Inocență pierdută [609382]

ELIZABETH HOYT
Inocență pierdută

Lira și Cărți romantice sunt mărci înregistrate ale
Grupului Editorial Litera
O.P. 53; C.P. 212, sector 4, București, România
tel.: 031 425 16 19; 0752 101 777
e-mail: [anonimizat]
Ne puteți vizita pe
www.litera.ro/lirabooks.ro
Inocență pierdută
Elizabeth Hoyt
Copyright © 2019 Grup Media Litera
pentru versiunea în limba română
Toate drepturile rezervate
Editor: Vidrașcu și fiii
Redactor: Diana Calangea
Corector: Cristiana Miu
Copertă: Flori Zahiu
Tehnoredactare și prepress: Ioana CristeaThe Serpent Prince
Elizabeth Hoyt
Copyright © 2007 Nancy M. Finney
Ediție publicată prin înțelegere cu Grand Central Publishing,
New York, New York, SUA.
Toate drepturile rezervate
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
HOYT, ELIZABETHInocență pierdută / Elizabeth Hoyt;trad.: Graal Soft – București: Litera, 2019
ISBN 978-606-33-4055-0
I. Rogojan, Alina (trad.)
821.111(73)-31=135. 1

Traducere din limba englez ă
Alina Rogojan
ELIZABETH HOYT
Inocență pierdută

Lui JADE LEE, partenerul de critică la care am
găsit de toate: cafea, ciocolată și înțelepciune… nu nea-părat în această ordine.

capitolul 1

Maiden Hill, AngliaNoiembrie 1760
Mortul de la picioarele Lucindei Craddock-Hayes
arăta ca un zeu prăbușit. Apollo, sau mai degrabă Marte, vestitorul războiului, întruchipat ca om și căzut din cer pentru a fi descoperit de o fecioară în drum spre casă. Doar că zeii rareori sângerau.
Sau mureau, că tot venise vorba.– Domnule Hedge, strigă Lucy peste umăr.Aruncă o privire pe drumeagul singuratic ce ducea
din orășelul Maiden Hill la casa Craddock-Hayes. Pă-rea a fi la fel ca în momentul descoperirii ei: pustiu, în afară de ea, de servitorul ei, care venea gâfâind din urmă, și de cadavrul ce zăcea în șanț. Cerul era apăsător, de un cenușiu iernatic. Lumina începuse deja să scadă, deși nu era nici ora cinci după-amiază. Drumul, tăcut și rece, era mărginit de copaci fără frunze.
Lucy se înfioră și își strânse mai tare șalul în jurul
umerilor. Mortul era întins cu fața în jos, gol-pușcă și lovit peste tot. Liniile prelungi ale spatelui erau mânjite de o pată de sânge coborând de pe umărul drept. Mai jos avea șolduri zvelte, picioare musculoase și păroase, și labe osoase, surprinzător de elegante. Lucy clipi și își îndreptă din nou privirea spre fața lui. Chiar și mort era chipeș. Capul lui, întors într-o parte, dezvăluia un profil patrician: un nas lung, pomeți înalți și osoși și o gură mare. O sprânceană, arcuită peste ochiul închis, era tăiată de-a curmezișul de o cicatrice. Părul de culoare deschisă, tuns scurt, se întindea uniform pe craniu, în afară de locurile unde era năclăit cu sânge. Mâna stângă

8 Elizabeth Hoyt
îi era întinsă peste cap, iar pe arătător se vedea o urmă
în locul unde ar fi trebuit să se afle un inel. Ucigașii lui îl furaseră, probabil, împreună cu toate celelalte lu-cruri. În jurul corpului, noroiul era răscolit, iar lângă șoldul mortului era imprimată urma unui călcâi de ciz-mă. În rest, nu se vedea nici un indiciu despre cel care îl aruncase acolo ca pe un gunoi.
Lucy simți lacrimi absurde înțepând-o în ochi. Era
ceva în felul în care fusese abandonat acolo, gol-pușcă și umilit de ucigașii lui, care părea o insultă teribilă la adre-sa acelui bărbat. Era insuportabil de trist. „Prostuțo“, se mustră singură. Auzi un bombănit ce se apropia tot mai mult. Se grăbi să-și șteargă umezeala de pe obraji.
– Mai întâi îi vizitează pe soții Jones și pe toți micuții
lor, niște mucoși nerozi. Apoi urcăm dealul până la bă-trâna Hardy – cotoroanță urâcioasă, nu știu de ce nu a fost încă băgată în pământ cu o lopată. Și să fie asta tot? Nu, nu-i nici pe jumătate tot. Apoi, mai apoi , musai să
facă vizite în toată parohia. Iar eu să car borcane mari de piftie peste tot.
Lucy își înăbuși impulsul de a-și da ochii peste cap.
Hedge, servitorul ei, purta un tricorn unsuros îndesat peste o claie de păr sur. Pardesiul și jiletca prăfuite îi erau la fel de ponosite, și alesese să își scoată în evidență picioarele crăcănate cu o pereche de ciorapi cu broderie stacojie, fără îndoială dintre cei aruncați de tatăl ei.
Hedge se opri lângă ea.– O, Doamne, numai nu o mortăciune!Căzând pradă surprinderii, omulețul uitase să se co-
cârjească, dar când Lucy se întoarse spre el, corpul lui vâ-nos se împuțină sub ochii ei. Spatele i se curbă, umărul, pe care purtase greutatea îngrozitoare a coșului ei acum gol, se prăbuși, iar capul îi căzu într-o parte, apatic. Ca piesă de rezistență, Hedge scoase o cârpă în carouri și își șterse cu mare grijă fruntea.
Lucy ignoră toate acestea. Văzuse această reprezenta-
ție de sute, poate chiar de mii de ori în viața ei.

9 Inocență pierdută
– Eu nu cred că i-aș spune „mortăciune“, dar e într-ade-
văr un om mort.
– Ei, mai bine să nu stăm aici gură-cască. Să-i lăsăm
pe morți să se odihnească în pace, după cum spun eu întotdeauna.
Hedge dădu să se strecoare pe lângă ea. Lucy i se puse
în cale.
– Nu putem să-l lăsăm pur și simplu aici.– De ce nu? E aici de dinainte să fi trecut pe lângă el.
Nici măcar nu l-am fi văzut dacă am fi luat-o pe scurtă-tură peste imașul comunal, cum am zis eu.
– Cu toate astea, l-am găsit. Poți să mă ajuți să-l iau
pe sus?
Hedge se dădu înapoi clătinându-se, nevenindu-i să
creadă.
– Să îl iei pe sus? Un tip așa mare și zdravăn? Numai
dacă vrei să mă vezi schilodit, desigur. Spatele meu e destul de bolnav, așa a fost de douăzeci de ani. Nu mă plâng, dar să nu exagerăm.
– Prea bine, admise Lucy. Va trebui să găsim o căruță.– De ce să nu-l lăsăm pur și simplu în pace? protestă
omulețul. O să-l găsească cineva peste o vreme.
– Domnule Hedge…– E înjunghiat în umăr și prin tot corpul. Asta nu-i
frumos.
Hedge își schimonosi fața până ajunse să semene cu
un dovleac putrezit.
– Sunt sigură că nu a vrut să fie înjunghiat, nici în
umăr, nici altundeva, deci nu cred că putem să-l consi-derăm vinovat pentru asta, îl mustră Lucy.
– Dar a început să se împută!Hedge își flutură batista în fața nasului.Lucy nu pomeni că nu se simțise nici un miros până
să ajungă el.
– Aștept până mergi după Bob Smith și căruța lui.Sprâncenele stufoase și cărunte ale servitorului se uni-
ră într-o expresie de opoziție iminentă.

10 Elizabeth Hoyt
– Doar dacă nu cumva ai prefera să rămâi aici, lângă
cadavru?
Expresia lui Hedge se limpezi.– Nu, domnișoară. Dau o fugă până la fierar…Cadavrul gemu.Lucy își coborî privirea, surprinsă.Lângă ea, Hedge sări în spate și spuse ceea ce era deja
evident pentru amândoi:
– Doamne sfinte! Omul ăla nu-i mort!„Dumnezeule bun“ . Iar ea stătea acolo de atâta timp,
certându-se cu Hedge. Lucy își desfăcu șalul și îl aruncă peste spatele bărbatului.
– Dă-mi pardesiul tău.– Dar…– Acum!Lucy nu se obosi să-i arunce lui Hedge o privire. Nu
folosea decât rar un ton tăios, ceea ce îl făcea cu atât mai eficient atunci când apela totuși la el.
– Ooo, gemu servitorul, dar îi aruncă pardesiul.– Du-te după doctorul Fremont. Spune-i că e urgent
și că trebuie să vină imediat. Lucy îndreptă o privire severă spre ochii mărgelați ai servitorului. Și, domnule Hedge…?
– Da, domnișoară?– Te rog să fugi.Hedge aruncă pe jos coșul și își luă tălpășița, mișcân-
du-se surprinzător de rapid, uitând de spatele bolnav.
Lucy se aplecă și înveli picioarele și fesele bărbatului
cu pardesiul lui Hedge. Întinse mâna sub nasul lui și așteptă, de-abia îndrăznind să respire, până simți un su-flu vag. Era într-adevăr în viață. Se lăsă pe vine și evaluă situația. Bărbatul zăcea pe noroiul și buruienile din șanț pe jumătate înghețate – reci și tari. Ceea ce nu putea fi bine pentru el, date fiind rănile pe care le avea. Dar după cum remarcase și Hedge, era un bărbat masiv și nu era sigură că putea să-l mute singură. Dădu la o par-te un colț din șalul ce îi acoperea spatele. Despicătura din umărul lui era acoperită cu o crustă de sânge întărit,

11 Inocență pierdută
iar sângerarea părea să se fi oprit deja, atât cât își pu-
tea da ea seama cu ochiul liber și fără să se priceapă la asta. Spatele și partea laterală a trunchiului îi erau acoperite de vânătăi. Doar Dumnezeu știa cum arăta din față.
Și mai era și rana de la cap.Lucy clătină din cap. Bărbatul zăcea atât de nemișcat
și de palid. Nici nu era de mirare că îl crezuse mort. Dar chiar și așa, Hedge ar fi putut să plece în căutarea doctorului Fremont cât timp fuseseră ocupați să se certe în legătură cu bietul om.
Lucy verifică din nou dacă respira, lăsându-și palma
deasupra buzelor lui. Respirația îi era superficială, dar constantă. Lucy îi netezi cu dosul palmei obrazul rece. Degetele i se agățară în țepi de barbă aproape invizibili. Cine era? Maiden Hill nu era atât de mare încât un stră-in să poată trece prin localitate neobservat. Însă nu au-zise nici o bârfă despre vizitatori când își făcuse vizitele din acea după-amiază. Cumva, bărbatul apăruse acolo, pe drum, fără a fi observat de nimeni. Pe de altă parte, omul fusese în mod evident bătut și tâlhărit. De ce? Era pur și simplu o victimă, sau făcuse ceva pentru a-și atra-ge această soartă?
Lucy se strânse în brațe, zăbovind asupra acestui ul-
tim gând, și se rugă ca Hedge să se grăbească. Lumina scădea repede și, odată cu ea, și puțina căldură a zilei. Un bărbat rănit, zăcând fără apărare în fața elementelor naturii, de Dumnezeu știa cât timp… Își mușcă buza.
Dacă Hedge nu se întorcea rapid, nu avea să mai fie
nevoie de un doctor.
– E mort.
Cuvintele dure, rostite chiar lângă Sir Rupert Flet-
cher, răsunară mult prea tare în sala de bal aglomerată. Aruncă o privire în jurul lui pentru a vedea cine se afla suficient de aproape cât să audă întâmplător, apoi se apropie de interlocutorul lui, Quincy James.

12 Elizabeth Hoyt
Sir Rupert prinse bastonul de abanos în mâna dreap-
tă, încercând să nu-și trădeze iritarea. Sau surpriza.
– Ce vrei să spui?– Exact ceea ce am spus. James rânji. E mort.– L-ai omorât?– Nu eu. Mi-am trimis oamenii să o facă.Sir Rupert se încruntă, încercând să înțeleagă infor-
mația. James alesese de capul lui un curs de acțiune și chiar reușise să îl ducă la bun sfârșit?
– Câți? întrebă el brusc. Oamenii tăi?Bărbatul mai tânăr ridică din umeri.– Trei. Mai mult decât suficienți.– Când?– Azi-dimineață devreme. Am primit raportul chiar
înainte să plec.
James afișă un rânjet încrezut ce făcu să-i apară gro-
pițe ca de copil în obraji. Majoritatea celor care i-ar fi văzut ochii albastru-deschis, trăsăturile regulate de en-glez tipic și silueta atletică, l-ar fi considerat un tânăr agreabil, chiar atrăgător.
Majoritatea s-ar fi înșelat.– Sper că nu ai lăsat urme care să ducă înapoi la
tine.
În pofida eforturilor sale, un ton tăios reuși proba-
bil să se strecoare în vocea lui Sir Rupert. Zâmbetul lui James dispăru.
– Morții nu pot vorbi.– Hm. „Ce idiot.“ Unde au făcut-o?– În fața casei lui din oraș.Sir Rupert blestemă încet. Să acostezi un nobil de
rang înalt în fața propriei case, în plină zi, era o faptă demnă de un neghiob. Piciorul bolnav îl chinuia teribil în seara aceea, iar acum se trezea și cu aceste prostii din partea lui James. Se sprijini cu mai multă greutate pe bastonul de abanos, încercând să se gândească.
– Nu te agita. James zâmbi neliniștit. N-nu i-a văzut
nimeni.

13 Inocență pierdută
Bărbatul mai în vârstă arcui o sprânceană. Ferească
Dumnezeu de aristocrații care hotărau să gândească – cu atât mai mult să acționeze – de capul lor. Vlăstarul nobil tipic era rodul a prea multe generații care doar trândă-viseră, astfel că îi venea greu și să-și găsească propriul cocoșel să urineze, cu atât mai puțin să facă ceva atât de complicat precum plănuirea unui asasinat.
Din fericire pentru el, James nu avea habar de gându-
rile lui Sir Rupert.
– În plus, au dezbrăcat cadavrul la piele și l-au aruncat
undeva în afara Londrei, într-un loc aflat la jumătate de zi călare. Nimeni nu o să-l cunoască acolo. Până să fie descoperit, nu va mai rămâne prea mult din el de recu-noscut, nu? Sunt p-p-perfect în siguranță.
Mâna bărbatului mai tânăr se strecură în sus, trecân-
du-și un deget prin părul blond-auriu. Îl purta nepudrat, probabil din vanitate.
Sir Rupert luă o gură din vinul de Madeira, reflec-
tând asupra acestui ultim eveniment. Sala de bal era populată de o mulțime înăbușitoare, duhnind a ceară arsă, parfum greu și mirosul corpurilor omenești. Ușile franțuzești ce dădeau spre grădină fuseseră deschise larg pentru a lăsa să intre aerul răcoros al nopții, dar cu prea puțin efect asupra căldurii din încăpere. Punciul se epu-izase cu o jumătate de oră în urmă, și mai erau câteva ore bune până la bufetul de la miezul nopții. Sir Rupert făcu o grimasă. Nu trăgea prea mari speranțe că avea să i se servească ceva. Lord Harrington, gazda sa, era cele-bru pentru zgârcenia lui, chiar și atunci când întreținea crema societății… și câțiva mici nobili îmbogățiți recent precum Sir Rupert.
În mijlocul încăperii fusese amenajat un spațiu îngust
pentru dansatori. Aceștia se învârteau într-un curcubeu de culori. Fete cu rochii înflorate și păr pudrat. Gentle-meni care se prezentaseră cu peruci și în cele mai bune, dar și cele mai incomode haine ale lor. Nu îi invidia pe tinerii ce se mișcau atât de frumos. Probabil picu-ra sudoarea pe ei, sub toate acele mătăsuri și dantele.

14 Elizabeth Hoyt
Lord Harrington sau, mai degrabă, Lady Harrington era
încântată să constate cât de multă lume venise, deși sezo-nul se afla abia la început. Doamna respectivă avea cinci fiice nemăritate și își organiza forțele ca un general cu experiență pregătindu-se de bătălie. Patru dintre fiicele ei erau pe ringul de dans, fiecare la brațul unui gentle-man aflat în căutarea unei soții.
Nu că și-ar fi permis să judece, având el însuși trei fii-
ce cu vârsta sub douăzeci și patru de ani. Toate cu școala terminată, toate având nevoie de soți potriviți. De fapt… Matilda îi surprinse privirea de la aproximativ douăzeci de pași distanță, unde stătea lângă Sarah. Arcui o sprân-ceană și îndreptă o privire cu subînțeles spre tânărul Quincy James, care încă se mai afla lângă el.
Sir Rupert clătină ușor din cap – mai degrabă și-ar
fi lăsat una dintre fiice să se mărite cu un câine turbat. Comunicarea lor era bine dezvoltată după aproape trei-zeci de ani de căsnicie. Doamna lui se întoarse cu finețe pentru a face conversație animată cu o altă matroană, fără a dezvălui nici măcar pentru o clipă că făcuse un schimb de informații cu soțul ei. Poate că, mai târziu în noaptea aceea, avea să-i ceară mai multe detalii, în-trebându-l de ce tânărul respectiv nu era bun de nimic, dar nu ar fi îndrăznit nicidecum să-și deranjeze soțul în acel moment.
Măcar de-ar fi fost și ceilalți parteneri ai lui la fel de
prudenți.
– Nu știu de ce ești atât de îngrijorat. Aparent, James
nu mai putea suporta tăcerea. Nu a știut niciodată des-pre tine. Nimeni nu a știut despre tine.
– Și prefer să rămână așa, spuse Sir Rupert blând.
Pentru binele tuturor.
– Pun rămășag că da. Ne-ai lăsat pe m-m-mine și
pe Walker și pe ceilalți doi pradă vânătorii lui, în locul tău.
– Pe tine și pe ceilalți v-ar fi descoperit oricum. – Mai sunt u-u-unii care ar vrea și acum să afle des-
pre tine.

15 Inocență pierdută
James se scărpină în cap atât de violent încât aproape
își smulse coada.
– Dar nu ar fi în interesul tău să mă trădezi, spuse
Sir Rupert sec.
Se înclină în fața unei cunoștințe care trecu pe
lângă el.
– Nu spun că eu aș scăpa porumbelul.– Bun. Tu ai avut de profitat din afacerea asta la fel
de mult ca și mine.
– Da, dar…– Atunci, totul e bine când se termină cu bine.– Ție ți-e u-u-șor să v-v-vorbești. James se bâlbâia tot
mai tare, semn că era agitat. Tu nu ai văzut cadavrul lui Hartwell. I-a înfipt sabia în gât. Probabil a sângerat până a murit. Secunzii lui au spus că duelul nu a durat decât două minute – două minute, gândește-te. Î-î-îngrozitor.
– Tu ești un spadasin mai bun decât a fost Hartwell
vreodată, spuse Sir Rupert.
Zâmbi când fiica lui cea mai mare, Julia, începu un
menuet. Purta o rochie într-o nuanță de albastru ce îi venea foarte bine. Oare o mai văzuse? Credea că nu. Probabil era nouă. Spera că nu îl adusese la sapă de lemn. Partenerul ei era un conte trecut de patruzeci de ani. Ceva cam bătrân, și totuși, un conte…
– P-p-peller era un spadasin excelent, și el a fost ucis
primul.
Vocea isterică a lui James întrerupse gândurile
lui Sir Rupert. Vorbea prea tare. Sir Rupert încercă să-l calmeze.
– James…– L-a provocat seara și era deja m-m-mort în zorii zilei
următoare.
– Nu cred…– Și-a pierdut trei degete încercând să se apere, după
ce s-s-sabia i-a fost smulsă din mână. A trebuit să i le caut prin i-i-iarbă după aceea. D-d-doamne!

16 Elizabeth Hoyt
Capetele din apropiere se întoarseră spre ei. Tonul
tânărului devenea tot mai ridicat. Era timpul să se des-partă de el.
– S-a terminat.Sir Rupert întoarse capul pentru a întâlni privirea lui
James, țintuindu-l cu o expresie poruncitoare. Observă un mușchi zbătându-se sub ochiul drept al celuilalt băr-bat. Acesta inspiră și dădu să spună ceva. Sir Rupert i-o luă înainte, pe un ton blând.
– E mort. Tocmai mi-ai spus asta.– D-d-dar…– Prin urmare, nu mai avem motive de îngrijorare.Sir Rupert se înclină și se îndepărtă șchiopătând.
Avea mare nevoie de încă un pahar de vin.
– Refuz să îl primesc în casa mea, declară căpitanul
Craddock-Hayes, cu brațele încrucișate peste pieptul ro-tund și cu picioarele înfipte în pământ, ca și cum s-ar fi aflat pe o punte ce se legăna. Capul acoperit de perucă stătea semeț, iar ochii albaștri ca marea îi erau ațintiți undeva în depărtare.
Stătea nemișcat în holul de la intrarea casei Crad-
dock-Hayes. De regulă, holul era suficient de mare pen-tru nevoile lor. În acel moment însă, holul părea să se fi micșorat proporțional cu numărul de persoane care se aflau în el, reflectă Lucy cu tristețe, iar căpitanul stătea exact în mijlocul lui.
– Da, tată. Trecu pe lângă el și le făcu semn bărbaților
care îl cărau pe străin să înainteze. La etaj, în camera fratelui meu, cred. Nu ești de acord, doamnă Brodie?
– Desigur, domnișoară. Chelăreasa familiei Crad-
dock-Hayes aprobă din cap. Volanele bonetei ei de dimi-neață, ce îi încadrau obrajii rumeni, se legănară în ritm cu mișcarea capului. Patul e făcut deja și pot cere să se facă focul într-o clipită.
– Bun. Lucy zâmbi aprobator. Mulțumesc, doamnă
Brodie.

17 Inocență pierdută
Chelăreasa porni în grabă pe scări, fundul ei masiv
legănându-se la fiecare pas.
– Nici măcar nu știm cine e nenorocitul ăsta, conti-
nuă tatăl ei. Ar putea fi vreun vagabond sau un ucigaș. Hedge spunea că a fost înjunghiat în spate. Ia zi-mi, ce fel de individ se lasă înjunghiat? Ei? Ei?
– Nu știu, desigur, răspunse Lucy din reflex. Ai vrea,
te rog, să te dai puțin la o parte pentru ca oamenii să-l poată duce mai departe?
Tatăl ei se supuse, târându-se mai aproape de perete.
Bărbații se chinuiră, gâfâind, să îl vâre pe străin în hol. Zăcea atât de teribil de nemișcat, cu fața palidă ca moar-tea. Lucy își mușcă buza și se strădui să nu își trădeze neliniștea. Nu îl cunoștea, nu știa nici măcar ce culoare aveau ochii lui; și totuși, era de o importanță vitală să rămână în viață. Fusese întins pe o ușă, pentru a putea fi cărat mai ușor, dar era evident că greutatea și înăl-țimea lui făceau oricum manevra dificilă. Unul dintre bărbați înjură.
– Nu tolerez un asemenea limbaj în casa mea, spuse
căpitanul, încruntându-se spre făptaș.
Bărbatul roși și murmură o scuză. Tatăl lui Lucy dădu
din cap.
– Ce fel de tată aș fi dacă aș primi în casă orice fel de
vagabond sau pierde-vară? Locuind cu o fată necăsători-tă? Ei? Unul al naibii de prost, așa aș fi.
– Da, tată.Lucy își ținu respirația, urmărind bărbații urcând pru-
dent scările.
– De asta nenorocitul trebuie dus altundeva – în casa
lui Fremont. El e doctorul. Sau la azilul de săraci. Even-tual la casa parohială – dă-i o șansă lui Penweeble să manifeste puțină bunătate creștinească. Ha.
– Ai mare dreptate, dar e deja aici, spuse Lucy îm-
păciuitor. Ar fi mare păcat dacă ar trebui să-l mutăm din nou.
Unul dintre bărbații de pe scări îi aruncă o privire
speriată. Lucy îi răspunse cu un zâmbet liniștitor.

18 Elizabeth Hoyt
– Probabil nu va trăi prea mult, oricum, spuse tatăl
ei, încruntat. Nu are nici un rost să distrugem așternu-turile bune.
– Am să mă asigur că așternuturile supraviețuiesc,
spuse Lucy, pornind în sus pe scări.
– Și cum rămâne cu cina mea? mormăi tatăl ei din
spate? Ei? Se ocupă cineva și de asta în timp ce toată lumea se grăbește să facă loc pentru derbedei?
Lucy se aplecă peste balustradă.– Vom avea cina pe masă imediat ce îl văd instalat.Tatăl ei bombăni:– Bună treabă când stăpânul casei așteaptă până sunt
instalați confortabil tâlharii.
– Ești cât se poate de înțelegător, spuse Lucy, zâmbin-
du-i tatălui ei.
– Hm.Lucy se întoarse și dădu să urce scările.– Scumpo?Lucy își aplecă din nou capul peste balustradă. Tatăl
ei se încrunta spre ea, cu sprâncenele stufoase împreu-nate peste podul nasului bulbos și roșu.
– Ai grijă cu individul ăla.– Da, tată.– Hm, bombăni din nou tatăl ei, din spate.Dar Lucy urcă în grabă scările și intră în dormitorul
albastru. Bărbații îl mutaseră deja pe străin în pat. Ieșiră tropăind din cameră la intrarea lui Lucy, lăsând în urma lor o dâră de noroi.
– Nu ar trebui să fii aici, domnișoară Lucy. Doamna
Brodie gemu și trase cearșaful peste pieptul bărbatului. Nu cu el așa.
– L-am văzut cu mult mai puțin acoperit cu doar o
oră în urmă, doamnă Brodie, te asigur. Acum, cel puțin e bandajat.
Doamna Brodie pufni.– Nu în părțile importante.

19 Inocență pierdută
– Ei bine, poate că nu, recunoscu Lucy. Dar chiar
nu cred că reprezintă vreun pericol, având în vedere sta-rea lui.
– Da, bietul gentleman. Doamna Brodie bătu ușor
cearșaful ce acoperea pieptul bărbatului. Norocul lui că l-ai găsit atunci când ai făcut-o. Ar fi înghețat până di-mineață dacă rămânea acolo pe drum. Cine ar fi putut să facă o asemenea nemernicie?
– Nu știu.– Nimeni din Maiden Hill, cred eu. Chelăreasa clăti-
nă din cap. Probabil niște scursuri de prin Londra.
Lucy nu se obosi să remarce că scursuri se găseau
chiar și în Maiden Hill.
– Doctorul Fremont a spus că va veni din nou dimi-
neață, să-i verifice bandajele.
– Bine. Doamna Brodie îl privi nesigură pe pacient, ca și cum
ar fi încercat să-și dea seama ce șanse avea să supraviețu-iască până a doua zi dimineața. Lucy inspiră adânc.
– Până atunci cred că nu putem decât să-i asigu-
răm confortul. Vom lăsa ușa întredeschisă în caz că se trezește.
– Ar fi bine să mă ocup de cina căpitanului. Știi cum
devine când i se servește târziu. De îndată ce mâncarea e pe masă, am s-o trimit pe Betsy să îl supravegheze.
Lucy aprobă din cap. Nu aveau decât o singură came-
ristă, Betsy, dar erau cu totul trei femei și probabil că, împreună, aveau să-l poată îngriji pe străin.
– Du-te. Cobor și eu într-o clipă.– Prea bine, domnișoară. Doamna Brodie îi aruncă o
privire de femeie de modă veche. Dar nu sta prea mult. Tatăl tău va dori cu siguranță să discute cu tine.
Lucy strâmbă din nas și dădu din cap. Doamna
Brodie zâmbi înțelegătoare și ieși.
Lucy coborî privirea spre străinul aflat în patul frate-
lui ei, David, și se întrebă din nou, cine era. Era atât de nemișcat, încât trebuia să se concentreze ca să distingă ușoara ridicare și coborâre a pieptului lui. Bandajele

20 Elizabeth Hoyt
din jurul capului său nu făceau decât să îi sublinie-
ze infirmitatea și să îi scoată în evidență vânătaia de pe frunte. Arăta atât de groaznic de singur. Își făcea cineva griji pentru el, poate așteptându-i cu neliniște întoarcerea?
Unul dintre brațele lui era întins peste plapumă. Lucy
îl atinse. Mâna lui se ridică fulgerător și o prinse de în-cheietură, ținând-o prizonieră. Lucy fu atât de surprinsă, încât de-abia apucă să scoată un chițăit speriat. Apoi se trezi uitându-se în ochii cei mai deschiși la culoare pe care îi văzuse vreodată. Erau de culoarea gheții.
– Am să te ucid, spuse el clar.Timp de o clipă, crezu că acele cuvinte sumbre îi erau
adresate ei, și inima păru să îi încremenească în piept. Dar privirea lui alunecă dincolo de ea.
– Ethan?Bărbatul se încruntă, ca și cum ar fi fost nedumerit,
apoi închise ochii neobișnuiți. Într-o clipă, strânsoarea mâinii lui pe încheietura ei se relaxă, iar brațul îi căzu înapoi pe pat.
Lucy inspiră. Judecând după durerea din pieptul ei,
era prima dată când inspira de când fusese apucată de bărbat. Se îndepărtă de pat și își frecă încheietura dureroasă. Strângerea bărbatului fusese brutală; avea să se aleagă cu vânătăi până dimineață.
Cui i se adresase?Lucy se înfioră. Oricine ar fi fost persoana respectivă,
nu o invidia. Tonul bărbatului nu trădase nici o urmă de șovăire. În mintea lui nu încăpea îndoială că avea să-și ucidă dușmanul. Aruncă din nou o privire spre pat. Străinul respira încet și adânc. Părea cufundat într-un somn liniștit. Dacă nu ar fi simțit încă durere în zona încheieturii, ar fi putut crede că tot acel incident fusese doar un vis.
– Lucy!Răgetul ce răsună de jos nu putea fi decât al tatălui ei.
Strângându-și fustele, ieși din cameră și coborî în fugă

21 Inocență pierdută
treptele. Tatăl ei era deja așezat în capul mesei la care
luau cina, cu un șervet îndesat la gât.
– Nu-mi place să cinez târziu. Îmi amână digestia. Nu
pot dormi jumătate de noapte din cauza chiorăitului. E prea mult să cer să iau cina la timp în propria casă? Chiar așa e? Ei?
– Nu, bineînțeles că nu. Lucy se așeză pe scaunul din
dreapta tatălui ei. Îmi pare rău.
Doamna Brodie intră cu o friptură aburindă de vită
înconjurată de cartofi, praz și gulii.
– Ha. Asta îi place unui bărbat să vadă pe masă
la cină.
Tatăl lui Lucy se lumină complet la față, luându-și
cuțitul și furculița și pregătindu-se să taie.
– Vită englezească sănătoasă. Miroase absolut
delicios.
– Mulțumesc, domnule.Chelăreasa îi făcu cu ochiul lui Lucy și se întoarse în
bucătărie. Lucy zâmbi și ea. Slavă Domnului că exista doamna Brodie.
– Ei, ia gustă din asta. Tatăl ei îi întinse o farfurie
plină ochi cu mâncare. Doamna Brodie știe să gătească o friptură de vită excelentă.
– Mulțumesc.– Cea mai gustoasă din zonă. Ai nevoie de ceva hra-
nă serioasă după ce ai umblat haihui toată după-amia-za. Ei?
– Cum ai avansat cu memoriile azi?Lucy sorbi din vin, încercând să nu se gândească la
bărbatul care zăcea la etaj.
– Excelent. Excelent. Tatăl lui Lucy tăie entuziast
friptura de vită. Am notat o poveste scandaloasă ce s-a petrecut acum treizeci de ani. Despre căpitanul Feather – e amiral acum, naiba să-l ia – și trei femei nai-ve de pe o insulă. Știai că fetele astea indigene nu poartă deloc… Ah. Hm-hm.
Tuși brusc și o privi cu o expresie ce aducea a
stânjeneală.

22 Elizabeth Hoyt
– Da?
Lucy vârî o furculiță cu cartofi în gură.– Nu contează. Nu contează. Tatăl ei termină de um-
plut farfuria și o trase spre locul unde burta lui stătea lipită de masă. Să spunem doar că va mai aprinde un foc sub tălpile bătrânului, după tot acest timp. Ha!
– Încântător.Lucy zâmbi. Dacă tatăl ei avea să reușească vreodată
să-și termine memoriile și să le publice, acestea aveau să provoace o serie de apoplexii în sânul reprezentanților marinei Maiestății Sale.
– Da. Da. Tatăl ei înghiți și sorbi din vin. Bun, deci.
Nu vreau să-ți faci griji în privința derbedeului pe care l-ai adus acasă.
Lucy coborî privirea spre furculița pe care o ținea în
mână. Aceasta tremura ușor și spera că tatăl ei nu avea să observe.
– Nu, tată.– Ai făcut o faptă bună, demnă de un samaritean și
așa mai departe. Exact așa cum te învăța mama ta din Biblie. Ea ar fi fost de acord. Dar ține minte – înfipse furculița într-o gulie – că am mai văzut răni la cap. Unii trăiesc. Alții nu. Și, orice ar fi, nu poți face absolut ni-mic în privința asta.
Lucy își simți inima strângându-i-se în piept.– Nu crezi că va supraviețui?– Nu știu, lătră tatăl ei iritat. Asta încerc să-ți spun.
Poate că da. Poate că nu.
– Înțeleg.Lucy înțepă o gulie și încercă să-și țină lacrimile în
frâu.
Tatăl ei bătu cu palma în masă.– Exact de asta îți spun să te ferești. Nu te atașa de
vagabond.
Un colț al gurii lui Lucy tresări.– Dar nu mă poți împiedica să simt, spuse ea blând.
O să se întâmple, indiferent dacă vreau sau nu.
Tatăl ei se încruntă cu ferocitate.

23 Inocență pierdută
– Nu vreau să fii tristă dacă dă colțul peste noapte.
– Am să mă străduiesc din răsputeri să nu fiu tristă,
tată, promise Lucy.
Dar știa că era prea târziu. Dacă bărbatul murea
peste noapte, avea să plângă a doua zi, indiferent ce ar fi promis.
– Hm. Tatăl ei se întoarse la farfurie. E suficient deo-
camdată. Dacă supraviețuiește însă, ține minte ce-ți spun acum. Ridică fruntea și o țintui cu ochii de culoarea azu-rului. Dacă doar se gândește să se atingă de un singur fir de păr de pe capul tău, îl scot afară în șuturi.
capitolul 2
Îngerul era așezat lângă patul lui când Simon Idde-
s leigh, al șaselea viconte de Iddesleigh, deschise ochii.
Ar fi crezut că totul nu era decât un vis oribil, unul
din șirul nesfârșit de coșmaruri ce îl bântuiau în fieca-re noapte – sau, mai rău, că nu supraviețuise bătăii și făcuse acel salt final și infinit prin care părăsise această lume și ajunsese în focul ce îl aștepta dincolo de ea. Dar era aproape sigur că iadul nu mirosea a lavandă și a scrobeală, nu te făcea să te simți întins pe un cearșaf uzat și perne joase, și nu răsuna de ciripitul vrăbiilor și foșnetul perdelelor de voal.
Și, desigur, nu existau îngeri în iad.Simon o privi. Îngerul lui era în întregime îmbrăcat
în gri, cum i se cuvenea unei femei pioase. Scria într-un caiet mare, cu privirea concentrată și cu sprâncenele ne-gre, uniforme, împreunate. Părul de culoare întunecată îi era pieptănat pe spate de pe fruntea înaltă și strâns într-un coc la ceafă. Strângea ușor din buze în timp ce mâna îi alerga pe pagină. Probabil îi trecea în revistă păcatele. Zgâriatul peniței pe hârtie fusese sunetul care îl trezise.
Când bărbații vorbeau despre îngeri, în special atunci
când se refereau la sexul frumos, de regulă foloseau

24 Elizabeth Hoyt
o figură de stil înflorată. Se gândeau la creaturi blonde
cu obraji trandafirii și buze umede și roșii. În minte îi apăru imaginea unor heruvimi italieni insipizi cu ochi al-baștri goi și carne moale și tremurătoare. Nu astfel era și îngerul pe care îl contempla Simon. Nu, îngerul lui era precum cei din Biblie – din Vechiul Testament, nu din cel Nou. Genul de înger nu tocmai uman, sever și critic. Tipul de la care te-ai fi așteptat mai degra-bă să condamne oamenii la osândă veșnică cu un gest mărunt și nepăsător din deget decât să plutească pe aripi diafane de porumbel. Nu era probabil să închidă ochii la cele câteva cusururi din personalitatea cuiva. Simon oftă. El avea mai mult decât câteva cusururi.
Îngerul îi auzi probabil suspinul. Își îndreptă ochii
nepământeni de topaz spre el.
– Ești treaz?Îi simți privirea la fel de palpabil ca și cum și-ar fi pus
o mână pe umărul lui și, sincer, senzația îl deranjă. Nu că și-ar fi trădat disconfortul.
– Depinde ce înțelegi prin „treaz“, răspunse el. Chiar
și mărunta mișcare necesară pentru a vorbi făcea să-l doară toată fața. De fapt, tot corpul îi părea cuprins de flăcări. Nu dorm, dar am avut și momente în care eram mai vioi. Presupun că nu ai ceva precum cafeaua care să accelereze procesul de trezire?
Se foi, încercând să se ridice în capul oaselor, și con-
stată că îi era mai dificil decât se așteptase. Pătura îi alunecă pe abdomen.
Privirea îngerului urmări pătura și se încruntă la vede-
rea trunchiului lui gol. Reușise deja să o supere.
– Mă tem că nu avem cafea, murmură ea, concentrată
asupra buricului lui, dar avem ceai.
– Desigur. Ceai este întotdeauna, spuse Simon. Pot
să te deranjez cu rugămintea de a mă ajuta să mă ridic? Mă simt tulburător de incomod întins pe spate, asta ca să nu mai vorbim de faptul că poziția ar face foarte dificil să beau ceai fără să mi-l vărs în urechi.
Lucy îl privi nesigură.

25 Inocență pierdută
– Poate ar trebui să-l chem pe Hedge sau pe tatăl meu.
– Promit să nu mușc, pe cuvânt. Simon își duse o
mână la inimă. Și rareori scuip.
Buzele ei tresăriră. Simon încremeni.– Până la urmă, nu ești cu adevărat un înger, așa-i?Una din sprâncenele ei de abanos se arcui milimetric.
O privire atât de disprețuitoare la o domnișoară din pro-vincie; expresia ei ar fi fost demnă de o ducesă.
– Numele meu este Lucinda Craddock-Hayes. Pe
dumneata cum te cheamă?
– Simon Matthew Raphael Iddesleigh, viconte de,
mă tem.
Schiță o plecăciune, care îi ieși destul de bine după
părerea lui, având în vedere că era culcat.
Domnița nu fu impresionată.– Ești vicontele de Iddesleigh?– Din păcate.– Nu ești de pe aici.– Aici fiind…– Orășelul Maiden Hill din Kent.– Ah.Kent? De ce Kent? Simon își lungi gâtul, încercând să
vadă pe fereastră, dar aceasta era acoperită de perdeaua albă de voal. Lucy îi urmări privirea.
– Te afli în camera fratelui meu.– Ce amabil din partea lui, murmură Simon. Când
întoarse capul își dădu seama că avea ceva înfășurat în jurul lui. Pipăi cu o mână și degetele lui dădură peste un bandaj. Probabil îl făcea să arate ca un adevărat neghiob. Nu, nu pot spune că m-am aflat vreodată în minunatul orășel Maiden Hill; deși sunt sigur că este pitoresc, iar biserica e un obiectiv faimos demn de vizitat.
Buzele ei roșii și pline tresăriră din nou, vrăjindu-l.– De unde știi?– Așa sunt întotdeauna în cele mai plăcute orășe-
le. Coborî privirea, aparent pentru a aranja pătura, în realitate pentru a evita ispita ciudată a acelor buze. „Lașule.“ Îmi irosesc cea mai mare parte a timpului

26 Elizabeth Hoyt
în Londra. Domeniile mele, lăsate de izbeliște, se
află în nord, în Northumberland. Ai fost vreodată în Northumberland?
Lucy clătină din cap. Minunații ei ochi de topaz
îl fixară cu o privire deconcertant de directă – aproa-pe ca a unui bărbat. Cu diferența că Simon nu se sim-țise niciodată tulburat de privirea unui bărbat. Plescăi dezaprobator.
– O zonă foarte rurală. De asta le-am și lăsat de izbe-
liște. Nu pot să nu mă întreb ce au urmărit strămoșii mei, mai exact, când au ridicat grămada aceea veche de ziduri atât de departe de orice. Nu există decât ceață și oi prin preajmă. Însă e în familia noastră de câteva secole; n-avem decât s-o păstrăm.
– Câtă bunătate din partea dumitale, murmură tână-
ra. Dar mă face totuși să mă întreb cum de te-am găsit la doar o jumătate de kilometru de aici, dacă nu ai mai fost niciodată în zonă?
Era ageră la minte, nu-i așa? Și nu se lăsa deloc dis-
trasă de flecăreala lui. Femeile inteligente erau așa o pacoste. Motiv pentru care nu ar fi trebuit să fie atât de fascinat de aceasta.
– Habar nu am. Simon deschise larg ochii. Poate am
avut marele noroc de a fi atacat de hoți prea harnici. Nu s-au mulțumit să mă lase să zac unde am căzut, ci m-au adus pe sus până aici ca să am ocazia să văd mai mult din lume.
– Hm. Mă îndoiesc că aveau de gând să te lase să mai
vezi ceva vreodată, spuse ea cu fermitate.
– Mm. Și nu-i așa că ar fi fost mare păcat? întrebă el,
cu un aer de inocență falsă. Fiindcă atunci nu te-aș mai fi întâlnit pe dumneata.
Tânăra ridică o sprânceană și deschise din nou gura,
fără îndoială pentru a-și exersa pe el talentele de anche-tator, dar Simon i-o luă înainte.
– Ziceai ceva de ceai? Știu că m-am arătat disprețuitor
față de el mai devreme, dar sincer, nu mi-ar displăcea o gură sau două.

27 Inocență pierdută
Îngerul lui chiar roși, un trandafiriu palid colorându-i
obrajii albi. Ah, o slăbiciune.
– Îmi cer scuze. Haide, să te ajut să te ridici.Își puse mâinile mici și răcoroase pe brațele lui – o
atingere tulburător de erotică – și, prin eforturile lor comune, reușiră să îl ridice în capul oaselor; deși, pe când reușiră să o facă, Simon deja gâfâia, și nu doar din cauza ei. Umărul îl durea ca și cum o armată de mici diavoli, sau poate de sfinți în cazul lui, înfigeau piroane de fier încins în el. Închise ochii pentru o clipă și, când îi deschise din nou, găsi o ceașcă de ceai sub nas. Se în-tinse după ea, apoi se opri și se uită la mâna lui dreaptă. Inelul lui cu pecete lipsea. Îi furaseră inelul.
Lucy înțelese greșit motivul ezitării lui.– Ceaiul e proaspăt, te asigur.– Ești foarte amabilă. Vocea îi era rușinos de slabă.
Mâna îi tremură când prinse ceașca, lipsindu-i zăngăni-tul familiar al inelului în contact cu porțelanul. Nu și-l mai scosese de la moartea lui Ethan. „La naiba.“
– Nu-ți face griji. Ți-l țin eu. Tonul îi era cald, jos și intim, deși probabil nu era
conștientă de acest lucru. Ar fi putut să se odihnească pe acea voce, să plutească pe ea și să-și lase grijile să dispară. Era o femeie periculoasă. Simon înghiți ceaiul călduț.
– Te-ar deranja foarte tare să scrii o scrisoare pentru
mine?
– Bineînțeles că nu. Puse ceașca jos și se retrase în
siguranță pe scaunul ei. Cui ai vrea să îi scrii?
– Valetului meu, cred. Fără îndoială aș fi tachinat
dacă mi-aș anunța vreuna dintre rude.
– Și cu siguranță nu am vrea așa ceva, spuse ea pe un
ton în care răsuna amuzamentul.
Simon o privi tăios, dar ochii ei erau mari și
inocenți.
– Mă bucur că înțelegi problema, spuse el sec. De
fapt, își făcea mai degrabă griji să nu afle dușmanii lui că era încă în viață. Valetul meu îmi poate aduce diverse lucruri precum haine curate, un cal și bani.

28 Elizabeth Hoyt
Lucy puse deoparte caietul încă deschis.
– Cum îl cheamă?Simon înclină capul, dar nu reuși să vadă pagina
caietului din acel unghi.
– Henry. Adresa este Cross Road, 207, Londra. Ce
scriai mai devreme?
– Poftim? Nu ridică privirea. Iritant.– În caietul tău? Ce scriai?Lucy ezită, cu creionul nemișcat deasupra foii și capul
în continuare plecat. Simon își păstră expresia relaxată, deși deveni infinit mai interesat. Se scurse o clipă de tăcere până Lucy termină de scris adresa; apoi puse scri-soarea deoparte și ridică privirea spre el.
– Desenam, de fapt.Se întinse după caietul deschis și i-l puse în brațe.
Pagina din stânga era acoperită cu schițe sau desene, unele mari, altele mici. Un bărbat mărunt și cocârjat cărând un coș. Un copac desfrunzit. O poartă cu o ba-lama ruptă. În dreapta era schițat un bărbat dormind. Era el. Și nu arăta prea bine, cu bandajul și toate celelalte. Îi dădea un sentiment ciudat să știe că ea îl
urmărise dormind.
– Sper că nu te deranjează, spuse ea.– Deloc. Mă bucur că am folosit la ceva. Simon dădu
o pagină în spate. Aici o parte dintre desene fuseseră înfrumusețate cu acuarele. Astea sunt destul de bune.
– Mulțumesc.Simon își simți buzele curbându-se într-un zâmbet în
fața răspunsului ei sigur. Majoritatea tinerelor afișau o falsă modestie când erau complimentate pentru o reali-zare. Domnișoara Craddock-Hayes era sigură de talentul ei. Dădu o altă pagină.
– Ce-i asta?Schițele de pe această pagină reprezentau un copac
schimbându-se odată cu anotimpurile: iarnă, primă-vară, vară și toamnă. Obrajii i se colorară din nou în trandafiriu.

29 Inocență pierdută
– Sunt schițe ca să-mi exersez mâna. Pentru o micu-
ță carte de rugăciuni pe care vreau să i-o ofer doamnei Hardy din sat. Va fi cadou pentru ziua ei.
– Faci asta frecvent? Dădu încă o pagină, fascinat. Nu
erau desenele insipide ale unei tinere plictisite. Schițele
ei aveau un fel de viață a lor. Adică să ilustrezi cărți?
Mintea lui lucra intens. Lucy ridică din umeri.– Nu, nu prea des. Nu o fac decât pentru prieteni și
alții asemenea.
– Atunci poate îmi dai voie să comand o lucrare. Ri-
dică privirea la timp să o vadă deschizând gura. Conti-nuă înainte ca ea să apuce să remarce că el nu se încadra în categoria prietenilor . O carte pentru nepoata mea.
Lucy închise ochii și ridică din sprâncene, așteptând
tăcută ca el să continue.
– Dacă nu te deranjează să-i faci pe plac unui om ră-
nit, desigur.
Nerușinat. Dintr-un motiv pe care nu îl înțelegea, era
important să o prindă în ceva.
– Ce fel de carte?– O, un basm, cred. Nu te deranjează?Lucy își luă din nou caietul și îl instală în brațe, des-
chizând încet o pagină goală.
– Da?O, Doamne, acum era încolțit, dar în același timp îi
venea să râdă cu voce tare. Nu își mai simțise sufletul atât de ușor de o veșnicie. Simon aruncă o privire grăbi-tă prin mica încăpere și observă o mică hartă înrămată prinsă pe peretele din fața lui. În jurul marginilor hărții se jucau mai mulți șerpi de mare. Zâmbi, cu privirea ațintită în ochii ei.
– Povestea Prințului-Șarpe. Privirea ei alunecă spre buzele lui, apoi se grăbi să
urce din nou. Zâmbetul lui deveni mai larg. Ah, chiar și un înger putea fi ispitit. Dar ea se mulțumi să ridice o sprânceană spre el.
– N-am auzit-o niciodată.

30 Elizabeth Hoyt
– Sunt surprins, minți el cu ușurință. Era preferata
mea în copilărie. Îmi evocă amintiri dragi, cum săltam pe genunchiul bătrânei mele dădace lângă foc, în timp ce ea ne încânta cu povestea.
Dacă tot se băgase, avea de gând să se cufunde până
la gât.
Lucy îi aruncă o privire fățiș sceptică.– Hai să vedem. Simon își înăbuși un căscat. Durerea
din umăr se atenuase până devenise o pulsație surdă, dar durerea de cap i se întețise, ca pentru a compensa. A fost odată ca niciodată – asta e formula cerută pentru început, nu?
Tânăra nu îl ajută. Se mulțumi să stea pe scaun, aștep-
tând ca el să se facă de râs.
– A fost odată ca niciodată o fată săracă, ce își câștiga
cu greu existența îngrijind caprele regelui. Era orfană și cât se poate de singură pe lume, cu excepția caprelor, desigur, care erau cam urât mirositoare.
– Capre?– Capre. Regelui îi plăcea mult brânza de capră.
Acum taci, copilă, dacă vrei să auzi povestea. Simon își dădu capul pe spate. Îl durea îngrozitor. Cred că o che-ma Angelica, dacă te interesează – pe fata care îngrijea caprele, adică.
Lucy nu făcu decât să dea din cap de data aceasta.
Luase un creion și începuse să schițeze în carnețelul ei, deși el nu putea vedea pagina, deci nu știa dacă îi ilustra sau nu povestea.
– Angelica muncea pe brânci de la prima geană de
lumină până mult după ce apunea soarele, și singura ei companie erau caprele. Castelul regelui era construit în vârful unei stânci, iar fata locuia la poalele stâncii, într-o colibă mică din vreascuri. Dacă se uita departe în sus, foarte departe, dincolo de stâncile golașe, dincolo de piatra albă și strălucitoare a zidurilor castelului, până la turle, uneori reușea să-i vadă pentru o clipă pe oa-menii din castel, cu bijuteriile și hainele lor scumpe. Și uneori, foarte rar, reușea să-l vadă pe prinț.

31 Inocență pierdută
– Prințul-Șarpe?
– Nu.Lucy își plecă într-o parte capul, cu ochii ațintiți în
continuare asupra desenului.
– Atunci de ce povestea se numește Prințul-Șarpe dacă
nu el e Prințul-Șarpe?
– El apare mai târziu. Întotdeauna ești atât de nerăb-
dătoare? întrebă el sever.
Atunci Lucy ridică privirea spre el și buzele i se
curbară încet într-un zâmbet. Simon fu năucit, pierzând orice urmă de rațiune. Ochii ei fini, ca niște bijuterii, se încrețiră la colțuri, și o singură gropiță îi apăru pe suprafața netedă a obrazului stâng. Era absolut superbă. Domnișoara Craddock-Hayes era cu adevărat un înger. Simon simți un impuls puternic, aproape violent, să ne-tezească gropița cu degetul lui mare. Să-i ridice fața și să-i guste zâmbetul. Închise ochii. Nu voia acest lucru.
– Îmi pare rău, o auzi spunând. N-am să te mai
întrerup.
– Nu, e în regulă. Mă tem că mă doare capul. Fără
îndoială e din cauză că a fost pocnit de curând. Simon încetă să mai flecărească, fiind cuprins brusc de un gând. Când am fost găsit, mai exact?
– Acum două zile. Lucy se ridică și își strânse carnețe-
lul și creioanele. Te las să te odihnești. Între timp pot să compun scrisoarea pentru valetul dumitale și să o trimit. Doar dacă nu cumva ai prefera să o citești mai întâi?
– Nu, sunt sigur că te vei descurca foarte bine. Si-
mon se cufundă în perne, cu mâna fără inel relaxată peste pătură. Își păstră vocea nepăsătoare. Unde îmi sunt hainele?
Lucy se opri, ieșită pe jumătate, și îi aruncă o privire
enigmatică peste umăr.
– Nu aveai nimic pe dumneata când te-am găsit.Închise ușa încet. Simon clipi surprins. De regulă nu
rămânea fără haine decât la cel puțin cea de-a doua în-tâlnire cu o tânără.
*

32 Elizabeth Hoyt
– A sosit vicarul să te vadă, domnișoară.
Doamna Brodie vârî capul în camera de zi, în dimi-
neața următoare.
Lucy era așezată pe canapeaua albastră de damasc, câr-
pind una dintre șosetele tatălui ei. Oftă și ridică privirea spre tavan, întrebându-se dacă vicontele fusese deranjat de sosirea vizitatorului ei sub fereastra lui. Nici măcar nu știa dacă se trezise deja; nu îl văzuse în dimineața aceea. Ceva din expresia ochilor lui gri amuzați, atât de alerți și plini de viață, o făcuse să se fâstâcească ieri. Nu era obișnuită să fie fâstâcită, iar experiența îi displăcea. Așa se explica de ce îl evitase cu lașitate pe bărbatul rănit de când îl părăsise pentru a-i compune scrisoarea.
Acum puse deoparte cârpeala la care lucra.– Mulțumesc, doamnă Brodie.Chelăreasa îi făcu cu ochiul înainte de a se grăbi să se
întoarcă în bucătărie, iar Lucy se ridică să îl întâmpine pe Eustace.
– Bună dimineața.Eustace Penweeble, vicarul bisericuței din Maiden
Hill, o salută din cap, așa cum făcuse în fiecare marți, cu excepția sărbătorilor și a zilelor cu vreme rea, în ulti-mii trei ani. Zâmbi timid, plimbându-și mâinile mari și pătrățoase în jurul borului tricornului pe care îl purta. E o zi foarte frumoasă. Ai vrea să mă însoțești cât timp îmi fac vizitele?
– E o idee minunată.– Bun. Bun, replică el.O șuviță de păr castaniu îi scăpase din coadă și îi
cădea peste frunte, făcându-l să semene cu un băie-țel imens. Probabil uitase din nou să-și ia peruca pu-drată și bombată potrivită poziției lui. Cu atât mai bine. În sinea ei, Lucy considera că arăta mai bine fără ea. Îi zâmbi afectuos, își luă șalul ce o aștepta și îl urmă pe Eustace pe ușă.
Ziua era într-adevăr foarte frumoasă. Soarele era atât
de strălucitor încât aproape o orbi când se opri pe treap-ta de granit de la intrare. Cărămida portocalie veche

33 Inocență pierdută
a casei Craddock-Hayes avea un aer prietenos, lumina re-
flectându-se de pe ferestrele cu cercevele din față. Aleea presărată cu pietriș era străjuită de stejari bătrâni. Aceș-tia își pierduseră deja frunzele, dar crengile lor strâmbe desenau forme interesante pe cerul de un albastru puter-nic. Cabrioleta lui Eustace aștepta lângă ușă, cu Hedge la căpătâiul calului.
– Îmi dai voie să te ajut să urci? întrebă Eustace politi-
cos, ca și cum chiar ar fi fost posibil ca ea să-l refuze.
Lucy își lăsă mâna într-a lui. Hedge își dădu ochii
peste cap și bombăni în barbă:
– În fiecare afurisită zi de marți. De ce nu joi sau
vineri, pentru numele lui Dumnezeu?
Eustace se încruntă.– Mulțumesc.Vocea lui Lucy o acoperi pe cea a servitorului. Se in-
stală cu gesturi teatrale în cabrioletă.
Vicarul urcă lângă ea și luă hățurile. Hedge se retrase
în casă, clătinând din cap.
– Mă gândeam să mergem pe la biserică, dacă ești de
acord. Eustace dădu semnalul de pornire calului. Gro-parul mi-a dat de veste că e posibil să fi apărut o gaură prin care se infiltrează apa în acoperișul de deasupra sacristiei. Poți să-mi oferi opinia dumitale.
Lucy se stăpâni în ultima clipă să nu murmure din
reflex: „Cât de încântător“. Zâmbi în schimb. Ieșiră cu greu de pe aleea casei Craddock-Hayes și ajunseră pe drumul unde îl găsise pe viconte. Drumeagul părea des-tul de inofensiv la lumina zilei, copacii golași pierzân-du-și aerul amenințător. Ajunseră în vârful unei coline. Ziduri golașe de piatră se întindeau peste dealurile din depărtare.
Eustace își drese glasul.– Ai vizitat-o recent pe doamna Hardy, din câte am
înțeles?
– Da. Lucy se întoarse spre el politicoasă. I-am dus
niște piftie din picior de vițel.

34 Elizabeth Hoyt
– Și cum ai găsit-o? I s-a vindecat glezna după căzătura
pe care a suferit-o?
– Încă îi era sprijinită în sus, dar am găsit-o suficient
de vioaie cât să se plângă că piftia nu e la fel de gus-toasă ca a ei.
– Ah, bun. Probabil se simte mai bine dacă se poate
plânge.
– Așa m-am gândit și eu.Eustace îi zâmbi, ochii căprui precum cafeaua încre-
țindu-i-se la colțuri.
– Ești un ajutor minunat pentru mine, prin faptul că
ai grijă de săteni.
Lucy îl aprobă din cap și își înclină fața spre vânt.
Eustace făcea frecvent remarci similare. În trecut i se păruseră agreabile, chiar dacă plictisitoare. Azi însă, găsi această mulțumire de sine a lui ușor iritantă.
Dar Eustace continuă:– Mi-aș dori ca și unele dintre celelalte tinere din sat
să fie la fel de bune la suflet.
– Ce vrei să spui?O pată de roșeață îi coloră obrajii.– Prietena dumitale, domnișoara McCullough, de
exemplu. Ea își petrece cea mai mare parte a timpului bârfind, cred.
Lucy ridică din sprâncene.– Patriciei îi plac într-adevăr bârfele savuroase, dar
e de fapt cât se poate de bună la suflet, dincolo de acest lucru.
El o privi sceptic.– Am să te cred pe cuvânt în această privință.O cireadă de vaci se îngrămădi pe drum, învârtindu-se
prostește. Eustace încetini cabrioleta și așteptă până când cireada îi urmă îndemnurile, trecând peste câmpul comunal și ajungând pe o pășune. Scutură frâiele pen-tru a porni din nou calul și îi făcu din mână bărbatului când trecură pe lângă el.
– Am auzit că ai avut parte de o aventură acum câ-
teva zile.

35 Inocență pierdută
Lucy nu fu surprinsă. Probabil că tot orășelul afla-
se despre descoperirea ei la doar câteva clipe după ce Hedge apelase la doctorul Fremont.
– Așa e. Exact acolo l-am găsit pe bărbat. Îi arătă locul și simți un fior străbătându-i șira spi-
nării când văzu spațiul unde îl găsise pe viconte atât de aproape de moarte.
Eustace privi îngrijorat spre șanț.– Ar trebui să fii mai grijulie pe viitor. Era posibil ca
individul să fi fost pus pe rele.
– Era inconștient, spuse Lucy blând.– Chiar și așa. E mai bine să nu rătăcești de una
singură. Îi zâmbi. Ar fi păcat să te pierd.
Oare Eustace chiar o credea o gâsculiță proastă? Încer-
că să nu își trădeze iritarea.
– Eram însoțită de domnul Hedge.– Desigur. Dar Hedge e un bărbat mărunțel și
îmbă trânește.
Lucy îl privi.– Așa. Doar să ții minte pe viitor. Își drese din nou
vocea. Ai habar cine e individul pe care l-ai găsit?
– S-a trezit ieri, spuse Lucy atentă. Spune că numele
lui este Simon Iddesleigh. E viconte.
Eustace smuci frâiele. Calul, un animal sur ce începea
să îmbătrânească, clătină din cap.
– Un viconte? Chiar așa? Bănuiesc că e un vârstnic
chinuit de gută.
Lucy își aminti ochii lui vioi și limba și mai vioaie.
Și fâșia lată de piept gol pe care o văzuse când îi alune-case pătura. Pielea vicontelui era netedă și întinsă, cu mușchi prelungi pe sub ea. Maroniul închis al sfârcu-rilor lui contrastase cât se poate de puternic cu pielea palidă din jurul lor. De fapt, chiar nu ar fi trebuit să ob-serve așa ceva. Lucy își drese vocea și își îndreptă privirea spre drum.
– Nu cred că are mult peste treizeci de ani.Îl simți pe Eustace aruncându-i o privire.

36 Elizabeth Hoyt
– Treizeci. Chiar și așa. Un viconte. Puțin cam bogat
pentru odraslele din Maiden Hill, nu crezi?
Ce gând deprimant!– Poate.– Mă întreb ce căuta aici, oricum.Ajunseseră în orășelul Maiden Hill, iar Lucy salută
din cap două doamne mai în vârstă care se tocmeau cu brutarul.
– Cu siguranță nu știu.Ambele doamne zâmbiră și le făcură cu mâna. Când
trecură pe lângă ele, capetele lor cărunte se aplecară unul spre celălalt.
– Hm. Ei bine, am ajuns. Eustace trase cabrioleta lân-
gă micuța biserică normandă și sări jos. Ocoli trăsura și o ajută cu grijă să coboare. Bun, deci. Groparul spunea că apa se infiltrează în dreptul naosului…
Porni spre partea din spate a bisericii, făcând comen-
tarii despre starea ei generală și reparațiile necesare.
Lucy mai auzise toate acestea. În cei trei ani de când
îi făcea curte, Eustace o adusese adesea la biserică, poate fiindcă aici se simțea cel mai mult stăpân pe situație. Ascultă cu jumătate de ureche și veni în urma lui. Nu și-l putea imagina pe sardonicul viconte bătând apa în piuă la nesfârșit pe subiectul unui acoperiș, în special a unui acoperiș de biserică. Ba chiar se crispă când își imagină ce ar fi spus vicontele în această privință – ceva tăios, fără îndoială. Nu că reacția probabilă a vicontelui ar fi făcut ca acoperișurile de biserică să fie neimpor-tante. Cineva trebuia să se ocupe de acele detalii care permiteau vieții să se desfășoare normal, iar într-un sat mic, problema unui acoperiș de biserică prin care intra apa era destul de gravă.
Vicontele, cel mai probabil, își petrecea zilele – și nop-
țile – în compania unor tinere ca el. Frivole și spirituale, interesate doar de broderia rochiei și de stilul în care își aranjau părul. Astfel de oameni erau prea puțin utili în lumea ei. Însă… flecăreala vicontelui era amuzantă. Se simțise brusc mai trează și mai vie când el o angajase

37 Inocență pierdută
într-o conversație vioaie, ca și cum mintea ei s-ar fi aprins
de la o scânteie.
– Să mergem înăuntru. Vreau să mă asigur că apa in-
filtrată nu a agravat mucegaiul de pe pereți. Eustace se întoarse și intră în biserică, apoi scoase din nou capul. Asta dacă nu te deranjează?
– Nu, bineînțeles că nu, spuse Lucy.Eustace rânji.– Ce fată bună.Apoi dispăru din nou înăuntru. Lucy îl urmă încet,
trecându-și mâinile peste pietrele funerare învechite din cimitir. Biserica din Maiden Hill fusese ridicată acolo la scurt timp după sosirea lui William Cuceritorul. Stră-moșii ei nu se aflau în acel loc de atât de mult timp, dar multe oase ale strămoșilor Craddock-Hayes se odihneau în micul lor mausoleu din colțul cimitirului. În copi-lărie, se jucase aici după slujbele de duminică. Părinții ei se cunoscuseră și se căsătoriseră în Maiden Hill și își petrecuseră toată viața aici, sau cel puțin așa stătuseră lu-crurile pentru mama ei. Tatăl ei fusese căpitan pe mare și navigase în jurul lumii, după cum îi plăcea să spună oricui era dispus să îl asculte. David era și el navigator. Se afla pe ocean exact în acel moment, poate apropiin-du-se de vreun port intermediar exotic. Pentru o clipă, Lucy simți un ghimpe de invidie. Ce minunat ar fi fost să îți poți alege singur destinul, să decizi să devii doctor, sau artist, sau navigator pe mările întinse. Își închipuia că nu s-ar fi descurcat tocmai rău ca navigator. Ar fi stat pe punte la pupa, cu vântul în păr, pânzele scârțâind deasupra capului ei, și…
Eustace se întoarse spre intrarea în biserică.– Vii?Lucy clipi și își întipări un zâmbet pe buze.– Desigur.
Simon întinse brațul drept la nivelul umărului și îl
ridică foarte atent. O durere arzătoare îi străbătu umă-rul, pulsând și coborând în braț.„ La naiba.“ Trecuse

38 Elizabeth Hoyt
doar o zi de când se trezise și o găsise pe domnișoara
Craddock-Hayes așezată lângă el – și nu o mai văzuse de atunci. Lucru care îl irita. Încerca oare să îl evite? Sau, și mai rău, pur și simplu nu se simțea tentată să-l viziteze din nou? Poate o plictisise.
Se crispă la acest gând deprimant. Capul nu-l mai
durea atât de tare, iar bandajele ridicole îi fuseseră în-lăturate, dar spatele încă îl mai durea ca și cum ar fi fost în flăcări. Simon coborî brațul și respiră adânc, în timp ce durerea scăzu până deveni o pulsație surdă. Își studie brațul. Mâneca bluzei se termina la cincispreze-ce centimetri de încheietură. Și asta deoarece cămașa pe care o purta îi aparținea lui David, fratele absent al îngerului. Judecând după lungimea hainei, care îl fă-cea să se rușineze să se dea jos din pat, acest frate era cam pitic.
Simon oftă și aruncă o privire prin camera mică.
Singura fereastră începuse să se întunece, căci se lăsase seara. Camera era suficient de mare cât să încapă în ea patul – care era cam îngust pentru gusturile lui –, un dulap de haine și o masă de toaletă, o singură masă lân-gă pat și două scaune. Atât. O încăpere spartană după standardele lui, dar un loc nu tocmai rău pentru a-ți petrece convalescența, mai ales că nu avea încotro. În acel moment, focul începuse să se stingă, iar în came-ră se făcuse rece. Dar frigul era cea mai mică dintre grijile lui. Avea nevoie de brațul drept pentru a ține o sabie. Nu doar pentru a o ține, ci și pentru a para, a riposta și a respinge. Și pentru a ucide.
Întotdeauna pentru a ucide.Chiar dacă dușmanii lui nu reușiseră să îl omoare, cu
siguranță îi făcuseră brațul drept inutilizabil, cel puțin pentru o vreme – poate permanent. Nu că așa ceva l-ar fi împiedicat să-și facă datoria. Îi omorâseră fratele, în fond. Nimic în afară de moarte nu îl putea împiedica să-și ducă la bun sfârșit răzbunarea. Chiar și așa, trebuia să fie în stare să se apere când aveau să-l atace din nou. Strânse din dinți în fața durerii și ridică din nou brațul.

39 Inocență pierdută
Noaptea trecută visase din nou degete. Degete înflorind
ca niște boboci însângerați de pintenul cocoșului în iar-ba verde, la picioarele lui Peller. În visul lui, Peller încer-case să-și ia de jos degetele tăiate, scotocind oribil prin iarbă cu mâinile lui mutilate…
Ușa se deschise și intră îngerul, ducând o tavă. Simon
se întoarse spre ea cu recunoștință, bucuros să alunge pentru moment nebunia din mintea lui. La fel ca ultima dată când o văzuse, purta un gri monahal, iar părul îi era prins într-un coc simplu la baza cefei. Probabil că habar nu avea cât de erotică putea fi ceafa unei femei atunci când era dezgolită. Vedea mici șuvițe de păr cârli-onțându-se ici-colo și începutul pantei dulci a umerilor ei albi. Pielea ei era probabil moale și catifelată și dacă și-ar fi trecut buzele peste punctul în care umărul se în-tâlnea cu gâtul, ea s-ar fi înfiorat. Nu se putu abține să nu zâmbească la acest gând, ca un neghiob căruia i se oferă o tartă cu cireșe.
Ea se încruntă cu severitate spre el.– Ar trebui să faci asta?Cel mai probabil se referea la mișcare, nu la expresia
stupidă de pe chipul lui.
– Fără îndoială că nu.Își coborî brațul. De data aceasta durerea fu doar ca
înțepătura a o mie de albine.
– Atunci îți sugerez să încetezi și să servești cina.Puse tava pe masa de lângă patul lui și se apropie de
cămin să răscolească focul, întorcându-se cu o lumânare conică pentru a le aprinde pe cele din șfeșnice.
Simon ridică brațul.– Ah. Ce bucate gustoase ai acolo? Terci cu lapte cald?
O cană de supă de vită?
Acesta îi fusese meniul în ultimele două zile. O buca-
tă de pâine tare și uscată începea să i se pară de-a dreptul delicioasă.
– Nu. O felie din plăcinta cu vită și rinichi făcută de
doamna Brodie.

40 Elizabeth Hoyt
Simon coborî brațul prea rapid și fu nevoit să își înă-
bușe un geamăt.
– Serios?– Da. Acum încetează cu asta.Înclină capul într-o plecăciune pe jumătate în glumă.– Cum poruncește doamna mea.Lucy ridică o sprânceană spre el, dar nu comentă.
Simon o urmări ridicând capacul de pe farfurie. Slavă oricărui sfânt ce îl ascultase, tânăra nu mințise. Pe farfu-rie se odihnea o felie groasă de plăcintă cu carne.
– O, foarte binecuvântată doamnă. Rupse o bu-
cată de coajă cu degetele și aproape începu să plângă când îi ajunse pe limbă. E precum ambrozia zeilor. Trebuie să-i spui bucătăresei că sunt copleșit de devota-ment și voi muri dacă nu va accepta de îndată să fugă în lume cu mine.
– Am să-i spun că plăcinta ți s-a părut foarte bună.Puse o feliuță de plăcintă pe o farfurie și i-o întinse.Simon își așeză farfuria în poală.– Refuzi să transmiți mai departe cererea mea în
căsătorie?
– Nu ai pomenit nimic despre căsătorie. Nu te-ai ofe-
rit decât să o dezonorezi pe biata doamnă Brodie.
– Iubirea vieții mele se numește doamna Brodie?– Da, și asta fiindcă e căsătorită cu domnul Brodie,
care e plecat pe mare în momentul de față. Se așeză pe scaunul de lângă patul lui și îl privi. Poate te-ar intere-sa să afli că e considerat cel mai puternic bărbat din Maiden Hill.
– Chiar așa? Și, cu această remarcă, presupun că vrei
să îți exprimi disprețul față de forța mea?
Privirea ei alunecă peste silueta lui, iar respirația i se
acceleră.
– Zaci în pat și te refaci după o bătaie aproape fatală,
murmură ea.
– Un simplu detaliu tehnic, spuse el visător.– Dar unul decisiv.

41 Inocență pierdută
– Hm. Luă cu furculița o bucățică de plăcintă. Presu-
pun că nu îmi oferi și vin roșu pe lângă?
Ea îl privi dojenitoare.– Apă deocamdată.– Speram la prea mult, recunosc. Înghiți o îmbucă-
tură plină de carne. Însă înțelepții ne sfătuiesc să fim fericiți cu ceea ce avem, și astfel voi face și eu.
– Cu mare plăcere, din partea mea, spuse ea sec. Exis-
tă vreun motiv pentru care te chinui singur antrenân-du-ți brațul?
Simon îi evită ochii de topaz.– Plictiseală, simplă plictiseală, mă tem.– Chiar așa?Uitase cât era de ageră la minte. Îi zâmbi fermecător.– Nu am ajuns prea departe cu basmul ieri-seară.– Ai într-adevăr o nepoată?– Bineînțeles. Crezi că te-aș putea minți?– Cred că da. Și nu pari a fi genul de bărbat care să
joace rolul de unchi iubitor.
– Ah! Ce fel de bărbat ți se pare că aș fi? întrebă el,
pe negândite.
Lucy își înclină capul.– Unul care se străduiește prea tare să își ascundă
sufletul.
Dumnezeule bun. Pe tot ce avea mai scump, nu știa
cum să răspundă la așa ceva.
Buzele ei tresăriră în stilul fascinant care îi era tipic.– Milord?Simon își drese vocea.– Da, așadar, în legătură cu povestea mea, unde am
rămas? Ce ticălos netrebnic era! Nu mai lipsea decât să gonească după copilași, amenințându-i cu parul. Bia-ta Angelica, fata care creștea caprele, castelul cel alb și înalt și…
– Și prințul care nu era Prințul-Șarpe.Se recunoscu înfrântă și luă o bucată de cărbune de
desenat. Își adusese un alt carnețel și îl deschise acum, probabil pentru a-i ilustra povestea.

42 Elizabeth Hoyt
Un sentiment imens de ușurare îl cuprinse când în-
țelese că nu avea să insiste cu întrebările, nu avea să-i ghicească secretul – cel puțin nu încă. Poate niciodată, dacă avea noroc.
Se aruncă asupra plăcintei, vorbind printre îmbucături:
– Exact. Prințul care nu era Prințul-Șarpe. Mai tre-
buie să spun că acest prinț era un bărbat fin și chi-peș, cu părul auriu cârlionțat și ochii albaștri ca cerul? De fapt, era aproape la fel de frumos ca Angelica însăși, care rivaliza cu strălucirea stelelor grație plete-lor ei negre ca întunericul nopții și a ochilor de culoa-
rea melasei.
– Melasă.Vorbise pe un ton sec, ce trăda neîncrederea, dar
gura i se strâmbă ca și cum ar fi încercat să-și înăbușe un zâmbet.
Cât de mult își dorea s-o facă să zâmbească.– Mmm, melasă, spuse el încet. Ai observat vreoda-
tă cât de frumoasă e melasa când strălucește lumina prin ea?
– Nu am observat decât că e foarte lipicioasă.Simon ignoră replica ei.– Ei bine, deși biata Angelica era frumoasă ca un as-
tru ceresc, nu avea pe nimeni prin preajmă să observe asta. Singurele care îi țineau companie erau caprele. Așa că imaginează-ți încântarea ei când a reușit să-l vadă, pentru o clipă, pe prinț. Acesta era cu mult, foarte mult deasupra ei, atât la propriu, cât și la figurat, și tânjea să-l întâlnească. Să se uite în ochii lui și să-i vadă expresia de pe față. Doar atât, fiindcă nu îndrăznea să spere nici măcar să îi vorbească.
– De ce nu? murmură întrebător domnișoara Crad-
dock-Hayes.
– La drept vorbind, era din vina caprelor, spuse el
solemn. Angelica era destul de conștientă de mirosul pe care îl căpătase de la ele.
– Desigur.

43 Inocență pierdută
Buzele ei tresăriră, formând fără să vrea un zâmbet
amuzat.
Și se întâmplă ceva ciudat. Simon își simți și el băr-
băția tresărindu-i, deși ceea ce formă aceasta nu era, cu siguranță, o curbă – nici un zâmbet, la drept vorbind. Dumnezeule bun, ce stângăcie să se lase stârnit de zâm-betul unei fete. Simon tuși.
– Ai pățit ceva?Zâmbetul îi dispăruse – Slavă Domnului –, dar acum
îl privea cu îngrijorare, care nu era o emoție pe care să o provoace în mod obișnuit sexului slab.
Orgoliul lui nu avea să mai urce niciodată din această
prăpastie.
– Sunt bine. Luă o înghițitură de apă. Unde rămăse-
sem? Ah, da, deci se părea că Angelica avea să-și petreacă tot restul vieții tânjind după prințul cu părul de aur, blestemată să nu ajungă niciodată la același nivel cu el. Dar, într-o bună zi, s-a întâmplat ceva.
– Sper și eu; altfel ar fi o poveste teribil de scurtă,
spuse domnișoara Craddock-Hayes.
Se întorsese acum la carnețelul ei de schițe.Simon preferă să ignore această întrerupere.– Târziu într-o seară, Angelica se duse să-și mâne ca-
prele acasă și, așa cum făcea în fiecare noapte, le numă-ră. Dar în noaptea aceea numără cu una mai puțin. Cea mai mică dintre ele, o căpriță neagră cu un picior alb, lipsea. Chiar în clipa aceea auzi un behăit foarte slab ce părea să provină de pe stânca pe care era construit castelul. Se uită, dar nu văzu nimic. Behăitul răsună din nou. Așa că Angelica se cățără cât de aproape putea de stâncă, urmând mereu behăitul, și imaginează-ți surpriza ei când descoperi o crăpătură în piatră.
Se opri să ia o înghițitură de apă. Lucy nu ridică pri-
virea. Chipul ei arăta atât de senin în lumina focului și, deși mâna i se mișca rapid pe pagină, părea să inspire un aer de calm interior. Simon își dădu seama că se simțea în largul lui în prezența acestei femei pe care aproape n-o cunoștea deloc.

44 Elizabeth Hoyt
Clipi și reluă povestea:
– Din crăpătură părea să răzbată o lumină pâlpâitoa-
re. Deschizătura era îngustă, dar Angelica descoperi că, dacă se întorcea pe o parte, putea să se strecoare înăun-tru, iar când făcu acest lucru văzu ceva uluitor. Un băr-bat foarte ciudat – sau cel puțin părea a fi un bărbat. Era înalt și zvelt, avea păr lung argintiu și era cât se poate de gol. Stătea în picioare în lumina unui foc mic, cu flăcări albastre, ce ardea într-un vas pentru jăratic.
Sprâncenele ei se arcuiră.– Dar, cel mai ciudat, sub privirile Angelicăi, bărbatul
păru să dispară. Când se apropie de locul unde stătuse acesta, găsi acolo un uriaș șarpe argintiu, încolăcit în jurul bazei vasului.
Își masă absent degetul arătător, trecându-și degetul
mare peste locul unde ar fi trebuit să se afle inelul lui. Brusc, se simți foarte obosit.
– Ah, în sfârșit ajungem la faimosul Prinț-Șarpe. Lucy
ridică privirea și probabil surprinse osteneala pe fața lui. Propriul ei chip deveni serios. Cum îți simți spatele?
„Doare ca naiba.“– Grozav, absolut grozav. Cred că e posibil ca rana de
cuțit să îi fi făcut chiar bine.
Lucy îl studie preț de o clipă. Și, pe tot ce avea mai de
preț, chiar și după atâția ani în care studiase femeile, nu avea nici cea mai vagă idee la ce se gândea.
– Dumneata ești vreodată serios? întrebă ea.– Nu, spuse el. Absolut niciodată.– Mă gândeam eu. Privirea ei era concentrată asupra
lui. De ce?
Simon își feri privirea. Nu putea susține expresia ace-
lor ochi intenși, prea ageri.
– Nu știu. Contează?– Eu cred că știi, spuse ea încet. Iar dacă într-adevăr
contează sau nu… nu e treaba mea să mă pronunț.
– Nu e?Fu rândul lui să o fixeze cu privirea, obligând-o să
recunoască… ce anume? Nu era sigur.

45 Inocență pierdută
– Nu, șopti ea.
Simon dădu să continue discuția, dar, cu întârziere,
simțul autoconservării îl împiedică să o facă.
Lucy inspiră adânc.– Ar trebui să te odihnești, iar eu te-am ținut treaz. Îngerul lui închise carnețelul și se ridică. Am trimis
ieri scrisoarea către valetul dumitale.
– Ar trebui s-o primească în scurt timp.Simon își lăsă capul să-i cadă înapoi pe perne și o
privi strângând vasele goale.
– Mulțumesc, frumoasă domniță.Lucy se opri lângă ușă și se întoarse să îl privească.
Lumina lumânării pâlpâia pe fața ei, dându-i un aer de pictură renascentistă ce se potrivea perfect unui înger.
– Ești în siguranță aici?Vorbise încet, iar el începuse să alunece în somn, prin
urmare nu fu sigur de cuvinte – ale ei sau ale lui.
– Nu știu.
capitolul 3
– Iddesleigh. Iddesleigh. Tatăl lui Lucy se încruntă,
mestecându-și felia de jambon, cu bărbia smucindu-i-se în sus și în jos. Am cunoscut un Iddesleigh în marină pe vremea când navigam pe Islander. Un aspirant. De
regulă, era cuprins de un rău de mare groaznic imediat ce ieșeam din port. Era întotdeauna atârnat peste balus-trada punții de mijloc, verde la față și golindu-și mațele. E cumva vreo rudă de-a dumitale?
Lucy își înăbuși un suspin. Încă de la începutul cinei,
tatăl ei nu încetase să-l ia peste picior pe viconte. În mod normal îi plăcea să primească oaspeți noi. Aceș-tia reprezentau un public proaspăt pentru poveștile lui marinărești prăfuite, repovestite de nenumărate ori co-piilor lui, vecinilor, servitorilor și oricui altcuiva care stătea în loc suficient cât să asculte. Dar era ceva în per-soana lui Lord Iddesleigh ce stârnise antipatia tatălui

46 Elizabeth Hoyt
ei. Era prima masă la care bietul om fusese în stare să
coboare, după ce își petrecuse ultimele patru zile țintuit la pat. Vicontele era așezat la masă cu un aer sofisticat și relaxat. Trebuia să îl urmărești îndeaproape ca să observi că încă își mai menaja brațul drept.
L-ar fi înțeles dacă ar fi hotărât să se ascundă în ca-
mera lui după această seară. Iar acest lucru ar fi deza-măgit-o groaznic de tare. Deși știa, undeva în adâncul sufletului, că ar fi trebuit să stea departe de viconte, nu se putea abține să nu se gândească la el. Tot timpul. De fapt, situația era destul de enervantă. Poate că totul se datora apariției unei persoane noi în cercul ei restrâns de cunoștințe. În fond, pe oamenii pe care îi vedea zilnic îi cunoștea încă de când era mic copil. Pe de altă parte, poate că de vină era bărbatul însuși, și nu-i așa că era un gând neliniștitor?
– Nu, nu cred. Lord Iddesleigh răspunse întrebării
tatălui ei, servindu-se cu încă o porție de cartofi fierți. De regulă, membrii familiei mele evită orice lucru care seamănă cu munca. Este o activitate mult prea solicitan-tă și are tendința nefericită de a face oamenii să asude. Preferăm de departe să ne irosim zilele mâncând prăji-turi cu cremă și discutând cele mai recente bârfe.
Și totuși, reflectă Lucy, tânărul părea să îi facă față
tatălui ei pe picior de egalitate. Tatăl ei își îngustă ochii cu o expresie amenințătoare.
Lucy luă de pe masă un coșuleț și îl flutură pe sub
nasul părintelui ei.
– Mai vrei pâine? E proaspăt coaptă de doamna
Brodie, de azi-dimineață.
Tatăl ei îi ignoră vicleșugul.– Deci sunteți nobili vechi, cu pământuri, ei? Tatăl lui
Lucy tăie cu forță din carnea din farfurie în timp ce vor-bea. Care îi lasă pe alții să trudească pe pământurile lor, nu? Iar ei, în schimb, își petrec tot timpul în desfrânarea păcătoasă din Londra?
O, pentru numele lui Dumnezeu! Lucy se dădu bă-
tută și lăsă jos coșul de pâine. Avea de gând să savureze

47 Inocență pierdută
masa, chiar dacă nimeni altcineva nu o făcea. Salonul
lor de luat masa era iremediabil demodat, dar în ciuda acestui fapt, era confortabil. Încercă să se concentreze pe ceea ce se afla în jurul ei, în loc de conversația deran-jantă. Se întoarse spre stânga, studiind aprobator focul ce ardea vesel.
– Ei bine, da, îmi place și mie puțină desfrânare din
când în când, spuse Lord Iddesleigh, zâmbind ușor. Asta atunci când am suficientă energie să mă dau jos din pat. Mi-a plăcut încă de când eram doar un băiețel ținut în ham și însoțit de doica mea.
– Chiar așa, începu Lucy să spună, dar fu întreruptă
când tatăl ei pufni disprețuitor.
Oftă și își îndreptă privirea spre celălalt capăt al în-
căperii, unde o singură ușă dădea spre hol, apoi spre bucătărie. Era atât de bine că în acea încăpere nu era curent.
– Deși, continuă vicontele, trebuie să recunosc că nu
mi-e tocmai clar ce anume înseamnă desfrânare.
Lucy coborî privirea spre masă – singurul obiect din
încăpere la care se putea uita fără teamă în acel moment. Masa veche de nuc la care luau cina nu era lungă, dar făcea mesele cu atât mai intime. Mama ei alesese tapetul cu dungi bordo și crem înainte de nașterea lui Lucy, iar pereții erau împodobiți cu desene din colecția tatălui ei, reprezentând vase pe valuri…
– Adică, desfrânare mă duce cu gândul la înfrânare.
Cum au ajuns astea două laolaltă? reflectă Lord Idde-sleigh. Sper că nu ne referim la înfrânarea unor porniri trupești naturale…
Teritoriu periculos! Lucy zâmbi hotărâtă și îl întrerup-
se pe bărbatul îngrozitor.
– Doamna Hardy mi-a spus acum câteva zile că cineva
a dat drumul porcilor fermierului Hope. S-au împrăștiat pe aproape un kilometru, iar fermierul Hope și băieții lui au avut nevoie de o zi întreagă să-i strângă la loc.
Nimeni nu o băgă în seamă.

48 Elizabeth Hoyt
– Ha! Din Biblie, ăsta e sensul desfrânării. Tatăl ei
se aplecă în față, având impresia că obținuse un punct. Exodul. Ai citit Biblia, nu-i așa?
O, vai!– Toată lumea credea că, probabil, băieții familiei
Jones le-au dat drumul, spuse Lucy tare. Porcilor, vreau să spun. Știi că băieții Jones sunt mereu puși pe șotii. Dar când fermierul Hope a făcut o vizită familiei Jones, ce să vezi? Ambii băieți erau la pat cu febră.
Cei doi bărbați nu își desprinseră nici pentru o clipă
privirile unul de la celălalt.
– Nu recent, mărturisesc. Ochii argintii ca de gheață
ai vicontelui străluciră inocent. Am fost prea ocupat să-mi irosesc viața cu nimicuri… Și ce anume înseamnă desfrânare…?
– Hm. Desfrânare. Tatăl lui Lucy își flutură furculița
prin aer, aproape împungând-o pe doamna Brodie când aceasta intră cu o nouă porție de cartofi. Toată lumea știe ce înseamnă desfrânare. Înseamnă desfrânare.
Doamna Brodie își dădu ochii peste cap și trânti car-
tofii pe masă, lângă cotul tatălui lui Lucy. Buzele lui Lord Iddesleigh tresăriră. Ridică paharul la gură și o pri-vi pe Lucy peste buza paharului în timp ce bău.
Lucy își simți fața îmbujorată. Oare chiar trebuia să
o privească astfel? O făcea să se simtă stânjenită și era sigură că nu putea fi nicidecum politicos. Se îmbujoră și mai tare când el puse paharul jos și se linse pe buze, cu privirea ațintită în continuare asupra ei. Ticălosul! Lucy își feri privirea, hotărâtă.
– Tată, nu ne-ai spus odată o poveste amuzantă cu un
porc de pe vasul tău? Cum a reușit să scape și să fugă pe punte și nu a putut nimeni să-l prindă?
Tatăl ei îl fixa cu o privire sumbră pe viconte.– Da, am o poveste de spus. S-ar putea să fie educativă
pentru unii. Despre o broască și un șarpe.
– Dar…– Ce interesant, spuse tărăgănat Lord Iddesleigh.
Spuneți-o, vă rog.

