Inspectia Muncii. Notiuni, Organizare, Atributii
INSPECȚIA MUNCII.
NOȚIUNI. ORGANIZARE. ATRIBUȚII
CUPRINS
Introducere
Inspecția Muncii este organul de specialitate al administrației publice centrale și se află sub subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, cu sediul în municipiul București. Scopul Inspecției Muncii este să observe că cele mai multe posibilitati de rezolvare a problemelor privind protecția se poate realiza la locul de muncă, ca urmare a dialogului dintre angajați și angajatori și în directă concordanță cu normele legislative. În Uniunea Europeană, Inspecția Muncii controlează aplicarea uniformă a legislației muncii și securitatea în muncă, funcționarea instituțiilor reprezentative ale personalului, contractele de muncă, timpul de muncă, munca la negru, securitatea și sănătatea în munca și consilierea și informarea angajațiilor.
Rolul Inspecției Muncii este să urmărească îndeplinirea obligațiilor legale de către angajatori în domeniile relațiilor de muncă, securității si sănătății în muncă, precum și a celor referitoare la condițiile de muncă, apărarea vieții, integrității corporale și sănătății salariaților si a altor participanți la procesul de muncă, în timpul desfăsurării activităii.
Prin structurile sale centrale și locale, Inspecția Muncii exercită controlul aplicării unitare a dispozițiilor legale în domeniile sale de competență în unitățile din sectorul public, mixt, privat, la autoritățile administrației publice centrale și locale, la persoanele fizice și juridice și la organismele neguvernamentale, precum și la alte categorii de angajatori.
Importanța Inspectiei Muncii deriva din activitățile de control, exercitate cu privire la aplicarea corectă și unitară a legilor care reglementează relațiile de muncă și securitatea și sănătatea în muncă. Inspecția muncii are atribuții specifice în domeniul stabilirii relațiilor de muncă și în domeniul securității și sănătații în muncă, având posibilitatea de a sancționa contravențional orice abateri care contravin normelor legale. Scopul final al Inspecției Muncii este arătarea opiniei publice exprimată prin guvern, angajator, angajati și public că atingerea unor standarde înalte la locul de muncă este o realitate care nu poate fi atinsă fără supravegherea unui organism independent. Altfel spus, rolul Inspecției muncii este să vegheze la faptul că standardele naționale și internaționale în protecția muncii sunt respectate.
Lucrarea cu titlu Inspecția Muncii. Noțiuni. Atribuții. Organizare tratează cele mai importante aspecte privind organizarea și funcționarea acestui organism, ca instituție de control al protecției muncii. Lucrarea este structurată pe trei capitole.
Primul capitol intitulat Noțiuni generale privind Inspecția Muncii urmăreste să identifice principalele etape parcurse până la forma actuală de manifestare a Inspecției Muncii, rolul inspecției muncii, obiectivele și atribuțiile sale și sistemul de inspecție a protecției muncii în România.
Cel de al doilea capitol tratează atribuțiile inspecției muncii din punct de vedere a obligațiilor și drepturilor inspectorilor, identificarea principalelor atribuții ale lor, precum și contravențiile aplicate în situația încalcării protecției muncii.
Cel de al treilea capitol al lucrării tratează modul de organizare a Inspecției Muncii. în acest capitol, este prezentată organigrama și identificarea atribuțiilor fiecărei verigi din instituția de control. De asemenea, se realizează o prezentare a atribuțiilor fiecărui departament din instituția finantata de stat.
CAPITOLUL 1. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND INSPECȚIA MUNCII
I.1. Scurt istoric al Inspecției Muncii
Cea mai veche legislație destinată protecției muncii este Legea privind protejarea moralității ucenicilor, adoptată de Parlamentul Britanic în anul 1802. Aplicarea legii a fost supravegheată de către comisii voluntare, dar întrucât aplicarea ei nu a fost respectată efectiv, în anul 1833, guvernul britanic a desemnat patru inspectori.
În Franța, serviciul de inspecție a muncii a fost instituit în anul 1874 și cuprindea 15 inspectori teritoriali și în anul 1892 a fost creat un organ de funcționari publici, specializați în inspecția muncii.
La sfârșitul secolului 19, mai multe țări europene au introdus în legislatia lor, norme care să reglementeze condițiile de muncă. Apariția și dezvoltarea inspectoratelor muncii într-o formă organizată a început în secolului XX, inițial în țările industriale și apoi, în țările în dezvoltare. Ulterior, domeniile de activitate a inspectoratelor s-a mărit semnificativ pentru a acoperi un număr tot mai mare de sectoare și de probleme tehnice, având scopul de a se adapta schimbărilor pe piața muncii și modificării aspirațiilor publice.
Odată cu dezvoltarea vieții economice, s-a impus necesitatea apariției unor norme care să reglementeze îmbunătățirea condițiilor de muncă și serviciilor de control a muncii. Conform acestei cerințe, în anul 1890 are loc la Berlin o conferință pentru a adopta primele standarde în domeniu. În cadrul acestei conferintei au fost adoptate legile în baza cărora statele vor fi supravegheate de un număr adecvat de ofițeri. Aceasta conferința a constituit un impuls în crearea Organizației Mondiale Muncii (OIM) în baza Tratatului de la Versailles. Crearea OIM a fost destinată îmbunătățirii condițiilor de muncă prin intermediul elaborării și ratificării standardelor internaționale ale muncii și exprimându-se astfel, necesitatea sistemelor de inspecție.
Primele două standarde internaționale ale muncii au fost Recomandarea No. 5 privind Inspecția Muncii și Recomandarea No. 20 privind Inspecția Muncii. Deși aceste standarde nu au reprezentat o obligație pentru statele europene, au determinat adoptarea Convenției No. 81 privind Inspecția Muncii.
Standardele Internaționale ale Muncii sunt norme elaborate de către OIM în cadrul Conferinței Internaționale a Muncii, care a stabilit principiile de bază pentru promovarea drepturilor la locul de muncă. Aceste standarde sunt susținute de un organism de supraveghere, care este unic la nivel internațional și asigură implementarea convențiilor ratificate. Organizația Internațională a Muncii urmărește modul de aplicare a standardelor în țările europene și stabilește domeniile în care trebuie aplicate. Organele OIM pot să adopte documente mai puțin formale, dar acestea nu fac referire la standardele Muncii.
Convenția No.81 privind Inspecția Muncii (1947) constituie principala referința internațional privind serviciile de inspecție a muncii și este relevantă și astăzi. Această convenție privește inspecția locurilor de muncă industriale și comerciale.
Prevederile Convenției discută funcțiile și responsabilitățile sistemului de inspecție a muncii, cerințele pentru angajarea personalului, resursele pentru inspectori și împuternicile lor, precum și indepedența și imparțialitatea. Alte prevederi discută despre necesitatea de cunoaștere a accidentelor și maladiilor și necesitatea rapoartelor anual privind activitatea organelor de inspecție.
Din anii 50, sistemele de inspecție a muncii au contribuit în mod esential la îmbunătățirea condițiilor de muncă și a fost recunoscută la nivel național și internațional. Convenția No. 129 privind Inspecția Muncii a extins serviciile de inspecție și pentru domeniul agriculturii, silviculturii și domeniilor aferene. În anul 1995, Protocolul privind Inspecția Muncii a fost adoptat și extins aria de cuprindere la mai multe locuri de muncă. Aceste domenii de aplicare a Convenției sunt sectorul serviciilor noncomerciale (administrația publică, forțele armate, educația și serviciile comunale), serviciile poștale și telecomunicațiile și serviciile comunale.
I.2. Rolul Inspecției Muncii în protecția muncii
Inspecția Muncii este organul de specialitate al administrației publice centrale și se află sub subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, cu sediul în municipiul București. Inspecția Muncii este un organism cu personalitate juridică și este finanțată integral de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Ea îndeplinește funcția de autoritate în stat, întrucât exercită controlul în domeniile relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă și supravegherii pieței. Rolul său este să asigure protecția socială a muncii, în baza prevederilor articolului 41 din Constituția României, republicată și prevederilor Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr. 81/1947 privind inspecția muncii în industrie și comert, ratificată prin Decretul Consiliului de Stat nr. 284/1969 privind inspecția muncii în agriculturaă ratificată prin Decretul Consiliului de Stat nr. 83/1975.
Scopul Inspecției Muncii este să observe că cele mai multe posibilitati de rezolvare a problemelor privind protecția se pot realiza la locul de muncă, ca urmare a dialogului dintre angajați și angajatori și în directă concordanță cu normele legislative. În Uniunea Europeană, Inspecția Muncii controlează aplicarea uniformă a legislației muncii și securitatea în muncă, funcționarea instituțiilor reprezentative ale personalului, contractele de muncă, timpul de muncă, munca la negru, securitatea și sănătatea în munca și consilierea și informarea angajațiilor.
Sistemul de inspecție a muncii în România se încadreaza în sistemul unic de inspecție a muncii. Prin intermediul acestuia, se exercita atribuții de autorități în domeniul muncii, relațiile de muncă, securitatea și sănătatea în muncă și controlul aplicării unitare a dispozițiilor legale în domeniile sale de competență.
Activitatea sistemului de inspecție a muncii se circumscrie activităților de control, exercitate cu privire la aplicarea corectă și unitară a legilor care reglementează relațiile de muncă și securitatea și sănătatea în muncă. Inspecția muncii are atribuții specifice în domeniul stabilirii relațiilor de muncă și în domeniul securității și sănătații în muncă, având posibilitatea de a sancționa contravențional orice abateri care contravin normelor legale.
Legea 108/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii și regulamentul care o completează, instituie doar cadrul general de existență a inspecției muncii fără a acoperi și domeniile care fac obiectul inspecției muncii, funcțiile și puterile inspectorilor de muncă pentru fiecare domeniu în parte, implicarea activă a organizațiilor sindicale ori a reprezentanților salariatilor.
I.3. Obiectivele și atribuțiile inspecției muncii
Obiectivele principale ale activității Inspecției Muncii sunt următoarele:
Controlul aplicării prevederilor legale referitoare la relațiile de muncă, la securitatea și sănătatea în muncă, la protecția salariaților care lucrează în condiții deosebite și a prevederilor legale referitoare la asigurările sociale;
Informarea autorităților competente despre deficiențele legate de aplicarea corectă a dispozițiilor legale în vigoare;
Furnizarea de informații despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislației muncii;
Asistarea tehnică a angajatorilor si angajaților, pentru prevenirea riscurilor profesionale si a conflictelor sociale;
Inițierea de propuneri adresate Ministerului Muncii, Familiei si Protecției Sociale pentru îmbunătățirea legislației existente si elaborarea de noi acte legislative în domeniu.
În indeplinirea obiectivelor stabilite, Inspecția Muncii îndeplinește următoarele atributii:
În domeniul stabilirii relațiilor de muncă, Inspecția muncii controlează:
Încadrarea în muncă și încetarea activității persoanelor care desfășoară orice activitate în temeiul unui contract individual de muncă sau a unei convenții civile de prestări de servicii.
Stabilirea și respectarea duratei timpului de lucru.
Stabilirea și acordarea drepturilor salariale, precum și a celorlalte drepturi decurgând din munca prestată.
Accesul fără nici o discriminare pe piața muncii a tuturor persoanelor apte de muncă, respectarea normelor specifice privind condițiile de muncă ale tinerilor, femeilor, precum și aecum și ale unor categorii de persoane defavorizate.
Respectarea celorlate prevederi cuprinse în legislația muncii și a clauzelor contractelor colective de muncă.
În domeniul securității și sănătații în muncă:
Acordă asistență tehnică persoanelor juridice la elaborarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale și controlează realizarea acestora.
Efectuează sau solicită măsuratori și determinări, examinează probe de produse și de materiale în unități și în afara acestora, pentru clarificarea unor situații de pericol
Dispune sistarea activității sau scoaterea din funcțiune a echipamentelor tehnice, în cazul în care se constată o stare de pericol iminent de accidentare sau de îmbolnavire profesională și sesizează organele de urmărire penală.
