Ingrijirea Pacientilor cu Litiaza Reno Ureterala

CUPRINS

Introducere……………………………………………………………………1

CAPITOLUL I.PARTEA GENERALĂ………………………….4

I.1.Noțiuni de anatomie și fiziologie ale aparatului urinar…..4

I.2.Litiaza reno-ureterală ……………………………………………….

I.2.1.Etiologia litiazei reno-ureterale ……………………..

I.2.2.Patogenia litiazei reno-ureterale……………………………..

I.2.3.Factorii de risc pentru apariția litiazei …………………

I.2.4.Clasificarea generală a litiazei renale ……………………

I.2.5.Compoziția calculilor

I.2.6. Diagnostiul Litiazei reno-ureterale

I.2.6.1.Anamneza………………………………………………………….

I.2.6.2.Semne și simptome……………………………………………..

I.2.6.3.Examenul clinic……..

I.2.6.4.Examene de laborator………………………………………….

I.2.7. Investigații imagistice

I.2.8. Diagnostic pozitiv ………………………………………….

I.2.9.Diagnostic diferential ……………………………………….

I.2.10.Tratamentul litiazei reno-ureterale ……………………………………..

I.2.11. Evoluție și prognostic …………………………………………

CAPITOLUL II.PARTEA SPECIALĂ…………………………

A.Rolul asistentei medicale……………………………………….

B.Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacienților cu litiază reno-ureterală…

B.1.Recunoașterea afecțiunilor pe baza datelor clinice și paraclinice..

B.2.Rolul asistentei medicale în efectuarea tehnicilor de investigație..

B.2.1.Realizarea recoltărilor probelor biologice pentru analize de laborator.

B.2.2.Pregătirea și asistarea pacienților pentru examinări imagistice (ecografia aparatului urinar, RRVS, urografia intravenoasă, tomografia computerizată, ureteropielografie retrogradă/ antegradă, angiografie, nefrogramă izotopică)

B.2.3. Pregătirea și asistarea pacienților pentru tratament (ureteroscopia, NLP)

B.2.4. Pregătirea și asistarea pacienților pentru tratamentul cu ESWL

B.3.Rolul asistentei medicale in pregătirea preoperatorie și îngrijiri postoperatorii………….

B .3. 1.Pregătirea preoperatorie a pacienților cu litiază reno-uretereală…

B. 3. 2.Îngrijirea postoperatorie a pacienților cu litiază reno-uretereală…

B. 4. Rolul asistentei medicale în efectuarea tratamentului………………

B. 5. Educația sanitară………………………………….

CAPITOLUL III. PREZENTAREA STUDIILOR DE CAZ………..

CAPITOLUL IV. STATISTICA

Concluzii și discuții…………………………………..

Abreviar……………………………………………………………..

Bibliografie…………………………………………………………

I.PARTEA GENERALĂ

I.1Noțiuni de anatomie și fiziologie ale aparatului urinar

Aparatul urinar este format din doi rinichi la care se adaugă căile evacuatoare ale urinii și anume: calice, bazinet, uretere, vezică urinară și uretră.

Rinichii sunt organele excretoare ale urinii, au forma asemănătoare unor boabe de fasole fiind situate retroperitoneal de o parte și de alta a coloanei lombare sub mușchiul diafragm.

Dimensiuni: au o lungime de 10-12 cm, o lățime de 5- 6cm, grosimea de 3- 5cm și o greutate de 120-200 de grame.

Descriere: Fiecare rinichi este situat în loja renală fiind învelit într-o capsulă fibroasă (Capsula fibrosa) iar împreună cu glandele suprarenale sunt înveliți într-un țesut gras (Capsula adiposa). Rinichii au o margine externă convexă, o margine internă concavă și doi poli: unul superior și celălalt inferior. Pe partea concavă se găsește hilul renal format din artera și vena renală, limfatice, nervi și joncțiunea uretero-bazinetală. Rinichii nu au o așezare simetrică, cel drept fiind situat mai jos decat cel stâng. Loja renală este delimitată în sus de către mușchiul diafragm, în spate de ultimele două coaste și dedesuptul lor de mușchii și aponevrozele lombare iar înainte de viscerele abdominale. În partea de jos loja renală este deschisă, din această cauză se produce cu ușurința ptoza renală.

Raporturile rinichilor se realizează prin intermediul fasciei renale și al capsulei adipoase. Raporturile posterioare ale rinichilor sunt comune, cele anterioare fiind diferite în partea stânga și dreaptă.

Posterior: ligamentele arcuate lateral și medial, diafragma, recesul pleural costo- diafragmatic, costele IX și XII (rinichiul drept are raporturi doar cu coasta a XII-a), grăsimea prerenală și mănunchiul vasculo-nervos subcostal, nervii iliohopogastric și ilioinghinal, mușchiul psoas mare, mușchiul pătrat lombar și mușchiul transvers abdominal.

Anterior: Rinichiul drept: duodenul, fascia de coalescență colică dreaptă, frexura colică dreaptă, ansele intestinale, lobul drept al ficatului; Rinichiul stâng: rădăcina mezocolonului transvers, coada pancreasului, vasele splenice, splina,bursa omentală, stomacul, vasele colice stângi, ansele intestinale, colonul descendent, fascia retrocolică stangă.

Lateral: Rinichiul drept vine in raport cu lobul drept al ficatului; marginea laterală a rinichiului stang vine in raport cu splina și colonul descendent.

Medial: Rinichiul drept vine în raport cu mușchiul psoas mare, cu ureterul drept și vena cavă inferioră; marginea medială a rinichiului stâng vine în raport cu mușchiul psoas mare, glanda suprarenală stângă, ureterul stâng, aorta abdominală, duodenul, arcada vasculara Treitz.

Vascularizația rinichilor este asigurată de către artera renală stângă și dreaptă cu originea din aorta abdominală (artera renală împărțindu-se în artere interlobare, artere arcuate, interlobulare, arteriola aferentă și eferentă) și venele renale.

Ureterele

Lungime: la adult lungimea medie este de 25 și 35 de centimetri, ureterul stâng fiind mai lung cu 1cm față de cel drept.

Diametrul interior este în medie de 3 până la 4 mm, există trei porțiuni mai îngustate și anume la nivelul joncțiunii pieloureterale, la nivelul încrucisării ureterului cu vasele iliace respectiv la nivelul joncțiunii ureterovezicale. Aceste porțiuni îngustate au o importanță clinică majoră deoarece la acest nivel se blochează frecvent calculii ureterali, de asemenea la acest nivel se produc cel mai des perforații ca urmare a explorărilor endoscopice urologice.

Descriere: ureterele prezintă două porțiuni:

abdominală: de la nivelul joncțiunii pieloureterale pâna la nivelul liniei terminale a pelvisului osos;

pelvină: localizată în bazin în țesutul conjunctiv pelvisubperitoneal.

Pentru localizarea calculilor ureterali, porțiunea abdominală este subîmpărțită de creasta iliacă în segmentul lombar (9-11cm) și segmentul iliac (3-4cm) .

Peretele ureteral este format din trei straturi de la interior spre exterior și anume:

mucoasa: alcătuiește pliuri longitudinale formate din corion și uroteliu

musculara :prezintă fibre dispuse în trei straturi (de la interior spre exterior: longitudinal,circular și longitudinal cu dispunere helicoidal spiralată)

adventicea: este formată din țesut conjunctiv și elastic care conține rețeaua vasculară, limfatică și nervoasă.

Raporturile porțiunii lombare ale ureterului sunt urmatoarele:

posterior: mușchiul psoas, apofizele transverse lombare, nervul femuro-cutanat, genitocruralul.

anterior: vasele conadale, peritoneul parietal (prin acesta intră in contact cu duodenul, fascia de coalescență retrocolică Toldt, vasele colice, rădacina mezenterului, vena mezenterică inferioară, rădacina mezocolonului sigmoid)

medial: vena cavă inferioară, nodulii limfatici laterocavi, aorta abdominală, noduli limfatici lateroaortici, arcul vascular Treitz.

Lateral: polul inferior al rinichiului, în dreapta colonul ascendent, în stânga colonul descendent, vasele gonadale.

În regiunea pelvină, ureterul încrucișează vasele iliace comune coboară pe marginea inferioară a arterei iliace interne traversând ramurile anterioare.

La bărbati, încrucișează anterior canalul deferent pătrunzând în vezica urinară în apropierea polului superior al veziculei seminale.

La femei, ureterul din regiunea pelvină se află la 2 cm lateral de cervixul uterin fiind intersectat anterior de artera și vena uterină.

Vascularizația. Ureterul superior este vascularizat de ramuri arteriale ale arterei renale, ureterul mijlociu de ramuri ale arterei gonadale, aortei, arterelor colice, arterei iliace comune și hipogastrice iar ureterul inferior este vascularizat de artera vezicală superioară și inferioară, artera rectală medie,artera uterină și vaginală.

Vezica urinară este un organ cavitar localizat în pelvis înapoia pubisului care se continuă cu uretra.

Vezica urinară are o capacitate normală de aproximativ 450- 500 ml, având o capacitate mai mare la femei (aproximativ 700 ml) și mai mică la bărbați (300 ml).

În mod fiziologic, vezica urinară are formă ovoidală, i se descriu un vârf, o bază și doi pereți: anterior și posterior.

Vârful este legat de ombilic prin intermediul ligamentului ombilical median

Peretele posterior, este partea cea mai puțin mobilă, la bărbați are raporturi cu rectul iar la femei cu vaginul

Peretele anterior este localizat retrosimfizar atunci când vezica este goală

Baza vezicii urinare este reprezentată de colul vezical

Vascularizația arterială este formată în mare parte din ramuri ale arterei iliace interne care prezintă trei ramuri importante: artera vezicală superioară, artera vezicală mijlocie, artera vezicală inferioară.

Vascularizația venoasă este asigurată de o rețea de plexuri venoase formată din toate straturile vezicale ce se drenează în plexul venos perivezical, ulterior acestea se varsă în vena iliacă internă.

Uretra masculină este o structură fibro- elastică delimitată proximal de orificiul uretral intern al colului vezical iar distal de meatul uretral extern.

Uretra este împărțită în trei părți:

Prostatică (aproximativ 3 cm )

Membranoasă (aproximativ 1 cm )

Spongioasă ( aproximativ 12 cm)

Vascularizația arterială este dată de arterele uretrale, ramuri din artera vezicală inferioară, ramuri din artera rectală medie și artera rușinoasă internă.

Vascularizația venoasă începe în plexul venos din corionul mucoasei, de aici sângele se drenează în vena dorsală profundă apoi în partea anterioară a plexului venos vezicoprostatic iar de aici în venele iliace interne.

Uretra feminină începe la colul vezical treaversează diafragma urogenitală, terminându-se la meatul uretral extern în vestibulul vaginal.

Vascularizația arterială este dată de ramuri ale arterei vezicale inferioare, arterei veginale lungi, ramuri ale arterei vezicale anterioare precum și de ramuri ale arterei rușinoase interne.

Vascularizația venoasă începe din plexul submucos, de aici sângele se drenează în plexul vezical, plexul vaginal și venele bulbare.

I.2. Litiaza reno-ureterală

Calculii urinari sunt compuși biominerali solizi care rezultă din substanțe anorganice și organice excretate în urină.

Litiaza reno-ureterală este termenul medical care definește prezența acestor concrețiuni în căile aparatului urinar. Această afecțiune este cunoscută încă din antichitate, fiind recunoscută chiar de Hipocrate care spunea: „Nu voi tăia ca să scot pietre chiar și la bolnavii la care boala se manifestă. Voi lăsa această operație să fie făcută de cei ce practică acesta”.

Calculii renali și vezicali au fost descoperiți și la mumiile egiptene vechi de aproximativ 7000 de ani.

Incidența acestei afecțiuni este de aproximativ trei ori mai mare la bărbați.

Prevalența litiazei urinare este estimată între 2% și 3% iar probabilitatea ca un bărbat să dezvolte aceasta afecțiune până la vârsta de 70 de ani este de 1 la 8.

În trecut litiaza reno-ureterală a reprezentat o problemă majoră de sanătate, astăzi datorită perfecționării tehnicilor și tratamentului asistăm la o reducere importantă a complicațiilor și morbidității asociate tratamentului chirurgical.

I.2.1.Etiologia litiazei reno-ureterale

Cauzele care duc la apariția litiazei reno-ureterale pot fi clasificați în factori intrinseci și extrinseci.

Factorii intrinseci sunt:

factorii genetici: aproximativ un sfert din pacienții afectați au antecedente heredocolaterale de litiază renală. Sunt și afecțiuni ereditare care determină apariția acestei boli și anume cistinuria și acidoza tubulară renală familială

vârsta și genul: această afecțiune este întâlnită cel mai frecvent la pacienții de gen masculin între 20 și 40 de ani, numărul bărbaților afectați fiind de trei ori mai mare fața de femei. Se consideră că nivelul scăzut de testosteron pe care îl au copii și femeile ar avea rol protector împotriva formării calculilor. De asemenea, se pare că în urina femeilor s-ar afla o cantitate mare de citrat, produs inhibitor al litogenezei. Și femeile dezvoltă această afecțiune, principala cauză constituind-o infecțiile urinare cronice, cistinuria și hiperparatiroidismul

alimentația bogată în purine, oxalați, fosfați și natriu are ca și consecință eliminarea acestora în urină favorizând formarea calculilor. De asemenea, un factor de risc îl reprezintă și alimentația bogată în proteine animale. Consumul unei cantități necesare de lichide are ca efect benefic creșterea diurezei care diluează produșii urinari care pot cristaliza și reducerea intervalului de prezența a cristalelor libere din urină.

Factorii extrinseci:

Incidența crescută se regăsește în Marea Britanie, S.U.A, Europa Centrală, Scandinavia, Nordul Indiei și Pakistanului. În regiunile călduroase, cele tropicale și de deșert s-a constatat o creștere a incidenței din cauza căldurii care intensifică transpirația și perspirația determinând eliminarea unei urini concentrate, scăzute intensificând procesul de cristalizare urinară.

I.2.2.Patogenia litiazei reno-ureterale

În mod clasic se consideră că formarea calculilor s-ar produce în trei etape:

nucleație

creștere

agregarea cristalelor

Aceste etape depinzând de următorii factori fizico-chimici:

suprasaturația urinară

promotorii litogenezei prezenți în urină

inhibitorii litogenezei prezenți în urină

Formarea calculilor reprezintă un femomen complex la care participă mecanisme biochimice, fizice, mineralogice, enzimatice, genetice prin intermediul fenomenului de cristalizare care este posibil prin suprasaturarea soluției.

I.2.3.Factorii de risc pentru apariția litiazei renale

Factori de risc pentru formarea calculilor:

factori endocrini/ metabolici (tulburări ale metabolismului calcic, fosfatic, oxalic, al acidului uric)

factori de mediu (deshidratarea dată de temperaturi mari, consum de apa cu conțiunt crescut de calciu)

factori alimentari (denutriția sau excesul alimetar de proteine)

factori ocupaționali

factori genetici

I.2.4.Clasificarea generală a litiazei renale

Tabel nr.1- Clasificarea generală a litiazei renale

I.2.5.Compoziția calculilor

Analiza calculilor eliminați trebuie realizată cel putin o dată în mod chimic sau prin spectroscopie în roșu sau cristalografie cu raze X.

De asemenea, compoziția calculilor se poate realiza prin:

testul calitativ pentru cistină

urocultură cu identificarea germenilor producători de urează

valoarea acidului uric din ser

ph urinar

aspectul radiologic al calculului

prezența de cristale de struvit sau cistină la examenul miscroscopic al sedimentului urinar

Compoziția probabilă: acid uric, oxalat de calciu, fosfat de calciu, struvit, cistină, xantină, urat de amoniu.

I.2.6. Diagnosticul Litiazei reno- ureterale I.2.6.1.Anamneza

În cadrul anamnezei se va urmări identificarea unor informații semnificative pentru realizarea diagnosticului precum :

antecedente heredocolaterale de litiază reno- ureterală

antecedente personale de litiază reno- ureterală

infecțiile cronice cu germeni secretori de urează sau infecții cu Escherichia Coli

infecție urinară persistentă netratată

obstrucții la nivelul aparatului urinar

hiperparatiroidism

acidoză tubulară

gută

abuz de medicamente alcalinizante

ingestie lichidiană insuficientă

obiceiuri alimentare

aport crescut de calciu alimentar sau medicamentos

tratament anterior cu diuretice de tip hidroclorotiazidă

tratamente citostatice

condițiile de muncă

rezidența geografică

Pentru realizarea anamezei trebuie, de asemenea investigat prim apariția afecțiunii sau este vorba de o recidivă, simptomatologia, caracterul durerii, localizarea, durata și intensitatea acesteia precum și celelalte semne specifice.

Dacă este vorba despre o recidivă, trebuie avut în vedere tratamentul medical anterior, dacă au fost eliminați calculi spontan sau sub tratament și nu în ultimul rând trebuie investigat regimul dietetic, hidric și stilul de viața al pacientului.