49 Inocență pierdută
Se lăsă pe spate în scaun, cu mâinile jucându-se în
continuare cu piciorul paharului. Purta hainele vechi ale lui David, care nu îi veneau deloc bine, căci fratele ei era mai scund și mai lat în piept. Mânecile hainei sta-cojii îi dezveleau încheieturile osoase ale mâinilor, dar în același timp haina îi atârna în jurul gâtului. În ultimele câteva zile mai căpătase puțină culoare în obraji, care luase locul albului cadaveric ce pusese stăpânire pe el când îl găsise, deși fața lui părea să fie palidă de la natură. Ar fi trebuit să arate ridicol, dar nu era cazul.
– A fost odată o broască micuță și un șarpe mare și
fioros, începu tatăl lui Lucy. Șarpele voia să traverseze un pârâu. Dar șerpii nu pot înota.
– Ești sigur? murmură vicontele. Nu cumva unele ti-
puri de vipere intră în apă să-și prindă prada?
– Acest șarpe nu putea să înoate, se corectă tatăl
lui Lucy. Așa că i-a cerut broscuței: „Poți să mă ajuți să traversez?“
Lucy renunțase să mai încerce să mănânce de dra-
gul aparențelor. Își plimbă privirea între cei doi bărbați. Erau prinși într-un conflict pe mai multe niveluri, iar ea nu avea cum să influențeze desfășurarea lui. Tatăl ei se aplecă în față, cu chipul roșu sub peruca albă, vizibil concentrat. Vicontele avea capul descoperit, iar părul blond-deschis îi licărea în lumina lumânărilor. La su-prafață părea relaxat și în largul lui, poate chiar o idee plictisit, dar dincolo de acea suprafață Lucy știa că era la fel de concentrat ca și bărbatul mai în vârstă.
– Iar broscuța spune: „Nu sunt proastă. Șerpii mă-
nâncă broaște. Ai să mă înghiți pe nerăsuflate, e clar ca lumina zilei“.
Tatăl lui Lucy se opri să soarbă din pahar. Toată came-
ra era cufundată în tăcere, cu excepția focului ce trosnea în șemineu. Puse jos paharul.
– Dar șarpele acela era o creatură cu adevărat viclea-
nă. I-a spus broscuței: „Nu te teme, m-aș îneca dacă te-aș mânca în timp ce traversăm pârâul“. Așa că broscuța

50 Elizabeth Hoyt
s-a gândit bine și a hotărât că șarpele avea dreptate, era
în siguranță cât timp se aflau în apă.
Lord Iddesleigh sorbi din vin, cu o privire atentă și
amuzată. Betsy începu să strângă vasele, mâinile ei mari și roșii mișcându-se cu lejeritate și repeziciune.
– Șarpele urcă pe spatele broscuței și pornesc împre-
ună prin pârâu, apoi, la jumătatea distanței, știi ce se întâmplă? întrebă tatăl lui Lucy, încruntându-se spre oaspetele lor.
Vicontele clătină încet din cap.– Șarpele își afundă colții în broscuță. Tatăl lui Lucy
trânti palma pe masă pentru a-și sublinia concluzia. Iar broscuța, cu ultima suflare, spune: „De ce ai făcut asta? Acum vom muri amândoi“. Iar șarpele răspunde…
– Fiindcă e în firea șerpilor să mănânce broscuțe.Vocea lui Lord Iddesleigh se împleti cu cea a tată-
lui ei.
Cei doi bărbați se uitară fix unul la celălalt pentru o
clipă. Fiecare mușchi din corpul lui Lucy se crispă. Vi-contele risipi tensiunea.
– Îmi cer scuze. Povestea asta a circulat acum câțiva
ani. Pur și simplu nu m-am putut abține. Goli paharul și îl puse atent lângă farfurie. Poate e în firea mea să stric povestea unui alt bărbat.
Lucy expiră și își dădu seama că își ținuse respirația.– Ei bine. Știu că doamna Brodie a făcut tartă cu
mere la desert, și ne-a pregătit și niște brânză Cheddar delicioasă pe lângă. Dorești să guști, Lord Iddesleigh?
El o privi și îi zâmbi, gura lui generoasă curbându-se
senzual.
– Mă ispitești, domnișoară Craddock-Hayes.Tatăl lui Lucy bătu cu pumnul în masă, făcând vasele
să zăngănească. Lucy tresări.
– Dar încă din copilărie am fost avertizat în privința
ispitelor, spuse vicontele. Și deși, din păcate, mi-am pe-trecut o viață întreagă ignorând acele avertizări, în seara asta cred că am să fiu prudent. Te rog să mă scuzi, dom-nișoară Craddock-Hayes. Căpitane Craddock-Hayes.

51 Inocență pierdută
Se înclină și ieși din încăpere înainte ca Lucy să apuce
să răspundă.
– Ce tânăr bădăran și nerușinat, mârâi tatăl lui Lucy,
împingându-și brusc scaunul de la masă. Ai văzut ce privire insolentă mi-a aruncat când a plecat? Crăpa-i-ar ochii. Și desfrânare. Ha, desfrânarea din Londra. Nu-mi place individul, scumpa mea, fie el viconte sau nu.
– Știu asta, tată.Lucy închise ochii și, ostenită, își sprijini capul în
mâini. Simțea începuturile unei migrene.
– Toată casa știe asta, proclamă doamna Brodie, rein-
trând furtunos în încăpere.
Căpitanul Craddock-Hayes avea dreptate, deși era un
bătrân plictisitor și trufaș, reflectă Simon mai târziu în aceeași seară. Orice bărbat – în special un tată viclean și ager – ar fi avut minte să păzească un înger atât de delicat precum domnișoara Lucinda Craddock-Hayes în fața diavolilor din lume.
Așa cum era el.Simon se sprijini de cadrul ferestrei din camera lui de
împrumut, privind afară în noapte. Lucy era în grădina întunecată, aparent plimbându-se prin frig după acea cină delicioasă, dar dezastruoasă din punct de vedere social. Îi urmări mișcările după ovalul palid al chipului, restul corpul ei pierzându-se în umbră. Îi era greu să-și explice de ce îl fascina atât de tare această fecioară de la țară. Poate că era pur și simplu atracția întunericu-lui spre lumină, diavolul dorindu-și să corupă îngerul, dar nu credea că era cazul. Era ceva la ea, ceva grav și inteligent, ce îi tortura sufletul. Îl ispitea cu parfumul paradisului, cu speranța răscumpărării păcatelor, oricât de imposibilă ar fi fost acea speranță. Ar fi trebuit s-o lase în pace, îngerul lui ascuns în provincie. Ducea o viață liniștită și inocentă, conducând cu o mână sigură gospodăria tatălui ei. Fără îndoială exista în viața ei un gentleman potrivit care o vizita; văzuse cabrioleta și calul plecând cu ea acum câteva zile. Cineva care probabil

52 Elizabeth Hoyt
îi respecta poziția și nu punea la încercare oțelul pe
care îl detecta dincolo de fațada ei. Un gentleman com-plet diferit de el.
Simon oftă și se desprinse de cadrul ferestrei. Nu se
descurcase niciodată prea bine cu ceea ce trebuia și nu
trebuia să facă în viață. Ieși din camera care îl găzduia
temporar și se strecură în jos pe scări, mișcându-se cu o grijă ridicolă. Era mai bine să nu-i atragă atenția tată-lui ei protector. Un colț pe palierul întunecat îl lovi pe neașteptate în umăr și înjură. Își folosea brațul drept cât mai mult posibil, încercând să îl antreneze, dar nenoro-citul încă îl durea ca un adevărat diavol. Chelăreasa și menajera lucrau în bucătărie când trecu prin ea. Zâmbi și grăbi pasul.
Ieșise deja pe ușa din spate când auzi vocea doamnei
Brodie:
– Domnule…Închise încet ușa. Domnișoara Craddock-Hayes pro-
babil îl auzise. Pietrișul scârțâi sub picioarele ei când se întoarse.
– E frig aici.Nu era decât o figură palidă în întuneric, dar cuvinte-
le ei fură purtate de briza nopții până la el.
Grădina avea aproximativ un sfert de acru. Atât cât
văzuse din ea la lumina zilei, de la fereastra lui, era foarte ordonată. O grădină de zarzavaturi cu ziduri joase, o pajiște micuță cu pomi fructiferi și, dincolo de aceas-ta, o grădină de flori. Diversele părți ale grădinii, toate pregătite corespunzător pentru iarnă – ceea ce era, fără îndoială, tot opera mâinilor ei –, erau legate prin cărări cu pietriș.
La lumina semilunii palide însă, îi era greu să-și dea
seama unde se afla. O pierduse din nou în întuneric, iar acest lucru îl deranjă neașteptat de mult.
– Ți se pare frig? Eu nu am observat, sincer. E doar
răcoare.
Își îndesă mâinile în buzunarele hainei. Era al naibii
de frig în grădină.

53 Inocență pierdută
– Nu ar trebui să ieși atât de repede după ce ai fost
bolnav.
Simon o ignoră.– Ce cauți aici într-o noapte rece de iarnă?– Mă uit la stele. Vocea ei îi ajunse tot mai slab, ca și
cum s-ar fi îndepărtat. Nu sunt niciodată atât de lumi-noase ca iarna.
– Da?Lui i se păreau toate la fel, indiferent de anotimp.– Mmm. Vezi steaua Orion acolo? Este foarte strălu-
citoare în noaptea asta. Vocea ei deveni mai slabă. Dar ar trebui să intri, e prea frig.
– Îmi prinde bine mișcarea – după cum sunt sigur
că ar remarca și tatăl tău –, iar aerul de iarnă e sănătos pentru un individ atât de ramolit ca mine.
Lucy păstră tăcerea. I se păruse că înainta spre ea, dar
acum nu mai era sigur. Nu ar fi trebuit să pomenească de tatăl ei.
– Îmi cer scuze pentru purtarea tatălui meu la cină.Ah, mai spre dreapta.– De ce? Mie mi s-a părut foarte inteligentă istorioara
lui. Puțin cam lungă, desigur, dar sincer…
– Nu e, de obicei, atât de sever.Era atât de aproape încât îi simțea parfumul, un
amestec de scrobeală și trandafiri, curios de plăcut, dar, în același timp, excitant. Ce ticălos era. Lovitura la cap îi zăpăcise probabil mințile.
– Ah, asta. Da, am remarcat într-adevăr că bătrânul
era cam irascibil, dar am pus asta pe seama faptului că dorm în casa lui, port hainele fiului lui și mă servesc din mâncarea lui excelentă fără să fi fost invitat cum se cuvine.
Îi văzu fața întorcându-se spre el, fantomatică în lu-
mina lunii.
– Nu, e ceva din persoana dumitale. Aproape îi putea
simți răsuflarea mângâindu-l pe obraz. Ai fi putut să fii mai amabil.
Simon chicoti. Dacă nu ar fi făcut-o, ar fi plâns.

54 Elizabeth Hoyt
– Nu cred. Clătină din cap, deși ea nu-l putea vedea.
Nu, sunt sigur. În mod cert nu pot fi mai amabil de atât. Pur și simplu nu îmi stă în fire. Sunt ca șarpele ăla din povestea tatălui tău, atacând atunci când nu ar trebui. Deși, în cazul meu, mai degrabă glumesc când nu ar trebui.
Crengile copacilor se agitară sub bătaia vântului, agă-
țându-se cu degete anchilozate de cer.
– Așa ai reușit să ajungi aproape mort în șanțul de
lângă Maiden Hill? Se furișase mai aproape de el. Atrasă, oare, de sinceritatea lui studiată? Ai insultat pe cineva?
Lui Simon i se tăie răsuflarea.– Ei, ce te face să crezi că atacul s-a produs din
cauza mea?
– Nu știu. Așa a fost?Simon se sprijini cu dosul de zidul grădinii de zarza-
vaturi, unde începu imediat să înghețe, și își încrucișă brațele.
– Judecă-mă dumneata, frumoasa mea domniță. Am
să-mi prezint cazul în fața dumitale ca să-ți poți pronun-ța sentința.
– Nu am dreptul să judec pe nimeni.Se încruntase oare?– O, ba da, înger dulce.– Nu…– Ssst. Ascultă. M-am trezit în dimineața aceea la o
oră teribil de deplasată, m-am îmbrăcat, după o scur-tă ceartă cu valetul meu dacă era sau nu cazul să port pantofi cu toc roșu, pe care el a câștigat-o – Henry mă terorizează de-a dreptul…
– Nu știu de ce, dar mă îndoiesc foarte tare de asta.Simon își duse o mână la inimă, deși gestul se irosi
în întuneric.
– Îți dau cuvântul meu. Apoi am coborât treptele din
fața casei, înveșmântat superb într-o haină de catifea al-bastră răpitoare, cu peruca buclată și pudrată și pantofii cu toc roșu menționați mai devreme…
Lucy pufni în râs.

55 Inocență pierdută
– Am făcut câțiva pași în stradă, mai puțin de jumăta-
te de kilometru, și m-am trezit atacat de trei bandiți.
Lucy întrebă cu răsuflarea tăiată:– Trei?Simon se simți flatat.– Trei. Își impuse un ton relaxat. Dacă erau doi, poa-
te că i-aș fi biruit. Unul singur, cu siguranță. Dar trei s-au dovedit a fi pieirea mea. Mi-au luat tot ce aveam pe mine, inclusiv pantofii, ceea ce m-a pus în situația jenantă de a te întâlni pentru prima dată nu numai gol-pușcă, ci și – ceea ce e și mai șocant – complet incon-știent. Nu știu dacă relația noastră își va reveni vreodată după trauma inițială.
Lucy refuză să muște momeala.– Nu îi cunoșteai pe cei care te-au atacat?Simon dădu să deschidă larg brațele, apoi se crispă de
durere și le coborî.
– Pe onoarea mea. Acum, dacă nu cumva consideri
pantofii cu toc roșu o ispită irezistibilă pentru tâlharii din Londra – caz în care în mod cert mi-am căutat-o cu lumânarea ieșind încălțat cu ei ziua în amiaza mare –, cred că va trebui să mă ierți.
– Și dacă nu o fac?Vorbise atât de încet, încât vântul aproape îi risipi
cuvintele.
Un flirt atât de prudent. Și totuși, chiar și această
umbră de râs îi provocă o tresărire între picioare.
– Atunci, domniță, fii bună și nu-mi mai rosti vreo-
dată numele. Căci Simon Iddesleigh nu va mai fi decât o umbră, doar o șoaptă. Îmi voi da duhul și voi dispărea cu totul de va fi să mă condamni.
Tăcere. Poate că șoapta fusese o exagerare.
Apoi ea râse. Un sunet puternic și vesel ce făcu ceva
din pieptul lui să tresară drept răspuns.
– Le torni gogoșile astea și doamnelor din Londra?
Râdea atât de tare, încât nu mai putea respira. Dacă da, cred că sunt toate chinuite de grimase pe fețele lor pudrate, în încercarea de a-și înăbuși chicotitul.

56 Elizabeth Hoyt
Simon se simți inexplicabil de dezamăgit.
– Țin să te anunț că sunt considerat un bărbat foarte
spiritual în societatea din Londra. Dumnezeule bun, ce ticălos pompos era. Cele mai importante gazde se întrec să mă pună pe listele lor de invitați.
– Serios?Diavolița!– Da, serios. Nu se putu abține; cuvintele îi ieșiră
pe un ton morocănos. O, asta avea s-o impresio-neze. Un dineu poate fi considerat un succes dacă par-
ticip și eu. Anul trecut, o ducesă a leșinat pe loc când a aflat că nu pot veni.
– Vai, bietele doamne din Londra. Cât de triste tre-
buie să fie în momentul de față.
Simon se crispă. Touché .
– De fapt…– Și totuși, uite că supraviețuiesc și fără dumneata.
Râsul încă se făcea simțit din umbră. Sau poate că nu. Poate că absența dumitale a provocat un șir uriaș de leșinuri printre doamnele din înalta societate.
– O, înger crud.– De ce îmi spui astfel? E un nume pe care îl folosești
cu multe dintre doamnele tale din Londra?
– Care, „înger“?– Da.Și brusc își dădu seama că se afla mult mai aproape
decât crezuse. Chiar lângă el, de fapt.
– Nu, doar cu dumneata.O atinse cu vârful degetului pe obraz. Pielea îi era cal-
dă, chiar și în aerul nopții, și catifelată, atât de catifelată. Apoi ea se îndepărtă.
– Nu te cred.Păruse oare răvășită? El îi rânji ca un demon în întu-
neric, dar nu răspunse. Dumnezeule, și-ar fi dorit să o poată trage pur și simplu în brațele lui, să-i întredeschidă buzele dulci sub ale lui, să-i simtă răsuflarea sub gura lui și sânii lipiți de pieptul lui.

57 Inocență pierdută
– De ce „înger“? întrebă ea. Nu sunt deosebit de
angelică.
– Ah, aici te înșeli. Sprâncenele dumitale sunt cât se
poate de severe, gura rotunjită ca a unui sfânt renascen-tist. Ochii sunt o minune de privit. Iar mintea…
Se ridică și îndrăzni să facă un pas spre ea, până
aproape ajunseră să se atingă, iar ea fu nevoită să ridice chipul palid spre el.
– Mintea mea?I se păru că simte adierea caldă a răsuflării ei.– Mintea dumitale e ca un clopot de fier ce răsună
superb, teribil și sincer.
Vocea îi era răgușită, chiar și el o auzea astfel, și își
dădu seama că dezvăluise prea mult.
O șuviță din părul ei se întindea peste cei câțiva cen-
timetri ce îi despărțeau, mângâindu-l pe gât. Își simți bărbăția devenind dureros de erectă, pulsația ei reflec-tându-se în bătaia inimii lui.
– Habar nu am ce înseamnă asta, șopti ea.– Poate că așa e mai bine.Lucy întinse mâna, ezită, apoi îl atinse ușor pe
obraz cu vârful unui deget. Simți contactul încingân-du-i tot trupul, ajungând până în vârful degetelor de la picioare.
– Uneori am impresia că te cunosc, murmură ea atât
de încet, încât aproape nu reuși să-i deslușească vorbele. Uneori am impresia că te cunosc dintotdeauna, din pri-ma clipă în care ai deschis ochii, și că, undeva în adân-cul sufletului, și dumneata mă cunoști. Dar apoi faci o glumă, te prefaci neghiob sau crai și îți întorci fața de la mine. De ce faci asta?
Simon deschise gura să-și strige teama sau să spună
cu totul altceva, dar ușa de la bucătărie se crăpă, lăsând un arc de lumină să se reverse în grădină.
– Scumpo?Tatăl protector.Lucy se întoarse cu fața din profil, pe fondul luminii
de la bucătărie.

58 Elizabeth Hoyt
– Trebuie să mă întorc în casă. Noapte bună.
Își retrase mâna, iar aceasta îi trecu ușor peste buze.Simon fu nevoit să își impună un ton calm înainte
să poată vorbi.
– Noapte bună.
Lucy porni spre ușa bucătăriei, intrând în raza de
lumină. Tatăl ei o prinse de cot și scrută umbrele din grădină peste capul ei înainte de a închide ușa. Simon o privi plecând, preferând să rămână în întuneric decât să-l înfrunte pe căpitanul Craddock-Hayes. Sufle-tul îl durea, capul îi bubuia, iar degetele de la picioare îi erau înghețate.
Și intrase într-un joc pe care nu avea cum să-l câștige.
– N-n-nu te cred. Quincy James se învârtea dintr-un
colț în celălalt al camerei de lucru a lui Sir Rupert, cu pași rapizi și agitați. Mi-au s-s-spus că avea o rană însân-gerată la cap. L-au înjunghiat în s-s-spate și l-au lăsat în ger, gol-pușcă. Cum ar p-p-putea cineva să supraviețuias-că după așa ceva?
Sir Rupert oftă și își turnă un al doilea pahar de whisky.– Nu știu cum a supraviețuit, dar a făcut-o. Informa-
țiile mele sunt fără cusur.
Cel de-al treilea bărbat din încăpere, Lord Gavin
Walker, se foi în fotoliul în care era așezat lângă foc. Wal ker avea o constituție de muncitor folosit pen-tru forța sa brută, fiind mare și lat, cu mâinile cât niște coapse și trăsături grosolane. Dacă nu ar fi fost hainele scumpe și peruca pe care o purta, nimeni nu l-ar fi luat vreodată drept aristocrat. De fapt, genealogia lui înce-pea încă de pe vremea normanzilor. Walker scoase o tabacheră incrustată cu pietre prețioase din buzunarul sacoului, presără câteva fire de tutun pe dosul palmei și le inhală. Urmă o pauză, apoi strănută exploziv și folosi o batistă.
Sir Rupert se crispă și își feri privirea. Murdar obicei,
prizatul tutunului.

59 Inocență pierdută
– Nu înțeleg, James, spuse Walker. Mai întâi spui că
Iddesleigh e mort și nu mai avem motiv de îngrijorare, apoi revine la viață. Ești sigur că oamenii tăi au atacat pe cine trebuia?
Sir Rupert se lăsă pe spate în scaunul de la birou
și ridică privirea spre tavan, așteptând izbucnirea ine-vitabilă a lui James. Pereții camerei lui de lucru erau zugrăviți într-un maro-închis masculin, întrerupt la nivelul taliei de un șir de lambriuri de culoare crem. Sub picioare avea un covor gros, negru cu stacojiu, iar ferestrele erau acoperite cu draperii de catifea într-o nuanță de auriu-brun ce atenuau zgomotul de afară. Pe pereți era atârnată o colecție de gravuri botanice. Începuse colecția cu un mic studiu al Chrysanthemum
parthenium – iarbă moale – pe care îl găsise într-o libră-
rie cu mai bine de treizeci de ani în urmă. Gravura nu era de calitate. Avea o pată de apă în colț, iar numele latinesc al plantei era mânjit, dar compoziția era plă-cută și o cumpărase într-un moment în care acea chel-tuială îl obligase să se lipsească de ceai timp de o lună. Era atârnată între alte două gravuri mult mai mari și mai scumpe. O Morus nigra – dud negru – și o foarte
elegantă Cynara cardunculus – cardon.
Soția, copiii și servitorii lui știau că nu aveau voie ni-
ciodată să-l deranjeze în camera de lucru, decât în cazul celor mai grave urgențe. Motiv pentru care era cu atât mai iritant să își împartă domeniul personal cu James și Lord Walker și problemele pe care le aduceau aceștia.
– Sigur? B-b-bineînțeles că sunt sigur. James se răsuci
pe călcâie și îi aruncă ceva lui Walker. Obiectul străbătu aerul sclipind. Mi-au adus asta.
Walker, un individ de regulă lent și greoi, putea să se
miște repede când voia. Prinse obiectul și îl examină, ridicând din sprâncene.
– Inelul cu pecete al lui Iddesleigh.Sir Rupert își simți părul de pe ceafă ridicându-se.– La naiba, James, de ce dracu’ ai păstrat asta?Avea de-a face cu niște idioți periculoși.

60 Elizabeth Hoyt
– Nu mai conta, n-n-nu-i așa, cu Iddesleigh m-m-mort.
James afișă un aer posomorât.– Doar că acum nu mai e mort, așa-i? Din cauza in-
competenței oamenilor tăi. Sir Rupert dădu pe gât o înghițitură zdravănă din paharul de whisky. Dă-mi-l mie. Scap eu de el.
– Ei, ia a-a-ascultă…– Are dreptate, îl întrerupse Walker. E o dovadă de
care nu avem nevoie.
Traversă încăperea și puse inelul pe masa lui Sir
Rupert.
Sir Rupert își aținti privirea asupra inelului. Blazonul
Iddesleigh era puțin adânc, aurul – măcinat de vechi-me. Câte generații de aristocrați purtaseră acest inel? Își puse mâna peste el și îl închise în palmă, mutându-l în buzunarul vestei.
Discret, își masă piciorul drept pe sub masă. Tatăl
lui fusese un negustor care importa mărfuri în oraș. În copilărie, Sir Rupert lucrase în magazia uriașă a tatălui lui, cărând saci cu grâne și lăzi grele de marfă. Nu-și amintea accidentul care îi zdrobise piciorul – cel puțin nu în întregime. Doar mirosul codului împachetat în sare care se vărsase din butoiul spart. Și durerea osului sfărâmat. Chiar și acum, mirosul de pește în saramură era suficient să îi întoarcă stomacul pe dos.
Sir Rupert își privi partenerii și se întrebă dacă aceștia
munciseră măcar o zi din toată viața lor.
– Tu ce te bagi? James se întoarse spre bărbatul mai
masiv. Tu nu ai ridicat un deget să ne ajuți până acum. Eu am fost cel care i-am servit drept secund lui Peller.
– Și asta a fost o neghiobie din partea ta. Nu ar fi
trebuit niciodată să-i ceri lui Peller să-l ucidă pe Ethan Iddesleigh. Eu v-am sfătuit să n-o faceți.
Walker își scoase din nou tabachera. James părea a fi
în pragul lacrimilor.
– Ba n-n-nu!Bărbatul cel masiv nu se lăsă tulburat, măsurând o
doză de tutun pe mână.

61 Inocență pierdută
– Ba da. După părerea mea, trebuia să acționăm mai
în taină.
– Ți-a plăcut planul de la bun început, pușca-ți-ar
ochii!
– Nu. Walker strănută. Clătină încet din cap, scoțân-
du-și din nou batista din buzunarul vestei. Mi s-a părut o neghiobie. Mare păcat că nu m-ați ascultat.
– Ticălosule!James se aruncă spre Walker.Bărbatul mai masiv se dădu într-o parte, iar James
trecu pe lângă el, împiedicându-se caraghios. Cu fața stacojie, se întoarse din nou spre Walker.
– Domnilor! Sir Rupert bătu cu bastonul în masă
pentru a le atrage atenția. Vă rog. Ne abatem de la su-biect. Ce ne facem cu Iddesleigh?
– Suntem siguri că e în viață? insistă Walker.Individul era lent, dar încăpățânat.– Da. Sir Rupert continuă să-și frecționeze piciorul
care îl durea. După această întâlnire, avea să fie nevoit să-l țină sus undeva și nu avea să se mai poată folosi de el tot restul zilei. Se află în Maiden Hill, un sătuc din Kent.
James se încruntă.– De unde știi asta?– Nu contează. Nu voia ca partenerii lui să înceapă să
cerceteze prea îndeaproape acest aspect. Ceea ce contea-ză este că Iddesleigh se simte suficient de bine cât să fi trimis după valetul lui. După ce își revine suficient, nu încape îndoială că se va întoarce la Londra. Și știm cu toții ce va face atunci.
Sir Rupert își mută privirea întâi asupra lui James,
care se scărpina în cap atât de tare încât probabil înce-puse să sângereze sub părul blond-auriu, apoi asupra lui Walker, care îi răspunse cu o privire gânditoare.
Bărbatul mai masiv fu cel care dădu glas concluziei
evidente:
– Atunci, am face bine să ne asigurăm că Iddesleigh
nu se mai întoarce, nu-i așa?

62 Elizabeth Hoyt
capitolul 4
„Uneori am impresia că te cunosc.“ Cuvintele păreau
gravate în mintea lui Simon. Cuvinte simple. Cuvinte sincere. Cuvinte care îl înspăimântau de moarte. Simon se foi în fotoliu. Se afla în camera lui, odihnindu-se în fața unui foc mic în cămin și întrebându-se unde era domnișoara Craddock-Hayes. Nu fusese prezentă la prânz, iar căpitanul vorbise – atunci când vorbise – doar monosilabic. La naiba cu ea. Nu știa că o asemenea sim-plitate era rușinos de stângace? Nu știa că ar fi trebuit să fluture din gene și să spună vorbe goale în fața unui gentleman? Să flirteze și să flecărească și întotdeauna, absolut întotdeauna, să-și ascundă adevăratele gânduri? Nu să spună cu voce tare vorbe care puteau sfâșia sufle-tul unui bărbat.
„Uneori am impresia că te cunosc.“ Ce gând înspăi-
mântător, dacă ar fi reușit să-l cunoască așa cum era el cu adevărat. Era un om care își petrecuse ultimele luni vânându-i fără milă pe ucigașii lui Ethan. Îi căutase unul câte unul, îi provocase la duel, apoi îi măcelărise cu sa-bia. Ce ar fi crezut un înger despre un astfel de bărbat? S-ar fi cutremurat de groază dacă l-ar fi cunoscut cu ade-vărat, ar fi dat înapoi și ar fi fugind țipând.
Se rugă să nu vadă vreodată cu adevărat în sufle-
tul lui.
Detectă o oarecare agitație la parter. Auzi vocea tu-
nătoare a căpitanului Craddock-Hayes, tonul mai înalt al doamnei Brodie și, sub toate acestea, bombănitul constant al acelui servitor ciudat, Hedge. Simon se ri-dică pe brațe din fotoliu și se apropie, șchiopătând, de trepte. Plătea acum pentru că se aventurase în grădina înghețată cu o noapte în urmă, în căutarea îngerului lui. Mușchii spatelui se răzvrătiseră pentru că fuseseră folosiți prea curând și înțepeniseră peste noapte. Prin urmare, se mișca acum ca un bătrân – unul care fusese recent bătut și înjunghiat.

63 Inocență pierdută
Simon coborî până aproape la etajul întâi, iar vocile
se auziră clar.
– … o trăsură cât jumătate de balenieră. Este ostenta-
tiv, așa e, pur și simplu ostentativ.
Baritonul căpitanului.– Crezi că vor dori să servească ceai, domnule? Va
trebui să mă ocup de biscuiții mei. Am făcut exact destui cât să ajungă la toată lumea.
Doamna Brodie.Și, în sfârșit:– … sufăr cu spatele, pe cuvânt. Patru cai, și încă niște
bestii mari, pe deasupra. Eu nu mai întineresc. Ar putea chiar să mă omoare, pe cuvânt. Și îi pasă cuiva? Nu, bineînțeles că nu le pasă. Sunt doar o altă pereche de mâini pentru ei.
Hedge, firește.Simon coborî zâmbind ultimele trepte și porni spre
ușa de la intrare, unde se strânseseră ceilalți. Era in-teresant cât de ușor îi intrase în oase ritmul și tonul acestei case.
– Bună ziua, căpitane, spuse el. Ce este cu toată agi-
tația asta?
– Agitație? Ha. Un vehicul mare și impunător. Mă
întreb cum de a reușit să întoarcă pe alee. De ce ar avea nevoie cineva de așa ceva, nu înțeleg. Când eram eu tânăr…
Simon observă trăsura din fața ușii deschise, iar
plângerile căpitanului se pierdură pentru urechile lui. Era trăsura lui de călătorie, într-adevăr, cu blazonul Iddesleigh gravat în auriu pe portiere. Dar în loc de Henry, care era valetul lui de cinci ani, un alt tânăr coborî din trăsură, îndoindu-se aproape complet de la brâu pentru a trece prin cadrul portierei. Ajunse-se deja la vârsta la care atinsese înălțimea maximă – slavă Domnului, altfel ar fi ajuns uriaș –, dar constituția lui încă nu reușise să împlinească fizicul impresio-nant pe care îl produsese. Astfel, mâinile îi erau prea mari, și, pe deasupra, aveau încheieturile degetelor

64 Elizabeth Hoyt
înroșite; labele picioarelor aminteau de un cățeluș,
prea mari pentru gambele subțiri de deasupra lor; iar umerii îi erau lați, dar osoși.
Christian se îndreptă de spate, cu părul roșcat-porto-
caliu strălucind în soarele după-amiezii, și rânji când îl văzu pe Simon.
– Se zvonește că ești fie pe moarte, fie mort deja.– Zvonurile, ca întotdeauna, reușesc să exagereze. Si-
mon coborî sărind treptele. Ai venit să participi la în-mormântarea mea, sau erai doar în trecere?
– Mi se părea cât se poate de firesc să vin să văd dacă
ești într-adevăr mort. În fond, era posibil să-mi fi lăsat moștenire sabia și teaca ta.
– Puțin probabil. Simon rânji. Cred că în testament
ești trecut ca moștenitor al unei oale de noapte smălțui-te. Mi s-a spus că e piesă de muzeu.
Henry își făcu apariția din spatele tânărului aristo-
crat. Purtând o perucă albă superbă cu două cozi, o haină cu violet și argintiu și ciorapi negri cu broderie argintie, Henry era de departe cu mult mai bine îmbră-cat decât Christian, care purta un maroniu plictisitor. Pe de altă parte, Henry era întotdeauna aranjat mai impresionant decât aproape orice alt bărbat din preaj-ma lui, fie el servitor sau aristocrat. Simon se trezea uneori că îi venea greu să nu rămână în umbra pro-priului valet. Cum la toate acestea se adăuga și faptul că Henry avea chipul unui Eros libertin – doar păr auriu și buze roșii și pline – individul devenea un pe-ricol absolut pentru orice reprezentantă a sexului slab. Era de neînțeles, de fapt, de ce îl mai ținea Simon prin preajmă.
– Atunci sunt cât se poate de bucuros că, în acest caz,
zvonurile au fost exagerate. Christian prinse mâna lui Simon între mâinile lui, aproape îmbrățișându-l, și îi studie îngrijorat chipul. Chiar ești teafăr?
Simon se simți nefiresc de rușinat. Nu era obișnuit ca
altcineva să-și facă griji pentru binele lui.
– Mă simt destul de bine.

65 Inocență pierdută
– Iar el cine e, dacă-mi dai voie să întreb?
Căpitanul îl ajunsese din urmă.Simon se întoarse pe jumătate spre bărbatul mai
în vârstă.
– Îmi dai voie să ți-l prezint pe Christian Fletcher,
domnule? Prieten și partener de scrimă. Christian, el e gazda mea, căpitanul Craddock-Hayes. A dat dovadă de o ospitalitate perfectă față de mine, oferindu-mi camera nefolosită a fiului lui, mâncarea excelentă a chelăresei și compania delicioasă a fiicei lui.
– Căpitane. Sunt onorat să te cunosc, domnule. Christian se înclină ușor. Căpitanul, care îl privise pe
Simon ca și cum ar fi fost posibil să ascundă un al doilea sens în spatele cuvântului „companie“, își mută privirea sumbră asupra lui Christian.
– Presupun că vei dori și dumneata o cameră, tinere.Christian păru luat prin surprindere. Îi aruncă o scur-
tă privire lui Simon, ca pentru a-i cere ajutorul, înainte de a răspunde.
– Nu, nicidecum. Mă gândeam să mă instalez la ha-
nul pe lângă care am trecut în oraș.
Christian arătă vag peste umăr, probabil în direcția
hanului.
– Ha! Căpitanul fu pus, pe moment, în dificultate.
Apoi se întoarse asupra lui Simon. Dar servitorii du-mitale, Lord Iddesleigh, vor sta în casa mea, indiferent dacă avem sau nu loc?
– Desigur, căpitane Craddock-Hayes, spuse Simon
vesel. Mă gândisem să îi instalez tot la han, dar știam că finul dumitale simț al ospitalității ar fi fost insultat de această idee. Așa că, în loc să mă lansez într-o ceartă jenantă și fără rost despre ce se cuvine și ce nu, m-am declarat învins chiar înainte de luptă și le-am cerut oa-menilor mei să vină aici.
Își încheie șirul de minciuni sfruntate cu o mică ple-
căciune. Pentru o clipă, căpitanul rămase fără replică. Se încruntă furios, dar Simon își dădea seama când reușea să își impună voința.

66 Elizabeth Hoyt
– Ha! Ei bine. Ha! Gentlemanul mai în vârstă se le-
gănă pe călcâie, aruncând o privire spre trăsură. Exact cum m-aș fi așteptat de la niște filfizoni din oraș. Ha. Va trebui să-i spun doamnei Brodie, atunci.
Se întoarse exact la timp cât aproape să se ciocnească
de Hedge. Servitorul ieșise și el și se oprise brusc, hol-bându-se la vizitiul și lacheii în livrea ai lui Simon.
– Doamne. Ia te uită, spuse Hedge, cu prima urmă
de respect pe care Simon o auzise vreodată în vocea lui. Ei da, așa ar trebui să fie îmbrăcat un bărbat, cu șnur argintiu și haină purpurie. Bineînțeles, cu șnur auriu ar fi și mai bine. Dar chiar și așa, e mult mai elegant decât cum își îmbracă unii personalul.
– Personal? Căpitanul afișă un aer scandalizat. Tu nu
ești personal. Ești omul care face una și alta. Acum du-te și ajută-i la cufere. Dumnezeule bun, personal!
Și spunând acestea intră cu pași apăsați în casă, bom-
bănind în continuare.
Hedge porni în direcția opusă, bombănind și el.– Nu cred că mă place, șopti Christian.– Căpitanul? Simon porni spre casă, însoțit de băr-
batul mai tânăr. Nu, nu. Omul te adoră pur și simplu. Doar că așa se manifestă, sincer. Nu ai văzut sclipirea ștrengărească din ochii lui.
Christian zâmbi pe jumătate, ca și cum nu ar fi fost
sigur dacă să ia de bune cuvintele lui Simon. Simon simți un junghi scurt. Ce însemna să fii atât de proaspăt în lume, ca un pui de-abia ieșit din găoace, cu penele încă ude de la coajă, înconjurat de alt păsăret mai mare și mai periculos, și de pericolul reprezentat de vulpi, as-cunse nu departe.
Dar apoi Simon se încruntă, lovit brusc de un gând.– De unde ai auzit zvonurile despre moartea mea?– S-a vorbit despre asta la balul lui Harrington de
acum câteva seri, apoi din nou în după-amiaza urmă-toare, la cafeneaua mea. Dar nu am luat zvonul prea în serios până nu l-am auzit acasă la Angelo. Christian

67 Inocență pierdută
ridică din umeri. Și, desigur, nu ți-ai făcut apariția la
meciul nostru regulat.
Simon confirmă din cap. Dominico Angelo Malevolti
Tremamondo – cunoscut simplu ca Angelo de către cli-enții lui – era cel mai la modă instructor de scrimă din acel moment. Numeroși gentlemeni din aristocrație par-ticipau la lecțiile italianului sau veneau la școala lui de scrimă doar pentru a exersa și a face sport. Simon chiar îl cunoscuse pe Christian la instituția acestui maestru, cu câteva luni în urmă. Bărbatul mai tânăr își exprimase deschis admirația față de tehnica lui Simon. Cumva, ad-mirația se transformase într-o înfruntare săptămânală de scrimă, în care Simon îi dăduse învățăcelului său câteva sugestii privind ținuta.
– Și totuși, ce ți s-a întâmplat? Intrară în hol, care
părea întunecat după soarele de afară. Christian înainta cu pași lungi și rapizi în timp ce vorbea, iar Simon era nevoit să facă un efort pentru a ține pasul cu el fără a-și trăda slăbiciunea. Henry nu părea să știe.
– A fost înjunghiat. Căpitanul se afla deja în salon
și probabil auzise întrebarea când intraseră. Vicontele a fost înjunghiat în spate. Lama i-a intrat în omoplat. Puțin mai la stânga, cuțitul i-ar fi perforat un plămân.
– Atunci, cred că a avut noroc.Christian rămase în picioare, părând să nu știe exact
ce să facă mai departe.
– Ai al naibii de multă dreptate că a avut noroc.
Căpitanul nu făcu nici un gest pentru a-i întâmpina pe ceilalți bărbați. Ai văzut vreodată pe cineva murind de la o rană la plămân? Ei? Nu poate respira. Se sufocă din cauza propriului sânge. Mizerabil sfârșit.
Simon se așeză pe o canapea mică și își încrucișă rela-
xat picioarele, ignorând durerea de spate.
– Descrierea dumitale mă fascinează în mod bizar,
căpitane.
– Ha. Căpitanul se instală într-un fotoliu, cu un zâm-
bet sever pe chip. Ceea ce mă fascinează pe mine e cum

68 Elizabeth Hoyt
ai ajuns, totuși, să fii înjunghiat. Ei? Vreun soț gelos? Ai
insultat pe cineva?
Christian, rămas în picioare de unul singur, privi
în jurul lui și găsi un scaun de lemn lângă canapea. Se așeză pe acesta, dar încremeni când scaunul scârțâi amenințător.
– Am insultat foarte mulți oameni de-a lungul vieții
mele, sunt sigur. Simon îi zâmbi la rândul său căpita-nului. Nu avea voie să subestimeze perspicacitatea băr-batului mai în vârstă. Cât despre soți geloși, ei bine, discreția îmi interzice să vorbesc despre asta.
– Ha! Discreția…Dar căpitanul fu întrerupt de intrarea fiicei sale, ur-
mată de doamna Brodie, care aducea o tavă cu ceai.
Simon și Christian se ridicară în picioare. Căpitanul
reuși să se ridice și el și se așeză aproape imediat înapoi în fotoliu.
– Draga mea domniță, spuse Simon, aplecându-se pes-
te mâna ei. Sunt copleșit de luminozitatea prezenței tale.
Se îndreptă de spate și încercă să-și dea seama dacă îl
evitase, dar ochii îi erau voalați și nu reuși să-i deslușeas-că gândurile. Simți un nou val de frustrare.
Buzele îngerului se curbară într-un zâmbet.– Ar fi bine să ai grijă, Lord Iddesleigh. Într-o zi s-ar
putea să-mi sucești complet mințile cu complimentele dumitale elaborate.
Simon își trânti palma peste piept și se dădu înapoi.– Am fost lovit. Am fost lovit direct.Ea zâmbi, dar apoi își întoarse ochii aurii spre
Christian.
– Cine e oaspetele nostru?– Nu e decât un biet fiu de baronet, și mai are și pă-
rul roșcat pe deasupra. Nu merită nicidecum atenția ta divină.
– Rușine să-ți fie. Îi aruncă o privire mustrătoare –
surprinzător de eficientă – și îi întinse mâna lui Chris-tian. Îmi place părul roșcat. Și cum te cheamă, biet fiu de baronet?

69 Inocență pierdută
– Christian Fletcher, domnișoară…?
Bărbatul mai tânăr zâmbi fermecător și se înclină.– Craddock-Hayes. Îi făcu o reverență. Văd că l-ai
cunoscut deja pe tatăl meu.
– Într-adevăr.
Christian îi duse mâna la buze, iar Simon fu nevoit
să-și stăpânească impulsul de a-i sări la beregată.
– Ești unul dintre prietenii lui Lord Iddesleigh?
întrebă ea.
– Eu…Dar Simon se săturase să o vadă îndreptându-și aten-
ția altundeva.
– Christian reprezintă tot ce prețuiesc la un seamăn
de-al meu.
Pentru prima dată, nu știa dacă spusese adevărul sau
mințise.
– Chiar așa?Chipul ei redeveni solemn.Naiba s-o ia fiindcă îl lua atât de în serios; nimeni
altcineva nu o făcea, nici măcar el însuși.
Lucy se așeză grațioasă pe canapea și începu să toarne
ceaiul.
– Îl cunoști de mult pe Lord Iddesleigh, domnule
Fletcher?
Bărbatul mai tânăr zâmbi, primindu-și ceașca de ceai.– Doar de câteva luni.– Atunci nu știi de ce a fost atacat?– Mă tem că nu, domnișoară.– Ah.Privirea ei o întâlni pe a lui Simon când îi întinse
ceaiul.
Simon zâmbi și o mângâie intenționat cu degetul pe
mână când acceptă ceașca. Ea clipi, dar nu coborî privi-rea. Ce îngeraș curajos.
– Mi-aș dori să-ți pot satisface curiozitatea, domnișoa-
ră Craddock-Hayes.
– Hm!

70 Elizabeth Hoyt
Căpitanul se aruncă pe canapea, lângă fiica lui. Chris-
tian alese un biscuit de pe tavă și se lăsă pe spate.
– Ei bine, oricine l-ar fi atacat pe Simon, probabil
îl cunoștea.
Simon încremeni.– De ce spui asta?Bărbatul mai tânăr ridică din umeri.– Au fost trei bărbați, nu? Eu așa am auzit.– Da.– Deci știau că erai – ești – un spadasin iscusit.Christian se lăsă pe spate și mușcă din biscuit, cu chi-
pul la fel de deschis și de inocent ca întotdeauna.
– Un spadasin iscusit? Privirea domnișoarei
Craddock-Hayes se plimbă între Simon și Christian. Ha-bar nu aveam.
Ochii ei părură să îi iscodească pe ai lui.„La naiba.“ Simon zâmbi, sperând că nu trăda
nimic.
– Christian exagerează…– Ei, haide! Nu te-am mai văzut niciodată făcând
pe modestul, Iddesleigh. Bărbatul mai tânăr aproape îi râdea în față. Te asigur, domnișoară, că bărbați mai vânjoși tremură de frică atunci când trece el, și nimeni nu îndrăznește să-l provoace. Ba chiar, nu mai târziu de astă-toamnă…
„Doamne sfinte!“– Cu siguranță asta nu este o poveste pentru urechile
unei domnișoare, șuieră Simon.
Christian roși, făcând ochii mari.– Eu doar…– Dar îmi face plăcere să aud lucruri care nu sunt
menite pentru urechile mele delicate, spuse domnișoa-ra Craddock-Hayes încet. Privirea ei îl provocă până aproape că-i putu auzi cântecul seducător de sirenă. „Spu ne- mi. Spune-mi. Spune-mi cine ești cu adevărat.“
Îl lași, te rog, pe domnul Fletcher să continue?
Dar tatăl ei protector se agită, scutindu-l de alte prostii.– Nu prea cred, scumpo. Lasă-l în pace pe bietul om.

71 Inocență pierdută
Îngerul lui se fâstâci, dar privirea nu i se clinti, iar
Simon își dădu seama că, dacă mai stătea mult acolo, avea să se înece în acei ochi de topaz și să le mulțumeas-că zeilor pentru norocul ce l-a lovit chiar în timp ce se ducea la fund pentru cea de-a treia oară.
– Gol?… Complet gol?
Patricia McCullough se aplecă în față pe canapeaua
antică, aproape răsturnând farfuria de fursecuri cu lă-mâie din brațele ei.
Fața ei rotundă cu tenul ca un desert de piersici și
frișcă, buzele rubinii și pline și buclele aurii îi dădeau aerul unei păstorițe fără viață dintr-o pictură. Un as-pect care, de fapt, nu se potrivea deloc personalității ei, care semăna mai mult cu cea a unei gospodine hotă-râte să negocieze cel mai mic preț posibil cu măcelarul din zonă.
– Exact.Lucy își vârî un fursec în gură și îi zâmbi senin priete-
nei ei din copilărie.
Erau așezate în camera din spatele casei Crad-
dock-Hayes. Pereții erau zugrăviți într-un trandafiriu vesel cu bordură verde-măr, amintind de o grădină de flori vara. Camera nu era la fel de mare sau de frumos mobilată precum salonul, dar fusese favorita mamei ei și era confortabilă pentru a primi o prietenă apropiată așa cum era Patricia. Ferestrele dădeau spre grădina din spate, oferindu-le o vedere foarte plăcută spre gentleme-nii aflați afară.
Patricia se lăsă pe spate acum și își împreună sprân-
cenele, studiindu-l pe viconte și pe prietenul acestuia. Bărbatul mai tânăr era doar în cămașă, în ciuda fri-gului de noiembrie. Ținea în mână o sabie și execu-ta fandări cu ea, fără îndoială exersându-și mișcările de scrimă cu toată seriozitatea, deși pașii i se păreau mai degrabă caraghioși lui Lucy. Lord Iddesleigh era așezat în apropiere, fie oferind încurajări care

72 Elizabeth Hoyt
să îl ajute, fie, mai probabil, aruncându-i prietenului
său critici usturătoare.
Care era povestea pe care domnul Fletcher fusese
cât pe ce s-o lase să-i scape de pe buze cu o zi în urmă? Și de ce fusese vicontele atât de hotărât să o împiedice să o audă? Răspunsul cel mai ușor era că povestea se referea la vreo aventură galantă scandaloasă. Acesta era genul de istorioară considerată de obicei prea sordidă pentru urechile unei fecioare. Și totuși, Lucy avea im-presia că pe Lord Iddesleigh nu l-ar fi deranjat prea tare să o șocheze – pe ea și pe tatăl ei – cu aventurile lui din dormitor. Aici era vorba de ceva mai grav. Ceva de care se rușina.
– Mie nu mi se întâmplă niciodată nimic de genul
ăsta, spuse Patricia, readucând-o în prezent.
– Ce anume?– Să dau peste gentlemeni goi-pușcă, lângă drum,
în timp ce merg spre casă. Mușcă gânditoare dintr-un fursec. Am șanse mai mari să-l găsesc pe unul dintre co-piii familiei Jones beat într-un șanț. Complet îmbrăcat.
Lucy se înfioră.– Probabil ar fi mai bine așa.– Fără îndoială. Dar măcar ai ce povesti nepoților în-
tr-o noapte rece de iarnă.
– A fost prima dată când mi s-a întâmplat așa ceva.– Hm. Era cu fața în sus sau în jos?– În jos.– Păcat.Ambele tinere se întoarseră din nou spre fereastră.
Vicontele era întins pe băncuța de piatră de sub unul dintre meri, cu picioarele lungi întinse în fața lui și părul tuns licărindu-i în soare. Rânji la ceva ce spuse domnul Fletcher, gura lui largă curbându-se. Semăna cu un Pan blond; nu-i mai lipseau decât copitele și coarnele.
Păcat .
– Ce crezi că l-a adus în Maiden Hill? întrebă Patricia.
E la fel de străin de locurile astea ca un crin auriu pe o grămadă de bălegar.

73 Inocență pierdută
Lucy se încruntă.
– N-aș spune că Maiden Hill e o grămadă de bălegar.Patricia rămase neclintită.– Eu da.– El spune că a fost atacat și lăsat aici.– În Maiden Hill? întrebă Patricia, făcând ochii mari
într-o expresie exagerată de neîncredere.
– Da.– Nu-mi pot imagina de ce. Doar dacă nu cumva a
fost atacat de niște tâlhari groaznic de rămași în urmă.
– Mmm. În sinea ei, desigur, Lucy se întrebase și ea
același lucru. Domnul Fletcher pare un gentleman des-tul de agreabil.
– Da. Nu poți să nu te întrebi cum a devenit priete-
nul lui Lord Iddesleigh. Se potrivesc precum catifeaua lucioasă și pânza de sac.
Lucy încercă să-și înăbușe un chicotit, dar nu reuși
cu totul.
– Iar părul roșcat nu e niciodată complet satisfăcător
la un bărbat, așa-i?
Patricia strâmbă din nasul acoperit de pistrui, deve-
nind și mai adorabilă decât de obicei.
– Ești rea.– Ba tu ești prea bună.
Domnul Fletcher execută o lovitură deosebit de spec-
taculoasă.
Patricia îl studie.– Deși trebuie să recunosc că e înalt.– Înalt? E singurul lucru plăcut pe care îl poți spune
despre el?
Lucy îi mai turnă ceai.– Mulțumesc. Patricia își luă ceașca. Nu ar trebui să
disprețuiești înălțimea.
– Tu ești mai scundă decât mine, și nici eu nu-s toc-
mai o amazoană.
Patricia flutură prin aer un fursec, aproape încâlcin-
du-l în buclele ei aurii.

74 Elizabeth Hoyt
– Știu. E trist, dar așa stau lucrurile. Sunt atrasă în
mod bizar de bărbații cu mult mai înalți decât mine.
– Dacă ăsta e criteriul tău, domnul Fletcher este
cam cel mai înalt bărbat pe care ai șanse să-l întâlnești vreodată.
– E adevărat.– Poate ar trebui să te invit să iei cina cu noi, ca să ai
ocazia să îl cunoști pe domnul Fletcher mai bine.
– Ar trebui, să știi. În fond, tu l-ai luat deja pe sin-
gurul burlac eligibil din Maiden Hill care nu face parte din familia Jones sau nu e disperat de simplu. Patricia se opri să soarbă din ceai. Și dacă tot veni vorba…
– Ar trebui să sun să mai cer apă fierbinte, o întrerup-
se Lucy grăbită.
– Și dacă tot veni vorba. Patricia îi dădu bătaie în
continuare, trecând peste întrerupere. Te-am văzut în trăsură cu Eustace ieri. Ei bine?
– Ei bine ce?– Nu face pe neștiutoarea cu mine, spuse Patricia, ară-
tând ca o pisicuță din marmeladă iritată. A spus ceva?
– Bineînțeles că a spus ceva. Lucy oftă. A discutat pe
larg despre reparațiile la acoperișul bisericii, despre glez-na doamnei Hardy și dacă e posibil sau nu să ningă.
Patricia își îngustă ochii.Lucy se dădu bătută.– Dar nimic despre căsătorie.– Îmi iau înapoi cuvintele.Lucy ridică întrebătoare din sprâncene.– Cred că va trebui să-l includem pe Eustace în cate-
goria celor disperat de simpli.
– Ei, Patricia…– Trei ani! Prietena ei lovi o pernă de pe canapea.
Trei ani de când te tot plimbă cu trăsura prin Maiden
Hill. Deja calul lui știe drumul și în somn. A săpat chiar șanțuri pe drumurile pe care tot merge.
– Da, dar…– Și ți-a cerut mâna?Lucy se strâmbă.

75 Inocență pierdută
– Nu, nu a făcut-o, răspunse tot Patricia. Și de ce nu?
– Nu știu.Lucy ridică din umeri. Chiar era un mister și pen-
tru ea.
– Omul are nevoie ca cineva să-i aprindă un foc sub
tălpi. Patricia sări în sus și începu să se plimbe prin fața ei. Vicar sau nu, vei fi căruntă până își face el curaj. Și la ce o să-ți mai servească atunci, te întreb? Nu vei mai putea să ai copii.
– Poate că nu vreau.Crezuse că vorbise prea încet pentru a se face auzită
peste diatriba prietenei ei, dar Patricia se opri brusc, hol-bându-se la ea.
– Nu vrei să ai copii?– Nu, spuse Lucy încet, nu sunt sigură că mai vreau
să mă mărit cu Eustace.
Și își dădu seama că era adevărat. Ceea ce, cu doar
câteva zile în urmă, i se păruse inevitabil și bun în-tr-un mod previzibil, acum părea învechit și prăfuit, și aproape imposibil. Putea să-și petreacă restul vieții mulțumindu-se cu ceea ce avea Maiden Hill mai bun de oferit? Nu existau mult mai multe în lumea cea mare? Aproape involuntar, privirea îi alunecă din nou spre fereastră.
– Dar înseamnă că nu mai rămân decât bărbații din
familia Jones și cei cu adevărat… Patricia se întoarse și îi urmări privirea. O, draga mea.
Prietena ei se așeză la loc.Lucy simți că începea să roșească. Se grăbi să-și fereas-
că privirea.
– Îmi pare rău. Știu că îți place Eustace, în ciuda…– Nu. Patricia clătină din cap, scuturându-și bucle-
le. Problema nu e Eustace, iar tu știi asta. Problema este el.
Afară, vicontele se ridică pentru a demonstra o mișca-
re, cu brațul întins și o mână elegant sprijinită pe șold.
Lucy suspină.

76 Elizabeth Hoyt
– Ce-ți trece prin cap? o întrerupse vocea Patriciei.
Știu că e chipeș, iar ochii ăia cenușii sunt de ajuns pentru a face o fecioară de rând să leșine, asta ca să nu mai vorbim de silueta lui, pe care aparent tu ai văzut-o goală.
– Eu…– Dar e un gentleman din Londra. Sunt sigură că e ca
una dintre acele creaturi, crocodilii din Africa, ce așteap-tă până când vreun nefericit se apropie prea mult de apă, apoi îl mănâncă. Hap! Hap!
– El nu o să mă mănânce. Lucy se întinse din nou
după ceașca de ceai. Nu e interesat de mine.
– De unde…?– Iar eu nu sunt interesată de el.Patricia ridică o sprânceană, fățiș neconvinsă.Lucy se strădui din răsputeri să o ignore. – Și, în plus, nu e de nasul meu. El e unul dintre acei
gentlemeni de lume care trăiește la Londra și are aven-turi cu doamne elegante, iar eu sunt… Ridică din umeri, deznădăjduită. Eu sunt un șoricel de la țară.
Patricia o bătu pe genunchi.– Nu ar funcționa, draga mea.– Știu. Lucy alese încă un fursec cu lămâie. Iar în-
tr-o bună zi Eustace o să-mi ceară mâna, iar eu am să-l accept.
Spuse acest lucru pe un ton ferm, cu un zâmbet înti-
părit pe față, dar undeva în adâncul ei, simți o presiune crescândă. Iar privirea îi alunecă din nou spre fereastră.
– Sper că nu te deranjez, zise Simon câteva ore mai
târziu, în aceeași seară.
Se furișase în cămăruța din spatele casei în care se
ascundea domnișoara Craddock-Hayes. Era nefiresc de agitat. Christian se retrăsese la hanul lui, căpitanul Cra-ddock-Hayes dispăruse să rezolve ceva, Henry își făcea de lucru aranjându-i cu mare grijă hainele, iar el probabil ar fi trebuit să se afle în pat, continuându-și recuperarea. Dar nu se afla. În schimb, după ce își luase una dintre

77 Inocență pierdută
haine, și ferindu-se să nu-l vadă Henry – care ar fi ținut
să-i facă toaleta în întregime – Simon pornise să dea de urma îngerului său.
– Deloc. Îl privi cu prudență. Te rog, ia loc. Începu-
sem să cred că mă eviți.
Simon se crispă. Chiar așa și făcuse. Dar, în același
timp, nu putea sta departe de ea. La drept vorbind, se simțea suficient de bine cât să poată călători, chiar dacă nu se refăcuse complet. Ar fi trebuit să-și facă bagajele și să plece politicos din această casă.
– Ce desenezi?Se așeză lângă ea, prea aproape. Simți un vag miros
de scrobeală.
Lucy întoarse fără un cuvânt caietul enorm ca să poa-
tă vedea și el. Pe pagină dansa un Christian din cărbune, făcând fandări și apărându-se de un inamic imaginar.
– E foarte reușit.Se simți imediat ca un neghiob pentru un compli-
ment atât de prozaic, dar ea zâmbi, ceea ce avu asupra lui efectul la care deja se aștepta. Se lăsă pe spate și își puse poalele hainei peste vintre, apoi își întinse picioa-rele. Cu grijă.
Lucy se încruntă, sprâncenele ei drepte unindu-se
într-o expresie teribilă.
– Ți-ai solicitat prea tare spatele.– Nu se cuvine să observi infirmitatea unui gen-
tleman. Orgoliul meu masculin ar putea suferi daune ireparabile.
– Caraghiosule. Se ridică și îi aduse o pernă. Aplea-
că-te în față, te rog.
Simon se supuse.– Totodată, nu ar trebui să mă numești „caraghios“.– Chiar dacă e adevărat?– Mai ales dacă e adevărat, zise în timp ce Lucy îi
aranjă perna la spate. E absolut devastator pentru orgo-liul bărbătesc.
Dumnezeule, era mult mai bine așa.– Hm.

78 Elizabeth Hoyt
Mâna ei trecu foarte ușor peste umărul lui, apoi se
apropie de ușă pentru a o chema pe chelăreasă.
Simon o urmări traversând până la vatră și ațâțând
tăciunii pentru a-i aprinde.
– Ce faci?
– Mă gândeam să cinăm aici, dacă dorești și
dumneata.
– Orice dorești tu, doresc și eu, frumoasa mea
domniță.
Lucy își încreți nasul spre el.– Am să iau asta drept un răspuns afirmativ.Chelăreasa își făcu apariția și se sfătui cu Lucy, înain-
te de a da din nou buzna afară.
– Tata ia cina cu doctorul Fremont în seara asta, spu-
se îngerul lui. Le place să dezbată probleme de politică.
– Chiar așa? E același doctor care s-a ocupat de
rana mea?
Bunul doctor trebuia să fie un orator formidabil pen-
tru a-i face față căpitanului. Simon îl susținea din tot sufletul.
– Mmm.Doamna Brodie și singura lor menajeră se întoarseră
cu tăvi încărcate. Zăboviră puțin până aranjară mâncarea pe bufet, apoi plecară.
– Tata obișnuia să poarte discuții excelente cu David.
Domnișoara Craddock-Hayes tăie în felii o plăcintă cu vânat. Cred că îi e dor de el.
Îi întinse farfuria. Simon avu brusc un gând înfiorător.– Ai rămas fără frate?Ea îl privi fix fără a înțelege, preț de o clipă, cu mâna
în aer deasupra plăcintei, apoi râse.
– O, nu. David e plecat pe mare. E navigator, așa ca
tata. Locotenent pe Noua Speranță.
– Iartă-mă, spuse Simon. Mi-am dat seama dintr-oda-
tă că nu știu nimic despre fratele tău, deși îi folosesc camera.
Lucy coborî privirea, alegându-și un măr pentru ea.

79 Inocență pierdută
– David are douăzeci și doi de ani, e cu doi ani mai
mic decât mine. E plecat pe mare de unsprezece luni deja. Ne scrie frecvent, deși noi primim scrisorile lui în pachete. Nu poate să le trimită decât atunci când acostează undeva. Își puse farfuria în poală și ridică privirea. Tata le citește pe toate deodată când primim câte un mănunchi, dar mie îmi place să păstrez scrisorile și să citesc câte una sau două pe săptămână. Așa durează mai mult.
Zâmbi cu o expresie aproape vinovată.Simon își dori brusc să-l găsească pe acest David și
să-l oblige să-i scrie cu o sută de scrisori mai multe su-rorii lui. Scrisori pe care Simon să i le poată da ei ca să poată sta la picioarele ei și să privească acel zâmbet pe buzele ei. Neghiob mai era.
– Tu ai vreun frate sau vreo soră? întrebă ea inocent.Simon își coborî privirea spre plăcinta lui. La asta se
ajungea dacă te lăsai vrăjit de sprâncene întunecate și drepte și o gură serioasă. Dacă lăsai garda jos.
– Nu am avut surori, din păcate. Tăie în coaja sfărâ-
micioasă. Mi-am spus dintotdeauna că ar fi fost plăcut să am o soră mai mică pe care să o tachinez, deși acestea au tendința să crească și să-ți răspundă cu aceeași monedă, din câte am auzit.
– Și frați?– Un frate. Își luă furculița și fu surprins să constate
că degetele îi tremurau, lua-le-ar naiba. Își impuse voința pentru a opri tremuratul. Mort.
– Îmi pare rău, spuse ea, cu vocea aproape șoptită.– E bine așa. Simon se întinse după paharul de vin.
El era fratele mai mare, așa că nu aș fi ajuns niciodată la titlu dacă nu ar fi găsit el de cuviință să se scuture de această povară de muritor.
Luă o înghițitură prea mare din vinul roșu. Acesta îl
arse pe gât în jos. Puse paharul jos și își frecționă arătă-torul de la mâna dreaptă.
Ea rămase tăcută, privindu-l intens cu ochii ei de
topaz.

80 Elizabeth Hoyt
– În plus, continuă el, era cam ticălos, Ethan ăsta.
Întotdeauna își făcea griji pentru ceea ce era corect și dacă făceam onoare numelui meu de familie, ceea ce, desigur, nu se întâmpla niciodată. Mă chema o dată sau de două ori pe an la moșia familiei și mă privea cu ochi lugubri, trecându-mi în revistă nenumăra-tele păcate și atrăgându-mi atenția asupra facturii de la croitor.
Se opri, dându-și seama că vorbea aiurea.O privi pentru a vedea dacă reușise în sfârșit să o
șocheze suficient pentru a o face să-l alunge. Ea nu făcu decât să-i răspundă cu o privire plină de compasiune. Ce înger foarte, foarte înspăimântător.
Își mută privirea asupra plăcintei, deși pofta de mân-
care îi dispăruse.
– Nu cred că mi-am terminat povestea, acum câteva
zile. Cea despre biata Angelica și Prințul-Șarpe.
Din fericire, ea dădu din cap.– Ai ajuns până la peștera magică și șarpele de
argint.
– Așa-i. Respiră adânc, încercând să scape de strân-
soarea din piept. Luă încă o înghițitură de vin și își puse gândurile în mișcare. Șarpele de argint era mult mai mare decât orice alt șarpe pe care îl mai văzuse Angelica până atunci; doar capul lui separat era la fel de mare ca antebrațul ei. Sub ochii ei, șarpele se desco-lăci și înghiți biata căpriță cu totul. Apoi dispăru încet în întuneric.
Domnișoara Craddock-Hayes se înfioră.– Sună îngrozitor.– Așa și era. Se opri să ia o îmbucătură din plăcintă.
Angelica se strecură afară prin crăpătura din stâncă pe cât de încet putea și se întoarse la micuța ei colibă din vreascuri să reflecteze, căci era foarte speriată. Dacă șar-pele cel uriaș continua să-i mănânce caprele? Dar dacă decidea să guste dintr-o carne mai fragedă și o mânca pe ea?
– Cât de absolut dezgustător, murmură ea.

81 Inocență pierdută
– Da.
– Ce a făcut?– Nimic. Ce putea să facă, în fond, împotriva unui
asemenea șarpe uriaș?
– Ei bine, cu siguranță ar…Simon arcui o sprânceană severă spre ea.– Ai de gând să mă tot întrerupi?Lucy strânse din buze ca pentru a-și înăbuși un zâm-
bet și începu să-și curețe mărul de coajă. Simon simți un val de căldură răspândindu-se prin el. Se simțea atât de confortabil, stând acolo cu ea și făcând glume. Un bărbat se putea relaxa până în punctul în care își uita toate grijile, toate păcatele și tot masacrul pe care îl mai avea de îndeplinit.
Inspiră adânc și se scutură de gânduri.– Caprele Angelicăi începură să dispară una câte una,
iar ea își ieșea din minți. Era adevărat, trăia singură, dar mai devreme sau mai târziu reprezentantul regelui avea să vină să numere caprele și atunci cum avea să-i explice de ce erau mai puține?
Se opri să ia o gură de vin.Sprâncenele ei drepte și solemne erau împreunate,
căci se concentra să curețe mărul de coajă cu un cuțit mic și o furculiță. Își dădea seama după arcuirea critică a sprâncenei ei că voia să obiecteze împotriva lipsei de tărie sufletească a Angelicăi.
Ascunse un zâmbet în spatele paharului de vin.– Apoi, într-o noapte târziu, o biată vânzătoare am-
bulantă veni să bată la ușa colibei de vreascuri. Își întin-se marfa: câteva funde, o bucată de dantelă și o eșarfă spălăcită. Angelicăi i se făcu milă de femeie. „N-am nici un bănuț doar al meu“, îi spuse ea, „dar nu vrei să primești ulcica asta cu lapte de capră în schimbul unei funde?“ Ei bine, bătrâna acceptă bucuroasă târgul și îi spuse Angelicăi: „Fiindcă ești bună la suflet, am să-ți dau un sfat. Dacă prinzi vreodată pielea unui șarpe, vei avea acea creatură în puterea ta. Vei ține în mâini chiar viața lui“. Și, spunând aceasta, bătrâna vânzătoare ambulantă

82 Elizabeth Hoyt
se îndepărtă șchiopătând, înainte ca Angelica să mai
apuce să o întrebe ceva.
Domnița încetase să își curețe mărul și îl privea cu o
expresie sceptică. Simon ridică din sprâncene, sorbi din vin și așteptă.
Lucy cedă.– Bătrâna vânzătoare ambulantă a apărut așa, din
senin?
– Da.– Așa, pur și simplu?– De ce nu?– Uneori, am impresia că inventezi povestea pe măsu-
ră ce o spui. Oftă și clătină din cap. Continuă.
– Ești sigură? întrebă el grav.Ea îi aruncă o privire pe sub sprâncenele încruntate.Simon își drese vocea pentru a ascunde un hohot
de râs.
– Chiar în noaptea aceea, Angelica se strecură în
peșteră. Urmări șarpele uriaș apropiindu-se din colțu-rile întunecate din capătul cavernei. Animalul încercui încet focul cu flacără albastră, apoi apăru bărbatul gol cu părul argintiu. Angelica se furișă mai aproape și văzu că la picioarele bărbatului zăcea o piele mare de șarpe. Înainte să-i piară curajul, sări în față și luă pielea de șar-pe în brațe.
Simon luă o îmbucătură din plăcintă, mestecând
încet pentru a-i savura gustul.
Ridică privirea și o văzu pe domnișoara Craddock ui-
tându-se neîncrezătoare la el.
– Ei bine?
Simon clipi inocent.– Ei bine ce?– Nu mă mai tortura, pronunță ea distinct. Ce s-a
întâmplat?
Bărbăția lui tresări la auzul cuvântului „tortură“, și în
mintea lui demonică se formă o imagine cu domnișoara Craddock-Hayes întinsă goală pe un pat, iar el torturân-
du-i sfârcurile cu limba. Dumnezeule!

83 Inocență pierdută
Simon clipi și își întipări un zâmbet pe față.
– Angelica îl avea pe Prințul-Șarpe în puterea ei, de-
sigur. Alergă spre focul din vasul pentru jăratic, inten-ționând să arunce pielea de șarpe în flăcări și astfel să distrugă creatura, dar cuvintele lui o opriră. „Te rog, fru-moasă domniță. Te rog, cruță-mi viața.“ Iar ea observă, pentru prima dată, că bărbatul purta un lanț…
Lucy pufni în râs.– Cu o micuță coroană de safir prinsă pe el, se grăbi
el să termine. Ce-i?
– Era șarpe mai devreme, spuse ea cu o răbdare
exagerată. Nu avea umeri. Cum ar fi putut să poarte un colier?
– Un lanț. Bărbații nu poartă coliere.Ea nu făcu decât să se uite la el cu o expresie de ne-
încredere fățișă.
– Era vrăjit, declară Simon. Lanțul rămânea pe el.Lucy simți impulsul să-și dea ochii peste cap, dar se
stăpâni.
– Iar Angelica i-a cruțat viața?– Bineînțeles. Simon zâmbi trist. Ființele celeste așa
fac întotdeauna, indiferent dacă acea creatură merită sau nu.
Lucy puse cu grijă deoparte ceea ce mai rămăsese din
mărul ei și se șterse pe mâini.
– Dar de ce nu ar merita șarpele să fie salvat?– Fiindcă e un șarpe. O ființă a întunericului și
a răului.
– Nu cred asta, spuse ea simplu.Simon lăsă să-i scape un hohot de râs – prea strident
și prea puternic.
– Haide, domnișoară Craddock-Hayes, sunt sigur că
ai citit Biblia și știi că șarpele i-a amăgit pe Adam și Eva, nu?
– Haide, milord. Își înclină capul zeflemitor. Sunt
sigură că știi că lumea nu e atât de simplă.
Simon arcui o sprânceană.– Mă surprinzi.

84 Elizabeth Hoyt
– De ce? Acum, inexplicabil, era nervoasă pe el.
Fiindcă locuiesc la țară? Fiindcă cercul meu de prieteni nu include persoane sofisticate și cu titluri înalte? Crezi că doar cei care locuiesc la Londra sunt suficient de in-telectuali cât să exploreze dincolo de ceea ce e vizibil cu ochiul liber în lumea noastră?
Cum se ajunsese la această ceartă?– Eu…Lucy se aplecă în față și spuse cu asprime:– Cred că dumneata ești cel înapoiat, fiindcă mă ju-
deci fără să mă cunoști deloc. Sau, mai exact, crezi că mă
cunoști, dar, de fapt, nu e așa.
Îi privi încă o clipă chipul uluit, apoi se ridică și ieși
în grabă din cameră.
Lăsându-l cu o erecție teribil de dureroasă.
capitolul 5
– Întârzie! spuse tatăl lui Lucy în seara următoare.
Se încruntă spre ceasul de pe polița căminului, apoi se întoarse să se încrunte spre restul camerei. La Londra nu contează orele, ei? Nu faci decât să hoinărești și să apari când vrei tu?
Eustace plescăi dezaprobator și clătină din cap, sus-
ținându-l pe tatăl lui Lucy – un gest destul de ipocrit având în vedere că și lui i se întâmpla uneori să se lase așteptat.
Lucy oftă și își dădu ochii peste cap. Erau adunați cu
toții în salonul din față, așteptându-l pe Lord Iddesleigh pentru a lua cina. De fapt, ea nu era deloc nerăbdătoare să-l vadă din nou pe viconte, oricum. Se făcuse de râs cu o seară în urmă. Încă nu era complet sigură de ce furia ei explodase atât de brusc; totul fusese atât de neaș-teptat. Dar fusese real. Ea era cu mult mai mult decât doar fiică și infirmieră; știa acest lucru în adâncul sufle-tului. Însă în minusculul Maiden Hill nu avea să poa-tă deveni niciodată persoana care își dorea să devină.

85 Inocență pierdută
Nu percepea decât vag cine ar fi putut să devină, dar
câtă vreme era împotmolită acolo, știa că nu avea să se descopere niciodată pe sine însăși.
– Sunt sigur că va coborî imediat, spuse domnul Flet-
cher. Din păcate, prietenul lui Lord Iddesleigh nu părea
deloc sigur. Își drese vocea. Poate ar trebui să merg…
– Ce companie rafinată, răsună vocea lui Lord
Iddesleigh din prag.
Toată lumea se răsuci pe călcâie, iar Lucy aproape
că rămase cu gura căscată. Vicontele arăta superb. Era singurul cuvânt potrivit. Superb. Purta o haină de bro-
cart argintiu brodată cu argintiu și negru pe mânecile răsucite, pe poalele hainei și până jos în față. Dedesubt avea o vestă de culoarea safirelor, cu frunze de plante cățărătoare și flori multicolore brodate din belșug peste tot. Cămașa lui avea cascade de dantelă la încheieturi și la gât, iar pe cap purta o perucă albă ca zăpada.
Vicontele intră în salon.– Să nu-mi spuneți că ați așteptat după mine.– Ai întârziat! explodă tatăl lui Lucy. Ai întârziat la
cina mea! În casa asta te așezi la masă exact la ora șapte, domnule, și dacă nu poți…
Tatăl lui Lucy se întrerupse și se holbă încremenit la
picioarele vicontelui.
Lucy îi urmări privirea. Vicontele purta pantofi ele-
ganți cu…
– Tocuri roșii! țipă tatăl lui Lucy. Doamne sfinte,
domnule, ai impresia că aici e bordel?
Vicontele reușise deja să ajungă lângă Lucy și îi du-
sese languros mâna la buze exact în clipa în care tatăl ei izbucnise furios. Ridică privirea spre ea, cu capul încă aplecat, iar ea văzu că ochii îi erau doar cu câteva tonuri mai închiși decât peruca înzăpezită. El îi făcu cu ochiul în vreme ce ea se uita la el, vrăjită, și simți căldura ume-dă a limbii lui strecurându-se între degetele ei.
Lucy trase șuierător aer în piept, dar vicontele îi eli-
beră mâna și se răsuci pe călcâie spre tatăl ei, ca și când

86 Elizabeth Hoyt
nu s-ar fi întâmplat nimic. Ea își ascunse mâna în fustă
când vorbi el.
– Un bordel, domnule? Nu, mărturisesc că nu am
confundat nici o clipă casa dumitale cu un bordel. Ei, dacă ai fi decorat pereții cu o mână de picturi care să ilustreze…
– Ne așezăm la cină? chițăi Lucy.Nu mai așteptă confirmarea; după cum decurgea con-
versația, avea să izbucnească un război în toată regula chiar înainte să înceapă cina. În schimb, îl prinse pe vi-conte de braț și îl târî în pas de marș până în sufragerie. Desigur, nu ar fi fost niciodată fizic capabilă să îl forțeze pe Lord Iddesleigh să meargă unde n-ar fi vrut. Din feri-cire, acesta păru mulțumit să o lase să îl conducă.
Își aplecă fruntea aproape de a ei când intrară.– Dacă aș fi știut, draga mea, că îmi dorești compania
cu atâta ardoare – îi trase un scaun – l-aș fi dat naibii pe Henry și aș fi coborât doar în lenjerie.
– Măgarule, îi murmură Lucy, așezându-se.Zâmbetul lui se lăți, transformându-se într-un rânjet.– Îngerul meu.Apoi fu nevoit să înconjoare masa și să se așeze față
în față cu ea. Când toată lumea își ocupă locul, Lucy lăsă să-i scape un ușor suspin. Poate că acum aveau să se poată purta civilizat.
– Mi-am dorit adesea să vizitez Westminster Abbey
din Londra, spuse Eustace pe un ton cam pompos, în vreme ce Betsy începu să servească supa de cartofi și praz. Pentru a vedea mormintele poeților și marilor per-sonalități literare, înțelegeți. Dar mă tem că nu am avut niciodată timp, de fiecare dată când am avut ocazia de a călători în minunata noastră capitală. Am fost întot-deauna ocupat cu probleme legate de biserică, știți. Poa-te ai vrea să ne oferi impresiile dumitale despre această catedrală magnifică, Lord Iddesleigh?
Toate capetele de la masă se răsuciră în direcția
vicontelui.

87 Inocență pierdută
Liniile din jurul ochilor lui argintii se adânciră, iar el
își făcu de lucru cu paharul de vin.
– Îmi pare rău. Nu am avut niciodată motiv să intru
în mausoleul ăla vechi și prăfuit. Nu e pe gustul meu, sincer. Probabil un defect moral teribil de-al meu.
Lucy aproape că îi putea auzi pe tatăl ei și pe Eustace
căzând de acord în gând. Domnul Fletcher tuși și își ascunse fața în paharul de vin.
Lucy oftă. Când tatăl ei îl invitase pe Eustace să ia
cina cu ei, Lucy se bucurase de diversiunea pe care avea s-o ofere un alt oaspete. Domnul Fletcher, deși agreabil, nu reușise să facă față tirurilor tatălui ei și păruse destul de ofilit până la sfârșitul prânzului, în ziua precedentă. Iar vicontele, chiar dacă putea îndura înțepăturile evi-dente ale tatălui ei, o făcea mult prea bine. Îl enerva pe tatăl ei până devenea roșu la față și incoerent. Sperase că Eustace avea să asigure o oarecare neutralitate. Evi-dent, nu avea să fie cazul. Pentru a înrăutăți lucrurile, se simțea teribil de ștearsă în rochia ei gri-închis. Era bine croită, dar atât de simplă încât aproape că părea o cârpă în comparație cu ținuta rafinată a vicontelui. Desigur, nimeni dintre cunoștințele ei nu se îmbrăca atât de os-tentativ la țară, iar Lord Iddesleigh chiar ar fi trebuit să se simtă prost pentru cât de nelalocul lui arăta.
Cu acest gând, Lucy ridică sfidător paharul de vin și
îl fixă cu privirea pe viconte, așezat în fața ei. O expresie de nedumerire apăru pentru o clipă pe chipul lui, înain-te de a-și relua aerul obișnuit de plictiseală.
– V-aș putea oferi o descriere colorată a grădinilor de
agrement de la Vaux Hall, reflectă Lord Iddesleigh, con-tinuând subiectul pe care îl deschisese Eustace. Am fost acolo prea multe nopți ca să mi le mai amintesc pe toate, cu prea multe persoane pe care aș prefera să nu mi le amintesc, făcând prea multe lucruri… ei bine, înțelegeți voi. Dar nu cred că este o descriere potrivită pentru o companie mixtă.
– Atunci îți sugerez să nu ne-o oferi, tună tatăl lui
Lucy. Nu prea mă interesează ce e de văzut la Londra,

88 Elizabeth Hoyt
oricum. Zonele rurale tradiționale din Anglia sunt cel
mai bun loc din lume. Vorbesc în cunoștință de cauză. Am făcut înconjurul lumii la vremea mea.
– Sunt cât se poate de acord, căpitane, spuse Eustace.
Nimic nu e la fel de frumos ca peisajul rural englezesc.
– Ha. Poftim. Tatăl lui Lucy se aplecă în față și ațin-
ti o privire sfredelitoare asupra oaspetelui său. Te simți mai bine în seara asta, Iddesleigh?
Lucy aproape gemu. Sugestiile tatălui ei că vicontele
ar fi trebuit să plece deveneau din ce în ce mai explicite.
– Mulțumesc, domnule, pentru întrebare. Lord
Iddesleigh își mai turnă vin. Cu excepția junghiului din spate, a lipsei nefericite de senzații din brațul drept și a amețelii însoțite de greață care mă cuprinde când stau în picioare, sunt sănătos tun.
– Bun. Arăți destul de bine. Presupun că ne vei părăsi
în curând, ei? Tatăl lui Lucy îl privi amenințător pe sub sprâncenele stufoase. Eventual, mâine?
– Tată! interveni Lucy, înainte ca tatăl ei să ajun-
gă să îl scoată pe oaspetele lor pe ușă chiar în seara aceea. Lord Iddesleigh tocmai ne-a spus că nu este complet refăcut.
Doamna Brodie și Betsy intrară să strângă farfuriile
de supă și să servească felul următor. Chelăreasa aruncă o privire spre fețele tensionate și oftă. Întâlni privirea lui Lucy și clătină din cap compătimitoare înainte de a ieși. Toată lumea atacă friptura de găină cu mazăre.
– Eu am fost o dată la Westminster Abbey, spuse
domnul Fletcher.
– Te-ai rătăcit? întrebă Iddesleigh politicos.– Nicidecum. Mama și surorile mele erau foarte inte-
resate de arhitectură.
– Nu știam că ai surori.– Am. Trei.– Doamne sfinte! Scuză-mă, domnule vicar.– Două mai mari, spuse domnul Fletcher relaxat, una
mai mică.
– Felicitări.

89 Inocență pierdută
– Mulțumesc. În fine, am făcut un tur al catedralei
acum vreo zece ani, între St. Paul și Turn.
– Iar tu nu erai decât un băietan tânăr și impresiona-
bil. Vicontele clătină din cap cu o expresie jalnică. E atât de trist să auzi despre astfel de fapte de depravare sufe-rite din pricina propriilor părinți. Te face să te întrebi încotro se îndreaptă Anglia.
Tatăl lui Lucy scoase un sunet exploziv lângă ea, iar
Lord Iddesleigh îi făcu cu ochiul peste masă. Ea încercă să se încrunte la el, ridicând paharul de vin, dar oricât de îngrozitor s-ar fi purtat, îi venea greu să îl mustre.
În comparație cu splendoarea vicontelui, Eustace
arăta ca o vrabie prăfuită în ținuta lui maro obișnuită alcătuită din haină, pantaloni și vestă de postav subțire. Desigur, lui Eustace îi stătea destul de bine în maro și nimeni nu se aștepta ca un vicar de la țară să umble în brocart argintiu. Ar fi fost deplasat și probabil ar fi arătat pur și simplu caraghios în haine de o asemenea splendoare. Ceea ce o făcu să se întrebe de ce vicontele, în loc să pară caraghios, arăta de-a dreptul periculos de atrăgător în hainele lui fine.
– Știați că dacă stai în mijlocul naosului catedralei
Westminster și fluieri, se produce un ecou foarte intere-sant? spuse domnul Fletcher, privind în jurul mesei.
– Absolut fascinant, spuse vicontele. De ținut minte
dacă voi avea vreodată ocazia să vizitez catedrala și să-mi vină cheful de fluierat.
– Da, ei bine, încearcă să nu o faci prin preajma vreu-
nei rude de sex feminin. Eu am fost urecheat.
Domnul Fletcher își frecționă partea laterală a capu-
lui, amintindu-și.
– Ah, doamnele ne pun într-adevăr la punct. Eustace
ridică paharul și o privi pe Lucy. Nu știu ce ne-am face fără mâinile lor călăuzitoare.
Lucy ridică din sprâncene. Nu era sigură că îl călăuzi-
se vreodată pe Eustace, dar acest lucru părea irelevant.
Lord Iddesleigh îi închină și el un toast.

