Instalarea Tinerilor Fermieri. Masura 312

INTRODUCERE

Un pas important pentru reforma rapida a economiei românești, probabil factor decisiv, a fost aderarea la Uniunea Europeana.

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) este un fond special al comunității europene, creat în anul 1975 în vederea reducerii decalajelor dintre gradul de dezvoltare a regiunilor Comunității. Odată cu crearea FEDR a fost definită o politică regională la nivel comunitar și a devenit în scurt timp cea mai importantă componentă a sprijinului structural.

FEDR finanțează:

-ajutoare directe pentru investițiile în întreprinderi (în special, IMM-uri) în vederea creării de locuri de muncă durabile;

-infrastructuri legate, în special, de cercetare și inovare, telecomunicații, mediu, energie și transporturi;

-instrumente financiare (fond de capital de risc, fond de dezvoltare regională etc.) destinate să sprijine dezvoltarea regională și locală și să favorizeze cooperarea între orașe și regiuni;

-măsuri de asistență tehnică.

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) poate interveni în sprijinul a trei noi obiective de politică regională:

-convergență;

-competitivitate regională și ocuparea forței de muncă;

-cooperare teritorială europeană.

Politica de dezvoltare rurală a UE a evoluat continuu pentru a răspunde noilor provocări legate de zonele rurale. Cea mai recentă reformă, care însoțește procesul mai amplu de revizuire a politicii agricole comune (PAC), s-a finalizat în esență în decembrie 2013, odată cu aprobarea actelor legislative de bază pentru perioada 2014-2020.

Această lucrare s-a elaborat dupa finalizarea reglementărilor pentru programul 2014- 2020 pentru finanțari alocate României. România va primi, în total, în exercițiul financiar multianual 2014-2020, 39,88 mld. euro – fonduri structurale și de coeziune și fonduri destinate agriculturii – față de 33,5 mld. euro cât i-a fost alocat în perioada 2007-2013. Adică o creștere de 18%.

Politicile de dezvoltare se bazează pe structurile existente și pe adaptarea la noile condiții cadru ale politicii și instituțiilor comunitare, urmărind realizarea unei legături puternice în vederea integrării depline în Uniunea Europeană. În acest scop sunt necesare strategii de soluționare a problemelor pe diferite planuri și în diverse domenii. Este decisiv in soluționarea problemelor pentru dezvoltarea capacităților proprii si găsirea de soluții, care să confere factorilor decizionali locali posibilitatea de a prelua ei înșiși responsabilitatea implementării.

Programele comunitare reprezintă un set de programe adoptate de către Uniunea Euroepană, pentru o perioadă de mai mulți ani, pentru a promova cooperarea între Statele Membre în diferite domenii specifice, legate de politicile Uniunii. Aceste programe sunt destinate in principiu statelor membre și au fost deschise treptat participării țărilor candidate în scopul de a sprijini pregătirea acestora pentru aderare. Fiecare țară trebuie să contribuie din resursele proprii la bugetul general al fiecărui program la care participă. Finanțarea pe care o țară o primește în cadrul acestor programe depinde de calitatea propunerilor de proiecte depuse de solicitanții din țara respectivă, care intră în concurență cu proiecte depuse de solicitanți din toate țările participante la program. Este evident că inițiativa, coordonarea și organizarea parteneriatului este sarcina internă a microregiunii, să existe o colaborare conformă principiilor Uniunii. Comunitatea Europeană vine în sprijin mai ales pentru acei aplicanți ai căror proiecte sunt în concordanță cu planurile de dezvoltare regională și națională.

Pentru a ne încadra în programele sprijinite de Uniunea Europeană este absolut necesar să ne însușim principiile fundamentale, fiind importantă cunoașterea experiențelor europene privind dezvoltarea locală și valorificarea acestora. Modul de abordare integrată a proiectelor de dezvoltare, formarea și menținerea în funcțiune a parteneriatelor presupune o colaborare eficientă atât în sens orizontal, cât și vertical. O sarcină la fel de complexă este și asigurarea ritmicității dispozițiilor conexe, precum și elaborarea detaliată a bugetului, defalcat pe sursele financiare private, naționale și comunitare. Realizarea unor planuri complexe, asigurarea caracterului măsurabil și controlabil al acestora, satisfacerea cerinței de eficiență și durabilitate demonstrabile, constituie o sarcină de organizare și de construire de instituții pentru toți cei care participă la programe, fie ca implementatori, fie ca beneficiari.

Nevoia de investiție în aceste câteva domenii este strâns interdependentă de soluțiile acestor probleme. Acest proces complex de restructurare și dezvoltare multifuncțională a diferitelor regiuni nu se poate desfășura fără o continuă proiectare, transpunere, coordonare și susținere, atât pe plan tehnic, institutional, organizatoric cat și financiar. Modelul de abordare integrată a proiectelor de dezvoltare, formarea și menținerea în funcțiune a parteneriatelor presupune o colaborare eficientă atât în sens orizontal, cât și vertical. Pentru a ne încadra în programele sprijinite de Uniunea Europeană este absolut necesar să ne însușim principiile fundamentale, curentele reformatoare, ideile Uniunii Europene legate de dezvoltarea regională, locală și reglementările respective ale acesteia.

Programele de finanțare, instrument financiar oferit ca ajutor țărilor care au aderat la Uniunea Europeană, utilizarea acestor fonduri, reprezintă o oportunitate de dezvoltare economică a României. Odată cu atragerea acestora, România devine un potențial de dezvoltare a proiectelor de investiții, în special pe infrastructură, pentru investitori.

Prezenta lucrare s-a elaborat dupa noile reglementari pentru finanțarile alocate Romaniei, din bugetul UE, pentru programul 2014-2020, pe baza cadrului legislativ 2009-2014. Lucrarea abordează o temă de importanță majoră pentru finanțarea spațiului românesc. Este structurată pe 3 (trei) capitole. Capiltolul I si II abordează date de literatura, referitoare la fonduri europene, bazate pe teorii, problematică, interdependențe și constrângeri. Capitolul III cuprinde studiul de caz Stoinel Ilie Lucian, acesta fiind unul din tinerii care a depus cererea de finanțare prin Măsura 112.

Capitolul 1

Forme si surse de finanțare pentru sectorul

agricol accesibile pentru România

1.1. Bugetul UE

Bugetul UE susține agricultorii români și dezvoltarea în zonele rurale, prin investiții în proiecte de îmbunătățire a condițiilor de trai în mediul rural și prin sprijinul acordat întreprinderilor de la sate pentru creșterea competitivității. UE investește sume importante în regiunile României, prin proiecte cum ar fi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă și construirea de autostrăzi.

Bugetul UE este un instrument important, prin care sunt puse în practică politicile UE. Acesta finanțează acțiunile pe care statele membre nu le pot finanța singure sau care sunt mai rentabile dacă își pun în comun resursele.

Bugetul UE este adoptat printr-o procedură democratică: Comisia Europeană (organul executiv al UE) pregătește bugetul, iar apoi Consiliul UE (reprezentând statele membre ale UE, inclusiv România) și Parlamentul European (printre membrii căruia se numără și reprezentanți ai României aleși în mod democratic) îl supun dezbaterii și convin asupra acestuia.

Odată adoptat, bugetul este administrat fie în comun de către statele membre ale UE și Comisie, fie în mod direct de către Comisie.

În practică, 80 % din bugetul Uniunii Europene este gestionat de administrațiile naționale sau regionale. Prin intermediul granturilor, al împrumuturilor și al altor forme de finanțare, bugetul UE oferă sprijin financiar pentru sute de mii de beneficiari: studenți, oameni de știință, ONG-uri, IMM-uri, orașe și regiuni și mulți alții.

România a întâmpinat dificultăți în ceea ce privește cheltuirea fondurilor care îi sunt alocate de la bugetul UE, din cauza lipsei capacității administrative necesare pentru gestionarea și promovarea acestor fonduri. Cu toate acestea, situația se îmbunătățește încetul cu încetul, iar proporția în care România utilizează fondurile UE a crescut în ultima perioadă, ajungând la 21 % în iulie 2013.

Fig. 1.1. Comparație buget

În 2013, cheltuielile publice ale României se ridicau la aproximativ 223 miliarde RON (50 de miliarde EUR) – adică doar aproximativ o treime din bugetul UE pentru același an (și anume 644 miliarde RON sau 144 de miliarde EUR). Această sumă reprezenta însă 36 % din VNB-ul țării, în timp ce bugetul UE pentru cele 28 de state membre reprezenta aproximativ 1 % din VNB-ul Uniunii.

Bugetul UE și bugetele naționale servesc unor scopuri diferite și totuși complementare. Bugetul UE vizează domeniile în care fondurile UE pot genera valoare adăugată. De exemplu, un proiect de amploarea sistemului european de radionavigație prin satelit Galileo nu ar putea fi finanțat de un singur stat membru.

Spre deosebire de bugetul României și, de altfel, de orice alt buget național, bugetul UE nu finanțează cheltuieli în domeniul apărării sau al protecției sociale, ci este axat în principal pe cheltuielile cu investițiile.

Fig. 1.2. Bugetul UE in 2013

România este unul dintre statele membre care primesc de la bugetul UE sume mai mari decât cele cu care contribuie, iar acest lucru va rămâne valabil pe întreaga durată a următoarei perioade bugetare (2014-2020). Să nu uităm însă că acest sold net nu reflectă cu exactitate numeroasele avantaje pe care le aduce cu sine calitatea de membru al UE. Multe dintre acestea, cum ar fi pacea, stabilitatea politică, securitatea, precum și libertatea de a locui, lucra, studia și călători oriunde în Uniune nu pot fi cuantificate.

În plus, investițiile europene sunt menite să aducă beneficii Uniunii în ansamblu, iar finanțările europene acordate unuia dintre statele membre pot aduce beneficii și altor state membre. Întreprinderile românești au dobândit acces nelimitat la o piață unică imensă, cu 508 milioane de consumatori. Această situație aduce profituri considerabile României, având în vedere că, în 2013, aproximativ 70 % din exporturile sale au avut ca destinație țări din UE. Aderarea la UE a stimulat, de asemenea, dezvoltarea României.

Fig. 1.3. Sold bugetar 2013

Sold bugetar de funcționare: Diferența dintre ce primește o țară de la bugetul UE și ce plătește la acest buget. Există multe metode posibile de calculare a soldurilor bugetare. În raportul său financiar, Comisia utilizează o metodă bazată pe aceleași principii ca și cele utilizate pentru calcularea corecției dezechilibrelor bugetare în fa oarea Regatului Unit (corecția în favoarea Regatului Unit). Cu toate acestea, este important să se sublinieze faptul că formularea de estimări privind soldurile bugetare este doar un exercițiu de contabilitate a costurilor și beneficiilor pur financiare suportate/obținute de fiecare stat membru în relația sa cu Uniunea și nu oferă niciun indiciu cu privire la multe dintre celelalte beneficii obținute de pe urma politicilor UE, cum ar fi cele referitoare la piața internă și la integrarea economică, fără a mai menționa stabilitatea politică și securitatea.

