Ingrijirea Pacientului cu Tentativa de Suicid

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU TENTATIVĂ DE SUICID

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1:

1.1 Definitie,clasificare

1.2 Date epidemiologice privind suicidul

1.3 Factori de risc pentru cresterea suicidului

1.4 Instante ale fenomenului suicidar

1.5 Metode folosite pentru realizarea actului suicidar

Capitolul 2 :

2.1 Cauze ale suicidului

2.2 Suicidul la persoane cu boli psihice

2.3 Depresia

2.4 Schizofrenia

2.5 Suicidul in alcolism si toxicomani

2.6 Alcoolismul cronic

2.7 Suicidul la persoanele cu tulburări de personalitate

2.8 Tulburari comportamentale

Capitolul 3:

3.1 Rolul asistentei medicale

3.2 Problemele si ingrijirile specifice bolnavilor psihici

Capitolul 4:

4.1 Planuri de ingrijire ale pacientilor cu tentativa de suicid

4.2 Studiu de caz 1

4.3 Studiu de caz 2

4.4 Studiu de caz 3

Concluzii

Bibliografie

MOTTO:

"Sanătatea este zestrea si dreptul nostru,

ea este uniunea completă si deplină dintre

suflet ,minte,corp ;

aceasta nu este un ideal indepărtat si dificil de obtinut,

dimpotrivă este un ideal natural si accesibil,

pe care mulți dintre noi il neglijează”

Dr. E duard Bach

INTRODUCERE

In lucrarea de fată am reunit cunostintele teoretice,deprinderile practice ,noțiuni de farmacologie si medicină internă pe care le-am inglobat in tehnicile de ingrijire nursing după modelul conceput de Virginia Henderson.

Scopul lucrari este de a prezenta ingrijirile ce trebuiesc acordate bolnavului ce prezintă o boala ce afectează starea psihică pe baza unui plan metodic elaborat .

Procesul de nursing este o metodă ratională de planificare si promovare a interventilor individualizate in scopul obținerii unei mai bune stari de sanatate

Aceasta lucrare are ca scop cunoasterea obiectivelor ce stau la baza ingrijirilor pacienților cu tentativă de suicid in baza unui plan de nursing.

Proiectul de absolvire prezentat in continuare reprezintă o aplicatie de ordin practic a cunostintelor acumulate pe parcursul celor patru ani de studiu.

Punctul de plecare l-a reprezentat identificarea temei: Ingrijirea pacientului cu tentativa de suicid. In tulburarile de personalitate se inregistreaza o larga paletă de acte agresive si autoagresive. Sinuciderea reprezintă una dintre cele mai importante și mai complexe probleme ale psihopatologiei. Ea este manifestarea unui individ pus intr-o situatie limita de viața

Lucrarea cuprinde 2 parti principale:

prima parte in care am descris suicidul din punct de vedere al etio-patogeniei,semnelor si simptomelor clinice,principalelor complicatii si modului de prevenire si tratament

a doua parte in care am prezentat notiuni specifice de ingrijire in baza unui plan de ingrijire,exemplificate prin 3 studii de caz,inregistrate la pacientii de varste diferite,cu factori etiologici diferiti,dar mecanism patogenic identic.

Am descris ingrijirile acordate fiecarui pacient in parte in functie de nevoile fundamentale afectate,pană la restabilirea indenpendentei in satisfacerea nevoilor fundamentale si asigurarea reluarii procesului de dezvoltare fiziologica.

. Rolul asistentei medicale este esential si constă in a ajuta persoana bolnava sa-si recastige sau mentine sanatatea,realiza potentialul fizic ,psihic sau social in contextul mediului in care traieste si lucrează.

Asistenta medicală trebuie să asigure implicarea activă a individului si a familiei sale ,a prietenilor si grupurilor sociale precum si a comunitați in toate aspectele de ingrijire a sanatații.

CAPITOLUL I

1.1 DEFINIȚIE SI CLASIFICARE.

Suicidul ca fenomen de deviantă socio-comportamentală ,constitue o problema medico-socială complexă. Aspectele si problemele teoretice sunt axate pe studiul factorilor suicidogeni,ale modalitați de declansare a suicidului si a problemelor ce duc la suicid.

Suicidul (de la sui de sine si cidicum omorator) este actul de disperare al unui om care nu mai doreste sa traiască.

DEFINIȚII:

E. DURCKHEIM 1993:Suicidul semnifică orice caz in care moartea rezultă direct dintr-un act pozitiv sau negativ sau indirect dintr-un act facut de victimă insăsi care stie că trebuie sa producă acest rezultat .

LAROUSSE-DICTIONARUL DE PSIHILOGIE 2000: sinuciderea este actiunea de a-si lua singur viata ,in mod voluntar ,cel mai adesea pentru a scapa de o situatie devenită intolerabilă.

SCHEIDNMAN 1980 :suicidul este un act uman de incetare din viata,autoprodus produs,incetare din viata,auto-si cu intentie propie.

Suicidul este actul prin care un individ isi provoaca el insusi moartea. Suicidul se intalneste in aproape toate societatile. Proportile sale sunt greu de stabilit cu precizie deoarece multe cazuri de moarte voluntara sunt mascate in accidente.unele sinucideri motivate de considerente morale(scaparea de o situatie dezonoranta) sau sociale (a nu fi o povara pentru ceilalti) aduc a sacrificii.Altele mai frecvent dictate de o afectivitate perturbata ,corespund unui comportament patologic ,nevrotici deprimati,incapabili sa se integreze armonios in viata sisa gaseasca un sens existentei lor sau melancolici .
O.M.S defineste suicidul ca pe un act prin care un individ cautä sä se autodistrugă fizic, cu intentia mai mult sau mai putin autenticä de a-si pierde viata. mult sau u mai pult sau mai pu
Au fost ediferente epidemiologice intre două grupuri ,si propus termenii “suicid” si “tentativa de suicid” pentru a distinge cele douä forme de comportament. S-a presupus ca un grad de intentie suicidarä a fost esential in ambele grupuri; cu alte cuvinte, cei care au supravietuit nu reusisera sa se sinucidă. .
Intre 60% și 80% dintre persoanele care au comis suicid au comunicat intenția lor, într-o formă sau alta, din timp. Unii oameni încearcă să se sinucidă, în timp ce un alt număr pot face gesturi suicidare care sunt chemări în ajutor sau încercări de a face cunoscut cât de adâncă, de mare este disperarea lor.

Mulți oameni care comit suicid sunt depresivi, dar foarte mulți depresivi nu au suficientă energie să comită suicidul și, de aceea, îl comit atunci când se simt mai bine.Deși multitudinea deciziilor de comitere a suicidului poate releva stresul sau depresia, multe persoane, înainte de a comite actul suicidal, par mai puțin depresive.

Teoria conform căreia rasa ar fi un factor important al înclinației către sinucidere presupune implicit că sinuciderea este ereditară, căci, în caz contrar, nu ar putea avea un caracter etnic. Faptele arată că dacă numărul sinuciderilor în cadrul unui popor sunt mai mari decât în altul, asta nu se datorează rasei, ci civilizației poporului respectiv.

Din punct de vedere al vârstei, sinuciderea apare doar în cazuri excepționale la copii,ea începând să se manifeste dincolo de 10-15 ani. În concluzie, nu se poate atribui eredității o tendință care apare doar la adult și care se accentuează mereu pe măsură ce înaintează în viață.

Familia este un mediu puternic protector împotriva sinuciderii, ea protejând cu atât mai bine cu cât este mai puternic închegată. Statisticile arată că:

văduvii se sinucid mai mult decât căsătoriții și celibatarii;

căsătoriile prea timpurii au o influență agravantă asupra sinuciderii, în special pentru bărbați;

după 20 de ani, persoanele căsătorite se sinucid mai rar, în comparație cu celibatarii;

a crescut rata comportamentului suicidar la adulții tineri și la adolescenți;

sinuciderea este extrem de frecventă la persoanele în vârstă;

bărbații se sinucid într-un număr mai mare decât femeile.

Se poate concluziona că sinuciderea variază invers proporțional cu gradul de integrare al grupărilor sociale din care face parte individul.

1.2 Date epidemiologice privind suicidul

Numärul mare de cazuri de suicid a atras atentia specialistilor. Dupä rapoartele OMS, se sinucid aproximativ 2000 de persoane/zi si un milion/an. Ultima raportare a OMS privind rata globala a suicidului in lume dateaza din 2000 si este de 25o/oooo pentru barbati si 60/0000 pentru femei. In afara discrepantei dintre cele doua sexe in ceea ce priveste frecventa suicidului se constata si o dinamicä extrem de diferita a fenomenului pe parcursul a 50 de ani intre 1950 si 2000, perioada in care se constata o cretere constanta si accentuata la barbați. .

La nivelul Europei anului 2002 sinuciderea reprezintä principala cauza de deces produs prin acte intentionate si neintentionate adicä 21% din totalul acestora si in acelasi timp reprezintä mai mult de jumätate din totalul actelor intentionate depasind de mai mult de doua ori rata heteroagresiunilor si de mai mult de 10 ori rata leziunilor produse in razboaie .
Frecventa cazurilor de suicid a crescut in România in anii .
1990, fata de 1980, cu 20%. Intre 1990 si 2004 rata a crescut iar cu
30% per total cu diferente semnificative intre sexe. Adica in timp ce
pentru femei s-a inregistrat o foarte usoarä scadere, pentru barbati rata
aproape s-a dublat. De fapt cresterea s-a produs in cea mai mare parte
a ei intre 1990 si 1995, dupa aceasta perioada si pâna in 2004
inregistrându-se un platou. In 2004 rata suicidului in Romania a fost de
12,5 %ooo cu o rata pentru barbati de 21,5 iar pentru femei de 4. In
noastra, numarul de cazuri de suicid oscileaza geografic (pe zone) intre
% si 15 % (zona cu celmai mare numar de cazuri find Ardealul).

1.3 Factori de risc pentru comiterea suicidului

Factori personali și sociali

• sexul masculin
• vârsta peste 60 ani
• tentative de suicid in antecedente
• separare recentä, divort, vaduvie
• izolare sociala,
• aniversari personale importante
• somer sau probleme financiare,
• abuzul de alcool / droguri
• experiente recente de umilire
Factori mentali si fizici
• depresia (in special boala maniaco-depresiva)
• agitatie, insomnie, anxietate
• sentimentul vinovatiei, inadaptare, nefericire
• impulsivitate, personalitate ostila
• ipohondria (gandul cä are diverse boli grave: cancer, boli cardiace etc.)
• halucinatii, in care vocea comanda actul sinucigas
• boli cronice dureroase, mutilante, in special daca persoana a fost anterior sanatoasa
• folosirea de droguri, care determina depresie severă
Factorii demografici
Vârsta
S-a observat o corelatie pozitiva intre vârsta si comportamentul suicidar in anumite etape cronologice ale vietii indivizilor ce recurg la acte autolitice. Rata suicidara creste cu vârsta, la barbati peste 45 ani, la femei peste 55 ani, observându-se o crestere semnificativa peste 70 de ani la barbati, in contextul pierderilor morale si materiale ce bulverseaza mecanismele adaptări.
Sexul
Din literatura de specialitate se semnaleazä o usoara crestere a ratei suicidare la ambele sexe. In majoritatea tarilor aceasta crestere este pusă in legäturä cu o serie de factori ambientali, schimbarea structurilor de vârsta, relatiilor si stabilitatii familiale si a numero aselor evenimente de viata stresante. Majoritatea autorilor arata ca suicidul realizat se intâ1neste la barbati intr-o proportie de 2:1 pâna la 7:1 fata de femei . De asemenea, s-a constatat că barbatii au predilectie catre metode violente (impuscarea, spânzurarea, defenestrarea), in timp ce femeile aleg metode mai putin traumatice, precum ingestia medicamentoasa sau inecul.
Mediul de provenientä. Factorii geografici.
In mediul urban, numarul de cazuri de suicid este de obicei mai mare decât in mediul rural; se inregistrează o frecventa mai mare a comportamentelor suicidare in centrul metropolelor decât la periferia lor, in conditii de “mizerie socialä”. Se remarca o ritatea tarilor aceasta crestere este pusă in legäturä cu o serie de factori ambientali, schimbarea structurilor de vârsta, relatiilor si stabilitatii familiale si a numero aselor evenimente de viata stresante. Majoritatea autorilor arata ca suicidul realizat se intâ1neste la barbati intr-o proportie de 2:1 pâna la 7:1 fata de femei . De asemenea, s-a constatat că barbatii au predilectie catre metode violente (impuscarea, spânzurarea, defenestrarea), in timp ce femeile aleg metode mai putin traumatice, precum ingestia medicamentoasa sau inecul.
Mediul de provenientä. Factorii geografici.
In mediul urban, numarul de cazuri de suicid este de obicei mai mare decât in mediul rural; se inregistrează o frecventa mai mare a comportamentelor suicidare in centrul metropolelor decât la periferia lor, in conditii de “mizerie socialä”. Se remarca o diferenta a ratei suicidare si in functie de zona geografica: procentul cel mai ridicat de suiciduri pentru barbati este in Ungaria si Finlanda, SUA are o rata medie, iar cea mai scazuta rata se inregistreaza in Grecia, urmata de Mexic si Olanda

Anturajul
Cel mai mare efect asupra individului pretutindeni in lume, il are familia (pe cat de apreciata de unii, pe atât de contestata de altii ca formă de convietuire sociala). Acest anturaj, prin solicitudinea sa, ar trebui sa-l oblige mereu pe potentialul sinucigas la activitate, la lupta pentru afirmare, la smulgerea in final din ghearele obsesiei mortii.
Starea economica
Aceasta aduce in discutie relatia dintre suicid si calitatea vietii, atât in societatile opulente cat si in cele anomice care, prin atrofierea sensului vietii, diminueaza sansele de rezolvare a unor conflicte interne, de iesire din disonantele sociale. Numeroase motive de ordin economic sau profesional (faliment, nerealizare profesională, pierderea statutului profesional si social etc.) sunt incriminate in etiopatogenia comportamentului suicidar.
Anotimpul
In timpul verii s-a constatat procentul cel mai mare de sinucideri, cu un maxim la sfârsitul primaverii si inceputul verii. Luna mai a fost notată ca inregistrând rata cea mai ridicatä de sinucideri . Regiunile cu ierni lungi, mohorâte, precum in Scandinavia si unele parti din Alaska, au o rata crescuta a suicidului
De asemenea, persoanele cu tulburari afective sezonale exprimate prin episoade depresive îi pot accentua dezechilibrul interior in anumite conditii meteorologice
Raportat la zilele saptamânii, mai frecvent s-au inregistrat sinucideri, duminica si lunea, frecvența find pusă pe seama abuzului de alcool la sfârsit de saptamână si a depresiilor erotice ).
Factorii socio-culturalii
Cultura influentează modul in care noi definim si experimentam mental sanatatea si bolile psihice, abilitatea de a ne ingriji si modul cum o facem, calitatea interactiunii dintre medic si pacient.