90 Elizabeth Hoyt
– Ei, ei. Cea mai arzătoare dorință a mea e să mă
arunc la pământ și să zac umil sub degetul de fier al doamnei mele. Încruntarea ei severă mă face să tremur, zâmbetul ei fugitiv îmi stârnește bărbăția și mă face să mă înfior de extaz.
Lucy făcu ochii mari și, chiar în aceeași clipă, sfârcu-
rile i se întăriră. Mișelul!
Domnul Fletcher începu să tușească din nou.Tatăl lui Lucy și Eustace se întunecară la față, dar băr-
batul mai tânăr fu cel care apucă să vorbească primul:
– Ei, asta e cam obraznic.– Nu e absolut nici o problemă, încercă Lucy să
intervină, dar bărbații nu o ascultară, în ciuda cuvinte-lor pompoase.
– Obraznic? Vicontele lăsă jos paharul. Cum anume?– Ei bine, cuvântul „bărbăție“, spuse vicarul, roșind.O, pentru numele lui Dumnezeu! Lucy deschise gura,
dar fu întreruptă înainte să apuce să scoată un cuvânt.
– Bărbăție? Bărbăție? Bărbăție? repetă Lord Idde-
sleigh, părând neobișnuit de caraghios. Un cuvânt cât se poate de plăcut. Descriptiv și clar. Folosit în cele mai bune case. L-am auzit pe rege însuși folosindu-l. De fapt, descrie exact ceea ce încerci dumneata să afișezi acum, domnule Penweeble.
Domnul Fletcher era îndoit de la mijloc, cu mâinile
acoperindu-i fața înroșită. Lucy spera că nu avea să își găsească sfârșitul sufocându-se de râs.
Eustace se coloră la față într-o nuanță alarmantă de
roșu-maroniu.
– Cum rămâne cu „extaz“, atunci? Aș vrea să te văd
apărând acest cuvânt, domnule.
Vicontele își îndreptă spatele și coborî privirea spre
nasul destul de lung.
– M-aș fi așteptat ca, dintre toți oamenii, dumneata,
domnule vicar, soldat în armata Bisericii Maiestății Sale, un bărbat învățat și cu o gândire rafinată, un suflet în căutarea mântuirii divine pe care doar Hristos Domnul nostru o poate oferi, ar înțelege că „extaz“ e un termen

91 Inocență pierdută
cât se poate de cuviincios și pios. Lord Iddesleigh făcu
o pauză pentru a mânca o bucățică de găină. Ce altceva credeai că înseamnă?
Pentru o clipă, bărbații din jurul mesei se holbară la
viconte. Lucy își mută privirea de la unul la altul, exaspe-rată. Sincer, confruntarea verbală ce se repeta în fiecare seară începea să devină obositoare.
Apoi tatăl ei vorbi:– Cred că asta s-ar putea să fie o blasfemie.Și începu să chicotească.Domnul Fletcher încetă să se mai sufoce și izbucni și
el în râs. Eustace se strâmbă, apoi râse și el încet, deși părea în continuare jenat.
Lord Iddesleigh zâmbi, ridică paharul, și o privi pe
Lucy peste buza acestuia cu ochii lui argintii.
Rostise atât o blasfemie, cât și cuvinte necuviincioase,
iar lui Lucy nu-i păsa. Buzele îi tremurau și simțea că i se tăia respirația doar privindu-l.
Îi zâmbi la rândul ei, incapabilă să se abțină.
– Așteaptă! Simon coborî cu greu treptele de la in-
trare a doua zi dimineață, ignorând durerea de spate. Cabrioleta domnișoarei Craddock-Hayes aproape dispă-ruse din vedere pe alee. Hei, așteaptă!
Fu nevoit să se oprească din alergare, fiindcă spatele
îi ardea. Se îndoi de la mijloc, sprijinindu-și mâinile pe genunchi, și începu să gâfâie, cu capul atârnat în jos. Cu o săptămână în urmă nici măcar nu ar fi obosit.
În spatele lui, Hedge bombănea lângă intrarea în casa
Craddock-Hayes:
– Neghiob tânăr, fie el lord sau nu. Neghiob să se lase
înjunghiat și neghiob să alerge după o fetișcană. Chiar și una precum domnișoara Lucy.
Simon era de acord din tot sufletul. Graba lui era
ridicolă. Când mai alergase vreodată după o femeie? Dar simțea o nevoie teribilă să discute cu ea, să-și explice purtarea nepoliticoasă din seara precedentă. Sau poate era doar un pretext. Poate că pur și simplu avea nevoie

92 Elizabeth Hoyt
să fie cu ea. Era conștient de faptul că timpul parcă i se
scurgea printre degete. În curând avea să rămână fără pretexte de a mai sta în liniștitul Maiden Hill. În curând avea să rămână fără plăcerea de a-și mai vedea îngerul.
Din fericire, domnișoara Craddock-Hayes îi auzise
strigătul. Opri calul chiar înainte ca aleea să dispară în-tr-un crâng și se întoarse pe capră să îl privească. Apoi întoarse capul calului.
– Ce-ți veni să fugi după mine? întrebă ea, când ajun-
se lângă el. Nu părea deloc impresionată. Ai să-ți redes-chizi rana.
Simon se îndreptă de spate, încercând să nu arate ca
o epavă mizerabilă.
– Un preț mic pentru o clipă din timpul tău dulce,
frumoasă domniță.
Hedge pufni zgomotos în râs și trânti ușa în urma lui.
Dar Lucy îi zâmbi.
– Mergi în oraș? întrebă el.– Da. Își înclină capul într-o parte. Localitatea
e mică. Nu-mi pot imagina ce ai putea găsi acolo să te intereseze.
– O, ai fi surprinsă. Fierăria, crucea din mijlocul pie-
ței, vechea biserică – toate sunt lucruri care îmi stârnesc entuziasmul. Sări în trăsură lângă ea, făcând-o să se lege-ne. Vrei să conduc eu?
– Nu. Mă descurc cu Kate. Îi dădu semnalul căluțului
îndesat – probabil Kate – și porniră cu o smucitură.
– Ți-am mulțumit pentru fapta miloasă pe care ai fă-
cut-o salvându-mă din șanț?
– Cred că da. Îi aruncă o privire scurtă, apoi se întoar-
se din nou spre drum, ca el să nu-i poată vedea chipul sub borul pălăriei. Ți-am spus că te-am crezut mort când te-am văzut prima dată?
– Nu. Îmi pare rău că ai fost mâhnită.– Mă bucur că nu erai mort.Și-ar fi dorit să-i poată vedea fața.– La fel și eu.

93 Inocență pierdută
– Credeam… Se întrerupse; apoi reîncepu. A fost atât
de ciudat să te găsesc așa. Avusesem o zi foarte obișnu-ită, apoi am coborât privirea și te-am văzut. La început nu mi-a venit să-mi cred ochilor. Erai atât de străin de lumea mea.
„Încă sunt.“ Dar nu rosti acest gând cu voce tare.– E ca și cum aș fi descoperit o ființă magică, spuse
ea încet.
– Atunci probabil că dezamăgirea ta a fost cruntă.– Cum așa?– Când ai descoperit că sunt un pământean în carne
și oase și absolut deloc magic.
– Aha! Va trebui să notez această zi în jurnal.Simon se lovi ușor de ea când trecură peste un șanț
mic din drum.
– De ce?– Doi decembrie, intonă ea pe un ton grav. Ime diat
după prânz. Vicontele de Iddesleigh face o afirmație umilă despre el însuși.
El îi rânji ca un idiot.– Touché.Lucy nu întoarse capul, dar îi văzu zâmbetul curbân-
du-i obrazul. Simți brusc un impuls să-i smulgă frâiele din mână, să îndrepte calul spre marginea drumului și să-și prindă îngerul în brațele lui pământene. Poate ea deținea vraja care putea transforma acest monstru di-form în ceva uman.
Ah, dar asta ar fi presupus să terfelească îngerul.Așa că Simon se mulțumi să-și ridice fața spre soarele
de iarnă, oricât de slab ar fi fost. Îi făcea bine să se afle afară, chiar și în vântul rece. Era plăcut să stea lângă ea. Durerea din umăr pălise până devenise o pulsație surdă. Avusese noroc și nu își redeschisese rana, până la urmă. Își privi îngerul. Stătea cu spatele drept și ținea frâiele cu îndemânare, fără să facă paradă, spre deosebire de doamnele pe care le cunoștea el, și care aveau tendința să se transforme în actrițe dramatice când conduceau o trăsură cu un gentleman alături. Pălăria ei era simplă,

94 Elizabeth Hoyt
din paie, legată sub urechea stângă. Purta o pelerină gri
peste rochia de un gri mai deschis și îi trecu brusc prin cap că nu o văzuse niciodată purtând nici o altă culoare.
– Există un motiv pentru care te îmbraci întotdeauna
în gri? întrebă el.
– Poftim?– Hainele tale. Arătă cu mâna spre ținuta ei. Ești în-
totdeauna îmbrăcată în gri. Semeni cu o mică turturică drăgălașă. Dacă nu ții doliu, de ce îl porți?
Lucy se încruntă.– Nu credeam că se cuvine ca un gentleman să
comenteze despre hainele unei doamne. Convențiile sociale sunt diferite la Londra?
„Au!“ Îngerul lui era într-o formă de zile mari în di-
mineața aceea.
Se sprijini de spătarul banchetei, proptindu-și cotul
sub spatele ei. Era atât de aproape, încât îi putea simți căldura în dreptul pieptului.
– Da, chiar sunt. De exemplu, e considerat obligato-
riu ca o doamnă care plimbă un gentleman într-o trăsu-ră să flirteze cu el într-o manieră scandaloasă.
Lucy strânse din buze, refuzând să-l privească.Ceea ce nu făcu decât să-l stârnească și mai tare.– Doamnele care nu respectă această convenție sunt
privite foarte dezaprobator. Foarte adesea vei vedea membrii mai în vârstă ai înaltei nobilimi clătinând din cap la vederea acestor biete suflete pierdute.
– Ești formidabil.– Mă tem că da, oftă el. Dar am să-ți dau voie să
ignori această regulă, fiindcă ne aflăm într-un sătuc întunecat.
– Întunecat?Scutură viguros frâiele, iar Kate zăngăni căpăstrul.– Insist că e întunecat.Lucy îi aruncă o privire.Simon își trecu un deget peste spate ei drept ca ver-
geaua. Ea deveni și mai rigidă, dar nu comentă. Își amin-ti gustul degetelor ei pe limba lui în seara precedentă,

95 Inocență pierdută
și o altă parte din anatomia lui, mai puțin politicoasă,
deveni și ea rigidă. Felul în care Lucy îi accepta atin-gerea era la fel de erotic ca o manifestare fățișă la o altă femeie.
– Nu poți nicidecum să mă învinovățești fiindcă, dacă
ne-am afla în capitală, ai fi obligată să-mi șoptești nimi-curi sugestive la ureche, făcându-mă să roșesc.
Lucy suspină.– Nu-mi amintesc ce m-ai întrebat înainte de toate
bazaconiile astea.
El rânji, deși era o stângăcie. Nu-și amintea când se
distrase atât de bine ultima dată.
– De ce porți doar gri? Nu că aș avea ceva împotriva
griului, deși e adevărat că îți dă un aer ecleziastic ce stâr-nește curiozitatea.
– Arăt ca o călugăriță?Sprâncenele ei înspăimântătoare se împreunară.Trăsura trecu peste un alt șănțuleț din drum, arun-
cându-l cu umărul într-al ei.
– Nu, fată dragă. Ceea ce spun, recunosc că pe oco-
lite și într-o manieră cam obscură, e că tu ești un înger trimis din ceruri să mă judece pentru păcatele mele.
– Port gri fiindcă este o culoare pe care nu se vede
mizeria. Îi aruncă o privire scurtă. Ce fel de păcate ai comis?
Simon se aplecă spre ea, ca și cum ar fi fost pe punc-
tul de a-i împărtăși un secret, și surprinse o adiere de trandafiri.
– Contest cuvântul „culoare“ folosit pentru a face re-
ferire la gri și declar că griul nici măcar nu e o culoare, ci o lipsă a acesteia.
Ochii ei se îngustară amenințător.Simon se retrase și oftă.– Cât despre păcatele mele, draga mea doamnă, nu
sunt dintre cele care pot fi rostite în fața unui înger.
– Atunci cum pot să le judec? Iar griul e cu siguranță
o culoare.

96 Elizabeth Hoyt
El râse. Îi venea să deschidă larg brațele și eventual
să înceapă să cânte. Probabil că de vină era aerul de la țară.
– Doamnă, mă plec în fața puterii argumentului tău
atât de bine gândit care, după părerea mea, l-ar fi înge-nuncheat chiar și pe Sofocle. Griul, prin urmare, este o culoare.
Lucy își drese vocea.– Și păcatele dumitale?– Păcatele mele sunt numeroase și de nerăscumpărat.
Prin minte îi trecu fulgerător imaginea lui Peller flutu-rându-și disperat mâna și propria lui sabie retezând-o, sânge și degete zburând prin aer. Simon zâmbi și își în-tipări zâmbetul pe buze. Toți cei care au cunoștință de păcatele mele, spuse el relaxat, se cutremură oripilați când mă văd, ca și cum aș fi un lepros dat la iveală, cu nasul gata să-mi cadă și cu urechile putrezite.
Ea îl privi, atât de gravă și de inocentă. Un mic înger
curajos, neatins de duhoarea oamenilor. Nu se putu ab-ține să nu o mângâie din nou pe spate, atent, în secret. Ea făcu ochii mari.
– Și așa și trebuie, continuă el. De exemplu, au fost
cazuri când am ieșit din casă fără pălărie.
Lucy se încruntă. Nu purta pălărie nici în acel
moment.
– În Londra, adăugă el.
Dar pe ea nu o interesau pălăriile.– De ce crezi că ai păcate de neiertat? Toți oamenii se
pot bucura de îndurare dacă se căiesc de păcatele lor.
– Astfel grăit-a îngerul Domnului. Se aplecă spre ea,
pe sub pălăria de paie, și simți din nou parfumul de trandafiri din părul ei. Bărbăția îi tresări. Dar dacă eu sunt un diavol direct din iad și nu fac deloc parte din lumea ta, îngerule?
– Nu sunt un înger, spuse ea, ridicând bărbia.– O, ba da, asta ești, șopti el.Buzele lui îi atinseră ușor părul și, preț de o clipă de
nebunie, se gândi că poate avea s-o sărute, poate avea

97 Inocență pierdută
să o corupă pe această tânără fină cu gura lui spurcată.
Dar trăsura se scutură când luară o curbă, iar ea întoarse capul pentru a struni calul, și momentul se pierdu.
– Cât de independentă ești, murmură el.– Așa și trebuie, în cazul tinerelor de la țară, dacă vor
să ajungă undeva, spuse ea pe un ton ușor înțepător. Îți închipui că stau toată ziua acasă și cârpesc haine?
Ah, intrau pe un teren periculos. Pășise pe acest te-
ritoriu și atunci când ea se înfuriase pe el, cu două seri în urmă.
– Nu. Sunt conștient de numeroasele tale sarcini și
talente, printre altele și faptul deloc neglijabil că îi ajuți pe cei mai puțin norocoși din sat. Nu mă îndoiesc că te-ai descurca admirabil în postura de soție a primarului din Londra, dar asta ar presupune să părăsești acest să-tuc fermecător și sunt sigur că locuitorii lui nu ar putea supraviețui fără tine.
– Chiar ești?– Da, spuse el sincer. Tu nu?– Eu cred că toată lumea ar supraviețui foarte bine
fără mine, spuse ea, pe un ton destul de neutru. O altă doamnă mi-ar lua locul în scurt timp, sunt sigură.
Sprâncenele lui Simon se împreunară.– Atât de puțin preț pui pe tine însăți?– Nu e vorba despre asta. Doar că faptele de caritate
pe care le fac aici ar putea fi făcute de oricine.
– Hmm. Îi studie profilul frumos. Și dacă ar fi să-i
abandonezi pe toți cei care depind de tine aici în Mai-den Hill, ce anume ai face?
Buzele ei se întredeschiseră ușor în vreme ce reflectă
asupra întrebării lui. Simon se aplecă spre ea. O, cât de tare și-ar fi dorit să o ispitească pe această inocentă! Ai dansa pe scenele din Londra în balerini purpurii? Ai naviga până în îndepărtata Arabie pe un vas cu pânze de mătase? Ai deveni o doamnă de societate faimoasă pentru spiritul și frumusețea ei?
– Aș deveni eu însămi.Simon clipi.

98 Elizabeth Hoyt
– Ești deja tu însăți, frumoasă și severă.
– Așa sunt? Nimeni altcineva nu observă în afară
de tine.
Atunci Simon își aținti privirea în ochii ei serioși de
topaz și vru să spună ceva. Îi stătea pe limbă, dar – abso-lut de neînțeles – nu reuși să vorbească.
Lucy își feri privirea.– Aproape am ajuns în Maiden Hill. Vezi acolo tur-
nul bisericii? spuse ea, arătându-i cu degetul.
Simon își îndreptă ascultător privirea în direcția
indicată, încercând să-și recapete parțial calmul. Era ca-zul să plece. Dacă mai stătea, nu avea decât să se lase tentat în continuare să o seducă pe această fecioară și, după cum o dovedise toată viața sa, nu era capa-bil să reziste tentației. La naiba, uneori chiar alerga spre ea. Dar nu data aceasta. Nu cu această femeie. O privi acum, cu fruntea încrețită în timp ce își manevra cabrioleta mică în oraș. O șuviță de păr întunecat se desfăcuse și îi mângâia obrazul ca mâna unui amant. În această femeie, dacă ar fi cedat ispitei, ar fi distrus ceva onest și bun. Ceva ce nu mai găsise la nimeni altcineva pe tot acest pământ mizerabil.
Și nu credea că el însuși ar fi supraviețuit devastării.
Lucy oftă și se cufundă în apa caldă a băii. Desigur,
nu se putea cufunda prea adânc – în fond, nu era decât o baie de șezut –, dar i se părea un lux, chiar și așa. Se afla în camera mică din spatele casei, camera mamei ei. Hedge se plânsese destul, chiar și așa, că fusese nevoit să îi care apă pentru baia ei „nefirească“, chiar fără să-l mai fi pus să urce și scările. Camera era la doar câțiva pași distanță de bucătărie, ceea ce o făcea foarte conve-nabilă pentru băile ei. Cineva avea să fie nevoit să care apa și înapoi, după ce termina, dar Lucy le spusese lui Hedge și lui Betsy că această sarcină putea să aștepte până a doua zi dimineață. Puteau să meargă la culcare,

99 Inocență pierdută
iar ea putea să zăbovească în apa caldă fără ca servitorii
să se învârtă nerăbdători prin preajmă.
Își sprijini gâtul pe peretele înalt al căzii și ridică privi-
rea spre tavan. Focul proiecta umbre pâlpâitoare pe pe-reții vechi, făcând-o să se simtă foarte confortabil. Tatăl ei cinase la doctorul Fremont în seara aceea și probabil încă mai dezbăteau subiecte de politică și istorie. Lord Iddesleigh plecase să-l viziteze pe domnul Fletcher la hanul său. Avea casa doar pentru ea, cu excepția servito-rilor, care se retrăseseră la culcare.
Parfumul de trandafiri și lavandă plutea în jurul ei.
Ridică o mână și privi apa picurându-i din vârfurile de-getelor. Cât de ciudată fusese această ultimă săptămână, de când îl găsise pe Lord Iddesleigh. Își petrecuse mai mult timp în ultimele câteva zile, reflectând la cum își trăia viața și ce avea de gând să facă în cele din urmă, decât în toți ceilalți ani. Până atunci nu îi trecuse prin cap că poate în viața ei era loc de mai mult decât să aibă grijă de casa tatălui ei, să facă din când în când fapte de caritate și să fie curtată de Eustace. De ce nu se gândise să devină mai mult decât soție de vicar? Nici măcar nu-și dăduse seama vreodată că tânjea după mai mult. Era aproape ca și cum s-ar fi trezit dintr-un vis. Brusc, apăruse acest bărbat plin de viață, care nu se-măna cu nici un altul pe care îl întâlnise până atunci. Aproape efeminat, cu aerele și hainele lui frumoase, și totuși atât de masculin în mișcări și în felul în care o privea.
O iscodea și o cerceta. Nu se mulțumea doar să o
cunoască la nivel superficial. Voia s-o facă să reacționeze. O făcea să reacționeze într-un fel pe care nu-l crezuse niciodată posibil. Ca și cum, până la apariția lui, își tră-ise întreaga viață ca o somnambulă. Se trezea dimineață dorindu-și să vorbească cu el, dorindu-și să-i audă vocea profundă rostind prostii care o făceau să zâmbească sau să se înfurie. Voia să afle despre el, ce făcea ca ochii lui

100 Elizabeth Hoyt
argintii să devină atât de triști uneori, ce se ascundea în
spatele flecărelii lui, și cum să-l facă să râdă.
Și mai era ceva. Își dorea atingerea lui. Noaptea, în
patul ei îngust, când era aproape pe punctul de a ador-mi, dar nu dormea încă, visa că o atingea, că degetele lui lungi îi desenau conturul obrajilor. Că gura lui generoa-să o acoperea pe a ei.
Inspiră cutremurându-se. Nu ar fi trebuit s-o facă, știa
acest lucru, dar nu se putea abține. Închise ochii și își imagină cum ar fi fost dacă el s-ar fi aflat acolo în acel moment. Lord Iddesleigh.
Simon .
Își scoase mâinile ude din apă, împrăștiind încet stro-
pi prin cadă, și și le trecu peste claviculă, prefăcându-se că mâinile ei erau ale lui. Se înfioră. Pielea de pe gât i se făcu de găină. Sfârcurile ei, ieșind doar puțin din apă, se întăriră și se măriră. Degetele ei coborâră mângâietor și simți cât de moale îi era pielea, răcoroasă și umedă de la apă. Folosindu-și doar buricele degetelor mijlocii, trasă cercuri pe sub sânii ei, care erau plini și grei, apoi le lăsă să urce până la umflăturile mărunte ale areolelor.
Suspină și își mișcă picioarele agitată. Dacă Simon ar
fi privit-o în clipa aceea, ar fi văzut-o cât era de excitată, ar fi văzut pistruii umezi de pe pielea ei. I-ar fi văzut sânii goi și sfârcurile întărite. Simplul gând de a fi expusă în fața ochilor lui o făcu să-și muște buza. Încet, își trecu scurt unghiile peste sfârcuri, iar senzația o făcu să strân-gă din coapse. Dacă ar fi privit-o… Își prinse sfârcurile între degetul mare și arătător și strânse. Lucy gemu.
Și, brusc, știu. Încremeni preț de o secundă nesfârși-
tă, apoi deschise încet ochii.
Simon stătea în prag, cu privirea ațintită în ochii
ei – fierbinte, flămândă și foarte, foarte masculină. Apoi își lăsă privirea să coboare și o studie îndelung. De la obrajii roșii la sânii goi, încă prinși în mâinile ei ca o ofrandă, coborând până la ceea ce apa de-abia dacă ascundea. Aproape îi putea simți privirea pe pielea ei goală. Nările i se lățiră și pomeții îi deveniră stacojii.

101 Inocență pierdută
Ridică din nou privirea și o întâlni pe a ei, iar ea văzu în
ochii lui atât mântuire, cât și blestem. În acel moment, nu îi păsa. Îl dorea.
Se întoarse și ieși din cameră.
Simon urcă în fugă scările, câte trei trepte o dată, cu
inima bubuindu-i, respirația aspră și gâfâită și bărbăția chinuită de o erecție dureroasă. Dumnezeule! Nu se mai simțise atât de încins de pe vremea când era doar un băietan urmărindu-l pe furiș pe lacheul care o pipăia pe camerista de la parter, făcând-o să chicotească. Avea paisprezece ani și era atât de plin de dorință, încât doar la așa ceva se gândea dimineața, la amiază și noaptea: păsărica femeiască și cum anume ar fi putut pune și el mâna pe una.
Intră furtunos în cameră și trânti ușa în urma lui. Se
sprijini cu capul de lemn și încercă să-și tragă sufletul, cu pieptul ridicându-i-se și coborând greoi. Își frecționă distrat umărul. De la acea zi atât de îndepărtată din tre-cutul lui, se culcase cu numeroase femei, și de viță no-bilă și de joasă speță, unele însemnând doar o tăvăleală rapidă, altele – aventuri de lungă durată. Învățase când ochii unei femei semnalau că era disponibilă. Devenise oarecum cunoscător în ceea ce privea corpul femeiesc. Sau cel puțin așa crezuse. Dar în acel moment se simțea din nou ca băietanul de paisprezece ani, în egală măsură excitat și speriat.
Închise ochii și își aminti. Se întorsese de la cina
aproape necomestibilă pe care o servise în compania lui Christian și găsise casa cufundată în tăcere. Crezuse că toată lumea era în pat. Nici măcar Hedge nu stătuse treaz să îl întâmpine; deși, cunoscându-l pe Hedge, nu fusese o surpriză. Apucase deja să pășească pe prima treaptă a scărilor când fusese cuprins de ezitare. Nu știa ce anume îl determinase să se întoarcă în camera mică. Poate un fel de instinct care știa ce avea să găsească acolo, ce avea să vadă. Dar chiar și așa, fusese năucit. Se transformase, precum soția lui Lot, într-un stâlp de sare.

102 Elizabeth Hoyt
Sau, în acest caz, un stâlp de dorință pură.
Lucy în cadă, cu aburii înrourându-i pielea palidă și
încrețindu-i șuvițele de păr de la tâmple. Cu capul dat pe spate, cu buzele umede și întredeschise…
Simon gemu și își descheie prohabul pantalonilor
fără a deschide ochii.
Își ținuse gâtul arcuit și i se păruse că îi putea vedea
pulsul bătându-i la baza gâtului, atât de alb și moale. O picătură de apă se oprise, ca o perlă într-o cochilie de scoică, în scobitura dintre claviculele ei.
Își înfășură mâna în jurul bucății rigide de carne din-
tre picioarele lui și o închise în pumn, cu pielea ieșindu-i îngrămădită în fața degetelor.
Sânii ei superbi, goi, albi și ovali și ținuți, ținuți în
mâinile ei mici…
Coborî pumnul mai rapid, cu mâna udă de la să-
mânța ce începuse să se scurgă.
Degetele ei încercuindu-i sfârcurile roșii și ascuțite,
ca și cum s-ar fi jucat cu ele, stârnindu-se singură în baia ei solitară.
Își prinse boașele în mâna stângă și le rostogoli,
în vreme ce pumnul drept îi alunecă rapid în jurul mădularului.
Și chiar sub ochii lui își ciupise sfârcurile între de-
gete, strângând și trăgând de acei bieți boboci dulci până când…
– Ahhh, Doamne!
Se smuci, cu șoldurile legănându-i-se nestăpânit.
Gemuse de plăcere.
Simon oftă și își răsuci capul pe lemn. Încercă din
nou să-și recapete suflul. Încet, scoase o batistă și se șter-se pe mână, încercând să nu-și lase sufletul să se înece în ură față de propria persoană. Apoi se apropie de mi-nuscula masă de toaletă și aruncă apă în ligheanul aflat acolo. Se stropi pe față și pe gât și rămase cu fruntea plecată deasupra ligheanului și cu apa picurându-i de pe cap.
Începea să-și piardă controlul.

103 Inocență pierdută
Un hohot de râs izbucni de pe buzele lui, răsunând
prea tare în camera cufundată în tăcere. Își pierduse deja controlul. Doar Dumnezeu știa ce avea să-i spună mâine îngerul lui, pe care îl spionase în baie și a cărui intimitate o răpise. Simon se îndreptă cu greu de spate, își șterse fața și se întinse pe pat, fără a se mai obosi să se dezbrace.
Ar fi trebuit să plece de mult.
capitolul 6
Lucy își trase pelerina gri de lână mai strâns în jurul
umerilor. Vântul era tăios în dimineața aceea. Înfigea degete înghețate pe sub fusta ei, încolăcindu-i-se mai strâns în jurul oaselor. În mod normal nu ar fi ieșit, mai ales nu pe jos, dar avea nevoie de timp să reflecteze sin-gură, iar casa era plină de bărbați. Într-adevăr, era vorba doar de tatăl ei, Hedge și Simon, dar cu doi dintre ei nu voia să vorbească, iar Hedge era agasant chiar și în cele mai bune condiții. Prin urmare, o plimbare prin natură i se părea o idee bună.
Lucy lovi o pietricică de pe alee. Cum puteai să dai
ochii cu un gentleman la masa de prânz după ce acesta te văzuse goală și mângâindu-te pe sâni? Dacă nu i-ar fi fost atât de rușine, ar fi întrebat-o pe Patricia. Cu sigu-ranță prietena ei ar fi găsit un răspuns, chiar dacă nu era cel potrivit. Și poate că Patricia ar fi ajutat-o să treacă de această jenă îngrozitoare. Fusese atât de oribil, noaptea trecută, când o văzuse. Oribil, dar și minunat, într-un fel tainic, obraznic. Îi plăcuse să se știe privită de el. Dacă era să fie sinceră cu ea însăși, putea să admită că și-ar fi dorit să fi rămas. Să fi rămas și…
Sunet de pași, rapizi și grei, răsună din spatele ei.Lucy își dădu brusc seama că era singură pe drum
și nu se vedea nici o casă nicăieri. Maiden Hill era de obicei un sătuc somnoros, dar chiar și așa… Se răsuci

104 Elizabeth Hoyt
pe călcâie pentru a vedea cine era pe punctul de a o
ajunge din urmă.
Nu era un hoț la drumul mare.Nu, era ceva mult mai rău. Era Simon. Aproape îi
întoarse spatele din nou.
– Așteaptă.Vocea îi era potolită. Deschise gura din nou, dar o în-
chise brusc, ca și cum nu ar fi știut ce altceva să spună.
Muțenia lui neobișnuită o făcu să se simtă puțin mai
bine. Oare era posibil să se fi simțit și el la fel de jenat ca ea? Se oprise la câțiva pași distanță. Avea capul descope-rit, nepurtând nici pălărie, nici perucă, și o privea mut, cu o expresie de dorință arzătoare în ochii gri. Aproape ca și cum ar fi avut nevoie de ceva de la ea.
Ezitând, Lucy spuse:– Mă duc la o plimbare până pe colinele de cretă.
Vrei să mă însoțești?
– Da, te rog, înger preaiertător.Și, dintr-odată, totul era în regulă. Porni din nou la
drum, de îndată, iar el își potrivi pasul cu al ei.
– Primăvara, pădurile astea sunt pline de clopoței.
Arătă spre copacii din jurul lor. Chiar e mare păcat că ai venit tocmai în această perioadă a anului, când totul e atât de mohorât.
– Data viitoare am să încerc să mă las tâlhărit în tim-
pul verii, murmură el.
– Primăvara, de fapt.Simon îi aruncă o privire scurtă.Ea îi zâmbi strâmb.– Atunci înfloresc clopoțeii.– Ah.– Când eram mică, mama ne aducea pe mine și pe
David aici la picnicuri, primăvara, după ce stătuserăm închiși în casă toată iarna. Tata era plecat pe mare în cea mai mare parte a timpului, firește. Eu și David culegeam cât de mulți clopoței puteam ține în brațe și i-i puneam apoi ei în poală.
– Pare să fi fost o mamă răbdătoare.

105 Inocență pierdută
– Așa a fost.
– Când a murit? o întrebă el pe un ton cald, intim.Lucy își aminti din nou că acest om o văzuse în mo-
mentul ei de maximă vulnerabilitate. Își aținti privirea direct înainte.
– Acum unsprezece ani. Aveam treisprezece ani pe
atunci.
– E dificil să pierzi un părinte la vârsta asta.Ea îl privi. Singura rudă pe care o pomenise fusese
fratele lui. Părea mai interesat să afle povestea ei mărun-tă decât să o dezvăluie pe a lui.
– Mama ta mai trăiește?Evident, tatăl lui era mort din moment ce moștenise
titlul.
– Nu. A murit acum câțiva ani, înainte…Se opri.– Înainte?– Înainte să moară Ethan, fratele meu. Slavă Dom-
nului. Își înclină capul pe spate, părând să privească crengile desfrunzite de deasupra capului său, deși poa-te că vedea cu totul altceva. Ethan era lumina radiantă a ochilor ei. Cea mai măreață realizare a ei, persoana pe care o iubea cel mai mult pe lume. Știa cum să far-mece oamenii – tineri și bătrâni deopotrivă – și era un bun lider. Fermierii locali apelau la el când apă-reau certuri. Nu a întâlnit niciodată pe nimeni care să nu-l placă.
Lucy îl privi. Își descria fratele pe un ton inexpresiv,
dar mâinile i se frământau încet pe talie. Se întrebă dacă era câtuși de puțin conștient de această mișcare.
– După cum spui tu, pare să fi fost un model de
perfecțiune.
– Așa e. Dar a fost și mai mult de atât. Mult mai mult.
Ethan știa să deosebească binele de rău fără nici o clipă de ezitare, fără urmă de îndoială. Foarte puțini oameni sunt capabili de așa ceva.
Coborî privirea și păru să observe că trăgea de arătăto-
rul de la mâna dreaptă. Își strânse mâinile la spate.

106 Elizabeth Hoyt
Probabil îi scăpase o exclamație.
Simon îi aruncă o privire.– Fratele meu mai mare era cea mai morală persoană
pe care am cunoscut-o vreodată.
Lucy se încruntă, gândindu-se la fratele lui perfect,
mort acum.
– Semăna cu tine?Simon păru surprins. Lucy ridică din sprâncene
și așteptă.
– De fapt, semăna puțin. Zâmbi pe jumătate. Ethan
era puțin mai scund decât mine – nu mai mult de doi, trei centimetri, aproximativ – dar era mai lat în umeri și mai solid.
– Și părul cum îi era? Îi privi firele de pe cap, aproape
incolore. Era și el blond?
– Mmm. Își trecu o palmă peste cap. Dar mai mult
blond-auriu, cu părul buclat. Și-l purta lung și nu folo-sea peruci sau pudră. Cred că era puțin cam vanitos în privința asta.
Îi zâmbi poznaș. Lucy îi zâmbi și ea. Îi plăcea când era
astfel, glumeț și fără griji, și brusc își dădu seama că, în ciuda aerului său nepăsător, Simon era rareori relaxat.
– Avea ochii de un albastru limpede, continuă
el. Mama spunea că erau culoarea ei favorită.
– Eu cred că prefer griul.Simon făcu o plecăciune plină de curtoazie.– Doamna mea mă onorează.Lucy îi răspunse cu o reverență, dar apoi redeveni
serioasă înainte de a întreba:
– Cum a murit Ethan?Simon se opri, obligând-o și pe ea să rămână în loc.
Lucy ridică privirea spre fața lui.
Simon păru să-și caute cuvintele; sprâncenele i se îm-
preunaseră deasupra frumoșilor lui ochi de un gri ca de gheață.
– Eu…O insectă trecu zbârnâind pe lângă capul ei, urmată
de o bubuitură răsunătoare. Simon o prinse cu asprime

107 Inocență pierdută
și o împinse în șanț. Lucy ateriză pe un șold, lovită de
durere și uluială, apoi Simon ateriză peste ea, îngro-pând-o în noroi și frunze moarte. Lucy întoarse capul, încercând să inspire. Avea impresia că era zdrobită sub un cal.
– Nu te mișca, la naiba. Își puse o mână peste capul ei
și i-l împinse înapoi jos. Cineva trage în noi.
Lucy scuipă o frunză.– Știu asta.Surprinzător, el îi chicoti la ureche.– Înger minunat.Respirația îi mirosea a ceai și mentă.O nouă bubuitură. Frunzele explodară la câțiva metri
de umărul ei.
Simon înjură destul de colorat.– Reîncarcă.– Îți poți da seama unde e? șopti ea.– Undeva de cealaltă parte a drumului. Nu pot iden-
tifica locul exact. Liniște.
Lucy își dădu seama că, în afară de dificultățile de
respirație și faptul că putea avea parte de o moarte violentă în orice clipă, era destul de plăcut să îl simtă pe Simon întins peste ea. Era minunat de cald. Și mirosea foarte frumos, nu a tutun, ca majoritatea bărbaților, ci având un parfum exotic. Poate lemn de santal? Brațe-le lui, înfășurate în jurul corpului ei, aveau darul de a o liniști.
– Ascultă. Simon își lipi gura de urechea ei, buzele
lui mângâind-o cu fiecare cuvânt. După următorul foc, fugim. Nu are decât o singură pușcă și trebuie să o reîn-carce. Când va…
Un glonț se înfipse în pământ la doar câțiva centime-
tri de fața ei.
– Acum!Simon o trase în picioare și alergă chiar înainte ca
ea să apuce să își dea seama ce îi cerea. Lucy se strădui să țină pasul cu el, gâfâind și așteptându-se din clipă în clipă să simtă următorul foc de armă între omoplați.

108 Elizabeth Hoyt
Cât dura să reîncarci o pușcă? Doar câteva minute, cu
siguranță. Răsuflarea o zgâria dureros în piept.
Apoi Simon o împinse în fața lui.– Du-te! În pădure. Fugi!Voia să-l părăsească? „Dumnezeule bun, Simon avea
să moară.“
– Dar…– Pe mine mă urmărește. Se încruntă feroce în ochii
ei. Nu mă pot apăra cu tine aici. Du-te acum!
Ultimele lui cuvinte se suprapuseră cu tunetul unui
nou foc de armă. Lucy se întoarse și fugi, neîndrăznind să privească în urma ei, neîndrăznind să se oprească. Lăsă să-i scape un sughiț de plâns, apoi pădurea o în-vălui în întunecimea ei rece. Alergă cât de repede pu-tea, împiedicându-se în plantele de la sol, cu ramurile agățându-i-se de pelerină, lacrimi de teamă și neliniște șiroindu-i pe față. Simon rămăsese în urmă, neînarmat, înfruntând un om care avea o pușcă. O, Doamne! Voia să se întoarcă, dar nu putea – dacă ea nu-i stătea în cale, cel puțin avea o șansă în fața atacatorului.
Auzi pași răsunând greoi în spatele ei. Inima lui Lucy
începu să bubuie, urcându-i în gât. Se întoarse să-și vadă atacatorul, cu pumnii ridicați într-o atitudine de sfidare plăpândă.
– Taci, eu sunt. Simon o strânse la pieptul ce i se ri-
dica și cobora greoi, răsuflarea lui revărsându-se gâfâită pe fața ei. Sssst, e totul în regulă. Ești atât de vitează, doamna mea.
Lucy își lipi capul de pieptul lui și auzi cum îi
bu buia inima. Se agăță de materialul hainei lui cu ambele mâini.
– Ești viu.– Da, firește. Mă tem că oamenii ca mine nicio-
dată nu…
Se opri, fiindcă ea nu reuși să-și rețină un hohot înă-
bușit de plâns.
– Îmi pare rău, șopti el pe un ton mai grav. Îi ridică
fața de pe pieptul lui și îi șterse lacrimile cu palma. Părea

109 Inocență pierdută
îngrijorat, și istovit, și nesigur. Nu plânge, scumpa mea.
Nu merit, chiar nu merit.
Lucy se încruntă și clipi, încercând să oprească șuvo-
iul de lacrimi.
– De ce tot spui asta?– Fiindcă e adevărat.Ea clătină din cap.– Ești foarte, foarte important pentru mine și am să
plâng pentru tine dacă așa vreau eu.
Colțul gurii lui se curbă într-un zâmbet tandru, dar
nu râse de declarația ei caraghioasă.
– Mă simt umil în fața lacrimilor tale.Lucy își feri privirea; nu putea îndura expresia din
ochii lui.
– Și cel care a tras, acum a…– A plecat, cred, murmură Simon. Pe drum a apărut
o căruță cam șubredă, trasă de un cal cenușiu deșelat. Căruța era plină de lucrători și probabil l-a determinat pe cel care trăgea să fugă.
Lucy râse.– Băieții familiei Jones. Au fost și ei utili la ceva, pen-
tru prima dată în viața lor. Apoi, brusc, o lovi un gând, și se aplecă din nou să îl studieze. Ești rănit?
– Nu. Îi zâmbi, dar ea își dădu seama din privirea lui
că gândurile îi erau altundeva. Ar fi bine să te ducem acasă, apoi…
Ea așteptă, dar el se pierduse din nou în gânduri.– Apoi ce? întrebă ea.Simon întoarse capul, trecându-și ușor buzele peste
obrazul ei, iar ea aproape că nu-i auzi cuvintele:
– Apoi trebuie să plec de aici. Pentru a te proteja.
– S-a tras în tine! tună căpitanul o oră mai târziu.
În clipa aceea, Simon văzu clar mâna de fier care
comandase o corabie și un echipaj timp de treizeci de ani. Aproape că se așteptă ca romburile de sticlă ale ferestrelor să înceapă să zăngănească până cădeau din ramele de plumb. Se aflau în salonul oficial al casei

110 Elizabeth Hoyt
Craddock-Hayes. Era decorat agreabil – draperii în
dungi, stacojiu și crem, canapele mici în aceleași culori presărate ici-colo, și un ceas de porțelan foarte frumos pe policioara căminului –, dar el prefera micuța cameră de zi a lui Lucy, din spatele casei.
Nu că i s-ar fi dat de ales.– Fiica mea, o floare a feminității, o fată cuminte și
ascultătoare. Căpitanul măsură încăperea în lung și-n lat, cu brațele lovind aerul pentru emfază, tropăind din picioarele crăcănate. Fără să cunoască mersul lumii, cres-cută la adăpost toată viața ei, acostată la nici un kilome-tru de casa copilăriei ei. Ha! Nu s-a mai înregistrat nici o crimă în Maiden Hill într-un sfert de secol. De douăzeci și cinci de ani! Apoi apari tu.
Căpitanul se opri la jumătatea distanței între poliția
căminului și o masă încărcată cu diverse obiecte navale. Inspiră adânc. Derbedeule! tună el, făcând ca lui Simon aproape să-i cadă sprâncenele. Ticălosule! Nemernicule! Infam distrugător de… ah… ăă…
Buzele i se mișcară ca și cum ar fi căutat cuvântul
potrivit.
– Fetișcane, sugeră Hedge.Servitorul fusese cel care servise ceaiul mai devreme,
în loc de Betsy sau doamna Brodie, aparent pentru a-l lipsi pe Simon de sprijinul simpatiei feminine. Hedge încă nu plecase, făcându-și de lucru cu argintăria drept pretext ca să mai stea, ascultând lacom.
Căpitanul se întunecă la față.– Doamne! Își mută privirea posomorâtă asupra lui
Simon. Nu am mai auzit niciodată de o asemenea infa-mie, domnule! Ce ai de spus în apărarea ta? Ei? Ei?
– Spun că ai mare dreptate, căpitane. Istovit, Simon
se lăsă pe spate pe canapea. Mai puțin în ceea ce pri-vește partea legată de „cuminte și ascultătoare“. Cu tot respectul, domnule, nu am observat ca domnișoara Crad dock-Hayes să aibă aceste trăsături.

111 Inocență pierdută
– Cum îndrăznești, domnule, după ce aproape ai
provocat moartea fiicei mele! Bărbatul mai în vârstă își
scutură pumnul în direcția lui, devenind roșu la față. Ha! Te fac pachet și te scot din casa asta în mai puțin de o oră, pe cuvânt. Nu accept așa ceva. Lucy e sufletul acestei comunități. Mulți oameni, nu doar eu, țin la ea. Am să pun să fii scos din oraș pe o grindă, mânjit cu smoală și îmbrăcat cu pene, dacă va fi cazul!
– Doamne! interveni Hedge, emoțiile fiindu-i evident
stârnite de discursul căpitanului, deși nu era clar dacă din afecțiune față de Lucy sau la gândul de a vedea un membru al nobilimii astfel umilit.
Simon oftă. Începea să îl doară capul. În dimineața
aceea trăise cea mai zguduitoare teamă pe care o simțise vreodată, întrebându-se dacă vreun glonț avea să ucidă creatura rară din spatele lui, știind că ar fi înnebunit dacă s-ar fi întâmplat așa ceva, îngrozit că nu avea s-o poată salva. Nu voia să mai simtă niciodată acea teamă neputincioasă pentru viața altuia. Desigur, el nu prea venise direct în contact cu pământul, căci membrele moi ale lui Lucy se strecuraseră între corpul lui și pă-mânt. Și nu fusese oare un moment minunat, într-un fel teribil, ce aproape îi făcuse inima să stea în loc? Să simtă ceea ce își jurase că nu avea să simtă niciodată – fața ei lângă a lui, fundul ei lipit de vintrele lui. Chiar și în toiul ororii de a ști că totul era din vina lui, că simpla lui prezență îi punea ei viața în pericol, chiar și cu atâtea straturi de postav englezesc între ei, chiar și atunci reac-ționase la apropierea ei. Dar Simon știa acum că îngerul lui ar fi putut să-l trezească la viață și dacă ar fi fost mort de zece zile, și cu siguranță nu ar fi fost o înviere dintre cele religioase.
– Îmi cer scuze din toată inima că am pus-o pe dom-
nișoara Craddock-Hayes în pericol, căpitane, spuse el acum. Te asigur, deși nu prea mai ajută atât de târziu, că dacă aș fi bănuit cât de vag că ar putea avea de suferit, aș fi preferat să-mi tai singur venele mai degrabă decât s-o văd pe ea rănită.

112 Elizabeth Hoyt
– Fffsst.
Hedge scoase un sunet batjocoritor, surprinzător de
eficient având în vedere că nu spunea nimic.
Căpitanul se mulțumi să îl fixeze cu privirea, preț
de un minut îndelungat.
– Ha, spuse el într-un final. Cuvinte pompoase, dar
cred că sunt sincere.
Hedge păru la fel de surprins pe cât se simțea
Simon.
– Oricum, te vreau plecat din casa asta, bombăni
căpitanul.
Simon înclină din cap.– I-am spus deja lui Henry să îmi împacheteze lucru-
rile și i-am trimis un mesaj domnului Fletcher la hanul la care stă. Vom pleca în mai puțin de o oră.
– Bun.Căpitanul se așeză și îl contemplă.Hedge se grăbi să se apropie cu o ceașcă de ceai.Bărbatul mai în vârstă flutură din mână.– Nu apă din aia împuțită. Adu brandy-ul, omule.Hedge deschise cu respect un dulap și scoase o carafă
de cristal pe jumătate plină cu un lichid chihlimbariu. Turnă două pahare și le aduse, apoi rămase cu privirea gânditoare ațintită asupra carafei.
– O, n-ai decât, spuse căpitanul.Hedge își turnă și lui un deget mărunt și luă paharul
în mână, așteptând.
– Pentru sexul frumos, propuse Simon.– Ha, bombăni bărbatul mai în vârstă, dar bău.Hedge își dădu pe gât porția de brandy dintr-o înghi-
țitură, apoi închise ochii și se înfioră.
– Minunată licoare, asta.– Chiar așa. Știu un traficant pe coastă, murmură că-
pitanul. Va mai fi în pericol și după ce pleci tu?
– Nu. Simon își sprijini din nou capul de spătarul
canapelei. Brandy-ul era de calitate, dar nu făcu decât să-i înrăutățească durerea de cap. Pe mine mă urmăresc,

113 Inocență pierdută
și ca niște lași ce sunt, îmi vor lua urma și vor veni după
mine după ce plec.
– Recunoști că îi știi pe acești ucigași?Simon dădu din cap, cu ochii închiși.– Aceiași care te-au aruncat în șanț, crezându-te
mort?
– Sau brutele plătite de ei.– Despre ce-i vorba în toată povestea asta, ei? mârâi
căpitanul. Spune-mi.
– Răzbunare, răspunse Simon, deschizând ochii.Bărbatul mai în vârstă nici măcar nu clipi.– A ta sau a lor?– A mea.– De ce?Simon își coborî privirea spre pahar, agitând lichidul
din el, urmărindu-l cum colora interiorul.
– L-au ucis pe fratele meu.– Ha. Bărbatul mai în vârstă bău în cinstea acestui
lucru. Atunci îți urez noroc. Altundeva.
– Îți mulțumesc.Simon își goli paharul și se ridică în picioare.– Desigur, știi ce se spune despre răzbunare.Simon se întoarse și puse întrebarea fiindcă așa se
cuvenea și fiindcă bătrânul fusese mai indulgent decât avusese vreodată dreptul să spere.
– Ce anume?– Ai grijă cu răzbunarea. Căpitanul rânji ca un bă-
trân spiriduș malefic. Uneori se întoarce și te mușcă de fund.
Lucy stătea la fereastra îngustă a dormitorului ei ce
dădea spre alee și îi urmărea pe domnul Hedge și pe valetul lui Simon încărcând impunătoarea trăsură nea-gră. Păreau să se certe despre cum să aranjeze bagajele. Domnul Hedge gesticula violent, valetul avea un rân-jet întipărit pe buzele neobișnuit de frumoase, iar la-cheul care ținea cufărul în cauză începuse să se clatine. Nu păreau că aveau să termine prea curând, dar ceea

114 Elizabeth Hoyt
ce rămânea valabil era că Simon se pregătea de plecare.
Deși știuse că această zi avea să vină, cumva nu se aștep-tase la ea, iar acum că sosise, se simțea… cum?
Cineva bătu la ușa ei, întrerupându-i gândurile
confuze.
– Intră.Lăsă perdeaua de voal să cadă și se întoarse.Simon deschise ușa, dar rămase în hol.– Pot să schimb două cuvinte cu tine? Te rog.Ea aprobă din cap fără un cuvânt.Simon ezită.– Mă gândeam că am putea să facem o plimbare prin
grădina ta?
– Desigur.Nu s-ar fi cuvenit să vorbească acolo, doar ei doi. Luă
un șal de lână și îl urmă în jos pe scări.
El îi ținu deschisă ușa de la bucătărie, iar Lucy ieși în
soarele rece. Grădina de zarzavaturi a doamnei Brodie era într-o stare jalnică în această perioadă a anului. Pă-mântul tare era acoperit cu un strat subțire de brumă ucigătoare. Tulpini scheletice de varză creață erau înșiru-ite ca niște oameni beți. Lângă ele, câteva frunze subțiri de ceapă înghețaseră pe pământ, negre și fragile. Câteva mere pipernicite, scăpate din vedere la momentul re-coltei, stăteau atârnate de crengile golașe ale copacilor tunși. Iarna îmbrăcase grădina într-un somn ce aducea a moarte.
Lucy își încrucișă brațele în jurul propriului corp și
inspiră adânc pentru a se întări sufletește.
– Pleci.El încuviință din cap.– Nu pot să rămân și să vă pun în continuare în peri-
col pe tine și familia ta. Povestea de azi-dimineață a fost prea riscantă. Dacă asasinul nu ar fi ratat când a tras prima dată… Chipul lui se schimonosi. Doar propria va-nitate egoistă m-a făcut să stau atât de mult, oricum. Nu ar fi trebuit niciodată să zăbovesc toată această ultimă

115 Inocență pierdută
săptămână, știind cât de departe sunt dispuși să meargă
oamenii ăștia.
– Deci te vei întoarce la Londra. Nu se simțea în stare
să îl privească și să rămână impasibilă, prin urmare își aținti privirea asupra crengilor ce zdrăngăneau în vânt. Acolo nu te vor găsi?
El râse – un sunet aspru.– Îngerul meu, problema se pune mai degrabă să îi
găsesc eu pe ei, mă tem.
Ea îl privi, totuși. Chipul lui exprima tristețe. Și
singurătate.
– De ce spui asta? întrebă ea.El ezită, păru să reflecteze, apoi, în cele din urmă,
clătină din cap.
– Sunt atâtea lucruri pe care nu le știi despre mine,
pe care nu le vei știi niciodată despre mine. Prea puțini le știu și, în cazul tău, prefer să rămână așa.
Nu avea de gând să-i spună, iar Lucy simți o izbucnire
irațională de furie. Încă mai credea că nu era decât o figurină de sticlă bună de ambalat în voal? Sau pur și simplu nu o respecta suficient cât să îi împărtășească secretul lui?
– Chiar preferi să nu te cunosc? Se întoarse cu fața
spre el. Sau spui asta fiecărei femei naive pe care o întâl-nești pentru ca ea să creadă că ești sofisticat?
– Să creadă? Buzele îi tresăriră. Cuvintele tale taie în
carne vie.
– Iar tu încerci să mă amăgești cu vorbe goale.Simon clipi și capul i se smuci în spate, ca și cum l-ar
fi plesnit.
– Vorbe goale…– Da, vorbe goale. Vocea îi tremura de mânie, dar nu
părea capabilă să și-o calmeze. Faci pe neghiobul ca să nu fii nevoit să spui adevărul.
– Nu ți l-am spus decât ție.Acum părea enervat.Ei, cu atât mai bine. La fel era și ea.

116 Elizabeth Hoyt
– Așa vrei să trăiești? Singur cuc? Fără să lași pe ni-
meni niciodată să se apropie?
Nu ar fi trebuit să insiste, știa, căci era ultima dată
când aveau să se mai vadă.
– Contează mai puțin ce vreau și mai mult… Ridică
din umeri. Unele lucruri nu pot fi schimbate. Iar mie îmi convine.
– Pare o existență foarte solitară, și nu cu totul satisfă-
cătoare, spuse Lucy încet, alegându-și cu grijă cuvintele, aliniindu-le ca pe niște soldați gata de bătălie. Să treci prin viață fără un adevărat confident. Cineva în fața că-ruia să te poți arăta așa cum ești, fără teamă. Cineva care îți cunoaște defectele și slăbiciunile, și care ține la tine chiar și așa. Cineva în fața căruia să nu fii nevoit să joci un rol.
– Mă înspăimânți mai presus de cuvinte, uneori.
Ochii lui argintii sclipiră când rosti cuvintele, iar Lucy își dori să-i poată citi. Nu ispiti un bărbat care e flămând de companie.
– Dacă ai rămâne… Fu nevoită să se oprească și să-și
tragă sufletul; simțea o strânsoare în piept. Era atât de mare miza acestor câteva secunde și trebuia să se expri-me elocvent. Dacă ai rămâne, poate am putea să aflăm mai multe unul despre celălalt. Aș putea să devin acea confidentă pentru tine. Compania de care ai nevoie.
– Refuz să te supun în continuare pericolelor.Dar i se păru că vede ezitare în ochii lui.– Eu… – Iar ceea ce îmi ceri tu – își feri privirea – nu cred că
stă în puterea mea să ofer.
– Înțeleg.Lucy coborî privirea spre mâinile ei. Deci era
învinsă.
– Dacă cineva…Dar ea îl întrerupse, vorbind repede și tare, nedorind
să aibă parte de mila lui.
– Tu ești din orașul cel mare și plin de viață, iar eu
sunt o simplă fată care locuiește la țară. Înțeleg că…

117 Inocență pierdută
– Nu. Simon se întoarse și făcu un pas spre ea, până
ajunseră atât de aproape, încât s-ar fi putut atinge cu mâna. Nu reduce ceea ce există între noi la un simplu conflict între stiluri de viață diferite.
O rafală o lovi din plin, iar Lucy se înfioră. Simon se
mută astfel încât corpul lui să îl apere pe al ei de vânt.
– În ultima săptămână jumătate, am simțit mai mult
decât am simțit vreodată în toată viața mea. Stârnești ceva în mine. Eu…
Privi peste capul ei cerul înnorat. Ea așteptă.– Nu știu cum să mă exprim. Ceea ce simt. Coborî
privirea spre ea și îi zâmbi vag. Iar asta e foarte neobișnu-it pentru mine, după cum știi deja. Nu pot spune decât că mă bucur că te-am întâlnit, Lucy Craddock-Hayes.
Lucy simți lacrimi înțepând-o în colțurile ochilor.– Și eu pe tine.El îi luă mâna și, cu blândețe, îi întinse degetele, ast-
fel încât palma ei fu închisă între mâinile lui ca o floare cuibărită printre frunze.
– Am să-mi amintesc de tine tot restul zilelor mele,
murmură el atât de încet, încât aproape nu îl auzi. Și nu sunt sigur dacă asta e o binecuvântare sau un blestem.
Se aplecă peste mâinile lor, iar ea simți atingerea cal-
dă a buzelor lui pe palma ei rece.
Coborî privirea spre creștetul capului lui, iar una din-
tre lacrimile ei căzu în părul lui.
Simon se ridică. Fără a o privi, spuse:– Adio.Apoi se îndepărtă. Lucy lăsă să-i scape un sughiț de
plâns, apoi se stăpâni. Rămase în grădină până nu mai auzi roțile trăsurii ce se îndepărta.
Simon urcă în trăsura lui și se instală pe bancheta
capitonată cu piele roșie. Bătu în tavanul trăsurii, apoi se lăsă pe spate pentru a privi pe fereastră cum casa Craddock-Hayes devenea tot mai mică. Nu o vedea pe Lucy – ea rămăsese în grădină, încremenită ca o statuie

118 Elizabeth Hoyt
de alabastru, când plecase –, dar casa putea să-i țină lo-
cul. Porniră brusc.
– Nu-mi vine să cred că ai stat în satul ăsta prăfuit
atâta timp. Christian oftă de pe bancheta din fața lui. M-aș fi așteptat să-l găsești teribil de plictisitor. Ce făceai toată ziua? Citeai?
Vizitiul John biciui caii, făcându-i să pornească la
trap pe alee. Trăsura se clătină. Henry, aflat pe aceeași banchetă cu Christian, își drese vocea și ridică privirea spre tavan.
Christian îi aruncă o privire neliniștită– Desigur, familia gazdă a fost foarte ospitalieră și așa
mai departe. Oameni buni. Domnișoara Craddock-Ha-yes a fost foarte atentă cu mine în timpul acelor cine îngrozitoare. Cred că își imagina că mă apăra de tatăl ei, acel lăudăros bătrân. Foarte amabilă. Va fi excelen-tă ca soție de vicar după ce se va căsători cu individul ăla, Penweeble.
Simon aproape se crispă, dar se stăpâni la timp. Sau
cel puțin așa crezu. Henry își drese vocea atât de zgo-motos, încât Simon se temu să nu-și deplaseze vreun organ vital.
– Care e problema cu tine, omule? Christian se în-
cruntă spre valet. Te-ai ales cu vreun guturai? Parcă ești tatăl meu într-una dintre dispozițiile lui morocănoase.
Casa nu mai era decât o jucărie acum, un peisaj mic,
pastoral, înconjurat de stejarii de pe alee.
– Sănătatea mea este cât se poate de în regulă, dom-
nule, spuse Henry pe un ton aspru. Mulțumesc pentru întrebare. V-ați gândit ce veți face după întoarcerea la Londra, Lord Iddesleigh?
– Mmm.Intrară într-o curbă, iar casa dispăru din vedere. Ră-
mase cu privirea ațintită în zare încă o clipă, dar acest capitol din viața lui nu mai exista. Ea nu mai exista. De
fapt, era mai bine să uite totul.
Dacă putea.

119 Inocență pierdută
– Probabil va dori să facă o serie de vizite, flecări
Christian vesel. Să se pună la curent cu bârfele la acade-mia lui Angelo, și în cuiburile de pariori, și cu turture-lele pângărite de la cele mai renumite case.
Simon își îndreptă spatele și trase perdeaua peste gea-
mul trăsurii.
– De fapt, am să merg la vânătoare. Voi fi cu botul
lipit de pământ și urechile ciulite în aer, ca un ogar ne-răbdător, gonind să îi găsesc pe cei care m-au atacat.
– Dar nu au fost hoți la drumul mare? Christian păru
nedumerit. Adică, asta ar fi destul de greu de făcut, să găsești o mână de ticăloși în Londra. Orașul este plin de ei.
– Știu destul de bine cine sunt. Simon își frecă ară-
tătorul de la mâna dreaptă cu cealaltă mână. De fapt, sunt aproape sigur că i-am cunoscut deja. Sau cel puțin pe stăpânii lor.
– Chiar așa?! Christian se holbă la el, înțelegând poa-
te pentru prima dată că îi scăpa ceva. Și ce vei face după ce vei reuși să îi încolțești?
– Firește, am să-i provoc la duel. Simon își dezgoli
dinții. Am să-i provoc și am să-i ucid.
capitolul 7
– … Și chiar cred că reparațiile la acoperișul de dea-
supra sacristiei vor rezista de data asta. Thomas Jones m-a asigurat că va face el însuși toată treaba, în loc să-l lase pe vreunul dintre băieții lui să o facă de mântuială. Eustace se întrerupse din disertația despre reparațiile la biserică pentru a conduce cu grijă calul peste un șanț din drum.
– Ce bine, interveni Lucy, cât mai avea răgaz.Soarele ieșise la fel ca marțea trecută. Intrară în
Maiden Hill pe drumul pe care Eustace îl alegea întot-deauna, trecând pe lângă brutărie și aceleași două doam-ne vârstnice care se târguiau cu brutarul. Doamnele

120 Elizabeth Hoyt
se întoarseră, la fel ca în săptămâna precedentă, și le fă-
cură cu mâna. Nimic nu se schimbase. Simon Iddesleigh aproape că nu îi influențase cu nimic destinul, insinu-ându-se atât de brusc în viața ei, doar pentru a dispărea apoi din nou.
Lucy fu cuprinsă de o dorință nebună de a țipa.– Da, dar nu sunt la fel de sigur în privința naosului,
răspunse Eustace.
Aceasta era o noutate în lista de probleme ale
bisericii.
– Ce e în neregulă cu naosul?Eustace se încruntă, încrețindu-și sprâncenele de
regulă netede.
– A început să plouă prin acoperiș și acolo. Nu prea
mult, deocamdată doar cât să păteze tavanul, dar va fi mai dificil de ajuns la punctul cu probleme din cauza construcției boltite. Nu sunt sigur dacă nu cumva chiar și băiatul cel mare al lui Tom nu ar fi depășit de proble-mă. S-ar putea să trebuiască să-l plătim suplimentar.
Lucy nu se putu abține. Își dădu capul pe spate și
râse, hohote caraghioase ce răsunară prea tare, părând să stârnească un ecou în aerul tare de iarnă. Eustace zâmbi pe jumătate în felul acel jenat caracteristic celor care nu pricep prea bine o glumă. Cele două doamne vârstnice traversară cu pași mărunți peluza pentru a ve-dea ce provocase agitația, iar fierarul și băiatul lui ieșiră din atelier.
Lucy încercă să se calmeze.– Îmi pare rău.– Nu, nu îți cere scuze. Eustace îi aruncă o privire
scurtă, cu o expresie sfioasă în ochii cafenii. Mă bucur să te văd veselă. Nu râzi prea des.
Ceea ce nu reuși decât să o facă să se simtă și mai
rău, desigur.
Lucy închise ochii. Brusc își dădu seama că ar fi tre-
buit să pună capăt acestei povești cu foarte mult timp în urmă.
– Eustace…

121 Inocență pierdută
– Voiam… Începu să vorbească deodată cu ea și cuvin-
tele li se suprapuseră. Se opri și zâmbi. Te rog.
Îi făcu semn să continue.Dar Lucy se simțea îngrozitor acum și nu ardea de
nerăbdare să înceapă o discuție care, fără îndoială, avea să se dovedească stânjenitoare.
– Nu, eu îmi cer scuze. Ce voiai să spui?Eustace inspiră, pieptul lui lat lățindu-se sub lâna
aspră a hainei lui.
– Voiam de ceva vreme deja să discut cu tine despre
o problemă importantă.
Întoarse cabrioleta în spatele bisericii și, dintr-odată,
se treziră izolați.
Lucy avu o presimțire groaznică.– Cred că…Dar de data aceasta Eustace nu îi permise să conti-
nue. Vorbi direct peste ea:
– Voiam să îți spun cât de mult te admir. Cât de mult
îmi place să petrec astfel timpul cu tine. Sunt confortabi-le, nu crezi, micile noastre plimbări în cabrioletă?
Lucy încercă din nou.– Eustace…– Nu, nu mă întrerupe. Lasă-mă să spun ce am pe
suflet. M-aș fi așteptat să nu fiu atât de emoționat, având în vedere că te cunosc atât de bine. Inspiră și expiră zgomotos. Lucy Craddock-Hayes, îmi faci onoarea de a deveni mireasa mea? Gata. Am terminat cu asta.
– Eu…Eustace o trase pe neașteptate în brațele lui, iar vocea
ei se pierdu într-un chițăit. O apăsă blând la pieptul lui și avu impresia că se cufunda într-o pernă uriașă, sufocantă, nu neplăcută, dar nici cu totul confortabilă. Fața lui pluti deasupra feței ei înainte să se aplece să o sărute.
„O, pentru numele lui Dumnezeu!“ Un val de exaspe-
rare se sparse în capul ei. Ceea ce, era sigură, nu aducea nicidecum cu ceea ce ar fi trebuit să simtă când era să-rutată de un bărbat tânăr și chipeș. Și, la drept vorbind,

122 Elizabeth Hoyt
sărutul lui Eustace era destul de… agreabil. Buzele îi
erau calde și le mișca în mod plăcut peste ale ei. Miro-sea a mentă – probabil se pregătise pentru sărut meste-când câteva frunze – și, cu acest gând, iritarea lui Lucy se transformă într-o simpatie afectuoasă.
Eustace se desprinse de ea, părând foarte încântat de
el însuși.
– Îl anunțăm și pe tatăl tău?– Eustace…– Vai de mine! Ar fi trebuit să-i cer lui permisiunea
mai întâi.
Fruntea i se încreți într-o expresie gânditoare.– Eustace…– Ei bine, nu poate fi o surpriză prea mare, așa-i? Îți
fac curte deja de mult timp. Presupun că cei din sat ne consideră deja căsătoriți.
– Eustace!Eustace tresări ușor la tonul ei ridicat.– Da, draga mea?Lucy închise ochii. Nu intenționase să strige, dar el
nu se mai oprea din vorbit. Clătină din cap. Era mai bine să se concentreze dacă voia să ducă acest lucru la bun sfârșit.
– Chiar dacă apreciez profund onoarea pe care mi-o
faci, Eustace, eu…
Făcu greșeala de a se uita la el.Stătea acolo cu o șuviță de păr castaniu bătută de vânt
lovindu-l pe obraz și cu un aer perfect inocent.
– Da?Lucy se crispă.– Nu pot să mă mărit cu tine.– Firește că poți. Chiar nu cred că tatăl tău se va opu-
ne. M-ar fi alungat de mult deja dacă nu ar fi fost de acord. Iar tu ești trecută bine de vârsta minimă pentru a-ți da consimțământul.
– Mulțumesc.Eustace se fâstâci.– Voiam să spun…

123 Inocență pierdută
– Știu ce voiai să spui. Lucy oftă. Dar eu… chiar nu
pot să mă mărit cu tine, Eustace.
– De ce nu?Nu voia să îl rănească.– Nu putem s-o lăsăm așa?– Nu. Se îndreptă de spate într-o atitudine surprinză-
tor de demnă. Îmi pare rău, dar dacă ai de gând să mă respingi, cred că merit cel puțin să cunosc motivul.
– Nu, mie îmi pare rău. Nu am vrut să-ți dau speranțe
false. Atâta că – se încruntă cu privirea coborâtă asu-pra mâinilor ei, încercând să-și aleagă cuvintele –, de-a lungul anilor, am intrat amândoi într-un fel de rutină pe care nu am mai pus-o sub semnul întrebării. Și ar fi trebuit să o fac.
Calul scutură din cap, smucind hamul.– Eu sunt o rutină?
Lucy se crispă.– Nu voiam…Eustace își puse ambele mâini mari pe genunchi și
le încleștă.
– În tot acest timp am fost convins că ne vom căsăto-
ri. Și tu te-ai așteptat la căsătorie; să nu-mi spui că n-a fost așa.
– Îmi pare rău…– Iar acum te aștepți ca eu să renunț dintr-o toană
a ta?
– Nu e o toană. Inspiră adânc pentru a se calma.
Plânsul ar fi fost un mijloc laș de a-i stârni simpatia. Eustace merita mai mult din partea ei. M-am tot gândit în ultimele câteva zile. Am reflectat îndelung la ceea ce însemnăm unul pentru celălalt. Pur și simplu nu este suficient.
– De ce? Eustace puse întrebarea încet. De ce ar
trebui să punem sub semnul întrebării ceea ce există între noi, ceea ce formăm împreună? Mie mi se pare ceva agreabil.

124 Elizabeth Hoyt
– Dar tocmai asta e problema. Lucy îl privi în ochi.
Agreabil nu e suficient pentru mine. Eu vreau – am ne-
voie de – mai mult.
Eustace rămase tăcut preț de o clipă, în vreme ce
vântul răscoli câteva frunze rătăcite, lovindu-le de
ușa bisericii.
– E din cauza individului acela, Iddesleigh?Lucy își feri privirea, inspiră adânc și suspină.– Cred că da.– Știi că nu se mai întoarce.– Da.– Atunci de ce – se lovi brusc cu pumnul în coapsă –,
de ce nu poți să te căsătorești cu mine?
– Nu ar fi corect față de tine. Fără îndoială știi asta.– Cred că ar trebui să mă lași pe mine să decid asta.– Poate că așa ar fi, admise Lucy. Dar atunci tre-
buie să mă lași și tu pe mine să decid ce anume ar fi corect pentru mine. Iar să-mi trăiesc viața într-un compromis, într-o căsnicie agreabilă , nu mai e accep-
tabil pentru mine.
– De ce?Vocea lui Eustace era răgușită. Părea în pragul
lacrimilor.
Lucy simți umezeala înțepându-i propriii ochi. Cum
reușise să întristeze atât de tare un om atât de bun?
– Crezi că îl iubești pe individul ăla?– Nu știu. Închise ochii, dar lacrimile se revărsară
chiar și așa. Nu știu decât că a deschis o ușă spre o lume cu totul nouă despre care nici măcar nu știam că există. Am trecut acel prag, și nu mă mai pot întoarce.
– Dar…– Știu. Tăie aerul cu mâna. Știu că nu se va mai în-
toarce, că nu îl voi mai vedea și nu voi mai vorbi cu el niciodată. Dar nu contează, nu înțelegi?
Eustace clătină din cap și, odată ce începu, păru să nu
se mai poată opri. Capul i se răsucea dintr-o parte în alta într-o mișcare încăpățânată, greoaie.

125 Inocență pierdută
– E ca și cum… Lucy ridică mâna într-un gest rugă-
tor, încercând să găsească o analogie. E ca și cum aș fi fost oarbă din naștere și, într-o bună zi, am început pe neașteptate să văd. Și nu doar să văd, ci și să urmăresc soarele ridicându-se în toată splendoarea pe cerul de azur. Nuanțele de lavandă și albastru ale nopții deschi-zându-se până devin trandafirii și roșii, întinzându-se pe linia orizontului până când întregul pământ e scăldat în lumină. Până sunt nevoită să clipesc și să cad în ge-nunchi, adorând lumina.
Eustace încremeni și o privi ca năuc.– Nu înțelegi? șopti Lucy. Chiar dacă aș orbi în secun-
da următoare, mi-aș aminti pentru tot restul vieții și aș ști ce am pierdut. Ce aș fi putut avea.
– Deci nu te vei mărita cu mine, spuse el încet.– Nu. Lucy își lăsă mâinile să cadă, decepționată și
istovită. Nu mă voi mărita cu tine.
– La naiba!
Edward de Raaf, al cincilea conte de Swartingham,
tună furios când încă un chelner trecu fulgerător pe lângă el. Băiatul reuși cumva să nu vadă brațul masiv pe care de Raaf îl flutura prin aer. Simon își înăbuși un oftat. Era așezat în cafeneaua lui favorită din Londra, cu picioarele – încălțate în pantofi noi cu tocuri roșii – sprijinite pe un scaun din apropriere, și totuși nu-și putea smulge gândurile de la orășelul pe care îl părăsise cu mai bine de o săptămână în urmă.
– Nu ai impresia că servirea devine tot mai proastă?
întrebă însoțitorul lui când se văzu din nou ignorat.
Băiatul era orb. Sau îl ignora intenționat. De Raaf
măsura peste un metru optzeci înălțime și avea o față pământie, cu urme de vărsat de vânt, și un păr remarca-bil de negru pe care îl purta într-o coadă dezordonată. Expresia lui în acel moment era atât de acră, încât ar fi închegat și laptele. Nu prea era genul care să se piardă în mulțime.

126 Elizabeth Hoyt
– Nu. Simon sorbi gânditor din cafeaua lui. Sosise
mai devreme decât celălalt bărbat și, astfel, apucase să fie servit. Dintotdeauna a fost atât de proastă.
– Atunci de ce mai venim aici?– Ei bine, eu vin aici pentru cafeaua excelentă. Simon
aruncă o privire prin cafeneaua ponosită, cu tavan jos. Aici se întâlnea Societatea Agricolă, un club eclectic și neînchegat. Singura condiție pentru a face parte din el era un oarecare interes față de agricultură. Și, desigur, aerul sofisticat.
De Raaf îi aruncă o privire caraghios de scandalizată.Într-un colț, izbucni o bătaie între un filfizon cu o
jalnică perucă în trei cozi, pudrată cu roz, și un mic nobil de la țară încălțat cu cizme noroioase. Chelnerul trecu din nou în fugă pe lângă ei – de Raaf nici măcar nu apucă să ridice mâna de data aceasta – și Harry Pye se strecură în cafenea. Pye se mișca precum o pisică la vânătoare, grațios și fără a scoate un sunet. Cum la aces-te trăsături se adăuga un aspect foarte comun – avea o înălțime medie și o față neremarcabilă și prefera ținu-te de un maro prăfuit – era de mirare că reușea să se facă observat în general. Dat fiind controlul lui fizic, Pye ar fi putut fi un spadasin formidabil. Dar cum era un om de rând, nu încăpea îndoială că nu ținuse niciodată o sabie în mână; doar nobilii aveau dreptul să poarte una. Ceea ce nu-l împiedica pe Pye să poarte un cuțitaș periculos în cizma stângă.
– Domnii mei, salută Pye, așezându-se pe ultimul sca-
un de la masa lor.
De Raaf scoase un oftat de îndelungată suferință.– De câte ori ți-am spus să mi te adresezi cu Edward
sau de Raaf?
Pye zâmbi pentru a arăta că auzise cuvintele familiare,
dar Simon fu cel căruia i se adresă:
– Mă bucur să te văd bine, milord. Am aflat că ai fost
aproape omorât.
Simon ridică din umeri nepăsător.– Un fleac, te asigur.

127 Inocență pierdută
De Raaf se încruntă.
– Eu nu așa am auzit.Chelnerul trânti o cană plină de cafea pe masă, lân-
gă Pye.
De Raaf rămase cu gura căscată de uimire.– Cum ai făcut asta?– Ce anume? Privirea lui Pye coborî spre locul gol de
pe masă din fața contelui. Tu nu bei o cană azi?
– Eu…– A hotărât să renunțe la cafea, interveni Simon fără
să clipească. A auzit că dăunează libidoului. Huntington a scris un tratat despre asta recent, nu ai aflat? Îi afec-tează în special pe cei care se apropie de mijlocul vieții.
– Chiar așa.Pye clipi.Fața palidă și ciupită de vărsat a lui de Raaf deveni
stacojie.
– Ce grămadă de raha…– Pe mine nu pot spune că m-ar fi afectat, din câte
am observat. Simon zâmbi afabil și sorbi din cafea. Pe de altă parte, de Raaf e considerabil mai bătrân decât mine.
– Mincinos…– Și s-a căsătorit recent. O încetinire a ritmului este o
consecință inevitabilă.
– Ei, ia ascultă…Buzele lui Pye tresăriră. Dacă Simon nu l-ar fi obser-
vat îndeaproape, i-ar fi scăpat mișcarea.
– Dar și eu sunt proaspăt căsătorit, întrerupse Pye
încet. Și nu pot spune că am observat vreo, [ăă, proble-mă. Probabil e vârsta.
Simon simți un junghi ciudat când își dădu seama că
el era oaia neagră. Se întoarseră deodată spre conte.
Care le aruncă, spumegând:– Ticălos mizerabil, mincinos…Chelnerul trecu din nou pe lângă ei ca o nălucă. De
Raaf flutură frenetic din braț.
– Ahhh, la naiba!

128 Elizabeth Hoyt
Băiatul dispăru în bucătărie, fără ca măcar să întoarcă
privirea.
– Este foarte bine că ai renunțat la băutura asta neno-
rocită, rânji Simon.
Un bubuit răsună din colțul unde izbucnise bătaia.
Mai multe capete se întoarseră. Nobilul de la țară îl prin-sese pe filfizon, fără perucă, și îl ținea cu spatele lipit de o masă. Două scaune zăceau rupte în apropiere.
Pye se încruntă.– Ăla nu cumva e Arlington?– Ba da, răspunse Simon. E greu de recunoscut fără
peruca aia oribilă, nu-i așa? Nu înțeleg de ce a ales roz. Fără îndoială ăsta e și motivul pentru care băiatul de la țară l-a luat la pumni. Probabil l-a copleșit ura față de perucă.
– Se certau în legătură cu înmulțirea porcilor. De
Raaf clătină din cap. Întotdeauna a fost puțin cam ne-chibzuit în privința țarcurilor de fătare. E trăsătură de familie.
– Crezi că ar trebui să-l ajutăm? întrebă Pye.– Nu. De Raaf îl căută din priviri pe băiat, cu o stră-
lucire răutăcioasă în ochi. Lui Arlington i-ar prinde bine o bătaie. Poate îi mai bagă mințile în cap.
– Mă îndoiesc.Simon ridică din nou cana de cafea, dar apoi o lăsă
jos când văzu un personaj mărunțel și ponosit ezitând în pragul ușii.
Bărbatul cercetă încăperea și îl observă. Porni spre ei.– La naiba! exclamă de Raaf lângă el. Mă ignoră
intenționat.
– Vrei să merg eu să-ți aduc o cafea? întrebă Pye.– Nu. Am s-o fac personal sau am să mor încercând.Bărbatul se opri în fața lui Simon.– Mi-a luat aproape toată ziua, domnule, dar l-am
găsit.
Îi întinse o bucată de hârtie murdară.– Mulțumesc.Simon îi dădu bărbatului o monedă de aur.

129 Inocență pierdută
– Mulțam mult.
Bărbatul își aranjă un zuluf la loc și dispăru. Simon
deschise hârtia și citi: „Terenul de Joacă al Diavolului după unsprezece“ . Mototoli biletul și îl îndesă în bu-
zunar. Și de-abia atunci își dădu seama că ceilalți doi
bărbați îl priveau. Ridică din sprâncene.
– Ce-i aia? tună de Raaf. Ți-ai găsit un altul cu care
să te duelezi?
Simon clipi, luat prin surprindere. Crezuse că reușise
să își ascundă duelurile de ochii lui de Raaf și ai lui Pye. Nu voia ca ei să intervină sau să îi țină morală.
– Te surprinde că știm? De Raaf se lăsă pe spate,
punând în pericol scaunul de lemn pe care era așezat. Nu ne-a fost prea greu să dibuim cu ce te-ai ocupat în ultimele câteva luni, mai ales după acel duel împotriva lui Hartwell.
Și unde voia să ajungă uriașul?– Nu te privește.– Ba da, atunci când îți riști viața cu fiecare duel, răs-
punse Pye pentru amândoi.
Simon îi fixă pe amândoi cu privirea. Nici unul din
ei nu clipi.
„Naiba să-i ia!“ Își feri privirea.– L-au omorât pe Ethan.– John Peller l-a omorât pe fratele tău. De Raaf bătu
cu un deget mare în masă pentru a-și sublinia cuvintele. Iar el e mort deja. L-ai despicat cu sabia cu mai bine de doi ani în urmă. De ce să începi din nou acum?
– Peller a făcut parte dintr-o conspirație. Simon își
feri privirea. O conspirație sângeroasă din iad. Nu am aflat asta decât acum câteva luni, în timp ce mă uitam peste unele dintre hârtiile lui Ethan.
De Raaf se lăsă pe spate și își încrucișă brațele la
piept.
– Am descoperit acest lucru chiar înainte de a-l provo-
ca pe Hartwell. Simon se jucă distrat cu degetul arătător. Au fost patru oameni implicați în conspirație. Au mai

130 Elizabeth Hoyt
rămas doi dintre ei, și sunt toți vinovați. Tu ce ai face
dacă ar fi vorba despre fratele tău?
– Probabil același lucru pe care îl faci tu.– Deci înțelegi.De Raaf se strâmbă.– Riscul de a fi ucis crește cu fiecare duel în care
te bați.
– Am câștigat ambele dueluri până acum. Simon își
feri privirea. Ce te face să crezi că nu îl pot câștiga și pe următorul?
– Chiar și cel mai bun spadasin poate avea o scăpare
sau o clipă de neatenție. De Raaf păru iritat. Doar o clipă și e de-ajuns. Chiar tu ai spus asta.
Simon ridică din umeri.Pye se aplecă în față, coborând vocea:– Măcar lasă-ne să venim cu tine, să-ți fim secunzi.– Nu. M-am gândit deja la altcineva.– Băiatul acela cu care tot exersezi la academia lui
Angelo? interveni de Raaf.
Simon confirmă din cap.– Christian Fletcher.Privirea lui Pye deveni mai atentă.– Cât de bine îl cunoști? Poți să ai încredere în el?– Christian? Simon râse. E tânăr, recunosc, dar destul
de bun cu o sabie în mână. Aproape la fel de bun ca mine, de fapt. M-a învins la antrenamente, o dată sau de două ori.
– Dar ți-ar păzi spatele într-o situație de criză? De Raaf
clătină din cap. Ar ști măcar cum să verifice să nu se folosească șiretlicuri?
– Nu se va ajunge la asta.– Pe toți draci…– În plus – Simon își mută privirea de la unul la ce-
lălalt –, voi vă bucurați în prezent de fericire conjugală. Credeți că aș vrea s-o las pe oricare dintre soțiile voastre văduvă înainte de primul an de căsnicie?
– Simon… dădu să spună de Raaf.– Nu. Haideți s-o lăsăm așa.

131 Inocență pierdută
– Naiba să te ia. Bărbatul cel masiv se ridică în picioa-
re, aproape reușind să răstoarne scaunul. Ai face bine să nu fii mort data viitoare când te mai văd.
Ieși din cafenea trântind ușile. Simon se încruntă.
Pye își termină în tăcere cafeaua.
– Dacă tot mi-ai amintit de doamna mea, ar fi bine
să plec și eu. Se ridică. Dacă ai nevoie de mine, Lord Iddesleigh, nu trebuie decât să-mi dai de veste.
Simon confirmă din cap.– Generozitatea prieteniei e tot ce cer.Pye îl atinse pe umăr, apoi plecă și el.Simon se uită la cafeaua din ceașca lui. Era rece și avea
un inel de spumă unsuroasă plutind la suprafață, dar nu ceru o ceașcă nouă. La ora unsprezece în noaptea aceea avea să pornească pe urma altuia dintre ucigașii fratelui său și să-l provoace la duel. Până atunci, nu avea nimic anume de făcut. Nimeni nu îl aștepta să se întoarcă. Nimeni nu începea să se neliniștească pe măsură ce se scurgeau orele. Nimeni nu avea să-l plângă dacă nu se mai întorcea acasă.
Simon luă o înghițitură din cafeaua unsuroasă și se
strâmbă. Nimic nu era mai jalnic decât un bărbat care se mințea singur. Problema nu era că nimeni nu i-ar fi deplâns moartea – Pye și de Raaf tocmai îi arătaseră că exact aceasta ar fi fost reacția lor –, ci că nici o femeie nu
l-ar fi plâns. Nu, tot mințea. Lucy. Lucy l-ar fi plâns.
Îi rosti muțește numele și bătu cu degetele în ceașcă. Când își pierduse dreptul la o viață normală, una care să includă o soție și copii? Să fi fost după ce Ethan mu-rise, iar el se trezise pe neașteptate împovărat cu titlul și cu toate grijile asociate acestuia? Sau mai târziu, când omorâse primul om? John Peller. Simon se înfioră. Visele încă îi erau bântuite de degetele lui Peller, că-zând retezate în iarba înrourată, ca niște flori oribile proaspăt deschise.
Dumnezeule!Și putea trăi cu toate acestea, putea trăi cu acele coș-
maruri macabre. În fond, omul îl omorâse pe singurul

132 Elizabeth Hoyt
lui frate. Moartea lui fusese inevitabilă. La un moment
dat visele chiar începuseră să pălească. Până când aflase că mai avea și alții de omorât.
Simon ridică ceașca la buze înainte de a-și aminti că
era goală. Chiar și după ce se duelase cu Hartwell, tot
Peller și degetele lui îi populaseră visele noaptea. Ciudat. Era probabil vreun capriciu al minții. Nu un capriciu normal, cu siguranță, fiindcă mintea lui nu mai era nor-mală. Poate că unii bărbați erau capabili să ucidă fără să se schimbe, dar el nu se număra printre ei. Iar acel gând îl aduse din nou înapoi de unde plecase. Avusese dreptate să o lase pe Lucy în urmă. Să hotărască să nu se lege de o soție, oricât de puternică ar fi fost tentația de a renunța și de a trăi ca un om normal. Nu mai putea face acest lucru acum.
Își pierduse dreptul de a alege când își stabilise cursul
răzbunării.
– Nu cred că acest gentleman Iddesleigh poate fi o
companie bună pentru tine, Christian, fie el viconte sau nu.
Matilda îndreptă o privire tăioasă spre singurul lor fiu
când îi întinse pâinea.
Sir Rupert se strâmbă. Părul roșu al soției sale își mai
pierduse din vioiciune de-a lungul anilor de căsnicie, devenind mai deschis la culoare odată cu apariția șu-vițelor cărunte, dar temperamentul ei nu se înmuiase. Matilda fusese singura fiică a unui baronet, o familie veche, acum sărăcită. Înainte de a o cunoaște, Sir Ru-pert considerase că toate femeile din aristocrație nu erau decât niște obiecte de decor plictisitoare. Dar nu și ea. Descoperise o voință de fier dincolo de exteriorul deli-cat al Matildei.
Ridică paharul și așteptă să vadă cum avea să se des-
fășoare această confruntare de la masa de seară. Matilda era, de obicei, o mamă foarte îngăduitoare, lăsându-și copiii să-și aleagă singuri prietenii și interesele. Dar

133 Inocență pierdută
recent începuseră să îi zbârnâie prin cap niște gânduri
despre Iddesleigh și Christian.
– Vai, mamă, dar ce ai împotriva lui?Christian îi rânji fermecător mamei sale, părul lui
având aceeași nuanță de roșu Tițian pe care o avusese și părul ei cu douăzeci de ani în urmă.
– E un derbedeu, și nu în sensul bun. Matilda îl privi
peste ochelarii semilună pe care îi purta doar acasă, în prezența familiei. Se spune că a ucis doi bărbați în două dueluri separate.
Christian scăpă coșul de pâine.Bietul băiat. Sir Rupert clătină din cap. Încă nu era
obișnuit cu subterfugiile. Din fericire, fu salvat de sora lui mai mare.
– Mie Lord Iddesleigh mi se pare un bărbat de-a drep-
tul delicios, spuse Rebecca, sfidarea sclipind în ochii ei albastru-închis. Zvonurile nu fac decât să-i sporeas-că farmecul.
Sir Rupert oftă. Becca, cel de-al doilea copil al lor și
frumoasa familiei, date fiind trăsăturile ei clasice, era în permanentă contradicție cu soția lui încă de când împlinise paisprezece ani, cu o decadă în urmă. Sperase că, până la această vârstă, avea să se maturizeze suficient pentru a trece peste atitudinea de sfidare.
– Da, draga mea, știu. Matilda, de mult obișnuită
cu strategiile fiicei ei, nu se obosi să muște momeala. Deși mi-aș dori să nu te exprimi atât de vulgar. „Deli-cios“ sună ca și cum te-ai gândi la el ca la o bucată mare
de jambon.
– O, mamă…– Eu nu înțeleg ce găsești plăcut la el, Becca, spuse
Julia, cea mai mare, încruntându-se spre friptura ei de pui.
Sir Rupert se întreba de multă vreme dacă nu cumva
moștenise miopia mamei sale. Dar în ciuda faptului că se considera o persoană practică, Julia avea și o notă de vanitate în temperament și ar fi fost scandalizată dacă i s-ar fi sugerat să poarte ochelari.

