Ingrijirea Pacientilor cu Laringita Acuta

Rolul asistentei medicale în îngrijiri

Asistenta medicalǎ își îndreaptǎ atenția asupra bolnavilor, ele au responsabilitatea de a crea un mijloc psihic, social și spiritual favorabil vindecǎrii și se strǎduiesc prin pregǎtire și exemple sǎ previnǎ bolile și sǎ promoveze sǎnǎtatea.

Asistentele sunt în serviciul sǎnǎtǎții individului, al familiei și al societǎții, ele coordonându-și acțiunile împreunǎ cu membrii altor profesii din echipa sanitarǎ.

A servi umanitatea este funcția esențialǎ a asistentelor și motivul profesiei lor.

Exercițiul profesiei este bazat pe nevoile omului, în consecințǎ el nu poate fi limitat nici de considerație naționalǎ, de rasǎ, de credințǎ, de culoare și nici de considerații de ordin politic sau social.

Principiile fundamentale sunt credința în libertǎțile esențiale ale omului și respectul pentru viața umanǎ. Profesia recunoaște cǎ un cod internațional nu poate sǎ ia în considerație, în detaliu tot ceea ce înseamnǎ comportamentul individual și social al asistentelor condiționat în caz cert de convingeri și pǎreri personale.

Asistenta are trei responsabilitǎți principale:

pǎstrarea vieții;

alinarea suferinței;

promovarea sǎnǎtǎții.

În atenția pe care ea o acordǎ și în exercițiul profesiei sale, asistenta trebuie ca în tot acest timp sǎ menținǎ cel mai înalt grad calitativ. Trebuie sǎ vegheze constant la menținerea unui nivel ridicat al cunoașterii sale teoretice și tehnice.

Asistenta trebuie sǎ respecte convingerile religioase ale pacientului. Ea este legatǎ strict de secretul profesional.

Conștientǎ de întinderea responsabilitǎților sale, asistenta în cunoștința limitelor, nu recomandǎ și nu executǎ un tratament fǎrǎ prescripție medicalǎ, iar în caz urgent și într-o eventualitate face raport medicului pânǎ la cel mai mic detaliu.

Asistenta are obligația de a executa prescripțiile medicului cu inteligențǎ și loialitate.

Asistenta trebuie sǎ stimuleze și sǎ încurajeze încrederea fațǎ de medic și de ceilalți membrii ai echipei sanitare.

Ea trebuie sǎ coopereze cu colegii sǎi și sǎ menținǎ cu ei relații armonioase.

Asistenta trebuie sǎ facǎ dovada unei moralitǎți care sǎ onoreze profesia sa.

În conduita sa personalǎ, asistenta nu trebuie sǎ meargǎ cu bunǎ științǎ contra moravurilor și tradițiilor comunitǎții în care trǎiește și muncește.

Asistenta împarte resposabilitǎțile și se alǎturǎ acțiunii concetǎțenilor și altor membrii ai echipei sanitare în vederea de a rǎspunde nevoilor publicului în domiciliul sǎnǎtǎții pe plan local, național și internațional.

MOTIVAȚIA

„Rolul esențial al asistentei medicale constǎ în a ajuta persoanele bolnave, sǎnǎtoase și sǎ recâștige sǎnǎtatea sau sǎ-l ajute pânǎ în ultimele sale clipe, prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacǎ ar fi avut voințǎ, putere și cunoștințele necesare sǎ îndeplineascǎ aceste funcții, astfel încât acesta sǎ-și recapete independența cât mai repede posibil.

Asistenta medicalǎ ajutǎ bolnavul sǎ respecte prescripțiile terapeutice ale medicului. Ea este conștiința celui lipsit de conștiințǎ, dorința de a trǎi pentru cel ce a gândit la suicid, membru pentru cel cǎruia i-a fost amputat, ochi pentru cel ce a orbit de curând, mijloc de locomoție pentru copilul mic, încrederea pentru tânǎra mamǎ, vocea celor slabi pentru a se putea exprima.”

Virginia Henderson

Capitolul I

Noțiuni de anatomie și fiziologie legate de aparat

Anatomia laringelui

Organ impar și median situat vertical în regiunea anterioarǎ a gâtului, laringele este porțiunea inițialǎ, diferențialǎ a conductului laringo-traheo-bronșic și se constituie punctul de unire al cǎilor aeriene superioare cu cele inferioare.

Proiectat pe coloana cervicalǎ, la nivelul vertebrei 3-6 (mai sus la nou-nǎscut) și având forma unui trunchi de piramidǎ triunghiularǎ, cu baza în sus, cǎtre faringe, continuându-se cu traheea, laringele este constituit dintr-un schelet vibro-cartilaginos acoperit cu mușchi și cǎptușit cu o membranǎ mucoasǎ.

Scheletul laringian este constituit din cartilajele:

cricoid;

tiroid;

aritenoide;

epiglota;

cartilaje accesorii Santorini și Wrisberg.

Cartilajele sunt unite între ele de ligamente și membrane laringiene.

Membranele principale ale laringelui sunt:

membrana tirahioidianǎ;

membrana crico-tiroidianǎ;

Împreunǎ cu cartilajele ele conferǎ laringelui forma de tub.

Ligamentul cricotraheal este cel mai important ligament al laringelui.

Coarda vocalǎ cuprinde ligamentul vocal, mușchiul vocal și mucoasa care le acoperǎ. Lungimea corzii vocale este de 0,7 cm la nou-nǎscut, 1,6–2 cm la femei, 2- 2,4 cm la bǎrbați.

Spațiul determinat de cele douǎ corzi vocale se numește glota.

Glota are douǎ porțiuni:

glota membranoasǎ sau porțiunea anterioarǎ a glotei;

glota cartilaginoasǎ sau posterioarǎ cuprinsǎ între cele douǎ cartilaje aritenoide.

Limita superioarǎ a laringelui este formatǎ de:

marginea liberǎ a epiglotei;

rapliul ari-epiglotic;

spațiul inter aritehoidian.

La acest nivel se determinǎ hipofaringele și se aflǎ încrucișarea cǎilor aerodigestive superioare. Limita inferioarǎ a laringelui este la nivelul marginii inferioare a cricoidului. De la acest nivel în jos începe traheea.

Mușchii laringelui formeazǎ douǎ grupe, una extrinsecǎ și alta intrinsecǎ, care din punct de vedere funcțional reprezintǎ o singurǎ unitate.

Mușchii laringelui funcționeazǎ sinergic sau ontogonic pentru închiderea glotei și pentru punerea în tensiune a corzii vocale.

Un singur mușchi asigurǎ deschiderea glotei (abducția). Acesta este mușchiul crico-aritenoidian posterior.

Trei mușchi asigurǎ închiderea glotei:

mușchiul cricoaritenoidian;

mușchiul interaritenoidian;

mușchiul tiroaritenoidian (fascicolul extern).

Inervația musculaturii laringiene provine din ramura externǎ a nervului laringian superior care provine din pneumagastru.

Nervul laringian superior are o ramurǎ internǎ care inerveazǎ endolaringele și o ramurǎ externǎ motorie care enerveazǎ mușchiul cricotiroidian.

Nervul recurent asigurǎ inervația motorie a tuturor mușchilor laringieni intrinseci și a mușchiului interaritenoidian. Din punct de vedere senzitiv asigurǎ inervația mucoasei laringiene subglotice.

Vascularizarea laringelui are douǎ teritorii distincte:

supraglotic prin artera laringianǎ superioarǎ, ramura din carotida externǎ;

subglotic din trunchiul arterial al arterei laringelui inferior – ramura din trunchiul tirocervical al arterei subclaviculare.

Drenajul limfatic al laringelui se face în ganglionii limfatici jugulari profunzi, superiori și inferiori.

Fiziologia laringelui

Funcțiile laringelui:

funcția de fonație;

funcția respiratorie;

funcția de protecție a cǎilor respiratorii inferioare; închiderea epilaringelui, închiderea glotei, oprirea reflexǎ a respirației, reflexul de tuse;

funcția sfincterianǎ;

funcția reflexǎ.

Funcția fonatorie:

Sunetul de bazǎ, format în timpul fonației poartǎ numele de tonalitate.

Tonul produs de laringe este modificat de traversarea cavitǎții faringiene, cavitǎții bucale și buze. Cavitatea nazalǎ și anexele acestora adaugǎ tonului de bazǎ timbrul și rezonanța vocii.

Funcția respiratorie:

În timpul inspirului glota se deschide prin îndepǎrtarea corzilor vocale. Închiderea și deschiderea glotei este un act reflex dependent de schimbul gazos și echilibrul acido-bazic.

