ÎNGRIJIRI CALIFICATE ÎN PILOMICOZE Candidat, FRUNZĂ PETRINA -ELENA Coordonator, Șef lucră ri dr. Laura Gheucă SOLOVĂSTRU Asist.Univ. Elena PORUMB… [616289]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
GRIGORE T. POPA IA ȘI

LUCRARE DE LICENȚĂ
ÎNGRIJIRI CALIFICATE ÎN PILOMICOZE

Candidat: [anonimizat],
Șef lucră ri dr. Laura Gheucă SOLOVĂSTRU
Asist.Univ. Elena PORUMB -ANDRESE

Facultatea de Medicina

Specializarea: Asisten ță Medicală Generală
Disciplina: Dermatologie 2020

Contents
Abrevieri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 3
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 4
Partea generală ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 5
Capitolul 1. PREZENTAREA NO ȚIUNILOR DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A
TEGUMENTULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 6
1.1.ANATOMIA PIELII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 6
1.2. FIZIOLOGIA TEGUMENTULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 9
1.2.1.Inerva ția pielii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 9
1.2.2.Vasculariza ția pielii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 9
1.2.3.Func țiile pielii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 10
Capitolul 2. PREZENTAREA TEORETICĂ A PATOLOGIEI ………………………….. ………………………….. .. 10
2.1.Etiologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 10
2.2.Factori de risc ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 11
2.3.Clasificare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 12
2.3.1.Pilomicoze uscate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 13
2.3.2.Pilomicoze inflamatorii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 18
2.4.Tratament ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 20
2.4.1.Tratament pilomicoze uscate ………………………….. ………………………….. …………………………. 20
2.4.2. Tratament pilomicoze inflamatorii ………………………….. ………………………….. …………………. 21
2.5.Profilaxie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 22
Partea personală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 23
Abordarea tratamentului în Tinea Capitis ………………………….. ………………………….. ……………………. 24
Terapia topică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 24
Tratamentul sistemic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 24
Works Cited ………………………….. ………………………….. ………………….. Error! Bookmark not defined.

Abrevieri

T.- Tinea
MO – Microscop optic
IDR – intradermoreactia
KOH – hidroxid de potasiu
DM- DOZĂ MAXIMA

INTRODUCERE

Pielea este cel mai mare organ al corpului, cu o suprafa ță totală de aproximativ 20 de
metri pătra ți. Pielea ne protejează de microbi și elemente, ajută la reglarea temperaturii
corpului și permite senza țiile de atingere, căldură și frig.
Am ales această temă ca subiect pentru lucrarea de licen ță deoarece pilomicozele
deși sunt afec țiuni ce incep să se întâlnească tot mai rar, inciden ța pilomicozelor
cauzate de Trycophytan robrum . Evolu ția acestei afec țiuni nu este mereu favorabilă
iar leziunile după cicatrizare pot afecta calitatea vie ții pacientului care de cele mai
multe ori este de vârstă pediatrică.

Tinea capita este o infec ție obi șnuită a scalpului, observată predominant în copilărie.
Prezentarea clinică este extrem de importantă
variabilă și dependentă de organismul cauzal. Afec țiunea se datorează cel mai frecvent
speciilor dermatofite Microsporum și Trichophyton, T. tonsurans

Partea generală

Capitolul 1. PREZENTAREA NO ȚIUNILOR DE ANATOMIE ȘI
FIZIOLOGIE A TEGUMENTULUI
1.1.ANATOMIA PIELII
Pielea este o structură indispensabilă pentru via ța umană. Aceasta formează o
barieră între organele interne și mediul înconjurător și de aseme nea participă în foarte
multe func ții vitale ale corpului. Reprezintă cel mai greu organ (16% din greutatea
corporală în medie) , cu o suprafa ță de 1,2 -2,3 m2.
Pielea este un înveli ș conjunctivo -epitelial, compusă din trei straturi de țesut,
epider mul , stratul ce vine în contact cu mediul înconjurător și dermul ,stratul ce se
găsește mai în adâncime și hipodermul.

Figura 1

Epidermul este un epiteliu pavimentos pluristratificat și reprezintă o regenerare
constantă (15 -30 de zile) , datorită activită ții mitotice a keratinocitelor care care se
divid tipic noaptea.
format din:

• stratul bazal sau germinativ

Cel mai profund, reprezintă 18% din grosimea epidermului și este compus
din celule cubico -prismatice , bazofile ,active mitotic și con țin filamente de keratină

• stratul spinos
Este compus din keratinocite mai mari decât cele bazale, cubico –
poligonale. Cele profunde sunt active mitotic, realizând împreună cu celulele stratului
bazal , stratul Malpighi. Keratinocitele superficiale con țin granule care sunt eliberate
în spa țiul intercelular realizând un strat lipidic i mpermeabil la apă și la multe substan țe
străine.

• stratul granulos
Cu celule poligonale aplatizate sau romboidale. Acestea sunt dispuse in 2 -4
rânduri și sunt bogate în granule de keratohialină.

• stratul lucidum9
Este clar,omogen, cu celule aplatizate, evident la palme și plante. Este
considerat o subdiviziune a stratului cornos.

• stratul cornos
Superficial,reprezinta 18% din epiderm, prezinta 4 -10 randuri de celule
aplatizate, an ucleate și keratinizate.

Alte celule ale epidermului:

1. Keratinocitele
2. Melanocitele
3. Celulele Langerhans
4. Celulele Merkel

Dermul prezintă o grosime de 1 -4 mm , variază în func ție de zonă (la nivelul
palmelor mai gros iar la nivelul pleoapelor mai mic ) , cu origine mezodermică. Se

găsește între epiderm și țesutul celular subcutanat, cu rol structural dar și în sprijinul
nutri ției epidermului. Acesta are în structura sa trei componente:
• componenta celulară
Principala celulă este fibroblastul ( responsabilă de sinteza fibrelor și substan ței
fundamentale ) ,se mai găsesc celule Langerhans, limfocitele, fagocite mononucleare
și mastocite. În caz de inflama ție putem găsi polimorfon ucleare și monocite.

• fibrele dermului
Este constituit în principal de fibre de colagen -compuse din fibrile fine ,
aranjate în mănunchiuri (când pielea este întinsă, intervine proprietatea colagenului
de tensionare ce previne ruptura pieli i). Colagenul formează 70 -80% din greutatea
uscată a dermului. Printre fibrele de colagen se găsesc mixate fibrele elastice ( acestea
atunci când pielea este întinsă au rolul de a reinstala pre -întinderea) care formează 2%
din greutatea uscată a dermului.