134 Elizabeth Hoyt
Continuă:
– Glumele lui sunt adesea răutăcioase și te privește cu
o expresie atât de bizară.
Christian râse.– Ei, haide, Julia.– Eu nu l-am văzut niciodată pe vicontele Iddesleigh,
spuse Sarah, cea mai mică și cea care semăna cel mai tare cu tatăl ei. Își studie surorile cu o expresie analitică în ochii căprui. Presupun că nu e invitat la aceleași ba-luri ca și mine. Cum e?
– E un tip grozav și vesel. Foarte amuzant și maestru
în mânuirea spadei. M-a învățat câteva mișcări…
Christian surprinse privirea mamei sale și își desco-
peri brusc un interes față de mazărea din farfurie.
Julia îi luă locul.– Lord Iddesleigh are o înălțime mai mare decât
medie, dar nu e la fel de înalt ca fratele nostru. Are o constituție robustă și o față frumoasă și e considerat un dansator excelent.
– Dansează divin, interveni Becca.– Așa e. Julia își tăie carnea în cubulețe foarte precise.
Dar rareori dansează cu tinere necăsătorite, deși el în-suși e necăsătorit și, prin urmare, ar trebui să-și caute o soție potrivită.
– Nu cred că poate fi acuzat pentru lipsa de interes
față de căsătorie, protestă Christian.
– Ochii lui sunt de un gri-deschis nefiresc și îi foloseș-
te pentru a se holba la oameni într-o manieră oribilă.
– Julia…– Nu-mi imaginezi de ce l-ar plăcea cineva. Julia vârî
un cubuleț de găină în gură și ridică sprâncenele spre fratele ei.
– Ei bine, eu îl plac, în ciuda ochilor nefirești.Christian își holbă propriii ochi spre sora lui mai
mare.
Becca chicoti, acoperindu-și gura cu dosul mâinii. Ju-
lia își trase nasul și luă o înghițitură din cartofii piure.

135 Inocență pierdută
– Hm. Matilda își studie fiul. Părea neclintită. Încă
nu am auzit părerea tatălui tău despre Lord Iddesleigh.
Toate privirile se întoarseră spre el, capul acestei
mici familii. Cât de puțin lipsise să piardă toate acestea. Să sfârșească într-o închisoare de datornici, cu familia împrăștiată și depinzând de compasiunea mizerabilă a rudelor. Ethan Iddesleigh nu reușise să înțeleagă nimic din toate acestea cu doi ani în urmă. Îi recitase plati-tudini morale ca și cum cuvintele ar fi putut asigura hrană și haine pentru o familie întreagă sau ar fi putut păstra un acoperiș decent deasupra capetelor copiilor săi și le-ar fi putut asigura fiicelor sale șansa de a contracta căsătorii bune. Acesta era motivul pentru care Ethan fusese înlăturat.
Dar toate acestea erau în urma lui acum. Sau ar fi
trebuit să fie.
– Cred că Christian e suficient de matur să judece
singur caracterul unui om.
Matilda deschise gura, apoi o închise. Era o soție
bună și știa să accepte concluziile lui, chiar dacă nu se potriveau cu ale ei. Sir Rupert îi zâmbi fiului său.
– Cum se simte Lord Iddesleigh? Se servi cu încă o
bucată de pui de pe tava ținută de un lacheu. Spuneai că a fost rănit când ai pornit într-o grabă atât de mare spre Kent.
– A fost bătut, spuse Christian. Ba chiar aproape
omorât, deși lui nu-i place să recunoască, desigur.
– Vai de mine, exclamă Becca.Christian se încruntă.– Și își cunoștea atacatorii, se pare. O treabă ciudată.– Poate a pierdut bani la mesele de joc, spuse Sarah.– Dumnezeule bun. Matilda îndreptă o privire tă-
ioasă spre fiica ei cea mică. Ce știi tu despre astfel de lucruri, copilă?
Sarah ridică din umeri.– Doar ceea ce aud, din păcate.Matilda se încruntă, pielea moale din jurul colțurilor
buzelor ei încrețindu-se. Deschise gura.

136 Elizabeth Hoyt
– Da, ei bine, s-a mai refăcut acum, se grăbi Christian
să intervină. Ba chiar a spus că avea ceva de rezolvat în noaptea asta.
Sir Rupert se înecă și luă o înghițitură de vin pentru
a ascunde momentul.
– Chiar așa? Credeam că recuperarea avea să dureze
mai mult, dată fiind descrierea ta inițială.
Măcar o săptămână, sau cel puțin așa sperase. Unde
erau James și Walker în noaptea aceea? Putea să-i aver-tizeze? Naiba să-i ia, oricum – James fiindcă dăduse greș cu atacul inițial asupra lui Iddesleigh și Walker fiind-că nu fusese în stare să-i ia piuitul cu pistolul lui. Îi aruncă o privire scurtă soției sale și văzu că aceasta îl studia îngrijorată. Draga de Matilda, niciodată nu îi scăpa nimic, dar s-ar fi putut lipsi de perspicacitatea ei în acel moment.
– Nu, Iddesleigh e destul de în formă, spuse Christi-
an încet. Își privi tatăl cu o expresie de nedumerire. Nu îl invidiez pe cel care e ținta răzbunării lui.
„Nici eu.“ Sir Rupert pipăi inelul cu pecete din buzu-
narul vestei lui, dur și greu. „Nici eu.“
capitolul 8
– Ești nebună, declară Patricia.Lucy se întinse după încă o bucată de rahat roz. De-
sertul părea aproape necomestibil, atât de nefirească era culoarea sa, dar ei îi plăcea oricum foarte mult.
– Nebună, pe cuvânt.Prietena ei ridică tonul, deranjând pisica gri tigra-
tă din poala ei. Felina sări din brațele ei și se grăbi să se facă nevăzută.
Serveau ceai în timp ce Patricia examina povestea de
dragoste eșuată a lui Lucy. Și n-avea decât să o facă. Toa-tă lumea în afară de tatăl ei o privea cu tristețe de câteva zile. Chiar și Hedge începuse să suspine când trecea pe lângă el.

137 Inocență pierdută
Salonul din față al căsuței cu două etaje pe care Patri-
cia o împărțea cu mama ei, rămasă văduvă, era scăldat în soare în după-amiaza aceea. Lucy știa sigur că situația lor financiară era foarte dificilă de când murise domnul McCullough, dar nimeni nu și-ar fi dat seama privind salonul. Peretele era decorat cu schițe reușite în acuare-lă, realizate de Patricia. Iar dacă existau pete mai viu co-lorate pe tapetul cu dungi galbene, prea puțini oameni și-ar fi amintit că acestea marcau locul unde se aflaseră cândva tablouri în ulei. Cele două canapele mici erau în-cărcate cu perne negre și galbene, așezate într-o manieră care era neglijentă și elegantă în același timp. Nu aveai cum să-ți dai seama că mobila de sub perne era, poate, puțin cam uzată.
Patricia ignoră plecarea pisicii ei.– Omul ți-a făcut curte timp de trei ani. Cinci, dacă
pui la socoteală și cât i-a luat până și-a făcut curaj să îți vorbească.
– Știu, spuse Lucy, alegând o altă bucată de rahat.– În fiecare zi de marți, fără excepție. Știi că există
unii în sat care își reglau ceasurile după ora la care trecea cabrioleta vicarului în drum spre casa ta?
Patricia se posomorî, țuguindu-și buzele într-o expre-
sie de bosumflare adorabilă.
Lucy clătină din cap. Gura îi era plină de zahăr
lipicios.
– Ei bine, e adevărat. Acum cum va mai știi doamna
Hardy cât e ceasul?
Lucy ridică din umeri.– Trei. Ani. Lungi. O buclă aurie se desprinsese din
cocul Patriciei și îi sălta cu fiecare cuvânt, ca pentru a-l sublinia. Și Eustace își face curaj în sfârșit, în sfârșit ,
să-ți ceară să te unești cu el prin sfânta căsătorie, iar tu ce faci?
Lucy înghiți un nod.– Îl refuz. – Îl refuzi, repetă Patricia, ca și cum Lucy nici nu ar fi
vorbit. De ce? Oare ce a fost în capul tău?

138 Elizabeth Hoyt
– Gândul că nu aș mai fi rezistat cincizeci de ani să îl
ascult vorbind despre reparațiile la acoperișul bisericii.
Și că nu ar fi putut suporta să trăiască într-o legătură
intimă cu orice alt bărbat în afară de Simon.
Patricia se dădu în spate îngrozită, ca și cum Lucy
i-ar fi fluturat un păianjen viu prin fața ochilor și i-ar fi sugerat să-l mănânce.
– Reparațiile la acoperișul bisericii? Tu n-ai fost atentă
în ultimii trei ani? Întotdeauna sporovăiește despre repa-rații la acoperișul bisericii, scandalurile din biserică…
– Și clopotul bisericii, interveni Lucy.Prietena ei se încruntă.– Și curtea bisericii…– Pietrele funerare din curtea bisericii, remarcă ea. – Groparul bisericii și stranele bisericii și ceaiurile or-
ganizate de biserică, adăugă Patricia, vorbind peste ea. Se aplecă în față, ochii ei de un albastru ca de porțelan mărindu-se. E vicarul satului. E normal să plictisească pe toată lumea de moarte vorbind despre afurisita aia de biserică.
– Sunt cât se poate de sigură că eu n-aș folosi acest
calificativ în legătură cu biserica, și nu am mai putut suporta.
– După tot acest timp? Patricia arăta ca un pițigoi
scandalizat. De ce nu faci ce fac și eu, și să te gândești la pălării sau pantofi în timp ce vorbește? El e în gene-ral fericit câtă vreme intervii din când în când cu: „Da, așa e“.
Lucy luă încă o bucată de rahat și mușcă din el.– Atunci de ce nu te măriți tu cu Eustace?– Nu vorbi prostii. Patricia își încrucișă brațele și
își feri privirea. Eu trebuie să mă mărit pentru bani, iar el e sărac precum un… ei bine, precum un șoarece de biserică.
Lucy se opri cu jumătatea de rahat rămasă încre-
menită în aer în fața gurii ei. Până atunci nu se gân-dise niciodată că Patricia și Eustace ar fi putut forma

139 Inocență pierdută
un cuplu. Nu cumva Patricia nutrea o oarecare afecțiune
față de vicar?
– Dar…– Acum nu discutăm despre mine, spuse prietena ei
cu fermitate. Discutăm despre îngrozitoarele tale per-spective de căsătorie.
– De ce?Patricia nu o menajă.– Ți-ai irosit deja cei mai buni ani cu el. Cât ai împli-
nit la ultima aniversare? Douăzeci și cinci de ani?
– Douăzeci și patru.– E același lucru. Cealaltă femeie flutură din mâna cu
gropițe în semn că un an întreg nu conta. Nu poți s-o iei de la început acum.
– Nu vreau…Patricia ridică tonul.– Va trebui pur și simplu să îi spui că ai făcut o greșea-
lă teribilă. Singurul alt bărbat apt pentru căsătorie din Maiden Hill este Thomas Jones și sunt aproape sigură că își lasă porcii să intre în casă peste noapte.
– Asta ai inventat-o acum, spuse Lucy destul de ne-
clar, mestecând între timp. Înghiți. Și tu cu cine anume intenționezi să te măriți?
– Domnul Benning.Era bine că înghițise deja bucata de rahat, fiindcă
altfel s-ar fi înecat cu ea. Lucy lăsă să-i scape un hohot de râs cât se poate de nedemn de o lady, înainte de a-și privi prietena și a-și da seama că vorbea serios.
– Tu ești cea care e nebună, gâfâi ea. Ar putea cu
ușurință să-ți fie tată. A îngropat trei soții. Domnul Ben-ning este bunic , are nepoți.
– Da. Și mai are și… Patricia numără pe degete în
timp ce vorbea. Un conac superb, două trăsuri, șase cai, două menajere la etaj și trei la parter și nouăzeci de acri arabili, din care cea mai mare parte sunt dați în arendă.
Își coborî mâinile și își turnă încă o ceașcă de ceai
în tăcere.

140 Elizabeth Hoyt
Lucy rămase cu gura căscată.
Patricia se lăsă pe spate pe canapea și ridică din sprân-
cene ca și cum ar fi discutat despre stiluri de bonete.
– Ei bine?– Chiar mă înspăimânți uneori.– Serios? întrebă Patricia, părând încântată.– Serios.Lucy se întinse după încă o bucată de rahat. Cealaltă
femeie o lovi ușor peste mână.
– Nu ai să mai încapi în rochia de mireasă dacă te tot
îndopi cu astea.
– O, Patricia. Lucy se cufundă între pernele frumos
decorate. Nu am să mă mărit, nici cu Eustace, nici cu altcineva. Am să ajung o fată bătrână excentrică și am să mă ocup de toți copiii pe care îi veți avea tu și domnul Benning în conacul lui minunat cu trei mena-jere la parter.
– Și două la etaj.– Și două la etaj, consimți ea.Ar fi putut chiar de acum să înceapă să poarte o bo-
netă de fată bătrână.
– E din cauza acelui viconte, nu-i așa? Patricia luă o
bucată din rahatul interzis și mușcă distrată din el. Am știut eu că va provoca probleme încă din clipa în care am văzut că te privea așa cum privește pisica mea păsări-le de la fereastră. E un prădător.
– Un șarpe, spuse ea încet, amintindu-și cum îi zâm-
bea Simon, doar din priviri, pe deasupra paharului.
– Poftim?– Sau o năpârcă, dacă preferi.– Ce tot bălmăjești acolo?– Lord Iddesleigh. Lucy mai luă o bucată de rahat.
Nu avea să se mai mărite oricum, așa că nu mai conta dacă mai încăpea sau nu în vreuna dintre rochiile ei. Îmi amintea de un uriaș șarpe argintiu. Puțin strălucitor și cam periculos. Cred că de vină sunt ochii lui. Chiar și tatăl meu a observat acest lucru, deși el s-a exprimat

141 Inocență pierdută
într-o manieră mai puțin măgulitoare. Pentru Lord
Iddesleigh, desigur.
Dădu din cap și mâncă bucata de rahat lipicios.Patricia o studie.– Interesant. Bizar, nu încape îndoială, dar oricum
interesant.
– Sunt de acord. Lucy își înclină capul într-o parte. Și
nu e nevoie să îmi spui că nu se mai întoarce, fiindcă am purtat deja această discuție cu Eustace.
– Nu se poate.Patricia închise ochii.– Mă tem că da. Eustace a fost cel care l-a pomenit.– De ce nu ai schimbat subiectul?– Fiindcă Eustace merita să știe. Lucy oftă. Merită pe
cineva care să îl poată iubi, iar eu pur și simplu nu pot.
Fu cuprinsă de o ușoară senzație de greață. Poate că
acea ultimă bucățică de rahat nu fusese o idee bună. Sau poate că începuse în sfârșit să înțeleagă că avea să-și petreacă tot restul vieții fără să-l mai vadă pe Si-mon vr eodată.
– Ei bine. Patricia își puse jos ceașca de ceai și scutură
o firimitură invizibilă de pe fustă. Poate că Eustace meri-tă iubire, dar la fel și tu, draga mea. La fel și tu.
Simon se opri pe treptele de la intrarea în iad și cer-
cetă mulțimea de cheflii.
Terenul de Joacă al Diavolului era cea mai nouă sală
de pariuri la modă în Londra, deschisă doar de două săp-tămâni. Candelabrele scânteiau, vopseaua de pe coloa-nele dorice de-abia se uscase, iar podeaua de marmură încă își mai păstra luciul. Peste doar un an, candelabrele aveau să fie înnegrite de fum și praf, coloanele aveau să fie mânjite cu urmele a mii de umeri slinoși, iar podeaua avea să devină mată sub jegul acumulat. Dar în noaptea aceea, în noaptea aceea, fetele erau vesele și frumoase, iar
gentlemenii strânși în jurul meselor de joc aveau expresii aproape identice de încântare. Din când în când, câte un chiuit de triumf sau un râs prea zgomotos, aproape

142 Elizabeth Hoyt
maniacal, se ridica peste zarva generală provocată de ze-
cile de voci care vorbeau deodată. Aerul era îmbâcsit de miros de sudoare, ceară de lumânare arsă, parfum greu și duhoarea produsă de bărbați atunci când erau pe punctul fie de a câștiga o avere, fie de a-și pune pistolul la tâmplă înainte ca noaptea să se încheie.
Tocmai se făcuse ora unsprezece și, undeva în acea
aglomerare de oameni, se ascundea și prada lui. Simon coborî vioi treptele ce duceau în sala principală. Un lacheu în trecere îi oferi o tavă cu vin îndoit cu apă. Băutura era gratuită. Cu cât un bărbat bea mai mult, cu atât era mai dispus să parieze și să continue să o facă odată ce începea. Simon clătină din cap, iar lacheul îi întoarse spatele.
În colțul îndepărtat din dreapta, un gentleman cu
părul auriu era aplecat peste masă, cu spatele spre re-stul încăperii. Simon lungi gâtul să vadă mai bine, dar o bucată de mătase galbenă îi blocă vederea. O siluetă feminină și moale se lovi de cotul lui.
– Pardonne-moi.
Accentul franțuzesc al demimondenei era foarte bun.
Aproape părea real.
Simon coborî privirea.Avea obraji rotunzi trandafirii, pielea proaspătă
și ochi albaștri care promiteau lucruri despre care nu ar fi trebuit să știe nimic. În păr purta o pană verde și zâmbea cochet.
– Îți voi servi niște șampanie ca să mă ierți, bine?Nu putea avea mai mult de șaisprezece ani și arăta ca
și cum locul ei ar fi fost la o fermă în Yorkshire, mul-gând vacile.
– Nu, mulțumesc, murmură el.Expresia ei îi trădă dezamăgirea, însă fusese învățată să
arate ceea ce bărbații doreau să vadă. Simon se îndepăr-tă înainte ca ea să apuce să răspundă și aruncă din nou o privire în colț. Bărbatul cu părul auriu dispăruse.
Fu cuprins de oboseală.

143 Inocență pierdută
Era o adevărată ironie: de-abia trecuse de ora unspre-
zece și și-ar fi dorit să fie în pat, singur, dormind. Când se transformase oare într-un bărbat bătrân, pe care îl durea umărul dacă stătea treaz până târziu? Cu zece ani în urmă, noaptea abia ar fi început pentru el. Ar fi ac-ceptat oferta micii târfe și nici măcar nu i-ar fi remarcat vârsta. Și-ar fi jucat la mesele de pariuri jumătate din rentă, fără să clipească. Desigur, cu zece ani în urmă era un tânăr de douăzeci de ani, instalat în sfârșit pe propriile picioare și al naibii de mult mai apropiat ca vârstă de acea fată decât era acum. Cu zece ani în urmă nu fusese destul de înțelept să îi fie frică. Cu zece ani în urmă nu simțise teama sau singurătatea. Cu zece ani în urmă, fusese nemuritor.
Un cap poleit în stânga. Se întoarse, și Simon văzu
o față bătrână și sfrijită, având pe cap o perucă. Si-mon își croi încet drum prin mulțime, îndreptându-se spre camera din spate. Acolo se adunau pariorii cu ade-vărat nesocotiți.
De Raaf și Pye păreau să creadă că nu cunoștea tea-
ma, că încă mai gândea și se purta ca acel băietan crud din urmă cu zece ani. Dar lucrurile stăteau exact in-vers, de fapt. Teama era tot mai intensă cu fiecare duel, conștiința faptului că putea să moară – probabil chiar avea să moară –, tot mai acută. Și, într-un fel, teama îl împingea înainte. Ce fel de bărbat ar fi fost dacă s-ar fi lăsat îngenuncheat de ea și i-ar fi lăsat în viață pe ucigașii fratelui său? Nu, de fiecare dată când simțea degetele ei de gheață alergându-i pe spate, de fiecare dată când îi auzea cântecul de sirenă, „Renunță, pur și simplu lasă lucrurile așa cum sunt“ , hotărârea lui devenea tot
mai puternică.
„Uite-l.“Bărbatul cu părul auriu trecu de ușile îmbrăcate în
catifea neagră. Purta o ținută din satin purpuriu. Simon își alese cursul, convins acum că îi dăduse de urmă.
– Mă gândeam eu că am să te găsesc aici, spuse Chris-
tian din spatele lui.

144 Elizabeth Hoyt
Se răsuci pe călcâie, cu inima bătându-i gata să-i
sară din piept. Era înfiorător să fii prins atât de urât pe
picior greșit. Bărbatul mai tânăr ar fi putut să-i înfigă un pumnal între coaste și nici măcar nu și-ar fi dat seama înainte să moară. O altă problemă legată de îm-bătrânire – reflexele încetinite.
– Cum?– Poftim?Celălalt bărbat clipi, fluturându-și genele roșcate
în vârf.
Simon trase aer în piept pentru a-și controla vocea.
Nu avea nici un rost să își descarce nervii pe Christian.
– De unde ai știut că voi fi aici?– Ah. Ei bine, am trecut pe la tine pe-acasă, l-am în-
trebat pe Henry, și gata.
Christian își deschise larg brațele, ca un bufon făcând
un truc.
– Înțeleg. Simon știa că avea un ton iritat. Christian
își făcuse un obicei din a apărea pe neașteptate, oare-cum ca o bubuitură din senin. Inspiră adânc. De fapt, acum că se gândea mai bine, își dădu seama că nu era tocmai rău să fie însoțit de bărbatul mai tânăr. Cel puțin îl făcea să se gândească mai puțin. Și era destul de plăcut să se știe idolul cuiva.
– Ai observat-o pe fata aia? întrebă Christian. Cea cu
pana verde?
– E prea tânără.– Poate pentru tine.Simon îl privi posomorât.– Vii cu mine sau nu?– Sigur, sigur, bătrâne.Christian zâmbi vag, probabil întrebându-se dacă fu-
sese o idee bună să vină în căutarea lui Simon.
– Nu-mi spune așa, îi aruncă Simon, pornind spre
ușile de catifea neagră.
– Scuze, murmură Christian din spatele lui. Unde
mergem?
– La vânătoare.

145 Inocență pierdută
Ajunseseră la uși acum, iar Simon încetini pentru
a-și lăsa ochii să se obișnuiască în încăperea cu lumi-nă scăzută. Aici nu se aflau decât trei mese. La fiecare masă erau așezați câte patru jucători. Nimeni nu ridică privirea pentru a se uita la nou-sosiți. Bărbatul cu pă-rul auriu era așezat la cea mai îndepărtată dintre mese, cu spatele spre ușă.
Simon se opri și trase aer în piept. Avea impresia că
plămânii lui nu se puteau dilata suficient în piept pentru a trage aerul. Pe spate și sub brațe îi apărură broboane de sudoare lipicioasă. Brusc, se gândi la Lucy, la sânii ei albi și ochii ei serioși de chihlimbar. Ce neghiob fusese să o părăsească.
– Ar fi trebuit cel puțin s-o sărut, murmură el.Christian avea auzul fin.– Pe fata cu pana verde? Credeam că era prea mică.– Nu pe ea. Nu contează.Simon îl studie pe bărbatul cu părul auriu. Nu își
dădea seama exact din acel unghi…
– Pe cine cauți? îl întrebă Christian, având cel puțin
bunul-simț să vorbească în șoaptă.
– Quincy James, murmură Simon, pornind înainte.– De ce?– Ca să-l provoc la duel.Simți privirea lui Christian ațintită asupra lui.– De ce? Ce ți-a făcut?– Nu știi?Simon întoarse capul pentru a întâlni privirea limpe-
de a însoțitorului său.
Ochii lui căprui păreau sincer nedumeriți. Simon își
punea oricum întrebări în privința lui, uneori. Christian îl întâlnise într-un moment crucial al vieții lui Simon. Bărbatul mai tânăr devenise un prieten destul de apro-piat, într-un interval scurt de timp, și nu părea să aibă nimic mai bun de făcut decât să se țină după Simon peste tot. Dar poate că Simon era exagerat de temător și vedea dușmani în orice colț întunecos.

146 Elizabeth Hoyt
Ajunseră la masa de la capăt și Simon se opri în spa-
tele bărbatului cu părul auriu. Teama îl cuprinsese pe deplin acum, sorbindu-i răsuflarea cu buze de gheață, lipindu-se cu sânii ei reci de pieptul lui. Dacă supravie-țuia duelului din zorii zilei următoare, avea să se întoar-că după Lucy. Ce rost avea să faci pe cavalerul galant dacă apoi mureai la răsăritul soarelui, fără să fi gustat din buzele fecioarei? Știa acum că nu mai era în stare să facă acest lucru singur. Simțea o nevoie existențială de ea, să îi reafirme și să îi mențină umanitatea chiar și în clipele în care el făcea apel la cea mai animalică parte din el. Avea nevoie de Lucy să îl împiedice să-și piardă mințile.
Simon își întipări un zâmbet pe față și îl bătu pe băr-
bat pe umăr. Lângă el, Christian inspiră șuierat.
Bărbatul întoarse capul. Simon se uită la el pentru
o clipă, cu o expresie stupidă, până când mintea lui înțelese ceea ce ochii îi spuseseră deja. Apoi îi întoar-se spatele.
Bărbatul era un necunoscut.
Lucy își înclină capul într-o parte și studie desenul la
care începuse să lucreze în carnețelul ei de schițe. Nasul era doar o idee greșit.
– Nu te mișca.Nu avu nevoie să ridice privirea ca să își dea seama
că Hedge, subiectul ei, iar încerca să se strecoare din cameră.
Hedge ura să pozeze pentru ea.– Ooo. Am multe de făcut, domnișoară Lucy.– Cum ar fi?Așa, acum era mai bine. Hedge chiar avea un nas ab-
solut extraordinar.
Se aflau în salonul din spatele casei. Aici avea cea mai
bună lumină după-amiaza, care se revărsa fără piedici în cameră prin ferestrele cu cercevele. Hedge era cocoțat pe un scaun fără spătar în fața șemineului. Era îmbrăcat în haina lui mototolită obișnuită și pantalonii de rigoare,

147 Inocență pierdută
la care se adăuga doar un fular purpuriu cu pete ciudate.
Lucy nu-și putea imagina de unde făcuse rost de el. Tatăl ei ar fi preferat să moară mai degrabă decât să poarte așa ceva.
– Trebuie s-o hrănesc și s-o țesal pe bătrâna Kate,
gemu servitorul.
– A făcut-o tata azi-dimineață.– Ei bine, atunci ar trebui să-i curăț grajdul de
gunoi.
Lucy clătină din cap.– Doamna Brodie l-a plătit pe unul dintre băieții
familiei Jones să curețe grajdul lui Katie chiar ieri. S-a săturat să tot aștepte după tine să o faci.
– Ce obrăznicie! Hedge afișă o expresie indignată, ca
și cum nu ar fi neglijat grajdul zile la rând. Știa că aveam de gând să o fac astăzi.
– Hmm. Lucy îi schiță cu grijă părul. Asta ai spus și
săptămâna trecută. Doamna Brodie spune că îi ajunge mirosul de la grajd până la ușa din spate.
– Asta e doar fiindcă are ditamai trompa.– Oamenii care locuiesc în case de sticlă nu ar trebui
să dea cu pietre, spuse Lucy, schimbându-și creionul.
Hedge își încreți fruntea.– Ce vrei să spui prin case de sticlă? Eu mă refeream
la nasul ei.
Lucy oftă.– Nu contează.– Hm.Se lăsă o tăcere bine-venită timp de o clipă, până când
Hedge se replie. Începu să îi deseneze brațul drept. Casa era tăcută azi, cu tatăl ei plecat și doamna Brodie ocupa-tă la bucătărie, făcând pâine. Desigur, acum că Simon plecase, casa i se părea întotdeauna tăcută. Era aproape lipsită de viață. El adusese un suflu de entuziasm și un gen de companie despre care nici măcar nu știuse că îi lipseau până nu plecase el. Acum camerele i se păreau goale când trecea prin ele. Se surprindea rătăcind fără

148 Elizabeth Hoyt
liniște dintr-o cameră în alta, ca și cum ar fi căutat in-
conștient ceva.
Sau pe cineva.– Cum rămâne cu scrisoarea către domnișorul David,
atunci? Hedge îi întrerupse gândurile. Căpitanul mi-a cerut să o trimit.
Se ridică în picioare.– Stai jos. A trimis-o tata în drum spre doctorul
Fremont.
– Ooo.Cineva bătu la ușa de la intrare. Hedge tresări.Lucy ridică ochii de pe schiță pentru a-l țintui cu pri-
virea înainte să apuce să se miște. Servitorul se prăbuși fără vlagă. Lucy îi termină brațul drept și începu să lucre-ze la stângul. Auziră pașii grăbiți ai doamnei Brodie. Un murmur de voci, apoi pașii se apropiară. „Ce pacoste!“ Aproape terminase și ea schița.
Chelăreasa deschise ușa cu un aer fâstâcit.– O, domnișoară, n-ai să ghicești niciodată cine
a venit…
Simon intră pe lângă doamna Brodie. Lucy își scăpă
creionul.
Simon îl ridică și i-l întinse, cu o expresie de ezitare
în ochi.
– Putem să vorbim?Nu avea pălărie, haina îi era șifonată și cizmele pline
de noroi, ca și cum ar fi venit călare. Renunțase la peru-că, iar părul îi era o idee mai lung. Sub ochi avea cercuri întunecate, iar liniile din jurul gurii i se adânciseră. Cu ce se ocupase la Londra de ajunsese să pară atât de obo-sit din nou?
Luă creionul, sperând că nu avea să observe cât de
tare îi tremura mâna.
– Desigur.– Între patru ochi?Hedge sări de pe scaun.– Bun, deci, eu plec.Țâșni pe ușă.

149 Inocență pierdută
Doamna Brodie o privi pe Lucy întrebător înainte
de a-l urma pe servitor. Închise ușa în urma ei. Brusc, Lucy se trezi singură cu vicontele. Își împreună mâinile în poală și îl privi.
Simon se apropie de fereastră și privi afară ca și cum
nu ar fi văzut deloc grădina.
– Am avut… afaceri de rezolvat săptămâna trecută la
Londra. Ceva important. Ceva ce îmi bântuie gânduri-le de multă vreme deja. Dar nu am fost în stare să mă concentrez, să mă ocup de ceea ce trebuia făcut. Mă gân-deam în permanență la tine. Așa că am venit aici, deși mi-am jurat că nu am să te mai deranjez niciodată.
Îi aruncă peste umăr o privire în care văzu frustrare,
nedumerire și ceva ce nu îndrăzni să interpreteze. Dar îi făcu inima – care deja se chinuia să bată – să se opreas-că de tot pentru câteva clipe. Inspiră adânc pentru a-și calma vocea.
– Vrei să iei loc?El ezită, ca și cum s-ar fi gândit.– Mulțumesc.Se așeză în fața ei, își trecu o mână prin păr și, dintr-oda-
tă, se ridică din nou în picioare.
– Ar trebui să plec, să ies pur și simplu pe ușă și să
nu mă opresc din mers până nu am pus o sută cinci-zeci de kilometri între noi, sau poate un întreg ocean de apă. Deși nu știu nici dacă asta ar fi de-ajuns. Mi-am promis că am să te las în pace. Râse fără umor. Și totuși, iată-mă din nou la picioarele tale, făcându-mă de râs în fața ta.
– Mă bucur să te văd, șopti ea.Se simțea ca într-un vis. Nu crezuse că avea să-l mai
vadă vreodată, iar acum el se plimba agitat în fața ei, în propria cameră de zi. Nu îndrăznea să se întrebe de ce venise.
Simon se răsuci pe călcâie și se opri brusc.– Chiar te bucuri? Sincer?Ce anume o întreba? Nu știa, dar dădu oricum
din cap.

150 Elizabeth Hoyt
– Nu sunt potrivit pentru tine. Tu ești prea pură; vezi
prea mult. Am să te rănesc, în cele din urmă, dacă nu… Clătină din cap. Tu trebuie să fii cu cineva simplu și bun, iar eu nu sunt nici una, nici alta. De ce nu te-ai căsătorit cu vicarul?
O privea încruntat, iar întrebarea lui suna a acuzație.Lucy clătină din cap neputincioasă.– Refuzi să vorbești, refuzi să-mi spui, zise el răgu-
șit. Mă tachinezi? Mă tachinezi uneori în visele mele, înger dulce, când nu visez că… Se prăbuși în genunchi în fața ei. Nu mă cunoști, nu știi ce sunt. Salvează-te. Alungă-mă din casa ta. Acum. Cât încă mai poți, căci mi-am pierdut hotărârea, voința, chiar și onoarea – așa puțină câtă îmi mai rămăsese. Nu mă pot lipsi de pre-zența ta.
O avertiza, iar ea știa acest lucru, dar nu îi putea cere
să plece.
– Nu am să te alung. Nu-mi poți cere asta.Mâinile lui erau așezate pe brațele canapelei ei mici.
O înconjurau, fără a o atinge. Își plecă fruntea până când ea nu mai văzu decât creștetul acoperit de păr blond palid și scurt.
– Sunt viconte, știi asta. Familia Iddesleigh e una cu
vechime, dar nu am reușit să punem mâna pe un titlu decât cu vreo cinci generații în urmă. Mă tem că avem tendința să alegem tabăra greșită în războaiele între regi. Am trei case. Una în oraș, la Londra, una în Bath și moșia din Northumberland, cea despre care ți-am spus când m-am trezit în acea primă zi. Spuneam că e neîn-grijită, și așa și e, dar e în același timp frumoasă într-un mod sălbatic și, desigur, pământul e profitabil, dar nu vom fi nevoiți să mergem niciodată acolo dacă nu vei dori. Am un intendent și numeroși servitori.
Ochii lui Lucy erau încețoșați de lacrimi. Își înăbuși
un hohot de plâns. Vorbea ca și cum ar fi…
– Și avem și câteva mine, de cupru sau cositor, conti-
nuă el, cu privirea ațintită în poala ei. Oare îi era teamă să o privească în ochi? Nu știu niciodată exact ce anume,

151 Inocență pierdută
și nici nu contează cu adevărat, fiindcă am un om care
se ocupă de asta, dar știu că aduc un profit destul de bun. Am trei trăsuri, dar una i-a aparținut bunicului meu și începe să devină cam mucegăită. Pot să pun să se facă una nouă, dacă vei dori una, doar…
Lucy îl prinse de bărbie cu mâinile tremurătoare și
îi ridică fața ca să îi poată vedea ochii gri-deschis, plini de îngrijorare, de singurătate. Își puse un deget peste buzele lui pentru a opri șuvoiul de cuvinte și încercă să zâmbească printre lacrimile ce îi șiroiau pe obraji.
– Taci. Da. Da, am să mă mărit cu tine.Îi simți pulsul bătând sub degetele ei, cald și viu, și
părând să-și găsească ecou în fâlfâitul nebunesc al pro-priei inimi. Nu simțise niciodată o asemenea bucurie și, brusc, un gând pătimaș îi trecu prin minte: „Fă-l să dureze, te rog, Dumnezeule. Nu mă lăsa să uit niciodată acest moment“.
Dar el îi căută ochii, nici triumfător, nici fericit, doar
așteptând.
– Ești sigură?Buzele lui îi mângâiară degetele cu fiecare cuvânt.Ea încuviință din cap.– Da.Simon închise ochii, ca și cum ar fi fost teribil de
ușurat.
– Slavă Domnului.Lucy se aplecă și îl sărută ușor pe obraz. Dar când
dădu să se retragă, Simon își mișcă puțin capul. Gura lui se lipi de a ei. O sărută. Mângâind-o blând pe buze, tachinând-o, ispitind-o, până când, în cele din urmă, se deschise pentru el. Gemu și își petrecu limba pe in-teriorul buzei ei de jos. Ea își împinse limba spre el în același moment și și-o împleti cu a lui. Nu știa dacă fă-cea ceea ce trebuia. Nu mai fusese niciodată sărutată astfel, dar inima îi bătea asurzitor în urechi și nu-și pu-tea stăpâni tremurul brațelor și al picioarelor. Simon îi prinse capul în mâini și i-l ținu, înclinându-și fața peste a ei pentru a face și mai adâncă întâlnirea gurilor lor.

152 Elizabeth Hoyt
Nu semăna deloc cu sărutul cavaleresc al lui Eustace.
Era mai misterios – lacom și aproape înspăimântător. Avea impresia că era pe punctul de a se prăbuși. Sau de a se descompune în atât de multe bucățele, încât nu avea să mai reușească vreodată să le asambleze la loc. Simon îi prinse buza de jos între dinți și trase ușor. Ceea ce ar fi trebuit să fie durere, sau cel puțin disconfort, se dovedi a fi o plăcere ce o pătrunse până în miezul ființei ei. Gemu și veni spre el.
Zdrang!Lucy se dădu înapoi cu o smucitură. Simon privi
peste umăr, cu chipul încordat și o peliculă de sudoare pe frunte.
– Vai de mine! exclamă doamna Brodie. O tavă cu
porțelanuri răsturnate, de pe care se revărsau fursecuri, și o baltă de ceai se întindeau la picioarele ei. Dar ce va spune căpitanul?
„ Asta e o întrebare bună“, reflectă Lucy.
capitolul 9
– Nu vreau să fiu indiscretă, domnișoară Crad-
dock-Hayes, spuse Rosalind Iddesleigh, aproape trei săp-tămâni mai târziu. Dar m-am tot întrebat cum ai ajuns să-l cunoști pe cumnatul meu?
Lucy își încreți nasul.– Te rog, spune-mi Lucy.Cealaltă femeie zâmbi aproape cu timiditate.– Ce amabil din partea ta. Iar tu, desigur, trebuie să-
mi spui Rosalind.
Lucy îi zâmbi și încercă să-și dea seama dacă pe Simon
l-ar fi deranjat dacă i-ar fi spus acestei femei delicate că îl găsise gol-pușcă și pe jumătate mort într-un șanț. Se aflau în trăsura elegantă a lui Rosalind, iar Lucy aflase că Simon avea într-adevăr o nepoată. Theodora se afla și ea în trăsura care străbătea uruind străzile Londrei.

153 Inocență pierdută
Cumnata lui Simon, văduva fratelui lui mai mare,
Ethan, arăta ca și cum locul ei ar fi fost într-un turn de piatră, așteptând un cavaler viteaz care s-o salveze. Părul blond și drept, strălucitor, îi era prins în creștet într-un coc simplu. Fața îi era îngustă, albă ca alabastrul, cu ochi mari, albastru-deschis. Dacă nu ar fi avut dovada chiar sub ochii ei, Lucy nu ar fi crezut niciodată că era sufici-ent de în vârstă cât să aibă un copil de opt ani.
Lucy își petrecuse ultima săptămână în casa viitoarei
ei cumnate, pregătindu-se pentru nunta cu Simon. Tatăl ei nu fusese încântat de alegerea ei, dar după ce bombă-nise și tunase puțin, le dăduse binecuvântarea lui, cu ju-mătate de gură. De când se afla la Londra, Lucy vizitase o varietate năucitoare de magazine alături de Rosalind. Simon insistase ca Lucy să își facă un trusou complet nou. Deși era, firește, încântată să aibă atâtea haine fru-moase, Lucy era în același timp îngrijorată că nu avea să fie o vicontesă pe măsură pentru Simon. Era o fată de la țară și, chiar îmbrăcată în dantele și mătăsuri brodate, rămânea totuși o femeie simplă.
– Eu și Simon ne-am întâlnit pe un drum din apro-
piere de casa mea din Kent, se eschivă Lucy. Suferise un accident, iar eu l-am dus acasă să se refacă.
– Ce romantic, murmură Rosalind.– Și unchiul Suspin era beat? vru să știe fetița de lân-
gă ea.
Avea părul cu o nuanță mai întunecat decât cel al
mamei ei, mai auriu, și cârlionțat. Lucy își aminti cum descrisese Simon șuvițele cârlionțate ale fratelui său. Era evident că Theodora semăna cu tatăl ei, deși ochii albaș-tri și mari îi moștenise de la mama ei.
– Theodora, te rog. Rosalind își împreună sprânce-
ne, formând două cute perfecte pe fruntea ei în rest netedă. Am mai discutat despre folosirea unui limbaj cuviincios. Ce va crede domnișoara Craddock-Hayes despre tine?
Copila se lăsă moale pe banchetă.– A spus că putem să-i spunem Lucy.

154 Elizabeth Hoyt
– Nu, draga mea. Mi-a dat mie permisiunea să îi spun
pe numele de botez. Nu s-ar cuveni ca și un copil să o facă. Rosalind îi aruncă o privire scurtă lui Lucy. Îmi pare foarte rău.
– Eventual, având în vedere că voi fi în curând mătu-
șa ei, Theodora ar putea să-mi spună mătușa Lucy?
Îi zâmbi fetei, încercând să nu o supere pe viitoarea
ei cumnată, dar simțind o oarecare simpatie și față de fiica ei.
Rosalind își mușcă ușor colțul gurii.– Ești sigură?– Da.Theodora se foi veselă pe banchetă.– Iar tu poți să-mi spui Buzunărel, fiindcă așa îmi spu-
ne unchiul Suspin. Eu îi spun unchiul Suspin fiindcă toate femeile suspină după el.
– Theodora!– Așa spune doica mea, se apără fetița.– E greu să împiedici servitorii să bârfească, spuse Ro-
salind. Și pe copii să repete ceea ce aud.
Lucy zâmbi.– Și ție de ce îți spune Buzunărel unchiul Suspin?
Fiindcă încapi într-unul?
– Da. Rânji și, brusc, semănă cu unchiul ei. Îi aruncă
o scurtă privire mamei ei. Și fiindcă mă uit în buzuna-rele lui când vine în vizită.
– O răsfață groaznic de mult, oftă Rosalind.– Uneori are dulciuri în buzunare, și mi le dă mie,
îi mărturisi copila. Și odată avea niște soldați minunați de tinichea și mama a spus că fetițelor nu le plac sol-dații, iar atunci unchiul Suspin a spus ce bine că sunt un buzunărel și nu o fetiță. Inspiră și îi aruncă din nou o privire mamei ei. Dar glumea, fiindcă știe că de fapt sunt o fetiță.
– Înțeleg. Lucy zâmbi. Probabil astfel de lucruri sunt
cele care fac femeile să suspine după el.

155 Inocență pierdută
– Da. Buzunărel se foi din nou. Mama ei își așeză
o mână peste piciorușul ei, potolind-o. Tu ai suspinat după unchiul Suspin?
– Theodora!– Ce-i, mami?– Am ajuns, interveni Lucy.Trăsura se oprise în mijlocul unei alei aglomerate,
nereușind să ajungă pe marginea străzii din cauza aglo-merației de trăsuri, căruțe, negustori ambulanți, bărbați călare și pietoni. Prima dată când Lucy fusese martoră la o astfel de scenă, i se tăiase răsuflarea. Atât de mul-ți oameni! Cu toții strigând, alergând, trăind. Căruțașii
ocărându-i zgomotos pe pietonii care le stăteau în cale, vânzătorii ambulanți anunțându-și mărfurile, lacheii în livrea deschizând drumul pentru trăsurile scumpe, ștrengari fugind în stradă, mai-mai să cadă sub copitele cailor. Nu știa cum să examineze toate acestea deodată; simțurile îi erau copleșite. Acum, aproape o săptămână mai târziu, se mai obișnuise puțin cu orașul, dar chiar și așa, agitația constantă i se părea, de fiecare dată, învioră-toare pentru ochii și urechile ei. Poate că așa avea să fie întotdeauna. Era oare posibil să găsească cineva Londra plictisitoare vreodată?
Unul dintre lachei deschise portiera și desfăcu trep-
tele înainte de a le ajuta pe doamne să coboare. Lucy își ridică mult fustele deasupra pământului cât își croi-ră drum până la magazin. Un lacheu tânăr și puternic mergea în fața lor, atât pentru a le apăra, cât și pentru a le căra pachetele. Trăsura porni în urma lor. Vizitiul avea să fie nevoit să găsească un loc în care să opreas-că undeva mai departe, sau să facă o tură completă și să se întoarcă.
– Acesta e un magazin de modă drăguț, spuse Rosa-
lind când intrară. Cred că îți vor plăcea podoabele pe care le au aici.
Lucy clipi, studiind rafturile de la podea până la ta-
van pline cu dantele multicolore, panglici împletite, pălării și podoabe. Încercă să nu arate cât de copleșită

156 Elizabeth Hoyt
se simțea. Era o diferență uriașă între acesta și singurul
magazin din Maiden Hill, care nu avea decât un singur raft cu podoabe. După ce trăise toată viața cu o mână de rochii cenușii, varietatea de culori aproape o făcea să o doară ochii.
– Îmi iei asta, mami?Buzunărel ridică un sul de panglică împletită aurită și
începu să o înfășoare în jurul ei.
– Nu, dragă, deși poate că i s-ar potrivi mătușii Lucy?Lucy își mușcă buza. Chiar nu se putea imagina
în auriu.
– Poate dantela aceea, spuse ea, arătând cu degetul.Rosalind îngustă ochii în fața superbei dantele
belgiene.
– Da, cred că da. Se va potrivi bine cu acea rochie
franțuzească cu imprimeu de trandafiri pe care am co-mandat-o azi-dimineață.
Treizeci de minute mai târziu, Lucy ieși din maga-
zin, bucuroasă că o avea pe Rosalind drept ghid. Chiar dacă părea delicată, cealaltă femeie se pricepea la modă și se târguia ca o gospodină cu experiență. Găsiră trăsu-ra așteptându-le pe stradă, un căruțaș furios strigând la vizitiu fiindcă nu putea trece mai departe din cauza lui. Doamnele se grăbiră să urce în trăsură.
– Vai! Rosalind își tamponă fața cu o batistă de dante-
lă. Își privi fetița, care zăcea pe banchetă, extenuată, așa cum era normal pentru un copil. Poate ar trebui să ne întoarcem acasă să servim niște ceai și câteva gustări.
– Da, spuse Buzunărel, aprobând-o din tot sufletul. Se ghemui pe banchetă și adormi în scurt timp, în
ciuda smuciturilor trăsurii și a zgomotului de afară. Lucy zâmbi. Copila era probabil obișnuită cu orașul și cu via-ța sa.
– Nu ești așa cum mi-am imaginat atunci când Simon
ne-a anunțat că se va căsători, spuse Rosalind încet.
Lucy ridică din sprâncene întrebătoare. Rosalind își
mușcă buza de jos.
– Nu vreau să te insult.

157 Inocență pierdută
– Nu mă simt insultată.
– Doar că Simon a căutat dintotdeauna compania
unui anumit tip de femei. Rosalind își încreți nasul. Nu întotdeauna respectabile, dar de regulă foarte sofisticate.
– Iar eu sunt de la țară, spuse Lucy cu tristețe.– Da. Rosalind zâmbi. Am fost surprinsă, dar în mod
plăcut, de alegerea lui.
– Mulțumesc.Trăsura se opri. Părea să se fi produs un blocaj pe
drum. De afară răsunară strigăte furioase de bărbați.
– Uneori am impresia că ar fi mai ușor să mergem
pe jos, murmură Rosalind.
– Cu siguranță ar fi mai rapid, spuse Lucy, zâmbindu-i.Rămaseră așezate, ascultând agitația. Buzunărel sforă-
ia ușor, netulburată.
– De fapt… Cealaltă femeie ezită. Nu ar trebui să-ți
spun asta, dar când i-am întâlnit pentru prima dată – pe Ethan și Simon –, Simon a fost cel care m-a atras la început.
– Chiar așa?Lucy își păstră trăsăturile inexpresive. Ce încerca să-i
spună Rosalind?
– Da. Avea o parte întunecată în el, chiar și înainte de
moartea lui Ethan, pe care cred că majoritatea femeilor o găsesc de-a dreptul fascinantă. Și felul în care vorbeș-te, cât e de spiritual. Poate fi foarte captivant uneori. Eram vrăjită, deși Ethan era cel mai chipeș dintre cei doi frați.
– Ce s-a întâmplat?Oare Simon fusese la fel de vrăjit de această femeie
delicată? Lucy simți un junghi de gelozie.
Rosalind își îndreptă privirea pe fereastră.– M-a speriat.Lucy își ținu respirația.– Cum?– Într-o noapte, la un bal, am dat peste el într-o
cameră din dos. Era o cameră de lucru sau o cameră

158 Elizabeth Hoyt
de zi, micuță și decorată simplu, cu excepția unei oglinzi
sofisticate pe un perete. Era singur cuc și stătea acolo, holbându-se pur și simplu.
– La ce anume?– La el însuși. Rosalind se întoarse spre ea. În oglin-
dă. Doar… privindu-și reflexia. Dar nu își studia peruca sau hainele așa cum ar fi făcut, poate, un alt bărbat. Se privea în propriii ochi.
Lucy se încruntă.– Asta e ciudat.Cealaltă femeie dădu din cap.– Și mi-am dat seama atunci. Nu era fericit. Aerul
lui întunecat nu e o mască; e real. Există o forță care îl mână pe Simon din interior și nu știu dacă îi va da drumul din ghearele ei vreodată. Eu cu siguranță nu am putut să îl ajut.
Un val de neliniște o cuprinse pe Lucy.– Așa că te-ai măritat cu Ethan.– Da. Și nu am regretat niciodată. A fost un soț mi-
nunat, blând și bun la suflet. Își privi fiica adormită. Și mi-a oferit-o pe Theodora.
– De ce mi-ai spus asta? întrebă Lucy încet.În ciuda cuvintelor calme, simțea mânia crescând în
ea. Rosalind nu avea nici un drept să o facă să-și pună sub semnul întrebării decizia.
– Nu ca să te sperii, o asigură Rosalind. Doar că aveam
impresia că numai o femeie puternică ar putea să se mă-rite cu Simon, iar acesta este un lucru de admirat.
Fu rândul lui Lucy să își îndrepte privirea pe fereastră.
Trăsura pornise, în sfârșit, din loc. În curând aveau să ajungă înapoi la casa din oraș, unde aveau să li se ser-vească diverse mâncăruri exotice la prânz. Îi era foarte foame, dar mintea lui Lucy se întoarse la ultimele cuvin-te ale lui Rosalind: „o femeie puternică“ . Își petrecuse
toată viața în același sat din provincie, unde nu fusese niciodată pusă la încercare. Rosalind văzuse ce se ascun-dea în Simon și, prudentă, se îndepărtase. Oare dorința

159 Inocență pierdută
ei de a se mărita cu Simon era o sfidare împotriva Ceru-
rilor? Oare ea era mai puternică decât Rosalind?
– Să bat la ușă, doamnă? întrebă camerista.
Lucy stătea, însoțită de cameristă, pe treptele de la in-
trare ale casei din oraș a lui Simon. Era o clădire de cinci etaje, piatra albă a zidăriei strălucind în lumina soarelui de după-amiază. Casa se afla în cea mai elegantă parte a Londrei, iar ea era conștientă de faptul că probabil arăta caraghios stând acolo și șovăind. Dar nu îl mai văzuse pe Simon între patru ochi de multă vreme și simțea o nevoie disperată de a fi cu el. De a vorbi cu el și a afla… Râse neliniștită în surdină. Ei bine, presupunea că avea nevoie să afle dacă nu cumva se schimbase față de cum îl cunoscuse ea în Maiden Hill. Prin urmare, împrumu-tase trăsura lui Rosalind și venise aici după prânz.
Își netezi cu mâna rochia nouă și dădu din cap spre
cameristă.
– Da, te rog. Bate.Camerista ridică ciocănelul greu de la ușă și îl lăsă
să cadă. Lucy privi plină de speranță ușa. Problema nu era că nu îl vedea deloc pe Simon – acesta avea grijă să ia masa cel puțin o dată pe zi acasă la Rosalind –, dar nu apucau niciodată să rămână singuri. Ce bine ar fi fost dacă…
Ușa se deschise și un majordom foarte înalt le privi
în josul nasului ca un cioc.
– Da?Lucy își drese vocea.– Lord Iddesleigh e acasă?Majordomul ridică o sprânceană țepoasă cu un
aer incredibil de trufaș; probabil exersa noaptea în fața oglinzii.
– Vicontele nu primește vizitatori. Dacă doriți să lăsați
o carte de vizită…
Lucy zâmbi și veni în față, astfel încât bărbatul fu
nevoit să se dea în spate sau s-o lase să se lovească de burta lui.

160 Elizabeth Hoyt
– Sunt domnișoara Lucinda Craddock-Hayes și am
venit să-mi văd logodnicul.
Majordomul clipi. Era evident într-o dilemă. Iat-o pe
cea care avea să-i devină în curând stăpână, cerând să in-tre în casă, dar el probabil avea ordine să nu îl deranjeze pe Simon. Alese să se încline în fața răului din fața lui.
– Desigur, domnișoară.Lucy îi oferi un zâmbet scurt, aprobator.– Mulțumesc.Intrară într-un hol mare. Lucy zăbovi pentru o clipă,
privind în jurul ei, curioasă. Nu mai intrase niciodată în casa de la oraș a lui Simon. Podeaua era din mar-mură neagră, șlefuită până devenise sticloasă. Pereții erau tot de marmură, alternând alb și negru în lambri-uri cu chenare de rotocoale și cârcei aurii, iar tavanul… Lucy expiră zgomotos. Tavanul era în întregime auriu și alb, cu nori și heruvimi zugrăviți pe el astfel încât să pară că țineau în mâini candelabrul de cristal ce atârna din centrul lui. Din loc în loc se găseau mese și statui, toate realizate din marmură sau din esențe lemnoase exotice, toate bogat decorate în aur. Un Mercur din marmură neagră se afla în apropiere, în dreapta lui Lucy. Aripile de la călcâiele lui, coiful și ochii îi erau toate din aur. De fapt, a spune că holul era „grandios“
nu era tocmai corect. „Ostentativ“ ar fi fost o descriere
mai potrivită.
– Vicontele se află în seră, domnișoară, spuse
majordomul.
– Atunci mă voi întâlni cu el acolo, spuse Lucy. Există
vreun loc unde ar putea să aștepte camerista mea?
– Voi cere unui lacheu să o conducă la bucătărie. Poc-
ni din degete spre unul dintre lacheii care stăteau în poziție de drepți în hol. Bărbatul se înclină și o condu-se pe cameristă. Majordomul se întoarse din nou spre Lucy. Sunteți bună să veniți pe aici?
Lucy dădu din cap. Majordomul o conduse pe coridor
spre partea din spate a casei. Pasajul se îngustă și coborâră

161 Inocență pierdută
un scurt șir de trepte; apoi ajunseră la o ușă masivă.
Majordomul dădu să o deschidă, dar Lucy îl opri.
– Intru singură, dacă nu te deranjează.Majordomul se înclină.– Cum doriți, domnișoară.Lucy înclină capul.– Nu știu cum te cheamă.– Newton, domnișoară.Ea zâmbi.– Mulțumesc, Newton.El îi ținu ușa deschisă.– Dacă mai aveți nevoie de ceva, domnișoară, trebuie
doar să mă chemați.
Apoi plecă.Lucy aruncă o privire în sera enormă.– Simon?Dacă nu ar fi privit-o cu ochii ei chiar în acel moment,
nu ar fi crezut că putea exista o astfel de construcție, ascunsă în mijlocul orașului. Șiruri întregi de bănci se pierdeau în capătul mai întunecat al serei. Toate supra-fețele disponibile erau pline-ochi cu plante verzi sau ghi-vece de pământ. Sub picioare avea o cărare de cărămidă care, cumva, părea caldă. Picături de condens acopereau sticla din dreptul umerilor ei. Sticla începea de la nivelul taliei și forma o boltă deasupra capului. Deasupra ei, cerul Londrei începuse deja să se întunece.
Lucy păși timid în aerul umed. Nu vedea pe nimeni
aici.
– Simon?Ascultă, dar nu auzi nimic. Pe de altă parte, sera
era imensă. Poate că nu o auzea. Cu siguranță voia să țină aerul fierbinte și umed înăuntru. Trase după ea ușa grea de lemn, închizând-o, și porni în explorare. Culoarul era îngust și o parte din frunzișul plantelor atârna peste el, obligând-o să-și croiască drum printr-o perdea verde. Auzi apa picurând, căci aburul se con-densa și se scurgea de pe sute de frunze. Atmosfera era

162 Elizabeth Hoyt
apăsătoare și încremenită, cu aerul greu de mirosul de
mușchi și pământ.
– Simon?– Aici sunt.În sfârșit. Vocea îi răsunase din față, dar nu îl vedea
din cauza frunzișului des. Dădu la o parte o frunză mai mare decât capul ei și brusc ajunse într-un spațiu des-chis, luminat de zeci de lumânări.
Se opri.Spațiul era circular. Pereții de sticlă se ridicau într-un
dom în miniatură, precum cele pe care le văzuse în poze cu Rusia. În mijloc, o fântână de marmură susura în-cet, iar, în exterior, domul era înconjurat de bănci, cu trandafiri. Trandafiri înfloriți iarna. Lucy râse. Roșii și roz, crem sau în nuanțe de alb pur, parfumul greu al trandafirilor umplea aerul, completând sentimentul de uluire și încântare. Simon avea un tărâm vrăjit în pro-pria casă.
– M-ai găsit.Tresări și se uită în direcția vocii lui, iar inima i se
zbătu emoționată când îl văzu. Simon stătea lângă o bancă, fără haină. Purta un șorț lung de culoare verde peste vestă, pentru a o proteja, și își suflecase mânecile, expunându-și antebrațele pudrate cu păr blond.
Lucy zâmbi la vederea lui Simon în ținută de lucru.
Era un aspect al lui pe care nu îl mai cunoscuse până atunci, și care îi stârnea curiozitatea. De când veniseră la Londra, fusese întotdeauna atât de rafinat, abordase o atitudine atât de conformă cu cerințele societății.
– Sper că nu te deranjează. Newton m-a condus
înăuntru.
– Chiar deloc. Unde e Rosalind?– Am venit singură.Simon încremeni și îi aruncă o privire scurtă pe care
nu știu cum s-o interpreteze.
– Complet singură?Deci asta îl îngrijora. Îi spusese foarte clar, când veni-
se pentru prima dată la Londra, că nu avea voie să iasă

163 Inocență pierdută
niciodată din casă singură. Aproape că uitase această
poruncă în săptămâna care se scursese, căci nu se întâm-plase nimic, din câte își dădea ea seama. Evident, era încă îngrijorat în privința dușmanilor lui.
– Ei bine, cu excepția vizitiului, și a lacheilor, și a ca-
meristei – am împrumutat trăsura lui Rosalind.
Îi zâmbi cu un aer lejer.– Ah. Umerii i se relaxară și începu să-și dea jos șor-
țul. În acest caz, îmi dai voie să-ți ofer niște ceai?
– Nu trebuie să te oprești din cauza mea, spuse ea.
Asta dacă nu te tulbur.
– Tu întotdeauna mă tulburi, înger dulce.Își legă înapoi șorțul și se întoarse la bancul de
lucru.
Lucy văzu că era ocupat, dar aveau să se căsătorească
peste mai puțin de o săptămână. Un gând îi trecu șop-tit prin minte, teama sâcâitoare că deja se plictisise de ea sau, mai rău, că începuse să se răzgândească. Veni lângă el.
– Ce faci?Părea atât de tensionat, dar vocea îi era normală.– Altoiesc trandafiri. Nu e o muncă prea palpitantă,
mă tem, dar poți să o urmărești liniștită.
– Ești sigur că nu te supără?– Nu, bineînțeles că nu.Stătea aplecat asupra bancului de lucru, fără a o
privi. În mână avea un lujer cu țepi, probabil o parte dintr-un trandafir, și îl tăia cu grijă la capăt pentru a-l face ascuțit.
– Nu am mai rămas singuri de câteva zile și m-am
gândit că ar fi plăcut să… vorbim pur și simplu.
Îi venea greu să discute cu el când era pe jumătate
întors cu spatele spre ea.
Spinarea îi era rigidă, ca și cum ar fi încercat în gând
să o alunge, dar nu se mișca.
– Da?Lucy își mușcă buza.

164 Elizabeth Hoyt
– Știu că nu ar fi trebuit să vin atât de târziu, dar
Rosalind m-a ținut ocupată toată ziua făcând cumpără-turi, și căutând haine, și altele asemenea. Nu ți-ar veni să crezi cât au fost de aglomerate străzile azi după-amiază. Ne-a luat o oră să ajungem acasă. Acum turuia în nești-re. Lucy se așeză pe un scăunel din apropiere și inspiră adânc. Simon, te-ai răzgândit?
Întrebarea ei reuși să-i atragă atenția. Ridică încet pri-
virea, încruntându-se.
– Poftim?Lucy făcu un gest brusc de frustrare.– Pari în permanență atât de preocupat și nu m-ai
sărutat deloc de când mi-ai cerut mâna. Mă întrebam dacă nu cumva ai avut timp să te gândești mai bine și te-ai răzgândit în privința căsătoriei cu mine.
– Nu! Aruncă jos cuțitul și se sprijini cu brațele drepte
de masa de lucru, ținându-și capul plecat. Nu, îmi pare atât de rău. Vreau să mă căsătoresc cu tine, îmi doresc asta cu ardoare, acum mai mult ca niciodată, te asigur. Număr zilele rămase până ne vom căsători, în sfârșit. Visez să te țin în brațe ca soție legitimă, apoi trebuie să-mi abat gândurile, altfel îmi petrec toată ziua înnebu-nit de așteptare. Eu am o problemă.
– Ce problemă? Lucy era ușurată, dar sincer derutată.
Spune-mi și putem s-o rezolvăm împreună.
Simon oftă zgomotos, clătină din cap și se întoarse
spre ea.
– Nu prea cred. Problema asta mi se datorează în în-
tregime și eu trebuie să-i port povara. Slavă Domnului că va dispărea peste o săptămână, când vom fi legați prin sfintele jurăminte ale căsătoriei.
– Vorbești intenționat în cimilituri, astfel încât să nu
te înțeleg.
– Ce combativă ești, replică el. Mi te imaginez cu o
sabie înflăcărată în mână, nimicind evrei recalcitranți și samariteni necredincioși. Ar tremura în fața încruntării tale severe și a sprâncenelor tale înspăimântătoare. Râse

165 Inocență pierdută
în barbă. Să spunem doar că mi-e greu să fiu în preajma
ta fără să te ating.
Lucy zâmbi.– Suntem logodiți. Poți să mă atingi.– Nu, de fapt nu pot. Se îndreptă de spate și își luă
din nou cuțitul de sculptat în lemn. Dacă te ating, nu sunt sigur că voi reuși să mă opresc. Se aplecă și studie trandafirul, tăind din nou cu atenție în tulpina lui. De fapt, sunt destul de sigur că n-am să mă opresc. Aș fi beat de parfumul tău și de atingerea pielii tale atât de albe.
Lucy își simți obrajii încingându-se. Se îndoia foarte
mult că pielea îi era chiar atât de albă în acel moment. Dar aproape că nu o atinsese deloc în Maiden Hill. Cu siguranță dacă fusese capabil să se stăpânească atunci, putea și acum.
– Eu…– Nu. Inspiră adânc și clătină din cap, ca pentru a-l
limpezi. Te-aș răsturna pe spate, cu fustele ridicate în ju-rul umerilor, ca pe o femeiușcă oarecare, înainte să apuc să gândesc, aș intra în tine înainte să apuc să reflectez și, odată ce aș începe, sunt al naibii de sigur că nu m-aș opri până nu am ajunge amândoi de-a dreptul în rai. Poate nici măcar atunci.
Lucy deschise gura, dar nu reuși să scoată nici un
sunet. „De-a dreptul în rai…“ Simon închise ochii
și gemu.
– Dumnezeule, nu-mi vine să cred că ți-am spus asta.– Ei bine. Lucy își drese vocea. Cuvintele lui o
fă cuseră să tremure și să se simtă încinsă. Asta e cu si-guranță flatant.
– Chiar așa e? Îi aruncă o privire. Avea pete de culoa-
re pe pomeți. Mă bucur că accepți atât de bine lipsa de control a logodnicului tău asupra naturii lui animalice.
„O, Doamne!“– Poate ar trebui să plec, spuse ea, dând să se ridice.– Nu, rămâi cu mine, te rog. Doar… doar nu te apro-
pia de mine.

166 Elizabeth Hoyt
– Bine.
Se așeză din nou cu spatele drept și cu mâinile împre-
unate în poală.
Un colț al gurii lui se curbă în jos.– Mi-a fost dor de tine.– Și mie.Schimbară un zâmbet înainte ca el să îi întoarcă din
nou spatele, în mare grabă, dar de data aceasta cunoștea motivul și rămase netulburată. Îl privi punând deoparte tulpina și luând un ghiveci în care se afla ceva ce părea a fi un mic ciot. Fântâna susura vesel pe fundal, iar stelele începuseră să apară pe cerul de deasupra domului său.
– Nu ai mai terminat de spus povestea, zise ea. Cea
despre Prințul-Șarpe. Nu voi putea termina ilustrațiile dacă nu-mi spui și restul.
– Ai făcut ilustrații?– Desigur.– Nu mai țin minte unde am rămas. Se încruntă spre
ciotul urât. A trecut atâta vreme de atunci.
– Îmi amintesc eu. Se așeză mai bine pe scăunel. An-
gelica furase pielea Prințului-Șarpe și amenințase că avea s-o distrugă, dar s-a îmbunat și i-a cruțat viața în cele din urmă.
– Ah, da. Cu foarte mare grijă, făcu o tăietură în for-
mă de V în partea de sus a ciotului. Prințul-Șarpe îi spu-se Angelicăi: „Frumoasă fecioară, cum ai pielea mea, ții în mâini însăși viața mea. Nu trebuie decât să îmi spui o dorință, și eu ți-o voi îndeplini“.
Lucy se încruntă.– Nu mi se pare prea deștept. De ce nu-i cere pur
și simplu pielea înapoi, fără să-i spună ce putere are asu-pra lui?
Simon îi aruncă o privire peste sprâncenele coborâte.– Poate era vrăjit de frumusețea ei?Lucy pufni în râs.– Doar dacă nu cumva avea vederea foarte proastă.– Sufletul tău romantic mă copleșește. Acum, îmi dai
voie să continui?

167 Inocență pierdută
Lucy închise strâns gura și dădu din cap.
– Bun. Angelica își dădu seama că era foarte noro-
coasă. Poate că avea să-l poată întâlni pe prințul acelor ținuturi, în sfârșit. Așa că îi spuse Prințului-Șarpe. „Va fi bal la curte în noaptea asta. Ai putea să mă duci pe meterezele castelului ca să văd trecerea prințului și a cur-tenilor lui?“ Ei bine, Prințul-Șarpe o privi cu ochii lui argintii strălucitori și zise: „Pot să-ți ofer mai mult de atât, te asigur“.
– Dar stai, îl întrerupse Lucy. Nu Prințul-Șarpe este
eroul poveștii?
– Un om-șarpe? Simon introduse vârful ascuțit al
lujerului în găuricea pe care o făcuse în ciot și începu să le învelească pe amândouă într-o fâșie îngustă de material. Oare ce te-a făcut să crezi că ar putea fi un bun erou?
– Ei bine, e în întregime din argint, nu?– Da, dar e totodată cât se poate de gol și, de regu-
lă, eroul unei povești este înzestrat cu ceva mai multe lucruri.
– Dar…Simon se încruntă dojenitor spre ea.– Vrei să continui?– Da, spuse ea sfioasă.– Prea bine. Prințul-Șarpe flutură o mână palidă și,
brusc, zdrențele maro ponosite ale Angelicăi se transfor-maseră într-o rochie scânteietoare de aramă. În păr avea pietre prețioase de culoarea aramei și a rubinelor, iar în picioare pantofi brodați de aramă. Angelica făcu o piru-etă, încântată de transformarea ei, și exclamă: „Așteaptă până mă va vedea prințul Rutherford!“
– Rutherford?Lucy arcui o sprânceană. Simon o fixă cu o privire
severă.
– Scuze.– Prințul Rutherford, cel cu părul auriu și cârlionțat.
Dar Prințul-Șarpe nu răspunse și de-abia atunci Angelica observă că acesta căzuse în genunchi lângă vasul pentru

168 Elizabeth Hoyt
jăratic și că focul cu flăcări albastre din el ardea mai
slab. Căci pentru a-i îndeplini fetei dorința, prințul își consumase din propria putere.
– Ce bărbat neghiob.Simon ridică privirea și îi zâmbi, atunci părând să
observe pentru prima dată cerul întunecat.
– Dumnezeule bun, chiar atât este de târziu? De ce
nu mi-ai spus? Trebuie să te întorci de îndată acasă la Rosalind.
Lucy oftă. Pentru un londonez sofisticat, logodnicul
ei devenise regretabil de plicticos în ultima vreme.
– Bine. Lucy se ridică și își scutură praful de pe fuste.
Când te voi vedea din nou?
– Voi veni la micul dejun.Părea distras. Lucy fu cuprinsă de dezamăgire.– Nu, Rosalind spune că trebuie să plecăm devreme
pentru a merge la meșterul mănușar, și vom fi plecate și la prânz. Și-a programat să mă prezinte unor prieteni de-ai ei.
Simon se încruntă.– Știi să călărești?– Da, recunoscu ea. Dar nu am cal.– Eu am mai mulți cai. Am să trec pe la casa lui Rosa-
lind înainte de micul dejun, apoi vom merge să călărim în parc. Ne vom întoarce la timp ca să poți merge cu Rosalind la mănușar.
– Mi-ar plăcea.Îl privi. Simon îi susținu privirea.– Dumnezeule, și nici măcar nu pot să te sărut.
Du-te, atunci.
– Noapte bună.Lucy zâmbi, pornind înapoi pe culoar.În spatele ei, îl auzi pe Simon blestemând.
– Îmi dați voie să particip și eu?
Simon arcui o sprânceană spre jucătorii de cărți în
noaptea aceea.

169 Inocență pierdută
Quincy James, așezat cu spatele la el, se răsuci brusc
și făcu ochii mari. Un mușchi începu să i se zbată sub ochiul drept. Purta o haină și pantaloni de catifea roșu-închis, iar vesta sa era crem-deschis, brodată cu roșu pentru a se asorta cu haina. Cum la toate acestea se adăuga părul auriu prins în coadă de cal, era o adevăra-tă priveliște. Simon își simți buzele curbându-se într-un zâmbet satisfăcut.
– Desigur.Un gentleman cu o perucă demodată, foarte amplă,
dădu din cap.
Avea fața descompusă a unui parior care își petrecuse
toată viața la masa de joc. Simon nu îi fusese prezen-tat, dar îl mai văzuse. Lord Kyle. Ceilalți trei bărbați de la masă erau necunoscuți. Doi erau de vârstă mijlocie, aproape identici cu perucile lor pudrate cu alb și fețe-le înroșite de băutură. Ultimul era doar un tinerel, cu obrajii încă pătați. Un porumbel într-un cuib de vulpi. Mama lui ar fi trebuit să-l țină în siguranță acasă. Dar asta nu era problema lui Simon. Trase scaunul gol de lângă James și se așeză. Bietul ticălos. James nu putea face absolut nimic ca să-l oprească. Să te opui intrării unui gentleman într-o partidă deschisă pur și simplu nu se făcea. Simon îl încolțise. Își permise să se felicite pentru o clipă. După ce petrecuse aproape o săptămână întreagă la vânătoare pe Terenul de Joacă al Diavolului, respingând avansurile demimondenelor mult prea tine-re, servind o șampanie înfiorătoare și plictisit de moarte să tot colinde de la o masă de joc la alta, James își făcuse în sfârșit apariția. Începuse să își facă griji că informația nu mai era valabilă; Simon lăsase deoparte vânătoarea câtă vreme se ocupase de detaliile privind căsătoria, dar acum îl prinsese pe James.
Simți dorința să grăbească lucrurile, să se termine
odată ca să se poată întoarce acasă în pat și, eventual, să reușească să o scoată pe Lucy la plimbarea promisă pentru dimineață părând cât de cât treaz. Dar nu se pu-tea. Victima lui prudentă se aventurase în sfârșit afară

170 Elizabeth Hoyt
din ascunzătoare și trebuia să se miște încet. Cu mare
grijă. Era crucial ca toate piesele să fie la locul lor, să nu poată nicidecum să scape, înainte de a-și pregăti cap-cana. În situația de față, nu avea voie să-și lase prada să-i scape printr-o gaură neobservată din plasa pe care i-o întindea.
Lord Kyle împărți cărți fiecărui jucător, pentru a ve-
dea cine avea să le servească. Bărbatul din dreapta lui Simon se alese cu primul valet și strânse cărțile să le servească. James smulse fiecare carte care i se oferea, bătând nervos cu degetele în marginile mesei. Simon așteptă până când toți cei cinci jucători își primiră căr-țile înainte de a și le lua pe ale lui. Coborî privirea. Nu primise o mână rea, dar nu prea conta. Plăti și puse jos prima carte – un opt de cupă. James șovăi, apoi aruncă un zece. Jocul continuă în jurul mesei, iar porumbelul luă grămada. Tânărul dădu startul din nou cu un trei de pică.
Un lacheu își făcu intrarea, aducând o tavă cu bău-
turi. Jucau într-o cameră izolată din dosul Terenului de Joacă al Diavolului. Camera era slab luminată, pereții și ușa îmbrăcate în catifea neagră pentru a atenua zgomo-tul distracției din salonul principal. Bărbații care jucau aici erau serioși, pariau sume mari și rareori vorbeau dacă nu avea legătură cu jocul. Acesta nu era un eve-niment social pentru acești gentlemeni. Era o înfrun-tare pe viață și pe moarte prin jocul de cărți. Chiar în noaptea precedentă, Simon urmărise un baron pierzând mai întâi toți banii pe care îi avea asupra lui, apoi mo-șia lipsită de titlu, și mai apoi zestrea fiicelor sale. A doua zi dimineață, bărbatul era mort, se împușcase cu propriul pistol.
James luă un pahar de pe tava chelnerului, îl goli și se
întinse după altul. Surprinse privirea lui Simon. Aces-ta îi zâmbi. James făcu ochii mari. Bău cu înghițituri lacome din cel de-al doilea pahar și îl puse jos lângă co-tul lui, încruntându-se spre el, sfidător. Jocul continuă. Simon miză și fu nevoit să plătească. James rânji. Jucă

171 Inocență pierdută
Jokerul – valetul de treflă, cartea cu cea mai mare valoa-
re în acest joc – și luă din nou grămada.
Lumânările începuseră să curgă, iar lacheul se întoar-
se să taie din ele.
Quincy James câștiga acum, grămada de monede de
lângă paharul lui crescând. Se relaxă în scaun, și ochii albaștri îi clipiră somnoroși. Tânărul nu mai rămăsese decât cu o mână de mărunțiș și părea disperat. Nu avea să mai reziste încă o rundă, dacă avea noroc. Dacă nu avea, cineva avea să îl împrumute pentru următoarea mână, iar de acolo îl aștepta închisoarea datornicilor. Christian Fletcher se strecură în încăpere. Simon nu ri-dică privirea, dar cu colțul ochiului îl văzu pe Christian găsind un scaun la marginea încăperii, prea departe pen-tru a vedea cărțile. Simți ceva din ființa lui relaxându-se la vederea bărbatului mai tânăr. Acum avea un aliat în spate.
James câștigă iar. Buzele i se răsuciră într-un rânjet
victorios când strânse potul.
Simon întinse fulgerător brațul și îl prinse pe celălalt
bărbat de mână.
– Ce…?James încercă să-și răsucească mâna pentru a o
elibera.
Simon îi trânti brațul pe masă. Un valet de treflă căzu
din dantela de la încheietura mâinii lui James. Ceilalți jucători încremeniră.
– Jokerul. Vocea lui Lord Kyle părea răgușită de la
prea multă pauză. Ce dracu’ îți închipui că faci, James?
– Nu-i al m-m-meu.Simon se lăsă pe spate în scaun și își masă leneș
arătătorul.
– A căzut din manșeta ta.– Tu! James sări în picioare, răsturnând scaunul
sub el.
Părea gata să îl lovească pe Simon, dar apoi se răzgân-
di. Simon ridică o sprânceană.

172 Elizabeth Hoyt
– Mi-ai î-î-înscenat toată povestea, mi-ai strecurat ne-
norocitul de J-j-joker!
– Eu pierdeam. Simon oftă. Mă insulți, James.– Nu!Simon continuă netulburat:– Presupun că spade, în zori…– Nu! Dumnezeule, nu!– Sunt o opțiune agreată și de tine?– Oh, Doamne! James își puse mâinile în cap, șuvițe-
le frumoase desfăcându-se din fundă. Nu este corect. Nu am a-a-avut nenorocitul de Joker.
Lord Kyle strânse cărțile.– Mai jucăm o mână, domnilor?– Dumnezeule, șopti băiatul. Se făcuse palid și părea pe punctul de a-și vărsa
mațele.
– Nu poți f-f-face asta! țipă James.Simon se ridică în picioare.– Mâine, deci. Ar fi bine să dorm puțin, nu?Lord Kyle aprobă din cap, cu atenția îndreptată deja
asupra următoarei partide.
– Noapte bună, Iddesleigh.– Eu – am terminat și eu. Vă rog să mă scuzați, dom-
nii mei.
Porumbelul ieși aproape în fugă din încăpere.– Nuuu! Sunt nevinovat.James începu să plângă în hohote. Simon se crispă și
ieși din cameră.
Christian îl ajunse din urmă în salonul principal.– Chiar i-ai…?– Taci, șuieră Simon. Nu aici, idiotule.Din fericire, bărbatul mai tânăr rămase tăcut până
ieșiră în stradă. Simon îi făcu semn vizitiului lui.
Christian șopti:– Chiar i-ai…?– Da. Doamne, cât era de obosit. Vrei să vii cu trăsura?Christian clipi surprins.– Mulțumesc.

173 Inocență pierdută
Urcară, iar trăsura porni din loc.
– Ar fi bine să-i găsești secunzii în noaptea asta și să
pui la punct detaliile duelului. Simon fu copleșit de o letargie înfiorătoare. Ochii îi erau plini de nisip, iar mâi-nile îi tremurau. Dimineața nu era chiar atât de departe. Odată cu ivirea zorilor, fie avea să ucidă un om, fie avea să moară el însuși.
– Poftim? întrebă Christian.– Secunzii lui Quincy James. Trebuie să afli cine sunt,
să stabiliți locul și ora întâlnirii. Toate astea. La fel ca în ocaziile precedente. Căscă. Ai de gând să-mi fii secund, nu-i așa?
– Eu…Simon închise ochii. Dacă îl pierdea pe Christian, nu
știa ce avea să facă.
– Dacă nu, am la dispoziție patru ore să găsesc
un altul.
– Nu. Adică da, spuse tânărul pe negândite. Am să
fiu eu secundul tău. Bineînțeles că am să fiu secundul tău, Simon.
– Bun.Se lăsă tăcerea în trăsură, iar Simon ațipi.Vocea lui Christian îl trezi.– Te-ai dus acolo ca să îl găsești pe James, nu-i așa?Simon nu se obosi să mai deschidă ochii.– Da.– E vorba de o femeie? Însoțitorul lui părea sincer
nedumerit. Te-a insultat cumva?
Simon aproape râse. Uitase că mai existau bărbați
care se duelau pentru astfel de lucruri stupide.
– Nimic atât de lipsit de importanță.– Dar de ce? Vocea lui Christian era stăruitoare. De
ce s-o faci astfel?
Dumnezeule! Nu știa dacă să râdă sau să plângă. Lui
i se întâmplase vreodată în viață să fie chiar atât de naiv? Făcu apel la toată inteligența lui pentru a încerca să-i ex-plice întunericul ce se ascundea în sufletele oamenilor.

174 Elizabeth Hoyt
– Fiindcă jocurile de noroc sunt slăbiciunea lui. Fi-
indcă nu s-a putut abține după ce am intrat și eu în joc. Fiindcă pur și simplu nu poate să mă refuze sau să scape basma curată. Fiindcă el este omul care este, iar eu sunt omul care sunt. În cele din urmă, Simon îl privi pe groaznic de tânărul lui prieten și își îndulci tonul. Asta voiai să știi?
Fruntea lui Christian era încruntată ca și cum s-ar fi
chinuit să rezolve o problemă complicată de matematică.
– Nu mi-am dat seama… E prima dată când am fost
de față la momentul în care ți-ai provocat adversarul. Mi se pare atât de nedrept. Absolut deloc onorabil.
Christian făcu ochii mari, ca și cum tocmai și-ar fi dat
seama de insultă.
Simon începu să râdă și constată că nu se putea opri.
De la râs, lacrimi îi apărură în colțul ochilor. „O, Doam-ne, ce lume!“
În cele din urmă, spuse printre sughițuri:– Oare ce te-a făcut să crezi că aș fi onorabil?
capitolul 10
Ceața de dinaintea zorilor învelea străzile ca un lin-
țoliu, zvârcolindu-se pe pământ. Se încolăci în jurul picioarelor lui Simon când se îndreptă spre locul sta-bilit pentru duel, infiltrându-i-se prin piele și pânză și înghețându-l până în măduva oaselor. În fața lui, Henry ținea un felinar pentru a le lumina drumul, dar ceața voala lumina, astfel încât păreau să înainteze într-un vis tulburător. Christian venea lângă el, ciudat de tăcut. Își petrecuse toată noaptea contactându-i și sfătuindu-se cu secunzii lui James, și nu dormise decât foarte puțin, sau poate chiar deloc. În fața lor apăru o altă lumină, iar si-luetele a patru bărbați se iviră în lumina zorilor. Fiecare avea un mic nor de abur în dreptul capului.
– Lord Iddesleigh?

175 Inocență pierdută
Unul dintre bărbați îl salută. Nu era James, deci pro-
babil că era unul dintre secunzii lui.
– Da.Propria răsuflare ieși într-un norișor și se disipă în
aerul înghețat al dimineții.
Bărbatul veni spre ei. Era de vârstă mijlocie și pur-
ta ochelari și o perucă ponosită. O haină și o pereche de pantaloni, demodate de câțiva ani și vizibil foarte uzate, îi completau aspectul dezlânat. În spatele lui, un bărbat mai scund ezita lângă un alt bărbat care pro-babil era doctorul, după cum o demonstrau peruca rotunjită specifică profesiei și geanta neagră pe care o avea cu el.
Primul bărbat vorbi din nou:– Domnul James oferă scuze sincere pentru orice in-
sultă pe care ar fi putut să ți-o aducă. Acceptați scuzele pentru a evita duelul?
Ce laș! Oare James își trimisese secunzii și se ținuse
departe?
– Nu, nu le accept.– N-n-n-naiba să te ia, Iddesleigh.Deci venise.– Bună dimineața, James.Simon scoase un zâmbet slab. Răspunsul fu o altă
ocară, cu nimic mai originală decât prima. Simon îi făcu un semn din cap lui Christian. Bărbatul mai tânăr și secunzii lui James se îndepărtară pentru a marca spa-țiul de duelare. Quincy James se învârtea agitat pe pă-mântul înghețat, fie pentru a-și încălzi membrele, fie de teamă. Purta aceeași haină roșu-închis pe care o avusese în noaptea precedentă, șifonată și pătată acum. Părul îi părea unsuros, ca și cum ar fi transpirat. Sub privirile lui Simon, celălalt bărbat își înfipse degetele printre șuvițe, scărpinându-se. Mizerabil obicei. Oare avea păduchi? James era probabil obosit după noaptea precedentă. Pe de altă parte, era un parior inveterat, obișnuit să stea treaz până la orele mici ale dimineții. Și era mai tânăr. Simon îl studie. Nu îl văzuse niciodată pe James

176 Elizabeth Hoyt
duelându-se, dar la academia lui Angelo se zvonea că ad-
versarul lui era un spadasin expert. Nu era surprins. În pofida ticurilor și a bâlbâitului, James avea grația unui atlet. Era totodată la fel de înalt ca el. Săbiile lor aveau să ajungă la aceeași distanță.
– Îmi dați voie să văd spada?Bărbatul cu Ochelari se întorsese. Întinse mâna.Cel de-al doilea secund se apropie și el. Acesta era un
bărbat mai scund și mai tânăr, într-o haină verde, care privea constant în jurul lui cu o oarecare teamă. Duelu-rile erau, desigur, împotriva legii. Dar legea, în astfel de cazuri, nu era decât rareori pusă în aplicare. Simon își scoase arma din teacă și i-o întinse Bărbatului cu Oche-lari. La câțiva pași distanță, Christian scoase spada lui James. Împreună cu secunzii lui James, măsurară ca la carte ambele lame și le inspectară înainte de a le returna proprietarilor.
– Descheiați-vă cămașa, spuse Bărbatul cu Ochelari.Simon arcui o sprânceană. Era evident că individul
ținea cu orice preț să respecte toate formalitățile.
– Chiar crezi că port o armură pe sub cămașă?– Vă rog, milord.Simon oftă și își scoase haina și vesta albastru-argintiu,
își dădu jos cravata și descheie nasturii de la jumătatea de sus a cămășii lui tivite cu dantelă. Henry se apropie în grabă pentru a prinde articolele de îmbrăcăminte pe măsură ce cădeau.
James își descheie cămașa pentru Christian.– La naiba, e rece ca o curvă de pe Mayfair.Simon depărtă marginile cămășii. Pe pieptul dezgolit
pielea i se făcu de găină.
Secundul dădu din cap.– Mulțumesc.Fața îi rămase neclintită – un bărbat neînzestrat cu
un umor vizibil.
– Cu plăcere. Simon zâmbi batjocoritor. Putem
să-i dăm bătaie, atunci? Eu încă nu mi-am luat micul dejun.

