. 372: „Orice majo r poate
cere punerea sa sub tutelă dacă probează că este împiedicat să -și administreze în mod rezonabil afacerile ca
urmare a slăbiciunii de spirit, a unei infirmități sau inexperienței sale”. În sfârșit, va fi pus sub tutelă orice major
condamnat pentru u n an sau mai mult la o pedeapsă privativă de libertate (art. 371).
41
câtă vreme tutorele minorului poate să ceară înlocuirea sa n umai în condițiile
art. 121 C. civ., tutorele interzisului o poate face după o perioadă de trei ani
(art. 173 C. civ.);
atribuțiile și prerogativele tutorelui interzisului sunt mai largi decât ale tutorelui
minorului85.
Mai trebuie adăugat că, la fel ca în cazul tutelei minorului, noua reglementare prevede
și pentru persoana cu capacitate deplină de exercițiu posibilitatea de a desemna prin act
unilateral sau contract de mandat, încheiate în formă autentică, persoana care ar urma să fie
numită tutore pentru a se îngriji de persoana și bunurile sale în cazul când ar fi pusă sub
interdicție judecătorească (art. 166 C. civ.).
4.5. Ridicarea interdicției judecătorești . Încetarea interdicției
judecătorești
Aceasta are loc numai dacă instanța constată prin hotărâ re judecătorească irevocabilă
că starea de alienație sau debilitate mintală a încetat. În acest sens, art. 177 alin. (1) C. civ.
stabilește: „(1) Dacă au încetat cauzele care au provocat interdicția, instanța judecătorească va
pronunța ridicarea ei”.
Proce dura de ridicare a interdicției este aceeași care a fost urmată la pronunțarea ei.
Efectele unei astfel de hotărâri se vor produce numai când ea a devenit definitivă. Hotărârea
va fi comunicată tuturor instituțiilor prevăzute de Codul de procedură civilă p entru
pronunțarea ei (art. 940 NCPC). Numai astfel ea va deveni opozabilă terților [art. 169 alin. (2)
C. civ.].
Despre ridicarea interdicției judecătorești se va face mențiune pe hotărârea prin care s –
a pronunțat interdicția judecătorească (art. 942 NCPC) .
Încetarea interdicției judecătorești are loc prin:
moartea interzisului;
declararea judecătorească a morții;
ridicarea interdicției (când persoana respectivă s -a însănătoșit și acest lucru este
constatat prin hotărâre judecătorească definitivă).
85 D.A. Popescu, în E. Lupan, D.A. Popescu, Drept civil. Persoana fizică , Ed. Lumina Lex, București, 1993, p.
189.
42
CAPITOL UL V. OCROTIREA PERSOANEI FIZICE AFLATE
ÎN SITUAȚII DEOSEBITE
5.1. Protecția intermitentă a majorilor
Alterarea facultăților mintale este uneori atât de pasageră (de exemplu consumul
excesiv – accidental – de băuturi alcoolice), încât aceasta nu reclamă un regim continuu de
protecție.
O persoană cu capacitate de exercițiu deplină care nu a fost supusă niciunei măsuri de
protecție, este prezumată că beneficiază de toate facultățile mintale. Ea este dotată cu întreaga
capacitate juridică care conferă a priori validitate operațiilor juridice pe care le îndeplinește.
Însă, există situații în care o astfel de persoană este lipsită chiar și temporar de o voință
conștientă. Cel care încearcă să obțină desființarea actului încheiat într -o astfel de împrejurare
este dator să demonstreze existența „unei stări care o punea în neputința de a -și da seama, fie
și numai vremelnic, de urmările faptei sale” [art. 1205 alin. (1) C. civ.]86.
Așadar, dacă o persoană este capabilă, dar lipsită de discernământ în momentul
închei erii actului, acesta va fi anulabil. Cauza lipsei de discernământ (boală, alcool, droguri
etc.) și durata acesteia (câteva minute sau câteva luni) contează prea puțin.
Această lipsă de discernământ sau, altfel spus, alterarea facultăților intelectuale,
trebuie să existe în momentul încheierii actului. Cu toate că proba acestei stări de fapt este
liberă (poate fi dovedită cu orice mijloc de probă), ea poate fi în practică destul de greu de
furnizat; este greu de înlăturat prezumția, care însoțește absența un ui regim continuu de
protecție, că autorul său era conștient; există uneori intervale de luciditate.
Nu este mai puțin adevărat că, dacă a fost stabilită realitatea unei alterări grave și
precise a facultăților mintale înainte și după încheierea actului, a lterare care conduce ulterior
la punerea sub interdicție, permite să se prezume că ea a afectat judecata autorului său în acel
moment. In acest sens, legiuitorul nostru în art. 1205 alin. (2) C. civ. instituie o prezumție de
lipsă de discernământ. „Contrac tul încheiat de o persoană pusă ulterior sub interdicție
judecătorească poate fi anulat dacă, la momentul când actul a fost făcut, cauzele punerii sub
86 Acest articol este cuprins în Cod sub titlul „Valabilitatea consimțământu lui”, cu titlul marginal „Lipsa
discernământului”. în Codul civil francez „insanitatea de spirit” este reglementată detaliat în art. 414 -1-414-3
(articole introduse prin Legea nr. 2007 -308 din 5 martie 2007, intrată în vigoare la 1 ian. 2009) în titlul ded icat
majorității și majorilor protejați de lege, secțiunea „Dispoziții independente de măsurile de protecție”.
43
interdicție existau și erau îndeobște cunoscute”. Această dispoziție permite temperarea unei
reguli a căr ei aplicare strictă exclude anularea chiar justificată a unor acte.
Astfel, vor putea fi anulate toate actele încheiate în momente în care persoana este
lipsită de discernământ: acte cu caracter patrimonial (cumpărare, împrumut, închiriere etc.)
sau nepatr imonial (de pildă, recunoașterea unui copil), acte cu titlu gratuit (donații) sau oneros
(vânzare), contracte sau acte juridice unilaterale.
Din principiul impus de legiuitor privind sancționarea acestor acte – nulitatea relativă –
rezultă că acțiunea în a nulare nu poate fi exercitată decât de persoanele abilitate de lege: el
însuși, dacă și -a recăpătat luciditatea, sau de reprezentantul său, în cazul punerii sub
interdicție, cu excluderea altor persoane, în special a cocontractantului său; în cazul decesul ui
persoanei, moștenitorii acesteia au dreptul să introducă acțiunea în anulare.87
Pentru că nulitatea prezintă un caracter relativ, titularul dreptului de a cere anularea
este autorizat să confirme actul anulabil. Dacă ulterior încheierii actului, autorul actului este
pus sub interdicție și, desigur, i se numește un tutore, numai acesta din urmă are facultatea de
a renunța, în numele interzisului, la dreptul căruia îi era titular sub rezerva – având în vedere
natura operației juridice – autorizării consiliu lui de familie și a instanței de tutelă.
