Ingrijirea Pacientilor CU Ischemie Acuta DE Membru Inferior

ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU ISCHEMIE ACUTĂ DE MEMBRU INFERIOR

CUPRINSUL

P A R T E A G E N E R A L Ă

ARGUMENT

CAP. I. DATE GENERALE DESPRE BOALA

Noțiuni de anatomia și fiziologia

Prezentarea teoretică a bolii

1.2.1. Definiția
1.2.2. Etiologia
1.2.3. Patogenia
1.2.4. Diagnosticul clinic
1.2.5. Diagnosticul paraclinic
1.2.6. Diagnosticul diferențial
1.2.7. Evoluția și prognosticul
1.2.8. Tratament

1.2.8.1. Tratament igieno-dietetic

1.2.8.2. Tratament medical

1.2.8.3. Tratament chirurgical

CAP. II. ÎNGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientului în spital

2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare

2.3. Asigurarea condițiilor igienice pacienților internați

2.4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative

2.5. Alimentația bolnavului

2.6. Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului

2.7. Recoltarea produselor biologice și patologice

2.8. Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de afecțiune

2.9. Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii

2.10. Educație pentru sănătate

2.11. Externarea pacientului

P A R T E A S P E C I A L Ă

CAP III . INGRIJIRI SPECIFIC

3.1. Cazul 1 – Plan de îngrijire

3.2. Cazul 2 – Plan de îngrijire

3.3. Cazul 3 – Plan de îngrijire

CAP. IV. CONCLUZII

4.1. Evaluarea finală

4.2. Concluzii generale

MOTO:

„Îngrijirea medicală este o artă. Necesită devotament exclusiv, pregătire temeinică, talent, ca orice pictură sau scluptură. Ce este mai mult? Să ai de-a face cu pânza de pictură sau cu marmura sau să ai de-a face cu organismul viu, cu ființa umană-templul duhului lui Dumnezeu?”

Florence Nightingale

ARGUMENT

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a definit sănătatea ca fiind ”O stare pe deplin favorabilă atât fizic, mintal cât și social, și nu doar absența bolilor sau a infirmităților”.

Bolile arterelor periferice (BAP) reprezintă un capitol important în patologia cardiovasculară, datorită incidenței ridicate și problemelor complexe de diagnosticare și tratament. Afectarea venelor periferice se produce în peste 90% din cazuri datorită ateroscrelozei sistemice, care poate realiza un tablou de ischemie arterială acută sau cronică. Ischemia membrelor inferioare este o boală a secolului XXI, ea fiind în continua creștere în întreaga lume odată cu creșterea incidenței fumatului, obezității, diabetului și dislipidemiei, aceștia fiind principalii factori de risc în producerea bolilor arterelor periferice, iar complexitatea fiziopatogeniei și terapiei acestui sindrom este de maximă actualitate. Studiile epidemiologice au constatat că prevalența BAP poate fi de până la 10% în populația generală și de două ori mai mare la cei vârstnici trecuți de 70 de ani.

La femei, incidența este mai redusă decât la bărbații de aceeași vârstă. Incidența anuală este estimată între 500 și 1000 de cazuri noi /an la 1 milion de locuitori.

Prognosticul pacienților cu BAP este influențat de coexistența bolii vasculare în alte teritorii și de progresia locală a afecțiunii de la stadiul de asimptomatic la ischemie critică și respectiv amputație.

A fost efectuat un studiu de cohortă asupra unui lot de 1301 pacienți cu ischemie acută a membrului inferior, cărora li s-a efectuat explorări angiografice în cursul internării. Au considerat criterii de excludere vârsta de 18 ani, date incomplete pentru includerea în studiu. Au fost urmărite și corelate datele demografice, comorbiditatea asociată prezenței factorilor de risc cardiovascular.Diagnosticul de BAP se stabilește tardiv, în stadii clinice avansate ale bolii, cu posibilități reduse de tratament.

Este necesar implementarea unui sistem integrant de prevenție, depistare și tratare a bolii din stadii cât mai precoce de boală.

Rolul asistentei medicale este de a sprijini atat din punct de vedere fizic cât și psihologic pacientul aflat în suferință, asigurândui condițiile optime pentru a putea beneficia de cea mai bună și eficientă îngrijire și respectiv recuperare. Aportul său devine și mai important dacă își folosește cunoștințele și priceperea de care beneficiază pentru a efectua cu succes întregul proces de îngrijire. De ea depinde și educarea pacienților cu privire la stilul de viață pe care trebuie să îl urmeze în vederea preveniri eventualelor complicații care pot fi date de boală.

Sănătatea dar și viața oricărei persoane poate fi amenințată, la un moment dat, de o boală aparută brusc, și care poate aduce pacientul într-o situație critică ce trebuie rezolvată cu promptitudine și deosebită competență din partea cadrelor medicale.

Un vechi proverb chinezesc spune:

” Omul înțelept previne bolile, nu le tratează ”.

CAP. I. DATE GENERALE DESPRE BOALA

1.1.Noțiuni de anatomia și fiziologia sistemului circulator

Sistemul circulator este cel care realizează mișcarea sângelui prin întreg organismul.Sistemul circulator este alcatuit din două sisteme reprezentate de:

-Sistemul vaselor saguine

-Sistemul vaselor limfatice

Sistemul vaselor sanguine este alcatuit din urmatoarele componente:

Arterele sunt vasele ce pleaca de la nivelul cordului si se ramifica pe traiectul lor, devenind din ce in ca mai mici, alcătuind arbirele arterial ce îndeplinește funcția de transport la nivel tisular

Venele sunt vase ce se formează prin unirea rețelei difuze a capilarelor, realizând un sistem ramificat ce pornește în mod opus arborelui arterial.

Capilarele sunt vase sanguine de mici dimensiuni ce formează o rețea difuză ce realizează schimburile gazoase și nutritive dintre tesuturi si sânge.

Structura arterelor

Figura nr. 1

Structura arterei [ www.asmed.ro]

Tunica externa este formată din țesut conjunctiv cu fibrede colagen și elastină, fibre nervoase vegetative și vase de sânge proprii, care hranesc peretele vascular.

Tunica mijlocie este formată preponderent din lame elastice concentrice și puține fibre musculare netede, iar la arterele mijloci și mici predomină fibrele musculare netede și sunt puține fibre elastice.

Tunica internă este un endoteliu unistratificat pe o membrană bazală, care continuă endocardul ventricular în interiorul arterelor.

Structura venelor

Figura nr. 2

Structura venei [ www.romedic.ro]

Tunicile nu sunt bine delimitate.

Tunica externă este mai groasă, cea medie este mai subțire, cu țesut muscular neted redus, iar cea internă continuă endocardul arterial în venele cave și pulmonare.

Structura capilarelor

Este perfect adaptată funcției lor: de calibru mic (5-15mm), la exterior prezintă un epiteliu din țesut conjunctiv, iar la exterior,un endoteliu dintr-un singur strat de celule turtite, așezat pe o membrană bazală.

Sistemul limfatic este alcatuit din:

-Un sistem complex de capilare ce colectează limfa de la diferite organe si țesuturi;

-Un sistem de vase ce lolectează și conduc limfa de la nivelul capilarelor la nivelul venelor.