Fig. 1.4. Finantari UE in România 2013

●Politica regională

Cea mai mare parte a fondurilor pe care România le primește de la bugetul UE este directionată către regiunile sale. Politica regională are drept obiectiv reducerea decalajelor economice, sociale și teritoriale dintre regiunile Europei. Fondurile regionale investesc într-o gamă largă de proiecte care sprijină crearea de locuri de muncă, competitivitatea, creșterea economică, îmbunătățirea calității vieții și dezvoltarea durabilă. Transporturile și cercetarea reprezintă priorități esențiale pentru România: UE contribuie la construirea unei noi autostrăzi între Orăștie și Sibiu și finanțează crearea de laboratoare noi pentru o societate de cercetare din România.

●Agricultura și dezvoltarea rurală

Cel de-al doilea domeniu finantat de către budgetul UE este agricultura și dezvoltarea rurală. Politica agricolă a UE îi susține pe agricultori și promovează alimentele sigure și de calitate, dar, în același timp, protejează mediul înconjurător și stimulează economiile rurale. Venitul agricol pe lucrător a crescut cu aproximativ 51 % între 2007 și 2012.

„Politica Agricolă Comună este vitală pentru asigurarea producției noastre alimentare și a viitorului a mai mult de jumătate din teritoriile noastre.” (Dacian Cioloș, fost comisar UE pentru Agricultura)

1.2. Politica Agricolă Comună – istoric, evoluții, noi direcții de dezvoltare

Potrivit definiției OCDE [1], în prezent, aproximativ o cincime din populația UE trăiește în zonele rurale care reprezintă aproape jumătate din teritoriul UE – 28. În conformitate cu cele mai recente statistici comunitare[2], actualmente, în UE există 12 milioane de fermieri, iar agricultura și industria agroalimentară – care este foarte dependentă de sectorul agricol pentru aprovizionare – reprezintă 6 % din PIB-ul comunitar generând, totodată, 46 de milioane de locuri de muncă.

În acest context, P.A.C., ca principal instrument de gestionare a dezvoltării rurale în Uniunea Europeană, are o importanță strategică, așa explicându-se faptul că i-a fost alocată o mare parte din bugetul UE, cu toate că fondurile au scăzut constant în ultimii ani (în prezent, acesta se situează la aproximativ 50%, față de 70% în anii `80).

În jumătate de secol de existență, P.A.C. s-a schimbat semnificativ devenind, dintr-o politică bazată pe subvenționarea producției și protecția piețelor interne față de producătorii non-europeni, o politică în care subvenția nu mai urmărește stimularea producției, ci favorizează dezvoltarea rurală și protejarea mediului. În prezent, P.A.C. este semnificativ reorientată spre atingerea a trei obiective majore: productivitate, competitivitate și sustenabilitate.

Inițial, P.A.C. s-a suprapus politicilor agrare și sectorului agricol național, arealul rural european fiind considerat doar un sector economic, nepunându-se accent pe dimensiunea socială și de mediu a acestuia. Ulterior, așa cum s-a arătat în unele abordări teoretice[3], P.A.C. înglobează treptat și obiectivul de dezvoltare durabilă, care presupune asumarea responsabilității pentru folosirea resurselor naturale și a protecției mediului.

1.3. Politica Agricolă Comună și Noul Cadru de Finanțare comunitar în perioada 2014 – 2020

În februarie 2014, Comisia Europeană, prin DG Agriculture & Rural Development, a publicat un Raport[7] care sintetizează principalele direcții de dezvoltare ale acestei politici comune în perioada 2014 -2020, precum și implicațiile asupra politicilor naționale în domeniu, dar și asupra producției agricole din statele membre.

Potrivit analizei publicate în raportul menționat anterior, P.A.C. reprezintă o punte între așteptările cetățenilor din UE privind agricultura și așteptările fermierilor din țările membre care se confruntă cu provocări economice și de mediu, fiind, totodată, o investiție din bugetul comunitar într-un sector strategic în termeni de securitate alimentară, mediu înconjurător și creștere economică în zonele rurale.

Pentru a răspunde acestor așteptări în noul context de finanțare, fondurile alocate în cadrul Politicii Agricole Comune și al programelor de dezvoltare rurală ale statelor membre vor fi direcționate prioritar către următoarele obiective:

-Creșterea competitivității agriculturii europene la nivel global și național;

-Conservarea diversității sistemelor de producție agricolă din țările UE;

Adaptarea producției agricole astfel la noile provocări de mediu legate de schimbările climatice și protecția resurselor naturale.

În acest context, se impune menționat faptul că, în iunie 2013, instituțiile comunitare au adoptat un cadrul de reglementare care trasează noi direcții de dezvoltare și reformă pentru PAC. Noua reformă a P.A.C. a fost modelată de o dezbatere publică integrală cu cetățenii comunitari și instituțiile naționale[8], având obiectivul de a permite adaptarea P.A.C. la noile provocări în ceea ce privește dezvoltarea sectorului rural din UE pe termen mediu și lung. Potrivit noilor direcții de evoluție și reformă ale P.A.C. în perioada 2014 -2020, aceasta se va concentra pe trei piloni fundamentali: ecologie și eficiența în agricultură, asigurarea unei alimentații sănătoase la prețuri accesibile și revitalizarea zonelor și comunităților rurale.

Fig. 1.5. Direcții de dezvoltare ale P.A.C. în perioada 2014-2020

1.4. Implicații ale noului context de finanțare ale P.A.C. pentru România

Bugetul P.A.C. alocat perioadei 2014-2020 se ridică la 373 de miliarde de euro pentru cele 28 de state membre, iar România are alocate fonduri de 17,5 miliarde de euro, în creștere față de exercițiul bugetar anterior 2007-2013 (13,8 miliarde euro). Aceste fonduri suplimentate vor putea fi pe deplin valorificate dacă fermierii români vor fructifica, în special prin sistemul plăților directe, oportunitățile oferite de fiecare dintre cele trei direcții de dezvoltare expuse anterior. De menționat faptul că, deși pe total fondurile au crescut pentru România, pentru Pilonul II – Dezvoltare Rurală acestea au scăzut cu 13,5%.

Fig. 1.6. Fonduri alocate pentru România în noul cadru de finanțare P.A.C. în perioada 2014 -2020 (miliarde euro)

Sursa: EC – „Overview of CAP Reform 2014 -2020”, 10.12.2013

● Asigurarea securității alimentare

Pentru realizarea acestui deziderat, noile direcții de finanțare ale P.A.C. își propun suplimentarea fondurilor pentru consolidarea poziției fermierilor în lanțul alimentar și asigurarea unei mai bune protecții a acestora împotriva volatilității prețurilor. Acest nou context de finanțare ar putea fi valorificat și de către fermierii români, în condițiile în care sunt preconizate distribuirea mai echitabilă a plăților directe între statele membre, între regiuni și fermieri, pentru a valorifica la maxim tradițiile, practicile agricole și zonele rurale diferite ale Uniunii Europene.

De asemenea, noile prevederi ale P.A.C. stipulează reglementări care vor oferi fermierilor comunitari și, implicit, celor români, posibilitatea de a obține cel mai bun preț de pe piață pentru produsele lor. Organizațiile profesionale și inter-profesionale vor avea noi posibilități pentru a-și putea spori eficiența, iar acestea vor fi sprijinite în vederea creșterii vânzărilor directe către consumatori.

În noul cadru de finanțare există reglementări care vor asigura fermierilor din UE o mai bună protecție împotriva volatilității prețurilor. Pentru a face față volatilității prețurilor agricole, în noul cadru de finanțare, se prevede un buget anual de 2,5 miliarde de euro, iar pentru a răspunde amenințărilor legate de schimbările climatice se constituie o rezerva de 500 de milioane de euro, ceea ce reprezintă un total de 3 miliarde de euro.

Potrivit noului cadru de finanțare, în perioada 2014 -2020 vor fi promovate fondurile mutuale și asigurarea veniturilor din agricultură, dar și o nouă rezervă pentru situații de criză, care va asigura imediat sprijinul pentru fermieri în eventualitatea unei crize economice, a unei recesiuni legate de condițiile meteorologice sau a unui alt tip de criză. Astfel, fondul pentru situații de criză va fi de 400 milioane de euro anual, la susținerea sa contribuind redirecționarea sumelor alocate pentru plățile directe și care nu au fost folosite de către fermieri în anul bugetar curent.

●Revitalizarea zonelor rurale

Pentru a realiza obiectivul susținerii dezvoltării dinamice a zonelor rurale, noile reglementări ale P.A.C. își propun creșterea numărului de fermieri din Uniunea Europeană, sporind atractivitatea acestui domeniu pentru tineri. În acest context, tinerii fermieri cu vârsta sub 40 de ani din România vor fi eligibili pentru un sprijin financiar suplimentar de 25% în primii cinci ani de activitate.

De asemenea, sunt prevăzute fonduri pentru stimularea ocupării forței de muncă și a antreprenoriatului, prin sprijinirea activităților rurale în vederea dezvoltării în alte sectoare pe lângă sectorul agroalimentar, de exemplu procesarea alimentelor sau turismul rural.

Trebuie menționat faptul că pentru asigurarea unei mai bune distribuiri a sprijinului financiar în vederea stimulării creșterii și a ocupării forței de muncă, noile prevederi ale P.A.C. stipulează că numai fermierii activi vor beneficia de plăți, iar persoanele care lucrează în zone mai puțin favorizate se califică pentru fonduri suplimentare, la fel și micii fermieri a căror schemă de sprijin va fi simplificată.

Noul cadru de finanțare al P.A.C. prevede, de asemenea, o mai mare flexibilitate în sistemul plăților directe și introduce Schema „verde” de plată, ce facilitează finanțarea activităților agricole care respectă cerințele de mediu.

Fig.1.7. Noua structură a sistemului plăților directe în cadrul P.A.C. în perioada 2014 -2020

Sursa: EC – „Overview of CAP Reform 2014 -2020”, 10.12.2013

De asemenea, statele membre beneficiază de posibilitatea unei mai bune direcționări ale schemelor de plată, prin intermediul așa numitelor „scheme opționale”, dar și al „plăților redistribuite” , prin aceste instrumente putând fi sprijiniți fermierii cu exploatații agricole sau ferme mici și mijlocii. În perioada 2014 -2020, în cadrul P.A.C. vor fi admise și „schemele de sprijin simplificate” pentru „micii fermieri”, astfel încât să le faciliteze accesul la finanțare și să reducă “povara” administrativă cu care sunt confruntați.

●Ecologie și eficiență în agricultură

În viziunea reformei P.A.C., viitorul agriculturii europene se definește sub egida a două tendințe majore: ecologie și eficiență.

Pentru a atinge aceste două deziderate, în noul cadru de finanțare – în perioada 2014 -2020 – va fi încurajată utilizarea mai eficientă a resurselor naturale pentru combaterea schimbărilor climatice și protecția biodiversității, în acest context fiind prevăzută alocarea a 30% din plățile directe și 30% din fondurile pentru dezvoltare rurală pentru forme durabile de producție. De asemenea, sunt prevăzute ajutoare specifice pentru agricultura organică. Reforma adoptată în iunie 2013 prevede că 30 % din ajutoarele directe acordate agricultorilor vor fi legate de practicile agricole eficiente pentru protecția biodiversității, a calității solurilor și a mediului în general. Este vorba, de exemplu, de diversificarea culturilor, de menținerea unor pășuni permanente sau de zone ecologice pe teritoriul exploatațiilor.

