Ingrijirea Pacientilor cu Rujeola
TEMA proiectului:
ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU RUJEOLĂ
EXAMEN
DE CERTIFICARE A COMPETENȚELOR
PROFESIONALE PENTRU OBȚINEREA
CERTIFICATULUI DE CALIFICARE
PROFESIONALĂ NIVEL 3 AVANSAT
CUPRINS
ARGUMENT
CAPITOLUL I
1.1. VIRUSUL RUJEOLEI
CAPITOLUL II
2.1. BOALA RUJEOLA
2.1.1. DEFINITIE
2.1.2. ISTORICUL BOLII
2.1.3. PATOGENIE
2.1.4. STATISTICI MEDICALE
2.1.5. TABLOU GLINIC
2.1.6. COMPLICATII ALE APARATULUI RESPIRATOR
2.1.7. COMPLICATII ALE SISTEMULUI NERVOS
2.1.8. DIAGNOSTICUL POZITIV
2.1.9. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
2.1.10. TRATAMENTUL RUJEOLEI
CAPITOLUL III
3.1. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTILOR CU RUJEOLA
3.1.1. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN PANUL DE INGRIJIRE
3.1.2. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN EDUCATIA SANITARA
CAPITOLUL IV
4.1. CAZURI CLINICE
CAPITOLUL V
5.1. NORME DE SANATATE SI SECURITATE IN MUNCA
5.2. NORME DE PREVENIRE SI STINGERE A INCENDIILOR
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ARGUMENT
RUJEOLA
IMPORTANTA PROBLEMA DE SANATATE PUBLICA
Rujeola este o boala cvasiobligatorie a copilului neimunizat, este grevata de un mare procentaj de mortalitate, mai ales prin complicațiile respiratorii si encefalitice, in special la malnutriți, dar care beneficiază, in ultimi 30 de ani, de un vaccin cu o mare eficacitate si inocuitate. Introducerea campaniilor vaccinale in masa a fost acompaniata de scăderea spectaculoasa a morbidității, urmata de o cvasieradicare a bolii in tarile care au dus o vasta campanie susținuta de vaccinare, concomitent cu reducerea mortalității infantile la subiecții vaccinați.
Rujeola este, ecologic vorbind, un clasic exemplu de infecție virala autolimitanta, in fata
căreia gazda extrem de receptiva este practic descoperita. Prin incidenta sa, afectând peste 90% din populația susceptibila de vârsta preșcolara, rujeola a fost privita in trecut ca un ,, rău necesar “ al primei copilării tot atât de frecvent ca durerile ce însoțesc formarea dentiției deciduale. Evoluția – in general benigna -; a bolii, apariția complicațiilor după estomparea semnelor patognomonice ale maladiei, lipsa înregistrării cazurilor au determinat subestimarea rujeolei ca problema de sănătate publica. Este un merit al cercetărilor epidemiologice moderne, care au atras atenția asupra faptului ca aceasta boala benigna pentru individ reprezintă un risc real pentru colectivitate. Raportate la numărul mare de bolnavi, cifrele absolute ale cazurilor însoțite de complicații nervoase, cu sechele ireversibile si decesele prin rujeola -;constituie o tara importanta pentru indicii de sănătate ai populației infantile.
.Boala a evoluat diferit in diverse arii geografice,in raport cu nivelul social-economic al acestora. In opoziție cu relativa benignitate a rujeolei,caracteristica Europei si Americii de Nord,este bine cunoscuta severitatea si mortalitatea acestei afecțiuni in Africa, America Latina si Asia, unde boala este responsabila, direct sau indirect, de moartea a peste un milion de copii anual.
In Romania, prima campanie naționala de imunizare antirujeolica s-a desfășurat in perioada 20 mai – 25 iunie 1979, utilizându-se 1200000 de doze de vaccin antirujeolic viu supraatenuat, fiind cuprinsa grupa de vârsta 9 luni – 4 1/2 ani. In trimestrele III si IV ale anului 1979, morbiditatea a scăzut de peste 16 ori fata de anul 1978, iar la grupa de vârsta 1 – 4 ani de peste 23 ori.
Cel mai bun mijloc de eliminare a rujeolei este acela de a avea o populație imunizata, iar imunizarea universala -; care face parte din buna îngrijire a sănătății -; trebuie efectuata prin programe de rutina si intensive la toate nivelurile. Programele de vaccinare a copiilor contra rujeolei la vârsta de 15 luni, trebuie stabilite si menționate in toate colectivitățile umane si, de asemenea, trebuie incluși toți suspecții, indiferent de vârsta. In anul 1984 s-au raportat in tarile in curs de dezvoltare care nu practica vaccinarea antirujeolica in masa, mai mult de 1,5 milioane copii morți cu rujeola si complicațiile ei.
In programul OMS -; EPI (Expanded Programme on Immunization) s-a inclus combaterea prin vaccinare a șase boli infecțioase: difterie, tetanos, pertussis, poliomielita, rujeola si tuberculoza -; care omoară 10 copii pe glob la fiecare minut si handicapează încă 10.
Rujeola este responsabila de 1/3 din aceste morți si sechele.
__________________________
1. http://www.preferatele.com/docs/medicina/4/rujeola-proiect-an.2php.
2.http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/RUJEOLA-IMPORTANTA-PROBLEMA-DE15.php
CAPITOLUL I
1.1.VIRUSUL RUJEOLEI
Virusul rujeolic este agentul cauzal. El nu se întâlnește la persoane sănătoase, deoarece nu există purtători de virus rujeolic.
Morfologie Spre deosebire de alte virusuri înrudite, virusul rubeolic nu posedă neuraminidază. Există un singur tip antigenic.
Gazde receptive. Maimuța inoculata parenteral cu virus rujeolos face o boala asemănătoare cu a omului. Virusul poate fi izolat din sânge, exudat faringian, recoltat in primele 24 de ore de la debut, pe culturi celulare din rinichi de maimuța sau om.
Virusul rubeolic a fost adaptat si la embrionul de găina pe cale amniotica si la multiple tipuri de culturi celulare de om si maimuța. Dezvoltarea virusului in culturi se face lent in 6 – 8 zile si se duce la modificări citopatice caracteristice, celulele își pierd conturul, apar vacuole si mase sincitiale cu numeroși nuclei (celule gigantice) iar intranuclear apar incluziuni acidofile.
Structura antigenica. Virusul rujeolic poseda o activitate hemaglutinanta. Fenomenul este specific inhibat de serul antirujeolos.
Virusul poseda si un antigen fixator de complement care poate fi pus in evidenta in lichidul supernatant al culturii de celule infectate cu virus, care reacționează specific cu serul de convalescent.
ˡ Rezistența în mediu extern și la factorii fizici – virusul rubeolic este puțin rezistent în mediul extern, mai ales la temperaturi ridicate. Rezistă câteva săptămâni la frigider și mai multe luni în stare înghețată la –150 sau – 790 C. La 370C își pierde jumătate din infecțiozitate în 2 ore. La temperatura camerei și la umiditate scăzută, rezistă mai bine dar, pierde 50-70% din infecțiozitate, în condiții de umiditate crescută. Este distrus repede de ultraviolete. Acțiunea formolului (1/4000), timp de 4 zile la 370, duce la inactivarea virusului (pierderea completă a infecțiozității). Virusul rubeolic nu este sensibil la nici un antibiotic.
________________________________
1.http://referate.educativ.ro/referate/Medicina/www.educativ.ro-Rujeola.doc
CAPITOLUL II
2.1. BOALA RUJEOLA
2.1.1. DEFINITIE
Este o boala acuta foarte contagioasa, specific umana, produsa de virusul rujeolic si caracterizata printr-o evoluție cu febra, exantem si enantem caracteristice, complicații frecvente, severe si imunitate durabila după boala.
Este cunoscuta de populație sub numele de “pojar”, “cori” sau “morbili”.
2.1.2. PATOGENIE
Poarta de intrare a virusului rujeolic este mucoasa nazofaringiană și conjunctivală. Unii autori au susținut că poarta de intrare a virusului ar fi numai mucoasa conjunctivală ( copii receptivi la rujeolă, puși în contact cu bolnavii de rujeolă, nu au făcut boala, dacă li s-au aplicat ochelari, care acopereau întreaga regiune orbitală sau dacă li s-a instilat ser de convalescent în sacul conjunctival ).
După pătrunderea prin mucoasă virusul ajunge în țesuturile limfoide, unde se multiplică ( perioada de incubație ). Virusul a putut fi izolat din sânge, în această perioadă, la maimuțe. Când s-a realizat o multiplicare maximă a virusului, acesta invadează sângele și organele, provocând primele manifestări ale bolii. Virusul rujeolic se izolează în această perioada din sânge, din secreții nazofaringiene și din urină. În sânge, virusul rujeolic este localizat îndeosebi în leucocite, în care se și multiplică ( ceea ce ar explica leucopenia și modificările cromozonice frecvente din rujeolă ).
În rujeolă, se produc și alte modificări imunologice și metabolice. Astfel, în formele severe de rujeolă s-a constatat o imunosupresie importantă ( mai ales a imunității celulare ), demonstrează printr-o scădere a numărului de limfocite T, și scăderea rezistenței la infecții bacteriene.
Rujeola gravă care apare frecvent la tropice, se însoțește de o eliminare mai prelungită a virusului rujeolic și de prezența prelungită a celulei gigante (8-29 zile), față de o durată medie de 6 zile în rujeola obișnuită. Se consideră că acest aspect revelator de gravitate se datorește unei puternice deprimări a imunității celulare, la copiii cu malnutriție, ceea ce ar favoriza proliferarea virală și gravitatea bolii.
2.1.3. STATISTICI MEDICALE
Rujeola a fost de departe cea mai frecventa boala infecțioasa, indicii de morbiditate in tarile in care înregistrarea s-a făcut regulat si sistemic au ajuns la 1500 – 1600 la 100 000 de locuitori.
Incidenta rujeolei in regiunea europeana in perioada 1980 -1991 înregistrează un continuu declin, in 1991 fiind raportate 107 525 cazuri, ceea ce reprezintă o scădere de 7,7 ori fata de 1980.
In Romania in perioada 1968 – 1978 (perioada dinaintea vaccinării antirujeolice in masa) morbiditatea a variat intre 325,54 la 100 000 de locuitori (1968) si 738,93 la 100 000 de locuitori (1969), in restul anilor fiind in jur de 500 – 600 cazuri la100 000 de locuitori.
Nivelul morbidității in anii epidemici a atins 600 – 750 de cazuri la 100 000 de locuitori, fata de 220 – 330 cazuri in anii interepidemici.
Evoluția rujeolei in Romania după introducerea vaccinării antirujeolice in 1979 prezintă următoarele caracteristici:
Scăderea morbidității de la 540,4 / 100 000 locuitori in 1978 la valori de sub 22/100 000 locuitori in perioadele interepidemici, adică o scădere de aproximativ 24,6 ori.
Menținerea periodicității multianuale cu apariția unor epidemii la intervale din ce in ce mai lungi (de la un an la trei si apoi la patru ani) si cu reducerea incidentei in epidemie sub nivelul epidemiilor din perioada prevaccinala.
Amploarea acestor variații epidemice tine de masa de receptiva cuprinsa, prin acumularea de noi generații receptive.
Miniepidemiile de rujeola continua sa fie raportate când grupuri largi de susceptibili sunt reunite, in colectivitatea închise.
Curba lunara si sezoniera a incidentei rujeolei in Romania a atins nivelul maxim in lunile de primăvara (aprilie – mai) cu 34,07% cazuri, 28.97% cazuri iarna, pe când vara s-au înregistrat 21,325 din îmbolnăviri, iar toamna 15,64%.
Repartiatia pe grupe de vârsta
Importanta particulara a vârstei, in ceea ce privește morbiditatea prin rujeola, este un fapt binecunoscut.
Majoritatea cazurilor se situează in grupa 2–10 ani, morbiditatea fiind sensibil egala pentru cele doua subgrupe componente: 1–5 ani si 5–10 ani.
Diverse statistici de pe glob consemnează morbiditatea cea mai ridicata, de aproximativ 2 500/100 000, la grupele 1-5 si 5-9 ani.
Pana la 15 ani, rujeola apare la 98,84 5 dintre copii, un procent infim făcând rujeola după aceasta vârsta.
In tarile in curs de dezvoltare, observațiile epidemiologice releva ca scăderea nivelului de trai se acompaniază cu scăderea vârstei contagiunii, rujeola afectând cu precădere, sugarii si copii.
Formarea de colectivitatea de copii mici (creșe, grădinițe) favorizează deplasarea morbidității spre aceste vaste, cazuri sub 2 ani si chiar sub 1 an, fiind frecvente ceea ce impune vaccinarea antirujeolica sub vârsta de 1 an.
Sexul se pare ca nu joaca un rol important in incidenta bolii.
In Romania in perioada 1978-1992 mortalitatea scade progresiv de la 1,17/100 000 de locuitori in 1978 an prevaccinala) la 0,03/100 000 de locuitori in 1992, adică scade de 39 de ori.
2.1.4. TABLOU CLINIC
Incubația în medii este de 10 zile (cu variații între 8 și 11 zile), fiind una din perioadele de incubație cele mai fixe. Poate fi prelungită până cu scăderea vârstei contagiunii, rujeola afectând cu precădere, sugarii si copii.
