Initiative Antreprenoriale In Institutiile Publice

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL I Antreprenoriatul în secolul al XXI-lea

Antreprenoriat – Concept

1.1.1 Definitii ale antreprenoriatului

1.1.2 Functiile si atributele unui antreprenor

1.2 Semnificația și importanța antreprenoriatului

1.2.1 Caracteristici ale IMM-urilor

1.3 Întreprinzătorul – Elementul central al afacerii

1.3.1 Rolul intreprinzatorului si spiritul intreprinzator in afaceri

CAPITOLUL II Cadrul legislativ al parteneriatului public-privat

2.1 Modalitate de cooperare între sectorul public și cel privat

2.2 Legea 178/2010 – Pilon principal în PPP

2.3Aplicarea sanctiunilor-cazul nerespectarii obligatiilor privitoare la parteneriat

2.4 Parteneriatul public-privat in curs de desfasurare

CAPITOLUL III Studiu de caz: Dezvoltarea infrastructurii turistice Masivul Cozla-Municipiul Piatra Neamt

3.1 Planul de afaceri: dezvoltarea infrastructurii turistice Masivul Cozla

3.1.1 Descrierea proiectului

3.1.2 Decizia Agentiei pentru Protectia Mediului de incepere a proiectului

3.1.3 Starea actuala de conservare a ariei naturale protejate

3.2 Impactul implementarii acestui proiect produs la nivelul zonei

3.3 Executia lucrarii: Dezvoltarea infrastructurii turistice pe Masivul Cozla

3.4 Promovarea obiectivelor turistice ale Municipiului Piatra Neamt

Concluzii

Bibliografie

Anexe:

Anexa nr.1 – Partia ski si telescaunul de pe Masivul Cozla- galerie foto

Anexa nr.2 – Masuri de protectie privind protejarea depozitelor fosiliere- tabele

Anexa nr.3 – Telegondola si partia ski de pe Masivul Cozla- galerie foto

Anexa nr.4 – Evolutia sosirilor turistilor in structurile de primire turistica- grafic

Introducere

Antreprenoriatul este o sursă de inovare și schimbare și în mod cert o introducere pe piață a noi produse și servicii prin implementare și aducere de noi idei în afaceri deja existente, sau prin apariția altor afaceri și dezvoltarea acestor mici business-uri, stimulând creșterea productivității și a competitivității economice.

Antreprenoriatul este strâns legat de informare și flexibilitate, acești doi factori câștigând o nouă semnificație ca sursă a competitivității în economia mondială care este din ce în mai globalizată, în plus antreprenoriatul poate fi o soluție pentru problemele de dezvoltare economică.

Dimensiunile dezvoltării micii afaceri ,nu depind doar de sursele de capital financiar și de forța de muncă, ci și de inovațiile, ideile și motivațiile oamenilor care lucrează în afacerea propriu zisă.

Interesul pentru dezvoltarea locala, a crescut datorita crizei economice ale carei efecte s-au facut simtite pe plan local, a mondializarii economiei si a evolutiei structurilor interne. Lucrarea de fata isi propune sa abordeze evolutia antreprenoriatului si contributia acestuia pana in secolul al XXI-lea, la dezvoltarea ramurilor economiei, a culturii antreprenoriale si a societatii romanesti, facand referire la rolul intreprinzatorilor in aceasta dezvoltare si la rolul parteneriatelor public-private.

In ceea ce priveste societatea romaneasca, comunitatile urbane din Romania aduc un aport important in sprijinul acesteia, de aceea sunt necesare investitii in proiecte de dezvoltare culturala, turistica, istorica cu ajutorul parteneriatelor intre investitori straini si parteneri publici, pentru a dezvolta infrastructurile comunitatilor urbane si a prospera din punct de vedere economico-financiar pe o perioada lunga de timp, apeland la optiunea dezvoltarii durabile, pentru a putea mentine aceste investitii timp indelungat.

Autoritatile Administratiei publice si antreprenorii in cauza trebuie sa se preocupe de imaginea pe care o creaza pentru viitor, in lucrarea de fata, a municipiului Piatra Neamt, de mobilizarea resurselor pe care le detin, sa elaboreze multiple strategii de dezvoltare si in ultimul rand implementarea, monitorizarea si evaluarea proiectului.

CAPITOLUL I ANTREPRENORIATUL ÎN SECOLUL AL –XXI-LEA

“Noi am învățat importanța de a ignora gândirea convențional corectă și de a face lucrurile în felul nostru.

Este amuzant să faci ceva despre care alții cred că este imposibil.”

(Michael Dell)

Acum mai bine de 40 de ani Baumol scria: ˶a încerca să înțelegi antreprenoriatul fără a-i lua în considerare pe întreprinzători este ca și când ai vrea să-l înțelegi pe Shakespeare fără să-l bagi și pe Hamlet în ecuație ̋.

Antreprenoriat – Concept

Activitatea antreprenorială s-a manifestat încă de la începuturile existenței umane. Fără să facem un exercițiu de imaginație prea complicat, ne putem da seama că tot un antreprenor a fost primul om care a reușit să descopere modul de a face focul și apoi de a folosi focul pentru scopurile oamenilor. Cu siguranță și cel care a reușit să transforme și să utilizeze anumite pietre ca unelte sau arme de vânătoare a fost tot un antreprenor. Teoria modernă de business susține, pe bună dreptate, că antreprenorii sunt cei care, prin inovație și prin activitatea lor de dezvoltare a afacerilor transformă curgerea circulară statică a fluxurilor economice (și chiar sociale) într-una dinamică.

Dacă acest lucru este valabil acum, într-o eră în care o mare parte din activitatea umană este coordonată și reglementată de guverne și chiar de organizații mondiale, supraguvernamentale, cu atât mai mult este valabil cu sute de mii de ani în urmă, la începuturile dezvoltării umane, când asemenea structuri nu existau și singura șansă nu doar pentru dezvoltarea speciei umane, dar chiar pentru supraviețuirea sa, era legată de viziunea, inteligența și determinarea unor membri ai acestor comunități umane, care găseau soluții la problemele mari cu care comunitatea lor se confrunta. Era vorba atunci, în general de probleme de subzistență, cum ar fi cele legate de hrană, adăpost, siguranță.

Mai târziu, trecând peste preistorie și ajungând în perioadele istorice ale omenirii, vedem în continuare susținute activități antreprenoriale, ce e drept ele au fost în general la un nivel mic și unele în zone profesionale specializate, pentru câteva mii de ani, până la Revoluția Industrială.

Întreprinzătorii au devenit super-eroi care cu mâinile goale și mare cutezanță se luptă cu oportunitățile, asamblând resurse pe care nu le au, găsind furnizori binevoitori, clienți și, uneori, bătând normele procentaje în defavoarea lor, ajung milionari.

Întreprinzătorul este ˶eroul ̋ emergent al noii culturi. Figura întreprinzătorului tipic și muncile lui Hercule ți se asociază întotdeauna în minte: un bărbat sau o femeie înfruntând stihiile, sfidând cu curaj greutăți insurmontabile, escaladând pereții verticali ai unor stânci înșelătoare – toate acestea pentru a-și realiza visul de a avea propria afacere. Legendele vorbesc de noblețe, de eforturi avântate, supraomenești, de un angajament extraordinar față de idealuri mai mari decât încap într-o viață de om. Ei bine, deși există asemenea oameni, ei sunt totuși rari. Faptul că întreprinzătorii întrupează calități de poveste pe care toți le-ar dori: libertate de spirit, creativitate, viziune, ambiție, este adevărat. Și mai mult ca orice, au curajul și încrederea în sine să-și facă visele realitate, sa inoveze ceva cu totul nou.

În acest sens, oameni simbol ca Leonardo da Vinci sau Michelangelo au fost și ei tot niște antreprenori,niste inovatori. Trecând peste Renaștere și peste sfârșitul de Ev Mediu European, Revoluția Industrială din Anglia a fost în realitate evenimentul care a schimbat fundamental relația dintre muncă și capital, făcând posibilă apariția unui nou tip de antreprenoriat, acela la care ne referim noi azi, în sensul modern al cuvântului.1

In anul 1941, economistul englez Schumpeter propune prima definiție, în domeniul tehnico-economic, a inovării, definiție cu caracter de mare generalitate. El afirma ca inovarea reprezintă acțiunea al cărui rezultat este de a produce altceva sau a produce altfel. Definiția lui Schumpeter ne spune ce să facem. Nu ne răspunde însă

la o întrebare esențială: cum să facem ? De aceea, în ultimul timp, circulă o altă definiție, conform lui Mansfield, care afirmă că inovarea reprezintă procesul global de creativitate

tehnologică și comercială, transferul unei noi idei sau al unui nou concept până la stadiul final al unui nou produs.2

Din cele mai vechi timpuri oamenii si-au impartasit cunsotintele, in sensul ca cei mai in varsta si-au diseminat cunostintele in cadrul familiei sau chiar a comunitatii, pentru progresul acestora. In zilele noastre se intampla ca succesul sa depinda in mare masura de unele cunostinte care se afla doar in mintea oamenilor, care sunt sau nu dispusi sa le foloseasca si cu atat mai mult sa le impartaseasca.3

În toate aceste perioade istorice, omenirea s-a bazat și se bazează în continuare pe antreprenori de excepție care în anumite cazuri sunt în același timp și inventatori, inovatori. James Watt, George Stephenson, Alexander Graham Bell, Thomas Edison, Henry Ford, Bill Gates sau Larry Page sunt asemenea antreprenori care au realizat afaceri (nu neapărat invenții) care au schimbat radical lumea, nu doar din punct de vedere economic. Puțini oameni știu, spre exemplu, că Thomas Alva Edison a fost nu doar inventatorul becului, fonografului și autorul multor altor invenții, ci și fondatorul unei mici companii antreprenoriale care avea să se numească ulterior General Electric.4

Inițial, rolul antreprenorilor a fost acela descris chiar de Richard Cantillon în ˶Essai sur la nature du commerce en Général ̋ , scris prin 1730 sau mai devreme, de ˶intermediar între forța de muncă și capital ̋ . Deja de la începutul secolului al XVIII-lea, această funcție antreprenorială devenise evidentă, mai ales odată cu inventarea motorului cu aburi pentru pomparea apei, dezvoltat de către Thomas Newcomen, probabil în jurul anului 1710 (o copie a motorului original se găsește la Muzeul Științei din Londra). Această intermediere a devenit cu atât mai necesară (și mai lucrativă) în a doua parte a secolului al XVIII-lea, când noile motoare cu aburi, ca și invențiile legate de industria textilă și de industria de prelucrare a metalelor, au făcut foarte necesară utilizarea forței de muncă pe scară mare, industrială, pentru a pune la lucru echipamente inventate de acești antreprenori valoroși.

Pe lângă acest rol central de intermediere sau mai bine zis de agregare a resurselor, pe care antreprenorii îl păstrează și în ziua de azi (ei sunt cei care creează locuri de muncă, și în același timp atrag surse de capital pentru a utiliza eficient acele locuri de muncă pe care le creează), mai sunt și alte trei funcții antreprenoriale fundamentale care au apărut sau au fost mai bine identificate odată cu Revoluția Industrială: arbitrajul, avansul față de concurență (care poate fi tradus destul de bine prin ˶inovare ̋ ,percepută nu în sensul unei mari invenții, pentru că, să ne înțelegem, nu toți antreprenorii de succes trebuie să fie mari inventatori, ci doar ca un mod mai bun de a face lucruri pe care și alții le-au făcut în trecut) și nu în ultimul rând, asumarea riscurilor și a incertitudinilor de business.

Cu intrarea în secolul al XX-lea, ajungem într-o etapă superioară a evoluției activităților antreprenoriale. La începutul acelui veac, teoria prevalentă era legată de antreprenoriat văzut ca o cale pentru ˶distrugere creativă ̋ .

Conceptul, dezvoltat de austriacul Joseph Schumpeter, era că inovația antreprenorială, care duce la progres economic și social, generează inadvertent și distrugeri importante (dar necesare!), mai ales în ceea ce privește vechile tehnologii, dar și tot ce ține de acestea: investigații, capitalizări în echipamente, patente, chiar și forța de muncă implicate în acele activități tehnologic depășite. Este exemplul clasic al motorului cu aburi care a fost adus la obsolescență completă în secolul al XX-lea de apariția utilizării pe scară largă a energiei electrice și a petrolului.

După al Doilea Război Mondial, începe să devină din ce în ce mai evident faptul că știința joacă un rol vital în proe antreprenorii îl păstrează și în ziua de azi (ei sunt cei care creează locuri de muncă, și în același timp atrag surse de capital pentru a utiliza eficient acele locuri de muncă pe care le creează), mai sunt și alte trei funcții antreprenoriale fundamentale care au apărut sau au fost mai bine identificate odată cu Revoluția Industrială: arbitrajul, avansul față de concurență (care poate fi tradus destul de bine prin ˶inovare ̋ ,percepută nu în sensul unei mari invenții, pentru că, să ne înțelegem, nu toți antreprenorii de succes trebuie să fie mari inventatori, ci doar ca un mod mai bun de a face lucruri pe care și alții le-au făcut în trecut) și nu în ultimul rând, asumarea riscurilor și a incertitudinilor de business.

Cu intrarea în secolul al XX-lea, ajungem într-o etapă superioară a evoluției activităților antreprenoriale. La începutul acelui veac, teoria prevalentă era legată de antreprenoriat văzut ca o cale pentru ˶distrugere creativă ̋ .

Conceptul, dezvoltat de austriacul Joseph Schumpeter, era că inovația antreprenorială, care duce la progres economic și social, generează inadvertent și distrugeri importante (dar necesare!), mai ales în ceea ce privește vechile tehnologii, dar și tot ce ține de acestea: investigații, capitalizări în echipamente, patente, chiar și forța de muncă implicate în acele activități tehnologic depășite. Este exemplul clasic al motorului cu aburi care a fost adus la obsolescență completă în secolul al XX-lea de apariția utilizării pe scară largă a energiei electrice și a petrolului.