Noul cadru de finanțare prevede și dublarea fondurilor pentru cercetare, inovare și schimb de cunoștințe, inclusiv prin intermediul unui nou Parteneriat european pentru inovare, care va încuraja colaborarea mai strânsă între cercetători și fermieri, ajutându-i să se modernizeze și să își crească producția, folosind mai puține resurse pentru rezultate mai eficiente. În perioada 2014 -2020, prin intermediul P.A.C., vor fi alocate 4,5 miliarde de euro pentru cercetarea agricolă în scopul de a pune bazele unei strategii de creștere durabila a producției agricole și de adaptare a acesteia la așteptările consumatorilor din UE.

1.5. Liniile de finantare atribuite Romaniei si agenda de finantare 2014-2020

Tot ce ține de zona de finanțare accesibilă romaniei, ințelese ca fonduri structural, au ca forma și quantum general acceptat, o creștere de 10%.

România va primi, între 2014-2020, 21,82 mld. euro, în creștere cu 10% față de alocările din perioada 2007-2013 (19,8 mld. euro).

PAC: +27% (în total)

Pe Polilica Agricolă Comună (PAC) va primi 17,5 mld. euro, în creștere cu 27% față de alocările din actualul exercițiu financiar multianual al Uniunii (13,8 mld. euro).

În cadrul PAC, pe cei doi piloni – „plăți directe“ și „dezvoltare rurală“ – sumele comparate arată astfel:

– Plăți directe către fermieri: +47,5%

Pe plăți directe către fermieri România va primi 10,3 mld. euro, față de 5,6 mld. euro în perioada 2007-2013.

– Pe dezvoltare rurală: – 13,5%

României i s-au alocat 7,1 mld. euro, față de 8,2 mld. euro între 2007-2013 (minus 1,1 mld. euro).

În cadrul PAC va exista o „flexibilitate“, în sensul că 25% din suma totală poate fi transferată de la un pilon la celălalt – de la plăți directe la dezvoltare rurală și invers (75% banii UE, 25% bani proprii).

În concordanță cu punctele tari și slabe ale analizei SWOT, Programul Național Strategic este centrat pe trei aspecte-cheie:

1. Facilitarea transformării și modernizării structurii duale a agriculturii și silviculturii, precum și a industriilor procesatoare aferente, pentru a le face mai competitive și pentru a contribui la creșterea economică și convergența veniturilor din spațiul rural (acolo unde este posibil), în paralel cu asigurarea condițiilor de trai și protecția mediului din aceste zone.

2. Menținerea și îmbunătățirea calității mediului din zonele rurale ale României, prin promovarea unui management durabil atât pe suprafețele agricole, cât și pe cele forestiere.

3. Gestionarea și facilitarea tranziției forței de muncă din sectorul agricol către alte sectoare care să le asigure un nivel de trai corespunzător din punct de vedere social și economic.

Dezvoltarea comunităților locale nu se poate realiza fără o implicare activă a cetățenilor în procesul de consultare și de luare a deciziilor. Astfel, apare necesitatea înființării la nivel local a unor structuri care să reunească reprezentanți ai sectoarelor public, privat și societății civile dintr-un teritoriu stabilit, să identifice punctele slabe și tari și să stabilească prioritățile teritoriului, să implementeze acțiunile corespunzătoare și apoi să împărtășească experiența și bunele practici cu alte structuri parteneriale similare.

Bugetul Uniunii Europene este actul care autorizează în fiecare an finanțarea ansamblului activităților și intervențiilor comunitare fiind observate în fiecare an prioritățile. Principiul anualității bugetului înseamnă că acesta este adoptat pentru un an (anul bugetar începe la 1 ianuarie și se termină la 31 decembrie).

În buget se regăsesc toate politicile unionale: cheltuielile politicii agricole comune, politica de dezvoltare regională, cheltuielile de cercetare, educație, formare, acțiuni de cooperare internațională, etc .

Instituit prin Tratatul de la Roma (Tratatul Comunității Economice Europene –CEE, 1957), care afirma cu claritate principiul solidarității financiare, bugetul comunitar avea la origine o dimensiune redusă, principalele sale cheltuieli fiind destinate politicii agricole comune (PAC).

Tratatul de constituire a CEE, modificat prin Tratatul de la Amsterdam (art. 268-280 ), este cel care reglementează procedurile de alcătuire și adoptare a bugetului.

Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene constituie împreună autoritatea bugetară a Uniunii Europene, care stabilește, în fiecare an, cheltuielile și veniturile acesteia, în limitele anuale stabilite în perspectivele financiare multianuale.

Responsabilitatea finală pentru implementarea bugetului revine Comisiei Europene. În practică, cea mai mare parte a fondurilor europene este cheltuită pe ceea ce se numește „gestionarea în comun”. În cadrul acestor aranjamente, autoritățile din statele membre sunt cele care gestionează cheltuielile și nu Comisia. O întreagă serie de verificări și echilibrări este implementată pentru a garanta că fondurile respective sunt gestionate corect și în conformitate cu regulile în vigoare.

Acesta este motivul pentru care Parlamentul insistă ca guvernele naționale să își asume o mai mare responsabilitate politică în ceea ce privește modul în care fondurile europene sunt utilizate în propriile lor țări.

Fig. 1.8. Modul de utilizare al fondurilor Uniunea Europeană

Pentru o mai mare transparență, adică pentru ca fiecare să poată fi informat în legătură cu politicile duse, cu sumele de bani cheltuite pentru ele și cu numărul de persoane care lucrează la ele, bugetul Uniunii Europene este separat în 31 de domenii de acțiune. Fiecare domeniu de acțiune este subdivizat pentru a arăta diferitele activități finanțate în cadrul domeniului respectiv și costul total sub aspectul resurselor financiare și al celor umane (de exemplu, protejarea pădurilor este finanțată în cadrul politicii de mediu). Această modalitate de organizare a bugetului se numește stabilirea bugetului pe activități.

Principalele reguli care guvernează cheltuirea efectivă a fondurilor europene figurează în regulamentul financiar. Un al doilea set de reguli, reguli de implementare, explică în detaliu cum trebuie aplicat regulamentul financiar.

Mai mult, cu foarte puține excepții, fiecare program lansat trebuie să fie acoperit de un act de autorizare specifică, sau o bază legală, înainte ca fondurile să poată fi deblocate. Aceste baze legale definesc obiectivele activității respective, precum și costul ei, și impun adesea limite multianuale pentru cheltuieli.

Parlamentul este singura instituție care poate acorda sau refuza descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului comunitar. Descărcarea de gestiune reprezintă procedura prin care Parlamentul European încheie un exercițiu bugetar. Aceasta are scopul de a verifica exactitudinea cu care a fost gestionat bugetul. Parlamentul ia decizia pe baza raportului anual publicat de Curtea de Conturi și a recomandărilor Consiliului.

Politica de solidaritate a Uniunii Europene este o politică, ce nu se limitează numai la nevoile actualelor State Membre ci, în concordanța cu strategia de extindere a Uniunii, are în vedere și țările în curs de aderare. Pentru acestea au fost create instrumente financiare specifice, ce au rolul de a reduce decalajele de dezvoltare dintre acestea și statele comunitare și de a le pregăti încă înainte de aderare pentru utilizarea Fondurilor structurale, din punct de vedere instituțional și al managementului.

Fig. 1.9. Politica Uniunii Europene 2009-2014

Realizarea competitivității înseamnă îmbunătățirea performanței economice prin reducerea costurilor de producție, creșterea dimensiunii exploatațiilor economice, promovarea inovației și o mai mare orientare către piață. Măsurile de susținere pentru investițiile fizice (investiții în ferme, procesare, comercializare, infrastructura agricolă) și măsurile legate de capitolul uman (pensionare timpurie, tinerii agricultori, formare profesională, servicii de consultanță) trebuie eficientizate.

Pentru creșterea competitivității trebuie să se profite și de ocaziile apărute prin diversificarea activităților economice și să pună accent pe produse de calitate și cu valoare adăugată care să satisfacă cererea consumatorilor, inclusiv producerea de produse neagricole și biomasă, precum și pe tehnici de producție mai puțin poluante și mai favorabile mediului înconjurător.

●Fondul social european

Fondul Social European (FSE) a existat încă din anul 1958. După această dată el a fost redefinit, și mai multe reforme au încercat să-l adapteze la evoluția pieței muncii. În anul 1998 a fost adoptată o reformă de anvergură, care a intrat în vigoare în ianuarie 1989 și anume Regulamentul Cadru nr. 2052/88, 155/88 și Regulamentul de Aplicare privind Fondul Social nr. 4255/88, 374/88,care a fost abdatat in 2014.

Regulamentul Cadru definește cinci principii și anume:

– intervențiile trebuie să fie concentrate pe cinci obiective prioritare;

– fondurile trebuie să funcționeze în strânsă legătură între Comunitate, statul membru și autoritățile regionale, locale sau alte autorități desemnate de către statul membru;

– trebuie avut grijă ca intervențiile structurale să fie conforme cu strategiile economice urmărite la nivel local, regional și național;

– fondurile trebuie să administrate mai bine, ținând cont de dublarea creditelor;

– reforma trebuie să contribuie la optimizarea și simplificarea intervențiilor structurale ale Europei Comunitare, precum și la o mai bună urmărire a acțiunilor.

În ceea ce privește Fondul Social European, obiectivele prioritate 3 și 4 susțin formarea profesională, combinată, dacă este cazul, cu orientarea profesională și ajutorarea inserției în noile posturi permanente și a creării întreprinderilor independente.

Comisia și-a fixat orientările, indicând domeniile mari ale formării locurilor de muncă în care să se înscrie acțiunile deschise cu ajutorul fondurilor. Orientările actuale, acordă preferință acțiunilor transfrontaliere, formării profesionale, în concordanță cu tehnologiile de vârf, acțiunilor înnoitoare și categoriilor care întâmpină dificultăți deosebite în găsirea unui loc de muncă (emigranți, handicapați, femei). Reforma a permis reglementarea clară a modului în care se solicită concursul fondurilor, precum și a naturii programelor și/sau proiectelor care beneficiază de ajutorul fondurilor. Cererea însăși, depinde de domeniul prioritar dintre cele cinci domenii pentru care se dorește concursul fondului.

●Fondul european de dezvoltare regională

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER) a devenit principalul instrument comunitar de corectare a dezechilibrelor regionale. Importanța acestui fond rezultă din obiectivele pe care le urmărește și anume: dezvoltarea armonioasă a tuturor țărilor și regiunilor comunitare și consolidarea coeziunii economice și sociale. El vizează să reducă diferența dintre diversele regiuni acordând prioritate celor mai puțin favorizate, inclusiv celor care se confruntă cu o industrie în declin.

Statele membre au beneficiat de sume tot mai mari din Fondul European de Dezvoltare Regională.

