Ingrijirile Pacientului cu Cancer Gastric

CUPRINSUL

P A R T E A G E N E R A L A

CUPRINSUL

P A R T E A G E N E R A L Ă

ARGUMENT

CAP. I. DATE GENERALE DESPRE BOALA

1.1.Noțiuni de anatomia și fiziologia stomacului

1.Prezentarea teoretică a bolii

2.1.Definiția

1.2.2.Etiologia

1.2.3. Patogenia

1.2.4. Diagnosticul clinic

1.2.5. Diagnosticul paraclinic

1.2.6. Diagnosticul diferențial

1.2.7. Evoluția și prognosticul

1.2.8. Tratament………

1.2.8.1. Tratamentul cancerului gastric în funcție de stadializare

1.2.8.2. Tratamentul igieno-dietetic

1.2.8.3. Tratament paliativ

CAP. II. ÎNGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientului în spital

2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare

2.3. Asigurarea condițiilor igienice pacienților internați

2.4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative

2.5. Alimentația bolnavului

2.6. Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului

2.7. Recoltarea produselor biologice și patologice

2.8. Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de afecțiune

2.9. Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii

2.10. Educație pentru sănătate

2.11. Externarea pacientului

P A R T E A S P E C I A L Ă

CAP III . ÎNGRIJIRI SPECIFICE

3.1. Cazul 1 – Plan de îngrijire

3.2. Cazul 2 – Plan de îngrijire

3.3. Cazul 3 – Plan de îngrijire

CAP. IV. CONCLUZII

4.1. Concluzii generale

BIBLIOGRAFIE

ARGUMENT

„Sănătatea seamănă cu pacea.

Te poți bucura de ea numai dacă știi să o aperi.”

anonim

Denumirea de „cancer” a fost dat de Hipocrat, considerat Părintele Medicinei, care a folosit pentru prima dată termenii de „carcinos” și „carcinom” pentru a descrie tumorile care ulcerează și pe cele care nu ulcerează. În limba greacă, aceste cuvinte se referă la crab. Cu siguranță Hipocrat a vrut să facă o asociere între membrele animalului și modul de extindere a tumorilor.

Medicul Celsus, de origine romana, a tradus cuvântul în latină, adică în „cancer ” (termenul latinesc pentru crab).

Tot un medic roman, Galen, a început să folosească cuvântul „ ONCOS” (care în greacă înseamnă umflătură) pentru a descrie tumori.

De la apariția vieții pe pământ organismul uman s-a obișnuit cu aer proaspăt, alimente naturale și mișcare zilnică regulată. Stilul nostru de viața s-a schimbat în mod drastic . Ocupațiile actuale au devenit sedentare iar utilizarea mijloacelor de transport, mediul poluant, consumul substanțelor nocive, radiațiile electrice au început să dăuneze mult vitalității și stării noastre de sănătate.

Oligoelementele și substanțele minerale sunt esențiale pentru organismul uman. Poluarea solului, apei și aerului a dăunat atât de mult compoziției substanțelor minerale că acum nu se mai regăsesc în natură la fel cum erau în urmă cu un secol.

Până în anul 1980 cancerul gastric a fost cel mai frecvent cancer de pe glob.

Incidența cancerului gastric a scăzut mult dar a rămas o cauză importantă de deces în țările în curs de dezvoltare. La nivel mondial, se înregistrează peste un million de decese în fiecare an cauzate de cancerul de stomac, fiind mai frecvent în Coreea, Japonia, Marea Britanie, America de Sud și Islanda.

Numărul cancerelor gastrice situate în zona învecinată intestinului subțire a scăzut iar a celor situate la nivelul joncțiunii eso-gastrice a crescut. Tipul histologic cel mai frecvent de neoplasm gastric este adenocarcinomul

În fiecare an, în România sunt diagnosticate în jur de 3.000de cazuri noi de cancer gastric, cele mai multe dintre ele în stadii avansate.

Doar 20 % din oamenii care sunt diagnosticați cu cancer de stomac supraviețuiesc în medie mai mult de 5 ani. În cazul în care cancerul este localizat și nu a afectat ganglionii limfatici, 80 la sută dintre pacienți pot supraviețui timp de 5 ani și două treimi dintre aceste persoane se vindecă. În formele localizate, și fără metastaze, supraviețuirea la 5 ani este de >75%. Cancerul gastric da metastaze rapid, încă din stadiul II de boală, iar prezența metastazelor scade șansa de vindecare și durata supraviețuirii pacientului.

O alimentație bogată în legume și fructe proaspete și fibre, fără conservanți, murături și alimente preparate prin sărare și afumare,scade riscul de apariție a cancerului gastric.

Incidenta cazurilor depinde de obiceiurile alimentare iar scăderea globală se datorează noilor metode de conservare a alimentelor prin frig.

De aceea ar trebui intreaga populație a lumii să țină cont de aforismul, care în zilele noastre se dovedește a fi tot mai actual* EȘTI CEEA CE MĂNÂNCI .

CAP .I. DATE GENERALE DESPRE BOALĂ

Noțiuni despre anatomia și fiziologia stomacului

Stomacul,ventriculus gastrus,este segmentul cel mai lung al tubului digestiv. Se află în cavitatea abdominală,în partea stângă,sub diafragmă, în loja gastrică. La omul viu are poziția verticală, iar la cadavru este aproape orizontal.

Raporturi: aflându-se situat în regiunea supramezocolică, stomacul are în partea de sus, înainte și la dreapta, raporturi cu diafragmă, ficatul și micul epiplon, la stânga cu splină, în jos cu colonul transvers, înainte cu peretele abdominal și înapoi cu pancreasul, rinichiul stâng și splina.

Configurația externă: are forma literei 'J', măsurând când este plin moderat 25 cm lungime, 10 cm lățime și 8 cm grosime. Capacitatea mijlocie atinge 1300 ml.

Prezintă trei porțiuni:

Fundul sau marea tuberozitate este partea cea mai largă și privește spre diafragm. Reprezintă camera cu aer a stomacului și nu conține alimente.

corpul este partea mijlocie;

portiunea pilorica sau porțiunea orizontală este partea inferioară, cea mai îngustă a stomacului și are două segmente: antrul piloric și canalul piloric.

Stomacul are:

două fețe: – anterioară și posterioară

două margini sau cuburi: mică curbura concavă și orientată spre dreapta și marea curbura convexă și orientată spre stânga, având o lungime de circa 40 cm.

Stomacul este în legătură cu esofagul și intestinul subțire. Orificiul prin care stomacul comunică cu esofagul se numește cardia și este ușor dilatabil, având un mușchi sfincter slab dezvoltat. Orificiul dinspre intestinul subțire se numește pilor și este închis printr un mușchi numit sfincterul piloric. La nivelul pilorului, mucoasa stomacală prezintă o prelungire a cărei margine liberă este îndreptată spre intestin, formând valvula pilorică.

STRUCTURA STOMACULUI

Peretele stomacului este constituit din patru tunici , de la exterior spre interior, iar acestea sunt:tunica seroasă , tunica muscula, tunica submucoasă și tunica mucoasă

tunica seroasă este formată din peritoneul visceral.acoperă stomacul aproape în întregime, o mică porțiune este neacoperiți și care vine în raport direct cu diafragmul.

tunica muscula este alcătuită din fibre musculare netede, așezate în trei straturi și conținând fibre longitudinale , circulare și oblice(anse).

tunica submucoasă este formată din fibre conjunctive și fibre elastice.

tunica mucoasă este conține numeroase pliuri gastrice.

La nivelul curburii mici pliurile sunt mici, aici formăndu-se calea gastrică.

Mucoasa are o grosime de circa 2 mm. Aici se găsesc numeroase glande gastrice în număr de aproximaiiv 40.000.000, care alcătuiesc aparatul secretor al mucoasei. Glandele gastrice sunt de 3 tipuri:

fundice: glande principale, secretă acid clorhidric, pepsina, labfermentul și mucina.

Pilorice: glande din regiunea pilorică. Secretă labferment și mucină.

Cardiale: glande din mucoasa orificiului cardiace, secretă lipaza stomacală.

VASCULARIZAȚIA STOMACULUI

Stomacul este vascularizat de ramurile trunchiului celiac. În mică curbură se anastomozează artera gastrică stânga și artera gastrică dreapta . În marea curbură se anastomozează artera gastroepiploica dreapta cu artera gastroepiploica stânga . Ramuri din artera splionica vascularizează fundul și fetele stomacului. Ramurile tuturor acestor artere se anatomozeaza și formează trei rețele: serosă, muscularăși submucosă. Din capilarele acestor rețele se formează venele stomacului – vena coronară a stomacului,- venele gastroepiloice (dreapta și stânga)și venele scurte. Aceste vene se varsă în vena porta sau ramurile ei.

LIMFATICELE stomacului formează o rețea mucoasă, o rețea subseroasă. Acestea sunt repartizate în mică curbura și în marea curbura.

INERVAȚIA

Inervația stomacului este complexă. Ea este formată din fibre provenite din plexul solar, care sunt fibre simpatice și fibre parasimpatice (din nervii vagi). Aceste fibre formează trei plexuri simpatico – parasimpatice,în peretele stomacului. Plexurile sunt formate din fibre nervoase și celule nervoase.

1.2 Prezentarea teoretică a bolii

1.2.1. Definiția

CANCERUL GASTRIC este un proces proliferativ de neoformație a peretelui gastric.

Tipul histologic cel mai frecvent de neoplasm gastric este adenocarcinomul.

Alte tipuri histologice rare, includ:

limfoamele (cancerele care prind sistemul limfatic) ,

sarcoamele (cancerele țesutului conjunctiv), cu diferite variante:

leiomiosarcoame (muscular)

liposarcoame (adipos)

angiosarcoame (sarcomul Kaposi). Sarcomul Kaposi este o tumoră a celulelor spinoase derivat din linia celulelor endoteliale

Cancerul gastric apare sub trei forme principale: vegetant, ulcerant, difuz-infiltrativ, mai rar ca o linită plastică canceroasă.

După depistarea cancerului se efectuează investigații, pentru a afla dacă celulele canceroase s-au răspândit în stomac sau în alte părți ale corpului. Metoda prin care se studiază invazia celulelor canceroase se numește stadializare. Informatia culeasă din procesul de stadializare hotărăște stadiul bolii. Este importantă cunoașterea stadiului pentru planificarea tratamentului.

Pentru cancerul gastric este folosită următoarea stadializare:

Stadiul O (carcinom în situ): în acest stadiu, procesul tumoral este limitat doar la nivelul stratului mucoasei gastrice.

Stadiul I este împărțit în stadiul IA și IB:

Stadiul IA – tumora s-a extins la nivelul peretelui gastric, depășind mucoasa 

Stadiul IB – tumora a depășit mucoasa și s-a extins: la cei 6 ganglioni limfatici învecinați sau în stratul muscular al peretelui gastric.

Stadiul II: tumora a depășit mucoasa și s-a extins:

fie la 7-15 ganglioni limfatici învecinați

fie în stratul muscular și la 6 ganglioni limfatici învecinați

fie la stratul seros dar fără a prinde ganglionii limfatici regionali.

Stadiul III: este împărțit în stadiul IIIA și IIIB:

Stadiul III A – tumora s-a extins:
– fie în stratul muscular și la 7-15 gangioni limfatici învecinați
– fie la seroasa și la 6 gangioni limfatici
– fie la nivelul organelor din vecinătatea stomacului, dar fără metastaze ganglionare sau la distanță

Stadiul III B – tumora a depășit seroasa și a prins între 7-15 ganglioni limfatici învecinați.