După al Doilea Război Mondial, începe să devină din ce în ce mai evident faptul că știința joacă un rol vital în progresul economic. Dar, în același timp, se demonstrează că această cunoaștere umană este limitată și în același timp dispersată geografic și demografic pe criterii aleatorii. Astfel, apare necesitatea accelerării relaționării între diverși oameni din diferite părți ale lumii: putem spune în acest mod că Internetul este o rezultantă directă a necesității de contact și relaționare pentru punerea împreună a cunoașterii globale, în scopul dezvoltării de noi idei și concepte antreprenoriale.

După ce, timp de secole, valoarea unei afaceri a fost calculată prin elemente de calcul financiar, valorile sociale încep și ele să fie recunoscute ca parte integrantă și importantă a activității antreprenoriale în general. În prezent, pe lângă salariul pe care un angajat îl obține, este din ce în ce mai important și în ce companie lucrează. Acest lucru îi conferă o valoare socială certă. Același calcul îl putem face și pentru antreprenorii înșiși: nu doar cifrele de pe linia de jos a rapoartelor financiare determină acum valoarea totală a unui antreprenor care deține acea afacere, ci și oamenii care lucrează acolo, relațiile sociale stabilite cu clienții, partenerii, presa, specialiștii din domeniu etc.1

Asa cum si Platon a interpretat ideile mentorului sau Socrate si le-a transmis mai departe noilor generatii, aceastea ajuntand efectiv la stimularea creativitatii fiind o modalitate de transmitere si folosire a cunostintelor in cadrul societatii. La fel s-a intamplat si in alte culture. Spre exemplu Invataturile lui Confucius, Arta razboiului a lui Sun Tzu sau Piramidele din Egipt au servit toate la diseminarea unor cunostinte. Una dintre modalitatile foarte importante de transmitere a cunostintelor a constat in migratia popoarelor. Astazi, organizarea videoconferintelor, invatamantul la distant ofera tot atatea oportunitati de diseminare a cunostintelor pentru a fi folosite in vederea unei dezvoltari economice mai accentuate.2

1.1.1 Definiții ale antreprenoriatului

Dacă ne uităm în DEX, avem deja o primă surpriză, pentru că acolo ideea de antreprenoriat este limitată la noțiunea de ˶antrepriză ̋ , pentru că ˶antreprenoriat ̋ nu există în DEX, iar la ˶antreprenorial ̋ apare ca explicație ˶referitor la antreprenor ̋, în timp ce la ˶antreprenor ̋, definiția este ˶deținător al unei antreprize ̋! În realitate, nu există o singură definiție unanim acceptată pentru antreprenoriat (și antreprenori, persoanele care desfășoară activitatea antreprenorială), așa că voi recurge la cele câteva definiții care au fost date de-a lungul timpului.

˶Antreprenorul este intermediarul dintre capital și forța de muncă ̋. Această definiție inițială, furnizată de irlandezo-francezul Richard Cantillon, apare în ˶Essay sur la nature du commerce en Général ̋, practic primul tratat de economie modernă și care, interesant, precede cu câteva zeci de ani Revoluția Industrială (a fost scris, probabil, în jurul anului 1730, dar publicat doar după moartea sa, câteva zeci de ani mai târziu). Într-o măsura semnificativă, și azi rolul antreprenorilor rămâne acela de a face intermedierea eficientă dintre capital și forța de muncă, chiar dacă viziunea aceasta, a ˶intermediarului ̋, e totuși una simplistă, privită cu înțelegerea de azi a teoriei antreprenoriale. Iar ca denumire, uitându-ne tot în urmă, ea pare să nu fie cea mai potrivită, cea mai ˶aspirațională ̋, termenul francez original de ˶entrepreneur ̋ însemnând ˶cineva care realizează o întreprindere, de exemplu un contractor ̋.

˶Un antreprenor este o persoană care dorește și poate să convertească o idee nouă sau o invenție într-o afacere de succes ̋, definea Joseph Schumpeter, economistul austriac, antreprenoriatul un secol și jumătate mai târziu. Schumpeter a avut o contribuție foarte importantă la definirea și analiza ciclurilor de business, ca și a fluxurilor circulare (din care economia nu poate ieși, spunea el, în absența antreprenorilor și a inovațiilor aduse de aceștia). A fost, de asemenea, cel care a teoretizat destul de mult cu privire la ˶distrugerile creative ̋ pe care antreprenorii de valoare le realizează în ciclurile economice, schimbând paradigmele de business.

˶Un antreprenor este cineva care organizează o întreprindere sau o afacere și își asumă riscul pentru aceasta ̋. Această definiție poate fi completată după cum urmează:

˶Un antreprenor este o persoană care deține o nouă afacere, întreprindere sau idee și își asumă o responsabilitate semnificativă pentru riscurile inerente acesteia ̋. Această definiție, propusă de Answers.com și preluată de Wikipedia, pare cea mai modernă și nuanțată definiție: ea nu se limitează doar la antreprenorii care sunt deținători de companii (sau de părți din companii), ci merge mai departe și consideră antreprenori și acei oameni care își asumă doar riscul pentru promovarea unei idei (care nu trebuie să fie neapărat din domeniul afacerilor sau științei aplicate în afaceri). Iată cum, cu o astfel de definiție mai largă, intră în scenă antreprenorul social, antreprenorul politic sau antreprenorul de știință.

˶Un antreprenor este acea persoană care se uită la o problemă și o vede ca pe o oportunitate, iar apoi acționează asupra sa ! ̋ Această ultimă definiție este una care încearcă de fapt să determine mai curând cine NU este antreprenor, în sensul că majoritatea oamenilor (dacă nu toți) văd probleme, mai mici sau mai mari, zi de zi. Din păcate, un număr mai mic de oameni văd soluții pentru aceste probleme (sau le văd ca ˶oportunități ̋) și încă și mai puțini merg mai departe și acționează pentru a le transforma în realități. Trebuie spus din nou, în acest context, că un antreprenor NU este un om cu idei, ci un om care acționează pe baza ideilor sale și le transformă în proiecte reale de business.1

Niciodata interesul pentru spiritul intreprinzator nu a fost mai mare, decat la inceputul acestui secol. In urma unui studio intreprins in SUA a rezultat faptul ca peste 78% dintre americani cred ca spiritul intreprinzator (entrepreneurship) va fi trendul definitoriu pentru secolul XXI. Se considera ca s-a reintrat in era „small is beautiful” (ce este mic este minunat), pentru ca, daca in urma cu 25 de ani conditiile competitive favorizau marile corporatii inalt ierarhizate, cu un numar mare mare de niveluri ierarhice, astazi, prin dezvoltarea lor accelerata, prin agilitatea lor, micile companii dispun de un avantaj competitiv mult mai mare. Acestea din urma pot mai repede sa exploateze oportunitatile de pe piata, utilizand si tehnologii moderne, astfel ca in doar cateva saptamani sau luni sa creeze produse sau servicii, care in marile corporatii apar in ani.2

1.1.2 Funcțiile și atributele unui antreprenor

Pentru a înțelege mai exact antreprenoriatul, este util să vedem care sunt funcțiile esențiale pe care le îndeplinește un antreprenor.

Agregare

Prima și cea mai importantă funcție a unui antreprenor este cea de agregare a diverselor componente care conduc la desfășurarea unei afaceri. În mod tradițional, așa cum reiese din prima definiție, se vorbea despre antreprenori ca despre niște ˶intermediari ̋ între aceste componente ale activităților economice, dar, în realitate, funcția antreprenorială este mult mai complicată decât o simplă intermediere, este o ˶agregare ̋ de resurse. Un antreprenor trebuie să poată pune împreună, cât mai eficient, nu doar resursele de capital cu forța de muncă (așa cum era definiția tradițională a antreprenoriatului), ci și ideile, inovațiile, motivațiile oamenilor care lucrează în afacere, dar și pe cele ale unora care sunt doar stakeholders în sens larg, adică ale consumatorilor, partenerilor, furnizorilor etc.

Accesul la materiile prime, la cunoaștere, la înțelegerea pieței trebuie și ele agregate în acest amalgam al activității antreprenoriale, și nu oricum, ci în cel mai eficient mod posibil. Spre deosebire de orice activitate din cadrul unei companii sau organizații, unde sarcinile sunt destul de precise și specializarea este destul de clară, antreprenorii trebue să înțeleagă suficient de bine toate aceste aspecte diverse, pentru ca rezultatul agregării pe care ei o realizează să fie un business viabil, o afacere de succes.

Arbitraj

Încă din cele mai vechi timpuri, câștigătorii au fost nu cei mai puternici sau cei mai rapizi, ci aceia care s-au adaptat cel mai bine la situația existentă. Este o lege fundamentală a evoluției speciilor, dar și a evoluției afacerilor. Iar pentru a te putea adapta cât mai bine la situația existentă și pentru a intui cât mai corect schimbările ce ar putea apărea în viitor, trebuie să ai, și să folosești din plin, cele mai bune informații. Acesta este de fapt ˶arbitrajul ̋ antreprenorial: antreprenorii folosesc un sistem propriu de business-intelligence (chiar dacă de foarte puține ori acesta este formalizat) care îi ajută să afle informații mai rapid decât piața și decât concurenții.

Aceste informații sunt critice pentru un business de succes, iar utilizarea asimetriei informației rămâne la fel de valabilă chiar și azi, în era Internet, în care se presupune că orice informație este foarte ușor de accesat, fiind doar la câteva click-uri distanță. Cu toate acestea, chiar și azi, antreprenorii valoroși folosesc cu succes asimetria informației, reușind să transforme această asimetrie într-un arbitraj care le oferă competitivitate sporită.

Avans (în sensul inovației tipic antreprenoriale)

Termenul corect ar fi inovație, însă cred că avans funționează și el destul de bine. Sunt puțini cei care înțeleg acest concept de la bun început, pentru că, fără o analiză mai atentă, majoritatea afacerilor din lume par copii sau clone după câteva modele de afaceri consacrate. Nimic mai puțin adevărat! De fapt, TOATE afacerile din lume sunt diferite între ele, orice antreprenoriat înseamnă inovație, într-un fel sau într-altul, chiar dacă în aparență totul pare la fel.

Dacă vorbim despre McDonaldś, să nu uităm că în anumite părți ale lumii nu se mănâncă deloc vită, iar fără metode de a inova meniul de la McDonaldś , acesta nu ar fi cucerit niciodată țări ca India.Dar exemplele sunt foarte numeroase, aproape orice piață are un specific local pentru care trebuie să inovezi, dacă vrei să ai succes.

Asumarea (riscurilor)

La final, dar nu în cele din urmă, o funcție antreprenorială cheie este legată de asumarea riscurilor. Teoria cu privire la antreprenori vs. riscuri este una destul de lungă și complicată, așa că nu vom intra în ea foarte în detaliu. Pe de o parte există susținători ai teoriei conform căreia antreprenorii sunt, prin natura lor, oameni cu un foarte mare apetit de risc, chiar ˶aventurieri ̋ într-un anumit sens. Există astfel și o altă teorie, care susține, contrar intuiției, că antreprenorii au în general un apetit de risc relativ mic și că, în orice caz, antreprenorii își asumă în principiu doar riscurile controlabile, nu pe cele care sunt total în afara controlului.

Cei care sunt experimentați și riscă doar în mod calculat câștigă, pe ansamblu, pe termen lung, chiar dacă pot pierde din când în când. Oarecum la fel se desfășoară lucrurile și în activitatea antreprenorială, cu privire la riscuri. Iar ˶teoria probabilităților ̋ în domeniul afacerilor este în același timp mai complicată, dar și mai plină de informații utile decât cea de la un joc de cărți. Și asta pentru că, în business, poți vedea de cele mai multe ori numeroase ˶cărți ̋ dintre cele cu care joacă adversarii, concurenții tăi (și asta pentru că poți vedea mișcările pe care le fac pe piață, poți să discuți cu clienții sau cu partenerii lor și să afli alte informații utile), așa că poți face o estimare mai bună a ˶cărților tale ̋ și a tacticilor de joc cele mai eficiente. În plus, în business, antreprenorii inteligenți încearcă nu doar să diminueze riscurile, dar și să le împartă cu alții: cu investitori financiari, cu bănci, cu alte persoane interesate să împartă acest risc.

În general, în aceste condiții, antreprenorii care au calitățile necesare și adoptă strategia potrivită asumându-și riscuri bine calculate pe termen lung, chiar dacă, uneori, mai pot avea și mici eșecuri ˶de parcurs ̋.

Agregarea resurselor, arbitrajul informațiilor, avansul prin inovație și asumarea responsabilităților sunt cele patru funcții antreprenoriale majore. Și toate sunt bazate pe ACȚIUNE, al cincilea ˶A ̋ din această ecuație. Cu alte cuvinte, nimeni nu va avea succes doar contemplând cele patru funcții, ci transformându-le pe acestea în acțiuni eficiente în activitatea de zi cu zi.

1.2 Semnificația și importanța antreprenoriatului

Antreprenoriatul este important mai ales pentru că este mecanismul prin care zonele ineficiente din economie sunt identificate și eliminate. Mai mult decât atât, întreprinzătorii transformă inovațiile tehnologice și organizaționale în produse mai performante. ˶Pe scurt, barometrul esențial al libertății economice și al bunăstării este continua apariție a noi mici firme în toate sectoarele economiei inițiate de toate segmentele societății ̋ (Small Business Association, 1998). În momentul de față, antreprenoriatul se manifestă cu o incidență mult mai mare decât oricând în ultimii 100 de ani. Studii recente arată că antreprenoriatul a ajuns un stil de viață semnificativ și o carieră pentru mulți, afirmă Patricia H. Thornton.1

Odată cu acesta a crescut și numărul școlilor de afaceri, institutelor de cercetare, fundațiilor, organizațiilor profesionale și publicațiilor în domeniu. Cu toate acestea, cercetătorii se plâng că domeniului îi lipsește o identitate profesională, definită de un set unitar de teorii sociologice. După autoarea mai sus-menționată, antreprenoriatul constă în: crearea de noi organizații, care apar într-un proces social și economic dependent de context.