În mod natural, beneficiarul dreptului de a cere anularea, sau reprezentantul său,
trebuie să acționeze în termenul de prescripție de trei ani, normă ordinară în materie de
nulitate relativă. Prescripția dreptului l a acțiune în anulare începe să curgă din ziua în care cel
îndreptățit sau reprezentantul său legal a cunoscut cauza anulării, însă nu mai târziu de
împlinirea a 18 luni din ziua încheierii actului juridic [art. 2529 lit. c) C. civ.]. De asemenea,
se cuvine să mai notăm că prescripția este suspendată în situația în care persoana este în
imposibilitate de a acționa ca urmare a unei cauze care sfârșește prin punerea sa sub regimul
de protecție al tutelei [art. 2532 pct. 4 C. civ.].
5.2. Tratamentul medical în cazul persoanelor cu tulburări psihice
5.2.1. Precizări prealabile
Prin Legea nr. 487/2002 privind sănătatea mintală și protecția persoanelor cu tulburări
psihice s -a dat un nou cadru, printr -o reglementare amănunțită, unor măsuri pentru
promovarea și ap ărarea sănătății mintale și totodată prevenirea și tratamentul tulburărilor
87 O. Ungureanu, C. Munteanu, op.cit. , p. 29 7.
44
psihice în regim de internare voluntară sau nevoluntară într -un spital psihiatric. Prin acest act
normativ, s -a abrogat Decretul nr. 313/1980 privind asistența bolnavilor psihici p ericuloși88.
Scopul îngrijirilor acordate oricărei persoane cu tulburări psihice este apărarea și
întărirea autonomiei personale (art. 27). Tratamentul și îngrijirile acordate persoanei cu
tulburări psihice se bazează pe un program terapeutic individualizat , discutat cu pacientul,
revizuit periodic, modificat atunci când este nevoie și aplicat de către personal calificat.
Trebuie să deosebim protecția persoanelor cu tulburări psihice de interdicția
judecătorească. Aceasta din cauză că această protecție este o măsură administrativă dispusă de
autoritatea medicală, instanța judecătorească având rolul de a soluționa eventualele plângeri.
De altă parte, protecția persoanelor cu tulburări psihice prin instituirea unui tratament medical
nu are niciun efect asupra c apacității lor juridice, spre deosebire de interdicție care – după cum
am văzut – lipsește persoana de capacitate de exercițiu și conduce la instituirea tutelei. Având
același scop, deși sunt două măsuri de ocrotire diferite, ele pot fi cumulate89.
În sensu l legii prin persoană cu tulburări psihice se înțelege persoana bolnavă psihic,
persoana cu dezechilibru psihic sau insuficient dezvoltată psihic ori dependentă de alcool sau
de droguri, precum și persoana care manifestă alte dereglări ce pot fi calificate ca fiind
tulburări psihice. De altă parte, persoana cu tulburări psihice grave este persoana cu tulburări
psihice care nu este în stare să înțeleagă semnificația și consecințele comportamentului său,
așa încât necesită ajutor psihiatric imediat. Așadar, s e pare că în concepția acestei legi sfera
protecției se referă la alte maladii psihice decât alienația sau debilitatea mintală care suprimă
discernământul [art. 164 alin. (1) C. civ.]90.
5.2.2. Instituirea tratamentului
Diagnosticarea sănătății mintale se face, de regulă, cu consimțământul liber al
persoanei în cauză. Dacă persoana respectivă are dificultăți în a aprecia implicațiile unei
88 Pe linia înlocuirii unor termeni degradanți care creau repulsie, legiuitorul a înlocuit sintagma „bolnavi psihici
periculoși” cu noțiunea generică de „persoane cu tulburări psihice; în același registru se preferă astăzi expresia
„alterarea facultăților mintale” în loc de „demență”, „nebunie” etc., ceea ce este de salutat – O. Ungureanu, C.
Munteanu, op.cit. , p. 301.
89 E. Chelaru, op. cit. , 2008, p. 114.
90 Totuși, noțiunea de tulburări psihice (mintale) este mai largă incluzând atât o perturbare subită (furie, criză de
nervi etc.) pasageră (hipnoză, stare de ebrietate etc.), cât și o stare durabilă (alt erarea facultăților mintale,
alienație mintală); aceste tulburări psihice pot să justifice, după caz, anularea actului juridic, dar și aplicarea unui
regim de protecție. Așadar, alienația mintală nu este tot una cu tulburarea psihică și nici cu debilitatea mintală;
acestea sunt specii ale tulburărilor psihice. Dacă în cazul alienației discernământul lipsește, în cazul debilității
discernământul este diminuat. Alienația mintală reprezintă alterarea facultăților mintale de așa natură încât
individul nu are de plina conștiință a actelor sau faptelor sale. Tulburările psihice se disting și de alterarea
facultăților mintale deoarece acestea din urmă sunt atingeri grave și durabile care afectează psihicul și, deci, ele
nu pot fi pasagere (O. Ungureanu, C. Munteanu, op.cit. , p. 301 ).
45
decizii care o privesc, ea poate beneficia de asistența reprezentantului personal sau legal91.
Dar diagnosticarea poate f i făcută și la cererea unor instituții autorizate, în condițiile unei
internări silite.
În cazurile prevăzute de lege, diagnosticarea (evaluarea) are ca scop determinarea
capacității psihice și a discernământului, stabilirea periculozității pentru sine sau pentru alte
persoane, determinarea gradului de incapacitate, invaliditate și handicap psihic92. Persoana în
cauză are dreptul să conteste rezultatul evaluării și să ceară repetarea acesteia.
Dacă evaluarea pune în evidență o tulburare psihică, medicul psih iatru are obligația să
întocmească un program terapeutic. Pentru punerea în aplicare a acestui program, medicul
psihiatru este obligat să obțină consimțământul pacientului și să respecte dreptul acestuia de a
fi asistat în acordarea consimțământului.
Dar, în unele situații, medicul poate institui tratamentul și fără consimțământul
pacientului, astfel:
a) comportamentul pacientului reprezintă un pericol iminent de vătămare pentru
el însuși sau pentru alte persoane;
b) pacientul nu are capacitatea psihică pentru a înțelege starea de boală și
necesitatea instituirii tratamentului medical;
c) pacientul a fost pus sub interdicție în urma unei proceduri judiciare anterioare
și s-a instituit tutela;
d) pacientul este minor, medicul psihiatru fiind obligat să solicite și să obț ină
consimțământul reprezentantului personal sau legal al pacientului.