1.4 Instanțe ale fenomenului suicidar

. Instanțe ale fenomenului suicidar. Ideea de suicid veleitară reprezintă o dorință tranzitorie de autodistrugere, cu proiecția teoretică a actului, fără punerea sa în practică, dorința fiind generată numai de încărcătura afectivă de moment.

Șantajul cu suicidul apare la persoanele cu o structură psihică labilă sau la persoanele cu un coeficient de inteligență scăzut, cu scopul de a obține mai multe drepturi, un plus de libertate. Îl întâlnim mai des la femei și adolescenți. Tentativele suicidare sunt, aparent, sinucideri ratate din motive tehnice (mijloace de sinucidere neadecvate sau fortuite, intervenția unor persoane străine). Datele statistice arată însă că există diferențe semnificative în ceea ce privește sexul și vârsta celor care nu reușesc. Tentativa suicidară pare a avea cel mai adesea semnificația unei nevoi crescute de afecțiune și atenție din partea anturajului, față de care subiectul se simte izolat, subestimat, respins. Tentativa de sinucidere poate fi repetată.

Sindromul presuicidar a fost descris ca fiind caracterizat prin strângerea câmpului de conștiință și a afectivității și înclinația către fantasmele suicidului.

Suicidul disimulat (travestit) este o acoperire, o disimulare a actului suicidar sub forma unui accident. Individul alege această modalitate de a se sinucide pentru a nu-și culpabiliza rudele, prietenii, sau pentru a-i proteja pe aceștia de reacțiile anturajului

Raptusul suicidar este rezultatul unei tendințe greu reprimabile de dispariție, a unui impuls nestăpânit. Persoana „se aruncă în suicid”, folosind orice mijloc are la îndemână.

Suicidul cronic (parasuicidul) constituie de fapt echivalențele suicidare, cum ar fi automutilările, refuzul alimentar, refuzul tratamentului, conduitele de risc, alcoolismul, toxicomaniile, asemănându-se prin caracterul simbolic, prin tendința de autodistrugere cu comportamentul suicidar, dar realizând o deturnare a actului, greu explicabilă pentru ceilalți și chiar pentru sine .

Conduita suicidară presupune organizarea comportamentului în vederea acestui scop, un fel de „regizare” a actului suicidar. Individul își vizitează locurile din copilărie, foștii prieteni, își scrie testamentul, după care se sinucide.

Nu este posibil să vedem un nebun în orice sinucigaș. Spre deosebire de fapta unui om normal, ce rezultă dintr-un motiv obiectiv, fapta celui alienat nu are legatură cu circumstanțele exterioare. Sinuciderea nu este nici pe departe o prelungire a stărilor psihopatice și aceasta se poate deduce și din faptul că țările cu cei mai puțini subiecți cu tulburări psihopatologice au numarul cel mai ridicat de sinucideri.
Astfel, în condiții identice, degeneratul ajunge mai ușor la sinucidere decât omul sănătos, dar acest lucru nu se datorează în exclusivitate stării sale.

1.5 METODELE FOLOSITE IN COMPORTAMENTUL SUICIDAR

• Metodele de autoagresiune in suicid se impart in trei categorii:
• Procedee traumatice: arme albe (cutite, lame), arme de foc, precipitare (defenestrare, plonjare), zdrobire (tren, automobil), ardere, caustice (soda, acizi etc.);
• Procedee asfixice: spânzurare, strangulare, sufocare, inec, vapori de carbon, gaz, electrocutare;
• Procedee toxice: otravuri (saruri arsenicale, stricnina, cianuri, beladona)
• Exista diferente culturale in privinta preferintei in alegerea variantelor de autoagresiune.
• In Franta, o treime din sinucideri se efectuează prin spânzurare, un sfert prin inec si o cincime prin arme de foc.
• in tarile nordice (Suedia, Norvegia, Danemarca) a fost remarcată raritatea inecului.
• domina prin frecventa intoxicatiilor cu opiu si saruri de arsenic.
• Japonia suicidul traditional, “hara kiri”, tinde sa fie inlocuit de metode moderne, precum armele de foc.

Cele mai intalnite metode relevate de practica medico-judiciara si intalnite sunt urmatoarele:

– Autoasfixierea – cu o gamă ampla de modalitati de realizare, cea mai frecventa modalitate este spânzurarea si ea realizabilă in multiple variante.
– Hemoragia – prin taierea vaselor de sânge, in special a celor de la incheietura mâinii (articulatia pumnului), care este de fapt una dintre zonele de electie (datorita accesibilitätii). Sunt de asemeni frecvente plagie precordiale de cele mai multe ori multiple.
– Electrocutarea – cu tensiuni vadit alese, in cazul suicidului ,,vero”., ca find cu efect mortal. Deseori victima alege un mediu cu multa apă (baie) pentru ca rezistenta la curent sa fie minima.
– Precipitarea – saltul in gol de la inaltime, fie din sau de pe imobile, fie in cadrul natural (stânca).
– Impuscarea – cu diverse arme de foc.
– Inecarea – uneori cu ,,ancorarea” unor greutati pentru a face inutil orice efort de autosalvare.
– Aruncarea – in fata unui vehicul aflat in miscare, in special a celor cu roti metalice fara pneuri (tren, metrou etc.).
– Autoincendierea — dupa stropirea prealabila cu combustibil este folosită in special ca formă de protest.
In ceea ce priveste cea de-a doua categorie de metode, diferite studii legate de problematica modului de realizare a suicidului aratä cä metodele fizico-mecanice sunt peste tot in continuă scadere in favoarea metodelor chimice, adicä in favoarea otravurilor.
Dintre medicamente, preferința s-a indreptat spre Fenobarbital (53%). Restul de 47% dintre cazuri folosind diferite alte substante medicamentoase, indeosebi cele din gama barbituricelor. Se pot cita aici cianura de potasiu, cu efect letal garantat in câteva secunde, soda caustica etc.

FAZELE SUICIDULUI

• Suicidatia este faza de incubatie, faza mentală de cercetare a motivatiei, in cursul careia subiectul isi pune problema mortii si a necesitatii de a muri. Ea este declansată de una sau mai multe cauze, fie de ordin patologic (dificultati de adaptare sociala, slabirea sau accentuarea coeziunii grupului social).
• Suicidactia este faza de trecere de la imaginile abstracte, conflictuale, la etapa pregatirilor succesive, concrete, prin cautarea formelor si metodelor de conduită autodistructive.
• In cursul acestei faze asistam la o crestere marcanta si progresivă a starii de tensiune intrapsihica, care ajunsa la paroxism, ,,explodează” sub forma unei reactii psihogene, moment in care individul adoptă ,,decizia” infaptuirii suicidului. Este momentul ,,exploziei autodistructive”.
• Traumatizatia este faza de punere in practica a modalitatilor autodistructive preconcepute, sau actul in sine urmat sau nu de reusită, adica de moarte. Importante in aceastã etapa a conduitei suicidare sunt metodele folosite si efectul lor.

Capitolul 2

2.1Cauzele comportamentului suicidar

Suicidul la persoanele cu boli psihice

Suicidul în depresie

Riscul suicidar este prezent la orice pacient cu depresie fără să fie însă corelat cu severitatea depresiei. Cel mai frecvent, poate apărea la începutul și finalul episodului depresiv. Ar putea fi explicat prin faptul că suicidul este expresia unei pulsiuni autolitice care se înscrie în ansamblul sistemului pulsional și se relaxează pe măsură ce pacientul se cufundă în depresie. Î Ulterior, când starea pacientului se ameliorează, sistemul pulsional se revigorează și riscul suicidal revine pe măsura ameliorării depresiei. Insomnia severă din cadrul episodului depresiv este corelată cu un risc suicidal mai crescut.

. Suicidul în schizofrenie.

Studii recente insistă asupra suicidului ca prim simptom al psihozei, putând fi expresia unei ideații delirante, o manifestare în cadrul comportamentului halucinator determinat cel mai frecvent de halucinații auditive imperative, dar de cele mai multe ori este un act incomprehensibil. Dintre bolnavii cu schizofrenie 10% fac tentative de suicid, iar 2% reușesc să le realizeze. Actul suicidar în schizofrenie are unele particularități: apare mai frecvent în perioada de debut, în cele mai multe cazuri lipsește motivația iar modul de realizare este prin mijloace atroce, brutale.

Suicidul în epilepsie

Unii clinicieni sunt de părere că suicidul în epilepsie ar fi expresia unui automatism motor epileptic, fiind comis în timpul crizei în virtutea actului automat. Epilepsia poate însă cuprinde toată gama comportamentelor suicidare, de la impulsiunea suicidară conștientă până la actul automat confuzo-oniric. Suicidul poate apărea în contextul depresiei reactive a unui bolnav de epilepsie, căruia îi este imposibil să se obișnuiască cu cu acest statut (dat fiind stigmatul cu care secole de-a rândul societatea a marcat epilepticul).

Suicidul în întârzierea mintală

În oligofrenii, suicidul apare rar și nu putem vorbi de un act suicidar propriu-zis, el fiind expresia unei imitații sau a tendinței de a-i sancționa pe cei din jur. Indivizii nu au conțtiința reală a morții și, în consecință, a actului suicidar.

Suicidul în demențe

. Este expresia deteriorării corticale. Statistic, după 65 de ani numărul actelor suicidare scade. Ca act intențional și deliberat, suicidul apare mai ales în perioada de debut a bolii, când bolnavul mai are încă critica necesară evaluării pantei dezastruoase pe care a început să alunece. Trecerea la act este favorizată de stările depresive cu idei de culpabilitate, inutilitate și incurabilitate. În perioada de stare, tentativele se răresc considerabil, deoarece bolnavul nu mai are critica de la început, dar și pentru că ideile delirante „se pierd în masa demenței”.

Suicidul în nevroze.

Este rar, nu este mai frecvent decât în populația generală. Atunci când apare, suicidul marchează o decompensare a stării nevrotice. Este de remarcat că în cea ce privește tulburările anxioase, 20% din cei cu tulburări de panică au un istoric de tentative suicidare. S-a ajuns la concluzia că tentativele de sinucidere sunt asociate cu forme complicate sau necomplicate de panică și că riscurile sunt comparabile cu cele aasociate cu depresia severă. S-a observat că asocierea crizelor de panică sau a depresiei majore cu abuzul de alcool sau droguri crește riscul tentativelor de sinucidere la femei.

2.3 DEPRESIA – TRISTETEA PATOLOGICĂ

Generalitați:

Depresia este o tulburare a stării afective, care duce la apariția unei trăiri de tristete sau de pierdere a sperantei pentru o perioadă indelungată de timp. In cazul in care o persoana are episoade scurte de depresie usoara, aceasta poate fi capabilă să isi continue viata profesională si să facă fată activitatilor cotidiene. Totusi, daca persoana in cauza nu urmează o forma sau alta de tratament pentru depresie, este supus riscului de a deveni din ce in ce mai depresivă sau de a se imbolnavi fizic. In cazurile severe de depresie, persoana respectivă poate ajunge la incapacitatea de a comunica, la incapacitatea de a efectua activitatile de rutina si chiar la suicid.

Cauze

Situațiile care pot declansa un episod de depresie sunt:

– tulburari ale secretiei hormonale, cum ar fi un dezechilibru al glandei tiroide sau suprarenale

– dezechilibre chimice, precum dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului sau nivelurile scazute ale fierului (anemia)

– afecțiunile indelungate (cronice), precum artrita, bolile cardiace sau cancerul

– factorii de stres majori, ca de exemplu moartea unei persoane dragi

– factorii de stres cronici, precum saracia, dificultatile familiale, probleme medicale grave proprii sau ale unei persoane apropiate.

– varstnicii care trec de la o viata independenta la o viata in care depind de ceilalti au adeseori depresie

– presiuni asupra copiilor si adolescentilor, din partea societatii sau a celor de aceeasi varsta

– consumul de alcool, de substante ilegale sau probleme in legatura cu abuzul de o substantă

Factori de risc

Alti factori de risc pentru depresie sunt:

– afectiuni cardiace in trecut, precum boala arterelor coronare

– o afectiune severă, continuă (cronica), cum ar fi diabetul zaharat, cancerul si durerea cronica

– probleme maritale

– consumul de alcool sau de droguri

– administrarea unor medicamente ce pot provoca simptome depresive, cum ar fi narcoticele pentru indepartarea durerii sau steroizii

– un eveniment de viata stresant, ca de exemplu pierderea unei persoane dragi sau intrarea in somaj

Cele mai semnificative doua simptome ale depresiei sunt:

– tristețea sau lipsa de sperantă

– pierderea interesului sau a plăcerii in efectuarea majoritații activitatilor din viata de zi cu zi.

Alte simptome pot fi:

– creterea sau diminuarea nevoii de somn

– sentiment de neliniste si incapacitatea de a putea sta linistit sau din contra, sentimentul că orice miscare necesita un mare efort

– senzatie de oboseală permanentă

– sentimente de vinovatie sau de devalorizare fară un motiv aparent

– ganduri recurente de moarte sau de suicid.

Depresia poate duce la suicid. Semnele prevestitoare ale unei tentative de suicid se modifică cu varsta:

– semnele prevestitoare ale suicidului la copii si adolescenti pot fi: preocuparea in legatura cu moartea sau suicidul sau ruperea recentă a unei relatii

– semnele prevestitoare ale suicidului la adulti pot include: abuzul de alcool sau de alta substanta, pierderea recentă a slujbei sau divortul

– semnele prevestitoare ale suicidului la varstnici pot cuprinde: moartea recentă a partenerului de viata sau diagnosticarea de curand cu o boala severa, care ii poate scurta durata de viata.

Mecanism fiziopatologic

Depresia poate debuta cu simptome de anxietate (cum ar fi o ingrijorare excesiva) sau cu simptome precum tristetea sau lipsa de energie, care durează de mai multe zile sau luni, inainte de instalarea completă a depresiei. Pot aparea tulburari in capacitatea de concentrare sau de memorare, sentimentul de pierdere a placerii in activitatile care altadată erau placute, sentimentul de pierdere a sperantei, scaderea energiei, modificări ale somnului si ale poftei de mancare. Persoana cu depresie se poate izola social de ceilalti si isi poate pierde interesul pentru activitatea sexuala.

CLASIFICARE

Tulburarile depresive sunt clasificate in functie de severitatea si de durata lor. Depresia poate fi usoara, moderata sau severa.

Ea poate debuta brusc (depresie acuta) sau poate dura o perioada indelungată (depresie cronica). De exemplu, tulburarea distimica, este o depresie cronica usoara. Unii oameni pot avea un episod de depresie majora care se poate suprapune peste o tulburare distimica (depresie dubla).