Literatura antreprenorială poate fi împărțită în două școli: una din perspectiva ofertei, cealaltă din perspectiva cererii. În prima, școala se focalizează pe disponibilitatea indivizilor de a ocupa poziții antreprenoriale. Cea de a doua se ocupă de numărul și tipul de întreprinzători de care e nevoie. ˶Perspectiva cererii ̋ propune un număr de căi pentru a examina contextul înființării organizațiilor – ca de exemplu: politica statelor, dezvoltarea piețelor, schimbările tehnologice.2

Kent spune: ˶Conform unei anumite școli de gândire, evenimentul sociologic este factorul motivator cel mai important în vederea creării unei noi afaceri, iar încercările actuale de a defini caracteristicile personale ale antreprenorului abordează mai degrabă simptomul decât cauza ̋.3

De asemenea, inventivitatea joaca un rol important in viata antreprenorului, putand fi si chiar este stimulate sau franata de numerosi factori, dintre care cei mai semnificativi tin de mediul in care oamenii isi desfasoara activitatea si chiar de modul in care sunt vazuti de conducere, deoarece modul in care un sef poate sa incurajeze, sau din contra, sa franeze manifestarile de creativitate poate fi reflectat si in modul in care el discuta cu cei pe care ii are in subordine.4

Antreprenoriatul a fost o sursă majoră de locuri de muncă, a contribuit la creșterea economică și la prosperitatea națiunilor. În consecință, au fost făcute eforturi considerabile pentru înțelegerea fenomenului.

Pe tot globul, cercetătorii au analizat comportamente și au avansat ipoteze; a rezultat o literatură bogată și complexă aparținând mai multor școli, fiecare cu teoria ei. Explicații care par foarte aplicabile unui grup de întreprinzători sunt mai puțin potrivite pentru altul.

Antreprenoriatul nu este limitat la firme de o anumită mărime, la anumite industrii sau la anumite culturi. Activitatea antreprenorială este îmbrățișată de indivizi de ambele sexe, de toate vârstele, indiferent de pregătire. Activitățile antreprenoriale sunt, însă, substanțial diferite în funcție de tipul organizației la care se referă.

Câțiva întreprinzători, ca Bill Gates, Michael Dell, Sergezy Brin sau Lary Page, au creat companii care au modificat, au restructurat și au îmbunătățit sectoare întregi de afaceri. În ultimă instanță ei au avut contribuții majore la dezvoltarea economiei și a societății în general. Acești întreprinzători reprezintă ˶tipul ideal ̋ care stabilește standardul antreprenoriatului. De menționat că până a ajunge la această statură legendară au fost mici întreprinzători, care și-au început visul și drumul într-un garaj sau garsonieră. Și cu toate că majoritatea nu se vor dezvolta așa și vor rămâne ˶mici ̋ toată viața lor, ele constituie o forță economică majoră.

Schumpeter considera că numai ˶un om sau câțiva ̋ au avut viziunea să devină întreprinzători, făcând o extremă discriminare, separând întreprinzătorii de elită ai lumii de ceilalți. Hughes (1965) afirmă că o mână de oameni, cei puțini și esențiali au schimbat alocarea resurselor de-a lungul timpului. Cornelius Vanderbilt, Michael Milken și Donald Trump ar fi printre aceștia; proprietarii de restaurante/pizzerii însă nu se califică. Totuși, și proprietarii de pizzerii schimbă alocarea resurselor, determinând creșterea cererii de mozzarela și sos pepperoni. Acest criteriu nu-i diferențiază de cei ˶vital few ̋.

Antreprenoriatul este reflectat în toate dimensiunile esențiale ale civilizației: social, politic, economic și presupune implicarea creativității, consistentă cu laturile sănătoase ale schimbării bazelor competiției.

Antreprenoriatul este un proces uman creator care mobilizează resursele de pe un nivel de productivitate pe altul, superior. Antreprenoriatul implică voința individului de a-și asuma responsabilități și abilitatea mentală de a duce la bun sfârșit sarcina de la idee la finalizare. Altă componentă a antreprenoriatului constă în a sesiza oportunități acolo unde alții văd haos, contradicții, confuzie.

Esența antreprenoriatului este de a merge împotriva timpului, cu înțelepciune și maturitate, și de a servi ca agent al schimbării. Antreprenoriatul este adesea dificil de asumat pentru că, se știe, majoritatea noilor afaceri eșuează.

Bob Reiss, întreprinzător de succes și autor de cărți în domeniu, spune:

˶Activitatea antreprenorială este recunoașterea oportunității și valorificarea ei, neținând seama de resursele pe care le controlezi în acel moment cu încrederea că poți reuși, cu flexibilitatea de a schimba direcția când e necesar și cu voința de a te ridica de jos dacă ai fost trântit ̋. Un factor cheie în definiția lui Reiss este atacarea oportunității făcând abstracție de resursele sub control. Întreprinzătorii de succes nu încep bogați și celebri; ei termină bogați și celebri.

Linda Prinson, autoare a mai multor materiale pentru SBA² , despre cum să scrii un plan de afaceri, și creatoarea unui soft despre planul de afaceri spune:

˶Totdeauna am gândit întreprinzătorul ca fiind persoana care pornește o afacere pentru a urma o viziune, pentru a face bani și a fi propriul stăpân (financiar și spiritual). Riscul este inerent. Prin urmare, cred că o cheie esențială a succesului este ca întreprinzătorul să fie antrenat în a-și asuma riscul ̋. Prinson continuă: ˶cred că este o admirație generală pentru întreprinzătorul care se aruncă cu curaj în flăcări, sperând să nu se ardă. Dacă reușește, este modelul nostru strălucitor de cine am dori să fim. Dacă eșuează, dăm din umeri și nu compătimim pleiada de angajați, clienți, furnizori,asociați care s-au ars în proces. ̋

Unul din punctele pe care le atinge Prinson este acela că întreprinzătorul vrea să fie singurul stăpân al sorții sale și vede că nu poate face asta decât în propria lui afacere. Pentru că, de regulă, întreprinzătorii fac ceea ce vor, sau în orice caz, ceea ce simt că le dă control asupra viitorului. Le place să-și stabilească propria lor direcție. Mulți întreprinzători cred că având o afacere oferă de departe mai multă securitate decât fiind angajat. Paradoxal, unii consideră că a fi angajat e mai riscant decât a fi întreprinzător.

Legat de risc, autoarea este de părere că persoanele care controlează riscul și devin profesioniști ai riscului vor câștiga cursa. Prinson reamintește că întreprinzătorii, pe lângă responsabilitatea pe care o au față de ei înșiși și de familie, au o anumită răspundere față de clienți, furnizori și asociați.

Gillian Murphy, directorul de la San Joaquin Delta College Small Business Development Center, spune: ˶Un întreprinzător nu e static, e fluid… caută neîncetat oportunități și/sau diferite metode de operare. Când mă gândesc la spiritul antreprenorial îmi vine în minte o persoană care face orice să reușească.̋

Murphy arată și importanța creativității în a găsi resurse. Întreprinzătorii sunt capabili să propună idei deosebite potențialilor parteneri și să negocieze ˶deal-uri ̋ neconvenționale pentru a obține ceea ce doresc.

Referitor la aceste aspecte Michael Gerber afirmă: ˶Personalitatea întreprinzătoare transformă cea mai obișnuită situație într-o ocazie excepțională. Întreprinzătorul este vizionarul care se află în noi. Visătorul. Energia care se găsește în spatele fiecărei activități umane. Imaginația care aprinde focul viitorului. Catalizatorul pentru schimbare.

Întreprinzătorul trăiește în viitor, niciodată nu se uită în urmă și rareori ia în seamă prezentul. El este cel mai fericit om pe de lume când este lăsat să construiască liber imagini pentru «ce ar fi dacă» sau «ce ar fi când»… Întreprinzătorul este un inovator, un mare strateg, creatorul a noi metode de a intra pe piață sau a noi piețe, gigantul care schimbă lumea ca Sears Roebuck, Henry Ford, Tom Watson de la IBM și Ray Kroc de la McDonaldˋs.

Având în vedere necesitatea sa de schimbare, întreprinzătorul creează multă dezordine în jurul său, care este în mod previzibil incomodă pentru cei înregimentați în proiectele sale. Drept rezultat, constată deseori că se distanțează rapid de ceilalți. Cu cât o ia mai mult înaintea celorlalți, cu atât trebuie să facă un efort mai mare pentru a-i trage după el. Aceasta devine imaginea despre lume a unui întreprinzător: o lume alcătuită atât dintr-o supra-abundență de ocazii, cât și dintr-o mulțime de indivizi ˶târâie-picioare̋… Pentru întreprinzător cei mai mulți oameni reprezintă probleme care stau în calea visului său.̋

1.2.1 Caracteristici ale IMM-urilor

Întreprinderile mici și mijlocii prezintă o serie de caracteristici definitorii care reflectă dimensiunea lor redusă și consecințele sale în planul conceperii și operaționalizării activităților încorporate.

Figura 1.1. Caracteristicile predominante ale firmelor mici

Sursa: O. Nicolescu, C. Nicolescu, Antreprenoriatul și Managementul întreprinderilor mici și mijlocii, Editura Economică, București, 2008, p. 62

1.3 Întreprinzătorul – Elementul central al afacerii

Întreprinzătorul este acea persoană care își asumă riscul începerii propriei afaceri, iar pentru întreprinzătorul român problema riscului este cu adevărat una importantă. Spre deosebire de statele occidentale care și-au creat bogăția prin intermediul oamenilor cu inițiativă, și care le acordă acestora o mulțime de facilități, în România dificultățile legate de începerea și conducerea unei afaceri sunt greu de depășit, dar nu imposibil.

Motivul principal care îi motivează pe întreprinzători să înceapă o afacere este acela că afacerea trebuie să împlinească atât nevoi psihice cât și fizice ale persoanelor implicate cum ar fi proprietarii, angajații, clienții, managerii și comunitatea, aceasta trebuind să dea randament, să genereze profit și mai ales să dea libertate de mișcare întreprinzătorului.

Motivele cele mai des intalnite care ii indruma pe intreprinzatori sa isi inceapa propria afacere sunt veniturile mai mari, posibilitatea de a fi propriul sef, un program de lucru propriu, puterea de decizie, alegerea propriilor angajati, progresul odata cu concurenta, castigarea unui statut social, infiintarea de noi locuri de munca, dar in paralel cu aceste avantaje orientate spre a incepe o afacere proprie, vin si riscuri pe care intreprinzatorul este nevoit sa si le asume, si anume: nesiguranta financiara, volum mai mare de munca, riscul investitional si alte riscuri. Charles Schwab, primul om care a ajuns să fie plătit cu un milion de dolari pe an în 1918, era de părere că „succesul nu este în relație directă neapărat cu abilitățile noastre, cât cu perspectiva noastră asupra vieții”. Singurul scop al unei afaceri este să dea întreprinzătorului mai multă viață. Dacă acest lucru nu se întâmplă, proprietarul afacerii trebuie să își schimbe perspectiva asupra vieții.¹

1.3.1 Rolul intreprinzatorului si spiritul intreprinzator in afaceri

Spiritul intreprinzator este cea mai importanta latura a dezvoltarii economice din ultima perioada a istoriei afacerilor. In toata lumea, acesti eroi ai noilor economii au schimbat mediul afacerilor, iar intrerpinderile lor joaca un rol important in economia mondiala. Intr-un ritm aproape incredibil, afacerile micilor intreprinzatori au condus la aparitia de noi produse si servicii, au depasit vechile frontiere ale vechilor tehnologii, au creat noi locuri de munca, au deschis noi piete. Niciodata nu a fost mai mare interesul pentru cunoasterea spiritului intreprinzator ca acum la inceputul secolului XXI. ²

Orientarea catre intreprinderile mici a fost apreciata sugestiv de catre Howard Stevenson, profesor care preda „Entrepreneurship” la Harvard, care afirma „De ce este atat de usor, pentru micile companii, sa concureze corporatiile gigantice? Pentru ca, in timp ce corporatiile gigantice studiaza consecintele, intreprinzatorii au schimbat lumea”³.

Intreprinzatorii, in principal, dar nu numai ei, ci si managerii si liderii se pot caracteriza prin spirit intrerpinzator, de aceea este foarte important pentru a caracteriza intreprinzatorii, sa intelegem semnificatia acestui concept. Spiritul intreprinzator poate fi considerat ca „o stare in care se afla cel care creeaza noi afaceri in conditiile riscului obtinerii profitului asteptat”.1

In mod surprinzator, intreprinzatorul este unul dintre personajele care influenteaza puternic afacerile din toata lumea inclusiv din fiecare tara, alaturi de manager si lider. Asa se explica si nevoia de a intelege profilul unui astfel de personaj, caracteristicile lui si modul de actiune in situatiile cu care se confrunta. Intreprinzatorul este persoana care isi asuma riscuri, care creeaza noi afaceri, toate acestea pentru realizarea obiectivelor pe care si le-a propus in vederea obtinerii profitului si cresterii identificand oportunitati importante. Cu toate ca multi oameni au idei foarte bune pentru a porni o afacere, nu toti transforma aceste idei in afaceri concrete, ci numai unii reusesc, devenind intreprinzatori, acestia devenind creatori de noi afaceri, in care folosesc resursele lor sau resurse atrase de la terti.