Deși consimțământul poate fi retras în orice moment de către pacient sau de către
reprezentantul legal ori personal, totuși medicul psihiatru are dreptul de a continua tratamentul
în ca zul în care apreciază că întreruperea lui ar conduce la apariția periculozității pentru sine
sau pentru alte persoane, din cauza bolii.
Cu unele excepții prevăzute de lege, există obligația pentru întreaga echipă terapeutică
(medic, psihiatru, psiholog, as istent medical specializat, asistent social, ergo -terapeut și
personal paramedical) de a păstra confidențialitatea informațiilor.
91 Legea, în art. 5 lit. n), definește reprezentantul personal ca fiind persoana, alta decât reprezentantul legal, care
acceptă să reprezinte interesele unei persoane cu tulburări psihice, desemnată de aceasta.
92 Prin capacitate psihică se înțelege atributul stării psihice de a fi compatibilă, la un moment dat, cu exercitarea
drepturilor civile sau a unor activități specifice [art. 5 lit. h)], iar prin periculozitate socială, atributul unei stări
psihice sau al unui comportament ce implică riscul unei vătămări fizice pentru sine ori pentru alte persoane sau
al unor distrugeri de bunuri materiale importante [art. 5 lit. I)]. Handicapul psihic este definit de lege ca fiind
incapacitatea persoanei cu tulburări psihice de a face față vieții în societate, situație ce decurge din această boală
[art. 5 lit. i)].
46
Noua lege distinge între internarea voluntară și internarea nevoluntară într -o unitate de
psihiatrie.
Internarea nevoluntară poate fi efectuată numai după ce toate încercările de internare
voluntară au fost epuizate. Procedura de internare nevoluntară poate avea loc numai după ce
un medic psihiatru abilitat stabilește că persoana suferă de o tulburare psihică și consideră
că:93
din cauza acestei tulburări psihice există pericolul iminent de vătămare pentru
sine sau pentru alte persoane;
în cazul unei persoane suferind de o tulburare psihică gravă și a cărei judecată
este afectată, neinternarea ar putea provoca o gravă deteriorare a stării sale sau
ar împiedica să i se acorde tratamentul adecvat.
Trebuie să precizăm că internarea nevoluntară se realizează numai în spitalele de
psihiatrie care au condiții adecvate pentru îngrijiri de specialitate.
Poate să solicite internarea nevolunt ară a unei persoane: a) medicul de familie sau
medicul specialist psihiatru care are în îngrijire această persoană; această prevedere este de
natură să afecteze încrederea pe care pacientul trebuie să o aibă în medicul de familie. De
aceea era mai potrivit ca acesta să sesizeze autoritatea medicală competentă numai cu
diagnosticul prezumtiv; b) familia persoanei; c) reprezentanții serviciilor abilitate ale
administrației publice locale; d) reprezentanții poliției, jandarmeriei, parchetului sau ai
pompierilo r. Articolul 56 alin. (2) din lege stabilește că motivele unei atare solicitări trebuie
certificate sub semnătură de persoanele enumerate mai sus și cu o descriere a circumstanțelor
care justifică cererea.
Ca o măsură de precauție împotriva eventualelor ab uzuri, decizia de internare
nevoluntară se confirmă în termen de cel mult 48 de ore de către o comisie de revizie a
procedurii alcătuită din trei membri (doi psihiatri și un medic de altă specialitate sau un
reprezentant al societății civile).
Decizia de i nternare nevoluntară este comunicată în 24 de ore parchetului; ea este
supusă revizuirii parchetului de pe lângă instanța judecătorească competentă. Dacă parchetul
consideră că măsura internării nevoluntare nu este justificată, se va dispune efectuarea une i
noi examinări psihiatrice de către o altă comisie medico -legală.
Hotărârea de internare nevoluntară poate fi atacată de către pacient ori de
reprezentantul legal sau personal al acestuia la instanța judecătorească competentă. Pacientul,
93 O. Ungureanu, C. Munteanu, op.cit. , p. 303.
47
familia sau repre zentantul legal sau personal au dreptul să solicite efectuarea unei noi
expertize medico -legale psihiatrice.
În conformitate cu art. 64 din lege, dacă un pacient internat voluntar își retrage
consimțământul și se impune urmarea tratamentului în sensul art. 45, medicul psihiatru va
declanșa procedura de menținere a internării nevoluntare.
O dispoziție a legii care poate provoca neliniști este aceea din art. 43, care stabilește
că: „Studiile clinice și tratamentele experimentale, psihochirurgia sau alte trata mente
susceptibile să provoace vătămări integrității pacientului, cu consecințe ireversibile, nu se
aplică unei persoane cu tulburări psihice decât cu consimțământul acesteia, în cunoștință de
cauză și cu condiția aprobării de către comitetul de etică (… ) și dacă aceasta răspunde
interesului pacientului”. În adevăr, se pare că redactarea textului este defectuoasă deoarece
consecințele ireversibile rezultate din tratamentele experimentale nu pot răspunde niciodată
interesului pacientului. Dar oricum, o per petuă întrebare subzistă: cât de veritabil poate fi un
asemenea consimțământ pentru un bolnav cu tulburări psihice grave într -un regim de lipsire
de libertate?
5.2.3. Încetarea internării
Dacă condițiile care au determinat internarea nevoluntară au înceta t, medicul psihiatru,
iar apoi comisia de revizie vor decide externarea pacientului. Tot astfel se va întâmpla în
situația în care instanța judecătorească nu autorizează internarea nevoluntară sau retrage
autorizația.
O precizare importantă: măsura internă rii nevoluntare – într-o unitate psihiatrică – în
vederea administrării unui program terapeutic persoanei cu tulburări psihice nu produce
niciun efect asupra capacității de exercițiu. Astfel, art. 68 alin. (3) stabilește: „Internarea
nevoluntară nu constit uie o cauză de restrângere a capacității juridice a pacientului”.
Legea statuează solemn [art. 41 alin. (2)] că orice persoană care suferă de o tulburare
psihică are dreptul să exercite toate drepturile civile, politice, economice, sociale și culturale
recunoscute în Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și în alte convenții și
tratate internaționale la care România a aderat sau este parte, cu excepția cazurilor prevăzute
de lege.
5.3. Curatela
48
5.3.1. Noțiune și clasificare
Curatela este acel mijloc de ocrotire a persoanei fizice care, aflându -se în anumite
situații speciale, prevăzute de lege, nu poate să -și apere interesele.94
Curatela este de mai multe feluri. Principala diviziune distinge între:
a) curatela propriu -zisă, pentru ocrotirea perso anelor capabile;
b) curatela specială, în cazul unor persoane lipsite de capacitate de exercițiu sau
cu capacitate de exercițiu restrânsă.
