. Inspectia Fiscala Asupra Activitatii Desfasurate de Persoanele Fizice Autorizate
C A P I T O L U L I
CONTROLUL FISCAL IN CONDITIILE ECONOMIEI DE PIATA
1.1. NOTIUNI INTRODUCTIVE. CADRUL LEGAL
În domeniul fiscal sunt folosite mai multe acțiuni care în ultimă instanță se referă la așezarea, urmărirea și perceperea impozitelor , taxelor și a altor venituri datorate bugetului de stat, bugetelor fondurilor speciale, bugetelor locale și bugetelor instituțiilor publice.
Termenul de fiscalitate e definit de dicționarul LAROUSSE astfel: “fiscalitatea reprezintă totalitatea impozitelor și taxelor, a reglementărilor de natură fiscală , precum și a aparatului fiscal, ce vin să influiențeze direct as indirect activitatea unui agent economic denumit contribuabil”
Altă noțiune foarte des întâlnită în literatura de specialitate este aceea de fisc, definit ca : “administrația însărcinată cu calculul și perceperea impozitelor”.
De asemenea se folosește și termenul fiscal = care privește fiscul, ori care aparține fiscului, privitor la fisc.
Potrivit Constituției României impozitele și taxele și orice venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale se stabilesc prin lege; impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii.
Drept urmare, Parlamentul, ca organ de decizie în domeniul finanțelor publice , stabilește și aprobă prin lege impozitele, taxele și alte venituri ale bugetului general consolidat al statului. În același timp, conducerea generală a activității executive în domeniul finanțelor este exercitată de Guvern.
Activitatea executivă din domeniul finanțelor publice implică nemijlocit și pe cea referitoare la așezarea, urmărirea și perceperea impozitelor și taxelor, controlul aplicării corecte și respectării legislației fiscale, ca și de organizarea corespunzătoare a sistemului fiscal internațional.
Statul își indeplinește sarcinile fiscale prin două instituții ale autorității publice: Parlamentul și Guvernul. Aducerea la îndeplinire a sarcinilor executive ale domeniului fiscal implică o vastă activitate de organizare, îndrumare și control desfășurată atât pe plan central cât și pe întreg teritoriul țării – ceea ce se poate realiza numai prin intermediul unor instituții ale administrației publice de specialitate.
În mod corespunzător, aparatul fiscal, care cuprinde organe de specialitate, este organizat în cadrul instituțiilor administrției publice. El este necesar pentru aducerea la îndeplinire a sarcinilor ce decurg din activitatea fiscală a statului, legată de așezarea, urmărirea și perceperea impozitelor și taxelor.
Acest aparat este organizat și functionează atât în plan central cât și local, în baza unor reglementări legislative și își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile legale în materie fiscală.
Se poate concluziona că, aparatul fiscal cuprinde ansamblul organelor financiare și de control ale statului, care sunt însărcinate prin lege să asigure realizarea impunerii, urmăririi și perceperii în cuantumurile și la termenele legale a impozitelor, taxelor, fondurilor speciale și a contribuțiilor sociale, cu respectarea legalității în acest domeniu de actvitate.
Controlul, ca semnificație generică, reprezintă acea activitate de analiză și verificare permanentă sau periodică a unei activități în scopul de a urmări desfășurarea acesteia și de a îmbunătăți aspectele ei. De la un an la altul, activitatea de control fiscal devenita in prezent inspectie fiscala a suferit o serie de modificari, atat sub aspectul organizarii si functionarii cat si al metodologiei de control.
Astfel, activitatea de control a fost instituita in perioada de dupa 1990, prin Legea nr.30/1991 privind organizarea controlului financiar si a Garzii Financiare. In prezent, din punct de vedere procedural, realizarea actiunilor de inspectie fiscala presupune aplicarea prevederilor Capitolului II ale Titlului VII din Codul de procedura fiscala aprobat prin Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata in Monitorul Oficial nr. 560/24.01.2004. In Monitorul Oficial nr. 651/20.07.2004 a fost publicata Hotararea Guvernului nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 92/2003.
Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 a fost modificata si completata prin O.G. nr. 20/2005, publicata in Monitorul Oficial nr. 101/31.01.2005. La randul sau, O.G. nr. .20/2005 a fost aprobata prin Legea nr. 210/2005, publicata in Monitorul Oficial nr. 580/05.07.2005.
1.2 OBIECTIVELE CONTROLULUI FINANCIAR-FISCAL
Potrivit opiniei anumitor apecialiști, asigurarea corectitudinii, exactității și realității acestor informații constituie o problemă de mare răspundere a controlului financiar-contabil.
Controlul este o necesitate obiectivă și subiectivă și în același timp un mijloc de perfecționare a activității desfășurate, având ca principale direcții de acțiune:
mai bună organizare a activității în general;
Întărirea ordinii și disciplinei la organizarea și desfășurarea activității economice;
Gospodărirea cu mai mare eficiență a mijloacelor de muncă,materiale și financiare;
Identificarea operațiilor nereale, neeconomice și nelegale;
Preîntâmpinarea apariției deficiențelor, neregulilor, pagubelor;
Recuperarea daunelor pricinuite și perfecționarea activității viitoare.
După conținutul,obiectul sau sfera de cuprindere, controlul activității economice, ca sistem de cunoaștere și acțiune este structurat pe forme diferite de control, cum sunt: controlul tehnologic, controlul economic, controlul financiar, controlul calității produselor, controlul protecției muncii, controlul comercial, controlul sanitar, controlul juridic etc. În strânsă legătură cu contabilitatea se găsește controlul financiar.
Controlul financiar asigură buna funcționare a activității economice, acționează sistematic în vederea prevenirii abaterilor și deficienșelor , creșterii eficienței, apărării patrimoniului, cunoașterii modului de respectare a legalității cu caracter economic și fianciar, stabilirii răspunderii pentru pagubele pricinuite.
În mod concret controlul financiar are stabilite următoarele obiective:
• deținerea de valori materiale și bănești sub orice formă și cu orice titlu, precum și existența oricăror drepturi și obligații patrimoniale fără a fi înregistrate în contabilitate;
• primirea și eliberarea din depozite a bunurilor de orice fel, fără documente justificative de intrare și ieșire. Orice operațiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ;
• întocmirea balanțelor de verificare:Legea Contabilității nr.82/1991 republicată stabilește că pentru controlul înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor patrimoniale, balanțele de verificare se întocmesc obligatoriu cănd se depun situații financiare;
• respectarea normelor emise de Ministerul Finanțelor cu privire la utilizarea și ținerea registrelor de contabilitate, și anume: Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea –mare;
• respectarea normelor legale cu privire la arhivarea și păstrarea documentelor primare și contabile de sinteză, precum și la reconstituirea documentelor pierdute, distruse sau sustrase;
• respectarea normelor cu privire la inventarierea patrimoniului. Persoanele fizice ce au calitatea de comerciant și persoanele juridice au obligația inventarierii patrimoniului cel puțin o dată pe an, precu și în cazul încetării activității, fuzionării sau lichidării întreprinderii;
• respectarea prevederilor legale privind dotarea agenților economici cu aparate de marcat electronice fiscale.
1.3 CONSIDERAȚII PRIVIND FUNCȚIILE CONTROLULUI ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ
Din analiza procesului metodologic de control financiar-contabil utilizat în prezent, ca și în practica pregătirii și executării acțiunilor de control financiar-contabil, au rezultat unele concluzii de natură pragmatică, ce permit, și în anumite cazuri chiar impun, unele modificări de ordin structural ale acestuia.
Necesitatea acestor mișcări sistematice rezidă în faptul că actuala succesiune a fazelor ce alcătuiesc metodologia de control financiar-contabil nu răspunde foarte exact cerințelor de informare completă ale personalului desemnat să exercite activitatea de verificare economico-financiară pe parcursul întregii desfășurări a acesteia.
Faptul că procedeul de control denumit studiul general prealabil este plasat, ca operațiune, după etapa de determinare a obiectivelor de control, face ca la stabilirea acestora , a obiectivelor, controlorul să nu dispună de toate elementele referitoare atât la cadrul legal care reglementează activitatea controlată cât și la perimetrul instituțional în care aceasta se realizează în mod practic.
Prin structura sa, noua formă a metodologiei de control , propusă prin prezenta lucrare, se circumscrie mai bine procesului general de cunoaștere a realităților faptice, dimensionat pe principalele sale momente de realizare practică.
În general, din punt de vedere al realizării sale, orice activitate de control poate fi definită ca un proces de cercetare și cunoaștere, structurat pe următoarele momente principale:
Cunoașterea activității ce urmează să facă obiectul verificării, așa cum a fost definită prin prevederi sau alte norme legale;
Stabilirea situației faptice,reale, așa cum se desfășoară în practică, rezultată din analizarea activității ce face obiectul controlului;
Determinarea eventualelor abateri între aceste stări prin compararea situației faptice, reale, cu cea stabilită prin prevederi sau norme legale;la determinarea acestor abateri se poate stabili și lua în considerare o anumită toleranță față de prevederile legale, în cadrul căreia să fie apreciată și încadrată corespunzător constatarea;
Valorificarea abaterilor contatate în sensul stabilirii răspunderilor în sarcina persoanelor vinovate și a reparării, de către acestea, a pagubelor produse ca efect al nerespectării prevederilor ca și intrarea în legalitate.
Materializarea acestui proces complex de cercetare și cunoaștere se realizează prin mai multe tehnici specifice, din care, cea mai importantă este comparația.
Comparația este activitatea prin care orice fenomen supus unei acțiuni de verificare se raportează,în scopul cunoașterii sale, la un sistem de criterii stabilit prin prevederi legale, norme, programe sau orice alte obiective prestabilite.
În funcție de starea concretă a activității verificate și de obiectivele urmărite, comparația poate îmbrăca diferite forme de aplicare, cele mai cunoscute fiind comparațiile în timp, în spațiu sau cele vizând raportarea la un criteriu prestabilit (lege, normă, obiectiv etc.) și aprobat la diferite niveluri, de către organe competente.
Desigur, pentru a putea fi comparate, activitățile supuse unei acțiuni de verificare trebuie să indeplinească anumite condiții dintre care, omogenitatea elementelor analizate, exprimarea acestora în aceleași unități de masură ca și calcularea conform acelorași metodologii sunt cele mai importante și obligatorii.
Se apreciază, de unii specialiști, că procesul metodologic de control răspunde mai bine și cerințelor privind realizarea în practică a funcțiilor controlului financiar-contabil și în special celei de cunoaștere-evaluare, de îndrumare ca și a celei de constrângere.
Funcția de cunoaștere a controlului se realizează ca urmare a determinării rezultatelor economice ale unei unități patrimoniale și evaluării acestora prin raportare la un sistem de criterii prestabilit, în vederea alegerii măsurilor optime de îmbunătățire a activității verificate.
Funcția are și rol preventiv prin acțiunea de depistare a tendințelor de abatere de la normele prestabilite și de dispunere a măsurilor de desfășurare a activității economice în cadrul prevederilor legale.
Funcția de îndrumare a activității de control se manifestă prin caracterul formativ, stimulativ și de generalizare a experienței pozitive dobândităalitate.
Materializarea acestui proces complex de cercetare și cunoaștere se realizează prin mai multe tehnici specifice, din care, cea mai importantă este comparația.
Comparația este activitatea prin care orice fenomen supus unei acțiuni de verificare se raportează,în scopul cunoașterii sale, la un sistem de criterii stabilit prin prevederi legale, norme, programe sau orice alte obiective prestabilite.
În funcție de starea concretă a activității verificate și de obiectivele urmărite, comparația poate îmbrăca diferite forme de aplicare, cele mai cunoscute fiind comparațiile în timp, în spațiu sau cele vizând raportarea la un criteriu prestabilit (lege, normă, obiectiv etc.) și aprobat la diferite niveluri, de către organe competente.
Desigur, pentru a putea fi comparate, activitățile supuse unei acțiuni de verificare trebuie să indeplinească anumite condiții dintre care, omogenitatea elementelor analizate, exprimarea acestora în aceleași unități de masură ca și calcularea conform acelorași metodologii sunt cele mai importante și obligatorii.
Se apreciază, de unii specialiști, că procesul metodologic de control răspunde mai bine și cerințelor privind realizarea în practică a funcțiilor controlului financiar-contabil și în special celei de cunoaștere-evaluare, de îndrumare ca și a celei de constrângere.
Funcția de cunoaștere a controlului se realizează ca urmare a determinării rezultatelor economice ale unei unități patrimoniale și evaluării acestora prin raportare la un sistem de criterii prestabilit, în vederea alegerii măsurilor optime de îmbunătățire a activității verificate.
Funcția are și rol preventiv prin acțiunea de depistare a tendințelor de abatere de la normele prestabilite și de dispunere a măsurilor de desfășurare a activității economice în cadrul prevederilor legale.
Funcția de îndrumare a activității de control se manifestă prin caracterul formativ, stimulativ și de generalizare a experienței pozitive dobândită atât de cei ce execută controlul cât și d epersonalul unității controlate, pe parcursul desfășurării acestei activități.
Caracterul formativ al activității de control este pus în evidență prin activitatea de îndrumare pe care controlul financiar o desfășoară concomitent cu cea de verificare, în legătură cu unele abateri constatate și care pot fi remediate chiar în această perioadă.
Caracterul formativ mai constă și în activitatea de prelucrare, de către controlul financiar, a unor reglementări legale nou apărute, și de care, din diferite motive, lucrătorii unității controlate nu au luat încă cunoștință până la data efectuării verificării.
Generalizarea experienței pozitive se manifestă în sugestiile sau propunerile făcute de controlorii financiari, în legătură cu realizarea unora dintre obiectivele unității controlate, având în vedere experiența căpătată din controlul activității altor agenți economici, realizat anterior, sau chiar din experiența acestora.
Atât caracterul formativ cât și cel privind generakizarea experienței pozitive devin operaționale cu condiția ca cei investiți să le transmită și să le aplice să posede, la răndul lor, o solidă pregătire profesională și să se bucure de prestigiu și credibilitate în rândul colectivelor în care își desfășoară activitatea de control financiar-contabil.
Funcția de constrângere a controlului financiar-contabil rezultă din prevederile legale care reglementează obiectivele și sfera de activitate ale acestuia și constă în măsurile administrative, civile sau penale care sunt dispuse în raport cu gradul de implicare al celor ce se fac vinovați de nerespectarea acestor norme.
În cadrul competențelor prevăzute de lege, măsurile de constrângere se stsbilesc direct de către organele de control sau , la propunerea acestora, de către organele ierarhic superioare ale unității controlate sau de cele abilitate prin prevederi legale în vigoare.
Deși la o analiză sumară s-ar părea că funcțiile de îndrumare și constrângere se exclud reciproc, în realitate acționează ca un tot unitar subordonat scopului general, acela de a îndeplini toate obiectivele controlului așa cum au fost stabilite, în vederea realizării funcției de conducere a acestuia.
Realizarea eficientă a celor două funcții presupune, însă, un echilibru desăvârșit în efectuarea atât a activității de îndrumare cât și a celei de constrângere, situație ce are în vedere evaluări și raționamente care să delimiteze în mod concret și real condițiile obiective și subiective de desfășurare a activității contabile.
În cadrul acestor limite, controlul financiar-contabil realizează ambele funcții prin activitatea de îndrumare și soluționare a unor probleme cu care se confruntă unele fenomene sau activități economice ce exced posibilitățile prezente ale unității controlate, concomitent cu stabilirea și aplicarea sancțiunilor pentru acte sau fapte efectuate în afara prevederilor legale în vigoare la momentul verificării.
Din cele de mai sus rezultă că realizarea eficientă a acestor două funcții, aparent opuse, va fi posibilă numai în condițiile înțelegerii activității de control financiar-contabil ca formă de manifestare a unei acțiuni umane, într-un cadru democratic autentic.
În acest context, funcția de cunoștere-evaluare a activității de control este precizată prin două etape distincte în care . prin faze separate, se realizează atât obiectivul privind cunoașterea activității care urmează a fi controlată, cât și evaluarea acesteia rezultată din raportarea la sistemul de criterii stabilit prin prevederi și norme legale.
