Ingrijirea Pacientului cu Cataracta

CUPRINS 

1. MOTTO 

2. SCURT ISTORIC 

3. ANALIZATORUL VIZUAL:STRUCTURĂ SI NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE

4. FUNCȚIA   SI PATOLOGIA OCHIULUI 

5. TIPURI DE CATARACTA

6. TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL CATARACTEI 

7.NOȚIUNI PRIVIND MEDICAMENTELE FOLOSITE ÎN OFTALMOLOGIE ȘI MODUL LOR DE UTILIZARE 

8. PREZENTAREA CELOR 3 CAZURI 

9. CONCLUZII 

10. BIBLIOGRAFIE 

1.MOTTO 

"Ochiul minții vede cel mai bine atunci când ochii simțurilor rămân închiși”. 

Jonathan Swift 

2.SCURT ISTORIC 

În general,cataracta este definită drept opacizarea lentilelor biconvexe transparente ale ochiului și este o cauza majoră a orbirii în întreaga lume.Această dizabilitate ce a fostcercetată îndelungă vreme , a fost recunoscută în 1975 de către Asociația Mondială de Sănătate drept una dintre cele mai importante cauze ce pot duce la orbire. 
Cataracta este responsabilă pentru aproximativ jumătate din persoanele fără vedere,și este în mod particular comună în țările în curs de dezvoltare.Îngrijorător este că în acestețări există deja un total de aproximativ 15.8 milioane de persoane ce suferă din cauza cataractei,iar în viitor această problema tinde să se dezvolte. 
În prezent știința nu deține modalități de prevenire a orbirii o dată ce cataracta s-a instalat. Cu toate acestea există tratamente ce pot ameliora rapida evoluție a cataracteicătre orbire,iar aici se face referire în special la tratamentele chirurgicale,ce alături de corecția optică a viitorului deficit refractor va duce la restabilirea vederii. 

În țările dezvoltate,disponibilitatea serviciilor de oftalmologie pentru personale bolnave de cataractă asigura marea majoritate de o îmbunătățire a vederii .În contrast , în țările încurs de dezvoltare , în care majoritatea cazurilor cu cataractă sunt detectate,s-au acumulat de-a lungul anilor liste de pacienți a căror cazuri nu au fost rezolvate. 

Așadar a devenit imperios necesar ca programele de control a cataractei să includa,drept cea mai importantă componentă,intervențiile chirugicale pentru redarea clinică a vederii persoanelor diagnosticate cu cataractă.De menționat este că din anul 1990 s-au realizat primele operații de cataractă folosindu-se tehnici inovatoare,precum extragerea lentilelor extracapsulare cu implanturi de lentile intraoculare,adesea aceste cazuri fiind prezente în țările dezvoltate,mai ales în zonele urbane. 
Avantajele cât și dezavantajele utilizării noilor tehnologii în țările în curs de dezvoltare sunt discutate în raportul buletinului Organizației Mondiale de Sănătate din1991.Problema pacienților diagnosticați cu maladia cataractei continuă să fie o chestiune prioritară în lupta contra orbirii și a prevenirii acesteia.Așadar în continuare estenecesară întărirea serviciului medical ,înspecial acela chirurgic ce poate asigura un volum și o calitate superioară a operațiilor în limita capacităților de plata a diverselorcomunități.Administrarea cataractei prin intermediul sistemului medical primar rămâne în continuare o strategie viabilă ce s-a demonstrat a fi de success. 

3.ANALIZATORUL VIZUAL:STRUCTURA SI NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE

Sistemul funcțional al organismului,mai exact analizatorul vizual,cuprinde asemeni celorlalți analizatori ai organismului uman,o serie de segmente: 
a. Segmentul periferic 
-acesta mai este numit și receptor iar rolul sau este de a monitoriza excitatiile exterioare. 
b. Segmentul conducător 
-este numit și de conducere și are rol de ghidare a 
influxului primit dinspre segmentul periferic spre scoarța cerebrală 
c. Segmentul cerebral 
-mai este numit și central,iar în cadrul acestui segment excitația este transformată în senzația vizuală a ochiului. 

A. Segmentul periferic

Este format din mai multe anexe și un glob periferic.Acesta din urmă reprezintă o formațiune de formă semi-sferică amplasată anterior față de orbită.Masa maximă ce poate fi atinsăde către globul ocular poate atinge aproximativ 7,6 g,iar volumul sau poate atinge până la 6,7 cm3.Tunicile aferente globului ocular redau o consistentă fermă fiind puse în tensiune prinprisma conținutului situat intraocular. 
De asemenea,globul ocular este constituit dintr-o serie de trei straturi situate unul peste celălalt ce consolidează peretele acestuia,având pe deasupra și medii transparentedispuse înăuntrul globului ocular. 
Într-o alta ordine de idei aceste trei straturi sunt după cum urmează: 
• cel fibros,celvascular ce mai poartă numele și de uvee și mai apoi retina sau stratul nervos. 
Așadar,înăuntrul globului ocular sunt cuprinse următoarele: 

1. Umoarea apoasă 
2. Cristalinul 
3. Corpul vitros 

Toate acestea trei menționate mai sus alcătuiesc mediile transparente ce alături de cornee formează sistemul optic al ochiului uman. 

1. Umoarea apoasă 

Este prezenta în camera anterioară și cea posterioară,această umoare fiind un lichid transparent produs de către corpul ciliar. 

2. Cristalinul 

Forma sa este de lentilă biconvexă transparentă și totodată elastică,având masa până la maxim 2,6g,iar diametrul sau este de maxim 10mm.

Față de corpul ciliar,cristalinul ocupă o poziție suspendată prin intermediul unor fibre fin radiar dispuse ce alcătuiesc zonula lui Zinn,ori altfel spus,ligamentul de suspensie. Inelul de forma unei membrane,numit zonula lui Zinn,are rolul de a stabiliza cristalinul într-o poziție normală în așa fel încât reușește a-i transmite impulsurile necesaremuschiului ciliar. 

După cum se cunoaște,cele două fete ale cristalinului sunt amplasate anterior cât și posterior. Raza de curbură a fetei anterioare este de aproximativ 10,5 mm,iar față posterioară prezintă o rază de curbură de până la 7mm.

Așadar suprafața anterioară a cristalinului prezintă o bombare mai puțin profundă decât cea posterioară.Conținutul în apă al Cristalinului este în proporție de aproximativ 64% iar în materie de proteine acesta cumulează un procent de aproximativ 36%.Dintre acestea unele proteine pot fi solubile precum :alfa,gamma cristalin cât și beta,iar altele pot fi insolubile precum albuminoidul,insa cristalinul mai conține șifermenți la fel cum contine  și vitamine. 
Straturile cristalinului sunt după cum urmează: 

a. Capsula cristalinului 

Reprezintă o membrană transparentă de înveliș de o elasticitate foarte ridicată dar fiind și foarte subțire. 

b. Epiteliul cristalinului 

Este alcătuit dintr-o serie de celule cubice amplasate sub capsula anterioară ce depășește într-o oarecare măsură ecuatorul cristalinului. 

Pe langa acestea,în componența cristalinului intră și fibrele acestuia.Astfel că fibrele iau naștere datorită celulelor epiteliului anterior de forma unui hexagon.Dintreacestea,cele mai tinere prezintă o îngrămădire către centrul lentilei cristaliniene.Pe de altă parte trebuie menționat că fibrele sunt suprapuse sub forma unor straturi concentrice.Aceste fibre au în componența lor anumite terminații ce alcătuiesc o sutură în forma literei ”Y” pe suprafață nucleului cristalinului.Sutura din cadrul cristalinului maieste numită și sutura cristaliniana anterioară,terminațiile posterioare alcătuind o altă sutură dar invers dispusă față de prima. 

Imediat după naștere,cristalinul continuă dezvoltarea dar nu produce și distensia capsulei,ci mai degrabă condensează lentila,ce duce mai apoi la diminuarea elasticității,dar și ascăderii nivelului de acomodație. 
Pe lângă componenți,ochiul are și anumite proprietăți,iar una dintre ele este acomodația.Așadar,aceasta ține de capacitatea ochiul de a distinge cu claritate un obiect ori chiar opersoană.De menționat este faptul că niciun nerv nu se regăsește în cadrul cristalinului și pe deasupra acesta din urmă este si avascular. 

O altă proprietate este nutriția.Astfel ca aceasta este asigurată de către umoarea apoasă descrisă mai sus,iar datorită fenomenului de difuziune și osmoză cu ajutorul capsulei serealizează nutriția.Umoarea apoasă are un conținut egal în calciu cu cel al cristalinului,la tineri acesta regăsindu-se într-o cantitate destul de mică. 
Cataractarea cristalinului apare sub forma unor tulburări de metabolism cu accent pe lichidele și proteinele eliberate,printre care unii sulfati,carbonati și chiar fosfați cereprezintă calciul precipitat din cristalin. 

3. Corpul vitros 

Acesta este reprezentat în cristalin sub forma unei substanțe gelatinoase ce ocupă arealul dintre fața posterioară și globul ocular.Corpul vitros are un volum ce reprezintă 6/10 dinvolumul totalizat al globului ocular. Apa din cadrul vitrosului ocupă un procent de 96%,iar masa vitreana prezintă arareori celule migratoare. 
Corpul vitros optic deține o funcție deosebit de importantă în dezvoltarea dar și în menținerea unei forme semi-sferice a globului ocular. 

B. Segmentul conducător 

În cadrul acestui segment se disting o serie de procese,o parte dintre ele vor fi redate după cum urmează.Formarea chiasmei optice este un proces desfășurat în cavitatea craniană,de unde fibrele nervului optic din stânga ori dreapta se dispun în cruce cu cele din partea opusă.Poziția chiasmei este la etajul superior față de endocraniu,mai exact deasuprahipofizei. 
Balanțele optice pornesc de la chiasmă înconjurând pedunculii cerebrali ce prezinta o serie de terminații sub forma unor corpi geniculati. Acești corpi geniculati ce pot fi externi saulaterali,sunt poziționați sub pulvinar fiind în continuarea bandeletelor optice.Ei conțin un deosebit de mare număr de celule alături de care sunt puse în contact fibrele nervului optic.Cei plasați lateral prezintă o structura lamelară cu lamele de culoare albă ce sunt mielinice alternând cu cele de culoare cenușie. 