O precizare necesară: pentru curatela propriu -zisă se aplică regulile de la mandat, cu
excepția cazului în care, la cere rea persoanei interesate ori din oficiu, instanța de tutelă va
hotărî că se impune învestirea curatorului cu drepturile și obligațiile unui administrator
însărcinat cu simpla administrare a bunurilor altuia [art. 183 alin. (1) și (2) C. civ.], iar pentru
curatela specială se aplică regulile de la tutelă.
În doctrină s -au făcut și alte clasificări. Astfel:
în funcție de întinderea puterilor acordate curatorului, deosebim între: a)
curatela specială, când împuternicirea este dată unei persoane pentru a închei a
un act sau un număr de acte stabilite la instituirea curatelei; b) curatela
generală, când împuternicirea dată unei persoane se referă la gestionarea unui
patrimoniu și chiar de a se îngriji de persoana ocrotită, de exemplu, curatela
dispărutului, a alie natului mintal etc.;
în ce privește durata ei, curatela poate fi: a) provizorie, când este instituită
numai pentru îndeplinirea anumitor acte, de exemplu, curatela instituită numai
până la numirea unui tutore; b) permanentă, care se instituie pe timp nelim itat
pentru ocrotirea unei persoane sau administrarea bunurilor (de exemplu,
curatela instituită pentru bătrâni, bolnavi sau persoane cu infirmități fizice care
nu-și pot administra personal bunurile)95.
În noul Cod civil curatela majorului este reglementat ă în art. 178 -18696. De asemenea,
reglementări privind curatela gă sim în art. 58 și art. 687 NCPC.
5.3.2. Cazurile de instituire a curatelei capabilului (curatela propriu -zisă)
94 P. Trușcă, A. M. Trușcă, Drept civil. Persoanele, ed. Universul Juridic, București, 2015, p. 192.
95 Șt. Răuschi, Gh. Popa, Ștefania Răuschi, op. cit. , p. 271.
96 În vechea reglementare această instituție era prevăzută de art. 34 și art. 37 din Decretul nr. 31/1954, precum și
în Codul familiei.
49
Aceste cazuri sunt prevăzute de art. 178 C. civ., dar și de alte acte normative97.
Această situație rezultă din același articol – 178 C. civ., care spune că: „în afară de alte cazuri
prevăzute de lege, autoritatea tutelară va putea institui curatela” în următoarele cazuri:
a) dacă, din cauza bătrâneții, a bolii sau a unei infirmități fiz ice, o persoană, deși
capabilă, nu poate, personal, să își administreze bunurile sau să își apere
interesele în condiții corespunzătoare și, din motive temeinice, nu își poate
numi un reprezentant sau un administrator;
b) curatela pentru cazuri urgente dacă d in cauza bolii sau din alte motive o
persoană, deși capabilă, nu poate nici personal, nici prin reprezentant, să ia
măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare98;
c) dacă o persoană, fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la domic iliu,
nu a lăsat un mandatar sau un administrator general. Aceasta ar fi curatela
persoanei care lipsește de la domiciliu;
d) dacă o persoană a dispărut fără a exista informații despre ea și nu a lăsat un
mandatar sau un administrator general.
Noul Cod civil prevede și o măsură specială de conservare și administrare a bunurilor,
și anume: curatela succesorală notarială. Ea este o curatelă specială și se va institui de către
notar în cazul în care nu există un custode al succesiunii, iar conservarea bunurilor
succesorale necesită unele cheltuieli. Tot astfel, în cazul în care există indicii că succesiunea
va fi declarată vacantă, notarul va putea încredința administrarea provizorie a bunurilor
succesorale unui curator99.
Apoi, art 687 alin. (1) NCPC dispune că da că debitorul moare înainte de începerea
executării silite și se constată că nu există niciun moștenitor acceptant și nici nu este numit un
curator al succesiunii, ia cererea creditorului ori a executorului judecătoresc, instanța de
97 E. Lupan, op. cit. , p. 267.
98 Este de precizat că începând cu 1 martie 2005, în Germania fiecare cetă țean poate să -și înscrie procura pentru
cauză de incapacitate într-un registru central (prin Internet sau prin poștă). Prin mandat pentru cauză de
incapacitate o persoană poate împuternici pe o altă persoană să se ocupe de afacerile sale atunci când ea îns ăși nu
mai este capabilă să facă acest lucru din diverse motive (accident, boală, vârstă înaintată etc.); a se vedea O.
Rogojanu, Mandatul de incapacitate, Buletinul notarilor publici, nr. 3/2005, p. 47. O instituție similară, mandatul
de incapacitate sau mandatul dat in previziunea inaptitudinii funcționează în provincia Quebec; el îndeplinește
un dublu scop: în primul rând permite oricărei persoane majore să hotărască ea însăși cine se va ocupa de ea în
caz de incapacitate, apoi ea simplifică formalitățil e în cazul în care survine incapacitatea. Un rol esențial îl are
acest mandat în materie de consimțământ la îngrijiri medicale ( O. Ungureanu, C. Munteanu, op.cit. , p. 307 ). El
va trebui adoptat și de legiuitorul nostru, deoarece mandatul de drept comun sau curatela nu îl pot suplini cu
adevărat.
99 G. Boroi, op. cit. , p. 384 .
50
executare va numi de înd ată un curator special, până când va fi numit curatorul
succesiunii100.+
5.3.3. Instituirea curatelei
Ea se face la cerere sau din oficiu. Astfel, art. 182 alin. (1) C. civ . prevede că curatela
se poate institui la cererea celui care urmează a fi reprezen tat, a soțului său, a rudelor sau a
celor prevăzuți la art. 111”.
Potrivit noului Cod civil, curatela se instituie de instanța de tutelă de la domiciliul
celui reprezentat sau de la locul unde trebuie luate măsurile urgente, fie de la ultimul
domiciliu din țară al celui care lipsește ori al celui dispărut, după caz.
Articolul 182 alin. (2) stabilește: „(2) Curatela nu se poate institui decât cu
consimțământul celui reprezentat, în afară de cazurile în care consimțământul nu poate fi
dat”; numirea curatorulu i se face printr -o încheiere care se comunică în scris curatorului și se
afișează la sediul instanței de tutelă, precum și la primăria de la domiciliul celui reprezentat.
În doctrină s -a opinat că în cazul în care curatela s -a instituit fără consimțământul celui
ocrotit, cu toate că luarea acestui consimțământ era posibilă, actele săvârșite de curatorul
astfel numit nu vor fi opozabile celui reprezentat. Aceasta – s-a spus în continuare – este o
consecință necesară a principiului de bază al curatelei propri u-zise, potrivit căruia această
instituție nu aduce nicio atingere capacității celui reprezentat101.
De regulă, instituirea curatelei este de competența instanței de tutelă. Prin excepție, ea
se instituie și de notarul public sau de instanța judecătorească. Este de subliniat că, în prezent,
prin noile acte normative, s -a lărgit competența instanței de a numi un curator special102.
