Insertie In Piata Ovidiu

Diverse2

Insertie In Piata Ovidiu

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins

I.Introducere

1.Argument

2.Importanța problemei studiate

3.Metodologia lucrarii

a. Concepte operationale

b. Metode de cercetare

II.Centrul istoric ca spatiu public si activarea acestuia

1.Centrul istoric si spațiul public

2. Spatiul public contemporan

3. Centrele istorice din Romania ca focar de spatiu public

a. perioada comunistă

b. perioada post comunistă

4. Rolul interventiei contemporane in actiavarea centrelor istorice

4.1. Intervenția la nivel arhitectural

a.Ruina

b. Genius loci

c. Conflictul vechi/nou

4.2. Intervenția punctuala la nivel urban

a. Acupunctura urbana

b. “Creative city

c. “Fashion city

d. “Urzeala”-Tesaturi urbane

III.Cazul specific al Peninsulei Constanța – Studiu de caz

4.1. Scurt istoric. Evoluția orașului la nivel urban

4.2. Situația actuală

a. Declinul architectural

b. Pierderea identității culturale

c. Proiecte în derulare

d. Valorificarea trecutului

IV.Aplicare pe proiectul de diploma: Inserție în Piața Ovidiu.Centru multicultural Dobrogea.

VI. Concluzii

Plan de idei

I.Introducere

1.Argument

Centrele istorice în prezent se confruntă cu o serie de probleme complexe, importante

pentru viața orasului, ce nu pot fi rezolvate folosind o rețetă general valabilă pentru toate cazurile. În dezvoltarea orașului apare conflictul vechi/nou, ce domină societatea contemporană și realitatea politică a orașelor europene. Rolul de mediator in acest conflict îl are noul, interventia contemporană, prin care trecutul este salvat, valorizat.

Prezenta lucrare abordează o serie de probleme și rezolvări pe care specialiștii le întampină în scopul de a valorifica centrele urbane istorice, prin arhitectura contemporană, valorificand spațiul cultural deja constituit.

2.Importanța problemei studiate

Intervențiile într-o zonă istorică se realizeaza anevoios deși schimbarea este

necesară. Vechile “urbe” nu mai corespund nevoilor actuale fiind necesară implementarea unor strategii noi pentru a valoriza spațiul public și a crește calitatea locuirii. Orașul este un organism viu, un sistem complex, flexibil prin urmare și soluțiile trebuie adoptate în raport cu dinamica urbană. Discontinuitațile provizorii, izolate sau suprapuse în reteaua unui oraș reprezintă o nevoie acută de intervenție în țesut. Orice intervenție realizată în spațiul cultural trebuie facută coerent în caz contrar poate deveni o disfuncție sau un gest gratuit.

3. Metodologia lucrarii

a. Concepte operationale: spațiul public, centru istoric, patrimoniu urban

b. Metode de cercetare

II.Centrul istoric ca spatiu public si activarea acestuia

1.Centrul istoric si spațiul public

2. Spatiul public contemporan

3. Centrele istorice din Romania ca focar de spatiu public

În majoritatea orașelor din România spațiul public lipsește cu desăvarșire. În cadrul unei societăți “sănătoase” acesta are o importanță foarte mare pentru comunitate, reprezintă identitatea orașului, iar lipsa lui dă naștere unor anomalii. Acest fenomen are loc deoarece nu este implementată o viziune de ansamblu ce ar putea veni in ajutorul intervențiilor punctuale.

a. perioada comunistă- loc ideologic de manifestare a puterii partidului

b. perioada post comunistă- victimă a privatizarii excesive și a lipsei unei viziuni de ansamblu

4. Rolul interventiei contemporane in actiavarea centrelor istorice

4.1. Intervenția la nivel arhitectural

a.Ruina – Conservarea unei cladiri îi va pastra memoria? Demolarea înseamnă disparitia cladirii din memoria locului?

b. Genius loci – spiritul, calitatea locului

c. Conflictul vechi/nou

4.2. Intervenția punctuală la nivel urban

a. Acupunctura urbana

b. “Creative city”

c. “Fashion city”

d. “Urzeala”- Studiu de caz privind activarea centrelor istorice din Spania. Orasul este privit ca o retea, strategii aplicate.

III.Cazul specific al Peninsulei Constanța – Studiu de caz

În orașul Constanța asistăm la un proces de degradare continuă a patrimoniului arhitectural, unde “ramașițe” ale țesutului istoric stau să colapseze datorită politicilor de dezvoltare realizate într-un mod deficitar.

4.1. Scurt istoric. Evoluția orașului la nivel urban.

4.2. Situația actuală

a. Declinul architectural

b. Pierderea identității culturale

c. Proiecte în derulare

d. Valorificarea trecutului

IV.Aplicare pe proiectul de diploma: Inserție în Piața Ovidiu.Centru multicultural Dobrogea.

VI. Concluzii

În acest capitol sunt prezentate concluziile, directiile principale ce ar trebui urmate în implementarea unei strategii de dezvoltare urbană, impactul pozitiv pe care acestea le pot avea în relația om-spațiul construit.

Introducere

1.Argument

Atunci cand vorbim despre zonele istorice ne referim la acele locuri incarcate de istorie ce acum cateva veacuri erau centrul urbei. In majoritatea cazurilor, odata cu trecerea timpului, acestea au cazut in scurt timp prada hotilor de fier vechi fiind astfel expuse unor procese intense de degradare. Acolo unde au existat fonduri,interes si initiative, unele cladiri de o adevarata valoare arhitecturala si istorica au devenit atractii turistice, contribuind la imbunatatirea calitatii mediului exterior.

Potentialul interventiei arhitecturale in procesul de transformare al orasului si incidențele lor asupra strategiilor de evaluare a peisajelor urbane istorice sunt subiecte de foarte mare importanta si actualitate. Zonele urbane au trecut prin perioade de schimbare tulburatoare in ultimii 50 de ani. In aceasta epoca a globalizarii, orasele nu mai pot fi vazute ca fiind autonome ci ca facand parte dintr-o retea mai mare.

Locurile incarcate de istorie rezoneaza cu oamenii ce si-au trait viata acolo, inaintea noastra, cu credintele si cu convingerile lor, cu tipul de viata pe care ei il cunosteau. Problemele cu care acestea se confrunta sunt generate de neglijenta, de un management nepotrivit, de amprenta timpului, de conflicte armate, tursimul, etc. Atunci cand resursele sunt limitate, ce alegem sa castigam si ce ne permitem sa pierdem? Cum?

Fiecare loc este unic, nu exista o “reteta” despre modul in care putem activa un centru istoric. Modul este dictat de specificul locului prin urmare ceea ce a functionat intr-o anumita regiune poate insemna un adevarat esec pentru o alta. Prin aplicarea acestor strategii “pilot”, de la caz la caz putem trage anumite concluzii si directii ce pot fi de folos in implementarea unor solutii de activare a centrului istoric din Constanta.

Orasul Constanta reprezinta un amestec inconfundabil de istorii, natii, culturi , obiceiuri, oameni, multiculturalitate unica in Romania.Aceasta resursa trebuie valorificata.

2.Importanta problemei studiate

Activarea centrelor istorice constituie un subiect de cercetare de o importanta foarte mare in viata unui oras. Profesionisti din mai multe campuri de activitate convergente schimba modul de percepere al acestui subiect. Activarea unui centru istoric este inteleasa in termeni gresiti in majoritatea cazurilor, fiind luata in considerare doar sfera economica. Latura culturala sau sociala capata un rol secundar.

Centrele istorice sunt privite doar ca o sursa economica in cadrul caruia beneficiile sunt signifiante. Implementarea unor programe de conservare urbana adecvate pot stimula dezvoltarea economica si poate stimula noile investitii.

Principala atractie intr-un astfel de loc este turismul, ce reprezinta una din cele mai mari industrii ale momentului actual. Acesta a luat o foarte mare amploare prin eliminarea barierelor de timp si spatiu. Conservarea zonelor istorice in cadrul unui oras ii ofera posibilitatea de a se dezvolta si de a se mentine intr-o competitie in fata altor orase istorice.

Privind istoria ca pe o resursa atunci putem intelege ca intre o utilizare corecta si exploatarea acestuia este doar un pas. Dezvoltarea sustenabila a unui oras se poate realiza doar integrand si dimensiunea culturala.