Acordă angajatorilor, persoanelor juridice și fizice, autorizația de funcționare din punct de vedere al securității în muncă.
Retrage autorizația de funcționare din punct de vedere al securității în muncă, dacă constată nu se respectă prevederile legislației în vigoare.
Cercetează accidentelor de muncă conform prevederilor Normelor metodologice privind comunicarea, cercetarea, înregistrarea, raportarea și evidența accidentelor de muncă.
Coordonează activitatea de instruire și de informare a angajaților în domeniul securității, sănătații și al relațiilor de muncă și urmărește activitatea de formare a specialiștilor în domeniu.
Coordonează aplicarea dispozitiilor legale referitoare la certificarea produselor, mașinilor, utilajelor și a echipamentelor de protecție din punct de vedere al securității în muncă.
Controlează respectarea îndeplinirii cerințelor legale privind sănătatea în muncă și înlăturarea riscurilor de îmbolnăviri profesionale.
Inspecția Muncii îndeplinește următoarele condiții generale:
De autoritate de stat, prin intermediul căruia se exercită controlul aplicării prevederilor legale în domeniile sale de competență.
De comunicare, prin care se asigură schimbul de informații cu autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și cu persoanele fizice și juridice supuse activității de control, informarea acestora și a cetățenilor asupra modului cum se respectă și se aplică prevederile legislației din domeniile de competență.
De reprezentare, prin care se asigură reprezentarea pe plan intern și extern în domeniile sale de competență.
De formare, prin intermediul căreia se realizează pregătirea și perfecționarea profesională a personalului propriu, în condițiile legii.
De cooperare, prin care se asigură desfășurarea de acțiuni în comun, pe plan internațional și intern, în domeniile sale de competență.
De administrare, prin care se asigură gestionarea bunurilor din domeniul public, respectiv privat al statului, pe care le are în folosință sau în administrare, a fondurilor alocate în scopul funcționării în condițiile legii, precum și organizarea și gestionarea sistemelor informatice necesare activităților proprii.
Principiile Inspecției Muncii
Convenția No 81 identifică cinci principii pentru instituirea și dezvoltarea sistemelor de inspecție a muncii în statele membre care o ratifică:
Independența reprezintă un principiu fundamental, de care depinde autoritatea inspectorilor și eficiența serviciilor de inspectie. În majoritatea țărilor lumii, ministerele au servici interne de inspecție pentru a supraveghea protecția muncii (forțe armate, serviciile postale și de comunicații). Principala problemă în organizarea de servicii interne în inspectia muncii este determinata de lipsa de independență față de administrația secțiilor pe care trebuie să le verifice.
Parteneriatul angajatorilor și angajatilor constituie o condiție indispensabilă pentru o inspecție a muncii efectivă. Rolul inspecției muncii este protecția angajaților. Din această idee, relevă că angajatii sunt principalii beneficiari ai serviciilor de inspecție și este absolut necesar ca inspectorii de munca și angajați să comunice și să colaboreze. Aceasta colaborare poate fi realizată la nivel national, regional și local, prin intermediul sindicatelor, reprezentanților angajaților în consiliile de muncă și comitetele de protecție a muncii, prin reprezentantul sindicatului din întreprindere. Eficacitatea inspecției muncii este susținută de acțiunile comune ale angajatorilor și a reprezentanților lor.
Tripartitismul reprezintă cadrul în care inspecția muncii trebuie să funcționeze pentru a fi eficientă. Conform Organizației Internaționale a Muncii, acest sistem reprezintă interacțiunea dintre guvern, angajați și angajatori, organizațiile lor și reprezentanții lor.
Cooperarea cu alte organizații. Inspecția muncii este importantă pentru asigurarea respectării legislației muncii în întreprinderii. Organizațiile cu care inspecția muncii colaborează variază de la țara la alta, în funcție de funcțiile și abilitățile interne ale inspecțiilor și cadrul instituțional al fiecărei țări.
Prevenirea. Rolul Inspecției Muncii este urmărirea prevenirii condițiilor proaste de muncă decât urmărirea sancționării și pedepsirii pentru existența unor asemenea conditii. În contextul protecției munctii, prevenirea reprezintă un efort susținut de a evita sau a elimina riscul de accidente și maladii, litigii de muncă, conflicte, tratament injust al angajaților prin asigurarea conformității cu legislația națională.
Funcțiile de bază ale sistemului de inspecție a muncii trebuie să fie:
a)A asigura respectarea prevederilor legale privind condițiile de muncă și protecția angajaților la locul de muncă, și anume prevederilor referitoare la timpul, salariile, sănătatea și bunăstarea, angajarea copiilor și tinerilor, și alte subiecte aferente, odată ce aceste prevederi sunt susținute de către inspectorii muncii.
b) A furniza informație tehnică și consiliere angajatorilor și angajaților privind mijloacele cele mai efective de aplicare a prevederilor legale.
c) A aduce la cunoștință autorității competente defectele sau abuzul care nu sunt acoperite expres de prevederile legale existente.
I.4. Sistemul de inspecție a muncii
Inspecția muncii poate fi definită ca o parte a sistemului de administrare a muncii responsabilă pentru supravegherea și executarea politicii și legislației muncii privind informațiile referitoare la locurile de muncă.
Scopul final al Inspecției Muncii este arătarea opiniei publice exprimată prin guvern, angajator, angajati și public că atingerea unor standarde înalte la locul de muncă este o realitate care nu poate fi atinsă fără supravegherea unui organism independent. Altfel spus, rolul Inspecției muncii este să vegheze la faptul că standardele naționale și internaționale în protecția muncii sunt respectate.
Controlul Inspecției Muncii este vast și variază semnificativ de la o țară la alta, în concordanță cu politica și legislația națională. Controalele efectuate de Inspecția Muncii acoperă următoarele arii de activitate:
Promovarea securitătii și sănătații muncii și prevenirea accidentelor și maladiilor.
Asigurarea nivelului de venit prin controlul documentelor, asigurarea salariului minim si plata orelor suplimentare.
Promovarea drepturilor fundamentale de muncă și măsurilor de munca anti-discriminare.
Investigarea accidentelor de muncă
Controlul plății contribuțiilor de securitate socială
Condițiile de angajare a copiilor, tinerilor și altor muncitori cu nevoi speciale
Urmărirea problemelor de dialog social și relațiile industriale și monitorizarea convențiilor colective.
Asociația Internațională a Inspecției Muncii (AIIM) a fost fondată în 1972 pentru a promova mai mult profesionalism printre membrii săi prin intermediul stabilirii contactelor și îmbunătățirii schimbului de informație. Statutul de membru a fost deschis inspectoratelor muncii, asociațiilor lor și Ministerelor Muncii, la nivelul național sau în cazul țărilor federale – chiar la nivel regional/provincial, cum este în Germania.
Inițial orientată spre Europa de Est și Vest, AIIM tinde să îmbunătățească contactele și schimbul de informații dintre membrii săi, însă să nu intervină în politicile și abordările lor naționale. Totodată, membrii AIIM doresc să se documenteze unii de la alții referitor la bunele practici și noi inițiative și la modul de a face față unor provocări în lumea modernă a muncii.
Mediul politic și economic în care inspectoratele funcționează în ziua de azi a făcut contribuția AIIM și mai importantă și în ultimii ani numărul de membri a crescut rapid. AIIM are aproximativ 110 membrii din toată lumea și activează atât la nivel global cât și la cel regional, având deja instituite rețele regionale în câteva regiuni ale lumii.
CAPITOLUL II. ATRIBUȚIILE INSPECȚIEI MUNCII
II.1. Inspectorii de muncă.
Inspectorii de muncă sunt funcționari publici, fiind independenți de orice schimbare guvernamentală și de orice influență neprevazută din afară. Încadrarea lor se face prin concurs sau examen, în raport cu pregătirea profesională și cu aptitutunile candidaților. Funcția de inspector de muncă poate fi ocupată de persoane cu studii superioare tehnice, juridice economice, psihosociologice și de medicină a muncii.
Înscrierea la concurs sau la examen pentru funcțiile de conducere din cadrul Inspecției Muncii se face avându-se în vedere, în principal, următoarele criterii:
aptitudini manageriale;
activitate desfașurată anterior;
capacitate deplină de exercițiu;
să nu fi fost condamnat pentru săvârșirea unei infractiuni cu intenție;
să aibă cetățenie română și domiciliul în România
Inspectorii de muncă sunt competenți să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de Legea 108/1999. De asemenea, inspectorii de muncă sunt competenți să constate și să sancționeze toate faptele care constituie contravenții și pentru care se prevede că agentul constatator face parte din personalul Ministerului Muncii, Solidaritații Sociale și Familiei, al direcțiilor pentru dialog, familie și solidaritate sociale, ale inspectoratelor teritoriale de protecție a muncii.
În cazul săvârsirii repetate de către angajatori a unor grave de la prevederile Codului muncii sau de la normele de securitate și sănătate în muncă, Inspecția Muncii poate cere radierea persoanei juridice din registrul comerțului12.
II.2. Atribuțiile inspectorilor de muncă
Atribuțiile inspectorilor de muncă sunt precizate de Legea 108/1999 privind înființarea și funcționarea inspecției de munca, modificată și completată prin legea nr. 51/2012. În această lege, se menționează că inspectorii de muncă au atribuții generale și atribuții speciale în domeniul securității și sănătătii în muncă.
Atribuțiile generale ale inspectoriilor de muncă sunt următoarele:
a) Controlul aplicării prevederilor legale, generale și speciale, în domeniile relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă și supravegherii pieței;
b)Furnizarea de informații angajatorilor și salariaților cu privire la mijloacele de aplicare a prevederilor legale în domeniile de competență;
c) Informarea autorităților competente despre deficiențele sau abuzurile legate de aplicarea dispozițiilor legale în vigoare;
d) Prestarea de servicii specifice domeniului său de activitate;
e) Inițierea de propuneri pentru îmbunătățirea cadrului legislativ din domeniile sale de activitate, pe care le înaintează Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Atribuțiile speciale ale inspectorilor de muncă sunt următoarele:
A. în domeniul relațiilor de muncă:
a) Controlează aplicarea reglementărilor legale, generale și speciale, cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă.
b) Controlează stabilirea și acordarea drepturilor cuvenite salariaților ce decurg din lege, din contractual colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă;
c) Controlează aplicarea măsurilor de respectare a egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați;
d) Asigură la nivel național evidența muncii prestate în baza contractelor individuale de muncă, prin registrul general de evidență al salariaților, precum și evidența zilierilor și a beneficiarilor prestațiilor acestora;
e) Controlează folosirea forței de muncă, în scopul identificării cazurilor de muncă nedeclarată;
f) Primește și transmite în sistem informatic, prin inspectoratele teritoriale de muncă, datele depuse de angajatori și beneficiari referitoare la salariați și la zilieri;
g) Asigură înregistrarea contractelor colective de muncă la nivel de unități și verifică prevederile acestora, potrivit procedurii aprobate de inspectorul general de stat, și conciliază conflictele de muncă declanșate la nivelul unităților.