5.3.4. Conținutul curatelei propriu -zise
Așa cum s -a arătat, trei sunt principiile conținutului curatelei, și anume:
sunt aplicabil e regulile de la mandat [art. 183 alin. (1) C. civ.]. În acest caz
instanța de tutelă poate stabili limitele mandatului și poate da instrucțiuni
100 În vechea vechiul Cod civil era reglemenată și curatela surdo -mutu lui. Potrivit art. 816 C. civ.: „Surdo -mutul
care nu știe să scrie nu poate accepta o donație decât cu asistarea unui curator special numit după regulile
stabilite pentru minori”. Această prevedere nu se mai regăsește în noul Cod civil.
101 P. Perju, Probleme de drept civil și procesual civil din practica secției civile a Curții Supreme de Justiție , în
Dreptul nr. 11/2001, p. 175.
102 L. Cătană, Limitele de competență ale autorității tutelare cu privire la instituirea curatelei , în Dreptul nr.
9/2006, p. 95 -103.
51
curatorului, în locul celui reprezentat, în toate cazurile când acesta din urmă nu
este în măsură să o facă;
instituirea curatelei nu afectează cu nimic capacitatea celui reprezentat (art. 181
C. civ.);
activitatea curatorului trebuie să se circumscrie scopului care a fost avut în
vedere la instituirea curatelei103.
Rezultă că în privința conținutului curatelei propr iu-zise acesta este identic cu cel al
reprezentării convenționale; așadar, puterile curatorului (reprezentantului) vor fi acelea
încredințate de către reprezentat, iar în cazurile în care acesta nu este în măsură să o facă, de
către instanța de tutelă.
De altă parte, prin instituirea curatelei, cel reprezentat își păstrează capacitatea de
exercițiu, după caz, deplină sau restrânsă pe care o avea. Aceasta înseamnă că el poate oricând
să-l revoce (expres sau tacit) pe curator și să încheie el actul pentru car e a fost numit
curatorul104.
5.3.5. Încetarea curatelei
Din acest punct de vedere trebuie să distingem între încetarea funcției curatorului și
încetarea măsurii curatelei. Astfel:
încetarea funcției curatorului are loc fie atunci când cel reprezentat îi rev ocă
împuternicirea, fie la cererea curatorului după trecerea a trei ani de la numire
[art. 184 alin. (1) C. civ.]. De menționat că revocarea poate avea loc chiar dacă
nu au dispărut cauzele instituirii curatelei, precum și înaintea împlinirii celor 3
ani;
încetarea măsurii curatelei intervine prin ridicarea ei ca urmare a dispariției
cauzelor care au condus la instituirea ei. În acest sens, art. 185 C. civ. prevede:
„Dacă au încetat cauzele care au provocat instituirea curatelei, aceasta va fi
ridicată de i nstanța de tutelă la cererea curatorului, a celui reprezentat sau a
celor prevăzuți la art. 111
Încă o precizare mai trebuie făcută: dispozițiile de mai sus nu se aplică și curatorului
special prevăzut de art. 150, art. 159 și art. 167; în aceste cazuri, d repturile și obligațiile
stabilite de lege în sarcina tutorelui se aplică și curatorului special.
103 M.N. Costin, op. cit. , p. 263.
104 S-a mai subliniat că în îndeplinirea sarcinilor sale curatorul, în fiecare caz î n parte, trebuie să țină seama de
cauza care a generat nevoia instituirii curatelei (E. Lupan, op. cit. , p. 205).
52
5.3.6. Curatela persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate
de exercițiu restrânsă (curatela specială)
Această curatelă are scopul de a ocroti interesele persoanelor care nu au capacitate de
exercițiu deplină. Pentru acest gen de curatelă se vor aplica regulile de la tutelă. Cazurile
instituirii ei sunt următoarele:
a) curatela provizorie instituită până la numirea unui tutore [art. 119 alin. (6) C.
civ.]; sau curatela specială prevăzută de art. 159 C. civ. în cazul morții sau
îndepărtării tutorelui;
b) curatela instituită în cazul în care, din cauza bolii sau din alte motive, o
persoană, deși capabilă, nu poate, nici personal, nici prin reprezen tant, să ia
măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare [art. 178 alin.
(1) lit. b) C. civ];
c) curatela instituită în caz de contrarietate de interese între tutore și cel aflat sub
ocrotirea sa. Ori de câte ori se ivesc între tutore și mi nor interese contrare, care
nu sunt dintre cele care trebuie să conducă la înlocuirea tutorelui, instanța de
tutelă va numi un curator special (art. 150 C. civ.). Doctrina este de acord că
această regulă stabilită își are aplicare și în cazul contrarietăți i de interese
dintre tutore și interzisul aflat sub ocrotirea sa, dar și între părinți și copiii lor
minori105;
d) curatela instituită în cazul bolii sau a altor motive pentru care tutorele este
împiedicat să îndeplinească un anumit act în numele minorului [art . 150 alin.
(2) C. civ.];
e) curatela provizorie în cursul procesului privitor la punerea sub interdicție (art.
167 C. civ.).
În practica judiciară s -a cristalizat opinia că numirea unui curator pentru minor este
necesară și în orice litigiu pentru ieșire din indiviziune dacă, printre coindivizari, alături de
minor, figurează unul sau ambii părinți ori tutorele minorului lipsit de ocrotire părintească.
Apoi, dacă într -o succesiune sau în orice alt proces sunt mai mulți copii cu interese contrarii
între ei, pen tru fiecare se va numi un curator.
105 Șt. Răuschi, Gh. Popa, Ștefania Răuschi, op. cit. , p. 276.
53
5.4. Asistența socială a persoanelor vârstnice
O formă (modalitate) specială de ocrotire a persoanelor fizice capabile din punct de
vedere juridic și care au o numită vârstă este așa -numita asistență socială a persoanel or
vârstnice Prin persoană vârstnică, în acord cu dispozițiile Legii nr. 17/2000 privind asistența
socială a persoanelor vârstnice106, înțelegem, persoana care a împlinit vârsta de pensionare
stabilită de lege.
Pentru ca o persoană vârstnică să poate benefic ia de asistență socială trebuie să se afle
într-una din următoarele situații, alternative (art. 3 din lege):
a) nu are familie sau nu se află în întreținerea unei sau unor persoane obligate la
aceasta, potrivit dispozițiilor legale în vigoare;
b) nu are locuință și nici posibilitatea de a -și asigura condițiile de locuit pe baza
resurselor proprii;
c) nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea
îngrijirii necesare;
d) nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată;
e) se află în imposibilitatea de a -și asigura nevoile socio -medicale, datorită bolii
ori stării fizice sau psihice”.
