Ingrijirea Pacientului CU Colica Renala

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI

CU COLICA RENALA Motto

Invinge greutatile profesiei tale,

Stapaneste supararea si nerabdarea ta,

Gantedeste-te ca cel suferind este..

Dezarmat, fara putere si are nevoie de ingrijirea ta

PREZENTAREA LUCRARII

CAPITOLUL I

PARTEA TEORETICA

ANATOMIA APARATULUI URINAR

DEFINITIA COLICII RENALE

SIMPTOMATOLOGIE

FIZIOPATOLOGIA COLICII NEFRITICE

DIAGNOSTIC

EVOLUTIE TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

CAPITOLUL II

PLAN DE INGRIJIRE A BOLNAVULUI CU COLICA RENALA

PREZENTAREA VERIGILOR PROCESULUI DE INGRIJIRE

CAPITOLUL III

PREZENTAREA A TREI CAZURI PRACTICE

CAZUL I

CAZUL II

CAZUL III

PREZENTAREA MEDICAMENTELOR

CAPITOLUL IV

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I: NOTIUNI TEORETICE

ANATOMIA APARATULUI URINA

DEFINITIA COLICII RENALE

SIMPTOMATOLOGIE

FIZIOPATOLOGIA COLICII NEFRETICE

DIAGNOSTIC

EVOLUTIE

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

1.ANATOMIA APARATULUI URINAR

Aparatul urinar sau excretor este format dintr-un organ principal pereche: rinichiul și căile urinare: pelvis,ureter,vezică urinară și uretră.

Rinichiul este un organ pereche,situat în groapă lombară,de peretele dorsal al abdomenului,de o parte și de alta a coloanei vertebrale,la înălțimea ultemelor două vertebre dorsale și primelor două vertrebre lombare. Rinichiul drept este așezat în mod normal mai jos datorită prezenței ficatului. Loja renală este închisă în sus, în afară și înăuntru și este deschisă în jos comunicând cu țesutul adipos prin groapă iliaca internă. Rinichiul este învelit de o membrană conjuctiva subțire, capsulă proprie. În starea normală capsuula este subțire și transparentă,în condiții patologice ea se îngroașă,căpătând un aspect fibros și aderând strâns la suprafața rinichiului. Fața externă a capsulei proprii este acoperită de grăsimea perirenala.

Rinichiul vine în raport cu organele și formațiunile din vecinătate. El prezintă o față anterioară, o față posterioară, o margine laterală convexă și o margine medială la nivelul căreia se găsește o scobitură (sinusul renal) în care se găsește pelvisul și vasele renale,care iau contact cu față anterioară a pelvisului.

Unitatea histologică și funcțională a rinichiului este tubul urinar sau nefronul. Se număra până la 2.000.000 de asemenea elemente în ambii rinichi ai omului.

Tubul urinar măsoară în medie 3 – 3,5 cm și este compus din:

a) Corpusculul lui Malpighi cu diametru de 0,2 a-0,3 mm format din capsulă lui Bowmann și din buchetul vascular sau glomerulul lui Malpighi.

b) Tubul contort proximal care urmează corpusculului și este constituit dintr-o membrană bazală hialina,căptușită cu un epiteliu format din celule cilindrice cu protoplasmă granuloasă și cu polul apical acoperit de o membrană în perie;

c)Ansă lui Henle: cu oramura descendentă,mai subțire;

d) Tubul contort distal;

Vascularizația rinichiului este dată de artera renală,care naște din aortă abdomiala la nivelul vertebrei a doua lombară.

Calicele și bazinetul formează o parte din canalul excretor al rinichiului.

Calicele sunt tuburi membranoase lungi de 5 – 15 mm care iau naștere la baza fiecărei papile. Sunt în număr de 8 – 12 pentru fiecare rinichi. Toate calicele se găsesc în sinusul rinichiului,unde vin în raport cu vasele. Ele sunt învelite de grăsimea hilului.

Bazinetul este rezervorul comun în care se varsă calicele mari.

Ureterul continuă bazinetul la nivelul marginii caudale a hilului rinichiului și se termină în vezică prin meatul ureteral. Este un tub membranos de un calibru inegal, lung de 25 – 30 cm. Se poate împarți în trei segmente : abdominal, iliac și pelvin. Structura ureterului arată o tunică musculară foarte dezvoltată în trei straturi ( ajută la eliminarea calculilor realizând colică renală), pe lângă celelalte tunici și mucoase. Ele se deschid în vezică urinară, traversând oblic peretele acestuia.

Vezica este situată în micul bazin, înapoia pubisului, înaintea și deasupra rectului la bărbat; înaintea uterului și deasupra vaginului la femei,iar la copil vezica este în partea abdominala. Capacitatea mijlocie a vezicii urinare este de 400 – 500 ml. Vezica este situată în interiorul unei loje ai cărei pereți sunt alcătuiți: înainte de aponevroza ombilico-prevezicala,înapoi de aponevroză prostato-peritoneala la bărbat sau de aponevroză ventrală a ligametului larg la femeie,în jos de aponevroza pelvina craniană și în sus de peritoneul care acoperă peretele ei doso-cranial.

Uretra este ultimul segment al cailor urinare care la bărbat este situată în zona caudala a micului bazin, în interiorul prostatei. De-a lungul uretrei se deosebesc mai multe regiuni: naviculară,peniană,scrotala, perineo-bulbară, membranoasă și prostatică. Lungimea medie a uretrei la bărbat este de 16 cm. Uretră este formată din 3 straturi; mucoasă,corion și musculoasă. Uretră femeii este un canal scurt de 30 – 40 mm, începe de la gâtul vezicii și se termină la vulvă. Partea ei profundă este situată în pelvis, regiunea ventrală a perineului și vulvă. Uretră femeii este formată din două straturi: mucoasă și musculoasă.

