Inovatiile Tehnologice în Era Digitală. Impactul New Media în Spatiul Jurnalistic
UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI
FACULTATEA DE LITERE
LUCRARE DE LICENȚĂ
Tema: Inovațiile tehnologice în era digitală.
Impactul new media în spațiul jurnalistic
Coordonator științific:
Lect. univ. dr. Daniela Bogdan
Absolvent:
Bucățică Ana-Maria
Galați
2016
CUPRINS
INTRODUCERE ……………………………………………………………..…………………4
Capitolul I – Inovațiile tehnlogice în mass-media …………………………………………….7
1.1.Rolul mass-media și a jurnalistului în societate ……………………………………8
1.2 Impactul erei Internetului asupra industriei media ……………………..………..11
1.3. Dezavantajele vechilor mijloace media în cotidian ………………………..……14
Capitolul II – Mass-media tradiționale vs. new media ………………………………….…..16
2.1.Evoluția canalelor clasice în revoluția digitală …………………….…………….16
2.2.Instrumentele erei tradiționale ……………………………………………………17
Ziarele ……………………………………………………..…………………17
Revistele ………………………………………………………………………19
Radio ………………………………………………………………………….20
TV …………………………………………………………………………….20
2.3. Impactul tehnologizării asupra jurnalismului ……………………………….…..21
Capitolul 3 – Spațiul jurnalistic în Web 2.0. ………………………………………..……….23
3.1.Social networking ………………………………………………………………..25
3.1.1. Facebook ………………………………………………………………….26
3.1.2. Twitter …………………………………………………………………….27
3.1.3. LinkedIn ……………………………………………………….………….27
3.1.4.Google+ …………………………………………………………….……..27
3.1.5.Snapchat ………………………………………………………….………..28
3.1.6.Tumblr …………………………………………………………………….28
3.1.7.YouTube ……………………………………………………………….….28
3.2.Blogging-ul …………………………………………………………………..…..29
3.3.Viral marketing ………………………………………………………………..…31
Capitolul IV – Studiu de caz …………………………………………………………………..32
Nivelul de încredere al publicului față de știrile transmise prin intermediul instrumentelor media clasice vs. știrile transmise prin instrumente moderne de comunicare
Motivația alegerii temei de cercetare ……………………………………………33
Metoda de cercetare aplicată …………………………………………………….34
Ipotezele cercetării ……………………………………………………………….34
Eșantionare ………………………………………………………………………34
Limitele cercetării ………………………………………………………….……35
Analiza și interpretarea datelor ………………………………………………….35
Concluzii …………………………………………………………………….….54
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………57
ANEXĂ ………………………………………………………………………………………….61
INTRODUCERE
Lucrarea de față își propune să prezinte în mod comparativ mijloacele tradiționale de transmitere a știrilor vs. mijloacele moderne de comunicare oferite de inovațiile tehnologice ale secolului XXI: impactul pe care îl are această evoluție tehnologică asupra comportamentelor consumatorilor, împreună cu un studiu de cercetare ce intenționează să măsoare nivelul de încredere al publicului față de știrile transmise prin aceste două canale mass-media: tradiționale și moderne.
Lucrarea înglobează atât complexul teoretic și premisele fundamentate de teoreticieni ai domeniului, cât și un studiul de caz, care se constituie într-un sondaj de opinie, realizat pe un eșantion reprezentativ, pe o perioadă de trei luni de zile. Consider că tema aleasă spre dezbatere este relevantă și de actualitate deoarece mediul online acaparează pe zi ce trece tot mai mult din activitățile noastre cotidiene și acest lucru conduce la o schimbare de atitudine și comportament al publicului expus la canalele mediatice.
Dacă în trecut, prin mijloacele mass-media tradiționale, nivelul de interactivitate între emițător și receptor era unul limitat, comunicarea fiind mai mult una asimetrică din cauza faptului că feedback-ul publicului era mai lent și greu măsurabil, acum, cu noile tehnologii și canale moderne de comunicare, acest lucru nu mai reprezintă o problemă. Nivelul de interactivitate este considerabil îmbunătățit, existând posibilitatea de dialog oricând, cu orice instituție media. Noua funcție a jurnalistului nu mai este doar de simplu informator al publicului cu privire la problematicile de interes general, ci acum a devenit mai mult un mediator al realității, un lider de opinie. Jurnalistul noilor media este o persoană cărei i se atribuie un grad mai mare de responsabilitate pentru ceea ce difuzează. Acesta are posibilitatea de a discuta în mod direct și nemijlocit cu cititorii, lucru care, cel puțin teoretic, ar trebui să sporească încrederea pentru știrile difuzate.
Lucrarea de față este structurată pe patru capitole. Primul capitol tratează tema inovațiilor tehnologice în mass media, vorbește despre evoluțiile tehnologice care au adus un plus de funcționalitate în sfera mediatică prin facilitatea de comunicare nemijlocită și prin interactivitate.
Primul subcapitol amintește de rolul mass-media și a jurnalismului în societate, continuând cu impactul erei digitalizate asupra industriei media și prezentând dezavantajele vechilor mijloace de comunicare mediatice în cotidian.
Cel de-al doilea capitol dezvoltă tematica vechilor mijloace media, cunoscute în literatura de specialitate ca mass-media tradiționale, privite oarecum în comparație cu noul trend mediatic. Sunt prezentate, pe rând: televiziunea, radioul, ziarele și revistele tipărite. În încheierea acestui capitol am amintit câteva efecte ale impactului tehnologizării asupra acestor canale ușor depășite în prezent și modul cum este perceput rolul unui jurnalist în societate, pornind de la modul cum acesta influențează sau nu societatea și opinia publică.
Capitolul 3 abordează tematica Web 2.0 și a spațiului modern de comunicare. Am dezvoltat conceptul de social networking, continuând cu prezentarea platformelor sociale ce stau la baza diseminării știrilor în mediul online. Principalele platforme sociale prezentate sunt: Facebook, Twitter, LinkedIn, Google+, Snapchat, Tumblr, YouTube, și, de asemenea, conceptul de viral marketing, sintagma tot mai des auzită în mediul jurnalistic online.
Vom prezenta, în continuare, tema cercetării mele, studiul de caz aflat în capitolul patru. Sondajul încearcă să stabilească nivelul de încredere al publicului față de știrile transmise prin intermediul instrumentelor media clasice vs. cele moderne de comunicare. Structura analizei se desfășoară urmând pașii corecți, precum prezentarea motivației alegerii acestei teme și ipotezele pe care le-am formulat prin parcurgerea premiselor teoretice din capitolele unu, doi și trei. De asemenea, am detaliat metodologia prin care am realizat acest studiu de cercetare: cum și în ce mod am aplicat instrumentul de cercetare, ce instrument am aplicat, detalii privind eșantionul de respondenți și relevanța lor pentru subiectul studiului și limite posibile ale analizei. O mare parte din studiu am dedicat-o interpretării explicite și detaliate a informațiilor asimilate în urma aplicării instrumentului de cercetare. În final am o secțiune formulată special pentru concluziile sustrase în urma interpretării și analizei datelor obținute. Interpretarea datelor am încercat să o realizez cât mai clar și transparent posibil, am realizat grafice și tabele cu valori pentru prezentarea concretă a rezultatelor. Studiul de caz urmărește să verifice noțiunile teoretice și să valideze ipotezele inițiale.
Capitolul 1
Inovațiile tehnlogice în mass-media
Unul dintre principalii factori care influențează viața cotidiană a societății de astăzi este tehnologia. Inovațiile tehnologice aduc un aport semnificativ în activitățile noastre curente. Pe lângă faptul că ne oferă accesul nelimitat la informare și la tot ceea ce înseamnă spațiu public, această oportunitate oferită de era Internetului aduce după sine nelimitate posibilități de exprimare individuală și conturare a propriei personalități. Putem concluziona din acestea faptul că tehnologia ajută la modificarea sau schimbarea comportamentelor, obiceiurilor și atitudinilor. Efectul de globalizare în era tehnologică se face resimțit foarte puternic și acest fenomen se fundamentează tot mai mult în mentalul colectiv.
Fenomenul de digitalizare se referă la întrepătrunderea noilor tendințe în materie de gadgeturi și aplicații cu interacțiunile din mediul online. Este un concept profund și implicațiile sale sunt deja resimțite în toate domeniile. Noile tehnologii dezvoltă capacitatea oamenilor de a se manifesta în mod public, de a-și exprima opiniile sau convingerile. Odată cu toate aceste progrese tehnologice și cu faptul că spațiul virtual ne acaparează din ce în ce mai mult ne dă senzația că lumea a devenit în ultimul timp mult mai mică. Informațiile pot călători de la un capăt al lumii la celălalt cu o viteză nemaivăzută până acum, știrile ajung pretutindeni, chiar cu un buget mai redus decât înainte (cum e în cazul presei tipărite, de exemplu).
Această eră a vitezei și a salturilor evolutive spectaculoase aduce îmbunătățiri în toate domeniile de interes și ne ajută să ducem la bun sfârșit sarcinile de zi cu zi, într-un mod poate chiar mai eficient decât înainte. Fiind continuu conectați, parcă cablați la tot ce se întâmplă în realitatea din jurul nostru, ni se oferă un orizont mai larg de cunoaștere și de raportare, lucru care mi se pare extraordinar. Avantajele noilor media sunt în primul rând legate de costuri. Canalele de comunicare moderne permit un trafic mai ieftin decât cel clasic și o interactivitate mult mai puternică. Comunicarea și socializarea a devenit mult mai simplă și mai eficientă.
Desigur că această trecere bruscă la noile tendințe în digital are și părțile sale mai puțin constructive. De exemplu, primul exemplu este legat de interactivitatea fizică dintre oameni. Odată conectați și prinși în “vraja” online-ului, tindem să ne afundăm prea mult în mediul virtual și uităm de conexiunile și relațiile pe care ar trebui să ni le creăm în viața reală. Într-adevăr mediul online facilitează comunicarea și crearea de comunități ce împart aceleași interese și pasiuni, dar, paradoxal, ne și îndepătează de cei de lângă noi. Cred că ideal ar fi să înțelegem cum să alternăm aceste canale de comunicare și să le utilizăm responsabil.
Comunicarea umană a primit două noi valențe de când cu această explozie tehnologică: ea se poate manifesta sub două mari forme: comunicarea directă și comunicarea mediată. Exact cum precizăm mai sus, există noțiunea de comunicare clasică, adică abordarea tradițională, face-to-face și pe cealaltă parte, comunicarea mediată (indirectă). Comunicarea directă presupune interacțiunea între doi sau mai mulți indivizi în același spațiu fizic. Aceasta constituie particularitatea de bază în cazul acestui tip de comunicare. Se mai numește în literatura de specialitate și „comunicare interpersonală”. Pe cealaltă parte, comunicarea indirectă – adică prin intermediului spațiului digital, este caracterizat prin faptul că este dependent de un suport tehnic. Un punct important de precizat aici este faptul că în cazul comunicării mediate se pot integra strategii ale comunicării de masă, deoarece mesalele pot ajunge instant către o bază mult mai mare de persoane. Aici regăsim cele mai importante beneficii asupra jurnalismului cotidian. Știrea transmisă nu mai este limitată de un anumit context sau spațiu fizic. Informația poate vehicula până la celălalt capăt al lumii dacă se dovedește a fi de interes general.
1.1.Rolul mass-media și a jurnalistului în societate
În societatea contemporană, jurnalistica a devenit un element indispensabil în viața de zi cu zi. Recunoscându-i-se importanța chiar și la nivel teoretic, această meserie a fost comparată cu “un sistem vascular al societății sociale” cu rolul de a disimina informații și idei indispensabile compusului social. Această nouă ideologie a contemporaneității, așa cum este ea denumită în literatura de specialitate, este o piatră de temelie în fundamentarea comunității și construcția identității locale, regionale, naționale și chiar globale.