Din examinarea conținutului situațiilor enumerate la literele a) -e), rezultă că, pentru ca
persoanele în vârstă să poată beneficia de asistenț a socială reglementată de Legea nr. 17/2000,
este necesar să fie capabile din punct de vedere juridic, dar să se afle în oricare din situațiile
avute în vedere de legiuitor.107
Pentru persoanele vârstnice aflate într -una din situațiile enunțate mai sus, serv iciile
comunitare se realizează cu consimțământul acestora și vor avea în vedere:
îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu;
îngrijirea temporară sau permanentă într -un cămin pentru persoane vârstnice;
îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârs tnici, case de îngrijire temporară,
apartamente și locuințe sociale, precum și altele asemenea.
Dacă nu se poate obține consimțământul persoanei în cauză din pricina stării sale de
sănătate, decizia urmează a fi luată de serviciul social al consiliului loc al sau de direcția de
asistență socială din cadrul direcțiilor de muncă, solidaritate socială și familie județene și a
municipiului București. În acest sens, urmează a se întocmi o anchetă socială, urmând a fi
106 Publicată în M. Of. nr. 157 din 6 martie 2007, cu modificările și completările ulterioare.
107 O. Ungureanu, C. Munteanu, op.cit. , p. 305.
54
luate în considerare și recomandările medicale ale medicului de familie, prin consultarea și a
medicului specialist. Totodată, trebuie să existe și acceptul rudelor de gradul I ale persoanei
respective ori, în lipsa acestora, acceptul unui alt membru de familie.
Serviciile comunitare vor asigura și în mormântarea în situația în care persoana
vârstnică este lipsită de susținători legali sau aceștia nu își pot îndeplini obligațiile familiale
din pricina stării de sănătate sau a situației economice precare.
În cuprinsul art. 8 din Legea nr. 17/2000 sunt en umerate serviciile comunitare
asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu, acestea fiind:
„a) servicii sociale privind, în principal, îngrijirea persoanei, prevenirea marginalizării
sociale și sprijinirea pentru reintegrarea socială, consiliere juridică ș i administrativă, sprijin
pentru plata unor servicii și obligații curente, îngrijirea locuinței și gospodăriei, ajutor pentru
menaj, prepararea hranei;
b) servicii socio -medicale privind, în principal, ajutorul pentru realizarea igienei
personale, readapta rea capacităților fizice și psihice, adaptarea locuinței la nevoile persoanei
vârstnice și antrenarea la activități economice, sociale și culturale, precum și îngrijirea
temporară în centre de zi, aziluri de noapte sau alte centre specializate;
c) servicii medicale, sub forma consultațiilor și îngrijirilor medicale la domiciliu sau în
instituții de sănătate, consultații și îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente,
acordarea de materiale sanitare și de dispozitive medicale”.
Primele două categor ii de servicii, prevăzute de textul de lege enunțat mai sus se vor
asigura fără plata contribuției acelor persoane vârstnice care nu realizează niciun fel de venit
sau ale căror venituri sunt mai mici de 5 ori decât nivelul venitului net lunar luat în calc ul la
stabilirea ajutorului de șomaj pentru o singură persoană. În ipoteza unor venituri al căror
cuantum se situează peste acest nivel, persoana vârstnică în cauză va beneficia de servicii cu
plata unei contribuții, în funcție de tipul de servicii acordat e și de venitul persoanei, fără însă a
depăși costul acestora calculat pentru perioada respectivă.108
În ceea ce privește serviciile medicale din cea de -a treia categorie enunțată de
legiuitor, acestea se acordă în baza reglementărilor legale privind asigură rile sociale de
sănătate.
Servicii comunitare se asigură persoanelor vârstnice și în cadrul căminelor și acestea
constau în servicii sociale (ajutor pentru menaj, consiliere juridică și administrativă,
modalități de prevenire a marginalizării sociale și de reintegrare social în raport cu capacitatea
108 Ibidem, p. 306.
55
psiho -afectivă); servicii socio -medicale (ajutor pentru menținerea sau readaptarea
capacităților fizice ori intelectuale; asigurarea unor programe de ergoterapie; sprijin pentru
realizarea igienei corporale); se rvicii medicale (consultații și tratamente la cabinetul medical,
în instituții medicale de profil sau la patul persoanei, dacă aceasta este imobilizată; servicii de
îngrijire -infirmerie; asigurarea medicamentelor; asigurarea cu dispozitive medicale;
consul tații și îngrijiri stomatologice).
Căminului pentru persoane vârstnice este o instituție socială cu personalitate juridică,
al cărei mod de înființare, organizare și finanțare sunt stabilite în acord cu dispozițiile Legii
nr. 17/2000.
Căminele asigură cond iții corespunzătoare de găzduire și de hrană, îngrijiri medicale,
recuperare și readaptare, activități de ergoterapie și de petrecere a timpului liber, asistență
socială și psihologică [art. 18 alin. (2)].
Printre principalele obiective ale unui cămin pute m aminti:109
asigurarea autonomiei și siguranței persoanelor vârstnice;
asigurarea condițiilor de îngrijire de natură a respecta identitatea, integritatea și
demnitatea persoanei vârstnice;
stimularea participării persoanelor vârstnice la viața socială;
facilitarea și încurajarea legăturilor interumane, inclusiv cu persoanele
vârstnice;
asigurarea supravegherii și îngrijirii medicale necesare, potrivit reglementărilor
privind asigurările sociale de sănătate.
Legiuitorul a prevăzut două modalități de finanțare a asistenței sociale pentru
persoanele vârstnice, respectiv finanțarea din fonduri bugetare și contribuția persoanelor
vârstnice sau a susținătorilor legali ai acestora.
Pentru început ne vom referi la prima modalitate de finanțare, respectiv din fonduril e
bugetare. Principiul care stă la baza finanțării serviciilor de asistență socială este acela al
împărțirii responsabilității între administrația centrală și cea locală. Fondurile alocate de la
bugetul de stat au următoarele destinații110:
finanțarea activi tăților de asistență socială desfășurate de asociații și fundații
române cu personalitate juridică, precum și de unitățile de cult recunoscute în
România;
109 O. Ungureanu, C. Munteanu, op.cit. , p. 308.
110 Art. 21 din Legea nr. 17/2000 .
56
cheltuieli de investiții și reparații capitale pentru unități de asistență socială din
zone defavoriz ate;
completarea veniturilor extrabugetare ale căminelor prevăzute la art. 18, atunci
când resursele bugetelor locale devin insuficiente;
alte cheltuieli stabilite prin legile bugetare anuale”.