• substan ța fundamentală
În principal alcătuită din glicozamino -glicani (acid hialuronic și dermatan
sulfat) și în cantită ți mai reduse de heparan -sulfat și condroitin -sulfat.
Glicozoaminoglicanii sunt lega ți de proteine ,purtând denumirea de proteoglicani și
sunt sintetiza ți la nivelul fibroblastilor.
Substan ța fundamentală are func ții precum : permiterea trecerii nutrien ților ,
hormonilor și deșeurilor metabolice prin derm, datorită con ținutului de apă ridicat;
acționează precum un lub rifiant între fibrele de colagen și fibrele de elastină în timpul
mișcărilor pielii.

Hipodermul se găse ște în continuarea dermului și reprezintă 15 -20% din greutate
la bărbat și 20-25% din greutate la femei. Este format în mare parte de celule adipoa se,
organizate sub formă de lobuli , iar printre se găsesc : vase sanguine, bulbi pilari,
nervi, glomeruli sudoripari.

1.2. FIZIOLOGIA TEGUMENTULUI
1.2.1.Inerva ția pielii

La nivelul tegumentului se găsesc receptori senzoriali și sunt reprezenta ți de
ramuri senzitive ale nervilor cerebrospinali,ace știa asigură func țiile senzoriale ale
pielii și influen țează și func ția secretorie.
Tot la nivelul pielii, întâlnim termina ții nervoase încapsulate ( corpusculi) și sunt
următoarele:
● Corpusculii Pacini – sensibilitate la presiune
● Corpusculii Meissner -sensibilitate tactilă
● Corpusculii Ruffini -sensibilitate termică la cald
● Corpusculii Krause -sensibilitate termică la rece

1.2.2.Vasculariza ția pielii

Este un organ foarte bine vascularizat și prim ește 10 % din debitul cardiac.
Vasculariza ția pielii este asigurată de două plexuri arteriale și trei plexuri venoase.
Circula ția areteriala este de tip terminal. Pielea con ține vase limfatice dispuse în plexul
limfatic superficial( în dermul papilar ) și plexul limfatic profund. Vasele de sânge au
rol important în termoreglare.

Anexele cutanate cuprind următoarele structuri:

• Glande sudoripare
• Foliculi pilo și și fire de păr
• Unghii

Glande sudoripare:
• Glande sudoripare apocrine
• Glan de sudoripare ecrine
• Glandele sebacee

1.2.3.Func țiile pielii

1. Func ția de barieră
2. Func ția secretorie
3. Func ția de termoreglare
4. Sinteza vitaminei D
5. Func ția imunologică
6. Func ția de cicatrizare a pielii
7. Func ția neuroexcetoreceptoare
8. Func ția metabolică
9. Func ție de rezisten ță,elasticitate și plasticitate
10. Func ție psihosocială

Firul de păr
• este un țesut de tip epitelial cornos, prezent pe întreaga suprafa ță a corpului
exceptând palmele, tălpile ,buzele ( lipsite total de foliculi de păr) . Părul este format
dintr -o rădăcină formată în derm și un ax de păr care se pr oiectează dincolo de piele.
Acesta cre ște într -o cavitate numită folicul de păr. Proliferarea celulelor din bulbul
părului face ca părul să se formeze.
Capit olul 2. PREZEN TAREA TEORETICĂ A PATOLOGIEI
2.1.Etiologie
Pilomicozele sunt infec ții cauzate de dermatofi ți și se găsesc la nivelul păr ților
păroase a suprafe ței cutanate. Dermatofitii sunt fungi (lat. ciuperci) pluricelulari. Ei au
evoluat spre a trăi pe pielea umană.
În func ție de sursa de provenien ța , dermatofi ții pot fi:
● Dermatofi ți antropofili, care se dezvoltă numai la om; transmiterea infec ției
micotice este direct prin contact interuman sau indirect prin lenjerie sau obiecte
contaminate;
● dermatofi ți zoofili care provin de la animale cu blană ; sursa de infec ție este
animalul bolnav, cu transmitere la om;
● dermatofi ți geofili , care trăiesc la nivelul solului și pot infecta omul care prezintă
leziuni cutanate.

Agenții etiologici aparțin genurilor Trichophyton, Epidermophyton și Microsporum.
Au drept gazdă omul, animalele și solul. Ei pot afecta pielea, părul și unghiile. Nutritia
si igiena deficitara, climatul umed, imunosupresia, contactul cu alte persoane sau
animale contaminate, toate predispun la aparitia infectiei fungice. Dermatofiții z oofili
și geofili fiind puțin adaptați la om, provoacă reacții inflamatorii mai puternice decât
cei antropofili și se asociază cu dezvoltarea unei hipersensibilitati de tip intarziat la
antigenele fungice aflate în contact cu dermul. Prezenta factorului in hibitor seric
previne invazia de către fungi a tesuturilor subiacente. Cei care dezvolta infectii
profunde fungice au o imunitate mediată celular deficitara. 7
Dermatofi ții sunt organisme eucariote care utilizează keratina ca element nutritiv.
Keratina e ste principalul element de la nivelul părului, atingând un procent de 85% din
totalul componentelor. Toate afecțiunile din această categorie poartă denumirea
generică de ținea, la care se adăugă de regu lă localizarea anatomică sub forma latină
tinea.
Talusul sau capul fungic este alcătuit din două elemente:
1)Aparat vegetativ
● Acesta este reprezentat de hife( filamente tubulare care extrag din mediul exterior
substan țele necesare dezvoltării capului fungic dar și al aparatului reproducător)
2) Aparatul reproducător
● Este format chiar din aparatul vegetativ, reproducerea realizându -se prin doua
moduri: asexuat ( prin sporii cu originea din capul fungic) sau sexuat ( dezvoltarea
stadiilor sexuale și a fecundării).
2.2.Factori de risc
Factorii care favorizeaza apari ția pilomicozelor
● imunitate slabă;
● factor de mediu;
● șederea în zona de cara ntină;
● nerespectarea igienei personale;
● utilizarea obiectelor contaminate;
● contactul cu un animal infectat;
● încălcarea regulilor de carantină

2.3.Clasificare

Pilomicozele în func ție de localizare se clasifică în:
a) Pilomicoze uscate
● Microsporia
● Tricofi ția uscată
● Favusul
b) Pilomi coze inflamatorii
● Kerion celsi
● Sicozisul tricofitic

Pilomicozele după modul de parazitare pot fi de 3 tipuri:
• Ectotrix – fungii afectează exteriorul (învelișul) firului de păr;
• Endotrix – fungii pătrund în interiorul firului de păr;
• Ecto-endotrix – este afectat atât interiorul, cât și exteriorul firului de părului.