2. DEFINITIA COLICII RENALE

Este un sindrom acut, paroxistic, de obicei apiretic, insotit de agitatie si iradieri

uretero-vezico-genitale, provocat de un spasm al cailor urinare excretoare superioare.

Etiologie si etiopatogenie:

Litiaza reno-ureterală: prezentă de calculi în cavitățile renale,de unde pot migra în ureter și în celelalte segmente ale caii excretoare fiind cauza colicii

Inflamațiile urogenitale

Pielonefrita ( infecția interesează căile urinare, bazinetul și parenchimul renal)

pionefroza ( formarea unei pungi cu conținut purulent prin distensie și distrugerea parenchimului renal)

tuberculoză renală

Inflamatiile urogenitale determină (mai rar) colici renale prin inflamație ureterală; obliterări ureterale prin mucus și puroi; iritația plexului renal.

Tumorile renale și ale organelor din vecinătate ( uter,colon,rect) provoacă foarte rar colici prin compresiune ureterală extrinsecă și spasm asociat.

3 SIMPTOMATOLOGIA

Durerea este un simptom constant în bolile chirurgicale ale aparatului urogenital. Multe dintre acestea pot evalua timp îndelungat fără să provoace dureri,de exemplu calculii rinichiului, care de multe ori se descoperă cu ocazia unui examen făcut în alt scop.

Durerea poate fi spontană sau provocată. După caracterul cu care se prezintă poate fi continuă sau sub formă de crize.

Localizarea topografică a durerii este în funcție de originea ei în diferite segmente ale aparatului urogenital: lombară sau abdominală când este în origine renală,pielica sau ureterala; pelvi-perineala când este de origine vezicală; prostatică sau uretrală, funiculo-scrotala când are că punct de plecare cordonul permatic sau organele conținute în scrot.

Durerea cu localizare lombara de origine pieli-renală are sediul în unghiul format de coastă XII-a cu marginea laterală masei sacro-lombara. Este spontană sau provocată,continuă sau sub formă de crize,apare întotdeauna unilateral și caracrer esențial iradiază de-a lungul ureterului până în vezica,în testicul sau în baza mare și de multe ori în coapsă.

Durerea pielo-renală se asociază cu simptomul urinar că: polakiurie, dureri mictionale,hematurie și piurie. Prin aceste caractere ea se poate deosebi de alte dureri din regiunea lombara sau lombo-sacrata.

În clinică durerea pielo-renală se prezintă sub două forme: colică nefritica și durerea lombara de origine renală.

Colica nefritică este o durere pielo-renală extrem de violentă care are sediul în groapa lombară și care după cauza ce o provoacă poate dură de la câteva minute la câteva zile (stare de rău nefretic). Ea are trei caractere clinice particulare: este apiretica (în afară de cazul în care cavitatea pielica este infectată), provoacă o stare de agitație și anxietate care face bolnavul să caute continuu poziții antalgice (decubit ventral, lateral, în cocoș de pușcă) și iradiază de-a lungul ureterului până la vezica, organele genitale externe (testicul la bărbat, buza mare la femeie) și rădăcină coapsei ( nervul femural și femuro-cutanat).

Colica se însoțește de tulburări de micțiune (polakiurie,disurie și oligurie) uneori anurie și de obicei jematurie(micro- sau macroscopica) se însoțește de asemenea și de o serie de tulburări reflexe că : vărsături, greață, sughiț, tulburări vaso-motoare( paloare, senzație de frig),puls mic, ușoară hipertemie. Respirația este superficială,întreruptă. La examenul clinic se descoperă o hiperestezie a pielii și contractura musculară în regiunea lombara respectivă.

Începutul colicii este brusc și de obicei provocat de mișcări ( mers,eforturi fizice, călărie,mersul pe motocicletă), motiv pentru care apare de regulă seara. Rareori este precedată de anumite prodroame ( durere vagă în regiunea lombara cu iradiații inghino-femurale sau testiculare, hematurie)

La sfârșitul colicii durerea încetează brusc și apare o poliurie clară,mai rar o hematurie care poate dura 2-3 zile. Regiunea lombară rămâne sensibilă câteva zile. Deseori se observă și o creștere a leucocitozei cu devierea spre stânga și o relativa limfopenie. Poate apărea și la bolnavi cu urină limpede,în majoritatea cazurilor colica nu se însoțește de creșterea temperaturii,dacă colica survine la un bolnav cu urină infectată poate fi însoțită de febră.

4. FIZIOPATOLOGIA COLICII NEFRETICE

Parenchimul renal nu este sensibil la durere, înțeparea sau secționarea rinichiului în timpul unei intervenții chirurgicale nu este dureroasă, în schimb tractiunile asupra pediculului renal și distensia bruscă a cailor excretoare ( calice, bazinet, ureter) sunt foarte dureroase.

Colica nefritica este o durere paroxistică provocată de distensia bruscă a căilor excretoare. Cauza care provoacă această distensie este o retenție acută de urină prin strangulări sau obstrucții ale conductului excretor ( calcul în migrațiune, nisip urinar, cheag sanguin sau grunji fibro-purulenți, îndoire a ureterului sau încrucișarea lui de către un vas anormal, o leziune anexiala la femeie și veziculara la bărbat) care comprima ureterul sau un spasm al ureterului.

La examenul local, se constată exacerbarea durerii la percuția regiunii lombare cu marginea cubitala a mâinii. La palpare se pun în evidență cele trei puncte dureroase ale uterului: superior (paraombilical), mijlociu (prececal) și inferior ( la tact rectal sau vaginal).