Stadiul IV: tumora s-a extins:

fie la nivelul organelor din vecinătatea stomacului și a prins cel puțin un ganglion regional 

fie a prins mai mult de 16 ganglionii limfatici 

fie a diseminat la distanță.

Cancerul gastric da metastaze rapid, încă din stadiul ÎI de boală, iar prezența metastazelor scade șansa de vindecare și durata supraviețuirii pacientului.

Metastazele pot fi:

În organele vecine stomacului (pancreas, colon, splina)

În cavitatea peritoneală cu apariția lichidului de ascita

În ganglionii din abdomen, dar și alții, unii situați deasupra claviculei stângi

În organele mai îndepărtate – ficat, plămân suprarenale

În oase

Complicațiile cancerului de stomac pot fi:

hemoragie,

perforație,

stenoze la nivelul esofagului inferior,

stenoze mediogastrice, metastaze ganglionare, hepatice,

compresiuni – pe duoden sau pe colon.

ETIOPATOGENIE

Cauza cancerului a rămas încă necunoscută dar în geneză lui sunt încriminați mai mulți factori:

1. EREDITATEA

Factori genetici – prin asocierea cu sindroame ereditare: Li Fraumeni , Peutz-Jegher și polipoza familială Este demonstrat prin observații clinice că memb- fie la nivelul organelor din vecinătatea stomacului, dar fără metastaze ganglionare sau la distanță

Stadiul III B – tumora a depășit seroasa și a prins între 7-15 ganglioni limfatici învecinați.

Stadiul IV: tumora s-a extins:

fie la nivelul organelor din vecinătatea stomacului și a prins cel puțin un ganglion regional 

fie a prins mai mult de 16 ganglionii limfatici 

fie a diseminat la distanță.

Cancerul gastric da metastaze rapid, încă din stadiul ÎI de boală, iar prezența metastazelor scade șansa de vindecare și durata supraviețuirii pacientului.

Metastazele pot fi:

În organele vecine stomacului (pancreas, colon, splina)

În cavitatea peritoneală cu apariția lichidului de ascita

În ganglionii din abdomen, dar și alții, unii situați deasupra claviculei stângi

În organele mai îndepărtate – ficat, plămân suprarenale

În oase

Complicațiile cancerului de stomac pot fi:

hemoragie,

perforație,

stenoze la nivelul esofagului inferior,

stenoze mediogastrice, metastaze ganglionare, hepatice,

compresiuni – pe duoden sau pe colon.

ETIOPATOGENIE

Cauza cancerului a rămas încă necunoscută dar în geneză lui sunt încriminați mai mulți factori:

1. EREDITATEA

Factori genetici – prin asocierea cu sindroame ereditare: Li Fraumeni , Peutz-Jegher și polipoza familială Este demonstrat prin observații clinice că membrii unei anumite familii sunt afectați în mod particular de cancer gastric.Cel mai celebru caz este cel al familiei lui Napoleon Bonaparte. Există dovezi care atestă ca persoanele cu grupa sanguină A II (nesecretanti de antigen de grup sanguin) sunt mai predispuse la cancer gastric decât cele cu alte grupe sanguine. Bolnavii cu acanthosis nigricans (o afecțiune dermatologică transmisă genetic) dezvoltă extrem de frecvent cancerul gastric. Persoanele care au în antecedente bolnavi ce au dezvoltat: masă tumorală supraclaviculară, disfagie și icter

Factori locali: leziuni gastrice „precanceroase”

Există în medicină o afirmația clasică, cea a lui Konjetzny, care spune că “cancerul gastric nu apare niciodată pe o mucoasă sanatoasă”.

În mod particular, interesează acele leziuni ale mucoasei gastrice care într-o anumită proporție se malignizează, de unde denumirea lor de leziuni „precanceroase”. Din acești factori locali amintim:

gastrita cronică atrofica însoțită de aclorhidrie și anemie pemicioasa unde frecventa cancerului gastric este de cinci ori și respectiv de douăzeci de ori mai mare decât restul populației;

anemia pernicioasa- este o boală autoimună rară, în care stomacul nu mai produce o substanță necesară absorbției vitaminei B12. Se pare că există o incidență mai mare a cencerului la persoanele cu aceasta afecțiune.metaplaziile intestinale;

polipii adenomatosi gastrici – care reprezintă o stare premaligna, mai ales cei cu dimensiuni mai mari (peste 1 cm, iar cei peste 2 centimetri au șanse mari de malignizare). De aceea, se indica polipectomia endoscopică a acestor polipi.

anemia Biermer

boala de reflux – duce la cancer de cardia și cancer Barret

displazia gastrică cu grad înalt are o importanță deosebită, reprezentând o etapă obligatorie în carcinogeneza.

bolnavii cu gastrita Menetrier și rezecții gastrice după ulcer gastric sau duodenal, după 10 ani de intervenție, pot fi încadrați în grupa factorilor de risc;

ulcerul gastric poate fi considerat stadiu precanceros cu o frecvență de malignizare până la 10%.

ulcerul duodenal.

cei operați de stomac de peste 10 ani

FACTORI DE MEDIU

Alimentația este unul dintre cei mai importanți factori de mediu incriminați.

consumul alimentelor conservate prin uscare și fum,

excesul de sare,

transformarea nitraților în nitriți cu formare de compuși N-nitroso-nitrosamide și nitrosamine,

scăderea aportului de seleniu, reprezintă adevărate surse de agenți carcinogenetici.

dieta săracă în vitamine, fibre vegetale

obezitatea crește riscul de cancer gastric.

Agenți infecțioși

interventia Helicobacter pylori în etiopatogenia cancerului gastric rămâne controversată. În acelși timp cu infecția cu H.Pyilori are loc și o proliferare exagerată a celulelor epiteliale gastrice cu instalarea gastritei cronice atrofice și creșterea vulnerabilității celulelor epiteliale la agenți mutageni. Infecția cu această bacterie conduce la o inflamație cronică a mucoasei stomacului și în unele cazuri la dezvoltarea unor leziuni precanceroase (gastrita atrofică). Anumite cercetării au demonstrat că tratamentul antibiotic poate reduce riscul de cancer gastric, în special a formei de cancer numite adenocarcinom, la persoanele infectate cu Helicobacter. Infecția cu acesta bacterie produce în cazuri rară la apariția limfoamelor gastrice. Cu toate acestea, marea majoritate a oamenilor cu infecție cu Helicobacter nu fac niciodată cancer gastric.

infectia cu virusul Epstein Barr

4. ALȚI FACTORI

vârsta înaintată

sexul masculin – paritatea este de 2: 1 mai mare la bărbați decât la femei.

continutul solului în minerale – au fost incriminați pe baza incidentei mai mări a cancerului gastric în anumite regiuni ale lumii și în mediul urban față de cel rural, dar nu există dovezi suficiente

lucratorii în domeniul industriei nichelului, azbestului, cauciucului

expunerea la radiații – supraviețuitorii bombei atomice au un risc crescut de a dezvolta cancer

Fumatul și abuzul de alcool sunt factori de risc evidențiați în multiple studii asupra cancerului gastric. Fumatul crește riscul de cancer în partea superioară a stomacului, aproape de esofag. Rata de cancer gastric este dublă la fumători decât la nefumători.-Fumatul este asociat cu cancerul gastric în funcție de numărul de țigarete fumate pe zi

Rasa. S-a observat că rasă neagră este de 2 ori mai predispusă la dezvoltarea cancerului gastric.

1.2.3. Patogenia

În patogenia cancerului gastric s-au propus două ipoteze.

Modelul Correa reprezintă cel mai important concept actual de patogeneza a cancerului gastric de tip intestinal pornindu-se de la gastrita atrofică cu hipoclorhidrie și aclorhidie.

Sunt mai mulți factori încriminați:

factorii genetici , moșteniți

excesul de sare

deficit de microelemente și vitamine și sau antioxidanți

Modelul Correa explica mai puțin însă apariția cancerului difuz.

Modelul Tahara precizează mecanismele multiple care sunt implicate în patogeneza tipului difuz și intestinal al cancerului gastric.

Se consideră că gena C-met care codifică proteina C-met, un receptor pentru factorul de creștere al celulelor hepatice reprezintă factorul cheie.

Diseminarea se face prin contiguitate, limfatica, hematogena și peritoneala.

1.2.4. Diagnosticul clinic

Cancerul gastric este greu de diagnosticat într-un stadiu precoce, deoarece 80% dintre pacienți nu prezintă niciun fel de simptome la debutul bolii. Când simptomele apar, ele sunt atât de vagi, încât sunt fie ignorate, fie confundate cu simptomele altor afecțiuni. Atunci când simptomele își fac apariția, cancerul gastric se afla într-un stadiu avansat.

Cancerul gastric precoce se caracterizează prin limitarea procesului tumoral la nivelul muscularei mucoasei, cu sau fără afectarea submucoasei, cu sau fără metastaze ganglionare. Supraviețuirea este de 5 ani pentru 79-94%.
Simptomele pot fi absente dar se poate descoperi incidental la endoscopie .

Infecția mucoasei gastrice cu HELICOBACTER PYLORI

www.romedic.ro

Perioadă inițială – în această perioadă se disting următoarele forme clinice:

a) Formele total latente în care primul semn este dat de tumoarea epigastrică, sau o complicație de tipul hemaiemezei, perforației și stenozei. Uneori existența cancerului poate fi relevată de o metastază.

b) Formele nedureroase în cadrul cărora se disting:

forma de debut progresiv , în care micile semne ale lui SAVITKI ('sindromul de alarma') trebuie corect interpretate.

Inapetența sau anorexia electivă nemotivata, pierderea ponderală, slăbirea forței fizice, scăderea capacității de muncă, modificarea tranzitului în sensul diareei sau constipației trebuie să atragă atenția;

forma dispeptică în care bolnavii sunt etichetați ca biliari, constipați sau colitici;

formele complicate cu hemoragie digestivă, disfagie, obstrucție pilorică și flebite sunt mai rare, complicația putând fi tardiva.

Formele dureroase

Perioada de stare prezintă trei semne subiective de bază:

durerea epigastrică manifestată prin greutate epigastrică permanentă;

anorexia totală, urmată de slăbire progresivă;

vărsăturile alimentare, însoțite de mici hemoragii sau 'apa canceroasă'.

Dacă se prezintă sub forma unui sindrom dispeptic gastric apar și:

dureri epigastrice atipice

grețuri și vărsaturi- special în cancerul gastric antral

scăderea apetitului pentru carne

senzație de sațietate precoce

hematemeza, melena

scădere în greutate

În cancerul gastric avansat apar următoarele sindroame:

sindromul clinic ulceros cu durere epigastrică acută sau cronica instalată de obicei postprandial precoce

sindromul dispeptic cu senzația de plenitudine precoce,inițial pentru carne apoi totală

sindromul obstructiv cu disfagie în cancerul cu localizare cardio-tuberozitara

sindroamele paraneoplazice se pot instala la debutul neoploasmului gastric- se impun invedtigatii suplimentare

sindromul nefrotic, Trousseau , Cushing

Alte semne clinice obiective:

tulburari de tranzit – diaree ,prin anaciditate care uneori alternează cu constipația

afectare psihică cu stări confuzive sau tulburări de comportament,

palparea unei formațiuni în epigastru mai ales în neoplasmul antro-piloric

adenopatie supraclaviculara stinga :- ganglionul Virchow-Troisier sau prerectala – ganglionul Ștraus

hepatomegalie cu o suprafață neregulată datorită instalării metastazelor hepatic

pleurezie stinga

metastaze ovariene – Krukenberg

paloare galben-teroasa

cașexie

edeme

hemorgie digestivă superioară exteriorizata mai frecvent prin melena.