O altă componentă din această categorie o reprezintă radiațiile optice.Acestea mai sunt numite și ale lui Gratiolet și sunt defapt fibrele unor neuroni ai corpilor geniculate plasați extern.Radiațiile de care am amintit sunt complet înglobate într-o substanță albă din cadrul lobului temporo-occipital.Fibrele mielinice se ramifică din baza unui corp geniculat situat externgrupându-se în exteriorul cât și deasupra lui iar după ce trec prin partea situată posterior față de capsula internă,merg către zona striată a lobului occipital terminându-se în preajma scizurii calcariene.

Conținând un număr de fibre ce sunt centrifuge,fasciculele radiațiilor optice prezintă un volum mai mare decât acela albandeletelor optice. 

C. Segmentul cerebral

Mai este denumit și central datorită poziției ocupate în cadrul analizatorului vizual.Pe de altă parte acesta este situat în scoarța cerebrală din globul occipital,în aria 17 Brodmann.În această zona se produc excitatiile luminoase și se transformă în senzație vizuală.La acest nivel al scizurii calcariene din lobul occipital se află o veritabilă retinăcorticală. Așadar fibrele maculare sunt proiectate la nivelul unui pol posterior occipital.De cealaltă parte,mai exact în zona cortexului occipital,această regiune acoperă osuprafață semnificativ mai mare în comparație cu aceia a retinei.Din acest motiv vederea devine o funcție extrem de complexă,creierul fiind nevoit să participe în totalitate pentru ca aceasta să poată funcționa în parametri normali. 

I.Vascularizatia 

a. Vascularizatia Globului Ocular 

Este realizată de către artera oftalmică situată în carotida internă.Ca proces se poate observa că artera oficială intră în orbită printr-un canal optic după care creează o spirala în preajma nervului optic,și da mai apoi ramuri bulbare cât și orbitale,acest lucru întâmplându-se înainte de a intra în glob.De menționat este că vasele bulbare sunt împărțite îndouă zone diferite :zona retiniană și cea uveala. 

Zona retiniană este irigată de arteră centrală a retinei,o ramură componentă a arterei oftalmice.Această arteră apare în centrul unei papile a nervului optic,de unde se separă într-oramură inferioara și o ramură superioară.După ce s-au împărțit ,acestea se divid într-o altă ramură temporală dar și una nazală.Aceste ramuri arteriale ajung să se capilarizezesiformează două rețele : o rețeaiană este irigată de arteră centrală a retinei,o ramură componentă a arterei oftalmice.Această arteră apare în centrul unei papile a nervului optic,de unde se separă într-oramură inferioara și o ramură superioară.După ce s-au împărțit ,acestea se divid într-o altă ramură temporală dar și una nazală.Aceste ramuri arteriale ajung să se capilarizezesiformează două rețele : o rețea superioară prezenta în stratul intern plexiform iar o alta profundă în stratul extern plexiform.Conurile și bastonasele prezente în straturile externesunt alimentate de rețeaua corico-capilară printr-un proces de difuziune,iar mai apoi prin difuziunea la nivelul straturilor interne a limfei interstițiale din cadrul retinei. 

Sistemul vascular uveal prezintă cario-capilarelece dețin o rețea extrem de densă.Această rețea de capilare este amplasată deasupra membranei Bruch,având densitatea cea mai ridicatăîn regiunea maculară.Legătura puternică dintre nutriția retinei cât și a coroidei denotă faptul că o mare parte din procesele patologice din această categorie sunt de obicei mixte. 

După aceea în cadrul teritoriului retinian se unesc venele ,formând în cadrul retinei o venă centrală ce se varsă mai apoi în partea superioară a venelor oftalmice. 

Ramurile arterei oftalmice se unesc la un moment dat formând vena din centrul retinei.Ramurile acestei artere sunt următoarele :artere scurte ciliare situate posterior,artere lungi ciliare amplasate tot posterior cât și artere ciliare situate anterior ce sunt strâns legate una cu cealalta prin diverse anastomoze. 

În număr de 2 până la maxim 4 sunt ramurile ce se desprind de arterele scurte ciliare situate posterior formând centrul vascular numit Haller,ce are un rol deosebit în alimentarea nervului optic. 

Arterele lungi ciliare situate posterior trec prin ’’ lamina fusca’’ și apoi ajung la baza irisului realizând cercul arterial.De altfel este știut că arterele ciliare situate înzona anterioară își au originea în ramurile musculare din cadrul arterei oftalmice.Dintr-un alt punct de vedere putem observa că venele uveei provin din două curente :mai întâi cele anterioare cât și cele vorticoase,acestea revărsându-se în venele oftalmice.Pe lângă acestea,venele ciliare situate anterior au rol de a aduna sângele în cadrul mușchiul ciliar. 

De asemenea venele vorticoase tind să formeze o rețea relativ bogată în forme de vârtej,în partea coroidei,și mai apoi adună tot sângele uveal.De aici,prin rețeaua vasculară ceaparține tractului uveal este asigurată circulația unei cantități ridicate de sânge ce poate atinge aproximativ 255ml la o singură persoană.De reținut este că întreaga rețeaasigura o temperatura constanta a retinei. 

b.Vascularizatia Nervului Optic

Această vascularizatie a acestui nerv este menținută prin diverse ramuri din artera oftalmică.Astfel că papila corespunzătoare nervului optic este alimentată de ramurile unor artere ciliare situate posterior ele fiind scurte și dispuse sub formă de segmente.În irigația papilei ce aparține nervului optic nu participa și artera situată central față de retină.

O importanță ridicată o au anastomozele din cadrul ramurilor cu proveniență destul de variată la declanșarea unui edem papilar. 
Pe lângă aceasta,trunchiul optic nervos este alimentat de către ramurile papilare ce provin din arterele ciliare situate posterior ce pot fi scurte dar și lungi.

Nervul optic este vascularizat în partea centrala de către mai multe ramuri ce izvorăsc din zona arterei centrale ce aparține retinei dar și din ramurile piale,unde există între fiecare o varietatenumeroasă de anastomoze. 
În zona aceasta sângele venos corespunzător nervului optic este acumulat de către venele meningiene perioptice. 

c.Vascularizatia Chiasmei Optice 

Important este de știut că rețeaua arterială din zona chiasmatică nu are în componentă vreun element axial.Brațele recurente asigura vascularizatia din zona periferică,aceste brațeaparținând arterei oftalmice.Această vascularizatie mai este asigurată și de ramurile arterei cerebrale cât și de ramurile carotidiene de mici dimensiuni.De altfel capilarele nu merg niciodată  în septurile gliale,amplasate paralel și având în componentă fibre nervoase din chiasma optică.Sistemul nervos al chiasmei optice este drenat în cadrul sinusului coronar dar și cavernos. 

II.Inervatia 

A.Inervatia Analizatorului Vizual 

Inervatia senzorială aparține analizatorului vizual,ea putând fi și senzitivă,motorie dar și vegetativa.În primul rând inervatia senzorială este formată dintr-un segment intermediar component al analizatorului optic,dar și nervul optic alături de căile optice.Mai apoi inervatia senzitivă poate fi asigurată de către nervul trigemen,iar nervul oftalmic și cel maxilar,aduc importante contribuții la menținerea inervatiei senzitive din cadrul globului ocular. 

Pe de o parte,nervul oftalmic,este constituit din trei ramuri:ramură nazală,frontala și cea lacrimală.Ramura nazală are un deosebit rol de asigurare a inervatiei senzitive a sacului lacrimal,a canaliculelor cât și jumătății din partea internă a pleoapelor cât și a conjuctivei.Partea frontală asigura inervarea tegumentelor frunții, a pleoapei dar și a conjuctivei.De asemenea ramura lacrimală dezvoltă o serie de ramuri de ordin palpebro-conjunctival cât și lacrimal. 
Pe de altă parte nervul maxilar asigura inervarea pleoapei inferioare cât și a conjuctivei respective.Cea de-a treia ramură a trigemenului nu aduce contribuții inervatiei globului ocular .Pe lângă fibrele senzitive,trigemenul mai are în componenta fibre vegetative ce sunt dependente de o parte a conjunctivei vaso-motrice,a corpului ciliar cât și a retinei. 

Pe deasupra,trigemenul este constituit și din fibre trofice cu rol important în troficitatea corespunzătoare globului ocular.De menționat este faptul că inervatia senzitivăconstituită de globul ocular este deosebit de bogată,mai ales în cornee,unde terminațiile nervoase pot ajunge chiar până la straturile epiteliului situate anterior.

Din acest motiv,ultimul reflex ce poate să dispară în cazul în care este făcută anestezia generală este acela al refluxului cornean. 

B.Inervatia Motorie 

Toată musculatura componentă a globului ocular este practic inervată de un total de trei nervi cranieni:primul este nervul oculo-motor situat extern,mai apoi pateticul și ultimul este nervul facial.Întregul sistem motor al globului ocular are scopul de a asigura mobilitatea conjugată a tuturor globilor oculari,destinat in a recepționa și stabili din punct de vedere anatomic imaginea retinei pe fovee.Pe deasupra in trunchiul cerebral își are originea fiecare nerv.

III.Nervul oculomotor comun

Asigură un deosebit rol de inervație a mușchiului intern situat în partea dreaptă superioară și dreaptă inferioară, precum și oblicul mic la fel ca și ridicătorul pleoapei superioare. Pedunculul cerebral reprezintă originea nucleului nervului oculomotor comun. Acesta din urmă pătrunde prin fanta sfenoidală ajungând în orbită.

IV.Nervul oculomotor extern

Acest nerv asigura inervația exclusiv a mușchiul drept situat în partea externă.În protuberential se afla originea nucleului nervului ocumolotor extern.Pe de altă parte nervul patetic reprezintă nervul motor din oblicul mare. Nucleul său are originea în pedunculul cerebral. Cel puțin un nucleu de origine apare la fiecare nerv alcătuind centrul primar ori periferic.Pe lângă centrii primari mai există și doi centri oculomotori corticali: unul este situat anterior în zona lobului frontal, iar celălalt este dispus în lobul occipital.

V.Nervul Facial

Are un rol deosebit de important inervând orbicularul pleoapelor, mai apoi a mușchiului lui Horner apoi a glandei lacrimale.În protuberanta se afla nucleul facial iar partea central-corticala a sa este situată în regiunea rolandica. Un sistem de fibre și ganglioni alcătuiește inervația vegetativa corespunzătoare ochiului, acest sistem legând ochiul de centrii cerebrali vegetativi. Sistemul vegetativ intervine la nivelul analizatorului vizual cu rol în controlul activității musculaturii netede a globului ocular cât și a orbitei, mai apoi asupra activității vasomotorii și în final asupra secreției lacrimale.