I.2.6.2.Semne și simptome

Simptomatologia caracteristică a litiazei reno-ureterale este reprezentată de durere și hematurie asociate uneori cu infecția urinară, anuria obstructivă și insuficiența renală.

a) durerea poate fi sub formă de:

colică renală, se produce în obstrucție completă este o durere localizată la nivelul regiunii lombare, unilaterală, intensă cu accentuări paroxistice, iradiază spre fosa iliacă și organele genitale externe, durata fiind de la cateva ore la câteva zile.

Durerea determină anxietate, agitație extremă, transpirații, pacientul căutând o poziție antalgică care nu există. De asemenea durerea din colica renală poate fi și atipică localizându-se în fosa iliacă, hipocondru sau localizată în tot abdomenul însoțită de semne digestive precum grețuri, vărsături, meteorism abdominal, ileus paralitic

nefralgie, se produce în obstrucție incompletă sub formă de durere surdă la nivel lombar de intensitate mică

durere ureterală înaltă, durerea din colică renală

durere ureterală mijlocie, este mai puțin intensă

durere ureterală joasă, iradierea este inversă, ascendentă în lombă asociată cu semne de iritație vezicală

durerea vezicală, este localizată la nivelul regiunii hipogastrice, accentuată la finalul micțiunii, iradiază către gland și perineu este o durere de efort însoțită de hematurie ”de efort” și jet urinar întrerupt brusc

durere uretrală, este o durere intensă, violentă localizată la nivel pelvi-perineal

b)hematuria, poate fi macroscopică sau microscopică. Hematuria apare după debutul durerii fiind consecința lezării uroteliului de către calcul.

c)polachiuria diurnă, apare la efort cu jenă dureroasă hipogastrică accentuată la finalul micțiunii

d)anurie, când litiaza determină obstrucția completă a căii urinare superioare prin calculi migrați bilateral în același timp sau prin obstrucție completă pe rinichi unic congenital, funcțional sau chirurgical

e)piuria,febră aceste simptome apar când se supraadaugă infecția urinară determinând pielonefrită acută, cu evoluție spre insuficientă renală

Patologia acestei afecțiuni poate fi și asimptomatică fiind descoperită accidental în urma unor investigații imagistice de rutină.

Litiaza asimptomatică este gravă deoarece nu rareori se descoperă un rinichi nefuncțional secundar obstrucției unui calcul sau cu anurie pe rinichi unic funcțional celălalt fiind distrus de calculi.

I.2.6.3.Examenul clinic

Se realizează în sala de tratament, utile fiind inspecția, palparea regiunii abdominale și lombare,evidențiindu-se:

loja renală sensibilă la palpare

rinichi palpabil dureros

semnul Giordano pozitiv

sensibilitate la palparea punctelor ureterale

De asemenea, se examinează faciesul, funcțiile cardică, respiratorie, aparatul locomotor, aspectul tegumentelor și mucoaselor, eliminările, alimentația, stilul de viață, starea psihică și generală a pacientului,toate acestea avand scopul prevenirii și depistării altor patologii asociate bolii.

I.2.6.4.Examene de laborator

Se vor recolta analizele uzuale care constau în:

hemogramă completă

uree și creatinină serică

glicemie

teste hepatice

teste de coagulare

monitorizarea diurezei

determinarea densității urinare

ph urinar

sumar de urină

proba Addis Hamburger

urocultura cu antibiogramă

Pacienților febrili se dozează proteina C reactivă, celor care prezintă varsături este necesară determinarea natriului și potasiului seric.

Este necesară și dozarea calcemiei, calciuriei, fosfatemia și fosfaturia, oxaluria, uricozuria, ionii plasmatici și rezerva alcalină.

I.2.7 Investigații imagistice

Investigațiile imagistice sunt esențiale diagnosticului de certitudine, evidențiind prezența sau absența calculului, localizarea precum și posibila compoziție a acestuia.

Investigațiile imagistice sunt:

ecografia

radiografia renovezicală simplă

urografia intravenoasă

tomografia computerizată și imagistica prin rezonanță magnetică

ureteropielografie retrogradă și anterogradă

angiografie

scintigrama renală cu nefrograma izotopică.

Ecografia aparatului urinar este o metodă neinvazivă, rapidă, repetabilă care evidențiază prezența calculilor renali ca imagini hiperecogene "cu con de umbră posterior" și dilatația pielo-caliceală secundară ca niște imagini anecogene comunicante.

Pentru diagnosticarea ecografică a litiazei reno-ureterale, calculii se identifică de obicei la nivelul joncțiunii pielo-ureterale, pe ureterul proximal și la nivelul joncțiunii uretero-vezicale.

Ecografia Doppler duplex poate identifica creșterea indicelui de rezistivitate în rinichiul afectat precum și asimetria sau absența jeturilor ureterale la nivelul vezicii urinare.

Radiografia renovezicală simplă (RRVS) evidențiază prezența litiazei radioopace, având o importanță deosebită în diagnosticarea calculilor ureterali atunci când nu pot fi depistați ecografic precum și modificările caracteristice sistemului osos(osteoporoza). Calculii conținând calciu sunt radioopaci(Lalli AF,1974), Roth și Finlayson au arătat că litiaza fosfocalciă (apatită este cea mai intens radioopacă, prezentând o densitate asemănătoare cu cea osoasă (Roth R,1973). Ușor radioopaci sunt calculii cu conțiunt fosfo-amoniaco-magnezian și cei din cistină.

Urografia intravenoasă este utilă pentru diagnosticarea litiazei radiotransparente, se realizează cu substanță de contrast hidrosolubilă administrată intravenos. Această tehnică oferă informații asupra localizării, dimensiunilor calculului precum și starea funcției renale, dar nu poate fi realizată pacienților alergici la substanța iodată, pacienților cu insuficiență renală sau hepatică, celor care suferă de boala Basedow, TBC pulmonară evolutivă precum și celor cu anemii hemolitice.

Tomografia computerizată și imagistica prin rezonanță magnetică sunt investigații cu o sensibilitate de 100% și o specificitate de 98% pentru diagnosticarea litiazei renale în general, precum și a formelor secundare asociate cu tumori de uroteliu, tumori renale sau tuberculoză.

Ureteropielografia retrogradă și anterogradă sunt explorări radiologice intervenționale utilizate mai rar. Sunt eficiente în diagnosticul calculilor radiotransparenți greu de localizat la pacienții cu alergie la iod, cei cu insuficiența renală sau pentru diagnosticul diferențial al tumorilor uroteliale.

Angiografia este aplicată atunci când se suspectează o malformație vasculară ca factor cauzal al stazei sau în diagnosticul litiazei cu hipertensiune de origine renovasculară.

Scintigrama renală cu nefrograma izotopică este utilă pentru stabilirea indicației chirurgicale, oferă informații asupra funcționalității rinichilor. Este indicată pacienților cu insuficiență renală, litiază pe rinichi unic sau alergici la substanta iodată.

I.2.8.Diagnostic pozitiv

Diagnosticul pozitiv al acestei afecțiuni se realizează analizând clinc și paraclinic pacientul pentru a stabili originea renală a simptomatologiei și a pune in evidență cauza acesteia.

I.2.9.Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferențial se realizează cu alte cauze de colică renală cum ar fi:

prezența unui obstacol în căile urinare dat de:

cazeum

puroi

cheag

fragmente tisulare

tumori

inflamații

manevre iatrogene

rezecție de meat ureteral

lezarea mucoasei ureterale

ligatură.

De asemenea, diagnosticul diferențial al acestei afecțiuni se realizează cu alte tipuri de durere lombo-abdomială cum sunt:

apendicita(durerea localizându-se pe partea dreaptă)

colecistită

pancreatită

infarct renal /splenic/ intestinal

anevrism de aortă

chist ovarian

anexită

sarcină ectopică

diabet zaharat

boala Addison

I.2.10.Tratamentul litiazei reno-ureterale

Tratamentul litiazei include multiple alternative reprezentate de:

tratamentul medicamentos

distrucția extracorporeală cu unde de șoc(ESWL)

nefrolitotomie percutană(NLP)

ureteroscopia

laparoscopia

chirurgia deschisă

tratamentul chemolitic

Tratamentul medicamentos

Tratamentul medicamentos are drept scop prevenirea formării unor noi calculi sau împiedicarea creșterii în dimensiuni a celor existenți.

Tratamentul are la bază doua principii:

reducerea suprasaturării urinare și creșterea activității inhibitorii prin mărirea cantității și potenței inhibitorilor

scăderea concentrației promotorilor litogenezei

În urgență tratamentul colicii renale începe prin obținerea unui abord venos pentru a permite administrarea fluidelor, analgezicelor și antiemeticelor. Prezența vărsăturilor din cadrul tabloului clinic al colicii renale duce la deshidratare, de aceea hidratarea este absolut necesară în acest sens.

Dupa diagnosticare se va determina prezența sau nu a infecției.

Litiaza renală aseptică se va trata inițial cu analgezice iar infecția în absența obstrucției se va trata cu antibiotice. În cazul în care litiaza renală nu este obstructivă sau infectată se vor administra analgezice și se va astepta eliminarea spontană a calculului daca diametrul acestuia este mai mic de 5 mm. Daca sunt prezente obstrucția și infecția este necesară decompresia urinară.

Tratamentul medicamenstos trebuie însoțit și de anumite reguli igienico-dietetice care se referă la ingestia de lichide și la respectarea unui anumit regim alimentar.

Cura de diureză are ca scop scăderea suprasaturării urinare și reducerea puterii ionice, formarea calculilor fiind împiedicată în soluțiile nesaturate.

Este benefică ingestia de peste 2500ml de lichide/ zi, fiind necesara combaterea perioadelor de oligurie fiziologică diurnă(între orele 8-12) și nocturnă (între orele 0-4).

Regimul alimentar trebuie să fie echilibrat și individualizat în funcție de felul litiazei. Se condiseră că alimentația bogată în proteine de origine animală și grăsimi determină o urină acidă pe când alimentația vegetariană determină o urină alcalină.

Consumul de proteine animale se va reduce în litiaza urică, în cea oxalică se vor reduce alimentele oxaligene și oxalifore (cartofi, orez, căpșuni, spanac, ciocolată).

În litiazele acide se dorește alcalinizarea urinii fiind benefic consumul de citrice în special lămâi.

În litiaza calcică se va restricționa consumul de produse lactate iar profilaxia infecției urinare se va realiza prin măsuri de igienă personală precum și prin realizarea de uroculturi periodice cu tratament antibiotic corespunzător conform antibiogramei.

Tratamentul medical este specific fiind individualizat pentru fiecare tip de litiază (oxalică, urică, cistinică,struvitică).

Tratamentul intervențional

Distrucția extracorporeală cu unde de șoc (ESWL), principiul acestui tratament se bazează pe proprietatea unor unde de șoc generate de către un aparat special care focalizate pe calcul produc dezintegrarea acestuia în fragmente suficient de mici pentru a fi eliminate pe cale naturală.

Pentru ca acest tratament să fie aplicat este absolut necesar ca rinichiul să funcționeze iar căile urinare să nu fie obstruate pentru ca eliminarea calculului să fie posibilă.

Indicații terapeutice:

– calculi renali: pielici, caliceali mijlocii și superiori cu dimaterul maxim de 2,5 cm precum și calculi caliceali inferiori cu diamterul maxim de 1,5 cm

– calculi ureterali lombari și iliaci

– calculi ureterali juxtavezicali

Contraindicațiile ESWL:

– graviditate

– tulburări de coagulare

– anevrisme, calcificări aortice și/ sau ale arterei renale

– obezitate marcantă

– malformații scheletice

– insuficiență renală

– copii cu înalțimea sub 120cm

– modificări anatomice care induc stază cu infecție în afecțiuni precum: pielonefrita acută, tuberculoza activă, tulburări cardiace de ritm și conducere.

Nefrolitotomia percutanată(NLP) este un procedeu chirurgical endoscopic cu ajutorul căruia se ralizează percutanat un canal de acces la nivel renal urmat de extragerea calculilor ca atare sau după fragmentarea acestora în situ.

Indicații terapeutice:

– calculi renali asociați cu modificări anatomice

– calculi renali cu masă litiazică mare

– calculi cu compoziție dură

– calculi infecțioși

Contraindicațiile NLP:

Absolute:

– tulburări de coagulare

– graviditatea

Relative:

-infecții urinare

Tehnice:

– malformații scheletice

– renale

– splenomegalie

– hepatomegalie

Ureterorenoscopia retrogradă și antegradă

Ureterorenoscopia retrogradă este o investigație endoscopică cu ajutorul careia se investighează ureterul și căile urinare intrarenale pe cale transuretrală transvezicală în scop diagnostic și terapeutic.

Indicațiile ureteroscopiei:

Diagnostice pentru diagnosticarea etiologiei în cazul: hematurie reno-ureterală ”lateralizată” cistoscopic, imagini radiologice incerte, citologie urinară selectivă

Terapeutice :

– litotriție endoscopică

– endopielotomie retrogradă

– endoureterotomie

– rezecția/ cauterizarea tumorilor uroteliale

– extragerea de corpi străini

Contraindicațiile ureteroscopiei:

Absolute :

– tulburări de coagulare

– graviditate

Relative :

infecțiile urinare

Tehnice :

strictură ureterală/ureterală

tumori prostatice

cistocel

– ureterocel

– chirurgie pelvină în antecedente

Ureterorenoscopia antegradă este o investigație endoscopică cu ajutorul careia se investighează ureterul de sus în jos prin realizarea unui canal acces percutanat în căile urinare intrarenale.

Indicația ureteroscopiei antegrade este reprezentată de existența unui calcul ureteral proximal obstructiv impactat, eventual și complicat cu stază renală septică.

Laparoscopia a detronat și ultimele indicații ale chirurgiei deschise.

Ureterolitotomia laparoscopică retroperitoneală a fost introdusă de Wickham în 1979 iar ureterolitotomia laparoscopică transperitoneală de Raboy în anul 1992.

Indicațiile chirurgiei laparoscopice sunt reprezentate de eșecul tratamentului cu ESWL și al celorlalte metode endoscopice, calculi ureterali proximali impactați cu diametrul de peste 2cm precum și necesitatea unui tratament simultan pentru alta afecțiune a aparatului urinar.

Chirurgia deschisă se practică din ce în ce mai rar cu indicații precise de obicei la pacienții fără soluție minim invazivă sau în caurile cu patologie neglijată.

Indicațiile acoperă 1- 5% din cazuri și sunt relative și anume: eșecul litotriției, nefrolitotomiei percutanate, ureteroscopiei, obezitate morbidă, deformări ale scheletului, altă intervenție chirurgicală deschisă concomitent, rinichi nefuncțional, litiază pe rinichi transplantat/ ectopic.

Tratamentul chemolitic se folosește ca metodă suplimentară pentru eliminarea calculilor restanți din urma tratamentului intervențional. Acest tratament se realizează oral pentru litiaza urică sau percutanat prin doua tuburi de nefrostomie pentru celelalte tipuri de litiază.

I.2.11.Evoluție și prognostic

Prognosticul litiazei reno-ureterale depinde de potențialul de recidivă și de apariția complicațiilor.

Un prognostic negativ poate fi dat de apariția afecțiunii la o vârstă fragedă, recidive frecvente, afectare bilaterală precum și prezența afectărilor metabolice.

Tratamentul acestei afecțiuni, chiar și cel sondat cu extragerea calculului nu reprezintă eradicarea definitivă a bolii.

Tratamentul curativ urmat de profilaxia recidivelor trebuie realizat fiind adaptat fiecarui tip de litiază. În acest sens sunt cunoscute studii care au demonstrat o reducere cu 50% a recidivelor dupa aplicarea tratamentului medicamentos urmat de o dietă corespunzătoare.

II.PARTEA SPECIALĂ

A.ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

Rolul asistentului medical în cadrul întregului proces de îngrijire al pacinetului este complex, acesta trebuind să îmbine îngrijirea trupului cu cea a sufletului în cadrul actului medical. Termenul de "îngrijire" al pacientului trebuie să cuprindă pacientul ca un tot unitar, asistentul medical identificând nevoile afectate și încercând pe cat posibil refacerea acestora prin întervenții proprii și delegate.

Virginia Henderson(1897-1996), a grupat activitatea de nursing în paisprezece nevoi și anume:

nevoia de a respira și a avea o bună circulație

nevoia de a bea și a mânca

nevoia de a elimina

nevoia de a se misca și a avea o bună postură

nevoia de a dormi și a se odihni

nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca

nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale

nevoia de a fi curat și a proteja tegumentele

nevoia de a evita pericolele

nevoia de a comunica cu semenii

nevoia de a practica religia

nevoia de a fi util

nevoia de a se recrea

nevoia de a învăța să păstrezi sănătatea

Atribuțiile asistentului medical sunt profilactice și curative. În cadrul profilaxiei incluzându-se educația pacienților pentru prevenirea apariției și răspândirii îmbolnăvirilor iar atribuțiile curative fiind reprezentate de îngrijirile propriu-zise realizate în conformitate cu prescripțiile și indicațiile medicului.

Misiunea asistentului medical conform OMS este:"Misiunea asistentului medical este să asiste indivizi, familii și grupuri, să optimizeze și să integreze funcțiile fizice, psihice și sociale afectate prin schimbări ale stării de sănătate".