Figura.2

2.3.1.Pilomicoze uscate

❏ Microsporia

Este o pilomicoză tondantă , de tip ectotrix, apare frecvent la tinerii cu vârste intre
5 și 15 ani ,de 4 ori mai frecventă la băie ți și este contagioasă putând chiar determina
microepidemii în colectivită ți . Microsporia are un caracter autolimitant( la pubertate
aceasta se vindec ă spontan) și reprezintă 75 -80% din totalul micozelor uscate ale
scalpului. Aceasta nu dă alopecie definitivă.

Fig.2 Fig.3

● Etiologie
Principalul agent etiologic este Microsporum canis -dermatofit zoofil( gazda
poate fi cainele sau pisica) ,dar pot fi și cazuri izolate cu specii precum : Microsprum
audouini ,Microsprum ferugidoum dar și Microsporum gypseum.

● Epidemiologie
Rezervorul de paraziți î l constituie copilul bolnav sau animalele de casă (câini,pisici).
Este cea mai contagioasă micoză, cu izbucniri epidemice cu precădere în colectivitățileî
nchise (gradinițe, școli, internate). Contaminarea se face direct sau indirect prin diferite
obiecte: pălării, bonete, pieptene, perii și mai ales instrumente de frizerie. Majoritatea
bolnavilor se infectează prin contactul direct cu animalul bolnav. Infecția se transmite
și de la un copil la altul. Perioada de incubare este de la 5 zile la 6 săptămâni.
(Encyclopedia, 2014)

● Patogenie
Microsporum parazitează inițial stratul cornos al epidermului și de aici foliculul pilos,
penetrând firul de păr și traversând cuticula. În interiorul firului de păr sunt numeroase
filamente miceli ene septate, fapt ce explică fragilitatea lor. La exterior, firele de păr
sunt învelite de un manșon de artrospori mici dispuși în mozaic. Datorită intensei
parazitari, firul se rupe la 1 -3 mm de emergență.
● Tablou clinic
Leziunile sunt situate la nivelul scalpului ,sunt dispuse sub forma unor plăci scuamoase
de dimensiuni mari(până la câ țiva centimetrii), rotunde, ovalare și bine delimitate.
Acestea sunt acoperite de scuame fine pitiriaziforme.
Firele de păr situate pe su prafa ța plăcilor sunt fără luciu ,rupte la 1 -3 mm de emergen ță
, cu tonicitate păstrată. Aspectul mat al firelor și culoarea alb – cenu șie se datorează
sporilor ce înconjoară firul ca un man șon ,acestea î și pierd tonicitatea și dă senza ție de
perie.
● Diagn ostic de laborator
1. Examenul cu lampa Wood(lampă – – firele de păr parazitate sunt fluorescente
verde strălucitor .Examenul constă în emiterea unor ultraviolete cu o lungime de
365 nm) – Analiza pielii cu această lampă nu este dureroasă și nici nu d etermină
arsuri .
2. Examenul MO direct al firelor de păr pune în evidență spori mici dispuși în mozaic,
așezați ca un manșon în jurul firului de păr (ectotrix) sau filamentele miceliene
scurte în scuame .
3. Cultură pe mediu Sabouraud – care indică specia ( zoofilă și antropofilă) .

Figura.5

• Diagnostic diferen țial
Se face cu tricofi ția uscată, favusul pitiriaziform, psoriazisul scalpului.
• Evolu ție
Spre vindecare spontană la pubertate, la adulti cazurile sunt rare și țin de starea de
imunodeficien ță și de tipul de age nt etiologic.
❏ Tricofi ția uscată
Tricofi ția uscată se caracterizează prin despicarea firelor de păr cu aspectul unor
puncte negre. Aceasta este o pilomicoză de tip endotrix, mai pu țin contagioasă
comparativ cu microsporia , cu evolu ție cronică și este î ntâlnită la copil până la
pubertate.

Figura. 6
● Etiologie
Tricofi țiile sunt cauzate îndeosebi de fungi antropofili : Trichophyton violaceum și
Trichophyton tonsurans.
● Tablou Clinic
Leziunile sunt situ ate pe scalp sub forma unor plăci eritematoase, contur vag circular
și neregulat,cu scuame foarte fine pitiriaziforme, dimensiuni mici și diametrul de 1,5 -2
cm., sunt foarte numeroase și pot conflua formând placarde. Firul de păr este fragil și
se rupe u șor,la nivele diferite fa ță de emergen ța lor din tegument și își pierde din
tonicitate,se încurbează având aspect de Z,S, ? . Firele de păr ajung și la lungimea de

câțiva milimetrii ,uneori sunt rupte chiar de la emergen ță și dau aspectul de puncte
negre(fr agmente de peri parazita ți).
● Diagnostic de laborator
1. Examenul microscopic direct – prin recoltare de fire de păr scurte și examen de lamă (
pune în eviden ță artrosporii situa ți în interiorul firului de păr – ca ni ște nuci într -un sac)
2.Cultura pe mediu Saboraud – specii antropofile
3.Examenul cu lampa Wood – este negativ
● Diagnostic diferen țial
Se face cu microsporia scalpului,favusul pitiriazifom,psoriazisul scalpului.
(Solovăstru, 2003)
● Evolu ție
Tricofi ția nu lasă alopecie definitivă și are tendin ță de vindecare spontană la
pubertate, când keratina pilară se maturizează.
Excep țional se întâlne ște tricofi ția cronică a adultului, cu importan ță deosebită din
punct de vedere epidemiologic. (Patrascu, 2014)

❏ Tinea favosa (favus)
Reprezintă o parazitare de tip endotrix și este cea mai puțin contagioasă formă de
pilomicoză, dar are o evoluție cronică, severă ce poate afecta toată pielea scalpului.

Figura.6

● Etiologie
Favusul este produs de Trichophyton Schoenleinii, este puțin contagios, e favorizat de
igiena deficitară, lipsa alimentației corespunzătoare, imunitate scăzută.
● Clasificare:
Forma obi șnuită este favusul cu godeuri – pe firele de pă r parazitate apar ini țial
pustule , care se usucă rapid.