Din perspectiva mediatică, oamenilor care profesează în sfera media li se atribuie o mare responsabilitate asupra materialelor difuzate de ei în cadrul societății din consum. În present, un aport considerabil în eficientizarea răspândirii masive a informațiilor se datorează evoluțiilor tehnologice. Acestea modifică conceptul de informare publică și totodată de participare politică. Orizonturile profesiei de jurnalist s-au lărgit brusc odată cu evoluțiile mediatice, lucru care a avantajat foarte mult dezvoltarea întregii strategii de difuzare a știrilor prin intermediul noilor mijloace media. Misiunea de bază a omului de presă este de a informa publicurile vizate cu privire la noile evenimente din mediul social care se derulează în cele mai variate domenii ale societății – de la politic la social, de la actualitatea mondială până la cea globală.
În continuare voi aduce câteva detalii despre tipurile de insistutii mediatice și criteriile din perspectiva cărora acestea se pot categorisi. Instituțiile media pot fi clasificate după criterii precum: scopul lor – aici există instituțiile orientate către profit, comerciale, și instituțiile non-profit; în funcție de poziția politică – există instituții neutre sau partizane; în funcție de tipul de support pe care îl folosesc în strategia de difuzare a mesajelor – există presa scrisă, tipărită sau audiovizualul. Elementul principal al definirii mijloacelor media constă în capacitatea de multiplicare a mesajelor la scară industrială. Pornind de la aceste premise, constatăm că toate acțiunile din planul mediatic se mulează pe structura cauză-efect. Așa cum afirmă Lasswell, omul de presă supraveghează mediul înconjurător cu scopul de a-l analiza, imortaliza și difuza mai departe prin diverse modalități de procesare a informației respective.
Continuând cu efectele pe care media le au asupra societății, voi reaminti câteva din funcțiile mass-media. „Relația dintre mass-media și societate se poate pune în termeni de consecințe globale (funcțiile presei), de influențe precise (efectele presei) sau de misiuni generale atribuite acestor sisteme (rolurile presei). În limbajul uzual și chiar în unele lucrări de specialitate, termenul “funcție” cumulează frecvent cele trei posibilități enumerate mai sus. (…) Expresia “funcția de informare a presei” poate fi tradusă prin trei sintagme diferite: a) drept urmare a activității presei, publicul este informat – funcție; b) presa are misiunea de a informa publicul – rol; c) prin informațiile pe care le distribuie, presa influențează gândirea și comportamentul publicului – efect. În primul caz, faptul că «presa ne informează» apare ca o consecință a existenței sistemului mass-media”.
Prima funcție a mass-mediei este cea de informare. Puterea de reacție a presei în contextele evenimențiale ale societății este una din caracteristicile funcției de informare. La fel concizia, originalitatea informației sau varientatea detaliilor. Semnificația socială a contextului creat și precizia subiectului abordat este de asemenea caracteristică acestei funcții, urmată de actualitate și accesibilitate. „Rolul unui ziar este de a afla informația proaspătă despre chestiuni de interes public și de a o transmite cititorilor cât mai repede și cu cât mai multă acuratețe, în mod cinstit și echilibrat.”
Cea de-a doua funcție remarcată este cea de interpretare. Această funcție vine în prelungirea funcției de informare și are rolul de a aprofunda esența mesajelor. Curtis D. MacDougall definește astfel demersul interpretativ: „Pentru a interpreta știrile, este necesară înțelegerea lor. Iar înțelegerea înseamnă mai mult decât traducerea limbajelor. Ea înseamnă recunoașterea evenimentului particular ca unul dintr-o serie, ambele având o cauză și un efect”. Continuând în același ritm, Lester Markel lansează următoarea pledoarie în favoarea demersului interpretativ: „Interpretarea, așa cum o văd eu, este cel mai profund sens al informării. Interpretarea plasează un eveniment particular într-un flux mai larg de evenimente. Ea este culoarea, atmosfera, elementul uman care dă sens unui fapt. Este, pe scurt, decor, secvență și, mai presus de toate, semnificație. (…) Interpretarea este o judecată obiectivă bazată pe cunoașterea contextului unei situații, pe evaluarea evenimentului. Judecata editorialistului, de cealaltă parte, este o judecată subiectivă; ar putea include o evaluare a faptelor, dar mai apare un element în plus, distinctiv: impactul emoțional. Nu văd nici o diferență între interpretare și background. Interpretarea este mai mult decât un material de completare. Este o adăugare la prezentarea faptelor pertinente, prezente și trecute, un efort de a distinge sensul acelor fapte.”
Cea de-a treia funcție este de culturalizare sau educativ-formativă. Aceasta militează în acord cu ideea că jurnalismul are capacitatea de a dimensiona și de a redimensiona universul de cunoaștere al receptorilor. Determină opinii, concepții, modelează convingeri și atitudini, opțiuni și chiar acte comportamentale. De aici reiese foarte clar acea caracteristică de responsabilizare a omului de presă în raport cu ideile transmise în spațiul public.
Cea de-a patra funcție este cea de divertisment. Aici se face remarcat caracterul umoristic al știrilor și capacitatea acestora de a detensiona unele situații mai presante din realitatea cotidiană sau de a iniția așa-zisul efect de evadare din rutina zilnică a cititorilor.
Jurnalistul este, astfel, un căutător și distribuitor de informații în continuă mișcare, comprimând și transmițând informații culese din cele mai vaste domenii. Acesta joacă deseori rolul liderului de opinie în cadrul comunității din care face parte și în care militează active și are puterea de a forma modul de gândire și credințele audienței sale. Are rol mobilizator și de solidizare a indivizilor și poate oferi clipe de relaxare și evadare imaginară, așa cum am specificat mai devreme. În concluzie, meseria de journalist este una foarte complexă și solicitanta, dar în același timp este antrenanta și plină de satisfacții pentru cei care sunt cu adevărat pasionați de acest domeniu.
1.2.Impactul Internetului asupra industriei media
Era Internetului oferă posibilitatea unui start remarcabil în sfera comunicațională. Cu precădere se observă modificări în sfera jurnalistică, unde modalitățile de răspândire și transmitere a știrilor se multiplică și se eficientizează pe zi ce trece. Această tendință se datorează întregului fenomen de globalizare și unificare tehnologică resimțit la nivel mondial. Odată cu tehnologizarea, se regăsește imediat și ideea de digitalizare. Mesajele transmise odată în mod tradițional prin mijloace fizice acum suferă schimbări fundamentale și trebuie transpuse în materiale ce pot vehicula ușor în spațiul virtual. “Conceptul de digitalizare presupune reducerea tuturor tipurilor de informație (video imagini, audio, text, conversații, jocuri sau grafice) la o formă binară. Odată ajunsă la această formă, informația poate fi reprodusă, înțeleasă și editată de computer și transmisă în rețeaua de Internet.” Odată digitalizată informația, acesteia i se oferă posibilitatea de a aduce un plus strategiei din online și acest lucru aduce creșteri substanțiale de impact. Uneltele media combinate produc materiale de presă cu scopul de a fi răspândite în mass-media pe distanțe demografice foarte mari. Acest lucru constituie un salt uriaș de la vechile instrumente media la cele noi.
În domeniul jurnalismului politic, spre exemplu, apariția Internetului și a acestui nou mediu de comunicare a dezvoltat noi practici de emitere a mesajelor. Comunicarea politică și jurnalismul politic a intrat pe cu totul altă rută odată cu oportunitatea aceasta de gobalizare a informațiilor. Viteza cu care se vehiculează datele în prezent transformă practic clasica meserie de jurnalist într-una de moderator al realității, de îndrumător al maselor și de educare și informare al cetățenilor. Odată cu această trecere conceptuală de la o ipostază la alta, statutul jurnalistului căpătă niște valențe mult mai puternice decât în trecut. Impactul asupra societății este unul mult mai puternic.
În era vitezei și a transformărilor tehnologice, limitele vechilor mijloace media sunt anulate într-o mare măsură odată cu tranziția către noile canale mediatice. De asemenea, practicile de mediatizare devin constructive procesului de comunicare politică. Dacă ar fi să privim acest fenomen din prisma politicului și al procesului democratic, mass-media reprezintă, pe o parte, “o extindere considerabilă a accesului la spațiul public și, implicit, la informația politică și, pe de altă parte, limitarea participării politice a publicului”. Prin caracteristica limitării participării publice “nu se referă la faptul că publicul participă la construcția agendei publice indirect, prin forme mediate precum sondajele de opinie și intervenția “clasei mediatice” (jurnaliști, analiști, oameni politici, personalități publice, lideri de opinie s.a). E vorba de faptul că mass-media-dependente fiind de procesele pieței – optează pentru anumite practici de mediatizare care pot stimula apatia politică a publicului se referă la “marea retragere” (politică) a publicului în timp ce mulți comentatori atrag atenția asupra “cinismului politic” din ce în ce mai pronunțat.” Ideal ar fi ca potențialul Internetului și a noilor mijloace de comunicare și extindere a informațiilor să stimuleze cumva participarea politică prin această uriașă posibilitate pe care o oferă utilizatorilor de a interacționa direct cu instituțiile cointeresate. Interacțiunea simetrică dintre cetățeni și actorii politici, în acest caz, ar reprezenta un ideal în plan social.
Această situație este rareori întâlnită, cel putin în contextul societății contemporane. Această simetrie, sau am putea s-o numim practic ‘alianță’, dintre jurnaliști și cetățeni este o realitate greu de atins și mult mai greu de întreținut, date fiind contextele sociale și politice. Lipsa transparentei și eticii ar putea fi două din principalele piedici în realizarea acestei ordini.
După cum putem intui, relația dintre jurnalist și cetățean este una de natură simbolică. Aceasta este de cele mai multe ori ușor dezechilibrată. Jurnalistul are posibiliatatea de a juca rolul liderului de opinie în problematicile dezbătute. El este cel care conturează perspectiva din care sunt prezentate știrile respective, el dictează tonul cu care este abordat un anumit subiect și de cele mai multe ori este responsabil pentru refulările resimțite în spațiul social. El este liber (în limita eticii jurnalistice) să își exprime opiniile și punctele de vedere în spatiul public, iar acum mă refer la spațiul digital unde informațiile circulă extrem de rapid. Acest lucru ii facilitează poziția de lider de opinie. Mai mult decât atât, comparativ cu mijloacele tradiționale de presă, spațiul online are incredibila caracteristică de a oferi posibilitate de feedback în timp real și de interacțiune constantă. Acest lucru are, desigur, două tăișuri: poate fi un lucru extrem de util și benefic dacă este folosit în mod corect, adică atâta timp cât informația este ținută sub control și nu ajunge să fie distorsionat mesajul transmis.
Cea de-a doua valență la care mă refeream o constituie exact acest aspect subliniat în cele din urmă. Informația odată vehiculată în online, poate fi captată și interpretată greșit sau trunchiată și atunci poate stârni confuzii. Spațiul digital are și parti foarte bune, dar și mai puțin bune. Un jurnalist în era tehnologiei trebuie să fie capabil să se exprime constant și echilibrat, să verifice mereu dacă informația trasnmisă de el a fost preluată și recepționată în mod corect sau dacă au fost depistate erori de interpretare. Lucrurile scăpate odată de sub control pot ajunge să facă ravagii, știrile pot avea caracter nociv dacă sunt lasate să se răspândească necontrolat.
Există în literatura de specialitate interpretări și multiple perspective din care este privită meseria de jurnalist și acest rol pe care aceștia îl joacă în scena socială. Bazându-ne pe influența pe care o au în rândul audienței lor, se trage concluzia că jurnaliștii ar putea fi considerați ca fiind niște construcții sociale generatoare de interpretări ale fenomenelor care se petrec în spațiul public. Se creează o legatură simbolică puternică între jurnalist, publicațiile sale și cetațenii care îl urmăresc (audiența). Această legătură cunoaște caracteristica de reciprocitate și funcționează ca o balanță a puterii investite. Jurnalismul în complexitatea sa este un instrument de informare publică, de influențare publică mai ales și de creare de atitudini. Așa cum precizam mai sus, omul de presă din spatele mesajelor are o influență majoră în codarea și decodarea mesajelor transmise către public. Practic comportamentele sociale generale sunt influențate de activitatea jurnaliștilor și a oamenilor care difuzează știri de interes social.