Segmentul vegetativ corespunzător analizatorului vizual se împarte din punct de vedere al morfo-functionalitatii în centri corticali dar și periferici. Mai întâi centrii corticali reprezentativi pentru activitatea vegetativa sunt situați în sistemul cortical limbic și respectiv în hipotalamus. Fibrele aferente și deasemeni cele eferente reprezintă elementele periferice, pe lângă acestea existând și ganglionii simpatici și cei spinali, iar pentru aceia parasimpatici poziția neuronilor este dispusă în zona nervilor periferici.

De menționat este ca fibrele parasimpatice ajung până la ochi de-a lungul oculomotorului comun cat și prin intermediul facialului. Mai apoi fibrele motorii ce provin din zona oculomotorului comun originează în nucleul lui Edinger-Westphal ce este amplasat aproape de nucleul nervului menționat anterior. Prin intermediul simpaticului ajung la ochi o serie de fibre vaso-motorii, mai apoiun set de fibre ce secretă pentru glandele pleoapei dar și fibre ce coresund conjunctivei, a fibrelor lacrimale, fibrelor dilatatoare ale pupilei, ce pot inerva mușchii netezi din zona orbitala cât și aceia palpebrali.

4. FUNCȚIA ȘI PATOLOGIA OCHIULUI

Rolul analizatorului vizual este acela de a ne pune pe fiecare dintre noi în relație cu mediul exterior, transformând un excitant specific, mai exact lumina, în senzație vizuală. Acest proces al transformării energiei luminoase într-un proces nervos are loc la nivelul retinei, ceea ce reprezintă prima operațiune în realizarea complexei funcții vizuale. Scoarța cerebrală ia și ea parte la realizarea acestei funcții, datorită căreia anumite senzații născute în zona lobului occipital nu rămân doar imagini izolate, ci sunt componente în întregul proces al cunoașterii.

Ochiul este în fond o adaptare a organismului la energia luminoasă percepută, pornind de la unele dintre cele mai sensibile viețuitoare și ajungând la om.

La unele organisme mai dezvoltate organul ce primește energia luminoasă este puțin mai complex. Majoritatea celulelor senzitive ajung să fie protejate și înconjurate de anumite formațiuni, apoi are loc apariția cristalinului, unele celule diferențiindu-se pentru a putea percepe diversele forme și culori, cristalinul îndeplinind in acest caz un important rol de concentrare a energiei luminoase către aceste celule. Perfecționându-se în scoarța cerebrală, aceste excitații luminoase se transformă într-o binecunoscuta senzație vizuală.

A.Examinarea Cristalinului

Forma cristalinului este aceea a unei lentile biconvexe de o transparenta și o elasticitate perfectă ,poziționată în partea frontală, mai exact între iris și implicit corpul vitros. Acesta prezintă două fete, una situataîn partea posterioară iar o alta dispusă în partea posterioară. Mai mult de atât, cristalinul este compus în primul rând din apă, apoi din proteine, unele putând fi solubile iar celelalte insolubile, dar mai poate conține și grăsimi, fermenți și anumite vitamine.

Prezintă o serie de straturi, după cum urmează: mai întâi capsula cristalinului numită și cristaloid, apoi epiteliul cristalinului după care ultimul strat este constituit din fibrele cristaliniene.

Așadar, studiul cristalinul este realizat prin examinare la lumina de zi, la iluminare din lateral, o altă examinare se poate face prin oftalmoscopie cât și prin biomicroscopie.

În primul rând, examinarea la lumina de zi scoate un evidență un cristalin transparent atunci când este normal, implicit vizibil, iar când este opacifiat acesta prezintă o nuanță alb-cenusie. Mai apoi, prin iluminarea din lateral se poate observa cazul când cristalinul prezintă opacifieri izolate în partea straturilor anterioare. Acestea apar în preajma câmpului negru pupilar, sub aspectul unor zone de culoare cenușie spre albicioasă.

După aceasta o altă examinare este cea oftalmoscopica.În acest caz cristalinul nu este vizibil, iar în cazul în care cristalinul prezintă o opacifiere parțială, aceasta va apărea sub forma unei zone de culoare neagră într-un fond roșu pupilar.În cazul în care cristalinul este total opacifiat, reflexul roșu de pe pupila nu mai apare.

Pe lângă cea oftalmoscopica, se mai utilizează și examinareaBiomicroscopica. Acest tip de examinare se realizează cu ajutorul iluminării difuze cât și a iluminării focale.Pe de o parte, iluminarea difuză are rol de a examina suprafața anterioară și implicit a straturilor din zona anterioară a cristalinului.Pe de altă parte, iluminarea focală în preajma fantei accede către examinarea cristalinului dar în secțiune optică.

Important de știut este ca examinarea biomicroscopica a cristalinului este extrem de utilă, pentru că poate diagnostica stadiul incipient al cataractei stabilind și tipul acesteia. Cristalinul are o anumită grosime ce se poate calcula prin ultraosmografie.

Însă, din punct de vedere etiologic, toate afecțiunile cristalinului pot fi împărțite în diverse afecțiuni congenitale dar și afecțiuni ereditare. Cele congenitale pot fi reprezentate de anumite anomalii ale dezvoltării cât și prin diferite tulburări de transparentă.

O subdiviziune o reprezintă anomaliile de dezvoltare, iar ele se manifesta prin: afakie, apoi microsferoafakie, dar poate cuprinde și lenticom, ectopie, colabom cât și ombilicatie.În primul rând afakia reprezintă o absentă congenitala a cristalinului. Apoi, microsferoafakia reprezintă o dezvoltare de mici dimensiuni a cristalinului, acesta fiind și sferic dar și globulos, ducând la o miopie ridicată a ochiului uman. Fisura ecuatorului cristalinului este de fapt colobomul.

Ombilicatia este un tip de depresiune a suprafeței posterioare cristaliniene.

Cristalinul poate suferi și de ectopie, aceasta fiind o anomalie de poziție, ce este frecvent însoțită de o varietate de malformațiuni ale ochiului precum aniridia, microftalmia dar și colobomul cristalinului.În același timp poate fi însoțită și de sindromul lui Marfan, al lui Marchesani, de homocistunurie la fel ca și de ectopie.

B.Tulburările de transparență

Grupa de opacifieri evolutive ale cristalinului este marcată de cataractele congenitale. Acestea pot fi și neevolutive, cât și parțiale ori totale, ce pot fi dezvoltate pe parcursul vieții intrauterine și pot fi constatate la naștere sau mai târziu de nașterea copilului.

Poate să apară sub diverse forme, cele mai întâlnite sunt cele de opacități ori de cataracta propriu-zisă.

Opacitățile capsulare pot fi după cum urmează:

– de cataracta polară situată în partea anterioară, aceasta manifestându-se prin prezența unei pete mici de culoare albă, poziționată central față de pupilă, ce poate fi proeminenta ori mai puțin proeminenta.

– de cataracta polară situata în partea posterioară, observabila prin prezența unui punct de culoare albă ce poate ocupa polul din partea posterioară al cristalinului.

– de cataracta în formă de fus, unde opacitatea reprezintă o fuzionare ce unește cataracta lenticulo-capsulara din zona posterioară cu cea din partea anterioară.

– de cataracta nucleară, ce este prezenta sub forma anumitor opacități cu densitate ridicată dar fiind punctiforme, culoarea variind de la alb la cenușiu, poziționată fiind în partea centrala a cristalinului, în zona nucleului fetal.

– de cataracta totală, ce are răspândire asupra tuturor straturilor cristaliniene, câmpul pupilei fiind ilustrat printr-o culoare albă, chiar cenușie.

Alte forme întâlnite de cataracta congenitală mai pot fi: cea stelară, pulverulenta dar și punctată.În cele mai frecvente cazuri însă, cataracta congenitală este staționară.De obicei apare datorită unor modificări ale constituției dar și eredității cristalinului embrionar de ordin normal ori chiar alterat pe parcursul dezvoltării sale, datorită unui proces patologic în partea intrauterina.

Alteori cataracta de tip congenital poate fi transmisă într-un mod deseori dominant.La apariția formelor neconstituționale pot fi incriminate diverse viroze dar și endoluesul și rubeola, la fel precum și anumite tulburări apărute în metabolismul calciului. Important de știut este că tratamentul chirurgical este recomandat în toate tipurile de cataracta totalace poate acționa bilateral.În acest caz, unul din ochi este necesar a fi operat în apropierea vârstei de un an, amânarea acestei operații putând împiedica dezvoltare vederii.

În schimb acest tip de operație nu este recomandată la o vârstă mai mică de 6 luni, datorită pericolului de a se atrofia globul ocular în perioada de dezvoltare, printr-un traumatism operator. Așadar după această operație, poate începe și cea de-a doua, a celuilalt ochi, așteptând însă că pacientul să împlinească vârsta de minimum doi ani.

În cazul cataractelor de ordin mononuclear, operația poate începe de la vârsta de doi ani. Afecțiunile dobândite pot fi de la pierderea trancristalinului, până la scăderea mai mult sau mai puțin accentuată a vederii.Ca o recapitulare, menționez că, opacifierea cristalinului, cand este sănătos apare transparent și clar,iar aceasta reprezintă maladia numită cataractă.Aceasta poate fi determinată de mai multe cauze precum înaintarea în vârstă, dar și altele precum:

– prezenta încă de la naștere a unei forme de cataracta congenitala

– apare adesea în contextul unui traumatism de tip neperforant în cazul unei contuzii ori de tip penetrant în cazul unei plăgi.

– poate să apară în cazul administrării medicamentelor precum corticosteroizii,dar pe o perioadă îndelungată.

– în cazul unelor boli de tip sistemic precum diabetul zaharat ori chiar a hipoparatiroidiei.

– poate apărea chiar și în cazul expunerii la radiații;

– uneori apare în cazul unor afecțiuni ale ochiului precum uveitele din partea anterioară.

5. TIPURI DE CATARACTĂ

Din punctul de vedere al etiopatogenitatii cataractele pot fi congenitale și dobândite. Cele ce pot fi dobândite sunt datorate uneori unor anomalii de tip congenital, în parte având caracter ereditar, ori în unele cazuri datorată unor factori ai mediului ca unele boli de care a suferit mama pacientului în perioada primelor luni ale sarcinii.