Asistentul medical trebuie să dea dovadă de conștiinciozitate, devotament, profesionalism și nu în ultimul rând de iubire fața de această meserie.

În urma studiilor efectuate și al stagiilor de practică, asistentul medical trebuie sa fie capabil să identifice nevoile afectate, să realizeze un plan individualizat de îngrijire în care să formuleze diagnosticele de îngrijire cu obiective realiste. De asemenea, tot în cadrul planului de îngrijire trebuie sistematizate corect în funcțe de importanță, intervențiile proprii precum și cele delegate, toate ducând la creșterea gradului de independență al pacientului și ideal la vindecarea acestuia.

Îngrijirea pacientului în ansamblu formează procesul de îngrijire care cuprinde următoarele etape:

Evaluarea pacientului care presupune culegerea de date obiective și subiective

Elaborarea diagnosticului

Planificarea îngrijirilor cu realizarea obiectivelor și intervențiilor

Aplicarea îngrijirilor reprezentate de rolul propriu și delegat al asistentului medical

Evaluarea îngrijirilor care presupune atingerea obiectivului propus sau ameliorarea acestuia sau schimbarea planului de îngrijire în cazul în care nu a fucționat.

Acordarea asistenței medicale trebuie să aibă în vedere pe lânga respectarea cu strictețe a tuturor regulilor de asepsie și antisepsie cu acordarea corectă a tuturor tehnicilor de îngrijire și drepturile pacientului care trebuiesc cunoscute și respectate și anume:

I.Drepturi legale:

1.Dreptul la autodeterminare, la consințământ

2.Dreptul la informare

3.Dreptul la confidențialitate

4.Dreptul la îngrijiri sigure

II.Drepturi de natură etică:

1.Dreptul la demnitate personală

2.Dreptul la îngrijire individuală

3.Dreptul la îngrijiri pentru a deveni independent

4.Dreptul de a se plânge și de a obține modificarea îngrijirilor.

Omul atunci când se îmbolnăvește și vine la spital pentru a beneficia de îngrijiri medicale specializate trebuie să întâmpine o echipă medicală unită, bazată pe profesionalism și empatie față de pacient.

Asistentul medical trebuie să abordeze cu tact și profesionalism atât pacientul cât și aparținătorii. Pacienții sunt diferiți au personalităti diferite, unii sunt ascultători apreciază efortul depus de către cadrele medicale, alții sunt mai capricioși uneori reticenți fiind neliniștiți de boală sau de alte probleme personale sau sociale; de aceea fiecare pacient trebuie abordat cu tact, delicatețe și atenție.

Întregul proces de îngrijire se realizează în interesul pacientului toate intervențiile medicale având ca scop însănatoșirea pacientului și creșterea independenței acestuia.

B.ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU LITIAZĂ RENO-URETERALĂ

B.1.RECUNOAȘTEREA AFECȚIUNILOR PE BAZA DATELOR CLINICE ȘI PARACLINICE

Asistentul medical are datoria să identifice corect semnele și simptomele pacientului, să cunoască valorile examenelor de laborator, explorările imagistice și funcționale cu ajutorul cărora iși va realiza diagnosticele de îngrijire.

În cazul litiazei reno-ureterale manifestările clinice pot avea aspecte variate, începând de la o evoluție asimptomatică evidențiată în cazul calculilor mici, caliceali sau calculilor coraliformi până la evoluția manifestă obiectivată prin durere, hematurie microscopică sau macroscopică, nefromegalia, piuria, febra, hipertensiune arterială, manifestări digestive precum si anuria.

Durerea este un simptom reprezentativ al litiazei renale, are intensitate variabilă prezentându-se sub forma de colică renală sau nefralgie.

Colica renală apare ca o durere intensă lombară unilaterală cu accentuări paroxistice iradiază inghinal și spre organele genitale externe. Durerea extremă resimțită determină anxietate, transpirații, tahicardie, pacientul caută o pozitie antalgică care nu există. De asemenea, colica renală poate avea și caracter atipic, durerea fiind localizată în fosa iliacă, hipocondru sau chiar generalizată în tot abdomenul.

Nefralgia este descrisă ca fiind tot un simptom dureros consecintă a litiazei renale, însă de intensitate mult mai mică, suportabilă. Acest tip de durere este de obicei determint de mișcare și cedează la repaus se localizează lombar, iradiază spre fosa iliacă, regiunea inghinală și genitală.

Hematuria este determinată de lezarea uroteliului de către calcul fiind provocată de mișcare este descrisă clasic drept – hematurie de efort.

În mod normal hematuria apare după durere, apariția inversă și anume hematurie precedată de durere induce prezența altei afecțiuni de obicei tumorală.

Hematuria poate fi microscopică sau macroscopică și uneori poate fi singura manifestare clinică a acestei afecțiuni.

Nefromegalia este datorată uretero- hidronefrozei, dilatațiilor pielonefrotice secundare poate fi unilaterală sau bilaterală .

Complicațiile nefromegaliei sunt infecțioase: pionefrită, pionefroză, pielonefrită.

Piuria și febra, apariția acestora evidențiază prezența infecției, necesită diagnostic diferențial între pielonefrita acută neobstructivă și cea litiazică.

Hipertensiunea arterială se manifestă cu valori tensionale crescute de origine renală, fiind necesar diagnosticul diferențial cu celelalte cauze de hipertensiune arterială.

Manifestările digestive se caracterizează prin grețuri, vărsături și meteorism, aceste manifestări apar atât la copii cât și la adulți. Diagnosticul diferențial se face cu apendicită, colecistită, infarct mezenteric,ocluzie intestinală, etc.

Anuria litiazică este o urgență medicală, trădează existența unui singur rinichi unic funcțional, congenital sau chirurgical. Se întâlnește și în caz de litiază renală bilaterală neglijată.

După identificarea problemelor de dependența și analizarea acestora, asistentul medical își stabilește planul de îngrijire pe baza problemelor de dependență ale pacientului în conformitate cu afecțiunea de care suferă și de prescripția medicului curant.

Rolul propriu al asistentului medical în îngrijirea paciențtilor cu litiază reno-ureterală constă în:

Prinderea unei linii venoase

Localizarea durerii și clasificarea intensității acesteia pe o scară de la 1 la 10. Se evaluează caracterul durerii, durata precum și simptomele asociate

Evaluarea funcțiilor vitale și vegetative: tensiune arterială, puls, respiratie, temperatură, diureză, numărul și aspectul vărsăturilor precum și cel al scaunelor cu notarea acestora în fișa de observație a pacientului

Dacă pacientul prezintă febră se aplică comprese reci la nivelul frunții

Realizarea bilanțului ingesta- excreta

Supravegherea tegumetelor și mucoaselor: prurit, erupții tegumetare, identificarea eventualelor alergii cunoscute de pacient

În caz de vărsaturi, se oferă o tăviță renală și se sprijină pacientul în timpul vărsăturii, conținutul nu se aruncă în cazul în care medicul dorește examinarea acestuia

Asigurarea igienei bucale, corporale și a lenjeriei de pat

Hidratarea orală după dispariția vărsăturilor

Supravegherea pacientului

Aprecierea gradului de dependență

Realizarea unui regim alimentar corespunzător ținând cont de afecțiunile asociate

Pregătirea psihică și fizică a pacientului înaintea realizării tehnicilor de recoltare a probelor biologice și al investigațiilor paraclinice; se explică necesitatea realizării lor, precum și importanța colaborării pacientului în vederea reușitei tehnicii

Asigurarea confortului fizic și psihic

Menținerea unui microclimat corespunzător: aerisirea salonului, asigurarea curăteniei, menținerea unei temperaturi optime și constante

Educarea pacientului cu privirea la asigurerea unui regim alimentar corespunzător în funcție de etiologia calculului, explicarea importanței consumului zilnic a minim 2L de apa.

Rolul delegat al asistentului medical constă în:

Recoltarea probelor biologice pentru analize de laborator: hemoleucogramă, VSH, uree, creatinină, glicemie, transaminaze, TS, TC, ionogramă sanguină, sumar de urină, urocultură

Participarea la investigații: ecografie renală, radiografie reno-vezicală, urografie, radiografie pulmonară

Participarea la efectuarea sondajului vezical

Participarea la cistoscopie

Pregătirea fizică a pacienților pentru intervenția chirurgicală

Participarea la intervenția chirurgicală

Administrerea medicamentelor prescrise de medic: antialgice, antibiotice, antiemetice, anticoagulante.

B.2.ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN EFECTUAREA TEHNICILOR DE INVESTIGAȚIE

Înaintea realizării unei tehnici, asistentul medical trebuie să urmeze următorii pași:

-verificarea identității pacientului

-verificarea intervențiilor corespunzătoare pacientului

-reexaminarea pacientului pentru a reevalua starea problemele de dependența

-pregătirea condițiilor de mediu îndepărtând pericolele

Intervenția poate fi:

– independentă: tehnica fiind realizată la inițiativa asistentul medical

– dependentă: tehnica se realizează conform indicațiilor medicului

– interdependentă: procedura se realizează prin colaborare cu alți profesioniști medicali

Principiile care trebuie respectate pentru efectuarea unei tehnici sunt următoarele:

Aprecierea necesității tehnicii pentru pacient: intră în competența asistentului medical cunoașterea indicațiilor și contraindicațiilor tehnicilor, există cazuri în care tehnicile pot deveni contraindicate din cauza modificărilor stării de sănătate a pacientului

Efectuarea tehnicii cu competență, asistentul medical trebuie să cunoască limita competențelor sale să realizeze orice manevră în cunoștință de cauză

Pregătirea locului unde se desfășoară intervenția, încăperea trebuie sa corespundă standardelor specifice intervenției, unele proceduri necesitând modificarea mediului ambiant

Pregătirea materialelor necesare, se alege în funcție de intervenție, se pregătește lângă patul pacientului respectând cu strictețe regulile de asepsie și antisepsie

Respectarea intimității pacientului, tehnicile se realizează folosind paravane de protecție pentru a izola pacientul de ceilalți bolnavi. De asemenea, se descoperă doar partea necesară a corpului care urmează să fie pregătită în funcție de zonă și de scop

Pregătirea psihică a pacientului, asistentul medical informează pacientul asupra necesității realizării tehnicii, explică procedura folosind cuvinte simple, îi oferă posibilitatea să pună întrebări la care va primi un răspuns în conformitate cu capacitatea de întelegere a pacientului

Pregătirea fizică a pacientului, presupune asigurarea și menținerea poziției corespunzătoare tehnicii care urmează să fie realizată precum și pregătirea alimetară și/ sau medicamentoasă înaintea intervenției

Efectuarea corectă a tehnicii cu respectarea măsurilor de asepsie și antisepsie, materialele și instrumentele se vor manipula corect, asistentul medical precum și restul echipei medicale va purta echipament de protecție (mănuși chirurgicale/sterile, bonetă, mască, șorț, ochelari, toate fiind alese în conformitate cu necesitatea tehnicii efectuate). De asemenea, spălarea pe mâini înainte și dupa tehnică este esențială. La sfârșit se reorganizează locul de muncă care presupune aruncarea corespunzătoare a deșeurilor, dezinfecția sau sterilizarea instrumentelor în funcție de caz și curătarea perimetrului

Îngrijirea dupa intervenție, presupune asigurarea unei poziții confortabile și corecte, precum și al repausului necesar cu supraveghere permanentă.

După orice intervenție, indiferent de amploarea acesteia, încrederea, speranța precum și optimisul pacienților pot suferi modificări, aceștia devenind triști sau sensibili.

Asistentul medical trebuie sa privească cu profesionalism pacientul, sa îl analizeze în mod holistic reușind astfel să individualizeze acțiunile, abordând pacientul cu tact și blândețe.

Acțiunile asistentului medical se realizează în interesul pacientului, cu acordul acestuia și de fiecare dată în cunoștință de cauză.

Educarea pacientului asupra stării sale de sănătate este esențială, precum și informarea acestuia asupra schimbării sau îmbunătățirii stilului de viață, reprezintă elementele definitorii ale continuării procesului de îngrijire care are ca scop însănătoșirea pacinetului și menținerea sănătății.

B.2.1.Realizarea recoltărilor probelor biologice pentru analize de laborator

Recoltarea probelor biologice de la pacient este o intervenție delegată, se realizează la indicația medicului iar asistentul medical trebuie să respecte următoarele principii:

Pregătirea psihică și fizică a pacientului

Respectarea tuturor măsurilor de asepsie și antisepsie

Recoltarea produselor biologice ‚,a jeun’’ sau înaintea începerii tratamentului cu antibiotice (în funcție de indicații)

Etichetarea corespunzătoare a probelor biologice precum și trimiterea acestora la laborator

Reorganizarea locului de muncă cu respectarea regulilor de sortare a materialelor de unica folosintă.

B.2.1.1.Recoltarea sângelui pentru analize

Se recoltează analize sangvine: calcemie, fosfatemie, ph sangvin, ionograma serică, rezerva alcalină, fosfataza alcalină (conform tehnicilor învățate).

B.2.1.2.Recoltarea urinii pentru analize

Se recoltează biochimie urinară( urina din 24 de ore): uree urinară, calciurie, fosfaturie, uricozurie, oxalurie, cistinurie (conform tehnicilor învățate).

B.2.2.Pregătirea și asistarea pacienților cu litiază reno-ureterală pentru investigații imagistice

Investigațiile imagistice au o importanță deosebită pentru stabilirea cu exactitate a diagnosticului paraclinic îndrumând medicul în luarea unei decizii terapeutice corespunzătoare pacientului.

Înaintea realizării explorările imagistice se vor pregăti pacienții și se vor asigura toate condițiile de mediu în vederea asigurării intimității și siguranței acestora.

Pregătirea condițiilor de mediu .Asistentul se va asigura de existența curățeniei în salon precum și a unei temperaturi ambientale corespunzătoare

Pregătirea psihică a pacienților. Personalul medical va aborda pacienții cu tact și profesionalim, va explica în mare procedura pe care urmează să o realizeze pacientul,se va incuraja pacientul dând dovadă de profesionalism

Pregătirea pacienților poate începe cu 1-2 zile înainte în funcție de tehnică

Pregătirea fizică se realizează diferit în funcție de tipul investigației

Transportul pâna la salonul în care se va realiza tehnica se face în funcție de starea pacientului, acesta va fi însoțit în permanență de personalul medical alături de fișa de observație în care medicul examinator va trece rezultatele investigației

În timpul examinării pacientul va fi ajutat să se așeze în poziție corespunzătoare, de asemenea va fi îndrumat pe tot parcursul tehnicii pentru reușita acesteia

După tehnică pacientul se însoțește la salon și se acordă îngrijirile corespunzătoare în funcție de tehnică în ceea ce privește alimentația și odihna.

1.Ecografia renală

Reprezintă explorarea cu ajutorul ultrasunetelor.

Se realizează în scop diagnostic.

Pregătirea pacientului:

Psihică : se explică necesitatea tehnicii

Fizică : pe nemâncate

medicație absorbantă a gazelor, cărbune medicinal

poziție decubit dorsal

Materiale necesare: ecograf, gel ecografic.

Tehnica:

se realizează de către medic

se dezbracă zona ce urmează să fie examinată

se aplică gelul ecografic pe tegumet

Îngrijiri ulterioare:se înlatură gelul de pe tegumetul pacientului, se sterge cu hârtie, pacientul este ajutat să se îmbrace și condus la salon.

2.Radiografia reno-vezicală simplă

Se realizează în scop diagnostic.

Materiale necesare: cărbune animal, triferment, ulei de ricin, materiale necesare pentru clismă evacuatorie.

Pregătirea pacientului:

psihică: pacientul va fi calmat și liniștit fiind asigurat ca va fi însoțit în permanență, i se explică inofensivitatea tehnicii și necesitatea acesteia

fizică:

– cu 2-3 zile înainte se oferă un regim un regim alimentar fară alimente ce conțin celuloză sau care dau reziduuri multe: fructe, zarzavaturi, legume, făinoase

– i se administrează cărbune animal și triferment 3 x 2 tablete/ zi

– în ziua precedentă de administrează un regim alimentar hidric, seara ceai cu pâine prajită

– în seara precedentă i se administrează 2 linguri de ulei de ricin

– în dimineața examinării se realizează clismă evacuatorie

Tehnica:

-pacientul va fi ajutat să se dezbrace și să se așeze în decubit dorsal pe masa radiologică

-se notează în fișa de observație

Îngrijiri ulterioare:

– după tehnică se va ajuta pacientul să se îmbrace, va fi însoțit la salon și va fi așezat comod în pat.

3.Urografia intravenoasă

Este o investigație radiologică a aparatului renal,se efectuează cu ajutorul unei substanțe de contrast iodate hidrosolubile care se administrează intravenos.