Tulburarea recurenta

Adeseori depresia reapare. Daca o persoana are un episod de depresie, probabilitatea ca depresia sa revina la un anumit moment al vietii acelei persoane, este mai mare decat la restul oamenilor care nu au avut niciodata depresie.

Riscul de aparitie a unui nou episod de depresie creste cu fiecare episod

Tratament

Tratament initial

Tratamentul depresiei poate cuprinde administrarea de medicamente antidepresive, consiliere terapeutică, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală sau o combinare a celor doua modalitati de tratament.

Consilierea terapeutica (psihoterapia) poate fi suficientă in cazul depresiei usoare sau moderate. In cazul in care simptomele de debut sunt severe, cel probabil tratamentul initial va include atat medicamente antidepresive cat si consiliere terapeutică.

Internarea in spital poate fi necesară daca sunt prezente semne prevestitoare ale unui suicid, ca de exemplu ganduri sau planuri de auto-vatamare sau de vatamare a altei persoane, detasare de realitate (psihoza) sau un consum excesiv de alcool sau de droguri.

Poate fi necesara o perioada de 4 pana la 12 saptamani pana cand medicamentele să isi facă efectul, desi de obicei ele actionează mai rapid.

In cazuri rare, terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi optiunea initiala de tratament pentru persoanele care nu pot lua medicamente antidepresive, care nu au raspuns la alte modalitati de tratament sau care au o depresie severa in care sunt prezente simptome psihotice, comportament sinucigas sau incapacitatea de a se hrani. ECT presupune o stimulare electrica usoara, aplicata in regiunea tamplelor, care provoacă o scurta convulsie. Se consideră ca acest procedeu poate determina restabilirea echilibrului substantelor chimice cerebrale numite neurotransmitatori (al caror dezechilibru a dus la aparitia depresiei).

Tratament de intretinere

Cel putin jumatate din cei care au un episod depresiv vor prezenta o recurenta a simptomelor (recadere). Continuarea tratamentului pe o perioadă 7 pana la 15 luni dupa recuperare va duce la scaderea riscului de recadere.

De asemenea, tratamentul de intretinere mai cuprinde si:

– o dieta alimentara echilibrată

– evitarea consumului de alcool

– efectuarea de exercitii fizice in mod regulat

– somn odihnitor

Tratament in cazul agravarii bolii

La persoanele cu depresie recurenta, poate fi nevoie de tratament cu medicamente antidepresive pentru tot restul vietii.

Daca depresia se agravează in timp ce persoana respectiva este deja sub tratament medicamentos si consiliere terapeutica, se pot incerca alte medicamente in locul celui administrat in prezent sau acestea se pot adauga la tratamentul initial.

S-a demonstrat ca terapia electroconvulsivanta (ECT) este o modalitate de tratament eficientă pentru depresia severa sau pentru depresia in care alte tratamente nu au avut efect.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Sunt mai multi pasi, pe care persoana in cauza ii poate face pentru a se ajuta pe sine in timpul unui episod depresiv si pentru a preveni episoadele viitoare:

– sa stabilească teluri realiste pentru sine si sa isi asume o parte rezonabila de responsabilitate

– sa incerce să isi impartaseasca sentimentele cu cineva; de obicei este mai bine decat sa se izoleze sau sa fie secretoasa

– sa ii lase pe cei din familie sau pe prieteni sa o ajute

– chiar daca nu se simte motivata, sa incerce sa participe la activitati religioase, sociale sau de alt tip

– sa faca cu regularitate exercitii fizice

– sa aibă o alimentatie echilibrata;

Optiuni de medicamente

Sunt disponibile cateva optiuni de medicamente.

Uneori poate fi eficace o asociere intre un antidepresiv si un tip diferit de medicatie, cum ar fi un stabilizator al dispozitiei sau un anxiolitic.

Atunci cand se administreaza un tratament antidepresiv, este important ca medicamentele sa fie luate asa cum sunt prescrise de medicul curant. Pot trece mai multe saptamani pană sa se observe o ameliorare a simptomelor.

Efectele secundare se pot diminua pe masura ce organismul se acomodează cu medicamentele. Daca persoana respectivă decide sa intrerupă administrarea tratamentului, este important ca acest lucru sa fie facut treptat, prin scaderea dozei in mai multe etape, de-a lungul unei perioade de timp de cateva saptamani.

Medicamentele antidepresive sunt:

– inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS, SSRI), precum Prozac, Zoloft, Fevarin, Seroxat sau Cipralex

– antidepresive triciclice si tetraciclice, precum Amitriptilina, Anafranil (clomipramina) sau Ludiomil (Maprotilina)

– antidepresive atipice, precum Wellbutrin, Efectin sau Remero

– inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO).

Alte tratamente

Consilierea terapeutica este o parte importantă in tratamentul depresiei. Terapii complementare cum ar fi terapia prin masaj, pot de asemenea sa ajute la obtinerea unei vindecari mai rapide si la imbunatirea calitatii vietii.

Terapia de familie poate fi de ajutor, persoanei respective si celor din jur, sa faca fată depresiei.

Terapia electroconvulsivanta (ECT) poate fi folosită in cazul celor care nu pot lua medicamente antidepresive, care nu au raspuns la alte tratamente sau care au o depresie severă si prezintă simptome psihotice, comportament sinucigas sau incapacitatea de a se hrani.

Psihoterapia este o parte importanta a tratamentului depresiei.

Tipurile de psihoterapie cele mai folosite sunt:

– terapia cognitiv-comportamentala,

– terapia interpersonala,

– terapia de tip problem-solving,

– terapia familială,

Terapii complementare care pot fi utilizate in tratamentul depresiei sunt:

– preparatele obtinute din planta St. John: s-a demonstrat ca sunt eficiente in depresia usoara sau moderată, dar pot interactiona cu alte medicamente

– uleiul de peste ce contine acizi grasi omega-3: in prezent sunt in desfasurare studii pentru a se vedea daca are efect antidepresiv

– SAM-e (S-adenozilmetionina), o substanta care, in mod natural, face parte din plante si din celulele animale – este folosita uneori in tratamentul depresiei; sunt date care arata ca SAM-e poate fi utilă in ameliorarea simptomelor depresive.

2.3 SCHIZOFRENIA

DEFINIȚII

Schizofrenia reprezintă un grup de tulburari psihice in care realitatea este interpretată in mod anormal. Schizofrenia se caracterizează prin halucinatii, delir, comportament si găndire dezorganizată. Persoanele cu schizofrenie se izolează de ceilalti oameni si de activitațile din jurul lor, retragandu-se intr-o lume interioara marcată de psihoză.

Schizofrenia este o boală cronică, ce necesită tratament pe toată durata vietii. Dar datorită noilor medicamente, simptomele schizofreniei pot fi ameliorate, pacientului sa aibă o viată productivă si placută.

Semne si simptome

Există mai multe tipuri de schizofrenie, astfel ca semnele si simptomele variază.

In general, aceste simptome includ:

– credinte care nu se bazeaza pe realitate (delir), cum ar fi credinta pacientului că cineva unelteste impotriva lui

– halucinatii auditive sau vizuale (pacientul aude si vede lucruri care nu exista); mai frecvente sunt halucinatiile auditive

– vorbire incoerentă

– neglijarea igienei personale

– lipsa emoțiilor

– emotii nepotrivite contextului in care se gaseste pacientul

– manifestări agresive

– comportament catatonic

– o senzație persistentă că este urmarit

– probleme de functionare la scoală sau la serviciu

– izolare socială

– neindemanare, miscari necoordonate.

Schizofrenia variază de la usoară la severă. Unii pacienți pot fi capabili să functioneze bine in viaăa de fiecare zi, in timp ce alții au nevoie de ingrijiri intensive, specializate. In unele cazuri, simptomele schizofreniei par să apară brusc. In alte cazuri aceste simptome se dezvoltă treptat, de-a lungul mai multor luni, si pot sa nu fie observate de la inceput.

In timp, devine dificil pentru pacient sa functioneze bine. Ii va fi imposibil sa meargă la scoală sau la serviciu. Pot apare probleme relationale, partial datorită dificultatilor pe care le are pacientul de a decodifica corect mesajele sau emotiile celorlalti. Isi poate pierde interesul pentru activitați care in trecut ii faceau placere. Poate deveni nelinistit sau agitat sau sa cadă intr-o stare asemanatoare transei si sa nu mai raspunda celor din jur.

In plus fata de simptomele generale, acestea sunt impartite in trei categorii pentru a usura diagnosticul si tratamentul.

Simptome si semne negative

Acestea reprezintă o pierdere sau o diminuare a abilitatilor emotionale sau comportamentale:

– pierderea interesului pentru activitațile zilnice

– aplatizarea afectivă

– reducerea abilitatilor de a planifica activitați si de a le indeplini

– neglijarea igienei

– izolare socială

– lipsa motivației.

Semne si simptome pozitive

Acestea sunt gănduri si percepții distorsionate, care arată lipsa contactului cu realitatea. Ele pot include:

– halucinatii, sau simtirea unor lucruri care nu sunt reale; in schizofrenie, auzirea unei voci este o halucinatie frecventa; aceste voci pot părea ca dau instructiuni despre cum să se poarte pacientul, si uneori pot include ranirea altora

– deliruri, sau credinte care nu au baza in realitate; spre exemplu, pacientul poate crede că televizorul ii directioneaza comportamentul sau ca forțe exterioare ii controlează gandurile

– tulburari ale gandirii, sau dificultați de vorbire si organizare a gandurilor, cum ar fi oprirea din vorbit in mijlocul propozitiei sau bolborosirea de cuvinte fara sens, cunoscută sub numele de “salata de cuvinte”

– tulburari ale miscarilor, cum ar fi miscari repetitive, neindemanare sau miscari involuntare.

Semne si simptome cognitive

Acestea cuprind probleme ale memoriei si atentiei. Ele pot fi cele mai debilitante in schizofrenie intrucat interferă cu abilitatea de a-si indeplini activitatile zilnice. Includ:

– probleme in intelegerea sensului unei informatii

– dificultati de mentinere a atentiei

– probleme de memorie.

Factori de risc

Schizofrenia afecteaza 1% din populatie. La persoanele care au o rudă apropiată cu schizofrenie, boala este mult mai frecventa – aproximativ 10%. La barbati, simptomele schizofreniei apar in mod tipic la adolescenta sau la tanarul adult. La femei, acestea apar dupa 20 de ani sau după 30 de ani.

Desi cauza precisă a schizofreniei nu este cunoscuta, au fost identificați anumiti factori care par sa crească riscul de dezvoltare sau declansare a bolii:

– istoric familial de schizofrenie

– expunerea la virusuri in viata intrauterina

– malnutritia in viată intrauterina

– circumstante de viata stresante

– varsta parentală crescută

– utilizarea de droguri psihoactive in adolescentă.

Consult de specialitate

Se recomandă consultul de specialitate căt mai precoce in cazul aparitiei unor simptome ale schizofreniei. Aceasta afectiune nu se ameliorează de la sine, dimpotrivă, in timp, se agravează fara tratament. Totusi, există persoane care prezintă aceste simptome, dar nu recunosc ca le au sau ca au nevoie de ajutor. Familia si prietenii sau colegii de serviciu sau scoala pot fi primii care sa sugereze ca pacientul are nevoie de ajutor.

Gandurile de suicid

Ideile suicidare si comportamentul suicidar sunt foarte frecvente la pacientul cu schizofrenie. In cazul in care acestea apar, se recomanda ca pacientul să:

– contacteze un prieten sau un membru al familiei

– contacteze personalul medical

– contacteze preotul sau pe altcineva din comunitatea religioasă

– mearga la camera de garda a celui mai apropiat spital

– sune la urgente pentru ajutor.

Pentru diagnostic, medicul care suspecteaza ca un pacient are schizofrenie va realiza o evaluare medicala completa si teste psihologice. Astfel poate elimina din gandirea medicala alte afectiuni care pot da acele simptome, poate stabili diagnosticul si verifica daca sunt prezente complicatii.

Criterii de diagnostic pentru schizofrenie

Criteriile de diagnostic pentru schizofrenie sunt:

– prezența a cel putin doua din urmatoarele: delir, halucinatii, vorbire dezorganizată, comportament dezorganizat sau catatonic, sau prezența simptomelor negative

– disfuncție semnificativă in abilitatea de a munci, merge la scoala sau a indeplini sarcinile zilnice

– aceste semne sunt prezente de cel putin șase luni

– nu sunt prezente alte tulburări mentale.

Pacientul poate fi diagnosticat cu unul din cele cinci tipuri de schizofrenie, desi nu toți pacientii se potrivesc unei categorii specifice. Aceste cinci subtipuri sunt:

– paranoid

– catatonic

– dezorganizat

– nediferentiat

– rezidual.

Pacientul poate discuta cu medicul despre tipul de schizofrenie pe care il prezintă pentru a invața mai multe despre boala si despre solutiile de tratament.

Tratament

existentei lorn vitamatifrecvent dictate de o afectivitate perturbataa)e voluntara sunt masate in accidenteSchizofrenia este o boală cronică ce necesită tratament de-a lungul intregii vieti, chiar dacă pacientul se simte mai bine, iar simptomele nu sunt evidente. Tratamentul cu medicamente si terapie psihosociala poate ajuta pacientul să-si tina afectiunea sub control si sa devină un participant activ si informat in propria ingrijire. In timpul perioadelor de criza sau a celor cu simptome severe, poate fi necesară spitalizarea pentru siguranta pacientului si pentru ca acesta să beneficieze de hrana, somn si conditii de igiena adecvate.

Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos este cel mai important in tratarea schizofreniei

Medicatia antipsihotică este cel mai frecvent prescrisă pentru tratamentul schizofreniei. Ea poate controla simptomele prin efecte asupra unor neurotransmitatori cerebrali: dopamina si serotonina. Exista doua tipuri principale de medicatie antipsihotică:

Antipsihotice conventionale sau tipice: aceste medicamente sunt considerate, in mod traditional, eficiente pentru a controla simptomele pozitive ale schizofreniei. Ele au efecte secundare neurologice frecvente si potential severe, incluzand dischinezia tardiva si simptomele parkinsoniene. Acest grup de medicamente cuprinde:

– Haloperidol

– Tioridazin

– Fluphenazina

Aceste antipsihotice tipice sunt deseori mai ieftine, in special variantele generice, lucru care este important mai ales in cazul in care tratamentul este necesar pe termen lung.