Forme atipice:
1. Favusul pitiriaziform – lipsesc godeurile;
2. Favusul impetigoid – leziuni tegumentare crustoase, gălbui,aderente ;
3. Favusul cicatriceal – formă evolutivă cu cicatrici întinse și alopecice (Daciana,
2019)
● Tablou clinic
Favusul cu godeuri este o afec țiunea debutează sub forma unor zone eritematoase
mici, ușor ad ȃncite, pe care apar scuame (coji) aderente, galbene, alcătuite din
dermatofiți și detritusuri celulare. Aceasta zonă poartă denumirea de godeu favic.
Firele de păr sunt decolorate, mate. Leziunea are un miros caracteristic, neplăcut,
asemănător urinii de șoarece . Adenopatia este întotdeauna prezentă la nivel
laterocervical sau occipital.

● Diagnostic paraclinic

1. Examenul Microscopic al firelor de păr poate pune în evidență agentul micotic,
sub forma unor filamente scurte = endotrix, formate din niște segmente
dreptunghiulare. -Sporii pot li psi sau pot apare sub forma unor grămezi mici, ca
oasele tarsului = tarse favice.
2. Cultura pe mediu Sabouraud indică specia: Trichophiton: zoofil și antropofil
3. Examenul cu lampa Wood – (fluorescență verde închis)
4. IDR- Pot apărea manife stări alergice la distanță: trichophitide atunvi rezultatul
IDR este pozitiv în special în cazul agenților zoofili.

● Diagnostic diferen țial
Impetigo, lupus eritematos discoid,lichen plan și alte afec țuni care produc alopecii
asociate cu fenomene inflam atorii.

● Evolu ție
Nu se vindecă spontan la pubertate, se soldează cu alopecie cicatriceală datorită
afectării profunde a foliculului pilos de aspect de tunsoare de călugă r catolic (cu
respectarea bordurii periferice).

2.3.2.Pilomicoze inflamatorii

❏ Kerion celsi
Afectează scalpul și barba și este de obicei o formațiune unică (poate fi și multiplă)
și foarte dureroasă. Aceasta afectează predominant copiii. Denumirea de kerion
provine din limba greaca ,iar Celsi este numele medicului român care l – a descris
pentru prima dată.
● Etiologie
Agen ții etiologici sunt adesea dermatofi ții zoofili (Microsporum canis,Trichophyton
tonsurans, Trichophyton verrucosum, Trichophyton mentagrophytes) 8, ceea ce explică
inciden ța crescută în mediul rural. Transmit erea se face prin obiecte contaminate cum
ar fi prosoape,obiecte de bărbierit , iar inocularea se face în urma unui traumatism
local. Perioada de incubare este de 10 zile. (Patrascu, 2014)
● Tablou clinic
Kerion celsi se prezintã sub forma unei forma țiuni inflamatorii, dureroase, supurative,
din care se scurge un lichid purulent, cu pustule dispersate pe suprafa ța, acoperită de
cruste groase , care la palpare este moale datorită pungilor de puroi.Se localizează
predominant pe scal p. Leziunea poate fi unicã, dar s -au observat și leziuni multiple la
nivelul scalpului . Firele de păr devin friabile și se îndepărtează foarte ușor, dar nu cad
singure .(MIHAELA BALABAN, 2016)
La examenul clinic se poate eviden ția limfadenopatie cervicală sau suboccipitală și
febrã. Kerion se poate rezulta cu alopecie reversibilã, dar dacă tratamentul corect este
utilizat tardiv, infec ția fungică se poate extinde ducând și la alopecie cicatricială.

• Diagnostic pa raclinic
Diagnosticul clinic de kerion celsi necesită confirmare prin investiga ții de laborator,
precum:
1. Examinare cu lampă Wood – este negativ
2.Examinare microscopică directă în solu ție de KOH a părului afectat
3. Cultură micologică pe mediu Sabouraud glucoză agar, suplimentat cu
cicloheximidă și cloramfenicol, incubată timp de 2 -4 săptămâni, cu scopul de a
identifica dermatofitul răspunzător de infec ție. Aceasta indică specia – agenți zoofili
sau agenți geofili.

• Diagnostic diferen țial
Se face cu abcesul bacterian, foliculita sau impetigo și poate mima celulita
disecantă.
• Evolu ție
Tratamentul corect ini țiat cât mai devreme poate preveni principala complica ție –
alopecia cicatricială
❏ Sicozis micotic
Este o parazitare este de tip endo -ectotrix , situata la nivelul bărbii și/sau mustă ții
(deci apare doar la adult ) și se transmite prin contact direct cu un animal infectat, de
aceea întâlnim mai des la fermieri.
• Etiologie
Trichophyton verrucosum,
Trich ophyton mentagrophyte s
Trichophyton rubrum – cu suprafața boselată, ușor supradenivelate.

• Tablou clinic

Se prezintă cu leziuni superficiale, de regulă rotunde, cu suprafa ța boselată și
ușor supradenivelate ce tind să se grupeze . Sunt acoperite de secre ții purulente, iar
firele de păr de rup u șor . Simptomele variază de la prurit până la durere severă.

Figura.

• Diagnostic paraclinic
1. Examinare cu lampă Wood
2.Examinare microscopică directă în solu ție de KOH a părului afectat – arată o
parazitare endo -ectotrix rietatea microid, sporii fiind mici, dispu și în lan țuri.
3. Cultură micologică pe mediu Sabouraud glucoză agar,

• Diagnostic diferen țial
Se va face cu sicozisul stafilococic – inflamație a foliculilor piloși din barbă și mustață
(leziunile nu au tendință la confluare, sunt diseminate, firul de păr nu cade

2.4.Tratament
2.4.1.Tratament pilomicoze uscate

❏ Tratament topic
• Igienă riguroasă

• dezinfec ția hainelor și lenjeriei, încăl țămintei cu p roduse speciale;
• izolarea cazurilor cu anchetă epidemiologică și controlul copiilor din colectivități,
spitalizarea celor bolnavi
• Tratarea membrilor familiei , a persoanelor din colectivită ți dar și a animalelor
bolnave;
• Raderea părului l a un interval de 10 -14 zile ori epilarea cu pensa a firelor de păr
contaminate

❏ Tratament sistemic

Tratament general cu antimicotice:
• Griseofulvina – antimicotic p.o.: fungistatic: impregnează foliculul pilos din
profunzime spre suprafață = baraj p entru agentul micotic – durata tratamentului este de
4 – 6 – 8 săptămâni,
• Compuși imidazolici:
– Ketoconazol: – acțiune asupra dermatofiților; fungistatic și fungicid; se administrează
p.o. timp de câteva săptămâni (3 – 4); are toxicitate hepatică (rea cție de tip
idiosincrazic)
• Compuși triazolici:
– Itraconazol: se administrează p.o; fungistatic și fungicid;
–Fluconazol
• Alilamine: Terbinafina, Butenafina (Daciana, 2019)

Controlul vindecării:
• Examenul MO al firelor de păr,
• Examenul cu lampa Wood (pentru microsporie).