Formarea de colectivitatea de copii mici (creșe, grădinițe) favorizează deplasarea morbidității spre aceste vaste, cazuri sub 2 ani si chiar sub 1 an, fiind frecvente ceea ce impune vaccinarea antirujeolica sub vârsta de 1 an.
Sexul se pare ca nu joaca un rol important in incidenta bolii.
In Romania in perioada 1978-1992 mortalitatea scade progresiv de la 1,17/100 000 de locuitori in 1978 an prevaccinala) la 0,03/100 000 de locuitori in 1992, adică scade de 39 de ori.
2.1.4. TABLOU CLINIC
Incubația în medii este de 10 zile (cu variații între 8 și 11 zile), fiind una din perioadele de incubație cele mai fixe. Poate fi prelungită până la 21-28 de zile, dacă în cursul acestei perioade s-a administrat gamaglobulină.
a) Perioada de invazie ( stadiul preeruptiv, perioada catarală ).
Această perioadă durează 3-4 zile, până la apariția erupției. Debutul este gradat (și nu brusc ca în scarlatină ), cu febră care crește treptat la 380-390C, însoțită de cefalee, indispoziție și de fenomene catarale conjunctivale și ale căilor respiratorii superioare.
Catarul conjunctival este exprimat prin : conjunctivite roșii, pleoape umflate, ochi lăcrămoși; este însoțit adesea de fotofobie.
Catarul căilor respiratorii este localizat inițial la nazofaringe și laringe. Bolnavul strănută și prezintă o secreție nazală, abundentă, seromucoasă sau mucopurulentă, care irită narinele, însoțită uneori de epistaxis. Catarul ocular și nazal dau feței bolnavului un “facies de copil plâns”. Catarul se extinde apoi la laringe, instalându-se laringita exprimată prin voce aspră, răgușită, tuse uscată supărătoare. Catarul laringian poate fi mai accentuat, luând aspectul unei laringite obstruante (crup rubeolic). Către sfârșitul perioadei de invazie, catarul se extinde descendent sub forma unei traheobronșite acute.
Examene radiologice efectuate sistematic în această perioadă pun în evidență, în peste jumătate din cazuri, imagini de pneumonie interstițială
Cavitatea bucală
Din primele zile de boală, mucoasa bucală este congestionată, mai ales în fundul gurii. Pe acest fond hiperemiat, se observă pete intens congestive, uneori chiar hemoragice. Petele sunt de dimensiuni mici (3-5 mm în diametru), cu contur neregulat, fiind frecvente pe vălul palatin și în fundul gâtului. Limba este saburală, dar roșie pe margini cu tendințe de descuamare în zilele următoare
Semnul Koplik, modificare caracteristică rujeolei în această perioadă; este constituit din câteva (uneori numeroase) micropapule albe sau de culoare albastru deschis, izolate sau în mici grupuri, așezate pe o zona roșie, cu un diametru de câțiva milimetri. Aceste micropapule sunt situate pe mucoasa jugală, lângă ultimii molari, mai rar pe gingii, în șanțul jugomaxilar și excepțional în alte părți (mucoasa nazală). Ele au fost comparate cu grăunțele de griș sau cu mici stropituri de var, presărate pe o suprafață congestionată. Aceste puncte reliefate se datoresc unor îngroșări epiteliale, fiind destul de aderente de mucoasă.
Semnul Koplik apare din perioada de invazie, de obicei in a 2-a zi și persistă câteva zile, cuprinzând și 2-3 zile din perioada eruptivă, apoi dispar începând cu punctele albicioase, care lasă în loc un punct hemoragic pe o areolă congestivă (,,rest de Koplik”). Semnul Koplik are o mare valoare în diagnosticul precoce al rujeolei, putând fi considerat chiar patognomonic pentru această boală. Ganglionii limfatici, mai ales cei cervicali, sunt ușor măriți.
b) Perioada eruptivă.
Febra, care la sfârșitul perioadei de invazie avusese o tendință de scădere, crește din nou și mai mult, realizând astfel o curbă febrilă cu aspect difazic, asemănătoare cu aceea din alte boli virale (gripă, poliomielită).
Simptome generale și nervoase – indispoziție, agitație, insomnie, chiar delir, se accentuează. Erupția apare concomitent cu această exacerbare a simptomatologiei generale.
Erupția rubeolic apare, de obicei, în cursul nopții, astfel încât este descoperită dimineața. Primele pete apar înapoia urechilor și pe ceafă, pe frunte și obraji, coborând spre gât. A 2-a zi, erupția se extinde pe torace și pe rădăcina membrelor, pentru ca in a 3-a zi, să cuprindă în întregime trunchiul și extremitățile membrelor. Erupția are deci un caracter descendent și centrifug, generalizarea fiind desăvârșită de obicei în a 3-a zi. Uneori, erupția ,,iese” mai greu, generalizându-se în 4-5 zile .
Erupția rubeolic este constituită din macule congestive (dispar la presiune), de culoare roz, la început mici (diametrul de câțiva mm) putând rămâne ca atare (erupție micromaculoasă) sau crescând în suprafață (de 1-3 cm în diametru), cu margini neregulate, sau ușor dințate (erupția micromaculoasă).
Petele ușor reliefate si catifelate la pipăit sunt izolate, dar de obicei confluiază, lăsând pe alocuri porțiuni de piele sănătoasă, ca niște insule cu contur neregulat. Acest aspect este vizibil mai ales pe fese, unde erupția este mai puțin accentuată, chiar în cazul unei erupții intens confluente. În general, pielea capătă un aspect pătat, ca și cum ar fi stropită cu o culoare roșie. Erupția poate fi ușor pruriginoasă.
După 2-3 zile, elementele eruptive pălesc și dispar, în ordinea în care au apărut, lăsând in urma lor, timp de câteva zile, pete gălbui – cafenii, cu valoare diagnostică retrospectivă. Acest aspect rezidual este mai intens, când erupția a fost hemoragică, (mult pigment sanguine extravazat). De obicei, urmează o descuamație fină, furfuracee.
c) Perioada posteruptivă (convalescența).
În rujeola necomplicată, temperatura revine la normal, odată cu pălirea și ștergerea elementelor eruptive, iar bolnavul își recapătă treptat starea anterioară. În această perioadă, convalescentul este expus la variate complicații bacteriene.
Evoluția rujeolei este de obicei benignă, decurgând fără, sau cu puține complicații, mai ales la copii în stare de nutriție normală și în condiții de bună îngrijire.
În epidemii mari, mai ales în regiunile cu populație subnutrită și cu rezistență scăzută, rujeola se îndrăcește de complicații.
Complicații mai frecvente, la copii sub 2 ani, la rahitici, la distrofici, sau la cei cu focare infecțioase preexistente, apar nu numai în cursul bolii, dar deseori către sfârșitul acesteia și în convalescență.
Peste 90% din cazurile mortale de rujeolă sunt datorate complicațiilor. Etiopatogenia complicațiilor este complexă, contribuind îndeosebi la scăderea rezistenței generale (anergia rujeotică) și a celei locale (mucoasa respirator și a cavităților adiacente respiratorii – urechea medie, sinusuri), prin leziunile inflamatorii provocate de virusul rubeolic. Se deschid, astfel numeroase porți de intrare pentru suprainfecții bacteriene. Majoritatea complicațiilor sunt deci bacteriene, survenind pe un teren preparat de acțiunea virusului rubeolic.
Ele pot fi favorizate de factori de mediu externi (spitalizare în saloane comune, îngrijiri insuficiente). Unele complicații sunt determinate chiar de virusul rubeolic (laringita, pneumonia interstițială, encefalita).
Forme clinice in rujeola
După aspectul erupției:
1. Rujeola cu erupție reliefată.
2. Rujeola cu erupție miliară.
3. Rujeola cu erupție buboasă.
4. Rujeola cu erupție purpurină.
5. Rujeola cu erupție confluentă.
6 .Rujeola modificată sau mitizată ( după administrare de gamaglobuline în perioada de incubație) are aspect atipic, lipsind unele simptome, sau apărând într-o formă discretă; simptomele catarale pot lipsi, iar erupția constă dintr-un număr redus de pete risipite pe corp; această formă poate apărea la 3-5 luni de la naștere, la sugarii care mai dețin un rest de imunitate maternă.
7.Rujeola fără erupție apare la vaccinați sau la cei care au primit un material de imunizare pasivă, această formă trebuie diagnosticată însă pe baze sigure : clinice, epidemiologice
După intensitatea simptomatologiei:
1. Rujeola atipică are o perioadă de invazie mai lungă ( 5-7 zile) sau mai scurtă (1 zi); semnul Koplik apare tardiv, concomitent cu erupția ( probabil prin modificarea reactivității organismului; în urma unei alte boli infecțioase, sau prin unele tratamente medicamentoase administrate la începutul bolii).
2. Rujeola atipică la imunizați cu vaccin inactivat. La copiii astfel vaccinați, s-a constatat apariția, la câțiva ani după vaccinare, a unei rujeole atipice și severe ( datorată sensibilizării ), ceea ce a condus la renunțarea la acest vaccin.
3. Rujeola la copii malnutriți ( rujeola tropicală ). La copii subnutriți ( în special în regiunile tropicale din țările în curs de dezvoltare ), evoluția rujeolei este deosebit de severă, cu frecvente complicații și mortalitate mare ( până la 50% ). La aceștia viremia este persistentă, virusul rubeolic putând fi izolat până la a 13-a zi. In limfocite, se găsesc cantități mari de antigen viral, iar anticorpii hemaglutinanți și neutralizanți sunt în titru foarte coborât în sânge.
4. Rujeola hemoragică, cu trombocitopenie, erupție hemoragică, gingivorogii, epistaxis, metroragii, etc.,evoluează grav, adesea mortal.
5. Rujeola hipertoxică, apare la copii mici sub 2 ani; se manifestă cu febră mare, dispnee accentuată, cianoză, insuficiență circulatorie, din cauza unui catar bronșic intens (bronșiolită capilară sau rujeolă ,,sufocantă”).
După vârstă :
Rujeola este mult mai severă la copilul mic, prin frecvența mare a complicațiilor; de peste 7 ori mai frecvente (87,9%), față de copii mari (12%), a celor mai grave complicații (bronhopneumonii, laringite, encefalite, suprainfecții bacteriene sistemice), precum și printr-o evoluție mai severă (forme hemoragice, forme hipertoxice mai frecvente), cu o letalitate de 2,2% (față de 0,4 la copii mari). La sugari uneori mai ales în primele 6 luni, rujeola prezintă aspecte atipice (erupție discretă și de scurtă durată, febră mică, absența semnului Koplik ).
Adulții fac o rujeolă intensă și suportă greu boala.
Evoluție si prognostic
În general, prognosticul rujeolei este favorabil, mai ales la copii cu stare de nutriție normală și în condițiile actuale de îngrijire. Astfel letalitatea a scăzut în Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Colentina, de la 8,8% (1939-1944), la 2,3 % (1945-1959) și la 0,5-1% (după 1960 ), pe cazurile spitalizate.
Prognosticul este influențat de vârstă ( boală mai gravă la copii sub 2 ani), de starea de nutriție ( distrofie, rahitism) și de unele asocieri morbide (scarlatină, tuberculoză ), de sarcină și în general, de complicații ( îndeosebi pneumonii, care dau 25% mortalitate și encefalita rubeolic ). În Africa mortalitatea prin rujeolă în spitale este de 6-12 %.
2.1.5. COMPLICATII ALE APARATULUI RESPIRATOR
Aparatul respirator prezintă cele mai frecvente complicații in rujeolă:
1.Pneumonia interstițială rubeolic poate fi pusă în evidentă chiar din perioada prodromală. Această pneumonie este de o deosebită gravitate la copii sub 2 ani, când se prezintă sub forma difuză și bilaterală, cu simptome funcționale severe (dispnee și cianoză ) și evoluție gravă.
2.Pneumonia cu celule gigante este severă. Apare, de asemenea, la copii cu imunitate alterată, prin tratamente prelungite cu imunosupresive, sau la suferinzi de leucoze.
3.Pneumonia și bronhopneumonia prin suprainfecție bacteriană (stafilococ, pneumococ, bacil gramnegativ) sunt frecvente (7-50% din cazuri). Deseori, au un caracter trenant, probabil din cauza componenței virale subadiacente; cel mai adesea sunt pneumonii mixte.
4. Abcesul pulmonar și pleurezia purulentă pot să apară uneori.
5. Bronșita capilară (“catarul sufocant”), manifestate cu dispnee, cianoză și evoluând de obicei spre moarte, apare la copii mici.
6.Crupul rubeolic poate fi adesea mixt, prin suprainfecție bacteriană.
2.1.6. COMPLICATII ALE SISTEMULUI NERVOS
Sistemul nervos poate fi sediul unor importante complicații.
1. Modificările electroencefalografice: par să fie comune in cursul rujeolei, mai frecvente la începutul erupției .Aceste modificări indică o afectare tranzitorie a encefalului, mult mai frecventă decât o arată manifestările clinice
2. Encefalita rubeolic este cea mai gravă complicație a rujeolei. Apare de obicei târziu, către sfârșitul perioadei eruptive sau la începutul convalescenței. Este o complicație rară (frecvențe de 1/1000 de cazuri de rujeolă), dar de o mare gravitate prin evoluția letală posibilă și prin sechelele neuropsihice pe care le lasă. Debutul este brusc, cu modificări neuropsihice, delir, inconștiență, comă, convulsii, etc.