Antipsihotice de noua generatie, numite si antipsihotice atipice. Aceste antipsihotice mai noi sunt eficiente atat pe simptomele negative cat si pe cele pozitive. Aceasta grupa cuprinde:

– Clozapina

– Risperidona

– Olanzapina

Alegerea medicamentului depinde de fiecare pacient. Poate dura si cateva saptamani de la introducerea medicatiei pana sa se observe o ameliorare a simptomelor. In general, scopul tratamentului cu medicamente antipsihotice este controlul eficient al semnelor si simptomelor cu cele mai mici doze posibil. Pot fi de folos si alte medicamente, cum ar fi antidepresivele si medicatia antianxioasa.

Tratament psihosocial

Desi medicația este baza tratamentului in schizofrenie, psihoterapia si alte terapii psihosociale sunt de asemeni importante.

Terapie individuală

Psihoterapia condusă de un profesionist experimentat il poate ajuta pe pacient sa faca fată mai bine problemelor de fiecare zi determinate de schizofrenie. Terapia il poate ajuta să-si imbunatatească abilitatile de comunicare, relatiile, abilitatea de a lucra si motivația pentru a continua tratamentul. Invațand despre schizofrenie poate să o inteleagă mai bine si să inteleagă cat de important este sa ia tratamentul medicamentos. De asemeni, il poate ajuta să faca fată stigmatizarii legată de faptul ca are schizofrenie.

2.4 SUICIDUL ÎN ALCOOLISM ȘI TOXICOMANII

Justificarea ratei înalte de suicid în alcoolism și toxicomanii apare din următoarele motive:

• 30% din alcoolici sunt depresivi și aceștia recurg la alcool sau la droguri diverse pentru a putea suporta mai ușor supliciul depresiei lor. Există și teoria unor psihologi conform căreia alcoolicul, conștient de continua degradare, recurge deznădăjduit la suicid.

• Suicidul în abuz de substanță mai poate fi ocazionat de simptome psihotice (în special halucinații) apărute în timpul stării confuzionale de delirium tremens sau în urma unei intoxicații cu diferite droguri.

• Există situații în care, înainte de realizarea actului suicidar, individul consumă o cantitate mare de alcool, ceea ce duce la catalogarea lui drept alcoolic.

Suicidul este citat foarte frecvent în cadrul alcoolismului (aproximativ 15% din cei cu dependență), fără a fi neapărat expresia alcoolismului. Asocierea alcoolismului cu o simptomatologie depresivă crește riscul suicidar.

Bazat pe nivelele alcoolemiei, 40% din indivizii care au o tentativă de sinucidere au consumat alcool împreună cu medicamente. Bărbații și persoanele vârstnice au nivelele cele mai crescute ale alcoolemiei. Alte studii au arătat că indivizii alcoolici depresivi tind să caute tratament mai frecvent decât aceia care nu sunt depresivi. Există o considerabilă comorbiditate (60%) între depresie și problemele cu alcoolul în cazurile de sinucidere. Intoxicația cu medicamente este cauza morții în 90% din cazurile de sinucidere și este mult mai frecventă la alcoolici datorită interacțiunilor letale produse de combinarea celor două droguri.

Drogurile cele mai frecvent folosite sunt antidepresivele (când pacientul a fost tratat cu ele) și tranchilizantele medii. Este evident că, atunci când medicii prescriu antidepresive, trebuie să ia cele mai mari precauții în ceea ce privește siguranța pacientului, cum ar fi supravegherea continuă a acestuia în timpul tratamentului.

.

ALCOOLISMUL CRONIC

Alcoolismului este: consumarea frecventă a unei cantități variabile de băuturi alcoolice timp mai îndelungat care determină dependență toxico-maniacă și apariția diferitelor tulburări neuro-psihice.

Alcoolismul a fost definit prin trei factori:

consumul excesiv de alcool

deteriorarea psihică progresivă

comiterea de acte antisociale

Dependența de alcool reprezintă o stare de intoxicație cronică caracterizată prin nevoia imperioasă de a consuma alcool, dependență care poate fi atât fizică cât și psihică

. Pentru dependență, sau mai folosit termeni ca: toxicomanie, obișnuința. Dependența psihică este precoce și reprezintă impulsul psihic nestăpânit de a continua consumul de alcool pentru realizarea unei senzații subiective de confort, de reducere a tensiunii psihice.

Dependența fizică este mai tardivă și se traduce prin apariția unui sindrom de sevraj, atunci când a fost întrerupt sau redus brusc consumul de alcool.

În concluzie, dependența de alcool se caracterizează prin:

dificultăți în a controla comportamentul legat de consumul de alcool cu dorința impulsivă de a consuma alcool.

toleranța crescută la alcool cu creșterea dozelor

neglijarea responsabilităților socio-profesionale și familiale în favoarea timpului acordat preocupării și consumării băuturilor alcoolice

apariția unor afecțiuni somatice: hepatice, cardiace, digestive și ale sistemului nervos și afecțiuni psihice.

apariția stării de sevraj duce la reducerea sau încetarea bruscă, accidentală sau voită a consumului de alcool.

Manifestări clinice și morfopatologice

Sindromul de sevraj

Manifestările clinice ale sindromului de sevraj sunt:

sindromul de abstinență la alcool

Se caracterizează prin apariția la un interval de câteva zile (uneori chiar 24 de ore) de la reducerea sau încetarea consumului de alcool, la un pacient care anterior a abuzat de alcool, a unei simptomatologii care include senzație de disconfort nedefinit, tremor fin și distal al membrelor, limbii, buzelor, pleoapelor, tremurăturile putând să se accentueze până la adevărate mioclonii.

delirul alcoolic subacut (predelirium tremens)

Tabloul clinic constă din: tremurături cu caracteristicile celor din sindromul de abstinență alcoolică, delir halucinator cu halucinații, cel mai frecvent vizuale, dar și auditive, olfactive, gustative și mai rar tactile.

delirium tremens

Simptomatologia este mai intensă decât în cazul sindromului de abstinență și a celui de delir alcoolic subacut și constă din: tremurături de intensitate mare, generalizate,cu disartrie, tulburări de mers, tulburări de tonus muscular.

TULBURARI ALE ALCOOLISMULUI CRONIC; halucinoza alcoolică acută ,encefalopatiile alcoolice acute, demența alcoolică,gastrita,hepatopatii etilice, tulburările cardiovasculare

Tratamentul alcoolismului cuprinde:

Cura de sevraj și corectarea tulburărilor metabolice

Cura de dezgust: tratamentul apetenței alcoolice prin crearea unei rezistențe față de băuturile alcoolice.

Cura psihoterapeutică de susținere

Post cura de securitate și control

Cura de sevraj și corectare a tulburărilor metabolice

Tratamentul alcoolismului cronic

Tratamentul alcoolismului cronic se realizează printr-o îmbinare a psihoterapiei cu tratamentul medicamentos, care consta în:

Somatotrope, care vizează ameliorarea funcțiilor ficatului, reechilibrarea hidroelectrolitică.

Medicație de repulsie, care urmărește instalarea unui reflex condiționat negativ la ingerare de alcool.

Psihotrope, ce vizează corectarea tulburărilor psihice asociate consumului de alcool

2.5 SUICIDUL ÎN TULBURĂRILE DE PERSONALITATE

Cunoaște o rată surprinzător de înaltă. Poate apărea fie în cadrul episoadelor depresive apărute la un moment dat în evoluția tuburării, fie este expresia unei tentative suicidare reușită dar inițial veleitară, formală, de natură să argumenteze un șantaj

TULBURĂRI DE PERSONALITATE

Tulburarile de personalitate pot cunoaste o multitudine de forme, pot fi mai mult sau mai putin grave, insa in oricare dintre aceste situatii afectează viata pacientului si a familiei acestuia.

Aceste tulburari sunt schițate din copilarie, dar se cristalizează la adolescentă și insoțesc persoana in cauza de-a lungul vietii. Ele se manifestă la nivel comportamental, dar subiectul nu le recunoaste ca atare, provocandu-i o incapacitate de integrare armonioasa la conditiile mediului social.

Caracteristici obisnuite ale pacientilor cu tulburari de personalitate:

– modele de comportament cronice si durabile, nu episodice;

– blamarea a altora;

– functia socială si ocupatională tulburate;

– dependenta sau independenta excesivă;

– frecvent "dezamagiti" de catre partener;

– trecere de la subevaluare la supraevaluare;

– relatii interpersonale tulburi sau instabile;

Clasificare

Din multitudinea de descrieri ale tulburarilor de personalitate, un model de clasificare se prezinta astfel:

Tulburarea de personalitate de tip paranoid (prevalență mai inaltă la barbați)

Tulburarea de tip paranoid se caracterizeaza prin orgoliu excesiv, neincredere in oameni si neintelegerea motivatiei lor psihologice. Pacientii au o suspiciozitate nu numai nejustificată, dar si inflexibilă in multe situatii de viată, care nu este abandonată chiar dacă i se prezintă contraargumente convingatoare care sunt invariabil ignorate.

Tulburarea de personalitate de tip schizoid (mai des intalnita la barbati si cu forme forme clinice mai severe, comparativ cu femeile)

Se caracterizează prin incapacitatea de a forma relatii sociale, evidentiate prin absenta caldurii sentimentelor, indiferența la aprecieri pozitive, la critica sau la sentimentele celorlati. Grupul social ii percepe ca izolati, reci, lipsiti de tandrețe, evitandu-le apropierea.

3 .Tulburarea de personalitate de tip disocial (rata pe sexe este net superioara barbatilor, raportul barbati/femei fiind de 3/1; tulburarea pare a fi asociată cu mediul urban, cu un status socio-economic precar).

4 .Tulburarea de personalitate de tip emoțional instabil (prevalența tulburarii nu este cert estimată, dar s-a constatat ca este mai frecventă in tarile occidentale, comparativ cu cele orientale, la popoare latine, comparativ cu cele slave; pot aparea si alte complicatii: alcoolomanie, toxicomanie, depresie, suicid).

5.Tulburarea de personalitate de tip histrionic (prevalenta este mai inalta la femei; evolutia prezinta o ameliorare a trasaturilor in a doua parte a existentei).

6. Tulburarea de personalitate de tip anxios (evitant) (prevalenta tulburarii este de aproximativ 0.5 – 1% din populatia generala si de 10% din populatia centrelor de sanatate mintala; evolutia tulburarii este continua si ondulanta, fiind semnificativ influentata de situatii psihotraumatizante si frustrante).

CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTEI IN INGRIJIREA BOLNAVILOR PSIHICI

Internarea pacientului în spital

Internarea bolnavului cu tentativă de suicid se face în clinica de psihiatrie sau la inceput in secția de urgentă petru a fi stabilizat.Internarea în spital a bolnavului se face pe baza buletinului de identitate, a biletului de trimitere eliberat de: cabinet medical individual care recomandă internarea sau de la medicul din ambulatoriul sau pe baza biletului de ransfer eliberat de alt spita. Cazurile grave vor fi primite fără bilet de transfer sau trimitere, bolnavii internați fiind înscriși în registrul de urgență. Acolo se completează foaia de observație cu datele de identitate ale bolnavului și datele anamnestice culese de la bolnav sau însoțitori.

În vederea examinării bolnavului de către medic, asistenta va ajuta bolnavul să se dezbrace și va asigura condiții necesare unei bune derulări a examinării.

După stabilirea diagnosticului înainte de a ajunge în secția cu paturi, bolnavul trece prin serviciul de internare unde:

– va fi îmbăiat și dacă e cazul deparazitat;

– hainele și obiectele persoanle vor fi înregistrate în vederea înmagazinării pe perioada internări

O primire adecvată în secție diminuează stresul suferit de bolnav la internare și ușurează adaptarea lui la mediul spitalicesc. Asistenta de salon introduce bolnavul în salonul indicat, îi face cunoștință cu ceilaltți bolnavi, îl ajută să-și aranjeze obiectele în noptieră, îl conduce pentru a cunoaște secția, prezentându-i cabinetul asistentelor, sala de mese, grupul sanitar, îl aduce la cunștință regulamentul de ordine interioară.

Asigurarea condițiilor de spitalizare

In spitale de psihiatrie, asigurarea condițiilor de specialitate a bolnavilor are un rol foarte important.

Bolnavii internați aici să se simtă cât mai confortabil, de aceea se vor asigura saloane de zi cât și saloane de noapte. Saloanele trebuie să fie de dimensiuni mici (2-3), să fie bine aerisite, liniștite. Se va avea însă grijă ca prizele să fie bine izolate. De asemenea, ferestrele prevăzute cu gratii, iar rezervele rezervate bolnavilor agitați sunt capitonate cu cauciuc moale și sunt prevăzute cu vizoare. De asemenea, secția de psihiatrie trebuie să asigure bolnavilor și ateliere pentru ergoterapie.Pentru că bolnavii stau majoritatea timpului spitalizării în pat acesta trebuie să aibă anumite calități: să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerințele de confort ale bolnavului cât și ale personalului de îngrijire, să-i permită bolnavului să se poată mișca în voie, să nu limiteze mișcările. De asemenea, se va asigura schimbarea lenjeriei de pat de câte ori este nevoie.

Asigurarea condițiilor igienice pacienților internați

De aceea, asistenta medicală are misiunea delicată de a controla în mod discret, de a îndruma și la nevoie, de a efectua, atunci când este cazul toaleta de dimineață și seară. Astfel ea va îndemna bolnavul să-și spele fața, gâtul, membrele superioare, regiunea axilară. De asemenea să efectueze toaleta cavității bucale și să-și îngrijească părul. Dacă este cazul va atrage atenția și asupra lenjeriei de corp să fie tot timpul curată și îngrijită.

Observarea poziției pacientului în pat

Bolnavi psihici trebuie supravegheați in mod deosebit pentru a preveni conduite de auto agresiune sau de violența fața de ceilalți pacienti.. În cazul bolilor psihice bolnavii nu au o anume poziție în pat sau în timpul dar foarte frecvent lenevesc în pat și este necesară supravegherea poziției pentru a preveni escarele. Se poate urmării poziția bolnavului si pentru a sesiza eventualele modificări survenite în timpul tratamentului.De asemenea este foarte importantă de urmărit și faciesul bolnavului. De cele mai multe ori, la un neurastenic se poate observa foarte ușor un facies care trădează, oboseala, astenia de care el se plânge. Este un facies puțin mobil, cu trăsăturile trase.