-Organe limfoide și noduli limfatici ce sunt localizați pe traiectul vaselor colectoare si au drept scop filtrarea limfei și îmbogățirea ei cu limfocite.

-Sângele:

Este principalul lichid circulant din organism, considerat o varietate de țesut conjunctiv cu substanță fundamentală lichidă. Sângele reprezintă 8% din greutatea corpului, ceea ce înseamnă cca 5 litri de sânge pentru un individ de 70 de kg greutate. Se deosebește un volum de sânge dtagnant (în ficat, splină, țesutul subcutanat), cca 2 litri, și un volum de sânge circulant, de cca 3 litri.

Figura nr. 3

Frotiu de sânge [www.mymed.ro]

Proprietațile sângelui

Culoarea este roșie datorită hemoglobinei din eritrocite, roșu deschis pentru sângele oxigenat și roșu închis pentru cel neoxigenat. Când cantitatea de hemoglobină scade sângele devine roșu-palid.

Densitatea sângelui este de 1055 față de cea a apei(1000).

Reacția este slab alcalină(pH=7,35).

Temperatura variază între 36grade C în plămâni și 40 grade C în ficat.

Compoziția sângelui

a)-Plasma este un lichid gălbui, vâscos, compus din apă și reziduu uscat.

b)-Elemente figurate reprezintă 45% din volumul sanguin (hematocritul). Hematocritul variază fiziologic cu sexul, cu vârsta sau patologic.Ele sunt: globulele roșii (eritrocitele sau hematiile), globulele albe (leucocitele) și plachetele sanguine (trombocitele).

1.2.Prezentarea teoretică a bolii

Boala arterială periferică este termenul clinic pentru definirea stenozei, ocluziei sau anevrismul aortei sau ramurilor sale, excluzând arterele coronare și arterele cerebrale. Este important de precizat că pacienți cu boală arterială periferică asociază frecvent afecțiuni cardiace sau cerebrovasculare, astfel încât au un risc crescut pentru infarct miocardic sau accidentul vascular cerebral ischemic, având o mortalitate ctescută datorită acestor cauze. Așadar, prevalența bolii arteriale periferice crește cu vârsta de la 3% la grupul de vârstă sub 40 de ani, la 6% la grupa de vârstă peste 60 de ani, ajungând până la 14,5% la cei peste 70 de ani.

Analizând datele epidemiologice putem spune că boala arterială periferică reprezintă o adevărată problemă de sănătate publică.

Definiția bolilor arterelor periferice

Sindromul de ischemie acută periferică se caracterizează prin suprimarea bruscă, parțială sau completă a fluxului sanguin, prin una sau mai multe artere periferice, cu apariția rapidă în aval a tulburărilor ischemice care pot fi pasagere, prelungite sau permanente.

Bolile arterelor periferice reprezintă o suită de afecțiuni diferite ca etiologie si patogenie, ce au în comun afectarea arterelor extremităților (membre inferioare și superioare).

Arteriopatia periferică cronică a membrelor inferioare este o afecțiune arterială obstructivă care determină reducerea progresivă a lumenului vascular și a fluxului sanguin spre membre, cauza cea mai frecventă fiind ateroscreloza.

Afectarea este de regulă a segmentelor proximale arteriale, ocluzia arterială acută având ca mecanisme de producere embolia și sau tromboza arterială, prin fenomenele de ischemie pe care le realizează, reprezintă una din urgențele majore în cardiologie.

Faza inițială, de debut, cu durere violentă în teritoriul afectat, nemodificată de repaus sau presiune, cu paloarea și răceala tegumentelor, absența pulsului, colabarea rețelei venoase superficiale, pierderea sensibilitații tactile și paralizia extremitații distale.

Faza de agravare, cu cianoză și edem, apare după 6 ore.

Faza de alterări tisulare ireversibile, caracterizată prin rigiditatea maselor musculare din regiunea ischemiată și gangrenă. Gangrena este precedată de pete cianotice sau de flictene cu conținut seto-hemolitic. Dacă cianoza persistă la presiune digitală, prognosticul este nefavorabil.

Ischemia membrelor inferioare se întâlnește după vârsta de 50 de ani, cu frecvență de 1,5%, mai întâlnită la bărbați.
1.2.2. Etiologia

Sindromul de ischemie acută periferică reprezintă un eveniment produs prin ocluzia bruscă a unei artere, fenomen urmat de apariția ischemiei în teritoriu deservit de arteră. Din punct de vedere al etiologiei ocluziei arteriale se face distincție între ocluzia prin embolie și cea prin tromboză locală (survenită pe o placă de aterom preexistentă). Ocluzia embolică situată de cele mai multe ori la bifurcația unei artere, poate surveni pe un vas sănătos și poate avea diferite puncte de plecare.

Factorul declanșator al bolii îl reprezintă lezarea endoteliului vascular, acesta realizând hemostaza, menține echilibru dintre vasoconstricție. Odată cu apariția anumitor disfuncții endoteliale, placa de aterom este promovată și agravantă

Este important de a distinge mecanismul de producere al ocluziei arteriale acute pentru a alege atitudinea terapeutică cea mai potrivită.

Obstrucția arterială acută poate fi organică, funcțională sau mixtă. Evoluția bolii poate îmbrăca două aspecte:- un aspect necomplicat, placa de aterom crește în volum, se reduce lume prognosticul este nefavorabil.

Ischemia membrelor inferioare se întâlnește după vârsta de 50 de ani, cu frecvență de 1,5%, mai întâlnită la bărbați.
1.2.2. Etiologia

Sindromul de ischemie acută periferică reprezintă un eveniment produs prin ocluzia bruscă a unei artere, fenomen urmat de apariția ischemiei în teritoriu deservit de arteră. Din punct de vedere al etiologiei ocluziei arteriale se face distincție între ocluzia prin embolie și cea prin tromboză locală (survenită pe o placă de aterom preexistentă). Ocluzia embolică situată de cele mai multe ori la bifurcația unei artere, poate surveni pe un vas sănătos și poate avea diferite puncte de plecare.

Factorul declanșator al bolii îl reprezintă lezarea endoteliului vascular, acesta realizând hemostaza, menține echilibru dintre vasoconstricție. Odată cu apariția anumitor disfuncții endoteliale, placa de aterom este promovată și agravantă

Este important de a distinge mecanismul de producere al ocluziei arteriale acute pentru a alege atitudinea terapeutică cea mai potrivită.

Obstrucția arterială acută poate fi organică, funcțională sau mixtă. Evoluția bolii poate îmbrăca două aspecte:- un aspect necomplicat, placa de aterom crește în volum, se reduce lumenul arterial placa obstruând 50% din lumen, apare stenoza critică.

-un aspect complicat unde placa de aterom evoluază spre eroziune sau ruptură cu formare de tromb plachetar care devine fibrino-hematic.

Principalii factori declanșatori ai bolii îi reprezintă: fumatul, diabetul zaharat, obezitatea, dislipidemia, hipertensiunea arterială, sedentarismul.