Cercetarile au scos in evidenta mai multe caracteristici ale intreprinzatorilor, intre care:

Increderea in abilitatile personale, datorata optimismului de care dau dovada atunci cand vizeaza succesul, ceea ce de multe ori insa poate sa conduca si la esec;

Dorinta pentru rezultate immediate, ceea ce ii determina ca in permanenta sa urmareasca rezultatele, care le va confirma daca au procedat bine sau rau;

Preferinta pentru un risc moderat, ceea ce inseamna ca ei nu infrunta riscul in orice conditii, ci un risc calculate, dar care totusi in ochii altora poate parea ca un obiectiv imposibil de realizat;

Dorinta de a-si asuma responsabilitati, preferand sa isi controleze propriile resurse pentru atingerea propriilor obiective;

Nivel inalt de energie, peste medie, ceea ce ii permite sa faca fata efortului incredibil necesar demararii unei afaceri, creearii unei intreprinderi;

Viziune, care sa ii permita scrutarea viitorului in descoperirea in permanenta de oportunitati, fara a medita la succesele sau esecurile care au trecut;

Abilitati de organizator, care le permite intreprinzatorilor sa aseze impreuna oameni care sa realizeze anumite sarcini, sa ii combine astfel incat sa-si puna in aplicare viziunea;

Dorinta de realizare, mai presus de bani, ceea ce face ca motivarea intreprinzatorului sa fie mult mai complexa, aceasta exprimand, in primul rand, indemnul de a merge mai departe, de a realize ceva ce pentru altii este imposibil, banii reprezentand doar o confirmare a reusitei;

Nivel inalt de angajare, ceea ce ii face sa munceasca din greu prentu succesul companiei pe care o creeaza, inlaturand bariere care pentru altii par insurmontabile;2

Toleranta fata de ambiguitate, o calitate absolut necesara intreprinzatorilor, care adesea trebuie sa ia decizii pe baza unor informatii incerte, sau chiar contradictorii;

Flexibilitatea, care consta in abilitatea intreprinzatorilor de a se adapta la cererea mereu in schimbare a clientilor, reprezinta o caracteristica de seama a intreprinzatorilor.1

Exista foarte multi factori motivatori, cum ar fi stilul de viata independent, considerarea intreprinzatorilor ca eroi, factori demografici, cresterea ponderii serviciilor, crearea de noi tehnologii, pregatirea in domeniul spiritului intreprinzator, dezvoltarea internetului, globalizarea, care amplifica spiritul intreprinzator si implicit motiveaza cresterea numarului de persoane care vor sa isi creeze propria afacere, propria intreprindere, cat si factori care contribuie la dezvoltarea spiritului intreprinzator, la cresterea ponderii populatiei care considera ca intr-un astfel de domeniu se pot realiza professional si material. Pe langa acesti factori generali, in fiecare tara in parte pot actiona si factori specifici. In cazul Romaniei, spre exemplu, poate fi mentionata disproportia dintre intreprinderile mari si cele mici, dar si dorinta populatiei de a iesi din sectorul de stat, in care a lucrat o mare parte de timp.2

Conform si literaturii de specialitate, pe langa motivele care ii incurajeaza pe oameni sa devina intreprinzatori si caracteristicile ce le survin intreprinzatorilor, intreprinzatorii de succes par sa se inscrie in urmatorul portret robot :

Sunt barbati cu varsta cuprinsa intre 24 si 35 de ani;

Sunt absolventi de facultate;

Au beneficiat de o atentie deosebita in familie (de regula, sunt copii singuri la parinti);

Au inceput sa castige bani inca din adolescent;

Traiesc in zone favorabile afacerilor;

Cadrul cultural-religios stimuleaza initiativele de tip antreprenorial.3

In Romania insa, intreprinzatorii de succes par sa aiba un profil diferit. Un studiu realizat pe un esantion constituit din 1.000 de intreprinzatori romani de succes scoate in evidenta urmatoarele:

Sunt barbati cu varste cuprinse intre 31 si 50 de ani (61.2%);

Sunt absolventi de facultate (58.3%)

O mare parte (34.9%) au lucrat in aceeasi industrie inainte sa inceapa o afacere pe cont propriu;

Majoritatea (84%) intreprinzatorilor muncesc cel putin 40 de ore pe saptamana si aproape jumatate din subiecti (47.5%) aloca cel putin 60 de ore pe saptamana pentru afacerea lor;4

In tarile occidentale dezvoltate a aparut o intreaga literatura de specialitate consacrata spiritului intreprinzator, cunoscut, in publicatiile anglo-saxone sub termenul de „entrepreneurship”. Un astfel de spirit intreprinzator poate sa transforme o persoana in intreprinzator, care in general dezvolta o afacere, creeaza o noua intreprindere.

Din cercetarile efectuate in domeniul spiritului intreprinzator, rezulta ca proprietarii de mici intreprinderi cred ca daca vor munci din greu vor castiga mai multi bani si vor fi mai fericiti decat daca ar lucra intr-o mare companie si chiar daca acestia dispun de numeroase avantaje, intreprinzatorii pot intampina o serie de dificultati (incertitudinea veniturilor, riscul de a pierde intreaga investitie, munca grea pe un timp indelungat, slaba calitate a vietii, pana cand afacerea se stabilizeaza, stresul ridicat, responsabilitatea complete, descurajarea si deziluzia), sau pot fi privati de diferite oportunitati pe alte planuri decat cele din domeniul afacerilor. 1

Un aport important l-a avut profesorul Albert Shapero, care a dezvoltat un concept al procesului de creare a unei noi intreprinderi. El arata ca „aparitia unei intreprinderi este rezultatul unul proces care depinde de locul, momentul, climatul economic si social, de natura sectorului de activitate si de perssoanele care vizeaza aceasta creatie. 2”

Pentru a ne edifica mai deplin asupra a ceea ce reprezinta un intreprinzator, ar trebui sa facem apel la abordari mai recente si anume a cunoscutului specialist canadian Jean Marie Toulouse, specifica lui fiind o analiza triaxala dupa cum se poate vedea din figura 1.2. Analiza triaxala fiind o analiza focalizata pe trei caracteristici de baza a activitatii umane- sistemul de valori, gradul de implicare si natura actiunilor- a dus la delimitarea a opt tipuri de activitati, carora le corespund tot atatea categorii de ocupatii care sunt implicate in initierea, pregatirea, derularea si finalizarea schimbarilor majore in societate.3

Figura 1.2 Tipurile de agenti ai schimbarii 4

In general, intreprinzatorii sunt persoane care au spirit de initiativa, de asemenea, intreprinzatorii fiind persoane introvertite, se bazeaza in tot ceea ce intreprind aproape in exclusivitate pe fortele proprii, dar nici nu iau in considerare interesele altor persoane. Si cu toate acestea, pentru a avea succes in procesul de creare si dezvoltare, un intreprinzator trebuie sa dispuna, de o serie de abilitati, sa indeplineasca o serie de roluri, sarcini si responsabilitati, insa dintre toate, cel mai important, poate, pentru succesul in afaceri este indeplinirea rolului de lider, deoarece un intreprinzator care nu dispune de calitati de lider se va zbate in mediocritate, de aceea este necesar ca acesta sa caute sa-si insuseasca si sa-si dezvolte astfel de calitati,mai ales ca astazi salariatii sunt mai bine pregatiti, sunt mai sofisticati, deci impun adoptarea unor stiluri de management diferite.1

In viziunea lui Schumpeter, intreprinzatorul deschide calea intemeierii unor noi ramuri care, in schimb, determina aparitia unor sschimbari structurale majore in economie. Ramurile vechi devin demodate printr-un proces numit „distrugere creatoare”. Pe masura ce noile ramuri concureaza cu cele deja existente pentru forta de munca, materiale si bunuri de investitie, ele cresc pretul acestor resurse. Ramurile vechi nu pot avea costuri ridicate, deoarece cererea se orienteaza catre noile produse. Pe masura ce ramurile invechite sunt in declin, cele noi sunt in expansiune deoarece imitatorii, care au asteptari optimiste in privinta profitului, datorita succesului initial al inovatorului, continua sa investeasca.2

Ca si Schumpeter, Peter Drucker insista asupra rolului intreprinzatorului de „revolutionar al economiei”, care schimba normele obisnuite de comportament. Intreprinzatorul lui Drucker nu se afla doar in mica intreprindere, ci el poate exista la fel de bine intr-o mare intreprindere sau in administratie, daca poseda „spiritul de intreprinzator”, manifestat printr-un comportament specific. Din acest punct de vedere pot fi intreprinzatori un manager-salariat, un inalt functionar sau chiar un universitar, care se disting prin comportamentul lor antreprenorial.3

Intreprinzatorii cocheteaza in mare parte cu dezastrul atunci cand refuza sa creeze informatiile benefice lor, care sa le permita reactii rapide la schimbari sau tendinte amenintatoare sau de ce nu chiar schimbarile neprevazute din mediu.

In concluzie, intreprinzatorul este un actor principal si un simbol al economiei de piata. Rolurile si contributia intreprinzatorilor se amplifica substantial, simultan cu manifestarea lor pe un plan calitativ superior, ceea ce reflecta in revolutia antreprenoriala actuala, care, potrivit afirmatiilor a numerosi specialisti, va atinge apogeul in secolul XXI, generand multiple mutatii, unele inca dificil de imaginat in prezent.4

CAPITOLUL II LEGEA PARTENERIATULUI PUBLIC/PRIVAT

Originea conceptului de parteneriat nu este desigur una care sa se fi nascut in creuzetele gandirii economice si sociale ale epocii contemporane. Sistemele de parteneriat au o lunga traditie in Franta prin colaborarea intre autoritati si sectorul privat in privinta concesionarii (concession) bunurilor publice, inca de sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, perioada in care se formeaza doctrina franceza a serviciilor publice.1

In ultimii ani, autoritatile locale din Romania au inceput sa incheie parteneriate cu sectorul privat si societatea civila in vederea realizarii unor investitii in infrastructura si pentru operarea unor servicii publice de interes local. Aceasta noua orientare, tine preponderent de avantajele pe care le presupune un parteneriat public-privat, respectiv: de impartire a costurilor realizarii unei investitii, a riscurilor asociate exploatarii acesteia si partial de lipsa resurselor din administratia publica locala destinate investitiilor. Pe de alta parte, extinderea formelor de parteneriat public-privat in Romania se datoreaza si unor reglementari care au fost emise de Guvernul Romaniei incepand cu 2002 si care au permis autoritatilor locale sa cunoasca aceasta noua oportunitate de finantare a dezvoltarii locale, chiar daca oportunitatile pe care le genereaza nu sunt inca pe deplin estimate din lipsa de practica.2

Sectorul public în Europa are o lungă tradiție care are ca și cadru de referință Revoluția franceză din secolul al XVIII-lea. Ideile lui Hobbes și Rousseau stabilesc o necesitate a existenței Statului, care are rolul de a stabili limitele naturii umane în cadrul societății, un Stat relativ puternic trebuind să poată conduce societatea și totodată să promoveze și garanteze drepturile și libertățile individuale.3

Literatura de specialitate actuală oferă trei definiții ale sectorului public, după trei criterii distincte:

Definiția legală (legal definition), conform căreia sectorul public include organizațiile guvernamentale și alte organizații guvernate de dreptul public.

Definiția financiară (financial definition) conform căreia în afară de organizațiile sus-menționate, sectorul public include organizațiile private care desfășoară activități de interes public, incluzând organizațiile non-profit care își desfășoară activitatea în domeniul educației și sănătății.

Definiția funcțională (functional definition) conform căreia sectorul public include toate organizațiile din domeniul administrației publice, securității sociale, legii și ordinii, educației, sănătății, serviciilor sociale și culturale, indiferent de sursa de finanțare și forma de organizare.4

2.1. Modalitate de cooperare între sectorul public și cel privat

Legea parteneriatului public/privat vine ca o modalitate de cooperare între sectorul public și sectorul privat, cu scopul de a realiza proiecte de interes public, prin împărțirea anumitor riscuri între autoritățile publice și investitorii privați. Aceste parteneriate public-privat sunt deseori folosite în sectoarele diverse și nu neapărat în sectoarele profitabile, ci și în sectoarele care nu presupun neapărat producerea de venituri.

De cele mai multe ori, instituțiile care au un rol semnificativ în finanțare sunt Banca Mondială și alte instituții internaționale, deoarece importanța participării capitalului privat în realizarea anumitor investiții de interes public este vitală pentru sectorul public, îmbinând perspectiva națională cu cea comunitară.

Natura relatiei dintre administratie si mediul de afaceri reprezinta un alt element de succes in realizarea parteneriatelor, rolul major in acest sens apartinând celor doua parti dar si unor terte institutii de la nivel local sau central.1

Aceste parteneriate pot veni ca și soluție, în diferite forme, între autoritățile publice și mediul de afaceri, cu scopul de a finanța, a construi, a renova sau a întreține o infrastructură, ori pentru furnizare de servicii, în toate domeniile și sectoarele țării (sănătate, învățământ, turism, transporturi, economie, construcții, infrastructură, IT).

Astfel, multe dintre etapele și regulile organizării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de achiziție publică se regăsesc și în procedura pentru atribuirea unui contract de parteneriat public-privat, acest aspect putând înlătura eventuala reticență a autorităților de a recurge la PPP sau, cu alte cuvinte, proverbiala teamă de necunoscut. Nu mai puțin important, putem face aceeași afirmație și cu privire la procedura de soluționare a contestațiilor sau de formulare a plângerilor împotriva deciziilor Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC). Astfel, partenerii publici nu vor porni de la zero atunci când vor atribui un contract de PPP, departamentul lor de achiziții publice având deja o idee despre ceea ce presupune o astfel de procedură. De același avantaj se bucură și operatorii economici.2

Cu toate că parteneriatul public-privat reprezintă o oportunitate de afaceri excelentă pentru companiile naționale și multinaționale, bineînțeles că există, ca în orice afacere, atât avantaje cât și dezavantaje pentru investitorii privați, iar un dezavantaj destul de important pentru orice investitor privat, ar fi acela că modul de finanțare vine în întregime din partea contractantă privată, presupunând în mod cert că investitorul aduce resurse financiare proprii, sau fie trebuie să le atragă.

Riscul principal al PPP constă în faptul că fără o atentă reglementare și monitorizare a procedurii de selecție a partenerului privat și a derulării proiectelor de tip PPP, aceste proiecte pot deveni un mijloc periculos de “înghițire” a resurselor statului. Mai mult, experiența redusă a autorităților centrale și locale în acest domeniu reprezintă un serios impediment, întrucât procesul de pregătire a unui proiect PPP este complex și de lungă durată. De exemplu, în Marea Britanie, unul dintre statele cu expertiză vastă în acest domeniu, pregătirea unui contract PPP important durează aproximativ un an, în vederea atingerii scopului final al PPP: “Value for money” (valoare pentru fondurile investite).¹

Dacă pentru investitorii privați aducerea în întregime a modului de finanțare reprezintă un dezavantaj, pentru stat însa, acest fapt aduce cu sine avantaje multiple, reducerea costurilor pentru administrațiile centrale și locale fiind unul dintre ele, acesta atrăgând după sine și avantaje ca eficiența crescută în dezvoltarea proiectului propus pentru implementare cât și o perioadă mai mica de implementare, inovație tehnică și un nivel ridicat al calității serviciilor furnizate, utilizarea know-how-ului și a managementului privat, fiind două avantaje de apreciat.