Arhitectura are rolul de catalizator in schimbarea mediului urban. Ea ajuta in dezvoltarea opiniei publice despre mostenirea culturala. In crearea unui sentiment de mandrie urbana, de apartenenta, egalitate si parteneriat.

Scopul acestei lucrari este de a incearca o ghidare de aplicare a unor strategii ce pot activa anumite zone istorice intr-un oras. Pentru a implementa anumite programe este necesara intelegerea cauzei problemei si presupune implicarea autoritatilor locale, a specialistilor si a comunitatii. Prin dezbaterea acestor strategii doresc sa demonstrez ca zona peninsulara a Constantei poate fi “resuscitata”. Desfigurata de ideologia regimului comunist si apoi de incapacitatea administratiilor locale dar si de nepasarea locuitorilor, orasul inca pastreaza elemente unice ce asteapta sa isi recapete statutul corespunzator unui centru istoric.

3..Metodologia lucrarii

a. Concepte operationale

SPATIUL PUBLIC

Definitiile alese expun ideile de baza ale lucrarii, demonstrand intelegerea diferita a spatiului public. Acesta are semnificatii variate de la caz la caz, este un produs al societatii in care se afla fiind o proiectie a acesteia.

O zona sau o portiune de teren proiectata legal pentru folosinta publica.

Spatiul public este inteles ca „scena unde drama unei comunitati are loc. Strazile, scuarurile si parcurile dau forma declinului si fluxului schimbarilor interumane.”

„Spatiul public este locul in care venim dinspre privat, in care ne aratam celorlalti in primul rand prin prezenta noastra corporala, prin capacitatile pe care le are corpul nostru de a vedea si auzi alte corpuri, de a fi vazut si auzit ca alt corp.

CENTRU ISTORIC

o zonă delimitată de repere naturale, arheologice, arhitecturale, care poartă implantate masivele construite ale unei așezări cu caracter istoric și transmit reciproc o seamă de caracteristici care contribuie alături de amprenta unei etape a evoluției sociale, în expresia lor stilistică arhitecturală la determinarea tipului așezării, a specificului, personalității și valorii sale”

„centrul istoric reprezintă inima oricărui oraș, zonă ultracentrală, care în general concentrează cele mai importante valori, cea mai intensă dezvoltare a construcțiilor, cea mai mare concentrare de trafic pietonal și rutier”

MEMORIA URBANA

Ceva ce „se afla cumva intre spiritul locului si spiritului timpului/ intre genius loci si zeitgeist. Parcurgerea spatiului nu depinde decat de sens, dispozitia catre decodificarea ‘semnelor’, si catre accentul pus in spatiu de obiectele arhitecturale sau urbane. Trecatorii nu sunt decat martorii atmosferei actuale si a masurii amintirii ce se citeste prin comportamentul urban, lumina din ochi, sau starea de confort pe care o resimt la contactul cu spatiul.”

Cultura unei comunitati face parte din memoria sa, din patrimoniul material al acesteia.

PATRIMONIU URBAN

De completat!!!

b. Metode de cercetare

DE COMPLETAT!!!!!

II.Centrul istoric ca spatiu public si activarea acestuia

1.Centrul istoric si spațiul public

Centrul istoric reprezinta pentru oras un punct de reper si de referinta, este prezenta afectiva ce ofera sentimentul de apartenenta al unei populatii. Este cel care poate vorbi despre istoria si arta unei colectivitati avand puterea de a forma estetic si etic membrii acesteia. Francoise Choay scrie in cartile sale despre evolutia spatiului public care a fost, pe rand, spatiu al contactului in Evul Mediu, un spatiu al spectacolului in perioada clasica, spatiu de circulatie in era industriala si un spatiu al conexiunii in timpurile noastre.

Aparitia spatiului public este contemporana cu aparitia sferei politicului. Aici se desfasurau discursurile si activitatile ce tineau de viata politica. Primul spatiu public pe care il cunoastem in acest sens este Agora. In cetatea greaca aceasta ocupa un loc important in viata orasului, fiind locul unde aveau l face parte din memoria sa, din patrimoniul material al acesteia.

PATRIMONIU URBAN

De completat!!!

b. Metode de cercetare

DE COMPLETAT!!!!!

II.Centrul istoric ca spatiu public si activarea acestuia

1.Centrul istoric si spațiul public

Centrul istoric reprezinta pentru oras un punct de reper si de referinta, este prezenta afectiva ce ofera sentimentul de apartenenta al unei populatii. Este cel care poate vorbi despre istoria si arta unei colectivitati avand puterea de a forma estetic si etic membrii acesteia. Francoise Choay scrie in cartile sale despre evolutia spatiului public care a fost, pe rand, spatiu al contactului in Evul Mediu, un spatiu al spectacolului in perioada clasica, spatiu de circulatie in era industriala si un spatiu al conexiunii in timpurile noastre.

Aparitia spatiului public este contemporana cu aparitia sferei politicului. Aici se desfasurau discursurile si activitatile ce tineau de viata politica. Primul spatiu public pe care il cunoastem in acest sens este Agora. In cetatea greaca aceasta ocupa un loc important in viata orasului, fiind locul unde aveau loc toate evenimentele importante ale pulsului vietii.

„Așa se face că un asemenea model spațial ducea cu ușurință, prin analogie, la apariția unui tip special de spațiu în oraș – adică în imaginea construită a lumii – cel aflat în centru, acolo unde toate forțele care se înfruntă în cadrul orașului sunt în stare neutrală (au rezultanta zero) și care, de aceea, este un spațiu public: agora, piața publică.”

Platon precizează însă că de la oraș, de la împărtășirea unui spațiu comun derivă tot ceea ce indivizii sunt și au, „inclusiv cele mai intime amintire și dureri” (Republica, 463a).

Discutiile despre spatiul public ne privesc pe toti, este locul in care ne putem identifica sau nu, este un loc in care ne putem uni sau ne putem indeparta, este un spatiu care ne poate atrage sau dimpotriva ne poate provoca o profunda repulsie. Aria de semnificatii care il insoteste este atat de larga incat exista foarte multe dificultati de interpretare, suportand numeroase extensii si glisari semantice. Din aceasta cauza, exista multe teorii si interpretari pe aceasta tema care incearca sa ii suprinda pluridimensionalitatea. Este un produs al societatii si functioneaza corect in permanenta fuziune cu aceasta, avand un rol important in educarea individului.

Notiunea de spatiu public ridica anumite probleme de interpretare ce include cei doi poli : cel social si cel politic. Semnificatia spatiului social este diferita de cea a spatiului public. Asa cum nu orice spatiu public este un spatiu social. Un spatiu public devine un spatiu social atunci cand este activat de comunitate, este un produs al societatii.

In cartea „Public space” autorii ne vorbesc despre un spatiu „responsabil, democratic si semnificativ”; acestea fiind criteriile necesare pentru calitate.

Responsabil = locurile ce au fost proiectate, gandite pentru a raspunde nevoilor utilizatorilor ei ( confort, relaxare, socializare) si promoveaza bunastarea comunitatii.

Democratic = spatiul ce protejeaza drepturile utilizatorilor sai.

Semnificativ = locurile ce permit utilizatorilor sai crearea unor legaturi afective puternice intre spatiu, viata personala si restul lumii. Contextul fizic si cel social sunt intr-o relatie stransa. Acest tip de semntimente sunt provocate cu precadere de vechimea si istoria unui loc, devenind sacru pentru comunitate.

Prin urmare, valoarea este data prin intelegerea motivului pentru care locuitorii au nevoie si merg in astfel de spatii, cum sunt ele folosite in realitate si ce semnificatii are pentru utilizatori de-a lungul timpului.

Centrul istoric este elementul cheie in dezvoltarea urbana a majoritatii oraselor. El reprezinta liantul istoriei cu al prezentului activ. Aici dimensiunea sociala este bine definita, se asigura contactele sociale de cea mai mare intensitate, este locul in care se simte pulsul orasului.

De cele mai multe ori asistam la declinul istoriei si culturii unei comunitati, cauzele sunt diverse dar de cele mai multe ori ajung sa fie abandonate pentru ca nu mai satisfac cerintele, nevoile vietii actuale. Pentru a activa astfel de zone este nevoie de o revitalizare. Din pacate fara un studiu riguros si o privire de ansamblu a problemei se ajunge de cele mai multe ori la o revitalizare prin reconstructie intocmai a unui trecut, solutiile nefiind filtrate prin noile comportamente sociale. O zona istorica trebuie sa isi intoarca privirea spre trecut dar in acelasi timp trebuie sa satisfaca noile provocari si sa devina un candidat competitiv pentru restul zonelor din oras. Pentru a fi compatibila cu noua realitate aici intervine rolul arhitecturii contemporane. Ea este cea care prin noutatea ei , contrastul si indrazneala ajuta la activarea zonei, o zona atractiva pentru locuitori si turisti, un nou pol de interes.