Dintre cele cinci obiective prioritare de fonduri structurale fixate după reforma din anul 1989, Fondul European de Dezvoltare Regională a contribuit la îndeplinirea următoarelor trei obiective:

– promovarea dezvoltării și ajustării structurale a regiunilor rămase în urmă;

– reconversia regiunilor atinse de declin industrial

– promovarea dezvoltării regiunilor rurale.

La baza alocării creditelor prin Fondul European de Dezvoltare Regională au stat câteva principii generale și anume:

– parteneriatul între Comisie, Statele Membre și autoritățile regionale și locale;

– ameliorarea gestiunii fondurilor;

– asigurarea unui echilibru între subvenții și împrumuturi;

– simplificarea procedurilor și o supraveghere mai atentă;

– adiționalitatea (adică creșterea an de an a creditelor);

– descentralizarea, transparența și eficacitatea.

Trebuie menționat faptul că, în ultimi ani, circa 15% din fond au fost rezervate unor programe speciale mai ales pentru reconversia regiunilor carbonifere, siderurgice, pentru regiuni ultraperiferice, politici urbane, dezvoltare rurală, construcțiilor navale în declin, pentru protecția mediului, pentru regiuni frontaliere, insule îndepărtate, pentru ajustarea întreprinderilor mici și mijlocii din regiuni defavorizate ș.a. De regulă, fiecare inițiativă comunitară care face obiectul acestor programe, se întinde pe spațiul mai multor state membre și pe o perioadă de 6 ani, din care cauză, ele trebuie să se adapteze priorităților de ansamblu. De asemenea, pot beneficia de ajutoare din fond acțiunile inovatoare și proiectele pilot, chiar dacă ele nu sunt amplasate în zone expres nominalizate.

●Fondul de coeziune economică

Tratatul Comunității Europene a prevăzut crearea unui fond de coeziune, destinat să contribuie financiar la realizarea de proiecte în domeniul mediului și a rețelelor transeuropene de infrastructură a transporturilor. Fondul este destinat să finanțeze 80-85% din costul total al acestor cheltuieli, restul de 15-20% urmând a fi asigurate de către țările beneficiare. Pe această bază, în mai 1994, Consiliul Uniunii a adoptat reglementarea 1164/CE, pentru crearea Fondului de Coeziune destinat celor două domenii și pentru țărilor a căror PIB/locuitor este mai mic de 90% față de media comunitară. Fondul de Coeziune a intrat în vigoare în mai 1994 înlocuind instrumentul financiar de coeziune aplicat de Consiliu, în aprilie 1993.

Principalele proiecte care au beneficiat de aceste fonduri au fost următoarele:

– proiecte de mediu care privesc calitatea mediului, sănătatea persoanelor, folosirea resurselor naturale inclusiv cele legate de problemele ecologice de anvergură și planetară;

– proiecte de infrastructuri de transport de interes comun, finanțate de statele membre, care se referă la rețele transeuropene, telecomunicații și energie;

– studii pregătitoare legate de proiecte justificate;

– măsuri de sprijin tehnic și de studii.

Pentru fiecare Program Operațional, administrarea fondurilor europene și contribuția națională revine unei autorități de management (AM) în parte. Pentru contractarea fondurilor, fiecare AM va lansa cerere de proiecte, în funcție de prioritățile din Programele Operaționale, sau va delega această sarcină Organismelor Intermediare. Autoritatea de Management sau Organismele Intermediare lansează cererile de proiecte în funcție de un calendar stabilit de AM. Organismul intermediar va lansa cererile de proiecte dacă această sarcină îi este delegată de Autoritatea de Management.

Reglementările privind fondurile Uniunii Europene, reglementări pe care Statele Membre trebuie să le respecte, vizează transparența și corectitudinea cheltuirii fondurilor comunitare. În funcție de obiectivele urmărite, este recomandat ca în momentul în care AM/OI lansează cererea de proiecte, potențialii beneficiari să aibă deja pregătite proiecte pe care să le depună. În acest fel se accelerează procesul de alocare al fondurilor și implicit, a capacității de absorbție. De asemenea, trebuie să se pună un accent important pe calitatea proiectului și pe impactul pozitiv al acestuia (dezvoltare economică, creare de locuri de muncă, protecția mediului):

Fig. 1.10. Selectarea proiectelor

Implementarea proiectelor se realizează după semnarea acordului, când beneficiarul poate începe derularea acestuia, fiind responsabil pntru respectarea prevederilor din cererea de proiecte (eligibilitatea cheltuielilor, eligibilitatea acțiunilor, controlul financiar intern). Procedurile de contractare a lucrărilor, serviciilor și bunurilor cad sub incidența legislației cu privire la achiziții publice și la contractele de concesionare.

Înainte de a lansa oficial cererea de proiecte, Autoritățile de Management pot cere potențialilor benficiari să pregătească proiecte care să vizeze prioritățile Programelor Operaționale, astfel încât în momentul lansării cererii să existe un număr reprezentativ de proiecte care pot să fie finanțabile. Numărul proiectelor finanțate depinde în primul rând de calitatea lor (eligibilitatea cheltuielilor și activităților) precum și de fondurile disponibile

Accesarea si absorbția fondurilor structurale constituie cea mai mare provocare pentru administrația publică, pentru mediul de afaceri și sectorul neguvernamental. Integrarea europeană însăși depinde de optimizarea și eficientizarea absorbției fondurilor substanțiale destinate României în perioada 2012-2015. Principalele obstacole pe care le întâmpină noile state membre ale Uniunii Europene, printre care se regăsește și România, sunt reflectate în abilitatea redusă de a folosi eficient fondurile alocate, în lipsa experienței pentru elaborarea unor proiecte de mare amploare la standarde europene, deficitul de transparență în organizarea licitațiilor, precum și gradul scăzut de înțelegere a metodelor prin care se pot accesa finanțările europene.

Marea problema în România este că acolo unde există mai multe probleme în absorbirea fondurilor, acolo exista, de fapt, si nevoia cea mai mare de bani, dar din cauza ca sectorul respectiv nu este bine organizat nu poate absorbi fonduri. Aceasta este problema-cheie, pentru ca daca orientezi banii numai acolo unde ai o rata mare de absorbtie risti sa nu rezolvi adevarata problema. Este deci o munca foarte complexa sa poti sa impingi sectoarele care au cea mai mare nevoie sa fie mai performante. Dar, pe de alta parte, trebuie sa utilizezi fondurile pentru ca, daca nu, va fi o ocazie pierduta pentru tara. Este o balanta destul de dificil de pastrat, sunt necesare implicarea, constiinta publica. Bineintelesca cea mai simpla solutie este sa acorzi banii acolo unde se face ceva cu ei, dar nu este mereu cea mai buna, in sensul ca poti absorbi tot, insa pe proiecte care nu au neaparat un impact bun in economie, care nu inseamna asa de mult.

●Noile Fonduri Europene 2014 – 2020

Încă din anul 2011, Comisia Europeană a prezentat primele propuneri privind pachetul legislativ referitor la Politica de Coeziune, respectiv Politica Agricolă Comună și Politica Comună pentru Pescuit, pentru perioada 2014-2020.

Înainte de a fi adoptate în mod oficial de Consiliul Uniunii Europene și de Parlamentul European, propunerile de regulamente sunt supuse negocierii cu Statele Membre ale Uniunii Europene.

In urmatoarea perioada au fost elaborate documentele regionale si nationale de programare pentru perioada 2014 – 2020. Acestea au stabilit tipurile de investitii ce vor fi finantate prin viitoarele programe operationale, plecand de la obiectivele tematice, prioritatipene.

Elaborarea, implementarea, monitorizarea si evaluarea documentelor de programare implica respectarea principiului european al parteneriatului si consultari cu autoritatile cole de investitii si actiunile cheie prevazute de proiectele de regulamente privind fondurile eurompetente nationale, regionale, locale cu organizatiile societatii civile, cu parteneri economici si sociali.

●Ministerul Fondurilor Europene a publicat a doua versiune a Acordului de Parteneriat 2014-2020

Ministerul Fondurilor Europene a publicat a doua versiune a Acordului de Parteneriat 2014-2020 pe site-ul oficial – www.fonduri-ue.ro. Astfel, Ministerul Fondurilor Europene a supus consultării publice varianta actualizată a acestui document de programare, care stabilește prioritățile de finanțare din Fondurile Europene Structurale și de Investiții pentru a susține competitivitatea, convergența și cooperarea, pentru a încuraja dezvoltarea inteligentă, bazată pe creștere economică și incluziune socială. Propunerea de Acord de Parteneriat a fost transmisă Comisiei Europene.

Conform celei de a doua versiuni a Acordului de Parteneriat, propunerile de alocări financiare indicative la nivelul programelor operaționale prin care România va atrage fondurile alocate pentru politica de coeziune:

Sistemul de implementare a fondurilor europene este mult mai eficient în perioada 2014-2020, datorită simplificării structurii instituționale. Totodată, sistemul este mai bine coordonat, fiind stabilite atribuții de autoritate de management numai la nivelul a trei ministere:

– Ministerul Fondurilor Europene autoritate de management pentru: Programul Operațional Infrastructura Mare, Programul Operațional Capital Uman, Programul Operațional Competitivitate și Programul Operațional Asistență Tehnică;

– Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice autoritate de management pentru: Programul Operațional Regional, Programul Operațional Capacitate Administrativă, respectiv pentru programele de cooperare teritorială europeană;

– Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale autoritate de management pentru Programul Național pentru Dezvoltare Rurală, respectiv Programul Operațional pentru Pescuit.

Coordonarea ține seama de lecțiile învățate în perioada 2007-2013 și urmărește eficientizarea procesului de implementare și reducerea poverii administrative, iar concentrarea tematică a fondurilor asigură obținerea unui impact semnificativ al investițiilor, respectiv continuitatea intervențiilor sustenabile din perioadă anterioară.

Statele membre și regiunile trebuie să acționeze rapid în vederea pregătirii următoarei generații de programe ale UE pentru creștere economică. Comisarul UE pentru politica regională, Johannes Hahn, a informat statele membre și regiunile că nu este timp de pierdut în ceea ce privește planificarea programelor fondurilor structurale ale UE pana in 2020. Apelul la acțiune a survenit după ce membrii Comisiei pentru dezvoltare regională a Parlamentului European au adoptat o serie de rapoarte care, în principiu, convin asupra unei reforme radicale a politicii regionale.

1.6. Dispoziții generale aplicabile FEDR, FSE și Fondului de coeziune

●Acoperirea geografică a contribuțiilor

Fiecare regiune europeană poate beneficia de sprijin din partea FEDR și FSE. Totuși, va exista o distincție între regiunile mai puțin dezvoltate, regiunile de tranziție și regiunile mai dezvoltate pentru a asigura concentrarea fondurilor potrivit nivelului produsului intern brut (PIB).