Funcția de protecție a cǎilor aeriene inferioare:

În timpul deglutiției baza limbii, peretele posterior al faringelui, vǎlul palatin, pilierii anteriori și posterioari sub controlul gloso faringianului, asigurǎ propulsia bolului alimentar oprirea respirației, contractarea repliurilor ari-epiglotice, a benzilor vestibulare, închiderea glotei și acoperirea corzilor vocale de cǎtre epiglotǎ. Contractarea simultanǎ a mușchilor suprahiodieni cu tragerea laringelui în sus și înainte asigurǎ dirijarea bolului alimentar spre esofag și feresc perfect traheea și arborele de pǎtrunderea alimentelor. Dacǎ totuși pǎtrund particule alimentare în laringe și trahee se declanșeazǎ reflexul de tuse. Inspirația profundǎ cu deschiderea glotei, apoi închiderea acesteia cu creșterea presiunii intra-toracice, deschiderea rapidǎ a glotei cu o expirație explosivǎ care eliminǎ corpul strǎin.

Funcția de fixare a toracelui:

închiderea glotei;

blocarea sistemului respirator;

fixarea toracelui;

blocarea diafragmei în timpul tusei, actului de defecație, micțiune, expulzarea fǎtului, vomisment.

Funcția reflexǎ:

Laringele este receptorul unor reflexe vagovagale. Iritarea mecanicǎ a feței interne a laringelui poate declanșa aritmie, bradicardie, stop cardiac. Reflexul vagal poate fi blocat prin atropinǎ, el este foarte puternic la fumǎtori.

Capitolul II

Noțiuni generale despre boala respectivǎ

2.1. Definiție, etiologie

Laringitele acute sunt inflamații ale mucoasei laringiene, au o etiologie poliformǎ și un aspect simptomatic variabil, survin rareori izolat, de obicei integreazǎ într-un tablou inflamator mai larg rino-faringo-laringo-traheobronșic.

Etiologie:

Etiologia variazǎ în funcție de formele antomo-chimice ale laringitelor acute.

O clasificare a factorilor etiologiei cuprinde:

1. Factorii favorizanți.

2. Factorii predispozanți.

3. Cauze determinante.

În faringita cataralǎ acutǎ:

Este o inflamație banalǎ a mucoasei laringelui. Factorii favorizanți sunt:

frigul, umeazeala;

expunerea la curenții de aer rece;

factorii nocivi de microclimat din locuințe; aerul aupraîncǎlzit și uscat;

vaporii sau gazele iritante, pulberile.

Obstrucția nazalǎ care obligǎ respirația pe gurǎ.

boli generale: – afecțiuni renale;

afecțiuni endocrine;

– boli locale: – rinite;

– sinuzite;

– boli ale faringelui: amigdalite.

Factorii predispozanți:

slǎbirea rezistenței organismului dupǎ afecțiunile: hepatice, renale.

obosealǎ;

supraeforturile fizice și intelectuale;

ematiile;

vârsta;

sexul.

Cauze determinante:

flora saprofitǎ a cǎilor aeriene superioare formatǎ din stafilococul alb, streptococul, pneumococ.

Aceștia se gǎsesc ca saprofiți pe mucoasa laringelui și devin patogeni atunci când rezistența laringelui este mai scǎzutǎ.

Laringita acutǎ subgloticǎ la copii:

Este o inflamație a mucoasei laringiene al cǎrei simptom principal este dispneea.

Factori favorizanți:

sezonul rece;

rinofaringitele acute;

alimentația artificialǎ;

carențe vitaminice.

Factorii predispozanți:

oboseala;

rezistența scǎzutǎ a organismului.

Cauzele determinante:

flora saprofitǎ a cǎilor respiratorii superioare;

streptococul nehemolitic;

pneumococul.

Laringita edematoasǎ a adultului este caracterizatǎ prin edem al submucoasei laringiene. Este o formǎ dispneizantǎ.

Factori favorizanți:

starea generalǎ alteratǎ: diabet, avitaminoze;

boli infecțioase: gripa, scarlatina, erezipal;

boli locale: rinosinuzita, rinofaringita;

umezeala, frigul;

tulburǎri endocrine, metabolice.

Factori predispozanți:

– surmenajul, efortul, TBC, leziuni traumatice.

Cauze determinante:

streptococul și stafilococul;

pneumococul.

Laringita striduloasǎ (falsul crup):

Este o afecțiune caracterizatǎ prin spasme laringiene nocturne, instalându-se la copii între 3-6 ani.

Cauzele determinante: hipocalcemia, carențe vitaminice.

2.2. Clasificare

Varietatea laringitelor acute face dificilǎ clasificarea lor dupǎ un criteriu strict.

Cele principale se descriu în urmǎtoarea succesiune:

laringita acutǎ a copilului;

laringita cataralǎ;

edemul laringian acut;

laringita flegmonoasǎ;

laringitele acute din bolile infuzo-contagioase virale și generale și laringitele din unele boli generale;

laringita cronicǎ cataralǎ;

laringita cronicǎ profesionalǎ;

laringita pahidermicǎ roșie;

laringita cronicǎ pahidermicǎ albǎ;

laringita cronicǎ atropicǎ uscatǎ;

laringita cronicǎ a copilului.

2.3. Manifestǎri de dependențǎ. Semne, simptome

Tabloul clinic al laringitei acute este realizat de îmbinarea simptomelor de infecție generalǎ cu simptome de afectare laringianǎ. Aceasta diferǎ în funcție de f diabet, avitaminoze;

boli infecțioase: gripa, scarlatina, erezipal;

boli locale: rinosinuzita, rinofaringita;

umezeala, frigul;

tulburǎri endocrine, metabolice.

Factori predispozanți:

– surmenajul, efortul, TBC, leziuni traumatice.

Cauze determinante:

streptococul și stafilococul;

pneumococul.

Laringita striduloasǎ (falsul crup):

Este o afecțiune caracterizatǎ prin spasme laringiene nocturne, instalându-se la copii între 3-6 ani.

Cauzele determinante: hipocalcemia, carențe vitaminice.

2.2. Clasificare

Varietatea laringitelor acute face dificilǎ clasificarea lor dupǎ un criteriu strict.

Cele principale se descriu în urmǎtoarea succesiune:

laringita acutǎ a copilului;

laringita cataralǎ;

edemul laringian acut;

laringita flegmonoasǎ;

laringitele acute din bolile infuzo-contagioase virale și generale și laringitele din unele boli generale;

laringita cronicǎ cataralǎ;

laringita cronicǎ profesionalǎ;

laringita pahidermicǎ roșie;

laringita cronicǎ pahidermicǎ albǎ;

laringita cronicǎ atropicǎ uscatǎ;

laringita cronicǎ a copilului.

2.3. Manifestǎri de dependențǎ. Semne, simptome

Tabloul clinic al laringitei acute este realizat de îmbinarea simptomelor de infecție generalǎ cu simptome de afectare laringianǎ. Aceasta diferǎ în funcție de forma clinicǎ de laringita acutǎ având unele caractere particulare la copil și adult.

Tabloul clinic al laringitei catarale variazǎ în funcție cu vârsta și cu leziunile anatomopatologice, fiind în general mai accentuat la sugar și copilul mic.

Debutul bolii este de obicei brusc în plinǎ stare de sǎnǎtate (pânǎ sǎ fi prezentat vreun semn premonitoriu, sau fiind de 2-3 zile subfebril și cu nasul obstruat) copilul sau adultul se scoalǎ de dimineațǎ rǎgușit sau în cazul sugarului se trezește noaptea sufocat. La aceste simptome se adaugǎ o tuse iritativǎ precum și senzația de usc]ciune și de corp strǎin în fundul gâtului. Laringoscopia indirectǎ și directǎ pune în evidențǎ o congestie difuzǎ a mucoasei cu corzile vocale, turgescențe acoperite de secreție mucopurulentǎ.

Tabloul clinic al laringitei edemantoasǎ tubglotice.

Este caracteristic, boala debutând de cele mai multe ori brusc, de obicei în timpul nopții cu dispnee inspiratorie accentuatǎ însoțitǎ de tiraj și cornaj și cu stare de agitație și cianozǎ. Alteori se instaleazǎ treptat la un copil care cu câteva zile înainte prezentase fenomen de rinoadenoiditǎ acutǎ. Accesele de dispnee la început paraxistie pot deveni subintrante, starea copilului continuând sǎ se agraveze. Copilul prezintǎ o tuse lǎtrǎtoare.