Anemia

fistula gastrocolică

1.2.5. Diagnosticul paraclinic

Investigații paraclinice

examenul clinic și anamneza: examenul clinic general este util pentru că depistează semnele și simptomele neoplasmului gastric (de ex: prezența unei mase tumorale abdominale sau altceva neobișnuit); de asemenea, antecedentele personale fiziologice și patologice pot fi de ajutor în orientarea diagnosticului.

biochimia sanguină: măsoară cantitatea unor substanțe eliberate în sânge de către organele și țesuturile organismului; nivelul crescut sau scăzut al unei substanțe este semn al unei afecțiuni a organului său țesutului care o eliberează

hemoleucograma(numărul de celule roșii, albe, trombocite hemoglobina-proteina care transportă oxigenul).

Secretia gastrica :studiul ei nu are prea mare valoare pentru diagnostic .Dar este recunoscut de mult timp ca unele cancere sunt însoțite de aclorhidrie și creșterea concentrației LH, B-Glucoronidazei și acidului lactic în sucul gastric.

examenul materiilor fecale: pentru identificarea urmelor de sânge din scaun

radiografie baritata: înghițirea unei suspensii de bariu care permite vizualizarea radiologică a esofagului și stomacului.Este mai ușor de pus un diagnostic dacă formațiunea canceroasă se afla pe una din curburi. În formă vegetanta se observă o imagine lacunară .

CT sau tomografia computerizată :realizează o serie de imagini detaliate a anumitor regiuni din corp, preluate din diferite unghiuri; pentru o mai bună evidențiere a țesuturilor investigate poate fi injectata sau înghițită o substanță de contrast.

Tomografia de tip spiral sau helicoidal realizează imagini detaliate a organelor, folosind un aparat cu raze X care scanează organele într-o manieră spirală.

Acuratețe de 80 -88 % la pacienții cu cancer avansat.

Examenul endoscopic (gastrofibroscopia)cu citologie și biopsie dirijată confirma natura malignă a leziunii și prezinta investigația esențială în special pentru diagnosticul cancerului gastric într-un stadiu precoce. De asemenea este deosebit de utilă în leziunile maligne ale cardiei, care pot fi ușor omise la examenul radiologic dacă acesta nu este corect efectuat. Examenul vizualizează mucoasa esofagului, stomacului și a duodenului (porțiunea superioară a intestinului subțire) cu ajutorul unui tub subțire introdus prin cavitatea bucală în esofag. Biposia consta în prelevarea unor celule sau țesuturi, care sunt prelucrate și apoi vizualizate la microscop, pentru a găsi eventuale modificări tumorale; mostra de țesut poate fi preluată cu ajutorul endoscopului.

Laparoscopia este o tehnică chirurgica mini-invazivp, prin care sunt vizualizate organele abdominale; printr-o incizie chirurgicală (tăietură) la nivelul peretelui abdominal se introduce în abdomen un mic tub (laparoscopul), pentru a verifica astfel conținutul abdominal și a căuta anumite semne de boală, iar prin alta se introduce un tub prin care se realizează fie biopsia ghidată fie intervenția chirurgicală

Alte investigații: majoritatea bolnavilor au anemie (de obicei feripriva) și VSH-ul crescut. Hemoragiile oculte, permanente, sunt prezente la aproximaiiv 3/4 dintre bolnavi.

determinarea serologica a markerilor tumorali:

hCG- gonadotropina corionica umană

CA 125 – antigenul carcino embrionar

radiografia toracica a organelor și oaselor toracelui:

endosonografie sau gastroecografie: metoda imagistică în care se combina endoscopia cu ecografia (se folosește un transductor eco la capătul terminal al endoscopului); precizează gradul de infiltrare al peretelui gastric și al structurilor învecinate

tomografia de emisie de protozoni- PET- produce o imagine care poate ajuta la aflarea extensiei celulelor canceroase în tot organismul.

se folosește un radionuclid (glucoză) injectat intravenos și se obține o imagine ce evidențiază structurile ce utilizează glucoză;

celulele neoplazice sunt mai active metabolic și utilizează glucoza mai intens decât celulele normale.

1.2.6. Diagnosticul diferențial

Pentru stabilirea diagnosticului cancerului gastric în stadiul precoce se va urmări:

a) identificarea bolnavilor cu 'mare risc' pentru cancer gastric (gastrita atrofica cu aclorhidrie sau anemie pemicioasa, polipi gastrici, gastrita Menetier) care vor trebui să aibă anual un examen radiologic și endoscopic;

b) examinarea endoscopică cu citologie și biopsie 'țintită' a tuturor ulcerelor gastrice depistate radiologic;

c) examen radiologic și endoscopic la bolnavii (mai ales după vârsta de 50 de ani) cu sindrom dispeptic persistent și neinfluențat de tratament, la cei cu rezecție gastrică pentru ulcerul gastric sau duodenal după 8 – 10 ani de la intervenție, și eventual, la cei care au antecedente familiale de cancer gastric.

Diagnosticul diferențial se face cu: tumori benigne, ulcer gastric, tuberculoza gastrică, sifilis gastric, gastrite.

Diagnosticul diferențial se bazează pe endoscopie cu biopsie.

În cazurile incerte se aplică tratament medicamentos antiulceros timp de 4- 6 săptămâni, după care se efectuează bilanțul clinic,endoscopic și bioptic.

Se descriu 4 posibilități:

a) dispariția durerii și dispariția semnelor endoscopice semnifică o leziune benignă.

b) ameliorarea simptomatologiei și regresia leziunilor demonstrate prin endoscopia cu biopsienegativă, continuarea tratamentului încă o lună, eventual reajustarea dozelor, după care se face dinnou reevaluarea.

c) aspectul endoscopic este nemodificat se impune intervenția chirurgicală, fie că este unulcer rebel la tratament, fie că este un cancer.

d) aspectul endoscopic indică agravarea leziunilor: impune intervenție chirurgicală

1.2.7. Evoluția și prognosticul

Evoluția în cazurile netratate este invariabil fatală. Au fost însă câteva cazuri în care s-a produs vindecarea “spontană” a leziunii, fie prin calcifiere, fie prin autosterilizare imunologică. În majoritatea cazurilor neoperate decesul se produce în mai puțin de un an de la data stabilirii diagnosticului.

Evoluția este în funcție de potențialitatea malignă, de sediul și de tendința la metastaze. La tineri evoluția este mai rapidă. Cancerele ulceroase au o evoluție mai lentă. Cancerele corpului și tuberozității mari nu dau tulburări mecanice funcționale. Ele evoluează multă vreme latent dar odată apărute simptoamele, evoluția este rapidă.

În cazul în care cancerul este localizat și nu a afectat ganglionii limfatici, 80 la sută dintre pacienți pot supraviețui timp de 5 ani și două treimi dintre aceste persoane se vindecă. În formele localizate, și fără metastaze, supraviețuirea la 5 ani este de >75% , iar 66% dintre bolnavi sunt considerați vindecați. Supraviețuirea unui bolnav cu cancer de stomac la 5 ani de la diagnostic, diferă în funcție de stadiul bolii (în stadiul ÎI de boala fiind deja prezente metastazele în ganglioni) astfel:

Stadiul 0 – supraviețuire > 90%

Stadiul Ia – supraviețuire 60-80% (1% dintre pacienți sunt diagnosticați în acest stadiu)

Stadiul Ib – supraviețuire 50-60%

Stadiul II – supraviețuire 30-40%

Stadiul IIIa -supravietuire 20%

Stadiul IIIb – supraviețuire 10%

Stadiul IV – supraviețuire < 5%

1.2.8. TRATAMENT

1.2.8.1. Tratament igieno-dietetic

Se recomandă aplicare a unor norme igienico ditetice pentru prevenția bolii, special celor care întrunesc factorii ereditari sau de risc. Dintre acestea cele mai importante ar fi:

spălarea din abundență a fructelor și legumelor consumate

consumarea de alimente proaspete și pe cât posibil naturale

tehnologii moderne de conservare a hranei, refrigerare

reducerea consumului de sare

reducerea conservării alimentelor prin sărare și afumare

creșterea consumului de fructe și legume.

Alimente ce nu trebuie consumate decât ocazional

Băuturi: țuica, ceai de esență, cafea neagră naturală, ape minerale, băuturi reci/ fierbinți.

Pâine: caldă, proaspătă, neagră, de tărâțe.

Făinoase: insuficient fierte, preparate cu grăsimi prăjite la cuptor.

Carne: grasă, sărată, afumată, vânat, mezeluri, conserve de carne în suc propriu

Peste gras, peste prăjit, marinat, sărat, afumat, conservat, congelat.

Brânzeturi fermentate, sărate, conservate.

Legume crude: ridichi, castraveți, varza, conopida, ardei gras, ardei iute, ceapă, usturoi;

Murături: varza acră, murata.

Legume uscate: fasole albă, linte, mazăre uscată.

Fructe crude :vișine, zarzăre și fructe oleaginoase: nuci, migdale, alune.

Grăsimi: untura, slănină, seu, unt sărat, untdelemn nerafinat, smântâna acră, margarina

Sosuri nedietetice: cu grăsime încinsă și rântaș, de muștar, condimente cu boia, piper

Dulciuri: zaharicale, aluaturi dospite, aluaturi calde, aluat prăjit (gogoși, clătite), foietaj, înghețată, prăjituri preparate cu fructe acre sau sâmburi, cu rom, gem, dulceață.

Condimente: muștar, piper, boia, ardei iute, scorțișoară, sare ,cafea, ciocolată, cacao.

1.2.8.2. Tratament medical

antialgice (opioide):

tramal – 3 comprimate/zi

morfină 60 mg/zi p.o.

petidină 300 mg/zi p.o.

Tratament cu preparate pe bază de fier (pentru anemie)

sulfat feros: 300-1000 mg/zi,

gluconat feros: 800-1600 mg/zi,

fumarat feros: 600 mg/zi,

lactat feros 750 mg/zi,

succinat feros: 600mg/zi.

prokinetice (metoclopramid, domperidon) – 10 mg cu 3

1.2.8.3. Tratament chirurgical

Acest tratament este un tratament recomandat și cu rezultate de radicalitate. Tehnică folosită este gastrectomie cu limfadenopatie (scoaterea stomacului împreună cu ganglionii limfatici). Stomacul poate fi scos parțial(subtotal) și chiar în totalitate (gastrectomie totală). Totul depinde de tumora (locație, extensie).

Tratamentul cancerului în funcție de stadiul bolii

Stadiul 0 (carcinom în situ)
Tratamentul cancerului de stadiu 0 este chirurgical: gastrectomie totală sau subtotala.

Stadiul I și stadiul ÎI
Tratamentul stadiului I și II al cancerului gastric poate include următoarele:
– chirurgie (gastrectomie totală sau subtotala)
– chirurgie (gastrectomie totală sau subtotala) urmată de chimio-iradiere
– în cadrul unui studiu experimental, chimio-iradiere înaintea tratamentului chirurgical.