Însă, pe lângă multitudinea de avantaje pe care statul le are în urma parteneriatelor public-privat, faptul că o parte din riscurile proiectului sunt transferate partenerului privat are o cotă foarte mare de interes, acest lucru datorându-se riscului de finanțare, riscul apariției unei situații de forță majoră din diferite motive sau chiar riscul uzurii morale.
Nu în ultimul rând, un avantaj major pentru partenerul public este faptul că, potrivit Legii nr. 178/2010, la finalizarea contractului, bunul realizat prin contractul de PPP este transferat cu titlu gratuit partenerului public în bună stare, exploatabil și liber de orice sarcină sau obligație. Mai mult, astfel cum s-a subliniat în nenumărate rânduri, România are nevoie de formula PPP pentru a spera în absorbția integrală a fondurilor pe care Uniunea Europeană le alocă României.²

Aceste parteneriate public-private aduc cu sine siguranță, acest gen proiecte jucând un rol foarte important în dezvoltarea economică rapidă în România, dar acest lucru nu înseamnă neapărat că este și singura soluție pentru salvarea economiei românești, ci un impuls la schimbările ce sunt necesare pentru modernizare, întreținere, construire și îmbunătățire, datorită complexității acestor parteneriate public-private, care de ce nu, pot reprezenta mari succese, sau în cel mai rău caz, eșecuri.

Problema PPP-ului este că acesta implică aspecte financiare și juridice

foarte complexe, iar expertiza la nivelul entităților publice din România este de

multe ori surclasată de cea de care dispune sectorul privat. Să avem în vedere

faptul că, în criza de fonduri, autoritățile locale ar putea fi tentate să intre în

astfel de relații fără a realiza o analiză completă a beneficiilor obținute sau a

riscurilor la care se expun.³

2.2 Legea 178/2010 pilon principal în PPP

În general, relația de parteneriat se stabilește pe cale contractuală pentru o durată lungă, transferându-se în sarcina partenerului privat responsabilități diverse, precum conceperea, proiectarea, finanțarea, execuția, renovarea, întreținerea sau exploatarea unei lucrări sau a unui serviciu. Finanțatorul lucrării nu este neapărat și exploatatorul ei, deși legea cuprinde o nouă ̋scăpare ̋ la capitolul definiții punând semnul egalității între investitorul privat și finanțator.¹

Art. 16 – (1) Partenerul privat sau, după caz, societatea de proiect pot constitui garanții cu privire la creanțele și drepturile deținute în temeiul contractului de parteneriat public-privat exclusiv în favoarea finanțatorilor proiectului de parteneriat public-privat care sunt instituții de credit sau alte instituții financiare și numai pe durata contractului de parteneriat public-privat.

(2) Partenerul privat poate constitui garanții asupra acțiunilor sau părților sociale deținute în societatea de proiect exclusiv în favoarea finanțatorilor proiectului de parteneriat public-privat care sunt instituții de credit sau alte instituții financiare și numai pe durata contractului de parteneriat public-privat.

(3) Prin contractul de parteneriat public-privat se va conveni modalitatea de preluare sau de stingere a acestor garanții în ipoteza încetării contractului înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat, în vederea protejării interesului public și a intereselor finanțatorilor proiectului.²

Se vor stabili de la bun început domeniul de aplicare al business-ului și obiectivele parteneriatului public-privat, beneficiile ce se doresc a fi obținute, întrucât investițiile necesare și câștigurile, sustenabilitatea pe termen lung și riscurile proiectului.

Art. 18 – (1) Inițiativa realizării unui proiect în regim de parteneriat public-privat aparține partenerului public.

(2) Pentru inițierea unui proiect de parteneriat public-privat, partenerul public inițiator

întocmește un studiu de fundamentare.

(3) Pentru întocmirea studiului de fundamentare, partenerul public poate contracta, în condițiile legii, servicii de consultanță tehnică, economică și juridică.

(4) Costurile generate de realizarea studiului de fundamentare se suportă de către partenerul public.³

Planificarea inițială presupune stabilirea prerogativelor legale ale partenerilor (ex. permisiunea legală de a participa în cadrul PPP, limitările impuse prin lege, autoritatea nu-și folosește puterile legale pentru un obiectiv impropiu sau prin delegare nelegală de atribuții). Stabilirea puterilor legale are în vedere și aspectul financiar, adică autoritatea trebuie să se asigure că are bani să intre în acel contract PPP și are posibilitatea legală de a-i cheltui în cadrul unui PPP (ex. finanțarea unei contribuții proprii la un PPP din fonduri europene nu este posibilă, întrucât PPP-ul nu este eligibil pentru fonduri europene).¹

Art. 20 – (1) Gradul de suportabilitate al proiectului reprezintă posibilitatea generică a

proiectului de a mobiliza resursele financiare necesare acoperirii costurilor.

(2) Gradul de suportabilitate al proiectului privește capacitatea financiară a partenerului public și a oricăror alte entități publice implicate necesară îndeplinirii obligațiilor de natură financiară asumate în cadrul contractului de parteneriat public-privat și, după caz, capacitatea financiară a beneficiarilor direcți ai utilizării bunului/bunurilor sau serviciului public ce formează obiectul parteneriatului public-privat.

(3) Un proiect poate fi realizat în regim de parteneriat public-privat numai dacă obligațiile de plată estimate a fi asumate de partenerul public în temeiul contractului de parteneriat publicprivat reprezintă majoritatea veniturilor realizate de societatea de proiect din utilizarea bunului/bunurilor sau serviciului public ce formează obiectul proiectului.²

La identificarea resurselor umane, trebuie avute în vedere toate responsabilitățile ce trebuiesc asumate, respectiv că persoanele desemnate trebuie să aibă capacitatea profesională să negocieze cu partenerul privat, să activeze ca angajați în cadrul companiei de proiect; o persoană trebuie să dispună de abilități manageriale ca să activeze ca

director în cadrul companiei de proiect. În plus, trebuie identificat personalul intern care să se ocupe de controlul și monitorizarea performanțelor companiei de proiect. Nu mai puțin cele de dinainte, trebuie să fie avut în vedere eventualul conflict de interese al celor implicați în proiect. Autoritățile trebuie să aibă discutată și pregătită încă din această fază inițială soluția de avarie, cea de ieșire din acordul de proiect a uneia dintre

părți, dar și cea privind managementul proiectului la expirarea contractului de

proiect. Astfel, PPP-ul poate să eșueze sau una din părți să fie în imposibilitate

financiară de a mai susține proiectul. Aspectele ce trebuie luate în considerare

sunt cele privind finanțarea proiectului, personalul ce poate suplini munca derulată până la momentul ieșirii din PPP de către partenerul privat și cele privind administrarea activelor.³

Art. 25 – (1) Realizarea unui proiect de parteneriat public-privat de către partenerul public se poate face numai după aprobarea de către Guvern prin memorandum a deciziei de realizare în regim de parteneriat public-privat.

(2) Memorandumul prevăzut la alin. (1) este inițiat de către Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, cu avizul conform al Ministerului Finanțelor Publice.

(3) Este interzisă declanșarea oricăror proceduri de atribuire a contractului de parteneriat public-privat anterior aprobării memorandumului prevăzut la alin. (1).¹

Art. 26 – (1) Partenerul public are obligația de a transmite Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine studiul de fundamentare a proiectului, întocmit în conformitate cu prevederile prezentei legi, în termen de 3 zile de la finalizarea acestuia.

(2) Departamentul pentru Proiecte de Infrastructura și Investiții Străine analizează, pe baza studiului de fundamentare și al oricăror alte documente relevante, necesitatea și oportunitatea structurării proiectului și a promovării acestuia în regim de parteneriat public-privat, în condițiile prevăzute de normele de aplicare.

(3) Numai în situația în care, în urma analizei prevăzute la alin. (2), Departamentul pentru

Proiecte de Infrastructura și Investiții Străine decide că proiectul îndeplinește condițiile

prevăzute de lege pentru realizarea sa în regim de parteneriat public-privat, atunci inițiază

demersurile de aprobare a memorandumului prevăzut la art. 25.

(4) În vederea verificării respectării legislației aplicabile în domeniul finanțelor publice și a caracterizării proiectului prin raportare la deficitul public și la datoria publică, calculate conform metodologiei aplicabile în baza legislației Uniunii Europene, Ministerul Finanțelor Publice emite un aviz conform, pe baza referatului întocmit în urma analizei de către grupul de lucru constituit în acest sens de către instituțiile publice implicate și numai după consultarea Eurostat.

(5) Grupul de lucru este coordonat de către Institutul Național de Statistică și este format din reprezentanți ai Ministerului Finanțelor Publice și ai celorlalte instituții publice cu atribuții în definitivarea conturilor naționale financiare și nefinanciare.

(6) Contractul de parteneriat public-privat nu va putea fi încheiat decât cu încadrarea în limitele referitoare la sursele de finanțare și modalitatea de clasificare statistică a proiectului, în conformitate cu condițiile aprobate prin referatul prevăzut la alin. (4).

(7) Pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute în prezentul articol, instituțiile publice implicate pot contracta servicii de consultanță tehnică, economică și juridică, în condițiile legii.²

Studiul de fezabilitate respectiv cel privind investițiile necesare trebuie să cuprindă alte modele potențiale și să arate care dintre următoarele aduce cea mai bună valoare pentru banul public și respectiv cele mai mari beneficii pe termen lung pentru sectorul public: contractul de concesiune, contractul de service, de furnizare, de parteneriat public privat etc..

În această fază este posibil ca autoritatea publică să considere necesară angajarea unor specialiști în domeniul juridic, financiar sau tehnic. Este important însă ca autoritățile să solicite în mod expres determinarea scenariului celui mai bun pentru investiția în cauză pentru a nu se afla în situația de a fi beneficiarul unui studiu de fezabilitate defectuos.¹

Art. 35 – Contractul de parteneriat public-privat reglementează cel puțin următoarele aspecte:

a) obiectul proiectului realizat în parteneriat public-privat;

b) condițiile de înființare și funcționare a societății de proiect;

c) termenele de realizare a lucrărilor;

d) drepturile constituite în favoarea partenerului privat și a societății de proiect, inclusiv cu privire la bunurile cu care partenerul public contribuie la realizarea proiectului de

parteneriat public-privat;

e) drepturile și obligațiile partenerului public, ale partenerului privat și ale societății de

proiect, pe parcursul derulării proiectului de parteneriat public-privat, inclusiv obligațiile

partenerului privat și ale societății de proiect menite să garanteze respectarea destinației

bunurilor implicate în proiectul de parteneriat public-privat și a condițiilor de realizare a

serviciului public;

f) regimul juridic al bunurilor implicate în proiect, inclusiv al bunurilor realizate sau

dobândite în cursul derulării proiectului și modalitatea de transfer al acestor bunuri la

încetarea contractului, cu respectarea dispozițiilor legale în materia proprietății publice;

g) durata contractului;

h) modalitatea de finanțare și etapele proiectului de parteneriat public-privat;

i) remunerarea partenerului privat, indicând în detaliu modalitatea de calcul și de plată,

inclusiv posibilitatea compensărilor/deducerilor între sumele de plată cuvenite

partenerului privat și orice eventuale daune sau alte sume de plată datorate de către

partenerul privat;

j) modalitatea de alocare a riscurilor în cadrul proiectului de parteneriat public-privat;

k) caracteristicile și obiectivele de performanță ale bunului sau bunurilor ce vor fi realizate în cadrul proiectului precum și indicatorii de performanță ai serviciului public ce

formează obiectul proiectului;

l) modalitatea de monitorizare și control de către partenerul public a respectării obligațiilor partenerului privat și ale societății de proiect;

m) procedura de aprobare de către partenerul public a contractelor încheiate de partenerul

privat și societatea de proiect cu afiliații partenerului privat;²

n) garanțiile de bună execuție ce vor fi asigurate de partenerul privat;

o) asigurările ce vor fi încheiate și menținute pe parcursul derulării proiectului de parteneriat public-privat;

p) proceduri de preluare a drepturilor și obligațiilor partenerului privat de către finanțatorii proiectului și/sau un nou partener privat;

q) răspunderea contractuală, inclusiv sancțiunile și penalitățile aplicabile partenerului privat în cazul neexecutării obligațiilor sale, în special în cazul neatingerii sau nemenținerii obiectivelor sau indicatorilor de performanță, precum și, după caz, posibilitatea compensării sumelor astfel datorate de partenerul privat cu plățile datorate de partenerul public în temeiul contractului de parteneriat public-privat;

r) dreptul partenerului public de a modifica unilateral anumite părți ale contractului și

dreptul partenerului public de a denunța unilateral contractul, precum și condițiile de

exercitare a acestor drepturi în conformitate cu prevederile art. 38, inclusiv modalitatea

de stabilire și plată a eventualei compensații datorate partenerului privat;

s) mecanisme de împărțire a profitului;

t) procedura și limitele subcontractării;

u) cauzele de încetare a contractului și condițiile în care se asigură continuitatea serviciului public realizat în cadrul parteneriatului public-privat;

v) orice alte aspecte care, în conformitate cu prevederile prezentei legi, sunt parte a

contractului de parteneriat public-privat.

Imediat ce studiul de fezabilitate a reliefat că PPP-ul este soluția cea mai

avantajoasă pentru banul public, inițiatorul trebuie să angajeze discuții cu finanțatorul

public (Trezoreria) privind propunerile rezultate ca urmare a studiilor

întrucât PPP ar putea depăși limitele bugetare aprobate.¹

În faza următoare trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

• Clasificarea companiei de proiect: de drept public sau privat în funcție

de cine deține controlul acesteia și, în funcție de aceste aspecte, trebuiesc stabilite

detaliile financiare și de audit.

• Activele tangibile care vor intra în proprietatea companiei de proiect,

personalul ce va fi transferat din sectorul public către compania de proiect și

alte resurse materiale și financiare (modul în care va opera transferul acestor

resurse către compania de proiect, implicațiile fiscale privind transferul activelor

către compania de proiect, respectiv aspecte privind ajutorul de stat).