Hematuria implică două condiții esențiale: prezența globulelor roșii în urină și eliminarea lor odată cu mictiunea. Hematuria se datorează traumatizării mucoasei cailor excretorii, poate duce la formarea de cheaguri în ureter care poate declanșa colică nefretica. Nu trebuie să se confunde hematuria cu uretroragia care este o scurgere de sânge prin uretră în intervalul dintre micțiuni.

Piuria este emisia urinei amestecată cu puroi. Ea reprezintă uneori unica expresia a unui calcul. De aceea orice piurie persistență impune o explorare pentru litiază.

Cristaluria furnizează indicații asupra elementelor precipitate. Prezența de cristale nu implică și existența unor calculi. O cristalurie masivă obstrucționând căile excretoare poate declanșa colici.

5. DIAGNOSTIC

Un bolnav care prezintă simptomele mai sus menționate trebuie examinat cu toată atenția pentru prezicerea diagnosticului și stabilirea indicațiilor terapeutice.

Anamneză poate furniza informații prețioase asupra condițiilor de viață și alimentație a bolnavului, asupra fenomenelor subiective, asupra tulburărilor care însoțesc boală asupra elementelor dureroase sau colici legate sau nu de efort, uni sau bilaterale ea și asupra tratamentului efectuat anterior.

Examenul clinic obiectiv trebuie să cuprindă întregul aparat urinar. În plin sindrom dureros acut trebuie precizat în primul rând că este vorba de o colică renală. Bolnavul prezintă unele semne generale: este agitat, palid, transpirat, cu extremități reci, pulsul mai rar tahicardie,rareori brahicardic în formele prelungite grave poate să apăra hipotensiune, lipotimii, i legate sau nu de efort, uni sau bilaterale ea și asupra tratamentului efectuat anterior.

Examenul clinic obiectiv trebuie să cuprindă întregul aparat urinar. În plin sindrom dureros acut trebuie precizat în primul rând că este vorba de o colică renală. Bolnavul prezintă unele semne generale: este agitat, palid, transpirat, cu extremități reci, pulsul mai rar tahicardie,rareori brahicardic în formele prelungite grave poate să apăra hipotensiune, lipotimii, stare de șoc, convulsii (la copil), delir (la adulți), își schimbă mereu poziția.

Durerea se asociază cu tulburări de micțiune, polakiurie (nevoia imperioasă de urină). senzații de arsură uretrală, mai ales la sfârșitul micțiunii,deseori hematurie.

Palparea regiunii lombare, poate pune în evidența pe de o parte, o durere foarte vie în unghiul costovertebral însoțită deseori de o contractura musculară. Uneori rinichiul este palpabil, apărând voluminos, sub tensiune dureros. Semnul Giordano este pozitiv. Pot fi pregătite puncte dureroase.

Tactul rectal sau vaginal poate descoperi un calcul în ureterul juxta-vezical. Atunci când este posibilă,palparea pune în evidența sensibilitatea crescută, în special în punctele costo-musculare, costo-vertebrale, puncte uretrale. Abdomenul este dureros (flanc, hipocondru, traiectul ureterului sau chiar în totalitate) uneori la fel intens ca lomba și poate fi meteorita

Există însă și cazuri când durerea nu este localizată în lomba ci în abdomen iar iradierea nu este caracteristică și tulburările digestive asociate domină tabloul clinic ( vărsături,meteorism).

Diagnosticul diferențial se face în aceste cazuri cu : colecistită acută, ocluzie intestinală, anexită acută. Confundarea unui astfel de tablou clinic cu o colică nefritică și invers poate avea implicații grave.

Pentru precizarea diagnosticului sunt utile: examenul sedimentului urinar ( prezența hematuriei); radiografia pe gol a abdomenului.

Pentru clarificare apare utilă efectuarea unor urografii. O altă imagine care poate apărea în colică când durerea începe să diminueze este nefrogramă așa numitul a€œrinichi alb” datorită concentrației excesive renale a substanței de contrast care nu se poate elimină.

Examenul radiologic trebuie să facă parte integrantă în mod obligatoriu din examenul litiazicului. Radiografia simplă pe gol trebuie să cuprindă întregul aparat urinar. Marea majoritate a calculilor cuprind în structură lor săruri de calciu și sunt radioopace. Radiografia simplă poate depista calculii până la dimensiunea unei gămălii de ac, deci stabilește diagnosticul de existența, formă și dimensiune a calculilor. Numai aproximativ 50 % din calculi sunt radiotransparenti și anume cei formați din cisteină, acid uric, urați și fosfați amoniaco-magnezian.

Urografia este metodă care da cele mai complexe informații. Ea arată nu numai localizarea calculilor dar și gradul leziunilor pe care calculul le-a determinat în parenchimul renal fiind și o metodă de exploarare a funcției fiecărui rinichi,care permite depistarea tulburărilor funcționale în fază lor inițială. Urografia este contraindicată în cazul în care concentrația ureei sangvine depășește 70 mg pe 100 ml sau când există o hipersensibilitate la substanță de contrast (testarea este obligatorie). Se injectează intravenos Urografin pe masă de radiografie. Clișeele sunt luate la 7, 15, 30, 60 minute după injectare. Doza variază în funcție de vârstă și de greutatea bolnavului. Este indicată restricția de lichide cu 10-12 ore înainte de examen.

Examenul biologic

Pentru a aplica un tratament corect trebuie efectuate examenele sangelui și al urinei.