Stadiul III
Tratamentul stadiului III poate include următoarele:
– chirurgie (gastrectomie totală)
– chirurgie (gastrectomie totală) urmată de chimio-iradiere
– în cadrul unui studiu experimental, chimio-iradiere înaintea tratamentului chirurgical.

Stadiul IV
Tratamentul stadiului IV de cancer gastric, fără metastaze la distanță, include următoarele:
– tratament chirurgical (gastrectomie totală) urmată de chimio-iradiere
– în cadrul unui studiu experimental, chimio-iradiere înaintea intervenției chirurgicale.

Tratamentul stadiului IV de cancer gastric, cu metastaze la distanța include următoarele:
– chimioterapie ca tratament paliativ, pentru a îmbunătății calitatea vieții bolnavilor prin controlul simptomelor
– plasarea unui stent sau rezecție endoscopică cu laser, pentru a crea un confort bolnavului
– radioterapie paliativă, pentru a opri sângerările, diminua durerea sau dimensiunea tumorii care blocheza un orificiu al stomacului
– tratamentul chirugical ca metoda paliativă

Tratament endoscopic.

Acest tratament se face în cazul în care cancerul de stomac nu mai poate fi abordat printr-un tratament chirurgical.

Endoscopic se face:

-hemoastaza cu plasmă cu argon,

-protezari în cazul în care cancerul provoacă stenoza (obstrucții). Protezele se pun în scop paleativ (de a prelungi viața pacientului cât mai mult posibil).

Dacă cancerul este unul la început (în situ) atunci cu ajutorul endoscopului se poate face -mucosectomie(extirparea mucoasei).

Tratament chimioterapic.

Chimioterapia efectuată înainte și după operație.

a) Aplicarea înainte de tratamentul chirurgical a unei cure de chimioterapie va duce la creșterea supraviețuirii (conform unor studii recente).

Cea mai folosită schema de chimioterapice: 5-Fluorouracil și Leucovorin.

Se aplică în cazul unei tumori localizate, dare nerezacabile.

După chimioterapie tumora va fi rezecabila.

După tratamentul chirurgical se administrează 5-Fluorouracil/Cisplastin.

b) Chimioterapia paleativă (în scopul de a ameliora și a prelungi viața). Un cancer gastric în stadiu avansat nu mai poate fi vindecat (este incurabil). Dacă pacientul prezintă simptome atunci un tratament chimioterapic poate avea efect paleativ. Se va face un tratament combinat (5-fluorouracil, cisplastin)

CAP. II. ÎNGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientului în spital

Internarea bolnavului se va face pe baza buletinului de identitate, biletului de trimitere și a dovezii de asigurat CAS (adeverința de salariat, cupon de pensie etc.), respectând regulamentul privind circuitele funcționale ale spitalului.

Bolnavul internat este îndrumat la serviciul de primire unde va fi trecut în registrul de internări.Bolnavul este pregătit pentru examenul medical, fiind ajutat să se dezbrace.

Cu datele culese de la bolnav sau/și aparținători, în urma consultației, medicul va completa o parte a fișei de observație.

Obiectele de îmbrăcăminte și alte eventuale bunuri care se afla asupra bolnavului vor fi inventariate de asistentă, înregistrate, dacă este necesar vor fi dezinfectate și deparazitate, apoi învelite într-o mantă de protecție și depozitate la magazia de efecte, pe baza unui proces verbal competat în două exemplare.

Bolnavul este însoțit în camera de îmbaiere, unde, la nevoie, se va face și deparazitarea. El este ajutat în cazul în care starea lui necesită, să-și efectueze baia generală sau dus.

În camera de îmbrăcare i se dau rufe curate: pijama, papuci, ciorapi, halat apoi este condus pe secție, la salonul stabilit de medic.

Asistenta de salon prezintă bolnavul celorlalți pacienți și îl ajută să-și aranjeze lucrurile în noptieră, informându-l asupra regulamentului de ordine interioară.

Se vor măsura tensiunea arterială, pulsul, respirația și temperatura, se vor nota în foaia de observație și vom instrui bolnavul referitor la ce are de făcut în vederea recoltării analizelor de laborator.

2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare

a) Pregătirea patului și accesoriului

Patul trebuie să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerințele de confort a pacientului, cât și ale personalului de îngrijire. Trebuie să-i permită pacientului să se poată mișca în voie, să nu-i limiteze mișcările, să poată la nevoie să coboare din pat, să poate sta în poziție șezând, sprijinindu-și picioarele comod de podea.

Patul trebuie să permită ca asistenta să poată efectua tehnicile de îngrijire, investigație și tratament cât mai comod. Patul trebuie să fie ușor de manipulat și curățat, prevăzut cu rotițe, dispozitiv de ridicare și la nevoie apărătoare.

Patul va fi acoperit cu un cearșaf, mușama și aleza. Pacientului i se oferă două perne și o pătură din lana moale, ușor de întreținut. Lenjeria trebuie să fie din bumbac cu cât mai puține cusături. Cearșaful trebuie să fie destul de mare pentru a intra sub saltea.

b) Schimbarea lenjeriei de pat

Scop: asigurarea igienei pacientului și îndepărtarea lenjeriei murdare.

Materiale necesare sunt lenjerie curată, sac pentru colectarea lenjeriei murdare și mănuși de cauciuc.

Efectuarea procedurii:- după ce se îndepărtează noptiera de pe lângă pat se așează un scaun cu spătar la capătul patului. Pe scaun se așează, în ordinea întrebuințării, lenjeria curată, pernele, pătura, împăturite corect. Cearșaful se așează la mijlocul saltelei; se desface și se întinde o parte a cearșafului spre căpătâiul patului, cealaltă spre capătul opus. Cearșaful se introduce adânc sub saltea la ambele capete. Se execută colțul apoi se introduce sub saltea toată partea laterală a cearșafului. Se întinde bine cearșaful să nu prezinte cute. Dacă este nevoie se așează mușamaua și se acoperă cu aleza. Pernele se introduc în fețele de pernă curate și se așează pe pat. Se îndepărtează lenjeria murdară, în sacii speciali.

2.3. Asigurarea condițiilor igienice pacienților internați reprezintă ansamblul de tehnici și proceduri utilizate în scopul întreținerii curățeniei mucoaselor, tegumentelor și fanerelor ceea ce reprezintă în fond o modalitate de apărare a organismului împotriva bolilor.

Igiena corporală a bolnavului începe încă de la internare, când este îmbăiat și la nevoie deperazitat, iar în timpul spitalizării bolnavul va face baie sau dus cel puțin de două ori pe săptămână. Cu această ocazie i se va schimba și lenjeria de corp. Baia generală va fi efectuată în mod obligatoriu și înaintea intervențiilor chirurgicale ca și înaintea externării bolnavului.

Aceasta nu vă depăși 15 minute. Se vor îndeplini următoarele condiții:

ferestrele și ușile încăperii vor fi închise

temperatura încăperii de cc 18-200C

materialele necesare să fie așezate în ordine la îndemână

lenjeria curata se așază pe un radiator pentru a fi caldă

se recomandă ca toaleta să se facă înainte de masă și nu după ce bolnavul a mâncat

Bolnavul este sprjinit pentru a pătrunde în cada de dus, se săpunește, fiind în continuare spălat cu ajutorul dușului mobil.Se spala mai întâi fata, trunchiul, membele și regiunea perianala.

Bolnavul este ajutat să iasă din cadă și ajutat să calce pe pardoseală, să nu alunece, se șterge cu prosoape,utilizandu se trei prosoape diferite pentru uscare prin tamponare. Se îmbracă cu lenjeria pregătită și este condus la pat. Toaleta se face în funcție de starea bolnavului. În cazul în care bolnavul este imobilizat la pat asistenta va efectua toaleta bolnavului pe regiuni.

Trebuie avut în vedere că majoritatea bolnavilor transpira abundent, ceea ce face ca pielea să devină fragilă și să se lezeze ușor, bolnavii făcând mai repede escare de decubit.

Este bine ca pielea transpirată să fie spălată cu alcool mentolat, care înviorează circulația

Toaleta bolnavului constituie una din condițiile indispensabile ale procesului de vindecare. Prin toaletă se îndepărtează de pe suprafața pielii stratul cornos, descuamat și impregnat cu secrețiile glandelor sebacee și sudoripare, amestecate cu alte substanțe străine care aderă la piele.

Indepartatrea acestora deschide orificiile de excreție ale glandelor pielii și înviorează circulația sângelui. Toaleta liniștește bolnavul și îi crează o stare de confort.

Asistenta medicală răspunde de starea igienică a bolnavului indiferent dacă acesta și-o asigura singur, acesteia revenindu-i sarcina de a-i pune la dispoziție materialul necesar și de a supraveghea modul în care acesta își efectuează toaleta.

Datoria asistenței medicale este de a păstra pacientul într-o stare de curățenie, indiferent de vârsta sa, de poziție, stare fizică sau afectivă.

Obsevarea poziției pacientului în pat

Poziția preferată a bolnavilor în pat este în decubit dorsal, cu o pernă subțire sub cap. Dacă starea bolnavului este bună, alegerea poziției trebuie lăsată la discreția sa. Durata zilnică a repausului la pat va fi hotărâtă de medic de la caz la caz, obligatoriu fiind un repaus de minim două ore după administrarea tratamentului .

2.4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative

Urmărirea funcțiilor vitale ale organismului este obligatorie în cursul oricăror boli, căci modificarea lor reflecta în mare măsură starea generală a bolnavului, precum și evoluția și gravitatea bolii de care suferă. Asistenta medicală are obligația să măsoare zilnic și să noteze în foaia de temperatură funcțiile vitale ale organismului (temperatura, pulsul, tensiunea arterială, respirația) și funcțiile vegetative (diureza, scaunul).

Temperatura: măsurarea temperaturii se face cu ajutorul termometrului maximal. Acesta este gradat în scara Celsius, este un termometru cu scară redusă de la 34,5 la 42 grade. Termometrele în uz sunt ținute în soluție de cloramina 2%, care trebuie schimbată la 12 ore, în borcane pe fundul cărora se pune vată.Măsurarea temperaturii se face în cavități închise: rect, vagin sau în cavități semiînchise: axila, plica inghinală și cavitatea bucală. Se va nota în foaia de temperatură cu pix albastru.

Pulsul: cu ocazia sistolei ventriculare sângele este împins din cavitățile ventriculare ale inimii în arterele mari. Această masă de sânge întâlnește în sistemul arterial o altă masă de snge de care se lovește sub influența contracțiilor puternice ale mușchiului cardiac. Este perceput prin comprimarea arterelor pe o suprafață dură, osoasă, ca niște zvâcnituri ritmice. Se măsoară numărând pulsațiile pe un minut, apăsând cu indexul, mediul și inelarul o arteră superficială (radiala, carotida, temporală, humerala, pedioasa) pe un plan osos. Înainte de măsurarea pulsului, bolnavul va fi în repaus psihic și fizic cel puțin 10 minute. La adulți, frecventa normală a pulsului este de 60-80 bătăi/minut, ea putând să crească (tahicardie) sau să scadă (bradicardie). Pulsul se notează cu pix roșu în foaia de temperatură.