Scop:diagnostic

Indicații:

litiază renală

malformații renale ale căilor urinare

obstrucții pielo-ureterale intrinseci sau extrinseci

Contraindicații:

insuficiența renală și hepatică

boala Basedow

alergii

anemii hemolitice

tuberculoza pulmonară evolutivă

Materiale necesare:

Materiale pentru radiografia renală simplă

Materiale pentru injecția intravenoasă (seringi de 10 ml)

Odiston 30%, 60%, 75% (sau alte substanțe de contrast)

Antihistaminice

Trusa de urgență (adrenalină, hemisuccinat de hidrocortizon)

Pregătirea pacientului:

Psihică: se va explica pacientului necesitatea și inofensivitatea tehnicii, i se arăta încredere și profesionalism

Fizică:

– începe cu 2- 3 zile înaintea examinării când se institue un regim alimentar fără alimente ce conțin celuloză sau care dau reziduuri multe (fructe, legume, făinoase)

– i se administrează cărbune animal și triferment 3×2 tablete/ zi

– în ziua precedentă se institue un regim alimetar hidric, seara se oferă ceai cu pâine prăjită

– în seara precedentă se administrează pacientului doua linguri de ulei de ricin

– în dimineața examinării se realizează clisma evacuatorie

– se reduce cantitatea de lichide administrate

– se îndepărtează obiectele radioopace

Tehnica:

Se realizează radiografie renală pe gol

Se efectuează testarea la iod (se administează în sacul conjunctival o picatură din soluția iodată ce urmează a se administra, se așteapă 5 minute, interval în care pot apărea semne de intoleranță precum: hiperemie conjunctivală, prurit intens)

La serviciul de radiologie se administrează substanța de contrast intravenos: se injectează 1ml Odiston i.v., dacă pacientul nu prezintă semne de intoleranță se continuă administrarea i.v. 20 ml 75% sau 25 ml 60%. În cazul în care apare reacție hiperergică (roșeață, edem al feței, cefalee,dispnee, grețuri, vărsături) se va întrerupe injectarea și se va administra de urgență hemisuccinat de hidrocortizon

După 8- 10 minute de la administrarea substanței se va realiza prima radiografie, următoarea la 30 de minute și la 1-2 ore pentru a evidenția vezica urinară

Îngrijiri ulterioare:

Pacientul va fi ajutat să se ridice de pe mase radiologică, să se îmbrace, va fi acompaniat pâna la salon fiind așezat în pat într-o poziție confortabilă

Investigația se va nota în fisa de observație a pacientului

Se vor administra 2L de lichide pentru a favoriza eliminarea substanței de contrast

Incidente/Accidente:

șoc anafilactic

gust metalic

tulburări de tip vegetativ

4.Tomografia computerizată(CT)

Este o investigație radiologică cu ajutorul căreia se investighează un organ pe secțiuni.

Scop: diagnistic

Indicații:

investigarea rinichiului imposibil de vizualizat cu alte metode

explorarea maselor tumorale cu punct de plecare prezumtiv renal

Materiale necesare: tomograf

Pregătirea pacientului:

Psihică: explicarea necestității tehnicii

Fizică:

– evacuarea tubului digestiv, se administrează laxative cu 2 zile înainte

– dietă ușor digerabilă

– nu mănâncă în ziua examinării

Tehnica: se realizează de către medicul specialist

Incidente/ Accidente: agitație, lipotimie

! Atenție la pacienții cu claustrofobie.

5.Ureteropielografie retrogradă/anterogradă

Investigație imagistică se realizează cu substanță de contrast administrată prin cateterism ureteral sub control cistoscopic.

Scop:diagnostic

Indicații:

Litiază renală

Malformații caliceale/ renale

Hidronefroză

Materiale necesare:

cărbune animal, triferment, ulei de ricin, materiale necesare pentru clismă evacuatorie

Odiston 30% sau iodură de natriu 10%

Antihistaminice

Seringi sterile

Trusă de urgență

Pregătirea pacientului:

Psihică:

– pacientul va fi calmat și liniștit fiind asigurat ca va fi însoțit în permanență, i se explică inofensivitatea tehnicii și necesitatea acesteia

Fizică:

– cu 2-3 zile înainte se oferă un regim un regim alimentar fară alimente ce conțin celuloză sau care dau reziduuri multe: fructe, zarzavaturi, legume, făinoase

– i se administrează cărbune animal și triferment 3 x 2 tablete/ zi

– în ziua precedentă de administrează un regim alimentar hidric, seara ceai cu pâine prajită

– în seara precedentă i se administrează 2 linguri de ulei de ricin

– în dimineața examinării se realizează clismă evacuatorie

– se realizează testare la substanța iodată, dacă apare reacție hiperergică se întrerupe injectarea, se administrează antihistaminice și se anunță imediat medicul

Tehnica:

Se realizează de către medicul curant ajutat de către asistentul medical

Administrarea substanței de contrast se face în sala de cistoscopie

Medicul introduce sonda în ureter sub control cistoscopic fiind servit de către asistentul medical cu materialele necesare

Se introduce substanța de contrast ușor încălzită 5- 10 ml pentru fiecare ureter, cu presiune mică

Pacientul se transportă pe masa radiologică și se execută radiografia

Îngrijiri ulterioare:

Pacientul va fi condus la salon și va fi așezat în poziție comodă în pat

Se notează în fișa de observație efectuarea tehnicii

Se administrează lichide în cantitate mare

Se supraveghează pacientul

Incidente/Accidente:

Perforarea ureterului cu injectarea substanței parauterale a substanței de contrast

Alergie la iod

! Această tehnică necesită anestezie.

6.Angiografia

Investigație imagistica care se realizează prin administrarea substanței de contrast pe care arterială prin artera renală sau femurală.

Scop: diagnostic

Indicații:

Tromboză renală

Ateroscleroză renală

Stenoză renală

Hipertensiune arterială de cauză renală

Materiale necesare:

De protecție: mușama, aleză

Pentru dezinfecție tip II: tinctură de iod, alcool medicinal

Instrumentar și materiale sterile: ace de dimensiuni diferite, seringi pentru injectarea substanțelor de contrast și anestezice, mănusi, pense, comprese, tampoane, câmp chirugical

Cateter vascular

Substanță de contrast (Lipiodol)

Anestezice

Eprubete

Săculeț de nisip

Tăviță renală

Pregatirea pacientului:

Psihică:

se explică necestitatea tehincii

Fizică:

– cu 2-3 zile înainte se oferă un regim un regim alimentar fară alimente ce conțin celuloză sau care dau reziduuri multe: fructe, zarzavaturi, legume, făinoase

– i se administrează cărbune animal și triferment 3 x 2 tablete/zi

– în ziua precedentă de administrează un regim alimentar hidric, seara ceai cu pâină prajită

– în seara precedentă i se administrează 2 linguri de ulei de ricin

– în dimineața examinării se realizează clismă evacuatorie

– se realizează testare la substanța iodată, dacă apare reacție hiperergică se întrerupe injectarea, se administrează antihistaminice și se anunță imediat medicul

Tehnica:

Prima radiografie se realizează la 2-3 minute de la administrarea substanței de contrast

A doua radiografie se efectuează la 6 minute

A treia radiografie se executa la 8 minte

Îngrijiri ulterioare:

Pacientul este acompaniat la salon unde este asezat în poziție comodă

Examinarea se notează în fișa de observație

Suprevegherea pacientului

Incidente/ Accidente :

Hematoame

Tromboze arteriale

Fistule arterio-venoase

Intreruperea temporară a funcției rinichiului

Injecarea rapidă provoacă durere intensă pe traiectul arterial

7. Nefrograma izotopică

Investigație care urmărește capacitatea fiecărui rinichi de a capta, secreta și excreta o substanță marcată cu izotopi radioactivi.

Scop: diagnostic

Indicații:

Glomerulonefrite

Tumori

Chiste renale

Abcese

Stenoza arterei renale

Materiale necesare:

Substanța radioactivă

Scintigraf

Pregătirea pacientului:

Psihică:

se va explica necesitatea tehnicii

Fizică:

în cazul copiilor se va realiza sedare ușoară

Tehnica:

Se realizează în laboratorul de mdicină nucleară

Se injectează izotopul

Se înregistrează radiațiile emise timp de 15-30 minute cu ajutorul a două sonde de scintilație dispuse lombar

Îngrijiri ulterioare:

Repaus pană la eliminarea radiațiilor

Incidente/ Accidente:

Hematom

Străpungerea venei

Amețeli,paloare,lipotimie

Tromboză venoasă

Septicemie

Crearea unei căi false

Embolie gazoasă

B.2.3.Pregătirea și asistarea pacienților pentru tratament

1.Ureteroscopia

Explorare endoscopică a căilor urinare superioare cu importanță majoră de diagnostic și tratament.

Indicații:

Calculi cu dimensiuni mai mari de 10 mm

Litiază caliceală inferioară

Litiază ureterală/ pielică unică sau multiplă

Litiaza intradiverticulară

Hematurie terminală

Polakiuria și disuria de cauze neprecizate

Tumori renale

Valve congenitale

Leziuni inflamatorii

Materiale necesare:

Endoscop, anestezic, câmp steril, mănuși sterile, material moale și instrumetar sterile

Pregătirea pacientului:

Psihică:

se explică necestitatea tehnicii

se explică pacientului faptul ca se va efectua anestezie

obținerea consimțământului pacientului în cunoștință de cauză

Fizică:

– cu o zi înaintea intervenției se servește ultima masă la prânz

– se efectuează clismă evacuatorie în seara dinaintea intervenției și baie generală cu apă și săpun

– hidratare per os sau parenteral în funcție de condiția pacientului

– evacuarea vezicii urinare înainte de tehnică

– poziționarea pacientului pe masa de endoscopie: poziție de litotomie cu membrul inferior opus ureterului abordat în abducție și mai coborât

Tehnica: se efectuează de către medic

Îngrijiri ulterioare:

Supravegherea pacientului

Incidente/ Accidente intraoperatorii:

Dificultăți ale accesului ureteroscopic

Defecțiuni ale aparaturii și instrumentarului

Migrarea proximală a calculului

Malpoziționarea stentului ureteral

Complicații intraoperatorii:

Leziuni minime ale mucoasei ureterale

Formarea de căi false ureterale

Hemoragia

Migrarea extraureterală a calculului

Extravazarea urinară

Leziuni termice ale mucoasei ureterale

Perforația ureterală

Avulsia ureterală

Complicații postoperatorii:

Infecția urinară

Reflux vezicoureteral

Stenoze ureterale

2.Nefrolitotriția percutanată(NLP)

Este o investigație endoscopică eficientă pentru tratamentul litiazei renale și ureterale superioare.

Indicații:

Pacienți cu obezitate morbidă, malformații, scolioze severe la care nu se poate realiza ESWL

Calculi de cistină de dimensiuni mari și elastici

Corpi străini în căile urinare

Obstrucția distală

Calculi renali de dimensiuni mari, coraliformi

Extragerea calculilor restanți după chirurgia deshisă sau ESWL

Calcul inclavat în joncțiunea pieloureterală și cantonat mai mult de 4 săptămâni

Contraindicații:

Tulburări de coagulabilitate sanguină

Pacient comatos sau necooperant

Sarcina

Pregătirea pacientului:

Psihică :se informează pacientul asupra necesității realizării tehnicii și în ce constă aceasta în urma cărora pacientul trebuie sa își exprime consimțământul în scris sau aparținătorii în cazul copiilor

Fizică :

– cu o zi înaintea intervenției se servește ultima masă la prânz

– se efectuează clismă evacuatorie în seara dinaintea intervenției și baie generală cu apă și săpun

– hidratare per os sau parenteral în funcție de condiția pacientului

– seara se administrează tranchilizante la indicația medicului

– în dimineața zilei intervenției se administrează premedicația anestezică 1 fiolă de Diazepam și ½ fiolă de Atropină intramuscular la indicația medicului

Tehnica se realizează în blocul operator de către medicul specialist ajutat de asistenta medicală din blocul operator.

Îngrijiri ulterioare:

Supravegherea continuă a pacientului pentru prevenirea complicațiilor intraoperatorii și postoperatorii precum:

-hemoragia

-hematom retroperitoneal

-urinomul lombar

-febra

-infecția

Pot apare și complicații postoperatorii tardive precum:

Hemoragia masivă apare la 2-3 săptămâni de la intervenție fiind o consecință a unei fistule arterio-venoase

Colecții purulente perirenale

Stenoza joncțiunii pieloureterale

Durerea

Calculi renali restanți

B.2.4. Pregătirea și asistarea pacienților pentru Litotriția extracorporeală cu unde șoc

Litotriția extracorporeală cu unde se șoc sau ESWL(Extracorporeal Shock Wave Lithotripsy), este singurul tratament neinvaziv al litiazei reno-ureterale.

Indicații:

Litiază renală și/sau ureterală cu diamentru până la 2 cm

Contraindicații:

Insuficiență renală acută/ cronică

Litiază pe rinichi nefuncțional

Infecție activă

Anevrism aortic calcificat în apropiere

Coagulopații netratate

Anevrism de arteră renală

HTA necontrolată terapeutic

Coexistența obstrucției tractului urinar

Sarcina

Pacienții necooperanți

Pregătirea pacientului:

Psihică:

-se explică importanța tehnicii și necesitatea acesteia

Fizică:

– cu o zi înaintea realizării tehnicii începe pregătirea tubului digestiv (regim proteic se vor evita alimentele care fermentează, băuturile carbogazoase, de asemenea se pot administra laxative și cărbune medicinal)

– dacă pacientul nu prezintă colică renală, se vor administra lichide neîndulcide, necarbogazoase în cantitate de până la 2 litri în funcție de toleranță

– pacienților cu infecții urinare repetate se va face profilaxia pielonefritei acute cu tratament antibiotic conform antibiogramei cu două zile înaintea intervenției, tratament ce va continua minim 7 zile și după procedură

– pacienților cu tratament cronic antiagregant și anticoagulant, li se va sista tratamentul cu minimum 15 zile înaintea procedurii cu acordul medicului cardiolog.În dimineața procedurii se vor recolta probele de coagulare. În cazul în care întreruperea tratamentului anticoagulant nu este posibilă se va administra heparină iar procedura ESWL se va face cu prudență după controlul probelor de coagulare

– pacienții cu hipertensiune arterială severă netratată prezintă risc crescut de sângerare și hematoame,de accea se administra tratament specific,după normalizarea tensiunii arterile se va realiza procedura ESWL

– pentru afecțiuni asociate se va realiza consult interdisciplinar cu aplicarea tratamentului corespunzător pentru prevenirea complicațiilor sau agravării

– testare la anestezic în cazul în care se realizează anestezie generală intravenoasă

– Realizarea protocolului obligatoriu de investigații care cuprinde:

Ecografie renovezicală simplă

Examenul radiourografic

Probele de funcție renală

Hemoleucogramă

Glicemia

Probele de coagulare (timpul de sângerare, timpul de coagulare, indicele de protrombină)

Sumar de urină

Urocultură cu antibiogramă

EKG

– Poziția pacientului pe masa de tratament în funcție de tipul calculului:

Pentru calculi renali și ureterali lombari localizați pe partea dreaptă se poziționează pacientul în decubit dorsal cu extremitatea cefalică în stânga și cu picioarele în dreapta; pentru litiaza renală stângă se va folosi tot poziția de decubit dorsal însă cu extremitatea cefalică în partea dreaptă și cu picioarele în partea stângă

Pentru calculii ureterali iliaci se poziționează pacientul în decubit ventral,pentru calculii ureterali drepți extremitatea cefalică se poziționează în partea dreaptă iar pentru calculii ureterali localizați în stânga, extremitatea cefalică se va poziționa în partea stângă

Pentru calculii ureterali pelvini pacientul poate fi poziționat atât în decubit dorsal cât și în decubit ventral

Tehnica: se realizează de către medicul specialist

Îngrijiri ulterioare:

Supravegherea pacientului pentru prevenirea eventualelor complicații imediate precum:

-hematuria

-complicații obstructive

-complicații infecțioase(pielonefrite acute)

-hematoame

B.3.ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN PREGĂTIREA PREOPERATORIE ȘI ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII

B.3.1 PREGĂTIREA PREOPERATORIE A PACIENȚILOR CU LITIAZĂ RENO-URETERALĂ

Pregătirea preoperatorie a pacientului cuprinde următoarele etape:

Pregătirea psihică

Pregătirea generală

– bilanț clinic

– bilanț paraclinic

– evaluarea riscului operator

– corectarea modificărilor funcționale

Pregătirea fizică

Are ca scop realizarea condițiilor optime psihice și fizice pentru intervenția chirurgicală, asigurarea unui confort adecvat atât preoperator cât și postoperator, creșterea gradului de independență precum și a încrederii în sine, prevenirea complicațiilor, asigurarea igienei personale și îngrijirea corespunzătoare a plagii asigurând vindecarea acesteia.

Pregătirea psihică a pacientului

Pacientul va fi înștiințat asupra necesității intervenției chirurgicale. Este ajutat să își exprime gândurile, grijile, teama, se va da dovadă de profesionalism,va fi însoțit în permanență și ajutat. I se vor explica etapele intervenției chirurgicale în limbaj adecvat nivelului educațional al pacientului, se vor explica beneficiile precum și riscurile intervenției chirugicale, pacientul fiind nevoit să semneze în cunoștință de cauză consimțămantul în scris pentru ca intervenția să fie posibilă.