Examenul sangelui:

dozarea ureei sangvine

dozarea acidului uric

dozarea proteinelor plasmei

dozarea electrolitilor (calciu, fosfor)

determinarea rezervei alcaline

Examenul urinei:

masurarea diurezei in 24 ore

determinarea densitatii si pH-ului urinar

dozarea concentrației ureei, acidului uric, cistinei si a a numitor electroliti ( Ca, P, Mg) in urina

studiul coloizilor urinari

examenul cito-bacteriologi al urinei

6. EVOLUȚIE

În cazul in care colica renăla de origine calculoasă este însotita de un rinichi mare, cu stază si anurie, care nu cedează la tratamentul spasmolitic, infiltratii repetate cu novocaina, bolnavului i se face cateterism uretral.

Tratamentul chirurgical este imperios necesar cand datorita localizarii numarului, volumului calculul afectează functia renala.

In general boala evoluează spre vindecare după instituirea unui tratament eficient.

Profilaxie:

Un regim bogat de viata, o alimentatie ratională ar putea reduce numarul imbolnavirilor.

7. TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

Odată stabilit diagnosticul, tratamentul trebuie instituit de urgentă, obiectivul principal fiind calmarea durerii.

Administrarea de spamolitice:

Papaverină, No-Spa

Atropină sulfurica

Xilină, solutie 1%

Clorhidrat de Lidocaină

Scobutil

Algocalmin

Administrarea de opiacee este contraindicată dacă nu s-a facut in prealabil diagnosticul diferential cu alte sindroame acute abdominale:

Procaina (Novocaina) solutie 1 %

Fortral

Dacă durerea nu cedează la medicația obisnuită se administrează morfină care are avantajul acțiunii proprii antispastice. Cu toate ca este puternic analgezic, este contraindicată în colica nefretică deoarece accentueaza spasmul sfincterelor ( vezical, piloric) cu apariția varsaturilor.

Diminuarea sau suprimarea starii de agitație se obține cu ajutorul medicației sedative nervoase ( hipnotice, neuroleptice) in doze moderate. Această medicație este necesară pentru linistea bolnavului si deprimarea centrului vomei.

Se vor administra:

Plegomazin

Clordelazin

Clorhidrat, este util in cazul in care medicația spastică, analgezică, sedativă nu a fost suficientaă Se recomandă calea rectală.

Dacă in urma acestui tratament colica nu dispare, se pot asocia infiltrațiile diferitelor zone reflexogene responsabile de declansarea,întreținerea sau agravarea spasmului musculaturii netede urinarea. Pot fi încercate in caz de nereusită a tratamentului medicamentos infilțratii cu novocaina sau xilina ale pediculului renal, ale cordonului spermatic amolateral,sau infiltratii lombarea paravertebrale.

Infiltrația lombara paravertebrala cu Novocaina:

– se utilizează un ac lung de 10-12 cm, cu bizou scurt, nu prea subțire;

– bolnavul va sta in decubit lateral sau in poziție sezandă, susținut din fata de o alta persoană ;

– injectarea novocainei se va face după prealabilă aspirație pentru a se controla dacă varful acului nu se află intr-un vas sangvin;

– bolnavul trebuie supravegheat in timpul infiltrației ( există pericolul prabușirii tensiunii arteriale, hipotonie);

Este indicat sa se faca in prealabil o injectie subcutanat cu cafeină natriu-benzoică 1 fiolă de 1 ml, soluție 25 % sau efedrină, soluție 2 %.

Alteori colica renala la toate celelalte tratamente cedează la un duș fierbinte de 15-20 minute, sau după aplicarea unei perne electrice in regiunea lombară.

După indepartarea calculilor acestia prezinta tendinta de recidivă dacă nu se corectează pH-ul urinar prin regim alimentar sau pe cale medicamentoasă. Odată rezolvată colica, trebuie continuat tratamentul antispastic cu doze moderate timp 7-10 zile, după care se va trece la instituirea tratamentului afectiunii de baza care a declansat puseul acut dureros.

Sunt contraindicate in colica renala:

– administrarea de Morfină, Scopolamină sau alte opiacee ( deși suprima durerea, opiaceele mențin si intensifica spamult musculaturii netede pielo-uretrale, pot inhiba secreția renala, intenisfică greața si tendința de varsari);

– administrarea de vagotonice ( Miostin etc);

– fortarea diurezei prin administrarea excesiva de lichide;

După calmarea durerii se va continua tratamentul cu spasmolitice,administrate la intervale din 4 in 4 ore, si anume :

– Papaverină, No-Spa, 0,10 g in supozitoare sau per os;

– Lizadon sub forma de supozitoare sau comprimate ( contin Papaverina, Atropina, Fenobarbital).

CAPITOLUL II : PROCESUL DE ÎNGRIJIRE

Descrierea procesului de îngrijire

Documentele procesului de îngrijire

Planul de îngrijire

Aplicarea masurilor de îngrijire

DESCRIEREA PROCESULUI DE ÎNGRIJIRE

Procesul de îngrijire reprezinta un procedeu de analiză și rezolvare în îngrijire orientat spre nevoile și problemele specificate ale pacientului.

Este compus din mai multe capitole dependente care se succed logic. Se descriu 4 componente principale:

Identificarea pacientului

Planificarea îngrijirilor

Realizarea îngrijirilor planificate

Evoluarea masurilor aplicate

DOCUMENTELE NECESARE PROCESULUI DE ÎNGRIJIRE

Trebuie sa fie o documentație specială astfel:

document pentru notarea informațiilor obtinute la primirea bolnavului ( conversație primară, analiza de îngrijire) ;

planul de îngrijire compus în general din doua parți:

unul medicamentos cu urmatorul continut: datele personale ale pacientului, diagnosticul, prescriptiile medicului;

unul de îngrijire unde se vor nota: problemele pacientului, obiectivele, rezultatele la externare, masuri de îngrijire, obiceiuri si dorinte ale pacientului si raportul zilnic;

Este indicat ca personalul de îngrijire sa se consulte cu medicul curent pentru a gasi forma cea mai eficienta de îngrijire.