3. Panencefalita subacută sclerozantă (P.E.S.S.). Se apreciază că această boală apare cu o frecvență de 5-10 cazuri pentru fiecare 1.000.000 de cazuri de rujeolă. Riscul apariției acestei panencefalite după vaccinarea cu vaccin rubeolic viu atenuat este practic neglijabilă.
Alte complicații:
1. Complicații oculare: conjunctivite purulente, ulcer cornean.
2. Complicații bucale (mai ales la copii distrofici, denutriție, cu rezistență scăzută): stomatită (bacteriană, sau micotică), amigdalită.
3. Otita medie supurată. Apare în circa 10% din cazuri fiind urmată adesea de mastoidită.
4. Miocardita. Este exprimată prin modificări EKG, tranzitorii , care se constată în 0,5 –33% din cazuri.
5. Complicații digestive : gastroenteritele ( enantemul rubeolic al mucoasei digestive favorizează dezvoltarea unor infecții bacteriene , sau redeșteptarea unei infecții dizenterice prezentă până atunci sub formă latentă sau ca stare de purtător ).
Rujeola și sarcina: rujeola, apărută în primele trei luni de sarcină, poate provoca malformații congenitale la făt. Riscul de malformații se apreciază la 50% pentru rujeola apărută în prima lună de sarcină, scăzând apoi în lunile următoare. Moartea fetală și nașterile premature rămân pe primul plan în lunile următoare.
2.1.7. DIAGNOSTICUL POZITIV
In general, diagnosticul pozitiv se sprijină pe date epidemiologice (lipsa rujeolei in antecedente, contact infectat cu 10 – 12 zile înainte ) datele clinice si datele de laborator (leucopenie cu neutrofile la început, apoi limfocitoza).
Izolarea virusului rubeolic se poate face din secrețiile (nazofaringiene, traheobronsice, conjunctivale) si din sânge, dar nu constituie o metoda de rutina.
Diagnosticul serologic este posibil si util, in cazurile problema de diagnostic sau pentru verificarea eficacității antirujeolice.
2.1.8. DIAGNOSTIC DIFERENTIA
In stadiul preeruptiv rujeola poate fi confundata cu viroza respiratorie (gripe, adenoviroza, guturai) de care trebuie diferențiata anamneza epidemiologica, examenul local, semnul Koplik, triplu catar: catar conjunctival ( “facies plans”), catar digestiv (greața, vărsături, diaree), catar respirator (tuse, rinoree, tulburări respiratorii) si manifestări neurologice (mai ales la adulți), iritabilitate, cefalee, uneori fenomene de tip encefalitice.
In stadiul eruptiv diagnosticul diferențial se face cu următoarele boli:
– scarlatina (angina evidențiata, absenta catarului respirator, erupție cu caracter punctat, aspru, cu paloare circumorala)
– rubeola ( prodroame discrete, erupția este rara si de scurta durata, adenopatii evidente, evoluție ușoara)
– varicela si variola – caracterul veziculelor, al erupțiilor respective cu topografia si evoluția caracteristica
– infecții cu enterovirusi – Echo tipurile 2, 4, 9, 16, insolite de erupție rujeoliforma
2.1.9. TRATAMENTUL RUJEOLEI
Tratamentul rujeolei este simptomatic și de susținere. Nu există nici un mijloc de tratament specific. Gammaglobulinele au numai o valoare preventivă și nu curativă. După unii administrarea de gamaglobuline în stadiul prodromal ar scădea frecvența complicațiilor și întrucâtva gravitatea bolii.
Rujeola necomplicată se tratează la domiciliu (îngrijiri, igienă, dietă, medicație cât mai simplă); spitalizarea este indicată numai pentru formele severe complicate, sau în situații de necesitate. Repaosul la pat este indicat pentru toată perioada febrilă și câteva zile după aceea.
Izolarea va fi individuală, excluzându-se orice vizită. În spital, pe cât posibil, izolarea se face într-o cameră individuală sau de cel mult 2-3 paturi, evitându-se contactul cu bolnavi cu leziuni supurative, cu germeni piogeni, cu complicații pulmonare, sau cu tuberculoză.
Tehnica aseptică este obligatorie, ca și dezinfecția continuă și cea terminală. Îngrijirea tegumentelor se face cu loțiuni cu apă alcoolizată (baia este permisă în convalescență). Îngrijirea mucoaselor necesită multă atenție. Ochii trebuie protejați de acțiunea iritativă a luminii și ținuți curați prin spălături zilnice cu ceai de mușețel călduț. Cavitatea bucală trebuie curat întreținută (gargară cu ceai de mușețel , apă de gură).
Secrețiile se îndepărtează, iar uscăciunea mucoasei se combate printr-o hidratare adecvată și prin aplicări de comprese umede. Cavitățile nazale se curăță de secreții, iar narinele se ung cu o cremă simplă. Urechile și mastoidele se controlează atent zilnic.
Dieta constă, în perioada febrilă, din lichide (supe, ceaiuri, limonadă, sucuri de fructe, lapte, apă minerală, sifon, etc.), administrate cu stăruință și grijă, în funcție de toleranța gastrică. Vărsăturile repetate, urmate de deshidratare, necesită o hidratare pe cale parenterală. Imediat ce toleranța gastrică permite, dieta se îmbogățește treptat, devenind completă în convalescență (fără nici o restricție ).
Febra se combate cu medicamente antitermice (Acid acetilsalicilic, Aminofenazonă, supozitoare, Paracetamol comprimate și supozitoare , Acalor supozitoare) și cu împachetări umede. Tusea iritativă supărătoare se tratează cu antitusive (Calmotusin, Codenal ). Ulterior, se pot da ceaiuri sau siropuri expectorante. Laringita poate fi calmată cu comprese umede și calde, inhalații și umidificarea aerului. Împotriva vărsăturilor, se dau poțiuni calmante (cu novocaină), sau antiemetice (Emetiral). În caz de agitație, se poate recurge la doze mici de antihistaminice hipnotice (Romergan), care se pare că au și efectul de a atenua erupția. Vitaminele sunt indicate numai la cei cu carențe anterioare (denutriție, distrofici).
Indicațiile antibioticelor și sulfamidelor. Nimic nu justifică folosirea de rutină a substanțelor antimicrobiene în tratamentul rujeolei. Folosirea acestora în scop “profilactic”, pentru prevenirea complicațiilor bacteriene, dă rezultate nefavorabile, prin selectarea unei flore rezistente și apariția de complicații mai frecvente și mai grave (la un grup de bolnavi tratați “profilactic” astfel, au apărut complicații bacteriene în 28% din cazuri, în timp ce la grupul netratat, au apărut în numai 14% din cazuri). Unii autori recomandă, totuși, folosirea profilactică a antibioticelor în formele severe de rujeolă, mai ales la copii distrofici sau cu diateză exudativă (copii “catarali”) și la convalescenții de la alte boli infecțioase.
Rujeola complicată. Antibioticele vor fi folosite, imediat ce a apărut, sau se suspectează o complicație bacteriană.
Pneumoniile și bronhopneumoniile se tratează cu antibiotice în doze mari, folosindu-se antibiotice diferite (Penicilină G, Eritromicină, Tetraciclină, Cloranfenicol, Peniciline semisintetice), în funcție de bacteria cauzală și de sensibilitatea ei la antibiotice. Bineînțeles, se adaugă tratamentul simptomatic și de susținere (oxigen, analeptice, cardiovasculare, prișnițe toracice, etc.).
Crupul rubeolic se tratează, în formele ușoare, cu aer umidificat, inhalații, comprese calde și sedative (luminal, antihistaminice). În cazurile severe, se recurge la corticosteroizi, pentru acțiunea lor antiinflamatoare (hidrocortizon, hemisuccinat; 100 mg x 3/zi, timp de 2-3 zile). Se mai administrează după nevoie, oxigenoterapie, aspirația secrețiilor, antibiotice (de obicei, există suprainfecție bacteriană) și eventual traheostomie.
Encefalita (encefalomielita) rubeolic se tratează cu sedative, (la nevoie), soluții hipertonice intravenoase de glucoză, soluție de sulfat de magneziu, antipiretice, vitamine din grupul B și mai ales, aplicarea intravenoasă precoce și în doze mari de corticosteroizi (hidrocortizon, hemisuccinat: 200 -600 mg/zi), urmată de corticoterapie orală (Prednison). Corticoterapia dă rezultate excelente, în comparație cu cei tratați fără corectarea dezechilibrului hidroelectrolitic etc.
CAPITOLUL III
3.1. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTILOR CU RUJEOLA
3.1.1. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN PLANUL DE INGRIJIRE
Asistenta medicala reprezintă cadrul sanitar care se ocupa de îngrijirea bolnavilor si care trebuie sa aibă pe ranga pregătirea de specialitate si o conduita etica adecvata acestei meserii.
Este necesar sa cunoască: epidemiologia bolilor infecto-contagioase precum si modul lor de prevenire; modul de prevenire al infecțiilor intra-spitalicești; tehnici de pregătire a bolnavilor pentru investigații; tehnici de administrare a medicamentelor; rezolvarea problemelor de alimentație. Totalitatea afirmațiilor de mai sus este oglindita intr-o alta afirmație a Virginiei Henderson: “Nursa este conștiința celor fora conștiința, iubirea de viața a celui care a încercat sa se omoare, piciorul celui care i-a fost amputat, ochii unui nevăzător, puterea de a se mișca a sugarului, încrederea tinerei mame, gura celor care sunt prea slăbiți sau care se tem sa vorbească.
Când sensibilitatea ei către nevoile umane este cumulata cu abilitatea de a se folosi de o opinie experta si de a aplica in practica – influenta asistentei asupra îngrijirii bolnavilor nu cunoaște limite in întreaga lume.”
3.1.2. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN EDUCATIA SANITARA
Asistenta medicala informează bolnavul si familia acestuia despre boala si transmiterea ei, prevenire si tratament.
Pacientul se izolează pentru a nu transmite infecția si pentru a-i proteja mai ales pe cei cu rezistenta scăzuta, izolarea (la domiciliu sau spital) se face de la primele semne de boala pana la 6 zile după apariția erupției.
Dezinfecția continua si cea terminala, camerei bolnavului sunt necesare. Suspecții sunt izolați pana la precizarea diagnosticului. Carantina contactelor este necesara, deși dificil de realizat in practica. Se aplica in colectivitățile de copii, unde s-a ivit un caz, prin interzicerea intrării de noi copii receptivi si de vizitatori. Școlile nu se închid, însa copii sunt supuși unui control medical zilnic. Copiii – contacta, la care se cunoaște data precisa a contactului, pot fi lăsați la școala primele zile de incubație, după care este recomandabil sa fie izolați la domiciliu sau spital.
Asistenta medicala educa bolnavul sa-si dentina igiena cavitații bucale prin: spălarea dinților, gargara cu ceai de mușețel asupra curatorii corecte a cavitații nazale si protecția marinelor prin aplicarea de creme simple.
Asistenta medicala sfătuiește bolnavul sa-si acopere nasul si gura cu o batista atunci când tusete sau strănuta; sa folosească batista de hârtie pentru tuse si pentru expectorație; acestea se arunca după folosire intr-un recipient prevăzut aproape de patul bolnavului.
Asistenta medicala aerisește si umidificat aerul din încăperea bolnavului, de mai multe ori pe zi, folosește metode umede de curatore a prafului.
Asistenta medicala sfătuiește bolnavul privind respectarea unui regim alimentar in perioada febrila alcătuit din : lichide, supe, ceaiuri, limonada, sucuri de fructe etc. Administrate cu stăruința, in funcție de toleranta gastrica. Vărsăturile repetate, urmate de deshidratare, necesita o hidratare pe cale parentala. Imediat, daca toleranta gastrica permite, dieta se îmbogățește treptat.
Asistenta medicala promovează vaccinarea copiilor in jurul vârstei de 12 luni cu vaccinul antirujeolic, iar in cazurile de risc mare de contact infecțios pentru sugari (epidemii in creșe, morbiditate mare la vârsta mica), este indicat sa se facă vaccinarea de la vârsta de 6 luni.
Experiența a arătat ca efectuarea sub vârsta de 12 luni poate reduce șansa si gradul de seroconveriuni, din cauza persistentei mai prelungite a anticorpilor transmiși de la mama. In aceste cazuri, este însa necesar sa se repete vaccinarea la vârsta de 15 luni, pentru o protecție completa ( sub 12 luni protecția este de 67 % ). Copiii mai mari si adolescenții se vaccinează daca sunt receptivi. Expunerea la rujeola (contact infectant) nu constituie o contraindicație a vaccinării. Daca vaccinul este efectuat in primele 3 zile de contact, vaccinul induce o protecție, care împiedica dezvoltarea rujeolei.
Se exclud de la vaccinare gravidele (risc de malformații de făt ), copiii cu boli febrile severe, tuberculoza activa, precum si cei cu imunitate alterata (leucoze si alte boli de sânge, persoane tratate cu corticoizi, citostatice, iradiate),din cauza pericolului de dezvoltare a unor reacții grave. Copiii cu aceste contraindicații se protejează (in caz de contact infectant) cu imunoglobuline “standard” sau specifice.