Jurnalismul contemporan tinde să renunțe la vechile metode de comunicare din jurnalismul clasic, în special în cazul mediei tipărite (presa scrisă) și să se regăsească și să evolueze într-o formă mai actuală și cu un impact mai puternic în mediul virtual. Folosindu-se de noile mijloace de dispersie a știrilor în online (ziare online, publicații online, aplicații special făcute pentru difuzarea știrilor, e-mail news s.a) jurnaliștii au trecut printr-o perioadă de „metamorfoză„ tehnologică. Este normal și firesc ca mass-media și canalele de comunicare să evolueze odată cu societatea. În prezent tendințele sociale arată că oamenii își petrec mult mai mult timp în online decât în trecut și acest trend este în ascensiune, deci și oamenii presei sunt nevoiți să își actualizeze strategia de comunicare.
1.3. Dezavantajele media tradiționale
În ultimul timp s-a tot dezbătut subiectul tehnologizării mijloacelor mediatice și efectele pe care aceasta le are asupra procesului de difuzare a știrilor. Practic, ca o formă de adaptare la mediu, vechile canale de comunicare au avut parte de un „update„ și au fost nevoite să iasă în online.
Această emergentă între vechile media și noile media se face resimțită în cazul jurnalismului prin transformarea vechilor publicații de tipar în bloguri și publicații online, astfel că jurnalismul clasic a devenit recent o meserie mult mai răspândită în online decât în offline – lucru foarte util și sănătos, luând în seamă contextul social și tentintele de digitalizare din media. Schimbările apar pe toate palierele de interes, aducând după sine schimbări de comportament în rândul oamenilor și modificări în stilul de viață cotidian. Tehnologia este prezentă în viața noastră acum mai puternic ca oricând și evoluțiile tehnologice nu încetează să ne surprindă. Tot acest univers digitalizat ne captivează și ne răpește din ce în ce mai mult timp, ne preocupă constant și ne ține legați de comunitățile din care facem parte în mediul virtual.
Mijloacele din social media actuală diferă de cele tradiționale în multe privințe, aici subliniind principiul calității știrilor difuzate, numărul audienței vizate, numărul de persoane care au fost „atinse„ de acea știre, frecvența difuzării lor, utilizatea și actualitatea subiectului. Umbrela social media înglobează toate interacțiunile care au ca punct comun subiecte de interes public. Informațiile circulă rapid în cadrul comunităților de oameni cu aceleași interese sau pasiuni. Traficul continuu de informații este suplinit de platformele online și aplicațiile internetului Web 2.0 prin faptul că accesul la informație este mult mai liber și mai rapid. Dinamismul spațiului virtual este influențat de salturile evolutive din domeniul tehnologic și așa ne trezim spectatorii unui mediu într-o continuă schimbare și transformare, de multe ori mult prea rapidă pentru a putea fi descoperită în profunzimile sale.
Ca o demonstrație a rolului complementar al tehnologiei, putem afirma că noile media au o relație simbolică cu vechile media. Privind lucrurile din această perspectivă, putem aminti o teorie relativ nouă în materialele de specialitate ale domeniului, și anume o teorie a continuității între mijloacele old media și new media conform căreia old media nu ar fi total înlocuite, ci transformate și îmbunătățite. În raport cu vechile mijloace media, noile media se afla într-o strânsă legătură cu principiile comunicării de masă și modalitățile caracteristice de transmitere a știrilor prin multiplele canale ale erei postmoderne. “Schimbările tehnologice și fenomenul de digitalizare influențează schimbările sociale”, concluzionează multiple voci de specialitate. Așadar, informația este supusă unui proces continuu de creație și intepretare, de modelare și sincronizare, în concordanță cu tentintele societății. Știrile sunt create, procesate, analizate și livrate către cetățeni în ritmul mediului online.
Revenind la modelele clasice, voi reaminti câteva instrumente de comunicare din era tradițională: reviste, cărți, ziare, radio, televiziunea. Ceea ce înclina balanța în favoarea modalităților moderne sunt costurile mai mici față de cele clasice, perisabilitatea mesajelor și limitările demografice în ceea ce privește targetul vizat.
Old media nu beneficiază de aceeași capacitate de impact că noile media în momentul în care o știre circulă în mediul online. Mijloacele media clasice sunt asemănate cu un sistem închis și restrains. Mesajul este transmis într-un suport tipărit și ajunge doar acolo unde este distribit. Este dependent de materialul, locul și contextul în care a fost lansat. Noile canale de comunicare, pe de altă parte, sunt un sistem deschis unde veștile circulă liber și în mod transparent. Oricine poate accesa această informație dacă este de interes. În cazul metodelor clasice, mesajele nu sunt atât de transparente și dialogul social nu este atât de închegat. Din perspectiva răspândirii știrilor și a urmăririi profitului, această capacitate de vehiculare instantanee a mesajelor pe o distanță nelimitată din punct de vedere demografic, vechile mijloace de comunicare mass media nu sunt atât de eficiente.
Capitolul 2
Mass-media tradiționale vs. new media
2.1. Evoluția canalelor clasice în revoluția digitală
Odată cu apariția noilor tehnologii în era digitală, și obiceiurile oamenilor s-au schimbat. Aceștia au acces nelimitat la Internet și la mediul virtual care a devenit, ușor, ușor, un spațiu în care sunt prezenți în mod constant. Modalitățile de comunicare sunt și ele schimbate, intervenind aici interactivitatea și știrile cu difuzare instantanee chiar de la fața locului unde se petrece acțiunea, lucruri care sporesc interesul și activismul oamenilor. Îi încurajează pe aceștia să intervină în problematici sociale, legate de aspecte de interes general sau local, creând astfel sentimentul de comunitate și atașament față de sursa respectivă de informare, respectiv al canalului de difuzare. Acestea sunt principalele caracteristici care definesc era digitală și realitatea curentă. Spre deosebire de mass-media tradiționale, acestea au un grad mai ridicat de notorietate și oferă posibilitate de feedback. Vechile canale de comunicare erau, cu precădere, asimetrice din punct de vedere comunicațional. Mass media tradiționale au, deci, un caracter pasiv.
De asemenea, mijloacele tradiționale de transmitere a informațiilor au printre dezavantaje și faptul că sunt limitate din punct de vedere demografic.Acestea “ating” un număr limitat de persoane, costurile fiind astfel destul de mari. Pe de altă parte, în era digitală costurile sunt mult mai mici, iar informația circula mult mai rapid și pe distanțe uriașe, anulându-se acele bariere de transmitere. “Opinia publică este motorul care antrenează rotile democrației și se exprima, în principal, prin mass media. De peste 150 de ani, prețul comunicării de masă a crescut continuu. Formarea opiniei publice și menținerea comunicării între membrii unei comunități, în continuă expansiune, au fost posibile prin introducerea și generalizarea mass-media: la început presa de masă, apoi fotografia, filmul, radioul și televiziunea și, în prezent, Internetul.”
Un mare teoretician în cercetarea mass-media și a efectelor pe care aceasta le are asupra comportamentelor consumatorilor, face o paralelă între mijloacele tradiționale și cele moderne, numind acest proces “revoluție digitală”. Nicholas Negroponte, în cartea sa “Being Digital”, denumește în cadrul acestei comparații cele două medii (tradiționale și moderne) în termenii de “atomi” și “biți”. În mod tradițional, mass-media obișnuiește să transmită informația sub forma atomilor, adică ziarele, cărțile, revistele, CD-urile sau formele înregistrate, sunt “produse materiale care au greutate și mărime și sunt distribuite în mod concret”. În urma revoluției digitale, atomii vor ceda locul biților.
Voi face o comparație între scrisoarea clasică și emailul din zilele noastre. Cea dintâi este o hârtie trimisă într-un plic timbrat și expediată prin serviciul de poștă, unde este sortată, transportată și distribuită câteva zile mai târziu la adresa destinatarului. Pentru a trimite un email nu este nevoie nici de hârtie, nici de timbru și avem certitudinea că informația s-a trimis instant, fără o anumită taxa suplimentară, fără grija unei distanțe foarte mari de experiere. Astfel, revoluția digitală este, în mod cincret, un sistem care codifică informația – sunet, text, date,imagine, grafice, într-o de impulsuri codate în așa fel încât informația să poată fi procesată, reprodusă și transportată în coșuri foarte mici.
Tragem de aici, deci, concluzia ca odata cu initierea acestei ere tehnologice si digitalizate, se produce un fenomen de eficientizare a mijloacelor de propagare a informatiei catre publicul larg. Urmarind aceasta paralelă între cele două tendinte, idee urmărită pe tot parcursul acestei lucrari, voi expune în subcapitolele ce urmează informații privind modalitățile clasice de comunicare specifice sferei jurnalistice, urmate apoi de o prezentare a celor specifice erei digitale.
2.2.Instrumentele erei tradiționale
Ziarele
La începutul noului mileniu, industria jurnalistică a suferit un proces de transformare susținut de inovațiile tehnologice, ceea ce a condus la așa-zisa “revoluție digitală”. Jurnalismul tradițional are ca personaje principale presa scrisă, radioul și televiziunea. Până acum ceva timp, acestea două au ocupat primul loc în topul canalelor de comunicare și de difuzare a știrilor către public.
Ziarele sunt instrumente media ce conțin informații de interes național, local, regional sau internațional. Într-o astfel de publicație se regasec editoriale, scrisori pe adresa redacției, topuri de filme, horoscop, caricaturi, rubrici sportive, recenzii de film, rețele culinare, rubrici de sfaturi, anunțuri de mică publicitate sau numeroase alte materiale de interes public. Aria domeniilor atinse de un ziar este foarte diversă și este stabilită în funcție de specificul fiecăruia. Acestea prezintă un aspect structurat și sunt organizate în funcție de conținutul pe care îl curpind. Există secțiuni dedicate special informațiilor generale, știrilor financiare, prezentării de evenimente sportive sau alte genuri de evenimente ce se include în aria de interes a cititorilor publicației respective. Articolele au titluri ce le permite cititorilor să parcurgă întregul articol fără a avea probleme de interpretare a textului.
În cele mai multe cazuri, ziarele au o arie de întindere locală. Excepție făcând ziarele naționale care au un tiraj foarte mare comparativ cu cele locale. Dar în cazul ziarelor locale, reporterii relatează despre întruniri și anumite știri legate de modul de guvernare a entităților politice sau administrative, prezintă informații de interes local și problematici caracteristice zonei respective. Publicul direct vizat este comunitatea de cititori din acea locație și articolele sunt redactate în așa fel încât acestui public să îi fie ușoară parcurgerea informațiilor. Ziarele monitorizează activitatea autorităților și a industriei private și avertizează publicul cu privire la posibilele pericole sau noi tendințe. Acest canal de comunicare a rămas și în prezent unul din cele mai raspandite, ce au scopuri predefinite ca: nevoia de informare a publicului, nevoia de comuniune și acceptare socială, nevoia de divertisment sau nevoia de formare. “Ziarele au existat și există pentru a informa și influența comunitatea în care sunt publicate, iar echipa care le produce depune eforturi pentru a obține noutăți”. Ziarul se bazează pe conținutul mesajelor și relația pe care o creează cu cititorii. Această relație se stabilește în funcție de aspectul publicației, a titlurilor și a materialelor prezentate. Știrea transmisă reprezintă mult mai mult decât simpla informare a publicului, el implica o formă de participare a indivizilor la problematicile ridicate de jurnalist.