Urmărirea funcțiilor vitale este o sarcină foarte importantă pentru asistenta medicală, atât pentru a urmări evoluția boli, cât și pentru a urmări evoluția tratamentului deoarece unele medicamente pot influența aceste funcții. Ele vor fi măsurate de două ori pe zi (dimineața și seara) și vor fi notate în foaia de observație

Măsurarea parametrilor vitali:

Măsurarea tensiunii arteriale: Tensiunea arterială este forța cu care sângele apasă pe pereții arterelor prin care circulă. Măsurarea periodică, uneori zilnică, a tensiunii este una dintre cele mai simple și la îndemînă măsuri de prevenire a afecțiunile cardiace. Valorile tensiunii arteriale sunt de obicei mai scăzute dimineața și mai ridicate spre seară, mai scăzute vara și mai ridicate iarna. Cele două valori ale tensiunii arteriale (TA) sunt date de contracția și relaxarea inimii (sistolă, respectiv diastolă). Valorile tensionale poartă numele de sistolica (valoarea cea mai mare) și diastolica (valoarea cea mai mică). În cazul unui adult, valorile presiunii arteriale situate sub nivelul de 140 de milimetri coloană de mercur (prescurtat 140 mmHg) pentru sistolica și 90 mmHg pentru diastolică sunt cele considerate normale. În general, medicii consideră aceste valori ca un prag maxim admis. În mod normal, tensiunea luată în picioare trebuie să fie puțin mai mare decât în poziția culcat. Valorile măsurate dimineața, la sculare, înainte de a mânca și după perioada de odihnă de peste noapte, este considerată tensiunea fundamentală. Valorile presiunii arteriale în cazul femeilor însărcinate trebuie interpretate numai de către medic, deoarece sarcină poate influența mult aceste valori. TA la limita superioară a normalului este 120-139 / 80-89 și este considerată prehipertensiune.

Pregatire materiale:aparat de măsurat tensiunea – tensiometru,stetoscop biauricular,pix de culoare roșie,foie de observatie.

Măsurarea tensiunii arteriale se face astfel:

– Pacientul trebuie să fie în poziție șezândă sau culcat, relaxat, fără să-și încrucișeze picioarele.

– Se poate măsura la un singur braț sau la amândouă se se vor lua în considerare valorile cele mai ridicate. La masurarile viitoare se va lua brațul la care s-a măsurat tensiunea cea mai mare.

– Se montează tensiometrul direct pe piele – Se începe insuflarea în tensiometru până la o cifră adecvată, în funcție de vârsta și de înregistrările anterioare, apoi se eliberează lent aerul de manșetă. Dacă se folosește stetoscopul, primul zgomot care se aude coincide valorii tensiunii sistolice și ultimul tensiunii diastolice. Cu aparatele electronice valorile apar pe un ecran. Tensiunea arterială trebuie măsurată de două ori.

Măsurarea temperaturii

Temperatura corporala sau valoarea temperaturii corpului se măsoara cu termometrul. In mod normal temperatura corpului variază între 36,5 și 37 grade Celsius dar pacienții cu alcoolism acut pot avea stari hipotermice.Măsurarea temperaturii corporale se face axilar, în rect, eventual în cavitatea bucală.

Materiale necesare:termometru cu mercur sau electronic;pix de culoare albastră;foaie de temperatura;comprese pentru ștergerea secrețiilor axilare;materiale penru dezinfectarea termometrului dupa utilizare: alcool sanitar, tampon de vata, sau diferite soluții septice: cloramină 1% . – materiale penru dezinfectarea termometrului dupa utilizare: alcool sanitar, tampon de vata, sau diferite soluții septice: cloramină 1% .

Alimentația bolnavului

Alimentația bolnavului neurastenici este o alimentație activă. Ea trebuie să aibă în vedere hrănirea substanțială a bolnavului cu atât mai mult cât aceștia suferă de foarte multe ori de o lipsă a poftei de mâncare.Bolnavii psihici au un regim alimentar normal. Se vor suprima, însă, alcoolul, condimentele și excesul de carne sau de conserve. Bolnavul va avea mai multe mese pe zi, ușoare și dese.Alimentația ca fi bogată în legume și fructe, care să-i asigure un aport mărit de vitamine, în special vitamina A, B1, B6, C.Pot aparea probleme cu deficitul de alimenție ,si atunci bolnavul va fi stimulat sau ajutat să manance.

Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului

1. În spital medicamentele sunt prescrise de medicul curant fiind consemnate în rubrică ,,tratament,, din foaia de observație, cu data calendaristică, forma de prezentare (fiolă, tablete) doză pe 24h, calea de administrare, doza unică și orarul.La indicația medicului asistenta medicală administrează medicamentele, prescrise, ținând cont de regulile de administrare a medicamentelor.

Hidratarea parenterală pentru prevenirea deshidratarii și a dezechilibrului electrolitic

Perfuzia – introducere pe cale parenterala (intravenoasa) , picatură cu picatură, a soluțiilor medicamentoase pentru reechilibrarea hidroionica si volemică a organismului. Introducerea lichidelor se poate face prin ace metalice fixate direct in vena, prin canule de material plastic ce se introdud transcutanat prin lumenul acelor (acestea apoi se retrag) sau chirurgical, prin evidentierea venei in care se fixeaza o canula de plastic ce se mentine chiar cateva saptamani (denudare venoasa).

Scop : hidratarea si mineralizarea organismului; administrarea medicamentelor la care se urmareste un efect prelungit; depurativ – diluand si favorizand excretia din organism a produsilor toxici: completarea proteinelor sau altor componente sangvine, alimentatie pe cale parenterala.

Pregatirea materialelor necesare:

– tava medicala acoperita cu un camp steril; trusa pentru perfuzat solutii ambalata steril; solutii hidrante in sticle inchise cu dop de cauciuc si armatura metalica sau in pungi originale de material plastic, riguros sterilizate si incalzite la temperatura corpului;garou de cauciuc;tavita renala;stativ prevazut cu bratari cu cleme pentru fixarea flacoanelor;1 – 2 seringi Luer de 5 – 10 cm cu ace pentru injectii intravenoase si intramusculare sterilizate;o perna mușama;1- 2 pense sterile;o pensa hemostatica;casoleta cu campuri sterile; casolete cu comprese sterile;substante dezinfectante ;alcool;tinctura de iod; romplast; foarfece; vata.

Se pregatesc instrumentele si materialele necesare. După care se scoate tifonul sau celofanul steril de pe flacon. Se desface aparatul de perfuzie și se închide prestubul. Se îndepartează teaca protectoare de pe trocar și se pătrunde cu el prin dopul flaconului. Se închide cu pensa hemostatic, imediat sub ac tubul de aer, se îndepartează teaca protectoare de pe ac și se pătrunde cu acesta în flacon, prin dopul de cauciuc, fără să se atingă trocarul. Se suspendă flaconul pe suport. Se fixeaza tubul de aer la baza flaconului cu o bandă de romplast. Se îndepartează pensa hemostatica, deschizând drumul aerului în flacon. Se îndepartează teaca protectoare de pe capătul portac al tubului, se ridică deasupra nivelului substanței medicamentoase din flacon și se deschide ușor prestubul, lăsând să curgă lichidul în dispozitivul de perfuzie, fără ca picuratorul să se umple cu lichid. Se coboară progresiv portacul, pana cand tubul se umple cu lichid, fiind eliminate complet bulele de aer. Se ridică picuratorul în poziție verticală și se închide prestubul, aparatul rămânand atârnat pe stativ.

Pregatirea psihica și fizică a bolnavului. I se explică bolnavului necesitatea tehnicii. Se așeaza bolnavul pe pat, în decubit dorsal, cât mai comod, cu antebrațul în extensie și pronație. Se așeaza sub brațul ales o perna tare, acoperită cu mușama și câmp steril.

Efectuarea perfuziei

Spălarea pe mâini cu apă și săpun. Se examinează calitatea și starea venelor. Se aplică garoul de cauciuc la nivelul brațului. Se dezinfectează plica cotului cu alcool. Se cere bolnavului să închida pumnul și se efectuează puncția venei alese. Se verifică poziția acului în vena, se îndepartează garoul și se adaptează amboul aparatului de perfuzie la ac. Se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului în vena și se regleaza viteza de scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, în funcție de necesitate. Se fixează cu leucoplast amboul acului și porțiunea tubului invecinat acestuia, de piele bolnavului Se supravegheaza permanent starea bolnavului și funcționarea aparatului. Dacă este necesar se pregătește cel de-al II-lea flacon cu substanța medicamentoasă, încalzindu-l la temperatura corpului. Înainte ca flaconul să se golească complet, se închide prestubul pentru a împiedica pătrunderea aerului în perfuzor și se racordează aparatul de perfuzie la noul flacon. Se deschide prestubul, pentru a permite lichidului să curgă; operația de schimbare trebuia să se petreaca cât mai repede, pentru a nu se coagula sangele refulat din ac și se regleazaă din nou viteza de perfuzat a lichidului de perfuzat. Înainte de golirea flaconului se închide prestubul, se exercită o presiune asupra venei puncționate cu un tampon îmbibat în soluție dezinfectantă și printr-o mișcare bruscă, în direcția axului vasului, se extrage axul din vena. Se dezinfectează locul puncției cu tinctură de iod, se aplică un pansament steril și se fixează cu romplast.

Reorganizarea locului de munca. Seringa., acele, aparatul de perfuzat se arunca conform normelor. Se notează în foaia de observații data, cantitatea de lichid perfuzat, cine a efectuat perfuzia.

Recoltarea produselor biologice și patologice

Regulile de bază în aplicarea precauților universale:

Considerarea că toți pacienții sunt potențiali infectați;

considerarea ca sângele, alte fluide biologice și țesuturile sunt contaminate cu HIV și HBV;

o considerarea că acele și alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate după utilizare.

Unul din rolurile cele mai importante pe care asistenta medicală le are în îngrijirea bolnavilor îl reprezintă și efectuarea recoltărilor de produse biologice și patologice.

Examen de urină

După toaleta organelor genitale externe se recoltează 150 ml de urină.

. Evacuarea conținutului gastric și intestinal

Evacuarea conținutului gastric si intestinal se face prin

Provocarea de vărsaturi; 

Spălătură gastrică; 

 Administrarea de purgative

Se recomandă ca înainte de aplicarea acestor măsuri sa se administreze per oral antidotul chimic care precipită toxicul.

 Provocarea de vărsături

este cea mai rapidă metodă care poate fi aplicată imediat în orice loc.Înainte de a provoca vărsatura, pentru că aceasta sa fie eficace, este obligatoriu sa administram bolnavului:- Apă potabilă sau alte lichide ( lapte, albuș de ou batut de la cel putin 10 ouă, sucuri de fructe sau suspensie de cărbune medicinal) 

– Cantitatea de lichid administrată este de maximum 300 ml pentru o porție.O porție mai mare ar putea ca în timpul efortului de vărsături să deschidă pilorul și să propulseze o cantitate de lichid toxic în intestin. La fiecare pahar de lichid căldut se mai poate adăuga o lingură de sarede bucătarie (solutia căldutăde clorură de sodiu având acțiune emetizantă prin exercitarea receptorilor mucoasei gastrice)- După administrarea lichidului urmează provocarea vărsaturii prin iritarea mecanică a fundului gâtului, iritarea bazei limbii, a valului palatin si a peretului posterior al faringelui cu un apăsator de limba.- După eliminarea conținutului gastric prin vărsatură se repetă manevra pană se ajunge la o cantitate totală de 3-4 l de lichid.Administrarea de lichide si provocarea de vărsaturi este indicată îndeosebi la domiciliul bolnavului sau la locul accidentului și în cabinetele medicale unde nu există condiții pentru spalatură gastrică.Contraindicațiile provocării de vărsături: în stări comatoase ( pericol imediat de asfixie prin aspirația conținutului gastric ); la cardiaci ( poate provoca colaps ) ; la vârstnici aterosclerotici si hipertensivi (pericol de hemoragie cerebrală ) ; la emfizematoși ( pericol de pneumotorax ), la gravide ( pericol de declanșare a travaliului) ; în convulsii ( sau în ingestiade substanțe convulsivante) ; în ingestia de derivații de petrol ( pericol de pneumonii chimice prin aspirație).

Spălătura gastrică

Este o măsură terapeutică esentială, care trebuie aplicată imediat ( exceptând contraindicațiile ) mai ales in primele patru ore de la ingestia substanței toxice, sau chiar și dupa 10-12 ore.În caz de intoxicații cu barbiturice, chiar la 24 de ore, deorece unele tablete sunt insolubile, sau se dizolvă foarte lent.În felul acesta bolnavul se poate afla sub pericolul unui stop cardio-respirator, în funcție de timpul deresorbție a comprimatelor, daca nu se evacuează stomacul.Material necesar :- sonde gastrice ( tub Faucher sau sonde de dimensiuni mai mici);- depărtator de maxilare;- o palnie; o seringă Guyon ;- galeată pentru colectarea lichidului;- lichid de spalatură.Bolnavul în stare de veghe așezat pe un scaun va fi imobilizat, pentru a preveni scoaterea tubului; se scot protezele dentare unde este cazul.Înainte de introducerea sondei, se masoară pe sonda distanța de la arcadă dentară la varful apendicelui xifoid, distanta care va fi marcată pe sonda cu leucoplast.Sonda va fi unsă cu substantă lubrefiantă (ulei deparafină) și seintroduce în stomac pană la semnul marcat cu leucoplast.

Atenție: Pentru a se asigura că sonda a ajuns în stomac și nu în trahee,introducem capatul liber al acesteia intr-un pahar cu apă.Dacă se produce barbotaj în timpul expirației, atunci sonda se află în trahee și o scoatem.Odată sonda ajunsă în stomac, se adaptează la capătul acesteia o seringă Guyon, plină cu apă potabilă.Apa se va introduce în stomac și apoi se va aspira conținutul gastric ( pentru determinări toxicologice de laborator).Se scoate seringa si se adaptează o palnie, în care se toarnă apa potabilă căldută și o suspensie de carbune medicinal în apă.Cantitatea odata introdusă (300-500 de ml de portie), se provoacă vărsătura prin mișcarea tubului în sus și în jos.

Lichidul introdus în stomac poate fi extras prin șifonaj.Se repeată administrarea unei noi cantitați de lichid urmată de extragerea acestuia pană se ajunge la o cantitate totală de 3-5 litri.Spălătura gastrică este contraindicatala cei care au ingerat substanțe corosive ( pot fi provocate hemoragii sau perforații ale esofagului și stomacului ).Unii toxicologi admit spălatura gastrică și în intoxicații cu substanțe corosive, dar nu mai târziu de 30 de minute de la ingestie, folosind in acestscop tuburi de calibru redus.Alte contraindicații: convulsii, bolile cardiovasculare, aritmiile ,sarcină, bolile ale S.N.C., laringospasmul.Riscul major al spălăturii gastrice la semiconstienți, somnolenți, comatosi, este aspirarea bronsică aconținutului, cu sindrom Mendelson cu consecinta gravă ( bronhopneumopatie acută gravă de aspirație)La acestia, spălătura gastrică după intubatia traheală

Externarea bolnavului

Momentul plecării bolnavului din spital este stabilit de medicul curant și șef de secție. Asistenta ca aduce toate documentele referitoare la bolnav pe care le va pune la dispoziția medicului de salon.Asistenta va fixa cu bolnavul ora plecării, pentru a-i putea asigura alimentația până în ultimul moment. Asistenta cu 2-3 zile înaintea ieșirii din spital, va anunța familia bolnavului și va da explicațiile primite de la medic, cuprinse în biletul de ieșire. Va lămurii în special prescripțiile referitoare la tratamentul medicamentos, dacă bolnavul și-a însușit în mod corespunzător tehnicile necesare pentru tratamentul la domiciliu și va insista ca la data indicată să se prezinte la control. Asistenta va însoți bolnavul până la magazia cu efecte, unde îl va ajuta să primească hainele și va lua de la bolnav efectele spitalului. Înainte de externare asistenta medicală va verifica, dacă bolnavul are biletul de ieșire și rețetele pentru tratamentul prescris.