• Fondurile inițiale ale companiei de proiect și contribuțiile ulterioare din:

– taxe;

– tarife pentru servicii stabilite pe bază comercială;

– emitere de acțiuni sau obligațiuni (dar numai după dezvoltarea proiectului)

– participanți interesați, piețele de capital, etc.;

– împrumuturi de la acționari (nu de la stat), bănci;

– atragere de fonduri nerambursabile – în funcție de schemele existente.²

• Structură legală și documentare pentru PPP (abordarea avută în vedere

pentru selectarea partenerului privat, criterii de selecție, management și monitorizare,

strategii de ieșire și reziliere, materiale pentru memorandumuri, etc.)¹

Art. 40 – Contractul de parteneriat public-privat trebuie să prevadă bunurile sau categoriile de bunuri care pe parcursul derulării contractului sau la încetarea acestuia urmează să intre în proprietatea partenerului public, respectiv a societății de proiect, inclusiv, după caz:

a) bunurile realizate pe parcursul executării contractului ca urmare a realizării investițiilor

asumate de către partenerul privat sau societatea de proiect;

b) bunurile pe care societatea de proiect trebuie să le transfere partenerului public la

încetarea din orice motiv a contractului de parteneriat public-privat;

c) bunurile pe care partenerul public are opțiunea de a le cumpăra la încetarea din orice

motiv a contractului de parteneriat public-privat;

d) bunurile care rămân în proprietatea societății de proiect la încetarea din orice motiv a

contractului de parteneriat public-privat.²

2.3 Aplicarea sanctiunilor in cazul nerespectarii obligatiilor privitoare la parteneriat

Art. 42 – (1) În cazul în care partenerul privat sau societatea de proiect nu își îndeplinește din orice motiv obligațiile asumate în cadrul contractului de parteneriat public-privat sau obligațiile față de finanțatorii proiectului, partenerul public, din proprie inițiativă sau la solicitarea finanțatorilor proiectului, va putea înlocui partenerul privat în condițiile alin. (2) și (3).

(2) Înlocuirea partenerului privat se poate face fără realizarea unei noi proceduri de atribuire numai dacă:

a) această posibilitate a fost prevăzută în cadrul documentației de atribuire inițiale într-o

modalitate clară, precisă și neechivocă, indicându-se cauzele unei astfel de înlocuiri potențiale și condițiile în care poate fi realizată, în conformitate cu prevederile normelor de aplicare, și

b) această posibilitate a fost inclusă în cadrul contractului de parteneriat public-privat, în

conformitate cu prevederile normelor de aplicare.

(3) În absența îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute la alin. (2), orice înlocuire a partenerului privat necesită declanșarea unei noi proceduri de atribuire.³

Art. 47 – (1) Constituie contravenții următoarele fapte:

a) nerespectarea de către partenerul public a obligației de a nu realiza un proiect publicprivat, precum și nerespectarea de către partenerul public a obligației de a nu declanșa o procedură de atribuire în absența aprobării acestei decizii prin memorandum, în conformitate cu prevederile de la art. 25 alin. (3);

b) nerespectarea de către partenerul public a obligației de transmitere în termen a studiului de fundamentare prevăzut la art. 26 alin. (1);

c) nerespectarea de către partenerul public a obligației de a nu încheia contractul de

parteneriat public-privat decât în condițiile prevăzute la art. 26 alin. (6);

d) nerespectarea de către partenerul public a obligației de a solicita avizul pentru modificarea studiului de fundamentare, prevăzute la art. 29 alin. (2);

e) nerespectarea de către partenerul public a obligației de întocmire a procesului verbal în

condițiile prevăzute la art. 31 alin. (1), precum și întocmirea respectivului proces-verbal cu omisiunea unuia sau mai multor elemente obligatorii prevăzute la art.31 alin. (1) și (2);

f) nerespectarea de către partenerul public a obligației de comunicare în termen a procesului verbal în condițiile prevăzute la art. 31 alin. (3),

g) nerespectarea de către partenerul public de a nu modifica contractul de parteneriat altfel decât în condițiile prevăzute la art. 39 alin. (1) și (2).1

Un parteneriat public privat de calitate presupune raporturi de calitate intre cele doua parti care interactioneaza in vederea implementarii proiectului, iar toate acestea presupun ca cele doua parti sa actioneze in limita bunului simt si sa aiba o conduita corespunzatoare, fie ca este vorba de partenerul public, fie ca este vorba de cel privat, deoarece, asa cum am mentionat, trebuie sa se acorde un respect reciproc, continuand sa se arate profesionalism in relatia partener public-partener privat.

Art. 49 – (1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se realizează de către persoane împuternicite în acest sens de către Departamentul pentru Proiecte de Infrastructura si Investiții Străine.

(2) Orice persoană are dreptul de a sesiza Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine cu privire la existența unor fapte sancționate de lege ca și contravenții, în condițiile art. 47 alin. (2). În vederea exercitării acestui drept, persoanele respective vor transmite Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine împreună cu sesizarea și datele/documentele relevante, în vederea susținerii acesteia.

(3) Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine va monitoriza și

supraveghea respectarea prevederilor prezentei legi și a actelor normative emise în aplicarea acesteia, putând lua orice măsuri prevăzute de lege pentru îndreptarea neconformităților constatate.2

2.4 Parteneriatul public-privat in curs de desfasurare

Art. 52 – Partenerii publici au obligația de a transmite Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, Ministerului Finanțelor Publice și Institutului Național de Statistică orice informații solicitate, pentru realizarea atribuțiilor prevăzute în prezenta lege.

Art. 53 – (1) Entitățile publice care intenționează să deruleze proiecte de parteneriat public-privat pot organiza și pune în funcțiune unități interne de coordonare a proiectelor de parteneriat public-privat in conformitate cu prevederile normelor de aplicare ale prezentei legi.

(2) Membrii unităților interne de coordonare a proiectelor de parteneriat public-privat vor urma cursuri de formare profesională în vederea specializării în domeniul parteneriatului public-privat.

(3) Pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute în prezenta lege, unitățile interne de coordonare a proiectelor de parteneriat public-privat pot fi sprijinite în derularea activității de consultanți tehnici, economici și juridici, după caz, contractați în condițiile legii.1

Parteneriatele public-private nu reprezinta neaparat solutii miraculoase pentru rezolvarea problemelor din infrastructura, insa, desi pot oferi beneficii importante pentru public, contractele PPP nu le garanteaza. De foarte multe ori, daca nu chiar in cele mai multe cazuri, succesul unui astfel de proiect depinde in mare parte de anumiti factori, banali as putea spune, cum ar fi intelegerea si buna comunicare (aceasta comunicare fiind importanta deoarece incurajeaza solutii tehnice si inovatoare si diminueaza riscurile unui esec) intre partenerul public si cel privat, planificarea bine pusa la punct, pregatirea aprobarilor necesare si a exproprierilor, profesionalismul si asigurarea unei competitii transparente dar si reale.

Partenerii publici vor intocmi, pentru fiecare contract de PPP, un proces-verbal care sa cuprinda cel putin urmatoarele elemente:

denumirea si adresa partenerului public, obiectul si valoarea contractului de PPP;

numele investitorilor privati selectati si justificarea alegerii lor;

numele investitorilor privati respinsi si motivele respingerii lor;

motivele respingerii ofertelor considerate anormal de scazute;

numele adjudecatarului si justificarea selectarii ofertei sale, precum si, daca se cunoaste, partea din contract pe care acesta intentioneaza sa o subcontracteze unor terti;

in ceea ce priveste dialogul competitiv, circumstantele care justifica recurgerea la respectiva procedura;

dupa caz, motivele pentru care partenerul public a renuntat sa atribuie un contract de PPP

Procesul-verbal sau principalele sale elemente sunt comunicate Comisiei Europene, la cererea acesteia.2

Capitolul III Studiu de caz: Dezvoltarea infrastructurii turistice Masivul Cozla Municipiul Piatra Neamt

Piatra Neamț este un oraș de munte din nord-estul României, unul dintre cele mai vechi orașe din Moldova, cu o vârstă de peste 2000 de ani fiind numit al doilea centru industrial din județul Neamț. Locuitorii orasului, frumusețile arhitecturale și relieful i-au adus denumirea de „Perla Moldovei“. Regiunea Nord-Est din care face parte si judetul Neamt acopera partea de nord-est a tarii si, conform traditiei, este o parte si a vechii regiuni istorice a Moldovei.

Insa pentru a fi in masura sa satisfaca nevoile si dorintele oamenilor, autoritatile administratiei publice locale impreuna cu partenerii privati 1LEITNER S.P.A, S.C Perla Invest S.R.L, S.C. MOLDOCOR S.A., S.C. TLSIT S.A., S.C. ENERGOFOR S.R.L., S.C. ACOMIN S.R.L. si S.C. ASIRI INTERNATIONAL S.R.L., au recurs la un stil managerial de abordare in maniera satisfacerii acestor cerinte, concepand o strategie de dezvoltare a infrastructurii turistice din orasul Piatra Neamt, in principal pe Masivul Cozla, acest parteneriat public-privat reprezentand unul dintre instrumentele importante, utilizat in vederea realizarii cu succes a obiectivelor propuse.

Potentialul acestei regiuni trebuie sa fie folosit pentru dezvoltarea infrastructurii turistice, ceea ce va duce in mod firesc si la o dezvoltare generala socio-economica. Unul dintre obiectivele acestui proiect, este ca orasul Piatra Neamt sa devina un oras cu adevarat turistic.

Semnarea acestui contract de finantare pentru proiectul „Dezvoltarea infrastructurii turistice pe masivul Cozla” a insemnat foarte mult pentru infrastructura turistica, aceasta avand loc in sediul Primariei Municipiului Piatra Neamt in prezenta primarului Gheorghe Stefan, a presedintelui Consiliului Judetean Neamt Vasile Pruteanu si a directorului general al Agentiei pentru Dezvoltare Regionala Nord-Est, Constantin Apostol.2

Criteriile folosite de cei doi parteneri atunci cand stabilesc implementarea proiectului se refera la interesul comun, natura complementara a rolului acestora, impartirea profitului si finantarea comuna, deoarece parteneriatul public-privat reprezinta cooperarea intre institutii si organizatii din sectoarele public si privat, scopul lor fiind beneficiul comun, iar cooperarea referindu-se la riscurile, costurile si profiturile pe care si le asuma ambele parti si care sunt distribuite proportional intre parteneri.

3.1 Planul de afaceri: dezvoltarea infrastructurii turistice Masivul Cozla

Pentru finantare va fi prevazut in bugetul consiliului judetean o suma pentru confinantarea proiectelor de dezvoltare a turismului. Turismul trebuie sa devina un obiectiv de interes judetean si trebuie inclus in programul de dezvoltare economico-sociala a judetului.1

Consiliul judetean, prin constituirea unui parteneriat public-privat, finanteaza activitatile din turism, atragand investitori in dezvoltarea infrastructurii turistice.

Cadrul legal. OG nr. 16/24.01.2002 privind contractile de parteneriat public-privat; HG nr. 621/20.06.2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 16/2002; Legea nr.215/2001 privind administratia publica locala.

Autoritatea publica realizeaza parteneriatul public-privat prin intocmirea unui studiu de prefezabilitate, acesta cuprinzand informatii tehnice, financiare si economice ale proiectului, dupa care autoritatea publica trebuie sa publice in Monitorul Oficial, Partea a VI-a intentia initierii proiectului in conditii de parteneriat public-privat.

Aceasta trebuie sa primeasca scrisorile de intentie elaborate de investitorii interesati si sa numeasca printr-un ordin sau o decizie, o comisie de specialisti care sa analizeze aspectele generale economico-financiare si juridice ale proiectului propus spre implementare. Dupa ce comisia de specialisti a analizat aspectele proiectului, autoritatea publica incheie cu fiecare dintre investitorii care indeplinesc conditiile un Acord de proiect, negociaza cu acestia si intocmeste un studiu de fezabilitate, ulterior ramanand sa realizeze negocierea finala a unui contract de parteneriat public-privat care va fi supus spre aprobare consiliului local.

Proiectul de infrastructura trebuie sa aiba impact asupra turistilor, acestia sa vina in numar cat mai mare, sa petreaza timp suficient in zona pentru a putea avea un grad de satisfactie cat mai mare, ca acele obiective turistice intr-adevar sa aduca prosperitate din punct de vedere economic si o imagine de ansamblu a orasului cat mai veridica, totodata de a avea posibilitatea de a incheia parteneriate cu agentii de turism de anvergura.

Orasul Piatra Neamt detine un cadru natural deosebit si variat, flora si fauna sunt intens diversificate, existenta traditiilor si obiceiurilor locale precum si istoria si cultura locurilor, posibilitatea traseelor turistice si de practicare a sporturilor de iarna, sunt motive puternice pentru a crea o relatie complexa intre mediul natural si activitatea turistica.

3.1.1 Descrierea proiectului

Proiectul privind dezvoltarea infrastructurii turistice din Municipiul Piatra Neamt consta in realizarea unei serii de obiective ca 1instalatia telegondolei care va face legatura intre zona de plecare si masivul Cozla, cladirea necesara plecarii si cladirea necesara sosirii pe platoul Cozla, modernizarea si prelungirea partiei de ski, iluminat nocturn si dotarea partiei de ski cu instalatie de apa, tunuri de zapada artificiala si un utilaj modern pentru mentinerea stratului de zapada in forma optima, instalatia necesara pentru telescaun si instalatie tubbing, proiect ce valoreaza in total 54.408.218 lei. (Anexa 1 Foto 1,Foto 2)

3.1.2 Decizia Agentiei pentru Protectia Mediului de incepere a proiectului

Locul fosilifer Cozla declarat arie naturală protejată la nivel național prin Legea nr. 5/2000 pentru aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national- sectiunea a III-a- zone protejate, se află în partea de nord a orașului Piatra Neamț reprezentând terminația sudică a munților Stânișoara cu o înălțime de 679 m.