Cataractele dobândite pot fi de mai multe tipuri:

– pot fi primitive, având cauza neelucidata încă, precum cea șenila și respectiv juvenilă;

– cele patologice, ce se pot datora unor cauze generale, ori locale sau oculare, în cazul cataractelor complicate;

– pot fi și traumatice, datorită unor agenți mecanici cât și fizici;

– de ordin secundar, ce apar destul de rar, frecvent întâlnite în special după extracția extracapsulara a cristalinului.

1. Cataracta Congenitală

Este reprezentată prin pierderea în totalitate sau doar parțial a transparenței cristalinului fiind o cauză a unui process patologic ce apare în perioada intrauterina. Din punct de vedere etiologic diverși factori pot avea diverse implicații în acest proces, precum:

– unii factori geneticice pot fi predispozanți având o transmitere dominanta;

– anumite infecții, îndeosebi rubeola, ce afectează de obicei mama în perioada primului trimestru din timpul sarcinii producând un sistem de malformație generală, preponderent asociata anomaliilor cardiace;

– unii factori de ordin carențial în cazul mamei precum: avitaminozeA, B, C, acid folic, pantotenic precum și triptofan;

– anumiți paraziți, spre exemplu:infectia cu toxoplasma de tip gondi la unele mame;

– factorii toxici dintre care, naftalina și dinitrofenolul.

Din punctul de vedere al aspectului clinic, acesta poate fi subiectiv.Copilul putând să aibe o vedere scăzută, iar acest lucru poate fi sesizat de părinți, iar obiectiv, se poate observa prin intermediul examenului biomicroscopic ce accentueaza în mod evident pe diversele opacități cristaliniene. Formele anatomice din cazurile clinice, pot fi în raport cu anumite straturi opacifiate ale cristalinului, după cum urmează:

– unele tipuri de cataracte capsulare, ce pot fi polare din partea anterioară cât și polare din partea posterioară, având o evoluție staționară dar fără să producă tulburări importante ale vederii;

– unele caracte capsulare lenticulare, în cazul piramidei anterioare cât și în cazul celei posterioare;

– Cataractele lenticulare, ce apar sub forma nucleară, perinucleara dar și zonulara ori totală;

Din punctul de vedere al evoluției, cataracta congenitală este adesea staționară dar există și forme ce pot evolua către opacifierea totală a cristalinului. Dacă luăm în calcul tratamentul, opacitățile simple, ori staționare nu necesită un anumit tratament chirurgical.În unele cazuri se apelează la iridectomie optică pentru a se realiza o acuitate vizuală superioară. Din acest punct de vedere cataracta totală bilaterală, trebuie susținută de un tratament chirurgical înainte ca vârsta copilului să fie de 6 luni, în cazul operației primului ochi, și nu mai târziu de 1 an la cel de-al doilea ochi. Mai întâi se realizează extracția extracapsulara prin discizia capsulei și mai apoi prin aspirarea maselor corespunzătoare cristalinului

Operația de acest tip este precoce și necesară din cauza faptului că ambliopia își poate face simțită prezența. Aceasta înseamnă că nuanța cristalinului scade caracteristic către o nuanța albă și mai apoi sidefie. Acestaspect poate fi ușor observat și prin anturajul pacientului, in acest caz pupila ce este îndeobște neagră, deoarece camera ochiului este obscură, în cele din urmă devine din ce în ce mai albă, iar pacientul poate să acuze o scăderea din ce în ce mai importantă a vederii.

Din punctul de vedere al formelor clinice, există o serie de trei forme întâlnite cel mai des corespunzătoare cataractei șenile raportată la stratul cristalinului la al cărui nivel debutează opacifierea cristaliniana.

A.Cataracta Corticală

Acest tip de cataracta este întâlnită în peste 65% din totalul cazurilor, având o frecvență ridicată în situațiile clinice.De menționat este ca opacifierea cristalinului începe la nivelul cortexului situat în partea posterioară. Uneori, subiectiv, pacienții acuza unele tulburări de vedere diversificate în funcție de raportul cu sediul cât și cu densitatea nivelului de opacifiere a cortexului cristalinului, precum: apariția anumitor puncte de culoare neagră în câmpul vizual ca miodezopsia, apoi vederea scăzută din timpul zilei ca și opacitățile din zona centrală, sau uneori și noaptea în cazul opacităților din partea periferică.

O caracteristică importantă a acestui tip de cataracta o reprezintă miopia cristalinului, astfel ca prin creșterea densitatii cristaliniene crește implicit și puterea de refracție a acesteia iar pentru o anumită perioadă de timp, pacientul are o vedere bună a obiectelor din apropierea sa, și nu are nevoie de ochelari pentru situațiile de prezbiopie. Mai apoi, după ce se realizează o densificare și mai importantă a cristalinului, pacientul risca să nu mai vadă mai deloc atât de aproape cât și de la distanță.

Cataracta de tip senilo-cortical prezintă o serie de stadii evolutive:

– în primul rând este cataracta intumescenta, ce apare printr-o hiperhidratare cristaliniana, mărindu-si volumul iaririsul ajunge să fie împins, după aceea camera anterioară este redusă în profunzime. Maiapoi se poate bloca unghiul camerular din partea anterioară numit și iridocornean rezultând în acest caz o hipertonie a ochiului ce poate produce un atac acut de glaucom prin intumescenta cristalinului.

Ca efect, se poate observa scăderea acuității vizuale în stadiul de percepere al formelor, iar câmpul pupilar devine alb-cenușiu, iar după aceea se poate observa că nici fundul de ochi nu se mai luminează.

– În al doilea rând apare cataracta de tip matur printr-o progresie importantă a opacifierii cristaliniene, ce devine completă, fiind absenți stimulii luminoși vizuali ce atrag după dânșii și un deosebit handicap mental.

2. Cataracte Dobândite

A.Cataracta Senila

Este reprezentată de forma clinica cu frecvența cea mai mare printre majoritatea tulburărilor de transparentă cristaliniena. Această formă apare cel mai des în preajma vârstei de 60 chiar 65 de ani având o evoluție de tip progresist către opacifierea totală a cristalinului având loc și o scădere treptată a preciziei vizuale. Aceasta este de tip bilateral, însă are un decalaj de evoluție diferit de la un ochi la celălalt, ce se observa în timp.

Nu este foarte clar insa din punct de vedere etiologic, formulându-se de-a lungul timpului diverse și variate ipoteze.În principal se insistă asupra metabolismului cristalinului la nivelul căruia se desfășoară un proces de senescenta tisulară ce se datorează unei anumite denaturări a proteinelor cristalinului din stadiul inițial de o anumită tulburare enzimatică în cazul catabolismului de tip glucidic.

Îndeosebi cele mai dese simptome subiective constau în principal în:

– scăderea treptată a acuității vizuale într-un ritm lent dar fără staționare, evoluând mai ales opacitățile din zonele centrale decât acelea din zonele de periferie, dar putând să apară și o miopie crisaliniana, caz în care se îmbunătățește vederea de aproape.

– o altă simptoma o reprezintă diplopia monoculară, prin care se modifică în mod inegal indicele de refracție al cristalinului.

Majoritatea persoanelor ce prezintă maladia numită cataracta își stabilesc mai mereu un set de strategii încercând să evite strălucirea tuturor imaginilor ce produc reflectarea surselor de lumină din poziții laterale în ambientul în care se afla. Unele persoane considera că o strategie bună este aceea de a-și aranja lucrurile prin casă, într-un mod în care lumina nu se reflectă direct asupra ochilor pacientului în cauză.

Mai sunt și alte metode pe care le uzitează pacienții, printre care și purtarea de pălării cu boruri largi, uneori de ochelari de soare, ori în unele cazuri coborârea unui vizor în timpul când sunt la volan și conduc un automobil.

b.Cataracta Hipermatura

Este frecvent caracterizată printr-o puternică lichefiere a zonelor din partea periferică a cristalinului, având nucleul căzut în zona declina a capsulei, în acest mod asigurându-se un tip de lichid lăptos ce este conținut în cadrul unei capsule îngroșate.

În acest fel se poate produce în mod uzual uveita facoantigenica ce este o cauză a contactului cu proteinele cristaliniene în raport cu sistemul imunitar, ori chiar de către glaucomul facolitic, caz în care proteinele cristalinului sunt denaturate și traversează întreaga capsula cristaliniana agregandu-se mai apoi unghiului iridocornean ce mai apoi duce la colmatarea trabeculului.

c.Cataracta Nucleară

Este asociată în proporție de 25% cazurilor de cataracta senila.În comparație cu anteriorul tip de cataractă, acest caz prezintă o evoluție mai lentă începând din cadrul nucleului cristalinului, opacifiindu-se în primul caz într-un mod avansat iar partea din zona periferică ce este transparentă se poate reduce treptat.În unele cazuri evoluția sa este realizată către un tip de cataracta nucleară ce poate fi hipermatura, în această situație de tip brun ori negru explicatia se poate datora unei oxidări tiroiziene ce se eliberează printr-o transformare a cristalinei în albuminoid sub acțiunea directa a tirozinazei.

d.Cataracta Subcapsulară Posterioară

Este numită și cupuliforma, fiind o formă rară de tip clinic, ce se întâlnește doar în 10% din cazurile analizate.În mod subiectiv este caracterizată printr-o serie de tulburări accentuate ale vederii. Evolutiv cataractele șenile progresează lent, scăzând treptat acuitatea vizuală, lipsind fenomenele inflamatorii ori cele dureroase.În cazurile în care pacientul nu se operează, acesta risca pierderea vederii.

La nivel de complicații pot apărea diverse cataracte șenile de-a lungul evoluției, precum:

– un atac de tip acut cu glaucom pe un ochi ce este predispus, ce poate prezenta unghi camerular situat în partea anterioară, dar fiind destul de îngust., acest fenomen având loc în faza de cataracta intumescenta; datorită unei hidratări cristaliniene într-o anumită faza de evoluție a cataractei, se poate închide unghiul camerular putându-se împiedica eliminarea în mod evident a umorii apoase din zona trabeculului.