Respirația:urmărirea respirației se face prin simpla observare a mișcărilor cutiei toracice, fără că bolnavul să fie înștiințat. Frecvența respirației în mod normal merge paralel cu frecvența pulsului, raportul fiind de 1/4. La adulți frecventa respirației este de 16/minut pentru bărbați și de 18/minut la femei. Respirația se notează în foaia de temperatură cu pix albastru.

Tensiunea arterială: reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereților arteriali. Ea este determinată de forță de contracție a inimii, de rezistență întâmpinată de sânge (elasticitatea și calibrul vaselor) și de vâscozitatea sângelui. Măsurarea tensiunii arteriale se va face cu aparate speciale, numite tensiometre. Notarea TA se va face cu cifre sau grafic. Valorile normale pentru un adult sunt: tensiunea maximă 115-140 mmHg și tensiunea minimă 75-90 mmHg.

Diureza este importantă în vederea stabilirii bilanțului hidric. Mai ales în cazul hemoragiilor masive este important rehidratarea organismului. Pentru măsurarea diurezei, urina se colectează pe 24 de ore în recipiente cilindrice, gradate, cu gât larg, spălate și clătite cu apă distilată. Colectarea se începe dimineața la o anumită oră și se termină a doua zi la aceeași oră. Pentru prevenirea fermentației se va adăuga în urină cristale de timol. Diureza se notează în foaia de temperatură prin hașurarea pătratelor corespunzătoare cantității de urină și zilei respective.

Spațiul dintrer două linii orizontale a foii de temperatură corespunde la 100 ml de urină. Cantitatea de urină eliminată în 24 de ore în mod normal este de aproximativ 1500 ml.

Scaunul. Se urmărește numărul, consistența, forma și culoare acestuia. Se notează zilnic în F.O.

2.5. Alimentația bolnavului

Regimul alimentar în cancerul gastric

Regim preoperator

Cu câteva zile înainte de operație se vor administra mese mici, fracționate de preferință, lichide și semisolide, evitând alimentele greu digerabile (sosuri nedietetice, rântașuri, grăsimi, prăjeli, varza, castraveți, ridichi, sarmale), condimente, alcool și alimente bogate în celuloză care produc meteorism abdominal.

Cu cel puțin 12 ore înaintea intervenției chirurgicale se suspendă alimentația orală și se administrează cărbune medicinal și Cisapride (sau cel puțin Metroclopramid sau Donperidona).

Dacă bolnavul prezintă preoperator insuficienta evacuatorie gastrica sau numai vărsături care nu cedează după antiemetice va fi alimentat parenteral (cu soluții glucozate de NaCl 0,9 %, aminoacizi și lipide injectabile intravenoase) și se va introduce o sondă de aspirație gastrică.

Vor fi corectate tulburările hidroelectrolitice și acidobazice.

Dacă bolnavul are preoperator hemoragie digestivă superioară se suspendă de asemenea alimentația orală, este perfuzat parenteral, asigurându-se cel puțin 800 Kcal./zi, iar dacă anemia este severă (sub 8 g. ghemoglobulina/l00 ml. sânge) va fi transfuzat, de preferință cu masă eritrocitară, iar dacă nu exista, cu sânge integral izogrup, izo-Rh.

Regimul postoperator

În primele trei – patru zile după intervențiile intraabdominale nu se vor da lichide îndulcite, lapte (prin fermentație produc balonări).

După rezecție sau anastomoza jejunală regimul va fi constituit astfel:

a) în primele două zile bolnavul nu va ingera absolut nimic, administrandu-i-se pe cale parenterală soluții cu electroliți și proteine;

b) în ziua a treia i se vor da bolnavului câteva înghițituri de ceai îndulcit (l/2 l. în 24 h.);

c) în zilele următoare i se vor da treptat ouă, iaurt, în funcție de reluarea tranzitului intestinal.

ATENȚIE!

După rezecția gastrică, bolnavii vor fi alimentați cu cantități mici de alimente calde, la intervale de două – trei ore.

Dacă evoluția este favorabilă bolnavul va fi alimentat în continuare cu mese mici, fracționate (cinci – șase/zi) care să asigure un raport caloric de circa 920 – 1550 Kcal./zi, asemănător cu cel din boala ulceroasă în perioada de acalmie, dar cu evitarea consumului excesiv de lichide în timpul și imediat după masă, precum și alimentelor hiperosmolare (dulciuri concentrate, alimente sărate excesiv sau alimente bogate în celuloza dura)

2.6. Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului

Administrarea medicamentelor

Acestea se vor administra strict supravegheat, asistenta urmărind cu atenție bolnavul pe parcursul ingerării tabletelor și capsulelor, deoarece exista posibilitatea ca acesta, inconștient de gravitatea bolii și de importanta medicamentelor în tratarea ei, să încerce să le înghită doar parțial, sau chiar deloc.

Asistenta se va abține de la administrarea oricărui medicament în afara celor indicate de către medic. Administrarea se va face respectând doza, calea și ritmul de administrare.

Asistenta trebuie să cunoască efectele secundare iar în cazul în care apar, să anunțe imediat medicul.

Asistenta executa de asemenea, la recomandarea medicului și urmatoarele tehnici.

Sondajul vezical= introducerea unei sonde sau cateter prin uretra în vezica urinară.

Scop

recoltarea unei cantități de urină pentru examene de laborator;

golirea conținutului (dacă acesta nu se produce spontan);

depistarea unor modificări patologice ale uretrei și vezicii urinare;

executarea unor procedee de tratament prin sondă.

Observații:

sondajul vezical se execută în condiții de asepsie riguroasă a materialelor, mâinilor și manevrelor;

traumatismele chiar invizibile ale uretrei sau vezicii urinare pot constitui porți de intrare pentru infecții;

în cazul apariției unei rezistente în timpul sondajului, sonda se retrage și nu se forțează (se pot produce traumatisme și cai false);

recoltarea urinei se face în vase sterile, în absența oricărei substanțe străine pentru a împiedica fermentația urinei care ar genera rezultate false ale examinărilor.

Incidente

astuparea sondei se datorează cheagurilor de sânge intravezicale (sonda se destupa prin insuflare de aer sau câțiva ml. de soluție dezinfectantă);

traumatisme, hemoragii și infecții.

Injecția intramusculară constituie introducerea unor soluții izotonice, uleioase sau substanțe coloidale în stratul muscular prin intermediul unui ac atașat la seringa.

Scop: introducerea în organism a unor substanțe medicamentoase.

Perfuzia intravenoasă reprezintă introducerea pe cale parenterală, picătură cu picătură a soluției medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitica, hidroionica și volemica a organismului.  

Scop:

hidratarea și mineralizarea organismului .

administrarea medicamentelor la care se urmărește un efect prelungit .

depurative, diluant și cele care favorizează excreția din organism a produșilor toxici

completarea proteinelor sau a altor componente sanguine .

alimentarea pe cale parenterală.

2.7. Recoltarea produselor biologice și patologice

Examinările de labortor efectuate produselor biologice și patologice completează siptomatologia bolilor cu elemente obiective, exprimând modificările apărute în morfologia, fiziologia și biochimia organismului. Aceste elemente confirma sau infirma diagnosticul clinic, reflecta evoluția bolii și efcacitatea tratamentului, confirma vindecarea sau semnalează apariția unor complicații.

Utilitatea și obiectivitatea rezultatelor examenelor de laborator depind de modul de recoltare a produselor care se analizează și modul cum se efectuează examenul de laborator.

Recoltarea sângelui. Asistenta medicală recoltează sânge pentru determinarea VSH, a hemoleucogramei, examene biochimice. Recoltarea se va face de regulă dimineața, pe nemâncate, prin puncție venoasă din venele plicii cotului. Sângele se recoltează cu materiale sterile, curate și uscate. Recipientele în care se recoltează vor fi etichetate corect: nume, prenume, salon, secție, analiza cerută și vor fi trimise la laborator.

Recoltarea urinei. Se face la orice bolnav pentru sumarul de urină în recipiente curate și uscate din emisie spontană sau prin sondaj vezical. Examenul de urină da indicații asupra stării funcționale a rinichilor și permite să se aprecieze existența unor tulburări în restul organismului, constituind o probă importanta a oricărui examen medical. Pentru examenul chimic se recoltează urină de dimineață, care este foarte concentrată, în recipient de sticlă foarte curat.

Recoltarea vărsăturilor conținut gastric care se elimină spontan; de regulă se produce în afecțiuni digestive, dar se însoțesc și unele simptome majore în alte situații (sarcina, alcoolism, tensiune intracraniană).

Scop explorator – se fac examinări microscopice, bacteriologice, chimice, în vederea stabilirii diagnosticului.

2.9. Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii

PREGĂTIREA PREOPERATORIE

Pregătirea preoperatorie a bolnavului de cancer gastric are în vedere multiple obiective

alte afecțiuni preexistente manifestării neoplasmului: cardiace, pulmonare, hepatice, renale, pancreatice, diabet;

coexistența unor afecțiuni cronice, TBC, boli profesionale;

vârsta bolnavului

gradul de extindere al neoplasmului cointeresarea altor organe, metastaze hepatice, invazii pancreatico – colice , pierderile sanguine din procesul tumoral ,tulburările hidroelectrolitice asociate;

localizarea neoplasmului care antrenează uneori tulburări de asimilare și tranzit date de stenozele cardiotuberozitare, mediogastrice, antropilorice;

gradul stenozei neoplazice

În neoplasmele nestenozate, degradarea stării generale de sănătate se produce lent, prin melene repetate hipoproteinemie, anemie. Toate aceste tulburări duc bolnavii cu cancer gastric avansat la situația pe care o denumim astăzi “șocul cronic”. Acesta este caracterizat prin doi factori: unul somatic, pierderea în greutate și altul umoral hipovolemia. Pierderile volemice în neoplasmele gastrice sunt importante. Vărsăturile repetate din stenozele neoplazice antrenează deshidratări și deficiențe saline La bătrâni sunt constante hipoproteinemiile, hipovolemia, deshidratările cronice, antrenate de procesul tumoral, și datorită încetinirii metabolismului în raport cu vârsta. Mortalitatea postoperatorie imediata la vârstnici se cifrează la 20 %.

În mod cu totul excepțional un neoplasm gastric impune o intervenție de urgență. La toți pacienții peste 45 de ani se recomanda efectuarea unei electrocardiograme. În insuficiența cardiacă evidenta, decompensarea cardiacă anterioară și în cazul infarctelor în antecedente se recomanda administrarea preoperatorie de cardio-tonice

Pregătirea tubului digestiv

Se începe cu evacuarea bariului folosit pentru diagnosticul radiologic. Este de preferat să se facă în prima zi după examenul baritat, mai ales când exista o stenoza antrala. Se vor face în continuare spălaturi gastrice repetate până la evacuarea completă a susbstantei baritate, controlate radiologic. De altfel spălaturile gastrice vor fi executate zilnic, sau cel puțin la două zile în stenozele neoplazice complete.

Clisma evacuatorie va urmări de asemenea eliminarea bariului din colon.

Alimentația va fi permisă în funcție de gradul stenozei neoplazice. La neoplasmele neînsoțite de tulburări de evacuare gastrică va fi consistentă, bogată în proteina, pluri functionate la cei cu grad redus de stenoza, regim pasirat hidric, supe concentrate de carne

Pregătirea generală preoperatorie va fi completată prin administrarea de vitamine, anabolizante și în absența fenomenelor de stenoza cu alimentație bogată în proteine, hidrați de carbon și multifractionata.