177 Inocență pierdută
– Și nici n-ai s-o f-f-faci.
James avansă, cu spada pregătită.Simon își simți zâmbetul dispărând.– Curajoase cuvinte pentru un ucigaș.Intui privirea pe care i-o aruncă fulgerător Christian.
Oare băiatul știa? El nu-i spusese niciodată despre Ethan – despre adevăratul motiv al acestor dueluri. Simon ri-dică lama și își înfruntă adversarul. Ceața se încolăcea în jurul picioarelor lor.
– Allez! strigă Christian.
Simon fandă, James pară lovitura, iar săbiile își înlăn-
țuiră vocile în cântarea lor mortală. Simon își simți fața întinzându-se într-un rânjet lipsit de veselie. Împunse aerul într-un punct neacoperit, dar James devie lovitura în ultima clipă. Apoi se trezi în apărare, retrăgându-se în timp ce para lovitură după lovitură. Mușchii pulpei îl dureau de la efort. James era rapid și puternic, un adversar de luat în serios, dar era în același timp și dis-perat, atacând fără minte. Sângele curgea bubuind prin venele lui Simon, ca un foc lichid, aprinzându-i nervii. Nu se simțea niciodată atât de viu și, paradoxal, atât de aproape de moarte ca atunci când se duela.
– Ah!James îndreptă o lovitură fulgerătoare pe sub garda
lui, urmărind să ajungă la pieptul lui Simon. Reuși să devieze sabia în ultima clipă. Arma îi alunecă peste cea a adversarului său, scoțând un sunet strident, până ajun-seră să se încrucișeze la mânere, iar ei să respire unul în fața celuilalt. James îl împinse cu toată forța lui. Simon își simți brațul umflându-se. Rămase ferm înfipt pe pi-cioare, refuzând să cedeze teren. Vedea vinișoarele roșii din ochii celuilalt bărbat și îi simțea mirosul oribil al respirației, duhnind a teroare.
– Sânge, strigă unul dintre secunzi și abia atunci simți
că îl ustura brațul.
– Renunți? întrebă Christian.

178 Elizabeth Hoyt
– Pe toți dracii, nu! Simon își încordă spatele și reuși
să îl împingă pe James în spate, fandând apoi pentru a-l ajunge.
Ceva întunecat și primitiv din el urlă: „Acum!
Ucide-l acum!“ Trebuia să fie atent. Dacă nu reușea
decât să își rănească inamicul, James avea dreptul să oprească duelul, iar el avea să fie nevoit să treacă prin toate aceste prostii din nou.
– Nu e nevoie, strigă unul dintre secunzi. Domnilor,
aruncați-vă săbiile. Onoarea a fost satisfăcută!
– La naiba cu onoarea! Simon atacă, tăind și împun-
gând, umărul lui drept trimițând ace dureroase pe toată lungimea brațului lui.
Lamele zăngăniră, iar bărbații își continuară înfrun-
tarea pe iarbă. Simțea ceva cald scurgându-i-se pe spate și habar nu avea dacă era sudoare sau sânge. James făcu ochii mari. Se apăra cu disperare, cu fața roșie și lucioa-să. Vesta îi era pătată într-o culoare închisă la subsuoară. Simon simulă o lovitură înaltă.
Și brusc James se întoarse, fandă, și tăie aerul cu sabia
în spatele picioarelor lui. Simon simți o usturime în spa-
tele genunchilor. Fu străbătut de un fior de groază. Dacă James reușea să-i taie tendoanele din spatele picioarelor, avea să rămână infirm, incapabil să mai stea în picioare și să se apere. Dar, fandând, James își expusese pieptul. Celălalt bărbat se retrase pentru a încerca din nou să-l taie pe picioare. Simon se răsuci. Își folosi toată forța din braț pentru lovitură. Și îl străpunse pe James prin piept. Simon simți zguduitura când lama lui lovi și zgârie osul. Umărul îi ardea imediat deasupra subsuorii. Văzu ochii lui James holbându-se în clipa în care bărbatul înțele-se că era aproape de moarte, auzi țipătul unuia dintre martori și simți putoarea acidă de urină când mortul își pierdu controlul asupra vezicii.
Dușmanul lui se prăbuși la pământ.Simon se îndoi de la mijloc pentru o clipă, trăgând
aer în piept în înghițituri mari. Apoi își puse piciorul

179 Inocență pierdută
pe pieptul cadavrului și își scoase sabia. Ochii lui James
erau încă deschiși, dar nu mai vedeau nimic acum.
– Dumnezeule! Christian își trecu o mână peste gura palidă. Simon
își șterse lama sabiei. Mâinile îi tremurau ușor și se încruntă, încercând să le controleze.
– Ai putea să-i închizi ochii?– O, Doamne! O, Doamne! O, Doamne!Bărbatul cel scund aproape că sărea în sus și-n jos de
agitație. Brusc, se aplecă și vomită, stropindu-și pantofii.
– Poți să-i închizi ochii? întrebă Simon din nou. Nu
știa de ce îl deranja atât de tare. Lui James nu îi mai păsa că privea în gol.
Bărbatul cel scund încă era cuprins de spasme,
dar Bărbatul cu Ochelari își trecu o mână peste ochii lui James.
Doctorul se apropie de el și îl studie cu o expresie
impasibilă.
– E mort. L-ați ucis.– Da, știu.Simon își îmbrăcă haina.– Doamne, Dumnezeule, șopti Christian.Simon îi făcu semn lui Henry și se întoarse să ple-
ce. Nu mai aveau nevoie de felinar. Soarele se înălțase, evaporând ceața și anunțând o nouă zi pe care Quincy James nu avea s-o mai vadă niciodată. Mâinile lui Simon încă tremurau.
– A ieșit? Cum se poate să fi ieșit la ora asta?
Lucy se holbă la Newton.Cerul tocmai își pierduse nuanțele trandafirii ale
zorilor. Măturătorii de stradă își împingeau căruțurile spre casă pe caldarâm. La casa învecinată, o menajeră trânti ușa și începu să frece viguros treptele casei. Lucy sosise la casa din oraș a lui Simon pentru plimbarea călare pe care plănuiseră să o facă de dimineață în parc. Ar fi trebuit să îl aștepte acasă la Rosalind, așa cum sta-biliseră inițial. Dar cu o seară înainte, la cină, Rosalind

180 Elizabeth Hoyt
o anunțase că avea să se trezească la o oră foarte ne-
potrivită pentru o doamnă, pentru a o însoți pe noua bucătăreasă la piața de pește, în dimineața aceasta. Bu-cătăreasa le servise pește ușor stricat două seri la rând, iar Rosalind considera că avea nevoie de câteva indicații privind alegerea unui pește proaspăt. Lucy profitase de ocazie pentru a veni cu ea în trăsură, astfel încât să îl întâlnească pe Simon puțin mai devreme.
Dar acum stătea pe treptele de la intrare ca un sărman
venit cu jalba în proțap la un rege. Regele, în acest caz, fiind majordomul Newton. Acesta avea o ținută splendi-dă, cu o livrea argintiu cu negru și o perucă rafinată, în pofida orei matinale. Și o fixa cu privirea pe Lucy peste un nas demn de un roman din antichitate.
– N-aș putea spune, domnișoară.Două pete roșii se aprinseră pe obrajii altfel cadaverici
ai majordomului.
Lucy îl privi bănuitoare. Propria ei față începu să
se îmbujoreze. Oare Simon era cu o altă femeie? Nu, bineînțeles că nu. Aveau să se căsătorească în mai pu-țin de o săptămână. Dar Lucy se simți șocată, chiar și așa. Îl cunoștea prea puțin pe Simon; poate că în-țelesese greșit. Poate când spusese „în zori“ folosise o
figură de stil în concordanță cu așteptările societății, care însemna de fapt „la ora zece“ . Sau poate încurcase
ea ziua…
O trăsură mare și neagră se apropie zdrăngănind, în-
trerupându-i gândurile. Lucy se întoarse spre ea. Trăsura avea blazonul lui Simon. Un lacheu sări și pregăti scările. Henry și domnul Fletcher coborâră. Lucy se încruntă. De ce…? Simon puse și el piciorul jos. În spatele ei, New-ton exclamă. Simon nu purta haină, în ciuda frigului. O mânecă a cămășii îi era pătată cu sânge și își apăsa o câr-pă îmbibată în sânge pe partea de sus a brațului. Stropi roșii se întindeau într-un arc grațios pe pieptul lui. Ceea ce contrasta bizar cu aspectul lui însângerat era peruca de un alb imaculat pe care o purta.

181 Inocență pierdută
Lucy gemu; plămânii nu reușeau să i se umple cu aer.
Cât de grav era rănit? Coborî împiedicată treptele.
– Ce s-a întâmplat?Simon se opri și se holbă la ea, alb la față ca varul.
Părea să nu o recunoască.
– Merde!
Cel puțin putea vorbi.– Newton, trimite după un doctor!Lucy nu se obosi să verifice dacă majordomul îi în-
deplinise porunca. Îi era teamă că dacă își lua ochii de la Simon, acesta avea să se prăbușească. Ajunse la el pe stradă și îi întinse mâna, neîndrăznind să îl atingă efectiv de teamă să nu îi facă mai mult rău.
– Unde ești rănit? Spune-mi.Vocea îi tremura. Simon o prinse de mână.– Sunt bine…– Sângerezi!– Nu e nevoie de doctor…– L-a omorât pe James, spuse domnul Fletcher pe
neașteptate.
– Poftim?Lucy își îndreptă privirea spre bărbatul mai tânăr.Părea năucit, ca și cum ar fi fost martor la o tragedie.
Ce se întâmplase?
– Nu aici pe stradă, să le dăm subiect de bârfă vecini-
lor pioși care ne ascultă, te rog, spuse Simon. Cuvintele îi ieșiră cu greu, ca și cum ar fi fost ostenit până în mă-duva oaselor. O să discutăm, dacă trebuie să discutăm, în salon. Degetele încleștate în jurul încheieturii mâinii ei erau lipicioase de la sânge. Vino înăuntru.
– Brațul tău…– Va fi bine imediat ce îi administrez niște brandy –
de preferat, pe gură.
O trase după el în sus pe scări.Din spatele lor, domnul Fletcher strigă:– Eu mă duc acasă. Mi-a ajuns. Scuze.Simon se opri pe treapta de sus și aruncă o privire
în spate.

182 Elizabeth Hoyt
– Ah, minunata rezistență din anii tinereții.
Domnul Fletcher se răsuci violent pe călcâie.– L-ai omorât! De ce a trebuit să-l omori?„O, Doamne.“ Lucy se holbă, mută, la tânărul prieten
al lui Simon. Simți o teamă înfiorătoare strecurându-i-se
în piept, paralizând-o.
– A fost un duel, Christian. Simon zâmbi, dar vo-
cea încă îi era aspră. Credeai că am de gând să dansez o gavotă elegantă?
– Dumnezeule! Nu te înțeleg. Nici măcar nu cred că
te cunosc.
Domnul Fletcher clătină din cap și se îndepărtă.Lucy se întrebă dacă nu cumva ar fi trebuit să-i urme-
ze exemplul. Simon tocmai recunoscuse că omorâse un om. Își dădu seama – cu un sentiment oribil – că petele de sânge de pe pieptul lui nu erau din sângele lui. Fu cuprinsă de ușurare, apoi de vinovăție pentru că se bu-cura de moartea altcuiva. Simon o conduse peste prag în holul mare unde erau primiți vizitatorii. Tavanul, aflat la trei etaje deasupra capului ei, era zugrăvit cu zei clasici întinși printre nori, netulburați de agitația de dedesubt. Simon o trase de-a lungul holului și intrară prin ușile duble într-un salon.
În spatele lor, Newton gemu.– Nu pe canapeaua albă, milord.– Naiba s-o ia de canapea. Simon o trase pe Lucy în
jos, așezând-o lângă el pe obiectul de mobilier imaculat. Unde este brandy-ul pe care l-am cerut?
Newton turnă brandy într-un pahar de cristal și i-l
aduse, bombănind.
– Sânge. Și nu va ieși niciodată la spălat.Simon înghiți jumătate de pahar și se strâmbă, spriji-
nindu-și capul de spătarul canapelei.
– Am să pun să i se schimbe tapițeria, dacă asta te va
face să te simți mai bine, Newton. Acum, șterge-o.
Henry intră în cameră, aducând un lighean cu apă și
bucăți de pânză.

183 Inocență pierdută
– Dar, milord, brațul dumneavoastră… dădu major-
domul să spună.
– Ieși. Afară. Simon închise ochii. Și tu, Henry.
Poți să mă bandajezi, să mă ungi și să mă vindeci mai târziu.
Henry ridică din sprâncene spre Lucy. Fără un cu-
vânt, puse ligheanul și bandajele lângă ea și ieși. Simon încă o ținea de încheietură. Întinse spre el mâna libe-ră și, cu mare grijă, îndepărtă mâneca sfâșiată. Sub ea, o rană îngustă sângera ușor.
– Las-o în pace, murmură el. Nu e decât o tăietură
superficială. Arată mai grav decât e, crede-mă. Nu am să sângerez până mor, cel puțin nu imediat.
Lucy strânse din buze.– Eu nu sunt majordomul tău. Nici valetul tău, dacă
tot veni vorba.
– Nu, nu ești. Oftă. Am uitat.– Ei bine, încearcă să ții minte pe viitor că eu am un
rol cu totul diferit în viața…
– Nu asta.– Poftim?– Am uitat că urma să ieșim să călărim în dimineața
asta. Ce prostie din partea mea. De-asta ești aici?
– Da. Îmi pare rău. Am venit devreme, cu Rosalind.– Rosalind? Ea unde e? Cuvintele îi ieșiră împleticite, ca și cum ar fi fost atât
de extenuat încât aproape nu putea vorbi.
– La piața de pește. Linișt ește-te. Nu contează.
El nu o ascultă.– Eu nu voi putea să mă iert vreodată, dar crezi că tu
vei putea?
Ce prostuț. Simți lacrimile înțepând-o în ochi. Cum
putea să-i abată mânia cu astfel de cuvinte prostești?
– Pentru ce? Nu contează. Te iert, orice ar fi. Înmuie
o bucată de pânză în apă cu o singură mână. Mi-ar fi mai ușor dacă mi-ai da drumul.
– Nu.

184 Elizabeth Hoyt
Îi șterse sângele cu mișcări stângace. Chiar ar fi tre-
buit să taie cu totul mâneca. Își drese vocea pentru a se calma înainte de a-l întreba:
– Ai omorât într-adevăr un om?– Da. În duel, răspunse Simon, cu ochii în continu-
are închiși.
– Iar el te-a rănit la rândul lui. Stoarse cârpa. Pentru
ce v-ați duelat?
Se asigură că tonul îi era neutru, ca și cum l-ar fi în-
trebat cât era ceasul. Tăcere. Lucy se uită la bandaje. Avea să-i fie imposibil să îl îngrijească atâta vreme cât o ținea prizonieră.
– Voi avea nevoie de ambele brațe ca să te bandajez.– Nu.Lucy oftă.– Simon, vei fi nevoit să-mi dai drumul în cele din
urmă. Și chiar cred că brațul tău ar trebui curățat și bandajat.
– Înger sever. Deschise în cele din urmă ochii, de un
gri înghețat și intens. Promite-mi. Promite-mi pe amin-tirea mamei tale că nu mă vei părăsi dacă îți voi reda aripile.
Lucy clipi și se gândi, dar în final își dădu seama că
nu exista nici un alt răspuns.
– Îți promit.Simon se aplecă spre ea până ajunse atât de aproape
încât îi vedea așchiile de gheață din ochi.
– Spune-o.– Îți promit pe amintirea mamei mele, șopti ea, că nu
am să te părăsesc.
– O, Doamne!Lucy nu știa dacă fusese un blestem sau o rugăciune,
dar gura lui coborî peste a ei în forță. Mușcând, lingând, sugând. Era ca și cum ar fi vrut s-o devoreze și s-o absoar-bă în el, pentru ca ea să nu-l poată abandona niciodată. Gemu sub acest atac violent, derutată și vrăjită.
Simon își înclină capul într-o parte, penetrându-i gura
cu limba. Lucy se agăță de umerii lui și se trezi că Simon

185 Inocență pierdută
o împingea pe spate pe canapea, urcându-se peste ea și
depărtându-i picioarele cu propriile lui coapse tari. Se instală deasupra ei și, chiar și prin nenumăratele stra-turi ale fustei, îi simți mădularul întărit. Se arcui spre el. Respirația îi ieșea gâfâită; părea că nu reușea să tragă suficient aer în piept. Simon îi prinse sânul în palmă. Mâna îi era atât de fierbinte, încât îi simțea fierbințeala prin corset, însemnând-o acolo unde nici un alt bărbat nu o mai mângâiase până atunci.
– Înger. Se desprinse să-i șoptească pe obraz. Vreau
să te văd, să te ating. Își trecu gura întredeschisă peste obrazul ei. Lasă-mă să-ți dau jos rochia. Lasă-mă să te văd. Te rog.
Lucy se înfioră. Degetele lui îi modelau forma, mân-
gâind și masând. Își simți sfârcul îmbobocind și își dori, tânji ca el să i-l atingă. Gol-pușcă, fără nimic între carnea
ei și a lui.
– Da, te…Cineva deschise ușa.Simon se ridică pentru a se uita mânios peste spătarul
canapelei la intrus, oricine ar fi fost el.
– Ieși!– Milord, rosti vocea lui Newton.Lucy și-ar fi dorit să se poată topi în acel moment și
să devină o baltă pe canapea.
– Ieși, acum!– A sosit cumnata dumneavoastră, milord. Lady
Iddesleigh a văzut trăsura în față și era îngrijorată de ce nu ați ieșit cu domnișoara Craddock-Hayes la plim-barea călare.
Sau ar fi putut pur și simplu să moară de rușine.
Simon încremeni, respirând gâfâit.
– La naiba.– Da, milord, replică majordomul împietrit. Să o con-
duc în salonul albastru?
– La dracu’, Newton! Condu-o unde vrei, numai
nu aici.

186 Elizabeth Hoyt
Ușa se închise. Simon oftă și își sprijini fruntea de
a ei.
– Îmi pare rău pentru tot. Își trecu ușor buzele peste
ale ei. Ar fi bine să plec înainte să mă vadă Rosalind. Rămâi aici; am să-l trimit pe Henry cu un șal.
Se ridică și ieși cu pași mari.Lucy se uită în jos. Avea o urmă de mână însângerată
pe corsetul rochiei.
– O! Buzunărel se opri în pragul micului salon de la
etajul trei al casei lui Rosalind. Se uită la Lucy și își puse un picior peste celălalt. Ești aici.
– Da.Lucy ridică ușor capul de pe pumnul pe care îl spri-
jinise și încercă să zâmbească. Venise în această cameră după prânz să reflecteze la evenimentele din acea dimi-neață. Rosalind se retrăsese în pat, invocând o durere de cap, iar Lucy nu o învinovățea. Rosalind bănuise că era ceva în neregulă când Simon n-o întâmpinase în pro-pria casă. Se ascunsese în camerele lui pentru ca ea să nu-i vadă rana. Cum la toate acestea se adăuga și tăcerea aproape deplină a lui Lucy pe drumul înapoi spre casa lui Rosalind, biata femeie credea că erau pe punctul de a anula nunta. Cu toate puse la un loc, fusese o dimi-neață solicitantă.
– E vreo problemă? o întrebă acum Lucy pe Buzunărel.Copila se încruntă, părând să se gândească.– Cred că nu.Vocile ce răsunau dinspre capătul coridorului o făcu-
ră să privească peste umăr înainte de a intra în cameră. Puse jos cutia de lemn pe care o avea în mână și închise ușa cu mare grijă.
Lucy deveni brusc bănuitoare.– Nu ar trebui să fii la lecții?Copila era îmbrăcată într-o rochie albastră vaporoasă,
cu părul în bucle perfecte, care îi dădeau un aer angelic dezmințit de ochii șireți.
– Doica mea doarme.

187 Inocență pierdută
Deprinsese, evident, trucul unchiului ei de a nu răs-
punde propriu-zis la întrebare.
Lucy oftă și o privi pe Buzunărel ducând cutia până
pe covorul artizanal, ridicându-și fustele și așezându-se turcește. Micuțul salon avea un aer de cameră abando-nată, în ciuda faptului că fusese șters de praf recent. Era prea mic pentru a primi vizitatori, și, în plus, se găsea la etajul trei al casei lui Rosalind. Deasupra dormitoarelor și sub camera pentru copii. Însă unica sa fereastră dădea spre grădina din spate și lăsa să intre soarele după-amie-zii. Fotoliile, dintre care unul de culoare maro și cu un braț lipsă, celălalt tapițat cu o catifea trandafirie ce înce-pea să se subțieze, erau mari și confortabile. Iar covorul în nuanțe spălăcite de trandafiriu, maro și verde avea un efect liniștitor. Lui Lucy i se păruse locul perfect pentru a veni să se gândească și să fie singură.
Evident, Buzunărel fusese de aceeași părere.Fetița deschise cutia. Înăuntru se aflau șiruri de sol-
dați de tinichea vopsiți – darul interzis al lui Simon. Unii stăteau în picioare, alții erau îngenuncheați, cu puștile pe umăr, gata să tragă. Erau și soldați călare și soldați cu tunuri, soldați cu ranițe și soldați care țineau baionete. Nu mai văzuse niciodată o asemenea diver-sitate de soldați de tinichea. Era evident o armată de jucărie superioară.
Lucy ridică un omuleț. Acesta stătea drept, cu pușca
lângă corp, purtând o pălărie militară înaltă.
– Cât e de reușit!Buzunărel îi aruncă o privire usturătoare.– Ăla e un franțuz. Dușmanul . E cu albastru.
– Ah.Lucy îi dădu înapoi soldatul.– Am douăzeci și patru, continuă fetița, pregătind
între timp tabăra inamicului. Înainte aveam douăzeci și cinci, dar Pinkie a prins unul și i-a mestecat capul.
– Pinkie?– Cățelușul mamei mele. Nu l-ai văzut fiindcă își
petrece cea mai mare parte a timpului în camerele ei.

188 Elizabeth Hoyt
Își încreți nasul. Miroase. Și pufăie când respiră. Are un
nas turtit.
– Nu prea îți place Pinkie, ghici Lucy.Buzunărel clătină din cap cu vehemență.– Așa că ăsta – ridică un soldat de tinichea fără cap,
cu urme înspăimântătoare de dinți pe corp – e o victimă de război, spune unchiul Suspin.
– Înțeleg.Fetița puse soldatul mutilat pe covor și îl priviră
amândouă.
– Proiectil de tun, spuse Buzunărel.– Poftim?– Proiectil de tun. Asta l-a decapitat. Unchiul Suspin
zice că probabil nici nu și-a dat seama ce se întâmplă.
Lucy ridică din sprâncene.– Vrei să fii Anglia? întrebă Buzunărel.– Ce anume?Buzunărel o privi cu tristețe, iar Lucy fu cuprinsă de
sentimentul neplăcut că era posibil ca, în ochii ei, să fi căzut la nivelul lui Pinkie, câinele devorator de soldați.
– Ai vrea să fii Anglia? Eu am să joc de partea Franței.
Doar dacă nu cumva vrei să fii tu cu Broscoii?
Puse ultima întrebare ca și cum Lucy chiar ar fi putut
să fie atât de neghioabă.
– Nu, voi fi cu Anglia.– Bun. Poți să stai acolo.Buzunărel arătă spre un loc pe covor în fața ei, iar
Lucy își dădu seama că, pentru acest joc, trebuia să se așeze pe covor.
Se lăsă pe vine și începu să-și alinieze soldățeii roșii
de tinichea sub privirea critică a fetei. De fapt, joaca era destul de liniștitoare, și avea nevoie de o pauză de la gândurile ei. Își petrecuse toată ziua încercând să se hotărască dacă să se mărite sau nu cu Simon. Partea violentă din el pe care i-o dezvăluise în acea dimineață fusese înspăimântătoare. Nu fiindcă i-ar fi fost teamă că ar fi putut s-o rănească – știa, cumva, că nu ar fi fă-cut niciodată așa ceva. Nu, ceea ce o speria era faptul

189 Inocență pierdută
că atracția ei față de el rămânea neștirbită, în ciuda
a ceea ce văzuse.
Ba chiar se și tăvălise cu el pe aceea canapea când el
era încă mânjit cu sângele unui bărbat pe care îl omo-râse. Nu contase. Și încă nu conta. Dacă Simon ar fi intrat în cameră în acel moment, i-ar fi cedat din nou. Și poate că aceasta era adevărata problemă. Poate că îi era teamă de ceea ce era în stare să îi facă el: să o determine să lase deoparte toate învățăturile despre bine și rău cu care crescuse, să o facă să se piardă pe ea însăși. Lucy se înfioră.
– Nu acolo.Clipi surprinsă.– Poftim?– Căpitanul tău. Fetița arătă spre un soldat cu o pă-
lărie sofisticată. El ar trebui să fie în fața soldaților lui. Unchiul Suspin zice că un căpitan bun se află întotdeau-na în fruntea oamenilor lui la război.
– Chiar așa?– Da. Buzunărel dădu din cap hotărâtă și mută mai
în față omulețul lui Lucy. Uite așa. Ești gata?
– Ăăă… Oare pentru ce să fie gata. Da?– Soldați, pregătiți tunul, strigă fetița. Împinse un tun
mic în față și puse pumnul lângă el. Foc! Îl lovi ușor cu degetul mare și o biluță de marmură zbură peste covor, decimând soldații lui Lucy.
Buzunărel chiui.Lucy rămase cu gura căscată.– Ai voie să faci asta?– E război, spuse Buzunărel. Vine cavaleria și-ți în-
conjoară armata!
Iar Lucy își dădu seama că englezii erau pe punctul
de a pierde războiul.
– Căpitanul meu le împarte ordine soldaților!Două minute mai târziu, câmpul de bătălie arăta ca
scena unui masacru. Nici un singur soldat de tinichea nu mai era în picioare.
– Acum ce facem? întrebă Lucy gâfâind.

190 Elizabeth Hoyt
– Îi îngropăm. Toți bărbații curajoși merită înmor-
mântări pe măsură.
Buzunărel își alinie soldații morți.Lucy se întrebă cât de mult din acest joc fusese învățat
de la unchiul Suspin.
– Spunem Tatăl nostru și cântăm un imn. Fetița își
mângâie duioasă soldații. Asta am făcut și la înmormân-tarea tatălui meu.
Lucy ridică privirea.
– O?Buzunărel dădu din cap.– Am rostit Tatăl nostru și am aruncat pământ peste
sicriu. Dar tata nu era de fapt acolo, așa că nu trebuie să ne facem griji că se va îneca în noroi. Unchiul Suspin zice că el e în rai și mă privește.
Lucy încremeni, imaginându-și-l pe Simon alinând-o
pe fetiță la mormântul fratelui său, lăsându-și deoparte propria durere pentru a-i explica pe înțelesul ei că tatăl ei nu avea să se sufoce în pământ. Ce gest tandru. Și ce să înțeleagă din această nouă față a lui Simon? I-ar fi fost mult mai ușor dacă ar fi fost pur și simplu un ucigaș, un bărbat nemilos și nepăsător. Dar nu era așa. Era un unchi iubitor, un bărbat care creștea singur trandafiri într-o catedrală de sticlă. Un bărbat care se purta ca și cum ar fi avut nevoie de ea și care îi ceruse să îi promită că nu avea să-l părăsească niciodată.
Nu avea să-l părăsească niciodată…– Vrei să ne jucăm din nou? Buzunărel o privea, așteptând nerăbdătoare.– Da.Lucy își strânse soldații și îi puse în picioare.– Bun. Buzunărel începu să se ocupe de propriii sol-
dați. Mă bucur că vei fi mătușa mea. Unchiul Suspin e singurul adult căruia îi place să se joace cu soldații.
– Eu mi-am dorit dintotdeauna o nepoată care să se
joace cu soldații. Ridică privirea spre Buzunărel și îi zâm-bi. Și voi avea grijă să te invit să te joci cu mine după ce mă căsătoresc.

191 Inocență pierdută
– Promiți?
Lucy dădu din cap hotărâtă.– Promit.
capitolul 11
– Ai emoții? întrebă de Raaf.– Nu. Simon porni cu pași mari spre balustradă, se
răsuci pe călcâie și se întoarse de unde pornise.
– Fiindcă pari să ai emoții.– Nu am emoții.Simon înclină capul pentru a scruta din priviri nao-
sul. Unde naiba era?
– Și totuși pari să ai emoții.Acum Pye era cel care îl privea cu o expresie bizară.Simon își impuse să se oprească și inspiră adânc. Era
puțin peste ora zece în dimineața nunții lui. Se afla în biserica aleasă, purtând o perucă elegantă, o haină de brocart negru, o vestă brodată cu argintiu și pantofi cu toc roșu. Era înconjurat de prieteni și de familia lui iubitoare – sau cel puțin de cumnata și nepoata lui. Bu-zunărel se agita în strana din față, în vreme ce Rosalind încerca s-o potolească. Christian arăta distras pe rândul din spate. Simon se încruntă. Nu mai vorbise cu Chris-tian de la duel; nu avusese timp. Avea să fie nevoit să o facă mai târziu. De față era și vicarul, un om al cărui nume îl uitase deja. Chiar și de Raaf și Harry Pye își făcuseră apariția. De Raaf arăta ca un baronet din pro-vincie cu cizmele lui noroioase, iar Pye, îmbrăcat simplu în maro, ar fi putut fi confundat cu groparul.
Singurul lucru care lipsea era mireasa.Simon își înăbuși impulsul de a o lua la fugă pe cu-
loar pentru a arunca o privire dincolo de ușile de la intrare, ca o bucătăreasă nerăbdătoare așteptând să so-sească negustorul de pește să îi aducă țipari. O, Doamne,
unde era? Nu mai rămăsese singur cu ea de când îl sur-
prinsese întorcându-se de la duelul cu James, cu aproape

192 Elizabeth Hoyt
o săptămână în urmă, și deși păruse senină, deși îi zâm-
bise când se aflau în compania altora, nu se putea scu-tura de acea teamă morbidă. Oare se răzgândise? Oare îi stârnise repulsia, încercând să facă dragoste cu ea în vreme ce din umăr îi curgea sânge și purta pata sângelui unui om mort precum o medalie de dezonoare pe piept? Clătină din cap. Bineînțeles că îi stârnise repulsia; înge-rul lui avea o conduită morală atât de strictă. Probabil fusese oripilată. Era oare suficient încât să o facă să-și încalce promisiunea? Îi promisese, pe amintirea mamei ei, că nu avea să-l părăsească.
Era oare suficient?Simon porni spre un stâlp de granit ce se înălța până
la tavanul cilindric aflat la cincisprezece metri deasupra. Un șir dublu din aceste coloane de granit roz susțineau tavanul, decorat cu pătrate zugrăvite cu caneluri. Fiecare pătrat era tivit cu aur, ca pentru a le aminti oameni-lor despre viața de apoi aurită care se presupunea că îi aștepta. Privind într-o parte, văzu intrarea într-o cape-lă dedicată Sfintei Maria, cu o statuie a unei Fecioare foarte tinere privind cu seninătate în jos, spre picioa-rele ei. Era o biserică drăguță, căreia nu-i lipsea decât o mireasă drăguță.
– Iar se învârte ca leul în cușcă, spuse de Raaf pe un
ton pe care probabil îl considera discret.
– Are emoții, răspunse Pye.– Nu am emoții, spuse Simon scrâșnind din dinți.Dădu să-și mângâie inelul înainte să-și aducă aminte
că acesta nu mai era. Se răsuci să se întoarcă în pas vioi și îi surprinse pe Pye și de Raaf schimbând o privire cu subînțeles. Minunat. Acum prietenii lui îl conside-rau nebun.
Un scârțâit răsună la intrarea în biserică în clipa în
care cineva deschise ușile mari de stejar.
Simon se întoarse brusc. Lucy intră, însoțită de ta-
tăl ei. Purta o rochie trandafirie, strânsă în partea din față pentru a dezvălui juponul verde-deschis. Culoarea îi făcea tenul să strălucească, formând un cadru perfect

193 Inocență pierdută
pentru ochii, sprâncenele și părul ei întunecate, precum
un trandafir înconjurat de frunze închise la culoare. Lucy îi zâmbi și deveni… minunată.
Pur și simplu minunată.Îi veni să alerge spre ea și să o prindă de braț. În
schimb se îndreptă de spate și veni lângă de Raaf. O urmări apropiindu-se, așteptând răbdător. În curând. În curând avea să fie a lui. Nu mai era nevoit să se tea-mă că o va pierde, că îl va părăsi. Lucy își așeză mâna în îndoitura brațului lui. Simon se abținu să nu își strângă cealaltă mână peste ea. Căpitanul îl privi mohorât și dădu drumul, încet, brațului lui Lucy. Bătrânul nu era deloc încântat. Când îi ceruse mâna, Simon știuse că dacă Lucy ar fi fost mai tânără sau mai puțin iubită, tatăl ei l-ar fi scos afară în șuturi. Dar îngerul lui își im-pusese voința, chiar în ciuda dezaprobării fățișe a tatălui ei. Simon îi zâmbi bărbatului mai în vârstă și cedă ten-tației de a-i prinde mâna care se odihnea pe brațul lui. Era a lui acum. Căpitanului nu îi scăpă gestul. Fața lui roșie se întunecă.
Simon își aplecă fruntea spre a ei.– Ai venit.Chipul ei era grav.– Bineînțeles.– Nu eram sigur că aveai să mai vii, după ceea ce s-a
întâmplat acum câteva dimineți.
– Nu erai?Îl privi cu o expresie de nedeslușit în ochi.– Nu.– Am promis.– Da. Îi cercetă chipul, dar nu reuși să mai citească
nimic altceva. Mulțumesc.
– Suntem gata? Vicarul zâmbi vag. Simon se îndreptă de spate și clă-
tină afirmativ din cap.
– Dragii mei, începu vicarul.Simon se concentră pe cuvintele care aveau s-o lege
pe Lucy de el. Poate că acum teama lui de a nu o pierde

194 Elizabeth Hoyt
avea să moară în sfârșit și să se odihnească în pace. In-
diferent ce ar mai fi aflat despre el, indiferent ce greșeli înfiorătoare, ce păcate grave avea să mai comită în viitor, îngerul lui avea să fie nevoit să rămână cu el.
Era a lui, acum și pentru totdeauna.
– Am să trimit o cameristă să vă ajute, milady, rosti
Newton din spatele lui Lucy în seara aceea.
Ea clipi și îi aruncă o privire peste umăr.– Da. Ah, mulțumesc.Majordomul închise încet ușa în urma lui. Lucy se
întoarse să caște gura la cameră. Camera ei. Iar ea care crezuse că dormitoarele din casa lui Rosalind erau lu-xoase. Pereții erau îmbrăcați în damasc trandafiriu, o culoare caldă și liniștitoare ce dădea dormitorului un aer intim ca o îmbrățișare. Sub picioare, covorul cu model era atât de gros, încât călcâiele i se cufundau în el. Dea-supra, tavanul era pictat cu mici îngeri sau cupidoni – îi era greu să-și dea seama în lumina difuză a serii – și avea un chenar auriu. Desigur.
Iar în mijloc, la distanță egală între două ferestre lun-
gi, se afla un pat.
Dar a numi respectiva piesă de mobilier pat era ca și
cum ai fi spus despre catedrala Sfântul Pavel că era doar o biserică. Era cel mai arătos, mai mare și mai somptuos pat pe care îl văzuse Lucy vreodată. Salteaua se afla la cel puțin un metru distanță de podea și avea într-o par-te trepte, probabil pentru a permite accesul pe ea. Din fiecare colț se înălța câte un stâlp masiv, sculptat, aurit și drapat cu fâșii late de catifea roșu-stacojiu. Drape-riile stacojii erau legate cu frânghii aurite, dând la ivea-lă perdele de voal roz. Cearșafurile de pe pat erau din satin de culoare bej-deschis. Lucy le atinse, ezitând, cu un deget.
Cineva bătu la ușă. Lucy se răsuci pe călcâie, uitân-
du-se la ea. Oare Simon ar fi bătut?
– Intră.Un cap cu bonetă se ivi de după ușă.

195 Inocență pierdută
– Domnul Newton ne-a trimis, milady. Să vă ajutăm
să vă dezbrăcați.
– Mulțumesc.Lucy dădu din cap și o privi pe femeia măruntă
intrând în cameră, urmată de o fată mai tânără.
Camerista mai în vârstă începu de îndată să scoto-
cească prin dulapul de haine.
– Veți dori cămășuța de dantelă, cred, nu-i așa, mila-
dy? Pentru noaptea nunții?
– O. Da.Lucy simți fluturi în stomac.Camerista îi aduse cămășuța și începu să descheie, la
spate, rochia lui Lucy.
– Toată lumea vorbește despre petrecerea de la nunta
de azi-dimineață, doamna mea, jos la bucătărie. Cât de elegantă a fost. Chiar și Henry, valetul domnului vicon-te, a fost impresionat, se spune.
– Da, a fost foarte agreabil. Lucy încercă să se relaxeze. Chiar și după două săptă-
mâni la Londra, încă nu era obișnuită să fie servită chiar atât de intim. Nu o mai ajutase nimeni să se dezbrace de când împlinise cinci ani. Rosalind i-o dăduse pe una dintre cameristele ei să se ocupe de ea, dar se părea că acum, de când devenise soția lui Simon, avea nevoie de două.
– Lord Iddesleigh are un minunat simț estetic. Came-
rista mai în vârstă gemu și se aplecă să desfacă ultimele copci. Și apoi se spune că v-a scos pe dumneavoastră, doamnele, la un tur al capitalei după petrecere. V-a făcut plăcere?
– Da.Lucy ieși din rochie. Își petrecuse cea mai mare parte
a zilei în compania lui Simon, dar nu rămăseseră nicio-dată singuri. Poate că acum că erau în sfârșit căsătoriți și ceremoniile se încheiaseră, puteau să petreacă mai mult timp împreună și să se cunoască mai bine.
Camerista strânse repede materialul și i-l întinse ca-
meristei mai tinere.

196 Elizabeth Hoyt
– Acum ai grijă să verifici atentă rochia. Să nu cumva
să rămână vreo pată și să se învechească.
– Da, doamnă, chițăi fata.Nu părea să aibă mai mult de paisprezece ani și era
evident că o privea cu multă admirație pe femeia mai în vârstă, deși era considerabil mai înaltă decât ea.
Lucy inspiră adânc când camerista îi descheie corse-
tul. Jupoanele și lenjeria îi fură scoase, iar cămășuța de dantelă trasă peste cap. Camerista îi perie părul până când Lucy nu mai putu îndura. Toate aceste ceremonii complicate îi lăsau prea mult timp să se gândească și să își facă griji în privința nopții ce se apropia și în legătură cu ce avea să aducă aceasta.
– Mulțumesc, spuse ea ferm. Nu mai am nevoie de
nimic altceva în seara asta.
Cameristele făcură o reverență și se retraseră și, brusc,
se trezi singură. Se așeză pe unul dintre scaunele de lângă șemineu. Pe masa de lângă ea se afla o carafă cu vin. O privi gânditoare preț de o clipă. Poate că vinul avea să-i amorțească simțurile, dar era destul de sigu-ră că nu avea să-i calmeze emoțiile. Și știa că nu voia să-i fie amorțite simțurile în noaptea aceea, oricât ar fi fost de speriată.
Se auzi o bătaie ușoară în ușă – nu cea dinspre hol, ci
cealaltă, probabil o ușă de legătură.
Lucy își drese glasul.– Intră.Simon deschise încet ușa. Încă mai purta pantalonii,
ciorapii și cămașa, dar se dezbrăcase de haină și de vestă și avea capul gol. Se opri în prag. Îi luă doar o clipă să îi deslușească expresia. Era nesigur.
– Acolo este camera ta? întrebă ea.Simon se încruntă și privi în spate.– Nu, este un salon de primire. Al tău, de fapt. Vrei
să-l vezi?
– Da, te rog.Lucy se ridică în picioare, foarte conștientă de faptul
că era goală pe sub cămășuța diafană de dantelă.

197 Inocență pierdută
Simon se dădu la o parte și Lucy văzu o cameră de-
corată în trandafiriu și alb, cu mai multe banchete și fotolii împrăștiate ici-colo. Pe peretele îndepărtat se afla o ușă.
– Și dincolo de asta e camera ta?Arătă din cap spre ușa îndepărtată.– Nu, acolo e salonul meu. E cam întunecat, mă tem.
Decorat de vreun strămoș devenit de mult oale și ulcele, cu o dispoziție sumbră și detestând orice altă culoare în afară de maro. Al tău e mult mai frumos. Bătu cu degetele în cadrul ușii. După salonul meu se află garde-roba mea, la fel de întunecată, și dincolo de aceasta, dor-mitorul meu, pe care, din fericire, l-am redecorat după propriile gusturi.
– Doamne! Lucy ridică din sprâncene. Ce ditamai
călătoria ai avut de făcut.
– Da, am…Râse brusc, acoperindu-și ochii cu o mână.Lucy zâmbi pe jumătate, neînțelegând gluma, nești-
ind, de fapt, cum trebuia să se poarte cu el, acum că erau în sfârșit soț și soție și rămăseseră singuri în propriile camere. Totul era atât de ciudat.
– Ce e?– Îmi pare rău. Își coborî mâna, lăsând-o să vadă că
obrajii i se îmbujoraseră. Asta nu e conversația pe care mă așteptam să o avem în noaptea nunții noastre.
„Are emoții.“ Când înțelese acest lucru, o parte din
propria neliniște păru să dispară. Se răsuci pe călcâie și se întoarse în dormitorul ei.
– Despre ce ai prefera să vorbim?Îl auzi închizând ușa.– Aveam de gând să te impresionez cu elocvența mea
romantică, desigur. Mă gândisem să declam un discurs filosofic despre frumusețea frunții tale.
Lucy clipi surprinsă.– Fruntea mea?– Mmm. Ți-am spus vreodată că fruntea ta mă intimi-
dează? Îi simți căldura la spate când se apropie de ea, dar

198 Elizabeth Hoyt
nu o atinse. E atât de netedă, și albă, și lată, și se încheie
cu sprâncenele tale drepte, înțelepte, ca ale unei statui reprezentând-o pe Atena pronunțând judecata. Dacă zeița războinică avea o frunte ca a ta, nu e de mirare că anticii o adorau și se temeau de ea.
– Flecăreli, murmură ea.– Flecăreli, într-adevăr. În fond, asta e tot ce sunt.Lucy se încruntă și se întoarse să îl contrazică, dar el
se mișcă deodată cu ea și nu reuși să-i vadă fața.
– Sunt ducele nimicurilor, îi șopti el în ureche. Rege-
le farselor, împăratul cuvintelor goale.
Oare chiar așa se considera?– Dar…– Flecărelile sunt lucrul la care mă pricep cel mai
bine, spuse el, continuând să se ascundă. Mi-ar plăcea să flecăresc despre ochii tăi aurii și buzele rubinii.
– Simon…– Despre curba perfectă a obrazului tău, îi murmură
el aproape.
Lucy gemu când răsuflarea lui adie peste părul de
pe ceafa ei. Îi distrăgea atenția cu gesturi tandre. Și funcționa.
– Ce mult vorbești.– Într-adevăr, vorbesc prea mult. E o slăbiciune pe
care va trebui să o tolerezi la soțul tău. Vocea îi răsuna chiar lângă urechea ei. Dar ar trebui să petrec destul de mult timp descriind forma gurii tale, moliciunea ei și căldura ce răzbate din ea.
Lucy simți ceva încordându-se pe la mijlocul ființei ei.– Asta e tot?Și fu surprinsă de vibrația gravă a vocii ei.– O, nu. Apoi aș trece la gâtul tău. Mâna lui îi apăru
în față și mângâie aerul la doar câțiva centimetri de gâtul ei. Cât e de grațios, cât e de elegant, și cât de mult îmi doresc să îl ling.
Plămânii ei se chinuiau să se umple cu aer. Simon o
mângâia doar cu vocea, și se întrebă dacă va putea îndu-ra atunci când el avea să-și folosească mâinile.

199 Inocență pierdută
El continuă:
– Și umerii tăi, atât de albi și fragezi.Mâna lui pluti în aer deasupra ei.– Și mai departe?– Aș vrea să îți descriu sânii. Vocea îi scăzuse și deve-
nise mai răgușită. Dar ar trebui să îi văd mai întâi.
Lucy inspiră tremurător. Simon expiră lângă urechea
ei. Prezența lui îi învăluia tot corpul, dar nu făcu nici o încercare de a o atinge. Lucy ridică mâna și prinse funda de la gâtul ei. Încet, trase de ea, iar șoapta mătăsii alune-când liberă în tăcerea dormitorului răsună insuportabil de intim. Răsuflarea lui deveni sacadată când marginile cămășuței ei se îndepărtară, dezgolind rotunjimea de sus a pieptului ei.
– Atât de frumoși, atât de palizi, murmură el.Lucy înghiți un nod și trase materialul în jos peste
umeri. Degetele îi tremurau. Nu se mai dezgolise nici-odată în fața cuiva astfel, dar sunetul tot mai aspru al răsuflării lui o făcu să continue.
– Văd movilițele moi și valea umbrită dintre ele, dar
nu și vârfurile dulci. Lasă-mă să le văd, îngerul meu.
Vocea îi tremura. Ceva feminin și primitiv se trezi în
ea la gândul că îl putea face pe acest bărbat să tremure. Voia să se dezgolească în fața lui, soțul ei. Închise ochii și trase cămășuța în jos. Sfârcurile i se întăriră în aerul răcoros. Lui Simon i se tăie respirația.
– Ah, Doamne, mi-i amintesc. Ai habar cât de greu
mi-a fost să îți întorc spatele în noaptea aceea?
Lucy clătină din cap, cu un nod sufocant în gât. Își
amintea și ea privirea lui fierbinte pe sânii ei goi, propria dorință nerușinată.
– Aproape că m-a nenorocit pentru totdeauna. Mâi-
nile lui plutiră în aer deasupra sânilor ei, desenându-le curbele fără a-i atinge. Îmi doream cu atâta ardoare să te ating.
Palmele lui erau atât de apropiate de pielea ei încât îi
simțea căldura, dar nu o atinse. Nu încă. Se trezi întin-zându-se spre mâinile lui, anticipând acel prim contact.

200 Elizabeth Hoyt
Își scoase brațele din mânecile cămășuței, dar strânse
materialul în dreptul taliei ei, ca să nu cadă.
– Îmi amintesc că te-ai atins singură aici. Mâinile lui
prinseră în căușul palmei aerul de deasupra sfârcurilor ei. Îmi dai voie?
– Eu… Se înfioră. Da. Te rog.Îi privi mâinile coborând și atingând-o ușor pe sâni.
Degetele lui calde se curbară în jurul ei. Se arcui și sânii i se împinseră în palmele lui.
– Doamne, șopti el.O mângâie în cerc în jurul sânilor. Lucy coborî privi-
rea și îi văzu mâinile mari, cu degete lungi, pe pielea ei. Arătau insuportabil de masculine. Arătau insuportabil de posesive. Simon își aduse ambele mâini spre vârfurile sfârcurilor ei și le strânse blând, dar cu fermitate, între arătător și degetul mare. Lucy inspiră adânc în fața sen-zației șocante.
– E plăcut? întrebă el, cu buzele în părul ei.– E…Înghiți în sec, incapabilă să răspundă. Era mai mult
decât plăcut.
Dar el păru să se mulțumească și cu acest răspuns.– Lasă-mă să văd și restul. Te rog. Buzele lui îi trecură
ușor peste obraz, palmele lui încă ținându-i sânii în cău-șul lor. Te rog, arată-mi, soția mea.
Lucy deschise pumnii strânși, iar cămășuța îi căzu pe
podea. Era goală. Simon își coborî blând o mână pe ab-domenul ei și o trase în spate spre el, astfel încât fesele ei goale se lipiră de materialul pantalonilor lui. Erau calzi, aproape fierbinți, de la corpul lui. Se împinse spre ea și Lucy îi simți organul masculin, lung și tare. Nu se putu abține. Începu să tremure.
El îi chicoti în ureche.– Voiam să îți spun mai multe, dar nu pot. Se împin-
se din nou spre ea și gemu. Te doresc prea tare și mi-am pierdut cuvintele.

201 Inocență pierdută
Brusc, o ridică în brațe, lăsând-o să-i vadă ochii, stră-
lucind ca argintul. Un mușchi din obrazul lui se con-tractă. O întinse pe pat și sprijini un genunchi lângă ea, făcând salteaua să se lase.
– Va durea prima dată, știi asta, nu?Întinse ambele brațe la spate și își trase cămașa pes-
te cap.
Lucy fu atât de distrasă de vederea pieptului lui gol,
încât aproape nu auzi întrebarea.
– Am să mă mișc cât mai încet posibil. Era zvelt, și
mușchii lungi ai brațelor și ai umerilor lui se mișcară când urcă în pat. Sfârcurile se profilau într-un contrast surprinzător pe pielea lui deschisă la culoare, maronii și plate și atât de golașe. Un romb din fire de păr scurte și blonde creștea chiar în mijlocul pieptului lui. Nu vreau să mă urăști după.
Lucy întinse mâna să îl atingă pe sfârc. El gemu și
închise ochii.
– Nu am să te urăsc, șopti ea.Apoi el era deasupra ei, sărutând-o cu sălbăticie, cu
mâinile de o parte și de cealaltă a feței ei. Lui Lucy îi veni să râdă, și chiar ar fi făcut-o, dacă limba lui nu s-ar fi aflat în gura ei. Era atât de minunat să știe că o dorea astfel. Își împreună mâinile în spatele capului lui, simțind țepii părului lui tuns scurt în palmele ei. Simon își coborî șoldurile peste ale ei și toate gândurile i se pierdură în neant. Îi era cald. Pieptul lui alunecă peste sânii ei, umed de sudoare. Coapsele lui tari, încă prinse în pantaloni, îi presau picioarele să se despartă. Des-făcu picioarele, primind cu plăcere greutatea corpului lui, primindu-l cu plăcere pe el. Simon se instală peste cea mai vulnerabilă parte a ei și, pentru o clipă, se simți jenată. Era udă, iar umezeala avea să-i păteze, fără îndo-ială, pantalonii. Avea să se supere? Apoi el se apăsă pe ea cu bărbăția întărită și simți…
Uluire.

202 Elizabeth Hoyt
Totul era atât de extraordinar, chiar mai plăcut decât
atunci când se atinsese singură. Oare întotdeauna era la fel de grozavă această senzație fizică? Ea credea că nu. Probabil meritul era al lui – al soțului ei – și mulțumi
cerurilor că se căsătorise cu un astfel de bărbat. Simon se apăsă din nou peste ea, alunecând de data aceasta, iar ea oftă.
– Îmi pare rău.Își desprinse gura de pe a ei, cu chipul tensionat și
lipsit de amuzament.
Vârî mâna stângaci între ei și Lucy își dădu seama
că probabil își scotea bărbăția. Răsuci capul într-o parte pentru a se uita. Dar el se urcă din nou peste ea înainte să apuce să vadă.
– Îmi pare rău, spuse din nou, pe un ton tăios și saca-
dat. Am să te răsplătesc, îți promit. Dacă doar… – ceva o împunse între picioare – mai târziu. „Ah.“
Închise ochii, ca și cum l-ar fi durut. Și o invadă. Îm-
pingând și lărgind. Arzând. Lucy încremeni.
– Îmi pare rău.Își mușcă interiorul obrazului, încercând să nu plân-
gă. În același timp, se simțea ciudat de înduioșată de scuza lui.
– Îmi pare rău, spuse el din nou.Ceva se sfâșie destul de explicit, iar Lucy inspiră
adânc, dar nu scoase nici un sunet.
Simon deschise ochii, cu o expresie îndurerată, fier-
binte și sălbatică.
– O, Doamne, scumpa mea. Îți promit că va fi mai
bine data viitoare. O sărută încet în colțul gurii. Îți promit.
Lucy se concentră să își calmeze respirația și speră
că avea să termine foarte curând. Nu voia să-i rănească sentimentele, dar nu mai era plăcut pentru ea.
Simon își întredeschise buzele peste ale ei și îi linse
buza de jos.
– Îmi pare rău.

203 Inocență pierdută
Mâna lui se mișcă între ei și o mângâie blând în lo-
cul unde erau împreunați. Lucy se tensionă, așteptân-du-se din reflex la durere, dar în schimb avu parte de plăcere. Apoi de ceva mai mult. Un torent de căldură începu să se reverse din miezul ființei ei. Treptat, coap-sele ei se relaxară din arcul rigid în care încremeniseră când o penetrase.
– Îmi pare rău, murmură el, cu vocea profundă și
leneșă.
Degetul lui mare îi mângâie mugurele de carne. Lucy
închise ochii și suspină. Simon i-l încercui cu degetul.
– Îmi pare rău.Se mișcă foarte încet în ea, alunecând. Era aproape…
bine.
– Îmi pare rău.Își împinse limba în gura ei și ea i-o supse. Își lăsă pi-
cioarele jos pentru a-i oferi acces mai larg. Simon gemu în gura ei, incoerent, și brusc totul era frumos din nou. Își arcui șoldurile pentru a veni în întâmpinarea dege-tului lui mare, pentru a cere mai multă presiune, și își înfipse degetele în mușchii tari ai umerilor lui. Drept răspuns, el începu să se miște mai repede. Se desprinse din sărut și îi văzu ochii argintii, rugători și prădători în același timp. Zâmbi și își încolăci picioarele în jurul șol-durilor lui. El făcu ochii mari la acest gest și gemu. Ochii i se închiseră cu un fâlfâit din pleoape. Apoi începu să se arcuiască pe spate, gâtul și tendoanele din brațele lui întinzându-se să atingă un țel invizibil. Strigă și alunecă peste ea. Iar ea îl privi – acest bărbat puternic și rațional, dus pe culmile unei plăceri neputincioase, fără cuvinte, de corpul ei. De ea.
Simon căzu lângă ea, cu pieptul încă ridicându-i-se și
coborându-i greoi, cu ochii închiși, și rămase acolo până când răsuflarea i se calmă. Lucy crezu că adormise, dar el întinse mâna și o trase lângă el.
– Îmi pare rău.

204 Elizabeth Hoyt
Cuvintele ieșiră atât de confuze, încât nu și-ar fi dat
seama ce spusese dacă nu i-ar fi repetat același lucru în tot acest timp.
– Ssst. Îi mângâie trupul umed și zâmbi tainic.
Dormi, iubitul meu.
– De ce m-ai chemat aici?
Sir Rupert privi neliniștit prin parc. Era foarte devre-
me dimineața și era frig de crăpau pietrele. Nu se vedea nimeni altcineva prin preajmă, dar acest lucru nu însem-na că Walker nu fusese urmărit sau că nu era posibil ca vreun pui de nobil elegant să fi ieșit la plimbare călare. Își trase mai tare borul pălăriei peste ochi, pentru orice eventualitate.
– Nu putem aștepta să facă următoarea mișcare.Răsuflarea lui Lord Walker ieși sub formă de abur
când vorbi.
Era așezat pe cal ca un om născut în șa, așa cum și
era de fapt. Șase generații din familia lui se aflaseră în fruntea partidelor de vânătoare din provincia lui natală. Grajdul familiei Walker era renumit pentru caii de vână-toare crescuți de ei. Probabil urcase în șa încă înainte să învețe să umble, împleticindu-se în hamuri.
Sir Rupert se foi pe calul lui castrat. Nu învățase să
călărească decât în tinerețe, iar acest lucru se vedea. Mai mult, piciorul lui infirm îl făcea să se simtă al naibii de inconfortabil.
– Ce sugerezi?– Să îl omorâm înainte să ne omoare el pe noi.Sir Rupert se crispă și privi din nou în jurul lui. „Ne-
ghiobul.“ Oricine i-ar fi ascultat ar fi avut dovezi pen-
tru un șantaj, în cel mai bun caz. Pe de altă parte, dacă Walker putea să rezolve această problemă pentru el…
– Am încercat asta de două ori și nu am reușit.– Așa că încercăm din nou. A treia oară e cu noroc.
Walker clipi spre el din ochii bovini. N-am de gând să aștept ca un cocoș tânăr să vină să-mi sucească gâtul ca să mă gătească la cină.

205 Inocență pierdută
Sir Rupert oftă. Era un echilibru delicat. Din câte știa
el, Simon Iddesleigh încă nu era conștient de implica-rea lui în complot. Iddesleigh cel mai probabil credea că Walker era ultima persoană implicată. Și dacă se pu-tea asigura că Iddesleigh nu afla, dacă răzbunarea lui își putea găsi inevitabilul sfârșit sângeros cu moartea lui Walker, ei bine, totul era în regulă. Walker nu era o parte chiar atât de importantă în viața lui Sir Rupert, în fond. Cu siguranță nu avea să-i simtă lipsa. Și, după dispariția lui Walker, nu avea să mai rămână nimeni în viață care să îl acuze de implicare în intriga care dusese la moartea lui Ethan Iddesleigh. Era un gând atrăgător. Ar fi putut în sfârșit să se odihnească, și Dumnezeu îi era martor că era pregătit pentru asta.
Dar dacă Walker vorbea înainte să ajungă Iddesleigh
la el – sau, mai rău, după ce îl găsea Iddesleigh – totul
avea să fie pierdut. Fiindcă, desigur, adevăratul făptaș pe care îl căuta Iddesleigh era Sir Rupert, chiar dacă el nu o știa. De aici și hotărârea lui Sir Rupert de a-i tolera lui Walker melodrama de a-l fi chemat în parc în zori. Ce-lălalt bărbat trebuia să creadă că erau implicați în mod egal în această poveste.
Mâna îi alunecă spre buzunarul de la vestă, în care
încă se mai afla inelul cu pecete al lui Iddesleigh. Ar fi trebuit să scape de el până acum. De fapt, aproape că îl aruncase în Tamisa de două ori. Dar, de fiecare dată, ceva îl oprise. Era ilogic, dar își imagina că inelul îi dă-dea putere asupra lui Iddesleigh.
– S-a căsătorit ieri.– Poftim? Sir Rupert se concentră pe conversație.– Simon Iddesleigh, spuse Walker răbdător, ca și cum
nu el ar fi fost cel încet la minte. S-a căsătorit cu o fe-tișcană de la țară. Fără bani și fără titlu. Poate că omul e nebun.
– Nu cred. Iddesleigh are multe defecte, dar nu e
nebun.
Își înăbuși dorința de a-și masa coapsa.

206 Elizabeth Hoyt
– Dacă zici tu. Walker ridică din umeri și își scoase
tabachera. În orice caz, s-ar putea să fie bună.
Sir Rupert se uită la el nedumerit în vreme ce celălalt
bărbat trase pe nas câteva fire de tutun și strănută violent.
Walker își flutură batista, apoi își suflă nasul zgomotos.
– Să o omorâm.Își trase nasul și și-l șterse înainte de a vârî batista
înapoi în buzunar.
– Ești nebun? Aproape că îi râse în față celuilalt băr-
bat. Adu-ți aminte, moartea fratelui său a fost cea care l-a stârnit pe Simon Iddesleigh să ucidă, de la bun început. Dacă îi omorâm proaspăta soție, e prea puțin probabil ca asta să-l oprească acum, nu?
– Da, dar dacă o amenințăm, îi spunem că, dacă nu
încetează, o vom ucide. Walker ridică din umeri. Eu cred că se va opri. Merită să încercăm, oricum.
– Chiar așa. Sir Rupert își simți buza curbându-se.
Cred că ar fi ca și cum ai aprinde un butoi cu praf de pușcă. Te va găsi și mai repede.
– Dar nu și pe tine, hm?– Ce vrei să spui?Lord Walker îndepărtă un fir de tutun de pe dantela
de la încheietura mâinii.
– Nu și pe tine. Tu ai avut grijă să nu te bagi, nu-i așa,
Fletcher?
– Anonimitatea mea s-a dovedit foarte utilă pen-
tru noi.
Sir Rupert susținu privirea bărbatului mai tânăr fără
să clipească.
– Chiar așa?Walker îl fixă și el cu privirea, pe sub pleoapele
greoaie.
Sir Rupert găsise dintotdeauna că prostia lui Walker
îl făcea să semene cu un animal, dar tocmai aici era pro-blema, nu? Era atât de ușor să ignori inteligența unui animal masiv și greoi. Sudoarea îi îngheță pe spate.
Walker lăsă ochii jos.

207 Inocență pierdută
– Eu asta intenționez să fac, în orice caz – și mă aștept
să mă susții, dacă va fi cazul.
– Desigur, spuse Sir Rupert nepăsător. Suntem
parteneri.
– Bun. Walker rânji, umflându-și obrajii roșii. O să-i
venim de hac ticălosului cât de curând. Trebuie să plec acum. Am lăsat o porumbiță instalată confortabil în cui-bul ei. N-aș vrea să zboare înainte să mă întorc.
Îi făcu cu ochiul cu o expresie libidinoasă și îi dădu
pinteni calului, pornind la trap.
Sir Rupert îl urmări dispărând în ceață înainte de a-și
întoarce propriul cal spre casa și familia lui. Piciorul îl durea ca naiba și avea să plătească pentru această plim-bare, fiind nevoit să îl țină suspendat tot restul zilei. Walker sau Iddesleigh. Nu prea mai conta care dintre ei, în momentul de față.
Câtă vreme unul dintre ei murea.
capitolul 12
Un sforăit ușor fu primul lucru pe care îl auzi Lucy
când se trezi a doua zi după nunta ei. Cu ochii închiși și mintea încă încețoșată de vise, se întrebă cine respira atât de zgomotos. Apoi simți greutatea unei mâini pe sânul ei și se trezi complet. Dar nu deschise ochii.
„Cald.“ Nu-și amintea să mai fi simțit vreodată în via-
ță acea căldură delicioasă, cu siguranță nu în timpul ier-nii. Picioarele îi erau împletite cu o pereche de picioare masculine și păroase, și chiar și degetele de la picioare, care nu păreau să se dezghețe niciodată complet între octombrie și martie, îi erau călduțe. Era ca și cum ar fi avut propriul șemineu, cu avantajul că acesta de față avea și piele netedă și stătea cuibărit lângă ea pe partea dreaptă. Aerul cald ce se ridica din pături avea un mi-ros subtil. Își recunoscu propriul parfum amestecat cu unul străin, care, își dădu seama, era probabil al lui.

208 Elizabeth Hoyt
Cât de primitiv. Mirosurile corpurilor lor se împletiseră.
Lucy oftă și deschise ochii.
Soarele se strecura printr-o crăpătură în draperii. Să
fi fost chiar atât de târziu? Acest gând fu imediat ur-mat de un altul. Oare Simon încuiase ușa? În oraș, Lucy se obișnuise ca dimineața să vină o cameristă care să tragă draperiile și să scormonească în foc. Oare servi-torii se așteptaseră ca Simon să se întoarcă în propria cameră noaptea trecută? Întoarse capul și se încruntă spre ușă.
– Ssst. Simon o strânse de sân ca pentru a o mustra că
se mișcase. Dormi, bombăni el, și răsuflarea îi redeveni regulată.
Lucy îl privi. Țepi blonzi de barbă îi licăreau pe băr-
bie, avea cercuri întunecate sub ochi, iar părul scurt îi era turtit într-o parte. Arăta atât de chipeș încât aproape i se tăie respirația. Își înclină capul până reuși să îi vadă mâna închisă peste sânul ei. Sfârcul îi ieșea printre pri-mul și cel de-al doilea deget.
Se îmbujoră.– Simon.– Ssst.– Simon.– Întoarce-te… la culcare…Depuse un sărut pe umărul ei gol, fără a deschide
ochii.
Lucy strânse hotărâtă din buze. Problema era serioasă.– Ușa e încuiată?– Mmm.– Simon, ușa e încuiată?El oftă.– Da.Lucy miji ochii spre el. Începuse să sforăie din nou.– Nu te cred.Dădu să se strecoare din pat.Simon se răsuci și, brusc, ajunse peste ea. Deschise
în sfârșit ochii.

209 Inocență pierdută
– Ar fi trebuit să mă aștept la asta când m-am căsă-
torit cu o fată de la țară, spuse el, cu o voce răgușită de somn.
– Poftim?Lucy clipi surprinsă spre el. Se simțea foarte goală
sub el. Organul lui se apăsa în moliciunea abdomenului ei inferior.
– Trezitul devreme.Se încruntă cu severitate și se foi astfel încât greu-
tatea lui să nu o mai apese pe piept. Ceea ce nu făcu decât să adauge presiune în dreptul șoldurilor. Lucy încercă să ignore bucata de anatomie masculină ce se apăsa pe abdomenul ei. Nu era ușor.
– Dar camerista…– Orice cameristă care va intra pe ușa aia înainte să
ieșim din cameră va fi concediată fără recomandare.
– Ai spus că e încuiată.Încercă să se încrunte, dar îi era teamă că buzele ei se
curbaseră în direcția greșită. Ar fi trebuit să fie moartă de rușine.
– Așa am zis? Îi desenă conturul sfârcului. E același
lucru. Nu ne va întrerupe nimeni.
– Nu cred…Simon îi acoperi gura cu a lui, iar Lucy își uită gân-
dul. Buzele îi erau calde și blânde, în contrast cu țepii de barbă ce o zgâriau pe bărbie. Cumva, cele două atingeri diferite creau un efect erotic.
– Deci, cu ce îți vei întreține proaspătul soț, murmură
el în urechea ei, acum că l-ai trezit, hm?
Își apăsă șoldurile peste ale ei.Lucy se foi neliniștită, apoi încremeni cu un geamăt –
unul mărunt, dar pe care el îl auzi oricum.
– Îmi pare rău. Simon sări de pe ea. Probabil mă crezi
o bestie lacomă. Te doare foarte tare? Poate ar trebui să cer să ți se trimită o cameristă, să te îngrijească. Sau…
Lucy își puse ferm mâna pe buzele lui. Altfel nu ar
mai fi apucat să vorbească deloc.
– Șșșt. Sunt bine.

210 Elizabeth Hoyt
– Dar cu siguranță ești…
– Sincer. Lucy închise ochii și se gândi să-și tragă pă-
tura peste cap. Oare toți bărbații căsătoriți vorbeau atât de direct cu soțiile lor? Doar mă doare puțin, atâta tot.
Simon o privi neputincios.– A fost destul de plăcut. Își drese vocea. Cum să-l
facă să se întoarcă la ea? Când erai întins lângă mine.
– Vino încoace, atunci.Lucy se apropie puțin, dar când dădu să se întoarcă
spre el, Simon o întoarse blând cu spatele spre piep-tul lui.
– Pune-ți capul aici.Întinse brațul pentru a-i servi drept pernă.Acum îi era chiar mai cald decât înainte, așa cum
stătea cuibărită și învăluită din toate părțile de corpul lui, într-o îmbrățișare confortabilă și sigură. Simon își îndoi genunchii sub ai ei și gemu ușor. Bărbăția în erec-ție îi era lipită de partea de jos a spatelui ei, insistentă și fierbinte.
– Ești bine? șopti ea.– Nu. Chicoti răgușit. Dar am să supraviețuiesc.– Simon…El o prinse de sân.– Știu că am făcut să te doară azi-noapte. Degetul lui
se jucă ușor cu sfârcul ei. Dar nu va mai fi la fel și data viitoare.
– E în regulă…– Vreau să îți arăt.Lucy se crispă. Ce anume presupunea acest arătat?– Nu o să te doară, îi șopti el la ureche. Va fi plăcut.
Relaxează-te. Lasă-mă să-ți arăt raiul; să nu uităm că tu ești un înger.
Mâna lui îi coborî mângâietor pe trunchi, gâdilând-o
pe burtă, și ajunse la smocul de păr de dedesubt.
– Simon, nu cred…– Ssst. Își trecu degetele prin părul ei feciorelnic. Lucy înce-
pu să tremure, neștiind încotro să-și îndrepte privirea.

211 Inocență pierdută
Slavă Domnului că nu era față în față cu ea. În cele din
urmă, închise ochii.
– Deschide-te pentru mine, scumpo, murmură el în
urechea ei. Ești atât de moale aici. Vreau să te mângâi.
Doar nu avea de gând să…Simon își înfipse un genunchi între picioarele ei, de-
părtându-le. Mâna lui desenă conturul proeminențelor sexului ei. Lucy își ținu respirația, așteptând.
– Te-aș săruta aici. O mângâie în sus. Te-aș linge și
mi-aș plimba limba pe aici, ți-aș memora gustul, dar cred că este prea devreme pentru asta.
Mintea ei încremeni când încercă să își imagineze.
Șoldurile ei se retraseră.
– Ssst. Stai cuminte. N-o să te doară. De fapt – ajunse
în partea de sus a despicăturii ei – o să te facă să te simți foarte, foarte bine. Încercui cu degetul mugurele de carne din acel punct. Uită-te la mine.
Nu se simțea în stare. Nu ar fi trebuit nici măcar să-i
dea voie să facă acest lucru. Cu siguranță nu se număra printre lucrurile care se petreceau în mod normal între doi soți.
– Îngerul meu, uită-te la mine, zise el răgușit. Vreau
să-ți văd ochii frumoși.
Ezitând, Lucy întoarse capul. Ridică pleoapele. Simon
o fixă cu privirea, cu ochii argintii scânteind, apăsând cu un deget. Buzele ei se întredeschiseră.
– Doamne, gemu el.Apoi o sărută, mângâindu-i limba cu a lui, în timp
ce degetele îi alunecau tot mai rapid. Lucy ar fi vrut să-și miște șoldurile, să implore acel deget. În schimb se arcui, frecându-se de el. Simon bombăni ceva și îi mușcă buza de jos. Își simțea umezeala acum, prelingându-se, făcându-i degetele alunecoase.
Își împinse cu forță penisul spre fesele ei.Lucy nu reușea să respire, nu reușea să gândească. Nu
ar fi trebuit să lase să se întâmple așa ceva. Nu în fața lui. El își vârî limba în gura ei și nu încetă nici o clipă să o mângâie cu mișcări circulare acolo jos. Era un vrăjitor

212 Elizabeth Hoyt
cu ochii de argint ce o prinsese sub vraja lui. Începea
să-și piardă controlul. Îi supse limba groasă și, brusc, se întâmplă. Se arcui și simți un val de plăcere cutremu-rând-o. Simon încetini atunci, ridică fruntea pentru a o privi, dar ei nu-i mai păsa. Un torent de căldură se revărsa în ea, pornind din centrul corpului ei. Era într-adevăr foarte plăcut.
– Simon.– Îngerul meu?– Mulțumesc.Își simțea limba grea, ca și cum ar fi fost drogată, și
cuvintele îi ieșiră murmurate. Închise ochii și ațipi pu-țin, dar apoi se gândi la ceva. El era încă tare, lipit de spatele ei. Își foi fundul, iar el își ținu respirația. Oare îl durea?
Fără îndoială că da.– Pot să…? Își simți fața încingându-se. Cum să for-
muleze întrebarea? Pot să… te ajut?
– E în regulă. Dormi.Dar vocea îi era tensionată, iar organul lui masculin
era atât de fierbinte, încât părea gata să facă o gaură în spatele ei. Cu siguranță acest lucru nu era bun pentru sănătatea lui.
Lucy se răsuci până ajunse să îi vadă fața. Știa că pro-
priul chip era îmbujorat.
– Sunt soția ta. Aș vrea să te ajut.O vagă nuanță de roșu îi coloră pomeții. Interesant,
nu era chiar atât de sofisticat când era vorba de propriile nevoi.
Priveliștea îi întări hotărârea.– Te rog.Simon o privi în ochi, păru să-i scruteze, apoi oftă.– Am să ard în iad pentru asta.Lucy își arcui sprâncenele și îl atinse blând pe umăr.Mâna lui o prinse pe a ei și, pentru o clipă, crezu că
avea să i-o împingă deoparte, dar el îi conduse palma sub pături și i-o trase lângă corpul lui. Brusc, îl ținea în mână. Făcu ochii mari. Era mai gros decât își imaginase.

213 Inocență pierdută
Carnea îi era complet tare și, în mod bizar, pielea îi era
moale. Și fierbinte. Își dorea foarte mult să îl privească, dar nu era sigură că el era în stare să îndure așa ceva în acel moment. În schimb, foarte blând, își strânse mâna în jurul lui.
– Ah, Doamne! Ochii lui se închiseră și pe chip îi apăru o expresie
năucită. Ceea ce o făcu să se simtă puternică.
– Ce trebuie să fac?– Uite. Degetele lui pătrunseră în părțile ei feminine,
și Lucy tresări. Apoi îl văzu întinzându-i sucurile peste el însuși. Doar…
Își înfășură mâna peste a lui și împreună alunecară în
sus pe toată lungimea lui. Apoi din nou în jos.
Și din nou. Era absolut fascinant.– Îmi dai voie?– O, da.Clipi și îi eliberă mâna.Lucy zâmbi, încântată în sinea ei că nu se mai pu-
tea exprima decât monosilabic. Păstră ritmul pe care i-l arătase el și îi urmări chipul drag. Simon închise ochii. O cută i se formase între sprâncene. Buza de jos era răs-frântă de pe dinți, iar fața îi lucea de sudoare. Privindu-l, Lucy simți un nou val de căldură cuprinzându-i sexul. Dar, mai mult de-atât, simțea că deținea controlul și, dincolo de acest lucru, era înțelegerea intimității dintre ei care îl determinase să o lase să facă așa ceva. Faptul că se lăsase să devină vulnerabil în fața ei.
– Mai repede, gemu el.Lucy se supuse, degetele ei alunecând pe toată lun-
gimea lui, strângându-i pielea, fierbinte și alunecoasă sub mâna ei. Șoldurile lui se ridicară acum, venind în întâmpinarea mâinii ei.
– Ahh!Brusc, Simon deschise ochii, iar Lucy văzu că irisurile
i se întunecaseră până la un gri oțelit. Arăta sumbru și hotărât și aproape ca și cum ar fi avut dureri. Apoi zâmbi crud și corpul lui masiv fu cuprins de convulsii.

214 Elizabeth Hoyt
Un lichid cremos îi țâșni în palmă. Simon fu zgudu-
it de un nou spasm, cu dinții încleștați, cu ochii încă ațintiți în ochii ei. Lucy îi susținu privirea, strângând din coapse.
Simon se prăbuși înapoi pe pat, ca și cum ar fi fost te-
ribil de slăbit, dar ea știa deja, doar după noaptea prece-dentă, că așa se întâmpla de obicei. Lucy își retrase mâna de sub pătură. Văzu că îi era acoperită cu o substanță albicioasă. O examină curioasă. Sămânța lui Simon.
El oftă lângă ea.– O, Doamne! Asta a fost o grosolănie incredibilă din
partea mea.
– Ba nu a fost. Se aplecă să îl sărute pe colțul gurii.
Dacă tu poți să mi-o faci mie, cu siguranță pot și eu să ți-o fac ție.
– Înțeleaptă soție am. Întoarse capul pentru a prelua
controlul asupra sărutului, cu gura violentă și posesivă. Sunt cel mai norocos dintre bărbați.
Mișcându-se mai încet decât de obicei, o prinse de
încheietura mâinii și îi șterse palma cu un colț al cearșa-fului. Apoi o răsuci astfel încât să fie din nou cu spatele spre pieptul lui.
– Acum – căscă el –, acum dormim.Își încolăci brațele în jurul ei, iar Lucy îl ascultă.
– Vrei să ieșim la o plimbare cu trăsura prin oraș în
după-amiaza asta? Simon se încruntă spre friptura lui de vită și își tăie o îmbucătură. Sau să hoinărim în sus și-n jos pe aleile din Hyde Park? Pare plictisitor, dar doamnele și gentlemenii merg acolo în fiecare zi, deci probabil li se pare plăcut. Din când în când se mai produce câte un accident de trăsură, care e întotdeau-na interesant.
Erau sugestii banale, dar nu era sigur unde altundeva
să o ducă pe Lucy. Tristul adevăr era că nu își petrecuse niciodată prea mult timp cu o doamnă. Se crispă. Cel puțin nu în afara patului. Unde mergeau bărbații căsă-toriți pentru a-și afișa frumoasele soții? Nu în cuiburile

215 Inocență pierdută
de pariori sau în casele cu reputație proastă, cu siguran-
ță. Iar cafeneaua agricultorilor era un loc prea sălbatic pentru o doamnă.
Deci nu le mai rămânea decât parcul. Sau poate un
muzeu. Îi aruncă o privire. Cu siguranță nu avea să își dorească un tur de biserică.
– Ar fi drăguț. Împunse o păstaie de fasole. Sau am
putea să stăm pur și simplu aici.
– Aici?Se holbă la ea. Era prea devreme s-o ducă din nou
în pat, deși gândul era ispititor.
– Da. Tu ai putea să scrii sau să îți faci de lucru cu
trandafirii tăi, iar eu aș putea să citesc sau să desenez.
Împinse păstaia deoparte și luă o înghițitură din pi-
ureul de cartofi.
Simon se foi neliniștit pe scaun.– N-ai să te plictisești?– Nu, bineînțeles că nu. Îi zâmbi. Nu te gândi că tre-
buie să mă amuzi. În fond, mă îndoiesc că îți petreceai timpul plimbându-te cu trăsura prin parcuri înainte să te căsătorești cu mine.
– Ei bine, nu, recunoscu Simon. Dar sunt dispus să
fac unele schimbări, acum că am o soție. M-am liniștit, să știi.
– Schimbări? Lucy puse jos furculița și se aplecă în
față. Cum ar fi să renunți la tocurile roșii?
Simon deschise gura, apoi o închise. Îl lua peste
picior?
– Poate nu asta.– Sau la podoabele de pe hainele tale? Uneori mă
simt cam ștearsă în comparație cu tine.
Simon se încruntă.– Eu…Un zâmbet poznaș tresări în colțul gurii ei.– Toți ciorapii tăi sunt cu broderie? Sunt sigură că
cheltuiala ta pentru ciorapi trebuie să fie enormă.
– Ai terminat, sau mai ai?

216 Elizabeth Hoyt
Simon încerca să afișeze un aer sever, dar avea impre-
sia că eșua lamentabil. Se bucura să o vadă veselă după noaptea trecută. Când se gândea la durerea pe care fără îndoială i-o provocase, încă mai tresărea. Și, în plus, să îi arate, în dimineața aceea, cum să i-o frece ca o târfă ieftină nu îl punea într-o lumină prea bună. Și ceea ce era și mai trist era faptul că, dacă i s-ar fi oferit ocazia să o facă din nou, știa că i-ar fi pus din nou mâna pe bărbăția lui. Fusese atât de tare, încât erecția devenise dureroasă. Și simpla amintire a mâinilor mici și răco-roase ale lui Lucy ținându-i penisul în erecție îl făcu să tânjească din nou. Ce fel de bărbat se întărea la gândul de a corupe inocente?
– Nu cred că vreau să schimbi nimic.Simon clipi și încercă să-și concentreze mintea mur-
dară la ceea ce spunea soția lui. Își dădu seama că Lucy devenise serioasă.
Sprâncenele îi erau serioase și severe.– Cu o singură excepție. Nu vreau să te mai duelezi.Simon trase aer în piept și își duse paharul de vin
la buze pentru a câștiga timp. „La naiba. La naiba. La naiba.“ Îngerul lui nu se lăsa amăgit. Îl privea calmă
și nu era urmă de îndurare în ochii ei.
– Grija ta este, desigur, demnă de toată lauda, dar…Newton se strecură în încăpere, aducând o tăviță ar-
gintie. „Slavă Domnului.“
– Corespondența, domnul meu.Simon îi mulțumi din cap și luă scrisorile.– Ah, poate suntem invitați la vreun bal măreț.Nu erau decât trei scrisori și știa că Lucy îl privea în
continuare. Aruncă o privire la prima. O factură. Buzele îi tresăriră într-un zâmbet.
– Sau poate că nu. S-ar putea să fi avut dreptate în
privința pantofilor mei cu toc roșu.
– Simon.– Da, draga mea?Puse factura deoparte și deschise următoarea misivă.
O scrisoare de la un alt pasionat de trandafiri: „o nouă

217 Inocență pierdută
tehnică de altoire din Spania“ și așa mai departe. O
aruncă și pe aceasta deoparte. Cea de-a treia scrisoare nu avea blazon imprimat în pecetea de ceară, și nu recunos-cu scrisul. O deschise cu un cuțit pentru unt. Rămase încremenit, clipind ca un netot în fața cuvintelor.
Dacă îți iubești cât de puțin proaspăta soție, opreș-
te-te. Orice alt duel sau amenințare de duel va atrage moartea ei imediată.
Nu se gândise niciodată că era posibil ca ei să îl oco-
lească pe el și să o atace direct pe Lucy. Își concentrase atenția, în cea mai mare parte, pe a o ține în siguranță cât timp se afla în compania lui. Dar dacă o atacau când el nu era prezent…
– Nu poți să te ascunzi la nesfârșit în spatele acelui
bilet, spuse Lucy.
Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost rănită – sau, Doam-
ne ferește, ucisă – din cauza lui? Ar fi putut să trăiască
într-o lume fără ea și fără sprâncenele ei teribile?
– Simon, te simți bine? Ce e?El ridică privirea prea târziu.– Nimic. Scuze. Nu e absolut nimic.Mototoli biletul în pumn și se ridică să îl arunce
în foc.
– Simon…– Știi să patinezi?– Poftim?O luase prin surprindere. Clipi spre el, nedumerită.– I-am tot promis lui Buzunărel că am s-o învăț să pa-
tineze pe Tamisa înghețată. Își drese vocea, agitat acum. Ce idee idioată. Ai vrea să patinezi?
Lucy îl fixă cu privirea pentru o clipă, apoi se ridică
pe neașteptate din scaun. Se apropie de el și îi prinse fața între mâini.
– Da. Aș fi foarte încântată să patinez cu tine și cu
Buzunărel.
Îl sărută tandru.

218 Elizabeth Hoyt
Primul sărut, își spuse el brusc și fără nici o legătură,
pe care i-l oferise din proprie inițiativă. Ar fi vrut s-o prindă de umeri, s-o strângă în brațe și s-o ducă la adă-post undeva într-o cameră ascunsă din casa lui. Undeva unde să o poată păstra în siguranță pentru totdeauna. În schimb, o sărută și el, trecându-și buzele ușor, blând, peste ale ei.
Și se întrebă cum avea s-o protejeze.
– De ce nu-mi spui mai multe despre Prințul-Șarpe?
întrebă Lucy mai târziu în aceeași seară.
Folosindu-și degetul mare, întinse pastelul roșu într-o
umbră de sub urechea lui Simon pe schița ei.
Ce după-amiază minunată petrecuseră cu Buzunărel.
Simon se dovedise un patinator iscusit. Lucy nici nu știa de ce o mai surprinsese acest lucru. Desenase cer-curi în jurul ei și al lui Buzunărel, râzând ca un nebun. Patinaseră până când lumina începuse să scadă, iar na-sul lui Buzunărel devenise destul de roșu. Acum Lucy era încercată de o oboseală plăcută și se bucura să stea pur și simplu să se relaxeze cu Simon, desenându-l între timp. Așa sperase că avea să fie viața lor împreună. Zâm-
bi ca pentru sine, privindu-l. Deși ar fi putut fi mai bun ca model.
Sub ochii ei, Simon se foi în scaun și își modifică
poziția. Din nou. Lucy se surprinse oftând. Nu putea nicidecum să-i poruncească noului ei soț să stea nemiș-cat, așa cum ar fi făcut cu domnul Hedge, dar îi era foarte dificil să îl schițeze dacă se tot mișca. Se aflau în salon, în cel de lângă noul ei dormitor. Era o cameră încântătoare, decorată toată în nuanțe de crem și roz trandafiriu, cu scaune împrăștiate ici-colo. Și era orien-tată spre sud, ceea ce îi oferea multă lumină după-amia-za, perfectă pentru a desena. Desigur, era seară acum, dar Simon aprinsese cel puțin o jumătate de duzină de lumânări, în ciuda protestelor ei că era păcat și o chel-tuială prea mare.
– Poftim?

219 Inocență pierdută
Nici măcar nu o auzise.
Ce gânduri îl frământau? Să fi fost misterioasa scri-
soare primită la prânz sau ultimatumul ei privind due-lurile? Nu fusese o mișcare strategică, știa bine, pentru o proaspătă soție. Dar sentimentele ei în această pri-vință erau mult prea puternice pentru a-și permite să fie prudentă.
– Te-am rugat să-mi spui mai departe povestea. Trasă
liniile de reper ale umărului lui. Cea despre Prințul-Șar-pe. Tocmai ajunseseși la partea despre prințul Ruther-ford. Chiar cred că ar trebui să-i dai un alt nume.
– Nu pot. Încetă să mai bată din degete pe genunchi.
Numele vine odată cu povestea. N-ai vrea să stric tradi-ția, nu-i așa?
– Hmm. Se întreba de ceva vreme deja dacă nu
cumva Simon chiar inventa povestea din mers.
– Ai desenat ilustrații pentru poveste?– Da.Simon ridică din sprâncene.– Pot să le văd?– Nu. Adânci umbra de pe mâneca lui. Nu până nu
termin. Povestea acum, te rog.
– Da, ei bine. Își drese vocea. Prințul-Șarpe o îmbră-
case pe Angelica într-o ținută de aramă strălucitoare.
– Nu era îngrozitor de grea?– Era ușoară ca fulgul, te asigur. Prințul-Șarpe flutură
din nou din mână și, dintr-odată, el și Angelica se aflară în vârful castelului, privind trecerea invitaților la marele bal. „Poftim“, spuse Prințul-Șarpe. Poartă asta și ai grijă să te întorci înainte de primul cântat al cocoșului. Și îi întinse o mască de aramă. Angelica îi mulțumi, își puse masca și, tremurând de încântare, se întoarse să intre la bal. „Ține minte“, strigă Prințul-Șarpe din urma ei. „Primul cântat al cocoșului, nu mai târziu!“
– De ce? Ce s-ar fi întâmplat dacă nu se întorcea
la timp?
Lucy se încruntă, desenând conturul urechilor lui.
Urechile erau întotdeauna atât de dificil de schițat.