– un alt tip o reprezintă uveita facoantigenica, ori facotoxica ce se poate datora maturarii în mod excesiv a unui anumit tip de cataractă, mai apoi proteinele cristalinului fiind denaturate pot trece prin zona capsulei cristaliniene ce devine în scurt timp permeabila pentru toate acestea; mai apoi se determina o reacție în zona camerei din partea anterioară de tip inflamator și uveal de o putere destul de ridicată.

– un alt tip îl reprezintă glaucomul facolitic în cazul cataractei hipermature, ce apare, mai mereu în cazul formelor avansate de cataractă; în acest caz proteinele cristalinului ce trec prin capsula cristaliniana ajung în partea trabeculului, de unde înfunda porii acestuia și determină mai apoi o creșterea consistentă a tensiunii ochiului.

Ca tratament se cunosc două situații, prima reflectă situația medicamentoasă, iar cea de-a doua cea chirugicala.În primul caz se poate observa că până în prezent nu s-a descoperit niciun tip de medicament ce să se dovedească eficient oprind evoluția cataractei de tip senil. Având un potențial anticataractogen s-au încercat a se aplica diverse medicamente, precum:

– cele pe bază de iod, ca rubjovitul, colvitiodul cât și vitaiodurolul.

– cele cu rol inhibitor asupra radicalilor liberi precum dismutaza, catalaza cât și superoxidul.

În cel de-al doilea caz, tratamentul chirurgical reprezintă până în prezent singura modalitate de terapie eficienta.Cu toate acestea decizia de a începe operația depinde în mare măsură și de efectul pe care îl poate avea cataracta asupra preciziei vizuale a unui pacient anume.În prezent se cunosc o serie de tehnici moderne de extracție a cataractei prin facoemulsificarea cristaliniana, fiind necesară o intervenție chirugicala precoce în cazul în care pacientul încă mai poate vedea 3 sau măcar 2 rânduri din optiotip.

La unii pacienți mai tineri, ce au nevoie de o vedere mai bună pentru a-și desfășura activitățile se poate interveni prin tratament chirugical chiar și atunci când acuitatea vizuală este între 0.4 și 0.5.

În acest caz se utilizează tehnica intracapsulara dacă este vorba de o subluxație a cristalinului iar unele cazuri a glaucomului facolitic.

e.Cataractele Patologice

Reprezintă opacifieri cristaliniene de tip secundar ale unor tulburări generale ori în cazul unor intoxicații ce pot produce alterarea metabolismului cristalinului.

Se cunosc o serie de forme etiologice, printre care:

– cataracta de tip endocrin fiind ilustrată de mai multe cazuri:

– în cazul insuficientei gonadice pot apărea opacități cristaliniene adesea întâlnite după faza de histerectomie;

– cataracta de tip diabetic, poate fi bilaterală și apare adesea în cazul diabeticilor de vârstă fragedă având o evoluție destul de rapidă către perioada de maturitate;

Această formă a cazurilor clinice poate pune importante probleme operațiilor, transformându-le în situații dificile datorită complicațiilor hemoragice dar și posibil inflamatorii;

– cataracta din cazul insuficientei paratiroidiene ce poate apărea datorită unei extirpări a glandelor paratiroide în decursul tiroidectomiei asociindu-se mai apoi cu unele perturbări ale metabolismului de tip fosfocalcic.În perioada incipientă pacientului i se poate administra AT-10 pentru ca evoluția să fie oprită.

– cataracta miotonica, poate să apară în miotonia de tip Steinert având aspectul unei opacități punctiforme de culoare albă ori policromate. Îndeosebi, miotoniareprezinta o afecțiune de tip genetic având o transmitere predominant autozomala ce se manifestă clinic prin atrofierea unor anumite grupe de mușchi, cum ar fi cei masticatori, ori sternocleido-mastoidieni, ori o reacție miotonica semnalata printr-o decontracție dificilă în momentele când se încearcă primele mișcări voluntare, mai apoi poate apărea insuficienta gonadica, apoi cea alopecie, după care se remarca anomaliile cardio-vasculare, cataracta și într-un final tulburările psihice.

– cataracta de tip dermatogen poate să fie observată în cazul diverselor afecțiuni de tip cutanat;

– Sindromul Werner este caracterizat printr-o îmbătrânire precoce, apoi caniție, hipogenitalism, sclerodermie și în final cataractă;

– ca exemple de tip cronic sunt înregistrate: neorodormita, prurigo-ul diatezic de tip Besnier ce se pot însoți frecvent cazului de cataractă.

Este destul de dificil să se aplice în mod eficient tratamentul unei cataracte de tip patologic într-o cauză generală, deoarece complicațiile sunt de o frecvență mai ridicată iar rezultatele efective sunt destul de scăzute.

f.Cataractele Toxice

Este de la sine cunoscut că anumite toxine pot provoca apariția cataractei precum: paradiclorobenzen ce este la bază un insecticid.Pe lângă acesta consumul unor anumite medicamente poate genera cataractă, precum:

– corticoterapia, în cazul administrării pe o perioadă îndelungată de timp de mai mult de 1 ori chiar 2 ani.

– Dimitrofenolul este încorporat de unele medicamente iar administrarea dăunătoare este în cură de slăbire;

– Ergotamina este un constituent al fainii de cerale cu secară de tip cornut.

g.Cataracta Prin Agenți Fizici

Apare la polul din partea posterioară față de cristalin sub forma unor plaje flocon, cu aspect strălucitor.În această situație cauza opacifierii lentilelor este denotata de procesul de coagulare cât și aglutinare manifestat la nivelul proteinelor cristalinului.

– un subtip îl reprezintă cataracta calorică manifestată prin căldură și radiații infraroșii și apare în cazul suflătorilor de sticlă și inclusiv la persoanele ce lucrează în medii cu temperaturi înalte.

– un alt subtip îl reprezintă cataracta ce apare prin expunerea la radiațiile ionizante, precum razele X, cele gama, ori beta și până la cele cu neutroni inclusiv bomba atomică.

– ultimul subtip este reprezentat de cataracta ce apare prin electrocutare, mai exact prin expunerea la un curent de înaltă tensiune ori în cazul unui fulger;

h.Cataracta Complicată

Apare în partea oculară sub forma unor leziuni și ridica anumite probleme de tip terapeutic cu diverse specificații. Apare sub diverse forme, precum:

– acest tip de cataracta este prezenta în miopia forte. Acest tip de miopie se asociază frecvent cu cataracta de forma șenila cu atât mai mult cu cât tipul miopiei este mai avansat. După aceea, de îndată ce s-a realizat operația se poate observa că acuitatea vizuală va rămâne destul de scăzută deoarece leziunile din cadrul fundului ochiului își fac simțită prezența.

– cataracta din glaucom.În acest caz are loc opacifierea cristalinului în cadrul glaucomului într-un mod progresist și va duce în scurt timp la opacifierea totală a cristalinului.

– cataracta în decolarea de tip retină are o primă etapă de tulburare difuză ce va conduce rapid la fel ca la cazul precedent la opacifierea totală cristaliniana.

– cataracta de tip coroidian. Prin diverse tulburări ale metabolismului în cazul opacifierilor cristalinului din partea posterioară sunt conduse iridociclitele, apoi corioretinele chiar și retinopatia pigmentară.În aceste situații operația maladiei cataracta poate duce la o recidivă a uveitei iar mai apoi va fi nevoie de administrarea antibioticelor cât și a corticozilor.

i.Cataracta Traumatică

Raportată la un anumit traumatism al globului ocular, acest tip de cataracta se întâlnește secundar și poate fi asociata prin intermediul mai multor forme clinice dar și etiologice, precum: cea contuziva, în cazul unor contuzii forte, ori după o serie de plăgi perforante de tip corneoscleral printr-o interesare cristaliniana cu sau fără corp în unele situații, ce poate fi străin intraocular, în cazul cataractei siderotice, după anumiți corpi străini din cupru. Aceste forme clinice ale cataractei prezintă o evoluție traumatică variată, mai ales în raport etiologic, în funcție de natura agentului de tip vulnerant, ori de forma traumatismului chiar și in functie de prezența în unele situații a unor corpi străini. Uneori se poate complica cu glaucom de forma secundară ori uneori poate duce la pierderea ambilor globi oculari în situațiile de oftalmie simpatică.

=== partea 2 ===

6. TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL PACIENTULUI CU CATARACTĂ

Deși s-au încercat până acum diverse metode de vindecare a cataractei, s-a dovedit într-un final că singurul tratament ce a dat rezultate îl reprezintă cel chirurgical.În momentul când este observată scăderea vederii este indicată și intervenția de tip chirurgical. Odată cu scăderea vederii pacientul întâmpina dificultăți în desfășurarea activităților normale de ordin zilnic. O astfel de cataracta poate cauza glaucoma ori în unele cazuri poate fi o cauză a obstrucționării diagnosticului dar și a tratamentului unor tulburări anexe, precum cele oculare, de exemplu, retinopatia diabetică.De observat este faptul că intervenția chirurgicală asupra cataractei este cel mai des tip de operație efectuat în ultima perioadă asupra persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani.

Cea mai frecventă anestezie asupra operației de cataracta este cea locală, în cazul unui pacient din ambulator, în alte cazuri pacienții putând fi spitalizați dacă indicațiile medicale fac aceasta referire. Cazurile ce sunt tratate prin operații chirurgicale duc la îmbunătățirea vederii la peste 95% dintre pacienți.

Cu toate acestea este necesar un examen medical minuțios înainte de se recurge la acest tip de tratament. Acest examen include:

– pe lângă teste uzuale la ochi, precum cele de acuitate vizuală, tensiune oculară, biomicroscopie, dar și examinarea fundului ochiului se mai uzitează și cheratometria, apoi ecografia de tip-modul A apoi numărarea celulelor de tip endothelial: în cazurile când numărul de celule este de cel puțin 2000 la mm3, atunci pacientul va răspunde pozitiv la operația de cataracta prin fenomenul de facoemulsificare urmând după aceea și implantul lentilelor intraoculare.

A. Extracția intracapsulară

Această operație se realizează prin îndepărtarea cristalinului în totalitate alături de cristalioda, mai exact, capsula cristalinului. Acest procedeu se realizează prin intermediul unui criod ce este dispus pe suprafața capsulei cristalinului. Menționez că tehnica chirurgicală prin care se folosesc temperaturi foarte scăzute este numită criochirurgie.În acest caz se folosește un instrument deosebit de fin ce are aspectul unui creion, având vârful metalic de obicei drept dar poate fi și curbat, ce este pregătit în așa fel încât temperatura să ajungă la un moment dat în jurul valorilor de -300-400C.Acest tip de instrument este dispus deasupra capsulei cristalinului și este păstrat într-o poziție fixă. După aceasta, într-o perioadă de câteva secunde se va forma o mică sferă rece. Până la temperatura de înghețare a apei, această sferă se dislocă din loja sa după care se extrage. După aceea urmează sutura plăcii de tip cornean.