Cu 24 de ore preoperator, recomandăm exclusiv regim hidric.

La stenotici în seară ce precede intervenția facem spălătura gastrică, în dimineața intervenției evacuăm stomacul cu ajutorul unei sonde nazogastrice Einhorn, pe care o păstrăm intraoperator și postoperator.

La diabetici, când glicozuria depășește 10 gr./l, se instituie tratament insulinic.

Se recomandă asocierea de hormoni androgeni care potențează efectul insulinei la bătrânii diabetici.

În ziua operației se administrează parenteral hidrați de carbon sub forma soluției de fructoza împreună cu insulină corespunzătoare în raport cu controlul glicemiei. Diabeticul trebuie operat în primele ore ale dimineții pentru a evita o acidoză produsă de foame.

Pregătirea postoperatorie generală

Dezechilibrul hidroelectrolitic, ca și dezechilibrul acido-bazic, vor fi corectate în funcție de ionograma executată zilnic.

Se va evita supraîncărcarea cordului drept care duce la edem pulmonar acut, mai ales la bolnavii în vârstă prin administrarea în exces a lichidelor de rehidratare, de aceea ritmul și cantitățile de lichide și electroliți administrate vor fi supravegheate.

Anemia și hipovolemia, totdeauna prezente în diferite grade, în funcție de localizarea și extinderea neoplasmului, vor fi tratate prin perfuzii de sânge.

Se recomandă administrarea de 500 cm3 sânge pentru fiecare trei procente de hematocrit scăzut.

Cantitatea de sânge perfuzat și ritmul perfuziilor va fi variabil de la caz la caz pentru a ajunge la cifre ale hemoglobinei între 60 – 90 % deziderat care se obține prin perfuzii zilnice.

La neoplazici, cantitățile de sânge administrate pentru obținerea unei cifre apropiate de normal, trebuie să fie duble față de calculele obișnuite.

Obiectivele urmărite în îngrijirea postoperatorie:

Pregătirea salonului și a patului

Încă din timpul operației se pregătește salonul și patul. Lumina să fie redusă și difuză; în primele ore se va păstra chiar o stare de semiobscuritate. Dacă intervenția s-a făcut în narcoza și bolnavul doarme în primele ore lumină semiobscura îl va ajuta în perioada de trecere la somnul fiziologic. Temperatura din salon nu va depăși 20°C.

Patul se pregătește cu lenjerie curată, mușama, traversa și se încălzește cu termofoare electrice sau sticla cu apa caldă, care se vor îndepărta din pat la sosirea bolnavului pentru a nu-i produce vasodilatație generalizată cu scăderea consecutivă a tensiunii arteriale sau arsuri.Lângă patul bolnavului se pregătește sursa de oxigen cu umidificator, seringa și substanțe medicamentoase calmante, cariotonice, pansamente, garou, vată, alcool, punga cu gheață, tăvița renală, plosca, urinarul.

Transportul bolnavului de la sala de operație în salon se face cu targa sau căruciorul

port-targa. Bolnavul este învelit cu grijă, fata va fi protejată cu tifon pentru a fi ferită de curenți de aer și a peintampina complicațiile pulmonare.

Îngrijirea bolnavului în perioada postnarcotica. În perioada postnarcotica, până la revenirea completă a cunoștinței, bolnavul va fi supravegheat.

Câteodată bolnavul are numai greața și face numai eventual eforturi pentru a vomă, alteori elimina conținutul stomacal: suc gastric, bila, eventual mucozități faringiene.

Funcțiile scoarței cerebrale nefiind încă restabilite, bolnavul se poate scula, poate intra în agitație, încearcă să-și desfacă pansamentul.

Asigurarea unei poziții comode. Poziția bolnavului aflat încă sub influența anesteziei va fi cea orizontală, în decubit dorsal fără perna. Poziția în decubit dorsal fund obositoare, după trezirea bolnavului el este așezat într-o poziție pe care o suportă mai ușor. Încă din seara zilei în care s-a făcut operația se recomanda poziția FOWLER. Bolnavul are genunchii flectați (susținuți pe pernă moale, sub regiunea politee), poziția care asigura relaxarea musculaturii abdominale în scopul atenuării durerilor locale.

Mobilizarea bolnavului. Se face cât mai precoce, gradat, chiar din prima zi după intervenția chirurgicală (pentru a preveni unele complicații pulmonare, renale etc.), este necesar mobilizarea membrelor inferioare însoțite de mișcări de respirație. Cu ajutorul unor haturi se va efectua mobilizarea activa în pat; se înlătură astfel contractura peretelui abdominal.

Compensarea pierderilor de lichide:

– se administrează pe cale parenterală soluții hidroelectrolitice cu aport caloric (glucoza 5%, ser fiziologic, clorura de potasiu);

– se administrează pe cale orală apă sau alte lichide (ceaiuri, compoturi), cu lingurița (600 – 700g).

Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative. Se măsoară și se înregistrează zilnic în foaia de observație temperatura, pulsul, respirația, T.A., diureza.

Asigurarea regimului alimentar. În primele trei – patru zile după intervențiile intraabdominale nu se vor da lichide îndulcite, lapte (prin fermentație produc balonări).

Combaterea complicațiilor. Complicațiile digestive cele mai des întâlnite sunt vărsăturile și balonarea postoperatorie.

Vărsăturile cedează în majoritatea cazurilor repede după îngrijirile curente. Camera se aerisește, în jurul gâtului se pun comprese reci. Dacă vărsăturile nu cedează la aceste îngrijiri, la indicația medicului se administrează medicamente antivomitive (Emetiral, Torecan, Droperidol) sau prin administrarea de neuroleptice. Când voma este provocată de stază gastrică, se golește stomacul prin spălătura gastrică, îndepărtându-se în acest fel din stomac o cantitate mare de substanță narcotică, ceea ce dezintoxica organismul și restabilește motricitatea stomacului. Spălătura gastrică se poate repeta la nevoie de două – trei ori pe zi.

Balonările datorate parezei intestinului și hipertoniei sfincterelor se combat prin introducerea tubului de gaze, prin administrarea intravenos a soluției de clorura de potasiu, prin administrarea extractului de lob posterior de hipofiza.

Sughițul se combate prin aplicarea pungii cu gheață pe regiunea epigastrică, prin comprimarea regiunii sino-carotidiene, prin administrarea peros de tinctura de valeriană (3 x 20 picături pe zi), prin administrarea intravenos a soluției de clorura de sodiu (20 – 60 ml. 20 %) sau administrarea de novocaină (1 % – 20 ml.).

Complicațiile pulmonare se previn prin efectuarea gimnasticii respiratorii, masajului la nivelul toracelui, schimbarea poziției, mobilizarea precoce, combaterea preoperator a infecțiilor (acute sau cronice) cailor respiratorii, prin administrarea de antibiotice, expectorante, aspirarea secrețiilor din căile respiratorii.

Eviscerația (se poate produce la sfârșitul primei săptămâni după intervenția chirurgicală, manifestându-se printr-o durere vie apărută brusc la nivelul plăgii imediat după un efort de tuse, strănut, vărsături) se previne printr-o comprimare moderată a plăgii operatorii cu palmele. În cazul în care s-a produs se impune refacerea imediată a straturilor, chirurgicale.

Pregătirea conștiincioasă a bolnavului pentru intervenție și îngrijirea lui atentă pentru operație previn majoritatea complicațiilor postoperatorii.

2.10. Educație pentru sănătate

Educația sanitară are o importanță deosebită în prevenirea hemoragiei digestive superioare și astfel evitarea suferinței bolnavului prin intervenție chirurgicală și implicit scăderea rezistenței organismului acestuia față de îmbolnăvirii.

Se recomandă respectarea unor măsuri profilactice cum ar fi :

o alimentație echilibrată și rațională cu evitarea abuzurilor de orice fel;

evitarea fumatului și a cafelei care sunt dăunătoare;

evitarea condimentelor servite în exces;

evitarea abuzului de băuturi alcoolice care pregătesc calea unor boli severe;

abuzurile de medicamente : antibiotice, aspirină, purgative

alimentele prea fierbinți ca și cele prea reci

se recomandă evitarea utilizării de

Aspirină

Fenilbutazona

Indometacin

Corticosteroizi

alte medicamente în exces

– diferite tulburări digestive, chiar și mai puțin alarmante trebuie să ne conducă la medic pentru a nu lăsa să evolueze o boală care mai târziu se poate agrava

– respectarea orarului de masă

– evitarea stresului

Se recomandă regim alimentar individualizat și adaptat stadiului în care se afla boala cu protejarea mucoasei gastrice (alimente bine mestecate) și cu protecție termică.

Profilaxie

spălarea din abundență a fructelor și legumelor consumate

consumarea de alimente proaspete și pe cât posibil naturale

tehnologii moderne de conservare a hranei, refrigerare

reducerea consumului de sare

reducerea conservării alimentelor prin sărare și afumare

creșterea consumului de fructe și legume.

2.11. Externarea pacientului

Momentul plecării pacientului din spital este stabilit de medicul primar și șeful de secție. Asistenta aduna toată documentia de la bolnav pe care o pune la dispoziția medicului de salon. Asistenta fixează cu bolnavul ora plecării pentru a-i putea asigura alimentația până  în ultimul moment. Verifică mai departe recuperarea hainelor de la magazia de efecte a bolnavului pe baza procesului verbal întocmit la internare.

Asistenta aporofundeaza cu bolnavul indicațiile primite de la medic, care sunt cuprinse în biletul de ieșire, insistând pe necesitatea efectuării în continuare a tratamentului antituberculos complet prin dispensar

Externarea din spital a pacienților se poate face astfel:

la terminarea tratamentului sau în cazul acutizării unei boli asociate

La terminarea tratamentului sau în cazul acutizării unei boli asociate, la externare se completează Biletul de ieșire din spital de către medicul curant, cu aprobarea medicului șef de secție, în două exemplare, dintre care un exemplar se transmite medicului de familie prin intermediul pacientului, iar celălalt exemplar rămâne în Foaia de observație, care se depune la arhivă. Bolnavului i se dau la ieșirea din spital, dacă este cazul, indicații de tratament și regim alimentar și de viață și muncă.

La externare se va înscrie rezumatul epicrizei (respectiv motivul externării în cazul acutizării unei boli asociate) și tratamentul aplicat. Tot cu ocazia externării, pentru bolnavii încadrați în munca se completează, de către medicul curant, CERTIFICATUL DE CONCEDIU în care se precizează perioada de incapacitate temporară de muncă.

La rubricile ce consemnează perioada internării în spital se trec zilele efective de spitalizare, calculate calendaristic din prima până în ultima zi de spitalizare, la care se adaugă la ieșirea din spital, în funcție de secție, grupa de boli și perioada de convalescentă necesară vindecării complete între 1- 21 de zile de concediu.

Pe baza adeverințelor de incapacitate temporară de muncă din ultimele 12 luni, prezentate la internare, sau cel mai târziu în timpul internării, dacă se constată că perioada de incapacitate de muncă depășește 90 de zile calendaristice,

Foaia de observație clinică generală, însoțită de toată documentația medicală precum și ADRESA DE TRIMITARE PENTRU AVIZAREA PRELUNGIRII CONCEDIILOR MEDICALE PESTE 90 ZILE ȘI ADRESA CUPRINZÂND AVIZUL (din sistemul informațional al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale).