B. În domeniul securității și sănătății în muncă și al supravegherii pieței:
a) Controlează, coordonează și îndrumă metodologic aplicarea prevederilor referitoare la securitatea și sănătatea în muncă, ce decurg din legislația națională, europeană și din convențiile Organizației Internaționale a Muncii;
b) Cercetează evenimentele conform competențelor, avizează cercetarea, stabilesc sau confirm caracterul accidentelor, colaborează cu instituțiile implicate în ceea ce privește evidența și raportarea accidentelor de muncă și bolilor profesionale;
c) Controlează activitatea de instruire, informare și consultare a salariaților și furnizează informații în vederea îmbunătățirii acesteia;
d) Autorizează din punctul de vedere al securității și sănătății în muncă, funcționarea persoanelor fizice și juridice și retrage sau poate propune retragerea autorizării, în condițiile legii;
e) Analizează activitatea serviciilor externe de prevenire și protecție și propune comisiei de abilitare a serviciilor externe de prevenire și protecție și de avizare a documentațiilor cu caracter tehnic de informare și instruire în domeniul securității și sănătății în muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă retragerea abilitării;
f) Eliberează avize și autorizații conform competențelor stabilite prin actele normative aplicabile;
g) Dispune sistarea activității sau oprirea din funcțiune a echipamentelor de muncă, în cazul în care se constată o stare de pericol grav și iminent de accidentare sau de îmbolnăvire profesională, și sesizează organele de urmărire penală;
h)Dispune angajatorului efectuarea de măsurători, determinări și expertize pentru prevenirea unor evenimente sau pentru stabilirea cauzelor evenimentelor produse, precum și verificarea, prin organisme abilitate, a încadrării nivelului noxelor profesionale în limite admisibile la locurile de muncă, cheltuielile fiind suportate de către angajator;
i) Controlează respectarea prevederilor legale referitoare la introducerea pe piață a produselor pentru care desfășoară acțiuni de supraveghere a pieței, conform competențelor;
j) Restricționează, prin măsurile legale stabilite de legislația în vigoare, comercializarea produselor neconforme și dispune măsuri de eliminare a neconformităților constatate;
k) Prelevează probe și efectuează testări în vederea identificării produselor care prezintă suspiciuni de neconformitate;
l) Colaborează cu autoritățile vamale și alte organisme responsabile cu controalele la frontiere în vederea schimbului de informații cu privire la produsele ce prezintă riscuri în utilizare;
m) Colaborează cu autoritățile competente naționale și din cadrul Uniunii Europene în toate problemele de supraveghere a pieței, inclusiv în ceea ce privește notificarea clauzei de salvgardare în cazul produselor neconforme.
Inspecția muncii, prin personalul-propriu, poate presta la cererea celor interesați urmatoarele servicii: în domeniul relațiilor de muncă și în domeniul securitatății și sănătății în muncă.
În domeniul relațiilor de muncă:
Asistență de specialitate și consultanță în domeniul relațiilor de muncă;
Pregătirea și perfecționarea în domeniul evidenței muncii a personalului societăților comerciale care a obținut aprobarea pentru păstrarea și completarea carnetelor de muncă;
Consultanță de specialitate pentru constituirea și acreditarea societaților comerciale care au ca obiect de activitate evidența muncii, acreditate în condițiile legii.
În domeniul securității și sănătății în muncă:
Asistența tehnică la elaborarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale;
Expertizarea fizică și juridică în vederea eliberării autorizației de funcționare din punct de vedere al protecției muncii, al revizuirii autorizației la schimbarea condițiilor initiale;
Expertiza și analiza în vederea eliberării autorizației pentru producerea, deținerea, transportul, comercializarea și utilizarea substanțelor toxice și explozive;
Consultanță privind metodele și mijloacele manageriale de aplicare a prevederilor legislative în scopul normalizării condițiilor de muncă;
Organizarea cursurilor, consultanță și asistență de specialitate pentru formarea și perfecționarea profesională a personalului cu activitate în domeniul protecției muncii;
Consultanță și asistență de specialitate la evaluarea nivelului de risc, în vederea stabilirii programelor de prevenire a accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor professionale;
Organizarea cursurilor de pregătire a evaluatorilor nivelului de risc;
Consultanță pentru elaborarea instrucțiunilor proprii de securitate și sănătate în muncă;
Analize, expertize și asistență tehnică privind activitațile specifice sectorului minier și utilizarea materialelor explozive;
Analiza și avizarea documentațiilor aferente instalațiilor din domeniile cu potențial exploziv;
Măsurători și determinări privind parametrii mediului de muncă prin prelevări de probe, produse și materiale pentru cuantificarea de îmbolnăvire profesională sau de accidente.
II.3. Drepturile și obligațiile inspectorilor de muncă.
Norme generale de conduită profesională a funcționarilor publici stabilesc că obligațiile inspectorilor de muncă privesc următoarele aspecte:
Asigurarea unui serviciu public de calitate. Funcționarii publici au obligația de a asigura un serviciu public de calitate în beneficiul cetațenilor, prin participarea activă la luarea deciziilor și la transpunerea lor în practică, în scopul realizării competențelor autorităților și ale instituțiilor publice; În exercitarea funcției publice, funcționarii publici au obligația de a avea un comportament profesionist, precum și de a asigura, în condițiile legii, transparența administrativă, pentru a câstiga și a menține încrederea publicului în integritatea, imparțialitatea și eficacitatea autorităților și instituțiilor publice.
Loialitatea față de constituție și lege. Funcționarii publici au obligația ca, prin actele și faptele lor, să respecte Constituția, legile țării și să acționeze pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale, în conformitate cu atribuțiile care le revin, cu respectarea eticii profesionale. De asemenea, ei trebuie să se conformeze dispozițiilor legale privind restrângerea exercițiului unor drepturi, datorată naturii funcțiilor publice deținute.
Loialitatea față de autoritațile și instituțiile publice. Funcționarii publici au obligația de a apăra în mod loial prestigiul autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, precum și de a se abține de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia; funcționarilor publici le este interzis să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legatură cu activitatea autorității sau institutiei publice în care își desfășoara activitatea, cu politicile și strategiile acesteia ori cu proiectele de acte cu caracter normativ sau individual, să facă aprecieri neautorizate în legatură cu litigiile aflate în curs de soluționare și în care autoritatea sau instituția publică în care își desfășoara activitatea are calitatea de parte, să dezvăluie informații care nu au caracter public, în alte condiții decât cele prevazute de lege, să dezvăluie informațiile la care au acces în exercitarea funcției publice, dacă această dezvăluire este de natură să atragă avantaje necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau drepturile instituției ori ale unor funcționari publici, precum și ale persoanelor fizice sau juridice.
Libertatea opiniilor. În îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, funcționarii publici au obligația de a respecta demnitatea funcției publice deținute, corelând libertatea dialogului cu promovarea intereselor autorității sau instituției publice în care își desfășoara activitatea. În activitatea lor, funcționarii publici au obligația de a respecta libertatea opiniilor și de a nu se lăsa influențați de considerente personale sau de popularitate, să aibe o atitudine conciliantă și să evite generarea conflictelor datorate schimbului de păreri.
Conduita în cadrul relațiilor internaționale. Funcționarii publici care reprezintă autoritatea sau instituția publică în cadrul unor organizații internationale, instituții de învaățământ, conferințe, seminarii și alte activități cu caracter internațional au obligația să promoveze o imagine favorabilă țării și autorității sau instituției publice pe care o reprezintă. În relațiile cu reprezentanții altor state, se interzice exprimarea de opinii personale privind aspecte naționale sau dispute internaționale. În deplasările externe, funcționarii publici sunt obligați să aibă o conduită corespunzătoare regulilor de protocol și le este interzisă încălcarea legilor și obiceiurilor țării gazdă.
Obiectivitatea în evaluare. Funcționarii publici au obligația să asigure egalitatea de șanse și tratament cu privire la dezvoltarea carierei în funcție publică pentru funcționarii publici din subordine: se interzice funcționarilor publici de conducere să favorizeze sau să defavorizeze accesul ori promovarea în funcție publică pe criterii discriminatorii, de rudenie, afinitate sau alte criterii neconforme cu principiile prevăzute.
În exercitarea atribuțiilor lor, inspectorii de muncă au următoarele drepturi :
a) Să aibă acces liber, permanent și fără înștiintare prealabilă în sediul oricărui angajator și în orice alt loc de muncă organizat de persoane fizice sau juridice;
b) Să identifice, pe baza actelor care dovedesc identitatea sau pe baza altor documente, persoanele aflate în locurile de munca sau în alte locuri supuse controlului sau cercetării evenimentelor și să impună completarea fișei de identificare;
c) Să solicite angajatorului sau reprezentantului legal al acestuia, precum și salariaților, singuri ori în prezenta martorilor, documentele și informațiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetării evenimentelor;
d) Să li se pună la dispoziție de către entitatea controlată, copii de pe documentele care au legatură cu controlul efectuat sau cu cercetarea evenimentului;
e) Să ia declarații scrise, singuri ori în prezența martorilor, salariaților, angajatorilor și/sau, reprezentanților legali ai acestora, precum și altor persoane care pot da informații cu privire la obiectul controlului efectuat sau al evenimentului cercetat;
f) Să preleveze, în vederea efectuării de analize în laboratoare specializate sau în vederea administrării de probe, mostre de produse, materiale ori substanțe fabricate, utilizate, depozitate, manipulate și să înștiințeze deținătorul sau angajatorul despre aceasta;
g) Să dispună angajatorului efectuarea de măsurători, determinări și expertize pentru prevenirea unor evenimente sau pentru stabilirea cauzelor evenimentelor produse, precum și verificarea, prin organisme abilitate, a încadrării nivelului noxelor profesionale în limite admisibile la locurile de muncă;
h) Să preleveze mostrele necesare din produse pentru care se desfășoara acțiuni de supraveghere a pieței, iar în cazul în care considera necesar, să dispuna distrugerea sau scoaterea din uz a produselor care prezintă un risc grav;
i) Să dispună angajatorului măsuri, în vederea remedierii într-un timp determinat a neconformităților constatate;
j) Să dispună interzicerea, restricționarea, retragerea unui produs de pe piața sau rechemarea acestuia, cu precizarea motivelor care stau la baza acestei decizii;
k) Să dispună sistarea activității sau oprirea din funcțiune a echipamentelor de muncă, în cazul în care se constată o stare de pericol grav și iminent de accidentare ori de îmbolnăvire profesională și să sesizeze organele de urmărire penală;
l) Să dispună suspendarea sau retragerea autorizației de funcționare;
m) Să aplice semne distinctive cu valoare de sigiliu, în condițiile prevăzute de lege, în virtutea autorității de stat cu care este investit, pe timpul și în legatură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu;
n) Să sesizeze organele de urmărire penală cu privire la cazurile sau la situațiile de încălcare a dispozițiilor legale în domeniu, când există indicii de săvârșire a unei infracțiuni;
o) Să constate contravenții și să aplice sancțiuni prevazute de legislația în vigoare;
p) Să solicite și să primească necondiționat sprijin de la autorități și instituții de ordine publica și protecție în desfășurarea controlului.
Instituțiile care nu sunt controlate de Inspecția Muncii în aplicarea legislației de securitate si sănătate în muncă sunt: Ministerul Apărării Naționale, structurile militare si structurile în care își desfăsoară activitatea funcționari publici cu statut special din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Generală a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiției, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale, precum și Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare. Conform art. 50 alin. (1) din Legea nr. 319/2006, aceste instituții își organizează, coordonează și controlează activitatea de securitate si sănătate în muncă din unitățile lor prin servicii proprii de prevenire și protecție.
Conform Legii nr 90/1996 privind protecția muncii, republicată în 2001 și publicată în Monitorul Oficial nr. 47/29.01.2001, inspectorul de muncă are următoarele obligații:
Să nu aibă un interes patrimonial în raporturile cu persoana juridică sau fizică, în executarea atribuțiilor sale;
Să nu dezvaluie, nici după încetarea funcției de inspector, secrete de fabricație sau de comerț ori procedee de exploatare, precum și alte date cu caracter secret, cunoscute cu ocazia exercitării atribuțiilor sale;
Să păstreze confidentialitate asupra sursei de informare în legătură cu sesizările sau plângerile primite, referitoare la defecțiunile din instalații sau la încălcarea dispozițiilor legale și să nu facă cunoscut persoanei juridice și persoanei fizice faptul că s-a procedat la efectuarea inspecției ca urmare a unei plângeri.
Atunci când salariații constată diverse abuzuri ale angajaților, pot sesiza în scris inspecția teritorială de muncă, cu sediul în orașul resedință al fiecărui județ, iar în capitală la inspecția de muncă București. Se pot reclama astfel neplata orelor suplimentare, neacordarea concediului de odihnă, neacordarea indemnizației pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani, primirea la lucru a personalului fără întocmirea formelor legale de angajare, refuzul eliberării carnetului de muncă sau consultarea acestuia și neacordarea indemnizației pentru concediile medicale
II.4. Contravenții aplicate de inspectorii de muncă
Conform legii protecției muncii, constituie contravenții, faptele săvârșite de persoanele juridice și persoanele fizice, aflate în una dintre situațiile prevazute de prezenta lege, dacă nu au fost comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni.