Revistele
Cea mai importantă caracteristică a acestui tip de publicații este aceea că atrage cele mai specializate categorii de publicuri. Există reviste ce se adresează anumitor categorii stabilite în funcție de dimensiunea demografică, de localizate și punct de acces, alte categorii stabilite în funcție de domeniile profesionale, în funcție de domenii de interes, de grupuri politice specifice, etc. Acestea reprezintă mijlocul de comunicare cel mai sincronizat cu tendințele de ordin social, demografic, economic și cultural.
Revistele se pot împărți în categorii precum: reviste generale de consum, reviste de afaceri, reviste literare și jurnale academice, buletine de știri și reviste de relații publice. În continuare voi dezvolta fiecare dintre aceste categorii, scoțând în evidență câte o caracteristică dominantă.
În cazul revistelor generale de consum, acestea pot fi achiziționate de către oricine este interesat, datorită distribuției extinse ale publicației. Acestea se numesc publicații de consum pentru că cititorii pot cumpăra produse și serviciile la care se face reclamă în acea revistă.
Publicațiile destinate mediului de afaceri se mai cunosc și sub titlul de publicații profesionale și acestea se adresează unui anumit tip de afacere, industrie sau profesie. Acestea rar se găsesc la toate chioșcurile, din cauza extinderii preferențiale. Acestea activează în tiraj limitat și se achiziționează, de regulă, pe bază de abonament.
Revistele literare și jurnalele academice au tiraje care nu depășesc 10.000 de exemplare și sunt publicate de organizații, de instituții de învățământ, universități, fundații sau organizații profesionale.
Buletinele de știri se vând pe baza unor abonamente și sunt publicații ce nu depășesc 8 sau 10 pagini. Un buletin se poate referi la activitatea unui anumit domeniu de afacere sau agenție guvernamentală sau industrială. Au un nivel ridicat de specializare, tirajele fiind destul de limitate.
Revistele de relații publice sunt reviste editate de o companie-sponsor și sunt destinate special uneia dintre categoriile sale de public. Aceasta vizeaz posibilii acționari, potențiali clienți sau distribuitorilor și au menirea de a face publicitate brandului care o realizează.
Radio
O primă caracterisitică a radioului este aceea că este portabil. Accesul la această sursă de informare se poate face de oriunde, în orice moment. Pe lângă această, radioul are și un caracter universal. Fiecare persoană are la dispoziție un dispozitiv prin care poate ascultă radio-ul și astfel să intre în contact cu informațiile transmise prin acest mijloc de comunicare. La fel ca publicațiile expuse anterior, și posturile de radio sunt delimitate în funcție de câte un anumit specific. Aceste specificuri pe baza cărora sunt împărțite posturile de radio fac delimitarea între catgoriile de publicuri vizate de fiecare post în parte. În acest mod, sepoate concluzionă faptul că acest mijloc de comunicare este unul foarte eficient, a fost în trecut eficient și se pare că această caracteristică îl reprezintă și în prezent, dincolo de această transformare a lumii digitale. În prezent și radioul a evoluat către platforme online de transmitere, dar nu s-a pierdut interesul nici pentru vechile modalități de acces către acest canal. Funcționalitatea acestui mijloc de comunicare este și în prezent unul recunoscut și utilizat frecvent.
Radioul stă la baza relațiilor dintre membrii societății. Formează eterogenitatea comunității și are beneficiul de a putea fi captat chiar și în zone geografice unde televiziunea nu poate pătrunde. Acest canal este universal și permite propagarea unei culturi de educație, luptând astfel cu televiziunea încă de la prima sa apariție. Datorită posibilității de îmbinare a mesajului cu sunetul, captează atenția publicului mult mai repede și este astfel mai eficient decât alte canale de comunicare. Acesta prezintă un flux continuu de informații, lucru care îi conferă un caracter dinamic. Fiind un canal rapid și operativ, poate prelucra în foarte scurt timp imformația și difuzarea ei se realizează foarte eficient și prompt.
TV
Televiziunea, ca radioul, este un spațiu universal de transmitere a informațiilor. Aproape toată lumea are în prezent un televizor funcțional. Sunt consumatori care dețin chiar mai mult decât un singur aparat de acest gen. Reprezintă mediul dominant pentru știri și divertisment. Sondajele au arătat că televiziunea este principalul canal de informare în prezent. Datorită nivelului foarte ridicat de utilizare este un canal dintre cele mai scumpe din acest moment.
Televizinea este canalul de comunicare de masă cu cel mai puternic impact asupra consumatorilor. Aceasta a deschis practic o nouă etapa în experiența umană: simultaneitatea transmiterii medajelor și prigilegiul de transmitere a mesajului împreună cu imaginea și sunetul. Se plasează știrea în plin proces al evenimentului. Publicul care recepționează informația este conectat direct cu știrea, stimulându-se sentimentul de co-participare și co-existenta. Se produce astfel atât un proces de informare, cât și unul ca captare a atenției, caracteristică fundamentală a acestui canal mediatic. Dorin Popa afirmă într-unul din articolele de pe blogul său personal că televizorul nu este un suport video static sau izolat. Ca “formă fizică de manifestare a sistemului de televiziune, televizorul are o dublă funcționalitate, din punctul de vedere al modului în care este perceput de către consumator: ca obiect în sine și ca vehicul de comunicare.” Apariția televiziunii este un fenomen amplu și este rezultatul unei întregi serii de procese tehnice. Numeroși teoreticieni ai domeniului au propus în lucrările lor diverse metode prin care erau dezvoltate efectele pe care televiziunea le are asupra populației. S-a considerat întotdeauna că televiziunea are o influență foarte mare asupra publicurilor expuse acestei surse de informare datorită impactului pe care îl deține canal. Îmbinarea informației cu sunetul și cu imaginea lasă o amprentă mult mai puternică asupra conștiinței colective decât un simplu articol apărut în ziar. Faptul că sunt antrenate mai multe simțuri în momentul în care este receptată informația, face ca mesajul transmis prin intermediul acestui canal să fie procesat mai ușor, mai puternic și, astfel, mai eficient.
2.3. Impactul tehnologizării asupra jurnalismului
Instituțiile media sunt surse de informare pentru o vastă gama de domenii. Acestea un rol puternic în formarea de atitudini, de percepții și convingeri. Dezvoltarea și evoluția tehnologiei din ultimii ani au avut un aport considerabil asupra schimbării fundamentului societății și a obiceiurilor de participant și consumator al cetățenilor în raport cu punctele mediatice de informare. Schimbările provocate de digitalizare și globalizare a jurnalismului clasic nu este numai o schimbare tehnologică, ci și culturală. Evenimentele de importanta generală au demonstrat de-a lungul vremii o relevanță crescută a folosirii tehnologiilor informatice pentru preluarea de informații, mobilizarea și participarea cetățenilor. Aceste evenimente accentuează totodată importanta jurnalistului în actul de mediere între public și entitatea privată.
Digitalul a avut un impact revoluționar asupra jurnalismului, ajungând astăzi să dețină practic monopol asupra a tot ce înseamnă dezvoltare tehnologică. Aceste transformări în stilul de viață al oamenilor aduce după sine o schimbare în fundamentul comportamental al acestora. Așa cum aminteam anterior, ceea ce subliniază noutatea și permanentă evoluție a jurnalismului digital este puterea sa de a ajunge să fie urmărit de un număr foarte mare de oameni, într-un timp foarte scurt. Acesta este caracterul instantaneu al transmiterii informației de ultimă oră.
Fenomenul de digitalizare și-a lăsat amprenta asupra comportamentului utilizatorilor. În primul rând, scade toleranța acestora cu privire la cuprinsul știrilor. Aceștia devin mult mai atenți la ceea ce consuma, cumpăra, urmăresc pentru că și mediul online este mult mai interactiv și le oferă posibilitatea de a reclama serviciile care nu respecta standardele promise de calitate. De asemenea, se intensifică dialogul dintre consumator și brand, respectiv jurnalist sau entitate de difuzare a știrilor. În mediul virtual, captarea de feedback și aprecierea oamenilor se pot centraliza prin intermediul testimonialelor din site-uri sau prin comentarii în rețelele sociale. Această relație strânsă duce la intensificarea unui sentiment de loialitate și apartenența la un grup, la o comunitate cu păreri și interese comune.
În era evoluțiilor tehnologice rapide, se observă o tendință de captare uneori agresivă a atenției cititorilor asupra unor subiecte aduse în atenția publică. S-a instalat o stare permanentă de “breaking news” și practic s-a dizolvat termenul de transmitere a informației. Știrile și informațiile circulă constant, permanent și rapid în mediul virtual. Evenimentele sunt urmărite în timp real, transmise uneori chiar în direct. Accesul la informație este nelimitat din acest punct de vedere. Datorită acestor transformări ale canalelor de comunicare, jurnaliștii din presă tradițională au trebuit să se adapteze noilor vremuri și să învețe să gestioneze mai multe platforme sociale simultan, pentru un management mai eficient al informațiilor și, de asemenea, pentru a crea și menține legăturile cu receptorii de media. Se vorbește de o convergență a instrumentelor media, fenomen apărut odată cu era digitalizării și a jurnalismului digital.
Capitolul 3
Spațiul jurnalistic în Web 2.0
Deși internetul are în jur de patruzeci de ani vechime, spațiul jurnalistic din mediul online s-a schimbat odată cu apariția Web 2.0. Aceasta a fost influențată de smartphone-uri și este caracterizată de faptul că se pune accentul pe interacțiunea dintre organizație și consumatori. (Lytras, Damiani, Pablos, 2009, 2). GfK Retail and Technology a realizat un studiu în România din care a reieșit faptul că doar în anul 2013 au fost comercializate aproximativ 471.000 smartphone-uri.
Termenul Web 2.0 a fost folosit până în prezent ca o umbrelă care adăpostea componentele care definesc spațiul virtual. Dar acesta se transformă în social media deoarece interacțiunea dintre utilizatori crește. Astfel, site-urile devin interactive și există o tendință de apropiere a acestora de bloguri din punct de vedere al conținutului. În prezent, termenul Web 2.0 este folosit pentru a defini media digitală și printre componentele lui se află: rețele sociale, site-uri și bloguri personale. Prima rețea socială a apărut în anul 1997 și se numea SideDegrees.com. Site-ul permitea utilizatorilor crearea unui profil cu date personale și de a adăuga persoane într-o listă de prieteni.
Rețelele sociale sunt definite prin faptul că permite utilizatorilor să interacționeze între ei. De asemenea, oamenii își pot construi un profil virtual format din detalii personale, poze și liste de prieteni cu care să comunice în interiorul sistemului creat. Principalul plus adus de Web 2.0 este faptul că utilizatorii pot comunica direct cu companiile. Astfel, review-urile și feedback-urile sunt folosite pentru a îmbunătăți experienta utilizatorilor pe site. De exemplu, în cadrul unui ziar online, utilizatorii pot lăsa comentarii pe pagina de Facebook sau pe site prin care să își expună părerile. În urma acestor comentarii, editorii ziarelor se pot axa pe tipul de știri care stârnesc reacții pozitive din partea cititorilor.
Social media se referă la interacțiunea socială care se realizează prin intemediul tehnologiilor web și instrumentele folosite în scop de marketing și de comunicare. Astfel, putem spune că există mai multe tipuri de social media printre care se numără: rețelele sociale, blogurim forumuri, microbloguri, partajare de conținut media, site-uri de bookmarking și știri de interes social. Kaplan și Haenlein susțin că social media este grupul de aplicații care a condus la apariția Web 2.0 deoarece acesta apărut cu scopul de a-i încuraja pe utilizatori să creeze și să distribuie conținut creat de ei.