Fondurile de la bugetul de stat se alocă pentru:
subvenții aco rdate în completarea veniturilor extrabugetare ale căminelor
prevăzute la art. 18 din lege
finanțarea activității de asistență socială a unor asociații și fundații române cu
personalitate juridică, precum și a unităților de cult recunoscute în România;
finanțarea cheltuielilor pentru organizarea și funcționarea serviciilor
comunitare de asistență socială, precum și pentru îngrijirea la domiciliu în
condițiile art. 13 din lege;
cheltuieli pentru înmormântarea asistaților, în situația prevăzută la art. 7 alin .
(3) din lege.
Sponsorizările ori donațiile în bani sau în natură pe care le fac persoanele fizice sau
juridice române și străine căminelor pentru persoane vârstnice vor fi utilizate exclusiv în
scopul în care acestea au fost acordate.
Cheltuielile pe car e le implică serviciile medicale, materialele sanitare, dispozitivele
medicale și medicamentele se vor suporta din fondurile asigurărilor sociale de sănătate, cu
respectarea condițiilor impuse de reglementările în materie. Cele care nu sunt suportate din
fondurile asigurărilor sociale de sănătate, vor fi asigurate de căminul pentru persoane
vârstnice care asigură asistența.
Cei de -al doilea mijloc de finanțare a asistenței sociale este reprezentat de contribuția
persoanelor vârstnice sau a susținătorilor le gali ai acestora.
Astfel, persoanele vârstnice îngrijite în cămine, care dispun de venituri proprii, precum
și susținătorii lor legali sunt obligați să plătească o contribuție lunară de întreținere. Aceasta se
va stabili pe baza costului mediu lunar de înt reținere. Obligația de plată a contribuției lunare
de întreținere în sarcina persoanei vârstnice și/sau a susținătorilor legali se stabilește printr -un
angajament de plată, semnat de persoana vârstnică, de reprezentantul său legal, după caz,
și/sau de susț inătorul legal. Angajamentul de plat ă constituie titlu executoriu”111. În ceea ce îi
111 Art. 25 alin. (7) din Legea nr. 17/2000
57
privește pe susținătorii legali, obligația de plată a contribuției lunare a acestora se poate stabili
și pe cale de hotărâre judecătorească.
Dacă persoanele în cauză nu real izează venituri și care nu au susținători legali, nu au
obligația de plată a contribuției de întreținere. Aceasta urmează a fi asigurată din bugetele
locale sau județene. Consiliile locale și județene sunt cele care stabilesc costul mediul lunar de
întreți nere, în funcție de gradul de dependență al persoanei vârstnice îngrijite. Totodată, vor fi
avute în vedere „cheltuielile de întreținere, pentru hrană și gospodărie, obiecte de inventar,
echipament și cazarmament, materiale sanitare și altele asemenea, în conformitate cu
clasificația bugetară specifică bugetelor autorităților administrației publice locale”112.
Stabilirea drepturilor de asistență socială pentru persoanele vârstnice. Potrivit
dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 17/2000, „asistența socială se ac ordă la cererea persoanei
vârstnice interesate, a reprezentantului legal al acesteia, a instanței judecătorești, a
personalului de specialitate din cadrul consiliului local, a poliției, a organizației pensionarilor,
a unităților de cult recunoscute în Româ nia sau a organizațiilor neguvernamentale care au ca
obiect de activitate asistența socială a persoanelor vârstnice”.
În vederea acordării acestui drept este necesară întocmirea unei anchete sociale de
către un colectiv de 2 asistenți sociali din cadrul co nsiliului local sau de la direcția de muncă,
solidaritate socială și familie județeană sau a municipiului București, în baza căreia se
propune măsura de asistență socială justificată de situația de fapt constatată.
Îndrituiți să aprobe, să respingă, să sus pende sau să înceteze dreptul la servicii de
asistență socială pentru persoanele vârstnice, sunt, conform art. 29 din Legea nr. 17/2000:
a) primarul, pentru serviciile de asistență socială organizate pe plan local, pentru
îngrijirea în căminele aflate în admi nistrare și pentru îngrijirea la domiciliu și
b) directorul general al direcției de muncă, solidaritate socială și familie județene
și a municipiului București, pentru asistența socială acordată de asociațiile și
fundațiile române și de unitățile de cult recu noscute în România, care au primit
transferuri din fondurile gestionate de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale
și Familiei.
Încetarea și suspendarea drepturilor de asistență socială pentru persoanele vârstnice.
În cazul în care nu mai sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru acordarea acestora,
drepturile de asistență socială vor înceta.
112 Art. 25 alin. (2) din Legea nr. 17/2000 .
58
În situația în care asistența socială a persoanelor vârstnice se acordă temporar, pe o
perioadă ce nu depășește 6 luni, acordarea serviciilor de asistență soc ială se va suspenda
printr -o decizie motivată a celui ce a stabilit dreptul. Acordarea serviciilor sau prestațiilor de
asistență socială vor fi reluate la încetarea suspendării în baza unei anchete sociale. Decizia
prin care se dispune cu privire la stabil irea, respingerea sau suspendarea dreptului la serviciile
de asistență socială se poate contesta.
59
CONCLUZII
Așa cum am arătat în capitolele lucrării, ocrotirea persoanei fizice desemnează
ansamblul mijloacelor de drept civil prin intermediul cărora se a sigură recunoașterea și
protecția drepturilor subiective civile și a intereselor îndreptățite ale acesteia, precum și
mijloacele de protecție ale persoanei fizice ca participant la circuitul civil. La luarea oricărei
măsuri de ocrotire, ceea ce trebuie să primeze este interesul suprem al persoanei fizice, acesta
fiind unica rațiune pentru care se poate lua o astfel de măsură. Totodată, trebuie avută în
vedere și posibilitatea persoanei de a -și exercita drepturile și de a -și îndeplini obligațiile în
ceea ce privește persoana și bunurile sale.
În acord cu dispozițiile art. 105 NCC, categoriile de persoane supuse unor măsuri
speciale de ocrotire sunt „minorii și cei care, deși capabili, din cauza bătrâneții, a bolii sau a
altor motive prevăzute de lege nu pot s ă își administreze bunurile și nici să își apere interesele
în condiții corespunzătoare”.
Măsurile de ocrotire prevăzute de legiuitor în privința minorului sunt: ocrotirea
părintească, ocrotirea prin tutelă, ocrotirea prin darea în plasament ori prin alte măsuri de
protecție specială prevăzute de lege. În ceea ce îl privește pe major, ocrotirea acestuia se face
prin punerea sub interdicție judecătorească ori prin instituirea curatelei.