Lege nr. 51/2012 privind modificarea și completarea Legii nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, stabilește că constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 5000 lei la 10.000 lei, nerespectarea reglementărilor de securitate și sănătate în munca privind:
a) Fabricarea, transportul, depozitarea, manipularea sau utilizarea substanțelor ori preparatelor chimice periculoase și a deșeurilor rezultate;
b) Prevenirea prezenței peste limitele maxime admise a agenților chimici, fizici sau biologici, precum și suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman;
c) Darea în exploatare sau repunerea în funcțiune, parțială ori totală, a construcțiilor, echipamentelor de muncă noi sau reparate, precum și pentru aplicarea proceselor tehnologice;
d) Întocmirea și respectarea documentațiilor tehnice pentru executarea lucrărilor care necesită măsuri speciale de siguranță;
e) Folosirea surselor de foc deschis și fumatul la locurile de muncă unde acestea sunt interzise;
f) Prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, întreținerea și repararea instalațiilor și a echipamentelor electrice, precum și pentru prevenirea efectelor electricității statice și ale descărcărilor atmosferice;
g) Asigurarea și folosirea instalațiilor electrice de construcție adecvate la locurile de muncă unde există pericole de incendiu sau de explozie;
h) Asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrică a echipamentelor de muncă;
i) Transportul, manipularea și depozitarea echipamentelor de muncă, materialelor și produselor;
j) Delimitarea, îngrădirea și semnalizarea zonelor periculoase;
k) Semnalizarea de securitate și/sau de sănătate la locul de muncă;
l) Asigurarea exploatării fără pericole a recipientelor-butelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a instalațiilor mecanice sub presiune și a celor de ridicat, a conductelor prin care circulă fluide sub presiune și a altor asemenea echipamente de muncă;
m) Utilizarea, întreținerea, revizia și repararea periodică a echipamentelor de muncă;
n) Asigurarea, marcarea și întreținerea căilor de acces și de circulație;
o) Asigurarea iluminatului de siguranță;
p)Organizarea activității de păstrare, întreținere și denocivizare a echipamentului individual de protecție;
q) Întocmirea documentelor de urmărire a parametrilor funcționali ai echipamentelor de muncă și a rapoartelor de serviciu pentru instalațiile cu regim special de exploatare;
r) Aplicarea metodelor de exploatare minieră, execuția, exploatarea și întreținerea lucrărilor miniere, realizarea și funcționarea sistemului de aeraj, corespunzător clasificării minelor din punctul de vedere al emanațiilor de gaze;
III.5. Rezultatele activității de control desfășurate de Inspecția Muncii
În anul 2010, inspectorii de muncă din domeniul relațiilor de muncă au controlat 109.349 de angajatori, ceea ce reprezintă o creștere de 7,47% față de anul 2009.
Figura 1. Evoluția indicatorilor specifici domeniului relațiilor de muncă
Sursa : www. Inspectmun.ro
Numărul de controale efectuate în anul 2010 de catre Inspectia de Munca se prezintă în figura urmatoare.
Figura 2. Evolutia controalelor efectuate de Inspectia Muncii
Sursa: www.inspectmun.ro
Figura 3. Situatia persoanelor care desfasurau activități în unitatile comerciale
Sursa: www.inspectmun.ro
Numărul contractelor de muncă active aflate în evidența inspectoratelor teritoriale de muncă la data de 31 decembrie 2010 a fost de 4.341.829, în scădere cu 3,31% față de anul 2009, cauza acestei diminuări fiind concedierile colective dispuse de angajatori ca urmare a dificultăților financiar-economice amplificate de criza economică.
Numărul carnetelor de muncă păstrate și completate la inspectoratele teritoriale de muncă era de 2.177.056 la data de 31 decembrie 2010. Numărul carnetelor de muncă păstrate și completate de către angajatori, în baza aprobărilor eliberate de inspectoratele teritoriale de muncă, era de 1.690.603 carnete la 31 decembrie 2010.
Dezechilibrul dintre cerere și ofertă pe piața muncii, cauzată de restructurările din diverse activități productive și servicii, a avut ca rezultat o creștere a numărului de contracte individuale de muncă încheiate pe durată determinată. În anul 2010, 1.919.471 contracte individuale de muncă au încetat, majoritatea având drept cauză concedierile colective dispuse de societățile aflate în dificultate economică.
Figura 4. Fondul de timp utilizat în relațiile de munca
Sursa: inspectmun.ro
În anul 2010, numărul de unități controlate a fost de 82.716, cu 1,10% mai mic față de anul anterior, iar numărul angajaților din unitățile controlate în anul 2010 a fost de 1.899.264.
În anul 2010, fondul de timp utilizat de inspectorii de muncă cu atribuții de control în acest domeniu a fost de 138.245 zile, care au fost folosite astfel:
84.243 zile pentru controale la agenți economici (60,94% din fondul total);
2.382 zile pentru testare și consultanță acordată agenților economici care au primit aprobare conform art. 3 din Legea nr. 130/1999 (1,72% din fondul total);
38.453 zile pentru elaborarea lucrărilor de birou (27,82% din fondul total);
541 zile pentru participarea la cursuri de perfecționare profesională (0,39% din fondul total);
12.626 zile pentru soluționarea scrisorilor, sesizărilor, reclamațiilor (9,13% din fondul total).
Figura 5. Numărul de unitati controlate
Sursa: www.inspectmu.ro
Atât numărul de unități controlate, cât si numărul de controale 28mplicate28 în anul 2010, față de anul anterior nu au înregistrat scăderi semnificative.
În cursul anului 2010, inspectorii de muncă au continuat acțiunile de informare și constientizare a tuturor actorilor 28mplicate (angajatori, lucrători, membri ai CSSM, medici de medicina muncii, reprezentanți ai patronatelor, sindicatelor etc.) privind necesitatea dezvoltării culturii de prevenire în domeniul securității și sănătății în muncă.
Figura 6. Numar de unitati controlate pe domenii de activitate
Sursa : www. Inspectmun.ro
CAPITOLUL III. ORGANIZAREA INSPECȚIEI MUNCII
III.1. Organizarea internă a Inspecției Muncii
Inspecția Muncii este organ de specialitate al administrației publice centrale, aflat în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin care se exercită atribuțiile de autoritate de stat în domeniul relațiilor de muncă și al securității și sănătății în muncă.
Inspecția Muncii este condusă de un inspector general de stat. În exercitarea atribuțiilor de conducere, inspectorul general de stat are în subordine 2 inspectori generali de stat adjuncți. Inspectorul general de stat și inspectorii generali de stat adjuncți sunt numiți prin ordin al Ministrului muncii, familiei și protecției sociale, în condițiile legii.
Funcțiile de inspector general de stat și inspector general de stat adjunct sunt funcții publice de conducere specifice, asimilate din punctul de vedere al drepturilor salariale cu directorul general, respectiv directorul general adjunct din minister. Inspectorul general de stat și inspectorii generali de stat adjuncți au calitatea de inspector de muncă și pot exercita activități de control pe întreg teritoriul țării. Inspectorul general de stat este ordonator secundar de credite. În exercitarea atribuțiilor sale, inspectorul general de stat emite decizii și aprobă metodologii, proceduri și instrucțiuni în domeniile de activitate ale Inspecției Muncii.
Atribuțiile inspectorului general de stat, prevăzute in Hotărârea Guvernului nr.1377/2009, cu modificările și completările ulterioare, stabilește următoarele:
a) Organizează, coordonează, îndrumă, controlează și răspunde de activitatea Inspecției Muncii și a unităților subordonate;
b) Aprobă programul cadru de acțiuni al Inspecției Muncii și programele cadru de acțiuni proprii ale inspectoratelor teritoriale de muncă;
c) Organizează activitatea ,,Revistei Obiectiv" și aprobă planul de tiparului
d) Asigură elaborarea, tipărirea și difuzarea ,,Revistei Obiectiv" și aprobă sumarul fiecărui număr al aceteia;
e) Aprobă metodologii de lucru și de control specifice propuse de inspectorii generali de stat adjuncți, precum și de conducerea compartimentelor din directa subordine;
f) Aprobă și avizează politicile și strategiile necesare pentnr realizarea competențelor instituției.
g) Aprobă metodologia de lucru și programul de control ale Corpului de Control al Calitații Inspecției;
h) Soluționează contestațiile referitoare la încadrarea în condiții deosebite de munca.
i) Îndeplinește atribuțiile cu privire la fișa postului și evaluarea performanțelor profesionale individuale pentu personalul din Inspecția Muncii, inspectorii șefi și inspectorii șefi adjuncți din inspectoratele teritoriale de muncă
j) Aprobă planul de măsuri privind pregătirea profesională a funcționarilor publici din aparatul propriu, planul anual de perfecționare profesională și fondurile alocate de la bugetul Inspecției Muncii în scopul instruirii funcționarilor publici în urma consultărilor efectuate.
k) Avizează dosarele de cercetare întocmite de inspecția Muncii pentru evenimentele cercetate conform reglementărilor legale în vigoare;
l) Avizează Procesele verbale de cercetare a evenimentelor cercetate de Inspecția Muncii, conform prevederilor legale;
m) Aprobă programarea, efectuarea și reprogramarea concediilor de odihnă pentru personalul Inspecției Muncii și pentru inspectorii șefi și inspectorii șefi adjuncti ai inspectoratelor teritoriale de muncă.
n) Îndeplinește obligațiile prevăzute în lege în calitate de ordonator secundar de credite;
p) Aprobă planul anual de audit public intern;
s) Organizează prin decizie controlul financiar preventiv propriu în cadrul Serviciului Economic;
q) Avizează principalele proiecte de operațiuni care sunt supuse controlului financiar preventiv propriu;
r) Evaluează activitatea persoanei care exercită controlul financiar preventiv propriu cu acordul entității publice care a avizat numirea.
La nivelul Inspecției Muncii se constituie Consiliul Consultativ Tripartit, cu rol de dialog social, format din reprezentanții desemnați ai instituției, ai confederațiilor sindicale și patronale reprezentative la nivel național. Modul de organizare și atribuțiile Consiliului Consultativ Tripartit se stabilesc prin Regulamentul de organizare și funcționare al aparatului propriu al Inspecției Muncii, aprobat prin Ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale, la propunerea Inspecției Muncii
Inspectorii generali de stat adjuncți au următoarele atribuții generale:
a) Organizează, coordonează, îndrumă, controlează și răspund de activitatea desfășurată în domeniul specific;
b) Elaborează proiectele politicilor și strategiilor necesare pentru realizarea competențelor instituției în domeniul specific;
c) Stabilesc măsurile pentu realizarea obiectivelor și aplicarea dispozițiilor.
d) Propun completări sau modificări la actele normative din domeniul specific;
e) Stabilesc măsuri pentru buna organizare a muncii în compartimentele subordonate;
f) Propun inspectorului general de stat îmbunătățiri ale metodelor de lucru și de contol specifice;
g) Îndeplinesc atribuțiile, conform reglementărilor legale în vigoare, cu privire la fișa postului și evaluarea performanțelor profesionale individuale pentu personalul din subordine;
h) Analizează și răspund de lucrările elaborate în cadrul compartimentelor din subordine;
i) Aprobă programele de lucru și graficele de deplasare în teritoriu pentru personalul din subordine;
j) Urmăresc întocmirea corecții la timp a lucrărilor specifice activității pe care o coordonează;
k) Propun spre aprobare inspectorului general de stat programarea, reprogramarea și efectuarea concediilor de odihnă pentu personalul din subordine;
l) Propun colective de lucru formate din specialisti pentnr realizarea unor studii, proiecte, programe în domeniul de activitate specific;
m) Urmăresc și iau misuri pentru aplicarea Regulamentului Intern de catre salariații din subordine;
Inspectoratele teritoriale de muncă sunt conduse de câte un inspector-șef, numit prin Ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale, în condițiile legii. Inspectorul-șef este ordonator terțiar de credite. În exercitarea atribuțiilor de conducere, inspectorul-șef are în subordine 2 inspectori-șefi adjuncți, numiți prin Ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale. Inspectorul-șef și inspectorii-șefi adjuncți au calitatea de inspector de muncă și pot exercita activitățile control.