Figura nr. 4

Imaginea artere [ www.ghidul.ro]

Factorii organici

a) -Traumatismele arteriale reprezentate prin contuzii, plăgi sau secțiuni arteriale;

b) -Emboliile care provin cel mai frecvent din inima stângă.

-fibrilația arterială, cardiopatia ischemică, stenoza mitrală etc, prin staza produsă la nivelul atriului stâng, determină tromboza atrială-sursă emboligenă;

-infarctul miocardic;

-andocardita seprică poate determina embolii septice;

-anevrismul aortic sau srterial periferic.

c)Trombozele acute pot surveni în:

-fisuri ale plăcilor de aterom;

-ca urmare a hipotensiunii și scăderii debitului cardiac, cu încetinirea fluxului sanguin în cursul infarctului miocardic;

-în cursul unor boli de sânge: leucemii, policitemia vera, coagulopatii;

-arterite inflamatorii cu alterarea peretelui arterial, care favorizează tromboza: trombangită obliterantă, lupusul eritematos diseminat.

d)Cauze iatrogene- embolii calcare sau trombotice în cursul unor operații pe cord sau cataterisme.

Pentru ischemia prin tromboză,pledează antecedentele(ateroscreloză, trombangeită) și absența unei cardiopatii emboligene. Ischemia embolică este sugerată de bruschețea instalării, prezența unei boli emboligene (fibrilație atrială, stenoză mitrală, endocardită lentă, infarct miocardic).

Factorul funcțional

E reprezentat de spasm, care nu poate justifica ischemia acută prin el însuși, el fiine un factor agravant, supraadăugat emboliei.

Gradul, severitatea și evoluția ischemiei acute sunt determinate de urmatorii factori, cu rol de importanță egală:

-cauza ischemiei acute în ordinea descrescândă a gravitații fiind traumatismul, embolia, tromboza;

-sediul obstacolului pe ax principal sau secundar;

-gradul obstacolului mecanic și eficiența colateralelol;

-întinderea trombozei extensive distale;

-extinderea vasoconstricției asociate;

-alterări parietale preexistente;

-starea biologică a bolnavului.
1.2.3. Patogenia

Suferința arterială, indiferent de etiologie, este cauzată de scăderea aportului sanguin, insuficiența irigației în repaus, sau un deficit relativ, în raport cu necesitățile țesuturilor în diferite împrejurări, constituind cauza principală a simptomelor și semnelor bolilor arteriale periferice numite ”ischemice”.

Ischemia periferică, cu toate manifestările pe care le antrenează, se poate instala acut, realizând sindromul de ischemie acută periferică, sau lent și progresiv caracterizând sindromul de ischemie periferică cronică. Acestea sunt consecințe ale unor obstacole arteriale organice.

Cauza cea mai frecventă a ischemiei acute periferice o reprezintă ateroscreloza, aceasta afectează în deosebi vasele mari, segmentele proximale ale arterelor membrelor inferioare (de la bifurcația aortei și până în 1/3 superioară a gambei), mai rar distal.

Pe lângă cele de mai sus, există suferințe arteriale legate de tulburări vasomotorii, realizând bolile vasomotricitații sau alte leziuni de tipul fistulelor arteriovenoase, tumorilor sau anevrismelor arteriale care, doar uneori, realizează ischemia.

Severitatea tabloului clinic asociat afecțiunii depinde de fenomenele care încearcă să compenseze diminuarea lumenului produsă de progresia plăcii de aterom: remodelarea vasculară și dezvoltarea rețelei de vase colaterale.

Ischemia periferică acută apare prin tromboză sau embolie și reprezintă o urgență medicală, pentru salvarea membrului afectat. Clinic apar cei 5P: – palor( paloare), pain (durere), pulseless( absența pulsului), paresthesia(parestezii), paralysis (paralizie). Durerea se instalează brusc, fiind violentă, continuă și nu cedează la repaus. Embolia are adesea origine cardiacă dată de fibrilații atriale, anevrisme sauischemii cronice, dar poate fi dată și de aortă.
1.2.4. Diagnosticul clinic

Tabloul clinic al ischemiei acute seamănă cu cel al ischemiei cronice, diferența fiind în rapiditatea instalării simptomelor și în viteza mai mare de progresie a leziunilor teritoriilor deservite de artera implicată. Debutul este cu durere severă la nivelul segmentului afectat, parestezii, amorțeală, senzație de picior rece, ulterior impotență funcțională până la paralizie. Obiectiv se remarcă absența pulsurilor distal de ocluzie, tegumentue marmorate, reci, palide inițial apoi cianotice, pierderea sensibilitați cutanate, rigiditate musculară, absența reflexelor osteotendinoase.Prezența durerii în repaus este un semn important al severității ischemiei.

Amploarea și severitatea simptomelor depinde în mare masură de circulația colaterală; la pacienții cu suferință asterială veche, la care curculația colaterală este mai bine dezvoltată, aceste simptome pot fi atenuate sau incomplet.

Alte simptome ar fi:

-durere fesieră;

-slăbiciune sau amorțeală în membrul afectat

-pot apărea senzații de arsuri la nivelul degetelor (în repaus)

-modificare de colorație a membrului afectat

-pierdera pilozității, modificări ale unghilor, apariția ulcerelor la nivelul gambei, întârzierea în vindecare a unor leziuni minore.

1.2.5. Diagnosticul paraclinic

Acesta se va pune în baza unor investigații paraclinice si anume:

-Determinari bio-umorale efectuate in urgență: hemoleucogramă, fibrinogen, VSH, biochimie serică (glicemie, creatinină, acid uric, colesterol total și fracțiuni, trigliceride), coagulogramă.

-Oscilometria

-Investigații neinvazive disponibile în urgență: ecografie Doppler cu sondă ‘’creion’’ 7-12MHz poate da informații asupra locului obstrucției.

-Alte investigații ar fi:

– Arteriografia de membre inferioare cu substanță de contrast,

-Angiografia prin rezonanță magnetică, se efectuază în funcție de condițiile locale, fără a prelungi inutil timpul de ischemie atunci când suferința este afectată și amenintă viabilitatea membrului afectat. Cu alte cuvinte în această situație se preferă un diagnostic imperfect și o rezolvare urgentă contra unui diagnostic rafinat, dar cu potențial crescut de pierdere a viabilitații țesuturilor. Este utilă în stabilirea planului terapeutic preintervenției și luarea deciziei privind modalitatea optimă în ceea ce privește revascularizarea. Avantajul metodei o reprezintă imaginile de înaltă rezoluție de asemenea, imaginile pot vizualiza diferite unghiuri prin rotație și secționare la diverse nivele.

-Ecografie vasculară se completează cu examenul Doppler. Ecografia Doppler color a fost propusă ca test imagistic alternativ angiografiei. În comparație cu angiografia acest test este fără risc și poate oferi majoritatea detaliilor anatomice esențiale dar și informațiile funcționale. Arborele arterial de la nivelul membrului inferior poate fi vizualizat și poate fi stabilit gradul și localizarea stenozei precum și măsurarea velocității arteriale.

Diagnosticul se bazează pe simptomatologia clinică și examenul obiectiv. Deseori arteriogtrafia este indispensabilă pentru a preciza sediul obstacolului arterial, mecanismele și starea vasculară regională(colaterale).