Planul de ingrijire bine conceput ajuta la :

– individualizarea îngrijirii

– o bună organizare

– continuitatea îngrijirii

– comunicație

– coordonarea măsurilor terapeutice cu cele de îngrijire

– evaluarea îngrijirilor

– stabilirea responsalitații personalului ce execută ingrijirea

– colaborarea multidisciplinară

– pregatirea si perfecționarea procesului de îngrijire

Recomandari pentru folosirea corectă a planului de îngrijire:

– notarile să se facă cu pix

– problemele se notează in ordinea prioritaților

– la fiecare problemă se stabilesc si obiectivele

– la fiecare problemă se specifică masurile ce urmează să fie aplicate

– se pot folosi diferite culori pentru raportul de zi si noapte

Identificarea pacientului

Identificarea pacientului înseamnă culegerea sistematică a datelor despre starea de sănatate sau boală a pacientului. Aceste date se analizează și se stabilesc nevoile si problemele pacientului.

Aceasta etapă se compune din:

culegerea datelor;

stabilirea problemelor;

De culegerea datelor depinde calitatea procesului de îngrijire. La datele obținute la primirea pacientului vom adauga și cele aflate pe parcurs. Ele se referă la:

starea fizică a pacientului (posibilitați si limite);

starea psihică, emotională și socială;

obiceiuri, dorințe, mai ales in legatură cu activitațile zilnice;

ce știe pacientul și apartinatorul despre boală;

ce speră pacientul;

resursele umane si materiale disponibile pentru pacient;

Obținerea datelor se face prin:

observarea pacientului

declarația pacientului

informațiile primite de la apartinători

conversații ținute

informațiile primite de catre medic

rezultatele investigațiilor, examinarilor.

1. Observarea pacientului

Ne vom folosi de toate organele noastre de simț:

de ochi – putem vedea defecte, handicapuri, modificari ale tegumentelor, sangerari, tremuraturi etc. Fața pacientului poate trăda starea lui: durere, neîncredere, teama, oboseală etc.;

de urechi – cum respiră pacientul, cum vorbeste, cu ce intonație si cu ce accent;

de nas – mirosurile pacientului din gură, corp, excremente, secreții;

simțul tactil – regiuni tumefiate, noduli, apararea musculară.

2. Indicatii privind conversatia cu pacientul

Conversația este influențataă de climatul realizat:

prezentati-vă pacientului cu nume, titlurile si motivati de ce doriți să discutați cu el

asezati-vă langă pacient si aratați ca aveți timp pentru el

nu efectuați alte îngrijiri în același timp

rugați colegii sa nu va deranjeze

ascultați atent pacientul si aratați intelegere

fiți obiectiva, atanta la formularea intrebarilor

dacă pacientul nu doreste să raspundă la o întrebare, nu insistați

timpul pentru conversația primara poate fi diferențiat și depinde de necesitațile pacientului si complexitatea problemelor, dar este indicat să nu depasească 30 min.

Datele obținute se pot împarti in date obiective (ce se pot vedea si masura) si subiective (cele spuse de pacient).

Notarea datelor obținute se face scurt si clar, intr-o foaie specială cu urmatoarele date: date personale, dată internarii, daca bolnavul vine pe propriile picioare, este dus cu targa, carucior, persoana care il insoțește, motivele internarii spuse de pacient (nu diagnosticul); dacă pacientul a mai fost internat si dacă da, ce-si mai aminteste cu personalul de îngrijire, aspecte pozitive, negative; dorinta in legatura cu vizitatorii; medicația anterioară luată acasă, alergii, obișnuinte privind activitatea zilnică: alimentație, somn, igienă, situație familiară și de locuintă, situație profesională; se vor nota observațiile persoanei de îngrijire care îngrjieste pacientul, privitor la mobilitatea pacientului, respirație, auz, vaz, reacție specifică.

Aceste date obtinute in acest fel constituie anamneza de ingrijire, sau istoricul de ingrijire.

Constatarea problemelor

Definiția problemei – vorbim de o problemă atunci cand pacientul pierde parțial sau total dependenta in unul din domeniile vietii.

Formularea problemei – trebuie să se faca clară, limpede, ușor de inteles si intotdeauna cu mentiunea cauzelor.

Problemele se pot diferenția:

probleme existente (la internare)

probleme potențiale (posibile) ex.: varice pericol de tromboflebita

problemele propuse sau banuite

3. PLANUL DE ÎNGRIJIRE

Punctul de plecare al planificarii îngrijirilor este starea prezenta a pacientului si se refera la acea stare pe care dorim sa o obtinem. Se compune din doua elemente:

a) stabilirea obiectivelor (rezultatele asteptate)

b) alegerea masurilor

a) stabilirea obiectivelor

Rezultatele asteptate reprezintă situația standard fată de care se va evalua succesul sau insuccesul îngrijirii la fiecare problema ce poate stabili unul sau mai multe obiective care trebuie sa fie:

formulate clar;

centrate spre pacient;

să tina cont de dorințele si reacțiile pacientului;

să se stabilească termenul (timpul exact) cu intervale de control bine precizate (la o oara, de doua ori pe zi);

b) alegerea masurilor de îngrijire

Prescripțiile de îngrijire se fac numai cu medici cu diploma și cu drept scop rezolvarea unei probleme in durata tratamentului stabilit. Daca stim ce vrem sa obtinem trebuie să:

stabilim prioritatile de îngrijire

masurile, procedeele se vor descrie concret și se vor da date exacte de execuție

redactarea prescripțiilor să se facă scurt, dar minuțioase

masurile de îngrijire propuse se semnează obligatoriu de persoana care le propune.