Figura 1. Organigrama Inspecției Muncii
Sursa: www.inspectmun.ro
În exercitarea atribuțiilor de serviciu, inspectorii de muncă exercită atribuții de autoritate de stat. Inspecția Muncii asigură participarea personalului propriu și al inspectoratelor teritoriale de muncă la programe de perfecționare profesională, specifice domeniului de activitate, aprobate anual prin decizie a inspectorului general de stat. Funcțiile publice de conducere ale direcțiilor/serviciiior/birourilor cu atribuții de control și de evidență a relațiilor de muncă sunt funcții publice de conducere specifice. Funcționarii publici de conducere ai direcțiilor/serviciilor/birourilor cu atribuții de control și de evidență a relațiilor de muncă au calitatea de inspector de muncă.
Inspectorii de muncă, celelalte categorii de funcționari publici, precum și personalul contractual din cadrul Inspecției Muncii și al inspectoratelor teritoriale de muncă beneficiază de măsuri speciale de protecție împotriva amenințărilor, violențelor sau a oricăror fapte care îi pun în pericol pe ei, familiile și/sau bunurile lor, precum și de rambursarea tuturor cheltuielilor pentru daunele suferite în exercitarea atribuțiilor. Măsurile speciale de protecție, precum și condițiile și modul de realizare a acestora se stabilesc prin Ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale. Pentru reglementările aplicabile funcționarilor publici se va obține avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Personalul Inspecției Muncii și al inspectoratelor teritoriale de muncă beneficiază de sprijin financiar din partea instituției, prin suportarea sumelor necesare asigurării asistenței juridice, în condițiile stabilite prin Ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale, în cazurile în care actele și faptele îndeplinite în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, în limitele și cu respectarea prevederilor legale, fac obiectul unor proceduri judiciare. Numărul maxim de posturi pentru aparatul propriu al Inspecției Muncii și al inspectoratelor teritoriale de muncă se stabilește prin Regulament.
Structura organizatorică și statul de funcții ale aparatului propriu al Inspecției Muncii și al inspectoratelor teritoriale de muncă, precum și repartizarea numărului de posturi la inspectoratele teritoriale de muncă se aprobă prin Ordin al Ministrului Muncii, Familiei și protecției sociale. Drepturile salariale ale personalului încadrat la Inspecția Muncii și la inspectoratele teritoriale de muncă se acordă astfel:
a) Pentru Inspecția Muncii, potrivit prevederilor legale aplicabile aparatului propriu al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale;
b) Pentru inspectoratele teritoriale de muncă, potrivit prevederilor legale aplicabile serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor
Inspecția Muncii întocmește și publică anual un raport asupra activității sale, cu respectarea prevederilor Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr. 81/1947 privind inspecția muncii în industrie și comerț, ratificată prin Decretul Consiliului de Stat nr. 284/1973.
III.2. Structura internă a Inspecției de Muncă
În îndeplinirea atribuțiilor sale, Inspecția Muncii se sprijină pe o structură formată din 42 de inspectorate teritoriale de muncă, unități cu personalitate juridică, organizate în fiecare județ și în municipiul Bucuresti. În subordinea Inspecției Muncii funcționează Centrul de Monitorizare a Unităților cu Risc Profesional de la Criscior – Hunedoara și Centrul de Pregătire și Perfecționare Profesională al Inspecției Muncii din municipiul Botosani, instituții cu personalitate juridică. Conform HG nr. 537/2001, Centrul de Pregătire și Perfecționare Profesională al Inspecției Muncii are ca domeniu de activitate pregătirea și perfecționarea profesională a personalului propriu al Inspecției Muncii, al MMFPS, a personalului cu atribuții în domeniul relațiilor de muncă, al securității și sănătății în muncă din toate sectoarele economiei naționale, precum si efectuarea altor tipuri de prestații legate de domeniul de activitate al ministerului si al Inspecției Muncii.
Activitatea fiecãrui Inspectorat Teritorial de Muncă se desfãșoarã pe teritoriul județului în care își are sediul. Inspecția Muncii aprobã extinderea limitelor de competențã ale Inspectoratului, la propunerea justificatã a acestuia, pe teritoriul altor județe. Inspectoratul exercitã controlul aplicãrii unitare a prevederilor legale în domeniile sale de competențã la toate persoanele juridice și fizice, denumite în continuare angajatori din sectorul public, mixt, privat și la alte categorii de angajatori.
Activitatea Inspectoratului este coordonatã, îndrumatã și controlatã de Ministerul Muncii, Solidaritãții Sociale și Familiei și Inspecția Muncii. Inspectoratul Teritorial de Muncă este organul de specialitate aflat în subordinea Inspecției Muncii, care controleazã aplicarea unitarã a legilor și a altor acte normative care reglementeazã domeniul muncii, relațiile de muncă, securitatea și sãnãtatea în muncă la toate persoanele juridice și fizice din sectorul public, mixt, privat și alte categorii de angajatori, cu exepțiile prevãzute de lege.
In îndeplinirea obiectivelor Inspecției Muncii, Inspectoratul Teritorial de Muncă a preluat atribuțiile care reveneau Camerelor de Muncă din cadrul Direcțiilor Generale de Muncă și Protecție Socialã conform prevederilor Legii nr.130/1999, cu modificãrile ulterioare, precum și atribuțiile Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Protecția Muncii stabilite de Legea protecției muncii nr.90/1996 și de alte acte normative în vigoare.
Activitatea Inspectoratului se organizeazã și se desfãșoarã conform Programului anual de activitãți și acțiuni, elaborat pe baza Programului Inspecției Muncii aprobat de Inspectorul General de Stat al Inspecției Muncii. Inspectoratul exercitã controlul aplicãrii unitare a prevederilor legale în domeniile sale de competențã la toate persoanele juridice și fizice, denumite în continuare angajatori din sectorul public, mixt, privat și la alte categorii de angajatori.
Activitatea de control a Inspectoratului se face în baza planului anual de control actualizat trimestrial și a graficului lunar aprobat de inspectorul șef. Documentele de mai sus cuprind unitãțile programate pentru control, tipul controlului și fondul de timp necesar.
Inspectoratul stabilește tipul de control care poate fi de fond, de sondaj sau tematic, timpul necesar efectuãrii acestuia și frecvența, în funcție de volumul activitãții desfãșurate de unitate, de nivelul de risc al activitãților, de evoluția indicatorilor specifici activitãții de protecția muncii.
De asemenea, în cadrul Inspecției Muncii funcționează Colegiul Inspecției Muncii, organ consultativ în domeniul său de activitate, care se întrunește periodic, sub conducerea inspectorului general de stat, pentru stabilirea strategiei și dezbaterea problemelor deosebite.
Prin structurile sale centrale și locale, Inspecția Muncii asigură controlul îndeplinirii obligațiilor legale de către angajatori, în domeniul relațiilor de muncă, al securității și sănătății în muncă, precum și ale celor referitoare la condițiile de muncă, apărarea vieții, integritatea corporală și sănătatea lucrătorilor si a altor participanți la procesul de muncă, în desfăsurarea activității.
Structura organizatorică a Inspecției Muncii, aprobată prin Ordinul Ministrului Muncii, Familiei și protecției sociale, prevede că în subordinea inspectorului general de stat funcționează:
a) Compartimentul Comunicare, Relații cu publicul și Preluare Apeluri de Urgență;
b) Compartimentul Audit Intern;
c) Compartimentrl Corp Control al Calității Inspecției;
d) Compartimentul,Revista Obiectiv''
e) Serviciul Management Resurse Umane;
f) Serviciul Legislație și Contencios Administativ;
g) Serviciul Economic;
h) Serviciul Informatic
l) Serviciul Relații Internaționale
În subordinea inspectorului general de stat adjunct care coordonează activitatea privind relațiile de muncă și evidență muncii funcționează:
a) Direcția Control Relații de Muncă și Evidența Muncii;
b) Compartimentul Contracte Colective de Muncă
În subordinea inspectorului general de stat adjunct care coordonează activitatea privind securitatea și siguranța în muncă funcționează:
a) Direcția Control Securitate și Siguranta în Muncă;
b) Serviciul Supravegherea Pieței și Politici de Prevenție
În cadrul Inspecției Muncii funcționează Colegiul Inspecției Muncii ca organ consultativ în domeniul de activitate. Componența și competențele Colegiului Inspecției Muncii se stabilesc de către Inspectoratul General de Stat
Figura 2. Organizarea Inspectoriatului Teritorial de Muncă
Sursa : www.inspectmun.ro
În cadrul Inspecției Muncii se constituie Comitetul pentru Situații de Urgență cu urmltoarele atribuții:
a) Informează Comitetul Național, prin Inspectoratul General, privind stările potențial generatoare de situații de urgența și iminența amenințarii acestora;
b) Elaborează regulamentele privind gestionarea situațiilor de urgență specifice tipurilor de risc din domeniile de competența ale ministerelor și celorlalte instituții publice centrale cu atribuții în gestionarea situațiilor de urgența și le prezintă spre avizare Inspectoratului General și Comitetului Național ;
c) Evaluează situațiile de urgență produse în domeniite de competență, stabilesc măsuri specifice pentru gestionarea acestora, inclusiv privind pre-alarmarea serviciilor de urgență din domeniile de competența ale ministerelor
d) Analizează și avizează planurile proprii pentru asigurarea resurselor umane, materiale si financiare necesare gestionării situațiilor de urgență
Directorii din aparatul Inspecției Muncii au următoarele atribuții:
a) Organizează, îndrumă, controlează și răspund de realizarea în termen a activităților desfășurate în cadrul compartimentului pe care îl coordonează;
b) Vizează pentru legalitatea deciziile emise de inspectorul general de stat, în domeniul de competență;
c) Analizează și propun estimarea cheltuielilor pentru activitatea desfășurată în cadrul direcției în scopul fundamentării bugetului de venituri și cheltuieli;
d) Elaborează propuneri de estimare a cheltuielilor referitoare Ia necesarul de formare profesională la nivel național rezultat din modificările legislative sau din obligațiile asumate în cadrul proiectelor cu finanțare externă, în domeniile de competență, în scopul fundamentării bugetului de venituri și cheltuieli;
e) Participă la elaborarea sau realizează efectiv lucrări de complexitate sau importanță deosebită;
f) Repartizează spre rezolvare corespondența și celelalte lucrări care intra în atribuțiile compartimentului pe care îl conduc și dau îndrumările necesare în vederea soluționării acestora în termenul stabilit de către conducerea Inspecției Muncii
e) Îndeplinesc atribuțiile, conform reglementărilor legale în vigoare, cu privire la fișa postului și evaluarea performanțelor profesionale individuale pentru personalul din subordine;
f) Analizează documentele de control încheiate de inspectorii de muncă din subordine și propune măsuri de îmbunătățire a activității
g) Elaboreară în termen grafice de control, tematici, rapoarte, metodologii și celelalte lucrări repartizate de șefii ierarhici
h) Semnează potrivit competențelor stabilite pe linie ierarhici lucrările și corespondența realizată în cadrul serviciului respectiv
i) Elaborează graficul concediilor de odihnă pentru satariații din subordine și urmărește derularea acestora conform graficului aprobat
j) Elaborează fișele de post și întocmesc evaluarea performanțelor profesionale individuale pentru personalul din subordine
k) Controlează activitatea inspectoratelor teritoriale de muncă în domeniul de competență și evaluează rezultatele controalelor efectuate, formulând propuneri pentru îmbunătățirea activității acestora.
l) Îndeplinesc și alte sarcini și atribuți delegate ierarhic, în domeniul de competență.