CAPITOLUL IV
CAZURI CLINICE
4.1. CAZUL I
Nume: M
Prenume: S
Starea civilă: necăsătorită
Talie: 1,56 m
Greutate: 40 kg
Data nașterii:.1998
Ocupația: elevă
Data internării: 16.05.2014 ora 845
Data externării: 23.05.2014 ora 14
Numărul de zile de spitalizare: 8
Diagnostic la internare: rujeola forma severa cu erupție intensa si sinuzita acutizata
4.1.1 . Comunicarea.
Pentru a putea concepe planul de nursing pentru îngrijirea bolnavei, am purtat discuții cu aceasta din care am obținut următoarele date referitoare la apariția primelor semne și simptome ale bolii, motivele internării, dacă a mai prezentat și alte boli asociate, antecedentele heredo-colaterale și personale, modul de viață anterior internării.
Motivele internării:
astenie fizică,
paloare,
cefalee,
febra 39o,
amețeli,
diaforeza,
tuse,
indispoziție,
macule congestive la nivelul fetei si trunchiului.
Antecedente heredocolaterale:
HVA la 9 ani, fără importanță.
Antecedente personale:
Hepatită cronică.
Antecedente patologice:
Amigdalită, otită medie supurativă.
Condiții de viață și muncă:
Bune.
Venit mediu lunar:
Alocație de stat.
Comportament față de mediu:
Sociabilă, orientată tempora-spațial.
Istoricul bolii:
Din relatările bolnavei rezultă că prezintă astenie fizică, paloare, cefalee, febra, erupție la nivelul fetei si trunchiului. Nu a făcut tratament în ambulatoriu și se prezintă la camera de gardă.
Examen clinic:
S-au găsit următoarele aspecte patologice
tegumente-erupție la nivelul fetei si trunchiului
aparatul respirator: tuse frecventa, neproductiva
aparatul circulator: nu prezintă simptome
aparat digestiv: nu prezintă simptome
celelalte aparate si sisteme sunt in limite normale
4.1.2. Aprecierea
Pe baza datelor culese de la bolnavă, a examenului clinic obiectiv efectuat de medic și din observațiile personale am stabilit următoarele.
Manifestări subiective:
astenie fizică, cefalee.
Manifestări obiective:
paloare,
febra
erupție la nivelul fetei si trunchiului.
inapetența
tuse seaca
4.1.3. Analize de laborator
16.05.2014 :
exudat faringian – SH – absent, stafilococ – absent
VSH = 21 mm/h
TGP = 20 U.I.
Urocultura – negativ
17.05.2014 :
hemoleucograma
leucocite = 4700
limfocite = 13 %
monocite =13 %
neutrofile = 71,5 %
eozinofile = 1,9 %
bazofile = 0,5 %
Nr. hematii = 4310
Hg = 13,3 g/dl
Hematocrit = 38,8
4.1.4 . Analiza datelor culese.
Coroborând datele din anamneza și istoricul bolii cu datele obținute din examenul clinic al bolnavei cu cele paraclinice din foaia de observație precum și cu observații proprii s-a suspicionat diagnostic de: rujeola forma severa cu erupție intensa si sinuzita acutizata.
4.1.5 . Evaluare.
Din analiza datelor obținute am stabilit că din punct de vedere al dependenței pacientei este vorba de o bolnavă cu rujeola forma severa cu erupție si sinuzita acutizata , care necesită îngrijiri infirmiere privind combaterea semnelor și simptomelor pe care le prezintă: astenie fizică, cefalee, febra, tuse seaca, erupție papuloasa la nivelul fetei si trunchiului.
Asigurarea condițiilor igienico-sanitare și de mediu fizic și uman, care să-i permită refacerea psihică și fizică, asigurarea administrării medicației prescrisă de medic, educația sanitară privind modul de comportare în spital și apoi la domicilii.
4.1.6. Evoluție si tratament
4.1.7.. Planul de îngrijire nursing
După conceptul Virginiei Henderson
Data: 16.05.2014
Problema:
– astenie fizică
– febra
– cefalee
– erupție papuloasa la nivelul fetei si trunchiului
– tuse seaca
Manifestări de dependență:
– slăbiciune, oboseală
– odihna insuficienta
Surse de dificultate:
– proces infecțios
– noua imagine corporala
Obiective:
– combaterea durerii
– prevenirea complicațiilor
– supravegherea funcțiilor vitale
Intervenții proprii:
– psihoterapie
– urmărirea pulsului, temperaturii, respirației.
Intervenții delegate:
– administrarea tratamentului prescris de medic
– pregătirea pacientei pentru recoltarea probelor de sânge și urină indicate de medic
Evaluare: Bolnava parțial dependentă privind nevoia de a se alimenta, a-și păstra o bună postură, a dormi și a se odihni, necesită ajutorul nursei pentru aceste nevoi.
Recoltări de produse biologice si patologice:
16.05.2014 :
exudat faringian – SH – absent, stafilococ – absent
VSH = 21 mm/h
TGP = 20 U.I.
Urocultura – negativ
17.05.2014 :
hemoleucograma
– leucocite = 4700
– limfocite = 13 %
– monocite =13 %
– neutrofile = 71,5 %
– eozinofile = 1,9 %
– bazofile = 0,5 %
Nr. hematii = 4310
Hg = 13,3 g/dl
Hematocrit = 38,8 %
Tratament : antitusive, mucolitice, polivitamine, antitermice, antiinflamatoare, analgezice,antibiotice.
Epicriza: rujeola forma deosebit de severa cu erupție intensa, manifestări neuropsihice (depresie), febra care a cedat foarte greu la antitermice, inapetența totala. Evoluție favorabila sub tratament antiinfecțios al sinuzitei acutizate, antiinflamator, vitamine
4.2 .CAZUL II
Nume: P
Prenume: V
Starea civilă: necăsătorită
Talie: 1,45 m
Greutate: 48 kg
Data nașterii:1998
Ocupația: elev
Data internării: 14.05.2014 ora 0730
Data externării: 19.05.2014 ora 14ºº
Numărul de zile de spitalizare: 6
4.2.1. Comunicarea.
Pentru a putea concepe planul de nursing pentru îngrijirea bolnavei, am purtat discuții cu aceasta din care am obținut următoarele date referitoare la apariția primelor semne și simptome ale bolii, motivele internării, dacă a mai prezentat și alte boli asociate, antecedentele heredo-colaterale și personale, modul de viață anterior internării.
Diagnostic la internare: erupție rubeolica forma medie, pneumonie interstițiala
Motivele internării: Astenie fizică, paloare, cefalee, febra in urma cu o zi, tuse, erupție la nivelul fetei si a gatului, prurit, inapetenta, anxietate, diaree (3 scaune pe zi).
Antecedente heredocolaterale: varicela.
Antecedente personale: bronsiolita in 2013
Condiții de viață și muncă: Nu consumă alcool sau cafea.
Venit mediu lunar: alocație.
Comportament față de mediu: Sociabilă, orientată tempora-spațial.
Istoricul bolii: Din relatările bolnavei rezultă că prezintă astenie fizică, cefalee, febra 39 ºC, conjunctiva purulenta, tuse frecventa productiva. Nu a făcut tratament în ambulator și la Policlinică.
Examen clinic: S-au găsit următoarele aspecte patologice:
tegumente – erupție la nivelul întregului corp
apararul digestiv – digestie necorespunzatoare
aparatul cardiovascular normal
aparat respirator – tuse frecventa, productiva
celelalte organe și sisteme sunt în limite normale
4.2.2. Aprecierea.
Pe baza datelor culese de la bolnavă, a examenului clinic obiectiv efectuat de medic și din observațiile personale am stabilit următoarele:
Manifestări subiective:
cefalee.
Manifestări obiective:
– astenie,
– febra,
– tuse,
– erupția pielii,
– semnul Koplick..
4.2.3 . Analize laborator
15.05.2014 :
– exudat faringian – SH – absent, stafilococ – absent
-VSH = 20 mm/h
-hemoleucograma
– leucocite = 4100
– limfocite = 14,2 %
– monocite =14,6 %
– neutrofile = 77,2 %
– eozinofile = 0,4 %
– bazofile = 0,6 %
-Nr. hematii = 4600
-Hg = 11,5 g/dl
-Hematocrit = 39,6 %
4.2.4 . Analiza datelor culese.
Coroborând datele din anamneza și istoricul bolii cu datele obținute din examenul clinic al bolnavei cu cele paraclinice din foaia de observație precum și cu observații proprii s-a suspicionat diagnostic de rujeola forma medie.
4.2.5 . Evaluare.
Din analiza datelor obținute am stabililt că din punct de vedere al dependenței pacientei este vorba de o bolnavă cu rujeola forma medie, parțial dependentă, care necesită îngrijiri infirmiere privind combaterea semnelor și simptomelor pe care le prezintă: astenie fizică, cefalee, febra, erupția pielii, tuse. Asigurarea condițiilor igienico-sanitare și de mediu fizic și uman, care să-i permită refacerea psihică și fizică, asigurarea administrării medicației prescrisă de medic, educația sanitară privind modul de comportare în spital și apoi la domiciliu.
4.2.6. Evolutie si tratament
Planul de îngrijire nursing
După conceptul Virginiei Henderson
Data:14.05.2014
Problema:
– astenie fizică
– febra, cefalee
– erupție papuloasa la nivelul fetei si trunchiului
– tuse productiva frecventa
– conjunctiva purulenta
Manifestări de dependență:
– slăbiciune, oboseală
– odihna insuficienta
Surse de dificultate:
– proces infecțios
– noua imagine corporala
Obiective:
– combaterea durerii
– prevenirea complicațiilor
– supravegherea funcțiilor vitale
Intervenții proprii:
– psihoterapie
– urmărirea pulsului, temperaturii, respirației.
Intervenții delegate:
– administrarea tratamentului prescris de medic
– pregătirea pacientei pentru recoltarea probelor de sânge indicate de medic
Evaluare:
Bolnava parțial dependentă privind nevoia de a se alimenta, a-și păstra o bună postură, a dormi și a se odihni, a evita pericolele, a menține temperatura corpului in limite normale necesită ajutorul nursei pentru aceste nevoi.
Recoltări de produse biologice si patologice:
15.05.2014 :
exudat faringian – SH – absent, stafilococ – absent
VSH = 20 mm/h
hemoleucograma
leucocite = 4100
limfocite = 14,2 %
monocite =14,6 %
neutrofile = 77,2 %
eozinofile = 0,4 %
bazofile = 0,6 %
Nr. hematii = 4600
Hg = 11,5 g/dl
Hematocrit = 39,6 %
Tratament : antitusive, antitermice, antiinflamatoare, analgezice, polivitamine, mucolitice, antibiotice (Gentamicina si Eritromicina).
Epicriza: rujeola forma medie cu manifestări depresive, cu stare febrila care a cedat foarte greu in urma administrarii de antitermice. Evolutie
satisfacatoare sub tratament. I se recomanda repaus la pat, izolare fata de persoanele sanatoase, urmarea tratamentului si acasa si revenirea la control.
4.3.CAZUL III
Nume: D
Prenume: L
Starea civilă: necăsătorită
Talie: 1,17 m
Greutate: 20 kg
Data nașterii: 2008
Ocupația: preșcolar
Data internării: 20.04.2014 ora 0830
Data externării: 25.04.2014 ora 14
Numărul de zile de spitalizare: 6
4.3.1. Comunicarea.
Pentru a putea concepe planul de nursing pentru îngrijirea bolnavei, am purtat discuții cu aceasta din care am obținut următoarele date referitoare la apariția primelor semne și simptome ale bolii, motivele internării, dacă a mai prezentat și alte boli asociate, antecedentele heredo-colaterale și personale, modul de viață anterior internării.
Diagnostic la internare: erupție rubeolica forma medie, pneumonie interstițiala
Diagnostic la internare: rujeola erupție forma medie, pneumonie interstițiala
Motivele internării: febra, frisoane, tuse, agitație, constipație, inapetența, deshidratare, câteva macule retroauriculare.
Antecedente heredocolaterale: scarlatina.
Antecedente personale: otita severa.
Condiții de viață și muncă: alimentație mixta, variata.
Venit mediu lunar: alocație
Comportament față de mediu: Sociabilă, orientată tempora-spațial.
Istoricul bolii: Din relatările bolnavei si aparținătorilor rezultă că prezintă , febra,frisoane, tuse. La 24 de ore pe tegumente si-a făcut apariția o erupție rubeolica care s-a extins pe trunchi.
Examen clinic: S-au găsit următoarele aspecte patologice:
– tegumente – erupție la nivelul întregului corp
– aparatul digestiv –normal
– aparatul cardiovascular normal
– aparat respirator – tuse neproductiva
– celelalte organe și sisteme sunt în limite normale
4.3.2 . Aprecierea.
Pe baza datelor culese de la bolnavă, a examenului clinic obiectiv efectuat de medic și din observațiile personale am stabilit următoarele:
Manifestări subiective:
– cefalee, lipsa apetitului
Manifestări obiective:
astenie,
febra,
tuse,
eruptia pielii,
semnul Koplic
4.3.3. Analize de laborator
30.04.2014 :
exudat faringian : SH – absent, stafilococ – absent
VSH = 32 mm/h
hemoleucograma
leucocite = 3500
limfocite = 34,5 %
monocite = 15,6 %
neutrofile = 47,7 %
eozinofile = 1,4 %
bazofile = 0,5 %
Nr. hematii = 4970
Hg = 13,7 g/dl
Hematocrit = 37,7 %
4.3.4 . Analiza datelor culese.