În anul 2008 Primăria municipiului Piatra Neamț a obținut avizul de mediu nr.15/ 06.06.2008 eliberat de către Agenția Regională pentru Protecția Mediului Bacău pentru proiectul “Dezvoltare infrastructură turistică Deal Cozla”, amplasat pe dealul Cozla, Piatra Neamț. 2

Insa, pe langa acest aviz obtinut de Primaria Municipiului Piatra Neamt, a mai fost necesara si o evaluare strategica de mediu pentru proiectul 3“ Scoaterea definitivă din fondul forestier a terenului in suprafață de 6,1359 ha cu scopul amenajării pârtiei de schi pentru începători, din cadrul proiectului Dezvoltare infrastructură turistică pe Dealul Cozla, municipiul Piatra Neamț” care a obținut acordul de mediu nr. 11/27.12.2010 eliberat de către Agenția pentru Protecția Mediului Neamț.

Scopul acestor proiecte, il reprezinta dezvoltarea armonioasa a turismului in conformitate cu toate aprobarile puse la punct, fara a periclita integritatea mediului, a ariilor naturale protejate, habitatele naturale, a florei cat si a faunei.

Pentru asigurarea protectiei in privinta depozitelor fosiliere, s-a recurs la stabilirea a doua zone cu regim diferentiat de protectie si anume 4zona de protectie integrala care cuprinde cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul ariei naturale protejate si zona de dezvoltare durabila a activitatilor umane, fiind zona in care se permit activitati de investitii/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic.

3.1.3 Starea actuala de conservare a ariei naturale protejate

Depozitele fosiliere importante gasite in Piatra Neamt fac parte din aria naturala protejata, insa cu toate aceste Primaria Piatra Neamt a obtinut aprobarea pentru construirea unei serii de constructii in aceasta zona ca urmare a implemetarii proiectului „Dezvoltarea infrastructurii turistice- Masivul Cozla”, respectiv statie sosire telegondola si statie sosire telescaun, fara a periclita importanta acestor depozite, cu intentia dezvoltarii turismului si cu obligatia de a proteja depozitele fosiliere recurgand la masuri stricte de protectie. (Anexa 2, Tabel 1, Tabel 2)

Formațiunile oligocene din jurul orașului Piatra-Neamț reprezintă depozite fosilifere importante din care au fost descrise pentru prima dată în România specii de pești fosili Cosmovici, 1887. Cea mai importantă colecție de pești fosili din țară se află la Muzeul de Științele Naturii Piatra-Neamț.1

Avizul de mediu nr. 15/ 06.06.2008 pentru proiectul “Dezvoltare infrastructură turistică Deal Cozla” prevede măsuri/ condiții pentru fiecare factor de mediu in parte (apă, aer, vegetație și fauna terestră, sol și subsol, deșeuri), care vor fi respectate.2

Cu toate acestea, supravegherea permanenta a starii de conservare este un factor important in vederea planului de management, pentru a se dezvolta in armonie cu mediul fara a interveni riscul distrugerii depozitelor fosiliere.

Beneficiul acestui proiect propus spre implementare este acela ca din perspectiva atat a potentialul natural cat si a celui antropic de care beneficiaza orasul Piatra Neamt, turismul practicat in aceasta zona tinteste nu numai categoria turistilor romani ci si categoria turistilor straini, in special in sezonul de iarna datorita evenimentelor care au loc in acest areal cat si a obiectivelor si atractiilor din zona.

3.2 Impactul implementarii acestui proiect, produs la nivelul zonei

Impactul implementarii proiectului produs la nivelul zonei Municipiului Piatra Neamt a fost si continua sa fie unul pozitiv din punct de vedere al economiei locale, implicit si asupra comunitatilor locale, acest lucru datorandu-se fluxului turistic, favorizand totodata si comertul, in acest caz turismul devenind o afacere profitabila.

Primaria Municipiului Piatra Neamt a incercat prin implementarea acestui proiect sa puna in valoare atractiile turistice naturale de pe masivul Cozla si sa atraga turistii prin reabilitarea si amenajarea accesului catre acestea prin ridicarea unor constructii ce au la baza o serie de obiective specifice ale acestei investitii, acestea fiind: 3 diversificarea ofertei turistice a municipiului Piatra Neamt prin realizarea partiilor de ski, infrastructuri de turism capabile sa asigure o dezvoltare a zonei, realizarea si reabilitarea infrastructurii de acces si de deservire a obiectivelor turistice, cu scopul de a crea o baza pentru atragerea de noi investitii in zona si valorificarea resurselor natural oferite de Masivul Cozla, prin amenajarea unui traseu de drumetie, care ofera alternative de petrecere a timpului liber pentru turisti si acces controlat catre rezervatia paleontologica si arheologica.

Caracteristicile serviciilor fac ca si controlul calitatii realizat asupra lor sa se prezinte anumite particularitati. In primul rand, producerea serviciului este simultana cu realizarea sa. Aceasta impiedica realizarea unui control de calitate al serviciilor inainte ca acestea sa ajunga la client, pentru a avea astfel posibilitatea de a le respinge pe cele ce nu corespund cu standardele prevazute. Daca acestea nu corespund cu standardele, clientul primeste un serviciu deficient si de regula nu este posibila rectificarea acestuia. In consecinta, calitatea trebuie sa fie evaluata pe tot parcursul procesului.1

Pentru ca aceasta investitie sa fie una de succes , a fost necesara intelegerea profilului clientilor, tipurile de potentiali clienti si vizitatori, acest lucru ajutand la intelegerea unor metode cat mai optime de promovare si marketing pentru orasul Piatra Neamt. Implicit si recunoasterea faptului ca turismul in acest areal, este atat un mare consumator de spatiu si resurse naturale si antropice, cat si un generator de schimbari la nivelul conservarii Capitalului Natural si al economiei.

Turismul poate reprezenta o componenta importanta a unei strategii de dezvoltare economica comunitara. Daca o comunitate dispune de atractii naturale importante, de anumite avantaje istorice sau culturale, de baze sportive, facilitati pentru diverse evenimente si alte bunuri similare, atunci marketingul turistic poate atrage mai multi vizitatori in comunitatea respectiva, care vor petrece timp si cheltui bani pentru a beneficia de aceste avantaje.2

Ca si in cazul orasului Piatra Neamt, scopul principal al antreprenorilor in parteneriatul public-privat, privind implementarea proiectului „Dezvoltarea infrastructurii turistice- masivul Cozla” este acela de a obtine beneficii de la cetateni, intreprinderi, institutii, investitori externi, vizitatori si totodata de a beneficia de imbunatatiri generale si de a vedea orasul mai atragator.

Industria turismului in Piatra Neamt angreneaza la ora actuala 600 milioane EUR, suma care se asteapta sa creasca cu pana la 4,3% in urmatorii 5 ani. Piatra Neamt ofera o gama larga de produse turistice, incepand cu vizite culturale in principalele locatii istorice si terminand cu vacante agroturistice.3

Municipiul Piatra Neamt a fost pus in situatia sa concureze cu alte destinatii turistice din afara blocului est-european si a devenit mai repede decat s-ar fi crezut un importator net de servicii turistice, si asta datorita dezvoltarii turismului si a antreprenorilor care au intreprins idea de implementare a acestui proiect vizand urcarea pe calea succesului a orasului, profitand in continuare si afisandu-se sub denumirea de „Perla Moldovei”sau „Poarta a Carpatilor”.

Crearea parteneriatului public-privat, in vederea schimbului de informatii, a atragerii de resurse financiare si materiale pentru implementarea proiectului, a dus la explorarea posibilitatii de a preveni si eventual a reduce impactul turismului asupra mediului intr-un mod negativ.

3.3 Executia lucrarii: Dezvoltarea infrastructurii turistice pe Masivul Cozla

La data de 11 octombrie 2010 a fost semnat contractul de lucrari nr. 40.317 referitor la executia proiectului propus spre implementare in arealul Masivului Cozla de catre antreprenorii 1LEITNER S.P.A, S.C. MOLDOCOR S.A., S.C. TLSIT S.A., S.C. ENERGOFOR S.R.L., S.C. ACOMIN S.R.L. si S.C. ASIRI INTERNATIONAL S.R.L.

Antreprenorii se obliga sa execute, sa finalizeze si sa intretina investitia proiectului propriu zis, durata lucrarilor de executie fiind de 24 de luni, executarea contractului incepand dupa constituirea Garantiei de Buna Executie, predarea amplasamentului si emiterea Ordinului de Incepere.

Obiectivele propuse atat de partenerul public cat si de cel privat sunt benefice pentru dezvoltarea turismului, dar odata cu dezvoltarea va duce la cresterea afluxului de turisti, generand pericolul degradarii depozitelor fosiliere si daune pentru mediu, sol, flora si fauna, insa aprobarea documentelor si respectarea acestora, le va permite antreprenorilor sa inoveze si sa evite degradarile mediului inconjurator, proiectul prevazand si lucrari de reabilitare ecologica a zonelor afectate atat de lucrarile la obiectivele propuse cat si a celor afectate de fenomenele naturale.

În ceea ce privește rezervația naturală, planul de management nu exclude posibilitatea descoperirii altor depozite fosilifere, încurajând educația ecologică dar și studierea trecutului zonei.

Scopul acestui proiect il reprezintă dezvoltarea durabilă a zonei în armonie cu dezvoltarea turismului ținând cont de faptul că orașul Piatra Neamț a fost declarat 2Stațiune Turistică prin HG nr. 523/ 02.06.2010 pentru aprobarea atestarii zonei turistice a municipiului Piatra Neamt, judetul Neamt, ca statiune turistica de interes national. La sfârșitul lucrărilor de construcție vor fi realizate lucrări de reconstrucție și refacere ecologică, pentru terenurile ocupate temporar in timpul lucrărilor de realizare a obiectivelor componente ale PUZ-ului “Dezvoltare infrastructură turistică Deal Cozla”.

Municipalitatea a realizat Planul Local de Dezvoltare Durabila a Turismului din zona Piatra Neamt, aprobat prin Hotararea Consiliului Local nr. 45 din data de 08. 02. 2007, plan elaborat in cadrul Agendei Locale 21, astfel ca, turismul a fost identificat ca oportunitatea numarul unu de dezvoltare a zonei Piatra Neamt, atat in consultarile publice cu reprezentanti ai comunitatii locale cat si la intalnirile cu experti romani si straini.

Municipiul Piatra Neamt este unul dintre putinele orase din Romania care se afla in munti, si ca atare, beneficiaza de un avantaj, in privinta turismului, fiind o comunitate prospera in devenire, cu amenajari urbanistice placute si un oras atractiv atat din punct de vedere locativ cat si turistic.

3.4 Promovarea obiectivelor turistice ale Municipiului Piatra Neamt

Pentru „Perla Moldovei” acest parteneriat public-privat ce a avut in vedere implementarea proiectului de dezvoltare a infrastructurii turistice, a fost un pas important pentru turismul acestui oras, reprezentand chiar rampa de lansare spre circuitul turistic european. Datorita asezarii sale geografice, orasul Piatra Neamt, beneficiaza de multiple avantaje, atunci cand vine vorba de turism, si de aceea, incepand cu anul 2006, autoritatile administratiei publice impreuna cu un grup de antreprenori au profitat de acest lucru, estetizand infatisarea si imaginea orasului prin dezvoltarea armonioasa a infrastructurii turistice cu mediul natural.

Prin acest proiect, nu numai ca au schimbat infatisarea orasului si au imbunatatit conditiile de viata, ci au creat si un numar considerabil de locuri de munca.

Telegondola, sau „Gondoperla”, asa cum a fost denumita de pietreni, alaturi de celelalte obiective, reprezinta exact piesa ce lipsea din puzzle, aceasta avand un singur traseu – Gara –Trei Coline (Dealul Cozla). In privinta traseului, s-a ajuns la aceasta concluzie dupa consultarea unei echipe de specialisti austrieci, astfel incat telegondola sa aiba o lungime cat mai acceptabila, si anume de 2.150 m. La statia de sosire, pe Platoul Cozla, turistii care vor dori sa se bucure de placerile iernii, vor putea schia pe partiile special amenajate, vor putea participa la evenimentele ce sunt gazduite in fiecare sezon alb. (Anexa 3. Foto 2, Foto 3)

Totodata, este montat un telescaun cu capacitatea de 1.200 persoane/ora, pentru transportul acestora de la baza pana la varful partiilor, (lungimea partiei fiind de 965 m) este posibil accesul turistilor si pana la ore tarzii, datorita sistemului de iluminat. Prin construirea telegondolei, nu este vorba numai de atragerea de turisti, ci si de o multitudine de oportunitati de afaceri, implicand si crearea de locuri de munca.

Bineinteles ca de aceasta investitie nu vom beneficia doar noi, ci si generatiile viitoare, care vor avea si ele sansa sa treaca prin momente importante ale dezvoltarii municipiului Piatra Neamt, complexul de agreement de pe Masivul Cozla reprezentand una dintre cele mai indraznete realizari turistice ale municipalitatii pietrene. Cu toate acestea, dezvoltarea infrastructurii turistice ar trebui controlata pentru a fi o dezvoltare durabila si nu doar una de moment, deoarece la un moment dat, orice activitate desfasurata la voia intamplarii duce la distrugere si astfel se pierd foarte multe puncte forte pentru turismul in municipiul Piatra Neamt.

Numai asa, toate activitatile vor deveni parte a unei relatii lucrative intre toti actorii din sectorul turistic, care, in ultima instanta, devine un parteneriat public-privat. Daca Planul de Actiune este adoptat public, se va genera transparenta si sprijin al comunitatii, mai ales in ceea ce priveste alocarea fondurilor publice locale.1

In ceea ce priveste investitia proiectului de aproape 60 de milioane de lei, va beneficia de o dezvoltare durabila, deoarece, pe langa acest proiect implementat de catre Autoritatea publica si antreprenorii in cauza, a existat o serie de alte obiective turistice, care s-au realizat sau care sunt inca in curs de dezvoltare, punand un zambet pe fata orasului. Datorita fluxului de turisti care au vizitat orasul, in principal pentru obiectivele de pe Platoul Cozla, de la inaugurarea telegondolei din anul 2007, pana astazi, s-au inregistrat 1,5 milioane calatori (de aproximativ 15 ori populatia orasului).