Funcția de constrângere, la rândul său, se relizează prin două etape distincte care constau în :
• stabilirea răspunderii în sarcina persoanelor vinovate;
• valorificarea constatărilor privind abaterile de la prevederile și normele legale.
În concepția altor specialiști în domeniu, controlul financiar îndeplinește o serie de funcții care rezultă din obiectivele pe care le îndeplinește:
Funcția preventivă, care constă în luarea unor măsuri de către organele de control în vederea evitării și eliminării unor fraude, înainte de a se produce efectele negative ale acestora, prin identificarea și anularea cauzelor care le generează;
Funcția de documentare, care asigură cunoașterea cantitativă și calitativă a problemelor care fac obiectul dezvoltării economico-sociale, controlul participând nemijlocit la actul de conducere prin furnizarea de date și informații pentru fundamentarea deciziilor economico-financiare;
Funcția recuperatorie, care constă în acțiunea de descoperire și recuperare a pagubei și în luarea măsurilor împotriva persoanelor vinovate;
Funcția pedagogică,care are un caracter formativ, de generalizare a experienței pozitive , controlul favorizând creșterea nivelului de cunoștințe al personalului din sferele controlate.
1.4. CONTROLUL FISCAL –FORMĂ SPECIFICĂ DE CONTROL ÎN CONDIȚIILE ECONOMIEI DE PIAȚĂ
Orice acțiune de control financiar are ca obiect cercetarea unor operațiuni sau procese economice în scopul determinării evoluției, stadiului și corectitudinii acestora în raport cu programul, obiectivele fixate anterior sau cu normele legale pe care le reglementează. Pentru a face față unor asemenea cerințe, controlul presupune abordarea metodică a relațiilor economico-sociale , într-o manieră cât mai rațională, care să permită cunoașterea deplină și exactă a situațiilor existente, a implicațiilor sau consecințelor acestora, a factorilor de influiență și a direcțiilor de perfecționare viitoare. Calitatea activității de control și rezultatele ei depind. În mare măsură, de procedeele , tehnicile și instrumentele utilizate în cercetarea fenomenelor economico-financiare, de modalitățile prin care organele de control ajung la formularea concluziilor și a măsurilor dispuse.
În general, noțiunea de metodă evidențiază ansamblul de principii, procedee și tehnici prin care se cercetează fenomenele și procesele economice , pentru a pune în evidență o situație , un adevăr în scopul cunoașteriia acestora.
Cuvântul metodă provine de la latinescul “methodos” care înseamnă “mod de expunere” sau “mod de acțiune”, iar acesta la rândul său are la bază cuvintele grecești “meta” care înseamnă cu și “dos” care înseamnă drum, cale. În filozofia franceză, metoda reprezintă “ mersul rațional al gândirii către adevăr”.
Având în vedere rolul și obiectul controlului financiar apreciem că metoda de cercetare a acestuia se concretizează într-un sistem unitar de concepte și judecăți de valoare care asigură cunoașterea efectivă a fenomenelor economico-sociale și interpretarea corectă a lor.
Metoda controlului financiar ține de domeniul gândirii abstracte, facilitând abordarea logică și rațională a cercetărilor efectuate în activitatea de control. În același timp, controlul financiar este o activitate cu un pronunțat caracter aplicativ, fiin d practic în forme variate. Identificarea celor mai potrivite direcții de cercetare practică a funcțiilor controlului , a generat o suită de procedee de lucru, tehnici dar și o metodologie specifică.
Voi face distincție între procedee, tehnici și instrumente de control financiar, întrucât folosirea unora sau altora dintre acestea în activitatea practică , se apreciază în funcție de diferite criterii, cum ar fi: momentul în care se efectueazî controlul, formele de control, modul de subordonare a organelor de control, natura operațiilor supuse controlului, alegerea corespunzătoare a acestora contribuind decisiv la realizarea obiectivului stabilit.
Literatura de specialitate definește noțiunile de metodă, procedeu și tehnici,astfel:
Metoda controlului financiar exprimă acțiunea de cunoaștere a unor activități supuse verificării, folosind anumite procedee de control specifice , care la rândul lor impun folosirea de tehnici sau instrumente de control adecvate.
Sub aspect teoretic, dar mai ales practic, metoda controlului financiar reprezintă modul de cercetare și acțiune intr-un sistem de intercondiționare reciprocă atuturor procedeelor, tehnicilor , unstrumentelor și formelor de control în vederea prevenirii , constatării și înlăturării eventualelor lipsuri, abateri și deficiențe apărute în derularea activităților economico-financire. Metoda controlului financiar reprezintă sistemul logic ce presupune o cale științifică de cercetare și acțiune, un sistem metodologic cu ajutorul căruia să se oglindească realitatea, legalitate și eficiența în activitățile controlate.
Procedeul de control reprezintă un ansamblu de reguli specifice, tehnici și instrumente care îmbinate cu o anumită măiestrie personală- specifică profesionaliștilor contabili, experților în domeniu- se aplică în vederea soluționării concrete a problemelor ce decurg din funcțiile controlului.
În practică, procedeul ne apare ca mijloc de opraționalizare a principiilor și regulilor unei metode. Astfe, există mai multe procedee de control specifice ce au apărut din necesități practice de control și vizează creșterea eficienței acestuia în ansamblul său. Rolul și utilitatea procedeelor de control rezidă în faptul că prin intermediul lor organele de control și celelalte categorii de specialiști contabili își asigură participarea la realizarea sarcinilor ce le revin în cadrul firmelor.
Prin tehnica, modalitatea sau instrumentul de control , înțelegem o categorie specifică unui domeniu restrâns de activitate, care desemnează mijlocul utilizat de organul de control sau profesionistul contabil și prin care soluționează în mod concret problemele ce decurg din prerogativele funcției sale. Acesteainclud mijloacele tehnologice, metodologice, de natură informațională etc., necesare cunoașterii, verificării sau optimizării procesului de control ori numai unor părți structurale ale acestuia.
În practica controlului constatăm , în ultimul timp, utilizarea unor tehnici, modalități și instrumente care sporesc mult câmpul acțional și eficacitatea procedeelor de control, pe care le înglobează metoda acestuia.
Se impune o constatare, și anume, că în conținutul tehnicilor, modalităților sau instrumentelor de control își fac loc o serie de componente ce amplifică caracterul dinamic,participativ,economic și mai ales multidisciplinar al controlului. Ca urmare, are loc o sporire a eficacității utilizării acestora, în cadrul societăților comerciale, acolo unde cuantificările pe care le implică , utilizarea lor se poate realiza cu ușurință și precizie.
Paleta tehnicilor,modalităților și instrumentelor de control este deosebit de largă și în continuă expansiune. Dintre acestea menționăm: evaluarea, aprecierea, planul, programul, analiza, bilanțul contabil.
Experiența în activitatea practică de control financiar a demonstrat cât de important este ca organele de control să cunoască teoretic și să aplice selectiv în practică procedeele, tehnicile, instrumentele și modalitățile de control cele mai adecvate. În vederea asigurării unui control cât mai corect și complet, procedeele de control trebie să fie utilizate într-un sistem de interrelații, printr-o imbinare rațională care să constituie un tot unitar, avănd în vedere particularitățile specifice fiecărui agent economic. Numai astfel putem vorbi despre un control de calitate, având o metodologie logică și unitară și o eficiență sporită.
Potrivit legii, sunt supuse controlului fiscal persoanele fizice și juridice române și străine , care au obligații fiscale și care se numesc contribuabili.
Conform OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, controlul fiscal, denumit inspecție fiscală , are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile , stabilirea diferențelor obligațiilor de plată precum și a accesoriilor aferente acestora.
Inspecția fiscală se exercită nemijlocit și neăngrădit prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și are următoarele atribuții:
a.- constatarea și investigarea fiscală a tuturor actelor și faptelor rezultând din activitatea contribuabilului supus inspecției sau altor persoane privind legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor fiscale , ăn vederea descoperirii de elemente noi, relevante pentru aplicarea legii fiscale;
b.- analiza și evaluarea informațiilor fiscale, în vederea confruntării declarațiilor fiscale cu informațiile proprii sau din alte surse;
c.-sancționare potrivit legii a faptelor constatate și dispunerea de măsuri pentru prevenirea și combaterea abaterilor de la prevederile lrgislației fiscale.
Pentru ducerea la îndeplinire a acestor atribuții, organul de inspecție fiscală va proceda la:
• examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului, aflat la sediul administrației finanțelor publice;
• verificarea concordanței dintre datele existente în declarațiile fiscale cu cele din evidența contabilă a contribuabilului;
• discutarea constatărilor și solicitarea dee xplicații scrise de la reprezentanții legali ai contribuabililor sau împuterniciții acestora, după caz;
• solicitarea de informații de la terți;
• stabilirea eventualelor diferențe de obligații fiscale de plată;
• verificarea locurilor unde se realizeză activități generatoare de venituri impozabile;
• dispunerea măsurilor asigurătorii în condițiile legii;
• aplicarea eventualelor sancțiuni, potrivit prevederilor legale.
Formele inspecției fiscale sunt următoarele:
– inspecția fiscală generală, care reprezintă activitatea de verificare a tuturor obligațiilor fiscale ale contribuabilului, pentru o perioadă de timp determinată;
– inspecția fiscală parțială, care reprezintă activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligații fiscale , pentru o perioadă de timp determinată.
Inspecția se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, dacă acestea prezintă interes pentru aplicarea legii fiscale.
În realizarea atribuțiilor, inspecția fiscală poate aplica următoarele proceduri de control:
1.- controlul prin sondaj care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor și operațiunilor semnificative în care sunt reflectate, modul de calcul,de evidențiere și de plată a obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat;
2.-controlul inopinat, care constă în activitatea de verificare faptică și documentară , în principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existența unor fapte de încălcare a legislației fiscale, fără anunțarea în prealabil a contribuabilului;
3.- controlul încrucișat care constă în verificarea documentelor și operațiunilor impozabile ale contribuabilului în corelație cu cele deținute de alte persoane.
Inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale. La contribuabilii mari perioada supusă inspecției fiscale începe de la momentul finalizării controlului anterior, iar la celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale. Inspecția fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, dacă:
• există indicii privind diminuarea impozitelor și taxelor;
• nu au fost depuse declarații fiscale;
• nu au fost plătite obligațiile bugetare.
CAPITOLUL II
ORGANIZAREA SI EXERCITAREA CONTROLULUI FINANCIAR
2.1. NOTIUNI INTRODUCTIVE
Activitatea de inspectie fiscala se organizeaza si se desfasoara in baza unor programe anuale , trimestriale si lunare aprobate in conditiile stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, respectiv prin acte ale autoritatilor administratiei publice dupa caz.
In conformitate cu prevederile art.99 din Codul de procedura fiscala , inaintea desfasurarii inspectiei fiscale , organul fiscal are obligatia sa instiinteze contribuabilul in legatura cu actiunea care urmeaza sa se desfasoare , prin transmiterea unui aviz de inspectie fiscala. Avizul de inspecție fisclă se comunică contribuabilului în scris, înainte de începerea inspecției fiscale, astfel:
• cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
• cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili.
Comunicarea avizului de inspectie fiscala nu este necesara in urmatoarele cazuri :
pentru solutionarea unor cereri ale contribuabilului,
in cazul unor actiuni indeplinite ca urmare a solicitarii unor autorizatii, potrivit legii,
in cazul controlului inopinat.
Inspectia fiscala se desfasoara , de regula, in spatiile de lucru si in timpul programului de lucru ale contribuabilului si va fi efectuata in asa fel incat sa afecteze cat mai putin activitatea curenta a contribuabililor si sa utilizeze eficient timpul destinat acestei activitati.Inspectia fiscala se exercita pe baza principiilor independentei, unicitatii, autonomiei, ierarhizarii, teritorialitatii si descentralizarii.
La inceperea inspectiei fiscale , inspectorul este obligat sa prezinte contribuabilului legitimatia de inspectie si ordinul de serviciu semnat de conducatorul organului de control. Inceperea inspectiei fiscale trebuie consemnata in registrul unic de control.
La finalizarea inspectiei fiscale, contribuabilul este obligat sa dea o declaratie scrisa, pe propria raspundere, din care sa rezulte ca au fost puse la dispozitie toate documentele si informatiile solicitate pentru inspectia fiscla . In declaratie se va mentiona si faptul ca au fost restituite toate documentele solicitate si puse la dispozitie de contribuabil.
Contribuabilul are obligatia sa indeplineasca masurile prevazute in actul intocmit cu ocazia inspectiei fiscale , in termenele si conditiile stabilite de organele de inspectie fiscala. Potrivit prevederilor art.107 din Codul de procedura fiscala, rezultatul inspectiei fiscale va fi consemnat intr-un raport scris, in care se vor prezenta constatarile inspectiei, din punct de vedere faptic si legal.
2.2. FORMELE CONTROLULUI FINANCIAR
Un prim criteriu de delimitare a formelor de control este dupa momentul in care se efectueaza si anume : controlul financiar preventiv, concomitent si ulterior.
a) Controlul preventiv este un control specializat, care implica verificarea si analiza activitatii economice si financiare sub aspectul legalitatii, oportunitatii, necesitatii actelor si operatiunilor, a utilizarii cu eficienta a fondurilor materiale si banesti, precum si pentru asigurarea integritatii acestora.
Prin acest gen de control se urmareste prevenirea fenomenelor negative si disfunctionalitatea in economie prin incalcarea dispozitiilor legale.Controlul financiar preventiv se exercita de catre conducatorul compartimentului financiar-contabil care are atributiile stabilite de Legea finantelor publice nr.500/2002, Legea contabilitatii nr. 82/1991, H.G. nr. 720/1991 si alte acte normative.
Se supun controlului financiar preventiv documentele si operatiunile ce se refera la drepturi si obligatii patrimoniale ale unitatii in faza de angajare si de plata in raport cu alte persoane juridice si fizice.
Se supun in mod obligatoriu controlului financiar preventiv operatiunile privind: incheierea contractelor cu parteneri interni si externi; incasarile si platile in lei si valuta de orice natura efectuate in numerarsi prin operatiuni bancare cu persoane juridice sau fizice, trecerea pe cheltuieli , fonduri sau rezultate a unor sume care duc la diminuarea profitului sau capitalului, angajarea, inchirierea sau concesiunea bunurilor , subunitatilor sau unitatilor componente, deschiderea de credite bugetare, repartizarea acestora si alimentarile cu sume din alocatii bugetare pentru finantarea cheltuielilor de capital, propunerile de suplimentare a unor cheltuieli prevazute a fi suplimentate pe seama alocatiilor bugetare, virarile de credit bugetare in cadrul capitolelor de cheltuieli.
Prin exercitarea controlului financiar preventiv se pot evita platile duble, nelegale, ineficiente sau neoportune.
b) Controlul concomitent se exercita in timpul desfasurarii proceselor economice si financiare, simultan cu efectuarea actelor si operatiunilor legate de aceste activitati, cu scopul de a interveni pentru corectarea sau diminuarea , eliminarea deficientelor si ilegalitatilor.
Acest tip de control se desfasoara limitativ in timp, dar intr-un moment in care se mai poate face o corectare a eventualelor deficiente , diminuandu-se astfel efectele negative care s-ar putea produce.
Controlul concomitent se exercita din interiorul unitatii , iar datele culese in timpul controlului sunt consemnate intr-un registru de control.
c) Controlul ulterior se exercita asupra actelor si operatiunilor economico-financiare dupa ce acestea au fost executate.
Aceasta forma de control contribuie la identificarea, mobilizarea si formarea resurselor interne din economia, verifica legalitatea, oportunitatea si eficienta activitatilor, reface integritatea patrimoniului lezat prin frauda si sanctioneaza persoanele care au incalcat reglementarile juridice.
Controlul este necesar sa se efectueze din mai multe considerente , si anume ; interpretarea eronata ori necunoasterea prevederilor legale, lipsa de supraveghere din partea conducatorului ierarhic, autonomia si independenta atribuite eronat.