Coroborând datele din anamneza și istoricul bolii cu datele obținute din examenul clinic al bolnavei cu cele paraclinice din foaia de observație precum și cu observații proprii s-a suspicionat diagnostic de: rujeola in erupție forma medie.
4.3.5 . Evaluare.
Din analiza datelor obținute am stabilit că din punct de vedere al dependenței pacientei este vorba de o bolnavă cu rujeola forma medie, parțial dependentă, care necesită îngrijiri infirmiere privind combaterea semnelor și simptomelor pe care le prezintă: astenie fizică, febra, erupția pielii, tuse. Asigurarea condițiilor igienico-sanitare și de mediu fizic și uman, care să-i permită refacerea psihică și fizică, asigurarea administrării medicației prescrisă de medic, educația sanitară privind modul de comportare în spital și apoi la domiciliu.
4.3.6. Evoluție si tratament
4.3.7.Planul de îngrijire nursing
După conceptul Virginiei Henderson
Data: 20.04.2014
Problema:
– astenie fizică
– febra , frisoane
– erupție papuloasa la nivelul fetei si trunchiului
– tuse neproductiva
– conjunctiva purulenta
Manifestări de dependență:
– slăbiciune, oboseală
– odihna insuficienta
Surse de dificultate:
– proces infecțios
– anxietate
– durere, boala
Obiective:
– combaterea durerii
– prevenirea complicațiilor
– supravegherea funcțiilor vitale
– asigurarea odihnei suficiente
Intervenții proprii:
– psihoterapie
– urmărirea pulsului, temperaturii, respirației.
– crearea unui climat corespunzător
Intervenții delegate:
– administrarea tratamentului prescris de medic
– pregătirea pacientei pentru recoltarea probelor de sânge indicate de medic
Evaluare:
Bolnava parțial dependentă privind nevoia de a se alimenta,a dormi și a se odihni, nevoia de a respira, de a menține igiena corporala, de a invata cum sa-si păstreze sănătatea, de a menține temperatura corpului in limite normale necesită ajutorul nursei pentru aceste nevoi.
Recoltări de produse biologice si patologice: 30.04.2014 :
exudat faringian : SH – absent, stafilococ – absent
VSH = 32 mm/h
hemoleucograma
leucocite = 3500
limfocite = 34,5 %
monocite = 15,6 %
neutrofile = 47,7 %
eozinofile = 1,4 %
bazofile = 0,5 %
Nr. hematii = 4970
Hg = 13,7 g/dl
Hematocrit = 37,7 %
Tratament: antitusive, antitermice, antiinflamatoare, analgezice, polivitamine.
Epicriza: Pacienta internata cu rujeola forma medie a evoluat satisfăcător in urma tratamentului cu antitermice, antitusive, analgezice si vitamine.
CAPITOLUL V
5.1. NORME DE SANATATE SI SECURITATE IN MUNCA
5.2. NORME DE PREVENIRE SI STINGERE A INCENDIILOR
Îngrijirea cazurilor de pacienți cu Rujeola, prezentate ȋn cadrul temei de proiect, s-a efectuart in Secția de Boli Infecțioase de Urgente Resița, in care tot personalul medical pe lȃngă obligațiile pe care le au pe linie medicală, trebuie să respecte normele de securitate și sanatate ȋn muncă si de aparare ȋmpotriva incendiilor conform legislației in vigoare si a Regulamentului Intern al Spitalului.Astfel angajatorul are obligația sa ia toate masurile necesare pentru protejarea vieții si sănătații salariaților, să asigure securitatea si sănatatea salariaților ȋn toate aspectele legate de muncă, răspundȃnd de organizarea activității privind asigurarea sănatății și securității ȋn muncă,
Cadrele medicale din cadrul Secției de Boli Infecțioase a Spitalului de Urgențe Reșița desfășură activitatea ȋn așa fel ȋncȃt să nu expună la pericole de accidentare sau ȋmbolnăvire profesională, persoana proprie sau alți angajați.
În acest scop au următoarele obligații:
a. Să-și ȋnsușească și să respecte normele și instrucțiunile de protecția a muncii și măsurile de aplicare a acestora;
b. Să utilizeze corect echipamentele tehnice,substanțele periculoase, instrumentarul din dotare;
c. Să nu procedeze la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de securitate ale echipamentelor tehnice, și să utilizeze corect aceste dispozitive:
d.Să aducă la cunoștință conducătorului locului de muncă orice defecțiune tehnică sau alte situație care constituie un pericol de acidentare sau ȋmbolnăvire profesională:
e.Să aducă la cunoștință conducătorului locului de muncă, ȋn cel mai scurt timp posibil accidentelor de muncă suferite de persoana proprie sau de alți angajați;Aceasta regula va fi respectată si in cazul acidentelor survenite pe traseul domiciliu-loc de muncă și invers
f.Să oprească lucrul la apariția unui pericol iminent de producere a unui accident și să informeze de imediat conducătorul locului de muncă;
g. Să refuze ȋntemeiat executarea unei sarcini de muncă daca aceasta ar pune ȋn pericol de accidentare sau ȋmbolnăvire profesională persoana sa sau a celorlalți participanți la procesul de muncă;
h. Să utilizeze echipamentul individual de proctecție din dotare, corespunzător scopului pentru care a fost acordat;
i.Să coopereze cu angajatorul și/sau cu angajații cu atribuții specifice ȋn domeniu securității și sănătății ȋn muncă;
j.Să coopereze cu angajatorul si/sau cu angajații cu atribuți specifice ȋn domeniul securității și sănătății ȋn muncă, atȃta timp cȃt este necesar, pentru realizarea oricărei sarcini sau cerințe impuse
k. Să dea relații din proprie inițiativă sau la solicitarea de autoritatea competentă pentru prevenirea accidentelor și bolilor profesionale;
organelor de comtrol și de cercetarea ȋn domeniul protecției muncii;
l.Să se supuna controlului medical atȃt la angajarea cat si periodic;
m.Să participe, ȋn mod obligatoriu, la ședintele de instruire pe linia securității și sănătății ȋn muncă, să-și ȋnsușeasa tematica prelucrată și să susțină testele prevazute de legislația ȋn vigoare.
Cadrelor medicale le este interzis:
-să introducă și să consume băuturi alcoolice ȋn unitate;
-să se prezinte la program sub influența băuturilor alcoolice;
-să efectueze alte lucrări străine din interesul unității;
-să lase fără supraveghere ȋn timpul programului, instalațiile ȋn funcționare și să părăsească locul de muncă;
-să nu efectueze manevre și modificări nepermise la mașini, instalații, echipamente, aparate, precum și alte echipamente de muncă;
-să nu pătrundă ȋn zonele de restricție sau ȋn locurile de muncă pentru care nu a fost instruit și să nu facă intervenții la tablourile electrice,la echipamentele tehnice alimentate cu energie electrică sau la alte echipamentele tehnice,dacă nu este calificat in acest sens, chear daca acestea nu sunt active;
-să introducă ȋn unitate produse sau obiecte pentru comercializare sau obiecte prohibite (arme, droguri);
-să rămănă sau să revină la locul de muncă.
Infecția intraspitaliceasca (nosocomiala) este infecția contactata in spital sau in alte unități sanitare si se refera la orice boala datorata micro-organismelor, boala ce poate fi recunoscuta clinic sau microbiologic, care afectează bolnavul, datorita internării lui in spital sau îngrijirilor primite, fie ca pacient spitalizat sau in tratament ambulatoriu, fie personalul sanitar datorita activității sale, indiferent daca simptomele apar, sau nu, in timp ce persoana respectiva se afla in spital.
Definiția infecției nosocomiale se bazează pe date clinice, date de laborator si alte teste de diagnostic. Dovada clinica deriva din observarea bolnavului sau din analiza informațiilor din foaia de observație a pacientului, si alte evidente din salon sau unitate.
Pentru ca o infecție sa fie dovedita nosocomiala, trebuie sa nu existe dovada ca infecția era prezenta sau in incubație, in momentul internării in spital. Trebuie considerate ca nosocomiale si infecțiile dobândite in spital dar diagnosticate după externare.
Nu se considera infecție nosocomiala, infecția asociata cu o complicație sau o extinderea a unei infecții prezente la internare daca nu s-a schimbat agentul patogen, sau daca semnele nu arata o noua infecție.
Fiecare caz de infecție nosocomiala trebuie dovedit ca se datorează spitalizării sau îngrijirilor medico-sanitare ambulatorii in unitățile sanitare.
Prevenirea infecțiilor nosocomiale este un obiectiv permanent a întregii activitati a spitalului, si se realizează in principal prin:
1. Masuri de igiena spitaliceasca
condiții de cazare
microclimat
alimentație
aprovizionare cu apa
îndepărtarea reziduurilor
sterilizare
curtenie si dezinfecție
2. Alegerea procedurilor de tratament cu risc minim de infecție
3. Aplicare tehnicilor aseptice, a masurilor antiseptice
si utilizarea judicioasa a antibioticelor
Asepsia este o metoda profilactica de prevenire, prin care organismul este ferit de infecția microbiana si este realizata prin curatenie si sterilizare
Antisepsia este o metoda curativa care lupta împotriva infecțiilor, prin utilizare de antiseptice.
4. Aplicarea exacta si prompta a potențialului infecțios si receptivității bolnavilor, prin aplicarea masurilor de izolare a surselor si de protecție a receptivilor.
5. Supravegherea clinica a bolnavilor pentru depistarea infecțiilor nosocomiale si a celorlalte boli infecțioase, supravegherea starii de sănătate a personalului, aplicarea masurilor de control, asigurarea informării epidemiologice, a înregistrării analizei si a raportării cazurilor.
6. Asigurarea pregătirii profesionale corespunzătoare a întregului personal al spitalului.
Scopul principal al activității de prevenire si control a infecțiilor nosocomiale este diminuarea transmiterii parenterale, pe cale sanguina a HIV si HBV, evitarea izbucnirii epidemiilor si reducerea mortalității prin aceste infecții.
Un loc important in activitatea asistentului medical trebuie sa-l ocupe prevenirea si controlul infecțiilor nosocomiale, mai ales in secțiile de copii, care au rezistenta minima. Prevenirea infecțiilor intraspitalicesti
Infecțiile intraspitalicesti sunt de natura infecțioasa si se împart in 2 mari categorii:
A. Boli transmisibile contactate in spital si determinate de germeni patogeni
B. Infecția cu germeni condiționat patogeni, care apar la grupuri cu rezistenta scăzuta la infecții (nou născuți, vârstnici, bolnavi cronici sau cu defecte imune)
Pentru prevenirea infecțiilor intraspitalicesti masurile care se iau, țin seama de cauza, frecventa, gravitate si particularitatea clinico-epidemiologice.
Transmiterea infecției se face de la om la om si este un proces tip lanț, ce prezintă 6 verigi.
Fiecare etapa a lanțului depinde de succesul realizării etapei precedente. Daca se reușește ruperea acestui lanț, boala nu se mai propaga. Soliditatea lanțului depinde de soliditatea verigilor sale.
Masuri ce determina întreruperea lanțului infecțios
1.Respectarea regulamentului privind circuitele funcționale al spitalului.
Circuitul funcțional reprezintă sensul de circulație in interiorul unitarilor sanitare a persoanelor, materialelor, alimentelor, lenjeriei si instrumentelor.
a. Ciruitul septic – Este sensul de circulație care indica introducerea gemenilor patogeni,
generatori de infecții in interiorul unitarilor sanitare.
b. Circuitul aseptic – este sensul de circulație care asigura condiții de protecție
împotriva infecțiilor in interiorul unitarilor sanitare
Circuitele septice trebuie sa fie separate de cele aseptice. In interiorul spitalului se impune respectarea următoarelor circuite funcționale:
– circuitul de intrare si ieșire a personalului
circuitul de primire a bolnavului in spital
circuitul lenjeriei
circuitul alimentelor si veselei
circuitul instrumentelor si materialelor
circuitul vizitatorilor
2. Curățenia reprezintă îndepărtarea totala a prafului si produselor străine de pe suprafețe, obiecte sau tegumente, odată cu îndepărtarea produșilor si a substanțelor organice care sunt suport nutritiv pentru microbi.
Aceasta etapa se aplica înaintea metodelor de dezinfecție si sterilizare, in întreținerea generala a încăperilor.
Curățenia se face zilnic si consta din:
curățarea patului, saltelei, pernei, mobilierului, pereților si chiuvetei.
Materialele folosite sunt cârpe, detergenți, galeți, mopuri. Curățenia începe întotdeauna cu spatiile curate, se face zilnic si ori de cate ori este necesara.
Curățenia pacientului consta in baia făcuta in mod regulat cu apa si săpun, spălarea parului si schimbatul lenjeriei.
Curățenia personalului sanitar presupune spălarea mâinilor, curățirea echipamentului de protecție si respectarea metodelor de asepsie si antisepsie.
Curățenia are avantajul ca acționează asupra microorganismelor.
Metode de curățenie
1. SPALAREA – Antrenarea prin udare si îndepărtarea pulberilor si substanțelor organice, puterea de spălare depinzând de capacitatea de udare.
Se realizează prin folosirea de apa calda si substanțe tensioactive. Apa calda la 35-40° are o putere de spălare superioara, iar înmuierea cu apa fierbinte la peste 55°C îngreunează spălarea deoarece precipita proteinele si le fixează pe suportul de tratat. In funcție de obiectul tratării la apa calda se adăuga in concentrație de 1-2% carbonat de sodiu sau săpun si detergenți.