Pregătirea generală a pacientului

Bilanțul clinic

Bilanțul clinic general actual al pacientului este bazat pe aspectul general al pacientului, ținută, greutate, înălțime, vârstă (aparentă sau reală) , prezența protezei dentare, aspectul tegumetelor și mucoaselor, facies, mers precum și starea psihică.

Bilanțul bazat pe antecedentele pacientului:

Familiale: diabet, neoplasme, hipertensiune arterială, cardiopatii, tuberculoză, sifilis

Personale:

Chirurgicale referindu-se la alte intervenții chirurgicale anterioare fiind importantă evoluția lor și eventualele complicații

Patologice : afecțiuni pulmonare, epilepsie, diabet, afecțiuni cardiace, fumător sau nefumător, etilism

Bilanțul funcțiilor vitale: valoarea tensiunii arteriale, valoarea pulsului, valoarea respirației pe minut, valoarea temperaturii corporale, cantitatea de diureză, număr de scaune pe zi

Bilanțul pe aparate: se realizează prin inspecție, auscultație, palpare.

Bilanțul paraclinic

Prin examene de rutină obligatorii: Timpul de sângerare, Timpul de coagulare, grup sanguin, hematocrit, glicemie, uree sanguină, VSH(viteza de sedimentare a hematiilor) , hemoleucogramă completă, ionogramă, coagulogramă completă, proteinemie, transaminaze, creatinină, sunar de urină, urocultură, EKG(electrocardiogramă obigatorie dupa 40 de ani) , radiografie pulmonară.

Prin examene speciale pentru intervențiile chirurgicale de la nivelul apartului renal: ecografie renală, urografie, tomografie.

Evaluarea riscului anestezic și preoperator

Dintre factorii de risc anestezici și preoperatori fac parte: vârsta, starea de nutriție, graviditatea, radioterapie anterioară, tratamente imunosupresoare, pacient tarat.

Corectarea tulburărilor funcționale

Înaintea intervenției chirugicale se va realiza un examen general pentru a identifica celelalte afecțiuni coexistente,se va încerca tratarea sau cel putin ameliorarea acestora pentru a asigura reușita intervenției precum și pentru a scade riscul apariției complicațiilor.

Pregătirea fizică

În ziua pecedentă:

Repaus la pat

Ultima masă trebuie servită la prânz, după ora 16 pacientul va consuma doar lichide

Antibioterapie atunci când se anticipează apariția unei infecții postoperatorii

În seara zilei precedente operației și în dimineața oprației:

Pregătirea tegumentelor: baie generală inclusiv spălatul părului,se verifică unghiile să fie tăiate scurt făra lac de unghii, toaleta bucală și dentară, raderea regiunii inghinale și pubiene cât mai larg cu aparat personal de unică folosință, badijonaj cu alcool și antiseptice

Pregătirea tubului digestiv: se realizează clismă evacuatorie în seara zilei precedente intervenției

Pregătirea fizică: se vor îndepărta bijuteriile precum și protezele dentare mobile, rebadijonarea regiunii interesate cu antiseptic colorat, îmbrăcarea pacientului în lenjerie curată, se interzice fumatul cu nimim trei ore înainte

Efectuarea preanesteziei are ca scop înlăturarea senzației de frică, scăderea efectelor secundare ale diferitelor substanțe anestezice ce urmează a fi administrate; potențarea anumitor anestezice mai slabe și sedarea pacientului, împiedicarea anumitor refexe, reducerea secrețiilor căilor aeriene

Transportul pacientului se face de către asistentul medical care va însoți pacientul până la blocul operator cu ajutorul căruciorului, brancardei sau patului rulant însoțit de documentele necesare( fișa de observație, radiografiile, explorările funcționale necesare) , pacientul fiind preluat de către asistenții blocului operator

Pregătirea în sala de operație

Se efectuează de către asistenții blocului operator, se transportă pacientul de pe targă, cărucior sau pat rulant pe masa de operație (în sala de intervenții chirugicale clasice sau endoscopice) se verifică regiunea interesată și se poziționează corect pacientul.

Câmpul operator se dezinfectează 5- 10 minute cu soluție iodată, soluție de iod în alcool etilic, alcool etilic 70% , clorhexidină.

Pregătirea personalului medical

Spălarea mâinilor se realizează cu perie sau burete steril plus săpun timp de 10 minute, cu atenție la unghii, mâini și antebrate; apoi se schimbă peria și se continuă spălarea încă 5 minute ± spălare cu alcool etilic 70% timp de 1 minut.

Îmbrăcarea echipamentului steril corespunzător atât medicii cât și asistentele.

Un asistent medical supravegheză pacientul monitorizând permanent funcțiile vitale, starea generală și va administra medicația indicată de către medic.

Se pregătesc regiunile de elecție pentru puncția venoasă în vederea montării unui cateter conform tehnicii învățate pentru instalarea perfuziei endovenoase.

Se pregătește câmpul operator prin badijonare cu alcool medicinal fiind urmat de badijonare cu tinctură de iod începând cu linia de incizie circular pe o suprafață cât mai întinsă, se fixează câmpurile sterile astfel încât zona interesată sa fie liberă; toate manevrele fiind realizate cu respectarea strictă a tuturor măsurilor de asepsie și antisepsie.

În timpul intervenției un asistent medical supraveghează pacientul iar altul servește medicul cu instrumentarul necesar având grijă la menținerea sterilă a acestuia.

B. 3. 2. ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE A PACIENȚILOR CU LITIAZĂ RENO-URETERALĂ

După realizarea intervențiilor chirurgicale la nivelul aparatului renal îngrijirea generală a pacientului începe din momentul terminării intervenției. Pacientul va fi supravegheat în permanență incluzând perioada transportului din blocul operator la secția de terapie intensivă sau salon în funcție de tipul intervenției și al anesteziei realizate.

Transportul pacientului

Se face cu patul rulant cu mare atenție,nu se vor realiza porniri sau opriri bruște,se va asigura un mers cât mai lin.

Poziția pacientului va fi de decubit dorsal fără pernă cu capul într-o parte.

Pacientul va fi învelit pentru a fi protejat de schimbarea temperaturii ambientale.

Se supraveghează: facies, respirația, pulsul, perfuzia, tuburile de dren.

Instalarea pe secția de terapie intensivă sau salon

Asistentul medical are datoria să se asigure că sunt îndeplinite următoarele:

Condițiile de mediu:

– camera curată, aerisită, linistită

– temperatura de aproximativ 20 grade Celsius

– funcționarea instalațiilor de oxigen și a aparaturii pentru ventilație mecanică

Poziția pacientului în pat:

– mutarea pacientului de pe patul rulant se realizează de către trei persoane cu mișcări sincrone

– decubit lateral pentru intervenții la nivel renal favorizând drenajul

– decubit dorsal fără pernă cu capul într-o parte

– poziție Trendelenburg-circulație cerebrală deficitară

– poziție Fowler-la obezi cardiaci

– pentru menținerea poziției indicate de medic se folosesc paturi speciale cu accesorii corespunzătoare( suluri, pernițe tari, perne, pături, colaci de cauciuc)

Supravegherea pacientului

După intervenția chirugicală pacienții vor fi monitorizați și supravegheați în permanență.

Asistentul medical va monitoriza și efectua:

Durerea :

-intensitatea durerii postoperatorii urmează o curbă ascendentă cu maximum în noaptea ce urmează operației, pentru ca apoi să diminueze treptat, la 48 de ore postoperator

-administrarea medicamentelor analgezice sau hipnotice sedative la stricta indicație a medicului precum:

Algocalmin, Piafen, Fortral, Mialgin, Sintalgon, Fenobarbital, Diazepam

Mialgin 75- 100 mg., perfuzie intravenosă 1 mg/minut în primele ore apoi 0,5 mg/min

Aparatul urinar:

– efectuează bilanțul hidric zilnic

– monitorizează diureza orară și notează în fișa de observație

– după intervenția clasică pacientul poate prezenta hematurie macroscopică; asistentul medical urmărește aspectul urinii (culoarea), eventuala prezență a cheagurilor de sânge.La indicația medicului se va realiza spălatură vezicală cu ser fiziologic sau se va monta o sondă urinară care se poate menține doua/ trei zile în funcție de indicația medicului

– asigură aportul de lichide necesar: în primele doua zile se vor administra perfuzii intravenoase cu soluție de gluoză 5% , ser fiziologic, soluție Ringer conform prescripției medicului; ulterior se va trece treptat hidratarea orală în funcție de toleranța și starea generală a pacientului

– recoltează probe biologice conform indicației medicului (probe de sânge, probe din urină precum sumar de urină, urocultură)

Aparatul respirator:

– monitorizarea regulată a ritmului respirator și notarea în fișa de observație

– observarea eventualelor modificări și anunțarea medicului

– asigurarea oxigenoterapiei conform indicației medicului

– educarea pacientului să realizeze exerciții respiratorii care favorizează eliminarea eventualelor secreții bronșice

– educarea și încurajarea pacientului să tușească pentru a expectora dacă este necesar, protejând plaga operatorie

Aparatul cardio-vascular

– minitorizarea regulată a tensiunii arteriale, pulsului periferic, ECG

– combaterea stazei venoase prin mobilizarea precoce a pacientului începând din prima zi cu schimbarea poziției din decubit dorsal în decubit lateral și invers; continuând în zilele următoare cu moblizare generală în funcție de starea pacientului

Aparatul digestiv:

– combaterea grețurilor prin educarea pacientului să respire corect și prin administrarea medicației entiemetice la indicația medicului

– daca pacientul prezintă vărsaturi acesta va fi sprijinit, i se va oferi o taviță renală pentru a capta vărsaturile, ulterior realizând toaleta cavității bucale și a lenjeriei dacă este necesar; numarul, cantitatea precum și aspectul vărsăturilor se vor nota în fișa se observație;la indicația medicului vărsătura captată în tăvița renală nu va fi aruncată în vederea examinării acesteia; la indicația medicului se poate monta o sondă de aspirație pentru combaterea vărsăturilor, a stazei gastrice și distensiei abdominale

– combaterea meteorismului abdominal prin administrare de cărbune medicinal sau prin introducerea tubului de gaze

-favorizarea scaunului spontan prin mobilizare precoce, administare de lichide, ulei de ricin seara sau prin realizarea de clisme uleioase; în mod normal tranzitul intestinal se reia în a 3- a zi după intervenția chirurgicală

– stabilirea unei alimentații corespunzătoare în funcție de toleranța gastrică a pacientului,evoluție și afecțiuni asociate: în prima zi se institue un regim hidrozaharat, a doua zi se poate alimenta cu supe de zarzavat, iaurt, lapte, piure de legume, alimentele se introduc treptat. După reluarea tanzitului intestinal nu vor mai exista restricții alimentare doar în cazul în care nu exista afecțiuni în acest sens

Asigurarea echilibrului hidro-electrolitic

– aport corespunzător de lichide

– realizarea regulată a bilanțului hidric cu corectarea pierderilor

Monitorizarea temperaturii corporale

-monitorizarea regulată a temperaturii corporale;anunțarea medicului în caz de hipertermie/ hiperpirexie

– dacă apar frisoane pacientul va fi învelit cu două pături

Monitorizarea tegumentelor și mucoaselor

– efectuarea igienei pe regiuni, se insistă asupra igienei cavitătii bucale,regiunii organelor genitale externe, regiunii perianale

– dacă pacientul prezintă sondă vezicală se va inspecta cu atenție aspectul meatului urinar, dacă există modificări se va anunța medicul; se va realiza spălatura vezicală la indicația medicului; punga colectoare de urină va fi golită într-un recipient special pentru colectat urina

– prevenirea apariției escarelor prin mobilizare adecvantă și menținerea igienei pacientului

– realizează îngrijirea zilnică a plagii operatorii cu respectarea condițiilor se asepsie și antisepsie

– monitorizează regulat permeabilitatea tuburilor de dren, aspectul și cantitatea secrețiilor eliminate, golește/ schimbă ori de câte ori este necesar pungile colectoare

– dacă există plagi infectate acestea se vor îngriji corespunzător, se va recolta secreție pentru antibiogramă la indicația mediului

Administrarea tratamentului

administrează medicamentele conform prescripției medicului: antibiotice, antipiretice, antiagregante plachetare, antialgice, antiemetice, hemostatice, etc.

Condiții de mediu

– asigurarea curăteniei și a liniștii în salon

– asigurarea igienei personale a pacientului

Starea psihică

– liniștește pacientul și aparținătorii că totul a decurs normal

– comunică cu pacientul, îl asigură ca este în permanență supavegheat fiind ajutat atunci când are nevoie

– îl sfătuiește pe pacient că o bună colaborare duce la reușită și la vindecarea completă și în timp util

Recunoașterea complicațiilor postoperatorii

– urinare (sângerare masivă, retenție urinară, infecție urinară)

– legate de plagă (hematom al plăgii, infectarea plăgii operatorii, dehiscența plăgii)

– pulmonare (infecții pulmonare postoperatorii, atelectazii pulmonare)

– embolie gazoasă

– cardiace (aritmii, infarct miocardic)

– digestive (hemoperitoneu, ileus postoperator, fecalom postoperator)

– delirium tremens (la consumul anterior de alcool)

Asistentul medical nu oferă informații legate de natura afecțiunii, tipul de intervenție chirurgicală sau rezultatul unei eventuale biopsii, această sarcină îi revine medicului chirurg, pacientul fiind scutit de păreri și informații contradictorii.

B. 4. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN EFECTUAREA TRATAMENTULUI

Scopul final al procesului de îngrijire al pacientului este vindecarea acestuia. Problemele de dependență dobândite în urma unei afecțiuni pot fi vindecate sau cel puțin ameliorate în urma unor îngrijiri adecvate susținute de medicația de fond prescrisă de medicul specialist. Tratamentul trebuie să fie individualizat, realizat corect pentru fiecare pacient în parte corelat și adaptat afecțiunilor asociate bolii.

Rolul asistentului medical în efectuarea tratamentului este acela de a respecta indicațiile medicului cu respectarea regulilor generale de administrare a medicamentelor:

Legate de medicament

– respectarea tipului de medicament prescris

– identificarea medicamentului ce urmează a fi administrat

– verificarea termenului de valabilitate

– verificarea calității medicamentului și a condițiilor de depozitare

– respectarea cu strictețe a dozei prescrise

– evitarea incompatibilității dintre medicamente

Legate de tehnica administrării medicamentelor:

– informarea pacientului asupra medicamentelor ce urmează a fi administrate

– respectarea căii de administrare

– respectarea orarului și ritmului de administrare

– respactarea somnului fiziologic al pacientului

– verificarea faptului ca medicamentul a fost administrat (înghițit)

– respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor

– prepararea soluțiilor medicamentoase în fața pacientului

– pentru fiecare cale de administrare se respectă regulile de asepsie și antisepsie, spălare corectă a mâinilor înainte și după tehnică cu purtarea mănușilor chirurgicale de unică folosință

Administrarea antibioticelor prescrise:

– pe cale orală: Augmentin 500mg cp 1g- la 12 h, Norflixacin 400 mg la 12h

– pe cale parenterală: Gentamicină 80 mg la 12 ore intramuscular sau intravenos

Administrarea anticoagulantelor prescrise:

– Fraxiparine 0,4ml/ 0,6ml/ 0,8ml s.c.

– Clexane 0,4ml

Administrarea medicației simptomatice:

– Antialgice pe cale orală/ parenterală : Algocalmin, Piafen

– Hemostatice: Adrenostazin fiole intravenos, Etamsilat fiole intramuscular sau intravenos

– Antiemetice: Metoclopramid fiole intramuscular sau intravenos

– Diuretice: Furosemid fiole intramuscular sau intravenos

– Mucolitice: Bromhexin

– Laxative: Forlax

B. 5. Educația sanitară

Educația sanitară are ca scop informarea pacientului în vederea prevenirii apariției și recidivelor litiazei reno-ureterale.

Pacienții trebuie informați că incidența litiazei renale este mai frecventă la bărbați decât la femei iar probabilitatea ca un bărbat să dezvolte litiază renală până la vârsta de 70 de ani este de 1 la 8.

Un studiu efectuat de Menon a demonstrat faptul ca aproximativ 20% dintre pacienții cu boală litiazică recurentă care au necesitat intervenții chirurgicale multiple au dezvoltat un grad de insuficientă renală (Menon M, 1992). În prezent datorită evoluției tratamentelor minim invazive s-a redus semnificativ rata morbidității asociate tratamentului clasic.

Pacienții trebuie avertizați că înlăturarea calculului nu reprezintă și vindecarea completă a afecțiunii de accea trebuie acordată o atenție deosebită profilaxiei recidivelor cu înlăturarea factorilor de risc. În absența unei profilaxii secundare adecvate, rata de recurență a recidivelor la 5 ani variază între 30 și 40 % (Johnson CM,1979).

Pacienții vor fi avertizați sa să respecte cu strictețe igiena personală. Regimul alimentar trebuie sa fie unul echilibrat și individualizat în funcție de tipul litiazei, consumul de lichide are o importanță primordială fiind necesari minimum 2500 ml de apa pe zi. Se condiseră că alimentația bogată în proteine de origine animală și grăsimi determină o urină acidă pe când alimentația vegetariană determină o urină alcalină.