2.3. ACTELE DE CONTROL
La intocmirea actelor de control financiar de catre organele cu atributii in domeniu, vor fi respectate prevederile Ordinului ministrului finantelor publice nr. 889/2005 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finantelor Publice , publicat in Monitorul Oficial nr. 604/13.07.2005.
Potrivit actului normativ mai sus mentionat,organele de control financiar intocmesc, de regula, urmatoarele acte de control:
proces-verbal de control financiar
proces-verbal intermediar
proces-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor
nota de constatare
nota unilaterala
nota de prezentare
raport de inspectie fiscala.
a) Procesul-verbal de control financiar este un act bilateral care se semneaza de catre organul de control financiar si de reprezentantul legal al agentului economic.Neregulile constatate se vor consemna in procesul-verbal de control financiar in mod obligatoriu, cu precizarea concreta a actelor normative incalcate( articol, alineat) si cu determinarea exacta a influentelor financiare, bugetare si gestionare nefavorabile
Pentru fiecare abatere constatata prin procesul-verbal de control financiar se vor inscrie masurile luate operativ in timpul controlului financiar, cu mentiunea documentelor pe baza carora s-au materializat , sau masurile dispuse in sarcina agentului economic, cu indicarea termenului de raportare a indeplinirii acestora.
b) Procesul –verbal intermediar este un act bilateral care se semneaza de catre organul de control financiar si de reprezentantul legal al agentului economic.Acesta se intocmeste la unitatile subordonate agentului economic, are structura procesului-verbal de control financiar si nu poate fi atacat pe cale administrativa sau judecatoreasca.Constatarile din procesul-verbal intermediar se vor analiza si se vor prelua in procesul-verbal de control financiar, in functie de prevederile legale, de realitatea constatarilor si de respectarea procedurilor specifice de control.
c) Nota de constatare se intocmeste atunci cand in cursul controlului financiar se fac constatari a caror reconstituire ulterioara nu este intotdeauna posibila sau care nu pot fi dovedite si in alte situatii apreciate de organele de control financiar . Nota de constatare se semneaza de organul de control financiar, de catre reprezentantul legal al agentului economic si de persoanele la care se refera constatarea , precum si de martori, dupa caz. Nota de constatare este anexa la procesul-verbal de control financiar.
d) Nota unilaterala se intocmeste in cazurile in care , in urma controlului financiar, nu s-au constatat abateri ori, acestea, prin volumul si importanta lor, nu justifica intocmirea de procese-verbale de control financiar. In nota unilaterala, organele de control financiar vor arata, concret, ce anume documente au controlat si constatarile facute.
e) Nota de prezentare
La actele de control incheiate se anexeaza notele de prezentare care vor cuprinde , in principal, urmatoarele:
organele sau persoanele, dupa caz, in afara agentului economic controlat, ce au dat dispozitii care au determinat abaterile respective
problemele care necesita control financiar in continuare sau extinderea controlului la alti agenti economici, facandu-se propunerile corespunzatoare.
masurile ce trebuie luate in continuare de agentul economic controlat si de organul care a dispus controlul financiar
propuneri de aplicare a unor sanctiuni disciplinare, de imputare sau de transmitere organelor abilitate prin lege pentru efectuarea cercetarilor dupa caz.
propuneri de modificare, completare, actualizare a cadrului normativ in domeniul supus controlului financiar.
Raportul de inspecție fiscală se întocmește de echipa de inspecție fiscală pentru consemnarea rezultatelor, indiferent dacă se stabilesc sau nu diferențe de obligatii fiscale suplimentare în cadrul unei inspecții fiscale generale sau parțiale.
2.4. PROCEDEE SI TEHNICI UTILIZATE DE ORGANELE DE CONTROL
Pe parcursul acțiunii de control organul de control utilizează o serie de tehnici și procedee specifice. Astfel, în cazul metodologiei privind controlul TVA se utilizează următoarele procedee de control:
1.Studiul general prealabil, având ca principale obiective: modul de organizare a evidenței tehnico-operative și contabile, situația de fapt existentă cu privire la activitatea ce urmează a se controla.
Astfel, cu această ocazie organul de control verifică modul de organizare a evidenței taxei pe valoarea adăugată , în corespondență cu sumele înscrise în jurnalele pentru cumpărări și vânzări. În cazul agenților economici care utilizează tehnica de calcul și respectiv varianta contabilă informatizată, organul de control trebuie să verifice existența aprobării de către autoritatea fiscală a folosirii acestui procedeu în cadrul evidențrlor financiar-contabile.
De asemenea, controlul taxei pe valoarea adăugată presupune controlul evidențelor cu privire la furnizori și asupra facturilor primite de la aceștia. De cele mai multe ori, organul de control constată o evidență defectuoasă întrucât facturile sunt anexate ordinelor de plată și ca urmare îndosariate în jurnalele de casă sau de bancă. Ca urmare, în situația în care o factură este achitată în mai multe rate, fie în numerar, fie prin virament, pe parcursul mai multor luni, se înregistrează o deficiență a activității financiar-contabile, devenind dificilă stabilirea raporturilor de decontare cu furnizorul respectiv. Totodată exstă posibilitatea înregistrării eronate a TVA deductibile. În acest caz se pot întâlni mai multe situații: fie înregistrarea dublă sau triplș facturii de la furnizor, fie omiterea înregistrării , fie pierderea facturii furnizorului și păstrarea în contabilitate a mai multor copii ale documentului.
2.Controlul documentar contabil, ca procedeu de stabilire a legalității, realității și eficienței operațiunilor și activității economico-financiare.
Acest procedeu se utilizează cu caracter preventiv și operativ, în cazul documentelor ce se primesc la serviciul contabilitate pentru înregistrarea în notele contabile sau fișele de cont, precum și a completării jurnalului pentru vânzări și cumpărări. De asemenea, se utilizează în condițiile întocmirii decontului de TVA.
Controlul documentar-contabil se utilizează și cu caracter ulterior în condițiile în care organul de control verifică efectuarea plății TVA la termen sau a accesoriilor (dobânzi și penalități) calculate la ultima verificare.
Acest procedeu se exercită printr-o serie de tehnici care se utilizează selectiv sau combinat în funcție de obiectivul controlat:
-controlul cronologic
-controlul invers cronologic
-controlul reciproc
-controlul încrucișat
-investigația
-analiza și studiul general
-comparația
-calculul de control
-examenul critic
-balanța de verificare
Controlul cronologic se exercită în ordinea întocmirii, înregistrării și îndosarierii documentelor. Documentele se examinează în fiecare zi, la rând, în ordinea în care sunt păstrate sau îndosariate, fără nici o grupare sau sistematizare prealabilă. În mod concret se controlează Jurnalul pentru vânzări, Jurnalul pentru cumpărări, Registrul de casă, Balanțele de verificare, Deconturile de TVA aferente perioadei supuse controlului, etc.
Controlul invers cronologic se exercită de la sfărșitul spre începutul perioadei de control. Această modalitate se folosește cănd la constatarea unei abateri este nevoie să se stabilească momentul când aceasta s-a produs, sau când se constată anumite erori ori omisiuni de înregistrare. De exemplu, se constată în Jurnalul pentru cumpărări o înregistrare repetată a unui bon fiscal de aprovizionare cu combustibil. Organul de control va proceda la o verificare amănunțită a întregului jurnal în scopul identificării eventualelor duble înregistrări.
Controlul sistematic sau pe probleme presupune gruparea documentelor pe probleme și apoi controlul lor în ordine cronologică. Este o modalitate mai eficientă de examinare a documentelor și înregistrărilor contabile prin aceea că dă posibilitatea să se urmărească cu mai multă atenție un obiectiv. Deci eventualitatea omisiunilor este mai redusă și se pot stabili concluzii în legătură cu fiecare problemă în parte. În mod concret se fixează c aobiectiv urmărirea plății la termen a TVA. Astfel, sunt selecționate: documentele de bancă ( extrasele de cont și ordinele de plată), deconturile de TVA, fișele de cont, notele contabile precum și balanțele de verificare. Apoi se efectuează controlul lor în ordine cronologică.
Controlul reciproc constă în cercetarea și confruntarea la aceeși unitate a unor documente și evidențe cu conținut identic, însă diferite ca formă, pentru aceleași operații sau operații diferite însă legate reciproc. Spre exemplu, se compară factura emisă către client cu Jurnalul pentru vănzări. Pot apărea următoarele trei situații:
suma înscrisă în cele două documente este identică;
suma înscrisă în factură este mai mare decât cea din jurnal. În acest caz se efectuează corecția și se calculează accesorii (dobânzi și penalități) pentru plata cu întărziere a diferenței de TVA;
suma din factură este mai mică decât cea din Jurnalul pentru vânzări. În acest caz organul de control stabilește necesitatea unei stornări, iar sumele plătite în plus ca fiind nedatorate pot fi compensate în perioada imediat următoare , cu Tva datorată la plată.
În mod asemănător pot fi comparate chitanțele, facturile fiscale, registrul de casă și Jurnalul pentru cumpărări:
facturile fiscale și bonurile fiscale pentru cumpărarea de carburanți auto au fost inregistrate eronat în jurnalul pentru cumpărarări și în registrul de casă. În acest caz se procedează la întocmirea unei note contabile pentru corectarea valorii respective, fapt care va afecta suma totală a TVA deductibilă și implicit a TVA de plată.
Facturile fiscale aferente achizițiilor nu au fost înregistrate în jurnalul pentru cumpărări, ele fiind trecute direct în conturile de cheltuieli fără deducerea TVA aferente. Corectarea acestei erori presupune următoarele operațiuni:
stornarea notelor contabile
înregistrarea în jurnalul pentru cumpărări
înregistrarea corectă în evidența contablă a facturilor fiscale
calculul corect al TVA ( de plată sau de recuperat)
calcularea corectă a impozitului pe profit
majorarea rezultatului exercițiului și repartizarea acestuia
Controlul încrucișat constă în cercetarea și confruntarea tuturor exemplarelor unui document, existent la unitatea controlată și la alte unități cu care s-au efectuat decontări, de la care s-au primit sau cărora li s-au livrat materiale, produse,mărfuri, servicii sau alte valori materiale. Controlul încrucișat cuprinde și documente sau evudențe diferite din a căror confruntare se pot desrinde neconcordanțe care privesc aceeși operație. Astfel, se poate confrunta:
-originalul facturii rămase la client cu copia existentă la furnizor;
-extrasul de cont primit de la bancă cu copia rămasă la bancă;
-copia chitanței aflate în chitanțier cu originalul aflat în posesia plătitorului;
-datele din conturile de clienți și debitori din cadrul aceluiași agent economic cu cele din conturile “furnizori” și “clienți” ale altor agenți economici și invers;
-factura de la furnizor cu nota de recepție și constatare diferențe, iar acestea cu jurnalul pentru cumpărări;
-registrul de casă cu avansul spre decontare, iar acesta cu registrul privind avansurile acordate etc.
Exemplu: Garda Financiară efectuează un control inopinat la o societate comercială care achiziționează mărfuri, în vederea comercializării “en –gros”. Comisarul Gărzii Financiare solicită actele de proveniență a mărfii aflată la vânzare. În urma studierii documentului se constată că în factura emisă de vânzător sunt înscrise mărfurile livrate către cumpărător sub aspectul cantităților, prețurilor unitare, valorii totale precum și a TVA aferentă acestora.
Situații posibile :
Factura emisă de vânzător să corespundă întocmai cu cea existentă în evidența contabilă a cumpărătorului, ceea c eînseamnă că nu s-a produs nici o neregulă;
Factura aflată în evidențele contabile ale cumpărătorului nu se regăsește în contabilitatea vânzătorului, ceea ce înseamnă că vânzătorul nu și-a înregistrat TVA colectată cuvenită bugetului de stat. În conformitate cu Legea nr.87/1994 R, “ fapta de a nu evidenția prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte veniturile realizate…. cu consecința diminuării creanței bugetare constituie infracțiune și se pedepsește cu închusoare de la 2 la 8 ani ;
Dacă datele din exemplarul 1 al facturii aflate la cumpărător nu corespund cu datele din exemplarul 2 aflat la vânzător, documentul se supune expertizei grafologice pentru a se determina falsul. Acest fapt constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
CAPITOLUL III
METODOLOGIA DE EXERCITARE
A CONTROLULUI FISCAL
3.1. SISTEMUL METODOLOGIC DE CONTROL FISCAL
Necesitatea exercitării controlului fiscal derivă din trei motive principale:
pentru asigurarea respectării legislației în vigoare;
din considerente de justție și echitate socială, astfel încât contribuabilii să participe în mod echitabil la colectarea veniturilor la bugetul de stat;
din considerente economice, în scopul asigurării unei concurenîe loiale între agenții economici.
Prin acțiunea de control se stabilește dacă activitatea economică și financiară este organzată și se desfășoară conform normelor, principiilor sau regulilor stabilite. Cunoașterea și perfecționarea activității economice și financiare presupune o cale științifică de cercetare și acțiune, un sistem metodologic, cu ajutorul căruia să se oglindească realitatea, legalitatea și eficiența.
Momentul esențial al procesului de control îl constituie comparația. Orice operație sau activitate economico-financiară s ecercetează nu numai în sine, ci și în raport cu un criteriu, cu o bază de comparație.
Criteriile de comparație determină și natura acestora, astfel:
compstsție în funcție de un criteriu prestabilit:previziuni, prognoze, sarcini, norme, scopuri,prevederi legale, standarde etc.;
comparații cu caracter special, de exemplu, între variante de eficiență a unor măsuri sau soluții tehnico-științifice sau organizatorice pentru alegerea celei optime;
comparații în spațiu, de exemplu, unele secții de producție;
comparații în timp, adică între activitatea programată sau efectivă,din perioada controlată, cu cea din perioada precedentă.
Comparația de control prezintă aspecte specifice în funcție de natura operațiilor și activităților economico-financiare controlate, de metodologia de calcul și sistemul de evidență. Operațiile sau activitățile comparate trebuie să fie omogene. Calculate și exprimate după o metodologie unitară. De exemplu, în comparația indicatorilor de volum cantitățile sunt variabile, iar forma de exprimare este aceeași – prețuri comparabile, unități de timp sau convenționale; în comparația indicatorilor calitativi (costurile, rentabilitatea), indicatorii de volum sunt acceași, iar costurile diferite; în comparația indicatorilor cantitativi și calitativi, ce cuprind mai multe produse sau lucrări s eare în vedere și eventuala modificare a structurii.
Metodologic, controlul , ca proces de cunoaștere și perfecționare a activității economico-financiare și sociale , impune următoarele momente:
cunoașterea situației stabilite( previziuni, prognoze, sarcini, norme, scopuri, prevederi legale, standarde, etc.);
determinarea abaterilor prin compararea situației reale cu cea stabilită;
concluzii,sugestii, propuneri și măsuri.
Metodologia de control privită ca proces structurat pe momentele enunțate, presupune , în interdependență, o filieră adecvată de cecetare și acțiune care, în succesiune teoretică, s eprezintă astfel:
formularea obiectivelor controlului;
delimitarea obiectivelor pe forme de control financiar (preventiv,operativ,ulterior);
organele competente legal să efectueze controlul asupra obiectivelor stabilite;
sursele de informare pentru control (documente primare, evidența tehnico-operativă și contabilă, alte documente);
aplicarea procedeelor și modalităților (tehnicilor) de control cu ajutorul cărora se realizează cunoașterea activității controlate;
stabilirea deficiențelor, lipsurilor și abaterilor , precum și rezervele de perfecționare ce se pot constata, în sfere obiectivului controlat, cu ajutorul procedeelor, tehnicilor de control;
întocmirea actelor de control în care se înscriu constatările;
modalitățile de finalizare și valorificare a acțiunii de control;
stabilirea eficienței controlului pe linia prevenirii, constatării și înlăturării deficiențelor, lipsurilor , abaterilor dar și pe cea a perfecționării activității controlate.
Metodologia de control, ca sistem, reprezintă intercondiționarea cu caracter științific și normativ , a procedeelor și modalităților, principiilor și mijloacelor care fac posibilă acțiunea de control. În cadrul metodologiei generale de control se îmbină elemente de raționament, de exemplu cele privind utilizarea corespunzătoare a procedeelor și tehnicilor de control, cu elemente care au caracter normativ, de exemplu organizarea activității de control, întocmirea actelor de control etc.