2.4.2. Tratament pilomicoze inflamatorii

❏ Tratament topic
• I manevră – epilarea cu penseta a firelor de păr parazitate
• II manevră – spălarea cu apă și săpun a scalpului

• III manevră – aplicarea medicamentelor topice antimicotice( unguent Whitefield,
alcool iodat1% , medicație modernă: compuși imidazolici, triazolici, alilamine)
(Daciana, 2019)

❏ Tratament sistemic

• antimicotic: Griseofulvina / alt compus
• antimicrobian: Peniciline de sinteză / semisinteză
• antiinflamatorii: – corticoterapie generală (Daciana, 2019)

2.5.Profilaxie
• tratament correct,prompt ,
• izolarea pacientului în spital / ambulator/ domiciliu
• contr olul în colectivități de copii și în familii
• Dezinfecția riguroasă a lenjeriei și a îmbrăcăminții – a căciulii cu formol

Partea personală

Abordarea tratamentului în Tinea Capitis

Pentru ini țierea tratamentului î n mod ideal se așteaptă confirmarea prezen ței ciuperc ii,
acest lucru putând fi realizat prin efectuarea examenul ui MO direct al firelor de păr al
pacientului sau a unei culturi pe mediu Sabouraud care ne indică specia . Cu toate
acestea, în popula țiile cu risc ridicat de infectare , așteptarea rezultatelor duce la
amânarea tratamentului (deoarece rezultatele culturii pot dura 2 – 4 săptămâni) și
astefel poate crește în continuare răspândirea. În cazurile când diagnosticul de infec ție
fungică este puternic suspectat clinic prin prezen ța unor simptome tipice precum
limfadenopatie sau alopecie, este recomandat să se înceapă imediat terapia, deoarece
acestea sunt factori puternici predictivi pentru tinea capitis .Exist ă două tipuri de
tratament : terapia topică și cea sis temică. Prin urmare, protocoalele de tratament
trebuie să reflecte epidemiologia locală și să se bazeze mai ales pe pacientul inculpat.

Terapia topică
Singură nu este recomandată pentru tratarea tinea capitis deoarece un procent mic de
pacien ți evoluează spre vindecare. Cu toate acestea, pentru a reduce transmiterea
sporilor, sunt folosi ți agen ții topici , povidonă -iod, șampo n cu ketoconazole 2% sau
cu sulfură de seleniu 1% acestea demonstrându -și eficacitate a mai ales în așteptarea
confirmării diagnosticului. Rezultatele tratamentului topic variaz ă în func ție de
dermatofitul implicat.
Tratamentul în Tinea Capitis necesită terapie antifungică sistemică, deoarece agen ții
antifungici topici nu pot pătrunde î n axul firului de păr suficient pentru a eradica
infec ția.

Tratamentul sistemic
1. Griseofulvină

Griseofulvin a este un medicament fungistatic produs de diverse specii de Penicillium
care inhibă sinteza acidului nucleic, inhibă diviziunea celulară în metafază și afectează
sinteza peretelui celular. Griseofulvin a este un inductor de medicamente de tip

cumarin și estrogen, dar în general are foarte pu ține interac țiuni medicamentoase Încã
din 1950, griseofulvina a fost consideratã tratamentul de elec ție pentru tinea capitis și
agent antifungic de linia I. Se găse ște sub formă de suspensie pentru administrare orală
(concentra ție de griseofulvin – 100 mg / ml) , sub formă de comprimate 125 m g (formă
ce nu se mai găse ște in toate țările europene) și Liniment 2,5%. Medicamentul ajunge
la piele prin transpira ție și proprietă țile sale hidrofobe îi permit să se concentreze în
foliculul pilos . Griseofulvina este metabolizată predominant la nivelul ficatul ui prin
reacții de demetilare și glucuronidare .

Tratamentul trebuie continuat timp de 2 săptămâni după rezolvarea simptomelor clinice
(Amena Alkeswania, 2019) însă d urata lungă de tratament scade c omplian ța pacientului și
contribuie la e șecul tratamentului. Luarea medicamentului cu alimente grase poate cre ște
absorb ția și poate îmbunătă ți biodisponibilitatea. (Fuller LC, 2014)
Conform unei recenzii sistematice recente, griseofulvin a prezintă o rat ă ridicată de
vindecare de 72% . Terbinafina a fost singurul agent care a avut o rată de vindecare
completă mai mare de 92% , însă griseofulvin a a fost superio ară în tratare a infec ției
cauzate de Microsporum canis (Gupta AK, 2018) . Avantajul griseofulvinei poate fi datorat
capacită ții sale de a se concentra în transpira ție, spre deosebire de terbinafină care este
agent lipofil . Griseofulvin prezintă un profil de siguran ță excelent și nu este necesară
monitorizarea parametrilor de laborator . Într-un studiu clinic randomizat, s -a constatat că
frecven ța evenimentelor adverse atribuite griseofulvină atunci când este utilizată pentru
tratarea capitei este de 8,3 fa ță de 9,2% pentru terbinafină (Ame na Alkeswania, 2019) .
Cele mai frecvente efecte secundare sunt durerile de cap și tulburările gastrointestinale
precum diareea și apar doar la 20% din cazuri . (MIHAELA BALABAN, 2016)
De obice i acestea sunt ușoare și persistă doar pe perioada tratamentul ui,astfel , întreruperea
medicamentului este rar ă. Griseofulvin a poate induce fotosensibilitate î n unele cazuri rare ,
prin urmare este recomandat să se evite expunerea intensă la soare și prelungită î n timpul
utilizării sale și utilizarea unei creme cu factor de protec ție solară. Reac țiile adverse severe Vârstă Doză Durata tratamentului
Copil 10 mg / kg / zi
6-8 săptămani
Adult 15-20mg/zi (DM -1g)

sunt foarte rare și includ eritemul, exacerbarea lupusului eritematos. Este contraindicat
pacien ților cu lupus eritematos, porfirie, afecțiuni hepat ice severe . De asemena nu se
administreaz ă în sarcină datorită toxicită ții pe care o are asupra embrionului , iar bărba ții
sunt sfătui ți să nu procreeze timp de 6 luni după tratament.
Griseofulvina interferă cu anumite medicapente datorită capacită ții sale de reducerea a
efectului terapeutic al anticoagulantelor indirecte și al contraceptivelor care con țin
estrogen (ac țiune datorată induc ției enzimelor hepatice microzomale) .
Principalul său avantaj este posibilitatea de a se administra pacien ților pediat rici, iar
suspensia este foarte bine tolerată de ace știa și permite o mai bună ajustare a dozei.
Dezavantajul griseofulvinei este pre țul ridicat dar și perioada de tratament lungă ce poate
duce la necomplian ța pacientului.