Practic noile media si-au facut puternic aparitia in spatiul public undeva la începutul anului 2007, cand a declanșat uriașe decalaje la nivel comunicațional. Dezvoltarea spațiului online și a tipurilor de comunicare media a produs efecte complementare asupra spațiului și funcțiilor mediatice. Efectele apariției spațiului online s-au resimtit la nivelul audientelor care au devenit din ce în ce mai segmentate și mai nișate. Publicul cu un nivel mai ridicat de instruire a preferat mediul online, virtual, iar cel cu un nivel mai scazut de instruire a preferat în continuare televiziunea.
Odată cu evoluția tehnologică și această transformare a erei digitale, conectarea la Internet și noile forme de transmitere a informațiilor a dus la o schimbare de fundament și în cazul profesiei de jurnalism. Acesta a trebuit să treacă prin mai multe etape de dezvoltare, de schimbare și evoluție, pentru a putea ține pasul cu obiceiurile consumatorilor moderni și cu nevoile și cerințele lor. Odată cu aceasta racordare la contextul global de transmitere a infomatiei, jurnalismul a devenit o sursă în continuă mișcare. Printre beneficiile acestui trend se numără și rapiditatea cu care sunt furnizate informațiile către public, capacitatea jurnaliștilor de a-și găsi persoanele de contact foarte rapid, de asemenea, posibilitatea de a-și găsi surse de finanțare. Odată propagată o anumită informație, aceasta este răspândită instantaneu aproape peste tot în lume. Aceasta extindere a adus uriașe avantaje jurnalismului clasic, nemaifiind limitat de vechile condiții de transmitere.
Principalele rețele sociale sunt Facebook, LinedIn, Google plus, Twitter, MySpace, Podcast, Youtube și Wikipedia. Desigur că unele dintre ele au un impact mai mare față de celelalte. Spre exemplu MySpace este o rețea socială destinată muzicienilor și nu ar avea impact pentru un jurnalist. Dar dacă este să comparăm, YouTube-ul a fost creat inițial tot pentru distribuirea clipurilor muzicale video. Pe măsură ce a evoluat, a devenit un instrument pentru jurnalismul online și o platformă care să susțină documentarele și reportajele video.
Pe lângă această globalizare a informației, un alt beneficiu al evoluției tehnologice în sfera jurnalismului este abundenta știrilor difuzate, posibilitatea realizării de reportaje aproape instant. Acest lucru are un impact uriaș asupra ratingului și a felului cum influențează informația transmisă publicul direct vizat. Știrile în direct au un impact mult mai puternic și întrețin o legătură mult mai strânsă cu publicul decât înregistrările clasice. Sporesc interactivitatea și participarea publică. În prezent jurnalismul clasic și metodele tradiționale mass-media sunt complementare noilor mijloace și canale de comunicare. “Prin social media se înțelege ansamblul format din toate tipurile de comunicare și interacțiune realizate prin intermediul mediului virtual”. Mediul virtual tinde să devină mult mai interactiv și acest lucru îl clasează printre canalele mediatice preferate. Formatul și aspectul sau vizual mai placute, template-urile si funcțiile site-urilor s-au diversificat , iar interactivitatea devine caracteristica lor dominantă.
3.1.Social networking
Horea Mihai Bădău împarte social media în patru categorii în funcție de scopul acestora. Prima categorie este cea de comunicare și este formată din bloguri, forumuri, rețele sociale și aplicații de tipul Yahoo Messenger, WhatsApp și Messenger. Cea de-a doua este colaborarea unde regăsim site-uri de tip Wikipedia unde fiecare utilizator poate contribui la conținutul publicat. Ultimele două categorii sunt multimedia și divertismentul formate din conținut de tip foto, video și audio.
În cartea Managementul Reputației în Mediul Online, Maria Cismaru vorbește despre divertisment ca fiind o funcție a social media care a înlocuit forumurile și blogurile deoarece relațiile dintre utilizatori au devenit mult mai ușor de construit și percepția asupra relațiilor personale a fost schimbată.
În condițiile în care se observă o creștere a utilizatorilor pe rețelele sociale și pe canalele de comunicare online, fiecare jurnalist trebuie să își facă simțită prezența din punct de vedere profesional pentru a rezista în acest mediu competitiv. Deși prima rețea socială propriu-zisă apare în anul 1997, blogurile încep să apară încă din 1990. Cea mai nouă metodă de comunicare și singura care oferă toată deschiderea de care vorbeam anterior este aceea prin intermediul spațiului virtual, respectiv al rețelelor sociale. Acest canal a prins cel mai mare avânt în realitatea noastră de zi cu zi și s-a dezvoltat incredibil de tare. În doar câțiva ani, aceste rețele au devenit bazele unor piloni de informare și comunicare, ajungând în stadiul în care devin deja indispensabile activității noastre cotidiene. Evoluția formelor de comunicare în spatiul online romanesc a fost una rapidă. Forumurile au intrat în declin din punctul de vedere al vizibilității între anii 2007-2008, odată cu explozia blogosferei, care oferea dezvoltarea unor rețele virtuale deschise și accesibile, dar și conturarea unor poziții proprii în mediul online. În spațiul românesc, “blogosfera s-a dublat între anii 2008 (30.000 bloguri, aproximativ) și 2011 (peste 70000 de bloguri lansate).”
În anul 2010 a avut loc o ascensiune majoră a rețelelor sociale, în pricipal a platformei sociale Facebook. Participarea în cazul retelelor socale este mult mai facilă, interfața retelelor sociale oferă posibilitatea filtrării știrilor aproape fără niciun pic de efort, lucru care face ca participarea indivizilor să crească, vehicularea informațiilor de interes comun se realizeaza în cel mai ușor mod întâlnit până atunci. “Dezvoltarea și extinderea vertiginoasă a Internetului au determinat diversificarea utilizarii acestei tehnologii: paginile web au devenit nu numai un canal de comunicare unidirectională asimetrică, ci mai cu seamă un instrument de comunicare bidirecțională simetrică.
Facebook-ul este în prezent cea mai importantă sursa de comunicare atât în dialogul dintre indivizi, cât și la nivelul comunicării business-to-business. Jurnaliștii moderni apelează la acest canal de comunicare datorită răspândirii aceștia în sfera online și a vizibilității pe care o are. Are ca principale caracteristici interactivitatea și informarea necontenită, sursele acestei informări venind din cele mai diverse locuri și colțuri ale lumii. În același timp acesta este o sursă veridica și consistență pentru informațiile publicate, fiind luat foarte în serios de către utilizatori. Aceste atribute fac din platforma socială Facebook un instrument de lucru foarte benefic pentru jurnaliștii erei noastre. În prezent, fiecare editură, firma, entitate publică sau politica de orice gen, societate de stat sau particulară, cu toții au cel puțin câte un profil de Facebook prin care comunica, transmit informații către publicurile sale interesate într-un flux constant și interacționează cu aceștia.
Facebook-ul este cea mai răspândită rețea socială din România. Din cei peste 8 milioane de utilizatori, cei mai mulți sunt de sex masculin (62,5%) și cu un statut marital dominat de cei căsătoriți (57,9%) (facevrands.ro). Prin intermediul Facebook-ului, utilizatorii își pot crea un profil personal, pot adăuga prieteni și pot interacționa cu aceștia prin mesaje private sau prin postări publice. De asemenea, aceștia pot intra în grupuri nișate pe domeniul în care activează.
Twitter este tot o platformă online cu caracter social, care permite utilizatorilor să trimită și să citească mesaje, dar diferența dintre acestea și cele de la Facebook este ca acestea au o limită de 140 de caractere. La noi încă nu este atât de răspândit acest mijloc de comunicare cum este în alte părți, dar este totuși o platformă destul de utilizată.
Twitter este prima rețea socială la care jurnaliștii au apelat. Datorită faptului că transmiterea unui mesaj prin Twitter se poate face doar în limita a 140 de caractere, acesta a devenit o platformă perfectă pentru a transmite scurte mesaje care să prezinte știrile de ultimă oră. Twitter este văzut că o rețea socială de microblogging.
Deși se bucură de succes în țări precum America, în România nu a avut parte de același succes și numărul de utilizatori este mic în comparație cu celelalte rețele sociale.
LinkedIn este o rețea socială fondată în anul 202 de către Reid Garrett Hoffman și are ca scop crearea unui spațiu virtual dedicat profesioniștilor în diferite domenii, firmelor și tinerilor care sunt în căutarea unui loc de muncă.
LinkedIn este o platformă socială ce poate fi asociată cu un CV în format electronic. Prin cadrul acestui cont se poate interacționa cu persoane din sfera de interes, să împarți informații legate de subiectele comune și chiar să descoperi oportunități noi de parteneriate sau locuri de muncă. În prezent sunt persoane specializate care se ocupa cu recrutarea specialiștilor pentru vaste domenii de activitate prin intermediul acestui canal specializat pentru sfera profesională.
▪ Google+
Această rețea socială funcționează un pic diferit de celelalte expuse anterior. Se pot creea contacte prin intermediul „cercurilor” oferite de această platformă. În acest mod se împarte audienta paginii respecive în funcție de interesele urmărite. Se pot trimite informații segmentate numai pentru anumite cercuri, respectiv anumite segmente de publicuri, vizându-le numai pe cele direct interesate de subiect sau știre. Acest canal este des folosit în propagarea știrilor cu caracter jurnalistic și datorită faptului că acest suport aparține Google și este mult mai vizibil în online. Are, de asemenea, posibilitatea de a fi promovat contra-cost și de a difuza acea informație și dincolo de cercurile personale. În concluzie, acest canal oferă o vizibilitate mult mai extinsă, știrea capăta astfel un caracter de notorietate și sunt stimulate mai multe categorii de publicuri.
Google+ este rețeaua socială aflată pe locul doi, după Facebook. Deși la bază Google este un motor de căutare, acesta s-a dezvoltat și a creat pe lângă serviciile de căutare și Gmail și această rețea socială pentru a oferi utilizatorilor toate instrumentele de care au nevoie în online. De asemenea, exemplul Google a fost preluat și de către Yahoo care a introdus serviciile de: Yahoo! Groups, Yahoo! Answers și Flickr.
▪ Snapchat
Snapchat este o aplicație socială construită cu scopul de a spori angajamentul și proactivitatea utlizatorilor. Ce o diferențiază de celelalte aplicații sociale este faptul că fotografiile publicate pe aceasta aplicație se autodistrug în câteva secunde după ce sunt văzute de utilizatori. Snapchat a ajuns foarte cunoscut și utilizat în ultimul timp, având un număr uriaș de download-uri zilnice.
▪ Tumblr
Tumblr este o platformă socială folosită în special de bloggeri. Jurnaliști care dețin un domeniu personal de blog prin care transmit informații sau știri sunt deseori găsiți și după profilul de Tumblr. Aceasta platfomă este dedicată unui conținut scurt de infomație, în general în format multimedia. Prin conținut multimedia ne referim la aproape orice tip de conținut. De la imagini simple până la video-uri, texte, link-uri și așa mai departe. Informația difuzată este ușor de accesat chiar și de pe telefon, putând fi urmărită în timp real de pe telefon. Conținutul în forma scurtă este un plus datorită timpului scurt dedicat citirii unei informații. Comparativ cu platforma Facebook, unde toată activitatea se bazează cu precădere pe interacțiune, în Tumblr este un spațiu destinat consumului de conținut. Posibilitatea de a adăuga comentarii este inactiva aici, dar se poate adăuga opțional cu ajutorul aplicației Disqus, un sistem creat special pentru comentarii.
▪ YouTube și Vimeo
Acestea două sunt principalele platforme unde se pot partaja materiale video. YouTube deține primul loc în ceea ce privește numărul materialelor încărcate pe această platformă, iar Vimeo impresionează, aș putea spune, prin calitatea conținutului. Aceste canale de comunicare pot constitui o parte din arsenalul unui jurnalist. Acestea două sunt folosite foarte frecvent pentru răspândirea materialelor și slipurilor video care constituie știri de interes general sau local, sporind astfel interesul publicurilor pentru evenimentul respectiv.