1.2.6. Diagnosticul diferențial

Diagnosticul diferențiat al ischemiei acute necesită excluderea afecțiunilor care ’’mimează’’ ocluzia arterială și posibile cauze non-aterosclerotice de ischemie acută(traumatism, vasospasm, artrite, disecție arterială, compresie extrinsecă).

-Caudicația venoasă;

-Caudicația nervoasă;

-Trombangeita obliterantă;

-Displazia fibromusculară;

-Compresiunea extravasculară;

-Boală artrozocă;

-Sindrom cronic de compartiment;

-Tromboză.

1.2.7. Evoluția și prognosticul

Studiile efectuate în rândul pacienților cu boli vasculare periferice au demonsctrat că, simptomatologia, nu suferă modificări majore în 70% din cazuri, se înrăutățește treptat în 20% din cazuri și devine severă într-un timp relativ scurt în 5% din cazuri.

În cazul în care boala rămâne netratată, pacientul poate dezvolta o serie de complicații, cum ar fi:-parestezii, durere permanentă în membru inferior

-gangrenă aceasta fiind o complicație extrem de gravă și este rezultatul direct al ischemiei membrului. Ca urmare a perfuziei insuficiente, țesutul se necrozează și moare. Singura terapie eficientă în acest caz este amputația segmentului respectiv.

Persistența mai lungă a ischemiei acute, urmată de revascularizare, poate conduce la apariția sindromului de reperfuzie care are 2 componente:

-locală (edemul intercelular ce poate duce prin compresie la agravarea ischemiei)

-sistemică caracterizată prin insuficiență multiorgan (sindrom de detresă respiratorie, insuficiență renală, șoc, coagulare diseminată intravasculară) ce poate conduce la deces.

De cele mai multe ori pacienții cu boli ale arterelor periferice asociază și alte boli cardiovasculare precum boala coronariană, boala cerebrovasculară.
1.2.8. Tratament

Scopul tratamentului este de a restabili prin mijloace medicale și chirurgicale fluxul sanguin în membrul afectat.

Principii de tratament:

Tratamentul comportă respectarea câtorva principii generale:

a)Trebuie instituit de urgență, deoarece după 6-8 ore leziuneile devin ireversibile;

b)Asistența medicală trebuie să fie întotdeauna medico-chirurgicală;rațiunea acestei orientări e simplă;

eșecul tratamentului conservator din primele ore impune intervenția chirurgicală de urgență;

c)Mijloacele actuale de tratament au îmbunătățit mult prognosticul prin introducerea dezobstrucției chirurgicale cu sonda Fogarty și prin terapie tromboembolică cu streptokinază;

d)Terapia se adresează nu numai ocluziei arteriale, ci și bolii de fond care a generat-o, precum și tulburărilor hemodinamice preexistente care evoluază concomitent cu sindromul de ischemie acută;

e)Dezobstrucția chirurgicală sau trombolitică a indus un nou capitol de terapie a sindromului care se adresează fenomenelor ce decurg după revascularizația segmentului ischemic (combatrea și tratarea hiperazectomiei, acidozei și hiperkaliemiei).

1.2.8.1. Tratament igieno-dietetic

-Abandonarea fumatului-în cazul pacienților fumători, oprirea fumatului are rezultate impresionante în ceea ce privește ameliorarea sau chiar stoparea evoluției bolii. Studiile au demonstrat că 8 din 10 pacienți au avut rezultate favorabile în ceea ce priveste stoparea bolii si ameliorarea calității vieții.Oprirea fumatului influențează benefic întreaga circulație a organismului și previne apariția infarctului miocardic acut sau a accidentelor vasculare cerebrale. -Adoptarea unui stil de viață sănătos- exerciții fizice regulate, cum ar fi mersul, alergatul, pot îmbunătății starea pacientului.

-Consumul unui regim alimentar sărac in lipide protejază vasele și inima, consumul produselor sărace în lipide, evitarea cărnii grase și înlocuirea ei cu pui sau carne de vită.

-Menținerea unei greutați optime-pacienții supraponderali sau obezi sunt sfatuiți să urmeze o cură de slăbire. O greutate excesivă suprasolicită inima, picioarele și predispune la apariția aterosclerozei.

-Îngrijirea picioarelor, pacienții cu boală vasculară periferică sunt sfătuiți să evite traumatismele (chiar și cele minore) la nivelul membrului inferior. Leziunile pot determina apariția ulceraților ce se pot suprainfecta bacterian.

-Cea mai bună metodă de a preveni boala vasculară periferică este reducerea factorilor de risc care o produce.Alte masuri preventive ar fi tratarea corespunzătoare a tensiunii arteriale, al colesterolului si al diabetului zaharat. În cazul pacienților diabetici controlul glicemiei este foarte important, precum și examinare periodică a membrelor inferioare.

1.2.8.2. Tratament medical

Specialistii recomandă tratamentul medicamentos în funcție de cauza specifică a bolii vasculare și de stadiul avansat în care se află pacientul.

Tratamentul medical reprezintă tratamentul inițial, indiferent dacă bolnavul va fi operat sau un. Măsurile terapeutice sunt:

a)Perfuzie intervenoasă cu dextran, heparină, vasodilatatoare și antialgice:

-vasodilatatoarele (Papaverină, Talazolin, Pentoxifilin, Hydergine) ameliorează circulația colaterală, dar scad debitul cardiac și prin aceasta debitul de perfuzie în zona ischemică, motiv pentru care se preferă calea intraarterială;

-Dextranul 40 și Rheomacrodex au acțiune antiagregantă plachetară, împiedică aglutinarea hematiilor și întârzie aderarea cheahului la peretele vascular, ameliorând circulația;

-Heparina în doze de 30000U, administreată intermitent intravenos, sau în perfuzie, împiedică tromboza extensivă. Se administrează 10-12 zile, obligatoriu i.v. în primele zile, apoi heparină de calciu intradermic, Se începe cu 50mg heparină i.v., urmată de o perfuzie la 4 ore, în soluție glucoză de 5%, cu 100mg heparină. În continuare la 6 ore se administrează50mg heparină. Asocierea cu novocaină1%, cu acid nicotinic sau acetilcolină este facultativă. Rezultatele bune apar după perfuzii de Dextran cu moleculă mică (Rhomacrodex). Administrarea intraarterială de heparină 50mg cu novocaină și papaverină, este utilă, dar nu poate fi repetată deoarece produce hematoame. Nu se va omite oxigenoterapia, poziția orizontală a membrului ischemiat, și menținerea tensiunii arteriale la valori apropiate de normal. Dupa caz se vor administra tonice cardiace, se vor combate hiperpotasemia și acidoza.

Urmările tratamentului medical sunt următoarele: suprimă spasmul colateralelor, evită tromboza în aval și a colateralelor, activează sistemul fibrinolitic fiziologic.

b)Scopul tratamentului afecțiunii cardiace este de a restabili o tensiune arterială eficace.

c)Prevenirea consecinței lizei musculare. În caz de ischemie acută tratată tardiv, datorită eliberării brutale de metaboliți acizi și de ioni de potasiu, se impune corectarea acidozei metabolice cu ser bicarbonat sau soluție THAM.

d)În unitățile spitalicești specializate în patologie vasculară se va folosi tratamentul trombolitic-fibrinolitic, cu efect doar în primele 4 ore după accidentul acut. Se administrează în perfuzia intravenoasă preparate enzimatice (Streptokinază, Urokinază, Binază) ce au proprietatea de a dizolva chiagurile recente de sânge. Antidotul preparatelor fibrinolitice este acidul EAC.

e)Profilaxia infecților se pot evita prin administrarea de antibiotice cu spectru larg.