Febra poate fi moderatǎ sau foarte ridicatǎ – dupǎ natura agentului patogen în cauzǎ. În formele grave de laringitǎ viroticǎ copilul poate avea 40-41°C, la care se asociazǎ o stare generalǎ profund alteratǎ cu facies toxic, agitație extremǎ, deshidratare și uneori epistaxuri repetate.

În laringita edemantoasǎ simptomele se descriu:

Starea generalǎ alteratǎ, febrǎ ridicatǎ, însoțitǎ de frisoane care apar brusc sau progresiv.

Vocea este puțin alteratǎ, dacǎ articulațiile crico-aritenoidiene sunt indemne sau dacǎ spațiul suprafeței nu este îngust. Se constatǎ rǎgușealǎ sau chiar afonie completǎ atunci când edemul este accentuat.

Se adaugǎ senzația de tensiune la nivelul laringelui și la baza gâtului. Durerile sunt accentuate și continue.

Tusea uscatǎ spasmaticǎ exacerbeazǎ jenǎ dureroasǎ.

Bolnavul este anxios agitat, are sete de aer.

Laringita striduloasǎ debuteazǎ brusc în timpul nopții cu o crizǎ de dispnee însoțitǎ de tiraj și cornaj, tuse lǎtrǎtoare, agitație intensǎ și cianozǎ.

Laringoscopia directǎ va arǎta în regiunea subgloticǎ o congestie a mucoasei care apare acoperitǎ de secreție.

Laringita cronicǎ cataralǎ

Semnele subiective și funcționale sunt: rǎgușeala și oboseala vocalǎ. Inițial vocea este discret detrimbratǎ și se valeazǎ repede. Ulterior rǎgușeala se intensificǎ și apare oboseala ori de câte ori bolnavul este nevoit sǎ vorbeascǎ mai mult.

Ca simptome bolnavul acuzǎ senzații neplǎcute de pișcǎturi, gâdilǎturi, arsuri, uscǎciune și înțepǎturi.

Laringita cronicǎ profesionalǎ

Simptomatologie. Disfonia.

Laringita cronicǎ pahidermicǎ roșie

Bolnavul acuzǎ 3 simptome principale: disfonia, durere laringianǎ hemaj repetat. Afecțiunea este mai frecventǎ la bǎrbații fumǎtori care abuzeazǎ de voce.

Laringita cronicǎ atropicǎ (uscatǎ)

Semne: senzații de usc]ciune și de iritație permanentǎ a mucoaselor gâtului, tuse și disfonie cu predominanțǎ matinalǎ și care se amelioreazǎ odatǎ cu expectorația unor cruste galbene, verzi sau negricioase adesea pǎtate cu sânge și urât mirositoare.

Laringita cronicǎ a copilului

Rǎgușeala este simptomul principal care alarmeazǎ aparținǎtorii.

2.4. Examene clinice și paraclinice

La fiecare organ în parte examenul cuprinde interogatoriul asupra tulburǎrii subiective, examenul fizic și funcțional și o serie de examene de laborator.

INTEROGATORIUL

Examenul laringeluiva începe prin interogatoriul (în cazul copilului a pǎrinților acestora) asupra tulburǎrii subiective și funcționale pe care le poate manifesta acest organ, rǎgușeala (disfonie), dispnee, tuse, disfagie, precum și asupra modului în care au apǎrut și evoluat aceste tulburǎri.

EXAMENUL OBIECTIV al organului fonator cuprinde: inspecția, palpare și examenul endocavitar (laringoscopia indirectǎ și directǎ) completate cu controlul funcțiilor laringelui.

Inspecția are un rol important în stabilirea modului cum se efectueazǎ mișcǎrile active ale laringelui, știindu-se cǎ în mod normal laringele se ridicǎ în timpul inspirației, coborârea lui în acest moment fiziologic va indica prezența unui obstacol endolaringian.

Palparea este importantǎ pentru depistarea unei laringopatii cu ajutorul cǎruia se pune în evidențǎ prezența sau absența mișcǎrilor pasive ale laringelui; în mod normal laringele, fixat între policele și indexul examinatorului se poate mobiliza ușor în plan transversal producându-se un sunet caracteristic.

Laringoscopia

Acest examen se poate efectua fie cu ajutorul oglinzii laringiene (laringoscopia indirectǎ) fie cu ajutorul unui tub rectiliniu care deprimǎ puternic baza limbii și face posibilǎ inspecția directǎ a laringelui (laringoscopia directǎ).

Laringoscopia indirectǎ

Examenul cu oglinda laringoscopicǎ este investigația cea mai simplǎ și mai ușor suportatǎ de cǎtre bolnavi. La aceasta sunt necesare:

un reflector frontal;

sursǎ luminoasǎ;

oglinda laringoscopicǎ;

un vas cu apǎ caldǎ;

comprese sterile.

Bolnavul în poziție șezând cu corpul ușor aplecat înainte și cu capul în ușoarǎ extensie. Se cere bolnavului sǎ deschidǎ larg gura și sǎ scoatǎ limba al cǎrei vârf învelit cu o compresǎ se va trage ușor de cǎtre examinator cu mâna stângǎ. În felul acesta se mǎrește vizibilitatea asupra laringelui. În mâna dreaptǎ examinatorul ține oglinda laringoscopicǎ pe care o introduce în orofaringe.

Dacǎ pacientul respirǎ liniștit și nu își contractǎ mușchii laringelui în oglindǎ va apǎrea imaginea rǎsturnatǎ a coroanei laringiene cu toate elementele ei: epiglota, aritenoizi.

Laringoscopia forțatǎ

Aceastǎ metodǎ se practicǎ cu un apǎsǎtor de limbǎ special care are capǎtul îndoit și bilobat prevǎzut cu douǎ croșete butonate.

Laringoscopia directǎ: directoscopia se practicǎ cu o aparaturǎ și un instrument special:

– tubul spatulǎ a lui Chevallier-Jackson;

– spatule laringiene ce se adapteazǎ la transformator.

Laringoscopia directǎ este metoda cu ajutorul cǎreia putem observa direct aspectele cavitǎții laringiene. Se folosește îndeosebi la copiii sub 5 ani.

Poziția: culcat pentru copii, șezând pentru adulți.

Copilul este culcat în decubit dorsal cu umerii imobilizați, alt ajutor ținându-i capul în hiperextensie. Examinatorul introduce în gura copilului spatula, cu care va apǎsa limba și va pune în evidențǎ epiglota pe care o va încǎrca pe spatulǎ descoperind lungimea laringelui.

Ca accidente ale laringoscopiei direct, ruperea incisivilor, lezarea buzei superioare, a mucoasei de la baza limbii. De asemenea tulburǎri asfixice, sincope respiratorii sau cardiace.

EXAMENUL FUNCȚIONAL

Prin examenul funcțional se va face o analizǎ finǎ a vocii cântate și a vorbirii controlând urmǎtorii factori: mișcarea respiratorie, mișcarea corzii vocale prin laringostroboscopie. Stroboscoapele permit sincronizǎri sau diferențieri de fazǎ mișcǎrile corzilor vocale ale cǎror vibrație sunt recepționate de un microfon pus în legǎturǎ cu stroboscopul. Alt medic are rolul de a poziționa corect bolnavul în timpul acestor investigații, de a ajuta medicul servindu-l cu materiale necesare și susținând pacientul în poziția corespunzǎtoare.

EXAMENUL DE LABORATOR

Examenul microbiologic și imunologic

Prezența unei secreții nazale, a unui exudat faringian sau laringo-traheo-bronșic impune examenul bacteriologic. Examenul virusologic al secreției laringo-traheo-bronșic va fi trimis la laboratoare specializate. Necesare sunt și examenele serologice (reacțiile Bordet-Waserman, ASLO și reacțiile de neutralizare fațǎ de diferiții virusuri), intradermoreacțiile (la tuberculina sau la diverși alergeni r. Shick) și cercetarea diferitelor deficiențe imunitare prin examenul histoimunologic, precum și dozarea de imuniglobuline.

b) Examenele hematologice sunt de extremǎ importanțǎ și uneori de urgențǎ; leucograma pentru depistarea și controlul unui focar supurativ profund, hemograma, determinarea numǎrului de trombocite, timpul de coagulare și sângerare, VSH.