Metodologia de control, ca ansamblu de instrumente metodologice, organic structurate, se utilizeză selectiv, diferențiat, în funcție de natura activităților sau operațiilor controlate, formele de control financiar, sursele de informare pentru control, natura abaterilor existente și a posibilităților d eperfecționare a activității controlate. Prin metodologia de control, în anumite momente ale cunoașterii, obiectivul controlat este dezmembrat, simplificat și corelat, cercetat în conexiune cu alte operații ale activității. Alteori, mersul cunoașterii este invers în raport cu etapele desfășurării activităților sau fenomenelor controlate.
Metodologia de control utilizeză atât căi și modalități proprii de cercetare și acțiune, cât și instrumente metodologice ale altor discipline științifice, cum sunt cele ale: analizei economico-financiare, matematicii, contabilității, dreptului, informaticii, biroticii, finanțelor, marketingului, managementului, etc.
Componența principală a metodologiei de control o constituie ansamblul procedeelor de cercetare, cunoaștere și perfecționare a activității economice și financiare, și anume: studiul general prealabil al activității ce urmează a se controla, controlul documentar contabil, controlul faptic, analiza economico-financiară, controlul total și prin sondaj, finalizarea (valorificarea) constatărilor controlului, etc.
Procedeul de control reprezintă latura practică a procesului cognitiv și se compune din conexiunea unor modalități concrete de acțiune pentru cunoașterea și perfecționarea activității controlate. Orice modalitate concretă de control reprezintă într-un anumit fel, o manieră sau tehnică de acțiune, comparație și judecată în vederea cunoșterii obiectului controlat. Modalitățile de control financiar se utilizează în mod selectiv și combinat, pe bază de raționamente în ce privește aplicabilitatea și utilitatea lor în circumstanțe concrete diferite.
Un atribut de importanță deosebită în realizarea laturii practice a procesului cognitiv o reprezintă competența. Ea este criteriul suveran al activității economice, iar prima competență este cea profesională, care presupune însușirea excelentă a profesiei și a practicii acesteia. Specialiștii, experții în materie, în domeniul de activitate, sunt garanția fundamentală a aeficienței. Competența profesională este eficientă numai dacă este dovedită prin muncă, prin rezultate. Controlul previne contrariul competenței, adică incompetența. Controlul pornește de la conceptul potrivit căruia eficiența economică presupune ca prim planul oricărui sector de activitate să aparțină specialiștilor de elită, experților în domeniu. Acest deziderat este argumentat de faptul că destinul social al individului, dar și al agenților economici, este condiționat și garantat de competență. Eficiența activității oricărui agent economic este determinată, în ultimă instanță, d epromovarea în conducerea tuturor componentelor, la toate nivelele, a persoanelor bine pregătite, destoinice, de o indiscutabilă competență profesională și organizatorică, erudiție profesională și pricepere gospodărească, inteligență creativă. Cum este și firesc, un control de înaltă competență presupune implicit și o eficiență economico-financiară corespunzătoare.
3.2. METODOLOGIA PRIVIND CONTROLUL TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ
Taxa pe valoarea a dăugată este unul din cele mai importante impozite indirecte care se datorează bugetului de stat iar modul de calcul, declarare și plată a acesteia de către agenții economici prezintă o importanță deosebită, atât sub aspect fiscal cât și sub cel al analizei economice a activității desfășurate de întreprinderi.
Metodologia privind controlul taxei pe valoarea adăugată se realizează prin următoarele etape:
formularea obiectivelor ce urmează a se controla;
determinarea formelor de control pentru obiectivele stabilite;
stabilirea surselor de informare pentru control;
aplicarea procedeelor și tehnicilor de control de către organele competente;
stabilirea abarerilor și a deficiențelor față de situația legală;
întocmirea actelor de control;
valorificarea constatărilor controlului.
I.Controlul sistemului de documente și evidențe
1.Din punct de vedere al formei, controlul documentelor are ca obiective:.
Controlul autenticității documentelor;
Controlul exactității și valabilității documentelor;
Controlul efectuării corecte a calculelor.
Controlul autenticității documentelor presupune întocmirea acestora cu respectarea prevederilor legale, avăndu-se în vedere următoarele elemente:
• justețea întocmirii și completarea cu toate elementele necesare;
• completarea corectă a datelor, existența eventualelor ștersături și modul în care acestea au fost remediate:
• existența semnăturilor autorizate și concordanța acestora cu specimenele de semnături.
Orice operațiune economică sau financiară trebuie consemnată în momentul efectării ei , într-un document justificativ pe baza căruia se fac înregistrările in evidența contabilă. Documentul justificativ cuprinde următoarele elemente principale:
Denumirea documentului;
Denumirea și sediul agentului economic care emite documentul:
Numărul documentului și data întocmirii acestuia:
Părțile care participă la efectuarea operațiilor consemnate în respectivul document;
Conținutul operațiilor economico-financiare și, după caz, temeiul legal al efectuării acestora:
Datele cantitative și valorice, aferente operației economice sau financiare efectuate:
Semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operației economice sau financiare , a persoanelor însărcinate cu exercitarea controlului financiar preventiv și a persoanelor în drept să aprobe operațiile respective:
Alte elemente determinate de caracterul operațiunilor , menite să asigure consemnarea completă a acestora în documentele justificative.
Documentele justificative se completează conform indicațiilor de utilizare a lor. Înscrierea datelor în documente se face cu cerneală, creion chimic, pastă de pix, cu mașina de scris sau alte mijloace, conform instrucțiunilor de completare ori alte dispoziții legale. Nu sunt admise ștersături, răzături sau alte asemenea procedee. Erorile se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greșite , astfel încât textul sau cifra tăiată să fie citită, iar deasupra lor se scrie textul sau cifra corectă.
Corectarea se face în toate exemplarele documentului și se confirmă prin semnătura persoanei care a întocmit documentul justificativ, menționând și data efectuării corecturii.
Nu sunt admise corectări în documentele pe baza cărora se primește, se eliberează sau se justifică numerarul, precum și alte documente pentru care indicațiile de completare prevădasemenea restricții.
La corectarea documentelor în care au fost consemnate operații de predare-primire a unor valori materiale este necesară confirmarea prin semnătură atât a predătorului cât și a primitorului.
Pentru asigurarea circulației raționale și unitare a documentelor justificative care stau la baza înregistrarilor în contabilitate, conducătorul compartimentului financiar-contabil întocmește graficul circulației acestor documente care cuprinde: denumirea documentului, persoanele care poartă răspunderea întocmirii, termenele predării documentelor, destinația documentelor etc.
Controlul exactității și valabilității documentelor se realizează în raport de momentul și condițiile producerii operațiilor economice și financiare pe care le consemnează. De regulă, documentele care reflectă operațiuni patrimoniale se întocmesc la termenele legal stabilite. Astfel, în cazul plății TVA datorate bugetului de stat, documentele justificative, respectiv ordinele de plata , se întocmesc până la data de 25 ale lunii sau trimestrului următor pentru care se datorează plata.
Controlul efectuării corecte a calculelor reprezintă controlul efectuat asupra documentelor ce conțin calcule matematice în scopul înlăturării erorilor de calcul sau a calculelor ce ascund delapidări sau nereguli cu privire la valorile materiale gestionate ori sumele plătite terțelor persoane.
Astfel, cu acestă ocazie se pot face verificări de calcule cu privire la modul de întocmire a decontului de TVA , verificându-se totodată și celelalte documente care au stat la baza întocmirii acestuia, respectiv jurnalul pentru vânzări și jurnalul pentru cumpărări. Corespunzător acestui mod de control se pot verifica facturile emise prin aplicarea corectă a cotei de TVA asupra veniturilor realizate din vănzări de diverse bunuri și servicii, precum și modul în care acestea se totalizeată în jurnalul pentru vănzări.
2.Din punct de vedere al conținutului, controlul documentelor are ca obiective:
Legalitatea documentelor:
Exactitatea și realitatea operațiunilor economico-financiare:
Economicitatea și oprtunitatea operațiunilor înregistrate.
Legalitatea documentelor presupune ca toate documentele să fie întocmite cu respectarea normelor legale privind disciplina financiară. Pentru aceasta, conținutul documentelor justificative se confruntă cu temeiul legal, stabilindu-se concordanța dintre acestea. Spre exempliu, în cazul TVA se urmărește ca toate documentele justificative, cum ar fi :oferta, contractul, factura pro-forma, etc, să aibă în cuprinsul lor numai cotele legale de TVA, respectiv: 19% cota standard, 9% cota redusă(medicamente) și 0% pentru operațiunile scutite cu drept de deducere(export).
Exactitatea și realitatea operațiunilor economico-financiarestabilește dacă acestea s-au produs în limitele, condițiile și la locul indicat în cuprinsul documentelor justificative. În cazul în care există incertitudini asupra realității operațiunilor consemnate în documente, se solicită persoanelor care au semnat să confirme realitatea și autenticitatea documentului respectiv.
Astfel, în situația verificării ordinelor de plată cu privire la TVA de plată la buget se poate proceda la verificarea semnăturilor autorizate și se poate solicita notă explicativă de la persoanele care au întocmit documentul sau au avut cunoștință espre întocmirea acestuia.
Economicitatea și oprtunitatea operațiunilor înregistrate , urmărește dacă operațiunea înregistrată în cuprinsul documentului este sau nu necesară din punct de vedere al activității unității, precum și faptul dacă această operațiune este oportună sau nu.
Spre exemplu, în cazul plății TVA datorată bugetului, se poate constata că, deși unitatea datora TVA, iar documentul de plată întrunea condițiile de formă și fond, plata s-a făcut cu mult înainte de termenul scadent ( 25 ale lunii). Astfel, operațiunea în cauză s-a dovedit a nu fi oportună din punct de vedere economic, diminuând pe termen scurt resursele financiare ale unității.
3.Controlul documentelor cu regim special
Formularele tipizate cu regim special au menirea să evidențieze existența, circulația și utilizarea valorilor materiale și bănești. Regiile autonome, societățile comerciale, instituțiile publice, unitățile cooperatiste, asociațiile precum și persoanele fizice care au calitatea de comerciant au obligația să organzeze și să asigure evidența , gestionarea și corecta utilizare a documentelor cu regim special de înseriere și numerotare, cum sunt: facturile, chitanțele, avizele de însoțire a mărfii, alte documente cu ajutorul cărora se stabilec volumul de activitate, plățile și încasările efectuate în raport cu bugetul de stat, clienții sau furnizorii.
Prin folosirea necorespunzătoare sau neconformă cu actele normative, formularele pot servi la scoaterea din circuitul economic a mijloacelor materiale și bănești în scopul însușirii lor în interes personal sau a justificării neglijenței sau proastei administrări a bunurulor.
Controlul asupra gestionării, folosirii și evidenței formularelor cu regim special are ca obiectiv preîntâmpinarea și descoperirea sustragerii de la plata obligațiilor bugetare. În acest scop , organizarea gestionării, folosirii și evidenței formularelor cu regim special se face potrivit normelor metodologice pentru întocmirea și utilizarea formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă.
Evidența operativă a formularelor cu regim special se face potrivit normelor metodologice , iar răspunderea revine administratorului, ordonatorului de credite sau altor persoane care au obligația gestionării patrimoniului. Evidența operativă a formularelor se ține cu ajutorul Fișei de magazie a formularelor cu regim special ( cod 14-3-8/b) care se completează distinct pentru fiecare tip de formular, pe măsura aprovizionării și dării în consum a acestora.
Fișa de magazie a formularelor cu regim special servește ca:
• document de evidență a intrărilor, ieșirilor și stocului de formulare, care au regim special de înseriere, numerotare, evidență și urmărire;
• document de evidență a formularelor anulate;
document pentru stabilirea grupelor de numere(serii) pe compartimentele unității patrimoniale, în vederea numerotării formularelor;
sursă de informații pentru controlul operativ curent și contabil al stocurilor de formulare.
Fișa de magazie a formularelor cu regim special se întocmește într-un singur exemplar, separat pentru fiecare fel de formular , de către gestionar, Această fișă nu circulă, fiind document de înregistrare, Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
Formularele cu regim special de înseriere și numerotare se eliberează din magazie pe baza bonului de consum, dintr-un bonier distinct, gestionat d epersoana împuternicită în acest scop de către administratorul, ordonatorul de credite sau alte persoane care au obligația gestionării patrimoniului. La eliberarea din magazie a acestor formulare, în bonul de consum se înscriu, în mod obligatoriu, seria și numerele aferente formularelor respective.
Salariații care primesc spre folosință aceste formulare răspund de utilizarea lor pentru consemnarea operațiunilor legale, și au obligația să justifice în orice moment existența lor, Înscrierea datelor în aceste formulare se face potrivit reglementărilor cuprins eîn normele generale privind documentele justificative și contabile.
II. Înregistrarea ca plătitor de TVA
Orice persoană impozabilă care realizează operațiuni taxabile trebuie să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în următoarele condiții:
la înființare, dacă optează pentru aplicarea regimului normal de TVA;
ulterior înființării , dacă cifra de afaceri realizată este sub plafonul de scutire prevăzut de Codul fiscal, dar optează pentru aplicarea regimului normal de TVA;
după înființare,în mod obligatoriu, dacă depășește plafonul de scutir eprevăzut de Codul fiscal, în termen de 10 zile de la sfârșitul lunii în care a depășit acest plafon.
Agenții economici care realizează exclusiv operațiuni scutite de TVA iar potrivit Codului fiscal pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată, trebuie să solicite înregistrarea ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată.
Persoanele înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată au codul de identificare fiscală precedat de litera “R”.
Data înregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată este:
data comunicării certificatului de înregistrare;
data d eîntâi a lunii următoare celei în care persoana impozabilă are obligația să solicite luarea în evidență.
Dacă ulterior înregistrării, persoana impozabilă realizează exclusiv operațiuni care nu dau drept de deducere, trebuie să solicite scoaterea din evidență ca plătitor de TVA, în termen de 10 zile de la sfârșitul lunii în care realizează exclusiv astfel de operațiuni.
Scoaterea din evidență ca plătitor de TVA se solicită de către persoanele impozabile și în cazul încetării activității, în termen de 15 zile de la data consemnării acestei situații.
III. Aplicarea corectă a cotelor privind TVA
Cotele legale de TVA prevăzute de Codul fiscal sunt cota standard și cota redusă.
Cota standard este de 19% și se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operațiune impozabilă care nu este scutită de TVA sau care nu este supusă cotei reduse de TVA.
Cota redusă este de 9% și se aplică asupra bazei impozabile , pentru următoarele prestări de servicii sau livrări de bunuri:
• dreptul de intrare la castele, muzee, monumente istorice, grădini zoologice și botanice, târguri și expoziții;
• livrarea de manuale școlare, cu excepția celor destinate publicității;
• livrările de proteze, cu excepția celor dentare;
• livrările de produse ortopedice;
• medicamentele.
Documentele justificative și contabile de evidență a taxei pe valoarea adăugată sunt următoarele:
dispoziția de livrare;
avizul de însoțire a mărfii;
factura fiscală;
jurnalul pentru cumpărări;
jurnalul pentru vânzări;
decontul de TVA.
1.-Dispoziția de livrare servește ca:
• document pentru eliberarea din magazie a produselor, mărfurilor sau alte valori materiale destinate vânzării;
• document justificativ de scădere din gestiune a magaziei;
• document de bază pentru întocmirea avizului de însoțire a mărfii sau a facturii fiscale, după caz.
2.-Avizul de însoțire a mărfii este un formular cu regim special și servește ca:
• document pentru eliberarea din magazie a mărfurilor, produselor sau altor valori destinate vânzării, trimise pentru prelucrare la terți, în custodie sau spre păstrare;
• document de însoțire a bunurilor pe timpul transportului;
• document justificativ d escădere din gestiune a furnizorului;
• document care poate sta la baza întocmirii facturii fiscale;
• document de primirea în gestiune a cumpărătorului.