B.Extracția extracapsulară

În secolul XXI acest tip de extracție a devenit cel mai uzitat.Se poate evidenția faptul că în procent de peste 90% acest tip de operație chirurgicală este căutată. Această intervenție este practicată sub microscop. Astfel că procedeul în sine reprezintă îndepărtarea într-o primă fază a capsulei anterioare, apoi extracția nucleului, după care urmează aspirarea fragmentelor de cortex cristalinian prin folosirea unui anumit instrument cu rol în aspirare cât și irigare. Mai apoi prin lăsarea în aceiași poziție a zonulei Zinn se păstrează în mod implicit arhitectura camerei din partea posterioară, acest fapt ducând la reducerea incidentelor ce dezvolta diverse complicații.

Una dintre cele mai moderne metode de extracție de tip extracapsular este facoemulsificarea. Această metodă are capacitatea de a permite eliminarea cristalinului printr-o extrem de mică incizie folosind un aparat cu ultrasunete având o frecvență înaltă, ce fragmentează în acest mod nucleul dar și cortexul într-o serie de particule de mici dimensiuni ce vor fi mai apoi aspirate printr-o canulă conectată la acest aparat, iar cealaltă canulă realizează o permanentă irigare.

Din operațiile deja efectuate se cunoaște o perioadă de convalescență ce prevalează acest tip de intervenție ducând mai apoi la incidența mai redusă a astigmatismului de tip operator.Pe de o altă parte, atât tehnica în care se folosește irigarea dar și tehnica în care se uzitează aspirarea cât și cea reprezentând facoemulsificarea au scopul de a păstra intactă capsula posterioară ce este folosită sub formă de suport pentru un anumit implant situat în camera posterioară. Cele două, mai exact, extracția cataractei cât și implantul de pseudofak pot fi practicate și într-o fază de corelație a transplantului de tip cornean dar și în cazul chirurgiei glaucomului.

Din cauza faptului că lentila cristalinului este într-o oarecare măsură responsabilă de aproximativ 1/3 din capacitatea de focalizare oculară, în momentul când cristalinul este eliminat, pacientului i se realizează imediat o anumită corecție optică. Aceasta corecție poate fi realizată prin mai multe metode, după cum urmează: ochelari pentru situațiile de afachie, cele în care se folosesc lentilele de contact ori chiar implantul de cristalin.

Ochelarii pentru cazurile de afachie sunt adesea necesari în cazul pacienților la care s-a mai efectuat operația de tip intracapsular. Acești ochelari asigura o vedere în partea centrală a ochiului relativ mai bună.Cu toate acestea dacă se mărește focalizarea cu 25-30% asupra unei anumite imagini, acest fapt va conduce la un moment dat la distorsiunea vederii din partea periferică, ducând în mod inevitabil la o dificultate în aprecierea generală a spațiului ce înconjoară pacientul la un moment dat.În acest caz obiectele vor apărea mărite fata de dimensiunea lor inițială.Pe lângă acestea, lentilele în discuție mai produc și aberații de sfericitate, ce duc la un moment dat la transformarea liniilor drepte în linii curbe. Știut este ca vederea binoculară este într-o oarecare măsură valabilă doar în cazul când cristalinul a fost eliminat de la ambii ochi. După aceasta va urma o lungă perioadă în care ochiul trebuie să se adapteze coordonându-și mișcările în așa fel încât să aprecieze cât mai precis distanțele și să reușească până la urmă să se descurce cu un câmp vizual relativ îngustat.

Pe de altă parte este cunoscut ca lentilele de contact prezintă un disconfort mult mai scăzut. Findca ele nu produc o mărire deosebită a imaginii, uneori în proporții de până la 10%, nu vor transmite aberații ale sfericității, nu îngustează câmpul vizual a pacientului și cel mai important, acestea nu redau pacientului o orientare eronată în spațiu.

Important este că aceste lentile reușesc să reabiliteze aproape în totalitate vederea pentru pacienții care și le așează perfect, ce mai apoi reușesc să le îndepărteze și după aceea pot să le păstreze în așa fel încât să nu-i deranjeze în vreun fel. O parte dintre pacienții ce au trecut de 50-60 de ani nu reușesc însă a-și pune lentilele de unii singuri nereușind nici să le curețe cum ar trebui, mai ales că o parte din lentile trebuiesc înlocuite în fiecare zi.

În aceste cazuri este recomandat să se folosească lentilele cu un port de tip prelungit; cu toate acestea lentilele cu port prelungit au nevoie de o serie de consultații pentru a fi înlocuite ori a fi curățate.Pe lângă acest dezavantaj, ele se achiziționează și la un preț destul de ridicat și trebuiesc înlocuite uneori în cazul în care se pierd ori se deteriorează. Un alt aspect negativ îl prezintă riscul apariției de keratita microbiană.În cazul cataractelor de tip congenital aceste lentile se uzitează frecvent și sunt montate prin intervenție chirurgicală extrăgându-se cristalinul, iar rezultatele sunt mai mereu pozitive.În prezent și în cataracta de tip congenital se folosesc adesea implanturile intraoculare. Modalitatea de corecție cel mai des folosită a devenit în ultimul timp implantul de cristalin. Astfel ca punându-se la punct o serie de tehnici în microchirurgie această metodă s-a dovedit a fi cea mai eficientă, mai ales că progresele și performanțele asupra design-ului interior al lentilelor intraoculare a fost de bun augur pentru pacienți.

Așadar această lentilă intraoculară este realizată din plastic și este folosită sub formă de implant permanent în cadrul ochiului. Astfel că ea are rolul de a produce imagini de dimensiuni și forme normale. Din motivul că aceste lentile elimina efectele optice disturbatoare cauzate de ochelari pentru cazurile de afachie cât și anumite incoveniente ale lentilelor de contact, aproape 97% din cazurile de cataractă operată sunt frecvent practicate folosind acest tip de lentile.Pe de altă parte în procent de peste 95% din cazurile de cataractă operatorie, lentilele de contact sunt introduse în camera din partea posterioară a ochiului, iar cealaltă parte restantă, în procent de 5% este introdusă în camera din partea anterioară.

Pentru pacienții care suferă de o operație anterioară în care a fost extras cristalinul de tip intracapsular, se folosesc lentilele de cameră din partea anterioară. Aceste lentile se mai folosesc și la pacienții la care în timpul extracției de tip extracapsular, capsula din partea posterioară a fost ruptă. Astfel că asocierea frecventă a extracție de tip extracapsular se face cu implantul de cameră din partea posterioară dat fiind faptul că aceasta produce o incidență de ordin inferior referitor la complicațiile ulterioare, denotând și o valoare destul de normală a acuității ochiului în situația postoperatorie.

Deunăzi se întâlnesc operații de tip intraocular având un design din ce în ce mai modern, mai ales în cazul lentilelor foldabile acestea putând să fie introduse prin incizia redusă realizată pentru facoemulsificare, iar mai apoi ,după ce procesul de implantare este finalizat acestea se pot deplia în cristalin. În ciuda tuturor situațiilor de operații reușite, există și o serie de contraindicații în cazul implantului lentilelor intraoculare, precum urmează: primele sunt uveitele recidivante, apoi poate apărea retinopatia diabetică proliferativă cât și glaucomul neovascular.

A.Complicații intra și post operatorii

Deși adesea extracția de tip extracapsular este frecvent folosită cu implant în mod eficient pentru a se redobândi vederea, exista într-o oarecare măsură și o serie de complicații ce pot surveni postoperator, precum:

– Traumatizarea endoteliului din zona corneii;

– Glaucomul;

– Hemoragia;

– Fistulizarea plăgii edemului macular de tip cistoid;

– Uveita endoftalmică.

În unele cazuri implantul poate fi dispus într-o poziție nepotrivită.În aceste situații este necesară o repoziționare a acestuia prin folosirea secvențiala a colirurilor de tip miotic, ori alteori este nevoie a se realiza o reintervenție cu scopul de a se repoziționa implantul ori a se realiza îndepărtarea acestuia. O complicație ce apare frecvent în chirurgia implantului cristalinian este crearea membranelor de tip secundar, într-o perioadă ce variază de la 3 la 36 de luni postoperație.

În fond aceste membrane reprezintă un rezultat al proliferării epiteliului cristalinian de tip rezidual acestea realizând o vedere ce alterează pasajul luminii. Prin aceste membrane se poate efectua un orificiu folosindu-se metode inovative de tip laser, precum capsulotomia în partea posterioară ce poate duce la restabilirea vederii, aceasta fiind și îmbunătățită.

B.Recomandări postoperatorii

După ce a trecut perioada de restabilire ce prevalează extracția cataractei cu implant al unei lentile intraoculare, respectivul pacient va fi în scurt timp externat având urmatorele recomandări, după cum urmează:

– Medicație oculară, în special coliruri cu antibiotice și unii antiinflamatori;

– Igiena dar și mai important de atât ,este protecția;

– Stabilirea unui nivel al activităților ce sunt permise dar și al acelora ce sunt restricționate;

– Regimul alimentar;

– Calmarea durerii;

– Poziția în anumite situații;

– Îndatoririle serviciului respectiv;

– Informații cu privire la evoluția postoperatorie scontată;

– O listă cu simptomele ce trebuiesc raportate de îndată ce au fost semnalate;

Adesea, pacienții reușesc să progreseze destul de rapid, reușind să se întoarcă la activitățile lor de zi cu zi.Cu toate acestea, există anumite mișcări, precum aplecarea capului cât și ridicarea de greutăți, de stiut este ca aceste activități trebuiesc eliminate și restricționate în totalitate.În unele situații se cere ca pacientul să poarte pe timpul nopții un anumit pansament dar și o pereche de ochelari cu lentile contra razelor solare în situația când acesta dorește a părăsi domiciliul în perioadele când lumina solară are o intensitate ridicată.