●Programare strategică consolidată orientată spre rezultate

Comisia propune un proces de programare orientat mai mult către rezultate pentru a îmbunătăți eficacitatea programelor politicii de coeziune. Pe lângă condiționalitățile ex post menționate mai sus, Comisia propune introducerea, ca o opțiune, a unui tip specific de operațiune, denumită planul comun de acțiune. Planul comun de acțiune va fi definit și gestionat în funcție de realizările și rezultatele obținute, ceea ce va contribui la obiectivele specifice ale unui program.

●Raționalizarea gestiunii și controlului financiar

Este necesar ca sistemul de gestiune și control să găsească un echilibru între costurile și riscurile implicate. Rolul Comisiei în reexaminarea ex ante a sistemelor naționale de gestiune și control va fi proporțional, utilizând o abordare bazată pe risc. Programele de mici dimensiuni vor fi scutite de o reexaminare a Comisiei. Abordarea bazată pe risc reduce costurile administrative și consolidează asigurarea, întrucât resursele Comisiei sunt folosite mai eficient și direcționate către zonele în care riscurile sunt mai ridicate.

●Orientarea către „e-coeziune”

Gestionarea datelor electronice poate reduce în mod semnificativ sarcina administrativă, îmbunătățind în același timp capacitatea de control a proiectelor și cheltuielilor. Prin urmare, se solicită ca statele membre să instituie sisteme care să permită beneficiarilor să transmită toate informațiile pe cale electronică.

Hartă : Fondurile Structurale 2014 – 2020; Sursa: Comisia Europeana

Hartă : Eligibilitate politica de coeziune 2014 – 2020; Sursa: Comisia Europeana

Principalele caracteristici ale procesului de programare:

· concentrarea tematică asupra priorităților Strategiei Europa 2020 pentru o “creștere inteligentă, durabilă și incluzivă”, transpusă în Cadrul Strategic Comun (CSC) la nivel european;

· un cadru unic de programare la nivelul fiecărui Stat Membru – numit Contract /Acord de Parteneriat (C/AP) 2014-2020 (care a înlocuit Cadru Strategic Național de Referință 2007-2013) și care acoperă instrumentele structurale și fondurile destinate dezvoltării rurale și pescuitului, respectiv: Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE), Fondul de Coeziune (FC), FEADR (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală) și FEPM (Fondul European pentru Pescuit și afaceri Maritime); aceste fonduri, programate prin CSC, contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii privind o creștere inteligentă, durabilă și incluzivă;

· posibilitatea de a putea elabora programe multi-fond în cazul implementării instrumentelor structurale;

· oportunități extinse pentru abordarea teritorială a programării;

· un accent crescut pe performanța și monitorizarea rezultatelor;

· orientarea specifică a cheltuielilor către realizarea priorităților Uniunii și delimitarea clară a sumelor alocate în acest scop;

· impunerea unor condiționalități macroeconomice, ex-ante și ex-post pentru accesarea/cheltuirea fondurilor;

· simplificarea procesului de implementare și un mai bun management al fondurilor.

Orientări metodologice pentru programarea fondurilor europene destinate unei dezvoltări inteligente, durabile și incluzive 2014-2020

Orientările metodologice au în vedere, în principal, stabilirea unor linii directoare pentru procesul de programare pentru perioada 2014-2020. Orientările metodologice descriu astfel principalele elemente ale diverselor tipuri de documente programatice care urmează să fie elaborate, precum și etapele procesului de programare – inclusiv metodele de analiză a nevoilor de dezvoltare, de formulare a strategiei și de desfășurare aprocesului de consultare în parteneriat. Se au în vedere, de asemenea, o serie de aspecte operaționale, precumdefinirea atribuțiilor principalelor entități participante la proces, cât și modul în care va fi realizată construcția instituțională care va susține viitoarele programe operaționale.

Toate aspectele care nu au fost detaliate în fostele orientări metodologice, sau clarificat ulterior, sub forma unor Fișe, care constituie în Anexe la Orientările metodologice. Fisele sunt dezvoltate de MAEur pe baza documentelor subsecventele propunerilor de regulamente elaborate de către Comisia Europeană și în funcție de evoluțiile decizionale pe plan european și național.

În scopul îmbunătățirii implementării politicii de coeziune în România pentru perioada 2014-2020, în special având în vedere nivelul redus al absorbției pentru perioada 2007-2013, prezentele orientări metodologice au pleaat de la premisa necesității unei noi abordări programatice, cu următoarele caracteristici principale:

· un accent deosebit, încă din stadiul incipient al procesului de programare, asupra sistemului și regulilor de implementare a programelor;· concentrarea asupra unui număr relativ redus de priorități/obiective

tematice și domenii majore de intervenție/priorități de investiții, în vederea maximizării impactului fondurilor și asigurării unei eficiențe crescute în procesul de management;

· un proces de consultare partenerială bine gestionat;

· asigurarea capacității administrative adecvate a structurilor desemnate cu managementul programelor operaționale;

· stabilirea mecanismelor pentru eliminarea obstacolelor administrative și legislative care împiedică implementarea fără probleme și la timp a proiectelor;

· dezvoltarea unui portofoliu solid de proiecte mature și a unor scheme financiare de diverse tipuri și valori, care să acopere cel puțin primii 3 ani de implementare.

In termeni operaționali, orientările metodologice au în vedere crearea condițiilor pentru un număr suficient de proiecte aprobate și o creștere semnificativă a fondurilor absorbite începând cu primul an de implementare.

Acesta ar trebui să reprezintă un obiectiv principal al procesului de programare pentru perioada 2014-2020.

Un element esențial care a fost luat în considerare este ca procesul de programare pentru perioada 2014-2020 s-a concentrat pe acele aspecte care pot duc la o creștere reală a cheltuirii fondurilor, precum și la stabilirea unor ținte realiste de absorbție. Capacitatea actuală de absorbție a fondurilor va juca un rol central în procesul de negociere cu Comisia Europeană pentru următoarea perioadă de programare.

●Considerații generale privind documentele de programare

În elaborarea documentelor de programare pentru perioada 2014-2020 se vor avea în vedere atât reglementările europene și naționale în domeniu, cât și alte documente programatice și strategice specifice la nivel european și național, după cum urmează:

· Strategiile europene orizontale/ sectoriale cu impact asupra priorităților de dezvoltare și obiectivelor care trebuie atinse de Statele Membre: precum Strategia Europa 2020 (inclusiv cele șapte ‘inițiative emblematice’ – flag ships), strategiile pentru creștere și ocupare etc.;

· Regulamentele europene privind Politica de Coeziune, Politica Agricolă Comună și Politica Comună în domeniul Pescuitului, Cadrul Strategic Comun, precum și regulamentele specifice pentru fiecare Fond în parte, inclusiv cele pentru FEADR și FEPM;

· Constrângerile financiare și condiționalitățile la nivel european, care determină alocările financiare la nivelul fiecărui Stat Membru sau la nivel sectorial/regional; fondurile disponibile și restricțiile aferente;

· Documente de planificare și politicile relevante la nivel național – care vizează aceeași perioadă de programare sau o perioadă mai scurtă, dar care au un impact asupra procesului de planificare sau în ceea ce privește obiectivele stabilite (precum Programul Național de Reformă, strategiile în domeniul energetic, alte strategii sectoriale de actualitate etc.)

CAPITOLUL 2.

Strategia de dezvoltare rurală a României 2014-2020

2.1. Generalitați

Strategia de dezvoltare rurală a României pentru următorii ani se înscrie în contextul de reformă și dezvoltare pe care UE și-l propune prin strategia Europa 2020.

Europa 2020 reprezintă strategia de creștere a Uniunii Europene pentru perioada 2010-2020. Urmărind obiectivele strategiei Europa 2020 pentru o economie inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, strategia stabilește ținte ambițioase pentru statele membre în domeniul educației, inovării, energiei/mediului, ocupării forței de muncă și incluziunii sociale si imbunatatirea competitivitatii in general. Pe baza acestui document, fiecare stat membru își stabilește ținte și planuri de acțiune la nivel național sub forma unui Plan Național de Reformă care este monitorizat în mod periodic.

Programul Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2014-2020 contribuie la realizarea unei creșteri inteligente prin sprijinirea formelor de cooperare între instituțiile de cercetare și fermieri și alti actori ai economiei rurale dar si prin sprijinirea componentei de formare profesionala, dobandire de competente si diseminare a informatiei.

De asemenea, PNDR are în vedere o creștere durabilă care pune accent pe scăderea emisiilor de carbon și sprijinirea practicilor agricole prietenoase cu mediul. Nu în ultimul rând, sprijinul acordat investițiilor în infrastructura și economia rurală duce la reducerea sărăciei și crearea de locuri de muncă în zonele rurale, contribuind astfel la o creștere favorabilă incluziunii.

Urmând liniile trasate de această strategie ambițioasă, PNDR își propune să răspundă obiectivelor generale ale Politicii Agricole Comune legate de securitatea alimentară, gestionarea durabilă a resurselor naturale și dezvoltarea teritorială echilibrată, atât cât și obiectivelor specifice ale dezvoltării rurale. Astfel, abordând într-un mod strategic toate cele șase priorități de dezvoltare rurală, PNDR își propune să sprijine într-un mod sustenabil și inteligent dezvoltarea economică și socială a zonelor rurale din România.

România se confruntă cu provocări enorme în atingerea potențialul său economic și social, în sectorul agro – alimentar și forestier, precum și la nivelul zonelor rurale. PIB-ul pe cap de locuitor este mai mic de 50 % din media UE și semnificativ mai mic în zonele rurale. Din punct de vedere al dezvoltării, zonele rurale înregistrează un decalaj semnificativ față de zonele urbane și se caracterizează prin: deficiențe structurale persistente (numărul mare al populației ocupate în agricultură, îmbătrânirea populației, un număr mare de exploatații de subzistență etc.); valoare adăugată scăzută a produselor agro-alimentare; randamentele și productivitatea muncii scăzute în special în agricultura de semisubzistență; spirit antreprenorial slab pentru dezvoltarea activităților economice, acces redus la credite; o piață a terenurilor nefuncțională; o modestă orientare către export; investiții insuficiente în cercetare și dezvoltare; accesul la servicii și infrastructură cu mult în urma zonelor urbane; creșterea continuă a disparităților regionale; o pondere ridicată a populației expuse riscului de sărăcie și excluziune socială; o administrație publică ineficientă; o serie de riscuri pentru oameni și mediu exacerbate de schimbările climatice și care reprezintă o amenințare pentru zonele rurale și, în general, a teritoriului național.