YouTube, Myspace și Podcast sunt site-uri destinate conținutului video. Dintre acestea, YouTube are cei mai mulți utilizatori și se apropie mult de o rețea socială deoarece permite utilizatorilor să-și creeze un canal propriu pe care să încarce clipuri personale, dar și destinate promovării lor din punct de vedere profesional. De asemenea, prin intermediul canalului de YouTube pot fi răspândite știrile și reportajele făcute de jurnaliști amatori sau profesioniști. BBC a ales să distribuie știrile prin intermediul acestui site.
3.2. Blogging-ul
Blogul începe să fie folosit din ce în ce mai des de către specialiștii în relații publice și de către jurnaliști. Prin folosirea unui blog, nu doar că jurnalistul reușește să creeze o conexiune mai personală cu cititorul, dar blogul poate să fie și un instrument prin care își poate crește vizibilitatea în online și gradul de încredere pe care îl are cititorii.
Pyra Labs, compania care deține Blogger, una dintre principalele modaliăți folosite pentru a cerea un blog pe lângă WordPress a fost achiziționată în anul 2003 de către Google.
Din anul 2006, blogul a devenit din ce în ce mai important până în momentul în care unele bloguri au ajuns să fie citate drept surse în lucrări științifice și de către jurnaliști.
Forumurile au intrat în declin în anii 2000-2007 odată cu înflorirea blogosferei care a ajuns la peste 70.000 de bloguri în 2011. De asemenea, în anul 2010 a avut loc și ascensiunea Facebok-ului și suntem martorii unui proces care avea să scadă volumul de conținut original deoarece utilizatorii preferau să distribuie ceea ce scriau ceilalți. Tocmai din acest motiv, blogurile devin căutate de indivizii care doresc să găsească informații de calitate. În prezent, pe zelist.ro sunt înregistrate un număr de 88145 de bloguri. Ținând cont de faptul că în jurul blogului pot fi create comunități, bloggingul devine una dintre caracteristicile Web 2.0.
Bloggingul poate fi folosit și ca un jurnal online prin intermediul căruia oamenii pot să trateze diferite subiecte ale vieții cotidiene. Nu putem încadra un blog ca fiind o sursă de informare sau doar un loc în care proprietarul doar își spune părerea deoarece acesta nu poate fi definit din cauza faptului că se adaptează celui care îl deține.
Chiar dacă blogul nu este folosit în scop jurnalistic, proprietarul său deprinde abilități de scriere datorită exercițiului continuu. Redactarea articolelor, urmărirea celorlalți bloggeri și reflectarea asupra textelor pe care le scrie un blogger îl ajută pe acesta să-și dezvolte continuu stilul de redactare.
Blogurile sunt adevărate oportunități pentru a facilita comunicarea de masă și permite jurnaliștilor să ajungă la un pulic cât mai larg. Maxim susține că blogurile pot fi folosite în foarte multe scopuri, de la jurnale personale, la mijloace de propagandă
De asemenea, blogurile mai pot fi clasificate și în funcție de vârstă. Astfel acestea sunt împărțite în mai multe categorii: bloguri aflate în dezvoltare, adulte și în declin, primele fiind preocupate de creșterea audienței, iar ultimele se află deja în declin și fac eforturi pentru a-și menține numărul de cititori la un nivel ridicat.
Dintr-un studiu realizat de către Costin Cocioabă și Alexandru Negrea a reieșit faptul că în blogosfera românească predomină persoanele de 18-34 de ani și femeile în proporție de 51%. Acest lucru se datorează și faptului că în ultimul timp blogurile de fashion au crescut foarte mult.
În continuare, vom vorbi despre instrumentele pe care un jurnalist le poate folosi pentru a se promova în mediul online și pentru a atrage cât mai mulți cititori. Tocmai datorită faptului că promovarea în online are multe avantaje, tot mai multe persoane apelează la bloguri personale și la Facebook pentru a ajunge la o audiență cât mai mare. Cu toate acestea, conturarea unei imagini poate fi făcută doar dacă valoarea informației oferită este una ridicată și răspunde nevoilor cititorilor. Atunci când vorbim de succesul unui blog, trebuie să ținem cont și de mijloacele prin care s-a ajuns acolo. Pentru a atrage cât mai mulți cititori, titlurile articolelor trebuie să fie cât mai atractive și să fie ușor de găsit de motoarele de căutare. De asemenea, este necesară și actualizarea acestuia cât mai des pentru ca cititorii să nu își piardă interesul.
Pentru ca promovarea unui blog să fie cât mai ușoară, au fost create o serie de instrumente menite să faciliteze acest lucru. Dintre acestea amintim butoanele de distribuire pe celelalte rețele sociale și Blogrollul. Atunci când spunem blogroll, ne gândim la o listă de link-uri pe care proprietarul le pune pe blogul său ca să arate cititorilor pe cine urmărește în spațiul online. De asemenea, acesta este un instrument foarte puternic atunci când vorbim de jurnalism deoarece poate crea o rețea de bloguri care să facă schimb continuu de cititori.
Impactul și credibilitatea unui blog pot fi măsurate cu instrumente de tipul Google Analytics și Alexa Rank. Aceste instrumente oferă posibilitatea de a monitoriza accesările și traseul pe care îl au utilizatorii atunci când intră pe blog. Alexa face publice aceste informații prin crearea unui top al celor mai accesate site-uri la nivel mondial și la nivel național. Pe lângă aceste două instrumente de măsurare a credibilității unui blog, se mai află și pagerank-ul pe care îl primește site-ul de la Google. Acesta ține cont de interacțiunea pe care utilizatorii o au cu site-ul și de numărul de link-uri care fac trimitere spre acel site pentru a ajusta poziția acestuia în căutări.
3.3.Viral marketing
Noțiunea de Viral Marketing este o modalitate de a aprecia un anumit material publicitar. Marketingul viral este un mijloc de publicitate apărut odată cu tehnologizarea sferei jurnalistice și este mai avantajos decât publicitatea tradițională. Este o modalitatea de a promova informațiile difuzate sau anumite produse pe care publicurile ar dori să le transmită mai departe către prietenii lor. Acest tip de campanie se poate realiza și cu un buget minimal și poate avea impact maxim la nivel social. Aduce un grad de notorietate extrem de ridicat și o rată de răspândire a știrii foarte ridicat.
STUDIU DE CAZ
Influența tehnologică asupra spațiului jurnalistic
Cercetare
Nivelul de încredere al publicului față de știrile transmise prin intermediul instrumentelor media clasice vs. știrile transmise prin online media
Motivația alegerii temei de cercetare
Unul dintre principalii factori care influențează viață cotidiană a societății de astăzi este tehnologia. Inovațiile tehnologice aduc un aport semnificativ în activitățile noastre curente. Pe lângă faptul că ne oferă accesul nelimitat la informare și la tot ceea ce înseamnă spațiu public, această oportunitate oferită de era Internetului aduce după sine nelimitate posibilități de exprimare individuală și conturare a propriei personalități. Putem concluziona din acestea faptul că tehnologia ajută la modificarea sau schimbarea comportamentelor, obiceiurilor și atitudinilor. Efectul de globalizare în era tehnologică se face resimțit foarte puternic și acest fenomen se fundamentează tot mai mult în mentalul colectiv. Fenomenul de digitalizare se referă la întrepătrunderea noilor tendințe în materie de gadgeturi și aplicații cu interacțiunile din mediul online. Este un concept profund și implicațiile sale sunt deja resimțite în toate domeniile. Noile tehnologii dezvoltă capacitatea oamenilor de a se maifesta în mod public, de a-și exprima opiniile sau convingerile. Odată cu toate aceste progrese tehnologice și cu faptul că spațiul virtual ne acaparează din ce în ce mai mult îmi dă senzația că lumea a devenit în ultimul timp mult mai mică. Informațiile pot vehicula de la un capăt al lumii la celălalt cu o viteză nemaivăzută până acum, știrile ajung pretutindeni chiar cu un buget mai redus decât înainte.
Această eră a vitezei și a salturilor evolutive spectaculoase aduce îmbunătățiri în toate domeniile de interes și ne ajută să ducem la bun sfârșit sarcinile de zi cu zi, într-un mod poate chiar mai eficient decât înainte. Fiind continuu conectați, parcă cablați la tot ce se întâmplă în realitatea din jurul nostru, ni se oferă un orizont mai larg de cunoaștere și de raportare, lucru care mi se pare extraordinar. Avantajele noilor media sunt în primul rând legate de costuri. Canalele de comunicare moderne permit un trafic mai ieftin decât cel clasic și o interactivitate mult mai puternică. Comunicarea și socializarea a devenit mult mai simplă și mai eficientă.
Aceste modificări în planul comportamentelor consumatorilor de informație jurnalistică au adus schimbări și la nivelul mentalului colectiv în ceea ce privește gradul de încredere și deschidere al populației către informația transmisă de instituțiile de presă. În lucrarea de față voi încerca să determin nivelul de încredere pe care îl au consumatorii față de entitățile jurnalistice din ambele medii, clasice și moderne, analizate comparativ.
Ipotezele cercetării
Pornind de la premisa că mijloacele de comunicare moderne sunt mai accesibile informării și interacțiunii cu entitatile de difuzare a știrilor, formulez ipoteza: “gradul de interactiune și accesibilitate în mediul online este mult mai ridicat decât în cazul informării clasice”.
Datorită posibilității de captare instantanee a feedback-ului din partea consumatoilor de informatie, formulez ipoteza: ”mijloacele moderne de comunicare îmi permit să îmi expun punctul de vedere și părerile personale cu privire la anumite problematici de interes general, deci îmi generează un sentiment mai accentuat de încredere și deschidere față de aceste mijloace de comunicare”(mijloacele moderne de comunicare oferă posibilitatea unui dialog simetric și bidirectional, sporind nivelurile de încredere și implicare ale publicurilor).
Metoda de cercetare aplicată
Am ales pentru realizarea cercetării metoda chestionarului de opinie. Întrebarile sunt în format închis, punând la dispoziție răspunsuri predefinite formulate pe modelul scalei Likert. Pentru fiecare întrebare am pus la dispozitie cinci variante de răspuns, pe o plajă ascendentă a valorilor, cuprinsă între 1 și 5, 1 fiind răspunsul corespunzător aprecierii “în foarte mică măsură”, iar 5 “ în foarte mare măsură”. În structura instrumentului de cercetare se regăsesc întrebări de deschidere și întrebările de opinie menite să măsoare nivelul de satisfacție și încredere pe care îl prezintă consumatorii de informație jurnalistică față de entitățile mediatice clasice, comparativ cu cele moderne. Se regăsesc, de asemenea, și întrebări-filtu cu câte două variante de răspuns, pentru a fluidiza parcurgerea chestionarului. Instrumentul de cercetare a fost aplicat pe un numar de 20 de respondenți din zona localității Galați.
Eșantionare / public-țintă relevant
Selectarea participanților la studiul de cercetare au fost aleși după urmatoarele criterii:
Vârsta cuprinsă între 20 și 30 de ani
Studii cel puțin medii
Mediu urban
Deținători a cel putin un dispozitiv cu acces la Internet
Limitele cercetării
O posibilă limită a cercetării este distribuția demografică foarte compactă. Am aplicat chestionatul exclusiv în zona localității Galați, aspect care ar putea cauza erori de interpretare. Așadar, concluziile finale nu vor putea deveni general valabile deoarece nu au măsurat comportamentele unui număr semnificativ de persoane și, mai ales, nu din toate orașele țării. Alte limite ale cercetării care ar putea genera erori de analiză și interpretare a datelor ar fi domeniul de activitate al persoanelor respondente (unele folosesc mai des mediul online chiar și în interese de serviciu, altele nu) și nivelul de cunoaștere a instrumentelor moderne de comunicare.
Analiza și interpretarea datelor
CENTRALIZAREA DATELOR OBȚINUTE ÎN URMA APLICĂRII CHESTIONARULUI
Câte ore pe zi sunteți expus surselor de informare mass-media?