Examenul biochimic al sângelui utile în unele cazuri sunt glicemia – pentru depistarea unui diabet decompensat, calcemia, fosfataza alcalinǎ, colesterolomia, probele hepatice, electroforeza.

c) Examenul radiologic: – radioscopii, radiografii, arteriografia, limfografia, radioscopia pulmonarǎ. Se pot practica în diferite incidente, simple sau cu substanțǎ de contrast.

d) Examenul histopatologic

Dacǎ existǎ leziuni infiltrative vegetante a cǎror origine nu poate fi precizatǎ chimic trebuie practicatǎ biopsia regiunii respective cu o pensǎ adecvatǎ dupǎ o prealabilǎ anestezie cu soluție de xalinǎ 1-2. În cazul în care caracterul hemoragic al țesutului infiltrativ nu permite biopsierea lui, examenul histopatologic se va efectua prin producerea biopuncției.

e) Alte examene:

– examenul de urinǎ;

– examenul copraparazitologic;

– EKG;

– scintigrafie.

Examene complementare:

examenul oftalmologic;

neuropsihic;

examenul dermatologic;

examenul oncologic.

2.5. Intervenții autonome, delegate

Asigurarea condițiilor de spitalizare

Mucoasa laringelui este mai sensibilǎ la factori nocivi de mediu extern, de aceea aerul din camera bolnavului trebuie sǎ fie proaspǎt și curat, umed și prea cald. Temperatura aerului cea mai potrivitǎ pentru cei cu afecțiuni laringiene este de 18-20°C, iar umiditatea 50%.

Asistenta va asigura aerisirea care poate fi continuǎ, dacǎ temperatura permite sau împrospǎteazǎ aerul de mai multe ori pe zi prin deschiderea ferestrelor, timp în care pacienții vor fi bine înveliți.

Bolnavii ce prezintǎ boli cu caracter infecțios vor fi amplasați separat, evitându-se mai ales asocierea cu persoanele care mai au și alte boli.

Asigurarea repausului fizic și psihic

Repausul fizic este obligatoriu și indispensabil în perioada acutǎ apoi alterneazǎ cu un efort dozat în funcție de stadiul bolii și starea bolnavului.

Alimentarea

Va fi adaptat perioadei de evoluție a bolii. În perioada febrilǎ regimul hidro-zaharat, iar când fenomenele acute dispar se va trece la o alimentație echilibratǎ. În perioada febrilǎ regimul va fi compus din lichide (ceaiuri, lapte, suc de fructe) sau alimente lichide (supǎ de legume cu orez și griș).

Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative

Temperatura – se urmǎrește cu atenție. Se mǎsoarǎ dimineața și seara și se noteazǎ în funcție de temperaturǎ. Febra se combate cu antipiretice. Se aplicǎ comprese sau împachetǎri reci.

Pulsul – se mǎsoarǎ de 2-3 ori/zi. Înainte ca pulsul sǎ fie mǎsurat pacientul va sta în repaus timp de 15 minute. Valoarea va fi în funcție de vârstǎ, stǎri patologice și fiziologice.

Tensiunea arterialǎ – valoarea depinde de vârstǎ.

Respirația – se mǎsoarǎ numǎrând mișcǎrile de expansiune a toracelui prin inspecție sau se așeazǎ palma pe peretele toracic.

Se mai urmǎresc eliminǎrile de materii fecale și urinǎ. Bolnavul trebuie sǎ aibǎ scaune și diurezǎ normale. În caz de constipație se efectueazǎ clisme uleioase, se administreazǎ purgative. Bolnavul va trebui sǎ aibǎ micțiuni fiziologice, diureza sǎ fie în funcție de vârstǎ, de cantitatea de lichide ingerate, de starea de nutriție.

Recoltarea produselor biologice și patologice

Se recolteazǎ în mod steril sânge venos și capilar, în vederea cercetǎrii: calcemiei, glicemiei, VSH, hemoleucogramǎ, probele hepatice.

Seringile și acele trebuie sǎ fie sterile, iar recipientele în care s-a fǎcut recoltarea trebuie sǎ fie curate.

La indicația medicului s-a administrat TR de urgențǎ.

Tratamentul

Tratamentul laringitei acute variazǎ în funcție de formele clinice ale acestora.

Tratamentul general al laringitei acute catarale va avea ca obiect sǎ combatǎ durerea, tusea, sǎ fluidifice și sǎ favorizeze expulzarea secrețiilor și diminuarea lor cantitativǎ.

Pentru a combate durerea se poate prescrie tinctura de aconit în doze de 25-50 pic/zi înglobate într-o infuzie de ceai expectorant.

Împotriva rǎgușelii se va recomanda o inhalație cu flori de nalbe și tei, câteva înghițituri de zeamǎ de lǎmâie și câte 2- picǎturi de soluție alcoolicǎ de rǎdǎcinǎ de aconit într-o infuzie de ceai de tei cǎlduț.

Tratamentul local constǎ din recomandarea unei revulsii cutanate prin aplicarea de prișnițe alcoolizate calde prelaringiene. Se vor prescrie inhalații neiritante cu substanțe volatile (acidul fenic 5-10 picǎturi în 250 ml apǎ) sau substanțe balsamice. Se va evita mentolul. Vaporizanții sau aerosoli la temperatura corpului cu un AB cu spectru larg, asociați cu hidrocortizon.

Cura de tǎcere este una din cele mai bune metode terapeutice. La ea se adaugǎ repausul în camerǎ încǎlzitǎ, bǎuturi calde (infuzie de ceai). Se va interzice fumatul, bǎuturile alcoolice și alimentația condimentatǎ.

Tratamentul laringitei acute edemantoase subglotice a sugarului și a copilului mic are douǎ obiecte: restabilirea respirației și stimularea forțelor de apǎrare a organismului contra agentului patogen.

Primul obiectiv trebuie sǎ fie realizat prin permeabilizarea laringelui cu mijloace conservatoare ce constǎ în: revulsie laringianǎ prin comprese calde în jurul gâtuluiși bǎi fierbinți la picioare, drenarea secrețiilor care obtureazǎ spațiul glotic prin aspirație, decongestionare prin inhalații de 2-3 ori/zi cu soluții balsamice, aerosoli și inhalații cu soluție de efedrinǎ 1-2% dupǎ vârstǎ, și prin corticoterapie (acetat de hidrocortizon în aerosoli) sau generalǎ (HHC – IV) și administrarea de clorurǎ de Calciu și Romergon. Acest tratament se va aplica asigurându-se copilului o poziție corectǎ, cu capul și trunchiul ridicate.

Dacă mijloacele terapeutice nu mai au timp să acționeze asupra edemului mucoasei din cauza iminentei de asfixie în care este adus copilul la clinicǎ se va efectua permeabilizarea cǎilor aeriene inferioare prin introducerea sondei de intubație sau participarea de urgențǎ a traheostomiei. În aceste cazuri la tratament conservator se vor adǎuga pansamentele traheostomice și aspirația secrețiilor. Importantǎ este și combaterea infecțiilor, care se face prin administrarea de antibiotice: penicilina G, polidin, eritromicinǎ.

Tratamentul laringitei edematoase vizeazǎ:

În primul rând combaterea tulburǎrilor respective, care prin agravarea lor pot amenința în orice moment viața bolnavilor. Deoarece acest fapt este subestimat, se recomandǎ spitalizarea acestor cazuri, traheostomia devenind necesarǎ atunci când edemul progreseazǎ repede. Dacǎ dispneea este moderatǎ se va administra HHC, la care se asociazǎ calciu, vitamina C.

Bolnavul stând în poziție șezândǎ i se aplicǎ comprese fierbinți în jurul gâtului. În apropierea lui se fac vaporizǎri medicamentoase, iar local se aplicǎ aerosole sau instalații repetate cu soluție de adrenalinǎ cu 1/10.000 sau efedrinǎ 3%. Pentru a calma anxietatea, durerile și tusea spasmaticǎ se administreazǎ barbiturice și sedative. Alimentația va fi lichidǎ sau semisolidǎ. Se mai administreazǎ antiinflamatoare, antihistamatice și se restrânge aportul de sare.

2.6. Evoluție. Complicații. Diagnostic

Evoluția laringitei acute diferǎ de la o formǎ clinicǎ la alta. Astfel evoluția laringitei catarale este de obicei benignǎ fenomenele funcționale și fizice retrocedând în 4-5 zile. Chiar dacǎ procesul cataral se poate extinde și la arborele traheobronșic, dând o traheobronșitǎ descendentǎ, prognosticul rǎmâne favorabil, acestǎ ușoarǎ complicație vindecându-se dupǎ câteva zile. Mai neplǎcutǎ este însǎ cronicizarea laringitei determinatǎ de persistența factorilor etologici favorizanți.