Consumul de proteine animale se va reduce în litiaza urică,în cea oxalică se vor reduce alimentele oxaligene și oxalifore(cartofi,orez;căpșuni,spanac,ciocolată).

În litiazele acide se dorește alcalinizarea urinii fiind benefic consumul de citrice în special lămâi.

În litiaza calcică se va restricționa consumul de produse lactate iar profilaxia infecției urinare se va realiza prin măsuri de igienă personală precum și prin realizarea de uroculturi periodice cu tratament antibiotic corespunzător conform antibiogramei și indicației medicului.

Asistentul medical trebuie să vină în sprijinul pacienților cu informații corecte pentru a evita dezinformarea acestora, de asemenea trebuie să se implice în programe educaționale de sănătate pentru a promova educația sanitară.

Pacienții trebuie informați și încurajați să respecte indicațiile medicului, să se prezinte la medic regulat pentru a preveni apariția bolilor precum și pentru tratarea acestora în scopul îmbunătățitii calității vieții.

III.PREZENTAREA STUDIILOR DE CAZ

Cazul 1 Secția Urologie

Spitalul Clinic Județean de Urgență Tractorul Brașov

O Date de identificare a pacientului:

Numele și prenumele pacientului: M.C.

Cum preferă să i se spună: Domnul Constantin

Vârstă: 69 de ani, gen: Masculin

Data internării: 14.08.2015

Data primul contact pe care l-ați avut cu pacientul: 14.08.2015

Secția pe care este internat: UROLOGIE

Asistenta medicală care vă este mentor:A.M.M.

Înălțime*: 1.71m Greutate*: 68kg Temperatură: 38,4°C Puls: 72/min Respirație:19/min T.A.:130/80mmHg

O Date generale despre pacient:˟

Motivele spitalizării: dureri lombare bilateral cu iradiere în hipogastru, polachiurie, greață vărsătură, febră 38,4°C

Boli recente: Litiază renală stângă operată

Operații recente: –

Alte probleme de sănătate(boli, malformații): nu se cunosc

Antecedente heredo-colaterale: nu se cunosc

Fumat: NU

Alcool: consum ocazional de alcool

Alergii: Alimentare: NEAGĂ

Medicamentoase: NEAGĂ

Alte alergii(lână, sintetice): NEAGĂ

O Repere ale stării de sănătate:

Greutatea: normoponderal

Apetit: diminuat

Greață prezentă, vărsături alimentare 1

Dentiție: proteză parțială

Tegumente: temperatură normală

Edeme: absente

Dietă: hidrozaharată

Balonare: NU

Zgomote intestinale: NU

Scaun: număr 1, consistență I

Foloșește acasă laxative: NU , antidiareice: NU

Micțiuni/zi: 10, micțiuni/noapte: 3

Urină: normocromă

Puls: 77 bătai/min, ritm regulat

Respirație: 17/min, tip regulat

Transpirații: nu

Somn: număr de ore pe zi: 4 , insomnii: absente

Capacitatea de a comunica: normală

Tulburări de vorbire,auz: nu prezintă

Tulburări de vedere: hipermetropie

O Gradul de independență:

Total independent

Se îmbracă singur

Se poate deplasa singur

Își poate folosi membrele: superior stâng, superior drept, inferior stâng, inferior drept

Își efectuează igiena personală: singur

O Personalitatea:

Orientat temporo-spațial: da

Tipul de personalitate: sangvinic

Autopercepere: nemodificată de spitalizare

Surse de stres: spitalizarea

Relația cu: ceilalți membrii ai familiei este normală, se înteleg bine

ceilalți pacienți este normală, pacienții spun că nu este foarte comunicativ

personalul sanitar este normală

Nivelul de educație: corespunzător

Gradul de igienă personală: corespunzător

O Diagnostic:

Medical la internare: Pielonefrită acută stângă litiazică.

Probe de laborator

Explorări radiologice: radiografie renală

Investigații complementare: –

Medicație: Cefort 1g 2 fl la 12 h, Ciproquin tb 2 la 12h, Algocalmin 3 fiole 1-1-1, Refen 1/zi, No-spa 3 fiole 1-1-1, Ser fiziologic 2 flacoane 1-0-1, Glucoză 5% 2 flacoane 1-0-1.

Regim: normal

Dî= diagnostic de îngrijire, O= obiective, I=intervenții

1.DÎ. Durere lombară cu iradiere în hipogastru.

O: Reducerea până la dispariția durerii.

I: proprii:

Evaluarea caracteristicilor durerii:

– localizare: lombar cu iradiere în hipogastru

– intensitate: clasificare pe o scară de la 1- 10, pacientul susține o durere de intensitate 8

-durata este permanentă cu exacerbări la mișcare

Liniștirea pacientului, i se explică faptul că intensitatea durerii se va diminua până la dispariție după administrarea tratamentului indicat de către medic

Educarea pacientului să semnaleze reapariția durerii pentru a se interveni în acest sens

Asigurarea repausului la pat

Supravegherea pacientului

I:delegate:

Efectuarea puncției venoase

Recoltarea analizelor medicale( hemoleucogramă, biochimie, sumar de urină, urocultură)

Administrarea antialgicelor prescrise de către medic: Algocalmin f6, No-spa f6

Participarea la investigații paraclinice (ecografie renală, radiografie renală)

2.DÎ. Alterarea echilibrului termic din cauza infecției manifestat prin creșterea temperaturii corporale (38,4°C).

O: Refacerea echilibrului termic.

I: proprii:

Monitorizarea și notarea regulată a temperaturii corporale

Aplicarea de comprese reci la nivelul frunții

În caz de frison, încălzirea pacientului

Hidratare orală corespunzătoare condiției pacientului

Schimbarea lenjeriei de pat și de corp la nevoie

Asigurarea repausului la pat

Supravegherea în permanență a pacientului

Asigurarea condițiilor corespunzătoare în salon pentru asigurarea confortului pacientului (liniște, curățenie, temperatură adecvată, salon aerisit)

I: delegate:

Recoltarea analizelor corespunzătoare( reactanții de fază acută: VSH, fibrinogen, PCR)

Administrarea medicamentelor conform prescripției medicului

3.DÎ. Alterarea echilibrului hidroelectrolitic manifestat prin greață și vărsătură.

O: Refacerea echilibrului hidroelectolitic.

I: proprii:

Monitorizarea bilanțului ingesta- excreta

Evidențierea pliului cutanat

Evaluarea aspectului tegumentelor și mucoaselor și notarea acestora în fișă

Sprijinirea pacientului în timpul vărsăturii, oferirea unei tăvițe renale

Captarea vărsăturii în cazul în care medicul dorește acest lucru

Asigurarea igienei bucale după vărsătură, precum și a lenjeriei dacă este necesar

Oferirea unui pahar cu apă

Aerisirea salonului

Determinarea greutății, înălțimii, a indicelui de masă corporală cu notarea în fișă

Supravegherea pacientului

I: delegate:

Administrarea medicației indicate de medic

Montarea unui cateter venos periferic pentru hidratarea endovenoasă a pacientului

Recoltarea analizelor indicate de către medic (ionogramă serică)

4.DÎ. Alterarea funcției renale din cauza afecțiunii manifestată prin polachiurie.

O: Refacerea funcției renale.

I: proprii:

Monitorizarea eliminărilor urinare, determinarea numărului de micțiuni pe zi/ noapte

Asigurarea igienei corporale a pacientului

Însoțirea pacientului ori de câte ori este nevoie

Înlăturarea obiectelor nedorite din jur pentru a preveni accidentările

Aerisirea salonului

Menținerea curățeniei și a temperaturii ambientale optime

Încurajarea pacientului că se va face bine

I: delegate:

Recoltarea analizelor specifice (sumar de urină, urocultură)

Administrarea medicamentelor prescrise

Însoțirea pacientului la investigațiile paraclinice indicate de către medic

5.DÎ. Cunoștințe deficitare despre boală.

O: Informarea pacientului.

I: proprii:

Observarea nivelului de educație al pacientului pentru a aborda corect subiectul

Implicarea pacientului în evaluarea deficitului de cunoștințe despre afecțiune

Utilizarea de materiale documentare

Explicarea cu atenție a tehnicilor care urmează să fie efectuate implicit a ureteroscopiei care va soluționa problema

Educarea pacientului asupra faptului ca această afecțiune nu se va soluționa definitiv o dată cu efectuarea ureteroscopiei,recidivele fiind frecvente iar pentru evitarea acestora trebuie adoptat un regim alimentar corespunzător, echilibrat cu un consum zilnic de minim 2 litri de apa

Informarea pacientului asupra necesității efectuării controlului regulat la medic

I: delegate:

Accesarea resurselor comunitare

Colaborarea cu membrii serviciului de promovare s sănătății.

Concluzii caz 1

Pacient în vârstă de 69 de ani cu istoric de Litiază renală stângă operată în urmă cu aproximativ 5 ani, s- a prezentat în data de 14.08.2015 în secția de Urologie, Spitalul Clinic Județean Brașov, prezentând dureri lombare bilateral cu iradiere în hipogastru, polachiurie, greață vărsătură, febră 38,4°C. Deoarece sub tratament antiinflamator, antispastic și antibiotic durerile nu au cedat se internează pentru tratament de specialitate.

După internare, rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului a fost următorul:

-acordarea îngrijirilor medicale corespunzătoare conform atribuțiilor proprii precum și delegate

-monitorizarea regulată și notarea tuturor funcțiilor vitale și vegetative în fișa de observație a pacientului

-instituirea unui regin igieno- dietetic adecvat

-educarea pacientului să adopte un regim alimentar echilibrat, fără excese alimentare

-asigurarea repausului la pat

-pregătirea psihică și fizică a pacientului înaintea tuturor investigațiilor paraclinice

-colaborarea cu echipa de îngrijire

-asigurarea igienei personale a pacientului

-asigurarea condițiilor optime în salon

-supravegherea pacientului cu recunoașterea eventualelor modificări apărute în starea de sănătate și anunțarea imediată a medicului

-educație sanitară

Cazul 2 Secția Urologie

Spitalul Clinic Județean de Urgență Tractorul Brașov

O Date de identificare a pacientului:

Numele și prenumele pacientului: K.L

Cum preferă să i se spună: Domnul Laszlo

Vârstă: 71 de ani, gen: Masculin

Data internării: 27.05.2015

Data primul contact pe care l-ați avut cu pacientul: 27.05.2015

Secția pe care este internat: UROLOGIE

Asistenta medicală care vă este mentor:A.M.M.

Înălțime*: 1.65m Greutate*: 77kg Temperatură: 36°C Puls: 72/min Respirație:20/min T.A.:140/80mmHg

O Date generale despre pacient:˟

Motivele spitalizării: pacientul nu urina de 12h, durere la nivelul uretrei și la nivel suprapubian, ultima urină urină tulbure, grețuri, balonare.

Boli recente: HTA controlată medicamentos

Operații recente: –

Alte probleme de sănătate(boli, malformații): ocluzie intestinală 1998

Antecedente heredo-colaterale: nu se cunosc

Fumat: NU

Alcool: NU

Alergii: Alimentare: NEAGĂ

Medicamentoase: NEAGĂ

Alte alergii(lână, sintetice): NEAGĂ

O Repere ale stării de sănătate:

Greutatea: supraponderal

Apetit: diminuat

Greață prezentă, vărsături absente

Dentiție: proteză parțială

Tegumente: temperatură normală, paloare

Edeme: absente

Dietă: hiposodată

Balonare: NU

Zgomote intestinale: NU

Scaun: număr 1/zi, consistență I

Foloșește acasă laxative: NU , antidiareice: NU

Micțiuni/zi: 0, micțiuni/noapte: 0

Urină: hipercromă

Transpirații: diurne

Somn: număr de ore pe zi: 3 , insomnii: prezente

Capacitatea de a comunica: normală

Tulburări de vorbire,auz: nu prezintă

Tulburări de vedere: nu prezintă

O Gradul de independență:

Total independent

Se îmbracă singur

Se poate deplasa singur

Își poate folosi membrele: superior stâng, superior drept, inferior stâng, inferior drept

Își efectuează igiena personală: singur

O Personalitatea:

Orientat temporo-spațial: da

Tipul de personalitate: melancolic

Autopercepere: nemodificată de spitalizare

Surse de stres: spitalizarea

Relația cu: ceilalți membrii ai familiei este normală, se înteleg bine

ceilalți pacienți este normală

personalul sanitar este normală

Nivelul de educație: corespunzător

Gradul de igienă personală: corespunzător

O Diagnostic:

Medical la internare: Retenție acută de urină, Microlitiază renală bilaterală, calcul vezical 1.3cm

Probe de laborator

Explorări radiologice: –

Investigații complementare: EKG

Medicație: Algocalmin 3fiole 1-1-1, No-spa 3 fiole 1-1-1, Metoclopramid 1 fiolă 1-0-0, Gentamicină 2fiole 80mg 1-0-0 (după recoltarea uroculturii) plus medicație personală: Ramipril 1-0-0, Leridip 1-0-0, Bisoprolol ½-0-0.

Regim alimetar: hiposodat

Dî= diagnostic de îngrijire, O= obiective, I=intervenții

Dî.1 Durere.

O: Dispariția durerii.

I: proprii:

Evaluarea caracteristicilor durerii:

– localizare: la nivelul uretrei și suprapubian

– intensitate: clasificare pe o scară de la 1- 10, pacientul susține o durere de intensitate 6

-durata este permanentă cu exacerbări la mișcare

Liniștirea pacientului, i se explică faptul că intensitatea durerii se va diminua până la dispariție după administrarea tratamentului indicat de către medic

Educarea pacientului să semnaleze reapariția durerii pentru a se interveni în acest sens

Asigurarea repausului la pat

Supravegherea pacientului

I:delegate:

Efectuarea puncției venoase

Recoltarea analizelor medicale( hemoleucogramă, biochimie,)

Administrarea antialgicelor prescrise de către medic: Algocalmin f1, No-spa f1

Participarea la investigații paraclinice (ecografie renală, radiografie renală)

Dî.2. Alterarea funcției renale datorită bolii manifestată prin retenție urinară de 12 ore,balonare.

O: Refacere funcției renale cu eliminare completă și regulată a urinii.

I: proprii:

Monitorizarea funcțiilor vitale și vegetative: tensiune arterială, puls, respirație, aspectul tegumentelor și mucoaselor

Asigurarea igienei personale

Informarea pacientului asupra necesității tehnicii sondajului vezical

Liniștirea pacientului asupra faptului că senzația de balonare va dispărea după evacuarea vezicii urinare

Asigurarea condițiilor de salon cu menținerea curățeniei, înlăturarea obiectelor nedorite pentru a evita accidentările, aerisirea salonului cu menținerea unei temperaturi ambientale optime

I: delegate:

Participarea la tehnica sondajului urinar

Recoltarea urinii pentru examene de laborator (sumar de urină, urocultură)

Montarea unui catater venos periferic pentru perfuzie endovenoasă

Administrarea medicamentelor prescrise

Dî.3. Alterarea funcției alimentare datorită bolii manifestată prin greață și paloare.

O: Refacerea funcției alimentare cu reducere senzației de greață și paliditate.

I proprii:

Monitorizarea bilanțului ingesta- excreta

Evidențierea pliului cutanat

Evaluarea aspectului tegumentelor și mucoaselor și notarea acestora în fișă

Oferirea unei tăvițe renale în cazul în care apare vărsătura

Captarea vărsăturii în cazul în care medicul dorește acest lucru

Asigurarea igienei bucale după vărsătură, precum și a lenjeriei dacă este necesar

Aerisirea salonului

I delegate:

Administrarea medicamentelor prescrise de către medic

Dî.4. Alterarea funcției nutriționale din cauza alimentației nesănătoase manifestată prin creștere excesivă în greutate.

O: Schimbarea obiceiurilor alimentare nesănătoase și adoptarea unei alimentații corecte.

I proprii:

Determinarea înălțimii, greutății și a indicelui de masă corporală cu notarea acestora în fișa pacientului

Cântărirea pacientului de doua ori pe săptămână

Observarea obiceiurilor alimentare ale pacientului

Explicarea beneficiilor unei alimentații sănătoase și echilibrate precum și riscurile la care se supune dacă nu le adoptă

Educarea pacientului asupra calității și cantității alimentelor

Sfătuirea pacientului să cântărească alimentele

Respectarea meselor principale, pacientul este sfătuit să mănânce puțin și să renunțe la grăsimi și dulciuri

Sfătuirea pacientului să facă mișcare în conformitate cu condiția sa medicală

Educarea soției să își schimbe modul de a pregăti mâncarea în beneficiul sănătății lor

I delegate:

Administrarea medicamentelor

Colaborarea cu nutriționistul

Dî.5. Alterarea calității și cantității somnului prin scăderea numărului de ore se somn.

O: Refacerea calității și cantității somnului.