Ocrotirea părintească este un mijloc juridic prin care se realizează pro tejarea
minorului, fiind o instituție ce are legături în special cu dreptul civil și dreptul familiei, însă și
cu alte ramuri de drept, cum ar fi dreptul muncii ori dreptul procesual civil. Titlul al IV -lea al
noului Cod civil este consacrat autorității pă rintești, pe care o definește în cuprinsul art. 483
alin. (1) ca fiind „ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana cât și bunurile
copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți”, în continuare se arată că părinții exercită
autoritate a părintească exclusiv în interesul superior al copilului, acordând respect persoanei
acestuia. În același sens sunt și dispozițiile art. 263 alin. (1) NCC, potrivit cărora „orice
măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată c u respectarea
interesului superior al copilului”. Totodată, copilul urmează a fi asociat la deciziile care îl
privesc, în funcție de vârsta și gradul său de maturitate.
Instituția tutelei, cât și cea a curatelei, sunt cunoscute și reglementate din cele mai
vechi timpuri, acestea reprezentând ceea ce se cheamă constante ale dreptului, cu toate că
scopul și funcțiile lor nu au fost tot timpul aceleași, fiecare epocă istorică punându -și
60
amprenta asupra lor. Raportându -ne la reglementările legale în vigoare, am definit tutela
minorului ca fiind mijlocul juridic prin intermediul căruia se asigură ocrotirea minorului în
cazul în care acesta este lipsit de ocrotire părintească, reprezentând un al doilea grad în seria
măsurilor de protecție luate de lege în interesu l minorului, evident după ocrotirea părintească,
pe care o înlocuiește.
Măsura punerii sub interdicție judecătorească a fost reglementată pentru acele situații
când facultățile mintale sunt așa de alterate, încât uzul normal al rațiunii este desființat, fi e
permanent, fie numai intermitent. În acord cu legislația în vigoare, interdicția judecătorească
este acea măsură de protecție de drept civil care se dispune față de persoana ce nu are
discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cau za alienației ori debilității
mintale, măsură ce se poate lua și față de minorii cu capacitate de exercițiu restrânsă.
61
BIBLIOGRAFIE
Legislație:
Constituția României
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovar ea drepturilor copilului
Legea nr. 487/2002 privind sănătatea mintală și protecția persoanelor cu
tulburări psihice
Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice
Legea nr. 18/1990 de ratificare a Convenției ONU cu privire la drepturil e
copilului
Tratate, cursuri, monografii :
Atanasiu G. și alții, Noul Cod civil. Note, corelații, explicații , București, Ed.
C.H. Beck, București, 2011
Baias Fl. A., Chelaru E., Constantinovici R., Macovei I. (coord.), Noul Cod
civil. Comentariu pe artico le, ediția a II -a, ed. CH Beck, București, 2014
Balahur D., Protecția drepturilor copilului ca principiu al asistenței sociale ,
Ed. All Beck, București, 2001
Bodoașcă T., Dreptul familiei, ediția a III -a, ed. Universul Juridic, București,
2015
Chelaru E., Drept civil. Persoanele , ed. a III -a, ed. CH Beck, București, 2012
Florian E., Dreptul familiei în reglementarea noului Cod civil. Ediția a IV -a,
ed. CH Beck, București, 2011
Florian E., Protecția drepturilor copilului , Ed. C.H. Beck, București, 2006
Genoi u I., Drept civil. Partea generală. Persoanele , ed. CH Beck, București,
2015
Leș I., Spre un sistem judiciar cu instanțe specializate? , în P.R. nr. 3/2003
Lupan E., Popescu D.A., Drept civil. Persoana fizică , Ed. Lumina Lex,
București, 1993
Lupan E., Sztra nyiczki S., Persoanele în concepția noului Cod civil , Ed. C.H.
Beck, București, 2012
Oprescu M.-A., Ocrotirea părintească , Ed. Hamangiu, București, 2010
62
Prescure T., Matefi R., Drept civil. Partea generală. Persoanele , ed.
Hamangiu, București, 2012
Răuschi Șt., Popa Gh., Răuschi Ștefania, Drept civil. Teoria generală.
Persoana fizică. Persoana juridică, ed. Junimea, Iași, 2002
Rusu M., Protecția juridică a minorului , Ed. Rosetti, București, 2005
Tomescu M., Dreptul familiei. Protecția copilului , Ed. All Bec k, București,
2005
Trușcă P., Trușcă A. M., Drept civil. Persoanele , ed. Universul Juridic,
București, 2015
Ungureanu C.T., Drept civil. Partea generală. Persoanele , ediția a 2 -a, ed.
Hamangiu, București, 2013
Ungureanu O., Munteanu C., Drept civil. Persoa nele, în reglementarea noului
Cod civil, ediția a 2 -a, ed. Hamangiu, București, 2013
Articole și studii:
Avram M., Bîrsan C., Unele considerații cu referire la sancțiunile care au ca
efect pierderea drepturilor părintești , în Dreptul nr. 1/2002
Bacaci Al., Precizări privind instituția ocrotirii părintești , în Dreptul nr.
10/2000
Basarab M., Ocrotirea minorilor prin legislația penală din România , în Fiat
Justitia nr. 1/1997
Bodoașcă T., Contribuții la studiul condițiilor în care poate fi instituită tutela
copilului în reglementarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea
drepturilor copilului , în revista Dreptului, nr. 3/2005
Cătană L., Limitele de competență ale autorității tutelare cu privire la
instituirea curatelei , în Dreptul nr. 9/2006
Dumit ru H.D., Probleme juridice privind abuzurile săvârșite asupra minorilor
în internet , în P.R. nr. 4/2006
Florea M., Giurcă C., Capacitatea civilă a persoanei fizice. Ocrotirea
persoanei în reglementarea noului Cod civil , în Revista de Științe Juridice nr.
1/2014
Imbrescu I., Imbrescu E., Discuții cu privire la recentele acte normative din
domeniul protecției și promovării drepturilor copilului , în Dreptul nr. 7/2005
63
Imbrescu I., Probleme teoretice și practice cu privire la calitatea procesuală
activă în sesi zarea instanței judecătorești pentru instituirea tutelei în
reglementarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor
copilului , în Dreptul nr. 10/2006
Lazăr E., Aspecte referitoare la punerea sub interdicție a bolnavului de
alienație mi ntală sau debilitate mintală , în R.R.D. nr. 3/1980
Perju P., Probleme de drept civil și procesual civil din practica secției civile a
Curții Supreme de Justiție , în Dreptul nr. 11/2001
Retca I., Contribuții la studiul procedurii interdicției, în Dreptul nr . 8/2000
Rogojanu O., Mandatul de incapacitate, Buletinul notarilor publici , nr. 3/2005
Zlătescu Moroianu, Drepturile copilului într -o societate democratică , în
Dreptul nr. 9/1990
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Institu ția juridi să sivilă a οsrοtirii rersοanei fizi se nu este destinată οsrοtirii tutur οr [602239] (ID: 602240)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.