Șefii de birou din aparatul Inspecției Muncii au următoarele atribuții:
a) Organizează, coordoneaza, îndrumă, controlează și răspund de activitatea biroului;
b) Răspund de realizarea la termenele stabilite și de calitatea lucrărillor repartizate biroului pe care îl coordonează;
c) Realizează efectiv o parte din lucrările repartizate biroului;
d)Îndeplinesc atribuțiile, conform reglementărilor legale în vigoare, cu privire la fișa postului și evaluarea performanțelor profesionale individuale pentru personalul din subordine;
e) Îndeplinesc și alte sarcini și atribuții delegate ierarhic, în domeniul de competență.
III.3. Personalul Inspecției Muncii
Personalul Inspecției Muncii și al inspectoratelor teritoriale de muncă este format din inspectori de muncă și alte categorii de personal pentru activități financiare, resurse umane, audit intern, sistem informațional, executare silită, relații internaționale, comunicare și relații cu publicul, activități juridice si administrative.
Figura 6. Personalul Inspecției Muncii
Sursa : www.inspectmun.ro
Structura distribuției inspectorilor de muncă pe categorii de vârstă, la 31 decembrie 2010, este următoarea:
– 52 inspectori de muncă sub 30 de ani,
– 588 inspectori de muncă între 31 – 40 de ani,
– 731 inspectori de muncă între 41 – 50 de ani,
– 577 inspectori de muncă peste 50 de ani.
Figura 7. Structura personalului
Sursa : www.inspectmun.ro
Figura. Distributia pe domenii de activitate a inspectorilor
Sursa : www.inspectmun.ro
Pentru creșterea performanțelor profesionale și pentru dezvoltarea competențelor personalului Inspecției Muncii, conform prevederilor HG nr. 1066/2008, conducătorul Inspecției Muncii a aprobat planul anual de perfecționare profesională, prin care a fost prevăzută participarea la programele de perfecționare profesională a unui număr de 72 de funcționari publici.
Din cele 72 de persoane propuse să urmeze aceste programe de perfecționare profesională doar 25 de funcționari publici au participat, după cum urmează:
• 20 funcționari publici – programul de pregătire profesională, cu tema Aspecte privind metodologia investigării evenimentelor organizat de către Centrul de Pregătire si Perfecționare Profesională al Inspecției Muncii de la Botosani, finanțat din fondurilor alocate de la Bugetul de venituri si cheltuieli al Inspecției Muncii în scopul formării profesionale;
• 5 funcționari publici – cursuri ECDL organizate în cadrul proiectului Standard european în utilizarea tehnicii informatice – Program național de certificare a funcționarilor publici – cod 2773, finanțat din Fondul Socia European.
În vederea îndeplinirii obiectivelor sale strategice, Inspecția Muncii elaborează, un Program cadru de acțiuni în care sunt prevăzute activitățile pe care inspectorii de muncă urmează să le desfăsoare. Activitatea Inspecției Muncii din anul 2010 a fost planificată ținându-se cont de:
• Sarcinile ce revin instituției din Programul de Guvernare 2009–2012;
• Planul de creștere a intensității controalelor privind identificarea și combaterea cazurilor de muncă nedeclarată, măsură asumată prin Memorandumul de înțelegere între Comunitatea Europeană si România, semnat la data de 23 iunie 2009;
• Planul național de acțiune pentru implementarea Strategiei naționale privind reducerea incidentei muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012;
• Strategia Inspecției Muncii în domeniul securității și sănătății în muncă 2008-2012;
• Campaniile europene în domeniul securității și sănătății în muncă coordonate de SLIC;
• Rezultatele activității de control a inspectorilor de muncă si datele statistice privind accidentele de muncă si morbiditatea profesională din anii precedenți.
Principalele activități prevăzute în Programul cadru de acțiuni și inspecție pentru anul 2010 au fost:
Campanii de control și constientizare în domeniul securității si sănătății în muncă,
Campanii de control și constientizare în domeniul relațiilor de muncă,
Acțiuni specifice în domeniul securității și sănătății în muncă,
Acțiuni specifice în domeniul relațiilor în muncă,
Activități desfăsurate pentru dezvoltarea culturii de prevenire a riscurilor de accidentare si îmbolnăvire profesională.
III.4. Atribuțiile specifice ale departamentelor din Inspecția Muncii
Activitatea de relații cu publicul
Asigură primirea și înregistrarea petițiilor
Înaintează petițiile înregistrate la conducătorii compartimentelor de specialitate; în funcție de obiectul acestora, cu precizarea termenului de trimitere a răspunsului;
Urmărește soluționarea și redactarea în termen a răspunsurilor petițiilor;
Urmărește ca răspunsurile la petiții să fie semnate de inspectorul general de stat ori de persoana împuternicită de acesta, precum și de șeful compartimentului care a soluționat petitia;
Asigură expedierea răspunsurilor către petiționari, precum și clasarea, arhivarea petițiilor și a răspunsurilor acestora;
Redirecționează petițiile care conțin probleme și aspecte ce nu intră în competența instituției la autoritățile sau instituțiile publice care au ca atribuții rezolvarea problemelor sesizate, în termenele prevăzute de lege, urmând ca petiționarul să fie înștiințat despre aceasta;
Întocmește semestial Raportul de activitate privind soluționarea petițiilor pentru Inspecția Muncii și îl prezintă inspectorului general de stat;
Asigură primirea în audiență a persoanelor solicitante, oferind acestora informațiile necesare, în limita competențelor Inspecției Muncii.
B) Activitatea de relații cu mass-media
Informează în timp util și asigură accesul ziariștilor la activitățile și acțiunile de interes public organizate de instituția sau autoritatea publică;
Asigură prezentarea corectă și unitară a informațiilor solicitate de către reprezentanții mass-media, difuzarea de comunicate, informări de presă organizarea de conferințe de presă, interviuri;
Stabilește și întreține legatura cu presa, în beneficiul instituției pe care o reprezintă, cu scopul de a promova imaginea instituției în rândul publicului și de a răspunde nevoii de informare a presei;
Asigură dialogul între ziariști și conducerea instituției în vederea realizării de interviuri, declarații, puncte de vedere, rectificări, luări de poziție, drept la replică.
Elaborează zilnic revista presei și o transmite inspectorului general de stat, inspectorilor generali de stat adjuncți și conducătorilor de compartimente din instituție;
Monitorizează fluxurile de știri ale agentiilor de presă, ale emisiunilor de radio.
Sesizează conducerea instituției asupra unor aspecte din presă, emisiuni radio și televiziune, ce fac trimitere directă la activitatea instituției.
C)Compartimentul de Audit Intern
Elaborează normele metodologice specifice activității de audit intern desfășurat atât la nivelul aparatului central al Inspecției Muncii, cât și la inspectoratele teritoriale de muncă cu avizul Serviciului Audit Public lntern din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale;
Derulează misiuni de evaluare a activității de audit intern desfășurată la inspectoratele teritoriale de muncă;
Desfășoară activități de consiliere conform prevederilor legale menite să îmbunătățească administrarea entității publice, gestiunea riscului și controlul intern
Informează Serviciul Audit Public Intern din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale despre recomandările neînsușite de către conducătorul entității publice auditate, precum și despre consecințele acestora;
Elaborează și transmite la cerere, Serviciului Audit Public Intern din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, rapoarte periodice privind constatările, concluziile și recomandările rezultate din activitățile de audit după avizarea agrealabilă a acestora de către conducătorul Inspecției Muncii;
Elaborează și transmite Serviciului Audit Public Intern din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, raportări anuale al activității de audit public intern, după avizarea prealabilă a acestuia de către conducătorul Inspecției Muncii;
Elaborează proceduri formalizate specifice activității de audit public intern pe care le trasmite spre aprobare conducătorului Inspecției Muncii.
D)Compartimentul Corp Control al Calității Inspecției
Controlează modul în care se respectă prevederile legale specifice activității, de către inspectorii de muncă din cadrul Inspecției Muncii, precum și ai inspectoratelor teritoriale de muncă;
Efectuează și participă la acțiuni tematice de control, ca urmare a deciziei exprese a Inspectorului General de Stat.
Analizează, verifică și soluționează sesizările privind posibila încălcare a prevederilor legale, precum și a regulamentelor, metodologilor ori a altor norme interne de către inspectorii de muncă din cadrul Inspecției Muncii și inspectoratele teritoriale de muncă; solicită explicații scrise din partea acestora;
Efectueză controale sau verificări directe la agenții economici, ca urmare a deciziei Înspectorului General de Stat.
Stabilește contacte directe cu petenții și alte autorități sau instituții publice, organizări economice, sindicate precum și alte entități publice sau private.
Informează compartimentele de specialitate din Inspecția Muncii în legătură cu aspectele constatate în urma controalelor efectuate, care se referă, la sfera de activitate a acestora, precum și cu privire la masurile propuse în vederea eficientizarii activității
Informează Inspectorul General de Stat în legătură cu unele aspecte rezultate în rutina controalelor efectuate, care necesită modificarea unor acte normative în vigoare sau elaborarea și transmitereaunor instrucțiuni cu caracter metodologic;
Identifică disfuncționalitățile și lacunele existente în organizarea și desfășurarea activității inspectoratelor teritoriale de muncă și prezintă Inspectorului General de Stat propuneri în scopul eficientizării acesteia;
Verifică modul în care se realizează măsurile specifice de protecție, stabilite de lege, pentru inspectorii de muncă și propune măsuri de îmbunătățire a activității în acest domeniu
Colaborează cu alte instituții din țară în vederea documentării, schimbului de experiență, a participării la simpozioane, conferințe și alte asemenea manifestări, participări, împreună cu alte compartimente din Inspecția Muncii, la organizarea și desfășurarea unor acțiuni la nivel național
Prezintă propuneri privind participarea funcționarilor publici din cadrul compartimentului la cursuri de formare și perfecționare profesională.
Îndeplinește și alte sarcini și atribuții dispuse de inspectorul general de stat, în domeniul de competență.
E) Serviciul Management Resurse Umane
Îndrumă inspectoratele teritoriale de muncă în vederea respectării legislației privind drepturile de personal, încadrarea, promovarea și salarizarea personalului;
Aplică și respectă prevederile legale referitoare la gestionarea funcțtiilor publice și funcțiilor contractuale ;
Efectuează lucrările de evidenta și mișcare a personalului din aparatul propriu al Inspecției Mrurcii;
Aplică prevederile legale referitoare la dosarele profesionale ale inspectorilor șefi și inspectorilor șefi adjuncți numiți definitiv, din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă, pe perioada delegării competenței inspectorului general de stat de a semna actele administrative referitoare la conducătorii inspectoratelor teritoriale de muncă.
Verifică întocmirea fișelor de pontaj a personalului din aparatul Inspecției Muncii de către compartimentele de specialitate și ține evidența concediilor de odihnă, concediilor medicale, a orelor suplimentare, a concediilor fără plată aprobate și a absențelor nemotivate;
Solicită compartimentelor de specialitate și întocmește programarea pentru anul următor concediile de odihnă ale salariaților din aparatul propriu al Inspecției Muncii și o înaintează spre aprobare Inspectorului General de Stat
Eliberează legitimațiile de serviciu și de control pentru angajații Inspecției Muncii și pentru inspectorii șefi și inspectorii șefi adjuncți ai inspectoratelor teritoriale de muncă și ține evidența legitimațiilor de serviciu și de control pentru inspectoratele teritoriale de muncă;
Solicită și întocmește programarea pentru anul următor a concediilor de odihnă pentru inspectorii șefi și inspectorii șefi adjuncți pe care o înaintează spre aprobare Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale;
Verifică temeinicia reclamațiilor, sesizărilor și contestațiilor, în domeniul său de activitate, înaintate de salariații din aparatul propriu al Inspecției Muncii și din unitățile subordonate și face propuneri pentru soluționarea lor sau le înaintează instituțiilor publice care au competenta de soluționare;
F) Serviciul Economic
Asigură actualizarea anuală a listei documentelor de interes public și listei categoriilor de documente produse și gestionate în domeniul de competență, potivit legii;
Întocmește raportul privind necesarul de formare profesională al funcționarilor publici din cadrul compartimentului;
Furnizează periodic date în vederea actualizării site-ului Inspecției Muncii, în domeniul de competență;
Pune la dispoziția Serviciului Relații Internaționale, informațiile necesare în vederea elaborării Raportului anual al Inspecției Muncii;
Colaborează cu Direcția Control Relații de Muncă și Evidența Muncii și propune măsuri în vederea realizării în mod eficient a activităților de verificare, evidență și urmărire a recuperării debitelor și clarificării sumelor achitate provenind din comisionul datorat de angajatori conform Legii nt.l30/1999, republicată;
G) Activitatea de indrumare și monitorizare executare silită
a) Elaborează adrese, metodologii, instrucțiuni, circulare prin care se stabilesc soluții de principiu pentru rezolvarea unor probleme legate de administrarea creantelor restante;
b) Elaborează, pe baza datelor transmise de inspectoratele teritoriale de muncă, analize, informări și situații centralizatoare privind încasarea sumelor de la societățile intrate în insolvența.
c) Stabilește conținutul și periodicitatea raportărilor care se întocmesc de către inspectoratele teritoriale de muncă în legătură cu încasarea creanțelor restanțe în vederea analizarii și informării conducerii Inspecției Muncii;
d) Elaborează pe baza datelor transmise de inspectoratele teritoriale de muncă analize, informări și situații centralizatoare privind încasarea creanțelor restanțe;
e) Monitorizează activitatea de gestionare a debitorilor aflați sub incidența Legii privind procedura insolvenței cu modificările și completările ulterioare;
f) Îndeplinește și alte sarcini și atribuții dispuse de inspectorul general de stat, în domeniul de competență.