Este necesar să fie amintită această înștiințare, deoarece majoritatea operațiilor de cataractă sunt realizate asupra persoanelor vârstnice, ce pot să cadă fie pe scări sau se pot împiedica în cazul în care nu sunt protejați în prealabil. Astfel din această cauză se pot produce diverse rupturi ale globului ocular, precum și pierderea vederii.În această situație unora dintre pacienți li se poate recomanda o nouă prescripție a lentilelor.

7.NOȚIUNI PRIVIND MEDICAMENTELE FOLOSITE ÎN  OFTALMOLOGIE ȘI MODUL LOR DE UTILIZARE

În primul rând trebuie să trecem prin niște noțiuni și etape elementare în tratamentul postoperator, după cum urmează:

A.Examenul clinic

Este efectuat de către medic și implicit de către asistenta medicală și presupune următoarele:

– Are rol de participare;

– Asigură o anumită foaie de observație;

– Asigură pregătirea și deservește unui anumit medic instrumentele de care are nevoie;

– Are rol de pregătire a rezultatelor din analizele realizate anterior;

– Asigură suportul fizic dar și cel psihic;

– Asigură dezbrăcarea și implicit așezarea bolnavului în pozițiile indicate de către medic;

– Asigură măsurarea dar și notarea funcțiilor vitale.

– Măsoară și notează funcțile vitale.

B.Explorarea obligatorie și medicamentele aferente

Reprezintă o investigare paraclinică a unui anumit bolnav ce trebuie realizată în mod eșalonat, ținându-se cont de un anumit grad de invazivitate al metodei într-o anumită măsură, iar pe de o altă parte asigură beneficiul terapeutic.

Aceste investigații sunt importante pentru a se realiza un diagnostic complet și corect asupra pacientului ce prezintă cataractă. Una dintre examinări este cea la lumina zilei, când cristalinul este transparent, implicit vizibil, și prezintă o culoare albă spre cenușie în situația când este opacifiat. Examinarea cu ajutorul luminii laterale ajută la observarea opacifierilor izolate din straturile din partea anterioară a cristalinului. Acestea apar în câmpul pupilar de culoare neagră, sub forma unor zone de culoare cenușie spre albicioasă.

Mai apoi examinarea oftalmoscopică prezintă situația când cristalinul nu mai apare în spectrul vizual; în situația când este opacifiat parțial, acele opacități apar colorate până la negru pe un fond roșu al pupilei; în cazul când este opacifiat în totalitate, acel reflex roșu al pupilei nu mai apare. Examinarea de tip biomicroscopic, se realizează printr-o iluminare difuză cât și o iluminare focală.În primul rând, iluminarea difuză permite o examinare a suprafeței din partea anterioară și a straturilor anterioare ale cristalinului.În al doilea rând iluminarea de tip focal în fantă ajută la examinarea cristaliniană, dar aceasta numai secțiune optică.

Știut este faptul că examenul biomicroscopic este extrem de necesar, atât în cazul diagnosticului cu cataractă incipientă, cât și în situația când se stabilește tipul cataractei.În acest caz grosimea cristaliniană se poate afla prin intermediul examenului ultraosmografic.

După ce s-au realizat toate acestea se efectuează tratamentele sugerate de către medic. Acest tratament se aplică pe plan local, mai exact pe ochi, și un alt rând de medicamente se aplică pe o cale mai generală. Medicamentele cu aplicare locală poartă numele de colire. Astfel că există colire de tip lichid, cât și colire moi, precum și unele colire seci ori gazoase.

A.Colirele lichide

Reprezintă soluțiile de tip medicamentos ce se dizolvă în apă ori uneori în ulei de măsline. Acestea trebuie să fie cât mai proaspete și dispuse în flacoane de culoare cât mai închisă, ce trebuie să fie astupate în mod corect, pentru a se evita cazurile de infecție.

B.Colirele moi

Au aspectul unor pomezi. Menționez că pomada în general este alcătuită dintr-un excipien precum vaselina ori lanolina, în care este adăugat medicamentul activ folosit. Important este ca pomezile să fie cât mai omogene, adesea ridicate la rangul de perfecțiune, pentru a se evita infecția conjunctivei cât și a corneei.

C.Colirele seci

Sunt cel mai mereu alcătuite din pudre, substanțele folosite cu rol activ sunt în unele cazuri incluse într-o pudră cât mai fină, ori chiar ele însele se transformă într-o pudră.

D.Colirele gazoase

Reprezintă tipul colirelor în care substanța de tip activ este transformată în particule de dimensiuni foarte mici, ce sunt mai apoi pulverizate în anumite flacoane sub forma unui spray.

În general colirele se administrează pacienților sub formă de instilații, prin atingere și implicit prin pulverizare.

C.Profilaxie și Educație sanitară

După ce pacientul a fost externat din spital acestuia trebuie să i se aplice în mod sistematic anumite prescripții de către medicul specialist, atât in cazul tratamentului necesar, cât și asupra modului de viață, precum:

– Asigurarea unui regim alimentar de o consistență cât mai moale în primele 5 zile postoperatorii;

– Evitarea emoțiilor, a frigului și pe deasupra se încearcă păstrarea unei vieți cat mai liniștite;

– Evitarea condimentelor cât și a băuturilor alcoolice;

– Evitarea efectuării de mișcări bruște;

– Trebuie realizat controlul periodic, chiar și în situațiile când nu apare vreo acuză oculară;

– În cazul când se observă că ochelarii nu se mai incadrează pe ochi, ori pacientul simte că îi scade la un moment dat acuitatea vizuală, se încearcă evitarea așteptării următorului control medical iar bolnavul este rugat să se prezinte cât mai urgent la un medic specialist;

– Este indicat ca pacientul să încerce să doarmă într-o cameră cât mai bine aerisită, dar obscură în același timp;

– Când citește acesta este rugat să poziționeze lumina în așa fel încât să vină din lateral;

– Să încerce să nu privească la TV decât după ce i s-a recomandat de către medic;

– Timp de 4 chiar 5 săptămâni postoperatorii nu trebuie să se aplece, deoarece riscă să îi crească tensiunea intraoculară, în acest fel putându-se compromite intervenția chirurgicală;

8. PREZENTAREA CELOR 3 CAZURI

A.CAZUL NR.1

Interviul realizat

Datele despre pacient sunt urmatorele:

Pacientul se numește Miron Alexandru și este în vârstă de 67 de ani. Acesta s-a născut la data de 08.10.1948 și este de naționalitate român, religia sa fiind creștin-ortodoxă. Grupa sanguină a bolnavului este A II cu Rh negativ, având înălțimea de 1,75 m și 66 de kg, iar temperamentul său este flegmatic. Menționez că nu are probleme de familie, iar în prezent este pensionar.

Istoricul îngrijirilor este următorul:

În prezent pacientul afirma că în general nu a avut probleme prea mari cu sănătatea, în schimb spune că a suferit de toate bolile copilăriei.

Internările în spital au fost urmatorele:

– Pentru apendicitomie în anul 1953;

– Pentru afakie de tip operator în anul 1990.

Așteptările de la spitalizarea actuală sunt următorele:

Acesta menționează că s-a internat pe baza cuponului de pensie. A fost operat de cataractă la O.D., în anul 1990.În prezent pacientul va fi internat pentru o operație de tip O.S.În ultimul timp bolnavul a sesizat scăderea puternică a acuității vizuale la O.S.Diagnosticul actual a fost dat de către medicul specialist în domeniu, din secția de oftalmologie numită: CATARACTA PRESENILĂ la O.S.După diagnostic, pentru a se putea începe operația de cataractă pacientului i s-a cerut consimțământul, iar acesta din urmă a semnat pe propria răspundere.

Alimentația este următoarea:

După analiza s-a observat că pacientul nu are anumite feluri preferențiale de mâncare iar orarul zilnic al meselor este prestabilit. Nu consumă cafea și nici nu fumează și bea 1 pahar de apă până la două pe zi. Mâncarea preferată este peștele, dar și fructele cât și fripturile.La nivelul scaunului nu prezintă probleme, acesta din urmă fiind normal la fel ca și diureza ce este și aceasta normală. Menționează că nu prezintă alergii ăfață de polen, ori praf cât și alte produse alimentare ori alte tipuri de medicamente.

Medicația pacientului este următoarea:

Spre medicație bolnavul folosește următoarele medicamente: Romergan, Ederen, Algocalmin, Viplex precum și unele colire ca: Hidrocortizon de tip Acetat, Atropina, Ampicilina dar și 1% Xilina.

Istoricul socio-cultural este următorul:

În prezent acesta este pensionar, dar înainte de aceasta a lucrat ca inginer. Reședința sa este în Podu Iloaiei, strada principală nr.01. Este căsătorit de 42 de ani, are doi copii și 4 nepoți.

Este foarte optimist în momentele când se reunește toată familia în periodele de sărbătoare. Ocupația principală din timpul liber este aceea de a îngriji grădina, de asemenea îi place să citească ziarul și să asculte știrile la radio ori să se uite la televizor.

Obișnuințele de viață sunt următoarele:

În general are un regim de viață obișnuit, doarme până la 8 ore pe noapte și nu simte nevoia să folosească somnifere pentru a adormi mai ușor.

Este important ca acest pacient să primească instruirea necesară pentru analizele ce i se vor face, dar și tratamentul post-operație cât și îngrijirea de care va avea nevoie.

EXAMENUL CLINIC ADMINISTRAT LOCAL

Examenul microscopic

O.S. QD.

B.Examenul funcțional ocular

A). Acuitatea vizuală cu corecția prevăzută este:

O.S.=p.1.
O.D.=1/6 de tip CEP.
B). Percepția și proiecția luminoasă este:

O.S.=destul de bună
O.D.=destul de bună

C). Reacția de tip pupilar este următoarea: la contactul cu lumina cât și la convergență= destul de prezenta dar și consensuală.

D). Dimensiunile pupilare sunt următoarele:

O.S.=3mm, în partea orizontală, 5mm în partea verticală; O.D.=3mm.

E). Tensiunea de tip intraocular este următoarea:

O.S.=6/5,5g.

O.D.=6/5,5g, iar mobilitatea oculară este normală;

C. Examenul oftalmoscopic

FOD –vitrosul apare ușor tulbure;

FOS –nu prezintă iluminări;

FO- nu apar modificări semnificative.