2.Terbinafină

Terbi nafina este un derivat de alilamină cu proprietă ți fun icide . și acționează prin
inhibarea sintezei de e strogen , o componentă esen țială a membranelor celulare fungice . Ca
și grisofulvina este considerat antifungic de linia I. Medicamentul se găse ște sub fo rmă de
comprimate de 125 mg , de cremă, dar și de spray. După o doză orală, 70 –80% din
medicament este absorbit rapid și atinge un maxim în concentra ția plasmatică în termen
de 2 ore. Absorb ția sa nu este afectată de aportul alimentar . Aproape tot medic amentul
călătore ște legat de proteinele plasmatice și se asociază, de asemenea, cu chilomicronii,
care permit o mare distribu ție limfatică . (Amena Alkeswania, 2019) . Proprietă țile sale
lipofile țin de cap acitatea sa de a ajunge la o concentra ție ridicată în foliculii de păr, pielea
bogata in sebum și țesutul adipos.
După 12 zile de terapie, concentra ția de terbinafină în stratul cornos este de 75 de ori
mai mare decât concentra ția plasmatică . Timpul de înjumătă țire finală este de 200 –400 h,
permi țând administrarea unei doze o dată pe zi . Este eliminat încet din piele și este
demonstrat ă activitate antifungică timp de 2 luni dup ă epuizare a din plasmă (Amena
Alkeswania, 2019 ) .Aceste proprietă ți farmacocinetice unice conferă un avantaj distinct
terbinafinei, permi țând o terapie pe o perioada mai scurtă de timp . Cu toate acestea ,
terbinafină nu este excretată în transpira ție sau sebum înainte de preburbetate și nu poate
pătrunde în axul firului de păr la copii.
Terbinafina nu este recomandat ă pentru utilizarea la copiii cu vârsta sub 2 ani , în Regatul
Unit fiind chiar interzisă administrarea sa pacien ților pediatrici. Este metabolizat de ficat în

principal prin enzime N -demetilare. Terbinafina este un inhibitor al CYP2D6 și are un
nivel minim de interac țiuni medicamentoase care sunt limitate clinic la cimetidină și
rifampin cină, metoprolol.
Terbinafina orală este foarte bine tolerată, cele mai multe efecte adverse fiind u șoare și
reversibile. Acestea apar la mai pu țin de 8% din cazuri), (MIHAELA BALABAN, 2016) ,
cele mai comune fiind diareea, durerile de cap și erup țiile cutanate. Terbinafina este
contraindicată în alăptare ( se excretă în laptele matern) și hiprsensibilitate. Este bine să se
evite administrarea medicamentului în sarcină (doar daca medicul consideră că este absolut
necesară administrarea terbinefinei), în insuficien ță renală și insuficien ță hepatică. Pentru
tratamentul mai lung de 6 săptămâni este recomandat să se monitorizeze parametrii de
laborator în special ALAT și ASAT.

Medicament Doză Durata tratamentului
< 20kg: mg/ kg / zi
Terbinafină 20-40 kg: 125 mg/ zi 2-4 săptămâni
>40kg: 250mg/zi

Tebinafina prezintă avantaje precum efect ele adverse reduse , este singurul antifungic
ce se poate administra în sarcină, timpul de tratament este redus , fapt ce duce la o mai
bună complian ța a pacientului și implicit la costuri mult mai reduse. Un minus pentru
terbinafină este faptul că nu se r ecomandă administrarea la copiilor sub vârsta de 2
ani.Comparativ cu griseofulvina, terbinafina este mai bine toleratã, iar durata de
administrare este mai scurtã, ceea ce ar putea cre ște complian ța și ar scãde a costurile .
(Fuller LC, 2014) .
Mai multe meta -analize au demonstrat o similară eficacitate pentru 6 săptămâni de
tratament cu griseofulvină și 4 săptămâni de tratament cu terbinafină . (Gupta AK,
2013) (Fuller LC, 2014) (Fleece D, 2004) . Cu toate acestea, diferen ța în eficacitate a
tratamentului ține de tipul de dermatofit cu care pacientul este infec tat. Terbinafina a
demonstrat superioritate în tra tarea T. tonsurans și o eficacitate similară în tratarea T.
violaceum, în timp ce griseofulvin a este superio ară în tratarea M. canis și a altor
specii Microsporum .

Compara ție între griseofulvină și terbinafină în tratamentul pentru Tinea Capitis

Autor Anul Țara Nr.
pacie nți Griseofulv ină,
doză
mg/kg/zi ,
durată Rată
vindecare Terbinafină
doză
mg/kg/zi ,
durată Rată
vindecare
Bhushan
(Bibhuti
Bhushan,
2019) 2019 India 158 250,
4 săptămâni 93.7% 125 88%
Chen
(Xiaomei
Chen,
2016) 2016 China 328 10-20,
8 săptămâni 79% 3.125 –6.25,
4 săptămâni 84.2%
Deng
(Deng S,
2011) 2011 China 88 20,
4 săptămâni 84.2% 3.125 –6.25 ,
4 săptămâni 78.3%
Elewski
(Elewski
BE, 2008) 2008 Interna
tional 1549 10-20,
6 săptămîni 39.2% 5-4,
4 săptămâni 45.1%