Cea mai des intalnita cauza pentru care centrele istorice ajung sa fie parasite se datoreaza exploziei periferiilor. Prin urmare populatia saraca mutata in casele vechii burghezii ajunge sa duca la degradarea fondului locativ si al spatiilor urbane. Limitarea resurselor si modul de viata ce nu are un exercitiu al unei existente in astfel de conditii duc la reducerea culturii urbane predecesoare la cea strict a consumului de spatiu.

Prin distrugerea centrelor istorice si prin disparitia unor repere semnificative pentru comunitate este creata o ruptura afectiva dintre om si oras. Ceea ce rezulta este un soc ce provoaca un dezechilibru psiho-social. „Identitatea culturală a unei comunități este definita de contextul și produsele ei, specificul unui peisaj urban, personalitatea, caracterul unui oraș nu se fac simțite decât în măsura în care oferă plimbări în trecut, într-un spațiu istoric de referință pe baza căruia se poate construi firesc viitorul.”

De-a lungul timpului, in urma unui eveniment nefericit, asistam la operatii de refacere a unor centre istorice sau a unor zone ale acestuia prin reconstructie sau restaurare.

Reconstructia poate avea mai multe intelesuri, in functie de context. Ea presupune conform ICOMOS Burra Charter, aducerea unei cladiri prejudiciate la o stare cunoscuta antecedent prin introducerea de noi materiale. Forma extrema a reconstructiei presupune crearea unei replici a unei cladiri distruse. Exista mai multe motive ce conduc la crearea unei replici in cazul unei cladiri, acestea au legatura cu experienta traumatizanta pe care o pot trai locuitorii regiunii fara o prezenta afectiva ce ofera sentimentul de apartenenta.

Cele mai elocvente exemple de reconstructie le putem intalni in majoritatea oraselor din Polonia, care in timpul celui de-al II-lea razboi mondial au suferit pierderi materiale si culturale enorme in cele mai importante orase. Cazul Varsoviei sau al Gdansk-ului (fig.1) demonstreaza puternicul impact pe care patrimoniul istoric il are in viata unui oras. Centrele istorice al acestor doua orase au fost reconstruite incercand sa reproduca intocmai patrimoniul distrus.

Fig.1 Gdansk

Campanilul din Piata San Marco (fig2) – in anul 1902 a avut loc distrugerea acestuia datorita unor probleme de rezistenta. In anul 1912 a fost inaugurat noul campanil.

Fig.2 Piata San Marco-Venetia

O alta metoda ce face parte tot din sfera conservarii arhitecturii este restaurarea. Aceasta metoda se refera la actiunea sau procesul de a releva, recupera, reprezenta starea unei cladiri istorice asa cum se afla intr-o anumita perioada din trecutul.

Scopul este de a reversa toate alteratiile care au avut loc asupra cladirii. In acelasi timp pot fi aduse anumite imbunatatiri ale cladirii ( ex: instalatii) dar numai in urma unui studiu amanuntit. Cladirea este prezervata si se incearca pastrarea a cat mai mult posibil a materialelor originale.

Fig.3 Castelul Sturdza – Ruginoasa in urma restaurarii din anul 2013, restaurare ce a durat trei ani.

In prezent cladirea adaposteste muzeul memorial Al. I . Cuza

2. Spatiul public contemporan

Platon spunea despre spatiul public: „Există un al treilea lucru, spațiul, care este veșnic și nu poate fi nimicit și care oferă sălaș tuturor lucrurilor generate” (Timaios 51 e-52b).

Spatiul public in ziua de astazi a devenit foarte complex. El nu mai poate fi inteles fara a tine cont de istoria sa fondatoare, de diversele tipuri de comunicare sau de aspectul social.

„La o primă analiză cu privire la caracteristile noului spațiu public, evidențiate deja în context, putem conchide următoarele: spațiul public se perpetuează (chiar dacă funcția sa de facilitator al dezbaterii și schimbului de opinii, precum și folosirea practicilor argumentative în cadrul acestuia sunt astăzi subestimate); spațiul public se lărgește (toate clasele și categoriile sociale iau parte la el, dar în diverse moduri); funcțiile spațiului public se extind regulat,iar logicile sociale care îl „modelează” se află la originea acestei extinderi.” – Calin Sinescu

Noul spatiu public are o tendinta de fragmentare ce se datoreaza evolutiei tehnologice si a mijloacelor de comunicare. Suprapunerea acestor spatii fragmentate ce nu comunica intre ele ajuta la crearea unui spatiu public nou, unit asa cum nu a mai fost pana acum.

„În prefața lucrării intitulate Nicolas Sarkozy et la Communication9, Jacques Gerstlé evidențiază următoarele evoluții în spațiul public politic actual:
– ponderea informației și caracterul său persuasiv tind să prevaleze astăzi în fața comunicării controlate de către profesioniștii din domeniul politic, ceea ce se afirmă în media având mult mai mult impact decât ceea ce declară actorul politic însuși.
– „referința produce inferență”, în sensul că ceea ce se consideră important de către media devine criteriu de raționament individual sau colectiv.
– practica demonstrează că oamenii politici nu sunt de acord cu disjuncția dintre informație și comunicare, deoarece aceasta afectează imaginea și controlul percepțiilor situației politice. În „campaniile permanente” ale vieții politice, trebuie să se asigure o anumită convergență între reprezentările mediatice ale situației și discursurile ținute pe aceeași problematică, primele validându-le oarecum pe cele aflate în plan secundar. Aceasta privește în egală măsură predominanța mizelor prioritare, a căror ierarhizare ar trebui să se situeze pe același plan în agenda publicului și cea a actorului politic. „

Mediile, mai cu seamă spațiile virtuale de discuții de pe Internet, suplinesc un procent în creștere din aceste absențe, sau, ca în cazul televiziunii, camuflează ori suprimă necesitatea spațiului public (a se vedea notațiile asupra acestui subiect – în descendența unei perspective semiotice însă, din rubrica omonimă a lui Bogdan Ghiu din „Dilema“/ 26 februarie 1999).

3. Centrele istorice din Romania ca focar de spatiu public

a. Perioada comunistă

Spatiul public in perioada comunista din Romania avea cu totul alte valente fata de ceea ce inseamna pentru noi astazi, sau cee acea ce a insemnat pentru predecesorii nostri.

Ele constituie un prilej de manifestare a puterii partidului, si au un caracter mai degraba “utopic” ce urmareste inlocuirea centrelor istorice si prin urmare stergerea sentimentului de apartententa al unei comunitati. Exista cazuri in care acestea au substituit zona istorica propriu-zisa sau cazuri mai “fericite” unde acestea erau pozitionate ex-centric. Aceasta abordare deloc umanista sau culturala a dus la distrugeri masive de patrimoniu. Noile spatii create au probleme in a se inegra in contextual oraselor. Ele sunt doar niste spatii de tranzitie, fara valoare afectiva pentru locuitori.

De pus poze Ploiesti, Pitesti, ……. Satu Mare, Tulcea, Sibiu,Bucuresti

Elementul central al compozitiei “centrului civic” este tribuna destinata aparitiei liderului suprem la “marile adunari populare”. Astfel, conotatia spatiului public ca spatiu social isi pierde sensul, el devine un spatiu de observare, un spatiu subordonat de fapt, sediului puterii. Spatiul isi pierde rolul pe care il avea forul roman sau agora greceasca, al deciziei publice si colective. Este un loc de adunare a maselor, un loc controlat unde liderul se arata multimii.

Esecul acestor spatii impuse de regim se poate vedea prin goliciunea lor, sunt spatii izolate, neatractive, parasite sau evitate. Pana in ziua de astazi ele raman marturii al unui regim impus si a traumelor suferite in tesutul oraselor.

„Fiecare etapăcare înlocuiește etapa anterioară, genereazăspații interstițiale adesea greu descifrabile dar caracteristice,singulare, precum și o alternanță a densităților ce variază neomogen.”-

b. Perioada post decembrista

Malformatiile spatiului public romanesc sunt alimentate de practicile regimului totalitar si al doctrinelor sale. Schimbarea regimului a permis reconstituirea unui spatiu public functional, ce se bazeaza pe libera circulatie a informatiei, s-a produs anevoios.