CAPITOLUL 3

3.1 INGRIJIRI DE NURSING SPECIFICE BOLNAVILOR PSIHICI

In prezentul capitol vor fi prezentate căteva din problemele cele mai frecvente intalnite de catre asistentul medical in sectia de psihiatrie ,referitoare la alimentatia,tentativa de suicid ,agresivitatea pacientului cu probleme psihice si actiunile de ingrijire adaptate fiecarui caz.

Problema de ingrijire 1

.Consumul inadecvat de alimente si lichide. În caz contrar situația ar putea duce la deshidratare sau pierdere în greutate

Scopurile îngrijirii

Pacientul să consume suficient lichid și hrană, greutatea corpului devenind normala

Acțiunea de îngrijire

– Să se ofere pacientului cantități mici de lichid și hrană, de mai multe ori pe zi.

– Să se serveasca pe cât posibil mesele împreună cu pacientul.

– Să se mențina pe cât posibil achilibrul între mâncare și băutură.

– Totul să se organizeze structurat, într-un program zilnic.

Problema de îngrijire 2

Bolnavul nu este în stare să lege sau să întrețină relații pentru că nu se mai simte valoros și nu vrea să fie o povară pentru altul

Scopurile îngrijirii

Pacientul trebuie să devină capabil de a întreține relații și contacte cu alții și de a-și considera contribuția ca fiind valoroasă

Acțiunea de îngrijire

– Preantampinăm ca pacientul să se izoleze complet de activitatea (socială) de grup,il lasăm să participe la mese, orele de ceai/cafea, implicăm eventual ceilalți pacienți în îngrijirea lui

-Să se răspundă la întrebările familiei, și să se încurajeze contactul familiei cu pacientul.

Problema de îngrijire 3

Pacientul are gura uscată și o senzație de sete.

Scopurile îngrijirii

Bolnavul să consume suficient lichid și să-și clătească gura regulat , ceea ce face să nu mai aibe senzația de gura uscată și de sete.

Acțiunea de îngrijire

– Să se creeze condiții ca pacientul să poată să-și clătească gura și să bea (să se ofere cele necesare de băut, băuturi în frigider, să se ceară familiei să aducă băuturi suplimentatre).

– Să se ofere pacientului în mod regiulat de băut și să fie stimulat să bea.

Problema de îngrijire 4

Pacientul nu este deloc sau aproape deloc în stare să se îngrijească igienic.

Scopurile îngrijirii

Bolnavul sa devina capabil să se îngrijească, adică să se spele (zilnic) și să se îmbrace cu haine curate.

Acțiunea de îngrijire

– Pacientul să fie stimulat zilnic să se spele / îmbrace .

– Să se folosească timp suficient pentru aceasta, pentru că funcționarea globală este înceată și dă posibilitatea de a se lega un contact mai strâns cu pacientul, să se programeze timp suplimentar în programul zilnic structurat.

– a se da posibilitatea pacientului să-și dea seama că poate să facă ceva.

– În caz extrem a se prelua activitățile de îngrijire.

Problema de îngrijire 5

.Pacientul are probleme cu somnul (adoarme greu, doarme agitat, se scoală devreme) pentru că stă mult în pat în timpul zilei sau este “prizonierul” propriilor stări depresive.

Scopurile îngrijirii

Normalizarea ritmului somn/veghe

Acțiunea de îngrijire

– a nu se lasa pacientul să stea mult în pat în timpul zilei.

– Oferirea de activități, stimularea să se ridice din pat (să fie inclus într-un program structurat de zi).

– Pacientil primește deseori somnifere, a se avea grijă ca să le ia, și se observă efectul .

Problema de îngrijire 6

.Pacientul este agitat pentru că este “hărțuit” de gânduri și sentimente depresive

Scopurile îngrijirii

Bolnavul devine capabil să se concentreze asupra activităților sale și să-și manifeste (exprime) sentimentele și ideile (chiar și pe cele cu caracter depresiv).

Acțiunea de îngrijire

– Să se însoțească pacientul în activitățile sale zilnice, structurate (acestea să fie incluse într-un programorganizat).

– Să se stabilească un contact cu pacientul prin întreprinderea unor activități împreună cu acesta, să se încerce a se lega neforțat o discuție, doar dacă bolnavul simte nevoia.

– Aprecierea efectului discuților despre idei si sentimente. Dacă pacientul se cufundă și mai mult prin aceasta în depresia lui nu continua discuția ci se stimulează în activități concrete.

Problema de îngrijire 7

. Bolnavul are idei de sinucidere spunând (sau nu) că vrea să-și ia viața..

Scopurile îngrijirii

– Bolnavul trebuie să devină capabil să-și exprime ideile/sentimentele suicidare.

– Trebuie create condiții care să împiedice încercarea de sinucidere.

Acțiunea de îngrijire

– Să se facă discutabile ideile și sentimentele suicidare ale pacientului.

– a se controla dacă se iau medicamentele.

– Să se discute sinuciderea cu pacientul, să nu existe nimic secret despre asta.

– Dacă pacientul nu se exprimă în legătursă cu sinuciderea se urmărească activitatea sa nonverbală, de exemplu tendința de a se izola etc.

Problema de îngrijire 8

Pacientul este haotic în comportament și turbulent.

Scopurile îngrijirii

– Bolnavul trebuie să devină capabil să se controleze, să nu mai fie turbulent și să aibe un comportament organizat.

Acțiunea de îngrijire

– Să i se ofere un program structurat de activități, conceput în mod răspunzător.

– Să fie îndrumat direct în executarea programului respectiv.

– Să i se explice clar ceea ce trebuie să facă.

– Să i se acorde îngrijiri izolat în situațiile de neliniște extremă..

Problema de îngrijire 9

. Pacientul are un ritm de zi/noapte tulburat, doarme puțin sau deloc și-i deranjează pe ceilalți bolnavi.

Scopurile îngrijirii

Reglarea ritmului zi/noapte, astfel încât să nu-i mai deranjeze pe ceilalți bolnavi.

Acțiunea de îngrijire

– Pacientul să fie lăsat să doarmă separat, eventual îngrijire izolată.

– Preîntâmpinarea ca pacientul să se odihnească prea mult în timpul zilei, ținânându-se cont de acest lucru în programul zilei.

– Să se afle motivul neliniștii de pe timpul nopții, eventual să se discute cu pacientul pentru a afla temerile/tensiunile sale. A se administra eventual medicamente, a se observa efectul acestora.

Problema de îngrijire 10

.Pacientul nu-și poate menține firul gândirii (prezintă “fugă de idei”), reacționează la toate excitațiile și este haotic în contactele cu ceilalți.

Scopurile îngrijirii

Bolnavul se poate concentra și poate menține contactul cu ceilalți .

Acțiunea de îngrijire

– Pacientul să fie îngrijit iziolat într-un mediu lipsit de excitanți.

– Să fie atentionat când are “fuga de idei” și să încerci să-l readuci la subiectul discuției.

– Corectarea pacientul în ce privește atitudinile sale din viața de zi cu zi.

– Oferirea de activități concrete (programul de zi ).

Problema de îngrijire 11

.Pacientul prezinta manifestări necuvenite(umblă gol,înjură, are un comportament nesocial)

Scopurile îngrijirii

Pacientul ișî modifică în bine comportamentul astfel încât relația lui cu persoanele din mediu se ameliorează.

Acțiunea de îngrijire

– Protejarea pacientului pacientul vorbind despre comportamentul său , indicarea clară a granițelor

– Îndepărtarea pacientului din grup dacă nu poate fi corectat (îngrijire izolată)

– a se caută afla care este cauza comportamentului său

Problema de îngrijire 12

.Pacientul reacționează agresiv la cei din jur; el are sentimentul că este împiedicat de ceilalți

Scopurile îngrijirii

Bolnavul se liniștește, nu mai reacționează agresiv și devin capabil să discute civilizat nemulțumirile sale.

Acțiunea de îngrijire

– Preîntâmpinarea escaladarea comportamentului pacientului distrăgându-i atenția la timp

– Ia pacientul în serios, explică-i ceea ce faci, dă-i ocazia seă reacționeze.

– Fixează granițe clare , spune ce este tolerat și ce nu.

– Discutare cu pacientul motivele agresiunii sale, menține contactul cu bolnavul.

– Crearea de reguli clare despre vizită, dozarea vizita și vazut daca trebuie însoțit vizitatorul.

Problema de îngrijire 13

Pacientul are tremurături și tonusul muscular este crescut dând impresia de rigiditate ca urmare a medicației psihotrope.

Scopurile îngrijirii

Dispariția simptomelor extrapiramidale neuroleptice.

Acțiunea de îngrijire

– Pacientul să fie informat despre eventuale efecte secundare ale medicației psihotrope.

– Să se observe efectele secundare ale folosirii medicației psihotrope, urmărindu-se atitudinea și mișcarea pacientului

. – Să se raporteze doctorului, să se caute pasibilitățile prin care efectele secundare ale medicamentelor psihotrope pot fi înlăturate.

Problema de îngrijire 14

.Pacientul este hiperactiv și manifestă un comportament haotic ca urmare a fricii și a neliniștii interne.El nu este în stare să se controleze sau manifestă tendința de izolare .

Scopurile îngrijirii

Bolnavul se liniștește șidevine capabil să intreprindă activități într-un mod ordonat.

Acțiunea de îngrijire

– Să se ofere îngrijire într-o secție cu pacienți puțini.

– Să se înceapă eventual îngrijirea într-o cameră de izolare.

– Să se întocmească un program structurat de zi în concordanță cu posibilitățile pacientului, acest program fiind orintat spre activități legate de viața reală.

– Să se supravegheze administrarea medicației șI să se observe efectele acesteia.

CAPITOLUL IV

PLANURI DE INGRIJIRE ALE PACIENȚILOR CU TENTATIVĂ DE SUICID

Caz numărul 1

Plan de ingrijire al pacientului cu tentativă de suicid (autoagresiune) pe fond etanolic

Nume și prenume:P.V.

Vârstă: 41 ani

Sex: masculin

Ocupația: portar

Naționalitatea: română

Religia: ortodox

Alergii: nu prezinta

Proteze: nu are

Comportamente: fumător 15 – 20 țigări/zi, consumator de alcool, neagă consumul de droguri.

Diagnostic de internare: tentativa de suicid prin autoagresiune

Motivele internarii:

Tentativa de suicid prin crearea de plagi la nivelul abdomenului si pe fata anterioră a antebratelor

Iritabilitate

Agresivitate

Agitație psihomotorie.

Antecente heredocolaterale, fiziologice și patologice:

bolile primei copilării, internat în urmă cu 5 ani cu diagnosticul de ulcer duodenal.

Condiții de viață și muncă:

locuiește cu familia sa, soția și un fiu, într-un apartament cu două camere.

Istoricul bolii:

Pacient de 41 de ani, cunoscut secției de psihiatrie de acum 4 ani când a fost internat pentru o tulburare afectivă mixtă pe fond toxico-carențial. Domnul P.V. afirmă că ingeră băuturi alcoolice de mai mulți ani, prima internare fiind în anul 2000, de când se internează anual pentru tratament. A încercat să renunțe la alcool, dar de 6 luni a reânceput să consume băuturi alcoolice tari, ajungând la 1 litru pe zi. De asemenea se alimentează puțin, afirmă că are repulsie față de alimente pentru că îi provoacă greață și îi irită stomacul. În ultima săptămână acuză insomnii, este agitat psihomotor, faciesul este congestionat.

Examen de boli interne:

Obiectiv: examen clinic în limite normale

Biologic: ficat mărit de volum

Diagnosticul: steatoză hepatică toxică, anemie ușoară

Recomandări: Esențiale 3 x 1 comprimate pe zi, 3 luni

Examen psihologic:

Consultări: dizarmonic ansamblul structural în contextul toxicofiliei etanolice. Actualmente dispoziție depresivă severă cu nivelul de anxietate severă (după scara Beck) cu nivel de anxietate severă (scara STAI).

dificultăți adaptive socio-profesionale și familiale

toleranța scăzută la frustrare cu marcate tendințe de interpretare, izolare de societate, trăirea dureroasă a solitudinii.

multiple preocupări hipocondriac-cenestapate și tendințe psihastene

. inabilități în gestionarea conflictelor cu gânduri de inutilitate existențială, fără idei suicidare. Tendința de a amplifica importanța evenimentelor negative.

Examen psihiatric:

Facies cu note triste, mimică și gestică hipomobile.

Discretă disartrie, tremor al membrelor superioare, consum etanolic abuziv în antecedente psihiatrice sau confuzii onirice, neagă sevraje complicate. Anxietate marcată, dificultăți de controlare, dismnezii de fixare și evocare disproxexie, randament util diminuat. Labilitate emoțională toleranță scăzută, la frustrare cu crize de scurt circuit.

Tulburări hipnice mixte, apetit mult redus cu scădere în greutate

Consult neurologic:

Subiectiv: pacient cunoscut cu un consum cronic etanolic

Diagnostic:,tentativă de siucid prin autoagresiune , polineuropatie senzitivo-motorie a membrelor inferioare pe fond toxic carențial.

Pacientul este internat pe urgentă prezentant taieturi de cutit pe brate si pe abdomen ,de dimensiuni mici ,ce nu pun in pericol viata,in stare avansata de ebrietate ,este pansat si reechilibrat hemodinamic fiind trimis apoi pe sectia de psihiatrie pentru consult se de specialitate

Examinări de laborator

ANAMNEZA ASISTENTEI MEDICALE PRIVIND

CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

Probleme:

1. Dezechilibru nutrițional, hidro-electrolitic și acido-bazic legat de sevrajul etilic manifestat prin: grețuri, scădere ponderală, deprinderi alimentare deficitare.

2. Alterarea respirației din cauza stării de agitație psiho-motorie manifestată prin dispnee de tip polipneic (25 – 30 respirații/min.)

3. Alterarea somnului din cauza orelor puține de somn manifestată prin insomnie, agitație în timpul zilei și a consumului abuziv de alcool.

4. Hipertermie din cauza stării de sevraj manifestată prin febră moderată, 38,30

5. Lipsa autonomiei în acordarea îngrijirilor igienei din cauza stării de agitație psiho-motorie manifestată prin necoordonarea mișcărilor.