Interpretare:
Conform analizei rezultatelor obținute în urma aplicării chestionarului, am remarcat faptul că cea mai mare parte dintre respondenți petrec foarte mult timp conectați la sursele de difuzare a știrilor. Jumătate din numarul total de respondenți își petrec mai mult de 7 ore pe zi în preajma unui canal de informare.
În ce măsură considerați că știrile difuzate în mass-media sunt de interes public?
În ce măsură considerați că știrile difuzate în mass-media sunt obiective?
Interpretare:
Deși respondenții au declarat faptul că petrec un număr semnificativ de ore expuși surselor mediatice de informare, aceștia consideră ca știrile difuzate nu au în totalitate un caracter obiectiv și realist. Gradul de încredere pentru calitatea știrilor este unul destul de redus, ipoteza susținută și de datele generate în urma cercetării, conform graficului de mai sus.
În ce măsură credeți că mass-media are un rol de educare a publicului?
TV
Câte ore pe zi petreceți la televizor?
Interpretare:
Urmănd analogia susținută anterior, un număr mare de respondenți au raspuns că petrec mai mult de 5 ore pe zi în fața televizorului, concluzionând cu afirmația că televiziunea este în continuare un pilon de bază în comunicarea de tip jurnalisitic.
În ce măsură considerați că știrile văzute la TV sunt prezentate în mod realist?
Interpretare:
Analizând raportul foarte disproporționat dintre valoarea pozitivă și cea negativă a acestui palier, concluzionăm faptul că, încă o dată, s-a demonstrat că gradul de încredere și deschidere al publicului față de informațiile difuzate la TV este unul foarte mic. Este un paradox totuși faptul că deși aceștia își petrec un timp foarte îndelungat conectați la acest canal mediatic, încrederea față de ceea ce li se difuzează este redusă, amplificând un sentiment puternic de scepticism.
În ce măsură considerați televiziunea o sursă veridică de informare?
În ce măsură credeți că televiziunea influențează opinia publică?
Interpretare:
Un număr foarte mare dintre respondenți (17) au afirmat că televiziunea influențează opinia publică prin specificul stirilor vehiculate prin acest canal mediatic. Astfel se conturează importanța și amplitudinea pe care o au informațiile transmise la TV.
RADIO
Câte ore pe zi ascultați radio?
În ce măsură considerați Radio-ul o sursă de informare de încredere?
Interpretare:
Se observă aici o diferență remarcabilă între nivelul de încredere perceput în cazul televiziunii și în cazul radio-ului. Televiziunea avea un caracter puternic negativ, iar radio-ul are un caracter preponderent pozitiv. Deși ambele fac parte din sfera mijloacelor clasice de comunicare ale mass-media, radio-ul se bucură de o reputație cu mult superioară televiziunii din punctul de vedere al nivelului de încredere.
În ce măsură credeți că știrile difuzate la radio sunt adevărate?
ZIARE ȘI REVISTE TIPĂRITE
Cât de des citiți ziare sau reviste în format tipărit?
În ce măsură considerați că ziarele tipărite oferă informații relevante?
In ce masura considerati ca ziarele tiparite sunt surse de informare de incredere?
În ce măsură considerați că revistele tipărite sunt surse de informare de încredere?
INTERNET
Câte ore pe zi petreceți pe Internet?
În ce masura considerați că informațiile din mediul online sunt adevărate?
În ce măsură aveți încredere în informațiile vehiculate în mediul online?
Interpretare:
Nivelul de încredere pentru știrile venite din mediul online este unul foarte ridicat comparativ cu mijloacele clasice de difuzare a știrilor. Un număr foarte mare de respondenți au declarat faptul că au încredere în stirile online într-o foarte mare masură. Acestui fenomen îi revine următoarea explicație: nivelul atât de ridicat al peroanelor pentru știrile online se datorează interactivității ridicate cu mediul virtual și a șansei de a verifica imediat informațiile furnizate.
Folosiți platforma socială Facebook?
Câte ore pe zi stați conectat pe platforma socială Facebook?
În ce măsură considerati platforma sociala Facebook un mijloc veridic de informare?
În ce măsură aveti încredere în informațiile vehiculate pe Facebook?
Folositi platforma sociala Twitter?
Cate ore pe zi stati conectat pe platforma sociala Twitter?
Folositi platforma profesionala LinkedIn?
Câte ore pe zi stați conectat pe platforma socială LinkedIn?
Blog online
Sunteti administratorul vreunui blog online?
Cate ore pe zi stati conectat pe blog?
CANALE DE STIRI ONLINE
Cat de des accesati site-uri de stiri online?
In ce masura considerati ca informatiile regasite pe bloguri jurnalistice sunt adevarate?
Interpretare:
Analizând rezultatele, remarcăm un grad ridicat de încredere pentru spațiul juralistic virtual și pentru informațiile transmise pe bloguri, cu precădere. Nivelul de deschidere și implicare al cititorilor este, se pare, mai crescut în mediul online decât offline.
În ce măsura credeți că știrile din mediul online sunt de încredere?
Interpretare:
Se confirmă ipoteza precizată anterior.
Cat de des urmariti publicatii ale ziarelor online?
In ce masura considerati ca ziarele online sunt surse veridice de informare?
Urmariti clipuri video pe retelele sociale?
In ce masura considerati ca jurnalele si reportajele de stiri difuzate online sunt surse de informare de incredere?
Concluzii
O primă concluzie rezultată în urma analizei datelor colectate este aceea că nivelul de încredere pentru știrile transmise prin mediul online este mai ridicat decât cel al știrilor difuzate la televizor, spre exemplu. Precizăm că sondajul s-a făcut în rândul tinerilor, persoanele sondare fiind până în 30 de ani. Facilitatea interacțiunilor cu sursa de transmitere a informației și faptul că datele pot fi verificate mai ușor conferă un nivel ridicat de legitimitate surselor jurnalistice și mesajelor transmise. Eșantionul vizat este expus surselor de informare mai mult de 7 ore pe zi (10 persoane), între 5-7 ore (5 persoane). Există un interes sporit pentru mass-media, cu precădere pentru cele din spațiul virtual.
Din punctul de vedere al calității informației transmise, am constatat că respondenții au oferit un credit mai mare știrilor din online, acestea considerându-se de un mai mare interes pentru ei decât știrile generaliste difuzate la TV. Urmărind doar canalele și știrile ce îi interesează în mod precis, aceștia au apreciat mediul online ca fiind mai satisfăcător și interesant.
Pe de cealalaltă parte, televiziunea și mijloacele clasice de informare am observat că se află pe o pantă descrescătoare a nivelului de încredere alocat. Respondenții s-au prezentat reticenți în a considera știrile televizate o sursă de încredere, ba mai mult, la itemul “În ce măsură considerați știrile difuzate în mass-media obiective?”, răspunsurile înregistrate s-au dovedit a avea un caracter puternic negativ, lucru care amenință formarea unei vulnerabilități în palierul autorității și legitimității surselor clasice de comunicare. Deși o mare parte din respondenți au răspuns că petrec în fața televizorului în jur de 5-7 ore pe zi, aceștia nu au considerat că informațiile primite prin acest canal sunt în totalitate veridice și de încredere. Majoritatea a fost de părere că televiziunea are un rol de influențare a opiniei publice prin modalitatea de transmitere și prin conținutul știrilor și de prezentare deformată a realității. Încrederea în acest canal este, deci, din ce în ce mai scăzută. Compensând acest fapt, informația vehiculată în mediul online se bucură de un statut relativ pozitiv, luând astfel locul principalului mijloc de informare și formare a opiniilor publice pentru acest segment de public.
Televiziunea are un aport foarte scăzut de încredere din partea publicurilor, cel putin din perspectiva știrilor difuzate. Nivelul de scepticism din partea telespectatorilor este unul deosebit de ridicat, lucru care se concretizează în vulnerabilizarea canalului și deschiderea unor noi dimensiuni conflictuale pentru acest canal mediatic. Comparativ cu televiziunea, mediul online se bucură însă de o reputație puternic pozitivă. Interactivitatea acestui mediu și posibilitatea de a capta feedback și de a dezbate problematicile de interes general direct cu persoana (jurnalistul) care a difuzat acea știre conferă știrii respective un nivel mult mai mare de încredere și perceptivitate. De asemenea, încrederea în canalele online de diseminare a informațiilor se datorează și faptului că aici datele pot fi oricând verificate din mai multe surse pentru a li se demonstra validitatea sau invaliditatea.
Radioul, spre deosebire de televiziune, am observat că își păstrează legitimitatea și autoritatea știrilor difuzate, menținându-se în parametri pozitivi de percepție. Respondenții au apreciat radio-ul ca fiind o sursă de informare de încredere. (foarte mare măsură – 2 persoane, mare măsură – 12 persoane, mediu – 5 persoane). Concluzionăm, deci, că nivelul de încredere pentru sursa radio este cu mult mai ridicat decât încrederea în știrile TV. Se observă aici o diferență remarcabilă între nivelul de încredere perceput in cazul televiziunii și în cazul radio-ului. Televiziunea avea un caracter puternic negativ, iar radio-ul are un caracter preponderent pozitiv. Deși ambele fac parte din sfera mijloacelor clasice de comunicare ale mass-media, radio-ul se bucură de o reputație cu mult superioară televiziunii din punctul de vedere al nivelului de încredere.
În privința ziarelor clasice vs. ziarele online, deși de multe ori se regăsesc știri cu același conținut jurnalistic, am sesizat că proporțiile se respectă la fel ca în cazul blogurilor. Mediul online este mult mai bine primit decât suporturile tipărite. În prezent, sunt luate mult mai în serios știrile vehiculate în online decât ceea ce se difuzează clasic. Aceste date sunt reprezentative pentru segmentul de vârstă chestionat și nu poate fi generalizat pentru toate nișele de vârstă. Datorită preocupărilor diferite în funcție de pragurile de vârstă, nu putem trage o concluzie definitivă privind aceste tendințe. Rezultatele acestui studiu sunt valide numai în contextul parametrilor de eșantionare specificați.
Deși repondenții au declarat faptul că petrec un număr semnificativ de ore expuși surselor mediatice de informare, aceștia consideră ca știrile difuzate nu au în totalitate un caracter obiectiv și realist. Gradul de încredere pentru calitatea știrilor este unul destul de redus, ipoteza susținută și de datele generate în urma cercetării. Analizând raportul foarte disproporționat dintre valoarea pozitivă și cea negativă a acestui palier, concluzionăm faptul că, încă o dată, s-a demonstrat că gradul de încredere și deschidere al publicului față de informațiile difuzate la TV este unul foarte mic. Este un paradox totuși faptul că deși aceștia își petrec un timp foarte îndelungat conectați la acest canal mediatic, încrederea pt ceea ce li se difuzează este redusă, amplificând un sentiment puternic de scepticism.
Nivelul de încredere pentru știrile venite din mediul online este unul foarte ridicat comparativ cu mijloacele clasice de difuzare a știrilor. Un număr foarte mare de respondenți au declarat faptul că au incredere in stirile online într-o foarte mare masură. Acestui fenomen ii revine următoarea explicație: nivelul atât de ridicat al peroanelor pentru stirile online se datorează interactivității ridicate cu mediul virtual și a șansei de a verifica imediat informațiile furnizate.
Analizând rezultatele, remarcăm un grad ridicat de încredere pentru spațiul juralistic virtual și pentru informațiile transmise pe bloguri, cu precădere. Nivelul de deschidere și implicare al cititorilor este, se pare, mai crescut în mediul online decât offline.