Anul 1989 a releveat fragilitatea acestuia cand au avut loc evenimentele de o violenta deosebita. Spatiul public post communist este un loc al neincrederii si al predispozitiei pentru formele dure de comunicare. Utilizatorii acestuia trec de la statutul de “tovarasi” la cel de

“cetateni”, iar spatiul public trece de la ideologia comunista totalitara la o privatizare nelimitata dupa anul 1990.

„Privatizarea spațiului urban, care nu ține cont nici măcar de legile existente – câte sunt și așa cum sunt ele – nu se deosebește în efecte nefaste de etatizarea spațiului decât prin diversitate: acolo unde comunismul uniformiza, „capitalismul” diversifică; acolo unde dictatura partidului instituia o ordine concentraționară, inițiativa privată face să apară un libertinaj haotic.”

In lipsa unei viziuni de ansamblu al administratiei publice, sunt realizate la nivelul orasului doar intervenitii punctuale ce nu reusesc sa rezolve toate problemele intampinate. Toate aceste probleme sunt accentuate de lipsa de interes a locuitorilor urbei si a comportamentelor deviate a acestora. Locuitorii nu sunt obisnuiti sa se implice in proiectele de dezvoltare ale orasului, mentalitate ce inca se perpetua din timpul regimului totalitar.

Piata in majoritatea cazurilor nu reuseste sa devina un spatiu public,social; ea are probleme in a se reglementa pe sine. In foarte putine cazuri ea este privita ca un potential loc atractiv pentru comunitate; intre timp este sufocata de reclame. Statul si spatiul public social se intalnesc de prea putine ori cu ocazia unor evenimente cu conotatie de cele mai multe ori politica.

”Lipsa spațiilor publice începe să capete dimensiunile unei crize: există o „foame” de spații publice în populație. Astfel că acela care va avea îndemânarea – și curajul – unei viziuni coerente și de perspectivă în acest domeniu, va avea toate șansele unui mare succes, căci va fi primul în campania de rezolvare a acestei crize.”

Spatiul public inconjurator celui mari mare edificiciu public din Bucuresti constituie un exemplu elocvent in acest sens. Gardul capata un rol simbolic dupa anul 1989 ce desparte cladirea de orasul, spatiul devine privat. “Insula publică – rațiunea de a fi a centrului civic – este violată și dispare.”

De scris despre omniprezenta maidanelor ce a devenit o caracteristica in Bucuresti – Dana Haroiu

„ Conflictul dintre dreptul de expresie și de informare, pe de o parte, și dreptul la intimitate pe de altă parte, precum și tensiunea dintre libertate și securitate, jocurile de putere și de interese, cel mai adesea financiare, dar și politice ori militare, fac ca mizele majore ale construirii și practicării spațiului (urban sau nu, public sau nu) să nu se situeze în topografic, în cadastral, în stradă ori în parcuri, ci în spatele televizoarelor și al monitoarelor, în fața camerelor de luat vederi ale mijloacelor de comunicare și ale instituțiilor de supraveghere în masă, în rețelele și serverele care compun rețeaua planetară a „comunicării”.

Dupa 1989, primim mostenire un spatiu public lipsit de functia sa cea mai importanta. Interventiile ulterioare nu au avut o viziune de ansamblu, „au fost confundate în special cu recuperarea trecutului interzis de comuniști.”

„Această inițiativă națională (care continuă și în prezent) imită parcă, în cel mai pur stil premodern, posthaussmanian, intențiile de desăvârșire plastică a urbanizărilor ample ale sfârșitului de sec. XIX. Acest fenomen imatur și involutiv frânează relaxarea spațiului public și favorizează atât reideologizarea acestuia, cât și cultivarea prostului gust în materie de monumentalistică.”

Viziunea lipseste in cele mai multe orase romanesti, cateodata lasandu-se impresia ca sunt orientete impotriva oamenilor care le locuiesc- sunt pline de spatii publice fara identitate si functiune. Noile propuneri tind spre superficial, fara a consulta populatia sunt private de o implicare profesionista. Cu toate acestea, potentialul exista si doar asteapta sa fie puse in aplicare masuri corespunzatoare pentru o mai buna functionare a acestora.

4. Rolul interventiei contemporane in actiavarea centrelor istorice

4.1. Intervenția la nivel arhitectural

a.Ruina

Ce este ruina si ce valoare are aceasta pentru noi? – Conservarea unei cladiri îi va pastra memoria? Demolarea înseamnă disparitia cladirii din memoria locului?

RUINÁ, ruinez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) preface în ruină, a (se) dărăpăna, a (se) degrada. 2. Fig. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea, a sărăci sau a face să sărăcească; a (se) distruge.

Atunci cand vorbim despre ruina de cele mai multe ori facem referire la un ceva material, ce in timp s-a degradat. Acest tip de definire al termenului nu cuprinde in realitate toate acceptiunile acestui cuvant. Ruina inseamna materie, forma, functiune, symbol, sit, experienta estetica, filosofie si incongruity ( nepotrivire) .

In cartea “The Aesthetics of Ruins” , autorul defineste acest termen ca fiind „ramasitele ireparabile ale unei constructii realizate de om, ce au fost distruse printr-un act sau proces si care nu mai poate fi locuita in modul original, dar poate pastra anumite parti de care ne putem folosi.”

Ruina transmite o legatura dintre substanta,materie si vizitator. Pentru a intelege mai bine aceasta legatura autorul cartii ne propune sa analizam caramida. In mod clar o singura caramida nu este interesanta si nu ne poate transmite ceva dar in cazul ruinei balanta se schimba.

Pentru prima data nu mai suntem inconjurati de prezenta peretilor, suntem noi si caramida, unitatea peretilor este dizolvata in pluritatea acestora. Colturile sparte, mortarul desprins, si descentrarea aliniamentelor ofera multe informatii de examinat.”Masa substantei inlocuieste forma peretelui”. Eliberandu-ne de constrangerile lumii contemporane, materia ruinei ne dezvaluie o alta lume, ne reda o anumita stare, sunt marturiile unei civilizatii trecute. Acest lucru nu poate fi transmis de o caramida ce face parte dintr-un perete intreg.

“Substanta unei ruine se descopera nu este expusa direct.” Placerea estetica nu este pretutindeni si apare intr-un mod neasteptat. Arhitectura contemporana este planificata si ne ghideaza fiind in opozitie cu ruina unde ceea ce ne ghideaza este doar materia.

“Ruina elibereaza forma de supunerea sa la functiune”. Atunci cand functiunea dispare forma este cea care prinde viata. Ceea ce inainte era doar un element ce facea parte dintr-un intreg acum isi capata independenta, propria sa forma. “Ruina este o purificare a formei.” Autorul ne vorbeste despre cum distrugerea este in acest caz un test pe care forma unei cladiri il da. Structurile ce reusesc sa supravietuiasca distrugerilor sunt de o forta remarcabila, “strength of shape”.

Fig. Coloane, Chichen-Itza, Mexic

Termenul de “incongruity” ( “nepotrivire”) face referire la faptul ca ruina ne dezvaluie ceea ce nu ar trebui sa fie vazut; poate fi asociat si cu “ciudat”, “iesit din comun”. Pentru a intelege mai bine acest termen ne putem gandi la cazul in care in urma distrugerilor exteriorului unei biserici, ne este releva altarul acesteia din exterior.

Asemenea unei cladiri contemporane, ruina este inradacinata in situl pe care se afla si dezvolta un dialog cu contextual sau. “Ruina nu sta singura, chiar daca sta singura”. Contextul prezentului poate fi diferit de cel care era in momentul construirii cladirii. Imobilele functionale pot fi din epoci diferite, accentuand contrastul dintre ruina si mediul inconjurator.

Aceasta analiza a semnificatiilor unei ruine duce la o apreciere a valorii formale si structurale a acesteia. In acelasi timp da nastere unor provocari pentru arhitectura contemporana de a o incorpora in prezentul nostru si de a o valorifica. Conservarea unei cladiri o pastreaza vie in memoria locului in care se situeaza.

Fig. Schita realizata de Piranesi

Ruina ne duce la meditatie asupra noastra si asupra lumii inconjuratoare. In ultima perioada interesul pentru acest subiect a crescut mai ales in randul artistilor, dezvoltandu-se un fel de turism de observare a imobilelor de acest tip (ex: orasul Detroit). Acest “trend” nu este unul now, arhitectii fiind fascinate de-a lungul istoriei de acest subiect. Piranesi prin schitele sale evidentia importanta arhitecturii Romei Antice, iar romanticii evidentiau legatura dintre natura si ruina.