Evoluția laringitei acute edematoase este variabilǎ în raport cu precocitatea diagnosticului și a tratamentului, cu virulența agentului patogen și cu puterea de rezistențǎ a organismului individului. Ea poate varia de la 5 la 7 zile terminându-se prin vindecare în cazurile precoce și corect tratate, sau se poate prelungi sǎptǎmâni sau chiar luni de zile dacǎ masivitatea infecției, tratamentul insuficient și lipsa de apǎrare a organismului au permis extinderea procesului edematos la întregul arbore traheobronșic și instalarea unor complicații grave ca bronhopneumonia.

Evoluția laringitei striduloase este tipicǎ. Dupǎ debutul zgomotos foarte alarmat pentru familie, accesul de sufocare tratat sau chiar netratat cedeazǎ în mai puțin de o orǎ și copilul ostenit din criza prin care a trecut, adoarme liniștit dar ușorul sforǎit care îi însoțește somnul dovedește prezența obstrucției care nerezolvatǎ mai poate sǎ favorizeze în nopțile urmǎtoare reapariția unor crize similare.

Pronostic spre vindecare

Laringita cronicǎ cataralǎ evolueazǎ lent cu perioade de ameliorare prin tratament adecvat pe toatǎ durata vieții.

Este așadar odatǎ constituitǎ cvasi-incurabilǎ și prognosticul este descurajator în special pentru cântǎreți.

Complicațiile laringitei acute apar ca urmare a netratǎrii acestora la timp sau tratamentul incorect dar și a lipsei de apǎrare a organismului supus infecțiilor repetate determinate de agenți patogeni.

În laringita cataralǎ complicațiile apar la boli cu o stare generalǎ alteratǎ sau dupǎ boli infecțioase – febra tifoida, tifos exantematic. Ele sunt produse prin extinderea inflamațiilor în straturile submucoase unde determinǎ edeme, abcese, flegmon. De obicei acestea sunt determinate de infecțiile streptocoase. La copii apare un edem subglotic.

Complicațiile laringitei edematoase acute sunt:

bronhopneumonia, care este frecvent semnalatǎ și comportǎ un pronostic sever;

laringotraheobronșita membranoasǎ care deși se întâlnește rareori este însǎ foarte gravǎ, bolnavii care au necesitat traheostomie prezentând uneori cicatrici stinozate.

Complicațiile generale sunt urmarea extinderii procesului toxiinfecțiilor la alte organe, se pot întâlni suprarenalite, miocardite ce determinǎ decompensǎri cardiace sau edem pulmonar alteori toxiinfecțioase, hepatice și renale, neorite, paralizii.

Prognosticul este rezervat în laringita acutǎ, el este variabil în funcție de:

forma clinicǎ;

stadiul de dezvoltare;

starea anterioarǎ a organismului;

complicațiile ce apar în timpul evoluției;

vârsta bolnavului – prognosticul cel mai grav este la copii sub 2 ani de asemenea în cazurile cu fenomene toxice, generale (gripa) și în cele în care intervine suprainfecția sau stafilococul patogen.

Prognosticul grav se întâlnește și în stadii înaintate de faringitǎ destructivǎ când se instaleazǎ o perturbare gravǎ a funcțiilor centrilor nervoși ca urmare a bipoxiei. Exitusul survine în primul acces dispneic care este egal moarte precoce reflexǎ cât și tardiv prin expulzarea posibilitǎților reacționale dupǎ câteva ore de luptǎ intensǎ sau sincopǎ.

2.7. Educația pentru sǎnǎtate

Pǎstrarea sǎnǎtǎții unui individ, dezvoltarea fizicǎ și armonioasǎ a organismului sǎu sunt strâns legate de buna funcțiune a cǎilor aeriene superioare.

Cum s-ar putea dezvolta un copil normal al cǎrui laringe obturat de un proces inflamator nu permite trecerea cantitǎții de aer necesarǎ?

Dacǎ normala funcționare a nasului, laringelui este obligatorie pentru buna dezvoltare fizicǎ și psihicǎ a organismului, îmbolnǎvirea acestor organe constituie un permanent pericol pentru sǎnǎtatea lui. Mǎsurile de dispensarizare întreprinse de cadrele sanitare în colectivitǎțile de copii și adulți constituie modul cel mai eficace de a institui o profilaxie raționalǎ.

Asistenta medicalǎ are rolul de a aduce familia micului pacient și pacienții adulți asupra bolii în sine și asupra mǎsurilor de prevenire a acestuia. Vor fi informați asupra cauzelor bolii, simptomelor pe care le prezintǎ acestea, evoluția bolii și tratarea lor.

Mǎsurile generale de profilaxie sunt de ordin igienic adresându-se medicului sau modului de viațǎ al individului – de asemenea se adreseazǎ condițiilor de creștere a rezistenței organismului împotriva infecțiilor.

Ambianța în care trǎiește un individ trebuie sǎ fie cât mai sǎnǎtoasǎ cu un microclimat optim (camerǎ separatǎ, permanent aerisitǎ, o temperaturǎ între 18-20 °C și atmosferǎ nu prea uscatǎ).

De asemenea copilul trebuie obișnuit cu apa rece, soarele, aerul și chiar prudent cu curentul. Va trebui sǎ poarte îmbrǎcǎminte adecvatǎ temperaturii mediului unde se aflǎ în așa fel încât sǎ poatǎ avea mișcǎrile cât mai libere.

Pentru evitarea rǎcelilor important este protejarea capului și menținerea caldǎ a mâinilor și picioarelor.

Organizarea vieții copiilor trebuie supravegheatǎ ca și mediul în care trǎiesc.

Copilul trebuie alimentat conform cu cerințele vârstei, atât în ceea ce privește componența (cât mai echilibratǎ) cât și orarul meselor sale.

Este necesar ca asistenta medicalǎ sǎ educe mamele în scopul alǎptǎrii copiilor, timp fiziologic necesar pentru întreținerea imunitǎții și includerii unei alimentații mixte. Regimul bogat în vitamine și limitarea administrǎrii dulciutilor duc la prevenirea apariției inflamațiilor laringiene.

Folosirea factorilor naturali (aerul, soarele, apa) are de asemenea un rol important în cǎlirea organismului copilului și prevenirea îmbolnǎvirii.

Capitolul III

Planul de îngrijire al pacienților cu laringitǎ acutǎ

I. Plan de îngrijire a pacientului C.R. cu laringitǎ acutǎ

3.1. Culegerea de date:

Sursa de informații: directǎ – aparținǎtorii (mama)

indirectǎ – dosarul medical

membrii echipei de îngrijire

3.1.1. Date privind identitatea pacientului:

Nume: C.R.

Prenume: 3 ani

Sex: masculin

Domiciliul: comuna Vitești

Religia: ortodox

Naționalitate: românǎ

Numele și prenumele tatǎlui: C.E.

Numele și prenumele mamei: V.E.

3.1.2. Condiții socio-culturale:

Condiții de locuit:

Locuințǎ salubrǎ la casǎ compusǎ din 3 camere în care locuiesc 3 persoane.

Mod de alimentație: corespunzǎtoare vârstei, masticație ușoarǎ, eficientǎ.

3.1.3. Starea de sǎnǎtate anterioarǎ:

AHC – neagǎ afecțiuni acute sau cronice în familie

APP – afecțiuni digestive și respiratorii tratate ambulatoriu

Date antropometrice:

greutate 20 kg;

grupa sanguinǎ – 0I;

înǎlțime: 70 cm

3.1.4. Informații legate de boalǎ:

Data internǎrii: 22.IX.2003

Motivele internǎrii:

febrǎ ridicatǎ;

tuse lǎtrǎtoare;

dispnee inspiratorie, bradipnee;

agitație;

cornaj, tiraj;

inapetențǎ;

rinoree.

Istoricul bolii

Boala debuteazǎ în urmǎ cu 2-3 zile. Pacientul în vârstǎ de 3 ani este adus la camera de gardǎ a secției ORL cu febrǎ ridicatǎ, tuse lǎtrǎtoare, dispnee inspiratorie cu bradipnee, agitație, inapetențǎ, rinoree unde este internat pentru investigații și tratament de specialitate.

Examenul clinic general

Stare generalǎ modificatǎ, febril.

Tegumente și mucoase palide.

Țesut celular subcutanat bine reprezentant.

Sistemul limfoganglionar – ganglioni nepalpabili.

Sistemul osteo-articular – aparent integru morfofuncțional, articulații mobile nedureroase.

Aparatul respirator – tuse lǎtrǎtoare, disfonie, cornaj, AV – 120p/min.