Fig. 2.1. PNDR 2014-2020

Acordul de Parteneriat propus de Romania2 (AP Ro) asigura convergența cu strategia europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, precum și cu scopul specific al fiecărui fond, în conformitate cu obiectivele Tratatului, inclusiv în ceea ce privește coeziunea economică, socială și teritorială. Pentru a îndeplini aspirațiile de creștere economică reflectate în obiectivul global al Acordului de Parteneriat, economia românească trebuie să se transforme într-o economie modernă și competitivă, abordând cele cinci provocări în materie de dezvoltare: I. Competitivitatea; II. Oameni și societatea; III. Infrastructura; IV. Resursele; V. Administrația și guvernarea. Din cele cinci provocări în materie de dezvoltare ale AP Ro, în strategia PNDR sunt abordate integral primele 3 povocari respectiv Competitivitatea, Resursele și Oamenii și societatea și parțial Administrația și guvernarea

În urma analizei și a identificării nevoilor socio‐economice și a deficitelor structurale ale României se conturează necesitatea unui program investițional abordat pentru atingerea a 9 obiective tematice (OT) din cele 11 menționate în Cadrul Strategic Comun (CSC). Strategia PNDR pentru perioada 2014-2020 urmărește să ofere soluții la nevoile identificate prin intermediul analizei SWOT. Totodată, strategia urmărește continuarea progreselor înregistrate de la aderarea Românei la UE în 2007 susținute prin PNDR 2007-2013. Intervențiile pentru perioada 2014-2020 vor contribui la consolidarea dezvoltarii pe termen mediu și lung a sectorului agricol și de dezvoltare rurală. Obiectivele propuse și țintele aferente sunt în concordanță cu prioritățile strategice naționale prezentate în AP Ro, proiectul strategiei privind dezvoltarea agriculturii si dezvoltarii rurale pe termen mediu si lung 2020-2030(Banca Mondială), Strategia Națională de Competitivitate, Proiectul strategiei pentru cercetare, dezvoltare și inovare și de alte documente strategice aferente.

Un alt document de referinta îl reprezintă “Cadrul național strategic pentru dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar și a spațiului rural în perioada 2014-2020-2030” prescurtat „Cadrul național strategic rural” care are drept scop stabilirea obiectivelor de dezvoltare durabilă a sistemului agroalimentar românesc și a spațiului rural pentru reluarea creșterii economice a României. Astfel aceste documente au indentificat ca si problematica principala imbunatatirea functiei economice si de mediu a spațiului rural și a sectorului agricol si vor fi abordate prin intermediul celor șase priorități de dezvoltare rurală din Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR).

Sprijinul oferit prin PNDR 2014-2020 va asigura complementaritatea și coerența cu sprijinul furnizat prin Pilonul I – plati

În conformitate cu analiza SWOT, din cele 28 de nevoi identificate, 24 pot fi considerate prioritare pentru intervenția prin PNDR și vor fi susținute prin măsuri în cadrul celor șase priorități de dezvoltare rurală. Celelalte nevoi vor putea fi abordate în mod complementar în cadrul programelor operaționale sectoriale, în acord cu AP Ro și programele de finantare Națională.

Acestea sunt exprimate în primul rând în raport cu cele trei provocări prezentate în AP Ro, și în al doilea rând printr-o succintă prezentare care arată relația dintre nevoile selectate pentru FEADR și cele șase domenii prioritare pentru dezvoltarea rurală, precum și a domeniilor de interes (focus areas), inclusiv tematicile transversale (cross-cutting). Se va pune accent pe lecțiile invățate din perioada de programare 2007-2013 si pe continuarea sprijinului acelor masuri ce au avut un impact pozitiv in perioada anterioara.

2.2.Instrumentele financiare

Mediul de afaceri rural a manifestat un interes deosebit pentru dezvoltarea proiectelor de dezvoltare rurală, în absența resurselor proprii, asigurarea cofinanțării necesare realizării acestora a fost dependentă de sistemul bancar. Pentru remedierea problemelor întâmpinate în dezvoltarea proiectelor în mediul rural, începând cu anul 2005, Guvernul României a elaborat un pachet de acte normative pentru creditarea și garantarea împrumuturilor pentru investiții, în special pentru asigurarea cofinanțării proiectelor realizate din fondul SAPARD. Programul „Fermierul” de stimulare a investițiilor în agricultură a constituit componenta principală a acestui pachet și principalul instrument pentru creșterea absorbției fondurilor comunitare de pre-aderare (SAPARD).

Experiența pozitivă a programului SAPARD și necesitatea dezvoltarii unui instrument financiar care să crească accesibilitatea solicitanților PNDR la sistemul de credit al instituțiilor financiar bancare de pe piață pentru obținerea de credite pentru cofinanțarea contribuției private a condus la crearea unor scheme de garantare a creditelor pentru beneficiarii măsurilor de investiții private cofinanțate de FEADR finanțate din PNDR: schema de garantare pentru agricultură și schema de garantare pentru IMM-uri.

Întrucât sectorul agricol va rămâne, cu certitudine, pentru o perioadă lungă de timp cel mai important contribuitor pentru activitatea economică și viabilitatea socială a spațiului rural, este prioritară crearea unui ,,fond de creditare” și continuarea schemelor de garantare pentru a asigura sursele de finanțare necesare beneficiarilor PNDR în perioada 2014-2020.

2.3. Programe operaționale

●Programul operațional sectorial de mediu (POS Mediu)

POS Mediu continuă programele de dezvoltare a infrastructurii de mediu și ia în considerare programele de dezvoltare inițiate în cadrul asistenței de preaderare (Phare și ISPA). POS Mediu se bazează pe obiectivele și prioritățile politicilor de mediu ale Uniunii Europene, reflectând atât obligațiile internaționale ale României cât și interesele specifice naționale.

Obiectivul global al POS Mediu constă în îmbunătățirea standardelor de viață ale populației și a standardelor de mediu, vizând, în principal, respectarea acquis-ului comunitar de mediu (Programul Operațional Sectorial de Mediu, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile).

Obiectivele specifice ale POS Mediu sunt: Îmbunătățirea accesului la infrastructura de apă, prin asigurarea serviciilor de alimentare cu apă și canalizare în majoritatea zonelor urbane,; ameliorarea calității solului, prin îmbunătățirea managementului deșeurilor și reducerea numărului de zone poluate istoric în minimum 32, reducerea impactului negativ cauzat de centralele municipale de termoficare vechi în cele mai poluate localități, protecția și îmbunătățirea biodiversității și a patrimoniului natural prin sprijinirea implementării rețelei Natura 2000; reducerea riscului la dezastre naturale, prin implementarea măsurilor preventive în cele mai vulnerabile zone.

●Programul operațional sectorial – creșterea competitivității economice (POS-CCE)

Reprezintă principalul instrument pentru realizarea primei priorități tematice a Planului Național de Dezvoltare 2014-2020: Creșterea competitivității economice și dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere.

Obiectivul general al POS CCE este creșterea productivității întreprinderilor românești pentru reducerea decalajelor fată de productivitatea medie la nivelul UE. Obiectivele specifice sunt:

– consolidarea și dezvoltarea sectorului productiv;

-constituirea unui mediu favorabil dezvoltării întreprinderilor;

– valorificarea potențialului TIC și aplicarea acestuia în sectorul public și cel privat;

– creșterea eficienței energetice și dezvoltarea durabilă a sistemului energetic;

– promovarea potențialului turismului românesc (Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, Ministerul Economiei și Finanțelor).

●Cadrul strategic național de referință (CSNR)

CSNR își are originea în Planul Național de Dezvoltare (PND) care a fost elaborat pentru a servi drept instrument fundamental pentru stabilirea modului în care vor fi utilizate fondurile naționale, europene și de altă natură, de care România va dispune în perioada 2009-2014.

Cadrul Strategic Național de Referință descrie strategia care sprijină Programele Operaționale, care vor fi co-finanțate de Fondul European pentru Dezvoltare Regionala, Fondul European Social și Fondul de Coeziune.

●Programul operațional sectorial – transport (POST)

Este instrumentul care dezvoltă obiectivele Cadrului Național Strategic de Referință, stabilind priorități, deziderate și alocarea de fonduri pentru dezvoltarea sectorului transporturilor în România.

Obiectivul principal al CNSR privind sectorul transporturilor se focalizează asupra punerii la dispoziție a unei infrastructuri moderne, dezvoltată în mod corespunzător și durabilă, întreținută conform cerințelor, care să faciliteze deplasarea persoanelor și bunurilor în condiții de siguranță și eficiență, atât la nivel național cât și în cadrul Europei, și care să contribuie în mod pozitiv și semnificativ la dezvoltarea economică a României (Documentul cadru de Implementare al Programului Operațional Sectorial Transport, Ministerul Transporturilor).

Obiective secundare: promovarea circulației internaționale și de tranzit a persoanelor și bunurilor în România prin asigurarea de conexiuni atât pentru portul Constanța, cât și pentru Grecia, Bulgaria și Turcia cu UE; promovarea circulației eficiente a persoanelor și bunurilor între regiunile României și transferul acestora din interiorul țării către axele prioritare; promovarea dezvoltării unui sistem de transport echilibrat în ceea ce privește toate modurile de transport, prin încurajarea dezvoltării sectoarelor feroviar, naval și intermodal; promovarea dezvoltării durabile, cu precădere prin minimizarea efectelor adverse ale transportului asupra mediului și îmbunătățirea siguranței acestuia.

●Programul operațional regional – (POR)

Se adresează celor 8 Regiuni de Dezvoltare ale României: Regiunea 1:Nord-Est; Regiunea 2: Sud-Est; Regiunea 3: Sud; Regiunea 4: Sud-Vest; Regiunea 5: Vest; Regiunea 6: Nord-Vest; Regiunea 7: Centru; Regiunea 8: București – Ilfov.

Obiectivul general este sprijinirea și promovarea unei dezvoltări economice și sociale echilibrate a tuturor regiunilor României, prin îmbunătățirea condițiilor infrastructurale și ale mediului de afaceri care determină creșterea economică, cu prioritate a regiunilor mai slab dezvoltate (Programul Operațional Regional, Ministerul Dezvoltării Regionale).

Obiectivele specifice sunt: îmbunătățirea gradului general de atractivitate și accesibilitate a regiunilor; creșterea competitivității regiunilor ca locații pentru afaceri; creșterea contribuției turismului la dezvoltarea Regiunilor; creșterea rolului economic și social al centrelor urbane.

●Programul operațional sectorial dezvoltarea resurselor umane (POS DRU)

Stabilește axele prioritare și domeniile majore de intervenție ale României în domeniul resurselor umane în vederea implementării asistenței financiare a Uniunii Europene prin Fondul Social European, în cadrul Obiectivului “Convergentă”, pentru perioada de programe 2014-2020.

Obiectivul general al POS DRU îl constituie dezvoltarea capitalului uman și creșterea competitivității pe piața muncii, prin asigurarea egalității de șanse pentru învățarea pe tot parcursul vieții, dezvoltarea unei piețe de muncă moderne, flexibile și incluzive, care să conducă, până în 2020, la o ocupare durabilă a 900.000 de persoane (Programul Operațional Regional Dezvoltarea Resurselor Umane, Ministerul Muncii Familiei și Egalității de Șanse).

Obiectivele specifice identificate pot fi rezumate astfel: creșterea nivelului de educație și de pregătire profesională a capitalului uman; dezvoltarea resurselor umane în sistemul de educație; promovarea culturii antreprenoriale; facilitarea accesului tinerilor pe piața muncii; dezvoltarea unei piețe de muncă cuprinzătoare, flexibilă și modernă; promovarea (re)inserției pe piața muncii a persoanelor inactive, inclusiv în zonele rurale; îmbunătățirea serviciului public de ocupare; facilitarea accesului la educație și pe piața muncii a grupurilor vulnerabile.