H)Activitatea de patrimoniu
a) Coordonează activitatea de patrimoniu a instituțiilor publice aflate în subordinea Inspecției Muncii și reactualizează anual inventarul bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea acestora;
b) Transmite inventarul bunurilor din domeniul public al statului către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale;
c) Analizează documentația pentu scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe și pentru casarea mijloacelor fixe aparținând unităților subordonate;
d) Propune spre aprobare ordonatorului secundar de credite, documentația pentru scoaterea din funcțiune și casarea mijloacelor fixe aparținând unităților subordonate;
e) Verifică și propune spre aprobare ordonatorului secundar de credite documentația pentru casarea obiectelor de inventar transmise de instituțiile din subordine;
f) Verifică și propune spre aprobare ordonatorului principal de credite, cu avizul ordonatorului secundar de credite, documentația pentru casarea obiectelor de inventar și scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe din patrimoniul aparatului central;
I) Activitatea Administrativă
a) Răspunde de buna desfășurare a activității de exploatare, verificare, intreținere, reparații și gestiune a sediului administrativ al Inspecției Muncii și a instalațiilor și echipamentelor aflate în dotarea acestuia;
b) Răspunde de buna desfăsurare a activității de exploatare, întreținere și reparații a mijloacelor auto din dotare, asigurând folosirea ratională a acestora; întocmirea, analizarea și completarea FAZ-urillor în baza foilor de parcurs;
c) Organizează evidența, selecționarea, păstrarea și casarea documentelor din arhiva Inspecției Muncii și predarea materialului selecționat la arhivele statului.
d) Urmărește realizarea prestărilor de servicii de către furnizorii de utilități conform contractelor încheiate cu aceștia; primește, verifică, certifică în privința legalității, realității și regularității facturile sosite de la fumizori;
e) Colaborează cu Biroul Achiziții Publice la întocmirea programului anual al achiziliilor publice;
f) Asigură curățenia și întreținerea a sediului propriu al Inspecției Muncii;
g) Răspunde de folosirea economică și în securitate a mașinilor unelte și a echipamentului de lucru dat în gestiune (în folosința) personalului calificat;
h) Urmărește și înregistrează mișcarea mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar;
i) Organizează și coordonează activitatea privind paza și stingerea incendiilor, asigură integritatea și conservarea bunurilor din patrimoniu;
j) Organizează colectarea selectivă a deseurilor în cadrul instituției.
l) Asigură și răspunde de gestionarea corectă, conform prevederilor legale, a tuturor bunurilor materiale ale Inspecției Muncii, respectiv a mijloacelor fixe, obiectelor de inventar, tehnica de calcul, accesorii, scule, dispozitive, rechizite, bonuri valorice de carburanți;
l) Îndeplinește și alte sarcini și atribuții dispuse de inspectorul general de stat în domeniul de competența
Activitatea de Investiții Publice
a) Analizează propunerile pentru programul de finanțare a investițiilor și a reparațiilor capitale, conform solicitărilor unităților din subordine;
b) Asigură asistență de specialitate instituțiilor subordonate cu privire la derularea obiectivelor de investiții și a reparațiilor capitale;
c) Verifică și monitorizează derularea obiectivelor de investiții și a reparațiilor capitale;
d) Întocmește și transmite spre aprobare Inspectorului General de Stat ,,Listele de investiții" precum și cele de ,,Reparații capitale" ulterior avizări de către Șeful Serviciului Economic;
e) Urmărește, în condițiile legii, asigurarea finanțării obiectivelor de investiții;
f) Derulează și finalizează obiectivele de investiții;
g) Participă, la solicitarea inspectoratelor de muncă și cu aprobarea conducătorului instituției, la recepția obiectivelor de investiții sau în alte comisii de specialitate.
h) Elaborează și propune spre aprobare conducătorului instituției note de fundamentare și/sau memorii tehnico-economice cu privire la cheltuielile propuse spre angajare;
i) Îndeplinește și alte sarcini și atribuți dispuse de inspectorul general de stat, în domeniul de competență.
k) Activitatea serviciului de informatică
Creează, organizează și coordonează realizarea și întreținerea bazei informaționale necesare activității Inspecției Muncii și inspectoratelor teritoriale de muncă;
Organizează și coordonează activitatea de culegere a datelor specifice activității Inspecției Muncii și inspectoratelor teritoriale de muncă, asigură centralizarea și prelucrarea acestora la nivelul Inspecției Muncii;
Elaborează rapoarte și analize specifice utilizind bazele de date gestionate, la solicitarea conducătorilor compartimentelor funcționale; elaborează împreuna cu celelalte compartimente rapoarte periodice de activitate, situații, sinteze și alte documente solicitate de Inspecția Muncii sau alte organe ale administrației publice;
Asigură suportul logistic necesar derulării în bune condiții a acțiunilor desfăsurate de Inspecția Muncii;
Asigură suportul pentru realizarea și implementarea aplicațiilor informatice specifice gestiunii, exploatării și administrării bazelar de date;
Instruiește și acordă asistența personalului Inspecției Muncii cu privire la utilizarea corectă a echipamentelor și aplicațiilor specifice domeniului de activitate (calculatoare, imprimante, copiatoare, aparate fax, echipamente de telecomunicații, etc.);
l) Serviciul de Relații Internaționale
Reprezintă Inspecția Muncii în exercitarea atribuțiilor specifice de relații internaționale;
Participă la dezbateri, negocieri și lucrări, prin misiunea diplomatica a României de la Bruxelles și prin alte foruri, în vederea elaborării de documente de specialitate în domeniile de competentă ale Inspecției Muncii;
Realizează corespondența cu diverse instituții și organisme internaționale în domeniile de competenta ale Inspecției Muncii; .
Coordonează și participă la derularea de programe internaționale în numele Inspecției Muncii, în cazul în care managerul de proiect sau experții sunt numiți din cadrul Serviciului Relații Internaționale;
Elaborează și participă la derularea de programe de cooperare bilaterale între Inspecția Muncii și alte organisme/instituții europene și internaționale, în domeniile de competență ale Inspecției Muncii;
Asigură cooperarea cu Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă și participă la organizarea acțiunilor dedicate Saptamanii Europene de securitate și siguranta în muncă, împreună cu compartimentele de specialitate ale Inspecției Muncii;
m) Activitatea financiar-contabilă
Organizează activittatea financiar-contabila a Inspecției Muncii. Elaborează norme și metodologii specifice, pe baza reglementărilor în vigoare, în domeniile financiar-contabil și de gestiune (ținerea contabilității pe categorii și pe fiecare obiect de evidență, ținerea contabilității valorilor materiale cantitativ-valoric sau numai valoric);
Asigură respectarea normelor contabile, stocarea și păstrarea sub forma suporturilor tehnice și controlului datelor înregistrate în contabilitate în toate situațiile în care sunt utilizate sistemele de prelucrare automată a datelor;
Asigură păstrarea în arhiva proprie, a tuturor registrelor de contabilitate și a documentelor justificative ce stau la baza înregistrărilor în contabilitate conform Nomenclatorului arhivistic aprobat;
Ia toate măsurile pentru reconstituirea documentelor contabile în situațiile de distrugere, sustragere sau pierdere in termen de maximum 30 (treizeci) zile de la constatarei
Asigură respectarea normelor emise de Ministerul Economiei și Finanțelor cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile patrimoniale și înregistrarea lor in contabilitate în perioada la care se referă;
Asigură întocmirea tuturor jurnalelor prevăzute de legea contabilității (registru jurnal, registrul inventar, cartea mare.
Verifică, analizează și centralizează propunerile pentru bugetul de venituri și cheltuieli al unităților subordonate, evaluează eficiența utilizării resurselor în scopul fundamentării bugetului de venituri și cheltuieli al Inspecției Muncii.
Întocmește bugetul centralizat de venituri și cheltuieli și după aprobarea acestuia întocmește și aprobă bugetul de venituri și cheltuieli pe fiecare ordonator de credite în parte;
Asigură, în funcție de bugetul aprobat fiecărui inspectorat teritorial de muncă și în baza solicitărilor transmise de inspectorate, lunar deschiderile de credite necesare pentru cheltuielile curente și de capital;
Verifică, analizează și centralizează darile de seamă contabile ale unităților subordonate;
Verifică și analizează la unitățile subordonate încadrarea cheltuielilor in bugetele aprobată;
Îndrumă metodologic și acordă asistența de specialitate în domeniul financiar contabil unitățlor subordonate, elaborează precizări trimestriale și anuale privind întocmirea situațiilor financiare pentru unitățile subordonate;
Exercită controlul financiar preventiv propriu asupra operațiunilor stabilite în cadrul general al operațiunilor supuse controlului financiar preventiv;
Colaborează cu băncile, trezoreriile statului, alte organe locale și centrale de stat cu atribuții în domeniul economico-financiar;
Organizează și conduce contabilitatea operațiunilor de încasări și plăți derulate prin conturile in lei și valută deschise pe seama Inspecției Muncii;
Compartimentul Revista Obiectiv
a) Realizează activitatea de documentare, redactare, tiparire și difuzare a Revistei Obiectiv, precum și a celorlalte tiparituri și materiale tematice elaborate în domeniile de activitate ale Inspecției Muncii, precum și în domeniul prevenirii și stingerii incendiilor;
b) Întocmește planul de tipărituri și îl supune spre aprobare inspectorului general de stat;
c) Editează și difuzează tiparituri, conținând acte normative, reglementări sau ghiduri din domeniile de competență;
d) Asigură tehnoredactarea primară a materialelor selectionate pentru tipărire, aducându-le la formatul standard specific revistei;
e) Realizeaza machetarea revistei și a celorlalte publicații și materiale tematice;
f) Realizeaza materialele tipografice
g) Urmărește calitatea tiparului tuturor materialelor realizate;
h) Tipărește și difuzează impimate, autorizații, afișe, fișe, pliante și alte materiale având ca scop instruirea lucrătorilor;
i) Deșfășoară activitatea de abonare și de distribuire a publicației Revista Obiectiv, precum și a celorlalte tipărituri ternatice;
j)Realizează lucrari publicistice ;
k)Asigură corectura și acordă viza;,bun de tipar" pentru forma finala a materialelor;
l) Asigură arhivarea exemplarelor de revistă pentru colecție și a originalelor materialelor publicate, pentu fiecare număr al revistei;
m) Realizează și difuzează materiale tematice înregistrate pe suport informatic (CD, DVo);
n) Informează conducerea Inspecției Muncii cu privire la materialele ce urmează să fie publicate în Revista Obiectiv, precum și în legătură cu preferințele și opiniile cititorilor cu privire la continutul și orientarea tematică a revistei;
o) Solicita sprijinul conducerii Inspecției Muncii în vederea informării și documentării redactorilor precum și pentru rezolvarea problemelor care condiționează bunul mers al activitatii Revistei Obiectiv;
p) Colaborează cu inspectoratele teritoriale de muncă în vederea documentării, schimbului de experiență, participarii la simpozioane;
q) Realizează evidența primară privind derularea activitățlilor comerciale, financiare și contabile legate de producerea și vânzarea revistei, și a celorlalte tipărituri;
r) Organizează activitatea de abonare la revista ținând cont de solicitările partenerilor contractuali pentru anul curent și stabileste tirajul pentu fiecare număr al revistii;
s) Negociază si perfectionează relațiile contractuale cu tipografii, cu difuzorii de presă și cu beneficiarii de reclamă, precum și cu autorii de materiale, prin persoane desemnate de către inspectorul general de stat
CONCLUZII
Odată cu dezvoltarea vieții economice, s-a impus necesitatea apariției unor norme care să reglementeze îmbunătățirea condițiilor de muncă și serviciilor de control a muncii.