6. Alterarea comunicării la nivelul senzorial, intelectual, afectiv din cauza agitației psihomotorii manifestată prin: halucinații, anxietate, dezorientare temporo-spațială.

7. Insuficiente cunoștințe despre boala.

8. Anxietate. Dispoziție depresivă, randamentul util diminuat, scăderea interesului și a plăcerii.

9.Diminuarea interesului fata de efectuarea activitatilor cotidiene datorita consumului de alcool

10.Deficit de autoingrijire datorita folosirii alcoolului si datorita agitatiei psihomotorii

Manifestari de dependentă(semne si simptome)

-tulburări ale starii de constienta in perioada sevrajului

-tulburări de gandire(sentiment de vinovatie )

-tulburări de memorie

-tulburări ale dispozitiei(depresie)

-tulburări afective)

-tulburări de vointă(activitati nefinalizate)

-tulburări de activitate(agitatie psihomotorie)

-tulburări de comunicare(verbala sau scrisa)

-tulburări de comportament instinctual(diminuarea instinctului alimentar)

-tulburari organice(creier,ficat,)

Interventii delegate

-Pacientului i se recoltează probele biochimice

indicate de medic.

-i se administreaza ,zilnic, (la indicatia medicului) lichide,medicamente

Se vor corecta carențele vitaminice

Tratament

Glucoza 5% 5oo ml

B1 2 f. i.m., B6 1 f. i.m.

Aspatofort 2 f. perfuzabil

Imodium 1 tb

Diazepam 1 f. 10 mg. – i.m.

Tiapridal 1 f. 10 mg. – i.m

Carmabazepină 200 mg. 2 tb./zi

Silimarină 2 tb.

Ingrijirea pacientului cu tentativa de suicid prin autoagresiune . cazul 1

Nume P. Prenume V.

DIAGNOSTIC MEDICAL; tentative de suicid prin autogresiune pe fond etanolic

Diagnostic nursing:pacientul prezintă toate cele 14 nevoi fundamentale afectate

Sub tratamentul specific, vitamine și anxiolitice, evoluția pacientului este favorabilă, externându-se după 18 zile, cu recomandările: continuă tratamentul efectuat, întreruperea definitivă a consumului de alcool, dispensarizare psihiatrică teritorială.

Se externează cu indicațiile:

– psiho-igienă

– interzicerea consumului de alcool

– evitarea psiho-traumelor

Continuarea tratamentului cu:

Coaxil 1 – 1 – 1 minim 3 luni

Carmabazepină 200 mg. 1 – 1 – 1 tb./zi 1 an

Viplex 1 – 1 – 1 cps./zi 1 lună

AntiAlcool Plant 20 – 0 – 0 pic./zi, 1 an

CAZUL 2

Pacient cu schizofrenie cu idei suicidare

GRILA DE CULEGERE DATE

Nume,Prenume: O.M

SEX:masculin

VARSTA:30 ani

Nationalitate:romană

Domiciliu:com. Golești,jud. Vălcea

Date Antopometrice – Greutate – 64 Kg

– Inaltime – 172 cm

-Grup sanguin-01

– Rh – (-)

Alergii:neagă

Proteze – nu prezinta

Acuitate Vizuală Si Auditivă – bună

Somn Modificat – insomnie

Mobilitate – integra

Antecedente Heredocolaterale – nesemnificative

Antecedente Personale – Apendicectomie in 1995

Conditii de viata si munca – Pacientul locuieste cu mama intr-o casa cu 3 camere, bine incalzite, salubre. Dispune de venituri materiale decente. A efectuat 8 clase primare la o scoala normala.

Gusturi personale si obiceiuri – Pacientul prefera carnea de pasare si lactate, consumator ocazional de cafea, tutun, nu consuma bauturi alcoolice.

Motivele Internarii:-tentativa de suicid

– stare de neliniste psihomotorie

– delir de persecutie

– interpretativitate

– suspiciozitate

– insomnie

ISTORICUL BOLII

Pacientul O.M in varsta de 30 de ani se internează in serviciul psihiatrie – cronici pentru ,idei suicidare ,stare de neliniste psihomotorie, delir de persecutie, interpretativitate, suspiciozitate. Debutul fenomenologiei psihopatologice a fost in urma cu aproximativ 10 ani avand repetate internari in servicul psihiatrie.

DIAGNOSTIC LA INTERNARE

-schizofrenie paranoidă

EXAMEN CLINIC GENERAL

Tegumente si mucoase – palide

Sistem limfloganglionar – nepalpabil

Aparat digestiv

Sistem Osteoarticular – intregu

Aparat respirator – torace normal conformat cu sonoritate pulmonara

bilaterala. Murmur vesicular present R=18/min

Aparat Cardiovascular TA= 120/70 mm Hg

Puls = 78p/min

Cord in limite normale, zgomote cardiace ritmice bine bătute

Dentiție incomplete

Limba de aspect normal

Abdomen suplu nedureros la palpare, participă spontan la miscarile

respiratorii

Tranzit intestinal prezent

Nu prezinta greturi, varsaturi

Ficat, Cai biliare, Splina = in limite mormale

Aparat urogenital- lajele renale libere nedureroase

– urina cu aspect macroscopic normal

Sistemul nervos – ROT prezente bilateral

– Orientat temporospatial

– Stare de neliniste Psihomotorie

– Delir de persecutie

– Suspiciozitate

– Insomnie

Examene paraclinice si functionale:

TA 120/70mmHg

Glicemie-94mg%

Colesterol-1.40g%

VSH-10mm/1h

Creatinina-1.19mg%

Ureea Sg-0.30g%

Calcemie-7.0mg%

TGP-19.60 U.I

TGO-17.8 U.I

Fibrinogen

Examen urina

Sumar de urina

Culoare: Galbena- citrin

Ph-acid

Densitate 1010-1025

Urobilinogen:normal

Sedimente : rare epitelii

Leucocite: foarte rare

Glucoza: absenta

Pigmenti biliari- absenti

Rare epitelii

Frecvente leucocite

Numeroase hematii

Urocultura

Dupa toaleta riguroasa a organismului genitourinare se recolteaza urina din mijloculul jetului urinar intr-o eprubeta sterila

Negativa

Coprocultura

Se recolteaza scaun in recipiente sterile speciale, din trei locuri diferite

Negativa

ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR(diagnostic de ingrijire)

Anamneza a identificat modul de satisfacere a nevoilor fundamentale, dupa cum urmează:

PROBLEME DE DEPENDENTĂ –-anxietate severă – -perturbarea imaginii de sine

– incapacitatea de a se odihnii

– comunicare inadecvată la nivel afectiv

– dificultatea de a-si asuma rolul social

– incapacitatea de a se adapta la realitate

-vulnerabilitate fata de pericole

– deficit de cunostinte

DIAGNOSTIC DE NURSING

Idei suicidare,amenintari cu suicidul

-Anexietate severă din cauza afectarii psihice manifestata prin suspiciozitate, interpretivitate.

-Insomnie datorita agitatiei psihomotorii manifestata prin ore insuficiente de somn, treziri frecvente.

-Vulnerabilitate fata de pericole datorita tulburarii de gandire manifestata prin insecuritate psihologica.

-Comunicare inadecvata la nivel afectiv datorita afectarii gandirii manifestata prin comportament agresiv.

-Dificultate in a actiona conform propiilor convingeri datorita afectarii psihice manifestata prin frustare.

-Alterarea capacitatii de realizare datorita tulburarii de gandire si pierderea de sine, manifestata prin lipsa motivatiei.

-Deficit de cunostinte medicale din cauza tulburarii de gandire manifestata prin lipsa de informatii

TRATAMENT

Zyprexa Cp. 10.mgOral

Antipsihotic 10 mg

NitrazepamCp. 5 mg Oral

Anticonvulsivant 5 mg 5 mg

Plegomazinf. I.M

Hipotermizant12.5 mg 12.5 mg

Diazepam f, 10 mg

Anticonvulsivant 10 mg 10 mg

Recalcefiant 750 mg 250 mg

Piracetam Cp 250 mg Oral

Nootrop.(favorizeaza procesele mintale si protejeaza neuronii cerebrali fata de agresiuni).800 mg 400 mg

Vitamine Complex C 1 dr/zi

PLANIFICAREA INGRIJIRILOR – stabilirea obiectivelor pentru asigurarea satisfaceri nevoilor afectate

OBIECTIVE

– asigurarea conditiilor optime de spitalizare prin plasarea pacientului intr-un salon luminos, aerisit, cu temperatura si umiditate optima(22 de grade C), lipsa curentilor de aer, cu pat confortabil si cu lenjerie de pat curate precum si lenjerie de corp curate

– pacientul sa beneficieze de repaos fizic si psihic

– pacientul sa fie alimentat corespunzator diagnosticului si zilei de boala pe toata durata spitalizarii

– pacientul sa fie supravegheat atent pe toata durata internarii

– asigurarea medicatiei prescrise de medic

– pacientul sa beneficieze de pregatire fizica si psihica adecvată in vederea oricarei tehnici interprinse

– mentinerea functiilor vitale si vegetative in limite normale si notarea lor in foaia de temperatura

– pacientul sa beneficieze de o igiena corespunzatoare

– mentinerea legaturii pacient-familie pe toata durata spitalizarii

– pacientul sa prezinte o stare de confort fizic si psihic in urmatoarele zile

– prevenirea complicatiilor prin indepartarea obiectelor ascutite din preajma pacientului, izolarea lui in camera special amenajata sau imobilizarea lui in camasa speciala pana la diminuarea agitatiei psihomotorii

– pacientul sa-si satisfaca autonom nevoile fundamentale in urmatoarele zile

INTERVENTIILE DELEGATE

recoltarea produselor biologice pentru analize de laborator : sange si urina

2 administrez la indicatiile medicului tratamentul neuroleptic asociat cu sedative, tranchilizante, hipnotice si vitamine

INTERVENȚII AUTONOME

– asigur conditiile de microclimat si mediu securizat

– am schimbat lenjeria de pat si de corp a pacientului

– supraveghez, masor si notez in foia de temperatura functiile vitale ale pacientului

– colaborez cu echipa de ingrijire

– asigur regimul alimentar corespunzator

– incurajez pacientul ori de cate ori este nevoie

– informez familia despre starea pacinetului

– pregatesc fizic si psihic pacientul in vederea oricarei tehnici ce urmeaza a fi efectuata

– insotesc pacientul de medic in alta sectie de la orice alt examen recomandat specialitate

– planific timpul de odihna pentru ca pacinetul sa beneficieze de un numar de ore suficiente de somn

– supraveghez atent comportamentul pacientului si informez medicul cu privire la orice schimbare

– imobilizez pacientul la indicatia medicului in camasa speciala pentru evitarea ranirii sale sau a celor din jur

– efectuez educatia pentru sanatate si verific gradul de luare la cunostinta de catre pacient si de catre familie

– insoțesc pacientul pe tot parcursul externarii pana la redarea acestuia familiei

Evaluare

-amenintarile cu suicidul si ideile suicidare au disparut din comportamentul pacientului

– In timpul spitalizarii au fost asigurate pacientului conditii optime de microclimat si mediu securizat

– S-a asigurat conditii de igiena corespunzatoare

– In urma tratamentului neuroleptic atipic, anxietatea pacientului a fost diminuata la minim prin aplicarea unui tratament sedativ si a unui program de odihna

– Insecuritatea psihologica a fost diminuata pacientul fiind increzator in vindecarea sa

-Comunicarea la nivel afectiv a fost modificata, pacientul este calm, linistit, isi poate exprima sentimentele, emotiile

– Sentimentul de frustare al pacientului a fost inlaturat, pacientul este increzator in Dumnezeu ca va depasi situatia de criză.

– Pacientul si-a recapatat increderea si stima de sine partial, recunoaste ca are nevoie de ajutor,

-Lipsa cunostiintelor despre boala, tratament, stare de neliniste, au fost inlaturate parțial avand in vedere capacitatea de ințelegere a pacientului

EXTERNAREA PACIENTULUI

STAREA PACIENTULUI LA EXTERNARE

Pacientul O.M in varsta de 30 ani s-a internat in serviciul psihiatrie pentru amenintari cu suicidul,idei suicidare,stare de neliniste psihomotorie, delir de persecutie, interpretativitate, suspiciozitate, insomnie.

Sub tratament neuroleptic atipic, sedativ anxiolitic, evolutia a fost favorabila. Se externează ameliorat

RECOMANDARI LA EXTERNARE

– Respectarea normelor de viata si alimentatie corespunzatoare

– Evitarea stresului

– Evitarea de consum de alcool, tutun, cafea

– Respectarea tratamentului, medicamentelor prescris de medic Zyprexa 10mg cp1/zi= 3 luni, Fluoxetina 20mg cp1/zi=3 luni

– Control periodic prin ambulatorul de specialitate

– Supravegherea permanenta medico-sociala

-Prezentarea de urgent la medic in cazul revenirii, acutizarii si simptomelor

INGRIJIREA PACIENTULUI CU SCHIZOFRENIE PARANOIDĂ CU IDEI SUICIDARE PLAN NURSING CAZUL 2

Nume O,Prenume M

Diagnostic medical , SCHIZOFRENIE PARANOIDA CU IDEI SUICIDARE

Diagnostic de nursing : pacient partial dependent in sadisfacerea a 5 nevoi fundamentale

Data internarii: 18.01.2011

Data externarii: 2.02.2011

CAZUL 3

INGRIJIREA PACIENTULUI CU INTOXICATIE VOLUNTARĂ MEDICAMENTOASĂ

GRILA DE CULEGERE DATE

Numele S. Prenumele V.A.

Varsta 33ani

Sexul masculin

Domiciliu : Localitatea Rm. Vălcea ,Judetul Vălcea

Data internarii :Anul : 2011 Luna: mai Ziua 19 Ora: 18,05

Data externării :Anul 2011 Luna: mai Ziua 21 Ora : 12,40

Motivele internării: ingestie voluntară medicamentoasă, în scop suicidar.

Diagnostic la internare : . intoxicație acută medicamentoasă ( tentativa suicid)

Situația familială; necăsătorit

Profesia ;functionar

Relațiile cu familia :bune cu prietenii : este o persoană retrasă

ANTECEDENTE

HEREDOCOLATERALE:neaga luesul, t.b.c.-ul, s.i.d.a., alte boli cronice înfamilie

PERSONALE FIZIOLOGICE:dezvoltare fizică în raport cu vârsta

personale patologice : apendicectomie la 12 ani, boli ale copilariei,

FACTORI de RISC legati de modul viata:de fumator,băutor de cafea,alcoolul ocazinal.medicatia de fond administrata inaintea internarii : nu a avut

Istoricul boliii :pacientul se prezintă la serviciul UPU. pentru dureriabdominale,slăbiciune musculară,dificultate în vorbire,somnolență alternent cu agitație

Examen clinic

tegumente si mucoase :palide

tesut conjunctiv adipos : normal reprezentat. .sistem ganglionar : ganglioni superficiali nepalpabili .