In cele 22 de goldole turistii pot viziona o frumoasa panorama a orasului Piatra Neamt, cu tot cu imprejurimi: 1lacul de acumulare Batca Doamnei, Muntele Pietricia dar si Ceahlaul ce se poate observa in toata splendoarea lui in zilele senine.

Prin urmare, dezvoltarea turismului in municipiul Piatra Neamt, trebuie sa fie una durabila sub aspect ecologic, si nu doar atat, ci si viabila si rentabila sub aspect economic, din punct de vedere etic si social trebuie sa fie o dezvoltare durabila echitabila pentru comunitate, iar acest lucru este posibil doar prin respectarea echilibrului foarte fragil dintre mediul natural, cultural si cel uman, antropic.

Proprietarii de hoteluri, pensiuni, restaurante din zona turistica a Masivului Cozla, au de castigat de pe urma investitiei in cadrul dezvoltarii infrastructurii turistice, atat din punct de vedere economico-financiar cat si social si cultural, datorita faptului ca in timp ce produsele sunt consumate, serviciile sunt experimentate si simtite.

Municipiul Piatra Neamt are drept sprijin o serie de manifestari de traditie, evenimente, festivale, de exemplu Festivalul „Vacante Muzicale la Piatra Neamt”, Festivalul International de Teatru, Festivalulu International de Folclor, Zilele municipiului Piatra Neamt, Bienala de Arta Plastica „Lascar Vorel”, evenimente carora li se adauga obiectivele culturale cu potente turistice, ca: Muzeul Cucuteni, Casa Memoriala „Calistrat Hogas”, Colectiile Muzeului de Istorie, de Arte si Stiinte naturale.

Pentru a incuraja potentialul vizitator sa cheltuiasca timp si bani in vederea vizitarii obiectivelor turistice, trebuie avute in vedere anumite elemente cheie. Un calendar al evenimentelor este un element surprinzator de benefic in incurajarea prezentei vizitatorilor in oras, precum si o harta a municipiului sau a zonei in care, turistii/ vizitatorii sa indentifice principalele atractii si sa isi poata planifica propriul traseu pentru a ajunge in locurile dorite. O alta posibilitate, care ofera o gama mai larga de informatii detaliate, sunt brosurile individuale ale hotelurilor, restaurantelor, centrelor comerciale, obiectivelor turistice, cu ajutorul acestora permitandu-le turistilor sa aleaga in functie de buget si timp, unde doresc sa isi petreaca timpul. Inca un element util in promovarea obiectivelor turistice din municipiul Piatra Neamt, este publicitatea in presa ( ziare, publicatii comerciale, televiziune, reviste) precum si marketingul bazelor de date din acest oras, care reprezinta un mod sigur si eficient, in sporirea numarului de turisti, atat din Romania cat si din strainatate.

Dar se prea poate sa nu fie o strategie prea buna ca „tinta” sa o constituie clientii pretentiosi si cu posibilitati financiare semnificative, deoarece turistii internationali pot aduce sume mai mari de bani, insa eforturile de a-i atrage in zona sunt mult mai costisitoare.1

Pentru a determina in timp eficienta promotioanala si financiara s-au intocmit niste rapoarte emise annual, care ofera informatii despre numarul vizitatorilor atat din Romania cat si din strainatate, si 80% dintre turistii care vin in municipiul Piatra Neamt sunt romani, cei straini fiind clasificati pe tari de origine.

Turismul in Piatra Neamt este in mare parte un turism de tranzit, impartirea turistilor romani si straini, fiind solicitata de la Directia de Statistica Neamt. (Anexa 4 Grafic 1)

Cu toate ca prin Municipiul Piatra Neamt nu trece, momentan, nici o autostrada si nici macar un drum european, acest lucru nu a insemnat si nici nu va deveni un impediment pentru inflorirea si prosperarea orasului din punct de vedere turistic, economic, social si cultural, ci dimpotriva, avantajul acestuia privind pozitionarea pe harta, a adus si va aduce in continuare beneficii multiple orasului.

Parteneriatul public- privat, infiintat in vederea implementarii proiectului de infrastructura turistica a avut succes si a reprezentat un instrument principal cu ajutorul caruia economia orasului a crescut, si cel mai important lucru este faptul ca s-au atins obiectivele principale de dezvoltare durabila a municipiului Piatra Neamt, datorita relatiei de respect reciproc intre parteneri, a raportului de calitate intre cele doua parti, a conduitei corespunzatoare de care au dat dovada pe parcursul intregii perioade de implementare si executie a proiectului, si bineinteles, datorita faptului ca au aratat si continua sa se arate profesionalism in relatia dintre partenerul public si cel privat.

In cazul acestui parteneriat, contractul PPP a garantat beneficiile produse de investitia in dezvoltarea infrastructurii turistice din Piatra Neamt, deoarece s-au respectat termenii si conditiile impuse in contract prin prezenta Lege 178/2010 privind parteneriatele public-private, lege publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 676 din 05.10.2010.

Concluzii si propuneri

Orasul Piatra Neamt detine un cadru natural splendid, caracterizat prin peisaje deosebite, rezervatia de zimbri din Dumbrava Rosie, rezervatii floristice, forestiere si geologice, muzee si colectii de artefacte si fosile, ce pun in evidenta frumusetea patrimoniului cultural, istoric si artistic al tarii noastre.

Anexe:

Anexa nr. 1 Foto 1

Partia de Ski- Masivul Cozla, Municipiul Piatra Neamt

Anexa nr. 1 Foto 2

Telescaun- Masivul Cozla, Municipiul Piatra Neamt

Anexa nr.2 Tabel 1

Anexa nr.2 Tabel 2

Anexa nr.3 Foto 3

Anexa nr. 3 Foto 4

Anexa nr.4 Grafic 1

Bibliografie :

1. Grigore, Ana-Maria, Antreprenoriat și management pentru afaceri mici și mijlocii, Ed. C.H.Beck, București, 2012

2. Ghenea, Marius , Antreprenoriat, Ed. Universul Juridic, București , 2011

3. Eugen Burdus, Ion Cochina, Lucia Craciun, Intreprinzatorul, Ed. Pro Universitaria, Bucuresti, 2010

4. Sebastian Alexander Vaduva, Vlad B. Mihut, Managementul intreprinderilor mici si mijlocii, Ed. Universitatii Emanuel din Oradea, Oradea, 2004

5. Howard Stevenson, We create entrepreneurs, Success, September, 1995

6. Thomas W.Zimmerer, Norman M.Scarborough, Essentials of entrepreneurship and small business management, Fourth Edition, Pearson Prentice Hall, 2005

7. Sasu Constantin, Initierea si dezvoltarea afacerilor, Editia a II-a, Polirom, Iasi, 2003

8. A. Shapero, Entrepreneurship and Economic Development Proceeding of Projeect, Inseed Summer, 1975

9. Ovidiu Nicolescu, Intreprenoriatul si managementul intreprinderilor mici si mijlocii, Ed. Economica, Bucuresti, 2008

10. J.M. Toulouse, L’entrepreneurship, Quebec, Montreal, Fides, 1997

11. Popescu Delia, Intreprinzatorul de succes, Ed. Economica, 2005

12. Voinea Ana, Prestarea serviciilor publice prin agenti privati, Ed. All Beck, Studii Juridice, Bucuresti, 2003

13. Profiroiu Marius, Popescu Irina, Politici europene, Ed. Economica, Bucuresti, 2003

14. Iarca Denisa Mihaela; Diaconescu Ion, Cercetări în domeniul estimării calității și eficienței serviciilor în turism, Ed. ASE, București, 2007

15. Bran Florina, Componenta ecologica a deciziilor de dezvoltare economica; studiu de caz silvicultura si turism, Ed. ASE, Bucuresti, 2002

16. Profiroiu Marius, Managementul strategic al colectivitatilor locale, Ed. Economica, 1999

17. Stoian Marian, Practica gestiunii investitiilor, Ed. ASE, Bucuresti, 2003

18. Alpopi Cristina, Creativitate si inovare, Cap. 2 Elemente de inovare tehnologica

19. Patricia T. Thorton, The sociology of entrepreneurship, Annual Review of Sociology, 1996

20. Citat dupa S. Vaduva, Antreprenoriatul, Ed. Economica, Bucuresti, 2004

21. SBA – Small Business Administration (Administrația Federală a IMM-urilor din SUA)

22. Institutul pentru Politici Publice (IPP), Parteneriatul public-privat, Bucuresti, aprilie 2004

23. Emilia Lucia Catana, Specificitatea parteneriatului promovat de sectorul public, Transylvanian Review of Administrative Sciences, 19/2007

24. Khury and Van der Torre, The structure and size of the public sector in the enlarged Europe, NIFU STEP, Oslo

25. Agentia pentru Dezvoltare Regionala Nord-Est , Nr. 20, 2009

26. Legea parteneriatului public/privat 178/2010

Bibliografia pentru internet :

1. http://www.wall-street.ro/articol/Legal-Business/143371/parteneriatele-public-private-se-pun-in-miscare.html#ixzz2x6X3xeiG, 26 martie 2014.

2.http://businessage.ro/articole_details/22/65/Parteneriatele_PublicPrivate_cheia_programelor_anticriza.html , 26 martie 2014.

3.http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id6559/revista_romana_2_2010.pdf, 26 martie 2014, p. 20.

4. http://www.juridice.ro/187988/legea-parteneriatului-public-privat-aliniata-la-cerintele-europene.html, 2 iunie 2014

5. http://www.primariapn.ro/, 3 iunie 2014

6. http://www.cozlaparc.ro/despre-noi/, 3 iunie 2014

7. http://apmbc.anpm.ro/docfiles/view/32308, 3 iunie 2014

8. http://mmediu.ro/new/wp-content/uploads/2014/04/2014-04-22_PM_Cozla.pdf, 3 iunie 2014

Bibliografie :

1. Grigore, Ana-Maria, Antreprenoriat și management pentru afaceri mici și mijlocii, Ed. C.H.Beck, București, 2012

2. Ghenea, Marius , Antreprenoriat, Ed. Universul Juridic, București , 2011

3. Eugen Burdus, Ion Cochina, Lucia Craciun, Intreprinzatorul, Ed. Pro Universitaria, Bucuresti, 2010

4. Sebastian Alexander Vaduva, Vlad B. Mihut, Managementul intreprinderilor mici si mijlocii, Ed. Universitatii Emanuel din Oradea, Oradea, 2004

5. Howard Stevenson, We create entrepreneurs, Success, September, 1995

6. Thomas W.Zimmerer, Norman M.Scarborough, Essentials of entrepreneurship and small business management, Fourth Edition, Pearson Prentice Hall, 2005

7. Sasu Constantin, Initierea si dezvoltarea afacerilor, Editia a II-a, Polirom, Iasi, 2003

8. A. Shapero, Entrepreneurship and Economic Development Proceeding of Projeect, Inseed Summer, 1975

9. Ovidiu Nicolescu, Intreprenoriatul si managementul intreprinderilor mici si mijlocii, Ed. Economica, Bucuresti, 2008

10. J.M. Toulouse, L’entrepreneurship, Quebec, Montreal, Fides, 1997

11. Popescu Delia, Intreprinzatorul de succes, Ed. Economica, 2005

12. Voinea Ana, Prestarea serviciilor publice prin agenti privati, Ed. All Beck, Studii Juridice, Bucuresti, 2003

13. Profiroiu Marius, Popescu Irina, Politici europene, Ed. Economica, Bucuresti, 2003

14. Iarca Denisa Mihaela; Diaconescu Ion, Cercetări în domeniul estimării calității și eficienței serviciilor în turism, Ed. ASE, București, 2007

15. Bran Florina, Componenta ecologica a deciziilor de dezvoltare economica; studiu de caz silvicultura si turism, Ed. ASE, Bucuresti, 2002

16. Profiroiu Marius, Managementul strategic al colectivitatilor locale, Ed. Economica, 1999

17. Stoian Marian, Practica gestiunii investitiilor, Ed. ASE, Bucuresti, 2003

18. Alpopi Cristina, Creativitate si inovare, Cap. 2 Elemente de inovare tehnologica

19. Patricia T. Thorton, The sociology of entrepreneurship, Annual Review of Sociology, 1996

20. Citat dupa S. Vaduva, Antreprenoriatul, Ed. Economica, Bucuresti, 2004

21. SBA – Small Business Administration (Administrația Federală a IMM-urilor din SUA)

22. Institutul pentru Politici Publice (IPP), Parteneriatul public-privat, Bucuresti, aprilie 2004

23. Emilia Lucia Catana, Specificitatea parteneriatului promovat de sectorul public, Transylvanian Review of Administrative Sciences, 19/2007

24. Khury and Van der Torre, The structure and size of the public sector in the enlarged Europe, NIFU STEP, Oslo

25. Agentia pentru Dezvoltare Regionala Nord-Est , Nr. 20, 2009

26. Legea parteneriatului public/privat 178/2010

Bibliografia pentru internet :

1. http://www.wall-street.ro/articol/Legal-Business/143371/parteneriatele-public-private-se-pun-in-miscare.html#ixzz2x6X3xeiG, 26 martie 2014.

2.http://businessage.ro/articole_details/22/65/Parteneriatele_PublicPrivate_cheia_programelor_anticriza.html , 26 martie 2014.

3.http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id6559/revista_romana_2_2010.pdf, 26 martie 2014, p. 20.

4. http://www.juridice.ro/187988/legea-parteneriatului-public-privat-aliniata-la-cerintele-europene.html, 2 iunie 2014

5. http://www.primariapn.ro/, 3 iunie 2014

6. http://www.cozlaparc.ro/despre-noi/, 3 iunie 2014

7. http://apmbc.anpm.ro/docfiles/view/32308, 3 iunie 2014

8. http://mmediu.ro/new/wp-content/uploads/2014/04/2014-04-22_PM_Cozla.pdf, 3 iunie 2014

Anexe:

Anexa nr. 1 Foto 1

Partia de Ski- Masivul Cozla, Municipiul Piatra Neamt

Anexa nr. 1 Foto 2

Telescaun- Masivul Cozla, Municipiul Piatra Neamt

Anexa nr.2 Tabel 1

Anexa nr.2 Tabel 2

Anexa nr.3 Foto 3

Anexa nr. 3 Foto 4

Anexa nr.4 Grafic 1