●Programul operațional dezvoltarea capacității administrative (PO DCA)

Necesitatea existenței unui PO DCA rezidă din următoarele:

– eficiența serviciilor publice duce la o productivitate crescută în economie, de exemplu prin proceduri mai rapide, servicii îmbunătățite pentru clienți, valoarea banilor utilizați etc.;

– instituțiile administrației publice care funcționează bine sunt o precondiție pentru formularea și implementarea eficientă a politicilor, pentru a promova dezvoltarea socio-economică și a contribui la creșterea economică și crearea de locuri de muncă;

– capacitatea instituțională și administrativă eficientă este factorul cheie pentru buna guvernare – un element esențial al Strategiei Lisabona.

Obiectiv general este acela de a contribui la realizarea obiectivelor naționale și ale Uniunii Europene de a obține progresul în dezvoltarea socio-economică potrivit obiectivelor de coeziune și convergență (Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative, Ministerul Internelor și Reformei Administrative).

Obiectiv specific este acela de a contribui la îmbunătățirea durabilă a administrației publice românești. Obiectivul specific va fi măsurat prin comparația performanțelor sectoriale ale serviciilor publice din România cu alte noi state membre și cu state membre UE în general.

●Programul operațional de asistență tehnică (PO AT)

Obiectivul global al Programului Operațional de Asistență Tehnică este acela de a asigura sprijinul necesar procesului de coordonare și implementare corectă, eficientă, eficace și transparentă a instrumentelor structurale în România (Programul Operațional Asistență Tehnică, Ministerul Economiei și Finanțelor).

Obiectivul principal al acestui program se va realiza prin intermediul a două obiective specifice: asigurarea sprijinului necesar și a instrumentelor corespunzătoare unei implementări și absorbții eficiente și eficace a instrumentelor structurale pana in 2020 și pregătirea viitoarelor intervenții prin instrumentele structurale; asigurarea unei cunoașteri la nivel general în rândul publicului a rolului sprijinului comunitar și a înțelegerii intervențiilor instrumentelor structurale în rândul potențialilor aplicanți.

CAPITOLUL 3

„Instalarea tinerilor fermieri”

MĂSURA 112

3.1. GHIDUL SOLICITANTULUI pentru accesarea MĂSURII 112 „Instalarea tinerilor fermieri”

Ghidul Solicitantului este un material de informare tehnică a potențialilor beneficiari ai Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) și constituie un suport informativ complex pentru întocmirea proiectului conform cerințelor specifice ale PNDR. Acest document nu este opozabil actelor normative naționale și comunitare. Ghidul Solicitantului prezintă regulile pentru pregătirea, întocmirea și depunerea proiectului de solicitare a sprijinului, precum și modalitatea de selecție, aprobare și derulare a proiectului dumneavoastră. De asemenea, conține documentele, avizele și acordurile pe care trebuie să le prezentați, modelul Cererii de finanțare, al Planului de afaceri, al Contractului de finanțare, precum și alte informații utile realizării proiectului și completării corecte a documentelor. Ghidul Solicitantului, precum și documentele anexate pot suferi rectificări din cauza actualizărilor legislative naționale și comunitare sau procedurale – varianta actualizată este publicată pe pagina de internet www.apdrp.ro

Măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri Măsura 112 „Instalarea tinerilor fermieri” se încadrează în Axa I – „Creșterea competitivității sectoarelor agricol și forestier” și are ca obiective generale:

-Îmbunătățirea și creșterea competitivității sectorului agricol prin promovarea instalării tinerilor fermieri și sprijinirea procesului de modernizare și conformitate cu cerințele pentru protecția mediului, igiena și bunăstarea animalelor, siguranța la locul de muncă;

– Îmbunătățirea managementului exploatațiilor agricole prin reînnoirea generației șefilor acestora, fără creșterea populației active ocupate în agricultură.

Obiectivele specifice ale măsurii se referă la creșterea veniturilor exploatațiilor conduse de tinerii fermieri.

Obiectivele operaționale se referă la creșterea numărului de tineri agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca șefi de exploatații și încurajarea tinerilor fermieri de a realiza investiții.

Contribuția publică aferentă Măsurii 112 este de: 337.221.484 Euro din care:

● 20% – contribuția Guvernului României;

● 80% – contribuția Uniunii Europene.

Sprijinul acordat în cadrul măsurii are ca scop dezvoltarea exploatațiilor agricole, care produc în principal produse agricole vegetale și animale (materie primă) pentru consum uman și hrana animalelor.

●Cine poate beneficia de fonduri nerambursabile?

Beneficiarii eligibili pentru sprijinul financiar nerambursabil acordat prin Măsura 112 sunt fermierii în vârstă de până la 40 de ani (neîmpliniți la data depunerii Cererii de finanțare), persoane fizice sau juridice care practică în principal activități agricole și a căror exploatație agricolă:

-are o dimensiune economică cuprinsă între 6 și 40 UDE1 ;

– este situată pe teritoriul țării;

– este înregistrată în Registrul unic de identificare – APIA și Registrul agricol.

Categoriile de beneficiari eligibili care pot solicita sprijin nerambursabil prin Măsura 112, sunt:

– persoană fizică;

– persoană fizică înregistrată și autorizată în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/ 2008, cu modificările și completările ulterioare:

●individual și independent, ca persoană fizică autorizată;

●ca întreprinzător titular al unei întreprinderi individuale;

– asociat și administrator unic al unei societăți cu răspundere limitată – SRL, înființată în baza Legii 31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Finanțarea în cadrul Măsurii 112 derulata prin PNDR este restricționată pentru următoarele categorii de beneficiari:

– beneficiarii înregistrați în lista APDRP a debitorilor pentru Programul SAPARD și pentru FEADR, până la achitarea integrală a datoriei față de APDRP, inclusiv a majorărilor de întârziere;

– beneficiarii care au contracte de finanțare reziliate pentru FEADR, din inițiativa APDRP, din cauza nerespectării clauzelor contractuale și rezilierea are o vechime mai mică de un an;

– beneficiarii, precum și soții/soțiile acestora care au aplicat și au obținut sprijin pe Măsura 141 „Sprijinirea fermelor de semi-subzistență” nu pot beneficia de sprijin pe această măsură.

– beneficiarii care se află în situații litigioase cu APDRP, până la finalizarea litigiului.

Exploatația agricolă trebuie să fie înregistrată de solicitant, în nume propriu, în Registrul unic de identificare înainte de solicitarea sprijinului pentru instalarea tinerilor fermieri.

Exploatația agricolă este o unitate tehnico-economică ce își desfășoară activitatea sub o gestiune unică, are ca obiect de activitate exploatarea terenurilor agricole și/sau activitatea zootehnică.

Exploatația agricolă reprezintă ansamblul unităților de producție gestionate de agricultor și situate pe teritoriul aceluiași stat membru.

●Condiții minime obligatorii pentru acordarea sprijinului

Pentru a putea primi sprijin în cadrul Măsurii 112, solicitantul sprijinului trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

-are vârsta sub 40 de ani și se instalează pentru prima dată în exploatația agricolă ca și conducător (șef) al acesteia;

-deține sau se angajează să dobândească2 competențe și calificări profesionale în raport cu activitatea pe care urmează să o desfășoare;

-prezintă un Plan de afaceri pentru dezvoltarea activităților agricole din cadrul exploatației agricole;

-este membru al unei familii de fermier și a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei (nu neapărat în ferma familiei) cu cel puțin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu

Se angajează să urmeze, în primii trei ani de la primirea sprijinului, cursuri de formare profesională prin Măsura 111 „Formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe” în cel puțin unul din domeniile: managementul exploatației agricole, contabilitatea fermei, protecția mediului, agricultură ecologică, altele.

Nota: Tânărul solicitant poate fi absolvent de liceu cu sau fără examen de bacalaureat, are varsta de cel putin 18 ani la data depunerii Cererii de Finantare.

Tinerii fermieri beneficiază de o perioadă de grație, de până la 36 de luni calculată de la data instalării, pentru realizarea de investiții în vederea conformării exploatațiilor agricole la standardele comunitare în vigoare și prin accesarea Măsurii 121 „Modernizarea exploatațiilor agricole”. Se detaliază în Planul de afaceri investițiile care implementează standarde comunitare și cu care vor veni pe Măsura 121 pentru modernizarea exploatației.

Criterii de selecție ale proiectului Proiectele se depun în cadrul mai multor sesiuni de depunere anuale. În situația în care valoarea totală a proiectelor eligibile depuse în cadrul unei sesiuni, se situează peste valoarea totală alocată acesteia, atunci proiectele prin care se solicită sprijin financiar pentru instalarea tinerilor fermieri sunt supuse unui sistem de selecție, în baza căruia fiecare proiect este punctat.

Sprijinul pentru instalarea tinerilor fermieri este de 12.000 de Euro pentru o exploatație agricolă cu dimensiunea minimă de 6 UDE, iar peste această dimensiune, sprijinul pentru instalare poate crește cu 4.000 Euro/ 1 UDE, dar nu va putea depăși 40.000 de Euro/ exploatație, sub rezerva aprobării ulterioare a acesteia de către Comisia Europeană. Valoarea sprijinului acordat se calculează în lei, în funcție de rata de schimb EUR/ LEU, cea mai recent stabilită de către Banca Centrală Europeană înaintea datei de 1 ianuarie a anului în care se elaborează decizia de acordare a ajutorului (certificatul de plată), conform prevederilor art. 7 și 11 din Regulamentul CE 1913/ 2006.

3.2. Accesarea fondurilor nerambursabile acordate pentru instalarea tinerilor fermieri

În cazul instalării tinerilor fermieri, principiul finanțării nerambursabile este acela al acordării unei prime de instalare

Modalitatea de plată

Sprijinul de instalare va fi acordat în două tranșe de plată:

-prima tranșă se va acorda la data aprobării de către APDRP a solicitării pentru acordarea sprijinului și este de 60% din valoarea sprijinului pentru instalare;

– a doua tranșă, de 40% din valoarea sprijinului pentru instalare se va acorda la îndeplinirea acțiunilor prevăzute în Planul de afaceri. Verificarea condițiilor pentru acordarea celei de-a doua tranșă nu va depăși 30 de luni de la data aprobării de către APDRP a deciziei pentru acordarea sprijinului. Până la cea de-a doua tranșă de plată, beneficiarii trebuie să realizeze toate investițiile pentru modernizarea și dezvoltarea exploatației, propuse în Planul de afaceri.

Un solicitant al sprijinului prin Măsura 112 poate depune în același timp proiecte pentru alte măsuri din cadrul PNDR pentru a fi cofinanțate prin FEADR.

●Completarea, depunerea și verificarea DOSARULUI CERERII DE FINANȚARE

Dosarul Cererii de Finanțare conține Cererea de Finanțare însoțită de Planul de afaceri și documentele justificative anexate, legate într-un singur dosar, astfel încât să nu permită detașarea și/ sau înlocuirea acestora.

Formularul standard al Cererii de Finanțare este prezentat în Anexa 1 la prezentul Ghid și este disponibil, în format electronic, la adresa www.apdrp.ro.