Aparatul digestiv – abdomen elastic, suplu, mobil în mișcǎrile respiratorii, R – 15 s/min.

Aparatul urogenital – loje renale libere, nedureroase, micțiuni fiziologice.

Sistemul nervos – fǎrǎ semne de iritație meningalǎ.

Stare generalǎ – mediocrǎ.

Stare de nutriție – bunǎ.

Facies – palid.

Pavilioane normal conformate, canal auditiv extern normal.

Diagnosticul medical – Laringitǎ acutǎ subgloticǎ

Diagnosticul medical – Laringitǎ acutǎ subgloticǎ

3.2. Analiza și interpretarea datelor

3.2.1. Analiza satisfacerii nevoilor fundamentale

Total puncte: 22 – pacient cu dependențǎ moderatǎ

3.2.2. Problemele pacientului

Probleme actuale:

respirație și circulație inadecvate;

obstrucția cǎilor respiratorii superioare;

hipertermie;

dificultatea de a se alimenta;

somn inadecvat cantitativ și calitativ.

Probleme potențiale:

vulnerabilitate fațǎ de pericole;

risc de suprainfecție;

risc de alterare a respirației.

3.2.3. Diagnostic de îngrijire

Respirație și circulație inadecvate din cauza procesului inflamator manifestat prin dispnee de tip inspirator, bradipnee zgomotoasǎ.

Obstrucția cǎilor respiratorii superioare din cauza procesului inflamator al cǎilor respiratorii, rinoreei, și manifestatǎ prin respirație dificilǎ pe nas, tuse lǎtrǎtoare.

Hipertermie consecința procesului inflamator și infecțios manifestat prin creșterea temperaturii peste valorile normale, tegumente, calde, transpirație.

Somn inadecvat cantitativ și calitativ din cauza tusei, dispnee, dureri manifestat prin treziri frecvente, somn agitat, neliniște, obosealǎ.

Dificultate de a se alimenta din cauza procesului inflamator, disfagiei manifestatǎ prin aport alimentar și hidric insuficient, ușoarǎ scǎdere ponderalǎ.

Vulnerabilitate fațǎ de perioade din cauza modificǎrilor produse de boalǎ în organism, manifestatǎ prin riscul de suprainfecție.

3.2.4. Stabilirea gradului de dependențǎ

Pacientul este dependent atât prin vârstǎ, cât și datoritǎ bolii, are anevoie de echipa de îngrijire care sǎ-l ajute în satisfacerea nevoilor fundamentale.

Grad de dependențǎ III

3.3. Planificarea îngrijirilor

3.3.1. Obiective generale:

– Pacientul sǎ beneficieze de un microclimat adecvat afecțiunii.

– Sǎ i se acorde îngrijiri specifice.

– Sǎ nu prezinte complicații.

3.3.2. Obiective specifice:

– Pacientul sǎ prezinte respirație și circulație în limite fiziologice.

– Sǎ prezinte tuse diminuatǎ în intensitate.

– Pacientul sǎ prezinte temperaturǎ în limite fiziologice.

– Pacientul sǎ fie alimentat cantitativ și calitativ corespunzǎtor vârstei.

– Sǎ prezinte stare de confort psihic.

– Pacientul sǎ fie ferit de infecții nosocomiale.

3.4. Aplicarea planului de îngrijiri

Examene paraclinice ale pacientului

II. Plan de îngrijire a pacientului D.C. cu laringitǎ acutǎ

3.2. Culegerea de date:

Sursa de informație: directǎ – pacienții;

indirectǎ – membrii echipei de îngrijire;

dosarul medical.

3.2.1. Date privind identitatea pacientului:

Numele și prenumele: D.C.

Vârsta: 38 ani

Sex: feminin

Starea civilǎ: cǎsǎtoritǎ

Ocupația: contabilǎ

Domiciliu: sat Corlǎtești, comuna Berceni

Religia: ortodoxǎ

Naționalitate: românǎ

3.2.2. Condiții socio-culturale:

Relația cu familia și colectivitatea – Bunǎ.

Condiții de locuit:

Locuiește împreunǎ cu fiica și soțul într-o casǎ compusǎ din 3 camere spațioase salubre.

Preferințe alimentare:

Dentiție bunǎ, bine îngrijitǎ.

Mese regulate, preferǎ sǎ ia o masǎ în compania familiei.

Preferǎ mâncǎrurile vegetariene și fructele, bea 1-2 cafele pe zi, consumǎ ocazional alcool, bea lichide reci.

Obiceiuri:

Este pasionatǎ de lecturǎ și sǎ viziteze expozițiile de picturǎ. Îi place sǎ tricoteze, sǎ coasǎ pentru fiica sa, adorǎ florile.

Obiceiuri de igienǎ:

Deprinderi bune de igienǎ. Se spalǎ singurǎ, îi place sǎ fie curatǎ.

Odihna:

Înainte de internare dormea 4-5 ore noaptea, iar ziua se odihnea foarte puțin. De când este internatǎ adoarme, dupǎ care se trezește, somnul reluându-se cu greutate din cauza tusei uscate spasmatice.

Modul de petrecere a timpului liber: în timpul liber se ocupǎ de treburile casnice, citește, vizioneazǎ diverse emisiuni TV.

3.2.3. Starea de sǎnǎtate anterioarǎ:

Date antropometrice

Greutate – 67 kg

Înǎlțime – 1,64 m

Grupa sanguinǎ – 0I RH (+)

Acuitate vizualǎ, auditivǎ, tactilǎ – normale

Nu prezintǎ proteze

Nu este alergicǎ

3.2.4. Informații legate de boalǎ:

AHC – fǎrǎ importanțǎ, pacienta neagǎ TBC în familie

APF – la 14 ani, ciclu menstrual – flux abundent, durata 5 zile dureros

vaccinǎri efectuate

APP – ușoare afecțiuni digestive și respiratorii

bolile copilǎriei

avort la cerere la 23 ani

Data internǎrii: 22.IX.2005

Motivele internǎrii:

febrǎ ridicatǎ;

disfagie;

tuse uscatǎ, spasmaticǎ, disfonie;

dispnee, cornaj, tiraj;

inapetențǎ.

Istoricul bolii

Boala debuteazǎ în urmǎ cu trei zile cu febrǎ ridicatǎ, disfagie, tuse uscatǎ spasmaticǎ, dispnee, cefalee, inapetențǎ. Pacientul a urmat ambulatoriu tratament cu oxalinǎ 2 cp/6h, în urma cǎruia simptomele s-au mai ameliorat puțin dar dupǎ câteva zile simptomele au revenit, motiv pentru care se prezintǎ la camera de gardǎ a secției OR2.

Examenul clinic general

Starea generalǎ modificatǎ, febrǎ ridicatǎ 39,3°C, tegumente și mucoase palide.

Aparatul respirator: torace normal conformat, discretǎ disfonie, cornaj, R – 15r/min.

Aparatul cardio-vascular: cord în limite normale. TA = 120/70 mm Hg, puls bine bǎtut, valoare 80 p/min.

Aparatul digestiv – cavitate bucalǎ și gingivalǎ de aspect normal, limba umedǎ curatǎ fǎrǎ depozite. Abdomen suplu, nedureros la palpare.

Nas și sinusuri – piramidǎ nazalǎ de aspect normal, simț olfactiv dezvoltat, fose nazale permeabile. Mucoasa nazalǎ curatǎ, de aspect normal. Buco-faringe-buze, vǎlpalatin de aspect normal, alimentație corespunzǎtoare vârstei, limbǎ roz, faringe roșu edematiat.

Mucoasa laringianǎ tumefiatǎ destinsǎ, lucioasǎ, de culoare roșie cu forme cenușiu roșiatice și aspect gelatinos.

Corzile vocale sunt congestionate.

Pavilioane normal conformate, canal auditiv extern normal.

Diagnosticul medical – Laringita acutǎ edematoasǎ subgloticǎ

Diagnosticul medical – Laringita acutǎ edematoasǎ subgloticǎ

3.2. Analiza și interpretarea datelor pacientei D.C. cu diagnosticul

laringitǎ acutǎ

3.2.1. Analiza satisfacerii nevoilor fundamentale

Punctaj: 29

3.2.2. Probleme ale paciemtului

Probleme actuale:

respirație și circulație inadecvate;

obstrucția cǎilor respiratorii;

alterarea vocii;

somn inadecvat;

vulnerabilitate fațǎ de pericole;

stare de disconfort;

alimentație inadecvatǎ;

hipertermie.

Probleme potențiale:

accentuarea tulburǎrilor respiratorii și circulatorii;

hipoxie marcatǎ;

crize de asfixie cu sfârșit letal.