220 Elizabeth Hoyt
– Va trebui să aștepți și ai să afli.
– Urăsc când oamenii spun asta.– Vrei să auzi povestea asta? O privi peste nasul lui lung. O tachina, prefăcându-se
că era arogant, și brusc își dădu seama că prețuia aceste momente cu el. Când o tachina astfel, avea impresia că împărtășeau un cod secret, unul pe care doar ei doi îl înțelegeau. Era o prostie, și ea știa acest lucru, și totuși nu putea să nu țină la el cu atât mai mult.
– Da, răspunse ea ascultătoare.– Ei bine, balul regelui se dovedi a fi un eveniment
absolut splendid, după cum îți poți imagina. O mie de candelabre de cristal luminau holul vast, iar aurul și bijuteriile străluceau la gâturile tuturor doamnelor frumoase din ținut. Dar prințul Rutherford nu avea ochi decât pentru Angelica. Dansă fiecare dans cu ea și o imploră să îi spună numele ei.
– Și i-a spus?– Nu. Căci exact în clipa în care voia să o facă, pri-
mele raze de soare loviră ferestrele palatului și își dădu seama că în curând avea să cânte cocoșul. Fugi din sala de bal și, când traversă coridorul, fu transportată pe loc înapoi în peștera Prințului-Șarpe.
– Nu te mișca.Lucy se concentră să îi deseneze cât mai corect colțul
ochiului.
– Mă supun oricăreia dintre dorințele tale, doam-
na mea.
– Hm.Simon rânji.– Angelica se ocupă de caprele ei toată ziua urmă-
toare, trăgând câte un pui de somn din când în când, căci era destul de obosită după ce își petrecuse toată noaptea dansând. Iar în seara aceea se duse să îl viziteze pe Prințul-Șarpe. „Ce pot să fac pentru tine acum?“ o întrebă el, fiindcă se cam așteptase să o vadă. „Mai este un bal în noaptea asta“, răspunse ea. „Nu poți să-mi faci o rochie nouă?“

221 Inocență pierdută
– Cred că a devenit lacomă, bombăni Lucy.
– Părul de aur al prințului Rutherford era cât se poate
de atrăgător, spuse el inocent. Iar Prințul-Șarpe acceptă să îi confecționeze o nouă rochie. Dar, pentru a face asta, trebuia să-și taie mâna dreaptă.
– Să și-o taie? Lucy căscă gura îngrozită. Dar nu a fost
nevoit să facă așa ceva pentru prima rochie.
Simon o privi aproape cu tristețe.– Ah, dar era un simplu muritor, în fond. Ca să
poată face o altă rochie pentru Angelica, trebuia să sa-crifice ceva.
Un fior de neliniște îi străbătu șira spinării.– Nu știu dacă îmi mai place povestea ta.– Chiar așa? Se ridică de pe scaun și veni mai aproape, arătând
imposibil de periculos.
– Da.Îl privi venind cu pași mari spre ea.– Îmi pare rău. Vreau să-ți ofer doar bucurii. Luă pas-
telul dintre degetele ei și îl așeză în cutia de lângă ea. Dar nu pot nici să ignor realitățile urâte ale vieții. Își plecă ușor capul și își trecu încet buzele pe gâtul ei. Ori-cât de mult mi-ar plăcea să o fac.
– Nu vreau să ignori realitatea, spuse ea încet. Înghiți
un nod când îi simți gura deschisă pe scobitura de la baza gâtului ei. Dar nu cred că trebuie să ne gândim prea mult la ororile vieții. Există și lucruri bune din abundență.
– Așa e, șopti el.O luă pe neașteptate în brațele lui, înainte să apuce
să-și dea seama ce se petrecea. Lucy se agăță de umerii lui când porni cu ea în brațe spre dormitorul alăturat și o întinse pe pat. Apoi se urcă peste ea, sărutând-o aproape cu disperare. Lucy închise ochii în fața asaltului de sen-zații. Nu putea gândi când o săruta atât de apăsat, atât de lacom, ca și cum ar fi vrut s-o devoreze.
– Simon, eu…

222 Elizabeth Hoyt
– Știu că încă te doare, știu că nu ar trebui să fac asta,
că sunt un animal în călduri chiar și pentru că îmi do-resc asta atât de devreme. Dar, Doamne, trebuie să o fac. Ridică ușor capul și ochii îi erau sălbatici. Cum putuse vreodată să îi considere reci? Te rog?
Cum ar fi putut o femeie să reziste unei asemenea
rugăminți? Inima i se înmuie, iar gura i se curbă într-un zâmbet senzual.
– Da.Nu apucă să spună mai mult. Odată obținut consim-
țământul ei, începu să îi tragă de haine. Auzi materialul sfâșiindu-se. Sânii îi erau dezgoliți, iar Simon își puse gura pe unul dintre ei, sugând cu forță. Lucy gemu și se agăță de capul lui, simțind zgârietura dinților. Trecu la celălalt sân, dar continuă să se joace cu degetul mare pe primul sfârc, frecându-l și răsucindu-l. Lucy nu reușea să respire, nu reușea să înțeleagă ce îi făcea.
Simon se dădu în spate și își dezbrăcă vesta. Cămașa
îi alunecă pe podea o clipă mai târziu.
Lucy se uită fix la trunchiul lui dezgolit. Pielea îi era
palidă și întinsă. Funii lungi de mușchi jucau în bra-țul lui odată cu fiecare mișcare. Respira rapid, iar părul blond de pe pieptul lui strălucea de sudoare. Era un bărbat atât de chipeș, și era al ei. Un șuvoi de excitare o străbătu pulsând. Simon se ridică și se dezbrăcă de pantaloni și ciorapi, apoi descheie nasturii lenjeriei de corp.
Lucy își ținu respirația, privindu-l lacomă. Nu mai
văzuse niciodată un bărbat gol-pușcă și considera că ar fi fost de mult cazul. Dar el se urcă peste ea, ascunzând cea mai interesantă parte din el, înainte să apuce să vadă. Iar prin minte îi trecu un gând bizar. Era oare timid? Sau problema era că îi era teamă să nu o șocheze? Ridi-că ochii pentru a-i întâlni privirea și deschise gura să îi explice că se înșela – în fond, își petrecuse toată viața la țară, unde erau destule animale –, dar el vorbi primul.
– Mă faci să mă întăresc și mai mult când te uiți așa
la mine. Vocea îi era răgușită, aproape aspră. Și e clar

223 Inocență pierdută
că nu am nevoie de ajutor ca să obțin o erecție în preaj-
ma ta.
Lucy își simți pleoapele grele la auzul acestor cuvinte.
Voia să îl guste, să îi facă lucruri pe care nu le intuia decât vag. Mai mult. Voia mai mult.
– Vreau să intru în tine, spuse el gutural. Vreau să
rămân în tine toată noaptea, să mă trezesc învăluit de tine, să fac dragoste cu tine chiar înainte să deschizi ochii. Îngenunche deasupra ei. Chipul nu îi era blând, iar Lucy îi savură sălbăticia. Dacă aș putea, te-aș așeza în poala mea, înger drag, și te-aș ține pe tot parcursul cinei, cu mădularul meu în tine. Ți-aș vârî în gură căpșune și frișcă și nu m-aș mișca. Lacheii ar veni să ne servească și nu și-ar da seama niciodată că mădularul meu e adă-postit în cuibul tău dulce în tot acest timp. Fustele tale ne-ar acoperi, dar tu ar trebui să stai foarte, foarte nemiș-cată, ca ei să nu ghicească.
Lucy simți o pulsație sălbatică de dorință în fața cu-
vintelor lui carnale. Își strânse picioarele laolaltă, ascul-tând neputincioasă lucrurile obraznice, interzise, pe care i le spunea.
– După ce am mânca, șopti el, le-aș porunci servito-
rilor să plece. Ți-aș da jos corsetul și ți-aș suge sfârcurile până ai termina, umezindu-mi mădularul. Și nici atunci nu aș ieși din tine.
Lucy se cutremură. Simon o sărută blând pe gât, mân-
gâierile lui contrastând cu vorbele lui aspre.
– Te-aș pune pe masă. Cu mare grijă, o, cu foarte mare
grijă, pentru a nu ne desprinde nici o clipă, apoi aș face dragoste cu tine până am țipa amândoi. Cuvintele lui o mângâiară delicat pe piele. Nu reușesc nicicum să mă ab-țin. Nu știu ce să fac cu aceste sentimente. Vreau să fac dragoste cu tine în trăsură, în biblioteca mea, Doamne, chiar și afară în lumina soarelui, întinși în iarba verde. Am petrecut o jumătate de oră ieri calculând în cât timp se va încălzi suficient afară pentru a face asta.
Cuvintele lui erau atât de erotice, atât de întuneca-
te, încât aproape o înspăimântau. Nu se considerase

224 Elizabeth Hoyt
niciodată o creatură senzuală, însă cu el avea impresia
că își pierdea controlul asupra corpului ei, neputând să simtă nimic altceva în afară de plăcere. Simon se aplecă peste ea și îi ridică fustele, astfel încât răma-se goală de la talie în jos. Coborî privirea spre ceea ce dezgolise.
– Vreau asta. Își puse mâna peste locul unde se întâl-
neau coapsele ei. Tot timpul. Vreau să fac asta – îi înde-părtă picioarele și își coborî șoldurile până când erecția i se cuibări în pliurile ei – tot timpul.
Lucy gemu. Ce îi făcea?– Vrei și tu?Se mișcă, nu încercând să o penetreze ci împingân-
du-și sexul tare în carnea ei umedă. Se freca de bobocul ei.
Ea se arcui neputincioasă, scâncind.– Vrei? șopti el în părul de la tâmpla ei, împingân-
du-și din nou șoldurile în față.
Plăcere.– Eu…– Vrei?O mușcă de lobul urechii.– Ohhh!Nu putea gândi, nu putea rosti cuvintele pe care și le
dorea el. Nu putea decât să simtă.
– Vrei?Îi prinse ambii sâni în mâini și îi ciupi sfârcurile, îm-
pingându-se peste ea din nou.
Iar ea ajunse la orgasm, ridicându-și șoldurile spre
el, văzând stele în întunericul din spatele pleoapelor ei, gemând incoerent.
– Doamne, cât ești de frumoasă.Se poziționă corect și împinse.Lucy simți o înțepătură, o ușoară durere, dar nu mai
conta. Voia să îl simtă înăuntru și cât mai aproape posi-bil de ea. Simon își înfășură mâna în jurul genunchiului ei, ridică unul dintre picioarele ei în aer și se împin-se din nou. Se deschidea, îi făcea loc, îl accepta. Lucy

225 Inocență pierdută
gemu, ascultându-i răsuflarea chinuită. Simon se împin-
se din nou și intră cu toată lungimea în ea.
Gemu.– Te doare?Lucy clătină din cap. De ce nu se mișca?Expresia lui era chinuită. Își aplecă fruntea și o sărută
blând, trecând ca fulgul peste buzele ei, aproape fără a le atinge.
– N-am să fac să te doară de data asta.Îi ridică și celălalt genunchi până ajunse larg deschisă
în fața lui. Apoi se lăsă peste ea. Lucy gemu. Pelvisul lui era exact unde trebuia să fie, iar ea era în rai.
Simon își roti puțin șoldurile, mormăind:– E plăcut?– Mmm, da.Rânji tensionat. Și se lăsă din nou peste ea. Apoi o
sărută cu mângâieri prelungi, delicioase, ale limbii lui, gura lui făcând dragoste cu a ei, și menținând presiu-nea la nivelul șoldurilor, apăsătoare și lacomă. Alunecă într-o ceață senzuală și nu mai știu de cât timp făcea dragoste cu ea. Timpul părea să se fi oprit, pentru ca ei să poată fi învăluiți împreună într-o gogoașă de mă-tase de plăcere fizică și legătură emoțională. Se agăță strâns de el. Acesta era soțul ei. Acesta era iubitul ei.
Apoi îl văzu contractându-se, iar mișcările îi deveniră
mai smucite, mai rapide.
Gemu și îi prinse fața între palmele ei, dorindu-și să-l
vadă în momentul în care avea să se întâmple. Simon se împinse cu forță în ea și îi simți sămânța, fierbinte în interiorul ei, chiar înainte ca lumea ei să înceapă să dis-pară într-un hău amețitor. Gura lui își pierdu vigoarea peste a ei. Ea continuă să îl sărute, lingându-l pe buza de jos, gustându-i gura.
Simon dădu să se ridice de pe ea, dar ea își strânse
brațele pentru a-l ține.
– Rămâi.Simon o privi.– Rămâi cu mine. Toată noaptea. Te rog.

226 Elizabeth Hoyt
Buzele lui tresăriră într-un zâmbet, înainte de a-i
răspunde:
– Întotdeauna.
capitolul 13
– Nu e un joc pentru tine, așa-i? întrebă Christian,
câteva nopți mai târziu.
Vorbise încet, dar chiar și așa, Simon privi neliniștit
în jurul lui.
Teatrul Drury Lane plesnea de oameni ca un cadavru
umflat cu viermi. Obținuse o lojă cu chenar aurit la eta-jul doi pentru el, Lucy, Rosalind și Christian. Loja era suficient de aproape pentru a vedea albul ochilor actori-lor, dar suficient de sus ca să nu fie atinsă de eventualele legume aruncate de jos dacă lucrurile luau o întorsătură proastă. Gloata din rândurile de jos era relativ civilizată. Prostituatele care își făceau rondul la parter își țineau sfârcurile acoperite – în cea mai mare parte. Gălăgia era destul de redusă pentru a-i permite efectiv să îl audă pe David Garrick, care juca un Hamlet cam vârstnic, reci-tându-și replicile. Desigur, ajuta și faptul că actorul avea plămâni demni de o vânzătoare de pește.
– LA NAIBA, răcni Garrick, cum îți închipui că sunt
mai ușor de mânuit decât un FLUIER?
Picături de scuipat licăriră în luminile de pe scenă.Simon se crispă. Prefera de departe să citească Sha-
kespeare în loc să îl vadă pe scenă. Asta când era nevoit să înghită opera bardului. Îi aruncă o privire lui Lucy. Ea era vrăjită, îngerul lui, urmărind piesa cu ochii pe jumătate închiși și buzele întredeschise. În spatele ei, draperiile de catifea stacojie ce îmbrăcau loja îi încadrau capul, contrastând cu profilul ei palid și părul întunecat. Era aproape insuportabil de frumoasă.
Își abătu privirea.– Despre ce tot vorbești?Christian se posomorî.

227 Inocență pierdută
– Știi bine. Duelurile. De ce îi omori pe oamenii ăia?
Simon își arcui o sprânceană.– Tu de ce crezi?Bărbatul mai tânăr clătină din cap.– La început am crezut că e o chestiune de onoare,
că au insultat vreo doamnă dragă ție. Privirea îi alunecă pentru o clipă spre Rosalind, apoi se desprinse de pe ea. Auzisem zvonuri… Ei bine, erau pe toate buzele acum câțiva ani, înainte de moartea fratelui tău.
Simon așteptă.– Apoi m-am gândit că poate voiai să-ți construiești o
reputație. Gloria de a te fi duelat și de a fi ucis.
Simon își înăbuși un hohot disprețuitor. „Glorie.
Doamne, ce gând.“
– Dar după James… – Christian îl privi nedumerit –
ai luptat cu atâta ferocitate, cu atâta sălbăticie. Nu putea fi decât ceva foarte personal. Ce ți-a făcut omul ăla?
– L-a ucis pe fratele meu.Christian rămase cu gura căscată.– Ethan?– Taci. Simon îi aruncă o privire lui Rosalind. Deși
era evident mai puțin interesată de piesă decât Lucy, ochii ei erau în continuare ațintiți pe scenă. Se întoarse spre Christian. Da.
– Cum…?– Nu am de gând să discut asta aici.Se încruntă iritat. De ce să se obosească să se explice,
în general?
– Dar îl cauți pe altul.Simon își sprijini bărbia în palma deschisă, ascunzân-
du-și pe jumătate gura:
– De unde știi?Christian se foi iritat în scaunul de catifea și aur.
Simon aruncă o privire spre scenă. Hamlet tocmai se strecura în spatele unchiului lui îngenuncheat. Prințul danez ridică sabia, declamă versurile, apoi o vârî din nou în teacă, irosind încă o ocazie de a se răzbuna. Si-mon oftă. Această piesă anume i se păruse dintotdeauna

228 Elizabeth Hoyt
plictisitoare. De ce nu își ucidea odată unchiul și să ter-
mine treaba?
– Nu sunt prost, să știi. Te-am urmărit.– Poftim?Simon își mută din nou atenția asupra bărbatului
așezat lângă el.
– În ultimele câteva zile, spuse Christian. La Tere-
nul de Joacă al Diavolului și în alte localuri sordide. Intri, nu bei, rătăcești prin încăpere, pui întrebări servitorilor…
Simon întrerupse această enumerare de activități
dezagreabile.
– De ce mă urmărești?Christian îl ignoră.– Cauți un bărbat important, un aristocrat cu titlu
important. Cineva căruia îi plac jocurile de noroc, dar nu este atât de pasionat ca James, altfel l-ai fi găsit deja.
– De ce mă urmărești? repetă Simon, scrâșnind din
dinți.
– Cum ar fi putut toți acești bărbați, oameni de viță
nobilă și cu o reputație bună, să îl fi ucis pe fratele tău?
Simon se aplecă în față până când chipul lui ajun-
se la doar câțiva centimetri de cel al lui Christian. Cu colțul ochiului o văzu pe Lucy privind în jurul ei. Nu îi păsa.
– De ce mă urmărești?Christian clipi rapid.– Sunt prietenul tău. Eu…– Chiar ești?Cuvintele lui părură să rămână suspendate în aer,
aproape trezind un ecou.
Pe scenă, Hamlet îl străpunse cu sabia pe Polonius.
Actrița care o interpreta pe Gertrude țipă strident. „Ce crâncenă și ce cumplită faptă!“ În loja de lângă ei, cineva râse zgomotos.
– Ești cu adevărat prietenul meu, Christian Flet-
cher? șopti Simon. Îmi păzești spatele cu un ochi loial de vultur?

229 Inocență pierdută
Christian coborî privirea, apoi o ridică din nou, cu o
expresie sumbră pe buze.
– Da. Sunt prietenul tău.– Ai să-mi fii secund când am să-l găsesc?– Da. Știi bine că da.– Îți sunt recunoscător.– Dar cum poți să faci asta în continuare? Privirea
bărbatului mai tânăr era concentrată. Se aplecă în față, atrăgând din nou privirea lui Lucy. Cum poți să conti-nui să omori oameni?
– Nu contează cum pot. Simon își feri privirea. Ochii
deschiși ai lui James, privind în gol. Singurul lucru care con-
tează e că trebuie să o fac. Pentru ca fratele meu să fie răzbunat. Înțelegi?
– Eu… da.Simon dădu din cap și se lăsă pe spate. Îi zâmbi lui
Lucy.
– Îți place piesa, doamna mea?– Foarte mult, domnul meu.Nu se lăsă păcălită. Privirea ei se plimbă între el și
Christian. Apoi oftă și se întoarse din nou spre scenă.
Simon studie publicul. În fața lor, o doamnă într-o
rochie stacojie cu broderii își îndreptă lornionul spre el, pozând plină de sine. El își mută privirea. Dedesubt, un gentleman cu umeri lați își croia drum prin mulți-me și lovi cu cotul o fată. Femeia țipă și îl împinse la rândul ei. Bărbatul se întoarse, iar Simon se aplecă în față pentru a-l vedea din profil. Un alt bărbat se ridică pentru a se alătura bătăii, și primul bărbat se întoarse dintr-o parte.
Simon se relaxă. Nu era Walker.Își petrecuse ultimele câteva zile, de la primirea scri-
sorii de amenințare, căutându-l peste tot pe ultimul băr-bat din grupul celor care îl omorâseră pe Ethan. Chiar dacă Christian îl urmărise în sălile de pariuri în timpul nopții, bărbatul mai tânăr nu îl văzuse pe Simon peste zi prin cafenele, la licitații de cai, sau rătăcind prin galan-terii și alte magazine destinate domnilor. Walker nu era

230 Elizabeth Hoyt
de găsit nicăieri. Și totuși, nu plecase nici să se ascundă
pe domeniul lui din Yorkshire. Simon avea iscoade plă-tite în zonă, și nimeni nu îi raportase apariția lui Lord Walker. Era posibil, desigur, să fi fugit într-o altă provin-cie sau chiar peste mare, dar Simon nu credea. Familia lui Walker încă se mai afla în casa lui din oraș.
Pe scenă, o Ofelie supraponderală își cânta disperarea
provocată de trădarea iubitului ei. Doamne, cât detesta această piesă. Se foi în scaun. Ce bine ar fi fost să ter-mine odată. Să se dueleze cu Walker, să îl ucidă, să îl bage în mormânt și să-și lase fratele să se odihnească în sfârșit. Poate atunci ar fi putut să o privească pe Lucy în ochi fără să vadă acuzare în ei – imaginară sau reală. Poate atunci ar fi putut să doarmă fără teama că avea să se trezească și să își vadă toate speranțele distruse. Fiind-că acum nu putea dormi. Știa că o trezea pe Lucy peste noapte cu mișcările lui, dar nu se putea abține. Visele lui, atât de peste zi cât și cele din timpul somnului, erau bântuite de imagini cu Lucy. Lucy în pericol, sau rănită, sau – Doamne! – moartă. Lucy descoperindu-i secrete-le și întorcându-i spatele dezgustată. Lucy părăsindu-l. Și când prindea câte o clipă de răgaz de la aceste coș-maruri, se întorceau cele mai vechi să îl chinuie. Ethan implorând. Ethan având nevoie de ajutor. Ethan mu-rind. Își trecu degetele peste locul unde ar fi trebuit să se afle inelul cu pecete al familiei Iddesleigh. Îl pierduse. Un alt eșec.
Din mulțime izbucni un val de strigăte. Simon ridică
privirea exact la timp pentru a vedea masacrul final ce punea capăt piesei. Opera sabiei lui Laertes, în special, era remarcabilă. Apoi publicul aplaudă – și huidui.
Simon se ridică să îi țină lui Lucy pelerina.– Ești bine? îl întrebă ea la adăpostul gălăgiei.– Da. Îi zâmbi. Sper că ți-a făcut plăcere experiența
teatrală.
– Știi bine că da. Îl strânse de mână, o atingere secre-
tă și intimă ce îl răsplăti pentru tot plictisul îndurat în seara aceea. Mulțumesc că m-ai adus.

231 Inocență pierdută
– Mi-a făcut plăcere. Îi duse palma la buzele lui. Am
să te duc la fiecare dintre piesele bardului.
– Ești atât de extravagant.– Pentru tine.Ochii ei deveniră mărgelați și lichizi, și păru să-i scru-
teze chipul. Oare nu știa cât de departe ar fi fost dispus să meargă pentru ea?
– Nu știu niciodată ce să înțeleg din Hamlet, spuse
Christian din spatele lor.
Lucy își abătu privirea.– Eu îl ador pe Shakespeare. Dar Hamlet… Se înfioră.
E atât de sumbru la sfârșit. Și nu cred că își dă seama vreodată cât de mult a rănit-o pe biata Ofelia.
– Scena aia în care sare în mormânt cu Laertes. Ro-
salind clătină din cap. Cred că, cel mai mult, îi era milă de el însuși.
– Poate că bărbații nu înțeleg niciodată greșelile pe
care le-au făcut față de femeile din viața lor, mur-mură Simon.
Lucy își puse mâna pe brațul lui și începură să îna-
inteze spre uși odată cu mulțimea. Aerul rece îl lovi în față când ajunseră la intrare. Treptele late ale teatrului erau pline de gentlemenii care strigau, poruncindu-le vizitiilor lor să le aducă trăsurile. Toată lumea pleca în același timp și, desigur, nu existau destui trepăduși pen-tru toată lumea. Lucy se înfioră în vântul de iarnă, cu fustele lovindu-i-se de picioare.
Simon se încruntă. Avea să răcească dacă mai stătea
mult afară.
– Rămâi aici cu doamnele, îi spuse lui Christian. Mă
duc după trăsură.
Christian dădu din cap.Simon își croi drum prin mulțimea ce se înghesuia,
înaintând cu greu. De-abia când ajunse în stradă își adu-se aminte că nu ar fi trebuit să se îndepărteze de Lucy. Inima îi tresări dureros la acest gând. Aruncă o privire în urmă. Christian stătea între Rosalind și Lucy, în vâr-ful treptelor. Bărbatul mai tânăr spunea ceva ce o făcea

232 Elizabeth Hoyt
pe Lucy să râdă. Păreau în regulă. Chiar și așa. Era mai
bine să fie prudent. Simon își continuă drumul.
Moment în care Lucy dispăru brusc.
Lucy îl urmări cu privirea pe Simon croindu-și drum
prin mulțimea din fața teatrului. Ceva îl deranja, își dădea seama.
Rosalind începu să tremure de cealaltă parte a dom-
nului Fletcher.
– O, cât de tare urăsc aglomerația asta la ieșirea de
la teatru.
Tânărul Fletcher îi zâmbi.– Simon se va întoarce în curând. Se va mișca mai
repede decât dacă am aștepta ca unul dintre lachei să aducă trăsura.
În jurul lor mulțimea creștea și se revărsa precum ma-
rea. O doamnă se ciocni de Lucy din spate și murmură o scuză. Lucy îi răspunse dând din cap, fără a-și pierde din priviri soțul. Simon dispăruse în ultimele câteva nopți și se întorsese târziu. Când încercase să-i pună întrebări, o dăduse pe glumă, iar când insistase să îi pună între-bări, făcuse dragoste cu ea. Cu pasiune. Neobosit. Ca și cum ar fi fost pentru ultima oară, de fiecare dată.
Iar în seara aceea, în timpul piesei, tot discutase șoptit
cu domnul Fletcher. Nu reușise să îi audă cuvintele, dar îi văzuse chipul sumbru. De ce nu îi împărtășea secretul lui? Cu siguranță acest lucru făcea parte dintr-o căsnicie, o soție trebuia să fie o tovarășă de viață pentru soțul ei și să preia o parte dintre grijile lui pe umerii ei. Să îl ajute să scape de ceea ce îl îngrijora. Se așteptase ca, după căsătorie, ea și Simon să devină mai apropiați. Să atingă acea stare de armonie pe care o observase ocazional la unele cupluri mai vechi. În schimb, păreau să se înde-părteze tot mai mult și nu era sigură cum să procedeze. Cum să creeze o punte peste acea prăpastie, dacă era posibil așa ceva? Poate că felul în care își imaginase ea o căsnicie ideală era doar visul naiv al unei fecioare. Poate că distanța dintre ei era realitatea unei căsnicii.

233 Inocență pierdută
Domnul Fletcher se aplecă spre ea.
– Ar fi trebuit să-i dăm lui Simon un bacșiș
mai bun.
Lucy zâmbi la gluma lui prostească. Se întoarse să
îi răspundă și simți un ghiont din dreapta. Căzu în genunchi pe treptele tari de marmură, cu palmele us-turând-o chiar și prin pielea de capră a mănușilor ei. Cineva o prinse de păr și îi trase capul în spate în mod dureros. Auzi strigăte. Nu vedea nimic. În fața ochilor avea doar fuste și marmura murdară de sub palmele ei. Ceva o izbi în coaste. Gemu, apoi părul îi fu eliberat. Domnul Fletcher se lupta cu un alt bărbat chiar dea-supra ei. Își feri capul cât putea de bine, temându-se să nu fie călcată în picioare sau mai rău. Rosalind țipă. Ceva lovi fundul lui Lucy, apoi o greutate se izbi de spatele ei.
Apoi ajunse Simon. Îi auzi strigătele furioase chiar și
de sub grămadă. Greutatea dispăru de pe spatele ei, și Simon o ridică în picioare.
– Te simți bine?Fața îi era palidă ca moartea.Lucy încercă să dea din cap, dar el o ridicase deja în
brațe, cărând-o în jos pe trepte.
– Ai văzut încotro a luat-o? gâfâi domnul Fletcher de
lângă ei.
– Simon, a vrut s-o ucidă! exclamă Rosalind, părând
șocată.
Lucy dârdâia, dinții clănțănindu-i incontrolabil. Ci-
neva încercase să o omoare. Nu făcuse decât să aștepte pe treptele teatrului, și cineva încercase să o omoare. Se agăță de umerii lui Simon, încercând să oprească tremu-ratul violent al mâinilor ei.
– Știu, spuse Simon sumbru. Mâinile lui se contrac-
tau sub spatele și picioarele ei. Christian, vrei te rog să o conduci pe Rosalind acasă? Eu trebuie să o duc pe Lucy la un doctor.
– Desigur. Tânărul dădu din cap, cu pistruii accentu-
ați puternic pe față. Te ajut cu ce pot.

234 Elizabeth Hoyt
– Bun. Simon îl fixă cu o privire intensă pe bărbatul
mai tânăr. Și, Christian?
– Da?– Mulțumesc, spuse Simon pe un ton jos. I-ai salvat
viața.
Lucy văzu peste umărul lui Simon cum domnul Flet-
cher făcu ochii mari și un zâmbet sfios îi lumină chi-pul înainte de a se întoarce să plece cu Rosalind. Se întrebă dacă Simon știa cât de mult îl admira bărbatul mai tânăr.
– Nu am nevoie de un doctor, încercă ea să protesteze.Dar vocea îi era șuierătoare, ceea ce nu îi susținea
afirmația.
Simon o ignoră. Coborî treptele croindu-și drum cu
umerii prin masa de oameni, cu o aroganță iritată. Mul-țimea se rări când ajunseră în stradă.
– Simon.Acesta grăbi pasul.– Simon, poți să mă lași jos acum. Pot umbla.– Taci.– Dar nu e nevoie să mă duci în brațe.Simon îi aruncă o privire și Lucy văzu, spre groaza ei,
că ochii îi sticleau.
– Ba da, e nevoie.Ea se supuse atunci. Simon păstră același ritm până
străbătură mai multe străzi și ajunseră la trăsură. O așeză înăuntru ca pe un pachet și bătu în tavan. Trăsura porni cu o smucitură.
O așeză de-a curmezișul în poala lui și îi desfăcu
pălăria.
– Ar fi trebuit să-i spun lui Christian să trimită doc-
torul la casa din oraș. Îi dădu jos pelerina. Va trebui să trimit după el când ajungem acasă.
O răsuci doar atât cât să-i ajungă la spate și începu
să îi descheie nasturii corsetului de la rochie.
Doar nu avea de gând să o dezbrace într-o trăsură în
mers? Dar fața îi era atât de serioasă, atât de gravă, încât puse întrebarea blând.

235 Inocență pierdută
– Ce faci?
– Caut unde ești rănită.– Ți-am spus, zise ea încet. Mă simt bine.El nu îi răspunse, ci se mulțumi să îi descheie în con-
tinuare nasturii. Îi trase rochia de pe umeri, desfăcu corsetul de dedesubt, apoi încremeni, privindu-i trun-chiul. Lucy îi urmări privirea. O dungă subțire de sânge îi pătase cămășuța chiar lângă sân. Materialul rochiei avea o tăietură exact în același loc. Cu multă blânde-țe, Simon dezlegă șnurul cămășuței și o dădu deoparte. Sub ea avea o tăietură. Acum că o vedea, Lucy simți brusc usturimea. Cumva, în toată învălmășeala, nu ob-servase până atunci durerea. Fusese înjunghiată, dar nu adânc.
– Nu i-a lipsit mult. Simon își trecu degetul pe sub
tăietură. Câțiva centimetri mai adânc și ți-ar fi ajuns la inimă.
Vocea îi era calmă, dar Lucy era speriată de felul în
care i se dilataseră nările, creând urme albe de-o parte și de cealaltă a nasului lui.
– Simon.– Dacă ar fi nimerit mai bine…– Simon…– Dacă nu ar fi fost Christian acolo…– Nu e vina ta.Ridică în sfârșit ochii spre ea, și Lucy văzu că nu mai
reușise să își rețină lacrimile. Două dintre ele i se scur-geau nestingherite pe obraz. Nu părea să le simtă.
– Ba da. E vina mea. Era cât pe ce să fii omorâtă în
seara asta, din cauza mea.
Lucy se încruntă.– Cum adică?Ea crezuse că cel care o atacase fusese un hoț de buzu-
nare. Poate un nebun. Dar Simon sugera că atacatorul o urmărise pe ea anume. Că încercase să o omoare. Si-mon o mângâie cu degetul mare peste buze și o sărută tandru. Chiar în clipa în care îi primi limba în gura ei și simți gustul sărat al lacrimilor lui, își dădu seama

236 Elizabeth Hoyt
că nu îi răspunsese la întrebare. Ceea ce o sperie mai
mult decât orice altceva din tot ce se întâmplase în noap-tea aceea.
Știa că nu ar fi trebuit să o facă.
Chiar și în clipa în care o luă pe Lucy în brațe și o
duse în casă, Simon știa că nu ar fi trebuit să o facă. Îl înghionti cu umărul pe Newton, care exclamă îngri-jorat, și o purtă în sus pe scări ca un roman ce răpise o fecioară sabină. Trăsese cămășuța și rochia lui Lucy înapoi în sus, fără a o încheia complet la spate, și o înve-lise într-un șal pentru a o aduce înăuntru. Îl convinsese în trăsură că într-adevăr nu avea nevoie de un doctor. Tăietura din dreptul coastelor era singura ei rană, în afară de câteva vânătăi, pe care i le descoperi puțin mai târziu. Chiar și așa, cineva încercase să o omoare. Era zdruncinată și rănită. Doar un nemernic și-ar fi cerut drepturile de soț într-un asemenea moment.
Prin urmare, era un nemernic.Simon deschise cu piciorul ușa dormitorului, traversă
cu ea covorul negru cu argintiu și o puse pe pat. Era întinsă pe cuvertura albastru cobalt ca o ofrandă. Părul i se desfăcuse și îi era întins pe mătase.
– Simon…– Taci.Lucy îl privi calm cu ochii ei de topaz în vreme ce se
dezbrăcă de haină.
– Trebuie să discutăm despre ceea ce s-a întâmplat.Simon își scoase în grabă pantofii și aproape își smul-
se nasturii vestei.
– Nu pot. Îmi pare rău. Am nevoie de tine prea tare
în acest moment.
– Și ceea ce simt eu nu contează?– Chiar acum? Își smulse cămașa. Sincer, nu.Doamne, oare nu putea să tacă? Părea să fi uitat com-
plet arta răspunsurilor ambigue. Toată finețea lui, toate cuvintele lui elegante dispăruseră, iar ceea ce rămăsese era primitiv și esențial.

237 Inocență pierdută
Se apropie de pat, dar, printr-un act de autocontrol
suprem, nu o atinse.
– Dacă vrei să plec, am s-o fac.Privirea ei o cercetă pe a lui preț de un minut înde-
lungat în timpul căruia muri de mai multe ori, iar băr-băția îi atinse dimensiuni monstruoase. Apoi, fără un cuvânt, Lucy trase de funda cămășuței ei. Simon nu avu nevoie de mai mult. Se aruncă asupra ei ca un bărbat lihnit de foame la vederea unei budinci Yorkshire. Dar, în ciuda nevoii lui urgente, își stăpâni gesturile. Deși mâinile îi tremurau, îi trase rochia de pe umeri încet, cu tandrețe.
– Ridică-te, îi ceru el, și cumva vocea îi era șoptită.Lucy ridică șoldurile, iar el îi aruncă rochia pe
podea.
– Știi cât a costat asta?Nu îi mai păsa nici măcar că părea amuzată.– Nu, dar pot să ghicesc. Începu să o descalțe de ba-
lerini și ciorapi. Am să-ți cumpăr altele o sută, o mie, în toate nuanțele de trandafiriu. Ți-am spus vreodată cât de mult te admir în trandafiriu?
Ea clătină din cap.– Așa e. Desigur, te admir și mai mult când nu ai
nimic pe tine. Poate am să te las să umbli fără nimic pe tine. Asta ar rezolva problema rochiilor scumpe.
– Și dacă mă opun unei legi atât de friguroase? între-
bă ea, cu sprâncenele arcuindu-i-se periculos.
– Sunt soțul tău. În cele din urmă o dezbrăcă și de
cămășuță, dezgolindu-i sânii albi. Pentru o clipă privirea îi căzu pe tăietura superficială de lângă ei și simți din nou teama înghețându-i sufletul. Apoi nările i se dila-tară când o văzu goală. Nu reuși cu totul să își ascundă posesivitatea din voce. Ai promis să mi te supui în toate. De exemplu, dacă îți poruncesc să mă săruți, trebuie să o faci.
Se aplecă și își trecu ușor buzele peste gura ei. Lucy
răspunse ascultătoare, mișcându-și erotic buzele sub ale lui. În tot acest timp, Simon rămase conștient de sânii

238 Elizabeth Hoyt
ei, albi și goi și fără apărare, întinși sub el. Dorința i se
intensifică, făcându-i mușchii să tremure, dar o stăpâni. Ultimul lucru de care avea nevoie era să o lase să vadă cât de mult își pierduse controlul. Cât de foarte josnic era cu adevărat.
– Îți poruncesc să te deschizi, spuse el pe o voce aproa-
pe aspră.
Lucy întredeschise buzele și se bucură cel puțin de
atât – de scobitura caldă și umedă a gurii ei, din care să
se înfrupte.
Brațele începură brusc să îi tremure. Se dădu înapoi și
închise ochii.
– Ce e? șopti ea.Simon deschise ochii și încercă să zâmbească pentru
a-și ascunde demonii din suflet.
– Te doresc foarte tare.Din fericire, ea nu zâmbi. Îl privi cu o expresie solem-
nă în ochii ei aurii.
– Atunci, ia-mă.Simon inspiră adânc când ea i se oferi atât de simplu
și fără ocolișuri.
– Nu vreau să fac să te doară. Ai fost… – își feri ochii,
incapabil să-i susțină privirea – deja rănită prea mult în seara asta.
Tăcere.Apoi ea vorbi, încet și clar.– Nu ai să faci să mă doară.Ah, câtă încredere. Era înspăimântător. De-ar fi putut
fi și el la fel de încrezător. Se întoarse pe spate.
– Vino încoace.Sprâncenele ei inteligente se ridicară din nou.– Nu ești cam îmbrăcat?Pantalonii.– O să-i dau jos mai târziu.Sau poate avea doar să-i descheie.– Îmi dai voie?Simon scrâșni din dinți.– Bine.

239 Inocență pierdută
Lucy se ridică în cot lângă el, făcându-și sânii să se
legene când se mișcă. Bărbăția lui tresări. Cu delicatețe, începu să-i descheie nasturii. Simon simți fiecare smuci-tură ușoară a degetelor ei. Închise ochii și încercă să se gândească la zăpadă. Ger. Lapoviță. Gheață.
Un suspin ușor.Deschise brusc ochii. Lucy era aplecată deasupra lui,
cu sânii ei albi aproape incandescenți în lumina lumâ-nărilor. Privirea îi era ațintită asupra mădularului lui cu capul înroșit, ce îi ieșea obraznic de erect din pantaloni. Era cea mai erotică priveliște pe care o văzuse vreodată.
– M-am întrebat dacă ai să mă lași vreodată să îl văd.Nu își desprinse privirea de pe zona lui inghinală.– Îmi dai voie?Aproape chițăi ultima silabă când ea îl atinse cu ară-
tătorul pe capul mădularului.
– L-am mai întâlnit, e adevărat, dar nu l-am văzut ni-
ciodată. A fost foarte timid până acum, domnul ăsta.
Își trecu degetul pe marginea capului.Simon aproape sări din pat. Ar fi trebuit să fie șocată,
fusese doar o fată naivă de la țară. În schimb…
– Și uite-i și pe amicii lui.Îi prinse boașele în palma ei mică.„Pe sângele lui Hristos!“ Avea să-l ucidă.– Ridică-te.– Poftim?Clipi spre ea năucit.– Ridică-ți șoldurile ca să te pot dezbrăca, spuse nimfa
lui în devenire.
Ce altceva ar fi putut să facă în afară de a se supune?
Lucy îi scoase pantalonii și îl lăsă la fel de gol pe cât era și ea.
– Acum e rândul tău.Din fericire, vocea îi revenise. Nu ar mai fi putut în-
dura prea mult un astfel de tratament.
– Ce vrei să fac? întrebă ea.– Îți poruncesc să vii aici.

240 Elizabeth Hoyt
Întinse brațele spre ea și încercă să nu geamă când
interiorul moale al coapsei ei se frecă ușor de mădularul lui erect.
Lucy se urcă deasupra lui și se așeză cu atenție. Sexul
lui se legăna în fața ei, atingând-o pe abdomen cu fiecare pulsație. Nu își dorea nimic mai mult decât să se îngroa-pe în ea, dar trebuia să o ia încet.
– Îți poruncesc să îmi oferi sânii tăi, șopti el.Ea făcu ochii mari. Cel puțin nu era singurul afectat.
Lucy își prinse sânii în palme, ezită, apoi se aplecă în față. Nici Afrodita însăși nu ar fi putut fi mai seducătoa-re. Îi privi chipul, sorbindu-i un sfârc roz. Lucy închise ochii, cu buzele întredeschise neputincios. Muntele lui Venus îi era apăsat pe bărbăția lui, care pulsa între ei. Lucy începu să tremure și toată întunecimea din el tună victorioasă.
Își desprinse gura de pe sfârc.– Încalecă-mă.Lucy se încruntă.– Te rog.Tonul fusese mai mult poruncitor decât rugător, dar
în acel moment nu îi mai păsa. Avea nevoie de păsărica ei în jurul lui.
Lucy se ridică. Simon o sprijini cu o mână și își prinse
bărbăția cu cealaltă, iar ea se lăsă încet peste el.
– Deschide-te pentru mine, murmură el. Nemernicule . Acest lucru îi ușura accesul, dar în același
timp îi oferea o vedere minunată spre coralul ei umed.
Lucy gemu și își vârî stângace degetele între corpuri-
le lor. Biet înger. Corupt de un diavol egoist, interesat doar de propriul mădular. Ahh. Intrase pe jumătate în canalul ei strâmt, și cald, și moale. O prinse de mâini, i le așeză pe pieptul lui, și își folosi propriile degete pen-tru a-i îndepărta pliurile de carne. Pentru a o ține până își croia drum prin pasajul ei strâmt. Paradis. Aproape
zâmbi. Nu avea să se apropie niciodată mai mult de rai. Știa că gândul în sine era o blasfemie, dar nu îi păsa. Făcea dragoste cu îngerul lui. Mâine, lumea putea

241 Inocență pierdută
să se sfârșească, dar în acel moment era îngropat adânc
într-o femeie umedă. În femeia lui umedă.
Se împinse în sus și ea țipă.Simți un rânjet, unul malefic, întinzându-i-se pe față.
Coborî privirea și își văzu pielea înroșită strecurându-se în carnea ei. O ridică până ieși aproape complet din ea. Văzu umezeala ei lucioasă îmbrăcându-i bărbăția. Apoi intră din nou cu forță în ea. Penetrând-o. Umplând-o. Revendicând-o. „Femeia mea. Întotdeauna. Să nu pleci niciodată. Rămâi cu mine. Pentru totdeauna.“
Lucy clătină din cap sălbatic. Simon își apăsă degetele
pe osul ei pubian pentru a-l mângâia și pentru a găsi acea perlă specială. Lucy gemu, dar Simon nu se opri. O umplu cu mădularul lui și îi tachină clitorisul cu degetul mare, dându-și seama că nu se putea reține. Pereții cana-lului ei se contractară și se abandonă orgasmului, revăr-sându-și plăcerea ei dulce peste mădularul lui. Simon se îngropă în ea până când boașele i se loviră de fundul ei. Corpul îi fu cuprins de spasme și simți pulsația seminței lui vărsându-se în ea.
„A mea.“
capitolul 14
„O, Doamne!“Lucy se trezi tresărind, respirând gâfâit în întunericul
dormitorului. Cearșaful era lipit de sudoarea rece de pe pielea ei ca un giulgiu. Încremeni și încercă să-și calme-ze răsuflarea, zăcând nemișcată ca un iepure la vederea unui șarpe. Visul păruse foarte real. Sângeros. Dar înce-pea deja să pălească acum că se trezise. Nu își mai amin-tea decât teama – și sentimentul de deznădejde. Țipase în vis când se trezise și fusese surprinsă să constate că sunetul era la fel de ireal ca imaginile.
În cele din urmă se mișcă, cu mușchii înțepeniți după
ce stătuseră tensionați atâta timp. Se întinse să îl caute

242 Elizabeth Hoyt
pe Simon, să se reasigure că exista viață chiar și în adân-
curile nopții și ale unui coșmar.
Nu era acolo.Poate se ridicase să meargă la baie?– Simon?Nu primi nici un răspuns. Ascultă tăcerea cu
teama irațională care nu apărea decât după miezul nopții: că tot ce era viu murise. Că era singură într-o casă moartă.
Lucy se scutură și se ridică în capul oaselor, crispându-se
puțin când pielea din zona tăieturii se întinse. Degetele ei goale de la picioare atinseră covorul rece și flutură mâna prin aer, căutând o lumânare pe noptieră, înainte de a-și da seama că adormise în camera lui Simon. Nop-tiera se afla pe cealaltă parte a patului. Prinse perdelele baldachinului pentru a se ghida și ocoli patul pipăind cu picioarele. Singurele lucruri pe care și le amintea de noaptea trecută despre încăpere erau impresia de întu-necime și culorile sobre, un albastru aproape negru și argintiu, și faptul că patul lui era chiar mai mare decât al ei. Ceea ce o amuzase.
Întinse o mână orbește, simți o carte, apoi lumâna-
rea. În șemineu încă mai scânteiau câțiva tăciuni și se apropie pentru a-și aprinde lumânarea. Flacăra subțire nu lumina toată camera lui Simon, dar știa deja că nu era acolo. Se îmbrăcă în rochia cu care fusese la teatru și își înfășură un șal deasupra, pentru a ascunde faptul că nu și-o putea încheia singură la spate. Apoi își vârî picioarele goale în balerini.
Nu ar fi trebuit să fie surprinsă că dispăruse. Devenise
un obicei în ultima săptămână; pleca seara și revenea la orele mici ale dimineții. Hoinărelile lui nocturne păreau să se fi înmulțit în ultimele câteva zile. Uneori venea în camera ei arătând excesiv de obosit și mirosind a fum și a băutură. Dar nu mai ieșise niciodată din patul ei până atunci, nu după ce făcuse dragoste cu ea, nu după ce o ținuse în brațe până se abandonaseră amândoi somnu-lui. Și felul în care făcuse dragoste cu ea cu doar câteva

243 Inocență pierdută
ore în urmă – cu atâta intensitate și atâta disperare –, ca
și cum nu avea s-o mai poată face niciodată. În anumite momente chiar îi fusese teamă. Nu că avea să-i facă rău, ci că avea să piardă o parte din ea în el.
Lucy se înfioră.Camerele lor se aflau la etajul trei. Se uită în dor-
mitorul și în salonul ei, apoi coborî scările. Biblioteca era goală. Ridică lumânarea și nu văzu decât umbre pre-lungi, fantomatice, proiectate pe șirurile de cotoare de cărți. O fereastră zdrăngăni din pricina vântului de afa-ră. Se întoarse în hol și se gândi. Salonul de dimineață? Puțin probabil, el nu…
– Pot să vă ajut, milady?Vocea funebră a lui Newton răsunând în spatele ei o
făcu pe Lucy să țipe. Scăpă lumânarea pe podea și ceara fierbinte o arse pe căpută.
– Îmi cer sincer scuze, milady.Newton se aplecă și îi luă lumânarea de pe jos, rea-
prinzând-o cu a lui.
– Mulțumesc.Lucy luă lumânarea și o ridică pentru a-l vedea mai
bine pe majordom.
Era evident că Newton tocmai se dăduse jos din pat.
Creștetul chel îi era acoperit de o scufie de noapte, și își trăsese o haină veche peste cămașa de noapte, ce stătea întinsă peste burta lui mică și rotundă. Coborî privirea spre picioarele lui. Era încălțat cu o pereche de pantofi cam fistichii, cu vârfurile răsucite în stil turcesc. Lucy își trecu un picior gol peste celălalt și își dori să-și fi luat ciorapii.
– Îmi dați voie să vă ajut, milady? întrebă Newton
din nou.
– Unde e Lord Iddesleigh?Majordomul își feri privirea.– Nu pot să spun, milady.– Nu poți sau nu vrei?El clipi.– Ambele.

244 Elizabeth Hoyt
Lucy ridică din sprâncene, surprinsă că îi spuse-
se adevărul. Îl studie pe majordom. Dacă absența lui Simon s-ar fi datorat unei femei, era sigură că Newton ar fi inventat scuze pentru stăpânul lui. Dar nu o făcuse. Își simți umerii eliberându-se de sub o tensiune pe care nici măcar nu o percepuse până atunci.
Newton își drese vocea.– Sunt sigur că Lord Iddesleigh se va întoarce înainte
de ivirea zorilor, milady.
– Da, așa se întoarce întotdeauna, nu-i așa? bombăni
Lucy.
– Doriți să vă încălzesc puțin lapte?– Nu, mulțumesc. Lucy porni spre scări. Mă întorc
la culcare.
– Noapte bună, milady.Lucy puse piciorul pe prima treaptă și își ținu răsu-
flarea. În spatele ei, pașii lui Newton se îndepărtară și auzi o ușă închizându-se. Mai așteptă o clipă, apoi se întoarse. Foarte încet, se strecură în vârful picioarelor în camera de lucru a lui Simon.
Această încăpere era mai mică decât biblioteca, dar
mult mai bogat mobilată. Era dominată de biroul lui masiv în stil baroc, un obiect de mobilier de o frumu-sețe exagerată, decorat cu aur și rotocoale sculptate. Ar fi râs de orice alt bărbat care ar fi avut așa ceva, dar lui Simon i se potrivea perfect. În fața șemineului erau aranjate mai multe fotolii cu spătar înalt, iar biroul era flancat de două rafturi pentru cărți, ușor accesibile pen-tru persoana așezată la birou. Multe dintre cărți erau despre trandafiri. Simon îi arătase această cameră doar cu o zi în urmă și fusese fascinată de ilustrațiile color detaliate din volumele masive. Fiecare trandafir era o reprezentare ideală a florii, fiecare parte identificată și etichetată.
O lume atât de ordonată.Lucy se instală într-unul dintre fotoliile din fața șemi-
neului. Cu ușa de la camera de lucru deschisă, putea ve-dea holul de la intrare și tot ce se petrecea acolo. Simon

245 Inocență pierdută
avea să fie nevoit să treacă pe lângă ea când se întorcea
acasă. Și când o făcea, avea de gând să-l ia la întrebări în legătură cu hoinărelile lui nocturne.
Grota Afroditei era un cuib de lupi turbați în noaptea
aceea.
Simon intră în holul principal al bordelului și privi în
jurul lui. Nu mai pusese piciorul aici încă de dinainte de a o cunoaște pe Lucy, dar locul nu se schimbase. Târfe doar pe jumătate îmbrăcate făceau paradă cu mărfuri-le lor, ispitind bărbații, unii de-abia ajunși la vârsta la care puteau să se radă, alții atât de bătrâni încât nu mai aveau nici dinți. Nobili mărunți se amestecau cu negus-tori înstăriți și cu demnitari străini. Afroditei nu îi păsa. Atâta timp cât culoarea banilor era aurie. De fapt, se zvonea că printre clienții bordelului se numărau la fel de multe femei ca și bărbații. Poate îi taxa și pe unii, și pe alții, reflectă el cinic. O căută din priviri pe ma-troană, dar nu îi văzu masca de aur specifică. Cu atât mai bine. Afrodita nu tolera violența în casa ei, iar el exact asta venise să facă.
– Ce e aici? șopti Christian din spatele lui. Se întâlnise cu bărbatul mai tânăr cu două – nu, cu
trei – case mai înainte. Christian încă mai avea chipul odihnit, chiar și după ce fusese la teatru mai devreme în aceeași seară, se bătuse în fața lui și mai trecuse și prin cele trei case de pariuri tot mai sordide pe care le vizita-seră mai devreme. Simon se temea foarte tare că, în ceea ce-l privea, el arăta ca un cadavru proaspăt dezgropat.
Naiba s-o ia de tinerețe, oricum.– Depinde.Începu să urce scările, ocolind cursa care se desfășura
acolo. Femei-jocheu îmbrăcate doar în corsete sumare și purtând măști călăreau armăsari cu pieptul gol. Simon se crispă când una dintre ele făcu să țâșnească sânge-le cu cravașa. Deși, judecând după umflătura din pan-talonii celui pe care îl călărea, pe acesta nu îl deranja chiar deloc.

246 Elizabeth Hoyt
– De ce anume?
Christian privi cu ochii mari perechea câștigătoare
galopând în sus și-n jos pe holul de la etaj. Jocheul era în sânii goi și țopăia veselă.
– De definiția ta pentru rai și iad, cred, spuse
Simon.
Își simțea ochii ca și cum ar fi avut o mână de nisip
sub fiecare pleoapă și era obosit. Atât de obosit…
Deschise cu piciorul prima ușă.Christian exclamă ceva în urma lui, dar el îl ignoră.
Ocupanții camerei, două fete și un gentleman cu capul roșu, nici măcar nu observară deranjul. Nu se obosi să își ceară scuze, ci doar închise ușa și trecu la următoa-rea. Nu avea prea mari speranțe de a-l găsi pe Walker. Conform surselor lui, Walker nu mai fusese niciodată client al Grotei Afroditei. Dar Simon începea să devi-nă disperat. Trebuia să îl găsească pe Walker și să pună odată punct întregii povești. Trebuia s-o știe pe Lucy în siguranță din nou.
O altă ușă. Țipete dinăuntru – două femei de data
aceasta – și o închise. Walker era căsătorit și avea o amantă, dar îi plăceau casele de toleranță. Dacă Simon vizita absolut fiecare bordel din Londra, în cele din urmă avea să-l găsească, sau cel puțin așa spera.
– N-o să fim dați afară pentru că facem asta? întrebă
Christian.
– Ba da. Deschise o nouă ușă. Genunchiul începea
să-l doară. Dar să sperăm că nu înainte de a-l găsi pe cel pe care îl caut.
Ajunsese la capătul coridorului acum, la ultima
ușă, de fapt, iar Christian avea dreptate. Era doar o pro-blemă de timp până apăreau gorilele. Lovi ușa.
Aproape că le întoarse spatele, dar apoi mai aruncă
o privire.
Bărbatul de pe pat avea scula îngropată într-o fetișca-
nă cu părul de culoarea șofranului, așezată în genunchi. Era goală, cu excepția unei jumătăți de mască, și ți-nea ochii închiși. Partenerul ei nici măcar nu observă

247 Inocență pierdută
întreruperea. Nu că ar fi contat. Era scund, oacheș și cu
părul negru. Nu, cel care scoase un țipăt strident fu cel de-al doilea bărbat, cel ascuns aproape în umbră, care
urmărea spectacolul. Ceea ce era bine, fiindcă Simon aproape că nu-l observase.
– Ce dracu’… – Ah. Bună seara, Lord Walker. Simon înaintă și se
înclină. Lady Walker.
Bărbatul de pe pat tresări și își roti capul, deși con-
tinuă să-și legene șoldurile instinctiv. Femeia continuă să îi ignore.
– Iddesleigh, ticălosule, ce…? Walker se ridică greoi în
picioare, cu mădularul acum dezumflat încă atârnându-i din pantaloni. Aia nu e soția mea!
– Nu? Simon își aplecă într-o parte capul, studiind
femeia. Dar arată ca Lady Walker. Mai ales semnul ăla.
Arătă cu bastonul spre un semn din naștere de pe
șoldul femeii.
Bărbatul care o călărea făcu ochii mari.– Asta-i nevastă-ta, domnule?– Nu! Bineînțeles că nu.– O, dar eu o cunosc intim pe frumoasa ta doamnă,
de ceva timp, Walker, spuse Simon tărăgănat. Și sunt cât se poate de sigur că ea e.
Bărbatul cel masiv își dădu brusc capul pe spate și
râse, deși era un râs cam forțat.
– Știu ce încerci să faci. N-ai să mă păcălești să…– Nu am mai călărit niciodată una din lumea bună,
spuse armăsarul de deasupra femeii. Crescu ritmul, ca pentru a-și arăta aprecierea.
– Nu e…– Eu o cunosc pe Lady Walker de mulți ani. Simon
se sprijini în baston și zâmbi. De dinainte de nașterea primului tău copil – moștenitorul tău, cred?
– O, ticălos…Bărbatul brunet scoase un strigăt și se înfipse cu șol-
durile în femeie, cutremurându-se în timp ce, în mod evident, își descărca sperma în ea. Oftă și căzu de pe ea,

248 Elizabeth Hoyt
dând la iveală o sculă care, chiar și pe jumătate înmuia-
tă, ar fi fost demnă de un cal.
– Dumnezeule! spuse Christian.– De acord, consimți Simon.– Cum naiba a reușit să bage chestia aia în ea? mur-
mură bărbatul mai tânăr.
– Mă bucur că ai întrebat, spuse Simon, ca și cum
ar fi instruit un elev. Lady Walker e foarte talentată în această privință.
Walker scoase un răget și țâșni furios spre el. Simon
se încordă, sângele alergându-i în vene. Poate reușea să rezolve treaba în noaptea aceea.
– Ei, ce se întâmplă, exclamă o voce din pragul ușii
în aceeași clipă.
Sosiseră gorilele casei. Simon se dădu la o parte, iar
Walker se izbi direct de brațele lor ce îl așteptau. Bărba-tul cel masiv se agită în van să se elibereze.
– Am să te omor, Iddesleigh! gâfâi Walker.– Poate, spuse Simon încet. Doamne, era istovit până
în măduva oaselor. În zori, deci?
Bărbatul se mulțumi să mârâie.Femeia de pe pat alese acel moment pentru a se ros-
togoli pe spate.
– Vrei și tu o tură? întrebă ea, fără a se adresa cuiva
anume.
Simon zâmbi și îl conduse pe Christian pe ușă. Trecu-
ră pe lângă o altă cursă pe scări. De data aceasta bărbații folosiți drept cai aveau zăbale adevărate în gură. Unuia dintre ei îi curgea sânge pe bărbie, dar avea ditamai erec-ția în pantaloni.
Avea să fie nevoit să facă o baie înainte de a se întoar-
ce la Lucy. Se simțea de parcă s-ar fi tăvălit în bălegar.
Christian așteptă să ajungă pe treptele de la intrare
înainte de a întreba:
– Chiar era Lady Walker?Simon se opri în mijlocul unui căscat.– Habar n-am.
*

249 Inocență pierdută
Când Lucy se trezi din nou, ceea ce îi atrase atenția fu
zgomotul făcut de Simon când intră în camera de lucru. Încăperea era scăldată în acea lumină cenușie care anun-ța zorii unei noi zile. Simon intră ținând o lumânare. O puse pe colțul biroului, fără a se așeza, scoase o foaie de hârtie și începu să scrie.
Nu ridică nici o clipă privirea.Aflată în colțul îndepărtat al camerei, ascunsă parțial
de brațele fotoliului cu spătar înalt și de umbre, pro-babil că era aproape invizibilă pentru el. Intenționase să îl abordeze când se întorcea, să îi ceară răspunsuri. Dar acum se mulțumi să îl studieze, cu mâinile curbate sub bărbie. Soțul ei părea obosit, ca și cum n-ar mai fi dormit de câțiva ani. Purta hainele din seara precedentă: o haină și pantaloni albastru-închis cu o vestă argintie, șifonată și pătată acum. Peruca lui își pierduse o parte din pudră și arăta ponosită. Ceea ce era șocant, fiindcă nu-l mai văzuse niciodată – cel puțin nu în Londra – al-tfel decât îmbrăcat la patru ace. În jurul gurii avea riduri adânci, ochii îi erau înroșiți, iar buzele i se subțiaseră, ca și cum le-ar fi strâns pentru a le împiedica să tremure. Termină de scris orice ar fi avut de scris, presără nisip pe hârtie și o întinse pe birou. Când făcu acest lucru, răsturnă penița de pe birou, și aceasta căzu pe podea. Blestemă și se aplecă încet, ca un bătrân, o luă, o puse cu grijă pe birou și oftă.
Apoi ieși din cameră.Lucy așteptă câteva minute înainte de a se ridica, as-
cultându-i pașii pe scări. Se apropie de birou pentru a vedea ce scrisese. Era încă prea întuneric pentru a citi. Se duse cu hârtia la fereastră, întredeschise draperiile și înclină hârtia pentru a vedea scrisul încă incomplet uscat. De-abia se iveau zorile, dar reuși să deslușească primele rânduri.
În cazul morții mele,
toate posesiunile mele pământești…

250 Elizabeth Hoyt
Era testamentul lui Simon. Îi lăsa ei moșia.
Lucy se holbă la hârtie încă o clipă, apoi o puse îna-
poi pe birou. Pe hol îl auzi pe soțul ei coborând treptele. Se duse lângă ușă.
– Îmi iau calul, spuse Simon, aparent adresându-i-se
lui Newton. Spune-i vizitiului că nu voi mai avea nevoie de el în noaptea asta.
– Da, milord.Ușa de la intrare se închise.Și brusc, Lucy fu cuprinsă de un val de furie. Nici mă-
car nu încercase să o trezească, altfel ar fi observat că nu era în pat. Ieși cu pași mari în hol, cu fustele foșnindu-i în jurul gleznelor goale.
– Newton, așteaptă!Majordomul, care era cu spatele la ea, tresări și se
răsuci pe călcâie.
– M-milady, nu mi-am dat seama…Ea îi ignoră scuzele și trecu direct la subiect:– Știi unde a plecat?– Eu… eu…– Lasă, spuse ea nerăbdătoare. Am să-l urmăresc pur
și simplu.
Lucy deschise cu prudență ușa de la intrare. Trăsura
lui Simon încă se afla în fața casei, cu vizitiul aproape adormit pe capră. Un băiat de casă se întorcea căscând la grajduri.
Iar Simon se îndepărta călare.Lucy închise ușa, ignorând exclamațiile șuierate ale
lui Newton din spatele ei, și coborî în fugă treptele, tre-murând în frigul dimineții.
– Domnule vizitiu.Vizitiul clipi ca și cum nu și-ar mai fi văzut niciodată
stăpâna cu părul desfăcut, ceea ce era adevărat.
– Milady?– Te rog să-l urmărești pe Lord Iddesleigh fără ca el
să afle.
– Dar, milady…

251 Inocență pierdută
– Acum . Lucy nu mai așteptă să vină un lacheu cu
scara, ci se urcă singură în trăsură. Scoase din nou capul pe fereastră. Și să nu-i pierzi urma.
Trăsura se urni cu greu. Lucy se lăsă pe spate și își
trase un pled peste ea. Era un frig cumplit. Era o mare îndrăzneală din partea ei să umble cu trăsura prin Lon-dra fără a fi complet îmbrăcată și cu părul desfăcut, dar nu putea lăsa pudoarea s-o împiedice să îl înfrunte pe Simon. Nu mai dormise suficient de câteva zile, și nu trecuse prea mult timp de când își revenise după acea înfruntare. Cum îndrăznea să-și riște în continuare viața și să nu se gândească, totodată, că ar fi trebuit să știe și ea ce se întâmplă? Să îi ascundă complet, de fapt, acea parte din el. Oare credea că era doar o păpușă pe care o scotea din cutie ca să se joace cu ea, și pe care apoi o punea la loc când avea alte probleme de rezolvat? Ei bine, ar fi fost de mult cazul să discute cu el exact ce anume considera ea că includeau sarcinile ei de soție. Grija față de sănătatea soțului ei, în primul rând. Să nu aibă secrete față de ea, în al doilea. Lucy își drese vocea și își încrucișă brațele pe piept.
Soarele de decembrie răsărise în sfârșit, dar lumina
era slabă și nu părea să aibă nici un efect asupra frigului. Cotiră în parc, pavajul fiind înlocuit cu pietriș sub roțile trăsurii. Un val de ceață plutea sinistru aproape de sol, învăluind ca într-un giulgiu trunchiurile copacilor. De la micuța fereastră a trăsurii, Lucy nu vedea nici o altă mișcare și fu nevoită să aibă încredere în vizitiu că îl urmărea în continuare pe Simon.
Apoi trăsura se opri.Un lacheu deschise ușa și o privi.– Vizitiul John spune că, dacă se apropie mai mult,
Lord Iddesleigh ne va vedea.
– Mulțumesc.Cu ajutorul lacheului, Lucy coborî din trăsură și se
întoarse în direcția arătată de el. La circa nouăzeci de metri depărtare, Simon și un alt bărbat se înfruntau ca două siluete într-o pantomimă. De la acea distanță

252 Elizabeth Hoyt
nu-și dădea seama că era Simon decât după felul în care
se mișca. Inima păru să îi încremenească. Dumnezeule bun, erau gata să înceapă! Nu ajunsese la timp să îl con-vingă pe Simon să înceteze cu acest ritual groaznic
– Așteptați-mă aici, le porunci servitorilor, și porni
spre locul unde se desfășura confruntarea.
Erau șase bărbați cu totul – alți patru stăteau sepa-
rat de cei care se duelau, dar nici unul nu privi spre ea, nici măcar nu păru să o observe. Erau toți prea prinși în acest joc masculin al morții. Simon se dez-brăcase de haină și vestă, la fel ca și adversarul lui, un bărbat pe care Lucy nu îl mai văzuse niciodată. Cămă-șile lor albe arătau aproape fantomatic în ceața cenușie a dimineții. Probabil le era frig, dar nici unul dintre bărbați nu tremura. În schimb, Simon stătea nemișcat, în vreme ce bărbatul celălalt își flutura sabia prin aer, probabil exersând.
Lucy se opri la vreo douăzeci de metri depărta-
re, ascunsă de niște tufișuri. Picioarele goale îi erau deja înghețate.
Adversarul lui Simon era un bărbat foarte masiv, mai
înalt decât el și mai lat în umeri. Fața îi era roșie pe fondul perucii albe. Prin contrast, fața lui Simon era palidă ca moartea, iar epuizarea pe care i-o observase în casă era și mai pronunțată la lumina zilei, chiar și de la distanța aceea. Ambii bărbați stăteau nemișcați acum. Îndoiră genunchii, ridicară săbiile și se opriră ca într-un tablou.
Lucy deschise gura.Cineva strigă. Ea tresări. Simon și bărbatul cel masiv
fandară amândoi. Violența răsuna din viteza loviturilor lor, din rânjetele oribile de pe chipurile lor. Zăngănitul săbiilor umplu aerul înghețat. Bărbatul cel masiv avansă, sabia lui împungând aerul, dar Simon sări într-o parte, parând loviturile. Cum putea să se miște atât de rapid când era atât de obosit? Putea menține ritmul? Lucy ar fi vrut să fugă în față, să le strige combatanților: „În-cetați! Încetați! Încetați!“ Dar știa că simpla ei apariție

253 Inocență pierdută
ar fi putut fi de-ajuns pentru a-l surprinde pe Simon
suficient cât să lase garda jos și să fie ucis.
Bărbatul cel masiv gemu și îndreptă o lovitură în
jos. Simon se dădu împiedicat în spate și respinse lama celuilalt bărbat cu propria sabie.
– Sânge! strigă cineva.De-abia atunci observă Lucy pata din dreptul taliei
soțului ei. „O, Doamne!“ Nu își dădu seama că își muș-case buza până nu simți gustul de sânge. Încă se mai mișca. Cu siguranță, dacă ar fi fost străpuns, ar fi căzut. În schimb, el se dădu în spate, cu brațul mânuind spada în continuare, împins din față de celălalt bărbat. Lucy simți fierea urcându-i în gât. „Dumnezeule bun, te rog, nu-l lăsa să moară.“
– Aruncați-vă săbiile! strigă un alt bărbat.Lucy își îndreptă privirea spre el și își dădu seama că
unul dintre bărbați era tânărul domn Fletcher. Ceilalți trei bărbați strigau și gesticulau la combatanți, încercând să pună capăt duelului, dar domnul Fletcher stătea im-pasibil, cu un zâmbet bizar pe chip. La câte astfel de lupte fără rost fusese martor? Câți oameni fuseseră uciși sub ochii lui, de mâna soțului ei?
Brusc, Lucy îi detestă fața proaspătă și deschisă.Pata de sânge de pe abdomenul lui Simon se întinse-
se. Acum părea să poarte o eșarfă stacojie în jurul taliei. Cât de mult sânge pierdea? Bărbatul cel masiv gemu și mânui sabia cu și mai multă forță și viteză. Simon înce-puse să rămână în urmă. Respinse lama celuilalt bărbat din nou, și din nou. Apoi se împiedică și aproape căzu. O altă pată apăru pe cămașa lui, de data aceasta deasu-pra încheieturii mâinii care ținea sabia.
– Pe toți dracii.Îi auzi vocea vag. Părea atât de slăbită, atât de ostenită
în urechile ei.
Lucy închise ochii și simți lacrimi scurgându-i-se pe
sub pleoape. Își legănă corpul pentru a-și stăpâni hoho-tele de plâns. „Nu am voie să fac zgomot. Nu am voie să-l distrag pe Simon.“ Un alt strigăt. Auzi vocea răgușită

254 Elizabeth Hoyt
a lui Simon înjurând. Aproape că nu îndrăznea să des-
chidă ochii. Dar o făcu. Simon era îngenuncheat, ca un sacrificiu adus unui zeu răzbunător.
„O, Dumnezeule!“Celălalt bărbat afișă o expresie de triumf grotesc. Fan-
dă, cu sabia fulgerând, pregătit să-l înjunghie pe Simon. Să îi ucidă soțul. „Nu, te rog, nu.“ Lucy alergă în față, ca
într-un vis, fără a scoate un sunet. Știa că nu avea cum să ajungă la ei la timp.
Simon ridică sabia exact în ultima clipă și îl străpunse
pe celălalt bărbat prin ochiul drept.
Lucy se aplecă și vomită, un șuvoi fierbinte de fiere
revărsându-i-se pe picioarele goale. Bărbatul cel masiv urlă. Țipete îngrozitoare, stridente, ce nu semănau cu nimic din ceea ce mai auzise ea vreodată. Vărsă din nou. Ceilalți bărbați strigară cuvinte pe care nu reuși să le des-lușească. Ridică privirea. Cineva scosese sabia din locul în care se aflase ochiul drept al bărbatului cel masiv. O zeamă neagră i se scurgea pe obraz. Zăcea pe pământ gemând, fără perucă pe capul ras. Un bărbat cu o geantă neagră de doctor era aplecat deasupra bărbatului rănit, dar nu făcu decât să clatine din cap.
Adversarul lui Simon era pe moarte.Lucy se înecă și vărsă din nou, simțind gust de acid
pe limbă. Doar un firicel galben îi mai ieși din gâtul ce o ustura.
– Iddesleigh, gemu muribundul.Simon se ridicase, deși părea să tremure. Pantalonii îi
erau pătați cu sânge. Domnul Fletcher îi desfăcea căma-șa, încercând să îl bandajeze, ferindu-și fața de bărbatul întins la pământ.
– Ce e, Walker? întrebă Simon.– Altul.Soțul ei se îndreptă brusc de spate și îl împinse pe
domnul Fletcher deoparte. Chipul lui Simon deveni mai atent, ridurile săpând șanțuri în obrajii lui. Dintr-un singur pas mare ajunse lângă bărbatul căzut la pământ.
– Poftim?

255 Inocență pierdută
– Altul.
Corpul bărbatului masiv începu să tremure.Simon se lăsă pe genunchi lângă el.– Cine?Gura bărbatului se mișcă înainte să producă și
sunet.
– Fletcher.Domnul Fletcher se răsuci pe călcâie, cu o expre-
sie derutată. Simon nu își desprinse privirea de pe muribund.
– Fletcher e prea tânăr. Nu mă poți păcăli atât de
ușor.
Walker zâmbi, cu buzele mânjite de zeama care se
scurgea din ochiul lui distrus.
– Fletcher…Un spasm de tuse îi întrerupse cuvintele.Simon se încruntă.– Aduceți niște apă.Unul dintre ceilalți bărbați îi întinse o sticlă de
metal.
– Whisky.Simon dădu din cap și o luă. Duse sticla la buze-
le dușmanului lui, iar acesta bău. Walker oftă. Ochii i se închiseră.
Simon îl scutură.– Cine?Bărbatul întins la pământ era nemișcat. Murise
deja? Lucy începu să șoptească o rugăciune pentru sufle-tul lui.
Simon înjură și îl plesni peste față.– Cine?
Lucy gemu.Walker deschise ochii pe jumătate.– Taa-tăăl, bolborosi el.Simon se ridică în picioare și îl privi pe Christian.
Bărbatul întins pe pământ oftă din nou, respirația ieșin-du-i ca un horcăit din gât.
Simon nici măcar nu îi aruncă o privire.

256 Elizabeth Hoyt
– Tatăl tău? El e Sir Rupert Fletcher, nu-i așa?
– Nu. Christian clătină din cap. Doar nu crezi pe cu-
vânt un om pe care l-ai ucis?
– Ar trebui?– A mințit!Simon se mulțumi să îl privească pe bărbatul mai
tânăr.
– Tatăl tău a contribuit la uciderea fratelui meu?– Nu! Christian își aruncă mâinile în aer. Nu! Nu
gândești rațional. Eu plec.
Se îndepărtă cu pași mari. Simon îl urmări cu privi-
rea. Ceilalți bărbați se retrăseseră. Lucy se șterse la gură cu dosul palmei și se apropie.
– Simon.Soțul ei se întoarse și îi întâlni privirea peste cadavrul
bărbatului pe care tocmai îl omorâse.
capitolul 15
„Doamne, Dumnezeule! Lucy!“– Ce cauți aici?Simon nu se putu abține; cuvintele îi ieșiră pe un
ton șuierat.
Lucy aici, cu părul desfăcut, cu fața înspăimântător de
albă. Își strângea pelerina în jurul ei, cu umerii aduși în față, chircită, cu degetele albăstrite de frig.
Arăta de parcă văzuse o scenă de groază.Simon își coborî privirea. Cadavrul lui Walker zăcea
la picioarele lui ca un premiu însângerat. În locul în care se aflase ochiul lui se căsca acum o gaură largă, iar gura i se deschisese, căci mort fiind, nu mai avea ce să i-o țină închisă. Doctorul și secunzii se retrăseseră ca și cum le-ar fi fost teamă să se ocupe de cadavru cât timp ucigașul încă mai stătea deasupra lui. Dumnezeule!
Chiar văzuse o scenă de groază.
Îl văzuse luptând pentru viața lui, îl văzuse cum
omorâse un om străpungându-i ochiul, văzuse sângele

257 Inocență pierdută
țâșnind. Era acoperit de sânge închegat, al lui și al celui-
lalt bărbat. Dumnezeule! Nici nu era de mirare că îl privea
ca și cum ar fi fost un monstru. Chiar asta era. Nu mai putea ascunde acest lucru. Nu mai existau subterfugii. Nu ar fi vrut ca ea să vadă vreodată așa ceva. Nu ar fi vrut să afle că era…
– Ce cauți aici? strigă el pentru a o face să dea îna-
poi, pentru a acoperi gândurile obsedante din propria minte.
Ea rămase neclintită, îngerul lui, chiar și în fața aces-
tui nebun însângerat care țipa.
– Ce-ai făcut?Simon clipi. Ridică mâna, în care încă mai ținea
sabia. Lama era murdară cu pete ude, roșiatice.
– Ce-am…?Râse.Lucy se crispă. Simon își simțea gâtul ca o rană vie,
arzând de lacrimi, dar râse.
– Mi-am răzbunat fratele.Lucy își coborî privirea spre fața distrusă a lui Walker.
Se înfioră.
– Câți bărbați ai ucis în numele fratelui tău?– Patru. Închise ochii, dar continuă să le vadă chipu-
rile în spatele pleoapelor. Am crezut că patru erau cu toții. Am crezut că am terminat, dar acum am aflat că există un al cincilea.
Lucy clătină din cap.– Nu.– Ba da. Nu știa de ce continua să vorbească. Va mai
fi unul.
Lucy strânse din buze, dar Simon nu-și putu da sea-
ma dacă pentru a-și înăbuși un hohot de plâns sau a-și stăpâni repulsia.
– Nu poți face asta, Simon.El afișă masca neghiobiei, deși îi venea să plângă.– Nu pot? Am făcut-o deja, Lucy. Și-am s-o mai fac.
Deschise larg brațele. Cine mă poate opri?
– Tu singur te poți opri.

258 Elizabeth Hoyt
Vocea îi era joasă. Simon își lăsă brațele să-i cadă pe
lângă corp.
– Dar n-am s-o fac.– Ai să te distrugi.– Sunt deja distrus.Și știa, undeva foarte în adâncul sufletului lui negru,
că spunea adevărul.
– Răzbunarea e în mâinile Domnului.Atât de calmă. Atât de sigură. Simon își vârî în teacă
sabia, încă mânjită de sânge.
– Nu știi ce vorbești.– Simon.– Dacă răzbunarea e în mâinile Domnului, atunci de
ce mai există în Anglia tribunale? De ce spânzurăm uci-gași în fiecare zi?
– Tu nu ești un tribunal.– Nu. Râse. Un tribunal nu s-ar atinge de ei.Lucy închise ochii, ca și cum ar fi fost istovită.– Simon, nu poți să te apuci pur și simplu să omori
oameni.
– L-au ucis pe Ethan.– E greșit.– Fratele meu Ethan.
– Păcătuiești.– Îmi ceri să stau deoparte și să-i las să se bucure de
crima lor? șopti el.
– Cine ești? Deschise larg ochii și vocea îi căpătă un
ton ușor isteric. Știu măcar cine ești?
Simon păși peste corpul desfigurat al lui Walker,
o prinse de umeri, se aplecă astfel încât răsuflarea lui, fără îndoială împuțită, i se revărsă pe față.
– Sunt soțul tău, doamna mea.Ea își întoarse fața de la el.Simon o scutură.– Cel pe care ai promis să-l asculți întotdeauna.– Simon…– Cel lângă care ai spus că ai să rămâi, uitând de toți
ceilalți.

259 Inocență pierdută
– Eu…
– Cel cu care faci dragoste noaptea.– Nu știu dacă mai pot trăi cu tine.Cuvintele fură rostite în șoaptă, dar răsunară în min-
tea lui ca un dangăt funebru.
O teamă copleșitoare îi îngheță măruntaiele. O trase
smucit spre el, strângând-o lângă el, și gura lui o zdrobi pe a ei. Simți gust de sânge – fie al ei, fie al lui, nu conta și nu îl interesa. Nu voia – nu putea – să-i dea drumul.
Simon ridică privirea și se uită în ochii ei.
– Atunci e mare păcat că nu mai ai încotro.Mâna lui Lucy tremură când își șterse o pată de sânge
de pe gură. Ar fi vrut să o facă el pentru ea, ar fi vrut să-i spună că îi părea rău. Dar probabil i-ar fi mușcat degete-le în acel moment, iar cuvintele refuzau să-i iasă oricum. Se mulțumi s-o privească. Lucy își trase pelerina în jurul ei, se întoarse și se îndepărtă. Simon o privi străbătând pajiștea. Urcă în trăsură și dispăru.
De-abia atunci își luă haina și încălecă. Străzile Lon-
drei se umpluseră de oameni, mergând fiecare la trebu-rile sale. Zarzavagii în căruțe, ștrengari pe jos, domni și doamne în trăsuri și călare, negustori și târfe. O mulți-me de ființe vii începeau o nouă zi.
Dar Simon nu se număra printre ele.Moartea îl aruncase în compania celor osândiți la
chinurile iadului, iar legătura lui cu restul omenirii era frântă.
Ușa camerei de lucru se deschise brusc, trântindu-se
de perete.
Sir Rupert ridică privirea și își văzu fiul stând în prag,
palid, ciufulit, și cu fața lucind de sudoare. Dădu să se ridice de la birou.
– Ai făcut-o?În contrast cu aspectul lui, vocea lui Christian era
joasă, aproape calmă.
– Ce anume să fac?– L-ai omorât pe Ethan Iddesleigh?

260 Elizabeth Hoyt
Sir Rupert se așeză înapoi. Dacă ar fi putut, ar fi min-
țit; nu avea scrupule în această privință. Descoperise că minciuna era adesea cea mai bună soluție. De cele mai multe ori, oamenii voiau să audă minciuni; nu le plăcea adevărul. Cum altfel se putea explica faptul că acceptau atât de ușor minciunile? Dar văzu pe chipul fiului său că acesta știa deja adevărul. Întrebarea lui era retorică.
– Închide ușa, spuse Sir Rupert.Christian clipi, apoi făcu ce i se ceruse.– Dumnezeule! Chiar ai făcut-o, tată?– Ia loc.Fiul lui se lăsă să cadă pe un scaun sculptat împodo-
bit cu aur. Părul lui roșcat era murdar de transpirație, iar fața îi lucea. Dar ceea ce îl deranjă pe Sir Rupert era ex-presia lui obosită. Când devenise fața fiului său ridată?
Sir Rupert își desfăcu brațele.– Ethan Iddesleigh era o problemă. Trebuia eliminat.– Dumnezeule bun, gemu Christian. De ce? Spune-mi
de ce ai omorî un om.
– Nu l-am omorât eu, spuse el iritat. Îți crezi tatăl atât
de neghiob? Pur și simplu am luat măsuri ca să moară. Am fost implicat într-un parteneriat de afaceri cu Ethan Iddesleigh. Era alcătuit din mine, Lord Walker…
– Peller, James și Hartwell, îl întrerupse Christian.
Da, știu.
Sir Rupert se încruntă.– Atunci de ce mai întrebi, dacă știi deja?– Nu știu decât ceea ce mi-a spus Simon, adică foarte
puțin.
– Simon Iddesleigh ți-a prezentat fără îndoială o de-
scriere subiectivă a lucrurilor, oricât de sumară ar fi fost ea, spuse Sir Rupert. Situația a fost după cum urmează: Investisem în ceai și eram în pericol de a pierde totul. Am căzut cu toții de acord asupra unei soluții pentru a ne salva. Toți, în afară de Ethan. El…
– E vorba despre bani?Sir Rupert își privi fiul. Christian purta o haină de
mătase brodată care ar fi asigurat mâncare și acoperiș

261 Inocență pierdută
pentru familia unui om simplu pentru o bună parte din-
tr-un anotimp. Era așezat într-un scaun aurit cu care nici un rege nu s-ar fi rușinat, într-o casă aflată pe una dintre cele mai bune străzi din Londra.
Oare avea cea mai mică idee?– Bineînțeles că e vorba despre bani, la naiba. Despre
ce credeai că e vorba?
– Am…Sir Rupert bătu cu palma în birou.– Când eram de vârsta ta, lucram de dinainte să
răsară soarele până după ce se lăsa noaptea. În unele zile adormeam în timpul cinei, cu capul pe o masă de scânduri. Crezi că aș fi dispus vreodată să mă întorc la așa ceva?
– Dar să omori un om pentru aur, tată…– Să nu iei în batjocură aurul! Sir Rupert ridică tonul
la ultimul cuvânt. Își recăpătă controlul. Aurul e moti-vul pentru care tu nu ai fost nevoit să muncești așa cum a făcut bunicul tău. Așa cum am făcut eu.
Christian își trecu o mână prin păr. Părea năucit.– Ethan Iddesleigh era căsătorit și avea o fetiță.– Și crezi că aș fi ales-o pe fiica lui în defavoarea
fiicelor mele?
– Eu…– Am fi pierdut casa.Christian ridică privirea.– Da. Sir Rupert dădu din cap. Atât de gravă era si-
tuația. Am fi fost nevoiți să ne retragem la țară. Surorile tale ar fi fost nevoite să renunțe la sezoanele la Lon-dra. Tu ai fi fost nevoit să renunți la acea trăsură nouă pe care ți-o cumpărasem. Mama ta ar fi fost nevoită să își vândă bijuteriile.
– Chiar atât de dificilă era situația noastră financiară?– Habar nu ai. Tu îți primești trimestrial renta și nu
te întrebi niciodată de unde provine, nu-i așa?
– Cu siguranță avem investiții…– Da, investiții! Sir Rupert izbi din nou biroul. Des-
pre ce crezi că tot vorbesc? Asta era o investiție – una

262 Elizabeth Hoyt
de care depindea întregul nostru viitor. Iar Ethan
Iddesleigh, care nu a fost nevoit să muncească nici o singură zi din viața lui, căruia i s-a oferit întreaga avere pe o tavă de argint încă de când era în leagăn, voia să își respecte principiile.
– Ce principii? întrebă Christian.Sir Rupert răsuflă greoi. Piciorul îl durea ca naiba
și avea nevoie de o băutură.
– Contează? Eram în pragul distrugerii. Familia noas-
tră, Christian.
Fiul lui se mulțumi să îl fixeze cu privirea.– Le-am spus celorlalți că, dacă scăpam de Iddesleigh,
puteam să ne punem în aplicare planul. De acolo nu a mai durat mult până l-am făcut pe Iddesleigh să îl pro-voace la duel pe Peller. S-au duelat, iar Peller a câștigat. Se aplecă în față și își țintui fiul cu privirea. Noi am câș-tigat. Familia noastră a fost salvată. Mama ta nici măcar nu a știut cât de aproape am fost de a pierde totul.
– Nu știu. Christian clătină din cap. Nu știu dacă pot
să accept că ne-ai salvat pe această cale și ai lăsat-o pe fiica lui Ethan Iddesleigh orfană.
– Să accepți? Un mușchi din piciorul lui fu cuprins
de spasme. Nu fi prost. Vrei să-ți vezi mama în zdrențe? Pe mine într-un azil pentru săraci? Pe surorile tale de-venind spălătorese? Principiile sunt un lucru excelent, băiete, dar nu îți pun mâncare în farfurie, așa-i?
– Nu.Dar fiul lui nu păru convins.– Ești la fel de implicat în povestea asta ca și mine.Sir Rupert scotoci în buzunarul vestei înainte de a
rostogoli inelul pe masă, aruncându-l spre fiul lui.
Christian îl luă.– Ce-i ăsta?– Inelul lui Simon Iddesleigh. James i l-a luat când
bătăușii lui aproape l-au omorât.
Fiul lui ridică spre el o privire în care se citea
neîncr ederea.
Sir Rupert dădu din cap.