4. APLICAREA MASURILOR DE ÎNGRIJIRE

Aplecarea masurilor de îngrijire depinde de starea generală a pacientului si de urgenta cu care trebuie sa actionam. Din punct de vedere al competentei deosebim prescriptie de îngrijire:

a asistentei si executată de ea

a medicului si executata de asistență

decizii luate in comun si executate de asistentă

Realizarea îngrijirilor este influențată de:

cunoștințele și deprinderile personale ale personalului de îngrijire

cunoștintele și posibilitațile pacientului de a-și recunoaste problemele și de a fi de acord să participe la propria îngrijire

colaborarea între medic și surori bazată pe stima si încredere reciprocă.

CAPITOLUL III

PREZENTAREA A TREI CAZURI PRACTICE

– CAZUL I

– CAZUL II

– CAZUL III

PREZENTAREA MEDICAMENTELOR

CAZUL I

I.PLANUL DE ÎNGRIJIRIE A BOLANVULUI: A.C – F.O. NR.10.365

Identificarea bolnavului

Nume: A

Preunume: C

Data nașterii: 15.11.1973

Domiciliul: Suceava

Data internarii: 13.02.2015 ora 08.00

Data externarii: 20.02.2015 Diagnostic la internare: colica renală stg.

Diagnostic la externare: colica renală stg.

Motivele internarii:

– dureri colicative lombare

– polakiurie si grețuri

Anamneza:

antecedente personale – nesemnificative

antecedente heredo-colaterale-neaga

conditii de viata si de munca – normal

comportarea fata de mediu – normal, cooperant

Istoricul bolii:

Debut brusc în urma cu două zile prin dureri de tip colicativ in lomba stanga, iradiere anterioara insotita de greturi. Nu a aefectuata tratament ambulator. Se prezintă la Unitatea de Primire a Urgentelor.

Examenul clinic general:

tegumente si mucoase – normal colorate

tesut celular subcutanat – normal reprezentat

sistem limfo-ganglionar – nepalpabil

sistem osteo articular – torace normal conformat

– murmur vezicular fiziologic

– sonoritate pulmonara normală

aparat cardio-vascular – zgomotele cardului ritmice

– P.= 76 p/min

– T.A. = 130/80 mm Hg

aparat digestiv – abdomen simplu deprimat

– ficat,splina nepalpabile

– tranzit intestinal normal fiziologic

– greata, varsaturi

aparat urogenital – loje renale libere

– manevra Giordano sensibila pe stanga

– polakiurie

– disurie

Conduita de urgenta:

repaus la pat

Papaverina – 1 fiolă, i.m

II. MANIFESTARILE DE INDEPENDENTĂ, DE DEPENDENTĂ, SURSA DE DIFICULTATE FATA DE CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE ALE OMULUI BOLNAV SI SĂNATOS ÎN PRIMA ZI DE ÎNTERNARE SE PREZINTA ASTFEL:

***A.C ziua 13.02.2015

III. PROBLEME DE DEPENDENTA, INTERVENTIILE SI EVALUAREA – conform tabelului

Epicriza si recomandari la externare

Fara antecedente patologice personale deosebite se interneaza pentru dureri colicative lombare stangi,polakiurii,disurii,greturi.La examenul obiectiv ,manevra Giordano dureroasa pe stanga,punct uretral sensibil stand.Clinic si paraclinic se stabileste diagnosticul de mai sus. Sub tratament cu analgezice,antispastice,antiemetice, evolutia este buna.Se externeaza cu recomandarile:1. tratament conform Rp 2. cure cu diuretice 3. control periodic 4. evitarea eforturilor fizice mari

foaie de temperatura

CAZUL II

I. PLANUL DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVLUI: T. S. – F.O. nr. 10.652

Identificarea bolnavului

Nume: T.

Prenume: S.

Data nașterii: 08.01.1953

Domiciliu: Ipotești

Data internării: 15.02.2015

Data externării: 20.02.1015

Motivele internării:

– dureri lombare drepte și epigastrice ;

– grață;

– vărsături bilioase;

– polakiurie, disurie.

Anamneză:

a) antecedente personale (fiziologice, patologice)

b) dureri regiunea lombară în urmă cu 2 ore

c) colică renală în urmă cu 2 ore

d) antecedente heredo-colaterale – neagă

e) condiții de viață și de muncă – bune

f) comportarea față de mediu – orientare temporo-spațială bună

Istoricul bolii:

Bolnavul acuză dureri lombare drepte cu durată de 2 ore care continua după administrarea de Algolcalmin și Scobutil. În urmă cu 6 zile s-a prezentat la Unitatea de Primire a Urgențelor cu dureri lombare în flancul drept și fosa iliacă dreaptă. I s-au administrat antispatice, durerile cedând. În data de 13.02.2009 au reapărut durerile pentru care a luat supozitoare cu Scobutil.

Examenul clinic general:

tegumente și mucoase – palide;

țesut cellular subcutanat – bine reprezentat;

sistem limfo – ganglionar – normal;

sistem osteo – articular – integru;

aparat respirator:

torace normal conormat;

murmur vesicular present;

sonoritate pulmonară normal;

R = 18 respirații/minut.

aparat cardio – vascular – zgomotele cordului ritmice

A.V. = 80/min;

T.A. = 140/90 mm Hg.

aparat digestive:

abdomen suplu elastic,ușor sensibil în epigastru;

ficat, splină nepalpabile;

scaun normal.

aparat urogenital:

loje renale libere;

lombagie în flancul drept;

disurie.

SNC – agitație psihomotorie.

Conduita de urgenta:

Repaus la pat și administrarea de antispastice.