3. Itraconazol

Itraconazolul, cunoscut și sub denumirea de Onmel®, este unul dintre triazolii din
prima genera ție. Ace ști agen ți con țin trei atomi de azot în inelele lor heterociclice
caracteristice cu cinci membri. Prezintă proprietă ți fungistatice prin inhibarea sintezei
ergosterolului și duce la acumularea precursorilor săi steroli. Interfer ă cu 14 -α-
demetilaza, o enzimă dependentă de citocromul P450, care inhibă conversia
lanosterolului în 14 -demetil -lanosterol. Suspensia orală Itraconazol are o
biodisponibilitate de 60%, care poate fi îmbunătă țită dacă se administrează dup ă o
masă bogată în grăsimi. O concentra ție plasmatică maximă este atinsă în 4 ore, dar
absorb ția pare să fie dependentă de doză. Prin urmare, dozele mai mari permit
concentra ții plasmatice mai mari . Peste 99% din medicament călătore ște legat de
proteinele plasmatice. Proprietă țile sale lipofile îi permit să se concentreze în țesuturile
keratinoase. Concentra ția în piele poate fi de câteva ori mai mari decât în plasm ă și
poate persista până la 3 săptămâni după întrerupere a de tratament cu itracpnazol. În
ficat, este transformat în mai mult de 30 de metaboli ți inactivi și un metabolit activ

cunoscut sub numele de hydroxyitraconazo l. Timpul de înjumătă țire pentru
itraconazol este de 20 –60 ore , ceea ce permite dozarea o dată pe zi. Spre deosebire de
griseof ulvină și terbinafină, majoritatea medicamentului și metaboli ții săi sunt
excretat e în fecale, nu în urină , acest lucrur inseamnă ca nu este necesară ajustarea
dozei la pacien ții cu insuficien ță renală .
Este metabolizat în ficat de către CYP3A4 și interac ționează cu mul ți agen ți cu
importan ță clinică cum ar fi : warfarina, antihistaminice, antipsihotice, anxiolitice,
digoxină, ciclosporină și simvastatină. De asemenea interferă și cu pilulele
contraceptive. (ANMDR, 2016) În ciuda faptului că este cel mai popular agent pentru
tinea capit is în unele țări europene, itraconazolul nu este aprobat pentru această
afecțiune în SUA , însă este aprobat în onicomicoze.
Are activitate atât pe speciile Microsporum cât și pe speciile Trichophyton.
(Gonzalez U, 2007) Medicamentul este bine tolerat și s-a dovedit a fi sigur pentru
utilizare în primul an de via ță și este autorizat în Europa, insă cu toate acestea nu este
în prezent autorizat pentru tratamentul tinea capit is la copiii din U.K. cu vârsta de până
la 12 ani . Nici în Romania itraconazol nu se administrează la copii însă nici la
vârstnici.
Itraconazolul reprezintã o terapie de linia a II -a și se găse ște sub formă de :
comprimate 100 mg, cremă și ovule 600 mg. Doza în itraconazol este de 50 -100
mg/zi cu durata tratamentului este în jur de 4 săptămâni sau 5 mg/kg timp de 2
săptămâni. În U.S.A. durata tratamentului este în func ție de tipul de dermatof it
implicat 2-4 săptămâni pentru T. tonsurans și 4-6 săptămâni pentru M. Canis . (Amena
Alkeswania, 2019) Itraconazol este bine tolerat și efectele adverse sunt mai pu țin
frecvente, majoritatea fiind u șoare și reversibile . De obicei efectele adverse se
manifestă de obicei prin diaree,erup ție cutanată și dureri de stomac.
O meta -analiz ă arată că itraconazolul și terbinafina sunt cei mai eficien ți agen ți
în tratarea infec țiilor cu Trichophyton și au o eficacitate similară (Chen X, 2016)
(Gupta AK, 2018) Un studiu arată că tratamentul cu terbinafin ă timp de 2 săptămâni
(91,1%) este superior î n tratarea T. tonsurans în compara ție cu 2 săptămâni de
itraconazol ( 80%) (Gupta AK, 2018) , în timp ce într -un alt studiu, 2 săptămâni de
itraconazol s -a dovedit a fi superior în tratarea T. violaceum decât 2 săptămâni de
terbinafine (Jahangir M, 1998) . Din nefericire , aceste studii sunt mici și nu există
studii clinice mari publicate până în acest moment pentru a compara acești doi agen ți.

În ceea ce prive ște utilizarea de itraconazol în tratarea tinea capitis cauzată de M.
canis, două studii cu un total de 270 de pacien ți au demonstrat că rata de vindecare
este de 100% insă durata tratamentului fiind de 12 săptămâni, folosind o doză de 5
mg / kg / zi (Amena Al keswania, 2019) . Majoritatea pacien ților au fost vindeca ți în
4-8 săptămâni de terapie și a fost raportată o eficacitate egală atât pentru capsule, cât și
pentru formul ele orale (Amena Alkeswania, 2019) . Se raportează că Itra conazol
cauzează leziuni hepatice acute cu o rată de inciden ță de 10,4 la 100.000. Prin urmare,
se recomandă ob ținerea unor parametrii de laborator precum ALT și AST înainte de
începerea tratamentului (Amena Alkeswania, 2019) dar si la 4 -5 săptămâni de
tratament (MIHAELA BALABAN, 2016) . Insuficien ța cardiacă congestivă și
prelungirea segmentului QT au fost, de asemenea, asociate cu acest medicament .
(Amena Alkeswania, 2019) , prin urmare este contraindicat la pacien ții cu ficat și boli
cardiace preexistente.
Itraconazolul este interzis în sarcină și trebuie utilizat cu precau ție în alăptare,
recomandată fiind formula Itraconazol Ienzimed . (ANMDR, 20 16)

4. Fluoconazol

Fluconazolul este un alt triazol de primă genera ție și are acela și mecanism de ac țiune
ca itraconazol. Are o greutate moleculară mică și este solubil în apă, ceea ce îl ajută să
obțină o biodisponibilitate orală mai mare de 90%. Ajunge la o concentra ție maximă
în plasmă în 1 -2 h după o doză orală și cea mai m are parte din medicament călătore ște
nelegat de proteinele plasmatice . Contrar itraconazolul ui, biodisponibilitatea
fluconazolu lui nu depinde de aportul alimentar sau pH -ul gastric . Ajunge în stratul
cornos prin transpira ție și prin difuzie directă, unde se acumulează în concentra ții mai
mari decât în plasmă . Poate fi detectat în foliculii de păr chiar și la 4–5 luni după un
curs de 5 zile de 200 mg / zi (Amena Alkeswania, 2019) . Are un timp de înjumătă țire
plasmatică de 30 de ore, ceea ce permite dozarea o dată pe zi. Peste 80% din
medicament este excretat neschimbat în urină. , cee ace înseamnă că doza trebuie
ajustată pentru pacien ții cu insuficien ță renală. Fluconazolul c a și itraconazolul,
interac ționează cu enzimele CYP3A4 interac ționează cu mul ți agen ți de importan ță
clinică, cum ar fi warfarina, antihistaminice, antipsihotice, anxiolitice, digoxină,
ciclosporină și simvastatină.
Doza zilnică recomandată este de 50 mg/ zi sau 150 mg/ săptămână sau 300 mg