I proprii:

Evaluarea numărului de ore de somn

Determinarea gradului de oboseală

Evaluarea cantității de cafea ingerată

Cunoașterea medicamentelor care pot provoca insomnii

Educarea pacientului să bea o cană de lapte/ ceai cald sau să facă o baie caldă seara care să permită somnul

Realizarea unui mediu favorabil pentru somn (liniște, puțină lumină în cameră)

I delegate:

Administrarea medicamentelor prescrise și supravegherea efectului lor

Dî.6. Cunoștințe deficitare despre boală.

O: Informarea pacientului.

I: proprii:

Observarea nivelului de educație al pacientului pentru a aborda corect subiectul

Implicarea pacientului în evaluarea deficitului de cunoștințe despre afecțiune

Utilizarea de materiale documentare

Explicarea cu atenție a tehnicilor care urmează să fie efectuate

Educarea pacientului asupra faptului ca această afecțiune nu se va soluționa definitiv după tratamentul de specialitate, recidivele fiind frecvente iar pentru evitarea acestora trebuie adoptat un regim alimentar corespunzător, echilibrat cu un consum zilnic de minim 2 litri de apa

Informarea pacientului asupra necesității efectuării controlului regulat la medic

Concluzii Caz 2

Pacient în vârstă de 71 de ani, se internează în data de 27.05.2015 pe secția de Urologie a Spitalului Clinic Județean Brașov prezentând durere uretrală și suprapubiană, anurie de 12 ore, urină tulbure și grețuri pentru tratament de specialitate.

După internare, rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului a fost următorul:

-acordarea îngrijirilor medicale corespunzătoare conform atribuțiilor proprii precum și delegate

-monitorizarea regulată și notarea tuturor funcțiilor vitale și vegetative în fișa de observație a pacientului

-instituirea unui regin igieno- dietetic adecvat

-educarea pacientului să adopte un regim alimentar echilibrat, fără excese alimentare

-asigurarea repausului la pat

-pregătirea psihică și fizică a pacientului înaintea tuturor investigațiilor paraclinice

-colaborarea cu echipa de îngrijire

-asigurarea igienei personale a pacientului

-asigurarea condițiilor optime în salon

-supravegherea pacientului cu recunoașterea eventualelor modificări apărute în starea de sănătate și anunțarea imediată a medicului

-psihoterapie (prevenirea stresului și a panicii)

-educație sanitară

Caz 3 Secția Urologie

Spitalul Clinic Județean de Urgență Tractorul Brașov

O Date de identificare a pacientului:

Numele și prenumele pacientului: G.V

Cum preferă să i se spună: Doamna Vasilica

Vârstă: 49 de ani, gen: Feminin

Data internării: 10.08.2015

Data primul contact pe care l-ați avut cu pacientul: 10.08.2015

Secția pe care este internat: UROLOGIE

Asistenta medicală care vă este mentor:A.M.M.

Înălțime*: 1.60m Greutate*: 57kg Temperatură: 36,4°C Puls: 68/min Respirație:20/min T.A.:120/80mmHg

O Date generale despre pacient:˟

Motivele spitalizării: dureri lombare drepte cu iradiere anterior, grețuri, vărsături, polachiurie, CT iulie 2015 calcul coraliform renal drept

Boli recente: colon iritabil

Operații recente: –

Alte probleme de sănătate(boli, malformații): Apendicectomie

Antecedente heredo-colaterale: nu se cunosc

Fumat: DA, 17 tigări pe zi

Alcool: NU

Alergii: Alimentare: NEAGĂ

Medicamentoase: NEAGĂ

Alte alergii(lână, sintetice): NEAGĂ

O Repere ale stării de sănătate:

Greutatea: normoponderală

Apetit: diminuat

Greață prezentă, vărsături 3

Dentiție: normală

Tegumente: temperatură normală

Edeme: absente

Dietă: normală

Balonare: NU

Zgomote intestinale: NU

Scaun: număr 1/zi, consistență I

Foloșește acasă laxative: NU , antidiareice: NU

Micțiuni/zi: 9, micțiuni/noapte: 0

Urină: normocromă

Transpirații: NU

Somn: număr de ore pe zi: 5 , insomnii: absente

Capacitatea de a comunica: normală

Tulburări de vorbire,auz: nu prezintă

Tulburări de vedere: nu prezintă

O Gradul de independență:

Total independent

Se îmbracă singură

Se poate deplasa singură

Își poate folosi membrele: superior stâng, superior drept, inferior stâng, inferior drept

Își efectuează igiena personală: singură

O Personalitatea:

Orientat temporo-spațial: da

Tipul de personalitate: sangvinic

Autopercepere: nemodificată de spitalizare

Surse de stres: spitalizarea

Relația cu: ceilalți membrii ai familiei este normală, se înteleg bine

ceilalți pacienți este normală

personalul sanitar este normală

Nivelul de educație: corespunzător

Gradul de igienă personală: corespunzător

O Diagnostic:

Medical la internare: Litiază coraliformă dreaptă

Probe de laborator

Explorări radiologice: –

Investigații complementare: CT abdomen cu contrast iv

Medicație: glucoză 10% 1000ml (2x 20 ml KCl), Ringer 1000 ml,Metoclopramid fiole 1-0-1, Cefort 1g 18- 6, Gentamicină 2f ora 12, Algocalmin f ora 12-18-24-6, Refen 1f PEV, Perfalgan 1 fl la nevoie.

Regim alimentar: normal

Dî= diagnostic de îngrijire, O= obiective, I=intervenții

Dî.1. Durere lombară cu iradiere anterior.

O: Reducerea până la dispariția durerii.

I: proprii:

Evaluarea caracteristicilor durerii:

– localizare: lombar cu iradiere anterior

– intensitate: clasificare pe o scară de la 1- 10, pacientul susține o durere de intensitate 7

-durata este permanentă cu exacerbări la mișcare

Liniștirea pacientei, i se explică faptul că intensitatea durerii se va diminua până la dispariție după administrarea tratamentului indicat de către medic

Educarea pacientei să semnaleze reapariția durerii pentru a se interveni în acest sens

Asigurarea repausului la pat

Supravegherea pacientei

I:delegate:

Efectuarea puncției venoase

Recoltarea analizelor medicale( hemoleucogramă, biochimie, sumar de urină, urocultură)

Administrarea antialgicelor prescrise de către medic

Participarea la investigații paraclinice (ecografie renală, radiografie renală,CT)

2.DÎ. Alterarea echilibrului hidroelectrolitic manifestat prin grețuri și vărsături.

O: Refacerea echilibrului hidroelectolitic.

I: proprii:

Monitorizarea bilanțului ingesta- excreta

Evidențierea pliului cutanat

Evaluarea aspectului tegumentelor și mucoaselor și notarea acestora în fișă

Sprijinirea pacientei în timpul vărsăturii, oferirea unei tăvițe renale

Captarea vărsăturii în cazul în care medicul dorește acest lucru

Asigurarea igienei bucale după vărsătură, precum și a lenjeriei dacă este necesar

Aerisirea salonului

Determinarea greutății, înălțimii, a indicelui de masă corporală cu notarea în fișă

Supravegherea pacientei

I: delegate:

Administrarea medicației indicate de medic

Montarea unui cateter venos periferic pentru hidratarea endovenoasă a pacientului

Recoltarea analizelor indicate de către medic (ionogramă serică)

3.DÎ. Alterarea funcției renale din cauza afecțiunii manifestată prin polachiurie.

O: Refacerea funcției renale.

I: proprii:

Monitorizarea eliminărilor urinare, determinarea numărului de micțiuni pe zi/ noapte

Asigurarea igienei corporale a pacientei

Însoțirea pacientei ori de câte ori este nevoie

Înlăturarea obiectelor nedorite din jur pentru a preveni accidentările

Aerisirea salonului

Menținerea curățeniei și a temperaturii ambientale optime

Încurajarea pacientei că se va face bine

I: delegate:

Recoltarea analizelor specifice (sumar de urină, urocultură)

Administrarea medicamentelor prescrise

Însoțirea pacientei la investigațiile paraclinice indicate de către medic

4.DÎ. Cunoștințe deficitare despre boală.

O: Informarea pacientei.

I: proprii:

Observarea nivelului de educație a pacientei pentru a aborda corect subiectul

Implicarea pacientei în evaluarea deficitului de cunoștințe despre afecțiune

Utilizarea de materiale documentare

Explicarea cu atenție a tehnicilor care urmează să fie efectuate

Educarea pacientei asupra faptului ca această afecțiune nu se va soluționa definitiv după tratamentul de specialitate, recidivele fiind frecvente iar pentru evitarea acestora trebuie adoptat un regim alimentar corespunzător, echilibrat cu un consum zilnic de minim 2 litri de apa

Informarea pacientului asupra necesității efectuării controlului regulat la medic

5.Dî. Risc de afectare pulmonară datorită fumatului.

O: Consilierea pacientei în vederea renunțării la fumat.

I: proprii:

Informarea pacientei asupra efectului nociv al consumului de tigări

Educarea pacientei asupra factorilor de risc la care se expune (risc de infarct miocardic, BPOC, cancer pulmonar)

Evidențierea beneficiilor financiare date de renunțarea la fumat

I: delegate:

Accesarea resurselor comunitare

Colaborarea cu membrii serviciului de promovare s sănătății.

Concluzii Caz 3

Pacientă în vârstă de 49 de ani, se internează în data de 10.08.2015 pe secția de Urologie a Spitalului Clinic Județean Brașov prezentând dureri lombare drepte cu iradiere anterior, pacienta fiind diagnosticată în luna iulie 2015 cu calcul coraliform renal drept conform examenului CT efectuat, se internează pentru tratament de specialitate.

După internare, rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului a fost următorul:

– acordarea îngrijirilor medicale corespunzătoare conform atribuțiilor proprii precum și delegate

– monitorizarea regulată și notarea tuturor funcțiilor vitale și vegetative în fișa de observație a pacientului

– instituirea unui regin igieno- dietetic adecvat

– educarea pacientului să adopte un regim alimentar echilibrat, fără excese alimentare

– asigurarea repausului la pat

– pregătirea psihică și fizică a pacientului înaintea tuturor investigațiilor paraclinice

– colaborarea cu echipa de îngrijire

– asigurarea igienei personale a pacientului

– asigurarea condițiilor optime în salon

– supravegherea pacientului cu recunoașterea eventualelor modificări apărute în starea de sănătate și anunțarea imediată a medicului

– psihoterapie (prevenirea stresului și a panicii)

– educație sanitară

Caz 4 Secția Urologie

Spitalul Clinic Județean de Urgență Tractorul Brașov

Numele și prenumele pacientului: B.A

Cum preferă să i se spună: Andreea

Vârstă: 22 de ani, gen: Feminin

Data internării: 27.01.2015

Data primul contact pe care l-ați avut cu pacientul: 27.01.2015

Secția pe care este internat: UROLOGIE

Asistenta medicală care vă este mentor:A.M.M.

Înălțime*: 1.69m Greutate*: 59kg Temperatură: 36,8°C Puls: 70/min Respirație:20/min T.A.:110/70mmHg

O Date generale despre pacient:˟

Motivele spitalizării: dureri în lomba dreaptă, urini hipercrome în debut brusc, hematurie, polachiurie, greață, vărsături

Boli recente: –

Operații recente: –

Alte probleme de sănătate(boli, malformații): –

Antecedente heredo-colaterale: nu se cunosc

Fumat: NU

Alcool: NU

Alergii: Alimentare: NEAGĂ

Medicamentoase: NEAGĂ

Alte alergii(lână, sintetice): NEAGĂ

O Repere ale stării de sănătate:

Greutatea: normoponderală

Apetit: absent

Greață: prezentă, vărsături alimentare 1

Dentiție: normală

Tegumente: temperatură normală

Edeme: absente

Dietă: normală

Balonare: NU

Zgomote intestinale: NU

Scaun: număr 1/zi, consistență I

Foloșește acasă laxative: NU , antidiareice: NU

Micțiuni/zi: 8, micțiuni/noapte: 0

Urină: hipercromă

Transpirații: NU

Somn: număr de ore pe zi: 5 , insomnii: absente

Capacitatea de a comunica: normală

Tulburări de vorbire,auz: nu prezintă

Tulburări de vedere: nu prezintă

O Gradul de independență:

Total independent

Se îmbracă singură

Se poate deplasa singură

Își poate folosi membrele: superior stâng, superior drept, inferior stâng, inferior drept

Își efectuează igiena personală: singură

O Personalitatea:

Orientat temporo-spațial: da

Tipul de personalitate: sangvinic

Autopercepere: nemodificată de spitalizare

Surse de stres: spitalizarea

Relația cu: ceilalți membrii ai familiei este normală, se înteleg bine

ceilalți pacienți este normală

personalul sanitar este normală

Nivelul de educație: corespunzător

Gradul de igienă personală: corespunzător

O Diagnostic:

Medical la internare: Calcul caliceal mijlociu stâng

Probe de laborator

Explorări radiologice: –

Investigații complementare: ecografie abdominală

Medicație: Algocalmin 1g/2ml, Clorură de sodiu 0,9%- 0,9%, NO-spa 40 mg/2ml- 40 mg/2ml, Metoclopramid fiole 1-0-1.

Regim alimentar: normal

Dî= diagnostic de îngrijire, O= obiective, I=intervenții

Dî.1. Durere lombară dreaptă.

O: Reducerea până la dispariția durerii.

I: proprii:

Evaluarea caracteristicilor durerii:

– localizare: lombar drept

– intensitate: clasificare pe o scară de la 1- 10, pacienta susține o durere de intensitate 8

-durata este permanentă cu exacerbări la mișcare

Liniștirea pacientei, i se explică faptul că intensitatea durerii se va diminua până la dispariție după administrarea tratamentului indicat de către medic

Educarea pacientei să semnaleze reapariția durerii pentru a se interveni în acest sens

Asigurarea repausului la pat

Supravegherea pacientei

I:delegate:

Efectuarea puncției venoase

Recoltarea analizelor medicale( hemoleucogramă, biochimie, sumar de urină, urocultură)

Administrarea antialgicelor prescrise de către medic (Algocalmin 1g/2ml)

Participarea la investigații paraclinice (ecografie renală, radiografie renală,CT)

Dî.2. Alterarea echilibrului hidroelectrolitic manifestat prin greață și vărsătură.

O: Refacerea echilibrului hidroelectolitic.

I: proprii:

Monitorizarea bilanțului ingesta- excreta

Evidențierea pliului cutanat

Evaluarea aspectului tegumentelor și mucoaselor și notarea acestora în fișă

Sprijinirea pacientei în timpul vărsăturii, oferirea unei tăvițe renale

Captarea vărsăturii în cazul în care medicul dorește acest lucru

Asigurarea igienei bucale după vărsătură, precum și a lenjeriei dacă este necesar

Oferirea unui pahar cu apă

Aerisirea salonului

Determinarea greutății, înălțimii, a indicelui de masă corporală cu notarea în fișă

Supravegherea pacientei

I: delegate:

Administrarea medicației indicate de medic

Montarea unui cateter venos periferic pentru hidratarea endovenoasă a pacientei

Recoltarea analizelor indicate de către medic (ionogramă serică)

Dî.3. Alterarea funcției renale din cauza afecțiunii manifestată prin hematurie,polachiurie,urini hipercrome.

O: Refacerea funcției renale.

I: proprii:

Monitorizarea eliminărilor urinare, determinarea numărului de micțiuni pe zi/ noapte

Asigurarea igienei corporale a pacientei

Însoțirea pacientei ori de câte ori este nevoie

Înlăturarea obiectelor nedorite din jur pentru a preveni accidentările

Aerisirea salonului

Menținerea curățeniei și a temperaturii ambientale optime

Încurajarea pacientei că se va face bine

I: delegate:

Recoltarea analizelor specifice (sumar de urină, urocultură)

Administrarea medicamentelor prescrise

Însoțirea pacientei la investigațiile paraclinice indicate de către medic .

Dî.4. Cunoștințe deficitare despre boală.

O: Informarea pacientei.

I: proprii:

Observarea nivelului de educație a pacientei pentru a aborda corect subiectul

Implicarea pacientei în evaluarea deficitului de cunoștințe despre afecțiune

Utilizarea de materiale documentare

Explicarea cu atenție a tehnicilor care urmează să fie efectuate

Educarea pacientei asupra faptului ca această afecțiune nu se va soluționa definitiv după tratamentul de specialitate, recidivele fiind frecvente iar pentru evitarea acestora trebuie adoptat un regim alimentar corespunzător, echilibrat cu un consum zilnic de minim 2 litri de apa

Informarea pacientei asupra necesității efectuării controlului regulat la medic, în caz de hematurie macroscopică, colică renală, febră sau frison se recomandă control de urgență.

Concluzii Caz 4

Pacientă în vârstă de 22 de ani, se internează în data de 27.01.2015 pe secția de Urologie a Spitalului Clinic Județean Brașov prezentând dureri în lomba dreaptă, urini hipercrome în debut brusc, hematurie, polachiurie, greață, vărsături, pentru tratament de specialitate.