3.2.3. Diagnostic de îngrijire

Respirație și circulație inadecvate datorite procesului infecțios și inflamator manifestat prin dispnee de tip inspirator, bradipnee zgomotoasǎ, tahicardie, cianozǎ, tegumente palide.

Obstrucția cǎilor respiratorii din cauza procesului inflamator la nivelul laringelui manifestat prin obosealǎ.

Somn inadecvat cantitativ și calitativ datorat tusei, dispneei, durerii, manifestat prin treziri frecvente, somn agitat, neliniște, obosealǎ.

Stare de disconfort datoratǎ durerii, febrei, tesei, dispneei, manifestatǎ prin agitație.

Alimentație inadecvatǎ cantitativ și calitativ datoratǎ disfagiei, febrei, anxietǎții, manifestatǎ prin aport alimentar și lichidian insuficient.

Hipertermie – consecința procesului inflamator și infecțios manifestat prin creșterea temperaturii peste valorile normale, tegumente calde, transpirație.

Vulnerabilitate fațǎ de pericole datoritǎ modificǎrilor produșilor de boalǎ în organism, manifestatǎ prin riscul suprainfecției.

3.2.4. Stabilirea gradului de dependențǎ

Pacienta prezintǎ probleme majore ce a determinat sǎ solicite ajutor, la început în permanențǎ, treptat gradul ei de independențǎ se normalizeazǎ datoritǎ ajutorului acordat de echipa de îngrijire.

Grad de dependențǎ temporarǎ II – III

29 puncte – pacient cu dependențǎ moderatǎ pentru o perioadǎ limitatǎ de timp.

3.3. Planificarea îngrijirilor

3.3.1. Obiective generale:

– pacienta sǎ beneficieze de condiții optime de îngrijire;

– sǎ i se asigure tratament corespunzǎtor;

– sǎ i se asigure îngrijiri igienice normal;

– sǎ nu prezinte complicații.

3.3.2. Obiective specifice:

– pacienta sǎ prezinte respirație și circulație în limite normale;

– sǎ poatǎ comunica verbal în mod corespunzǎtor;

– sǎ prezinte stare de confort psihic;

– pacienta sǎ prezinte temperaturǎ în limite fiziologice;

– sǎ prezinte somn liniștit, odihnitor cantitativ și calitativ;

– pacienta sǎ fie feritǎ de infecții.

3.4. Aplicarea planului de îngrijire

3. 5. Îngrijiri acordate la externare

3.5.1. Data externǎrii: 28.IX.2005

3.5.2. Diagnosticul medical la externare:

– laringitǎ acutǎ edematoasǎ subgloticǎ.

3.5.3. Starea pacientului la externare:

– dupǎ administrarea imediatǎ a tratamentului de urgențǎ cu:

– Zinocef IM timp de 3 zile;

– Prednison 4 cp/zi timp de 3 zile;

– Vitamina C 3f/zi IM, pe toatǎ perioada spitalizǎrii;

– Vitamina A 3 f/zi IM;

– Paracetamol 3 cp/zi;

– Ca gluconic 10% 3 f/zi IM;

– Diazepam 1 f/zi IM timp de 3 zile;

– instilații cu ser efedrinat 3%.

Boala a evoluat favorabil, pacienta externându-se în stare favorabilǎ vindecatǎ.

3.5.4. Bilanțul autonomiei:

În urma obiectivelor stabilite și a intervențiilor autonome și delegate aplicate, pacienta prezintǎ respirație amplǎ regulatǎ pe nas cu o frecvențǎ de 16r/min, puls ritmic bine bǎtut cu o frecvențǎ de 80p/min, temperaturǎ în limite normale, prezintǎ tranzit intestinal fiziologic, micțiuni fiziologice, toleranțǎ digestivǎ bunǎ, comunicare eficientǎ, stare de igienǎ corespunzǎtoare.

3.5.5. Plan de recuperare:

S-a conștientizat pacienta asupra modului de viațǎ și de muncǎ dupǎ externare, instruind-o cu privire la regulile și condițiile pe care aceasta trebuie sǎ le aplice și sǎ le respecte. Astfel, alimentația raționalǎ în care sǎ se limiteze consumul de condimente și alimente alergizante. Sǎ aibǎ un regim de viațǎ ordonat, sǎ evite frigul, curenții de aer rece, schimbǎrile atmosferice bruște, au un rol nociv în producerea inflamațiilor cǎilor aeriene. Trebuie evitat stresul, contactul cu persoanele bolnave.

S-a explicat importanța continuǎrii tratamentului prescris:

– Ampicilinǎ 250 mg 2 cp la 6h/3zile.

– Vitamina A 3 cp/zi/10 zile.

– Vitamina C 3 cp/zi/10 zile.

Revenirea la control peste zece zile.

Examene paraclinice ale pacientului

III. Plan de îngrijire a pacientului R.I. cu laringitǎ acutǎ

3.3. Culegerea de date:

Sursa de informație: directǎ – pacientul;

indirectǎ – membrii echipei de îngrijire;

dosarul medical.

3.3.1. Date privind identitatea pacientului:

Nume și prenume: R.I.

Vârsta: 25 ani

Sex: masculin

Stare civilǎ: necǎsǎtorit

Naționalitate: românǎ

Domiciliul: Ploiești

Culturǎ: școala profesionalǎ auto

Ocupație: manevrare vagoane SNCFR Ploiești

Religia: ortodoxǎ

3.3.2. Condiții socio-culturale:

– relația cu familia și colectivitatea – bunǎ.

Condiții de locuit:

Locuiește împreunǎ cu pǎrinții într-un apartament compus din trei camere.

Preferințe alimentare: dentiție bunǎ, intactǎ, bine îngrijitǎ.

limba umedǎ, roz, fǎrǎ depozite.

mese regulate, preferǎ ciorbele, mâncǎrurile cu sos, bea douǎ cafele pe zi și fumeazǎ.

Ritmul de viațǎ:

Ca muncitor pacientul are un program de lucru de 12h/zi, cu pauzǎ de 24h, se odihnește dupǎ orele de lucru, lucreazǎ într-un mediu stresant, în condiții climatice diferite, frig, umezealǎ sau cǎldurǎ mare.

3.3.3. Starea de sǎnǎtate anterioarǎ:

Date antropometrice:

greutate: 70 kg;

înǎlțime: 1,76 m;

grupǎ sanguinǎ: AII, RH (+);

acuitate vizualǎ, auditivǎ, tactilǎ – normale;

nu prezintǎ proteze;

nu este alergic.

3.3.4. Informații legate de boalǎ:

AHC – fǎrǎ importanțǎ;

APF – vaccinǎri efectuate, dezvoltarea psihomotorie normalǎ;

APP – ușoare afecțiuni digestive, bolile copilǎriei, fracturǎ de membru superior drept la 17 ani, bronhopneumonie la 20 ani.

Data internǎrii: 18.X.2003

Motivele internǎrii:

febrǎ ridicatǎ;

disfagie;

tuse uscatǎ spasmaticǎ;

disfonie;

dispnee, cornaj, tiraj;

dureri laringiene sub formǎ de înțepǎturi;

inapetențǎ.

Istoricul bolii:

Boala debuteazǎ în urmǎ cu douǎ sǎptǎmâni cu urmǎtoarele simptome: febrǎ ridicatǎ, disfagie, tuse uscatǎ spasmaticǎ, disfonie, dispnee, dureri laringiene, inapetențǎ.

Pacientul a urmat ambulatoriu – tratament cu amoxicilinǎ 2 cp/6h, în urma cǎruia simptomele s-au mai ameliorat puțin, dar dupǎ o sǎptǎmânǎ simptomele au revenit fiind chiar mai intense, motiv pentru care se prezintǎ la camera de gardǎ a secției OR2.

Examenul clinic general:

Starea generalǎ modificatǎ, febrǎ ridicatǎ 39,21°C.

Tegument și mucoase palide.

Aparatul respirator – tuse seacǎ iritativǎ, torace normal conformat, discretǎ disfonie, cornaj, R=15s/min.

Aparatul cardio-vascular – cord în limite normale TA=120/70 mm Hg. Puls ritmic bine bǎtut AV=70p/min.

Aparatul digestiv – cavitate bucalǎ cu aspect normal, bine îngrijitǎ. Mucoasa bucalǎ și gingivalǎ de aspect normal, limba umedǎ curatǎ, fǎrǎ depozite. Faringe congestiv, abdomen suplu, nedureros, mobil cu mișcǎrile respiratorii. Nas și sinusuri: piramida nazalǎ de aspect și conformație normalǎ, sinț olfactiv dezvoltat, fose nazale permeabile.