Fig. Un exemplu inovator de succes il constituie renovarea High Lane din New York.

Un lucru este cert, ruina reprezinta o oportunitate de prezervare, restaurare si de creare a unor noi strategii urbane ce da nastere unor solutii innovative si creative.

b.Genius loci

Termenul de “genius loci” a fost readus in atentia noastra de catre arhitectul danez Christian Norberg-Schulz. Originea acestui termen provine din Roma Antica si se refera la “spiritul unui loc”( “numen genius”). Trebuie mentionat ca in acea perioada un loc care era plin de “viata si caracter” era considerat ca fiind protejat de un spirit al acestuia. Exemple in acest sens ar putea fi spatiile din jurul templelor, bisericilor, pagodelor,etc.

Pentru a intelege cu adevarat acest concept trebuie sa ne apropiem de dimensiunea noastra religioasa, spirituala. Omul contemporan este obisnuit sa inteleaga si sa priveasca doar dimensiunea fizica, materiala a locului. Religia nu trebuie inteleasca strict ca o apropiere de o anumita confesiune ci mai degraba trebuie inteleasa ca deschiderea spre un inteles aparte al lumii noastre, spre “invizibilii” care hranesc sufletul unui loc.

Prin urmare, conotatia acestui concept in zilele noastre se refera la calitatea unui loc, la calificarea acestuia, renuntand la dimensiunea sa religioasa. Aceste caracteristici il fac sa fie deosebit, unic si recognoscibil in fata altor locuri.

In domeniul arhitecturii acest concept este de o importanta fundamentala in relatia dintre arhitectura, spatiu public si peisaj. Spiritul unui loc este definit de asezarea fizica a acestuia (climat, geografie, modelul urban), activitatile dinamice , semnificatii ( functionale, culturale, asociationale, simbolice).

Semnificatiile culturale sunt cele care ne ofera o anumita stare de siguranta sau nu pentru un anumit loc. Pierderea acestei dimensiuni in arhitectura contemporana a dat nastere unor programe ce contrasteaza cu “locurile”, dar de care suntem inconjurati pretutindeni : mall-ul, hypermarketul, supermarketul, etc ; le putem defini ca “non-locuri” in care genius loci nu exista.

In Romania exista multe situatii in care spiritul locului a fost uitat ori neglijat.

De gasit un citat

In zilele noastre Statuia lui Ovidiu, Moscheea si Cazinoul raman unele dintre cele mai representative monumente din zona, dar care din pacate nu sunt valorificate la adevaratul lor potential.

Prin aplicarea unor strategii de dezvoltarea adecvate in aceasta zona avem ocazia de a redescoperi si de a valorifica istoria si simbolurile locale, transformand zona intr-un spatiu public reprezentativ atat pentru locuitori cat si pentru straini.

Genius loci nu se aplica, el inseamna contextual unui loc prin adresarea lui la tot ceea ce inseamna mediul acestuia. Asa cum spunea arhitectul japonez Tadao Ando despre poetica genius loci “ ceea ce ofera genius loci unui loc nu este o revenire simplista, unidimensionala la peisaj sau istorie, ci o revitalizare a peisajului, a vantului si a apei, o revigorare a memoriei”.

c. Conflictul vechi/nou

DISPARITÁTE s. f. (Livr.) Lipsă de legătură, de armonie, de potrivire între elemente.

Poate convietui arhitectura contemporana cu cea istorica?

In acelasi timp cu progresul tehnologic si cu evolutia stilurilor arhitecturale a aparut si conflictul dintre arhitectura noua si cea veche, mentinut de militantii acestora. Cei mai conservatori sustin ca este importanta prelungirea vietii unei cladiri vechi si a valorii istorice a acesteia, prin implementarea unor masuri de conservare si protejare. La polul opus, se afla militantii arhitecturii contemporane care pledeaza in favoarea progresului si al schimbarii in arhitectura, a prezentului.

“Arhitectura aditiei” se situeaza in mijlocul acestui conflict, prin structurile contemporane ce sunt realizate in corelatie cu ceea ce este deja construit. Acest dialog dintre nou si vechi de cele mai multe ori naste controverse.

Alaturarea dintre trecut si prezent poate fi un lucru benefic pentru cladirea veche, atunci cand nu i se distruge valoarea istorica si specificul; sau poate naste disparitati atunci cand arhitectura noua devine dominanta.

Piramida de la Louvre de I.M.Pei este poate una dintre cele mai controversate cazuri de arhitectura a aditiei. Aceasta a fost acceptata de catre public dupa o lunga perioada de dezbateri, iar astazi este considerata ca fiind capodopera ce a facut un muzeu sa fie relevant. Prin constructia acesteia compozitia imaginii muzeului este una echilibrata.

Acest tip de interventii e regasit si la noi, iar poate cel mai elocvent exemplu este cel al hotelului Novotel. Arhitectura noua incorporeaza porticul de intrare, restaurat, al fostului Teatru National din Bucuresti.

Acest domeniu este unul de actualitate si continua sa fie explorat cu fiecare interventie ce se realizeaza in cadrul unei cladiri istorice. Un lucru este cert, dialogul dintre cele doua este cel care le face sa coexiste in armonie. Acesta trebuie regasit pe toate planurile; de la armonie vizuala la cea conceptuala.

4.2. Intervenția punctuala la nivel urban

a. Acupunctura urbana

Conceptul de acupunctura urbana, a fost format din ideile lui Lerner ce afirma ca interventiile punctuale, structurale si strategice pot genera schimbari importante in zonele unde sunt implementate. Ca si in medicina ele actioneaza in depresorizarea unor zone nocive ajutand la imbunatatirea acesteia. Ele sunt mult mai eficiente decat implementarea unor megaproiecte ce sunt mult mai costisitoare si cu o implementare de lunga durata. Acest concept a fost abordat in multe proiecte care mai decare mai diverse, inspiratonale; unele exceland prin economia si pragmatismul lor.

ACUPUNCTÚRĂ s. f. Metodă terapeutică originară din China, bazată pe acțiune reflexă, care constă în înțeparea pielii, în anumite puncte ale corpului, cu ace metalice fine.

Acupunctura urbană descrie o teorie relativ nouă, exprimată pentru prima dată de arhitectul spaniol Manuel de Solà Morales în 1999 în lucrarea sa „Progettare città” și preluată de arhitectul finlandez Marco Casagrande, care a dezvoltat-o și a nuanțat-o.

Este interesant de observat cum niste solutii foarte usor de implementat pot ajuta la stimularea activitatea unei zone. Punctele sensibile ale acestuia daca sunt corect reparate si stimulate produc o reactie ce va avea rezonanta in toata zona. Interventiile realizate sunt la o scara mica si ca in medicina, elibereaza presiunea mediului urban in care se afla. Desigur, spatiile propuse pentru interventie trebuie alese in urma unor analize complexe realizate pe toate planurile social,economic si geologic. Interventia este facuta pentru comunitate de aceea dialogul dintre aceasta si arhitecti joaca un rol important. Scopul acestor proiecte este de a rezolva problemele de importanta majora si de a activa noi posibilati de dezvoltare pentru zona. Intentia este de a aduce mixitate functionala ce ajuta ca un spatiu sa fie viu in majoritatea timpului. Ideea zonificarii stricte, ce a fost implementata in trecut acum este complet reevaluata.

Fig. Acest tip de interventii sunt implementate si in Romania.Proiect pentru amenajarea piatetei Bisericii Sf. Ilie.

Fig. Centru de copii – Selb, proiectat de două tinere echipe spaniole, preia într-un mod creativ vocabularul standard al clădirilor vecine

Acest tip ce actiuni sunt adecvate in mod special Peninsulei Constanta ce se confrunta cu numeroase restrictii. Sunt foarte multe lucruri ce trebuie facute iar un astfel de scenariu este mult mai rentabil decat a investi in sectoare diferite si a concentra fondurile in proiecte putine si la o scara mare.

b. Creative City

Pana recent, forma si evolutia unui oras erau dictate de anumiti factori rationali (amplasament, apa, utilitati) ce au ajutat la crearea unui mediu organizat, sanatos, propice locuirii. Acest mod de a gandi lucrurile este perfect valabil, dar este limitat, foarte rigid schimbarilor ce au loc in zilele noastre.. Astazi ne confruntam cu noi probleme (infrastructurale,economice, sociale, de mediu) ce nu isi pot gasi rezolvarea folosind acelasi simtem rational, diferentiat pe ramuri, ce impune o ordine fortata peste natura.