1.2.8.3. Tratament chirurgical

Acesta depinde de severitatea suferinței, timpul de la apariția simptomelor și de etiologia probabilă a ocluziei acute arteriale. În situații critice, în care suferința ischemică este severă și viabilitatea țesuturilor sever amenințată, mai ales în absența unor mijloace de diagnostic invaziv, atunci când embolia este mai probabilă decâi tromboza locală, pacientul poate fi dus direct în sala de oprație pentru realizarea cât mai rapidă a trombembolectomiei. În cazul în care pacientul se prezintă cu ischemie acută sau subacută, dar viabilitatea membrului inferior afectat nu este amenințată, sau dacă etiologia este incertă a fi embolică, se preferă evaluarea angiografică arterială pentru luarea unei decizii cât mai adecvată situației respective.

Intervenția operatorie este o metodă majoră când este obligatorie, trebuie aleasă embolectomia, trombectomia, sau amputația, după caz. Celelalte procedee chirurgicale ca: trombendartectomia și pontajul, cu proteze sau grefe venoase, sunt rezervte obstrucților acute care evoluază pe teren de ischemie cronică.

-Embolectomia directă pe sondă Fogarty

-Trombectomia care se efectuază în obliterările întinse prin arteriotomie longitudinală, urmată de îndepărtarea trombusului și angioplastie de safenă;

-Revascularizarea arterială prin pontaje sau grefe de înlocuire presupune realizarea de angioplastie urmată sau nu de introducerea unui stent. Odată montat stentul, pacienții vor urma și tratamente antiagregante. Tratamentul chirurgical se realizează prin by-pass arterial adică scurtcircuitarea arterelor sau venelor aferente prin intermediul unei proteze vasculare artificiale din Dacron.

-Simpatectomie lombară în embolii sau trombozele acute cantonate pe arterele mici periferice, pentru îndepărtarea spasmului și punerea în funcțiune a colateralelor;

-Amputația, ca ultim gest terapeutic în cazurile avansate de tulburăti metabolice și locale grave, sub protecția epurării extrarenale.

Indicațiile tratamentului chirurgical îl reprezintă bolnavii fără răspuns la tratamentul farmacologic, la pacienții cărora nu s-a reușit angioplastia percutantă sau bolnavilor cu ischemie critică.

Figura nr. 5

Trombendartectomie[www.esănătos.ro]

Figura nr. 5, 6

Embolectomie pe sondă Fogarty [www.romedic.ro]

CAP. II. ÎNGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientului în spital

Spitalul este o instituție sanitară destinată îngrijirilor bolnavilor și organizată pentru servicii permanente. În spital se internează bolnavi în stare grava care necesită o îngrijire și supraveghere permanentă și o atenție deosebită din partea personalului medical.

Spitalul cuprinde următoarele părți componente:

-Serviciul de primire unde începe pregătirea psihică a pacientului. El este informat cu privire la importanța actelor medicale ce urmează să i se realizeze.

-Prelucrări sanitare – aici se face deparazitarea și îmbăierea bolnavului, după care acesta va fi îmbrăcat în lenjerie curată și condus pe secția cu paturi.

-Secția cu paturi este partea componentă a spitalului, unde se asigură asistența corespunzătoare a bolnavilor spitalizați.

După ce medicul hotărăște internarea bolnavului, îi este intocmit biletul de internare, foaia de observație și sunt trecute datele pacientului în registrul de internări.

2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare

Salonul se alege în funcție de starea pacientului (diagnostic, gravitatea și stadiul bolii) și sex.

Asistenta conduce bolnavul în salon, îl ajută să-și aranjeze obiectele personale în noptieră și să se instaleze comod în poziția confortabilă ținânde-se seama de starea lui de sănătate.

Bolnavului i se aduce la cunoștință regulamentul de ordine interioară a secției precum și indicațile medicului cu privire la alimentație.

Se vor asigura condiții de mediu necesare ameliorării și vindecării bolii. Pentru un mediu de confort trebuie eliminați factorii de stres este indicat ca saloanele să aibă o capacitate de 4, max. 6 paturi cu o temperatură normală, să fie aerisit salonul si sa aibă un aer umidificat.

Asistenta va completa o anexă la foaia de alimentație pe care o va trimite la blocul alimentar, astfel noul pacient va primi alimentația necesară încă din prima zi de spitalizare.

2.3. Asigurarea condițiilor igienice pacienților internați

1)Pregătire patului și accesoriului

Patul trebuie să fie comod,să prezinte dimensiuni potrivite cere să satisfacă atât cerințelor de confort a pacientului, cât și ale personalului de îngrijire. Trebuie să-i permită pacientului să se poată mișca în voie, să nu-i limiteze mișcările, să poată la nevoie să coboare din pat, să poată sta în poziție șezând, sprijinindu-și picioarele comod pe podea. Patul trebuie să permită ca asistenta să poată efectua tehnicile de îngrijire, investigație și tratament cât mai comod. Patul trebuie să fie ușor de manipulat și curățat, prevăzut cu rotile, dispozitiv de ridicare și la nevoie apărătoare. Patul va fi acoperit cu cearșaf, mușama și aleză. Pacientului i se oferă două perne și o pătură din lână moale, ușor de întreținut. Lenjeria trebuie să fie din bumbac cu cât mai puține cusături și să fie destul de mare pentru a intra sub saltea.

2)Schimbarea lenjeriei de pat

Această manevraă se execută de obicei dimineața, înainte de curățenie, după măsurarea temperaturii, luarea pulsului și toaleta pacientului, dar la nevoie se poate schimba oricând.

Pentru schimbarea lenjeriei de pat avem nevoie de un cearșaf simplu, cearșaf plic, două fețe de perne. După ce se îndepărtează noptiera de lângă pat se așează un scaun cu spătar la capul patului. Pe scaun se așează, în ordinea întrebuințării, lenjeria curată, pernele, pătura, împăturite corect. Cearșaful se introduce adânc sub saltea la ambele capete. Se execută colțul apoi se introduce sub saltea toată partea laterală a cearșafului. Se întinde bine cearșaful să nu prezinte cute. Dacă este nmevoie se așează mușamaua și se acoperă cu aleză

3)Asigurarea igienei generale și corporale

În seara zilei precedente intervenției se face o baie generală a bolnavului. La pregătirea bolnavului pentru actul operator se va acorda atenție deosebită cavități bucale mai ales cei care urmează să fie intubați. Se pregătește tegumentul leziunii pe care se va opera prin spălare cu apă și săpun, degresare și dezinfectare cu alcool. Regiunea astfel pregătită va fi protejată cu un pansament steril. Se îndepărtează bijuteriile bolnavului, proteza dentară dacă există. Bolnavul va fi îmbrăcat cu lenjerie curată.