Condiții de eficacitate:
Utilizarea de apa calda cu calitatea chimice corespunzătoare si putere de udare cat mai mare, prin adaosul in cantitatea optime de agenți tensioactivi.
Asocierea spalarii cu metode mecanice (agitare, periere, frecare)
Respectarea timpilor de înmuiere si spălare, urmata de clătire abundenta.
2. STERGEREA UMEDA A SUPRAFETELOR – se utilizează pentru întreținerea curteniei intre doua spalari.
Condiții de eficacitate:
Utilizarea de cârpe sau ștergătoare umezite cu soluție sau detergent proaspăt
Schimbarea frecventa a cârpelor si a apei de ștergere
Dezinfecția si uscarea cârpelor si a recipientelor de curatenie
3. ASPIRAREA
– Curatenia prin aspirare se recomanda numai cu aspiratoare umede, cu o construcție care sa permită a fi curatate, dezinfectate si menținute uscate după utilizare.
4. METODE COMBINATE PENTRU CURATENIA CABINETELOR SI MOCHETELOR –
– Pot fi utilizate aparate care realizează spălarea si aspirarea umeda. In anumite cazuri se pot recomanda maturatul sau periatul umed, dar este o metoda cu eficacitate redusa. Nu se recomanda maturatul uscat sau scuturatul in locuri circulate sau aglomerate.
· Curatenia in încăperi trebuie asociata întotdeauna cu aerisirea.
· Ustensilele si materialele de curatenie se depozitează in condiții igienice.
Curățenia este utilizata in mod obișnuit ca metoda de decontaminare profilactica in unele boli transmisibile si este singura metoda in focare.
DEZINFECTIA
O metoda de decontaminare prin care se urmărește distrugerea in proporție de 99–99,99% in mediul fizic înconjurător a formelor vegetative ale microorganismelor, in scopul prevenirii infecției si a bolilor transmisibile, fiind o punte de legătura intre asepsie si antisepsie.
Dezinfectantul – Substanța chimica care poate distruge unele microorganisme patogene.
Soluția dezinfectanta este un amestec de lichid bactericid, constituit din doua substanțe: una dizolvata si una dizolvanta.
Dezinfectantul se aplica in cazurile in care curatenia nu elimina riscul de răspândire a infecției iar sterilizarea nu este necesara.
In orice acțiune de dezinfecție trebuie sa se aplice metode de protecție a muncii, pentru a preveni accidentele si intoxicațiile.
Dezinfecția se poate realiza prin metode fizice si chimice
Metode fizice
1. Prin căldura uscata – flambarea si incinerarea
2. Prin căldura umeda – pasteurizarea si fierberea
3. Cu raze ultraviolete
Flambarea– Utilizata in laboratoare pentru anse, interzisa pentru instrumentarul chirurgical, fiind ineficace.
Incinerarea – Utilizata pentru obiecte contaminate, fara valoare si reziduri septice de la Sali de operație si tratament, piese anatomice rezultate din intervenții chirurgicale, cadavre si cadavre de animale din laboratoarele de cercetare. De asemenea in cuptoare speciale se incinerează si obiecte de unica folosința (seringi, ace, perfuzii, mânuși)
Pasteurizarea – O metoda de dezinfecție a lichidelor la temperaturi cuprinse intre 35-95ºC, la o durata de expunere variabila cu rezistenta germenilor. Prin pasteurizare sunt distruse 90-95% din microorganismele patogene.
Dezinfectarea prin spălare – La temperaturi de 60-95ºC este un proces complex la care pe lângă acțiunea căldurii umede se adăuga si acțiunea detergenților sau a altor substanțe, cat si acțiunea mecanica de spălare. Acest procedeu se folosește la spălarea si dezinfectarea lenjeriei, veselei, sticlăriei de arborator si instrumentarului.
Fierberea – in apa la temperatura de 100ºC, sau utilizarea aburului de 100ºC realizează distrugerea in interval de 10-20 minute, a formelor vegetative de microorganisme patogene, precum si a unor forme sporulate mai Putin rezistente la temperaturi ridicate.
Fierberea alimentelor este una din metodele curente de profilaxie a bolilor transmisibile cu poarta de intrare digestiva. In anumite cazuri pentru prevenirea acestor boli, apa de băut se consuma fiarta, răcita si aerata.
In absenta mașinilor de spălat cu ciclu de dezinfecție prin căldura, fierberea este indicata pentru dezinfectarea lenjeriei, tacâmurilor si veselei.
Fierberea la temperaturi de peste 100ºC se poate obține prin adaosul unor substanțe care ridica punctul de fierbere.
Dezinfecția cu fierul de calcat – se face prin căldura umeda care completează decontaminarea lenjeriei, distrugerea formelor vegetative ale bacteriilor in 5-10 secunde si a sporilor. Metoda este aplicabila pentru tesaturile care suporta acest tratament si este eficace daca țesătura tratata este umezita uniform.
Dezinfecția cu ultraviolete – se folosește la dezinfectarea suprafețelor de laborator, Sali de operații si alte spatii închise, pentru completarea masurilor de curatenie si dezinfecție chimice. Se utilizează numai lămpi de dezinfectie care pot fi fixe sau mobile.
Spațiul in care se utilizează trebuie sa fie perfect curat, temperatura mediului sa fie intre 15-30ºC, iar umiditatea de maxim 60%. Numărul lămpilor necesare se calculează in funcție de debitul de aer dezinfectat de fiecare aparat. Nu este permisa expunerea persoanelor la radiația directa a lămpilor cu ultraviolete.
Dezinfecția prin mijloace chimice – au un rol bine definit in ansamblul de prevenire si combatere a bolilor transmisibile, in aplicarea masurilor de dezinfecție si impune respectarea unor criterii care condiționează eficienta lor:
· factorii care influențează comportarea dezinfectantelor chimice
· criteriile de alegere ale dezinfectantelor si regulile generale de utilizare a lor
Criteriile de alegere sunt:
spectrul si puterea germicide
numărul inițial de bacterii de pe suportul de tratat
natura suportului, temperatura, concentrația, volumul, Ph-ul, timpul, eficacitatea, ușurința de preparare, economicitatea
Regulile generale de utilizare:
dezinfecția profilactica completează curatenia dar nu o suplinește si nu poate înlocui sterilizarea
eficienta dezinfecției este condiționata de o curatenie riguroasa prealabila
dezinfecția chimica se aplica numai in cazurile in care nu se poate practica dezinfecția prin căldura umeda
– in dezinfecția chimica se utilizează un număr redus de dezinfectante cu spectru larg bactericid si virulicid
in prepararea si utilizarea dezinfectantelor sunt necesare cunoașterea exacta a concentrației in substanța activa, folosirea de recipiente curate si utilizarea soluțiilor in ziua respectiva
pentru dezinfecția in focar se utilizează dezinfectante cu acțiune asupra agentului specific
utilizarea dezinfectantelor se face in condiții de protecție a muncii care sa prevină accidentele si intoxicațiile
Cloramina B – conține 20-25% clor activ si este o pulbere cristalina alba sau foarte slab gălbuie cu miros de clor, gust amar si neplăcut.
Este solubila in alcool, glicerina si apa. Încălzita se descompune cu explozie.
Are efect bactericid si virulicid, indicata in dezinfeactia suprafețelor si obiectelor pentru pavimente, lenjeriei de corp si de pat, jucării si obiecte de sticla, vesela si termometre. Soluția de cloramina se schimba la 12h. Se poate mai folosi ca antiseptic pentru dezinfecția mâinilor.
Tinctura de iod si metadina – soluții ce eliberează iod ,care are o toxicitate redusa si o acțiune germicide cu spectru larg, efectul instalându-se rapid
Formolul – o soluție transparenta, incolora, cu miros intepator care se amesteca in orice proporție cu apa si alcoolul.
Are un spectru larg bactericid, virulicid, si fungicid.
Timpul de acțiune in operațiunile este de 6-24h.
Este folosit in special pentru conservare in recipiente bine astupate si păstrate la o temperatura de sub 10ºC.
Toxicitatea sa este foarte mare si poate da frecvent intoxicații.
Simptome ale intoxicației:
iritația mucoaselor, tulburări de vedere, migrene, senzația de constricție toracica, palpitații, edem sau spasm gotic.
Metodele folosite in dezinfecția cu formol sunt pulverizarea si vaporizarea sau înmuierea
Pulverizarea – o metoda ușor de aplicat dar slab eficienta.
Pentru a realiza o pulverizare corespunzătoare, trebuie respectate următoarele masuri:
Etanșeizarea încăperilor, încălzirea lor la 22ºC, umiditatea de 80-90% iar cantitatea de soluție sa fie de 40-60ml/m²
Vaporizarea – se efectuează cu un aparat de formolizare si se impun următoarele masuri:
Stabilirea volumului încăperii, etanșeizarea ușilor si ferestrelor, acoperirea prizelor, protejarea aparatelor electronice, așezarea saltelelor si pernelor suspendate sau oblic.
Pregătirea aparatelor se face in exterior iar țeava de ieșire a vaporilor se introduce prin orificiul cheii. Aparatul se menține in funcțiune pana se evapora cantitatea de formol necesara. Încăperea rămâne închisa 6-24h, iar după acest interval se deschid ușile si ferestrele, se aerisește 2-4h.
Dezinfecția prin înmuiere – soluția de formol poate fi folosita si la dezinfecția prin înmuiere, însa in mod obișnuit se folosesc preparate pe baza de formol.
NITRAT DE ARGINT – Substanța ce se prezintă sub forma de cristale alb-negricioase, iar soluția de nitrat de argint se prepara punând 1g de pulbere in 100ml de apa distilata. In soluție concentrata este toxic iar in concentrație mai mare de 2-3% este caustic.
ACIDUL BORIC – Se găsește sub forma de cristalemici si se intrebuinteaza ca atare sau sub forma de soluție 2-4%. Este un antiseptic slab, care se utilizează mai ales pentru combaterea infecțiilor cu bacilul piocianic. Prezenta acestui bacil este recunoscuta in plaga după culoarea verde pe care o au compresele îmbibate cu puroi.
DEZINFECTIA TEGUMENTULUI
Este o etapa obligatorie înaintea executării unor tehnici precum injecții, puncții, si intervenții chirurgicale. In funcție de tehnica executata dezinfecția este de tip 1, 2 sau 3.
TIP 1 – se face in cazul unui risc redus de infecție. Este indicata in infecția intradermica, subcutanata, intravenoasa si in recoltările de sânge.
Tehnica – se aplica dezinfectant pe piele cu un tampon îmbibat, durata de acțiune fiind de 30sec.
TIP 2 – se aplica in cazul unui risc mediu de infecție. Este indicata in cateterizarea venelor in vederea perfuziei continue, injecția intramusculara si recoltarea sângelui pentru hemocultura.
Tehnica – se curata pielea cu tampon îmbibat in dezinfectant apoi cu un tampon steril, efectuându-se inca odată același procedeu. Durata de acțiune este de 30sec.
TIP 3 – se aplica in cazul unor infecții de risc mare si este indicata in intervenții chirurgicale si puncții.
Tehnica – se curata pielea cu apa si săpun, se epilează si se degresează, se aplica dezinfectantul de 2 ori la interval de 2,5 minute. Durata totala de acțiune este de 5 minute. Persoana care executa dezinfecția de tip 3 poarta mânuși sterile.
CURATENIA GENERALA SI DEZINFECTIA CICLICA A SALOANELOR
Consta in spălarea cu apa calda si detergent lichid dezinfectant, a ferestrelor, ușilor, lambriurilor, mobilierului si pavimentului.
Dezinfecția se face prin pulverizare si stropire a suprafețelor mobilierului, saltelelor, paturilor, pernelor, cu soluție de formol sau alte dezinfectante. Curatenia si dezinfecția curenta consta in îndepărtarea prafului si a reziduurilor solide si se face prin metode care evita impurificarea aerului.
Spălarea pavimentului se face cu apa calda si detergent folosind 2 galeți, una pentru soluție curata si alta in care se descărca. Spălarea se face cel Putin de 2 ori pe zi, sau ori de cate ori este nevoie.
Mobilierul se curata cu cârpe curate, umezite in soluție de dezinfectant care vor fi schimbate la fiecare salon. Este interzisa folosirea pentru curatenia mobilierului a cârpelor si recipientelor întrebuințate la curatenia pavimentului. După efectuarea curateniei, galetile se spăla si se dezinfectează cu soluții calorigene si se țin uscate pana la următoarea utilizare.
Chiuvetele se întrețin prin spălare cu apa si detergent.
CURATENIA SI DEZINFECTIA BLOCURILOR OPERATORII SI A SALILOR DE NASTERE
La sfârșitul programului operativ se face ștergerea alipii scialitice cu o bucata de Panza curata înmuiata in soluție dezinfectanta. Mobilierul se curata cu apa si detergent iar după uscare se șterge cu o Panza înmuiata in dezinfectant.
Sălile de operație si sălile de naștere se curata si se dezinfectează după fiecare operație sau naștere. Dezinfecția ciclica se face saptamanal in ziua de repaus a salii prin formolizare sau cu alte dezinfectante. In acțiunile de curatore si dezinfecție sunt cuprinse atât sălile de operație cat si cele de spălare a instrumentarului, cele de spălare chirurgicala si echipare sterila. Aparatura din blocurile operatorii se decontaminează prin demontarea si curtarea minuțioasa si dezinfectare iar orice piesa care suporta sterilizarea se sterilizează.