Inspecția Muncii este organul de specialitate al administrației publice centrale și se află sub subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, cu sediul în municipiul București. Inspecția Muncii este un organism cu personalitate juridică și este finanțată integral de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Ea îndeplinește funcția de autoritate în stat, întrucât exercită controlul în domeniile relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă și supravegherii pieței. Rolul său este să asigure protecția socială a muncii, în baza prevederilor articolului 41 din Constituția României, republicată și prevederilor Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr. 81/1947 privind inspecția muncii în industrie și comert, ratificata prin Decretul Consiliului de Stat nr. 284/1969 privind inspectia muncii in agricultura, ratificată prin Decretul Consiliului de Stat nr. 83/1975.
Importanța Inspecției Muncii deriva din activitățile de control, exercitate cu privire la aplicarea corectă și unitară a legilor care reglementează relațiile de muncă și securitatea și sănătatea în muncă. Inspecția muncii are atribuții specifice în domeniul stabilirii relațiilor de muncă și în domeniul securității și sănătații în muncă, având posibilitatea de a sancționa contravențional orice abateri care contravin normelor legale.
Scopul Inspecției Muncii este să observe că cele mai multe posibilitati de rezolvare a problemelor privind protecția se poate realiza la locul de muncă, ca urmare a dialogului dintre angajați și angajatori și în directă concordanță cu normele legislative. În Uniunea Europeană, Inspecția Muncii controlează aplicarea uniformă a legislației muncii și securitatea în muncă, funcționarea instituțiilor reprezentative ale personalului, contractele de muncă, timpul de muncă, munca la negru, securitatea și sănătatea în munca și consilierea și informarea angajațiilor.
În subordinea Inspecției Muncii funcționează:
1.Inspectorate Teritoriale de Muncă – în fiecare județ și în municipiul București.
2.Centrul de Monitorizare a Unitaților cu Risc Profesional – Criscior.
3.Centrul de Pregatire si Perfecționare Profesională al Inspecției Muncii – Botoșani.
Nerespectarea drepturilor fundamentale ale angajaților de către angajatori reprezintă în momentul de față o problemă ce necesită o atenție deosebită pentru inspectorii de muncă, mai ales că în spațiul Uniunii Europene, numărul cetățenilor români care muncesc în țările membre Uniunii a crescut și se preconizează că va crește considerabil. Această problemă, după cum am arătat în prezenta lucrare, a fost dezbătută de către specialiștii Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, în speranța unei colaborări între inspectorii de muncă români și inspectorii de muncă străini.
Activitatea sistemului de inspecție a muncii se circumscrie activităților de control, exercitate cu privire la aplicarea corectă și unitară a legilor care reglementează relațiile de muncă și securitatea și sănătatea în muncă. Inspecția muncii are atribuții specifice în domeniul stabilirii relațiilor de muncă și în domeniul securității și sănătații în muncă, având posibilitatea de a sancționa contravențional orice abateri care contravin normelor legale.
În îndeplinirea atribuțiilor sale, Inspecția Muncii se sprijină pe o structură formată din 42 de inspectorate teritoriale de muncă, unități cu personalitate juridică, organizate în fiecare județ și în municipiul Bucuresti. În subordinea Inspecției Muncii funcționează Centrul de Monitorizare a Unităților cu Risc Profesional de la Criscior – Hunedoara și Centrul de Pregătire și Perfecționare Profesională al Inspecției Muncii din municipiul Botosani, instituții cu personalitate juridică. Conform HG nr. 537/2001, Centrul de Pregătire și Perfecționare Profesională al Inspecției Muncii are ca domeniu de activitate pregătirea și perfecționarea profesională a personalului propriu al Inspecției Muncii, al MMFPS, a personalului cu atribuții în domeniul relațiilor de muncă, al securității și sănătății în muncă din toate sectoarele economiei naționale, precum si efectuarea altor tipuri de prestații legate de domeniul de activitate al ministerului si al Inspecției Muncii.
Personalul Inspecției Muncii și al inspectoratelor teritoriale de muncă este format din inspectori de muncă si alte categorii de personal pentru activități financiare, resurse umane, audit intern, sistem informațional, executare silită, relații internaționale, comunicare și relații cu publicul, activități juridice si administrative. Funcțiile de inspector general de stat și inspector general de stat adjunct sunt funcții publice de conducere specifice, asimilate din punctul de vedere al drepturilor salariale cu directorul general, respectiv directorul general adjunct din minister. Inspectorul general de stat și inspectorii generali de stat adjuncți au calitatea de inspector de muncă și pot exercita activități de control pe întreg teritoriul țării. Inspectorul general de stat este ordonator secundar de credite. În exercitarea atribuțiilor sale, inspectorul general de stat emite decizii și aprobă metodologii, proceduri și instrucțiuni în domeniile de activitate ale Inspecției Muncii.
Prin structurile sale centrale și locale, Inspecția Muncii asigură controlul îndeplinirii obligațiilor legale de către angajatori, în domeniul relațiilor de muncă, al securității și sănătății în muncă, precum și ale celor referitoare la condițiile de muncă, apărarea vieții, integritatea corporală și sănătatea lucrătorilor si a altor participanți la procesul de muncă, în desfăsurarea activității.
Bibliografie
Valer Dorneanu, Introducere in Dreptul Muncii, Dreptul Colectiv al Muncii, Ed. Fundatia Romania de Maine, Bucuresti 2000;
Narcis Teodor Godeanu, Relatii Colective de Munca, Ed. Fundatia Romania de Maine, Bucuresti 2008
Narcis Teodor Godeanu, Dimitrie Dan Raiciu, Dreptul Muncii, Note de curs partea I, Ed. Fundatia Romania de Maine, Bucuresti, 2007
OIM (2006a), Strategii și Practici pentru Inspecția Muncii, Consiliul de Administrare OIM, noiembrie 2006, Geneva.
Ion Traian Stefanescu, Tratat teoretic si practic de drept al muncii, Bucuresti 2010;
Alexandru Tielea, Tratat de drept al muncii 2011 (Codul muncii comentat- 2011), Universul Juridic, Bucuresti, 2011
Alexandru Țiclea, Curs Universitar Dreptul Muncii ; Editura Rosetti, Bucuresti, 2004
UE (2006), Principii comune de inspecție a muncii privind securitatea și sănătatea muncii, Comitetul Inspectorilor Muncii Superiori (CIMS) a Uniunii Europene.
Nicolae Voiculescu, Dreptul Muncii Reglementări interne și comunitare; Editura Rosetti, Bucuresti, 2003
***Legea nr. 25 din 22.02.2008 privind Codul de conduită a funcționarului public, modificat prin legea Nr. 230 din 25.11.2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative si legea Nr. 277 din 27.12.2011 privind modificarea și completarea unor acte legislative
***Hotararea de guvern nr. 1350/2010 pentru stabilirea unor masuri organizatorice la nivelul Inspectiei Muncii si al Agentiei Nationale pentru Prestatii Sociale
***Hotararea de guvern nr. 11/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, cu modificarile si completarile ulterioare.
***Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 68/2010 privind unele masuri de reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si a activitatii institutiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa
***Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International.
*** Legea nr. 49/2010 privind unele masuri în domeniul muncii si asigurarilor sociale
***Hotararea Guvernului nr. 1.024/2010 pentru aprobarea Strategiei nationale privind reducerea incidentei muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012 si a Planului national de actiune pentru implementarea Strategiei nationale privind reducerea incidentei muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012
*** Hotararea de guvern nr. 1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Inspectiei Muncii, precum si pentru stabilirea unor masuri cu caracter organizatoric
*** Hotararea de guvern nr. 1522/2009 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind organizarea si functionarea unor institutii din subordinea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
*** Hotararea de guvern nr. 662/2010 privind unele masuri organizatorice si functionale pentru Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale, Agentia Nationala pentru Prestatii Sociale si Inspectia Muncii.
*** Hotararea de guvern nr. 968/2010 pentru modificarea si completarea Hotarârii Guvernului nr. 1.377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Inspectiei Muncii, precum si pentru stabilirea unor masuri cu caracter organizatoric.
Bibliografie
Valer Dorneanu, Introducere in Dreptul Muncii, Dreptul Colectiv al Muncii, Ed. Fundatia Romania de Maine, Bucuresti 2000;
Narcis Teodor Godeanu, Relatii Colective de Munca, Ed. Fundatia Romania de Maine, Bucuresti 2008
Narcis Teodor Godeanu, Dimitrie Dan Raiciu, Dreptul Muncii, Note de curs partea I, Ed. Fundatia Romania de Maine, Bucuresti, 2007
OIM (2006a), Strategii și Practici pentru Inspecția Muncii, Consiliul de Administrare OIM, noiembrie 2006, Geneva.
Ion Traian Stefanescu, Tratat teoretic si practic de drept al muncii, Bucuresti 2010;
Alexandru Tielea, Tratat de drept al muncii 2011 (Codul muncii comentat- 2011), Universul Juridic, Bucuresti, 2011
Alexandru Țiclea, Curs Universitar Dreptul Muncii ; Editura Rosetti, Bucuresti, 2004
UE (2006), Principii comune de inspecție a muncii privind securitatea și sănătatea muncii, Comitetul Inspectorilor Muncii Superiori (CIMS) a Uniunii Europene.
Nicolae Voiculescu, Dreptul Muncii Reglementări interne și comunitare; Editura Rosetti, Bucuresti, 2003
***Legea nr. 25 din 22.02.2008 privind Codul de conduită a funcționarului public, modificat prin legea Nr. 230 din 25.11.2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative si legea Nr. 277 din 27.12.2011 privind modificarea și completarea unor acte legislative
***Hotararea de guvern nr. 1350/2010 pentru stabilirea unor masuri organizatorice la nivelul Inspectiei Muncii si al Agentiei Nationale pentru Prestatii Sociale
***Hotararea de guvern nr. 11/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, cu modificarile si completarile ulterioare.
***Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 68/2010 privind unele masuri de reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si a activitatii institutiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa
***Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International.
*** Legea nr. 49/2010 privind unele masuri în domeniul muncii si asigurarilor sociale
***Hotararea Guvernului nr. 1.024/2010 pentru aprobarea Strategiei nationale privind reducerea incidentei muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012 si a Planului national de actiune pentru implementarea Strategiei nationale privind reducerea incidentei muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012
*** Hotararea de guvern nr. 1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Inspectiei Muncii, precum si pentru stabilirea unor masuri cu caracter organizatoric
*** Hotararea de guvern nr. 1522/2009 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind organizarea si functionarea unor institutii din subordinea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
*** Hotararea de guvern nr. 662/2010 privind unele masuri organizatorice si functionale pentru Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale, Agentia Nationala pentru Prestatii Sociale si Inspectia Muncii.
*** Hotararea de guvern nr. 968/2010 pentru modificarea si completarea Hotarârii Guvernului nr. 1.377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Inspectiei Muncii, precum si pentru stabilirea unor masuri cu caracter organizatoric.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Inspectia Muncii. Notiuni, Organizare, Atributii (ID: 128248)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.