După completarea acestor documente, se înscrie în Registrul de internări și ieșiri din spital data externării și diagnosticul la ieșirea din spital. La externare, bolnavului, care trebuie să continue tratamentul medicamentos în regim ambulatoriu, i se completează o Rețetă medicală .

Bolnavul poate părăsi spitalul la cerere, după ce în prealabil a fost înștiințat de consecințele posibile asupra stării lui de sănătate. Aceasta se consemnează sub semnătură bolnavului și a medicului, în Foaia de observație.

Decedaților în spital li se întocmesc, de către medicul care a constatat decesul, CERTIFICAT MEDICAL CONSTATATOR AL MORȚII NR ……… pe baza constatărilor medicale în vederea precizării cauzei medicale a morții. Rezultatele se vor consemna și în Foaia de observație clinică generală

CAP. III. ÎNGRIJIRI SPECIFICE

CAZUL I

ANEXA 1

Metode de culegere a datelor: directe si indirecte

Surse de informare:observatia, interviul, comunicarea cu pacientul și aparținătorii, documentele medicale.

I. Date privind identitatea pacientului:

A. Date relativ stabile:

numele și prenumele:P.S.

sexul:M

vârsta: 70 ANI

starea civilă: căsătorit

religia:ortodoxă- nepracticant

ocupația:pensionar

B. Date variabile:

domiciliul:SIBIU

condiții de viață și de muncă:acceptabile

obiceiuri: aloocl și fumat ocazional

mod de petrecere a timpului liber:sedentar

II. Date privind starea de sănătate anterioară:

A. Date antropometrice:

greutatea: 65 kg

înălțimea:1,75 cm

grupul sanguin: A 2

Rh-ul: pozitiv

B. Profilul psiho-social și cultural:

limbă vorbită:romană

capacități cognitive: nealterate

stare de conștiență:acceptabila

grad de autonomie:acceptabilă

capacitatea de comunicare:bună

C. Antecedente heredocolaterale (familiale):

boli cronice: tatal- ulcer gastric

afecțiuni mentale ale membrilor familiei: nu este cazul

D. Antecedente personale:

fiziologice:

vaccinările: cele impuse

nașteri, avorturi:-

patologice:

boli ale copilăriei: toate bolile copilăriei

boli anterioare: în anul 2010 a fost tratat pe secția MEDICALĂ I din cadrul spitalului județean pentru o suferință dispeptico dureroasă epigastrica și o anemie moderată

intervenții chirurgicale: bolnavul a refuzat operația

III. Informații legate de boala actuală:

A. Motivul internării:

semne și simptome: febra

– dureri epigastrice iradiante dorsal

– vărsături in jet

– scădere în greutate

Parametrii vitali:

temperatura: 39 grade C

T.A.: 140 / 80 mm / Hg dar pacientul specifica ca este oscilantă,cu caderi bruște

Puls:90 bătăi pe minut

Respirația: 16 r / min

B. Istoricul afecțiunii actuale:

În mai 2010 a fost tratat pe secția Medicală I din cadrul spitalului județean Sibiu pentru o suferință dispeptico-dureroasa epigastrica și o anemie moderată. În urma explorărilor efectuate s-a stabilit diagnosticul de neoplasm gastric pentru care a fost transferat în Serviciul Chirurgie în vederea operației.

Bolnavul însă refuză intervenția și părăsește spitalul , fără acordul medicului curant. Continuă să aibă dureri , nu se alimentează corespunzător , scade în greutate.

Cu 5 zile înainte de internare durerile devin permanente, vomită după fiecare tentativă de alimentare. S-a prezentat la spital și a fost operat de urgență.

C. Diagnosticul medical la internare: Peritonită. Neoplasm gastric stenozat

Diagnosticul la 72 de ore :-Neoplasm gastric cvasitotal, mediogastric, perforat cu peritonita generalizata

D. Data internării: 20 aprilie 2015

E. Examenul clinic pe aparate:

starea de conștiență: acceptabila

tegumentele și mucoasele:palide

țesut conjunctiv (adipos): slab reprezentat

sistem ganglionar: nu se palpează

sistem  muscular: normal reprezentat

sistem osteo-articular: integru

aparat respirator: torace cu respiratii normale; vibrații vocale normale

aparat cardiovascular: șoc apexian în spațiul V intercostal stâng, pe linia medio claviculara, zgomote cardiace ritmice, bradicardie fără sufluri

aparat digestiv: abdomen suplu elastic, dureros la palpare în epigastru, subombilical;

ficat și splina nepalpabile

aparat urinar: micțiuni normale, urina limpede; lojile normale libere nedureroase la palpare;

aparat genital: normale

sistem nervos, endocrin, organe de simț: normal.

Deseori prezintă labilitate , cu tendințe spre agresivitate . Are stari depresive , neacceptand pierderea statutului social si conditia de pacient.

Intervenția chirurgicală:

-sutura perforației cu plombaj epiploic

-biopsie gastrica

Precizări :

Peritonita este o infecție bacteriană sau fungică a peritoneului.

Peritoneul este o membrană fină care căptușește peretele abdominal interior și acoperă organele din abdomen.

Infecția poate fi provocată de acumularea de lichid în interiorul peritoneului sau de existența unei infecții, inflamații sau răni.

Peritonita, indiferent de cauza apariției, necesită îngrijire medicală promptă pentru combaterea infecției

Netratată, peritonita poate duce la infecții grave în întreg corpul, cu potențial chiar de afectare a vieții pacientului.

Tratamentul peritonitei constă în primul rând în prescrierea unor antibiotice pentru a combate infecția și pentru a preveni răspândirea acesteia în corp. Tipul și durata terapiei cu antibiotice depinde de severitatea afecțiunii și de tipul de peritonită.

Tratamentul chirurgical al peritonitei este necesar pentru îndepărtarea țesutului infectat, pentru tratarea cauzei apariției infecției și pentru prevenirea răspândirii infecției în corp..

Tratamentul peritonitei prin intermediul antibioticelor este destinat luptei împotriva bacteriilor și prevenirii răspândirii infecției în organism.

Antibioticele prescrise diferă în funcție de tipul de peritonită și de cauza apariției infecției.

ANEXA 2

ANALIZA DATELOR ȘI STABILIREA NIVELULUI DE DEPENDENȚĂ A NEVOILOR AFECTATE

Stabilirea gradului de dependență:

Total puncte: 36

Nivel de dependență : nivel de dependența 3

Pacientul prezintă: pacientul prezintă dependență majoră

ANEXA 3

PLANUL NURSING

ANEXA 4

EXAMENELE DE LABORATOR

INVESTGAȚIILE PARACLINICE

ALIMENTAȚIA BOLNAVULUI

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

ANEXA 6

EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării:

Starea la externare.Pacientul prezintă în momentul externării o stare generală bună, afebrilitate, toleranta digestivă moderată, cu regim specific;tranzit digestiv reluat cu scaune normocrome, urina normocroma .

Bilanțul autonomiei la externare: Pacientul prezintă un grad ridicat de autonomie

Recomandări la externare:

-regim igieno- dietetic

-evitarea eforturilor fizice intense

– tratarea patologiilor asociate

– dispensarizarea oncologică în vederea tratamentului adjuvant specific

– dispensarizarea teritorială prin medicul de familie

– consult chirurgical conform programării sau la nevoie

Contraindicații:

– regim alimentar haotic și fără dieta specifică

-depunerea de efort fizic

Tratament:

ALGOCALMIN 11g / 2ml

ASPATOFORD fără concentrație

CALCIUMFOLINAT- EBEWE-100mg / flacon

METROCLOPRAMID- 10 mg

NO SPA- 40 mg/ 2 ml

CAZUL II

ANEXA 1

Metode de culegere a datelor: directe, indirecte

Surse de informare: pacientul , aparținătorii, observația, interviul, B.T, F.O

I. Date privind identitatea pacientului:

A. Date relativ stabile:

numele și prenumele:B R

sexul:M

vârsta: 63 ani

starea civilă: văduv

religia:ortodoxa- practicant

ocupația:pensionar

B. Date variabile:

domiciliul:SIBIU

condiții de viață și de muncă:acceptabile

obiceiuri: alcool și fumat

mod de petrecere a timpului liber:participă activ la slujbele religioase și la viața crestină a comunități

II. Date privind starea de sănătate anterioară:

A. Date antropometrice:

greutatea: 50 kg

înălțimea:1,65 cm

grupul sanguin: 0 1

Rh-ul: pozitiv

B. Profilul psiho-social și cultural:

limbă vorbită:romană

capacități cognitive: nealterate

stare de conștiență:bună

grad de autonomie:acceptabilă

capacitatea de comunicare:bună

C. Antecedente heredocolaterale (familiale):

boli cronice: mama- ulcer gastric

afecțiuni mentale ale membrilor familiei: nu este cazul

D. Antecedente personale:

fiziologice: nu este cazul

vaccinările: cele impuse

nașteri, avorturi:-

patologice:

boli ale copilăriei: toate bolile copilăriei

boli anterioare: o suferință dispeptico dureroasă epigastrica pe care a acuzat o în cabinetul medicului de familie dar nu s a prezentat niciodată la un control de specialitate

intervenții chirurgicale:nu

III. Informații legate de boala actuală:

A. Motivul internării:

semne și simptome: – dureri epigastrice iradiante dorsal

– vărsături postprandiale tardive

– scădere în greutate

Parametrii vitali

temperatura: 37 C

T.A.: 90/ 60 mmg / Hg

Puls: 60 bătăi pe minut

Respirația: 16 r / min

B. Istoricul afecțiunii actuale:

Pacientul s-a prezentat de câteva ori la medicul de familie acuzând dureri. A primit bilet de trimitere la medicul specialist dar nu s-a dus la control.

Continuă să aibă dureri, nu se alimentează corespunzător, scade în greutate.

Cu 3 zile înainte de internare durerile devin permanente, vomita după fiecare tentativă de alimentare. S-a prezentat la spital și în urma investigațiilor s-a pus diagnosticul de neoplasm gastric.

C. Diagnosticul medical la internare: Neoplasm gastric

Diagnosticul la 72 de ore :-Neoplasm gastric extins;

-suspect de metastaze;

-anemie secundară gravă

D. Data internării: 15 iunie 2015

E. Examenul clinic pe aparate:

starea de conștiență: bună

tegumentele și mucoasele:palide

țesut conjunctiv (adipos): slab reprezentat

sistem ganglionar: nu se palpează

sistem  muscular: normal reprezentat

sistem osteo-articular: integru

aparat respirator: respirații normale; vibrații vocale normale;

murmur vezicular prezent, diminuat

aparat cardiovascular: zgomote cardiace, ritmuri clare , bine bătute

aparat digestiv: abdomen suplu elastic, dureros la palpare în epigastru, subombilical;

ficat nepalpabil

splina marita și inflamată

aparat urinar: micțiuni normale, urina limpede;

lojile normale libere nedureroase la palpare;

aparat genital: normale

sistem nervos, endocrin, organe de simț: normal. Prezinta stare depresiva accentuata de boala.