Folosind o gandire creativa, renuntam la preconceptiile rigide, astfel putem intelege fenomenul de schimbare in toata complexitatea lui, rezolvarea noilor provocari ce nu pot fi solutionate strict logic. Acest tip de gandire, foloseste ratiunea ca unul din instrumente si da nastere unor rezolvari unice, eficiente. Creativitatea incurajeaza inovatia si genereaza noi posibilitati punand accent pe progres si pe schimbarea continua.

Orasele, indiferent de dimensiunea lor, trebuie sa fie deschise celor mai inovative idei si talente din lumea urbana. Ele se afla intr-o competitie ce are conotatii la un alt nivel. Pentru a fi competitive trebuie stabilite un set de obiective referitoare la utilizarea eficienta si eficace a tuturor resurselor: economice, politice si mai ales culturale. Punand accent pe potentialul creativ si cultural al acestora putem obtine rezultate pe termen lung, sustenabile. Orasele sunt centrele culturii si a civilizatiei si samburele creatiei. Un oras creativ devine un mediu mai bun pentru lucru, locuire si loisir. Este un loc in care sunt appreciate avantajele investirii in oameni, anteprenoriat si inovatie.

Pentru a intelege mai bine acest fenomen trebuie sa facem diferenta intre creativitate si inovatie. Creativitatea este procesul prin care sunt produse noi idei, iar inovatia este procesul prin care aceste idei sunt implementate. Unele orase pun accent pe creativitate, altele pe inovatie, dar cele doua nu pot fi fara un proces riguros de evaluare. Evaluarea nu poate fi facuta fara a tine cont de toti factorii implicati, fara o viziune de ansamblu, fara a culege informatii valabile din toate campurile.

Creativitatea nu se bazeaza doar pe ideea de nou, presupune si deschiderea noastra spre noi idei, influente, resurse inconjuratoare, toate elementele ce pot contribui la crearea unei vieti mai bogate, sustenabile. Gandirea rationala bazata pe planificare si resurse genereaza doar raspunsuri stiintifice. Exista si factori necuantificabili ce trebuie luati in calcul, in care omul devine centrul solutiei, factori legati de memorie, emotii, pasiuni, simturi, dorinte, etc. Toate acestea sunt elemente ce contribuie la formarea unui sentiment de motivatie si loialitate asupra locuirii intr-un oras.

O gandire strict rationala poate duce la distrugeri masive de patrimoniu de genul celor petrecure in Bucuresti in anii ’80 (fig.). Cu siguranta o abordare mai umanista si culturala nu ar fi distrus o zona atat de mare din inima orasului. Aceasta transformare brutala, fortata de filozofia totalitara si distrugerea completa a traditiei orasului au modificat complet imaginea orasului Bucuresti. Aceasta dezvoltare la o scara megalomana are probleme de a se integra in oras pana in ziua de azi. Neexistand o strategie adecvata, lucrurile evolueaza lent. Modul de functionare si relationare cu orasul a interventiei cu locuitorii si spatiul public au adus modificari ireversibile.

Fig.

Pentru a planifica eficient trebuie facuta o diferenta dintre dorinte si nevoi. Dorintele fac referire la un obiect cuantificabil iar nevoile implica subconstientul, un angajament personal, vise, sentimente. Dorintele pot avea forme multiple si diferite la fiecare individ in parte si pot fi grupate in programe practice pentru a acctiona corespunzator in functie de aria de interes.

Fig. Portobello Market Londra este un exemplu de echilibru intre reguli si anarhie.

Pentru a deveni un oras creativ este esential sa utilizam corespunzator informatiile si creativitatea. Vorbim despre adaptarea formelor dezvoltarii urbane pana in present la un nou context,un nou continut social si economic.

Sectorul tertiar, conceptul de retea („networking”), fluxul ( oameni, capital, informatii, idei, bunuti,etc) sunt specifice orasului post industrial. Anii 90 vin cu un nou concept, atunci cand „industria creativa” este acceptata ca fiind un factor economic importnat. In anul 1997 este formata o Unitate a Industriilor Creative in cadrul Departamentului National pentru Cultura, Media si Sport din Marea Britanie. Mentalitatea despre raporturile de munca si evolutie sociala s-a schimbat foarte mult in ultima vreme. In ziua de azi vorbim despre responsabilizare personala, contractuala, despre valorificarea timpului liber si crearea unui tip diferit de self-anteprenoriat in clasa sociala. Toate aceste elemente dau nastere noului tip de clasa sociala, clasa creativa. Relatiile de lucru,de familie si sensul apartenentei sunt modificate in societatea noastra. Vorbim despre o individualizare a oamenilor, prin reinterpretarea datelor de baza ce se sprijita pe o judecata personala ce nu este fortata sau impusa „de sus”. O economie in care forta de munca este alcatuita dintr-o clasa creativa foloseste capitalul individual ca resursa de productie, speculand inalta specializare. Nu toate statele abordeaza acest nou tip de gandire ce capata o arie de influenta din ce in ce mai mare, in mare parte societatie sud-est europene sunt inca supuse unor termeni ca stat national, model de viata colectivista, industrializare, etc.

Dezvoltarea unui oras pe o economie si o clasa preponderent de acest tip se va numi oras creativ („creative city”). Putem identifica anumite criterii ce definesc o astfel de urba: cultura ca factor conducator urban, economia locala este sprijinita prin cultura, diversitate culturala, tehnologii alternative/avansate, calitatea spatiului urban construit, mediu convivial favorizand grupurile, incurajarea creativitatii,etc.

Astazi consideram ca doar prin investirea semnificativa in cultura putem crea industrii autosustenabile, creative si concurente cu celelalte orase; o economie viabia si sanatoasa. Unul dintre cele mai mari orase de acest gen este Londra unde investitia in dezvoltarea acestui tip de industrii ajunge pana la 50 de milioane de lire iar profitul este mai mare de 60 de ori. Rezultatele sunt vizibile atat in calitatea imaginii orasului cat si in cresterea numarului de locuri de munca. O statistica din anul 2002 ne arata ca aici erau 1.9 milioane de oameni angajati in acest tip de industrii dintre care 800.000 activau in domeniul arhitecturii si al designului. O alta statistica din anul 2004 ne vorbeste despre productivitatea acestui sector ce a fost mai productiv si mai activ decat sectorul financiar, devenind o prioritate pentru economia engleza.

Aceasta noua economie are ca factor decisiv orasul ce poate sprijini si sustine productia intelectuala individuala, creativitatea, inspiratia; oferind in acelasi timp o piata de desfacere si o infrastructura necesara.

Pentru a implementa acest nou tip de gandire trebuie sa inlaturam toate obstacolele. In tara

noastra cel mai mare obstacol il constituie birocratia, care pentru a mentine “masina” in

functiune este foarte rigida la schimbari. Toate aceste reglementari (trafic,licente,

planificari,etc) sunt utile dar pot bloca in acelasi timp proiecte ce ar putea ajuta la dezvoltarea orasului intr-un mediu mai bun locuirii, sunt prea rigide schimbarii.

Un alt obstacol il constituim noi insine prin modalitatea noastra de a gandi si a privi lucrurile. Mentalitatea “if ain’t broke don’t fix it” poate fi daunatoare. Explicatia consta in faptul ca atunci cand abordam ceva doar in momentul in care devine o problema, datorita crizei timpului, suntem presati sa luam decizii pripite neexplorand alte alternative. O solutie luata in graba de cele mai multe ori va da un rezultat temporar. Tot aici putem mentiona si interventiile superficiale “cosmetice” care reprezinta o pierdere constanta de fonduri, sunt facute prost si de cele mai multe ori nu contribuie la calitatea imaginii orasului. Ele pot avea un puternic efect asupra moralului, si asupra modului in care orasul este vazut de rezidentii sai si de catre vizitatori. Un oras frumos este unul iubit de catre locuitorii sai. Dialogul dintre administratia publica si locuitori iarasi joaca un rol foarte important.

Solutiile creative nu trebuie sa fie neaparat scumpe sau permanente pentru a fi calitative si nu presupun neaparat interventii la o scara mare.