De regulă, avizul de însoțire a mărfii se întocmește de către unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii fiscale în momentul livrării bunurilor și el nu reprezintă un document legal pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA la cumpărători, aceștia având obligația să solicite furnizorului întocmirea facturii fiscale.
3.-Factura fiscală este un document cu regim special și servește ca:
• document contabil, în baza căruia se întocmește decontarea mărfurilor și produselor livrate, serviciilor prestate ori lucrărilor executate;
• document de încărcare în gestiunea primitorului;
• document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și cumpărătorului;
• document de însoțire a bunurilor pe timpul transportului.
Factura se întocmește pe baza dispozițiilor de livrare, avizului de însoțire a mărfii sau a altor documente , care confirmă prestările de servicii sau executarea de lucrări.
4.-Jurnalul pentru vânzări se întocmește într-un singur exemplar , având paginile numerotate, în care se înregistrează zilnic , fără ștersături și spații libere, elementele necesare pentru determinarea corectă a TVA colectată. Se completează pe baza facturilor fiscale sau altor documente înlocuitoare privind vânzările de valori materiale sau prestările de servicii și servește ca:
• registru – jurnal auxiliar pentru înregistrarea vănzărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii;
• document de stabilire lunară și trimestrială a TVA colectată;
• document de control al unor operații înregistrate în contabilitate.
5.-Jurnalul pentru cumpărări se completează în baza documentelor tipizate privind cumpărările de valori materiale sau prestările de servicii, întocmindu-se într-un singur exemplar,având paginile numerotate, în care se înregistrează zilnic , fără ștersături și spații libere, elementele necesare pentru determinarea corectă a TVA deductibilă.
Jurnalul pentru cumpărări servește ca :
-registru jurnal auxiliar pentru pentru înregistrarea cumpărărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii;
-document de stabilire lunară sau trimestrială a TVA ;
-document de control al unor operații înregistrate în contabilitate.
6.-Decontul de TVA este documentul care stabilește modul de decontare cu bugetul statului și trebuie depus lunar sau trimestrial , la organul fiscal teritorial, până la data de 25 a lunii următoare.
Este documentul în care se evidențiază suma impozabilă și taxa exigibilă, toși agenții economici plătitori de TVA fiind obligați să depună deconturile lunar sau trimestrial, după caz, indiferent dacă au realizat sau nu operațiuni impozabile și indiferent dacă au de plătit ori de recuperat TVA, sau nici una dintre aceste operațiuni.
Având în vedere faptul că la la intrarea bunurilor în patrimoniu (cumpărare)TVA deductibilă plătită furnizorului apare ca o creanță a agentului economic asupra bugetului de stat, iar la ieșirea bunurilor din patrimoniu (vânzare) TVA cplectată apare ca o datorie de plată a agentului economic față de bugetul statului, fazele sau etapele stabilirii, reflectării contabile și regularizării TVA sunt următoarele:
– calcularea și evidențierea TVA deductibilă ca urmare a intrărilor de bunuri și servicii;
calcularea și evidențierea TVA colectată ca urmare a vânzării bunurilor și serviciilor;
stabilirea și regularizarea TVA, în raport cu bugetul statului, adică stabilirea TVA de plată sau TVA de recuperat.
IV. Plata la termenele legale a TVA
Plătitorii de taxă pe valoare adăugată sunt obligați la plata acesteia până la data de 25 a lunii următoare perioadei fiscale (lună sau trimestru, după caz).
În cazul importurilor de bunuri, TVA se plătește efectiv la organele vamale, cu excepția celor scutite de TVA sau care au obținut certificate de exonerare la plată.
Controlul respectării normelor legale privind taxa pe valoarea adăugată se exercită de către organele de specialitate ale Ministerului Finanțelor Publice și aparatului teritorial al acestuia, pe baza documentelor și evidențelor conduse de plătitori.
În urma acțiunilor de control se pot constata:
-fapte ce constituie contravenții: nedepunerea în termen la organele fiscale a declarației de înregistrare sau de scoatere din evidență ca plătitor de TVA și a deconturilor de TVA; refuzul de a furniza organelor fiscale toate informațiile necesare stabilirii operațiunilor impozabile; ținerea eronată a evidenței tehnico-operative și contabile, cu consecința diminuării creanței bugetare.
-fapte ce constituie infracțiuni :neîntocmirea , întocmirea incompletă sau necorespunzătoare a a documentelor de vănzări, cu consecința diminuării TVA colectată;emiterea, distribuirea, cumpărarea, completarea ori acceptarea cu știință de documente fiscale false.
În acțiunea sa, organul de control utilizează ca surse de informații documentele de evidență tehnico-operativă și contabilă puse la dispoziție de contribuabil. Dintre acestea,menționăm:
cererea de luare în evidență ca plătitor de TVA;
cererea de înregistrare ca plătitor de TVA prin opțiune;
contractele de prestări servicii, lucrări și cele de vânzare-cumpărare;
facturile fiscale emise către clienși;
raportul de gestiune;
jurnalul pentru cumpărări;
jurnalul pentru vânzări;
decontul de TVA;
documentele de plată;
balanța de verificare;
bilanțul contabil.
Metodologia de control, ca ansamblu de instrumente metodologice organic structurate, se utilizează selectiv, diferențiat în funcție de natura activităților sau operațiunilor controlate, surselor de informare pentru control, natura abaterilor existente și a posibilităților de perfecționare a activităților controlate.
CAPITOLUL IV.
DETERMINAREA VENITURILOR PERSOANELOR FIZICE
4.1. VENITURI DIN ACTIVITATI INDEPENDENTE
Veniturile de activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere.
a) Veniturile din profesii libere sunt veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii, desfășurate în mod independent.
b) Veniturile comerciale sunt veniturile din fapte de comerț ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele menționate anterior, precum și din practicarea unei meserii.
c) Veniturile din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală provin din brevete de invenție, desene și modele, mostre, mărci de fabrică și de comerț, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor și altele asemenea.
4.2. ORGANIZAREA EVIDENTEI CONTABILE IN PARTIDA SIMPLA
În conformitate cu prevederile legale evidența contabilă în partidă simplă se ține în limba română și în moneda națională.
Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în evidența contabilă în partidă simplă, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale, prevăzute în structura formularelor aprobate:
– denumirea documentului;
– numele și prenumele contribuabilului, precum și adresa completă;
– numărul documentului și data întocmirii acestuia;
– menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economico-financiare (când este cazul);
– conținutul operațiunii economico-financiare, iar atunci când este necesar, și temeiul legal al efectuării ei;
– datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate;
– numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operațiunii;
– alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor în documente justificative.
Documentele care stau la baza înregistrărilor în evidența contabilă în partidă simplă pot dobândi calitatea de document justificativ numai în cazurile în care furnizează toate informațiile prevăzute în normele legale în vigoare.
Documentele provenite din relațiile de cumpărare a unor bunuri de la persoane fizice pot fi înregistrate în evidența contabilă în partidă simplă numai în cazurile în care se face dovada intrării în patrimoniu a bunurilor respective, prin întocmirea Borderoului de achiziție sau a Notei de recepție și constatare de diferențe, după caz, și a plății acestora pe bază de Dispoziție de plată-încasare către casierie.
În cazul în care documentele respective se referă la cheltuieli pentru prestări de servicii efectuate de persoane fizice impuse pe bază de normă de venit, pentru a fi înregistrate în evidența contabilă în partidă simplă a contribuabililor, acestea trebuie să aibă la bază contracte sau convenții, întocmite în acest scop în conformitate cu reglementările legale în vigoare, și Dispoziție de plată-încasare către casierie.
Documentele contabile – jurnale, fișe etc. – servesc la prelucrarea, centralizarea și înregistrarea în evidența contabilă în partidă simplă a operațiunilor consemnate în documentele justificative.
Înscrierea datelor în documente se face cu cerneală, cu pix cu pastă, la mașina de scris sau cu ajutorul tehnicii de calcul, după caz.
În documentele justificative și în cele contabile nu sunt admise ștersături sau alte asemenea procedee, precum și lăsarea de spații libere între operațiunile înscrise în acestea. Erorile se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greșite, pentru ca acestea să poată fi citite, iar deasupra lor se scrie textul sau cifra corectă.
Corectarea se face pe toate exemplarele documentului justificativ și se confirmă prin semnătura persoanei care a întocmit documentul justificativ, menționându-se și data efectuării operațiunii de corectare.
În cazul documentelor justificative la care nu se admit corecturi, cum sunt cele pe baza cărora se primește, se eliberează sau se justifică numerarul, ori al altor documente pentru care normele de utilizare prevăd asemenea restricții, documentul greșit se anulează și rămâne în carnetul respectiv (nu se detașează), cu excepția ordinului de deplasare (delegație), pe baza căruia se primește sau se restituie diferența dintre cheltuielile efective de deplasare și avansul acordat.
Contribuabilii au obligația să efectueze inventarierea generală a patrimoniului: la începutul activității; cel puțin o dată pe an; la încetarea activității, precum și în alte situații prevăzute de lege.
Inventarierea se face în conformitate cu normele privind organizarea și efectuarea inventarierii, aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice.
La inceperea activitatii Registrul-jurnal de încasări și plăți și Registrul-inventar au regim de înregistrare la organele fiscale. Acestea se numerotează, se șnuruiesc și se parafează înainte de depunerea lor la organele fiscale pentru înregistrare.
Operațiunile privind evidența și gestionarea mijloacelor fixe, a valorilor materiale și bănești și a altor valori ale contribuabililor se consideră valabile numai dacă sunt justificate cu documente originale, întocmite sau reconstituite potrivit prezentelor norme metodologice.
În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente financiar-contabile și justificative, contribuabilul va lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de cel mult 30 de zile de la constatare.
Contribuabilul care constată pierderea, sustragerea sau distrugerea unor documente justificative ori financiar-contabile are obligația să încheie un proces-verbal care să cuprindă:
– datele de identificare a documentului dispărut;
– numele și prenumele persoanei responsabile cu păstrarea documentului;
– data și împrejurările în care s-a constatat lipsa documentului respectiv.
Persoana responsabilă este obligată ca o dată cu semnarea procesului-verbal să dea o declarație scrisă asupra împrejurărilor în care a dispărut documentul respectiv.
Ori de câte ori pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor constituie infracțiune sunt încunoștințate imediat organele de urmărire penală.
Reconstituirea documentelor se face pe baza unui dosar de reconstituire, întocmit separat pentru fiecare caz.
Dosarul de reconstituire trebuie să conțină toate lucrările efectuate în legătură cu constatarea și reconstituirea documentului dispărut, și anume:
– sesizarea scrisă a persoanei care a constatat dispariția documentului;
– dovada sesizării organelor de urmărire penală sau dovada sancționării disciplinare a persoanei vinovate, după caz;
– copie de pe documentul reconstituit;
– procesul-verbal de constatare a pierderii, sustragerii sau distrugerii;
– declarația persoanei responsabile.
În cazul în care documentul dispărut provine de la un alt contribuabil, reconstituirea se va face de contribuabilul care a emis documentul, la cererea scrisă a contribuabilului care a cerut documentul. În acest caz unitatea emitentă va trimite contribuabilului care a primit documentul, în termen de cel mult 10 zile de la primirea cererii, documentul reconstituit.
Documentele reconstituite vor purta în mod obligatoriu și vizibil mențiunea "Reconstituit", cu specificarea numărului și a datei dispoziției pe baza căreia s-a făcut reconstituirea.
Documentele reconstituite conform prezentelor norme metodologice constituie baza legală pentru efectuarea înregistrărilor în evidența contabilă în partidă simplă.
Nu se pot reconstitui documentele de cheltuieli nenominale (bonuri, bilete de călătorie nenominale etc.) pierdute, sustrase sau distruse înainte de a fi înregistrate în evidența contabilă în partidă simplă. În acest caz vinovații de pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor suportă paguba, sumele respective recuperându-se potrivit prevederilor legale.
Găsirea ulterioară a documentelor originale, care au fost reconstituite, nu anulează eventualele sancțiuni disciplinare sau penale, însă poate constitui motiv de revizuire a acestora, în condițiile legii.
Pentru pagubele generate de dispariția, sustragerea sau distrugerea documentelor se pot stabili răspunderi materiale, care cuprind și eventualele cheltuieli ocazionate de reconstituirea și găsirea acestora.
În cazul găsirii ulterioare a originalului, documentul reconstituit se anulează pe baza unui proces-verbal împreună cu care se atașează la dosarul de reconstituire.
Formularele cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare, pierdute sau sustrase, se declară nule în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, după sesizarea organelor de drept.
Arhivarea și păstrarea documentelor justificative și financiar-contabile:
Contribuabilii au obligația să păstreze în arhiva lor registrele de contabilitate, documentele financiar-contabile, precum și documentele justificative, care stau la baza înregistrării în evidența contabilă în partidă simplă.
Termenul de păstrare a Registrului-jurnal de încasări și plăți, a Registrului-inventar, precum și a documentelor justificative și financiar-contabile este de 10 ani, cu începere de la data încheierii anului fiscal în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.
În cazul încetării activității contribuabilului, documentele se predau la arhivele statului în conformitate cu dispozițiile Legii Arhivelor Naționale nr. 16/1996, dacă legea nu dispune altfel.
Arhivarea documentelor justificative și financiar-contabile se face, de asemenea, în conformitate cu prevederile legale, cu respectarea următoarelor reguli generale:
– documentele se grupează în dosare, numerotate, șnuruite și parafate;
– gruparea documentelor în dosare se face cronologic și sistematic, în cadrul fiecărui an fiscal la care se referă acestea;
– dosarele conținând documente se păstrează în spații amenajate în acest scop, asigurate împotriva degradării, distrugerii sau sustragerii, dotate cu mijloace de prevenire a incendiilor;
– evidența documentelor la arhivă se ține cu ajutorul unui registru de evidență curentă, în care sunt ținute evidențele dosarelor și documentelor financiar-contabile intrate în arhivă, precum și mișcarea acestora în decursul timpului.
Evidența contabilă în partidă simplă a operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.
În cazul în care bunurile din patrimoniul afacerii trec în patrimoniul personal al contribuabilului, suma reprezentând contravaloarea acestora se include în venitul brut, considerându-se o înstrăinare.
În cazul în care asociațiile își încetează activitatea, iar foștii asociați continuă să funcționeze în mod individual, bunurile din patrimoniul asociației trec în patrimoniul noilor afaceri, se înscriu în Registrul-inventar al acestora și se amortizează în continuare, se consumă sau se vând, după caz.
În toate cazurile de înstrăinare este necesară evaluarea bunului, care se poate face la prețurile practicate pe piață sau stabilite prin expertiză tehnică.
În cazul încetării definitive a activității, sumele obținute din valorificarea bunurilor patrimoniului afacerii, înscrise în Registrul-inventar (mijloace fixe, obiecte de inventar etc.), precum și stocurile de materii prime, materiale, produse finite și mărfuri rămase nevalorificate sunt incluse în venitul brut.
Stabilirea venitului net obținut sau a pierderii înregistrate în cadrul asocierii se determină pe fiecare contract de asociere.
Pentru înregistrarea veniturilor din activități independente contribuabilii vor utiliza, în funcție de specificul activității și de necesitățile proprii, formularele cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare, prevăzute în prezentele norme metodologice, după caz:
– Chitanță;
– Factură și Factură fiscală;
– Bon de comandă-chitanță;
– Fișă de magazie a formularelor cu regim special;
– Monetar;
– Extras din borderoul de plăți.
Constituie venit brut venitul încasat în cadrul unui an calendaristic, indiferent de perioada în care au fost efectuate prestațiile.
Pentru fiecare tip de activitate desfășurată se va întocmi Fișa pentru operațiuni diverse în care se vor înregistra toate documentele în ordine cronologică.