4)Observarea poziției pacientului în pat

Adus de la sala de operație, bolnavul va fi așezat în pat și acoperit cu pături, fără pernă până la trezire. El va sta în decubit dorsal, cu capul întors într-o parte cu tăvița renală lângă cap pentru a capta eventualele vomismente. Asistenta va supraveghea bolnavul până la completa sa trezire, trebuie sa-și dea seama dacă operatul este prea palid, dacă este anormal agitat, dacă operatul este într-o stare gravă, dacă prezintă transpirații reci sau ceanoză.

După trezirea bolnavului, asistenta îi va pune perna sub cap, îi va servi un ceai sau apă dacă nu este contraindicat. În caz de indicații îi va umezi limba, buzele cu comprese ude.

5)Schimbarea poziției bolnavului și mobilizarea bolnavului

Schimbarea bolnavului poate fi pasivă,cu ajutorul asistentei. La mobilizarea pacientului trebuie respectate unele principii:

-sunt necesare două asistente

-prinderea pacientului se face precis și sigur

-exercițiile se fac întotdeauna înainte de mese

-aceste exerciții fizice trebuie intercalate cu exerciții de respireție

-mobilizarea se începe încet și se continuă în funcție de răspunsul fizic al pacientului

Scopul mobilizării este mișcarea pacientului în vederea prevenirii escarelor ce pot să apară din cauza imobilizării și pentru recâștigarea independenței. Schimbarea poziției pacienților imobilizați se face din 2 în 2 ore, masându-se zonele de presiune predispuse escarelor.

2.4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative

Asistenta supraveghează bolnavul, va înregistra dacă respirația este modificată, cu salturi sau dacă se face cu dificultate. Buna desfașurare a evoluției postoperatorii se urmarește după graficul temperaturii, al pulsului și prein înregistrarea TA.

1)Respirația se masoară în scopul evaluării funcției respiratorii a pacientului, fiind indiciu al evoluției bolii, al apariției unor complicații și al prognosticului.

Elemente de apreciat sunt:- tipul respirației

– amplitudinea mișcărilor respiratorii

– ritmul

– frecvența

Materiale necesare: ceas secundar, creion de culoare verde, foaie de temperatură.

Asistenta așează pacientul în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi executată. Plasează mâna cu fața palmară pe suprafața toracelui și numără inspirațile timp de un minut. Valorile normale a respirației sunt:

– la nou-născut 30-50 r/min.

– la 2 ani 25-35 r/min.

– la adulți 16-18 r/min.

– la vârstnici 15-25 r/min.

2)Orice operat poate prezenta în primele două zile după operație o ușoară ascensiune a temperaturii. Această ascensiune este în descreștere în a treia zi de la operație. Dacă această descreștere nu se produce sau dimpotrivă, temperatura crește, explicația constă de obicei într-o infecție la nivelul plăgii operatorii.

Valori normale a temperaturii:

– copii 36-37,8°C

– adult 36-37°C

– vârstnic 35-36°C

3)Pulsul trebuie să ermeze curba temperaturii. Cu cât temperatura este mai mare cu atât pulsul este mai accelerat, până la valoarea de 100 bătăi / minut dar dacă acest ritm se menține și în următoarele zile, bolnavul trebuie ținut sub supraveghere permanentă.

Factori care influențează pulsul sunt:

– factori biologici: vârsta, înălțimea, greutatea, somnul, alimentația, efortul fizic

– factori psihologici: emoții, plâns, mânie

– factori sociali: mediul ambiant

Pulsul poate fi luat la orice arteră accesibilă palpației care poate fi comprimată pe un plan osos: radiala, temporala superficială, carotida, humerala, brahiala, femurala. În practica curentă pulsul se ia la nivelul arterei radiale.

Materiale necesare: ceas cu secundar, creion sau pix roșu. La luarea pulsului pacientul trebuie să fie în repaus fizic și psihic cel puțin 5-10 minute înainte de numărătoare, întru-cât un efort fizic sau o emoție oarecare în timpul sau înaintea luării pulsului ar putea modifica valorile reale.

Notarea pulsului se face cu pix sau creion roșu, fiecare linie orizontală a foii de temperatură corespunde la patru pulsații.

Valorile normale a pulsului sunt:

– la nou-născut 130-140 pulsații / minut

– la copilul mic 100-120 pulsații / minut

– la adult 90-100 pulsații / minut

– la vârstnic 80-90 pulsații / minut

4)Tensiunea arterială trebuie controlată la toți bolnavii postoperator și în special la cei hipertensivi. Scaderea TA asociată cu alte semne poate indica o complicație hemoragică.

Scopul măsurării tensiunii arteriale este de a evalua funcția cardiovasculară.

Materialele necesare sunt: aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale, stetoscop biauricular, tampoane de vată și alcool pentru dezinfecția olivelor stetoscopului și creion sau pix roșu pentru însemnarea valorilor în foaia de temperatură.

Se notează pe foaia de temperatură valorile obținute cu o linie orizontală de culoare roșie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate de coloană de mercur. Se unesc liniile orizontale cu liniile verticale și se hașurează spațiul rezultat.

Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt:

-la copii între 1-3 ani 75/90-50/60 mmHg

– la copii între 4-11 ani 90/100-60/65 mmHg

– la copil și adolescenti 12-15 ani 100/120-60/70 mmHg

– la adult 115/140-75/90 mmHg

– la vârstnici >150/>90 mmHg

5)Urmărirea diurezei este importantă în vederea stabilirii bilanțului hidric. Mai ales în cazul hemoragiilor masive este important rehidratarea organismului. Pentru măsurarea diurezei, urina se colectează pe 24 de ore în recipiente cilindrice, gradate, cu gât larg, spălate și clătite cu apă distilată. Colectarea se începe dimineața la o anumită oră și se termină a doua zi la aceeași oră. Pentru prevenirea fermentației se va adăuga în urină cristale de timol. Diureza se notează în foaia de temperatură prin hașurarea pătratelor corespunzătoare cantității de urină și zilei respective.

Spațiul dintrer două linii orizontale a foii de temperatură corespunde la 100 ml de urină. Cantitatea de urină eliminată în 24 de ore în mod normal este de aproximativ 1500 ml.

2.5. Alimentația bolnavului

Alimentația se face în funcție de bolile asociate fiecărul bolnav și ținându-se cont de regimul pe care îl urmează și care i-a fost recomandat de către medic. Se evită alimentele hipersodate, alimente bogate în grăsimi animale, băuturi bogate în zaharuri, de evitat consumul de alcool si tutun.

2.6. Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului

Tratamentul trombolitic (de preferat administrat intraarterial, mai eficient și cu reacții adverse mai reduse decât în administrarea i.v.) este util la pacienții cu ischemie acută prin tromboză cu debut sub 14 zile. Studiile randomizante au sugerat că tromboliza intraarticulară prin ischemie acută a membrelor inferioare este eficientă și compatibilă cu tratamentul chirurgical. Avantajele trombozei constau în posibilitatea administrării pacienților cu risc crescut pentru intervenția chirurgicală și că are potențial crescut de patență pe termen lung (prin eliminarea trombului intraarterial inclusiv din venele distale). Alegerea trombolizei sau a tratamentului chirurgical depinde de o serie de factori: severitatea simptomatologiei (se poate ca pacienții foarte severo să nu tolereze timpul necesar efectuării trombolizei), localizarea ocluziei (tromboliză infrainghinală sau distală are prognostic mai nefavorabil), asocierea comorbidității (risc crescut de intervenție chirurgicală) sau a contraindicaților trombozei.