În privința rețelelor de socializare, în urma cercetării am ajuns la concluzia că informațiile vehiculate și share-uite pe Facebook primesc o mare doză de încredere și sunt privite ca surse veridice de informare. Direcțiile atitudinale se conturează, se pare, în epoca digitală, prin intermediul veștilor care circulă online și mai puțin prin informațiile receptate TV. Dacă ar fi să tragem o paralelă între nivelul de expunere la mesajele transmise prin Facebook și mesajele transmise prin Twitter, se observă din datele obținute o tendință mult mai accentuată în direcția Facebook. Este mult mai puternic accesat, informația este vehiculată mai intens și acest lucru face din acest mijloc de comunicare un mediu foarte volatil de transmitere a mesajelor jurnalistice. De asemenea, și gradul de încredere și dechidere pentru această platformă este mai ridicat față de Twitter.
Este de reamintit faptul că aceste date au fost colectate exclusiv din zona localității Galați și nu corespund neaparat cu tendințele generale de la nivel național. Interactivitatea și expunerea la aceste medii pot oscila în funcție de zona geografică, de preocupările respondenților și de domeniilor lor de activitate.
BIBLIOGRAFIE
Abatem, Janet Inventing the Internet, MIT Press, 2000
Alexandru Bohanțov, Bazele jurnalismului. Note de curs
Antonio Momoc, Comunicarea 2.0: New media, participae si populism, Iasi, Editura Adenium, 2014
Arens, WF, Weigold, Contemporary Advertising, 13th Edition, 2011
Barrett, Edward and Marie Redmond (Editors) Contextual Media, Multimedia and Interpretation, MIT Press, 1997
Bolter, Jay David and Grusin, Richard Remediation Understanding New Media, MIT Press, 2000
Boyd, D.M. & Ellison, N.B., Social Network Sites: Definition, History and Scholarship, journal of Computer-Mediated Communication, 2008
Camelia Beciu, Spatiul public in societatea informationala. Impactul noilor tehnologii in comunicare, Bucuresti, Editura Expert, 2001
Castells, Manuel; Mireia Fernandez-Ardevol, Jack Linchuan Qiu and Araba Sey Mobile Communication and Society: A Global Perspective , MIT Press, 2009
Cheong Y, De Gregorio, The power of Reach and Frecvency In the Age of Digital Advertising, in Journal of Advertising Research, 2010
Chris Atton, Hayes Mabweazara, New Media and Journalism practice in Africa: An agenda for research, Sage, 2011
Cismaru, D.M., Managementul reputatiei in mediul online, Editura Tritonic, Bucuresti, 2015
Cismaru, D.m., Social Media si managementul reputatiei, Editura Tritonic, Bucuresti, 2012
Cismaru, Diana Maria, Relații Publice în mediul online, Suport de curs, FCRP, SNSPA, București
Coman Mihai, Introducere in sistemul mass-media, Editura Polirom, Bucuresti, 1999
Dorina Gutu, New Media, Bucuresti, Editura Tritonic, 2007
Gere, Charlie Digital culture, Reaktion Books, 2002
Gitelman, Lisa Always Already New Media, History, and the Data of Culture, MIT Press, 2006
Goetz, Sammlung / Ingvild Goetz Fast forward: media art, Hatje Cantz, 2006
Gracie Lawson Borders (2003) Integrating new media and old media: Seven observations of convergence as a strategy for best practices in media organizations, International Journal on Media Management, 2009
Green, Rachel Internet Art, Thames and Hudson, 2004
Guiu A.M., Lazar R,, Cirstea C. & Gratian L., Inca un ghid despre social media. Onlined, 2013, Disponibil la http://romaniancopywriter.ro/inca-un-ghid-despre-social-media/
Henry Jenkins, Convergence Culture: Where Old and New Media Collide, New York University Press, 2006
Ileana Rotaru, Comunicarea virtuala, Bucuresti, Editura Tritonic, 2010
James Bennett,Niki Strange, Television as Digital Media, Duke University Press, 2011
John O’Sullivan, Ari Heinonen, Old Values, New media, Journalism Practice, 2008
John O'Sullivan & Ari Heinonen (2008) OLD VALUES, NEW MEDIA, Journalism Practice, 2008
John V. Pavlik, Journalism and New Media, Columbia University Press, 2001
Joseph R. Dominick, Ipostazele Comunicarii de masa. Media in era digitala, Editura Comunicare.ro, Bucuresti, 2009DeFleur, Melvin, Ball-Rokeack, Sandra, Teorii ale comunicarii de masa, Editura Polirom, 1999
Journalism and Citizenship, New Agenda in Communication, Edited bu Zizi Papacharissi, College of Communication, The University of Texas Austin, Routledge, new York, 2009
Kaplan, A.M. & Haenlein, M., Users of the world, unite! The challenges and opportunities of social media. Busines Horizons, 2010
Leopoldina Fortunati, Mauro Sarrica, The Influence of the Internet on European Jouralism, Journal of Computer-Mediated Communication, Volume 14,issue 4, July 2009, pag 928-963
Levy, Pierre and Bononno, Robert Becoming Virtual: Reality in the Digital Age, Basic Books, 1998
Lucy Kung, Robert Picard, Ruth Towse, The Internet and the Mass-media, Los Angeles, Sage, 2008
Lucy Küng,Robert G Picard,Ruth Towse, The Internet and the Mass Media, Sage, 2008
Manovich, Lev The Language of New Media (Leonardo Books), the MIT Press, 2002
Mark Grigorian, Manual de journalism, Centrul de Jurnalism Extrem, Centrul Independent de Jurnalism, Chisinau, 2008
Martin Lister, Jon Dovey, Seth Giddings, Kieran Kelly, New Media: A Critical Introduction, Second Edition, Routledge Taylor & Francis Group, London, 2009
McQuail, Denis, Windahl, Sven, Teorii ale comuncarii de masa, Communicare.ro, 2004
Mihai Coman, Introducere in sistemul mass-media, Editia III, Iasi, Editura Polirom, 2007
Popa Dorin, Mass-media, astazi, Editura Institutului European, 2002
Raluca Petre, Jourmalism in times of major changes: critical perspectives, Bucuresti, Editura Tritonic, 2012
Rappaport, Stephen D., Lessons from online practice: new advertising models, in Journal of Advertising Research
Shimp, Terrence A., Integrated Marketing Communications in Advertising and Promotion, International Edition, 2010
Sorlin Pierre, Mass-media, Editura Institutul European, Iasi, 2002
Stuart Allan, Online news. Journalis and the Internet, London, Open University Press, 2006
Tooth G, Australia’s Media Future, in The Media Report, radio interwiew with Matt Leibmann, ABC Radio National, 2006
Wendy Hui Kyong Chun,Thomas Keenan, New Media, Old Media: A History and Theory Reader, Rouledge, Taylor & Francis Group, New York, 2006
Cismaru D., Social media si managementul reputatiei, Editura Tritonic, Bucuresti, 2012
Nicole B. Ellison, Danah Boyd, Social Network Sites, The Oxford Handbook of Internet Studies, 2013
Lytras, Miltiadis D., Damiani, Ernesto, Ordonez de Pablos, Patricia, The Business Model, Web 2.0, 2009
Horea Mihai Badau, Tehnici de comunicare in social Media, Bucuresti, Editura Polirom, 2011
Andrea Broughton, Beth Foley, Stefanie Ledermaier and Annette Cox, Research Paper, The use of social media in the recruitment process, 2013
Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu – Mass-media și societatea, ed. Comunicare.ro, ediția a doua revăzută și adăugită, București, 2003
Stefan Iancu, Aparitia si evolutia mass media, Editura Noema, Volumul V, 2006
Joseph R. Dominick, Ipostazele Comunicarii de masa. Media in era digitala, Editura Comunicare.ro, Bucuresti, 2009
Webologie:
www.romaniancopywriter.ro, accesat in data de 30.04.2016
www.hausmanmarketingletter.com/16-differences-between-social-media-and-traditional-media/ – accesat in data de 12.03.2016)
www.tarynpollock.com – Traditional mass media vs Interactive & Digital Media
Journalism and mass communication, Vol I – Traditional and Modern Media (www.eobs/sample-chapters/c04/e6-33-02-04.pdf – accesat in data de 12.03.2016)
http://romaniancopywriter.ro/inca-un-ghid-despre-social-media/
https://association2020.com/2009/09/30/12-ways-social-media-is-different-than-traditional-mass-media/
http://www.umk.ro/images/documente/crp/suporturi_curs/an_I/mass_media/curs6.pdf
http://dorin-popa.blogspot.ro/2007/11/mass-media-sistem-si-proces_11.html
ANEXE
Structura instrumentului de cercetare utilizat
CHESTIONAR
Bună ziua, mă numesc Bucățică Ana-Maria și sunt studentă în cadrul Universității “Dunărea de Jos”, la Facultatea de Litere din Galați.
Realizez o cercetare prin care intenționez să măsor gradul de încredere al cetățenilor pentru canalele de difuzare a știrilor. Voi trasa o paralelă între nivelul de credibilitate al mijloacelor clasice de difuzare a știrilor (TV, radio, ziare, reviste), comparativ cu mijloacele media moderne (Internet, Facebook, bloguri, publicații online).
Ați fost selectat pentru a participa la acest studiu deoarece vă încadrați în specificul eșantionului ales. Completarea chestionarului nu durează mai mult de 15 minute. Dacă doriți să răspundeți la întrebări, vă asigur că informațiile oferite vor avea caracter confidențial.
Vă mulțumesc!
Start chestionar:
Varsta in ani impliniti
Nivel educatie
Localitate
Mediu
Detineti cel putin un dispozitiv cu acces la internet
Cate ore pe zi sunteti expus surselor de informare mass-media?
In ce masura considerati ca stirile difuzate in mass-media sunt de interes public?
In ce masura considerati ca stirile difuzate in mass-media sunt obiective?
In ce masura credeti ca mass-media are un rol de educare a publicului?
TV
Cate ore pe zi petreceti la televizor?
In ce masura considerati ca stirile vazute la TV sunt prezentate in mod realist?
In ce masura considerati televiziunea o sursa veridica de informare?
In ce masura credeti ca televiziunea influenteaza opinia publica?
RADIO
Cate ore pe zi ascultati radio?
In ce masura considerati Radio-ul o sursa de informare de incredere?
In ce masura credeti ca stirile difuzate la radio sunt adevarate?
ZIARE SI REVISTE TIPARITE
Cat de des cititi ziare sau reviste in format tiparit?
In ce masura considerati ca ziarele tiparite ofera informatii relevante?
In ce masura considerati ca ziarele tiparite sunt surse de informare de incredere?
In ce masura considerati ca revistele tiparite sunt surse de informare de incredere?
INTERNET
Cate ore pe zi petreceti pe Internet?
In ce masura considerati ca informatiile din mediul online sunt adevarate?
In ce masura aveti incredere in informatiile vehiculate in mediul online?
Folositi platforma sociala Facebook?
Cate ore pe zi stati conectat pe platforma sociala Facebook?
In ce masura considerati platforma sociala Facebook un mijloc veridic de informare?
In ce masura aveti incredere in informatiile vehiculate pe Facebook?
Folositi platforma sociala Twitter?
Cate ore pe zi stati conectat pe platforma sociala Twitter?
Folositi platforma profesionala LinkedIn?
Cate ore pe zi stati conectat pe platforma sociala LinkedIn?
Blog online
Sunteti administratorul vreunui blog online?
Cate ore pe zi stati conectat pe blog?
CANALE DE STIRI ONLINE
Cat de des accesati site-uri de stiri online?
In ce masura considerati ca informatiile regasite pe bloguri jurnalistice sunt adevarate?
In ce masura credeti ca stirile din mediul online sunt de incredere?
Cat de des urmariti publicatii ale ziarelor online?
In ce masura considerati ca ziarele online sunt surse veridice de informare?
Urmariti clipuri video pe retelele sociale?
In ce masura considerati ca jurnalele si reportajele de stiri difuzate online sunt surse de informare de incredere?
Va multumesc!
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Inovatiile Tehnologice în Era Digitală. Impactul New Media în Spatiul Jurnalistic (ID: 116794)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.