3.3. Studiu de caz

INSTALAREA TÂNĂRULUI FERMIER STOINEL ILIE LUCIAN CA ȘEF DE EXPLOATAȚIE IN LOCALITATEA PECIU NOU, JUDEȚUL TIMIȘ

Acest proiect urmărește instalarea tânărului fermier Stoinel Ilie Lucian ca șef de exploatație in localitatea Peciu Nou, judetul Timiș și dezvoltarea exploatației agricole condusa de acesta pe termen lung. Stoinel Ilie Lucian solicita asistenta financiară nerambursabilă prin programul FEADR pentru proiectul sus menționat. Solicitantul nu a mai obținut finanțări nerambursabile pentru același tip de investiție.

Se are in vedere creșterea cu minim 4 UDE a exploatației la sfărșitul perioadei de derulare a proiectului.

Sprijinul financiar acordat va fi folosit in vederea creșterii suprafeței cultivate și a volumului producției, destinata comercializării.

Exploatația are ca obiect de activitate cultivarea cerealelor, in special a porumbului si grăului, având in prezent o suprafața de 57,28 ha, iar in urma implementării proiectului se va extinde la 62,28 ha.

Dezvoltarea exploatației se va realiza prin achiziția de 5 ha teren pentru cultivarea cerealelor.Acest proiect va fi implementat in 24 de luni.

Stoinel Ilie Lucian a depus certificatul privind inscrierea in Registrul Fermierilor și adeverința de la Primaria Peciu Nou din care reiese ca figurează in registrul agricol al localitații cu suprafața de 57,2758 ha.

Activitatea principala este cultivarea prorumbului, cod D06 porumb boabe pentru o suprafața de 57,28 ha cu o dimensiune economică de 13, 804 UDE.

Solicitantul, la nivelul Cererii de finanțare, și-a asumat toate angajamentele necesare pentru implementarea de succes a proiectului propus. Solicitantul se angajează să dobândească competențe și calificări profesionale în raport cu activitatea pe care urmează să o desfășoare.

Reprezentantul legal al exploatației desfășoară activități economice, activități agricole, iar exploatația agricolă are o dimensiune economică de 13,804 UDE la momentul depunerii, care este situată pe teritoriul județului Timiș, în comuna Belint și are ca scop creșterea competitivității exploatației agricole pentru facilitarea rezolvării problemelor legate de tranziție, având în vedere faptul că sectorul agricol și economia rurală sunt expuse presiunii concurențiale a pieței unice.

Obiectivul propus se va atinge prin achizițiile propuse prin prezenta Cerere de finanțare. Activitățile desfășurate la nivelul exploatației vor fi de domeniu vegetal, legate de efectuarea unor activități de cultivare a terenului arabil aflat în folosință și de exploatare a terenurilor agricole.

Modernizarea exploatației agricole de exploatare a terenurilor agricole, prin investițiile propuse vizează creșterea competitivității sectorului agricol și are ca scop principal utilizarea eficientă a resurselor naturale ale factorilor de producție și a resurselor umane, precum și îndeplinirea standardelor naționale și comunitare. Aceste deziderate se vor realiza prin introducerea de tehnologii și procedee noi propuse de către solicitant prin investițiile susținute prin prezenta Cerere de finanțare.

Prin achiziționare suplimentară de teren agricol în suprafață de 5 hectare ce este cultivat cu cereale și plante furajere, solicitantul îndeplinește obiectivele specifice referitoare la diversificarea producției, ajustarea profitului și creșterea nivelului și calității producției la nevoile pieței. Prin activitatea propusă de exploatare a terenurilor agricole cultivate cu culturi de câmp și plante furajere va avea loc o creștere a veniturilor exploatației agricole care solicită sprijinul prin Programul FEADR.

În conformitate cu obiectivele operaționale ale măsurii 112, solicitantul propune investiții în exploatația sa agricolă. Investițiile propuse vizează sectorul vegetal prin achiziționarea de mașini/echipamente/utilaje agricole noi.

Solicitantul se încadrează în categoria beneficiarilor eligibili pentru sprijinul acordat prin Măsura 121, acesta fiind fermier – persoană juridică, care practică activități agricole de exploatare a terenurilor agricole ca și activități principale și secundare. Este înregistrat la oficiul Registrului Comerțului, fiind situată pe teritoriul României și are o dimensiune economică de 13,804 UDE.

Proiectul este în acord cu potențialul agricol al zonei, potențial care se situează la un procent de 84,2% la nivel mediu pentru cultura porumbului, florii soarelui, plantelor de nutreț și pășunilor.

De asemenea, atât prin achizițiile din ultima perioadă, cât și prin creșterea suprafeței de teren exploatate, solicitantul demonstrează intenția sa de a creșterea dimensiunea economică a fermei sale.

Ca urmare a investițiilor propuse, proiectul demonstrează și îmbunătățirea performanței generale a fermei sale la dată dării în exploatare a investiției.

Prin investiția propusă se va produce o creștere a cantităților de produse agricole dar și o creștere a calității acestor produse, prin utilizarea unor tehnologii noi de înaltă tehnică. Crescând producția, iar suprafața exploatată rămânând constantă, la care se adaugă și o scăderea a costurilor de producție, se produce o creșterea semnificativă a rentabilității economice a exploatației agricole și implicit o creștere a viabilității economice a acesteia.

Aceste investiții vor crește gradul de utilizare a surselor și factorilor naturali de producție și productivitate a terenurilor agricole exploatate, asigurând îndeplinirea condițiilor și cerințelor fitosanitare și sanitare veterinare aflate în vigoare. Creșterea viabilității economice este evidentă și este determinată de exploatarea terenurilor agricole la nivele tehnice și tehnologice noi, moderne și eficiente, de exploatare a suprafețelor de teren exploatate, precum și de reducerea costurilor determinate de exploatarea acestora.

La nivelul prezentului Memoriu justificativ, solicitantul dovedește și îndeplinirea indicatorilor economico-financiari menționați în Cererea de finanțare – secțiunea economică.

Deoarece exploatarea eficientă și cu profituri importante se poate realiza doar printr-o activitatea în sistem integrat, solicitantul propune realizarea exploatării terenurilor agricole, iar excedentul de producție vegetală va fi destinat comercializării.

Beneficiarul este membru al unei forme asociative cu mai mult de 6 luni înainte de lansarea sesiunii pentru care solicită finanțare.

Solicitantul prezentei Cereri de finanțare este Stoinel Ilie Lucian Persoană Fizică Autorizată, un tânăr cu vârsta sub 40 de ani la data depunerii proiectului, a castigat și a implementat indeplinind toate condițiile.

CONCLUZII

Putem concluziona că:

● Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) este un fond special al comunității europene, creat în anul 1975 în vederea reducerii decalajelor dintre gradul de dezvoltare a regiunilor Comunității[1]. Odată cu crearea FEDR a fost definită o politică regională la nivel comunitar și a devenit în scurt timp cea mai importantă componentă a sprijinului structural.

● Bugetul UE este un instrument important, prin care sunt puse în practică politicile UE. Acesta finanțează acțiunile pe care statele membre nu le pot finanța singure sau care sunt mai rentabile dacă își pun în comun resursele. Acesta susține agricultorii români și dezvoltarea în zonele rurale, prin investiții în proiecte de îmbunătățire a condițiilor de trai în mediul rural și prin sprijinul acordat întreprinderilor de la sate pentru creșterea competitivității. UE investește sume importante în regiunile României, prin proiecte cum ar fi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă și construirea de autostrăzi

● În perioada 2014 -2020, fondurile mutuale rămân un instrument important în dezvoltarea agriculturii în spațiul comunitar, ele funcționând foarte bine în sectoarele unde agricultorii sunt organizați ca sindicat sau ca organizație agricolă. Pe structura acestor organizații, se pot constitui aceste fonduri care, dincolo de apărarea intereselor agricultorilor în raport cu autoritățile, pot sprijini interesele acestora în raport cu piața, ele putând constitui un instrument util și în ceea ce privește instalarea tinerilor fermieri în mediul rural.

● Obiectivul P.A.C. de a sprijini fermierii din țările UE este unul vital pentru sustenabilitatea zonelor rurale în condițiile în care, deși în prezent tot mai multe dintre acestea au ajuns să fie susținute și de factori din afara agriculturii, datorită diversificării structurii lor socio-economice, totuși, într-o mare parte a spațiului comunitar, agricultura rămâne un element propulsor esențial al dezvoltării rurale. În aceste condiții, noul cadru de finanțare al P.A.C. își propune să sprijine vitalitatea și potențialul economic al zonelor rurale din UE, prin încurajarea creării unui sector agricol competitiv și dinamic, atractiv pentru toți fermierii din țările comunitare.

●În cadrul măsurii 112 se va sprijini stabilirea pentru prima dată a tinerilor fermieri, ca șefi/conducători unici ai unei exploatații agricole. Sprijinul acordat va contribui la îmbunătățirea managementului, la creșterea competitivității sectorului agricol și sprijinirea procesului de modernizare și conformitatea cu cerințele pentru protecția mediului, igienă și bunăstarea animalelor, siguranța la locul de muncă. Sprijinul financiar va fi acordat pe baza unui plan de afaceri pentru dezvoltarea exploatației. Măsura va crea posibilitatea tinerilor fermieri rezidenți, cu un minim de cunoștinte de bază, să se instaleze ca șefi/conducători ai exploatației.  Intervenția prin acestă masură, va conduce la creșterea numărului de tineri fermieri care încep pentru prima dată o activitate agricolă ca șefi/conducători de exploatație, care sunt încurajați să realizeze investiții, să se asocieze, să participe la lanțurile scurte de aprovizionare. Prin aceasta măsură se urmărește și preluarea exploatațiilor agricole în mod integral de la fermierii în vârstă, creșterea veniturilor exploatațiilor conduse de tinerii fermieri, încurajarea familiilor tinere de a se stabiliza, cu efect pozitiv asupra economiei naționale, în ansamblul său.

● Stoinel Ilie Lucian este unul din tinerii care a depus cererea de finanțare prin Măsura 112, a castigat și a implementat indeplinind toate condițiile.

BIBLIOGRAFIE

1. Bidilean, V., Uniunea Europeană-instituții, politici, activități, Editura Agroprint, Timișoara 2002

2. Onica Daniela, Implementarea fondurilor structurale și de coeziune în România. În: Revista Finanțe Publice și Contabilitate, v. 18,nr. 6, p. 20-30, 2007

3. Pascariu G., Stănculescu Manuela, Politica de coeziune a UE și dezvoltarea economică și socială la nivel regional în Romania,. București, Institutul European din România, 2003

4. Pelkmans J., Integrarea europeană. Metode și analiza economică Ediția a II a Institutul european din România, București 2003

5. Soroceanu V., Creșterea economică și mediul rural, Ed Economică, București, 2000

6. ***Agenția SAPARD

7. *** PNDR – 2014-2020

8. *** http://www.ec.europa.eu/

9. *** http://www.eufinantare.info/

10. *** http://www.fonduri-ue.ro/

11. *** http://www.iem.ro/

12. *** http://www.madr.ro/

13. *** http://www.zf.ro/