Fig. Barcelona

Designul urban inseamna conectarea diferitelor parti ale orasului intr-un mod coerent. Cu ocazia jocurilor olimpice din 1992 a fost implementat un program de conectarea a peste 150 de spatii publice, adesea amplsate in spatiul interstitial dintre cladirile existente si strada. Elemente de mobilier urban au fost adaugate: fantani,mozaicuri, sculpture. Toate aceste lucrari au imbunatatit peisajul urban creand spatii de recreere attractive. Locuitorii se simt mai relaxati, mai motivate si mai atasati de orasul in care traiesc.

Fig. Valencia

Datorita frecventelor inundatii, raul Turia a fost deviat. In locul fostei alibi au fost create

spatii destinate locuitorilor. In inima orasului se gasesc acum spatii verzi, locuri de joaca, cafenele, restaurante, in acelasi timp au fost conectate zone ale orasului ce inainte erau separate.

Cele doua exemple prezentate, ne arata potentialul pe care un oras creativ il poate avea in imbunatatirea calitatii vietii unui oras. Masurile trebuie sprijinite de administratia publica. Un oras creativ nu presupune succesul imediat dar aceste proiecte pilot trebuie privite si analizate pentru a ajuta proiectele viitoare.

Provocarea creativitatii este de a recunoaste ce parti opuse pot face parte din acelasi intreg. Ea poate fi o interventie agresiva, a retinerii, a naivitatii sau a experientei. Efectul orasului creative este un subiect de dezbateri intense la nivel mondial.

c. Fashion city – fenomenul Lipscani

Centrul vechi al unui oras este polul de atractie atat pentru locuitori cat si pentru turisti. Zona impropriu denumita „Lipscani” a cunoscut o dezvoltare fara precedent in ultimii ani. Cu toate acestea, zona nu se ridica inca la statutul unui centru istoric european. El a devenit un loc al distractiei, cu o viata de noapte foarte activa, ignorand restul calitatilor unui spatiu calitativ. Zona este sufocata de reclamele ostentative, de kitsch-ul prezent pe toate fatadele cladirilor la nivelul parterului din dorinta de a atrage cat mai multi clienti. Cladirile monument prezente in zona aproape ca nici nu mai sunt observate in toata agitatia vietii de noapte.

Ceea ce ii lipseste centrului istoric este intocmai apropierea de istorie, de origini. Pentru turistul strain traversarea acestui spatiu nu exprima nimic, nu ii transmite nici un sentiment afectiv al istoriei comunitatii. Probabil nici nu are avea cum… Centrul istoric nu inseamna doar baruri si cafenele inseamna intoarcerea la origni, cultura, respectul istoriei,…

Acesta metoda de a intelege spatiul unui centru istoric poate fi daunatoare pe termen lung

d. Urzeala ( Urdimbres) – Studiu de caz – Activarea centrelor istorice din Spania

URZEÁLĂ, urzeli, s. f. 1. Ansamblul firelor textile paralele montate în războiul de țesut, printre care se trece firul de bătătură pentru a se obține țesătura

ÍȚĂ, ițe, s. f. Dispozitiv la războiul de țesut, format dintr-o ramă dreptunghiulară pe care sunt fixate sârme sau sfori paralele, prin ochiurile cărora trec firele de urzeală pentru formarea rostului; fiecare dintre firele cu ochiuri care fac parte din acest dispozitiv.

Fig.

In arhitectura acest proces al „urzelii” (urdimbres) il putem intelege prin aplicarea unor strategii politice, planuri urbanistice si programe de reabilitare intregrata. Ansamblul acestor actiuni avand scopul de a reabilita centrele istorice.

Conceptul isi gaseste aplicarea cu precadere in orasele din Spania ce se aflau intr-o strare de degradare avansata, la sfarsitul anilor 80.

Orasul este vazut ca o tesatura (palimpsest) peste care sunt suprapuse straturile istorice. „Itele” (hillos y cordadas) reprezinta pricipalele linii de interventie :

– reabilitarea construcțiilor residențiale

– incorporarea utilităților în clădiri vechi sau chiar în construcții noi.

– programe de accesibilitate și mobilitate

– calificarea și ameliorarea spatiilor libere

– strategii pentru activarea turismului cultural

– elemente urbane.

Liantul acestor „fire”(lazos) de dezvoltare il constituie interventia contemporanta (nudos), prin noua arhitectura si noile limbaje arhitecturale inovatoare si active.

Fig

Nodurile „dense” sunt reprezentate de noua arhitectura cu capacitate dinamizatoare si legatura acesteia cu noile linii de actiune, impulsionand reabilitarea si activarea centrelor istorice.

Fig. Centrul de cultura contemporana, Barcelona

Interventiile asupra contextelor istorice sunt necesare, iar solutiie implementate variaza in functie de caz. Sunt aplicate diferite metode de proiectare si de expresii formale, de la tendinta de interpretare contextuala la interventii ce se integreaza prin intermediul contrastului.

Nodurile ”extinse” reprezinta programele de reabilitare a anumitor zone defavorizate si decadente social. Interventiile se axeaza in prim plan pe cresterea calitatii vietii prin reabilitarea locuintelor, echiparea acestora si imbunatatirea spatiului public.

Exemplele prezentate in continuare prezinta impactul pozitiv pe care aceste strategii il au asupra orasului, imbunatatind calitatea spatiului construit si neconstruit.

Fig.

Aceste doua imagini ne prezinta scene din centrul istoric al oraselor Ovideo si Huesca de la sfarsitul anilor 80. Spatiul construit este destructurat, locuintele se afla intr-o stare avansata de degradare sau au intrebuintari improprii, prezenta „maidanelor”, etc. Aceste probleme sunt des intalnite in orasele spaniole ale acelor timpuri; rezolvarea apare prin implementarea unor strategii de dezvoltare adecvate si prin colaborarea administratiei publice cu specialistii din domeniu.

Politicile de reabilitare a locuintelor deteriorate sunt aplicate „difuz”, prin initiative private sau publice.

Fig.

Edificiile aflate intr-o stare avansata de degradare, abandonate sau care au o utilizare improprie sunt recuperate prin incorporarea de noi dotari sau functiuni activatoare pentru zona respectiva. Relatiile dintre limbaj si functia edificiilor capata acceptiuni noi.

Fig. Introducerea prin intermediul noilor edificii, de dotari cu functiuni „active”.

Fig. Introducerea programelor publice de reabilitarea a fatadelor cladirilor existente.

Fig.

Îmbunătățirea condițiilor de mobilitate și accesibilitate , punand in valoare patrimoniul cultural si calitatea mediului .Prioritatea devine pietonul si sunt incurajate activitatile dedicate „mersului pe jos” fara interventia automobilului.

Fig. Planul de mobilitate si accesibilitate al centrului istoric Alcala de Henares.

Spatiile publice sunt redefinite prin criteriile de calitate si design, stimuland viata de oras.

Fig. Amenajare Palma de Mallorca

Fig. Crearea de spatii verzi si amenajarea celor existente.

Fig. Punerea in valoare a siturilor arheologice

Fig. Introducerea artei in spatiul public

Fig. Amenajarea spatiilor neconstruite, interventii realizate folosind un limbaj contemporan

III.Cazul specific al Peninsulei Constanța – Studiu de caz

4.1. Scurt istoric. Evoluția orașului la nivel urban.

Constanta este cel mai vechi oras atestat din Romania. Fondata in urma colonizarii grecilor a bazinului Marii Negre de catre colonistii milezieni in secoloele VII-V i.Hr. Marea a facut parte din viata orasului inca din cele mai vechi timpuri fiind un oras portuar ce isi castiga existenta prin comet.

Multiculturalitatea acestui loc face parte din specificul sau, locuitorii acestui tinut apartinand unor culturi si religii diferite. Cu doua milenii in urma acesta a fost locul unde poetul Publius Ovidius Naso isi scria ultimii ani ai vietii sale.

Marturiile grecilor si ale romanilor sunt intalnite in toata peninsula: ziduri de case si de pravalii, coloane, terme, mozaicuri, morminte.

Pe măsură ce îmbătrânește, Constanța se transformă într-un mozaic care răstoarnă, prin ceea ce trăiește, toate teoriile conflictului dintre civilizații. Armatele franceze o apără vitejește, în războiul Crimeei (1853- 1856), britanicii îi construiesc o cale ferată, la 1860- 1864, care o leagă pentru totdeauna de Dunăre, turcii, tătarii, grecii, armenii, evreii, germanii, albanezii, bulgarii o locuiesc în cartiere și străzi cu specific. Românii, începând cu 1878, reinventează Constanța și, în doar câteva decenii, o transformă în cel mai mare port al Mării Negre, într-un important centru industrial și financiar. Și, nu în ultimul rând, la Constanța apare ideea turismului estival la mare.