Sistem muscular :normoton, normokinetic ,

sistem osteo articular :integru, articulații mobile, nedureroase

aparat respirator;torace normal,miscari respiratori ritmice,simetrice

.aparat cardio vascular :nu sunt modificări,TA 130/80 mmHg ,AV =98

aparat digestiv : abdomen sensibil la palpare,greată

ficat, splina, cai biliare : nu sunt modificari.

aparat renal: lojile renale libere, nedureroase la palpare, rinichi nepalpabili, micțiuni fiziologice

aparat genital: organe genitale externe de aspect normal

sistem nervos si organe de simț:R.O.T.prezent, egal bilateral.

Stare depresivă

TRATAMENT:arnetin,no-spa,glucoză 5%

MANEVRE/PROCEDURI :lavaj gastric 3 litri

EXAMENE DE LABORATOR : hemoleucograma, uree, creatinina,aciduric,TGP,TGO .REGIM ALIMENTAR:hidric

.OBSERVAREA INITIALA SITUATIA LA INTERNARE: I=185cm G=86Kg. T.A.=130/80mmHgP=98/min T=36,2

ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR (diagnostic de ingrijire)

Anamneza a identificat modul de satisfacere a nevoilor fundamentale, dupa cum urmează:

INTERPRETAREA DATELOR 

 NEVOI NESATISFACUTE: din cele 14 nevoi ,11 nevoi sunt de dependență, 3 de independentă

Diagnosticul de nursing : intoxicație acuta medicamentoasă ( tentativa suicid)

Planificarea ingrijirilor – stabilirea obiectivelor pentru asigurarea satisfacerii nevoilor fundamentale afectate.

Globale

: stabilizarea stării generale și reabilitarea stării psihice.

Specifice

: -sa-i diminui disconfortul digestiv

.-să-i monitorizez funcțiile vitale.

.-sa-i asigurarea confortului fizic liniște, aerisirea încăperii, poziții confortabile .-sa efectuez lavaj gastric.

-monitorizarea eliminărilor -recoltarea de sânge, urină pentru ex. de laborator -administrarea medicației corespunzatoare-să previn apariția complicațiilor

Tratament .

Arntin 1 fiola i.m.

 No-spa 1 fiola i.v.

Glucoză 5% 1 flacon de 1000 ml i.v.

Lavaj gastric 3 litri

Examene paraclinice si functionale:

Hemoglobina 14,5% 14,% – 16%

Hematii-4.1ooooo 4-4,5 milioane/mm

Leucocite ±8.900/mm 4000-8000/mm

Ureea 0,25mg%,….. 0,20 ± 0,40mg%

creatinina 0,75mg%… 0,6 ± 1,3mg%

acid uric 2,50mg%.. 3 -5 mg%

Ex neurologic; semne neurologice normale

Examen psihiatric ;stare depresivă, necesită internare

Epicriza si recomandari

Pacientul in varsta de 33 ani se interneaza de catre familie pentru supraveghere si tratament dupa ingerare medicamentoasă .Au fost făcute următoarele investigații : și examene paraclinice :hemoleucogramă fară modificari,uree,creatinină,acid uric, urina fără modificări

Tratamentul : arnetin, no-spa, glucoză 5%

Se externează cu recomandări :Va merge la serviciul psihiatrie în vederea examenului, regim alimentar de protecție a mucoasei gastrice

INGRIJIREA PACIENTULUI CU INTOXICATIE MEDICAMENTOASA (TENTATIVA DE SUICID) CAZUL 3

Nume S, Prenume V.A

DIAGNOSTIC MEDICAL; INTOXICATIE ACUTA MEDICAMENTOASA

DIAGNOSTIC DE NURSING;PACIENTUL PREZINTA 11 NEVOI FUNDAMENTALE AFECTATE

DATA INTERNARII:19-05-2011

DATA EXTERNARII;21-05-2011

CONCLUZII

Tentativa de suicid este o consecintă gravă a problemelor psihice sau a tulburărilor de comportament ce aduce numeroase afectari fizice si pshice care pot duce pana la deces.

Bolile psihice sunt caracterizate printr-o multime de perturbatii ale functilor vitale. Ritmul somnului si al respiratiei,reglarea temperaturi,necesarul de hrana,activitatea cardiovasculară si digestia ,oscilați ale dispozitiei initiativelor si spontaneitatii.

Recuperarea necesită o perioadă lungă de timp(fiecare antipsihotic iși face efectul de regulă după aproape două saptamani) iar supravegherea ridică probleme complexe si costuri ridicate.

Lucrarea de diploma cu tema „Ingrijirea pacientilor cu tentativă de suicid” am intocmit-o sub observand a trei pacienți cu acest diagnostic si are drept scop de a descrie ingrijirile acordate persoanei suferinde,pentru a-i sadisface nevoile fundamentale ce stau la baza ingrijiri omului bolnav si sanatos.

Planul de îngrijire face parte integrantã din planul terapeutic stabilit de medic și este adaptat modelului conceptual al Virginiei Henderson care presupune ca în executarea profesiei de asistentã medicalã trebuie sã se creeze o ambianțã în care valorile, obiceiurile, religia și credințele individului trebuie respectãte. Acest lucru presupune o colaborare permanentã cu bolnavul, o cunoaștere amãnunțitã a nevoilor și necesitãților acestora.

Cele trei cazuri clinice discutate se structureazã sub forma celor 14 nevoi fundamentale reflectate sub aspect social, psihologic și bio-fiziologic. Toți cei trei pacienți au beneficiat de îngrijiri corespunzãtoare, individualizate pentru fiecare bolnav, în parte.

Studiul a fost fãcut pentru bolnavi de vârste diferite , sexe diferite.

Problema prioritarã, pentru care bolnavii se prezintã la medic este tentativa de autogresiune ce pune in pericol grav viața pacientul ,avand drept cauza principala boala psihică.

Astfel, am stabilit cã prima nevoie afectatã în cazul bolnavilor este "Nevoia de a evita pericolele", datoritã riscului de a repeta tentativa de suicid si a multiplelor complicații ce pot apare . Repausul la pat ,imobilizarea îndelungatã poate conduce la complicaț escare sau atrofii musculare ce pot altera grav starea generalã a pacientului.

O altã nevoie afectatã este "Nevoia de a fi curat și de a-și proteja integritatea tegumentelor" și "Nevoia de a se îmbrãca și dezbrãca" datoritã dificultãții de a-și acorda îngrijirile necesare.

Datoritã alimentației inadecvate în calitate și cantitate, inapetenței și a mediului spitalicesc, am considerat afectatã și "Nevoia de a se alimenta și hidrata". Tot datoritã mediului inadecvat, a durerilor, a constrângerilor fizice este afectatã major și "Nevoia de a dormi, a se odihni".

Pe lângã nevoile prezentate, mai sunt afectate și alte nevoi (dar parțial),

cum ar fi:

„ Nevoia de proteja tegumentele si mucoasele”

„Nevoia de a comunica”

"Nevoia de a se recreea"

"Nevoia de a fi util"

"Nevoia de a învãța"

"Nevoia de a-și practica religia"

O tulburare psihică influențează funcționarea globală a pacientului (imposibilitatea de a se îngriji pe sine), în așa măsură încât acesta nu va putea de unul singur să se adapteze la cerințele unei vieți armonioase în societate.Omul respectiv este îndrumat spre îngrijirea psihiatrică temporară sau permanentă

.Pacientul va fi ajutat să-și regăsească modul de funcționare normal, unii devenind capabili să se îngrijească complet pe sine înșiși, alții, cum ar fi pacienții psihiatrici cronici, vor rămâne dependenți de îngrijiri.

BIBLIOGRAFIE

1. Branzei P. Chirita V. Chirita R. Elemente de semiologie psihiatrica si psihodiagnostic, Editura Psihomnia, Iasi, 1995 pg 67-87

2. Butoi T. Iftenie V. Sinuciderea un paradox, Bucuresti, Editura Stiintelor Medicale, 2001, pg 78-90

3. Chirita R. Papari A. Manualul de psihiatrie clinica si psihologie medicala, Editura Fundatia, Constanta, 2002, pg 111-130

4. Cosman D. Compediu de suicidologie, Cluj-Napoca, Editura Casa Cartii de Stiinta, 1991, pg 120-130

5. David D. Psihologie clinica si Psihoterapie, Fundamente, Editura Polirom, 2006, pg 100-110

6. Durkheim Emil, Sinuciderea, Bucuresti, Editura Antet, 2003, pg 89-98

7. Durkheim Emil, Despre sinucidere, Editura Institutul European, Iasi, 1993, pg 90-110

8. Enachescu C. Tratat de psihanaliza si psihoterapie, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica R.A. 1988, PG 295-299

9. Garlasu Dumitru, Odette,Tehnici Psihoterapeutice, Editura Victor, 2004, pg 100-111

10. Garlasu Dumitru, Odette, Empatia in psihoterapie, Editura Victor, 2004, pg 56-62

11. Gorgos O. Dictionar de psihitrie, vol 2, Bucuresti, Editura Medicala, 1988, pg 90-91

12. Holdevici Irina, Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentala, Editura Trei, 2009, pg 78-90

13. Iamandescu I. B. Psihologie medicala, Editia a 2a, Bucuresti,, Editura Info Medica, 1997, pg 132-135

14. Ionescu G. Tratat de psihologie medicala si psihoterapie, Bucresti, 1999, pg 199-203

15. Ionescu G. Bejat M. Pavelcu V. Psihologie Clinica, Editura Academiei, Bucuresti, 1985, pg 224-226

16. Kaplan J. Terapia medicamentoasa in Psihiatrie, Editura Calisto , 2002, pg 89-98

17. Lazarescu M. (coord) Clasificarea Tulburarilor Mentale si de Comportament, Simptomatologie si diagnostic clinic, Editura All Educational, 1998, pg 56-57

18. Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale, Editia A4A , American Psychiatric Association, 2000, pg. 34-35

19. Marinescu D. Udristoiu T. Chirita V, Ghid Terapeutic Schizofrenie, Editura Medicala Uuniversitara Craiova, 2001, pg 98-115

20. Miclutia Ioana- Psihiatrie, Editura Medicala Universitara Iuliu Hateiganu, Cluj-Napoca, 2002, pg 78-98

21. Maggis H. Despre sinucidere, Bucuresti, Editura Antet, 2007, pg 56-78

22. Minois G. Istoria sinuciderii, Bucresti, Editura Humanitas, 2002, pg 78-98

23. Nica-Udangiu, Ghid de urgente in psihiatrie, Editura Suita, Bucuresti, pg 67-69

24. Predescu V. Psihiatrie, Editura Medicala, Bucuresti, 1976, pg 67-86

25. Tudose Florin, Psihopatologie si orientari terapeutice in psihiatrie, Editura Fundatia Romana de Maine, 2006, pg 83-88

26. Tudose Florin, Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi, Editura Info Medica, 2002, pg 67-78

27. Titrca L. Ghid de Nursing, Editura Viata Medicala, 1992, pg 78—111

28. Ttirca L. Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali, Editura Viata Romaneasca, Bucuresti, 2001, pg 68-108

BIBLIOGRAFIE

1. Branzei P. Chirita V. Chirita R. Elemente de semiologie psihiatrica si psihodiagnostic, Editura Psihomnia, Iasi, 1995 pg 67-87

2. Butoi T. Iftenie V. Sinuciderea un paradox, Bucuresti, Editura Stiintelor Medicale, 2001, pg 78-90

3. Chirita R. Papari A. Manualul de psihiatrie clinica si psihologie medicala, Editura Fundatia, Constanta, 2002, pg 111-130

4. Cosman D. Compediu de suicidologie, Cluj-Napoca, Editura Casa Cartii de Stiinta, 1991, pg 120-130

5. David D. Psihologie clinica si Psihoterapie, Fundamente, Editura Polirom, 2006, pg 100-110

6. Durkheim Emil, Sinuciderea, Bucuresti, Editura Antet, 2003, pg 89-98

7. Durkheim Emil, Despre sinucidere, Editura Institutul European, Iasi, 1993, pg 90-110

8. Enachescu C. Tratat de psihanaliza si psihoterapie, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica R.A. 1988, PG 295-299

9. Garlasu Dumitru, Odette,Tehnici Psihoterapeutice, Editura Victor, 2004, pg 100-111

10. Garlasu Dumitru, Odette, Empatia in psihoterapie, Editura Victor, 2004, pg 56-62

11. Gorgos O. Dictionar de psihitrie, vol 2, Bucuresti, Editura Medicala, 1988, pg 90-91

12. Holdevici Irina, Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentala, Editura Trei, 2009, pg 78-90

13. Iamandescu I. B. Psihologie medicala, Editia a 2a, Bucuresti,, Editura Info Medica, 1997, pg 132-135

14. Ionescu G. Tratat de psihologie medicala si psihoterapie, Bucresti, 1999, pg 199-203

15. Ionescu G. Bejat M. Pavelcu V. Psihologie Clinica, Editura Academiei, Bucuresti, 1985, pg 224-226

16. Kaplan J. Terapia medicamentoasa in Psihiatrie, Editura Calisto , 2002, pg 89-98

17. Lazarescu M. (coord) Clasificarea Tulburarilor Mentale si de Comportament, Simptomatologie si diagnostic clinic, Editura All Educational, 1998, pg 56-57

18. Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale, Editia A4A , American Psychiatric Association, 2000, pg. 34-35

19. Marinescu D. Udristoiu T. Chirita V, Ghid Terapeutic Schizofrenie, Editura Medicala Uuniversitara Craiova, 2001, pg 98-115

20. Miclutia Ioana- Psihiatrie, Editura Medicala Universitara Iuliu Hateiganu, Cluj-Napoca, 2002, pg 78-98

21. Maggis H. Despre sinucidere, Bucuresti, Editura Antet, 2007, pg 56-78

22. Minois G. Istoria sinuciderii, Bucresti, Editura Humanitas, 2002, pg 78-98

23. Nica-Udangiu, Ghid de urgente in psihiatrie, Editura Suita, Bucuresti, pg 67-69

24. Predescu V. Psihiatrie, Editura Medicala, Bucuresti, 1976, pg 67-86

25. Tudose Florin, Psihopatologie si orientari terapeutice in psihiatrie, Editura Fundatia Romana de Maine, 2006, pg 83-88

26. Tudose Florin, Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi, Editura Info Medica, 2002, pg 67-78

27. Titrca L. Ghid de Nursing, Editura Viata Medicala, 1992, pg 78—111

28. Ttirca L. Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali, Editura Viata Romaneasca, Bucuresti, 2001, pg 68-108