In saloanele de nou născuți dezinfecția ciclica se efectuează după evacuarea fiecărui salon in interval de 10-15 zile.
Dezinsecția – reprezintă totalitatea procedeelor de prevenire si distrugere a înmulțirii insectelor care au rol in transmiterea bolilor infecțioase (muște, gândaci, țânțari)
Dezinsecția profilactica consta in masurile igienico-sanitare a beciurilor, subsolurilor si in masuri individuale ale personalului pentru a împiedica dezvoltarea insectelor.
Dezinsecția se face prin metode fizice, chimice, si biologice.
Procedee fizice – constau in îndepărtarea mecanica a insectelor, pieptănarea sau perierea parului, scuturarea lenjeriei, călcarea cu fierul de calcat, îndepărtarea resturilor alimentare din încăperi si depozitarea lor temporara in cutii de resturi alimentare.
Așezarea de plase contra muștelor si tartarilor la ferestre. Astuparea crăpăturilor la locurile de pătrundere a țevilor pentru a împiedica pătrunderea si adăpostirea gândacilor.
Păstrarea alimentelor se face in dulapuri si frigidere bine închise, in cutii si vase acoperite.
Se va face golirea zilnica a noptierelor de alimente si curtarea lor.
Mijloace chimice – se utilizează substanțe chimice sub forma de pulberi, soluții aerosol, gaze cu efect imediat sau permanent, 1-2 saptamani sau luni, urmărind distrugerea insectelor.
Deratizarea – Prin deratizare se înțelege totalitatea procedeelor folosite pentru prevenirea si distrugerea rozătoarelor, care au rol in transmiterea bolilor infecțioase.
Deratizarea profilactica consta in masuri luate inga din construcția clădirilor, pentru a preveni pătrunderea rozătoarelor.
Deratizarea de combatere consta in folosirea de mijloace mecanico-chimice sau biologice.
Procedee mecanice: Folosirea de capcane de diferite mărimi, cu momeli alimentare, la care nu se va lucra direct cu mana, mirosul de om alungând rozătoarele.
Mijloace chimice: Folosirea de substanțe raticide care omoară pe cale digestiva sau inhaltorie.
GESTIONAREA SI INDEPARTAREA REZIDUURILOR SI DESEURILOR
Reziduurile solide colectate din saloane, Sali de tratament, Sali de operație, Sali de naștere, se indeparteaza după fiecare intervenție si se colectează in recipiente impermeabile marcate cu diferite culori. Spitalele sunt dotate cu crematorii pentru arderea deșeurilor considerate infectate. Reziduurile lichide se indeparteaza prin rețeaua de canalizare. Resturile alimentare de la pacienți se indeparteaza după ce au fost fierte, pentru distrugerea germenilor patogeni. Recipientele, containerele colectoare se spăla si se dezinfectează după folosire. Deșeurile reciclabile si curate(hârtie, plastic) se aduna in containere speciale.
CODUL DE CULORI PENTRU CONTAINERE
GALBEN – Pentru deșeuri infecțioase compuse din sânge precum si totalitatea materialelor care au venit in contact cu acesta sau alte lichide biologice. Deșeuri din secțiile de hemodializa, instrumentarele intepatoare, tăietoare si materiale de unica folosința (mânuși, seringi, bisturie).
VERDE – folosit la deșeuri anatomio-patologice si anatomice precum fetuși, placente, parți anatomice si material biopsic rezultata din blocurile operatorii de chirurgie si obstetrica-ginecologie. Parți obținute din laboratoarele de autopsii, cadavre de animale rezultate in urma activităților de cercetare si experimentare.
ROSU – pentru deșeuri cu risc infecțios major si pentru cele intepatoare-taietoare, pipete, ace, seringi, lame de bisturiu, sticlărie de laborator sau alta sticlărie sparta, sau care a intrat in contact cu material infectat.
NEGRU – pentru deșeuri nepericuloase, fora risc infecțios si cele asimilabile deșeurilor menajere.
5.2.Norme de prevenirea si stingere a incendiilor
Legea nr.307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor
Norme generale de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin OMAI nr.163/2007;
OMAI nr.712/2005, modificat prin OMAI nr.786/2005 privind instruirea salariaților în domeniul situațiilor de urgență;
Cadrele medicale din cadrul Secției de Boli Infecțioase a Spitalului de Urgențe Resița in domeniul situațiilor de urgența, au urmatoarele obligații;
– să respecte regulile si masurile de aparare ȋnpotriva incendiilor,aduse la cunoștință,
sub orice forma,de conducerea unitații;
să utilizeze substanțele periculoase, instalațiile, utilajele, mașinile,aparatura si echipamentele,potrivit instructiunilor tehnice,precum si instrucțiunilor proprii;
să nu efectueze manevre nepermise sau modificari neautorizare ale sistemelor si instalațiilor de aparare ȋmpotriva incendiilor;
să comunice, imediat dupa constatare, conducătorului locului de muncă, orice ȋncălcare a normelor instrucțiunilor proprii de aparare ȋmpotriva incendiilor sau situație stabila de acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum și orice defecțiune sesiza la sistemele și instalațile de apărare ȋmpotriva incendiilor;
să coopereze cu salariații desemnați de către administrator, respectiv cu cadrul tehnic specializat cu atribuții in domeniul apararii ȋmpotriva incendiilor, inspectorul de protecție civila,in vederea realizării măsurilor de apărare ȋmpotriva incendiilor sau specifice protectiei civile;
să acționeze ȋn conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă la apariția oricărui pericol iminent de incendiu sau alta situație de urgență;
să furnizeze persoanelor abilitate, toate datele și informațiile de care are cunoștință,referitoare la producerea incendiilor alte situati de urgenta.
să cunoască și să respecte prevederile instrucțiunilor proprii, specifice locului de munca, cunoașterea modului de utilizare corecta a dispozitivelor si mijloacelor de prima intervenție in caz de incendiu, precum si a modului de utilizare a tuturor instalaților respective, modul de cooperare cu echipele de interventie din cadrul „Celulei de Urgența”;
să participe la instructajele si actiunile instructiv- educative pe linia situațiilor de urgenta precum si la exercitiile si aplicatiilepractice de evacuaresi stingere a incendiilor,inundatie,accident chimic,de alta natura in concordanta cu documentele anual prin verificari de fond sa dovedeasca ca si-a insusit cunostintele in acest sens poseda aptitudini specifice situatiilor de urgenta;
sa sesizeze imediat sefii ierarhici asupra aparitiei unor pericole,a unor cauze sau imprejurari de natura sa provoace incendii.
să respecte strict si intocmai regulile stabilite sau dispozitiile primitedin partea sefilor ierarhici in cea ce priveste folosirea a echipamentelor tehnice modul corect de efectuare a unor operatii speciale,a interventiilor,etc, se interzice cu desavarsirea orice abatere de la aceste reguli sau de la dispozițiile primite, precum și orice inițiativă proprie privind modificarea acestora, utilizarea altor metode de lucru sau efectuarea de intervenții neorganizate sau neordonate de șefii ierarhici;
să anunțe imediat șeful ierarhici despre ȋnceputurile de incendiu izbucnite;
să execute imediat operațiunile de prima intervenție, cu utilizarea tuturor mijloacelor de intervenție aflate ȋn dotarea locului de muncă ȋn conformitate cu regurile stabilite, precum și participarea ȋn continoare la operațiunile de stingerea ingendiilor si de ȋnlaturarea a urmarilor acestora, foloseste nemijlocit mijloace de protecție a salariaților de exemplu aparate de respirație,masca contra fumatului și gazelor, etc
să aducă de indată la cunoștința conducatorului sectorului de activitate , orice neregula defecțiune, anomalie sau alta situație de natura ce constituie un pericol pe care le constata la locul de muncă precum si orice incalcare a normelor instructiunilor propri de aparare inpotriva incendilor;
să nu depună pe echipamentele tehnice, corpurile de ȋncalzire sau tablourile electrice hrții, tesaturi ȋmbracaminte sau alte materiale combustibile;
să nu blocheze culoarele si scările de acces de materiale ce ar ȋmpiedica intervenția pentru stingerea incendiilor și evacuarea persoanelor
să nu intervina sub nici un motiv la instalații, aparate sau tablouri electrice orice defectiune va fi adusă la cunoștință șefului ierarhic;
să nu lase ȋn ȋncaperi cȃrpe de șters imbibate cu ulei sau alte produse petroliere care se pot autoaprinde și declanșă incendii;
să țină ȋn bună stare de funcționare instalațiile și echipamentele tehnice, cat și instalațiile, dispozitivele și mijloacele de prevenire și stingerea a incendiilor aflate ȋn dotare locului de muncă;
să foloseasca și să pastreze, ȋn conformitate cu regulile stabilite, echipamentul de protecție dispozitivele si mijloacele de siguranta și de intervenție;
să nu fumeze sau să introducă țigarări, chibrituri, brichete materiale ori produse care ar putea provoca incendii ȋn locurile de muncă unde este interzis fumatul sau introducerea acestora este oprită personalul angajat răspunde de respectarea ordinei și disciplinei ȋn muncă, de aplicarea tuturor măsurilor prevazute primite, destinate să preăntămpine și să ȋnlăture orice situatie care ar pune ȋn primejdie viața și sănatatea oamenilor sau care ar putea afecta siguranța instalaților și echipamentelor
să nu foloseasca pentru iluminare, foc deschis (chibrituri, lumanari hrți aprinse,etc) ȋn spațiile de depozitare, sau ȋn orice alt loc ȋn care este interzis focul deschis;
la terminarea programului de lucru, să controleze și să elimine toate elementele care pot provoca incendii, cănd părasești locul de muncă să verifice dacă nu au ramas aparate și utilaje conectate la rețeauaelectrică, resturi de țigări nestinse lumini aprinse, robinete de apă sau de gaze deschise și să ȋnlăture toate neregulile constatate.
în clădirile pentru sănătate în care sunt spitalizate persoane care nu se pot deplasa singure, se interzic scări cu rampe curbe sau cu trepte balansate, iar scări deschise se admit doar între două niveluri succesive;
– pentru căile de evacuare a bolnavilor care se pot deplasa singuri, se respectă condițiile generale, dar se interzic scările cu trepte balansate;
– verificarea permanentă a contactelor, întrerupătoarelor, prizelor, dozelor; înlăturarea celor defecte sau incomplete;
– verificarea periodică a etanșeității instalației de gaz pentru depistarea scurgerilor;
– se interzice folosirea sobelor și a altor mijloace de încălzire defecte, supraalimentate cu combustibili sau nesupravegheate, precum și aprinderea focului utilizându-se lichide inflamabile;
– utilizarea doar a aparatelor electrocasnice și de încălzit certificate și verificate;
lichidele și substanțele care prezintă pericol de incendiu trebuie manipulate cu atenție deosebită și trebuie depozitate în vase etichetate, în cantități strict necesare lucrărilor de laborator și departe de sursele de aprindere;
reactivii se păstrează în magazii, numai în dulapuri închise;
vasele de sticlă și flacoanele cu lichide combustibile se protejează cu ambalaje incombustibile ermetice, care să împiedice împrăștierea conținutului;
lichidele și substanțele care prezintă pericol de incendiu trebuie manipulate cu atenție deosebită și trebuie depozitate în vase etichetate, în cantități strict necesare lucrărilor de laborator și departe de sursele de aprindere;
încălzirea lichidelor și substanțelor este recomandabil să se facă cu ajutorul aburului și a apei calde;
reactivii se păstrează în magazii, numai în dulapuri închise;
vasele de sticlă și flacoanele cu lichide combustibile se protejează cu ambalaje incombustibile ermetice, care să împiedice împrăștierea conținutului;
alcoolul, eterul și alte lichide cu pericol de incendiu trebuie păstrate numai în încăperi incombustibile separate sau în dulapuri metalice;
manipularea lichidelor inflamabile se va face cu grijă și cu asigurarea etanșării recipientelor
echiparea spațiilor cu mijloace adecvate de primă intervenție – stingătoare adecvate spațiului de lucru (cu pulbere, stingătoare cu CO2),hidranți interiori, hidranți exteriori;
verificarea periodică a acestor mijloace – verificarea stingătoarelor cu firme atestate, întreținerea hidranților exteriori (protejarea lor pe timp de iarnă), asigurarea dotării hidranților cu accesorii;
păstrarea căilor de evacuare libere, evitându – se depozitarea de materiale sau amenajarea de spații prin care se reduce gabaritul căii de evacuare;
marcarea corespunzătoare a căilor de evacuare cu indicatoare standartizate astfel încât traseele acestora să fie recunoscute cu ușurință de către toți utilizatorii;
CAPITOLUL VI
CONCLUZII
Rujeola este in mod normal o boala a copilăriei si, ca multe alte infecții rare, este mai grava la adulți decât la copii. Aproximativ 3% dintre adulții tineri cu rujeola dezvolta pneumonierala primara si necesita spitalizare. Hepatita si bronhospasmul sunt mai des întâlnite la adulții cu rujeola decât in rândul copiilor, iar erupția întâlnita la adulți este mai severa si mai confluenta. Suprainfecția bacteriana este mai frecventa in rândul adulților, mai mult de o treime din ei dezvoltând complicații respiratorii, cum ar fi otita medie, sinuzita si pneumonia. Adulții pot face rujeola datorita faptului ca ei nu au fost niciodată imunizați, sau (mai rar) deoarece imunitatea lor, indusa prin vaccinare, a scăzut. Titlurile foarte scăzute de anticorpi împotriva virusului rubeolic au fost asociate cu lipsa protecției.