Heparina- poate fi utilizată în sindroamele de ischemie acută atunci când segmentul de membru afectat este viabil și neamenințat până la completarea investigațiilor și decizia tehnicii de revascularizare.

Este necesară menținerea unui aPTT într 1,5 și de 2 ori mai mare decât valorile normale.

Pentoxifilina și cilostazolul, utile în ischemia cronică a membrului inferior, nu s-au dovedit superioare placebo în cazurile de ischemie cronică, fiind descrisă doar o ușoară ameliorare simptomatică.

Prostaglandinele- administrate i.v. timp de 7-28 zile pot ameliora simptomatologia dureroasă și grăbi vindecarea leziunilor cutanate, dar rezultatle sunt evidente la un număr relativ mic de pacienți.

Analogii de prostaglandine rămân indicați la pacienți cu sindrom de ischemie severă la care nu se pot efectua proceduri de vascularizare și la pacienți la care revascularizarea nu a fost eficientă, ca alternativă la amputație.

2.7. Recoltarea produselor biologice și patologice

Examinările de laborator efectuate produselor biologice și patologice completează simptomatologia bolii, reflectă evoluția acesteia și eficacitatea tratamentului aplicat, semnalează aoariția unor complicații. Recoltarea produselor este efectuată de asistenta în majoritatea cazurilor. Aceasta trebuie să respecte orarul recoltărilor, să cunoască tehnicile corecte de recoltare a diferitelor produse, să completeze buletinul de analize, să eticheteze produsul rezultat pentru a evita înlocuirea rezultatelor între ele, fapt ce poate duce la erori grave.

Asistenta va instrui bolnavul privind comportamentul său în timpul recoltării și comportamentul său pentru reușita acestuia. Fizic bolnavul va fi pregătit printr-o dietă adecvată, repaus la pat și așezarea lui în poziția necesară recoltării.

Se va avea grijă la sterilitatea recoltării pentru a evita suprainfectarea produsului recoltat. Transportul produselor recoltate se efectuază astfel încât acestea să ajungă la laborator cât mai repede și în starea în care au fost eliberate din organism. Există o serie de examene de laborator efectuate înaintea tuturor investigaților chirurgicale indiferent de timpul avut la dispoziție pentru pregătirea pacientului și indiferent de starea sa generală cum ar fi:

– timpul de sângerare (T.S.)

– timpul de coagulare (T.C.)

– determinarea grupei sanguine si al Rh-ului

– hematocrit (Htc)

– hemograma

– glicemia

– ureea sanguină

În cazuri grave: stăride soc se determină azotomia, ionograma, rezerva alcalină, testele de coagulare.

2.8. Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de afecțiune

Pregătirea pacientului constă în primul rând, în explicarea importanței efectuării intervenților, riscul si complicațiile care pot apărea postintervenționale și în explicarea tehnicilor folosite pentru rezolvarea cât mai repe a problemei cu care se confruntă.

Tratamentul intervențional al ischemiei acute în care viabilitatea membrului inferior respectiv este amenințată are ca scop restabilirea fluxului arterial. Se pot efectua trombectomia prin aspirație mecanică.

Tratamentul intervențional sau chirurgical se decide în funcție de: localizarea ocluziei, embolia, tromboza, durata ischemiei, arteră nativă sau graft, riscul individual al pacientului, riscul intervenției, contraindicații ale trombozei.

2.9. Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii

Pregătirea preoperatorie a pacientului depinde de bolile asociate ( anemie, diabet zaharat, boli hepatice sau pulmonare ) și de timpul avut la dispoziție. Pregătirea preoperatorie a bolnavului constă într-o pregătire locală și generală.

A. Pregătirea generală preoperatorie:

– examenul clinic se efectuază de medicul chirurg asistat de asistentă. Depistează deficiențele și bolile însoțitoare comletate de analize paraclinice și de laborator

– pregătirea psihică- bolnavul se informează asupra intervenției, se cere consimnțământul personal, iar pentru minori, cea a părinților.

-îngrijiri igienice- se efectuază baia parțială pasiv (ajutat) sau activ în funcție de starea pacientului.

– se urmăresc atent funcțiile vitale și vegetative.

– regim dietetic preoperator: ținându-se cont și de bolile asociate.

B. Pregătirea din preziua operației

Se asigură repaus fizic, intelectual și psihic. Se impune dietă corespunzătoare.

Pregătirea locală: se curăță pielea cu apă, săpun, se va insista la pliuri.

Se degresează pielea cu comprese sterile îmbibate în eter. Se dezinfectează cu antiseptic (Betadină sau Iod) și se acoperă cu comprese sterile.

C. Pregătirea din dimineața zilei intervenției chirurgicale

Alimentația se întrerupe cu cel puțin 12 ore înaintea intervenției chirurgicale. Părul va fi legat sub bonetă, iar protezele dentare se îndepărtează. Bijuteriile vor fi date familiei cu proces verbal. În caz că pacientul nu are familie, bunurile se vor preda la secretariat sau asistentei șefe sau medicului șef de gardă, de asemenea însoțit de proces verbal de predare- primire. Se îndepărtează lacul de pe unghii, fondul de ten și rujul de pe buze. Golirea vezicii urinare se face spontan sau cu ajutorul sondei Foley sau Demeure.

Se rade pilozitatea din zona unde urmează să fie efectuată intervenția.

Se obține consimnțământul pacientului impus înainte de operație

Se administrează medicația în doze stabilite de anestezist:

– medicație de inducție- Barbiturice ( Thiopental )

– opioide ( Fentanyl, Morfină )

– benzodiazepine ( Diazepam, Midozolam, Lorazepam)

– miorelaxante ( Succinilcolină, Pavulon, Arduan, Tracrium, Esmeron, Norcuron )

– alte medicamente folosite în inducție: Etomidat, Propofol, Ketamină

– vagolitice ( Atropină- mai ales dacă se administrează Ketamină)

Îngrijirea postoperatorie a bolnavului

Începe imediat după intervenție și durează până la vindecarea completă a bolnavului. Aceste îngrijiri se acordă în funcție de natura intervenției din sala de operație, bolnavul va fi transportat cu patul rulant sau căruciorul, acoperit pentru a fi ferit de curenții de aer. Operatul va sta în decubit dorsal, capul într-o parte pentru a nu aspira eventualele vomismente. Va fi urmărit aspectul feței, respirația, pulsul, TA, temperatura. Patul trebuie să fie accesibil din toate părțile și să fie instalație de oxigen și monitor pentru monitorizarea funcției cardiace. Temperatura camerei trebuie să fie între 18-20°C.

Sarcina asistentei este de a supraveghea pacientul până la apariția reflexelor de deglutiție, tuse, faringiene sau corneene și până la revenirea completă a stării de cunoștiință. Trebuie să depisteze eventualele complicații.