263 Inocență pierdută
– Păstrează-l. O să-ți amintească de partea cui ești și ce
trebuie să facă un bărbat pentru familia lui.
Îi oferise lui Christian o educație de gentleman. Își
dorise ca fiul lui să se simtă în largul său în aristocra-ție, să nu îi fie teamă niciodată, să nu greșească și să-și trădeze originile comune – teamă pe care o trăise el în tinerețe. Dar nu cumva, prin faptul că îi oferise acea încredere, siguranța că nu trebuia să-și facă griji în pri-vința banilor, făcuse din propriul fiu un om slab?
Christian se holbă la inel.– L-a omorât pe Walker azi-dimineață.Sir Rupert ridică din umeri.– Era doar o problemă de timp.– Iar acum va veni după tine.– Poftim?– Știe despre tine. Walker i-a spus că tu ai fost cea de-a
cincea persoană.
Sir Rupert înjură.– Ce ai de gând să faci?Fiul lui vârî inelul în buzunar.– Nimic.– Nimic? Ce vrei să spui? A reușit să dea de ceilalți și
i-a forțat să îl provoace la duel. Va face la fel cu tine.
– Mă îndoiesc. Sir Rupert ocoli biroul șchiopătând,
sprijinindu-se greoi în baston. Nu, sincer mă îndoiesc.
Când Simon intră în dormitor în noaptea aceea, casa
era cufundată în întuneric și liniște. Lucy începuse să se întrebe dacă avea să se mai întoarcă vreodată acasă. Își petrecuse după-amiaza așteptând, încercând în van să citească o carte despre care nu-și amintea nici măcar titlul. Când Simon nu ajunsese acasă la ora la care luau cina de obicei, mâncase singură. Apoi, hotărâtă să dis-cute cu el când sosea, se dusese la culcare în camera lui. Acum se ridică în patul mare de mahon și își încolăci brațele în jurul genunchilor.
– Unde ai fost?

264 Elizabeth Hoyt
Întrebarea îi zbură de pe buze înainte să apuce să
o împiedice. Se crispă. Poate nu voia să audă unde fusese.
– Te interesează? Așeză un sfeșnic pe masă și se dezbrăcă de haină. Mă-
tasea albastră devenise cenușie în unele locuri, și văzu cel puțin o ruptură. Lucy își înăbuși furia. Nu avea s-o ajute în acel moment.
– Da, mă interesează.Și era adevărat. Orice s-ar fi întâmplat, îl iubea și o
interesa ce făcea.
Simon nu răspunse, în schimb se așeză pe un scaun
în fața focului și își scoase cizmele. Se ridică din nou și își scoase peruca, așezând-o pe un suport. Frecându-și viguros ambele mâini peste cap, își făcu părul scurt să stea ciufulit.
– Am umblat. Se dezbrăcă încet de vestă, aruncând-o
pe un scaun. M-am dus pe la cafeneaua agricultorilor. Am intrat într-o librărie.
– Nu te-ai dus în căutarea tatălui domnului Fletcher?Aceasta fusese teama ei în tot acest timp. Că plecase
să facă aranjamente pentru un alt duel.
Simon îi aruncă o privire, apoi își scoase cămașa.– Nu. Îmi place să iau o zi de pauză între masacre.– Nu e amuzant, șopti ea.– Nu, nu e.Rămas doar în pantaloni, își turnă apă într-un lighean
și se spălă.
Lucy îl urmări din pat. Inima o durea. Cum putea
acest bărbat, cu mișcări atât de ostenite, dar grațioase, să fi ucis un alt om în dimineața aceea? Cum putea fi căsătorită cu el? Cum putea să mai țină la el?
– Poți să-mi explici? întrebă ea încet.Simon ezită, cu un braț ridicat. Apoi se spălă la subsu-
oară și pe aceeași parte a trunchiului în timp ce vorbea.
– Erau investitori și parteneri de afaceri: Peller, Hart-
well, James, Walker și Ethan, fratele meu. Vârî prosopul

265 Inocență pierdută
pe care îl folosea în lighean, îl stoarse, și se frecă pe gât.
Și, se pare, și tatăl lui Christian. Sir Rupert Fletcher.
Îi întâlni privirea, ca și cum s-ar fi așteptat la o
obiec ție.
Ea nu spuse nimic.Simon continuă:– Au cumpărat împreună o cantitate mare de ceai
indian. Nu doar cât să încarce un vas, ci mai multe. O nenorocită de flotă, de parcă ar fi fost niște prinți ai negoțului. Prețul ceaiului era în creștere și puteau să câștige o avere fiecare. Ușor. Rapid.
Își trecu prosopul peste piept în cercuri, ștergând sân-
gele, sudoarea și mizeria.
Lucy îl privi și ascultă fără a scoate un sunet, temân-
du-se să îi întrerupă povestea. Dar în suflet se cutremura. Se simțea atrasă de bărbatul care se spăla atât de firesc, în ciuda sângelui, și în același timp era dezgustată de străinul care omorâse un om nu mai departe de dimi-neața aceea.
Simon se stropi cu apă pe față.– Singurul risc era ca vasele să se scufunde pe mare
sau să naufragieze într-o furtună, dar ăsta e un risc pe care și-l asumă orice investitor. Probabil l-au analizat pentru o clipă, și au decis că nu conta. În fond, erau atâția bani de câștigat.
Se uită la ligheanul de apă înspumată, o goli într-un
vas de reziduuri, și îl reumplu.
– Dar Ethan, veșnic corectul Ethan, i-a convins să în-
cheie o asigurare pe corăbii și pe sosirea ceaiului. Era costisitoare, dar el susținea că era o măsură inteligentă. O măsură responsabilă.
Își băgă capul în lighean și se stropi cu apă pe păr.Lucy așteptă până își scutură apa din păr cu palmele
și se îndreptă de spate.
– Ce s-a întâmplat?– Nimic. Ridică din umeri și luă un prosop, șter-
gându-și părul curat. Vremea a fost bună, vasele bine

266 Elizabeth Hoyt
construite și, presupun, echipajul competent. Primul vas
a ajuns în port fără probleme.
– Și?Simon zăbovi puțin, împăturind cu grijă prosopul
înainte de a-l așeza lângă lighean.
– Prețul ceaiul căzuse între timp. Nu doar căzuse, ci
se prăbușise vertiginos. Era una dintre acele ciudățenii ale pieței pe care nu ar fi avut cum să le prevadă. Se crease brusc o supraabundență de ceai. Ceaiul lor nu mai valora suficient nici măcar cât să acopere costurile de descărcare a lăzilor de pe vas.
Intră în camera alăturată, garderoba lui.– Așa că investitorii și-au pierdut banii? îi strigă ea.– I-ar fi pierdut. Se întoarse cu o lamă. Dar apoi și-au
amintit de asigurare. Asigurarea pe care o contractaseră la insistențele lui Ethan. Atât de ridicolă pe atunci și singura lor speranță acum. Dacă scufundau vasele, își puteau recupera pierderea.
Lucy se încruntă.– Dar Ethan…Simon îndreptă lama spre ea.– Dar Ethan era cel mai onorabil bărbat pe care l-am
cunoscut vreodată. Cel mai onest. Cel mai sigur de el însuși și de principiile lui morale. A refuzat. La naiba cu banii pierduți, la naiba cu furia lor, la naiba cu riscul de a se ruina, el refuza să participe la o fraudă.
Își săpuni fața.Lucy se gândi la onestitatea lui Ethan – cât de naiv
trebuie să fi fost și cât de greu fusese probabil pentru un bărbat ca Simon să se ridice la înălțimea acelorași standarde. Vocea lui Simon era lipsită de inflexiuni. Poate că pentru altcineva ar fi părut rece, dar ea era femeia care ținea la el și desluși durerea din spatele cu-vintelor. Și furia.
Simon lipi tăișul lamei de gâtul lui și rase prima
fâșie.
– Au ajuns la concluzia că era nevoie să se descotoro-
sească de Ethan. Fără el, puteau să provoace naufragiul

267 Inocență pierdută
vaselor și să își recupereze banii, dar cu el, totul era pier-
dut. Dar nu e ușor să omori un viconte, nu? Așa că au răspândit zvonuri foarte, foarte urâte, care nu puteau fi infirmate, nu puteau fi combătute.
Șterse spuma de pe lamă pe un prosop.– Zvonuri despre el? șopti Lucy.– Nu. Se holbă la lama din mâna lui ca și cum ar fi
uitat ce era. Despre Rosalind.
– Poftim?
– Despre virtutea lui Rosalind. Despre nașterea lui
Buzunărel.
– Dar Buzunărel seamănă foarte tare cu tine…Lăsă propoziția neterminată, înțelegând brusc impli-
cațiile. „O, Doamne!“
– Exact. Seamănă foarte tare cu mine. Buzele îi tre-
săriră. Au numit-o pe Rosalind târfă, au spus că am corupt-o, că Buzunărel era copil bastard, iar Ethan – un soț încornorat.
Lucy probabil gemu.Simon se întoarse spre ea, cu ochii îndurerați, cu
vocea trădându-i în sfârșit emoția.
– De ce crezi că nu am participat la nici un bal în
Londra, la nici o petrecere sau nenorocit de spectacol muzical, pentru numele lui Dumnezeu? Reputația lui Rosalind a fost distrusă. Absolut distrusă. Nu a mai fost invitată nicăieri de trei ani. Era o femeie cu o virtute impecabilă, și se trezea că îi întorceau spatele pe stradă femei măritate care avuseră atât de multe aventuri încât nici nu mai contau.
Lucy rămase fără replică. Ce lucru îngrozitor suferise
această familie și cei doi frați. „Biata, biata Rosalind.“
Simon inspiră adânc.– Nu i-au dat de ales. L-a provocat la duel pe Peller,
cel pe care îl aleseseră să vorbească cel mai tare. Ethan nu se luptase niciodată în duel, de-abia dacă știa să țină o spadă în mână. Peller l-a omorât în mai puțin de un minut. A fost ca și cum ai fi dus un miel la abator.
Lucy inspiră adânc.

268 Elizabeth Hoyt
– Tu unde erai?
– În Italia. Ridică lama din nou. Vizitând ruinele și
îmbătându-mă. Rase. Și umblând după femei, recunosc, printre altele. Șterse. Nu am aflat decât când mi-a fost trimisă o scrisoare. Ethan, calmul și plictisitorul Ethan – Ethan, fiu cel bun –, fratele meu, Ethan, fusese ucis într-un duel. Am crezut că e o glumă; am venit acasă ori-cum. Rase. Mă săturasem deja de Italia pe atunci. Vinul era bun, dar nu mai aveam ruine de vizitat. M-am întors călare la moșia familiei Iddesleigh și…
Zăbovi mai mult să își șteargă lama de data aceasta.
Privirea îi era ferită de a ei, dar îi văzu mărul lui Adam mișcându-se când înghiți un nod.
– Era iarnă și îi păstraseră cadavrul, așteptând întoar-
cerea mea. Nu se putea face înmormântarea fără mine, se pare. Nu că ar fi fost prea multe persoane îndoliate care să mă aștepte: doar Rosalind, aproape năucită de șoc și durere, Buzunărel și preotul. Nu a venit nimeni altcineva. Întreaga familie fusese izolată. Compromisă. Ridică privirea spre ea, iar Lucy observă că se tăiase sub locul urechii stângi. Nu doar l-au ucis, Lucy, ci i-au distrus și numele. Au distrus reputația lui Rosalind. Au distrus șansele lui Buzunărel de a mai face vreodată o căsătorie bună, deși ea e prea mică pentru a ști acest lucru deocamdată.
Se încruntă și termină să se radă fără a mai spune
nimic.
Lucy îl privi. Ce putea să facă ea? Înțelegea foarte bine
motivele pentru care își dorea răzbunare. Dacă cineva i-ar fi făcut atâta rău lui David, fratele ei, sau tatălui ei, ar fi fiert și ea de indignare. Dar tot nu însemna că era corect să ucizi. Și cum rămânea cu amprenta pe care crima și-o punea asupra lui Simon, atât asupra trupului său, cât și a sufletului său? Era imposibil să se fi luptat în toate aceste dueluri fără a pierde o parte din el. Oare putea ea să stea pur și simplu deoparte și să-l privească distrugându-se singur în căutarea răzbunării pentru un frate mort?

269 Inocență pierdută
Simon se spălă pe față și se șterse, apoi se apropie de
locul unde era așezată ea.
– Pot să vin lângă tine?Oare credea că avea să-l refuze?– Da.Se trase în spate pentru a-i face loc.Simon se dezbrăcă de pantaloni și stinse lumânarea.
Simți salteaua lăsându-se când urcă în pat. Așteptă, dar Simon nu veni spre ea. În cele din urmă se rostogoli ea spre el. Simon ezită, apoi își petrecu brațul în jurul ei.
– N-ai mai apucat să-mi spui până la sfârșit povestea
pe care ai început-o, șopti ea, lipită de pieptul lui.
Îl simți oftând.– Chiar vrei s-o auzi?– Da, vreau.– Prea bine, atunci. Vocea lui pluti până la ea în în-
tuneric. După cum îți aduci aminte, Angelica își dorea o altă rochie, chiar mai frumoasă decât prima. Așa că Prințul-Șarpe i-a arătat un pumnal tăios de argint și i-a poruncit să-i taie mâna dreaptă.
Lucy se înfioră; uitase acea parte.– Fata care îngrijea caprele făcu ceea ce îi ceru și,
brusc, apăru o rochie de argint brodată cu sute de opale. Arăta ca lumina lunii. O mângâie pe păr. Iar ea se duse și petrecu minunat la bal, cu frumosul prinț Rutherford, și se întoarse târziu…
– Dar cum rămâne cu Prințul-Șarpe? îl întrerupse ea.
Nu avea dureri mari?
Mâna lui se opri.– Bineînțeles. Reîncepu să o mângâie. Dar asta își
dorea Angelica.
– Ce fată egoistă.– Nu. Doar săracă și singură. Nu era vina ei că își do-
rea haine frumoase, așa cum nu era nici vina șarpelui că avea solzi. Pur și simplu, așa îi făcuse Dumnezeu.
– Hmm.Lucy nu era convinsă.

270 Elizabeth Hoyt
– În fine. O bătu mângâietor pe umăr. Angelica
se întoarse și îi povesti Prințului-Șarpe în detaliu des-pre bal, și despre chipeșul prinț Rutherford, și despre cum toată lumea îi admirase rochia, iar el o ascultă în tăcere, zâmbindu-i.
– Și presupun că în seara următoare și-a dorit o nouă
rochie pentru caraghiosul de Rutherford.
– Da.Simon tăcu, iar Lucy îi ascultă răsuflarea în întuneric
preț de câteva minute.
– Ei bine? îl întrebă ea.– Dar, desigur, trebuia să fie chiar mai frumoasă decât
cea de dinainte.
– Desigur.O strânse de umăr.– Prințul-Șarpe îi spuse că nimic nu putea fi mai ușor.
Putea să îi ofere cea mai frumoasă rochie pe care o văzu-se vreodată, cea mai frumoasă rochie din lume.
Lucy ezită. Dintr-un motiv sau altul, nu se aștepta la
nimic bun după aceste cuvinte.
– Trebuia să-i taie și cealaltă mână?– Nu. Simon oftă trist în întuneric. Capul.Lucy se smuci în spate.– Asta e îngrozitor!Îl simți ridicând din umeri.– Cea mai frumoasă rochie, sacrificiul suprem.
Prințul-Șarpe îngenunche în fața fetei și își oferi gâtul. Angelica fu îngrozită, desigur, și ezită într-adevăr, dar era îndrăgostită de prințul Rutherford. Cum altfel ar fi putut o îngrijitoare de capre să cucerească un prinț? În cele din urmă, făcu ceea ce îi ceruse Prințul-Șarpe și îi tăie capul.
Lucy își mușcă buza. Îi venea să plângă din cauza aces-
tei povești stupide.
– Dar revine la viață, nu-i așa?– Taci. Răsuflarea lui o mângâie pe față. Probabil își
întorsese capul spre ea. Vrei sau nu să auzi povestea?
– Vreau.

271 Inocență pierdută
Se cuibări lângă el și rămase nemișcată.
– De data aceasta, rochia era cu adevărat superbă. Era
făcută din argint și cusută cu diamante și safire, astfel încât Angelica arăta ca și cum ar fi fost înveșmântată în lumină pură. Prințul Rutherford fu copleșit de pasiune, sau poate de lăcomie, când o văzu, și căzu imediat în genunchi, cerându-i mâna.
Lucy așteptă, dar el tăcu. Îl înghionti în umăr.– Și mai departe ce s-a întâmplat?– Asta-i tot. S-au căsătorit și au trăit fericiți până la
adânci bătrâneți.
– Nu se poate să fie ăsta sfârșitul. Cum rămâne cu
Prințul-Șarpe?
Îl simți întorcându-se spre ea.– El a murit, ai uitat? Presupun că Angelica a văr-
sat câteva lacrimi pentru el, dar era un șarpe, până la urmă.
– Nu. Știa că era o prostie să se împotrivească – nu
era decât o poveste –, dar se simțea irațional de furioasă pe el. El e eroul poveștii. S-a transformat într-un om.
– Da, dar e oricum pe jumătate șarpe.– Nu! E prinț. Își dădu seama, cumva, că subiectul
pe care se certau nu avea nimic de-a face cu povestea. De-asta și titlul poveștii e Prințul-Șarpe . Ar fi trebuit să se
însoare cu Angelica; o iubea, totuși.
– Lucy. O strânse în brațele lui, iar ea îl lăsă să o facă,
deși era supărată pe el. Îmi pare rău, îngerul meu, dar așa e povestea.
– Nu merita să moară, spuse ea, simțind lacrimile în-
țepându-i ochii.
– Există cineva care să merite? Dacă merită sau nu
este prea puțin relevant; pur și simplu asta îi e soarta. Nu poți schimba soarta, așa cum nu poți schimba cursul stelelor.
Lacrimile i se revărsaseră și i se rostogoleau în păr și,
se temea ea, pe pieptul lui.
– Dar soarta unui om? Ea poate fi schimbată.

272 Elizabeth Hoyt
– Poate, oare? întrebă el atât de încet încât aproape
nu îl auzi.
Lucy nu putea să-i răspundă, așa că închise ochii
și încercă să-și stăpânească hohotele de plâns. Și se rugă: „Te rog, Doamne, fă ca oamenii să-și poată schimba soarta“.
capitolul 16
Visul o trezi din nou la primele ore ale dimineții ur-
mătoare.
Lucy deschise ochii în lumina cenușie și se uită fix
la tăciunii din vatră fără a se clinti. De data aceasta își amintea fragmente din el. Visase că Christian se duela cu Lord Walker, sub privirile lui Simon, care își servea ceaiul. Lord Walker își pierduse deja ochiul și era foarte furios, deși acest lucru nu îi afecta abilitățile de spadasin. Ceea ce făcea totul cu atât mai înfiorător. Apoi Lucy se văzuse acolo, așezată la masă cu Simon. Turnase ceaiul și sorbise din el, apoi se uitase în ceașcă. Ceaiul fusese făcut din petale de trandafiri. Era roșu, ca sângele. Și se îngrozise. Poate chiar era sânge. Pusese jos ceașca și refuzase să mai bea, deși Simon o îndemnase să o facă. Dar știa că nu putea avea încredere în el fiindcă, în cli-pa în care își coborî privirea, văzu că acolo unde ar fi trebuit să fie picioarele lui era doar o coadă. O coadă de șarpe…
Lucy se cutremură. Se trezise scăldată în sudoare, iar
acum pielea îi era rece. Mâna ei se strecură peste cuver-tura de mătase și atinse o mână caldă. Piele caldă de bărbat. În pofida faptului că fiecare din ei avea propriul dormitor, ambele suficient de mari cât să găzduiască o familie întreagă, Simon dormise cu ea în fiecare noapte de la nuntă încoace, fie în camera ei, fie, ca în noaptea aceea, în a lui. Lucy avea impresia că nu era o practică prea frecventă în lumea bună, ca un bărbat să doarmă cu soția lui, dar îi părea bine. Îi plăcea să îi simtă căldura

273 Inocență pierdută
lângă ea. Îi plăcea să îi audă respirația adâncă în tim-
pul nopții. Și îi plăcea să-i simtă mirosul pe pernele ei. Era plăcut.
– Hmm?Simon se întoarse spre ea și își aruncă un braț greu
peste talia ei. Respirația îi redeveni profundă.
Lucy nu se clinti. Nu ar fi trebuit să-l trezească doar
pentru un vis urât. Se cuibări cu nasul în umărul lui, inhalându-i parfumul.
– Ce e? Vocea îi era răgușită, joasă, dar mai trează decât s-ar
fi așteptat.
– Nimic. Își trecu palma peste pieptul lui, simțind
firele de păr gâdilând-o în palmă. Doar un vis.
– Coșmar?– Mmm.N-o întrebă ce visase. Oftă doar și o strânse în bra-
țe. Picioarele ei alunecară peste ale lui și îi simți erecția înghiontind-o pe șold.
– Și Buzunărel avea coșmaruri. Îi simți adierea răsu-
flării în creștetul capului. Când am locuit cu ele după moartea lui Ethan.
Își coborî mângâietor mâna pe spatele ei și o lovi ușor
peste fund, apoi se opri acolo, caldă și posesivă.
– Avea o doică, dar probabil că femeia dormea dusă,
fiindcă Buzunărel se strecura pe lângă ea și găsea camera mamei ei. Chicoti, cu vocea răgușită. Și, de câteva ori, a venit la mine. M-a speriat de moarte prima dată. Am simțit o mână mică și rece atingându-mă pe umăr în to-iul nopții și am auzit o voce subțire șoptindu-mi numele. Aproape mi-am promis să nu mai pun gura pe băutură înainte de culcare.
Lucy zâmbi cu fața îngropată în umărul lui.– Ce-ai făcut?– Ei bine. Se întoarse pe spate, strângând-o în conti-
nuare lângă el, și își întinse un braț sub cap. În primul rând, a trebuit să găsesc o cale de a-mi trage pantalonii.

274 Elizabeth Hoyt
Apoi am stat cu ea într-un fotoliu lângă foc. Am înfășu-
rat o pătură peste amândoi.
– A adormit la loc?– Nicidecum, diavolița. Se scărpină pe piept. La fel ca
tine, voia să vorbească.
– Îmi pare rău. Pot să tac.– Nu, șopti el. Îmi place să vorbesc cu tine așa.Își împleti degetele cu ale ei pe pieptul lui.– Despre ce ați vorbit?Simon păru să reflecteze puțin. În cele din urmă,
oftă.
– Mi-a spus că Ethan povestea cu ea când visa urât.
Îi spunea despre, … păpuși, și cățeluși, și dulciurile ei favorite. Lucruri de genul ăsta. Lucruri care să-i abată gândurile de la coșmar.
Lucy zâmbi.– Așa că i-ai povestit despre cățeluși?– De fapt, nu. Îi văzu rânjetul fulgerător în camera ce
se lumina tot mai mult. Mai degrabă despre cum se con-duce un faeton. Cum să aleagă un cal. Metoda corectă de a prepara cafeaua și de unde provine ea, mai exact.
– Și de unde provine cafeaua? întrebă Lucy, trăgân-
du-și cuvertura peste umăr.
– I-am spus că din Africa, unde lucrătorii pigmei în-
vață crocodilii să se cațăre în copaci și să dea jos boabele de cafea folosindu-și cozile.
Lucy râse.– Simon…– Ce altceva aș fi putut să-i spun? Era trei dimineața.– Așa ai să mă liniștești și pe mine?– Dacă dorești. Degetele lui se strânseră peste ale ei.
Am putea discuta despre ceai, dacă e mai bun cel chine-zesc sau cel indian, și unde crește, și dacă e adevărat că nu trebuie cules decât de copile perfecte cu vârsta sub șase ani, purtând mănuși de mătase stacojie și lucrând la lumina unei luni albastre.
– Și dacă nu mă interesează ceaiul și cum se produce?

275 Inocență pierdută
Lucy își trecu laba piciorului peste una dintre pul-
pele lui.
Simon își drese vocea din nou.– Atunci poate te-ar amuza să discutăm despre diverse
rase de cai. Cele mai bune pentru trăsuri și cele mai
bune pentru…
– Nu.Își desprinse mâna dintr-a lui și o coborî mângâietor
pe abdomenul lui.
– Nu?– Cu siguranță nu.Îi atinse bărbăția, trecându-și degetele pe toată lungi-
mea lui și mângâindu-i delicat capul. Îi plăcea teribil să îl atingă.
Pentru o clipă, Simon respiră greoi. Apoi vorbi:– Cumva…Ea îl strânse ușor.– Ah, ai vreo altă sugestie?
– Da, cred că am.Ținându-i ferm penisul erect în mână, întoarse fața și
îl mușcă de umăr. Avea gust de sare și mosc.
Aparent, acela fu momentul în care își pierdu contro-
lul. Se rostogoli brusc spre ea.
– Întoarce-te, îi porunci pe o voce răgușită.Lucy se supuse, frecându-și fundul de zona lui
inghinală.
– Vulpoaico, murmură el.O aranjă peste brațul lui întins astfel încât să rămână
în îmbrățișarea lui.
– Cred că ar trebui să-mi povestești despre cultivarea
trandafirilor, murmură ea solemn.
– Chiar așa?Își trecu și celălalt braț peste ea și își plimbă mâna
peste sânii ei.
– Da. Nu avea să-i spună niciodată, dar îi găsea vocea
insuportabil de senzuală uneori. Atingerea corpului lui pe toată lungimea spatelui ei și faptul că îl auzea fără

276 Elizabeth Hoyt
a-i vedea chipul o făcură să tremure, cuprinsă de un fior
erotic neașteptat.
– Ei bine, solul e extrem de important.O ciupi de un sfârc. Lucy îi privi mâinile elegante pe
carnea ei și își mușcă buza.
– Pământul?Simon strânse mai tare, făcând-o să geamă sub jun-
ghiul tăios de dorință.
– Noi, pasionații de trandafiri, preferăm termenul
„sol“. Pare mult mai serios.
– Cu ce diferă solul de pământ? Se împinse spre el. Bărbăția lui întărită îi alunecă
peste fund și i se cuibări în șanțul dintre fese. Se simțea înconjurată de corpul lui fierbinte. O făcea să se simtă măruntă. Feminină.
– Ahh. Își drese vocea. Pur și simplu e. Acum ascultă.
Bălegar.
Lucy își înăbuși un chicot care ar fi fost deplasat.– Asta nu e romantic.Simon o trase blând de sfârc, iar ea se arcui drept
răspuns.
– Tu ai ales subiectul.Degetele lui se îndreptară spre celălalt sân și ciupiră
vârful acestuia. Lucy înghiți în sec.
– Chiar și așa…– Taci.Își vârî piciorul între ale ei și începu să îl frece
în sus. Coapsa lui o mângâia exact unde trebuia, și în-chise ochii.
– Mmm.– Bălegarul e secretul unui sol fertil. Unii sugerează
oase de vită măcinate, dar aceia sunt niște eretici care nu se pricep decât să cultive gulii.
Mâna lui o mângâie pe abdomen și coborî.– Bălegarul trebuie presărat toamna și lăsat să acțione-
ze peste iarnă. Dacă e așezat prea târziu, va arde planta.
– Serios?Toată atenția ei era concentrată asupra mâinii lui.

277 Inocență pierdută
Simon trecu un deget, cu delicatețe, prin pliul dintre
coapsa ei și osul pubian, aproape gâdilând-o. Îi mân-gâie părul feciorelnic și ajunse la celălalt pliu, ezitând. Lucy se foi nerăbdătoare. Se simțea încingându-se și umezindu-se doar gândindu-se la ceea ce avea să facă mai departe.
– Văd că înțelegi importanța unui bălegar de calita-
te. Acum, gândește-te cât vei fi de încântată – mâna lui coborî fulgerător și îi întredeschise pliurile – când voi discuta despre compost.
– O!Simon o penetră cu un deget.– Da. Îl simți dând din cap în spatele ei, dar îi păsa
prea puțin. Ai calitățile unui excelent cultivator de tran-dafiri.
Lucy încercă să-și strângă coapsele în jurul mâinii lui,
dar piciorul lui o împiedica.
– Simon…El își retrase degetul, apoi o penetră din nou. Lucy se
contractă neputincioasă în jurul lui.
– Compostul, după cum susține Sir Lazarus Lillipin,
ar trebui să fie alcătuit din o parte bălegar, trei părți paie și două părți resturi de legume.
Un alt deget îi găsi perla de carne și Lucy gemu. I se
părea aproape decadent faptul că un simplu bărbat îi putea provoca o asemenea plăcere.
– Acestea, flecări el în continuare în spatele ei, tre-
buie așezate în straturi într-o grămadă, până când gră-mada respectivă ajunge la înălțimea unui om scund. Lillipin nu menționează cât de lată trebuie să fie grăma-da, o omisiune gravă după propria mea părere, destul de informată.
– Simon.– Da, îngerul meu?O lovi ușor cu degetul, dar nu chiar atât de tare pe
cât ar fi vrut ea.

278 Elizabeth Hoyt
Încercă să se arcuiască spre mâna lui, dar încă o ținea
prizonieră între picioarele lui. Își drese vocea, dar se auzi oricum răgușită.
– Nu mai vreau să discut despre trandafiri.Simon plescăi dezaprobator în spatele ei, deși propria
respirație devenise sacadată.
– Poate fi un subiect plictisitor, recunosc, dar ai fost o
elevă foarte bună. Cred că meriți o recompensă.
– O recompensă? Ar fi zâmbit dacă ar fi putut. Așa vedea el lucrurile?
Ce bărbat vanitos. Fu cuprinsă brusc de un val de afec-țiune tandră ce o făcu să își dorească să se întoarcă și să îl sărute.
Dar el îi ridică piciorul de deasupra peste ambele pi-
cioare ale lui.
– O recompensă oferită doar celor mai bune fete.
Cele care își ascultă profesorii de horticultură și își înva-ță bine lecțiile despre trandafiri.
Era pregătit la intrarea în ea. Îi întredeschise bu-
zele cu degetele și se împinse puțin înăuntru. Lucy gemu și s-ar fi agitat dacă nu ar fi împiedicat-o el. Uita-se cât de mare… Simon se împinse din nou. Din acel unghi, îi simțea fiecare centimetru, forțând-o să se des-chidă, invadând-o.
– Doar celor mai bune?Aproape că nu-și recunoscu propria voce; era atât de
joasă încât părea să toarcă.
– Uh, da, gâfâi soțul ei din spate.– Și eu sunt cea mai bună?– Doamne, da.– Atunci, Simon? întrebă ea.Simți crescând în ea un fel de putere primitivă.– Hmm?– Merit mai mult. Vreau mai mult. Te vreau cu
totul.
Și era adevărat. Voia și bărbatul și mintea lui, și
trupul și sufletul lui, și fu șocată să-și descopere pro-pria lăcomie.

279 Inocență pierdută
– O, Doamne, gemu el, și se împinse cu toată lungi-
mea în ea.
Lucy gemu și încercă să-și apropie picioarele. Se sim-
țea atât de plină de el. El îi ținu picioarele îndepărtate cu ale lui, degetele lui abile îi găsiră din nou acel punct sensibil, și începu să își legene șoldurile. „Atât de plă-cut.“ Îl voia astfel pentru totdeauna, să-i simtă carnea contopită cu a ei, cu atenția concentrată în întregime asupra ei. Nici un conflict nu putea să-i tulbure aici, când erau împreună. Își arcui gâtul și își dădu capul pe spate, sub al lui, găsindu-i gura. Simon o sărută cu pa-timă, continuând să intre și să iasă din ea, carnea lui frecându-se de a ei și invadând-o. Un scâncet i se ridică în gât, dar ea îl înăbuși. Simon o ciupi blând de acel vârf vulnerabil. Iar ea se prăbuși, gemând și gâfâind, cu bărbăția lui penetrând-o în tot acest timp.
Brusc, se retrase. O întoarse pe burtă, îi ridică ușor
șoldurile și o penetră din nou. „Dumnezeule!“ Era aproape complet întinsă pe burtă și simțea fiecare cen-timetru din el. Acea poziție i se părea primitivă și, după climaxul ei recent, aproape îi copleși simțurile.
– Lucy, gemu el deasupra ei. Se retrase încet din ea
până nu îi mai rămase decât vârful cuibărit în deschi-derea ei, mare și țeapăn. Și o penetră din nou cu forță. Scumpa mea Lucy. Îi auzi gâfâitul lângă ureche, apoi dinții lui îi zgâriară ușor lobul urechii. Te iubesc, îi șopti el. Să nu mă părăsești niciodată.
Inima ei se cutremură. Era învăluită în el din toate
părțile. Îi simțea greutatea apăsând-o pe spate, parfumul lui invadându-i simțurile tot așa cum carnea lui o invada pe a ei. Era dominare, pur și simplu, și o găsea insupor-tabil de erotică. Un val de plăcere crescu din nou în ea. „O, fă ca acest moment să continue. Fă să rămânem îm-preună pentru totdeauna.“ Plângea, extazul ei fizic ames-tecându-se și confundându-se cu un sentiment groaznic de pierdere inevitabilă pe care nu îl putea controla.
– Lucy, te… O penetră cu și mai multă forță. Mai
repede. Se ridică puțin de pe ea și se împinse sălbatic

280 Elizabeth Hoyt
în corpul ei vulnerabil, iar ea îi simți sudoarea stropind-o
pe spate. Lucy!
Gemu și fu cuprins de spasme, iar ea simți căldura
inundând-o și cele două se împletiră inexorabil în ea – propriul climax și sămânța lui plantată în ea.
Primul lucru pe care îl observă Simon în camera de
lucru a lui Sir Rupert fură gravurile de pe pereți. Gra-vuri botanice.
În spatele lui, majordomul lui Fletcher spuse:– Sir Rupert vă va primi imediat, milord.Dădu din cap, pornind deja spre o gravură ce ilustra
o ramură noduroasă cu flori delicate deasupra și, sur-prinzător, fructul dedesubt. La baza imaginii, cu litere ar-haice, era trecută legenda, Prunus cerasus. Vișinul. Trecu
la următoarea, înrămată în aur. Brassica oleracea. Varză
sălbatică. Frunzele erau atât de rafinat încrețite, încât aduceau a pene de păsări exotice.
– Auzisem că ești interesat de horticultură, spuse
Sir Rupert din pragul ușii.
Simon nu se clinti.– Nu știam că și dumneata.Se întoarse să își confrunte inamicul.Sir Rupert se sprijinea într-o cârjă.Simon nu se așteptase la acest lucru. Iată că nu trecu-
seră decât cinci minute și deja fusese surprins de două ori. Lucrurile nu decurgeau după cum le plănuise. Dar nu știuse prea bine cum să plănuiască acest eveniment, confruntarea finală. Credea că terminase cu totul când îl înfruntase pe Walker. Nici prin gând nu îi trecuse că mai avea un dușman de vânat, nu până când nu aflase acest lucru de pe buzele muribundului. Nu îndrăznea să discute subiectul cu Lucy. După episodul atât de dulce de amor din dimineața aceea, nu voia să tulbure armistițiul lor fragil. Dar trebuia să se asigure totuși că nu mai era în pericol, ceea ce presupunea să îl elimine pe ultimul vinovat. Te rog, Doamne, în curând. Dacă

281 Inocență pierdută
reușea să facă acest lucru fără ca Lucy să afle, poate mai
aveau o șansă.
– Vrei să îmi vezi sera?Sir Rupert își înclină capul într-o parte, privindu-l ca
un papagal amuzat.
Era mai în vârstă decât ceilalți conspiratori, trebuia
să fie pentru a-l fi conceput pe Christian. Dar chiar și așa, Simon nu se pregătise sufletește pentru ridurile de pe chipul lui, pentru umerii ușor cocârjați și bucățica de carne ce tremura sub bărbia acestuia. Toate indicau un bărbat de peste cincizeci de ani. Altfel, ar fi fost un adversar formidabil. Deși era mai scund decât el, brațele și umerii lui Sir Rupert erau umflate de mușchi. Dacă nu ar fi fost vârsta și bastonul lui…
Simon reflectă la oferta lui.– De ce nu?Bărbatul mai în vârstă ieși înaintea lui din încăpere.
Simon îl urmări pe Sir Rupert înaintând cu dificultate pe coridorul de marmură, cârja răsunând puternic de fi-ecare dată când lovea podeaua. Din păcate, șchiopătatul nu era fals. Cotiră pe un hol mai mic, unul care avea în capăt o ușă simplă de stejar.
– Cred că o să-ți placă, spuse Sir Rupert. Scoase
o cheie și o vârî în broască. Te rog.
Întinse brațul în față, făcându-i semn lui Simon să
intre primul.
Simon ridică din sprâncene și păși peste prag. Fu în-
văluit de un aer umed încărcat cu mirosurile familiare de argilă și descompunere. Deasupra acestor mirosuri plutea un parfum mai vag. Era o încăpere octogonală construită din sticlă de la podea până sus. În jurul mar-ginilor, și adunate în grupuri în centru, creșteau toate soiurile de citrice, fiecare în propriul ghiveci uriaș.
– Portocale, desigur, spuse Sir Rupert. Veni șchiopă-
tând până lângă el. Dar și lămâi verzi și galbene și diver-se subgrupe de citrice înrudite cu portocalul. Fiecare are propriul gust și miros. Știi, cred că dacă m-ai lega

282 Elizabeth Hoyt
la ochi și mi-ai da un fruct, mi-aș da seama exact ce anu-
me e doar zgâriindu-i coaja.
– Remarcabil, spuse Simon, atingând o frunză lucioasă.– Mă tem că investesc prea mult timp și bani în micul
meu hobby. Bărbatul mai în vârstă mângâie un fruct, încă verde. Poate ajunge să te consume. Și dacă tot veni vorba, la fel poate și răzbunarea.
Sir Rupert zâmbi, un bărbat blând, cu un aer părin-
tesc, înconjurat de grădina lui artificială.
Simon simți un torent de ură și își înăbuși cu grijă
emoția.
– Ai luat taurul de coarne, domnule.Sir Rupert oftă.– Nu prea văd rostul în a mă preface că nu știu de
ce ai venit. Suntem amândoi prea inteligenți pentru așa ceva.
– Deci recunoști că ai conspirat la uciderea frate-
lui meu.
Simon smulse intenționat frunza pe care o mângâiase.– Nu. Bărbatul mai bătrân scoase un sunet de iritare.
Reduci totul la simplitatea unui bebeluș care răstoarnă o construcție de cuburi, când nu a fost nicidecum așa.
– Nu?– Nu, bineînțeles că nu. Riscam să pierdem o avere –
toți investitorii, nu doar eu.
– Bani.Buzele lui Simon se schimonosiră.– Da, bani! Bărbatul mai în vârstă lovi cu bastonul în
podea. Semeni cu fiul meu, disprețuind banii de parcă ar fi ceva ce îți murdărește mâinile. Ce crezi că ne-a mâ-nat pe toți, inclusiv pe fratele tău, să ne aventurăm în acea afacere? Aveam nevoie de bani.
– L-ai omorât pe fratele meu din cauza propriei
lăcomii, șuieră Simon, nereușind să își stăpânească toată furia.
– L-am omorât pe fratele tău pentru familiile noas-
tre. Sir Rupert clipi, respirând greoi, poate surprins de propria sinceritate. Pentru familia mea. Nu sunt

283 Inocență pierdută
un monstru, Lord Iddesleigh. Să nu faci greșeala să crezi
asta. Țin la familia mea. Aș face orice pentru familia mea, inclusiv, da, să elimin un aristocrat dispus să-mi arunce familia în azilul de săraci pentru a nu-și încălca principiile nobile.
– Pui problema ca și cum investiția ar fi urmat în mod
cert să vă aducă bani, negreșit, deși a fost una riscantă de la bun început. Nu a fost vina lui Ethan că prețul ceaiului s-a prăbușit.
– Nu, consimți Sir Rupert. Nu a fost vina lui. Dar ar
fi fost vina lui dacă ne-ar fi împiedicat să primim banii din asigurare.
– L-ai omorât ca să comiți o fraudă.– L-am omorât ca să-mi salvez familia.– Nu mă interesează. Buza lui Simon se ridică într-un
rânjet batjocoritor. Nu mă interesează ce scuze ți-ai găsit, ce motive ai în propria minte, cu ce suferințe cauți să-mi provoci mila. L-ai omorât pe Ethan. Ai recunoscut chiar tu crima.
– Nu te interesează? Vocea bărbatului mai bătrân era
discretă în aerul neclintit, apăsător. Tu, care ți-ai petre-cut un an răzbunându-ți propria familie?
Ochii lui Simon se îngustară. O broboană de sudoare
i se scurse pe spate.
– Eu cred că totuși înțelegi, spuse Sir Rupert. Că to-
tuși te interesează motivele mele.
– Nu contează. Simon prinse între degete o altă frun-
ză. Ai încercat să o ucizi pe soția mea. Și pentru atât și tot vreau să te văd mort.
Sir Rupert zâmbi.– În privința asta te înșeli. Încercarea de a o omorî
pe soția ta nu a fost din vina mea. A fost opera lui Lord Walker, iar pe el l-ai omorât deja, nu?
Simon se holbă la celălalt bărbat, car e îl ispit ea cu aceas-
tă speranță de mântuire. Cât de ușor ar fi fost să renun-țe pur și simplu. Omorâse patru oameni deja. Cel de față susținea că nu era o amenințare pentru Lucy. Putea

284 Elizabeth Hoyt
să îi întoarcă spatele, să se întoarcă acasă la Lucy, să nu
mai fie niciodată nevoit să se dueleze. Atât de ușor.
– Nu pot lăsa ca moartea fratelui meu să rămână
nerăzbunată.
– Nerăzbunată? Ți-ai răzbunat fratele trimițând patru
suflete pe lumea cealaltă. Nu-ți ajunge?
– Nu câtă vreme mai ești în viață.Simon smulse o altă frunză. Sir Rupert se crispă.– Și ce-ai să faci? Ai să te bați cu un infirm?Ridică în aer cârja ca pe un scut.– Dacă e cazul. Vreau viață pentru viață, Fletcher,
infirm sau nu.
Simon se întoarse și porni spre ușă.– Nu ai s-o faci, Iddesleigh, îi strigă bătrânul din
urmă. Ești prea onorabil.
Simon zâmbi.– Nu te baza pe asta. Tu ești cel care mi-a atras atenția
cât de mult semănăm.
Închise ușa și ieși din casă, urmat de parfumul citri-
celor din seră.
– Trebuie să stai nemișcată, Theodora dragă, dacă vrei
ca mătușa Lucy să îți facă portretul, o mustră Rosalind în după-amiaza aceea.
Buzunărel, care tocmai începuse să-și legene picio-
rul, înlemni și aruncă o privire neliniștită spre Lucy. Aceasta zâmbi.
– Aproape am terminat.Erau așezate toate trei în salonul mare din față, în
casa din oraș a lui Simon – care era și casa ei din oraș, acum că erau căsătoriți. Trebuia să înceapă să se gân-dească la ea astfel. Dar, la drept vorbind, Lucy încă mai considera casa și servitorii ca aparținându-i lui Simon. Poate că dacă rămânea…
Oftă. Ce prostii. Bineînțeles că avea să rămână. Era
căsătorită cu Simon; timpul ezitărilor trecuse de mult. Indiferent ce ar fi făcut el, ea era soția lui. Și dacă nu se mai duela, nu vedea nici un motiv pentru care

285 Inocență pierdută
nu ar fi putut să se apropie și mai mult. Chiar în dimi-
neața aceea, Simon făcuse dragoste cu ea cu pasiune, chiar îi spusese că o iubea. Ce putea să-și dorească mai mult o femeie de la soțul ei? Ar fi trebuit să se simtă confortabil și în siguranță. Atunci de ce încă mai avea acel sentiment de pierdere inevitabilă? De ce nu îi spu-sese că și ea îl iubea? Câteva cuvinte simple pe care el, fără îndoială, le așteptase, dar pe care ea nu reușise să le rostească.
Lucy clătină din cap și se concentră asupra schiței.
Simon insistase ca acel salon să fie redecorat pentru ea, în ciuda protestelor lui Lucy. Deși trebuia să recu-noască acum că era într-adevăr frumos. Cu ajutorul lui Rosalind, alesese culorile unei piersici coapte: nuanțe delicate de galben, însorite de roz și îmbogățite de roșu. Rezultatul era o atmosferă vioaie și liniștitoare în același timp. În plus, camera avea cea mai bună lumină din casă. Chiar și numai acest aspect ar fi făcut-o preferata lui Lucy. Își privi subiectul. Buzunărel era îmbrăcată în mătase turcoaz ce contrasta superb cu buclele ei bălaie, dar era așezată într-o poziție rigidă, ușor adusă de spate, ca și cum ar fi încremenit în mijlocul unui chicot.
Lucy trasă în grabă încă o serie de linii cu creionul.– Gata.– Ura! Buzunărel sări de pe scaunul pe care fusese
așezată. Lasă-mă să văd.
Lucy întoarse caietul de schițe spre ea.Fetița își înclină capul întâi într-o parte, apoi în cea-
laltă, și își încreți nasul.
– Așa arată bărbia mea?Lucy studie schița.– Da.– Theodora.Scuturată de tonul de avertizare al mamei ei, Buzună-
rel se aplecă într-o reverență scurtă.
– Mulțumesc, mătușă Lucy.– Cu mare plăcere, răspunse Lucy. Vrei să vezi dacă
bucătăreasa a terminat deja plăcintele cu carne? Sunt

286 Elizabeth Hoyt
pentru masa de Crăciun, dar s-ar putea să aibă una
din care să guști.
– Da, te rog.Buzunărel ezită doar până văzu gestul aprobator din
cap al mamei ei, apoi ieși în fugă din cameră.
Lucy începu să-și strângă creioanele.– E foarte frumos din partea ta că o răsfeți astfel, spu-
se Rosalind.
– Ba chiar deloc. Îmi place. Vei veni cu Buzunărel în
dimineața de Crăciun să luăm masa împreună, nu-i așa? Îmi pare rău că vă invit atât de târziu. Am uitat că mai sunt doar câteva zile până la Crăciun și nu mi-am dat seama decât când bucătăreasa a început să pregătească plăcintele.
Rosalind zâmbi.– Nu e nici o problemă. Sunteți proaspăt căsătoriți,
în fond. Vom fi încântate să luăm masa cu voi.
– Bun. Lucy își ținu privirea ațintită asupra mâi-
nilor ei, punând creioanele într-un borcan. Mă tot gândesc dacă aș putea să te întreb ceva personal. Foar-te personal.
Urmă o pauză.Apoi Rosalind oftă.– Despre moartea lui Ethan?Lucy ridică privirea.– Da. De unde știi?– Îl macină pe Simon. Rosalind ridică din umeri. Mai
devreme sau mai târziu, mă așteptam să mă întrebi des-pre asta.
– Știai că s-a duelat de mai multe ori pentru a răzbuna
moartea lui Ethan? Mâinile îi tremurau. A omorât doi oameni, din câte știu eu.
Rosalind privi pe fereastră.– Auzisem zvonuri. Gentlemenii nu ne spun nicio-
dată cu ce se ocupă, nu-i așa? Nici măcar când acele lucruri se referă la noi. Nu sunt surprinsă.
– Te-ai gândit vreodată să îl împiedici? Lucy se strâm-
bă în fața propriei lipse de tact. Îmi cer scuze.

287 Inocență pierdută
– Nu, e o întrebare firească. Știi că se duelează, par-
țial, și pentru onoarea mea?
Lucy aprobă din cap.– Am încercat, după moartea lui Ethan, când am au-
zit pentru prima dată bârfele despre dueluri, să discut cu el despre asta. Simon a râs și a schimbat subiectul. Dar problema e – Rosalind se aplecă în față – că duelurile nu sunt pentru mine, de fapt. Nu sunt nici măcar pentru Ethan, odihnească-se în pace.
Lucy făcu ochii mari.– Ce vrei să spui?– O, cum pot să explic. Rosalind se ridică și începu să
se învârtă prin cameră. Când Ethan a fost ucis, a dispă-rut orice speranță ca ei să se mai înțeleagă bine vreodată. Ca Simon să îl înțeleagă și să îl ierte pe Ethan.
– Să îl ierte? Pentru ce?– Mă exprim greșit.Rosalind se opri și se încruntă.Afară, o căruță trecu huruind și cineva se auzi stri-
gând. Lucy așteptă. Știa cumva că Rosalind deținea che-ia hotărârii înverșunate a lui Simon de a se răzbuna.
– Trebuie să înțelegi, spuse cumnata ei încet. Ethan
a fost întotdeauna fratele cel bun. Cel pe care îl plăcea toată lumea, gentlemanul englez perfect. Simon și-a asu-mat celălalt rol aproape fără să vrea. Cel al risipitorului, al hoinarului.
– Mie nu mi s-a părut niciodată risipitor, spuse Lucy
încet.
– Nu e, de fapt. Rosalind o privi. Cred că o parte din
atitudinea lui ținea strict de tinerețe, iar o parte era reac-ția lui față de fratele său și față de felul în care îi priveau părinții lor pe amândoi.
– Și cum îi priveau părinții lor?– Când cei doi frați erau foarte mici, se pare că părin-
ții lor au decis că unul era bun, iar celălalt rău. Viconte-sa, în special, avea o gândire foarte rigidă.
Cât de îngrozitor să fii etichetat drept fratele cel rău
de la o vârstă atât de fragedă.

288 Elizabeth Hoyt
– Dar – Lucy clătină din cap – tot nu înțeleg cum îl
afectează asta pe Simon acum.
Rosalind închise ochii.– Când Ethan s-a lăsat ucis, Simon a fost nevoit să
își asume ambele roluri. Și cel de frate bun, și cel
de frate rău.
Lucy ridică din sprâncene. Oare era posibil ceea
ce spunea Rosalind?
– Ascultă. Rosalind întinse mâinile în față. Eu cred
că Simon s-a simțit vinovat că Ethan murise apărând, în-tr-un fel, onoarea lui Simon. Nu uita, bârfele susțineau că Simon era amantul meu.
– Da, spuse Lucy încet.– Simon era obligat să îl răzbune. Dar, în același
timp, probabil e teribil de furios pe Ethan fiindcă a mu-rit astfel, fiindcă ne-a lăsat pe mine și pe Theodora în grija lui, fiindcă a fost fratele cel bun și s-a sacrificat ca un martir. Coborî privirea spre palmele ei deschise. Eu una așa simt.
Lucy își feri privirea. Era o revelație. Tot ceea ce auzise
despre Ethan indicase cât de bun fusese. Nu se gândise niciodată că era posibil ca Rosalind să simtă mânie față de răposatul ei soț. Iar dacă ea simțea așa ceva…
– Mi-a luat multe luni să mă eliberez de fantoma lui
Ethan, spuse Rosalind încet, aproape ca pentru sine. Să îl iert că s-a duelat cu un bărbat despre care știa că era un spadasin mai bun. De-abia recent am început să…
Lucy își ridică privirea.– Ce anume?Cumnata ei se îmbujoră.– Eu… am început să ies la plimbare cu un gentle man.
– Iartă-mă, dar Simon spunea că reputația ta e…– Distrusă. Fața lui Rosalind devenise de-a dreptul
trandafirie acum. Da, în lumea bună, a fost. Gentlema-nul meu este funcționar la cabinetul de avocatură care m-a ajutat să pun ordine în finanțele lui Ethan. Sper că asta nu mă face să scad în ochii tăi.

289 Inocență pierdută
– Nu. Nu, bineînțeles că nu. Lucy o prinse pe Rosa-
lind de mână. Mă bucur pentru tine.
Femeia cea blondă zâmbi.– Mulțumesc.– Mi-aș dori doar, șopti Lucy, ca și Simon să găsească
o astfel de pace sufletească.
– Te-a găsit pe tine. La un moment dat nu eram sigu-
ră că avea să-și dea voie să se căsătorească.
– Da, dar eu nu pot vorbi cu el. Nu mă ascultă, refuză
să admită că tot ceea ce face el e o crimă. Eu… Lucy își feri privirea, ațintind-o în gol, cu ochii plini de lacrimi. Nu știu ce să fac.
Simți mâna lui Rosalind pe umărul ei.– Poate că nu poți face nimic. Poate e ceva ce doar el
poate învinge.
– Și dacă nu o face? începu Lucy, dar în acel mo-
ment Buzunărel dădu din nou buzna în încăpere și fu nevoită să se întoarcă, pentru a-și ascunde ochii plini de lacrimi.
Întrebarea rămase în aer, fără răspuns.Dacă Simon nu își putea învinge demonii, dacă nu
înceta să omoare alți oameni, avea să se distrugă. Poate Rosalind avea dreptate; poate chiar nu putea face nimic pentru a-l întoarce de pe această cale a autodistrugerii. Dar trebuia să încerce măcar.
Cu siguranță mai exista cineva care simțea la fel ca
ea, cineva care nu își dorea ca acest duel cu Sir Rupert să aibă loc. Ar fi apelat la Christian dacă ar fi putut, dar judecând după reacția lui la duelul cu Lord Walker, nu s-ar fi arătat înțelegător față de cauza ei. Prea puțini oameni ar fi avut aceleași sentimente ca o soție. Lucy se îndreptă de spate. O soție. Sir Rupert era căsătorit. Dacă
o putea atrage pe soția lui de partea ei, poate că împreu-nă aveau să reușească să împiedice…
– Mătușă Lucy, strigă Buzunărel, nu vii să guști plă-
cintele bucătăresei? Sunt foarte bune.
Lucy clipi și se concentră asupra fetiței care o trăgea
de mână.

290 Elizabeth Hoyt
– Mă tem că nu pot chiar acum, draga mea. Trebuie
să merg în vizită la o doamnă.
capitolul 17
Simon smulse o frunză moartă dintr-o tufă de Rosa
mundi. În jurul lui, mirosurile din seră pluteau în aerul
umed – frunze putrezite, pământ, și mirosul vag de mu-cegai. Dar parfumul trandafirului din fața lui le acope-rea pe toate. Avea patru boboci deschiși, toți diferiți, cu fire de alb răsucindu-se pe roșul intens al petalelor. Rosa
mundi era un trandafir vechi, dar rămânea un favorit,
chiar și așa.
Frunza pe care o smulsese căzu pe masa vopsită în alb,
iar el o luă și o aruncă într-o găleată. Uneori, o frunză moartă era contaminată cu paraziți și, dacă era uitată de horticultor, ajungea să infecteze și plantele sănătoase. Își făcuse un obicei din a curăța din mers. Chiar și cea mai mică rămășiță putea duce la distrugerea unei mese întregi de plante.
Trecu la următorul trandafir, un Centifolia muscosa –
trandafirul de dulceață comun – cu frunzele verzi lucind de sănătate, cu parfumul aproape grețos de dulce. Peta-lele florii se încălecau, bogate și unduitoare, dezvăluind fără rușine sepalele verzi din centru. Dacă trandafirii ar fi fost femei, trandafirul de dulceață ar fi fost o târfă.
Sir Rupert era o rămășiță. Sau poate ultimul dintr-o
serie de eforturi chinuitoare. Oricum ar fi privit proble-ma, era ceva ce trebuia rezolvat. Tăiat și înlăturat. Simon îi datora lui Ethan să termine treaba. Și lui Lucy, pentru a se asigura că nu mai era pusă în pericol de trecutul și de dușmanii lui. Dar Sir Rupert era totodată un om in-firm; nu putea trece cu vederea acest lucru. Simon ezită, studiind următorul trandafir, un York încrucișat cu un Lancaster, care avea și flori roz și flori albe pe aceeași tulpină. Șovăia să se dueleze cu un bărbat care ar fi fost un adversar atât de clar dezavantajat. Ar fi fost o crimă,

291 Inocență pierdută
pur și simplu. Bărbatul mai în vârstă nu ar fi avut nici o
șansă, iar Lucy nu voia ca el să se mai dueleze. Probabil l-ar fi părăsit, îngerul lui sever, dacă ar fi aflat chiar și că se gândea numai să provoace din nou pe cineva la duel. Nu voia să o piardă. Nu își putea imagina cum ar fi fost să nu se mai trezească niciodată lângă ea. Degetele înce-pură să-i tremure la simplul gând de a trăi așa ceva.
Patru morți nu erau oare suficienți? „E suficient,
Ethan?“
Întoarse pe dos o frunză cu aspect sănătos a tranda-
firului de York și Lancaster și descoperi o puzderie de afide sugând lacom viața din plantă.
Ușa serei se deschise violent.– Domnule, nu aveți voie…Vocea lui Newton, scandalizată și speriată, îl mustră
pe intrus.
Simon se întoarse să-l înfrunte pe cel care îi tulbura
pacea, oricine ar fi fost el. Christian se năpusti pe cu-loar, cu fața palidă și hotărâtă. Newton șovăi.
– Domnule Fletcher, vă rog…– E în regulă… dădu Simon să spună.Christian îi trânti un pumn în falcă. Se dădu înapoi
clătinându-se, căzând pe masă, cu vederea încețoșată. „Poftim?“
Mai multe ghivece căzură de pe masă, cioburile
împrăștiindu-se pe alee. Se îndreptă și ridică pumnii pentru a se apăra, în vreme ce privirea i se limpezi, dar celălalt bărbat nu făcu decât să rămână în fața lui, respirând anevoie.
– Pe toți dracii , începu Simon.
– Duelează-te cu mine, îi aruncă Christian.– Poftim?Simon clipi. Cu întârziere, obrazul începu să îi pul-
seze de durere. Observă că trandafirul de dulceață era făcut bucăți pe podea, două dintre tulpinile principale fiind rupte. Cizma lui Christian zdrobi un boboc sub picior, parfumul ridicându-se ca o apologie din tranda-firul mort.

292 Elizabeth Hoyt
Newton ieși în grabă din seră.
– Duelează-te cu mine. Christian ridică pumnul drept
amenințător. E nevoie să te lovesc din nou?
Expresia îi era lipsită de umor, ochii – mari și uscați.– Aș prefera să nu o faci. Simon își pipăi falca. Nu ar
fi putut vorbi dacă i-ar fi fost ruptă, nu-i așa? De ce aș vrea să mă duelez cu tine?
– Nu vrei. Vrei să te duelezi cu tatăl meu. Dar el e bă-
trân și are piciorul bolnav. De-abia poate umbla. Chiar și tu s-ar putea să simți un ghimpe de remușcare dacă ai omorî un infirm.
– Tatăl tău l-a omorât pe fratele meu, spuse Simon,
lăsându-și mâna jos.
– Așa că trebuie să te duelezi cu el. Christian dădu
din cap. Știu. Te-am văzut omorând doi oameni până acum, ai uitat? Am văzut în ultimele câteva săptămâni cum înțelegi tu să îți aperi familia – sau onoarea, deși tu refuzi acest cuvânt. Chiar te aștepți la mai puțin din partea mea? Duelează-te cu mine în loc de tatăl meu.
Simon oftă.– Nu vreau…Christian îl lovi în față din nou.Simon căzu în fund.– Rahat! Termină.Probabil arăta ca un mare idiot, așezat în noroi în
propria seră. Durerea îi înflori în obraz. Acum își simțea toată partea stângă a feței în flăcări.
– Am s-o fac din nou, spuse bărbatul mai tânăr de
deasupra lui, până ai să accepți. Te-am văzut hărțuind doi bărbați ca să le forțezi mâna să se dueleze cu tine. Am învățat bine.
– Pentru numele lui…– Mama ta a fost o târfă mizerabilă, tatăl tău un bas-
tard! strigă Christian, roșu la față.
Oare băiatul înnebunise? – Conflictul meu e cu tatăl tău, nu cu tine.– Am să-ți seduc soția…

293 Inocență pierdută
„Lucy!“ țipă o parte primitivă din creierul lui. O
alungă. Băiatul îl provoca folosind chiar mijloacele lui Simon.
– Nu vreau să mă duelez cu tine.– Și dacă nu va accepta, am s-o răpesc și am s-o silu-
iesc. Am s-o…
„Nu.“ Simon se ridică în picioare, împingându-l pe
Christian cu spatele într-o bancă.
– Stai departe de ea.
Bărbatul mai tânăr se crispă, dar continuă să vorbească:– Am s-o târăsc goală pe străzile din Londra.Cu coada ochiului, Simon îl văzu pe Newton înain-
tând pe culoar, cu Lucy, palidă ca o stafie, în urma lui.
– Taci.– Am s-o înfierez drept târfă. Am s-o…Simon îl lovi cu dosul palmei, aruncându-l într-o altă
masă.
– Închide-ți gura!Masa se cutremură sub greutatea lui Christian. Alte
ghivece se sparseră pe podea. Simon își flexă mâna. În-cheieturile degetelor îl usturau.
Bărbatul mai tânăr clătină din cap.– Am s-o vând cu doi bănuți pe tură, oricui va dori
să o aibă.
– Închide-ți gura mizerabilă, la naiba!– Simon.Vocea lui Lucy, tremurând.– Închide-mi-o tu, șopti Christian, cu dinții roșii de
sânge. Duelează-te cu mine.
Simon inspiră adânc, luptându-se să-și stăpânească
demonii.
– Nu.– O iubești, nu-i așa? Ai face orice pentru ea. Chris-
tian se aplecă atât de aproape de el, încât picături de salivă amestecată cu sânge îl stropiră pe față. Ei bine, eu îmi iubesc tatăl. Nu există nici o altă cale pentru noi.
Doamne.– Christian…

294 Elizabeth Hoyt
– Duelează-te cu mine, altfel o să am grijă să îți dau
un motiv bun.
Băiatul îl privi direct în ochi.Simon făcu ochii mari. Apoi privirea îi alunecă de
la capul celuilalt bărbat spre fața lui Lucy. Sprâncenele
drepte și severe, părul ca de mahon pieptănat la spa-te într-un coc simplu, buzele strânse într-o linie. Ochii ei frumoși de topaz erau mari și rugători. Observă dis-trat că încă mai purta pelerina, deci ieșise. Newton o surprinsese probabil exact când se întorcea acasă.
Nu putea să riște să o pună în pericol.– Prea bine. Poimâine-dimineață. Așa vom avea amân-
doi suficient timp să ne găsim secunzi. Privirea îi alune-că din nou spre Fletcher. Acum dispari.
Christian se întoarse și plecă.
Prea târziu. Lucy rămase în seră, simțind că lumea
se prăbușește în jurul ei, în ciuda tuturor eforturilor pe care le făcuse în după-amiaza aceea. Se întorsese prea târziu acasă din misiunea ei.
Chipul soțului ei părea sculptat în piatră. Ochii își
pierduseră și puțina culoare pe care o avuseseră vreo-dată. Erau la fel de reci precum gerul de la miezul nop-ții care omoară vrăbiuțe în somn. Domnul Fletcher trecu pe lângă ea, dar Lucy nu reușea să-și desprindă privirea de pe fața lui Simon. Nu auzise conversația lor, dar îl văzuse lovindu-l pe bărbatul mai tânăr și văzuse sângele de pe obrazul lui Simon.
– Ce s-a întâmplat? Ce i-ai făcut domnului Fletcher?Fără să vrea, cuvintele îi ieșiră pe un ton acuzator.În spatele ei, auzi ușa închizându-se. Erau singuri în
seră. Newton plecase și el.
– Nu am timp să vorbesc. Simon își frecă mâinile una
de cealaltă ca și cum s-ar fi spălat de o mizerie imaginară. Îi tremurau. Trebuie să îmi găsesc secunzi.
– Nu mă interesează. Trebuie să vorbești cu mine.
Se simțea aproape amețită de parfumul trandafirilor

295 Inocență pierdută
zdrobiți pe podea. Am fost să o văd pe Lady Fletcher.
Noi două…
Simon ridică privirea, cu expresia neschimbată, și o
întrerupse:
– Am să mă duelez cu Christian Fletcher peste
două zile.
– Nu.Nu din nou. Nu mai putea îndura încă o înfruntare,
încă un om mort, încă o parte din sufletul lui Simon mistuit în flăcări. O, Dumnezeule, nu mai putea.
– Îmi pare rău.Dădu să treacă pe lângă ea.Lucy îl prinse de braț și îl simți contractându-se sub
mâna ei. Trebuia să îl oprească.
– Simon, nu face asta. Lady Fletcher a fost de acord
să discute cu soțul ei. Crede că se va arăta rezonabil, că s-ar putea să existe o altă cale…
Simon o întrerupse, cu capul plecat, fără a-i întâlni
privirea.
– Christian e cel cu care mă voi duela, Lucy, nu va
mai fi tatăl lui.
– Dar speranța rămâne aceeași, insistă ea. Făcuse un
efort, concepuse un plan, câștigase încrederea lui Lady Fletcher. Totul păruse atât de aproape de realizare, atât de posibil, cu doar o jumătate de oră în urmă. De ce nu înțelegea? Nu poți face asta.
– Dar am s-o fac.Își ferea în continuare privirea.– Nu.Ei – căsnicia lor – nu ar fi supraviețuit după așa ceva.
Oare nu înțelegea?
– Am să discut din nou cu Lady Fletcher. O să găsim
o altă cale să rezolvăm…
– Nu există nici o altă cale. Ridică în cele din urmă
capul, iar Lucy văzu furie și disperare în ochii lui. Asta nu te privește. Discuțiile cu Lady Fletcher nu vor rezolva nimic.
– Trebuie cel puțin să încerci.

296 Elizabeth Hoyt
– Ajunge, Lucy!
– Nu poți să ucizi pur și simplu oameni! Îi împinse
brațul deoparte, gura schimonosindu-i-se într-o expresie tristă. Nu este corect. Nu știi asta? E imoral. Simon, e o ticăloșie. Nu lăsa răul să îți distrugă inima și sufletul. Te implor, nu face asta!
Simon își încleștă bărbia.– Nu înțelegi…– Bineînțeles că nu înțeleg! Simțea o apăsare uriașă
în piept. Nu putea respira. Aerul umed și greu părea prea dens pentru a putea fi inspirat. Se aplecă în față și spuse cu înverșunare. M-am dus la biserică în copilărie. Știu că ăsta pare un lucru provincial pentru cineva sofis-ticat ca tine, dar m-am dus. Iar biserica spune – Biblia
spune – că e un păcat să iei viața altcuiva. Fu nevoită să se întrerupă pentru a trage aer în piept, sacadat, simțind parfumul trandafirilor pe limba ei. Iar eu cred asta. E un păcat mortal să ucizi un alt om ca tine, chiar dacă încerci s-o ascunzi sub masca unui duel. E o crimă, Simon. În ultimă instanță, este o crimă și o să te macine.
– Atunci sunt un păcătos și un ucigaș, spuse el
încet.
Trecu pe lângă ea.– E prietenul tău, strigă ea disperată.– Da. Se opri, cu spatele spre ea. Christian e prietenul
meu, dar e și fiul lui Fletcher. Fiul ucigașului lui Ethan. El m-a provocat pe mine, Lucy, nu invers.
– Ascultă ce spui. Se luptă să își stăpânească lacrimile.
Plănuiești să ucizi un prieten. Un bărbat în compania căruia ai mâncat, cu care ai discutat, cu care ai râs. El te admiră, Simon. Știai asta?
– Da, știu că mă admiră. Se răsuci în cele din urmă pe
călcâie, iar Lucy văzu o peliculă lucioasă de sudoare pe buza lui de sus. Și-a petrecut ultima lună urmărin-du-mă peste tot; îmi copiază hainele și manierismele. Cum aș fi putut să nu-mi dau seama că mă admiră?
– Atunci…El clătină din cap.

297 Inocență pierdută
– Nu contează.
– Simon…– Ce vrei să fac? întrebă el, scrâșnind din dinți. Să
refuz să mă duelez?
– Da! Întinse palmele spre el, implorându-l. Da.
Retrage-te. Ai omorât deja patru oameni. Nu vei scădea în ochii nimănui.
– Voi scădea într-ai mei.– De ce? Disperarea îi făcu glasul să tremure. L-ai răz-
bunat deja pe Ethan. Te rog. Hai să mergem în Maiden Hill, sau pe moșia ta de la țară, sau oriunde altundeva. Nu contează, câtă vreme plecăm.
– Nu pot.Privirea ei se tulbură de lacrimi furioase, de frustrare.– Pentru numele lui Dumnezeu, Simon…– Te-a amenințat. O privi în ochi, iar ea văzu lacrimi
și o hotărâre îngrozitoare în privirea lui. Christian te-a amenințat.
Lucy își șterse lacrimile de pe obraji.– Nu mă interesează.– Pe mine da. Se apropie și o prinse de brațe. Dacă
mă crezi genul de bărbat care să ignore o amenințare la adresa soției lui…
– A spus-o doar ca să te facă să te lupți.– Chiar și așa.
– Am să te urmăresc. Se înecă și vocea îi tremură.
Am să te urmăresc până în locul ales pentru duel și am să alerg între voi dacă va trebui s-o fac. Am să găsesc o cale să te împiedic când te vei duela. Nu te pot lăsa să faci asta, Simon, eu…
– Taci. Nu, spuse el blând. Nu ne vom duela în ace-
lași loc ca data trecută. Nu vei știi unde va fi locul de întâlnire. Nu poți să mă oprești, Lucy.
Lucy începu să plângă în hohote. Simon o strânse în
brațe, iar ea îi simți bătăile inimii, atât de puternice sub obrazul ei.
– Te rog , Simon.
– Trebuie să termin asta.

298 Elizabeth Hoyt
Buzele îi erau pe fruntea ei, murmurând pe pielea ei.
– Te rog, Simon, repetă ea ca o rugăciune. Închise
ochii, simți lacrimile arzându-i fața. Te rog. Se agăță de haina lui, simți miros de lână amestecat cu parfumul lui – parfumul soțul ei. Ar fi vrut să spună ceva ca să-l convingă, dar nu-și găsea cuvintele. Am să te pierd. O să ne pierdem unul pe celălalt.
– Nu pot să schimb cine sunt, Lucy, îl auzi șoptind.
Nici măcar pentru tine.
Îi dădu drumul și se îndepărtă.
– Am nevoie de tine, îi spuse Simon lui Edward de
Raaf o oră mai târziu, în cafeneaua agricultorilor.
Fu surprins de cât de hodorogită îi era vocea, ca și
cum ar fi băut oțet. Sau s-ar fi înecat cu tristețe. „Nu te gândi la Lucy.“ Trebuia să se concentreze pe ceea
ce avea de făcut.
De Raaf fu probabil surprins și el. Sau poate cuvinte-
le îi atraseră atenția. Ezită, apoi flutură din mână spre scaunul gol de lângă el.
– Stai jos. Bea niște cafea.Simon simți fierea urcându-i în gât.– Nu vreau cafea.Celălalt bărbat îl ignoră. Îi făcu semn unui chelner
care, surprinzător, ridică privirea și dădu din cap. De Raaf se întoarse din nou spre el și se încruntă.
– Am spus să stai jos.Simon se așeză.Cafeneaua era aproape goală. Era prea târziu pentru
mulțimea de dimineață, prea devreme pentru băutorii de după-amiază. Singurul alt client era un bărbat vârst-nic așezat lângă ușă, cu o perucă amplă prăfuită. Bom-bănea în barbă, ținând în mâini o ceașcă. Băiatul trânti pe masă două căni, luă prima ceașcă a lui de Raaf și se răsuci pe călcâie, dispărând înainte ca ei doi să apuce să-i mulțumească.
Simon se uită fix la aburul ce se ridica din ceașcă. Îi
era ciudat de frig, deși în încăpere era cald.

299 Inocență pierdută
– Nu vreau cafea.
– Bea-o, mârâi de Raaf. O să-ți facă bine. Arăți ca și
cum te-ar fi lovit cineva în boașe, apoi ți-ar fi spus că trandafirul tău favorit a murit, cât încă erai la pământ, zvârcolindu-te.
Simon se crispă, imaginându-și.– Christian Fletcher m-a provocat la duel.– Hm. Probabil tremuri în pantofii tăi cu toc roșu.
Ochii lui de Raaf se îngustară. Ce i-ai făcut băiatului?
– Nimic. Tatăl lui a făcut parte dintre conspiratorii
care l-au ucis pe Ethan.
De Raaf ridică din sprâncenele negre.– Și el l-a ajutat?– Nu.De Raaf îl privi.Buzele lui Simon se schimonosiră în timp ce își făcu
de lucru cu ceașca de cafea.
– Se bate pentru tatăl lui.– Ai omorî un om nevinovat? întrebă de Raaf blând.Christian era nevinovat în ceea ce privea fărădelegea
tatălui său. Simon sorbi din cafea și înjură când aceasta îl arse pe limbă.
– A amenințat-o pe Lucy.– Ah.– Ai să-mi fii secund?– Hm. Celălalt bărbat puse jos propria cană și se lăsă
pe spate în scaun, făcându-l să scârțâie sub greutatea lui. Știam că va veni și ziua aceasta.
Simon ridică din sprâncene.– Când vei reuși să faci un chelner să-ți aducă și ție
cafea?
De Raaf continuă ca și cum nu l-ar fi auzit:– Când vei veni la mine implorându-mi ajutorul…Simon pufni.– Nu te implor nicidecum.– Disperat… Și cu peruca neîngrijită și plină de
păduchi…
– Peruca mea nu e…

300 Elizabeth Hoyt
De Raaf ridică vocea pentru a o acoperi pe a lui.
– Nereușind să găsești pe nimeni altcineva care
să te ajute.
– O, pentru numele lui Dumnezeu.– Rugându-mă, implorând: „O, Edward, ajută-mă,
te rog“.
– Dumnezeule, murmură Simon.– E cu adevărat o zi minunată, spuse celălalt bărbat,
ridicând din nou cana.
Buzele lui Simon se curbară într-un zâmbet șovăitor.
Sorbi cu grijă din cafea. Acid fierbinte.
De Raaf rânji, așteptând.Simon oftă.– Ai de gând să-mi fii secund?– Bineînțeles. Cu mare plăcere.– Văd. Duelul nu va avea loc decât poimâine-dimi-
neață. Ai la dispoziție o zi întreagă, dar ar trebui să în-cepi pregătirile. Va trebui să treci pe la casa lui Fletcher. Să afli cine sunt secunzii lui și…
– Știu.– Găsește un doctor respectabil, unul care nu se gră-
bește să ia sânge…
– Știu cum să fiu secund într-un duel, îl întrerupse de
Raaf cu demnitate.
– Bun. Simon goli cana de cafea. Lichidul negru
îl arse până în stomac. Să nu-ți uiți sabia, bine?
De Raaf păru insultat. Se ridică în picioare.– Simon.Simon se întoarse spre el și ridică din sprâncene.De Raaf îl privi, orice urmă de umor dispărând de
pe chipul lui.
– Dacă mai ai nevoie de mine pentru altceva…Simon se uită o clipă la bărbatul cel masiv și plin
de cicatrici și simți un nod urcându-i în gât. Înghiți înainte de a răspunde:
– Mulțumesc.Ieși cu pași mari din cafenea, înainte să înceapă să
se smiorcăie. Bătrânul cu perucă amplă sforăia, cu fața

301 Inocență pierdută
pe masă, când trecu pe lângă el. Soarele luminos al du-
pă-amiezii îl izbi pe Simon când ieși. În pofida soarelui, aerul era atât de rece, încât îi ardea obrajii. Urcă în șaua calului și îl ghidă pe strada aglomerată. „Trebuie să-i spun lui Lucy…“
Simon își întrerupse brusc gândul. Nu voia să se gân-
dească la Lucy, nu voia să-și amintească teama, și sufe-rința, și furia de pe chipul ei când o lăsase în urma lui în seră, dar era imposibil. Să se gândească la Lucy era acum un obicei înrădăcinat în adâncul ființei sale. Coti pe o stradă mărginită de diverse magazine mici. Ea detesta faptul că el se duela. Poate dacă avea ceva să îi ofere în noaptea aceea. Nu apucase să îi ofere nici un cadou de nuntă…
O jumătate de oră mai târziu ieși dintr-un magazin
ținând în mână un pachet dreptunghiular împachetat în hârtie și un alt pachet, mai voluminos, sub braț. Pa-chetul mai voluminos era pentru nepoata lui. Observase un magazin de jucării pe stradă și își amintise că ar fi tre-buit să-i ia ceva lui Buzunărel de Crăciun. Gura îi tresări când se gândi la cum avea să reacționeze cumnata lui la vederea cadoului pe care îl alesese pentru fiica ei. Încă-lecă din nou, ținând cu grijă pachetele. Fără îndoială, Lucy avea să fie încă furioasă, dar cel puțin avea să știe că îi părea sincer rău că o mâhnise. Pentru prima dată în ziua aceea, își permise să se gândească la ceea ce îl aștepta în zilele următoare. Dacă supraviețuia duelului, avea să se termine totul, în sfârșit. Avea să poată dormi în pace.
Avea să o poată iubi pe Lucy în pace.Poate avea să îi îndeplinească dorința de a călători.
Puteau merge în Maiden Hill pentru primul lor Crăciun împreună și să îl viziteze pe căpitan. El nu simțea nevo-ia să îl revadă pe bătrânul găgăuță atât de curând, dar poate că lui Lucy îi era deja dor de tatăl ei. După Anul Nou puteau călători prin Kent, apoi să pornească spre nord, spre moșia lui din Northumberland, presupunând că vremea nu era prea rea. Nu mai fusese la conacul

302 Elizabeth Hoyt
de acolo de o veșnicie. Probabil trebuia renovat, iar Lucy
îl putea ajuta cu asta.
Ridică privirea. Avea în față casa lui din oraș. Pentru o
clipă fu dezorientat. Oare venise călare atât de departe și nici măcar nu observase? Apoi văzu trăsura. Trăsura lui. Câțiva lachei cărau geamantane pe treptele de la intrare. Alții le încărcau în spatele trăsurii, înjurând că erau prea grele. Vizitiul era deja așezat pe capră. Lucy apăru în pragul ușii de la intrare, acoperită de pelerină și cu un capișon pe cap, arătând ca o călugăriță penitentă.
Descălecă fără pic de grație, în grabă, răvășit de
panică. Pachetul dreptunghiular căzu pe pavaj și îl lăsă acolo.
Lucy cobora scările.– Lucy. O prinse de umeri. Lucy.Chipul îi era rece și alb sub capișon.– Dă-mi drumul, Simon.– Ce faci? șuieră el, știind că arăta ca un neghiob. Știind că servitorii, Newton, străinii aflați în trece-
re și vecinii îl urmăreau. Nu îl interesa nici cât negru sub unghie.
– Mă duc la tata. Un strop ridicol de speranță.– Așteaptă și voi…– Plec. Buzele ei reci se mișcară aproape imperceptibil
când rosti cuvântul. Groaza îi strânse măruntaiele ca într-un pumn.
– Nu.Pentru prima dată, Lucy îi întâlni privirea. Ochii îi
erau înroșiți, dar uscați.
– Trebuie să plec, Simon.– Nu. Era ca un băiețel căruia i se refuzase o prăjitură. Îi
venea să se arunce pe jos și să țipe.
– Lasă-mă să plec.– Nu pot să te las să pleci. Râdea pe jumătate acolo,
în soarele prea intens și rece al Londrei, în fața propriei case. Am să mor dacă o fac.

303 Inocență pierdută
Lucy închise ochii.
– Ba n-ai să mori. Nu pot să stau și să te privesc dis-
trugându-te.
– Lucy.– Lasă-mă să plec, Simon. Te rog.Deschise ochii, iar Simon văzu o durere infinită
în ei.
Oare el îi provocase această durere îngerului lui? O,
Doamne. Își relaxă mâinile care o strângeau.
Lucy trecu pe lângă el și coborî treptele, vântul ju-
cându-se cu tivul pelerinei ei. O privi urcând în trăsu-ră. Lacheul închise ușa. Apoi vizitiul plesni frâiele, caii porniră, și trăsura se mișcă din loc. Lucy nu privi în urma ei. Simon o urmări până când trăsura se pierdu în aglomerația de pe stradă. Și chiar și atunci continuă să privească în gol.
– Milord? spuse Newton de lângă el, probabil nu pen-
tru prima dată.
– Ce-i?– E frig, milord.Era adevărat.– Poate vreți să intrați, spuse majordomul lui.Simon își flexă mâna, surprins că degetele îi erau
amorțite. Privi în jurul lui. Cineva îi luase calul, dar pachetul dreptunghiular încă mai zăcea pe pavaj.
– Ar fi mai bine să intrați, milord.– Da.Simon începu să coboare treptele.– Pe aici, milord, îi strigă Newton, ca și cum Simon ar
fi fost un bătrân senil în pericol de a ajunge accidental în mijlocul traficului.
Simon îl ignoră și luă de pe jos pachetul. Hârtia era
ruptă într-un colț. Eventual putea cere să îi fie reîmpa-chetat, de data asta într-o hârtie mai frumoasă. Lui Lucy i-ar fi plăcut o hârtie frumoasă. Doar că Lucy nu avea să-l vadă vreodată. Îl părăsise.
– Milord, îi strigă Newton din nou.– Da, bine.

304 Elizabeth Hoyt
Simon intră, ținând pachetul în mână.
Ce altceva ar fi putut să facă?
capitolul 18
– Cine-i acolo? strigă tatăl lui Lucy din pragul ușii, cu
scufia de noapte trasă până aproape pe urechi. Își pusese o haină veche peste cămașa de noapte și pantofi cu cata-ramă din care îi ieșeau gleznele subțiri. E trecut de ora nouă. Oamenii cu bun-simț s-au culcat deja, să știi.
Ridică un felinar deasupra capului pentru a lumina
aleea cu pietriș din fața casei Craddock-Hayes. În spatele lui, doamna Brodie, cu bonetă de dimineață și șal, arun-că o privire peste umărul lui.
Lucy deschise portiera trăsurii.– Eu sunt, tată.El își miji ochii, încercând să o zărească în întuneric.– Lucy? Ce i-a venit lui Iddesleigh să pornească la
drum atât de târziu în noapte? Ei? Probabil a înnebunit. E plin de tâlhari, sau el nu știe asta?
Lucy coborî treptele trăsurii, ajutată de un lacheu.– El nu mă însoțește.– E nebun, repetă tatăl ei. Individul e nebun să te lase
să călătorești singură, chiar și cu lachei. Și încă noaptea. Ticălosul!
Lucy simți un impuls îndărătnic de a-i lua apărarea
lui Simon.
– Nu a avut de ales. L-am părăsit.Doamna Brodie făcu ochii mari.– Pregătesc niște ceai, bine?Se întoarse și intră grăbită în casă.Tatăl ei se mulțumi să își dreagă glasul.– Te-ai întors acasă după o ceartă, ei? Deșteaptă fată.
Bărbatul nu-și permite să se relaxeze dacă nu știe la ce să se aștepte de la tine. Fără îndoială îi prinde bine. Poți să stai câteva zile și să mergi acasă după Crăciun.

305 Inocență pierdută
Lucy oftă. Era obosită până în măduva oaselor, obo-
sită până în miezul ființei ei.
– Nu mă mai întorc la el. L-am părăsit pe Simon
definitiv.
– Poftim? Poftim? Tatăl ei păru alarmat pentru prima
dată. Ei, ia ascultă…
– Dumnezeule, da’ nu doarme nimeni pe-aici? Hedge
apăru de după colț, cămașa de noapte ieșindu-i din pan-taloni și părul sur ițindu-se de sub un tricorn unsuros. O văzu pe Lucy și încremeni. S-a întors deja? Credeam că de-abia am trimis-o dincolo.
– Și eu mă bucur să te văd, domnule Hedge, spuse
Lucy. Eventual putem continua conversația înăun-tru, t ată?
– Așa-i, bombăni Hedge. Sunt aici de aproape treizeci
de ani – și încă cei mai buni ani din viața mea – și îi pasă cuiva? Nu, nu le pasă. Tot nu mă consideră demn de încredere.
– Ocupă-te de cai, Hedge, îi porunci tatăl lui Lucy
când intrară.
Lucy îl auzi pe Hedge gemând.– Patru bestii mari. Eu sunt beteag de spate…Apoi ușa se închise în urma lor.Tatăl ei o conduse în camera lui de lucru, o încăpere
în care nu era obișnuită să intre. Camera de lucru a tatălui ei era domeniul lui personal, nici măcar doamna Brodie nu avea voie să intre pentru a face curățenie. Cel puțin nu fără ca tatăl ei să se agite considerabil mai întâi. Biroul lui mare de stejar era amplasat oblic lân-gă foc, prea aproape, de fapt, după cum atesta lemnul înnegrit al piciorului aflat la cea mai mică distanță de vatră. Tăblia biroului era ascunsă de grămezi de hărți co-lorate. Acestea erau fixate pe masă cu un sextant de ala-mă, o busolă stricată și o bucată scurtă de funie. Într-o parte a biroului se afla un glob pământesc enorm, pe propriul suport.
– Bun, începu tatăl ei.

306 Elizabeth Hoyt
Doamna Brodie dădu buzna înăuntru cu o tavă de
ceai și chifle.
Tatăl lui Lucy își drese vocea.– Ar fi bine să vezi dacă nu a mai rămas de la cină o
bucată din delicioasa ta plăcintă cu carne tocată, doam-nă Brodie, te rog.
– Nu mi-e foame, începu Lucy.– Arăți cam palidă, scumpo. Plăcinta cu carne tocată
o să-ți facă bine, nu?
Făcu un gest din cap spre chelăreasă.– Da, domnule.Doamna Brodie ieși în grabă.– Bun, începu tatăl ei din nou. Ce s-a întâmplat de-ai
venit fuguța acasă la tatăl tău?
Lucy își simți obrajii îmbujorându-se. Când punea
problema așa, faptele ei i se păreau copilărești.
– Eu și Simon am avut o divergență de opinii. Cobo-
rî privirea, scoțându-și cu grijă mănușile, câte un deget odată. Mâinile îi tremurau. Face un lucru cu care eu nu pot fi de acord.
Tatăl ei bătu cu palma în masă, făcând-o să tresară
laolaltă cu hârtiile aflate acolo.
– Derbedeul! Nu e căsătorit decât de câteva săptă-
mâni și deja își face de lucru cu femei de joasă speță. Ha! Când pun eu mâna pe ticălosul, pe netrebnicul, pe… pe desfrânatul ăla, o să pun să fie biciuit…
– Nu, o, nu! Lucy simți un hohot de râs isteric cres-
când în ea. Nu e nicidecum vorba de asta.
Ușa se deschise și doamna Brodie intră din nou. Îi
privi aspru pe amândoi. Probabil le auzise vocile de pe hol, dar nu spuse nimic. Puse tava pe masă lângă cotul lui Lucy și dădu din cap.
– Gustă din asta, domnișoară Lucy. O să te facă să te
simți mai bine. O să pun să se facă focul în vechiul tău dormitor, bine?
Fără a mai aștepta un răspuns, chelăreasa ieși valvârtej.