Contribuabilii care desfășoară activități de:
– comerț angro vor întocmi pentru livrările efectuate formularele Factură;
– comerț cu amănuntul vor întocmi zilnic formularul Monetar, în condițiile în care nu se utilizează aparate de marcat electronice fiscale;
Contribuabilii care desfășoară următoarele activități:
– organizarea de spectacole (culturale, sportive, distractive etc.);
– activități al căror scop este facilitarea încheierii de tranzacții comerciale printr-un intermediar (contract de comision, contract de agent, consignație sau mandat comercial);
– activități de editare, imprimerie, multiplicare, indiferent de tehnica folosită, și altele asemenea;
– transport de bunuri și de persoane;
– alte activități cuprinse în Codul comercial, precum și pentru veniturile din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală pot întocmi, în funcție de natura activității, de frecvența încasării sau de felul serviciilor prestate, precum și de alte elemente specifice activității desfășurate, formularele Factură, respectiv Factură fiscală, Chitanță sau alte formulare cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare, aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice.
În relațiile cu persoanele juridice contribuabilii sunt obligați, pentru sumele încasate atât pe bază de chitanță, bon fiscal etc., cât și prin bancă, să întocmească factură.
În relațiile cu persoanele fizice contribuabilii sunt obligați, pentru sumele încasate prin bancă, să întocmească factură.
Totalurile lunare din Fișa pentru operațiuni diverse se vor înregistra în Jurnalul privind operațiuni diverse, grupate pe feluri de activități. Totalul veniturilor din Jurnalul privind operațiuni diverse reprezintă venitul contribuabilului.
În cazul contribuabililor care realizează venituri dintr-o singură activitate, totalul veniturilor se regăsește în Fișa pentru operațiuni diverse, pe rândul "Total", nemaifiind necesară deschiderea Jurnalului privind operațiuni diverse (cod 14-6-17/c).
Contribuabilii care încasează în numerar toate veniturile realizate pot să evidențieze aceste venituri numai în Registrul-jurnal de încasări și plăți, nemaifiind obligatorie întocmirea Fișei pentru operațiuni diverse și, implicit, a Jurnalului privind operațiuni diverse.
În cazul contribuabililor plătitori de taxă pe valoarea adăugată, veniturile, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, se preiau pentru determinarea impozitului din coloanele corespunzătoare ale Jurnalului pentru vânzări, nemaifiind obligatorie întocmirea Fișei pentru operațiuni diverse și, implicit, a Jurnalului privind operațiuni diverse pentru veniturile realizate.
În condițiile utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, în conformitate cu prevederile legale, înregistrarea veniturilor se face în baza Raportului fiscal de închidere zilnică și a Registrului special, întocmit în condițiile defectării aparatelor de marcat electronice fiscale.
Evidențierea cheltuielilor
Condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt:
a) să fie efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente;
b) să fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite;
c) să respecte regulile privind amortizarea, prevăzute în titlul II din Codul fiscal;
d) cheltuielile cu primele de asigurare să fie efectuate pentru:
– active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii;
– activele ce servesc ca garanție bancară pentru creditele utilizate în desfășurarea activității pentru care este autorizat contribuabilul;
– boli profesionale, risc profesional și accidente de muncă;
– persoane care obțin venituri din salarii, potrivit prevederilor capitolului III din titlul III din Codul fiscal, cu condiția impozitării sumei reprezentând prima de asigurare, la beneficiarul acesteia, la momentul plății de către suportator.
Evidența contabilă în partidă simplă a cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, în funcție de natura lor, astfel:
a) cheltuielile efectuate în interesul direct al activității, cum sunt:
– cheltuielile cu achiziționarea de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar și mărfuri;
– cheltuielile cu lucrări executate și servicii prestate de terți;
– cheltuielile efectuate de contribuabil pentru executarea de lucrări și prestarea de servicii pentru terți;
– chiria pentru spațiul în care se desfășoară activitatea, pentru utilaje și pentru alte instalații închiriate, utilizate în desfășurarea activității, în baza unui contract de închiriere;
– dobânzile aferente creditelor bancare;
– cheltuielile cu comisioanele și cu alte servicii bancare;
– cheltuielile cu primele de asigurare;
– cheltuielile cu reclama și publicitatea;
– cheltuielile poștale și taxele de telecomunicații;
– cheltuielile cu energia și apa;
– cheltuielile cu transportul de bunuri și de persoane;
– cheltuielile de delegare, detașare și deplasare;
– cheltuielile de personal;
– cheltuielile cu impozite și taxe, altele decât impozitul pe venit;
– cheltuielile reprezentând contribuțiile pentru asigurările sociale de stat, pentru constituirea Fondului pentru plata ajutorului de șomaj, pentru asigurările sociale de sănătate, precum și alte contribuții obligatorii;
– cheltuielile reprezentând contribuțiile profesionale obligatorii datorate asociațiilor profesionale din care fac parte contribuabilii;
b) cheltuielile cu sponsorizarea și mecenatul;
c) cheltuielile de protocol;
d) cheltuielile cu amortizarea fiscală;
e) în cazul utilizării bunurilor cu folosință mixtă (pentru afacere și în scop personal), cheltuiala deductibilă se determină, după caz, proporțional cu:
– numărul de kilometri parcurși în interes de afacere;
– numărul de metri pătrați folosiți în interes de afacere;
– numărul de unități de măsură specifice în alte cazuri; și
f) alte cheltuieli deductibile plafonat, stabilite potrivit reglementărilor în vigoare privind impozitul pe venit.
Următoarele cheltuieli sunt deductibile limitat:
a) cheltuielile de sponsorizare și mecenat efectuate conform legii, în limita unei cote de 5% din baza de calcul determinată conform alin. (6) al art. 49 din Codul fiscal;
b) cheltuielile de protocol, în limita unei cote de 2% din baza de calcul determinată conform alin. (6) al art. 49 din Codul fiscal;
c) suma cheltuielilor cu indemnizația primită pe perioada delegării și detașării în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice;
d) cheltuielile sociale, în limita sumei obținute prin aplicarea unei cote de până la 2% la fondul de salarii realizat anual;
e) pierderile privind bunurile perisabile, în limitele prevăzute de actele normative în materie;
f) cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii;
g) contribuțiile efectuate în numele angajaților la scheme facultative de pensii ocupaționale, în conformitate cu legislația în vigoare, în limita echivalentului în lei a 200 euro anual, pentru o persoană;
h) prima de asigurare pentru asigurările private de sănătate, în limita stabilită potrivit legii;
i) cheltuielile efectuate pentru activitatea independentă, cât și în scopul personal al contribuabilului sau asociaților, sunt deductibile numai pentru partea de cheltuială care este aferentă activității independente;
j) cheltuielile reprezentând contribuții sociale obligatorii pentru salariați și contribuabili, potrivit legii;
k) dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice și juridice utilizate în desfășurarea activității, pe baza contractului încheiat între părți, în limita nivelului dobânzii de referință a Băncii Naționale a României;
l) cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria – rata de leasing – în cazul contractelor de leasing operațional, respectiv cheltuielile cu amortizarea și dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operațiunile de leasing și societățile de leasing.
Angajatorii au obligația să întocmească, pentru salariații cu contract individual de muncă, după caz, Fișa fiscală 1 (pentru venituri din salarii la funcția de bază – FF 1), respectiv Fișa fiscală 2 (pentru venituri, altele decât cele de la funcția de bază – FF 2).
În vederea completării fișelor fiscale 1 și 2 și stabilirii drepturilor bănești ale persoanelor angajate, angajatorul va întocmi statul de salarii.
Calculul venitului net:
Venitul brut cuprinde:
a) sumele încasate și echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfășurarea activității;
b) veniturile sub formă de dobânzi din creanțe comerciale sau din alte creanțe utilizate în legătură cu o activitate independentă;
c) câștigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii utilizate într-o activitate independentă, inclusiv contravaloarea bunurilor rămase după încetarea definitivă a activității;
d) veniturile din angajamentul de a nu desfășura o activitate independentă sau de a nu concura cu o altă persoană;
e) veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de plată apărute în legătură cu o activitate independentă.
Nu constituie venit brut și nu se înregistrează în Registrul-jurnal de încasări și plăți sumele încasate, cum sunt:
– aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natură făcute la începerea unei activități ori în cursul desfășurării acesteia;
– sumele primite sub formă de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice ori persoane juridice;
– sumele primite ca despăgubiri;
– sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau donații.
Se admit la deducere numai cheltuielile care sunt aferente realizării veniturilor și care sunt plătite în cursul unui an fiscal.
Înregistrarea în evidența contabilă în partidă simplă a bunurilor mobile și imobile se face la valoarea de achiziție, de producție sau la prețul pieței, după caz.
Creanțele, respectiv facturile emise și neîncasate, precum și obligațiile stabilite conform legii și neonorate se înregistrează la valoarea lor nominală în fișe pentru operațiuni diverse. Aceste fișe se deschid distinct pentru creanțe și datorii.
Cheltuielile cu amortizarea pentru bunuri se admit la deducere, în conformitate cu reglementările din titlul II din Codul fiscal.
Sunt amortizabile, în conformitate cu prevederile legale, numai bunurile înregistrare în Registrul-inventar (cod 14-1-2/a).
Evidența contabilă în partidă simplă a bunurilor din patrimoniu se ține în conformitate cu prevederile normelor metodologice de întocmire și utilizare a formularelor tipizate comune pe economie, care nu au regim special, privind activitatea financiară și contabilă, aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice.
Orice sumă plătită, respectiv încasată, în numerar sau prin bancă se va înregistra în mod obligatoriu, cronologic, în Registrul-jurnal de încasări și plăți.
Cheltuielile deductibile plafonate se stabilesc astfel încât la sfârșitul anului fiscal să se încadreze în prevederile legale.
Venitul net sau pierderea fiscală se calculează astfel: din totalul sumelor încasate, evidențiate în col. 5, respectiv 6, din Registrul-jurnal de încasări și plăți, se scad cheltuielile cu amortizarea fiscală a bunurilor și drepturilor, evidențiate în Fișa pentru operațiuni diverse, și totalul sumelor plătite, evidențiate în col. 7, respectiv 8, din Registrul-jurnal de încasări și plăți, și se adună sumele plătite pentru cumpărarea bunurilor amortizabile și totalul cheltuielilor nedeductibile, care se preia din centralizatorul cheltuielilor nedeductibile, acest centralizator întocmindu-se cu ajutorul unui document cumulativ.
Venitul net sau pierderea fiscală va fi influențată cu plățile și/sau încasările efectuate în avans, care se referă la alte exerciții fiscale, în cazul drepturilor de proprietate intelectuală, cu impozitul de 15% din venitul brut încasat, iar în cazul valorificării bunurilor în regim de consignație, veniturilor obținute ca urmare a unor activități desfășurate în baza unui contract de agent, comision sau mandat comercial, precum și în cazul activităților de expertiză contabilă, tehnică judiciară și extrajudiciară, cu impozitul de 10% din venitul brut încasat, reprezentând plăți anticipate în contul impozitului anual.
CAPITOLUL V.
INTOCMIREA SI OBIECTIVELE MINIMALE
ALE RAPORTULUI DE INSPECTIE FISCALA
Raportul de inspectie fiscala se intocmeste de echipa de inspectie fiscala pentru consemnarea rezultatelor, indiferent daca se stabilesc sau nu, diferente de obligatii fiscale suplimentare in cadrul unei inspectii fiscale generale sau partiale.
5.1. – DATE DESPRE INSPECTIA FISCALA
Prezentarea organelor de inspectie fiscala care efectueaza verificarea si care intocmesc raportul de inspectie fiscala precizandu-se, pentru fiecare, numele si prenumele, functia, numarul legitimatiei de inspectie fiscala, unitatea fiscala din care face parte si numarul si data ordinului de serviciu.
De asemenea se va preciza:
– temeiul legal al efectuarii inspectiei fiscale;
– numarul si data transmiterii avizului de inspectie fiscala. In cazul in care data inceperii inspectiei a fost amanata se va specifica numarul si data acordului precum si noul termen aprobat;
– numarul de inregistrare si data inceperii inspectiei fiscale inscrisa in Registrul unic de control;
– perioada supusa verificarii;
– perioada in care s-a desfasurat inspectia fiscala , precum si locul de desfasurare;
– definirea obiectivului de inspectie fiscala in corelatie cu tematica inscrisa in ordinul de serviciu;
– modul de ducere la indeplinire a obligatiilor stabilite prin actul de control fiscal incheiat pentru perioada anterioara celei pentru care se efectueaza inspectia fiscala.
5.2. – DATE DESPRE CONTRIBUABIL
Datele de identificare ale contribuabilului : denumire, domiciliul fiscal, numarul de inregistrare la Oficiul Registrului Comertului, Codul de identificare fiscala, data de la care a devenit platitor de TVA- prin optiune sau prin depasirea plafonului legal, codul CAEN (activitatea principala desfasurata), marimea capitalului social, subscris si varsat, comentarii privind majorarea/ diminuarea capitalului social initial.
2.Forma de proprietate, forma juridica, precum si principalii actionarilasociati (cu pondere semnificativa in capitalul social), evolutia capitalului social.
3.Informatii referitoare la actionari/asociati, in situatia in care sunt constatate relatii de participare la alt contribuabil cu care are relatii de afaceri.
4.Prezentarea tuturor conturilor bancare in comparatie cu cele cuprinse in declaratia
depusa la Administratia finantelor publice.
5.Evolutia cifrei de afaceri si a rezultatului exercitiului financiar, conform ultimelor trei bilanturi anuale, indiferent de perioada verificata. .
6.Verificarea evidentei documentelor cu regim special, cu prezentarea actelor cu care au fost achizitionate: plaja de numere pentru facturile achizitionate, facturile utilizate, alte documente cu regim special, documente cu regim special anulate, stocul celor ramase.
7.Prezentarea subunitatilor contribuabilului cu precizari specifice, daca este cazul, pentru cele care prezinta un interes fiscal deosebit; (Declararea punctelor de lucru, respectarea regimului autorizarilor , antrepozit fiscal, utilizator final, jocuri de noroc – licente).
8.Persoana care asigura administrarea activitatii contribuabilului verificat.
9.Persoana care raspunde de conducerea contabilitatii.
10.Administratorul sau persoana desemnata sa reprezinte contribuabilul pe durata inspectiei fiscale.
11.Mentiunea daca s-au efectuat inventarierea patrimoniului conform prevederilor legale si
valorificarea acesteia.
12.Principalii furnizori si clienti precum si mentionarea daca acestia sunt sau nu parti afiliate cu contribuabilul. In caz afirmativ se vor preciza relatii de afiliere intre contribuabilul verificat si clientii sau furnizorii.
5.3. CONSTATARI FISCALE
In acest capitol se vor inscrie constatarile pentru fiecare obligatie fiscala care a facut obiectul inspectiei fiscale, lista acestora fiind prezentata in anexa nr. 3.
Pentru fiecare obligatie fiscala se va avea in vedere si se va cuprinde in constatari urmatoarele:
1. Denumirea obligatiei fiscale.
– perioada supusa inspectiei fiscale si actele normative care reglementeaza aceasta obligatie fiscala in perioada controlata. In cazul in care verificarea se va face pe o perioada diferita fata de cea precizata la cap.I se va preciza perioada verificata efectiv;
– prezentarea proceduriide control utilizata. In cazul controlului prin sondaj se vor mentiona lunile, operatiunile sau documentele selectate, urmarindu-se cuprinderea cel putin a unei luni dintr-un trimestru
– prezentarea facilitatilor fiscale de care a beneficiat contribuabilul in perioada supusa inspectiei fiscale si modul de respectare al acestora.
2.Obiective minimale avute in vedere:
– verificarea realitatii declaratiilor fiscale in corelatie cu datele din balantele de verificare, registrele societatii sau orice alte documente justificative existente in societate sau obtinute prin controale incrucisate, precum si cu alte declaratii depuse in conformitate cu legile speciale;
– verificarea existentei contractelor si modul lor de derulare, in vederea determinarii tuturor operatiunilor impozabile realizate de contribuabil, inclusiv identificarea faptica a surselor generatoare de venit;
– verificarea inregistrarii tuturor veniturilor aferente activitatii desfasurate ;
– verificarea utilizarii documentelor cu regim special (in corelatie cu pct. 6 din cap. II.)
– verificarea modului de inregistrare a cheltuielilor aferente obtinerii veniturilor precum
si tratamentul fiscal al acestora;.