Medicul trebuie chemat atunci când:
– pacientul devine devine confuz sau greu de trezit pacientul are febra persistenta de peste 10 zile: atunci când febra persista peste 3-4 zile după debutul erupției cutanate, trebuie evaluat pentru a determina eventualele complicații cum ar fi infecțiile urechii sau pneumonia, pacientul are diaree cu durata de peste 2 săptămâni sau apar semne de deshidratare – pacientul are dureri de cap puternice sau prezintă dureri la nivelul gatului si o redoare (scăderea mobilității articulațiilor) a acestuia – pacientul pare ca se simte mai bine, însa simptomatologia reapare după câteva zile. Persoanele bolnave de rujeola, adulți sau copii, care nu au fost consultate de medic trebuie sa anunțe Departamentul de Sănătate Publica local, pentru ca medicii de aici sunt obligați sa înregistreze toate cazurile de boala
PROFILAXIE SI COMBATERE
Fata de marea ei răspândire, prevenirea rujeolei constituie o problema însemnata. Deoarece masurile de izolare nu pot împiedica răspândirea bolii, profilaxia rujeolei se bazează pe imunizarea pasiva si mai ales, pe imunizarea activa. Masuri la ivirea unui ca:
Izolarea (la domiciliu sau la spital) se face de la primele semne de boala pana la 6 zile după apariția erupției.
Dezinfecția continua, si cea terminala, a camerei bolnavului sunt necesare. Suspecții sunt izolați pana la precizarea diagnosticului.
Carantina contactelor este necesara, deși dificil de realizat in practica. Se aplica in colectivitățile de copii, unde s-a ivit un caz, prin interzicerea intrării de noi copii receptivi si de vizitatori. Școlile nu se închid, însa copiii sunt supuși unui control medical zilnic. Copiii – contact, la care se cunoaște data precisa a contactului, pot fi lăsați la scoală primele zile de incubație, după care este recomandabil sa fie izolați la domiciliu.
Contactii (copiii mici sub 3 ani vârsta, convalescenții după alte boli infecțioase, copiii cu boli debilitare, etc.) primesc imunoglobuline “standard” (gamaglobulina 10% sau 16%) in doza de 0,3 ml/kg corp, din concentrația de 16% (imunizare pasiva). Aplicata in primele 5 zile de la contact, efectul preventiv al gamaglobulinei este sigur. Durata de protecție sex tinde la 3 saptamani. Daca administrarea s-a făcut după a 5-a zi de la contact, efectul este numai de atenuare si cu atât mai redus, cu cat administrarea gamaglobulinei s-a făcut in ultimele zile de incubație. In locul gamaglobulinei “standard”, se pot folosi imunoglobuline specifice (imunoglobuline umane specifice anti-rujeola), doza de 0,2-0,3ml/kg corp.
Masuri de prevenire si combatere permanente.
Depistarea bolnavilor trebuie făcuta cat mai precoce, ca si izolarea lor (4 zile înainte si 6 zile după apariția erupției). Se va evita contactul direct al celor receptivi cu cei bolnavi. Secțiile de rujeola din spitale vor fi cat mai riguros separate (contagiozitate mare, transmitere aerogena). Protecția receptivilor se poate realiza prin masuri de profilaxie specifica (pasiva sau activa)
A. Protecția prin imunizare pasiva se face cu gamaglobuline ”standard” sau specifice, cu efect de protecție, daca se administrează in primele 5 zile de la contact si cu efecte atenuare, daca se dau in următoarele zile de incubație. Durata protecției este de 3 saptamani.
B. Protecția prin imunizare activa. In prezent prevenirea rujeolei este cu succes asigurata prin imunizarea in masa cu vaccinul cu virus rurubeoliciu atenuat. Introdus in 1963 acest vaccin a arătat o înalta eficacitate, determinând o imunitate protectiva in circa 95%din cazuri, reducând substanțial morbiditatea prin rujeola (in S.U.A. de la 400.000 de cazurile an, la mai Putin de 3000 de cazuri in 1984).
Vârsta de vaccinare. In mod uzual, se începe de la vârsta de 12 luni (chiar 15 luni după unii autori) ași ulterior se face la orice vârsta. Experiența a arătat ca efectuarea sub vârsta de12 luni poate reduce șansa si gradul seroconversiunii, din cauza persistentei mai prelungita anticorpilor transmiși de la mama. Toți autorii sunt însa de acord ca in cazurile de risc mare de contact infecțios pentru sugari (epidemii in creșe, morbiditate mare la vârsta mica) este indicat sa se Faca vaccinarea de la vârsta de șase luni. In aceste cazuri, este însa necesar sa se repete vaccinarea la vârsta de 15 luni, pentru o protecție completa (sub 12luni protecția este de numai 67%). Copiii mai mari si adolescenții se vaccinează daca sunt receptivi. Expunerea la rujeola (contact infectant) nu constituie o contraindicație a vaccinării. Daca vaccinul este efectuat in primele 3 zile de la contact, vaccinul induce o protecție,care împiedica dezvoltarea rujeolei.
Precauții si contraindicații. Vaccinarea antirujeolica se amâna pentru 2-3 luni daca copilul primit gamaglobuline, sânge sau plasma (interferarea vaccinării). Se exclud de la vaccinare: gravidele (risc de malformații la făt), copiii cu boli febrile severe, tuberculoza activa, precum si cei cu imunitate alterata (leucoze si alte boli de sânge, per-zoane tratate cu corticoizi, citostatice, iradiate), din cauza pericolului de dezvoltare a unor reacții grave. Copiii cu aceste contraindicații se protejează (in caz de contact infectant) cu imunoglobuline “standard” sau specifice.
Reacții adverse. Experiența de peste 15 ani cu vaccinul rubeolic a arătat o securitate foartebuna si o toleranta acceptabila. Intre 5-15% dintre vaccinați, dezvolta febra pana la 390C,începând de la a 6-a zi după inoculare si Durand câteva zile; mai rar apar erupții ușoare. Modificările EEG, trecătoare si reversibile, sunt posibile, ca si convulsii, dar manifestări neurologice s-au semnalat numai in proporția de 1-1,2/1000.000de vaccinări. Alți autori dau proporții mai mari (1 : 25.000) de complicații neurologice. Excepțional s-au ci-tot cazuri de sindrom Guillain-Barré si pareze. Riscul de panencefalita subacuta sclerozantaeste considerat cu totul exceptional.Durata imunitarii. Experiența de pana acum arata ca imunitatea durează 10-12 ani de la vaccinare (observațiile continua), sugerând o imunitate pentru toata viața (deși apare mai Putin puternica decât aceea după infecția naturala). Eșecurile vaccinării antirujeolice sunt rare (1-5%) si explicabile fie prin prezenta de anticorpila copilul vaccinat (sugar sau primitor recent de imunoglobuline), fie mai ales prin defecțiuni de conservare a vaccinului la rece (“lanțul de frig” necesar de la producător pana la aplicare), deoarece vaccinul rubeolic este foarte labil la temperatura înalta si la lumina (un mare impediment pentru zonele tropicale). Pentru a evita eșecurile prin imunitatea umorala reziduala la sugari, s-au făcut încercări nevaccinare la aceștia cu vaccin rubeolic administrat pe cale nazala, prin aerosoli, cu rezultate bune. Eradicarea rujeolei este posibila numai pe baza unui program de vaccinare antirujeolica cu vaccin viu, generalizat si susținut a fiecărei generații anuale de copii. In tara noastră, vaccinarea antirujeolica se face obligatoriu copiilor, începând de la vârsta de 9 luni. Se utilizează un vaccin viu supraatenuat liofilizat, preparat cu tulpina Schwartz, produs de Institutul Dr. I. Cantacuzino din București.
BIBLIOGRAFIE
1.Titirica Lucretia – Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare nevoilor fundamentale, Editura Viata Medicala Romaneasca, 2007-pag.383-398/pag.24;30;36
2. http://referate.educativ.ro/referate/Medicina/www.educativ.ro-Rujeola.doc
3. http://portalio.ro/wp-content/uploads/2011/05/www.portalio.ro-Referat-Rujeola.doc
4. http://www.referatele.com/referate/medicina/online4/Rujeola–Definitie–etimologie-diagnostic-tratament-referatele-com.php
5. http://www.preferatele.com/docs/medicina/2/rujeola12.php
6. http://www.studentie.ro/referate/medicina/referat-rujeola_i46_c988_62092.html
7. http://www.scoalacantemir.ro/files/uploads/Protectie_si_securitate_in_munca_1.doc
8. http://www.scritub.com/medicina/TABEL175162192.php
9. http://www.scritub.com/medicina/RUJEOLA193203712.php
10. http://www.scrigroup.com/sanatate/RUJEOLA24238.php
11. http://www.preferatele.com/docs/medicina/4/rujeola–proiect–an2.php
12. http://ro.scribd.com/doc/103040928/Ruj-Eola
13. http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/RUJEOLA-IMPORTANTA-PROBLEMA-DE15.php
14. http://www.preferatele.com/docs/medicina/3/profilaxie-si-combat3.php
15. http://www.referate-scolare.ro/medicina/PROFILAXIE-SI-COMBATERE-RUJEOLA/
16. http://www.referatul.ro/referate/rujeola.html
17. http://ro.scribd.com/doc/223084390/Ruj-Eola
18. http://ro.scribd.com/doc/69167741/Planul-de-Nursing-Al-Cazurilor-Studiate-Hepatite
19. http://ro.scribd.com/doc/224377217/Norme-Sanitare-Antiepidemice-in-Sistemul-de-Sanatate
20. http://art-zone.ro/boli/rujeola_pojarul_tratament_simptome_manifestari.html
21. http://www.scribd.com/doc/69167741
22. http://ro.scribd.com/doc/229644052/185199367-Plan-de-Ingrijire-Obezitate-2
23. http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-profilaxie_si_combatere_rujeola.html
24. http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/PLANUL-DE-NURSING-AL-CAZURILOR99.php
25.Ordinul 786/2005 privind modificarea si completarea Ordinului ministrului administrației si internelor nr.72/2005 pentru aprobarea Dispozițiilor Generale privind instruirea salariatiilor in domeniul situațiilor de urgenta.
26. Legea nr.307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor
27. Norme generale de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin OMAI nr.163/2007
BIBLIOGRAFIE
1.Titirica Lucretia – Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare nevoilor fundamentale, Editura Viata Medicala Romaneasca, 2007-pag.383-398/pag.24;30;36
2. http://referate.educativ.ro/referate/Medicina/www.educativ.ro-Rujeola.doc
3. http://portalio.ro/wp-content/uploads/2011/05/www.portalio.ro-Referat-Rujeola.doc
4. http://www.referatele.com/referate/medicina/online4/Rujeola–Definitie–etimologie-diagnostic-tratament-referatele-com.php
5. http://www.preferatele.com/docs/medicina/2/rujeola12.php
6. http://www.studentie.ro/referate/medicina/referat-rujeola_i46_c988_62092.html
7. http://www.scoalacantemir.ro/files/uploads/Protectie_si_securitate_in_munca_1.doc
8. http://www.scritub.com/medicina/TABEL175162192.php
9. http://www.scritub.com/medicina/RUJEOLA193203712.php
10. http://www.scrigroup.com/sanatate/RUJEOLA24238.php
11. http://www.preferatele.com/docs/medicina/4/rujeola–proiect–an2.php
12. http://ro.scribd.com/doc/103040928/Ruj-Eola
13. http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/RUJEOLA-IMPORTANTA-PROBLEMA-DE15.php
14. http://www.preferatele.com/docs/medicina/3/profilaxie-si-combat3.php
15. http://www.referate-scolare.ro/medicina/PROFILAXIE-SI-COMBATERE-RUJEOLA/
16. http://www.referatul.ro/referate/rujeola.html
17. http://ro.scribd.com/doc/223084390/Ruj-Eola
18. http://ro.scribd.com/doc/69167741/Planul-de-Nursing-Al-Cazurilor-Studiate-Hepatite
19. http://ro.scribd.com/doc/224377217/Norme-Sanitare-Antiepidemice-in-Sistemul-de-Sanatate
20. http://art-zone.ro/boli/rujeola_pojarul_tratament_simptome_manifestari.html
21. http://www.scribd.com/doc/69167741
22. http://ro.scribd.com/doc/229644052/185199367-Plan-de-Ingrijire-Obezitate-2
23. http://www.tocilar.ro/referat_scolar~categorie-medicina~nume-profilaxie_si_combatere_rujeola.html
24. http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/PLANUL-DE-NURSING-AL-CAZURILOR99.php
25.Ordinul 786/2005 privind modificarea si completarea Ordinului ministrului administrației si internelor nr.72/2005 pentru aprobarea Dispozițiilor Generale privind instruirea salariatiilor in domeniul situațiilor de urgenta.
26. Legea nr.307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor
27. Norme generale de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin OMAI nr.163/2007
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Ingrijirea Pacientilor cu Rujeola (ID: 157033)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.