307 Inocență pierdută
Lucy coborî privirea spre tavă. Pe ea se afla o felie de
plăcintă cu carne rece, un bol de compot, o bucățică de brânză și o bucată din pâinea proaspătă făcută de doamna Brodie. Stomacul îi chiorăi. Refuzase să cineze la un han în drum spre casă și până acum nu își dăduse seama că îi era foame. Luă o furculiță.
– Atunci ce e?– Hmm? Cu gura plină de plăcintă fragedă, Lucy nu
voia să se gândească la Simon, la pericolul în care era sau la căsnicia lor eșuată. Dacă ar fi putut doar să mear-gă la culcare…
Dar tatăl ei era încăpățânat când voia.– De ce ți-ai părăsit bărbatul dacă nu se înhăita cu
porumbițe murdare?
– Dueluri. Lucy înghiți. Simon a omorât patru oa-
meni până acum. În dueluri. Îi provoacă la duel și apoi îi ucide, iar eu nu mai pot suporta asta, tată. Se distruge încet, chiar dacă supraviețuiește înfruntărilor. Refuză să mă asculte, refuză să înceteze, așa că l-am părăsit.
Coborî privirea spre plăcinta ei, din care se scurgea
un sos maroniu, și brusc i se făcu greață.
– De ce?– Poftim?Tatăl ei se posomorî.– De ce îi omoară pe indivizii ăștia? Nu-mi place soțul
tău, nu mi-a plăcut niciodată, și, recunosc sincer, proba-bil n-o să-mi placă vreodată. Dar nu mi se pare smintit. Filfizon, da; smintit, nu.
Lucy aproape zâmbi.– Îi omoară pe cei care sunt răspunzători de moartea
fratelui său, Ethan, și știu ce ai să spui, tată, dar oricât ar fi de nobil motivul, tot e o crimă și un păcat, conform Bibliei. Conștiința mea nu poate îndura așa ceva și cred că nici cea a lui Simon nu poate, în ultimă instanță.
– Ha, bombăni tatăl ei. Mă bucur să știu că fiica mea
mă poate citi atât de ușor.

308 Elizabeth Hoyt
Lucy își mușcă buza. Nu așa își imaginase că avea să
fie întoarcerea ei acasă. Începea să o doară capul și, apa-rent, tatăl ei avea chef să se certe.
– Nu voiam…– Știu. Știu. Îi ignoră scuza. Nu voiai să îți insulți
bătrânul tată. Dar adevărul e că ai făcut-o. Crezi că toți bărbații gândesc la fel, nu-i așa, fata mea?
– Nu, eu…– Fiindcă nu e așa. Tatăl ei se aplecă în față și o îm-
punse cu degetul pe nas pentru a-și sublinia punctul de vedere. Nu cred deloc că se justifică să omori din răzbu-nare. Am văzut prea mulți oameni murind din motive prea neînsemnate pentru a accepta așa ceva.
Lucy își mușcă buza. Tatăl ei avea dreptate; se grăbise
să judece.
– Îmi pare rău…– Nu înseamnă că nu-l înțeleg pe individ, însă, spuse
el, vorbind peste ea.
Se lăsă pe spate în scaun și își aținti privirea în
tavan.
Lucy întoarse pe cealaltă parte coaja plăcintei. Inte-
riorul se răcea rapid, bălți albe de grăsime întărindu-se la suprafața sosului. Strâmbă din nas și puse farfuria deoparte. Capul o durea foarte tare acum.
– Îl înțeleg și chiar empatizez cu el, spuse tatăl ei pe
neașteptate, făcând-o să tresară. Se ridică din scaun și începu să se plimbe prin încăpere. Da, empatizez cu el, naiba să-l ia. Adică fac mai mult decât tine, draga mea.
Lucy înțepeni.– Cred că înțeleg motivele pentru care Simon s-a du-
elat cu acești bărbați. Și pot empatiza cu pierderea unei persoane dragi.
– Dar poți empatiza cu el ca bărbat? Ei?– Nu prea văd diferența?– Ha.

309 Inocență pierdută
Tatăl ei o fixă cu privirea pentru o clipă, cu sprânce-
nele posomorâte.
Lucy avu sentimentul neplăcut că reușise cumva să își
dezamăgească tatăl. Brusc, se simți în pragul lacrimilor. Era obosită, atât de obosită după lungul drum, și după cearta cu Simon, și după toate lucrurile care se întâm-plaseră înaintea acesteia. Undeva în adâncul minții ei, se așteptase ca tatăl său, mai presus de oricine altcineva, să îi țină partea în această catastrofă.
Tatăl ei se apropie de fereastră și privi afară, deși nu
putea vedea nimic în afară de propria reflexie.
– Mama ta a fost cea mai minunată femeie pe care am
întâlnit-o vreodată.
Lucy se încruntă.– Poftim?– Aveam douăzeci și doi de ani când am cunoscut-o –
un locotenent foarte tânăr. Era o fată arătoasă, cu bucle întunecate și ochi căprui-deschis. Se întoarse și o privi peste umăr. Aceeași culoare ca ochii tăi, scumpo.
– Așa am auzit și eu, șopti ea.Încă îi mai ducea dorul mamei ei – vocea caldă, râ-
sul și lumina constantă pe care o reprezentase pentru familia ei. Lucy coborî privirea, ochii umplându-i-se de lacrimi. Probabil era din cauza epuizării.
– Hm, mormăi tatăl ei. L-ar fi putut alege pe orica-
re dintre gentlemenii din zonă. De fapt, a fost foarte pe-aproape la un moment dat să aleagă un căpitan de dragoni. Pufni disprețuitor. Uniformă stacojie. Întot-deauna întorcea capetele femeilor – și ticălosul era
mai înalt.
– Dar mama te-a ales pe tine.– Da, m-a ales pe mine. Tatăl ei clătină încet din cap.
Am fost atât de năucit, că abia mai stăteam pe picioare. Dar ne-am căsătorit și ne-am stabilit aici.
– Și ați trăit fericiți până la adânci bătrâneți.Lucy oftă. Auzise de nenumărate ori povestea despre
cum se cunoscuseră și se căsătoriseră părinții ei, încă

310 Elizabeth Hoyt
de când fusese doar o copiliță. Fusese una dintre poveș-
tile favorite de ascultat înainte de culcare. De ce nu pu-tea fi propria căsnicie…
– Nu, aici te înșeli.– Poftim? Lucy se încruntă. Nu se putea să-l fi înțeles
bine pe tatăl ei. Ce vrei să spui?
– Viața nu e ca un basm, fata mea. Tatăl ei se întoarse
complet cu fața spre ea. În cel de-al cincilea an al căsnici-ei noastre, m-am întors de pe mare și am aflat că mama ta își luase un amant.
– Un amant? Lucy fu atât de uluită, încât se îndreptă
în scaun. Mama ei fusese bună, și blândă, și minunată. Cu siguranță… Cred că te înșeli, tată.
– Nu. Strânse din buze, încruntându-se spre pantofii
lui. Aproape că mi-a aruncat acest lucru în față.
– Dar, dar… Încercă să digere informația și eșuă
lamentabil. Era pur și simplu de necrezut. Mama era bună.
– Da. A fost cea mai minunată femeie pe care am
întâlnit-o vreodată. Am spus deja asta. Tatăl ei coborî privirea spre glob ca și cum ar fi văzut cu totul altceva. Dar eu eram plecat pe mare cu lunile, iar ea avea de crescut doi copii mici și era complet singură în acest sătuc. Ridică din umeri. Mi-a spus că se simțea singură. Și furioasă pe mine.
– Tu ce-ai făcut? șopti Lucy.– M-am enervat. Am tunat și-am fulgerat, blestemând
și țipând. Știi cum sunt. Tatăl ei învârti globul. Dar, în cele din urmă, am iertat-o. Ridică privirea. Și nu am regretat asta niciodată.
– Dar… Lucy se încruntă, căutându-și cuvintele. Cum
ai putut ierta o asemenea ofensă?
– Ha. Fiindcă o iubeam, de asta. Tatăl ei lovi ușor
globul, trecându-și degetul peste Africa. Și fiindcă mi-am dat seama că și cea mai minunată dintre femei e totuși om și poate să facă o greșeală.
– Cum…?

311 Inocență pierdută
– Era o femeie, nu un ideal. Tatăl ei oftă acum. Părea
bătrân, așa cum stătea acolo în cămașă și cu scufia de noapte, dar în același timp sever și poruncitor. Oamenii fac greșeli. Idealurile nu. Cred că asta e prima lecție care trebuie învățată în orice căsnicie.
– Simon a ucis. Lucy inspiră adânc, cutremurată. In-
diferent ce credea tatăl ei, situațiile lor erau foarte dife-rite. Și intenționează să o facă din nou. Se va duela cu un prieten drag, un bărbat care îl admiră, iar Simon probabil îl va ucide. Știu că nu e un ideal, tată, dar cum te aștepți să iert așa ceva?
Cum se putea aștepta ca ea să trăiască alături de un
bărbat atât de devotat distrugerii?
– Nu mă aștept la asta. Tatăl ei învârti globul pen-
tru ultima dată și porni șchiopătând spre ușă. A tre-cut de mult ora ta de culcare, fata mea. Și a mea. Odihnește-te.
Lucy îl urmări cu privirea, nesigură, obosită și
derut ată.
– Dar ține minte asta. Se întoarse din prag, aruncân-
du-i o privire pătrunzătoare. Chiar dacă eu nu mă aștept să îl ierți, Dumnezeu da. Așa scrie chiar în Biblia ta. Gândește-te la asta.
Fusese dintotdeauna inevitabil, de fapt, ca Lucy să-l
părăsească, reflectă Simon. Singura surpriză era cât de mult îi luase să plece. Ar fi trebuit să fie recunoscător pentru cele câteva săptămâni de căsătorie de care se bucuraseră împreună, de zilele în care fuseseră fericiți să-și țină companie și de nopțile dulci de amor. Își tur-nă cu grijă un păhărel de brandy. Cu grijă, fiindcă era deja la al doilea, sau poate chiar al treilea, și fiindcă mâinile începuseră să-i tremure ca și cum ar fi fost un bătrân neputincios.
Dar era o minciună.Mâinile îi tremuraseră în permanență de când ple-
case Lucy ieri după-amiază. Tremura ca și cum ar fi fost

312 Elizabeth Hoyt
bolnav de malarie, ca și cum toți demonii din sufletul
lui ar fi decis să se manifeste fizic. Demoni de furie, de-moni de durere, demoni de autocompătimire și demoni de dragoste. Îi zguduiau și îi zăngăneau trupul, cerând să fie ascultați. Își pierduse puterea de a-i mai stăpâni, iar acum își făceau de cap cu sufletul lui.
Se strâmbă doar pentru sine și dădu pe gât o în-
ghițitură din lichidul de culoarea ambrei. Îi arse gâtul până în stomac. Probabil nu avea să poată ține sabia în ziua duelului. N-ar fi fost oare o surpriză pentru Flet-cher? Să îl găsească stând acolo, tremurând din toate încheieturile, cu sabia căzută la picioare, complet inu-tilă. Christian nu ar fi avut altceva de făcut decât să-l spintece și să se întoarcă acasă pentru a lua micul de-jun. Nici nu prea merita să-și piardă timpul, dacă se gândea mai bine. Iar Simon nu avea nimic – absolut nimic – de făcut între momentul prezent și duelul din zorii zilei următoare.
Își luă paharul și ieși din camera de lucru. Holul
era întunecat și rece, deși era de-abia după-amiază. Nu reușea nimeni să țină suficiente focuri aprinse cât să-l încălzească? Avea atâția servitori; era viconte, în fond, și i-ar fi fost rușine să aibă mai puțin de cincizeci de suflete străduindu-se să îi îndeplinească fiecare capriciu, la orice oră din zi sau din noapte. Se gândi să strige după Newton, dar majordomul lui se ascunsese toată ziua. Un laș. Coti pe hol, pașii răsunându-i cu ecou în casa mare și singuratică. Ce îl făcuse să creadă, chiar și pentru o clipă, că se putea lega vreodată de un înger? Că avea să-i poată ascunde furia din inima lui sau pata de pe sufletul lui?
Fusese o nebunie, pură nebunie.Simon ajunse la ușile serei și se opri. Chiar și de afa-
ră le simțea mirosul. Trandafiri. Atât de senini, atât de perfecți. În copilărie, fusese vrăjit de vârtejul de petale catifelate ce ducea la un mijloc secret, ascuns și sfios, din inima florii. Dar ceea ce era special la trandafiri era fap-tul că, și când nu erau înfloriți, aveau nevoie de îngrijiri

313 Inocență pierdută
constante. Frunzele trebuiau verificate de insecte, mu-
cegai și paraziți. Solul trebuia pregătit cu grijă, plivit și îmbunătățit. Planta însăși trebuia tunsă toamna, uneori destul de sălbatic, pentru a înflori din nou în primăvară. Era o floare dificilă și egoistă, trandafirul, dar una care te răsplătea cu o frumusețe spectaculoasă atunci când era bine îngrijită.
Își aminti brusc un moment din copilărie când se
strecurase în grădina de trandafiri pentru a se ascunde de profesorul lui. Fără ca grădinarul, Burns, să observe băiatul ce i se furișase în spate. Simon rânji. Bătrânul doar se prefăcuse a nu ști că băiatul era în grădină, chiu-lind de la lecții. Astfel puteau rămâne amândoi în locul care le plăcea cel mai mult, fără ca cineva să poată fi învinuit dacă erau prinși.
Puse mâna pe ușă și pipăi lemnul de cedru, pe care
îl importase anume când își construise acest refugiu de adult. Chiar și acum, când crescuse, tot în grădina de trandafiri se ascundea.
Simon deschise ușa și aerul umed îl mângâie pe față.
Simți broboane de sudoare pe frunte când mai luă o înghițitură de brandy. Newton pusese ca sera să fie cu-rățată din nou la nici o oră de la plecarea lui Christian. Nimeni nu și-ar fi putut da vreodată seama că locul fuse-se scena unei bătăi. Înaintă și așteptă ca mirosul de argilă și parfumul dulce al trandafirilor să îi redea senină-tatea. Să-i readucă sufletul în trup și să îl reîntregească – să-l facă mai puțin demon și mai mult om. Dar nu se întâmplă acest lucru.
Simon se holbă la șirul lung de bănci, la ghivecele
așezate ordonat, la plante, unele simple bețe cu spini, al-tele înflorite spectaculos. Culorile îi asaltară ochii, toate nuanțele de alb, de roz și roșu, și toate tonurile ima-ginabile dintre ele: roz trandafiriu, alb de gheață, roșu întunecat și un trandafiriu de exact aceeași nuanță ca buzele lui Lucy. Era o colecție amețitoare la care mun-cise aproape toată viața lui de adult, o capodoperă a horticulturii.

314 Elizabeth Hoyt
Ridică privirea spre punctul în care tavanul de sti-
clă venea într-un unghi perfect deasupra capului lui, protejând plantele delicate de sub el și ținând la dis-tanță vântul înghețat ce bătea în Londra. Coborî privi-rea și văzu cărămizile întinse la picioarele lui, aranjate după un model în zigzag, ordonate și cuminți. Sera era exact așa cum și-o imaginase cu zece ani în urmă, când o construise. Era din toate punctele de vedere realiza-rea ideală a tuturor visurilor lui de refugiu, de pace. Era perfectă.
Doar că Lucy nu mai era acolo.Nu avea să mai cunoască pacea niciodată. Simon
dădu pe gât restul de brandy, ridică paharul și îl trânti de cărămizi. Sticla se sparse și se împrăștie pe alee.
Norii întunecați și joși de la orizont amenințau să
aducă ploaia, sau poate chiar ninsoarea. Lucy se în-fioră și își frecă palmele. Ar fi trebuit să-și ia mănuși groase. Bruma învăluise delicat grădina în acea dimi-neață, brodând cu blană albă conturul fiecărei frun-ze moarte, a fiecărei tulpini înghețate. Atinse un măr veștejit și privi bruma topindu-se într-un cerc perfect sub căldura degetului ei. Mărul de sub brumă rămase însă mort.
Chiar era prea rece pentru a sta afară, dar se simțea
agitată, iar casa i se părea înăbușitoare. Încercase să stea înăuntru, schițând o natură moartă cu elemente dintr-o bucătărie de la țară: un bol mare de lut, ouă maronii și pâinea proaspăt coaptă de doamna Brodie. Ouăle ie-șiseră deformate de sub degetele ei, iar cărbunele i se rupsese pe hârtie, pătând-o groaznic.
Ciudat. Îl părăsise pe Simon fiindcă nu îi putea îndu-
ra alegerile. Se simțise tulburată, trăind cu el în vreme ce acesta ucidea sau căuta moartea pentru sine însuși. Lucy își împreună sprâncenele. Poate că nu-și dăduse seama până atunci, dar unul dintre motivele care o de-terminaseră să fugă fusese teama, îngrijorarea constan-tă, agonizantă, că Simon ar fi putut să moară într-unul

315 Inocență pierdută
dintre dueluri. Și totuși aici, în liniștea casei în care
copilărise, tulburarea din sufletul ei era mult mai in-tensă. Tăcerea, lipsa oricărui eveniment interesant erau aproape sufocante. Cel puțin la Londra se putea certa cu Simon, se putea împotrivi răzbunării lui. Putea să facă dragoste cu el.
Aici era singură. Pur și simplu singură.Îi era dor de Simon. Se așteptase să tânjească după
el puțin, să simtă durerea de a-l fi pierdut, atunci când îl părăsise. În fond, ținea la el foarte mult. Însă nu se așteptase ca acea durere să fie ca o gaură uriașă în țe-sătura vieții ei, o gaură în însăși ființa ei. Nu era deloc sigură că putea să trăiască fără el. Și chiar dacă părea melodramatic, era, din păcate, adevărat. Se temea foarte tare să nu fie nevoită să se întoarcă la soțul ei mânată nu de argumentul solid din punct de vedere moral pre-zentat de tatăl ei – că păcătoșii trebuiau iertați –, ci de un adevăr banal. Nu putea trăi departe de el. Indiferent ce ar fi făcut, indiferent ce avea să facă în viitor, indife-rent ce ar fi fost, îi era oricum dor de el. Voia oricum să fie cu el. Ce îngrozitor.
– Dumnezeule, e un ger cumplit aici. Oare ce-ți veni
să bântui prin grădină ca stafia unei femei nedreptățite?
Lucy se răsuci pe călcâie la auzul vocii agasate.Patricia țopăia de pe un picior pe altul în spatele ei.
Își trăsese gluga în jurul feței și ținea la nas un manșon de blană ce o ascundea cu totul în afară de ochii ei al-baștri ca de porțelan.
– Vino în casă acum, înainte să te transformi într-un
sloi de gheață.
Lucy îi zâmbi prietenei ei.– Prea bine.Patricia oftă ușurată și se grăbi să se întoarcă în casă
fără a o mai aștepta. Lucy o urmă.
Când ajunse înăuntru, Patricia își dezbrăcase deja pe-
lerina și manșonul.

316 Elizabeth Hoyt
– Dă-ți jos aia. Cealaltă femeie arătă spre gluga lui
Lucy. Și hai să mergem în salon. I-am cerut deja doam-nei Brodie să pregătească ceai.
În scurt timp erau instalate în micul salon din spatele
casei, cu un ceainic aburind în fața lor.
– Ah. Patricia își ținu ceașca lângă față, aproape îmbă-
indu-se în lichidul cald. Bine că doamna Brodie știe să încălzească apa așa cum trebuie. Sorbi din ceai și puse ceașca jos cu gesturi de om practic. Acum povestește-mi despre Londra și noua ta viață.
– E foarte aglomerată, spuse Lucy încet. Londra, adi-
că. Sunt atâtea de văzut și de făcut. Am fost la teatru nu demult, și mi-a plăcut nespus.
– Norocoaso. Patricia oftă. Mi-ar plăcea să văd toți
acei oameni în cele mai bune haine ale lor.
– Mmm. Lucy zâmbi. Cumnata mea, Rosalind, e
foarte amabilă. M-a dus la cumpărături și mi-a arătat locurile ei favorite. Am și o nepoată. Se joacă uneori cu
soldați de tinichea.
– Foarte original. Și noul tău soț? întrebă Patricia pe
un ton exagerat de inocent. El cum e?
– Simon e bine.– Fiindcă să știi că am observat că ai venit în vizită
fără el.
– E ocupat…– În Ajunul Crăciunului? Patricia arcui o sprânceană.
Primul vostru Ajun de Crăciun împreună? Și chiar dacă
știu că ești o femeie deplorabil de nesentimentală, sunt totuși cam bănuitoare.
Lucy zăbovi să își toarne cu mare grijă o a doua ceașcă
de ceai.
– Nu cred că te privește nicidecum, Patricia.Prietena ei păru șocată.– Ei bine, bineînțeles că nu mă privește. Dacă mi-aș
limita curiozitatea strict la lucruri care mă privesc, nu aș învăța niciodată nimic. În plus, adăugă Patricia pe un ton mai prozaic, țin la tine.

317 Inocență pierdută
– Ah. Lucy își feri privirea pentru a ascunde lacrimile
ce îi înțepau ochii. Am avut o divergență de opinii.
– O divergență de opinii, repetă Patricia neutru.Urmă o pauză.Apoi Patricia izbi cu pumnul în perna de lângă ea.– Să înțeleg că ticălosul și-a luat deja o amantă?– Nu! Lucy se încruntă spre ea, oripilată. De ce toată
lumea se gândește imediat la asta?
– Chiar așa e? Patricia păru interesată. Probabil
fiindcă are el acel aer…
– Ce aer?– Știi tu – Patricia desenă un cerc vag în aer –, ca și
cum ar ști mult mai multe decât ar trebui despre femei.
Lucy roși.– Chiar știe.– Ceea ce îl face aproape irezistibil. Patricia își sor-
bi ceaiul. Deci e cu atât mai alarmant că ai fost în stare să te desparți de el. Mai ales, după cum ziceam, de Crăciun.
Lucy fu lovită brusc de un gând. Puse jos ceașca de
ceai.
– Nu i-am terminat cadoul.– Poftim?Lucy își privi prietena.– Voiam să ilustrez o carte pentru el, dar nu am
terminat-o.
Patricia păru satisfăcută.– Înseamnă că te aștepți să-l vezi mâine, deci…Prietena ei continuă să vorbească, dar Lucy nu o mai
asculta. Patricia avea dreptate. Cândva, în ultimele câte-va minute, luase o decizie. Avea să se întoarcă la Simon și aveau să găsească împreună o soluție.
– Ceea ce îmi amintește de ceva, spuse Patricia.Scoase o cutiuță din buzunar și i-o întinse.– Dar eu nu ți-am luat nimic. Lucy dădu la o parte
capacul. Înăuntru se afla o batistă pentru femei brodată cu noile ei inițiale. Literele erau strâmbe, era adevărat,

318 Elizabeth Hoyt
dar foarte drăguțe oricum. Ce gest frumos. Mulțumesc,
Patricia.
– Sper să-ți placă. Mă tem că mi-am împuns degete-
le la fel de des ca și materialul. Prietena ei își prezentă mâna dreaptă drept dovadă. Și să știi că ai.
– Ce anume?– Un cadou pentru mine.Patricia își retrase mâna și își inspectă unghiile.Lucy o privi nedumerită.– Am primit recent o cerere în căsătorie și, cum tu
l-ai respins mai devreme pe gentlemanul respectiv și chiar ai mers atât de departe încât te-ai și căsătorit cu altcineva…
– Patricia! Lucy sări să își îmbrățișeze prietena,
aproape răsturnând tava de ceai. Vrei să spui că ești logodită?
– Așa e.– Și cu Eustace Penweeble?– Ei bine…– Cum a rămas cu bătrânul domn Benning și cei no-
uăzeci de ari cultivabili ai lui?
– Da, asta e trist, nu-i așa? Patricia își prinse la loc o
buclă aurie. Și conacul lui mare. Chiar e păcat. Dar mă tem că domnul Penweeble a cam reușit să mă fac să uit de bunul meu simț. Cred că e din cauza înălțimii lui. Sau poate a umerilor lui.
Sorbi gânditoare din ceai.Lucy aproape chicoti, nereușind decât în ultimul mo-
ment să își controleze impulsul.
– Dar cum l-ai făcut să-ți ceară mâna atât de repede?
I-au trebuit trei ani cu mine.
Patricia afișă un aer sfios.– E posibil să fi fost din cauza fularului meu înnodat.– Fularul tău înnodat?Lucy aruncă o privire spre bucățica nevinovată de
dantelă din jurul gâtului Patriciei.

319 Inocență pierdută
– Da. Domnul Penweeble mă invitase la plimbare cu
trăsura și, cumva – Patricia făcu ochi mari –, fularul mi s-a dezlegat. Ei bine, nu reușeam să-l prind la loc cum trebuia. Așa că l-am rugat pe el.
– Ce anume l-ai rugat?– O, păi să mi-l vâre înapoi în rochie, desigur.– Patricia, șopti Lucy.– Dintr-un motiv sau altul, după aceea s-a simțit obli-
gat să-mi ceară mâna. Patricia zâmbi ca o pisică în fața unei farfurii cu smântână. Vom organiza o petrecere de logodnă în prima zi de Crăciun. Rămâi pentru eveni-ment, nu?
Lucy își puse cu grijă ceașca jos.– Aș vrea să pot, draga mea. Dar trebuie să mă întorc
la Simon. Ai dreptate. Ar trebui să-mi petrec Crăciunul cu el.
Acum că se hotărâse, îi venea să plece de îndată. Era
important, cumva, să se întoarcă la Simon cât mai cu-rând posibil. Lucy își înăbuși acest impuls și își împreu-nă mâinile în poală. Patricia îi povestea despre apropiata ei nuntă, iar ea ar fi trebuit să asculte. Drumul până la Londra dura câteva ore.
Cu siguranță, câteva minute în plus sau în minus nu
aveau să conteze.
capitolul 19
– Ce se petrece? îl întrebă soția lui chiar înainte ca Sir
Rupert să treacă pragul casei sale.
Se încruntă, surprins, întinzându-i lacheului somno-
ros pălăria și pelerina sa.
– Ce vrei să spui?Nu putea fi mult peste ora cinci dimineața.Acum că Walker și James dispăruseră, investițiile îi
deveniseră precare. Își petrecuse toată noaptea, la fel ca și nopțile precedente, făcând eforturi pentru a se asigura

320 Elizabeth Hoyt
că nu aveau să se prăbușească. Dar de ce era Matilda
trează la o asemenea oră?
Privirea soției lui alunecă o clipă spre lacheu, care se
străduia să pară că nu trăgea cu urechea.
– Pot să discut cu tine în camera de lucru?– Desigur.O conduse în sanctuarul lui și se cufundă imediat în
fotoliul din spatele biroului. Piciorul îl durea groaznic.
Soția lui închise încet ușa în urma ei.– Unde ai fost? N-am mai vorbit aproape deloc în ulti-
mele câteva zile. Te-ai izolat aici. Nu te vedem nici măcar la masă. La asta mă refer.
Înaintă spre el, cu spatele drept ca al unui soldat, ba-
tistul verde al rochiei ei fâșâind pe covor. Observă că pielea din partea de jos a feței ei se înmuiase, atârnând puțin și creând o pungă durdulie sub bărbie.
– Sunt ocupat, draga mea. Doar atât.Își frecționă distrat coapsa.Ea nu se lăsă amăgită.– Nu-mi vinde gogoși. Eu nu sunt unul dintre parte-
nerii tăi de afaceri. Sunt soția ta. Lady Iddesleigh mi-a făcut o vizită acum două zile. Se încruntă când bleste-mele lui o întrerupseră, dar apoi continuă. Mi-a spus o poveste fantastică despre tine și viconte. Mi-a zis că el este hotărât să te provoace la duel. Fii sincer cu mine și spune-mi care e problema.
Sir Rupert se lăsă pe spate în fotoliu, făcând pielea
să-i scârțâie sub fund. Era bine că Matilda era femeie; ar fi fost înspăimântătoare ca bărbat. Ezită, analizând situația. De la amenințarea lui Iddesleigh încoace, își petrecuse tot timpul reflectând. Întrebându-se cum ar fi putut elimina un viconte fără a fi implicat și el. Proble-ma era că cea mai bună strategie fusese deja folosită cu Ethan Iddesleigh. Acel plan fusese atât de simplu, atât de elegant. Răspândeai zvonuri, forțai omul să provoa-ce la duel un spadasin mult mai bun… moartea fusese inevitabilă și nu lăsase urme care să ducă la el personal. Alte mijloace – ca de exemplu, să angajeze ucigași – erau

321 Inocență pierdută
mult mai riscante în ceea ce privea posibilitatea de a fi
identificat ca făptaș. Dar dacă Iddesleigh insista, poate avea să fie nevoit să își asume riscul.
Matilda se așeză într-unul dintre fotoliile din fața
biroului.
– N-ai decât să stai să reflectezi cât vrei, dar fă măcar
efortul de a merge să îl cauți pe Christian.
– Christian? Ridică privirea. De ce?– Nu l-ai văzut în ultimele două zile, nu-i așa? Oftă.
A fost aproape la fel mohorât ca și tine, hoinărind fără țintă prin casă, răstindu-se la surorile lui. Iar ieri s-a întors acasă cu buza însângerată…
– Poftim? Sir Rupert se ridică, chinuindu-se să se spri-
jine în baston.
– Da. Soția lui făcu ochii mari de exasperare. Tu nu ai
observat? A zis că s-a împiedicat și a căzut, dar era cât se poate de evident că se bătuse pe undeva. E cât se poate de surprinzător pentru fiul nostru.
– Mie de ce nu mi s-a spus nimic?– Dacă ai binevoi să vorbești cu mine… Privirea
Matildei deveni tăioasă. Ce e? Ce-mi ascunzi?
– Iddesleigh. Sir Rupert făcu doi pași spre ușă și se
opri. Unde e Christian acum?
– Nu știu. Nu s-a mai întors acasă azi noapte. De-asta
am stat trează și te-am așteptat. Matilda se ridicase, frân-gându-și mâinile. Rupert, ce…?
Sir Rupert se întoarse spre ea.– Iddesleigh intenționa, într-adevăr, să mă provoace
la duel.
– Să te provoace…– Christian știa. Doamne, Matilda. Își înfipse mâinile
în păr. E posibil să îl fi provocat pe Iddesleigh pentru a-l împiedica să se dueleze cu mine.
Soția lui făcu ochii mari. Sângele i se scurse încet
de pe chip, lăsând-o palidă și șifonată, dezvăluindu-i cu exactitate vârsta.

322 Elizabeth Hoyt
– Trebuie să-l găsești. Buzele de-abia i se mișcau.
Trebuie să-l găsești și să-l oprești. Lord Iddesleigh îl va ucide.
Sir Rupert se uită la ea pentru o clipă, încremenit de
adevărul oribil.
– Soțul meu drag. Matilda întinse mâinile spre el
implorator. Știu că ai făcut unele lucruri. Există fapte întunecate în trecutul tău. Nu am crâcnit niciodată îm-potriva ta, nu am vrut niciodată să știu ce anume ai făcut. Dar, Rupert, nu lăsa ca băiatul nostru să moară pentru păcatele tale.
Cuvintele ei îl puseră în mișcare, stimulându-l să
acționeze. Porni șchiopătând spre ușă, cu bastonul bo-cănind răsunător pe marmura din hol. În spatele lui, soția lui începuse să plângă în hohote, dar o auzi chiar și așa.
– Nu-l lăsa pe Christian să moară pentru tine.
O pisică – sau poate un șobolan – îi tăie calea lui
Simon în timp ce străbătea călare strada. Nu se iviseră încă zorile și era cea mai întunecată parte a nopții, do-meniul Hecatei, zeița răscrucilor și a câinilor sălbatici. Era cel mai ciudat moment dintre noapte și zi, când viii nu se simțeau cu totul în siguranță. Singurul zgomot pe strada pustie era tropăitul înăbușit făcut de copitele calului său. Târfele de pe la colțuri se retrăseseră deja în paturile lor mizerabile, vânzătorii ambulanți nu se trezi-seră încă. Era ca și cum ar fi călărit printr-o necropolă. O necropolă înghețată, peste care ninsoarea cădea ca un plânset mut din ceruri.
Își petrecuse mai mult de jumătate din noapte rătă-
cind călare, hoinărind de la casele albe și elegante din Grosvenor Square până la bordelurile din Whitechapel. Spre surprinderea lui, nu fusese tâlhărit, oricât de evi-dent ar fi fost că era o victimă ușoară – un aristocrat puțind a băutură și care nu știa unde se afla. Mare pă-cat. I-ar fi prins bine distracția unui jaf și poate că i-ar fi rezolvat toate problemele. Dar, în schimb, iată că era

323 Inocență pierdută
viu chiar înainte de ivirea zorilor și trebuia să se bată
în duel.
Casa din oraș a lui de Raaf era mai în față. Undeva.
Sau cel puțin așa credea. Era atât de extenuat, istovit de moarte. Somnul nu îi mai aducea alinare, nu îi mai ofe-rea cât de puțină pace. Nu mai dormise deloc de când îl părăsise Lucy, cu două zile în urmă. Poate că nu avea să mai doarmă vreodată. Sau poate avea să doarmă pentru veșnicie, după această dimineață. Simon rânji la propria glumă măruntă. Calul coti spre o serie de grajduri și el se îndreptă puțin în șa, căutând spatele casei lui de Raaf. Când se apropie, o umbră se desprinse din umbrele în-tunecate de lângă o poartă.
– Iddesleigh, murmură de Raaf, vocea lui speriind
animalul.
Simon îl liniști.– De Raaf. Unde ți-e calul?– Pe aici.Bărbatul cel înalt deschise poarta și dispăru dincolo
de ea.
Simon așteptă, observând pentru prima dată cât de
tăios era vântul de iarnă. Ridică privirea. Luna apusese, dar ar fi fost acoperită de nori dacă s-ar fi aflat încă pe cer. Ziua ce se apropia avea să fie mohorâtă. Cu atât mai bine.
De Raaf se întoarse, ținându-și de căpăstru murgul
urât. O geantă moale era prinsă pe spatele animalului, dincolo de șa.
– Nu porți perucă. Arăți gol fără ea.– Nu? Simon își trecu mâna peste părul scurt înainte de a-și
aminti. Peruca îi căzuse pe o străduță în noaptea aceea și nu se mai obosise să o ridice. Fără îndoială, acum ședea pe capul vreunui ștrengar. Ridică din umeri.
– Nu contează.De Raaf îl studie în întuneric înainte de a încăleca.

324 Elizabeth Hoyt
– Chiar nu cred că proaspăta ta soție e de acord că
încerci să te lași străpuns în mațe tocmai în ziua de Cră-ciun. Ea știe ce intenționezi să faci?
Simon ridică din sprâncene.– Și ce părere are doamna ta despre faptul că ești
secund la un duel chiar de Crăciun?
Bărbatul cel masiv se crispă.– Fără îndoială, Anna ar fi furioasă. Sper să mă
întorc acasă înainte să se trezească și să descopere că am plecat.
– Ah.Simon întoarse capul calului.De Raaf dădu pinteni propriului cal, ducându-l la pas
pe lângă el. Călăriră în paralel până la drum.
– Nu mi-ai răspuns la întrebare.Bărbatul cel masiv sparse tăcerea, răsuflarea ieșin-
du-i într-un norișor la lumina unei ferestre pe lângă care trecură.
– Ce crede Lucy nu mai e relevant. Ceva din interio-
rul ființei lui se prăbuși când se gândi la îngerul lui. Băr-bia i se contractă înainte de a recunoaște. M-a părăsit.
– Ce-ai făcut?Simon se posomorî.– De unde știi că a fost vina mea?De Raaf se mulțumi să ridice dintr-o sprânceană.– Nu acceptă faptul că mă duelez, spuse Simon. Nu,
nu e așa. Nu acceptă faptul că ucid. Că omor.
Celălalt bărbat pufni disprețuitor.– Nu înțeleg de ce nu.Fu rândul lui Simon să îi arunce o privire cu
subîn țeles.
– Atunci de ce te duelezi, omule? lătră de Raaf, iritat.
Hristoase, chiar nu e ceva pentru care să merite să îți pierzi soția.
– A amenințat-o. Amintirea încă îl mai făcea să-și încleșteze mâinile în
pumni. Prieten sau nu, Christian amenințase că avea

325 Inocență pierdută
s-o siluiască pe Lucy. Nu putea să lase o astfel de ofensă
nepedepsită.
De Raaf mormăi:– Atunci lasă-mă pe mine să mă ocup de Fletcher. Tu
nici nu va trebui să te implici.
Simon îi aruncă o privire piezișă.– Mulțumesc, dar Lucy e soția mea.Bărbatul cel masiv oftă.– Ești sigur?– Da.Simon dădu pinteni calului și porni la trap, făcând
imposibilă continuarea conversației.
Își croiră drum pe străzi sordide. Vântul își șuiera re-
mușcarea pe la colțuri. O căruță trecu pe lângă ei, huru-ind pe pavaj. Simon văzu în sfârșit mișcare pe trotuar. Siluete tăcute, încă rare, ce se furișau, sau o zbugheau, sau alergau. Oamenii cu treburi în ziua aceea își înce-puseră drumurile, atenți în întunericul ce încă mai as-cundea pericolele nopții. Simon studie din nou cerul. Se luminase foarte puțin, colorându-se într-un maro-ce-nușiu neplăcut. Zăpada se așternea într-un strat subțire și alb pe stradă, acoperind gunoaiele și duhorile, cre-ând iluzia de puritate. În curând, caii aveau să frământe sub copite zăpada fleșcăită și noroioasă, iar iluzia avea să dispară.
– La naiba, da’ frig mai e, pufni de Raaf din spa-
tele lui.
Simon nu se obosi să îi răspundă. Ajunseră pe o căra-
re care ducea spre o pajiște. Aici, fundalul era cufundat în tăcere. Nici un om nu călcase încă zăpada imaculată.
– Au ajuns secunzii lui? De Raaf rupse tăcerea.– Trebuie să fi ajuns.– Nu ești obligat să faci asta. Orice…– Încetează. Simon îi aruncă o privire celuilalt bărbat.
Oprește-te, Edward! A trecut de mult vremea pentru o astfel de discuție.
De Raaf bombăni, încruntându-se.

326 Elizabeth Hoyt
Simon ezită.
– Dacă voi fi ucis, vei avea grijă de Lucy, nu-i așa?– Dumnezeule… De Raaf se opri și îi aruncă o privire
pătrunzătoare. Bineînțeles.
– Mulțumesc. E la tatăl ei, în Kent. Vei găsi adresa ei
și o scrisoare pe biroul meu. Aș aprecia dacă i-ai putea duce scrisoarea.
– Ce naiba caută în Kent?– Încearcă să-și refacă viața, sper eu.Gura lui Simon se schimonosi trist. Lucy. Oare avea
să țină doliu după el? Avea să poarte veșmintele po nosite ale unei văduve și să plângă lacrimi amare? Sau avea să îl uite în scurt timp și să se consoleze în brațele vicarului de la țară? Constată surprins că încă mai era în stare să simtă gelozie.
„Lucy, Lucy a mea.“Două felinare iluminară câteva siluete vagi în fața lui.
Erau cu toții actori într-o dramă inevitabilă. Băiatul, pe care până în urmă cu câteva zile îl considerase un prie-ten, bărbații care aveau să îl privească ucigând sau fiind ucis, doctorul care avea să declare un om mort.
Simon își verifică sabia, apoi dădu pinteni calului,
pornind la trap.
– Am ajuns.
– Milady. Chipul lui Newton se relaxă până aproape
într-un zâmbet, înainte de a se stăpâni și a se înclina în fața ei, cu ciucurele fesului de noapte căzându-i peste ochi. V-ați întors.
– Firește. Lucy își descoperi capul și trecu pragul casei
din oraș. Dumnezeule bun, oare toți servitorii știau ce i se întâmplase – ce li se întâmplase? O întrebare stupidă.
Bineînțeles că știau. Și, judecând după surprinderea pe care Newton se grăbise să și-o ascundă, nu se aștepta-seră să se întoarcă la Simon. Lucy își îndreptă umerii. Ei bine, era mai bine să le scoată această idee din cap. Este aici?

327 Inocență pierdută
– Nu, doamna mea. Lord Iddesleigh a ieșit cu mai
puțin de jumătate de oră în urmă.
Lucy dădu din cap, încercând să nu-și trădeze deza-
măgirea. Dacă ar fi ajuns doar puțin mai devreme, ar fi apucat să îl vadă înainte să plece la duel. Ar fi vrut cel puțin să-i ureze noroc.
– Am să-l aștept în camera lui de lucru.Puse cartea legată în piele albastră pe care o avea
în mână pe măsuța din hol, lângă un pachet învelit în hârtie maro cu aspect destul de ponosit, și o lovi ușor cu mâna.
– Milady. Newton se înclină. Îmi dați voie să vă urez
„Crăciun fericit“?
– O, mulțumesc. Pornise târziu din Kent, în ciuda
protestelor tatălui ei, și străbătuse ultima porțiune de drum prin întuneric, recunoscătoare pentru lacheii plătiți care stăteau agățați în spatele trăsurii. Cu toată agitația, aproape că uitase ce zi era. Crăciun fericit și ție, domnule Newton.
Newton se înclină din nou și se îndepărtă în papu-
cii lui turcești. Lucy luă un sfeșnic de pe masa din hol și intră în camera de lucru a lui Simon. Când porni spre un scaun din fața șemineului, flăcările lumânării își proiectară lumina pe două gravuri mici din colț pe care nu le mai văzuse până atunci. Curioasă, se apropie să le studieze.
Prima era o ilustrare botanică a unui trandafir, com-
plet deschis și roz, cu petalele deschise nerușinat de larg. Sub trandafir se afla o secțiune a plantei, indicând diver-sele părți, toate etichetate temeinic, ca pentru a da un aer de decență florii lăbărțate de deasupra.
Cea de-a doua gravură părea medievală, probabil una
dintr-o serie menită să ilustreze Biblia. Cain, luptându-se cu fratele lui, avea ochii bulbucați și mușchii umflați sălbatic. Abel, ucis de fratele lui, avea chipul calm și netemător.
Se înfioră și se întoarse cu spatele. Era oribil că tre-
buia să îl aștepte astfel. Nu știuse până atunci ce făcea

328 Elizabeth Hoyt
Simon. Dar acum… Își jurase că nu avea să se certe cu el,
chiar dacă detesta ceea ce era pe punctul de a face, chiar dacă ucidea un prieten, chiar dacă tremura de groază pentru viața lui. Când se întorcea, avea să îl primească așa cum i se cădea unei soții iubitoare. Avea să-i aducă un pahar de vin, să îi maseze umerii și să îi spună foarte clar că avea să rămână cu el pentru totdeauna. Indife-rent dacă se duela sau nu.
Lucy se scutură de acele gânduri. Era mai bine să nu
se gândească deloc la duel. Puse sfeșnicul pe birou și se apropie de unul dintre rafturile de cărți din palisandru, pentru a se uita la titluri. Poate reușea să își țină ocupată mintea citind. Cercetă cotoarele: horticultură, agricul-tură, trandafiri, alte cărți despre trandafiri și un singur tratat, probabil valoros, despre scrimă. Alese un volum gros despre trandafiri și îl puse pe marginea biroului. Tocmai era pe punctul de a-l deschide, eventual pentru a învăța destule cât să poată susține o conversație despre floare cu soțul ei, când aruncă o privire spre hârtia de sugativă din fața scaunului de la birou. Deasupra ei se afla o scrisoare. Lucy își înclină capul.
În partea de sus era scris numele ei.O privi fix pentru o clipă, cu gâtul încă sucit; apoi
Lucy se îndreptă de spate și ocoli biroul. Ezită preț de încă o clipă înainte de a lua scrisoarea în mână, deschi-zând-o și citind:
Dragul meu înger,
Dacă aș fi știut câtă disperare aveam să aduc în
viața ta, îți jur că m-aș fi străduit din răsputeri să nu ajung pe jumătate mort aproape în pragul casei tale în după-amiaza aceea, ce-mi pare atât de îndepărtată acum. Dar atunci nu te-aș mai fi întâlnit – și iată că deja am jurat strâmb. Căci chiar știind suferința pe care ți-am provocat-o, nu regret că te-am iubit, îngerul meu. Sunt un ticălos egoist și fără suflet, dar așa e. Nu pot să schimb cine sunt. Faptul că te-am întâlnit a fost cel mai miraculos lucru care mi s-a întâmplat vreodată.

329 Inocență pierdută
Nu am să ajung niciodată mai aproape de rai decât
am fost alături de tine, nici aici pe pământ, nici în viața de apoi, și nu am să regret acest lucru, nici măcar cu prețul lacrimilor tale.
Deci stau în fața morții ca un păcătos care refuză
căința, mă tem. Nu are rost să plângi după cineva ca mine, draga mea. Sper că îți vei putea relua viața în Maiden Hill, poate să te căsătorești cu acel chipeș vicar. De Raaf se ocupă de finanțele mele și va avea grijă de tine câtă vreme vei avea nevoie de el.
Soțul tău,
Simon.
Mâinile lui Lucy tremurau atât de tare, încât hârtia
proiecta umbre sălbatice pe perete și îi luă o clipă să vadă post-scriptumul din partea de jos.
P.S.: De fapt, există totuși un lucru pe care îl regret.
Mi-ar fi plăcut foarte mult să mai fi făcut dragoste cu tine încă o dată. Sau de trei ori. S.
Lucy izbucni într-un hohot de râs groaznic, printre
lacrimile ce îi încețoșau privirea. Cât de tipic pentru Simon să facă glume murdare chiar și atunci când com-punea o scrisoare de dragoste de adio. Căci acesta era scopul scrisorii: să își ia adio de la ea în caz că murea. Oare scrisese astfel de epistole înainte de fiecare dintre duelurile lui? Nu avea de unde să știe; fără îndoială ar fi rupt-o după ce se întorcea.
O, Doamne, își dori să nu fi intrat deloc în încăpere.
Lucy lăsă scrisoarea să cadă înapoi pe birou și ieși în gra-bă din cameră, luând și sfeșnicul cu ea. Cumva, faptul că citise cuvintele lui Simon ca și cum ar fi fost mort deja îi făcea așteptarea și mai grea. Era doar un alt duel, încercă ea să se liniștească singură. În câte luptase până în acel moment? Trei? Cinci? Ea le pierduse șirul, și probabil și el. Le câștigase pe toate până atunci. Se întorsese la ea însângerat, dar viu. Viu. Orice conflict, orice problemă

330 Elizabeth Hoyt
ar fi avut, se putea rezolva dacă se întorcea la ea viu.
Lucy ridică privirea și constată că pașii o duseseră spre sera lui Simon. Își lipi palma de ușa de lemn, atât de solidă și liniștitoare, și împinse. Poate dacă se plimba prin seră, printre șirurile de ghivece…
Ușa se deschise și Lucy încremeni. Cioburi de sticlă
străluceau peste tot.
Sera lui Simon fusese distrusă.
– Îmi dați voie, milord? întrebă unul dintre secunzii
lui Christian.
Era un bărbat cu pieptul îngust și mâini mari și osoa-
se ce porneau ciudat din două încheieturi delicate ca de fată. Clipi agitat în lumina felinarului și aproape se dădu în spate când Simon se întoarse spre el.
O, minunat. Viața lui avea să se sfârșească sub ochii
unui băiat care de-abia dacă avea vârsta necesară pentru a se rade.
– Da, da, bombăni Simon iritat. Își descheie cămașa la gât, smulgând un nasture. Aces-
ta ateriză în stratul moale de zăpadă și se scufundă, cre-ând un tunel scurt. Nu se obosi să îl mai ridice.
Secundul aruncă o privire sub cămașa lui, probabil
pentru a se asigura că nu purta zale pe sub cămașă.
– Să-i dăm bătaie. Simon își legănă brațele, încercând să se încălzească.
Nu avea nici un rost să își mai îmbrace vesta și haina. În scurt timp avea să fie acoperit de sudoare, chiar dacă rămânea doar în cămașă.
La circa șase metri distanță îl văzu pe de Raaf. Bărba-
tul cel masiv mormăi și îi înapoie sabia lui Christian. Bărbatul mai tânăr dădu din cap și porni spre Simon. Acesta îl studie. Fața lui Christian era palidă și hotărâtă, părul – roșcat ca o flacără întunecată. Băiatul era înalt și chipeș. Nici un rid nu îi sluțea chipul. Cu doar câte-va luni în urmă, la academia lui Angelo, băiatul venise spre el tot așa cum o făcea și acum. Partenerul obișnuit de scrimă al lui Simon își călcase cuvântul, iar Angelo

331 Inocență pierdută
i-l trimisese pe Christian pentru a exersa cu el în schimb.
Cu acea ocazie, chipul tânărului trădase neliniște, curio-zitate și puțină admirație. Acum, chipul lui era lipsit de expresie. Învățase bine în doar câteva luni.
– Ești gata?Vocea lui Christian era lipsită de inflexiuni.Secundul cu încheieturi subțiri se apropie și îi înapo-
ie sabia lui Simon.
– Nu ar trebui să așteptăm până se mai luminează?
Nici măcar nu a răsărit soarele.
– Nu. Simon își luă sabia și arătă cu vârful ei. Puneți
felinarele de-o parte și de alta a noastră.
Sub privirile lui, de Raaf și ceilalți secunzi îi îndepli-
niră instrucțiunile. Simon își flexă genunchii și ridică mâna stângă în spatele capului. Surprinse privirea lui de Raaf.
– Să nu uiți de Lucy.De Raaf dădu din cap, sumbru. Simon se întoarse să
își înfrunte adversarul.
– Gata.– Allez!
Christian se aruncă în față ca o vulpe – sănătoasă,
tânără și sălbatică. Simon ridică sabia exact la timp, în-jurând în barbă. Pară lovitura și se dădu înapoi, piciorul din spate alunecându-i pe stratul de zăpadă. Împunse aerul sub garda celuilalt bărbat, aproape nimerindu-l într-o parte, dar Christian era prea rapid. Oțelul zăn-găni când sabia lui fu deviată. Simon își auzi răsuflarea răsunându-i aspru în propriile urechi. Aerul înfigea colți de gheață în plămânii lui de fiecare dată când inspira. Gemu și pară un nou atac. Puternic și rapid, Christian se mișca precum un atlet de altădată. Simon rânji.
– Ți se pare amuzant? gâfâi bărbatul mai tânăr.– Nu. Simon tuși, simțind aerul rece înfigându-i-se
prea adânc în plămâni, și se dădu din nou înapoi sub un potop de atacuri. Îți admir doar postura.

332 Elizabeth Hoyt
Încheietura mâinii îl durea, iar mușchii brațului înce-
peau să îi ardă, dar era important să păstreze aparențele. Christian îl privi neîncrezător.
– Sincer. Ai făcut progrese enorme.Simon zâmbi și se aruncă în față spre un punct
vulnerabil.
Christian se lăsă pe spate. Vârful sabiei lui Simon îl
zgârie pe obrazul stâng, lăsând o dungă stacojie în urmă. Zâmbetul lui Simon se lăți. Nu se așteptase să reușească să îl atingă.
– Sânge! strigă secundul lui Christian.De Raaf nici măcar nu se obosi. Ambii adversari igno-
rară strigătul.
– Ticălosule, spuse bărbatul mai tânăr.Simon ridică din umeri.– O mică amintire de la mine.Christian îndreptă o lovitură spre coastele lui.Simon se roti pe călcâie, picioarele alunecându-i din
nou pe zăpada înghețată.
– Ai fi rănit-o într-adevăr pe Lucy?Christian păși într-o parte, brațul mișcându-i-se în
continuare cu ușurință, în ciuda sângelui ce îi mânjise jumătate din față.
– L-ai fi ucis pe tatăl meu?– Poate.Bărbatul mai tânăr îi ignoră răspunsul și fentă, atră-
gând sabia lui Simon în jos. Simon simți o arsură spin-tecându-i fruntea.
– La naiba! Simon își smuci capul în spate. Sângele îi curgea deja
în ochiul drept, orbindu-l. Clipi, cu ochiul usturându-l. Îl auzi pe de Raaf înjurând pe un ton sec, jos.
– O amintire de la mine, repetă Christian cuvintele
lui Simon, fără a zâmbi.
– Nu voi mai avea mult de trăit.Christian se uită fix la el, apoi fandă, aruncându-se în
față violent. Simon blocă lovitura. Pentru o clipă răma-seră cu săbiile încrucișate, Christian apăsându-se peste

333 Inocență pierdută
el, iar Simon opunându-i rezistență doar cu forța umăru-
lui său. Apoi, încet – incredibil – brațul lui Simon cedă.
Vârful sabiei alunecă spre el cu un scârțâit strident. De Raaf scoase un strigăt aspru. Vârful se înfipse în Simon, în partea din dreapta sus a pieptului său. Simți oțelul zgâriindu-i clavicula, simți zdruncinătura când vârful îi ajunse la omoplat și se opri. Își împinse propria sabie în-tre corpurile lor asudate, tensionate, și îl văzu pe Chris-tian făcând ochii mari când înțelese pericolul. Bărbatul mai tânăr sări în spate, sabia alunecându-i din mâna în care o ținea. Simon blestemă, simțind cum vârful îngro-pat al sabiei îi mușca din carne ca o afurisită de viperă, dar rămase înfiptă ferm în el.
Nu sosise încă momentul.Simon ignoră durerea agonizantă din umărul lui și
se aruncă spre Christian, împiedicându-l să pună mâna pe mânerul sabiei ce se legăna în aer. Doamne sfinte, probabil arăta ca o marionetă cu un băț ieșindu-i din umăr. Ce modalitate rușinoasă de a muri. Adversarul lui îl fixă cu privirea, prea departe pentru a-l ajunge, dar neînarmat. Sabia din pieptul lui se lăsă în jos, trăgând de mușchiul lui. Simon încercă să ajungă la mâner. Pu-tea să-l prindă, la limită, dar nu avea forță suficientă pentru a scoate lama din propriul corp. Sângele începu să i se îmbibe în cămașă, devenind tot mai rece cu fieca-re minut ce trecea. Secundul lui Simon stătea șocat în zăpada frământată și pătată de sânge. Christian însuși părea perplex. Simon înțelegea dilema celuilalt bărbat. Pentru a câștiga duelul, Christian ar fi trebuit să-și scoa-tă sabia din umărul lui Simon. Dar pentru a ajunge la sabie, ar fi trebuit mai întâi să-l înfrunte pe Simon cu mâinile goale. Și totuși, ce ar fi putut să facă Simon cu afurisita de sabie împungând aerul în fața lui? Nu putea s-o scoată și nu prea putea să se lupte câtă vreme sabia se legăna și flutura în fața lui.
Impas.De Raaf tăcuse, dar acum vorbi:– S-a terminat.

334 Elizabeth Hoyt
– Nu, șuieră Simon. Își aținti privirea asupra bărba-
tului mai tânăr. Ia-o.
Christian îl privi speriat – după cum era și cazul.
Între timp, de Raaf continuă să se roage:
– A fost prietenul tău. Poți să-i pui capăt, Fletcher.Christian clătină din cap. Sângele scurs din tăietu-
ra de pe obraz îi pătase deja gulerul. Simon își șterse sângele uscat din ochi și zâmbi. Avea să moară azi; era sigur. Ce rost avea să trăiască fără Lucy? Dar avea să se bucure de o moarte onorabilă. Avea să-l oblige pe băiat să muncească pentru a-l ucide. În ciuda sângelui ce i se îmbibase în cămașă, în ciuda focului ce îi mistuia umă-rul, în ciuda oboselii ce îl apăsa pe suflet, avea să-și ofere o luptă adevărată. O moarte adevărată.
– Ia-o, repetă el încet.
capitolul 20
Lumina lumânărilor din mâna lui Lucy se reflectă
pe podeaua serei. Cioburi de sticlă sclipeau pe ea ca un covor de diamante. Lucy se holbă năucită la ele preț de o clipă, înainte de a simți frigul. Ridică privirea. Vântul șuiera printre rămășițele acoperișului de sticlă, făcându-i flăcările lumânărilor să tremure și amenințând să le stin-gă. Ridică sfeșnicul mai sus. Toate panourile de sticlă ale serei erau sparte și ascuțite. Cerul, cenușiu sub amenin-țarea zilei ce se apropia amenințător, era prea jos.
„Cine…“Avansă în seră aproape fără să vrea. Sticla îi scrâșni
sub botine, zgâriind aleea de cărămidă. Ghivece de tera-cotă zăceau în dezordine pe mese, sparte și zdrobite, ca și cum un val mare și furios le-ar fi aruncat acolo. Lucy în-aintă împleticindu-se pe culoar, bucățile de sticlă alune-cându-i sub picioare. Trandafiri răsturnați, cu flori mai mult sau mai puțin deschise, erau împrăștiați peste tot. Un ghem de rădăcini atârna de la o fereastră deasupra capului ei. Flori roz și roșii își risipeau petalele pe podea,

335 Inocență pierdută
parfumul lor familiar lipsind în mod ciudat. Lucy atinse
o floare și o simți topindu-se și zbârcindu-se sub căldura mâinii ei. Era înghețată. Vântul aspru de iarnă intrase în seră și distrusese florile crescute la adăpost. Muriseră. Toți trandafirii erau morți.
„Dumnezeule bun.“Lucy ajunse în locul în care se aflase domul din
mijlocul serei și se opri. Nu mai rămăsese din el decât un schelet, cu bucăți de sticlă încă atârnând ici-colo pe el. Fântâna de marmură era ciobită și crăpată, ca și cum cineva ar fi atacat-o cu un ciocan uriaș. O pană de apă înghețată încremenise în fântână, surprinsă în timp ce stropea. Gheața se revărsa și dintr-o crăpă-tură în fântână și se întindea într-un lac încremenit în jurul ei. Sub gheață licăreau cioburi de sticlă, de o frumusețe oribilă.
Lucy se clătină șocată. O pală de vânt gemu în seră
și îi stinse aproape toate lumânările, lăsând doar una aprinsă. Simon făcuse probabil toate acestea. Își distru-sese sera de vis. „De ce?“ Căzu în genunchi și se ghemui
pe podeaua rece, adăpostind în palmele amorțite singu-ra lumânare ce încă mai ardea. Văzuse cu câtă tandre-țe își îngrijea Simon plantele. Își amintea expresia de mândrie de pe chipul lui când ea descoperise pentru prima dată domul și fântâna. Faptul că distrusese toate acestea însemna…
Că își pierduse speranța. Orice speranță.Ea îl părăsise, deși îi promisese pe amintirea mamei ei
că nu avea să o facă. El o iubea, iar ea îl părăsise. Un ho-hot de plâns îi sfâșie gâtlejul. Fără speranță, cum putea supraviețui duelului? Avea măcar să încerce să câștige? Dacă ar fi știut unde se duela, poate că ar fi reușit să îl împiedice. Dar habar nu avea care era locul ce fusese ales pentru acest duel. Simon o avertizase că avea să-i as-cundă locul de întâlnire pentru duel și chiar așa făcuse. Nu îl putea opri, înțelese Lucy, sfâșiată de durere. Avea să se dueleze; poate chiar ajunsese deja la locul stabilit,

336 Elizabeth Hoyt
pregătindu-se să lupte în frig și întuneric, iar ea nu îl
putea opri. Nu îl putea salva.
Ea nu putea să facă nimic.Lucy privi în jurul ei în sera făcută țăndări, dar nu
găsi nici un răspuns acolo. Dumnezeule bun, avea să moară. Avea să îl piardă fără să fi avut vreodată șansa de a-i spune cât de mult însemna pentru ea. Cât de mult îl iubea. „Simon.“ Singură în sera întunecată și distrusă, Lucy plânse, cu trupul scuturat de hohote și frig, și recu-noscu în sfârșit ceea ce ascunsese atât de adânc în inima ei. Își iubea soțul.
Îl iubea pe Simon.Ultima ei lumânare pâlpâi și se stinse. Lucy inspiră
adânc și își strânse brațele în jurul ei, îndoită de la mij-loc ca și cum ar fi fost frântă. Ridică fața spre cerul ce-nușiu, sub fulgii de zăpadă tăcuți și fantomatici ce i se opreau și se topeau pe buze și pe pleoape.
Deasupra ei, se iviră zorile în Londra.
Începeau să se ivească zorile în Londra. Expresiile
de pe fețele bărbaților din jurul lui Simon nu mai erau ascunse de umbre. Lumina zilei se strecură pe pajiștea pe care avea loc duelul. Văzu disperarea din ochii lui Christian când acesta se aruncă fulgerător înainte, cu dinții încleștați și dezgoliți, cu părul murdar de sudoare la tâmple. Christian prinse sabia din umărul lui Simon și trase de ea. Simon icni când lama îi tăie în carne. Pică-turi stacojii căzură pe zăpada de la picioarele lui. Ridică propria sabie și o flutură în aer orbește. Violent. Chris-tian se feri într-o parte, aproape scăpând mânerul sabiei lui. Simon tăie aerul din nou, simți lama atingând ceva. Un șuvoi subțire de sânge decoră zăpada, apoi fu călcat sub picioare, amestecându-se cu picăturile stacojii ale lui Simon până când totul deveni o pastă noroioasă.
– Pe toți dracii, gemu Christian.Răsuflarea lui îl izbi pe Simon în față, duhnind a fri-
că. Fața îi era albă și stacojie, pata de sânge de pe obrazul stâng – doar cu un ton mai întunecată decât pistruii

337 Inocență pierdută
de dedesubt. „Atât de tânăr.“ Simon simți un impuls
absurd de a-și cere scuze. Se înfioră; cămașa îmbibată de sânge îi înghețase. Începuse să ningă din nou. Ridică privirea spre cerul de deasupra capului lui Christian și reflectă, fără noimă: „Nu ar trebui să fiu nevoit să mor într-o zi mohorâtă“ .
Christian scoase un hohot aspru de plâns.– Opriți-vă!Strigătul răsună din spatele lui. Simon îl ignoră, ridi-
când sabia pentru ultima dată.
Dar apoi se trezi cu de Raaf în față, cu propria sabie
scoasă din teacă.
– Oprește-te, Simon.Bărbatul cel masiv își vârî spada între ei.– Ce faci? gâfâi Simon.Era amețit și nu reușea decât cu mare greutate să nu
se împleticească.
– Pe Dumnezeu cel sfânt, opriți-vă!– Ascultă-l pe om, mârâi de Raaf.Christian încremeni.– Tată.
Sir Rupert șchiopătă încet prin zăpadă, cu fața aproa-
pe la fel de palidă ca aceea a fiului său.
– Nu îl ucide, Iddesleigh. Recunosc. Nu îmi ucide
băiatul.
– Ce anume recunoști?Era vreun vicleșug la mijloc? Aruncă o privire spre
chipul îngrozit al lui Christian. Nu din partea fiului său, cel puțin.
Sir Rupert tăcu, păstrându-și suflarea pentru a se
apropia cu mare greutate de ei.
– Pentru Dumnezeu! Hai să scoatem frigăruia asta
din tine.
De Raaf își sprijini un pumn de umărul lui Simon
și trase de sabia lui Christian, scoțând-o dintr-o singură mișcare rapidă.
Simon nu își putu stăpâni geamătul care îi scăpă de
pe buze. Vederea i se întunecă pentru o secundă. Clipi

338 Elizabeth Hoyt
cu înverșunare. Nu era momentul potrivit să leșine. Sim-
ți vag că din rana de la umăr îi țâșnea sânge.
– Doamne, Dumnezeule, bombăni de Raaf. Arăți ca
un porc măcelărit. Deschise geanta pe care o adusese cu el și scoase o mână de pânzeturi, îndesându-le peste rana lui.
„Pe toți dracii din iad!“ Durerea era aproape
insuport abilă.
– Nu ai adus un doctor? îl întrebă Simon, scrâșnind
din dinți.
De Raaf ridică din umeri.– N-am găsit nici unul în care să am încredere.Apăsă mai tare.– Au! Simon inspiră șuierat. „Pe toți dracii.“ Deci te
am pe tine de felcer?
– Da. Nu ai de gând să-mi mulțumești?– Mulțumesc, mormăi Simon. Își îndreptă privirea
spre Sir Rupert, refuzând să tresară de durere în vreme ce de Raaf îi bandajă umărul. Ce anume recunoști?
– Tată, dădu să spună Christian.Sir Rupert tăie aerul cu mâna, întrerupându-l.– Recunosc că sunt răspunzător de moartea fra-
telui tău.
– De uciderea lui, mârâi Simon.
Strânse mai tare mâna pe sabie, deși de Raaf stătea
între el și ceilalți, blocând mișcările spadei lui. Băr-batul cel masiv alese acel moment pentru a-și sprijini cealaltă palmă pe spatele lui și a-și apăsa palmele lao-laltă, strângându-i umărul între ele. Simon își înăbuși o înjurătură.
De Raaf păru mulțumit.– Cu plăcere.Sir Rupert dădu din cap.– De uciderea fratelui tău. Eu sunt vinovat. Pedepseș-
te-mă pe mine, nu pe fiul meu.
– Nu! strigă Christian.Se aruncă greoi în față, șchiopătând precum tatăl său.

339 Inocență pierdută
Simon văzu că piciorul drept al celuilalt bărbat era
scăldat în sânge sub coapsă. Sabia lui își atinsese ținta.
– Uciderea fiului tău ar fi o pedeapsă cât se poate de
satisfăcătoare pentru tine, spuse Simon tărăgănat.
Edward, întors cu fața spre el, ridică o sprânceană
astfel încât doar el să-l poată vedea.
– Uciderea lui Christian ar însemna totodată să îi iei
viața unui om nevinovat, spuse Sir Rupert. Se aplecă în față, cu ambele mâini pe măciulia bastonului și cu privirea ațintită pe chipul lui Simon. Nu ai mai ucis niciodată un om nevinovat până acum.
– Spre deosebire de tine.– Spre deosebire de mine.Preț de o clipă, nimeni nu spuse nimic. Ninsoarea că-
dea tăcută. Simon se uită la ucigașul fratelui său. Omul recunoscuse – aproape că făcuse paradă de faptul că plănuise moartea lui Ethan. Simți ura crescând în el ca un șuvoi de fiere în fundul gâtului, aproape întune-cându-i rațiunea. Dar oricât de mult l-ar fi detestat pe Sir Rupert, acesta avea dreptate. Simon nu mai ucisese niciodată un om nevinovat.
– Ce sugerezi? întrebă Simon în cele din urmă.Sir Rupert inspiră adânc. Credea că obținuse o con-
cesie, naiba să-l ia. Și chiar așa era.
– Am să-ți plătesc prețul pentru viața fratelui tău. Pot
să-mi vând casa din Londra.
– Poftim? izbucni Christian.Fulgii se topiseră pe genele lui ca niște lacrimi.Dar Simon clătina deja din cap.– Nu ajunge.Tatăl lui îl ignoră pe Christian, concentrat să îl con-
vingă pe Simon.
– Moșiile noastre de la țară…– Cum rămâne cu mama și surorile mele?Prietenul cu încheieturi subțiri a lui Christian se
apropie de el și încercă să îi îngrijească rana, dar Chris-tian îl alungă iritat.
Sir Rupert ridică din umeri.

340 Elizabeth Hoyt
– Ce-i cu ele?
– Ele nu au greșit cu nimic, spuse fiul lui. Mama ado-
ră Londra. Și ce se va alege de Julia, Sarah și Becca? Ești dispus să le lași în ruină? Să le distrugi orice șansă de a face vreodată o căsătorie bună?
– Da! țipă Sir Rupert. Ele sunt femei. Ce altă cale ai
vrea să aleg?
– Ești dispus să le sacrifici viitorul – însăși fericirea
lor – ca să mă împiedici să mă duelez cu Simon? întrebă
Christian, nevenindu-i să creadă.
– Tu ești moștenitorul meu. Sir Rupert întinse o
mână tremurătoare spre fiul lui. Tu ești cel mai impor-tant. Nu pot risca să te văd mort.
– Nu te înțeleg.Christian se răsuci pe călcâie, întorcându-i spatele ta-
tălui său, apoi gemu și se clătină. Secundul lui fugi spre el și îl susținu.
– Nu contează, îi întrerupse Simon. Nu poți plă-
ti pentru moartea fratelui meu. Nu pot pune preț pe viața lui.
– Naiba să te ia! Sir Rupert scoase o sabie din basto-
nul lui. Ai să te duelezi cu un infirm, atunci?
– Nu!Christian se smulse din mâinile secundului său.Simon ridică mâna, împiedicându-l pe bărbatul mai
tânăr să înainteze.
– Nu, nu am să mă duelez cu tine. Constat că mi-am
pierdut gustul pentru sânge.
Și-l pierduse de mult, dacă era să recunoască adevă-
rul. Nu îi plăcuse niciodată ceea ce avea de făcut, dar acum știa. Nu putea să-l ucidă pe Christian. Se gândi la ochii superbi de topaz ai lui Lucy, atât de serioși, atât de corecți, și aproape zâmbi. Nu îl putea ucide pe Christi-an, fiindcă ar fi dezamăgit-o pe Lucy. Era un motiv atât de mărunt, dar crucial, chiar și așa.
Sir Rupert lăsă jos sabia, un rânjet apărându-i pe
buze. Credea că ieșise triumfător.
– În schimb, continuă Simon, ai să părăsești Anglia.

341 Inocență pierdută
– Poftim?
Zâmbetul dispăru de pe fața bărbatului mai în vârstă.Simon ridică o sprânceană.– Ai prefera un duel?Sir Rupert deschise gura, dar fiul lui fu cel care
răspunse.
– Nu, n-ar prefera un duel.Simon își privi fostul prieten. Fața lui Christian era
la fel de albă ca zăpada ce cădea în jurul lor, dar stătea drept de spate și demn. Simon dădu din cap.
– Vei accepta exilul din Anglia pentru familia ta?– Da.– Poftim? urlă Sir Rupert.Christian își atacă feroce tatăl.– Ți-a oferit – ne-a oferit – o ieșire onorabilă din
situația asta, fără vărsare de sânge și fără să ne pier-dem averea.
– Dar unde să mergem?– America. Tânărul se întoarse spre Simon. Ești de
acord?
– Da.– Christian!Christian continuă să îl fixeze cu privirea pe Simon,
ignorându-și tatăl.
– Am să mă ocup eu de asta. Îți dau cuvântul meu
de onoare.
– Prea bine, spuse Simon.Pentru o clipă, cei doi bărbați se priviră. Simon văzu
o sclipire de emoție – regret? – apărând în ochii lui. Observă pentru prima dată că ochii lui Christian aveau aproape aceeași nuanță cu ochii lui Lucy. Lucy. Încă lip-
sea din viața lui. Ceea ce însemna că reușise să piardă două suflete în tot atâtea zile.
Apoi Christian își îndreptă umerii.– Poftim.Întinse mâna cu palma deschisă. În ea se afla inelul
cu pecete al familiei Iddesleigh.

342 Elizabeth Hoyt
Simon îl luă de la el și își puse inelul pe arătătorul de
la mâna dreaptă.
– Mulțumesc.Christian dădu din cap. Ezită pentru o clipă, privin-
du-l pe Simon ca și cum ar fi vrut să mai spună ceva, dar apoi se îndepărtă șchiopătând.
Sir Rupert se încruntă, dungi albe întipărindu-i-se
între sprâncene.
– Vei accepta exilul meu pentru a cruța viața lui
Christian?
– Da. Simon dădu din cap scurt, strângând din buze,
și se clătină pe picioare. Câteva secunde, doar de atât mai avea nevoie. Ai la dispoziție treizeci de zile.
– Treizeci de zile! Dar…– Termenul nu e negociabil. Dacă tu sau oricare mem-
bru al familiei tale se mai află în Anglia după treizeci de zile, am să-l provoc din nou pe fiul tău la duel.
Simon nu mai așteptă un răspuns; înfrângerea era
deja întipărită pe chipul celuilalt bărbat. Se întoarse și porni încet spre calul lui.
– Trebuie să te ducem la un doctor, tună de Raaf
în barbă.
– Ca să-mi poată lua sânge? Simon aproape râse.
Nu. E suficient să mă bandajez. Valetul meu poate să facă asta.
Celălalt bărbat mormăi:– Poți sta în șa?– Bineînțeles.O spuse pe un ton lejer, dar Simon fu ușurat când
reuși într-adevăr să încalece. De Raaf îi aruncă o privi-re exasperată, dar Simon o ignoră, îndreptându-se spre casă. Sau spre locul care îi fusese cândva casă. Fără Lucy în ea, casa din oraș nu mai era decât o simplă clădi-re. Un loc în care își ținea cravatele și pantofii, nimic mai mult.
– Vrei să te însoțesc? întrebă de Raaf.Simon se schimonosi. Își ținea calul la pas, avansând
încet, dar mișcarea îi zguduia oricum umărul.

343 Inocență pierdută
– Ar fi bine să am pe cineva prin preajmă, în caz că
totuși cad rușinos de pe cal.
– Și aterizezi în fund, pufni de Raaf. Firește că am
să te conduc până acasă. Eu întrebam dacă vrei să te însoțesc când te vei duce după doamna ta.
Simon se întoarse cu greu în șa pentru a-l privi.De Raaf ridică o sprânceană.– Ai de gând s-o aduci înapoi, nu? E soția ta, în
fond.
Simon își drese vocea, reflectând. Lucy era foarte,
foarte furioasă pe el. Era posibil să nu îl ierte.
– O, pentru numele lui Dumnezeu! exclamă de Raaf.
Să nu-mi spui că ai să renunți pur și simplu la ea!
– N-am spus asta, protestă Simon.– Și o să rătăcești deprimat prin casa aia mare a ta…– Eu nu rătăcesc deprimat.– Ai să te joci cu florile tale, lăsându-ți soția să îți
scape printre degete.
– Nu…– E prea bună pentru tine, recunosc, medită de Raaf.
Dar chiar și așa. Chestie de principiu. Ar trebui cel pu-țin să încerci să o aduci înapoi.
– Bine, bine! aproape că strigă Simon, făcând o vân-
zătoare de pește ce tocmai trecea pe lângă ei să îi arunce o privire tăioasă, traversând strada.
– Bun, spuse de Raaf. Și pune-te la punct, te rog. Nu
știu când te-am văzut arătând mai rău de-atât. Probabil ai nevoie de o baie.
Simon ar fi protestat și de data aceasta, dar adevărul
era că avea nevoie de o baie. Încă se mai gândea la un răspuns pe măsură când ajunseră la casa lui din oraș. De Raaf descălecă și îl ajută să coboare de pe calul lui. Simon își înăbuși un geamăt. Își simțea mâna dreaptă ca de plumb.
– Milord! Newton coborî în fugă treptele de la intra-
re, cu peruca strâmbă și burta zgâlțâindu-se.
– Sunt bine, bombăni Simon. Doar o zgârietură. N-a
sângerat aproape…

344 Elizabeth Hoyt
Pentru prima dată de când lucra pentru el, Newton
își întrerupse stăpânul:
– S-a întors vicontesa.
Degetele îi erau întinse peste ochii închiși. „Dumne-
zeule bun.“ Un fior îi scutură tot trupul. „Ai grijă de el.“
Genunchii îi erau amorțiți de frig. „Am nevoie de el.“ Vântul o biciui pe obrajii umezi. „Îl iubesc.“
Un zgomot târșâit răsună de la capătul culoarului.
„Te rog, Doamne.“ Pași, înceți și siguri, zdrobind ciobu-rile de sticlă. Veneau să o anunțe? „Nu. Te rog, nu.“ Se
ghemui în sufletul ei, chircită pe gheață, cu mâinile încă acoperindu-i ochii, ferind-o de lumina crescândă a zilei, ferind-o de ceea ce însemna sfârșitul lumii ei.
– Lucy.Fu doar o șoaptă, atât de slabă încât nu ar fi trebuit
să o poată auzi.
Dar o auzi. Își lăsă mâinile să cadă, ridică fața, spe-
rând, dar neîndrăznind să creadă. Nu încă. Avea capul descoperit, era înspăimântător de palid, iar cămașa îi era acoperită de sânge întărit. Partea dreaptă a feței îi era mânjită cu sânge de la o tăietură pe frunte, și își sprijinea un braț cu celălalt. Dar era viu.
Viu.– Simon. Își șterse stângace ochii cu dosul palmelor,
încercând să scape de lacrimi pentru a putea să vadă, dar acestea nu se opriră. Simon.
Simon se împletici și căzu în genunchi în fața ei.– Îmi pare rău… dădu ea să spună, dar apoi își dădu
seama că vorbea peste el. Poftim?
– Rămâi. O prinsese de umeri cu ambele mâini,
strângând-o ca și cum nu i-ar fi venit să creadă că era aievea. Rămâi cu mine. Te iubesc. Doamne, te iubesc, Lucy. Nu pot…
Inima ei păru să crească odată cu vorbele lui.– Îmi pare rău. Eu…– Nu pot trăi fără tine, spuse el, cu buzele mângâind-o
pe față. Am încercat. Nu există lumină fără tine.

345 Inocență pierdută
– Nu am să mai plec.
– Am devenit o creatură cu un suflet întunecat…– Te iubesc, Simon…– Fără speranța de a fi salvat vreodată…– Te iubesc.– Tu ești salvarea mea.– Te iubesc.În sfârșit păru să o audă peste propria mărturisire.
Încremeni și făcu ochii mari. Apoi îi prinse fața în mâini și o sărută, buzele lui mișcându-se tandru peste ale ei, cerând, mângâind. Lucy simți gust de lacrimi și de sânge și nu îi păsă. Era viu. Hohotul de plâns i se pierdu sub gura lui, când o deschise peste a ei. Sughiță din nou și își trecu mâinile peste ceafa lui, simțind firele de păr scurte gâdilând-o în palme. Aproape că-l pierduse.
Lucy încercă să se desprindă din îmbrățișare,
amin tindu-și.
– Umărul tău, fruntea ta…– E doar un fleac, murmură el peste buzele ei. Chris-
tian m-a înțepat puțin, atâta tot. E bandajat deja.
– Dar…Simon ridică brusc capul, ochii lui de gheață fixân-
du-i pe ai ei, topindu-se.
– Nu l-am ucis, Lucy. Ne-am duelat, e adevărat, dar
ne-am oprit înainte ca unul din noi să moară. Fletcher și familia lui vor pleca în America și nu se vor mai întoarce niciodată în Anglia.
Lucy se uită la el. Nu ucisese, până la urmă.– Mai sunt dueluri?– Nu. S-a terminat. Clipi și păru să își dea seama de
ceea ce spusese. S-a terminat.
Lucy își puse o mână pe obrazul lui atât de rece.– Dragul meu.– S-a terminat. Vocea i se frânse. Își plecă ușor capul
până când fruntea ajunse să i se sprijine pe umărul ei. S-a terminat, și Ethan e mort. O, Doamne, fratele meu e mort.
– Știu.

346 Elizabeth Hoyt
Îl mângâie blând pe păr, simțind cum trupul îi era
zguduit de hohotele pe care le ascundea de ochii ei.
– Era un ticălos atât de trufaș, iar eu îl iubeam atât
de mult.
– Bineînțeles că îl iubeai. Era fratele tău.Simon fu sufocat de un hohot de râs și își ridică
fața de pe umărul ei.
– Îngerul meu.Ochii lui gri înotau în lacrimi.Lucy se înfioră.– E frig aici. Hai să mergem înăuntru și să te băgăm
în pat.
– O femeie atât de practică.Se chinui să se ridice.Lucy se ridică rigidă și își petrecu un braț în jurul lui,
ajutându-l.
– Și insist să te vadă un doctor de data asta. Chiar
dacă va trebui să-l târăsc de la masa de Crăciun.
– Crăciun. Simon înlemni, aproape răsturnând-o.
E Crăciunul?
– Da. Lucy îi zâmbi. Simon părea atât de derutat. Nu
știai? Nu e nici o problemă. Nu mă aștept la un cadou.
– Dar ți-am luat unul, și încă unul pentru Buzună-
rel, spuse Simon. Un vas de război de jucărie, cu tot cu marinari, și ofițeri, și șiruri de tunuri minuscule. Este foarte reușit.
– Sunt sigură că așa e. Buzunărel va fi încântată,
iar Rosalind nu va fi de acord, și presupun că asta ai și urmărit.
Lucy făcu ochii mari.– Vai de mine, Simon!El se încruntă.– Ce e?– Le-am invitat pe Buzunărel și pe Rosalind să ia
masa de Crăciun cu noi. Am uitat. Lucy ridică spre el o privire îngrozită. Ce ne facem?

347 Inocență pierdută
– Îi vom informa pe Newton și pe bucătăreasă și îi
vom lăsa pe ei să se descurce. O sărută pe frunte. Rosa-lind face parte din familie, în fond. Va înțelege.
– Poate că da, spuse Lucy. Dar nu le putem lăsa să te
vadă așa. Va trebui cel puțin să te speli.
– Mă înclin în fața dorințelor tale, oricare ar fi ele, în-
gerul meu. Dar fă-mi pe plac și deschide-ți cadoul acum, te rog. Închise ușa serei în urma lor și se îndreptă încet spre măsuța de pe hol pe care pusese ea mai devreme cartea albastră. Ah, e încă aici.
Se întoarse ținând pachetul dreptunghiular ponosit și
i-l întinse, părând brusc nesigur.
Lucy încreți o sprânceană.– Nu ar trebui măcar să te întinzi?Simon îi oferi pachetul fără un cuvânt.Buzele ei se curbară într-un zâmbet pe care nu reuși să
îl înăbușe. Îi era imposibil să fie severă cu el când stătea în fața ei ca un copil entuziasmat.
– Ce e?Luă pachetul. Era destul de greu, prin urmare îl puse
înapoi pe masa din hol și începu să îl desfacă.
Simon ridică din umeri.– Deschide-l.Lucy începu să desfacă sfoara.– Ar fi trebuit să-ți dau un cadou de nuntă mai
demult, spuse el lângă ea.
Lucy îi simți răsuflarea fierbinte pe gâtul ei.Gura îi tresări. Unde era acum sofisticatul ei aristo-
crat londonez? Era ciudat să-l vadă atât de emoționat în legătură cu darul ei de Crăciun. Dezlegă sfoara.
– Ești vicontesă acum, pentru numele lui Dumne-
zeu, bombăni Simon. Ar fi trebuit să-ți cumpăr bijute-rii. Smaralde sau rubine. Safire. Cu siguranță safire și, poate, diamante.
Hârtia se desfăcu. Avea în fața ochilor o cutie plată,
din lemn de cireș. Îl privi întrebătoare. El îi răspunse ridicând din sprâncene. Lucy deschise cutia și încreme-ni. Înăuntru se aflau două șiruri de creioane, simple

348 Elizabeth Hoyt
și colorate, precum și cărbune, pasteluri, o călimară mi-
nusculă și penițe. O cutie mai mică avea în ea acuarele, pensule și o sticluță pentru apă.
– Dacă nu îți place sau dacă lipsește ceva, pot să-i cer
vânzătorului să facă alta, spuse Simon foarte rapid. Poa-te una mai mare. Și am dat comandă pentru mai multe albume de schițe legate, dar nu sunt gata încă. Desigur, am să-ți ofer și bijuterii. O mulțime de bijuterii. O în-treagă comoară de bijuterii, dar asta e doar o mică…
Lucy clipi pentru a-și stăpâni lacrimile.– Este cel mai minunat lucru pe care l-am văzut
vreodată.
Își încolăci brațele în jurul umerilor lui și îl îmbrățișă
strâns, savurându-i parfumul familiar.
Simți brațele lui Simon ridicându-se pentru a o cu-
prinde la rândul lor, dar în clipa aceea își aminti.
– Am și eu ceva pentru tine.Îi întinse cărticica albastră.Simon o deschise la pagina de titlu și zâmbi larg.– Prințul-Șarpe. Oare cum ai reușit să o termini atât
de repede? Începu să o răsfoiască, studiind desenele în acuarelă. Presupun că ar trebui să i-o dau lui Buzunărel. Pentru ea am comandat-o, în fond…
Se poticni când ajunse la ultima pagină.Lucy îi aruncă o privire, admirându-l pe chipeșul
prinț cu părul de argint pe care îl pictase lângă drăgălașa păstoriță de capre. Era într-adevăr o operă foarte reușită, o recunoștea și ea.
– Ai schimbat sfârșitul! spuse Simon, părând
scandalizat.
Ei bine, ei nu îi păsa.– Da, e mult mai frumos acum, că Angelica se că-
sătorește cu Prințul-Șarpe. Nu mi-a plăcut niciodată Rutherford ăla.
– Dar, îngerul meu, protestă el, Angelica îi tăiase
capul. Nu prea văd cum își putea reveni după așa ceva.
– Prostuțule. Îi trase fața în jos spre a ei. Nu știi că
iubirea adevărată vindecă orice?

349 Inocență pierdută
Simon se opri chiar înainte ca buzele să li se întâlneas-
că, având ochii gri-argintii împăienjeniți de lacrimi.
– Să știi că într-adevăr m-a vindecat… dragostea ta
pentru mine.
– Dragostea noastră.
– Mă simt întreg când sunt cu tine. Nu credeam
că așa ceva mai era posibil, după ceea ce s-a întâmplat cu Ethan, și Christian, și… tot. Dar tu ai apărut din senin în viața mea și m-ai salvat, mi-ai răscumpărat sufletul din ghearele diavolului.
– Iar rostești blasfemii, șopti ea, ridicându-se pe vâr-
furi pentru a-i ajunge la gură.
– Nu, dar chiar…– Taci. Sărută-mă.Iar el o sărută.

mul/_254umiri
Mulțumiri lui Melanie Murray, un editor înțelept și
minunat, și agentului meu, Susannah Taylor, pentru că este întotdeauna atentă la detalii.