II. MANIFESTARILE DE INDEPENDENTA, DE DEPENDENTA, SURSA DE DIFICULTATE FATA DE CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE ALE OMULUI BOLNAV SI SANATOS IN PRIMA ZI DE INTERNARE SE PREZINTA ASTFEL:

***T.S ziua 15.02.2015

III. PROBLEMELE DE DEPENDENȚĂ, INTERVENȚIILE ȘI EVALUAREA – conform tabelului:

Epicriza și recomandări la externare:

Bolnavul se internează pentru simptomatologia clinică și de laborator a unei colici renale drepte. Sub terapie simptomele cedează. Se externează cu indicațiile: ceai diuretic în cantități mai mari 1.500 ml/zi și administrare de antispastice.

foaie de temperatura

CAZUL III

I. PLANUL DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVLUI: O.V. – F.O. nr. 10.728

Identificarea bolnavului

Nume: D.

Prenume: F.

Data nașterii: 31.08.1968

Domiciliu: Dărmănești – Suceava

Data internării: 26.05.2015 ora 10:00

Data externării: 30.05.1015

Diagnostic la internare: colică renală dreaptă, distonie neurovegetativă

Diagnostic la 72 ore: colică renală dreaptă

Diagnostic la externare: colică renală dreaptă

Motivele internării:

– lombalgii drepte;

– amețeli cefalee, palpitații;

– polakiurie, disurie.

Anamneză:

a) antecedente heredo-colaterale – neagă;

b) antecedente personale (fiziologice, patologice) – chiuretak uterin pentru sarcină oprită în evoluție, infecții urinare repetate;

c) condiții de viață și de muncă – bune;

d) comportarea față de mediu – orientare temporo – spațială.

Istoricul bolii:

Bolnava cu antecedente personale de infecții urinare, chiuretaj uterin, se internează pentru lombalgii cu iradiere pe traiect ureteral, disurie, polakiurie, amețeli, cefalee.

Examenul clinic general:

tegumente și mucoase – palide;

țesut celular subcutanat – normal reprezentat;

sistem limfo – ganglionar – nepalpabil;

sistem osteo – articular – integru;

aparat respirator:

torace normal conormat;

murmur vesicular present;

sonoritate pulmonară normală;

mantitate pulmonară în limite normale;

R = 18 respirații/minut.

aparat cardio – vascular – zgomotele cordului ritmice

A.V. = 72/min;

T.A. = 125/80 mm Hg.

aparat digestive:

abdomen situat la nivelul planului xifopubian;

suplu depresibil;

ficat, splină nepalpabile;

aparat urogenital:

loje renale libere;

micțiuni spontane;

semn Giordano present pe dreapta.

Conduita de urgenta:

Repaus la pat, administrarea de antispastice.

II. MANIFESTARILE DE INDEPENDENTA, DE DEPENDENTA, SURSA DE DIFICULTATE FATA DE CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE ALE OMULUI BOLNAV SI SANATOS IN PRIMA ZI DE INTERNARE SE PREZINTA ASTFEL:

***D.F ziua 16.05.2015

III. PROBLEMELE DE DEPENDENȚĂ, INTERVENȚIILE ȘI EVALUAREA – conform tabelului:

Epicriza și recomandări la externare:

Bolnavul se internează pentru lombalgii drepte cu debut brusc în urmă cu 3 ore cu iradiere pe traiectul ureteral, disurie, polakiurie, urină tulbure. Examenul obiectiv la internare a decelat prezența sensibilității la percuția lombei drepte.

Recomandări: cure de diureză, tratament cu ciprofloxacin 400 mg * 2, diclofenac supozitoare III * 1/zi – 3 zile, calciu lactic 3 * 1/zi.

Revine la control peste 10 zile.

foaie de temperatura.

PREZENTAREA MEDICAMENTELOR

1. ALGOCALMIN

Forma de prezentare:

– fiole – 2 ml

– comprimate

Calea de administrare:

– per os

– intramuscular

– intravenos

Doza unica: 1 fiola

Doza zilnica: 2 fiole/ zi

Actiune: analgesic puternic, actiune antipiretica

2. PAPAVERINA

Forma de prezentare:

– fiole – 1 ml

– comprimate

Calea de administrare:

– per os

– intramuscular

Doza unica: 1 fiola

Doza zilnica: 3 fiole/ zi

Actiune: relaxeaza musculature neteda mai ales a vaselor tubului digestive, antispastic.

3. SCOBUTIL COMPUS

Forma de prezentare:

– fiole – 5 ml

– supozitoare

Calea de administrare:

– intramuscular

– intravenos foarte lent

– rectal

Doza unica: 1 fiola

Doza zilnica: 2 fiole/ zi

Actiune: antispastic, anticolinergic, analgezic central

4. INDOCID

Forma de prezentare:

– supozitoare

Calea de administrare:

– rectal

Doza unica : 1 supozitor

Doza zilnica: 2 supozitoare/zi

5. METOCLOPRAMID

Forma de prezentare:

– comprimate

– flacon cu solutie apoasa

Calea de administrare:

– per os

– intramuscular

– intravenos

Doza unica: 10 mg

Doza zilnica: 30 mg/zi

Actiune: antiemetic, antispastic, relaxeaza sfincterul pilor si esofagul.