INVESTIGAȚIILE EFECTUATE IN LABORATOR

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

ANALIZA DE SATISFACERE A NEVOILOR FUNDAMENTALE

PLANUL DE ÎNGRIJIRE

Pacientul: Miron Alexandru
Vârsta:67de ani
Diagnosticul: Cataractă de tip presenil O.S

PRIMA ZI PREOPERATORIE

A DOUA ZI PREOPERATORIE

=== partea 3 ===

ZIUA A-III-A INTRAOPERATOR

ZIUA A-IV-A; PRIMA ZI POSTOPERATORIE

ZIUA A-V-A; A DOUA ZI POSTOPERATORIE

Epicriza

Pacientul, Miron Alexandru, în vârstă de 67 de ani, din localitatea Podu Iloaiei, str. Principala, nr.01; a fost internat în data de 23.05.2014.

Pacientul s-a prezentat pentru operație la O.S. Acuză scăderea acuității vizuale la O.S.

Diagnosticul de certitudine este dat de medicul de specialitate, din secția de oftalmologie.

S-a instituit tratament cu: Romergan, Ederen, Algocalmin, Viplex, colire-Hidrocortizon Acetat, Atropină 2 %, Ampicilină și Xilină 1 %.

T.A.=140/80 mmHg; P=80b/min; R=18r/min.;

Recomandări: -revine la control peste 3 luni.

CAZUL NR.2

Interviu

Date despre bolnavă

Bolnava se numește Maria Petrache, este în vârstă de 65 de ani.

S-a născut pe data de 10.02.1950, este de naționalitate romană și de religie creștin-ortodox.

Are grupa sanguină 01, Rh pozitiv, înălțimea 1.68 m, 59 kg., cu temperament melancolic.

În prezent este pensionara și nu are probleme de familie.

Istoricul îngrijirilor

Bolnava afirmă că a suferit toate bolile copilăriei. A mai fost internată în spital pentru:

Sinuzită acută-1970;

Fractură de gambă- 1974;

Apendicetomie-1982;

Cataractă patologică operatorie O.S. -1996.

Așteptări de la spitalizarea actuală

S-a internat pe baza cuponului de pensie. Operată de cataracta la O.S., în 1996, în prezent se internează pentru operația la O.D.. Bolnava acuză că în urmă cu 6 luni a observat îngustarea câmpului vizual la O.D.. Văzând că afecțiunea progresează, a apelat la medicul de speccialitate și se internează în secția oftalmologie, pentru crioextractia cristalinului extracapsular.

Diagnostic medical: Cataracta capsula posterioară patologică la O.D.

Alimentația

Bolnava preferă hrană caldă, gătită, nu este pretențioasă la mâncare ca preferință – dulciuri și fructe. Consumă rar alcool, nu fumează. Nu are probleme cu eliminările, are scaun normal și diureza normală. Are un somn regulat și rar recurge la medicamente, de regulă întrebuințează Diazepam.

Afirmă că nu este alergică la produse alimentare, praf, polen și la nici un fel de medicament.

Medicație
I se dau spre administrare următoarele medicamente – Romergan, Ederen, Algocalmin,Viplex, Diazepam și următoarele colire – Hidrocortizon – Acetat, Ampicilina și Xilina 1%.

Istoric socio-cultural

În prezent este pensionat. A lucrat la fabrica de confecție, locuiește în Dorohoi, având o gospodărie frumoasă, îngrijită. Este căsătorită, are un băiat căsătorit. Relațiile cu familia sunt bune. Timpul liber și-l petrece în gospodărie.

Activitățile preferate sunt: lucrul, manual și vizionarea de filme TV.

A. Examen microscopic

P.A.O.D.=normal, cu excepția cristalinului, care este opacifiat;

Orbita=AO de configurație normală Pleoapa= AO, aspect de mobilitate normală; Căi lacrimale=AO permeabile.

B. Examen funcțional al ochiului

Acuitatea vizuală cu coectie: O.S.=1/10 fără corecție

O.D=n.d. la 2mm.c.

Dimensiuni pupilre: O.S.=3 mm.

O.D.=3 mm. orizontal, 5 mm. vertical.

Tensiunea intraoculară :O.S.= 17.3 MMhG

O.D.=17,3 MMhG

Mobilitate oculară normală.

C. Examen oftalmoscopic

FOD ( DUPĂ Mydrum) – se distinge vag pupila nervului optic și mai bine periferic FO;

– are aspect normal A.V.O.D. =n.c./2.

INVESTIGAȚII DE LABORATOR

MEDICAȚIA BOLNAVULUI

ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE

PLAN DE ÎNGRIJIRE

Bolnavă: Maria PETRACHE
Vârsta: 65 ani
Diagnostic: Cataracta posterioară patologică O.D.

ZIUA I – PREOPERATOR

ZIUA A II-A INTRAOPERATOR

ZIUA A III-A
PRIMA ZI POSTOPERATORIE

ZIUA A IV-A
A DOUA ZI POSTOPERATORIE

ZIUA A -V-A

A TREIA ZI POSTOPERATOR

EPICRIZA

Pacienta Maria Petrache , în vârstă de 64 de ani, din localitatea, Dolhasca, s-a internat în data de 15.06.2014.

Pacienta s-a prezentat pentru operație la O.D. Crioextirparea cristalinului extracapsular.

Pacienta acuză că în urmă cu 6 luni a observat îngustarea câmpului vizual la O.D.

S-a instituit tratament cu: Romergan, Ederen Algocalimn, Viplex, colire-Hidrocortizon Acetat, Atropina 2 %; Ampicilina și Xilina1 %.

T.A=140/170mmHg; P=78b/min.; R=18r/min.;

Recomandări:-revine la control peste 3 luni.

CAZUL NR. 3

INTERVIU

Date despre bolnav:

Bolnavul se numește, Mihail Dumitru , este în vârstă de 62 de ani. S-a născut pe data de 27.08.1952, și este de naționalitate romană.

Are grupa sanguină 01, Rh pozitiv, înălțimea 1,78 m. 69kg. În prezent este pensionar și nu are probleme de familie.

Istoricul îngrijirilor:

Bolnavul afirmă că nu a avut probleme cu sănătatea. A suferit de toate bolile copilăriei. A fost internat în spital pentru mastoidită, operat în urmă cu patru ani. Nu se consumă de faptul că este pensionar de la o vârstă tânără, deoarece știe să-și umple timpul în mod plăcut și util.

Neagă alergia medicamentoasă și alimentară.

Obișnuințele zilnice ale pacientului:

Alimentație: preferă fructele, sucuri, peștele. Fumează 20 țigări pe zi. Bea cafea și băuturi alcoolice ocazional.

Odihnă: doarme suficient, fără tranchilizante

Istoric socio-cultural:

Ocupație: a fost șofer.

Condiții de viață și de muncă: pensionar de boală, gradul II.

Locuința: locuiește cu familia, formată din soție și doi copii, o față de 25 ani și un băiat de 30 ani, într-o casă cu 5 camere.

Are grădina cu pomi fructiferi, vița de vie, pe care îi place să o îngrijească.

Concepția spirituală și fiziologică: este un om credincios, merge la biserica cu întreaga familie.

Modul de petrecere a timpului liber:

Muncește în grădină, uita la TV, este pasionat de fotbal și emisiuni sportive.

Reacția față de starea de sănătate:

Bună în ciuda hipocauzei și a scăderii acuității vizuale.

Reacția față de tratament și îngrijiri:

Are încredere în echipa operatorie și spera să se vindece chirurgical.

Diagnostic la internare:

A.O. cataractă presenilă; O.D. matură; O.S. capsulă lenticulară posterioară.

Istoricul bolii: în urmă cu patru ani a fost operat de mastoidită. La scurt timp a observat că acuitatea vizuală scade treptat la ambii ochi. Tot atunci a fost pensionat de la O.R.L.-gradul II, în ultimele 6 luni, acuitatea vizuală a scăzut sub limita utilizării, iar de aproximativ 2 luni, nu mai vede deloc cu ochiul drept, motiv pentru care se internează.

Examen clinic general:

Stare generală bună; tegumente și mucoase normal colorate; sistem ganglionar nepalpabil; sistem osteoarticular- integru; sistem musculo-adipos-normal reprezentat;.

Aparat respirator:

-torace normal conformat, cu mișcări simetrice biliare;

-sonoritate pulmonară normală;

-murmur vezicular normal;

-nimic supra adăugat.

Aparat cardio vascular:

– aria relativă a malității cardiace în limite normale;

-șoc apexian în spațiul V i.c. stâng;

-zgomote cardiace ritmice bine bătute;

-artere periferice pulsatile;

-T.A. 140/80 mmHg; A.V 78/min.

Aparat digestiv:

-abdomen moale, suplu, nedureros la palpare;

-ficat normal;

-splina nepalpabilă;

-tranzit intestinal normal.

Aparat uro-genital:

-loji renale libere;

-micțiuni fiziologice;

-urina normocromă.

S.N.C.:-bine orientat temporo-spatial;

-R.O.T. prezența bilateral.

Examen local:

A.V.O.D.-fara percepție luminoasă prezentă;

A.V.O.S.-1/50, în midriază 1/16

T.O. –A.O.=5,5g/7/7,5g.

Mobilitate oculară normală.

Anexe glob oculare normale.

Căi lacrimale permeabile.

Pol anterior O.D.- normal, cu excepția cristalinului, care este opacifiat, neomogen în toate straturile, cu reflexe alb- strălucitoare.

-F.O.D.-nu se poate examina datorită cristalinului opacifiat.

Pol anterior O.S.:-normal, cu excepția cristalinului care este opacifiat, nucleo-capsular posterior;

F.O.:-în midriază, se vede doar periferia.

EXAMEN DE LABORATOR

MEDICAȚIA BOLNAVULUI

ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE

PLAN DE ÎNGRIJIRE

ZIUA -I- PREOPERATOR

ZIUA A-II-A PREOPERATOR

ZIUA A III-A INTRAOPERATOR

ZIUA A IV-A PRIMA ZI
POSTOPERATORIE

EPICRIZA

Pacientul, Mihail Dumitru, în vârstă de 62 de ani s-a internat în data de 26.03.2014.

Pacientul în urmă cu 4 ani a fost operat de mastoidită. La scurt timp a observat că acuitatea vizuală scade treptat la ambii ochi.

De aproximativ 2 luni nu mai vede deloc cu ochiul drept motiv pentru care să internat.

S-a instituit tratament cu: Ederen, Viplex, Algocalimn, Atropina, Romergan, Hidrocortizon acetat. T.A=140/80mmHg; P=80b/min. ;R=18r/min.

Recomandări: – revine la control la 2 luni.