Intervenția chirurgicală:

-gastrectomie subtotala

-gastro-jejuno anastomoza

ANEXA 2

ANALIZA DATELOR ȘI STABILIREA NIVELULUI DE DEPENDENȚĂ A NEVOILOR AFECTATE

Stabilirea gradului de dependență:

Total puncte: 36

Nivel de dependență : nivel de dependența 3

Pacientul prezintă: pacientul prezintă dependenta majoră

ANEXA 3

PLANUL NURSING

ANEXA 4

EXAMENELE DE LABORATOR

ALIMENTAȚIA BOLNAVULUI

INVESTGAȚIILE PARACLINICE

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

ANEXA 6

EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării: 25 aprilie 2015

Starea la externare.Pacientul prezintă în momentul externării o stare generală bună, afebrilitate, toleranta digestivă moderată, cu regim specific;tranzit digestiv reluat cu scaune normocrome, urina normocroma .

Bilanțul autonomiei la externare: Pacientul prezintă un grad ridicat de autonomie

Recomandări la externare:

-regim igieno- dietetic

-evitarea eforturilor fizice intense

– tratarea patologiilor asociate

– dispensarizarea oncologică în vederea tratamentului adjuvant specific

– dispensarizarea teritorială prin medicul de familie

– consult chirurgical conform programării sau la nevoie

Contraindicații:

– regim alimentar haotic și fără dieta specifică

-depunerea de efort fizic

Tratament:

ALGOCALMIN 11g / 2ml

CALCIU FOLINAT- EBEWE-100mg / flacon

METROCLOPRAMID- 10 mg

NO SPA- 40 mg/ 2 ml

VITAMINE- Complexul B

CAZ III

ANEXA 1

Metode de culegere a datelor: directe, indirecte

Surse de informare: pacientul , aparținătorii, observația, interviul, B.T, F.O

I. Date privind identitatea pacientului:

A. Date relativ stabile:

numele și prenumele:C.M

sexul:M

vârsta: 65 ani

starea civilă: căsătorit

religia:ateu

ocupația:pensionar

B. Date variabile:

domiciliul:SIBIU

condiții de viață și de muncă:acceptabile

obiceiuri: alcool și fumat

mod de petrecere a timpului liber: activ, drumeții, bicicletă.

II. Date privind starea de sănătate anterioară:

A. Date antropometrice:

greutatea: 77 kg

înălțimea:1,90 cm

grupul sanguin: 0 1

Rh-ul: pozitiv

B. Profilul psiho-social și cultural:

limbă vorbită:romană

capacități cognitive: nealterate

stare de conștiență:bună

grad de autonomie:acceptabilă

capacitatea de comunicare:bună

C. Antecedente heredocolaterale (familiale):

boli cronice: ambii părinți – ulcer gastric

afecțiuni mentale ale membrilor familiei: nu este cazul

D. Antecedente personale:

fiziologice: nu este cazul

vaccinările: cele impuse

nașteri, avorturi:-

boli ale copilăriei: toate bolile copilăriei

boli anterioare: o suferință dispeptico dureroasă epigastrica care s a accentuat , în special post prandial și la consumul diverselor mâncăruri grele

intervenții chirurgicale:nu

III. Informații legate de boala actuală:

A. Motivul internării: BILANȚ al starii generale

semne și simptome: – dureri epigastrice iradiante dorsal

– vărsături postprandiale tardive

– scădere în greutate

Parametrii vitali

temperatura: 37 C

T.A.: 180/ 70 mmg / Hg

Puls: 80 bătăi pe uminut

Respirația: 18 r / min

B. Istoricul afecțiunii actuale:

Bolnavul în vâstă de 65 ani este cunoscut cu diagnosticul de neoplasm gastric operat ( gastrectomie) , în post tratament cu PCT , tip EOX , x6 se internează pe secția de ONCOLOGIE, pentru un bilanț al stării generale.In urma rezultatului CT se decide administrarea seriei cu 5 FLUOROURACIL – 500 mg/ mp , Calciu folinat 300 mg/mp și ETOPOSID 120 mg/ mp, ziua 1-3. S-a administrat seria a II a ,fără incidente.

C. Diagnosticul medical la internare: TUMORĂ MALIGNĂ -leziune depășind stomacul

Diagnosticul la 72 de ore

TUMORĂ MALIGNĂ -leziune depășind stomacul

Tumoră malignă secundară a ficatului

Ședință de chimioterapie pentru neoplasm

Anemia în bolile neoplazice

Tulburări anxioase organice

Hipertensiunea esențială primară

Infarct miocardic vechi

Consiliere și supraveghere a regimului alimentar

D. Data internării: 10 mai 2015

E. Examenul clinic pe aparate:

starea de conștiență: bună

tegumentele și mucoasele:palide

țesut conjunctiv (adipos): slab reprezentat

sistem ganglionar: nu se palpează

sistem  muscular: normal reprezentat

sistem osteo-articular: integru

aparat respirator: respirații normale; vibrații vocale normale;

aparat cardiovascular: zgomote cardiace infundate, prezintă oboseală la efort.

aparat digestiv: abdomen suplu elastic, dureros la palpare în epigastru, subombilical;

ficat mărit și inflamat

splina mărită

aparat urinar: micțiuni normale, urina colorată gălbui

lojile normale libere nedureroase la palpare;

aparat genital: normale

sistem nervos, endocrin, organe de simț: normal. Prezintă stare depresivă de boală

ANEXA 2

ANALIZA DATELOR ȘI STABILIREA NIVELULUI DE DEPENDENȚĂ A NEVOILOR AFECTATE

Stabilirea gradului de dependență:

Total puncte: 19

Nivel de dependență : nivel de dependența 2

Pacientul prezintă: pacientul prezintă dependență modera

ANEXA 3

PLANUL NURSING

ANEXA 4

EXAMENELE DE LABORATOR

ALIMENTAȚIA BOLNAVULUI

INVESTGAȚIILE PARACLINICE

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

ANEXA 6

EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării: 25 aprilie 2015

Starea la externare.Pacientul prezintă în momentul externării o stare generală bună, afebrilitate, toleranta digestivă moderată, cu regim specific;tranzit digestiv reluat cu scaune normocrome, urina normocroma .

Bilanțul autonomiei la externare: Pacientul prezintă un grad ridicat de autonomie

Recomandări la externare:

-regim igieno- dietetic

-evitarea eforturilor fizice intense

– tratarea patologiilor asociate

– dispensarizarea oncologică în vederea tratamentului adjuvant specific

– dispensarizarea teritorială prin medicul de familie

– consult chirurgical conform programării sau la nevoie

Contraindicații:

– regim alimentar haotic și fără dieta specifică

-depunerea de efort fizic

Tratament:

ALGOCALMIN 11g / 2ml

CALCIU FOLINAT- EBEWE-100mg / flacon

METROCLOPRAMID- 10 mg

NO SPA- 40 mg/ 2 ml

VITAMINE- Complexul B

CAP. IV. CONCLUZII

A preveni este mai ușor decât a trata.

Un control medical de rutină poate salva viața dumneavoastră sau a unei persoane dragi prin depistarea la timp a unei posibile afecțiuni grave, atunci când tratarea acesteia are șanse mari de reușită.

Ar trebui să fiți îngrijorat și să vă prezentați la medic chiar dacă sănătatea dumneavoastră este bună, dar prezentați unul sau mai multe din următoarele simptome:

disconfort abdominal sau indigestie repetată;

senzație repetată de balonare imediat după masă;

senzatia de arsură gastrică sau arsura "în capul pieptului";

urme de sânge prezent în scaun (fie roșu deschis sau foarte închis la culoare);

vomitat repetat sau vomitat cu urme de sânge prezente;

pierdere în greutate fără un motiv aparent;

senzatia persistentă de epuizare

În fiecare an, în România sunt diagnosticate în jur de 3.000de cazuri noi de cancer gastric, cele mai multe dintre ele în stadii avansate.

Doar 20 % din oamenii care sunt diagnosticați cu cancer de stomac supraviețuiesc în medie mai mult de 5 ani.

În cazul în care cancerul este localizat și nu a afectat ganglionii limfatici, 80 la sută dintre pacienți pot supraviețui timp de 5 ani și două treimi dintre aceste persoane se vindecă.

În formele localizate, și fără metastaze, supraviețuirea la 5 ani este de >75%.

Cancerul gastric da metastaze rapid, încă din stadiul II de boală, iar prezența metastazelor scade șansa de vindecare și durata supraviețuirii pacientului.

Oricine poate să facă cancer gastric dar această boală o întâlnim mai frecvent la următoarele persoane:

Bărbați

Vârsta în jur de 50 -60 de ani

Fumători, consumatori de alcool

Cei care au rude cu cancer gastric

Ce care consumă carne sărată și pește sărat sau alimente conservate și murături

Consumatorii de produse tip barbecue

Lucrătorii în domeniul industriei nichelului, azbestului, cauciucului

Cei operați de stomac de peste 10 ani

Cei cu anemie pernicioasa sau gastrita atrofica

Persoane care au Helicobacter Pylori

Persoane cu polipi gastrici sau intestinali

Persoanele obeze

Lucrători în mediu cu radiați

O alimentație bogată în legume și fructe proaspete și fibre, fără conservanți, murături și alimente preparate prin sărare și afumare,scade riscul de apariție a cancerului gastric.

Incidenta cazurilor depinde de obiceiurile alimentare iar scăderea globală se datorează noilor metode de conservare a alimentelor prin frig.

Revin cu sublinierea aforismului foarte popular in zilele noastre care se și dovedește a fi adevarat * EȘTI CEEA CE MĂNÂNCI .

CAP.V. Bibliografie

Andronic Dan, Ștefan Octavian Georgescu,”CANCER GASTRIC”, Editura Junimea, Iași 2003

Angelescu Nicolae, “Tratat de patologie chirurgicală”, Editura Medicală, București 2003

Borundel Corneliu, “Manual pentru cadre medii”, Editura ALL, București 2009

Ranga V. “Tubul digestive abdominal și glandele anexe”/Vol. III, Editura Cerma, București

Titircă Lucreția,” Urgențe medico-chirurgicale”, Editura Medicală, București 2010

Titircă Lucreția,” Tehnici de evaluare și îngrijire acordate de asistenții medicali”, Editura Viața Medicală Românească, București 2005

Titircă Lucreția,” Îngrijiri speciale acordate persoanelor asistate”, Editura Viața Medicală Românească, București 2006

Ligia Adina Ivănescu, “Tehnici de nursing „ Note de curs- Școala Postliceală Sanitară Hygeia 2015

www.doctorulcasei.ro

www.romedic.ro

www.sanatateatv.ro

www.sfatulmedicului.ro

CAP.V. Bibliografie

Andronic Dan, Ștefan Octavian Georgescu,”CANCER GASTRIC”, Editura Junimea, Iași 2003

Angelescu Nicolae, “Tratat de patologie chirurgicală”, Editura Medicală, București 2003

Borundel Corneliu, “Manual pentru cadre medii”, Editura ALL, București 2009

Ranga V. “Tubul digestive abdominal și glandele anexe”/Vol. III, Editura Cerma, București

Titircă Lucreția,” Urgențe medico-chirurgicale”, Editura Medicală, București 2010

Titircă Lucreția,” Tehnici de evaluare și îngrijire acordate de asistenții medicali”, Editura Viața Medicală Românească, București 2005

Titircă Lucreția,” Îngrijiri speciale acordate persoanelor asistate”, Editura Viața Medicală Românească, București 2006

Ligia Adina Ivănescu, “Tehnici de nursing „ Note de curs- Școala Postliceală Sanitară Hygeia 2015

www.doctorulcasei.ro

www.romedic.ro

www.sanatateatv.ro

www.sfatulmedicului.ro