6. VITAMINA B1

Forma de prezentare:

– fiole – 1 ml

– comprimate 10 mg

Calea de administrare:

– per os

– intramuscular

– intravenos

Doza unica: 1 fiola

Doza zilnica: 1 fiola/zi

Actiune: stimuleaza transformarea glucidelor in lipide, favorizeaza depunerea glicogenului in ficat,sinteza acetilcolinei

7. VITAMINA B6

Forma de prezentare:

– fiole – 2 ml

– comprimate

Calea de administrare:

– per os

– intramuscular

– intravenos

Doza unica: 1 fiola

Doza zilnica: 1 fiola / zi

Actiune: metabolismul acizilor aminati si al grasimilor

8. GLUCOZA 5%

Forma de prezentare:

– fiole – 10 ml

– solutie apoasa perfuzabila

Calea de administrare:

– intravenos lent

Doza unica: 250 ml

Doza zilnica 1l/zi

Actiune: sursa de energie disponibila, creste volemia si combate deshidratarea

9. CIPRINOL

Forma de prezentare:

– fiole – 10 ml

– drajeuri

Calea de administrare:

– per os

– injectabil

– in perfuzie intravenoasa

Doza unica: 100 mg

Doza zilnica: 200 mg/zi

Actiune: antispastic cu spectru larg, actiune antibacteriana

10. DICLOFENAC

Forma de prezentare:

– supozitoare

– drajeuri

Calea de administrare:

– per os

– rectal

Doza unica: 1 supozitor

Doza zilnica: 2 supozitoare

Actiune: antiinflamatorie, antireumatic

11. AMPICILINA

Forma de prezentare:

– capsule

– flacoane cu pulbere

Doza unica: 250 mg la 6 h

Doza zilnica: 1g/zi

Actiune: bactericid, antibacterian.

P

rin această lucrare am vrut să evidențiez responsabilitățile ce îmi revin mie, ca viitoareasistentă medicală, în cazul îngrijirilor celor 3 pacienți, cu diagnostic medical de litiază

renală, pe care i-am luat în studiu.

O

rice litiază renală reprezintă o urgență medicală, pacientul necesitând internare șiasistență medicală de specialitate.

A

sistenta medicală are un rol foarte important în monitorizarea clinică a acestor pacienți: puls , T, T.A., trebuie măsurate, notate și interpretate zilnic și raportate medicului.

D

e asemenea și diureza, forma consistența și culoarea scaunelor corelate cu cantitatea delichide care trebuie să acopere necesitățile hidrice ale pacientului.

Î

n urma analizării celor trei cazuri studiate și a altor cazuri întâlnite în decursul efectuăriistagiului practic, am constatat că litiaza renală este o afecțiune destul de frecventă, de ogravitatea moderată, dar care poate duce la complicații grave dacă nu se intervine prompt șinu se respectă cu strictețe regimul igieno-dietetic și medicamentos.

Î

n cazul pacienților internați în spital, cadrul medical are un rol hotărâtor în bunaevoluție a bolii prin crearea unor condiții igienice și de mediu corespunzătoare, prinasigurarea unui regim dietetic în conformitate cu pacientul, având în vedere că, în cazultratamentului litiazei renale, o foarte mare importanță o are corecta hidratare a organismului.

Î

n cazul în care se impune o intervenție chirurgicală, este necesar ca pacientul să fie pregătit psihic și fizic foarte bine, deoarece rezultatele operației sunt datorate și asistenteimedicale.

A

cest lucru este posibil printr-o colaborare foarte strânsă între asistentă, pacient șifamilia acestuia pentru a se putea realiza un plan de îngrijire ca să aibă în vedere toate

nevoile pacientului și să poată interveni prompt în vederea satisfacerii acestor nevoi.

P

entru a putea favoriza o evoluție bună a bolii pe lângă tratamentul medicamentosasistenta alături de echipa de sănătate, de îngrijire trebuie să rezerve mai mult timp discuțiilor cu pacienții și rețeaua lui de susținere

C

onsider că introducerea metodei de îngrijire în Nursing a pacientului precum și a

dosarului de Nursing în practica curentă trebuie făcută numai după o pregătirecorespunzătoare a tuturor asistentelor;

I

n activitatea de îngrijire a pacientului asistenta medicală generalistă trebuie să se

bazeze și pe ajutorul concret al familiei care poate influența pozitiv moralul pacientului

grăbindu-i vindecarea;

O

atenție deosebită trebuie să o acordăm educației pentru sănătate a pacientului atât întimpul internării acestora cât și după externare (la nivel de Dispensar medical, de familie).

CAPITOLUL IV

BIBLIOGRAFIE

– Compendiu de Anatomie – Ifrim M. Niculescu Gh – Editura Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti 1988,

– Chirurgie pentru cadre medii – Mihailescu M. – Editura medicala Bucuresti 1991,

– Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare nevoilor fundamentale – Lucretia Titirica – Editura viata Medicala Romaneasca, Bucuresti 2005,

– Ingrijiri special acordate pacientilor de catre asistentii medicali – manual pentru colegiile si scolile postliceale sanitare – Lucretia Titirica – Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti 2005,

– Breviar de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali – ghid de nursing vol. II – Lucretia Titirca – Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti 2005,

– Urgente Medico – Chirurgicale, Editura Medicala Bucuresti, 1998,

– Tehnica Ingrijirii Bolnavului, Editura Medicala Bucuresti, 1999.

BIBLIOGRAFIE

– Compendiu de Anatomie – Ifrim M. Niculescu Gh – Editura Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti 1988,

– Chirurgie pentru cadre medii – Mihailescu M. – Editura medicala Bucuresti 1991,

– Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare nevoilor fundamentale – Lucretia Titirica – Editura viata Medicala Romaneasca, Bucuresti 2005,

– Ingrijiri special acordate pacientilor de catre asistentii medicali – manual pentru colegiile si scolile postliceale sanitare – Lucretia Titirica – Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti 2005,

– Breviar de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali – ghid de nursing vol. II – Lucretia Titirca – Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti 2005,

– Urgente Medico – Chirurgicale, Editura Medicala Bucuresti, 1998,

– Tehnica Ingrijirii Bolnavului, Editura Medicala Bucuresti, 1999.