4.2. Situația actuală

În orașul Constanța asistăm la un proces de degradare continuă a patrimoniului arhitectural, unde “ramașițe” ale țesutului istoric stau să colapseze datorită politicilor de dezvoltare realizate într-un mod deficitar.

O scurtă plimbare care poate pleca din cea mai veche piață a orașului, Piața Ovidiu, dă dovada unei realități neregăsite nicăieri în România. Câțiva pași primprejur sunt convingători: Catedrala Ortodoxă, în apropierea căreia se găsește Basilica romano- catolică. Alături de ele, cea mai mare moschee din Europa creștină de Sud-Est, geamia „Hunkiar” și biserica greacă „Metamorfosis”. În imediata vecinătate, ruina Sinagogii așkenaze și, cândva, maiestuosul Templu sefard, acum demolat. Biserica Armenească, cu monumentul ei dedicat tragediei din 1915 și vechea biserică ortodoxă a comunității bulgare ar completa fotografia unui perimetru excepțional ca diversitate. Niciunde, oriunde v-ați găsi în România, nu veți avea o astfel de șansă.

a. Declinul architectural

b. Pierderea identității culturale

c. Proiecte în derulare

d. Valorificarea trecutului

IV.Aplicare pe proiectul de diploma: Inserție în Piața Ovidiu.Centru multicultural Dobrogea.

“We have lost our own center so we build cities without centers”-pag 6

Vorbind despre istoria unui oras trebuie inteles in primul rand rolul acesteia. De ce este ea importanta pentru o comunitate. In conceptia stramosilor nostril ceea ce era istoric era in acelasi timp sacru, ca erau atinse de “spirit”. Istoria, si prin istorie fac referire la mostenirea materiala, nu avea nevoie de protejare, aceasta era de la sine inteleasa. Ruptura provocata de modernitate ne-a facut ca noi insine sa ne pierdem spiritul. Centrul istoric este locul incarcat de istorie, este locul unde mergem sa ne alimentam sufletul, sa ne intoarcem la spirit.

“strive to be good ancestors for the future generations” – Jonas Salk

Anumite institutii culturale pot avea rolul de catalizator in reabilitarea urbana. Constanta din cele mai vechi timpuri a fost un loc multicultural, multi-lingvistic, locuit de mai multe culturi: romani, greci, turci, bulgari, armeni, tatari, lipoveni. Acesta este un factor ce ii da unicitate si poate constitui fundamental pentru o dezvoltare culturala ulterioara.

Propunerea unui centru multicultural in Piata Oidiu nu este intamplatoare. Acest tip de proiect poate constitui un pol de atractie pentru zona, iar ulterior va ajuta in dezvoltarea strategiilor de conservare, prezervare si activare a centrului istoric. Toate acestea dezvolta sentimental de mandrie urbana si de apartententa a locuitorilor orasului.

VI. Concluzii

Bibliografie

1.ROWE COLLIN, KOETTER FRED – COLLAGE CITY, MIT PRESS,1984,CAMBRIDGE, MASSACHUSETTS, LONDON

2.Sinescu, Călin – Spațiul public al comunicării politice, Sfera Politicii nr. 141, 2009.

3..ISMAIL SERAGELDIN,EPHIM SHLUGER, JOAN MARTIN-BROWN – HISTORIC CITIES AND SACRED SITES.CULTURAL ROOTS FOR URBAN FEATURES., THE WORLD BANK, 2000, USA

4. De ce centrul istoric al capitalei este astazi un spatiu public de mana a doua – Adrian Craciunescu, Acum 4 , pag 195

5.Stephen Carr,Mark Francis, Leanne G. Rivlin, Andrew M. Stone- Public Space, Cambridge University Press, 1992

6.Cyril M. Harris – Dictionary of Architecture and Construction, The McGraw Companie,2006, U.S.A.

7.Ginsberg Robert – The Aesthetics of Ruins,Rodopi B.V., Amsterdam-NY, 2004

ISBN: 90-420-1672-8

8.Christian Norberg-Schulz, Genius loci:Towards a Phenomenology of Architecture (London Academy Editions, 1980

9.Spiritus Loci: A Theological Method for Contemporary Church Architecture

Webografie

http://constanta-imagini-vechi.blogspot.ro/2012/05/constanta-palatul-sturdza-mica-poveste.html 25.01.2015

http://constanta-imagini-vechi.blogspot.ro/search?q=gambetta 29.01.2015

https://dreamingofarchitecture.wordpress.com/2011/04/15/despre-insertii-urbane-si-discontinuitati-de-spatiu/ 20.01.2015

http://www.igloo.ro/articole/spatiul-public-in-orasele-din-romania/ 18.03.2015

http://www.igloo.ro/stiri/igloo-138-acupunctura-urbana/

http://www.micapi.ro/articole/actualitate/piateta-sf-ilie-are-castigator-olguta-e-cel-mai-bun-proiect.html

http://www.sferapoliticii.ro/sfera/141/art08-sinescu.html

https://books.google.ro/books?id=EVe2BQAAQBAJ&pg=PA204&dq=ruins+and+memory&hl=ro&sa=X&ei=ysMGVd6REYSdygP_2IJw&redir_esc=y#v=onepage&q=ruins%20and%20memory&f=false

https://books.google.ro/books?id=HU3d8sQH1JgC&pg=PA398&dq=historic+center&hl=ro&sa=X&ei=uUAPVfD9NojzPMLugLgL&ved=0CDgQ6AEwBA#v=onepage&q=historic%20center&f=false

http://www.rrsa.ro/rjrs/V314.SUCIU.PDF

http://www.mkthink.com/archives/5240

Linkuri poze

https://www.google.ro/search?q=gdansk+during+war&espv=2&biw=1366&bih=643&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=s6gJVey8GMivU4GQgaAB&ved=0CAYQ_AUoAQ#imgdii=sPw7_iKcmjEyrM%3A%3Bh54uyAyxXE74qM%3BsPw7_iKcmjEyrM%3A&imgrc=sPw7_iKcmjEyrM%253A%3BSUaDCBVFKmf0bM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.carillon.org%252Ffoto%252Fgdansk_1_12.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.skyscrapercity.com%252Fshowthread.php%253Ft%253D417782%2526page%253D2%3B500%3B350

https://www.google.ro/search?q=gdansk+during+war&espv=2&biw=1366&bih=643&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=s6gJVey8GMivU4GQgaAB&ved=0CAYQ_AUoAQ#imgdii=sPw7_iKcmjEyrM%3A%3BG7f9pI-Z5pOOGM%3BsPw7_iKcmjEyrM%3A&imgrc=sPw7_iKcmjEyrM%253A%3BSUaDCBVFKmf0bM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.carillon.org%252Ffoto%252Fgdansk_1_12.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.skyscrapercity.com%252Fshowthread.php%253Ft%253D417782%2526page%253D2%3B500%3B350

https://jamieodriscoll.files.wordpress.com/2013/03/mosaic471fb9b39abd6fa01d7a56bff610347c10c85f2e.jpg

http://en.wikipedia.org/wiki/St_Mark%27s_Campanile#/media/File:Venice02.jpg

http://en.wikipedia.org/wiki/St_Mark%27s_Campanile#/media/File:CROLLO1.jpg

http://monumenteuitate.org/ro/monument/460/Ruginoasa-Sturdza-Cuza

https://www.google.ro/search?q=house+of+columns+chichen+itza&espv=2&biw=1366&bih=643&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=6tMaVZXMK8WzUfztgYgP&ved=0CAYQ_AUoAQ#imgdii=_&imgrc=u4g2upYq6avzsM%253A%3BPYf3C0rt07hS2M%3Bhttp%253A%252F%252Fbookingexcursions.com%252Ftrip%252Fmexico%252Fgallery%252Fchichen-itza%252FThe-Warriors%2525E2%252580%252599-Temple-columns-Chich%2525C3%2525A9n-Itz%2525C3%2525A1.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fbookingexcursions.com%252Ftrip%252Fmexico%252Fchichen-itza-tours%252F%3B1040%3B585

http://www.archdaily.com/537712/beyond-ruin-porn-what-s-behind-our-obsession-with-decay/