Examen laringe: mucoasa laringianǎ tumefiatǎ distinsǎ, lucioasǎ de culoare roșie cu forme cenușiu roșiatice și aspect gelatinos.

Diagnostic medical – Laringita cataralǎ acutǎ

3.3. Analiza și interpretarea datelor

3.3.1. Analiza satisfacerii nevoilor fundamentale

Total: 26 – pacient cu dependențǎ moderatǎ.

3.3.2.Problemele pacientului

Probleme actuale:

respirație și circulație inadecvate;

alterarea vocii;

hipertermie;

somn inadecvat;

alimentare inadecvatǎ.

Probleme potențiale:

risc de complicații respiratorii;

cronicizarea laringitei.

3.3.3. Diagnosticul de îngrijire

Respirație și circulație din cauza procesului infecțios și inflamator manifestat prin dispnee de tip inspirator, bradipnee zgomotoasǎm paloare.

Alterarea vocii din cauza procesului inflamator la nivelul laringelui, manifestat prin obosealǎ, rǎgușealǎ, dificultate de a comunica.

Hipertermie, consecința procesului inflamator și infecțios manifestat prin creșterea temperaturii peste valorile normale.

Somn inadecvat cantitativ și calitativ din cauza tusei, dispneei, durerii, manifestat prin treziri frecvente, somn agitat, neliniște, obosealǎ.

Alimentație inadecvatǎ cantitativ și calitativ din cauza disfagiei, febrei, anxietǎții și manifestat prin aport alimentar și lichidian insuficient, scǎdere poderalǎ.

3.3.4. Stabilirea gradului de dependențǎ

Pacientul prezintǎ probleme ce-l determinǎ sǎ solicite ajutorul echipei de îngrijire pentru satisfacerea unor nevoi fundamentale.

Grad de dependențǎ temporarǎ II

3.3. Planificarea îngrijirilor

3.3.1. Obiective generale

Pacientul sǎ beneficieze de condiții optime de îngrijire.

Sǎ i se asigure tratament corespunzǎtor.

Sǎ i se asigure îngrijiri igienice normale.

Sǎ nu prezinte complicații.

3.3.2. Obiective specifice

Pacientul sǎ prezinte cǎi respiratorii permeabile, sǎ prezinte respirație și circulație în limite fiziologice.

Pacientul sǎ-și recapete vocea normalǎ sǎ poatǎ comunica verbal.

Pacientul sǎ-și menținǎ temperatura corpului în limite normale.

Pacientul sǎ beneficieze de somn corespunzǎtor cantitativ și calitativ.

Pacientul sǎ prezinte fǎrǎ greutate actul deglutiției.

Sǎ fie alimentat cantitativ și calitativ corespunzǎtor vârstei.

Pacientul sǎ nu devinǎ sursǎ de infecție nosocomialǎ.

3.4. Aplicarea planului de îngrijire

3.5. Îngrijiri acordate la externare

3.5.1. Data externǎrii: 23.X.2003

3.5.2. Diagnostic la externare: laringitǎ cataralǎ acutǎ.

3.5.3. Starea pacientului la externare:

Dupǎ administrarea tratamentului de urgențǎ boala a evoluat favorabil, pacientul externându-se în starea vindecat.

3.5.4. Bilanțul autonomiei:

În urma obiectivelor stabilite și a intervențiilor autonome și delegate aplicate, pacientul nu prezintǎ respirație amplǎ, suplǎ, regulatǎ, pe nas, cu o frecvențǎ de 16r/min, puls ritmic bine bǎtut cu o frecvențǎ de 70p/min, temperatura în limite normale, prezintǎ tranzit intestinal fiziologic, micțiuni fiziologice, toleranțǎ digestivǎ bunǎ, comunicare eficientǎ la toate nivelurile, igienǎ corespunzǎtoare.

3.5.5. Plan de recuperare:

S-a conștientizat pacientul asupra modului de viațǎ și de muncǎ dupǎ externare, instruindu-l cu privire la regulile și condițiile pe care acesta trebuie sǎ le aplice și sǎ le respecte.

Astfel alimentația raționalǎ în care sǎ se limiteze, consumul de condimente și alimente alergizante, consolidarea generalǎ prin viața în aer liber, exerciții fizice care modificǎ structura funcționalǎ și mǎrește capacitatea de apǎrare as organismului.

Pacientul trebuie sǎ aibǎ un regim de viațǎ ordonat, sǎ evite frigul, umezeala, curenții de aer rece, schimbǎrile atmosferice bruște, ce au rol nociv în producerea inflamațiilor cǎilor aeriene. Trebuie sǎ evite stresul, contactul cu persoanele bolnave.

De asemenea s-a explicat importanța continuǎrii tratamentului prescris de medic.

Revenirea la control peste 7 zile.

Examene paraclinice ale pacientului

Capitolul IV

Evaluare finalǎ

Evoluția laringitei acute depinde de o serie de factori care țin de virulența germenilor și masivitatea infecției cât și de rezistența organismului pacientului. Cel mai important factor îl constituie precocitatea diagnosticului și instituirea unui tratament igieno-dietic medicamentos corect și prompt.

Cei trei pacienți îngrijiți de mine sunt:

C.R. în vârstǎ de 3 ani de sex masculin;

D.C. în vârstǎ de 38 ani de sex feminin;

R.I. în vârstǎ de 25 ani de sex masculin.

Acești pacienți au avut urmǎtoarele nevoi afectate:

nevoia de a avea o bunǎ respirație și circulație;

nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale;

nevoia de a bea și a mânca;

nevoia de a elimina;

nevoia de a dormi și a se odihni;

nevoia de a comunica;

nevoia de a se îmbrǎca și dezbrǎca;

nevoia de a se recrea;

nevoia de a învǎța;

nevoia de a fi curat, de a-și proteja tegumentele și mucoasele.

Pe baza acestor nevoi s-au stabilit urmǎtoarele probleme:

respirație și circulație inadecvate;

obstrucția cǎilor respiratorii;

hipertermie;

alternarea vocii;

dificultatea de a se alimenta;

somn inadecvat;

stare de disconfort.

Pe baza problemelor s-au stabilit urmǎtoarele obiective:

pacientul sǎ prezinte respirație și circulație în limite normale;

sǎ prezinte tuse diminuatǎ în intensitate;

pacientul sǎ prezinte temperaturǎ în limite fiziologice;

sǎ fie alimentat cantitativ și calitativ corespunzǎtor vârstei;

sǎ prezinte somn liniștit, odihnitor corespunzǎtor vârstei;

sǎ prezinte stare de confort psihic;

sǎ fie ferit de infecții nosocomiale.

Intervențiile autonome

S-a instalat pacientul într-un salon liniștit, curat, aerisit, suficient de încǎlzit cu umiditate normalǎ;

Pacientul a fost ajutat sǎ se așeze într-o poziție comodǎ care sǎ-i favorizeze respirația;

S-au aplicat comprese calde în jurul gâtului;

S-au efectuat vaporizǎri medicamentoase în apropierea pacientului;

Pentru restabilirea permeabilitǎții nazale s-au efectuat instilații nazale;

S-a administrat oxigen;

S-au pregǎtit materialele necesare recoltǎrii;

I s-au supravegheat funcțiile vitale;

S-a combǎtut febra prin aplicarea de comprese umede pe frunte și torace.

S-a asigurat pacientului regimul alimentar corespunzǎtor vârstei și stadiului evolutiv al bolii;

S-a ținut cont de starea febrilǎ în care s-a administrat ceaiuri calde cu lingurița;

Regimul alimentar a fost administrat în condiții de igienǎ;

I s-a asigurat pacientului un mediu ambiant liniștit, plǎcut, odihnitor, cu o temperaturǎ constantǎ între 18-20°C;

– I s-a asigurat o igienǎ riguroasǎ tegumentarǎ, vestimentarǎ și a lenjeriei de pat.

S-a instituit tratament cu antibiotice, antitermice, expectorante, sedative, antiinflamatorii, adicǎ: Ampicilinǎ, Zinocef, Calciu gluconic, Hemisuccinat de hidrocortizon (HHC), Romergon, Ambroxol, Prendinson, Dicarbocalm, Vitamina C, Vitamina A, Paracetamol, Algocalmin, Aspirinǎ, Polidin.

În urma tratamentului instituit și a intervențiilor autonome cei trei pacienți au avut o evoluție favorabilǎ, externându-se cu o stare generalǎ bunǎ.