– verificarea corectitudinii sumelor utilizate cu drept de deducere din impozitele, taxele
sau contributiile datorate.
3. Baza de impunere:
A. in cazul in care se constata aspecte care modifica baza de impunere se vor mentiona:
– modul de interpretare a aspectelor fiscale de catre contribuabil;
– punctul de vedere al inspectiei fiscale fata de interpretarea contribuabilului;
– consecintele fiscale ale abaterilor constatate, motivele de drept si temeiul legal pentru modificarea bazei de impunere;
– verificarea modului de calcul al bazei impozabile si stabilirea eventualelor diferente precum si calculul impozitutui, taxei sau contributiei stabilite suplimentar. Pentru obligatiile fiscale pentru care legea prevede dreptul contribuabilului de a efectua deduceri / reduceri se va avea in vedere modul de exercitare a acestui drept si corectitudinea calculului sumei deduse; – calculul obligatiilor fiscale accesorii la diferentele de impozite, taxe sau contributii stabilite de inspectia fiscala;
– stabilirea responsabilitatilor pentru aplicarea sau determinarea eronata a bazei impozabile si efectuarea de propuneri pentru sanctionare conform prevederilor legale, acolo unde este cazul.
B. in cazul in care baza de impunere nu se modifica se va mention a acest lucru.
5.4. ALTE CONSTATARI
1. Organizarea si conducerea evidentei contabile
In acest capitol se vor prezenta constatarile inspectiei fiscale referitoare la organizarea compartimentului de contabilitate (acolo unde este cazul), urmarindu-se in principal respectarea prevederilor Legii contabilitatii . In acest sens se va avea in vedere modul de evidentiere a operatiunilor de capital, a imobilizarilor, a operatiunilor de trezorerie, contabilizarea stocurilor si a productiei in curs de executie precum si contabilitatea angajamentelor si a altor drepturi patrimoniale, efectuarea si valorificarea inventarieirii patrimoniului.
2. Utilizarea si tinerea registrelor.
Se vor consemna constatarile referitoare la modul de utilizare a registrelor de contabilitate obligatorii ( registrul jurnal, registrul inventar, cartea mare), registrul de casa, registrul fiscal etc.
5.5. DISCUTIA FINALA CU CONTRIBUABILUL
In acest capitol se va consemna, in mod obligatoriu, numarul si data documentului prin care contribuabilul este instiintat despre data, ora si locul de desfasurare a discutiei finale. In caz de refuz al contribuabilului de a se prezenta la discutia finala, acest fapt va fi mention at expres in raport.
De asemenea se va prezenta o sinteza a punctului de vedere al contribuabilului, pentru fiecare diferenta de impozit, taxa, contributie neacceptata si argumentele organelor de inspectie fiscala fata de cele ale contribuabiJului. Punctul de vedere al contribuabilului va fi anexat la Raportul de inspectie fiscala.
Tot in acest capitol se va prezenta, in sinteza, continutul declaratiei data pe propria raspundere a reprezentantului legal al contribuabilului prin care declara ca a pus la dispozitie toate documentele si informatiile solicitate. Declaratia va fi anexata la raportul de inspectie fiscala
5.6. SINTEZA CONSTATARILOR INSPECTIEI FISCALE.
Pentru fiecare impozit , taxa sau contributie la care s-au calculat diferente si accesorii in sarcina contribuabilului se vor prezenta urmatoarele informatii:
Obligatii fiscale suplimenrare *
* Se va completa pcntru fiecare obligatic fiscal a suplimentara stabilita de organele de inspcalie fiscal;
** Se va completa cu suma totala a bazei impozabile stabilita suplimentar de inspectia fiscala si calculata in anexele la Raportul de inspectie fiscala, pentru fiecare categorie de impozit, taxa sau contributie.
*** Se va completa cu valoarea totala a impozitului, taxei, contributiei sau a obligatiilor, tiscale accesorii calculate suplimentar de inspectia fisca)a in anexele la Rapotul de inspectie fiscala.
Raportul de inspectie fiscala va fi semnat de organele de inspectie fiscala, avizat de seful serviciului / biroului si aprobat de conducatorul activitatii de inspectie fiscala.
Raportul de inspectie fiscala sta la baza intocmirii Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala.
Raportul de inspectie fiscala v-a fi inregistrat in Registrul unic de control al contribuabilului .
Raportul va fi intocmit in 3 (trei) exemplare, din care unul pentru contribuabil, unul pentru organele de inspectie fiscala si unul pentru Administratia finantelor publice unde contribuabilul este luat in evidenta ca platitor de impozite si taxe.
In cazul in care prin raportul de inspectie fiscala s-au stabilit diferente de obligatii fiscale suplimentare si accesorii atunci acesta va fi anexat la Deciziei de impunere privind obliqatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala.
In cazul in care prin raportul de inspectie fiscala nu s-au stabilit diferente de obligatii fiscale suplimentare si accesorii, atunci acest fapt va fi comunicat contribuabilului.
Adresa va fi insotita de un exemplar al raportului de inspectie fiscala.
5.7. ANEXE
Pentru fiecare impozit, taxa sau contributie verificata, la raportul de inspectie fiscala se vor anexa situatii, tabele, copii dupa documente, note explicative, necesare sustinerii constatarilor, fiind parte integranta din raportul de inspectie fiscala.
Tabelele sau situatiile se intocmesc ori de cate ori este necesara sintetizarea unui numar mai mare de documente sau operatiuni si in orice alte cazuri pentru a se putea prezenta si sustine constatarile din raportul de inspectie fiscala.
Tabelele si situatiile anexate la Raportul de inspectie fiscala vor fi semnate de organele de inspectie fiscala si, pentru luare la cunostiinta, de reprezentantul societatii.
De asemenea la Raportul de inspectie fiscala se vor anexa orice document intocmit pentru instiintarea, solicitarea de documente sau procese verbale pentru consemnarea unor constatari in timpul inspectiei fiscale.
MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE
AGENTIA NA TIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA
Directia Generala a Finantelor Publice Prahova
AVIZ DE INSPECTIE FISCALA
Denumire contribuabil: P.F.A. Stan Mihail
Cod identificare fiscala: CNP 1590726293151
Domiciliul fiscal: localitatea: Ploiesti, bd./str.Catinei, nr.30, judet Prahova
Domnului/Doamnei Administrator/Director general
Avem onoarea sa va informam ca incepand cu data de 03/01/2006 veti face obiectul unei inspectii fiscale, avand ca obiective:
– verificarea ansamblului declaratiilor fiscale si/sau operatiunilor relevante pentru inspctia fiscala pentru:
a) impozitul pe venit ––––- pe perioada –01.01.2003-31.12.2005–
b) taxa ––––––––––pe perioada –––––––––––
c) contributii sociale–––––pe perioada–––––––––––
d) alte venituri ale bugetului general consolidate––––– pe perioada –––––––––
– verificarea modului de organizare si conducere a evidentei fiscale si contabile.
Pentru buna desfasurare a inspectiei fiscale, va rugam sa pregatiti, pentru a fi puse la dispozitia organelor de inspectie fiscala, toate documentele contabile si fiscale si alte elemente justificative relevante pentru stabilirea situatiei fiscale.
Totodata, in termen de 5 zile de la primirea prezentului aviz, va rugam sa va prezentati la compartimentul cu atributii de evidenta pe platitori din cadrul organului fiscal in a carei raza teritoriala aveti domiciliul fiscal, pentru remedierea eventualelor erori materiale din evidenta fiscala.
In masura in care contabilitatea dumneavoastra este informatizata urmeaza sa asigurati ansamblul informatiilor, datelor si documentelor arhivate in format electronic precum si aplicatiile informatice cu ajutorul carora s-au intocmit.
Pe parcursul controlului aveti dreptul de a beneficia de asistenta de specialitate si/sau juridica.
Va transmitem alaturat, pentru informarea dumneavoastra, un exemplar al Cartei drepturilor si obligatiilor contribuabilului pe perioada desfasurarii inspectiei fiscale.
Inspectia fiscala se va desfasura cu respectarea prevederilor Codului fiscal, Codului de procedura fiscala a altor reglementari legale in materie, precum si a prevederilor Codului etic al inspectorului de control fiscal.
Mentionam ca aveti posibilitatea de a solicita, o singura data, amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale pentru motive justificate.
Prezentul Aviz de inspectie fiscala a fost emis in baza titlului VII, art. 99 din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata.
Dupa data inceperii inspectiei fiscale, nu se mai pot depune dec1aratii rectificative pentru impozitele, taxele, contributiile si alte venituri ale bugetului general consolidat, aferente perioadelor supuse inspectiei.
Va asiguram de intreaga noastra colaborare pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscale.
Avizat, Sef serv CFPF
MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE
AGENTIA NA TIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA
Directia Generala a Finantelor Publice Prahova
Administratia Finantelor Publice a Municipiului Ploiesti
Vizat,
Sef serviciu C.F.P.F.
ORDIN DE SERVICIU nr. ___19___
Dl/D-na :Bucur Vasile si Popa Marian __________________________________________________________________________________
Avand functia de: Inspectori
Este delegat(a) pentru efectuarea: Inspectiei fiscale
la contribuabilul: P.F.A Stan Mihail
__________________________________________________________________________________
Cod identificare fiscala: CNP 1590726293151
Domiciliul fiscal:Ploiesti, str.Catinei, nr.30
__________________________________________________________________________________
Data inceperii inspectiei fiscale: 03/01/2006
Se legitimeaza cu legitimatia de inspectie fiscala nr. 100, 101
CONDUCATORUL ACTIVITATII DE INSPECTIE FISCALA
Data:03/01/2006
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE
DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA
ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
A MUNICIPIULUI PLOIEȘTI
STR. DEMOCRATIEI NR. 60-62
SERVICIUL CONTROL FISCAL PERSOANE FIZICE
Nr. ………………../……………….………….
APROBAT,
SEF ADMINISTRATIE,
RAPORT DE INSPECTIE FISCALA
Încheiat la data de 10.01.2006
CAPITOLUL I. – Date despre inspectia fiscala
Subsemnatii Bucur Vasile si Popa Marian, inspectori în cadrul Administratiei Finantelor Publice Ploiești, Serviciul Control Fiscal Persoane Fizice, avand legitimațiile de serviciu nr. 100, 101, în baza Ordinului de serviciu nr. 19/03.01.2006, am efectuat inspectia fiscala asupra activitatii desfasurate de Cabinetul de avocatura “Stan Mihail”, in perioada 01.01.2003 – 31.12.2005.
Verificarea activitatii a fost efectuata în conformitate cu prevederile O.G. 92/2003 republicata, privind Codul de procedura fiscala, contribuabilul fiind instiintat de activitatea de verificare prin transmiterea Avizului de inspectie fiscala nr. 54243/03.01.2006.
Contribuabilul a fost de acord cu efectuarea inspectiei fiscale incepand cu data de 03.01.2006, data la care inspectia fiscala a fost inscrisa in Registrul unic de control, inregistrat la Administratia Finantelor Publice Ploiesti sub nr. 70588/08.11.1999, la pozitia nr. 2.
Inspectia fiscala s-a desfasurat in perioada 03.01.2006 – 10.01.2006, atat la sediul contribuabilului, cat si la sediul Administratiei Finantelor Publice Ploiești din str. Democrației nr. 60-62, si a avut ca principale obiective verificarea bazelor de impunere, a legalitatii si conformitatii declararatiilor fiscale, a corectitudinii si exactitatii indeplinirii obligatiilor, in conformitate cu prevederile legislatiei fiscale si contabile, pentru impozitul pe venitul global aferent perioadei 2003-2005.
Pentru buna desfășurare a activității de verificare, contribuabilului i s-au adus la cunoștință drepturile și obligațiile pe care le are, în conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala, republicat si conform Cartei drepturilor si obligatiilor contribuabililor pe timpul desfasurarii inspectiei fiscale.
Cabinetul de avocatura “Stan Mihail” a mai fost verificat din punct de vedere fiscal de catre inspectori din cadrul Administratiei Finantelor Publice a Municipiului Ploiesti, privind anul fiscal 1999, intocmindu-se in acest sens Proces-Verbal in data de 11.05.2000, contribuabilului nefiindu-i stabilite obligatii de indeplinit.
CAPITOLUL II. Date informative despre contribuabil
Contribuabilul Stan Mihail, având C.N.P. 1590726293151, domiciliat în Ploiesti, str. Catinei, nr. 30, cod postal 100065, desfășoara activitatea de asistenta juridica, avand forma de organizare Cabinet individual de avocatura, in baza Deciziei nr. 41 eliberata de Uniunea Avocatilor din Romania, Baroul Prahova, in data de 20.07.2000. Incepand cu data de 03.07.1998, timp de doi ani, contribuabilul a desfasurat activitatea de avocat colaborator in cadrul Cabinetului de avocati asociati “Ionescu si Asociatii”.
Locul de desfasurare a activitatii este la adresa de domiciliu.
Referitor la respectarea HG 831/1997 privind evidenta, gestionarea si utilizarea formularelor cu regim special
Contribuabilul detine urmatoarele formulare cu regim special :
4 carnete cu chitante simple, seria ALE, nr. 4094651- 4094850, cod 14-4-1, achizitionate in data de 06.02.2003;
2 carnet ce contine chitante A6 cu seria PH VOT, nr. 7161951-7162050, cod 14-4-1, achizitionate in data de 21.12. 2004;
2 Fise de magazie ale formularelor cu regim special, seria PH AUB, nr. 1508012-1508013, cod 14-3-8/b, achizitionate in data de 21.12. 2004;
Referitor la respectarea OMF 1753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului
In urma inspectiei fiscale s-a constatat ca la data de 31.12.2005, contribuabilul a efectuat inventarierea generala a patrimoniului, in conformitate cu prevederile Legii nr.82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si a O.M.F. 1753/2004, pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului.
In timpul desfasurarii inspectiei fiscale, Cabinetul de avocatura “Stan Mihail” a fost reprezentat de domnul Stan Mihail, in calitate de reprezentant legal.
Raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii revine domnului Stan Mihail, in calitate de reprezentant legal.
CAPITOLUL III. Constatari fiscale
Cu ocazia inspectiei fiscale au fost solicitate registrele de evidenta contabila in partida simpla (registrul jurnal de încasări și plăți si registrul inventar, inregistrate la Administratia Finantelor Publice Ploiesti sub nr. 70588/08.11.1999), precum si documentele justificative care au stat la baza inregistrarii operatiunilor efectuate in aceste registre.
IMPOZITUL PE VENITUL GLOBAL
Verificarea s-a efectuat pentru perioda fiscala 01.01.2003-31.12.2005, in conformitate cu urmatoarele prevederi:
O.G. Nr. 7/2001 privind impozitul pe venit;
Legea Nr. 493 / 2002, pentru aprobarea O.G. nr. 7/2001 privind impozitul pe venit;
H.G. Nr. 54/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/2001 privind impozitul pe venit;
O.M.F. nr. 58/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, aprobată cu modificări prin Legea nr. 493/2002, cu modificările ulterioare;
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal;
H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal;
O.M.F. nr. 1040/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal;
Conform prevederilor art. 6 si art. 7, 103 alin (1) din OG 92/2003 republicata privind Codul de procedura fiscala, pentru determinarea corecta a situatiei fiscale a contribuabilului, au fost verificate toate documentele justificative prezentate care au stat la baza inregistrarilor efectuate in registrul jurnal de incasari si plati, declaratiile depuse la Administratia Finantelor Publice Ploiesti.
Inspectia fiscala a vizat modul de reflectare in contabilitate a veniturilor realizate si a cheltuielilor efectuate in vederea realizarii de venituri, respectarea prevederilor legale privind deductibilitatea fiscala a acestora, intocmirea si depunerea declaratiilor fiscale.
A. Anul 2003
Pentru anul 2003, prin decizia de plăți anticipate cu titlu de impozit nr. 29300101645950/22.09.2003 emisă de Administrația Finanțelor Publice Ploiesti pe baza veniturilor declarate pentru anul 2002 s-a stabilit un impozit în sumă de 1007200 lei, având ca termen de plată data de 15 a ultimei luni din trimestru conform O.G. 73/1999.