până la 400 mg o dată pe săptămână timp de 1 până la 4 săptămâni . (ANMDR, 2011)
Fluoconazol se găse ște sub formă de capsule, cremă, sol ție injectabilă și ovule . (3
Gupta AK, 2017) . Fluoconazol se poate administra doar copiilor cu vârsta minimă de
6 ani , cu o doză maximă de 400 mg/zi. În Regatul Unit este interzisă administrarea de
fluoconazol copiilor sub 10 ani, dar se administrează la orice vârstă în candidoza
mucoaselor. Fluoco nazol se administrează doar la recomamdarea medicului și cu mare
precauție în perioada sarcinii, iar daca tratamentul se ia repetat este interzisă alăptarea.
Acesta dă efecte adverse precum dureri de cap,tulburări gastro -intestinale, erup ții
cutanate, dar dispar la întreruperea medica ției. Pacien ților se recomand ă
monitorizarea enzimelor serice hepatice la începutul tratamentului și dupã 4 -6
sãptãmâni de tratament . (MIHAELA BALABAN, 2016)
O meta -analiză nu a gă sit nicio diferen ță semnificativă în realizarea unui
tratament pentru tinea capitis cu fluconazol administrat o dată pe zi timp de 3
săptămâni fa ță de 6 săptămâni (Chen X, 2016) .
Un studiu randomizat multicentric la 880 de pacien ți cu tinea capitis (dermatofi ți
izola ți pe cultură: T. tonsurans: 86% și M. canis: 11%) nu a fost găsit ă nicio diferen ță
între utilizarea fluconazolului sau a griseofulvinului. Rata de vindecare micologi că a
fost de 44 .5, 49 .6, și 52.2% pentru 6 mg / kg fluconazol timp de 3 săptămâni, 6 mg /
kg fluconazol timp de 6 săptămâni și respectiv 11 mg / kg pentru griseofulvină
(Foster KW, 2005) Într-un studiu efectuat în Israel, eficac itatea fluconazolului a fost
ușor inferioară griseofulvinei în tratarea tinea capitis de cauza etiologică M. canis și
T. violaceum (Shemer, 2013) . Într-un alt studiu comparativ, 6 mg / kg de fluconazol
timp de 2 – 3 săptămâni au fost u șor inferioare altor agen ți antifungici, cum ar fi 3 -5
mg / kg terbinafine timp de 2 –3 săptămâni și 5 mg / kg de itraconazol timp de 2 -3
săptămâni (Grover C, 2012) . Rata de cur ă micologică pentru speciile Trichophyton a
fost de 79,5% cu utilizarea de 8 mg / kg / săptămână de fluconazol timp de 8
săptămâni și a crescut la 100% cu o săptămână suplimentară de terapie .

Bibliography
3 Gupta AK, F. K. V. S., 2017. New Antifungal Agents and New Formulations Against
Dermatophytes. Mycopathologia.
7 Tey HL, T. A. C. Y., 2011. Meta -analysis of randomized, controlled trials comparing
griseofulvin and terbinafine in the treatment of TINE A CAPITIS. J Am Acad Dermatol.
Amena Alkeswania, W. C. ,. B. E., 2019. Treatment of Tinea Capitis. Skin Appendage Disord.
ANMDR, 2011. Prospect Fluoconazol LDH. s.l., s.n.
ANMDR, 2016. Prospect Itraconazol. s.l., s.n.
Bibhuti Bhushan, A. K. S., 2019. Compa rative study of oral terbinafine vs. oral griseofulvin.
International Journal of Research in Dermatology.
Chen X, J. X. Y. M. G. U. L. X. H. X., 2016. Systemic antifungal therapy for tinea capitis in
children. Cochrane Database Syst Rev.
Daciana, B., 2019. Curs Micoze Cutaneo -Mucoase. Iași: s.n.
Deng S, H. H. A. P. W. Z. W. A., 2011. A random comparative study of terbinafine versus
griseofulvin in patients with tinea capitis in Western China. Micopathologya.
Elewski BE, C. H. D. L. E. S., 2008. Terbinafine hydrochloride oral granules versus oral
griseofulvin suspension in children with tinea capitis: results of two randomized,
investigatorblinded, multicenter, international, controlled trial. J Am Acad Dermato l.
Encyclopedia, M., 2014. Microsporia. Medical Encyclopedia .
Fleece D, G. J. A. S., 2004. Griseofulvin versus terbinafine in the treatment of tinea capitis: a
meta -analysis of randomized clinical trials. Pediatrics.
Fuller LC, B. R. M. M. M. P. L. P. S. H. E., 2014. British Association of Dermatologists’
guidelines for the tinea capitis. British Journal of Dermatology.
Gonzalez U, S. T. B. G., 2007. Systemic antifungal therapy for tinea capitis in children.
Cochrane Database Syst Rev.
Gupta AK, D. -M. C., 2013. Meta -analysis of randomized, controlled trials comparing particular
doses of griseofulvin and terbinafine for the treatment of tinea capitis.. Pediatr Dermatolo.
Gupta AK, M. R. V. S. P., 2018. Tinea capitis in children: a systema tic review of management.
Journal of the European Academy of Dermatology and Venereology..
Gupta AK, M. R. V. S. P. B. S. N. P. V., 2018. Tinea capitis in children: a systematic review of
management. J Eur Acad Dermatol Venereol.
Jahangir M, H. I. U. H. M. H., 1998. A double -blind, randomized, comparative trial of
itraconazole versus terbinafine for 2 weeks in tinea capitis.. Br J Dermatol.
MIHAELA BALABAN, R. P. M. A. A. C., 2016. KERION CELSI. Revista SRD.

Patrascu, V., 2014. Boli dermatologice si infecti i sexual -transmisibile. a III -a ed. Craiova:
SITECH.
Solovan, C., 2011. Manual de Dermatologie și Venerologie. Ed. Mirton ed. Timi șoara: s.n.
Solovăstru, L., 2003. Dermatologie clinică si venerologie. Iași: Ed.Junimea.
Xiaomei Chen, X. J. M. Y. U. G. X. L. X. H. S. X. M. Z. C. B., 2016. Systemic antifungal therapy
for tinea capitis in children. , Sichuan University,, Volume 37.