După internare, rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului a fost următorul:

– acordarea îngrijirilor medicale corespunzătoare conform atribuțiilor proprii precum și delegate

– monitorizarea regulată și notarea tuturor funcțiilor vitale și vegetative în fișa de observație a pacientei

– instituirea unui regin igieno- dietetic adecvat

– educarea pacientei să adopte un regim alimentar echilibrat, fără excese alimentare

– asigurarea repausului la pat

– pregătirea psihică și fizică a pacientei înaintea tuturor investigațiilor paraclinice

– colaborarea cu echipa de îngrijire

– asigurarea igienei personale a pacientei

– asigurarea condițiilor optime în salon

– supravegherea pacientei cu recunoașterea eventualelor modificări apărute în starea de sănătate și anunțarea imediată a medicului

– psihoterapie (prevenirea stresului și a panicii)

– educație sanitară

IV.STATISTICA

Obiectivul studiului își propune:

Evidențierea prevalenței Litiazei reno- ureterale la pacienții internați pe secția de Urologie a Spitalului Județean Tractorul din Brașov în perioada 1.01.2012- 31.12.2014.

Material și metodă

Această lucrare prezintă rezultatele unui studiu retrospectiv realizat pe un lot de 425 de pacienți internați cu diagnosticul de Litiază reno-ureterală pe secția de Urologie a Spitalului Județean Tractorul din Brașov în perioada 1.01.2012- 31.12.2014.

Metoda folosită a constat în anamneza precum și studiul fișelor medicale ale pacienților.

S-au analizat:

Distribuția numerică anuală a internărilor

Distribuția internărilor pentru Litiază reno-ureterală, masculin/ feminin

Distribuția internărilor în raport cu mediul de proveniență

Distribuția numerică a internărilor în funcție de localiarea calculului renal/ureteral

Distribuția numerică a pacienților în funcție de localizarea calculuiui stânga/ dreapta/ bilateral

Prevalența principalelor simptome: colică renală/ colică nefretică/ hematurie/ polachiurie/ anurie/ febră

Procentajul investigațiilor paraclinice efectuate la internare: laborator/ ecografie renală/ radiografie reno-vezicală simplă/ urografie/ computer tomograf

Procentajul pacienților în funcție de tipul de tratament efectuat: medicamentos/ chirurgical

III. Rezultatele cercetării

1.În graficul distribuției numerice anuale a internărilor pacienților cu Litiază reno-ureterală, se poate observa că s-au realizat internări în fiecare an al perioadei studiate cu tendința marcată de scădere; astfel că în anul 2012 s-au internat 201 cazuri pe secția de Urologie a Spitalului Județean Tractorul Brașov, în anul 2013 rata internărilor a scăzut la 122 pe an ajungând ca în anul 2014 la o valoare de 102 pacienți internați pe an calendaristic.

Fig.1.Distribuția numerică anuală a internărilor pacienților cu Litiază reno-ureterală

2.Distribuția internărilor pentru Litiază reno-ureterală, masculin/ feminin

Conform graficului afecțiunea a fost diagnosticată la ambele genuri masculin și feminin.

În anul 2012 au predominat internările genului masculin în număr de 114,genul feminin fiind rezumat la 87 de internări pe an calendarisitic.

În anul 2013 și 2014 dintre pacienți majoritatea au fost femei.

În anul 2013 internându-se:

70 de femei/ an

52 de bărbați/ an

În anul 2014 s-au internat:

58 de femei/ an

44 de bărbați/ an

Fig.2.Distribuția internărilor pentru Litiază reno-ureterală masculin/feminin

3. Distribuția internărilor în raport cu mediul de proveniență

Pe secția de Urologie a Spitalului Județean Tractorul din Brașov s-au internat pacienți atât din mediul urban cât și din mediul rural predominând pe toată perioada studiată pacienții ce provin din mediul urban dar cu tendința de scădere.

Astfel:

2012 au fost internați din mediul:

URBAN 124 de pacienți

RURAL 77 de pacienți

2013 au fost internați din mediul:

URBAN 80 de pacienți

RURAL 42 de pacienți

2014 au fost internați din mediul:

URBAN 53 de pacienți

RURAL 49 de pacienți

Fig.3. Distribuția internărilor pentru Litiază reno-ureterală în raport cu mediul de proveniență, rural/ urban

4.Distribuția numerică a internărilor în funcție de localiarea calculului renal/ureteral

Conform graficului se poate observa faptul că pe toată perioada cercetată au predominat pacienții diagnosticați cu calculi ureterali dar într-o scădere marcată.

Astfel:

2012 s-a înregistrat următorul număr de pacienți cu calculi:

– RENALI 67 de pacienți

– URETERALI 134 de pacienți

2013 s-au înregistrat :

– RENALI 31 de pacienți

– URETERALI 91 de pacienți

2014 s-au înregistrat:

– RENALI 40 de pacienți

– URETERALI 62 de pacienți

Fig.4. Distribuția numerică a internărilor în funcție de localiarea calculului renal/ureteral

5.Distribuția numerică a pacienților în funcție de localizarea calculuiui stânga/ dreapta/ bilateral în anii 2012- 2014.

Conform graficului s-au depistat pacienți cu calculi reno-ureterali atât de partea stângă cât și de parte dreaptă precum și bilateral.

Astfel:

2012 s- au depistat de partea :

STÂNGĂ 104 pacienți

DREAPTĂ 89 de pacienți

BILATERAL 8 pacienți

2013 s- au depistat de partea:

STÂNGĂ 56 pacienți

DREAPTĂ 63 pacienți

BILATERAL 3 pacienți

2014 s- au depistat de partea:

STÂNGĂ 53 pacienți

DREAPTĂ 43 pacienți

BILATERAL

Fig.5. Distribuția numerică a pacienților în funcție de localizarea calculuiui stânga/ dreapta/ bilateral în anii 2012- 2014.

6.Procentajul internărilor în funcție de simptomatologia la internare colică renală/ colică nefretică/ hematurie/ polachiurie/ anurie/ febră .

Conform graficului, în lotul de pacienți studiat s-au regăsit principalele simptome ale acestei afecțiuni în proporție de:

Colică renală 75%

Colică nefretică 10%

Hematurie 8%

Polachiurie 2%

Febră 4%

Anurie 1%

Fig.6.Procentajul internărilor în funcție de simptomatologia la internare colică renală/ colică nefretică/ hematurie/ polachiurie/ anurie/ febră

7.Procentajul investigațiilor paraclinice efectuate la internare: laborator/ ecografie renală/ radiografie reno-vezicală simplă/ urografie/ computer tomograf.

La internare pacienții au efectuat următoarele tipuri de investigații paraclinice:

Laborator 100%

Ecografie renală 90%

Radiografie reno- vezicală simplă 60%

Urografie 75 %

Computer tomograf 40%

Fig.7.Procentajul investigațiilor paraclinice efectuate la internare: laborator/ ecografie renală/ radiografie reno-vezicală simplă/ urografie/ computer tomograf.

8.Procentajul pacienților în funcție de tipul de tratament efectuat: medicamentos/ chirurgical

Pe toată perioada studiată din punct de vedere al principiului de tratament, 60% dintre pacienți au fost tratați medicamentos iar 40% au fost tratați chirurgical.

Fig.8.Procentajul pacienților în funcție de tipul de tratament efectuat: medicamentos/ chirurgical

Concluzii și discuții

Litiaza reno-ureterală este o afecțiune cunoscută încă din antichitate, prevalența acestei afecțiuni fiind în creștere în ultimul sfert de secol (Stamatelou KK, 2003). Această creștere se datorează fie creșterii reale a numărului nou de cazuri de litiază reno- ureterală, fie diagnosticării precoce o dată cu dezvoltarea performanțelor medicale.

Incidența Litiazei reno- ureterale este de aproximativ trei ori mai mare la bărbați decât la femei, prevalența litiazei este estimată între 2% și 3%, iar probabilitatea ca un bărbat să dezvolte boală litiazică până la vârsta de 70 de ani este de 1 la 8 (Geavlete P, 2000).

Principalii factori de risc ai acestei afecțiuni sunt reprezentați de antecedentele heredocolaterale, vârstă, gen precum și de alimentația bogată în purine, oxalați, fosfați și natriu.

Principala manifestare clinică este durerea fiind urmată de simptome ca hematuria, polachiuria și febra.

Diagnosticul Litiazei reno- ureterale se realizează investigând pacientul din punct de vedere clinic și paraclinic.

Tratamentul acestei afecțiuni se realizează în funcție de caracteristicile fiziopatologice ale pacientului iar evoluția și prognosticul sunt dependente atât de priceperea personalului medical cât și de pacient, acesta din urmă având principalul rol în vindecare.

Conform studiilor proprii realizate pe secția de Urologie a Spitalului Clinic Județean Tractorul din Brașov, efectuate pe un lot de 425 de pacienți cu diagnosticul de Litiază reno-ureterală din perioada 1.01.2012- 31.12.2014, se constată că incidența cazurilor de Litiază reno- ureterală este în scădere, predomină cazurile din mediul urban, internându- se în anul 2012 un număr mai mare de bărbați, urmând ca în anii 2013- 2014 să predomine internările de genul feminin.

Din punct de vedere al particularităților de diagnostic, pe toată perioada studiată au predominat calculii ureterali de partea stângă.

Simptomatologia predominantă la internare a fost reprezentată de colica renală fiind urmată de simptome precum colica nefretică, hematurie, polachiurie, febră și anurie în procentaj mult mai mic.

În ceea ce privesc tipurile de investigații realizate au predominat ecografiile renale, posibil datorită eficienței, preciziei și rapidițătii elaborării diagnosticului; fiind urmate de următoarele investigații: radiografie reno- vezicală simplă, urografie și computer tomograf.

Din punct de vedere al principiilor de tratament efectuate a predominat tratamentul medicamentos fiind urmat de cel chirurgical.

Această lucrare a evidențiat rol asistentului medical în perspectiva întregului proces de îngrijire al pacienților diagnosticați cu Litiază reno- ureterală. Scopul îngrijirilor acordate fiind atât curative cât și profilactice efectuate în urma stabilirii concrete a intervențiilor proprii și delegate în conformitate cu indicațiile medicului curant. Asistentul medical având obligația profesională și morală de a oferi pacienților educația medicală de care dispune în scopul promovării și menținerii sănătății.

Această lucrare prezintă patru cazuri medicale ale unor pacienți internați pe secția de Urologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov, prezentând astfel întreg procesul de îngrijire al pacienților diagnosticați cu această afecțiune.

Concluzia finală a acestei lucrări este reprezentată de importanța diagnosticului de Litiază reno- ureterală în tratarea corectă a pacienților pentru a preveni apariția complicațiilor și recidivelor acestei afecțiuni.

ABREVIAR

BIBLIOGRAFIE

ANGELESCU N., Tratat de patologie chirurgicală,vol.I, Ed. Medicală, București 2003, ISBN: 973-39-0446-5 pg. 2825- 2831

BOJA, R., NEFROLITOTOMIA PERCUTANATĂ, Disponibil la: http://revista-urologia.ro/wp-content/uploads/2008/12/1_nefrolitotomia-percutanata.pdf

BUSBY JE, LOW RK., Ureteroscopic tratment of renal calculi, 2004, pag: 89- 98

CEBAN, E., Aspecte contemporane ale tratamentului modern al litiazei renale complicate,  Editorial Board, 64, 2012 Disponibil la: http://medicina2.usmf.md/wp-content/uploads/2013/curier/Curier%20med.6.pdf#page=64

CIOMU N., Ureterul,vezica urinară,uretra, Ed.Cerna, București, 2005

CLAYMAN RV., CASTANEDA- ZUNIGA W., Techniques in Endourology: a guide to the percutaneos removal of renal and ureteral calculi, P.O.Box 184, Minneapolis, Minnesota 55440,316

CONSTANTINIU R., Litiaza aparatului urinar, în Sinescu I (editor) Urologie- Curs pentru studenți, Ed. Universitară "Carol Davila", București, 2005, pag: 107-26

CUPISTI, Adamasco. Update on nephrolithiasis: beyond symptomatic urinary tract obstruction. Journal of nephrology, 2011, 24.3: S25.

FITZPATRICK J., Pyelolithotomy, In: Graham JD Jr, Glenn JF, eds. Glenn's Urological Surgery. 5 ͭ ͪ , Ed. Philadelphia, Pa: Lippincott- Raven; 1998: 155-61

GEAVLETE P, CAUNI V., Doppler ultrasonography in anatomic and functional evaluation of ureteral calculi obstruction, 2000 pag: 86-96

GEAVLETE P.(sub redacția),Urologie,vol I și II, Ed. Copertex, București, 1999, pag: 1027-1058; 1067-1070

GEAVLETE, P., et al. Abordul percutanat în patologia aparatului urinar superior–experiența Clinicii de Urologie a Spitalului Clinic de Urgență „Sf. Ioan” București. Revista Română de Urologie, 2008, 7.3: 19-26.

GEORGESCII P.,Curs de urologie, IMF Craiova, 1990

HINMAN F., Atlas of Urosurgical Anatomy, 1993, ISBN: 978-0721639550

KUMON H., ABARZUA F., NASU Y., Indicațion for Ureteroscopy in Smith A (editor), Textbook of endourology. Second Edition. Hamilton: BC Decker, 2007

MC PHEE S., Current Medical Diagnosis and treatment, 2010, ISBN: 978-0-07-162444-2

MISCHIANU D., Litiaza renală, ghidul pacientului și al medicului, Ed.PIM, București, 2003

MISCHIANU D., Tratat de Urologie, capitolul I- Anatomia și embriologia aparatului urogenital, Ed. Medicală, Iași, 2008, pag: 3- 44

MORSE RM., RENICK MI., Ureteral calculi: natural history and treatment in an era of advanced technology. J Urol 1991, 145:263-265

MOZEȘ C.,Tehnica îngrijirii bolnavului, Ed.Medicală, ediția a VII-a, 2007, ISBN: 973-39-0320-5 pag: 227-371

NICOLA, THEODOR, et al., COMPLICAȚIILE POST ESWL ÎN TRATAMENTUL LITIAZEI RENO-URETERALE.,Acta Medica Transilvanica, 2013, 18.1. Disponibil la : http://www.amtsibiu.ro/Arhiva/2013/Nr1-ro/Nicola_pdf.pdf

NICOLESCU D., Bazele chirurgiei endourologice, Ed. Eurobit, Timișoara, 1997, pag:5- 13

ONISÂI, LAZĂR L., Noi aspecte privind anatomia și morfologia vascularizației renale.

PERȘU S., Metode moderne de investigație și tratament în urologie, Ed. Etna, București, 2003

POPESCU E., Litiaza aparatului urinar,Urologie clinică, Ed.Olimp, 1997 pag: 141-61

POPESCU I., Tratat de chirurgie, Ed. Academiei Române, București, 2007, ISBN: 978-973-27-1579-6 pag: 120-135

PRICOP C., Litiază renală,Ghidul pacientului și al medicului,Ed.PIM, Iași, 2003, ISBN: 973-7967-01-1

PROCA E., Urologie vol I, Ed. Medicală, București, 1984

ROGOZEA L. și colab.- Tehnica îngrijirii omului sănătos și bolnav, Ed. Romprint, Brașov, 2002, ISBN: 973-99905-8-4 pag:17- 43

ROGOZEA L., OGLINDĂ T.,- Tehnici și manopere pentru asisitenții medicali, Ed. Romprint, Brașov, 2005, ISBN: 973-7761-16-2 pag: 76-93; 121-124

ROGOZEA L., OGLINDĂ T.,-Îngrijirea pacienților vol I, Ed. Romprint, Brașov, 2004, ISBN: 973-86350-8-X pag: 1-9

ROGOZEA L., OGLINDĂ T.,Îngrijirea pacienților vol III, Ed. Romprint, Brașov, 2004, ISBN: 973-7761-11-1 pag: 1-23

RUSU V., Dicționar medical, Ed. Medicală, București, 2001

SABNIS RB., NAIK K., PATEL SH., DESAI MR.,BAPAT SD., Extracorporeal shock wave lithotripsy for lower caliceal stones: Can be clearence be predicted? Br J Urol 1997;80:853-857

SINESCU I., GLUCK G., Tratat de urologie vol I, Ed. Medicală, București, 2008, ISBN: 978-973-39-0655-1

SINESCU I., Urologie clinică, Ed. Medicală Almatea, 1998, ISBN: 973-97507-8-8 pag: 53-57; 226-231

TISELIUS HG.,HELLGREN E., ANDRESSON A.,BORRUD-OHLSSON A.,ERIKSSON L., Minimally invasive treatment of infection staghorn stones with shock wave lithotripsy and chemolysis. Scand J Urol Neprol,1999, 33(5):286-90

TITIRCĂ L., Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenți medicali, Ed. Viața Medicală Românească, 2002, ISBN: 973-8437-65-2

UENO A., KAWAMURA T.,OGAWA A., ET AL., Relation of spontaneos passage of ureteral calculi to size. Urology, 1977, 10:544-546

ZANOSCHI, Ch., Anatomia ureterului pelvin la femeie. Jurnalul de Chirurgie, 2005, 1: 1. Disponibil la: http://jurnaluldechirurgie.ro/jurnal/docs/jurnal1/ureter.pdf