Pentru anul 2003 conform declarației speciale privind veniturile din activități independente si a declaratiei de venit global transmise prin posta la Administratia Finantelor Publice Ploiesti, contribuabilul a declarat că a obținut urmatoarele rezultate:
venit brut 79000000 lei,
cheltuieli deductibile 71451155 lei,
venit net 7548845 lei;
În urma verificării activității financiar contabile, a modului de înregistrare a veniturilor și cheltuielilor aferente activității desfășurate s-a constatat că, pentru anul 2003, înregistrările au fost efectuate în registrul jurnal de încasari și plăți de la pagina 12 la pagina 14.
Pentru anul 2003, pe baza documentelor justificative prezentate, s-a constatat ca din activitatea desfasurata contribuabilul a realizat un venit brut in suma de 78500000 lei, cu 500000 lei mai putin decat a declarat acesta (anexa nr. 2). Aceasta diferenta se datoreaza erorilor de calcul efectuate de catre contribuabil.
Pentru anul 2003, conform documentelor prezentate, au fost constatate cheltuieli inregistrate in suma de 71971170 lei (anexa nr. 3), cu 520015 lei mai mult decat a declarat contribuabilul. Aceasta diferenta se datoreaza erorilor de calcul si de inregistrare efectuate de catre contribuabil.
Din totalul cheltuielilor inregistrate in registrul jurnal de incasari si plati si declarate de contribuabil (anexa nr. 4), nu au fost acceptate ca deductibile urmatoarele cheltuieli:
14278810 lei, cheltuiala efectuata in scop personal, cu achizitie masina de spalat Indesit W145 TX (cu factura 2467917/10.09.2003), nedeductibila conform prevederilor art. 10, alin 1, lit b din OG 7/2001 privind impozitul pe venit;
1100000 lei, cheltuiala efectuata pentru achizitionarea unei comode birou, pentru care nu a fost prezentat document justificativ, nedeductibila conform prevederilor art. 10, alin 1, lit a din OG 7/2001 privind impozitul pe venit.
Avand in vedere cele mentionate, in urma inspectiei fiscale pentru anul 2003, s-a stabilit un venit net de 21907640 lei, cu 14358795 lei mai mult fata de cat a fost declarat.
Comparând rezultatele stabilite prin decizia de impunere anuală pentru veniturile realizate pe anul 2003 emisă de Administratia Finantelor Publice Ploiești sub nr. 29300102549460/06.09.2004, cu rezultatele stabilite în urma inspectiei fiscale, rezultă următoarea situație:
Pentru anul 2003 avand in vedere rezultatele constatate in urma inspectiei fiscale, se modifica baza de impunere, dar nu rezulta diferențe de impozit.
B. Anul 2004
Pentru anul 2004, prin decizia de plăți anticipate cu titlu de impozit nr. 29300102549515/06.09.2004, emisă de Administrația Finanțelor Publice Ploiesti pe baza veniturilor declarate pentru anul 2003 s-a stabilit un impozit în sumă de 1358800 lei, având ca termen de plată data de 15 a ultimei luni din trimestru conform O.G. 73/1999.
Pentru anul 2004, conform declarației speciale privind veniturile din activități independente si declaratiei de venit global, inregistrate la Administratia Finantelor Publice Ploiesti sub numarul 17694/16.05.2005, respectiv nr. 44992/16.05.2005, contribuabilul a declarat că a obținut urmatoarele rezultate:
venit brut 93000000 lei,
cheltuieli dedeductibile 83059522 lei;
venit net 9940478 lei.
În urma verificării activității financiar contabile, a modului de înregistrare a veniturilor și cheltuielilor aferente activității desfășurate, s-a constatat că înregistrările au fost efectuate în registrul jurnal de încasari și plăți de la pagina 15 la pagina 17.
In urma inspectiei fiscale s-a stabilit ca in anul 2004 Cabinetul Individual de Avocatura Stan Mihail a realizat un venit brut in suma de 93000000 lei (anexa nr. 2), identic cu cat a declarat contribuabilul .
In urma inspectiei fiscale, pentru anul 2004 au fost constatate cheltuieli inregistrate in suma de 83059522 lei (anexa nr. 5), identic cu cat a fost declarat de catre contribuabil.
Pentru anul 2004 din totalul cheltuielilor declarate de catre contribuabil, in suma de 83059522 lei, nu a fost acceptata ca deductibila cheltuiala in suma de 10708810 lei (anexa nr. 6), reprezentand contravaloarea facturii 7307229/16.02.2004, pentru achizitionarea unui televizor Philips 21PT5408, utilizat in scop personal, cheltuiala nedeductibila conform prevederilor art. 49, alin. 7, lit. a, din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal.
Avand in vedere cele mentionate, in urma inspectiei fiscale pentru anul 2004, s-a stabilit un venit net de 20649288 lei, cu 10708810 lei mai mult fata de cat a fost declarat.
Comparând rezultatele stabilite prin decizia de impunere anuală pentru veniturile realizate pe anul 2004 emisă de Administratia Finantelor Publice Ploiești sub nr. 29300103293174 cu rezultatele stabilite în urma inspectiei fiscale, rezultă următoarea situație:
Pentru anul 2004 avand in vedere rezulatatele constatate in urma inspectiei fiscale se modifica baza de impunere, dar nu rezulta diferente de impozit.
C. Anul 2005
Pentru anul 2005, prin decizia de plăți anticipate cu titlu de impozit nr. 29300103293196/23.08.2005, emisă de Administrația Finanțelor Publice Ploiesti pe baza veniturilor declarate pentru anul 2004 s-a stabilit un impozit în sumă de 159 lei RON, având ca termen de plată data de 15 a ultimei luni din trimestru conform prevederilor art. 88 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
În urma verificării activității financiar contabile, a modului de înregistrare a veniturilor și cheltuielilor aferente activității desfășurate, s-a constatat că înregistrările au fost efectuate în registrul jurnal de încasari și plăți de la pagina 18 la pagina 20.
În urma verificării pentru anul 2005, pe baza documentelor justificative prezentate, s-a constatat ca din activitatea desfasurata contribuabilul a realizat un venit brut in suma de 7850 lei RON cu 100 lei RON mai mult decat a inregistrat (anexa nr. 9). Diferenta constatata a rezultat din neinregistrarea chitantei nr. 7162012, din 28.09.2005, in valoare de 100 lei RON.
Pentru anul 2005, din totalul cheltuielilor inregistrate in registrul jurnal de incasari si plati de contribuabil, in suma de 4871,70 lei RON (anexa nr. 7), in urma efectuarii inspectiei fiscale nu au fost constatate cheltuieli nedeductibile (anexa nr. 8).
Avand in vedere cele mentionate, in urma inspectiei fiscale pentru anul 2005, s-a stabilit un venit net de 2978,30 lei RON.
CAPITOLUL IV. Alte constatari
Referitor la modul de efectuare a inventarierii patrimoniului pe anul 2005, in conformitate cu prevederile Legii contabilitatii nr.82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si O.M.F 1753/2004
Pentru anul 2005, contribuabilul a intocmit liste de inventariere, decizie si proces verbal de inventariere anuala a patrimoniului, asa cum este prevazut la pct. 7 si respectiv pct. 47 din O.M.F. 1753/2004.
Modul de evidenta, gestionare si utilizare a formularelor cu regim special de inseriere si numerotare, in conformitate cu prevederile H.G. 831/1997 cu modificarile si completarile ulterioare.
In perioada 01.01.2003 – 31.12. 2005, contribuabilul a realizat operatiuni constand in prestari servicii juridice, catre diverse persoane juridice sau fizice. Incasarile in numerar au fost evidentiate pe baza de chitante cod 14-4-1. In relatiile cu persoanele juridice, pentru sumele incasate pe baza de chitante contribuabilul nu a intocmit facturi, incalcand prevederile OMF 1040/2004, fapta care constituie contraventie conform prevederilor art. 41, pct. 2, lit. b din Legea contabilității nr 82/1991, republicata, contribuabilul fiind sanctionat conform art. 42, alin 1 din acelasi act normativ cu amenda de 300 lei RON.
C. Organizarea si conducerea evidentei contabile in partida simpla
Înregistrarea și evidența financiar contabilă a activității a fost făcută pe baza registrelor de evidenta contabila in partida simpla:
Registrul jurnal de încasări și plăți si Registrul inventar sunt inregistrate la Administratia Finantelor Publice Ploiesti sub nr. 70588/08.11.1999, fiind completate fara modificari sau stersaturi.
CAPITOLUL V. Discutia finala cu contribuabilul
Prin adresa nr. 56133/27.06.2006 contribuabilul a fost instiintat despre data, ora si locul discutiei finale, referitoare la constatarile inspectiei fiscale (anexa nr. 11).
In data de 28.06.2006 a fost prezentat punctul de vedere al contribuabilului, prin care aceasta este de acord cu constatarile Raportului de inspectie fiscala (anexa nr. 12).
Prin declaratia data pe proprie raspundere (anexa nr.15), d-l. Stan Mihail recunoaște că a pus la dispoziția organului de inspectie fiscala toate documentele, a dat toate informatiile solicitate pentru desfasurarea inspectiei fiscale, raspunde de exactitatea, realitatea si legalitatea acestora, si ca documentele puse la dispozitie i-au fost restituite in totalitate la finalizarea inspectiei fiscale.
Inspectia fiscala a fost inregistrata la pozitia 1 in Registrul unic de control, inregistrat la Administratia Finantelor Publice Ploiesti sub nr. 70588/08.11.1999.
CAPITOLUL VI. ANEXE
Prezentul act de control contine urmatoarele anexe:
ANEXA 1 Situatia fiscala a anilor 2003, 2004, 2005;
ANEXA 2 Situatia veniturilor constatate in urma inspectiei fiscale in anii 2003, 2004;
ANEXA 3 Situația cheltuielilor inregistrate in evidentele contabile in anul 2003;
ANEXA 4 Situația cheltuielilor acceptate ca deductibile in anul 2003;
ANEXA 5 Situația cheltuielilor inregistrate in evidentele contabile in anul 2004;
ANEXA 6 Situația cheltuielilor acceptate ca deductibile in anul 2004;
ANEXA 7 Situația cheltuielilor inregistrate in evidentele contabile in anul 2005;
ANEXA 8 Situația cheltuielilor acceptate ca deductibile in anul 2005;
ANEXA 9 Situația veniturilor constatate in urma inspectiei fiscale in anul 2005;
ANEXA 10 Situatia obiectelor de inventar achizitionate in perioada 2003-2005;
ANEXA 11Adresa de instiintare a contribuabilului asupra locului si datei discutiei finale;
ANEXA 12 Punctul de vedere al contribuabilului cu privire la constatarile cuprinse in Raportul de inspectie fiscala;
ANEXA 13 Proces verbal de ridicare de inscrisuri;
ANEXA 14 Proces verbal de restituire de inscrisuri;
ANEXA 15 Declarația pe proprie raspundere data de contribuabil, privind documentele puse la dispozitia organului de inspectie fiscala;
ANEXA 16 Proces verbal de constatre si sanctionare a contraventiilor nr. 0193710/27.06.2006
Prezentul Raport de inspectie fiscala a fost intocmit in trei exemplare si contine un numar de 7 pagini la care se adauga un numar de 16 anexe care fac parte integranta din act.
Avizat,
Sef serviciu C.F.P.F.
Intocmit,
Organ de inspectie fiscala,
DECLARATIE
Subsemnatul(a) Stan Mihail domiciliat(a) in localitatea Ploiesti, bd./str Catinei, nr. 30, judetul Prahova, CNP 1590726293151 seria PH nr. 012345, eliberat de Politia municipiului Ploiesti, la data de 13.09.2000, in calitate de imputernicit legal al C.I.A Stan Mihail cu domiciliul fiscal in localitatea Ploiesti, str.Catinei, nr.30, judetul Prahova, cod identificare fiscala 1590726293151, declar pe propria raspundere in baza articolului103 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat sub sanctiunea faptei de fals in declaratii, prevazuta de art.292 din Codul Penal, urmatoarele:
1. – am pus la dispozitia organelor de inspectie fiscala toate documentele si informatiile solicitate pentru desfasurarea inspectiei fiscale si raspund de exactitatea,realitatea si legalitatea acestora.
2. – documentele puse la dispozitia organelor de inspectie fiscala au fost restituite in totalitate la finalizarea inspectiei fiscale, cu exceptia celor pentru care s-a intocmit proces verbal de ridicare de inscrisuri.
3. – alte aspecte de declarat___________________nu am______________________________
__________________________________________________________________________________
Drept pentru care am dat prezenta declaratie, intocmita in doua exemplare, din care un exemplar a ramas in posesia mea si un exemplar a fost predat echipei de inspectie fiscala.
Data:10/01/2006
Numele si prenumele,
Stan Mihail
Semnatura,
BIBLIOGRAFIE
Dan Drosu Saguna – Tratat de drept financiar si fiscal,
Ed. All Beck S.A.,2001
2. Mircea Boulescu, Marcel Ghiță- Controlul financiar și expertiza contabilă,
Ed. Eficient, București, 1996
3.Mircea Boulescu, Marcel Ghiță- Control financiar,
Ed. Eficient, București ,1997
4.Mircea Boulescu, Marcel Ghiță – Experiza contabilă și auditul financiar-
contabil, Ed. Didactică și Pedagogică,
București, 1999
5.Ion P. Botea – Metode și tehnici fiscale –Tipografia “Someșul” SA,
Satu-Mare 1999
6. Pandele Barnea, Eugeniu Turlea – Controlul economic- financiar si expertiza contabila , Editura Romania Azi, Bucuresti, 1993
7. Alain Burlaud -Controlul de gestiune
Claude J. Simon Ed. C.N.I. Coresi, București, 1999
8. Radu Ciurileanu -Controlul propriu al agentului economic
Ed. Economică, București,1999
9. Carmen Corduneanu -Sistemul fiscal în știința științelor
Ed. Codecs, București, 1998
10. Dan Drosu Șaguna – Procedura Fiscală
Sava Iliescu Ed. Oscar Print, București, 1996
11.Dan Drosu Șaguna – Drept financiar și fiscal
Ed. Eminescu, București, 2000
12. Dan Drosu Șaguna – Evaziunea fiscală pe înțelesul tutror
Ed. Oscar Print, București, 1995
13. Vasile Juravle – Metode și tehnici fiscale
Georgeta Vintilă Ed. Rolcris, București, 2000
14. Tatiana Moșteanu – Reforma sistemului fiscal în România
Sorin Dinu Editura Didactică și Pedagogică, București,1999
15. Victor Munteanu – Control și audit financiar,
Ed. Lucman Serv, București, 1998
16. Mihai Toma – Finanțe și gestiune frauduloasă
Ed. E.D.R.P.A. , București, 1994
17. Petre Popeanga – Organizarea și exercitarea controlului financiar
contabil, Ed.Fundației România de Mâine, Buc.
18. Mihai Ristea – Contabilitatea și fiscalitatea întreprinderii
V. Rșileanu Ed. Tribuna Economică, București, 1998
19. Eugeniu Țurlea – Control financiar, Ed. Scripca, București, 1999
20. I. Văcărel și – Finanțe Publice
Colectivul Ed. Didactică și Pedagogică, București,1996
21. Luchian D – Controlul preventiv al Curtii de Conturi, Editura Enciclopedica, Bucuresti,1994
LEGISLAȚIE
XXX – Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură
Fiscală republicat
XXX – Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal al României, publicată în
MO nr. 927/23 decembrie 2003
XXX – Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor
metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal,
publicată în MO nr.112/06 februarie 2004
XXX – Legea contabilității nr. 82/1991 publicată în MO nr.265/27
decembrie 1991, cu modificările și completările ulterioare
XXX – Legea nr.94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi
XXX – Legea nr.500/2002 privind finanțele publice
XXX – Legea Bugetului de stat pe anii 2002,2003,2004
XXX – H.G. 1269/2005 privind modificarea si completarea H.G. nr. 208/2005 privind organizarea si functionarea M.F.P. si A.N.A.F.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Inspectia Fiscala Asupra Activitatii Desfasurate de Persoanele Fizice Autorizate (ID: 132366)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.