Durerile parietale pot apărea datorită tracțiunii musculate asupra suturii când bolnavul se mișcă. La indicațile medicului se pot administra calmante, anestezice.

2.10. Educație pentru sănătate

Profilaxia bolii

Educația sanitară are o importanță deosebită în prevenirea apariției bolii.

Se recomandă respectarea unor măsuri profilactice cum ar fi:

– Alimentație echilibrată și rațională cu evitarea abuzurilor de orice fel;

– Evitarea fumatului și a cafelei care sunt dăunătoare;

– Evitarea condimentelor servite în exces;

– Evitarea abuzului de băuturi alcoolice care pregătesc calea unor boli severe;

– Abuzul de medicamente;

– Respectarea orarului de masă cât și a regimului alimentar;

– Evitarea stresului;

Se recomandă regim alimentar individualizat și adaptat stadiului în care se află boala.

2.11. Externarea pacientului

Medicul este cel care va hotărâ momentul externării bolnavului când acesta nu mai necesită o supraveghere permanentă și poate continua tratamentul prescris la domiciliu. Asistenta va pune la dispoziția medicului documentele bolnavului necesare formulării epicrizei și completării biletului de ieșire.

Asistenta va anunța familia bolnavului cu privire la externarea acestuia, va avea grijă ca bilnavul să-și primească lucrurile personale, și să aibă o îmbrăcăminte adecvată anotimpului.

Va aprofunda cu bolnavul indicațile primite de la medic și cuprinse în biletul de ieșire. Asistenta va conduce bolnavul la ieșire unde îl lasă în grija aparținătorilor.

ANEXA 1

Metode de culegere a datelor:

Surse de informare:

I. Date privind identitatea pacientului:

A. Date relativ stabile:

numele și prenumele:M P

sexul: Masculin

vârsta: 65 ani

starea civilă: Văduv

religia: Ortodixă

ocupația: Pensionar

B. Date variabile:

domiciliul: Mediul urban

condiții de viață și de muncă: locuiește singur într-un apartament cu 3 camere

obiceiuri: fumător, 20 țigări/zi

mod de petrecere a timpului liber: Plimbări în aer liber

II. Date privind starea de sănătate anterioară:

A. Date antropometrice:

greutatea: 85kg

înălțimea: 1,70

grupul sanguin: O

Rh-ul: Negativ

B. Profilul psiho-social și cultural:

limba vorbită: Română

capacități cognitive:

stare de conștiență:Conștient, cooperant

grad de autonomie:-2

capacitatea de comunicare:-comunică clar, fără întreruperi

C. Antecedente heredocolaterale (familiale):

boli cronice: Tata-HTA, Mama-diabet zaharat

afecțiuni mentale ale membrilor familiei: Neagă prezența bolilor mentale

D. Antecedente personale:

fiziologice:

vaccinările:La zi

nașteri, avorturi: –

patologice:

boli ale copilăriei:Varicelă, oreon, scarlatină, apendicectomie în 1965

boli anterioare:-Ablație arterială septală în urmă cu 6 luni

– Cardiomiopatie hipertrofică obstructivă diagnosticată în urmă cu 5 ani

-AIT cu dizartrie în urmă cu 9 luni

-Arteriopatie periferică stadiul IIB Fontaine

-Hipertensiv, dislipidemic, fumător

intervenții chirurgicale:Apendicectomie în 1965

III. Informații legate de boala actuală:

A. Motivul internării:-Se prezintă la serviciul primiri urgențe prezentând o stare de ușoară tahicardie, o durere la nivelul membrului inferior drept.

semne și simptome:

parametrii vitali:

temperatura:36,5

T.A.:140/60mmHg

Puls:100bp/min

Respirația:20rsp/min

B. Istoricul afecțiunii actuale:

Episodul actual a debutat cu aproximativ 10 ore anterior prezentării, cu durere intensă și parestezii la nivelul gambei drepte, însoțită de ușoară impotență funcțională a membrului inferior respectiv.

C. Diagnosticul medical la internare:

Sindrom de ischemie acută membru inferior drept. Ocluzie acută arterială poplitee dreaptă. Sindrom de ischemie cronică membre inferioare stadiul IIB Fontaine arteriopatie ateroscrelotică. Cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

D. Data internării: 12.04.2015

E. Examenul clinic pe aparate:

starea de conștiență: Conștient, cooperant

tegumentele și mucoasele:-tegumente palide ușor cianotice, mucoase normal conformate

țesut conjunctiv (adipos):-normal conformat.

sistem ganglionar:-nepalpabil superficial, nedureros.

sistem  muscular:-normoton, normokinetic, normotrof.

sistem osteo-articular:-aparent integru cu redoare articulară.

aparat respirator:-torace normal conformat, excursii costale simetrice, sonoritate pulmonară normală, murmur vezicular fiziologic

aparat cardiovascular:-ritm cardiac normal TA=120/60mmHg, P=63bp/min

aparat digestiv:-abdomen suplu, mobil cu mișcări respiratorii, nedureros la palparea profundă, tranzit intestinal fiziologic.

aparat urinar:-micțiuni fiziologice cu urini normocrome

aparat genital:-Giordano negativ bilateral

sistem nervos, endocrin, organe de simț:-orientat temporo-spațial, ROT prezente dar ușor diminuate.

ANEXA 2

ANALIZA DATELOR ȘI STABILIREA NIVELULUI DE DEPENDENȚĂ

Stabilirea gradului de dependență:

Total puncte:

Nivel de dependență:

Pacientul prezintă:

ANEXA 3

PLANUL NURSING

ANEXA 4

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

EXAMENELE DE LABORATOR

ANEXA 5

ALIMENTATIA BOLNAVULUI

INVESTIGAȚIILE PARACLINICE

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

ANEXA 6

EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării: 16.04.2015

Starea la externare:Starea pacientului este bună, nu mai prezintă simptomatologia care o avea la internare, durerea de la nivelul membrului afectat s-a diminuat semnificativ, nu mai prezintă urme de ischemie pe vasul membrului inferior. Stare generală favorabilă

Bilanțul autonomiei la externare:Pacientul prezintă un grad mare de autonomie, fiind refăcut aproape în întregime

Recomandări la externare:Continuarea tratamentului cu anticoagulant(Trombostop)

Prudență la mișcari bruște

Menținerea unui regim alimentar hiposodat, sărac în grăsime animal și bogat în fructe și legume de sezon

Revenirea la control în termen de 2 săptămâni

Contraindicații: Evitarea consumului de alcool și tutun.

Tratament: Trombostop

Aspirina cardio

ANEXA 1

Metode de culegere a datelor:

Surse de informare:

I. Date privind identitatea pacientului:

A. Date relativ stabile:

numele și prenumele:

sexul:

vârsta:

starea civilă:

religia:

ocupația:

B. Date variabile:

domiciliul:

condiții de viață și de muncă:

obiceiuri:

mod de petrecere a timpului liber:

II. Date privind starea de sănătate anterioară:

A. Date antropometrice:

greutatea:

înălțimea:

grupul sanguin:

Rh-ul:

B. Profilul psiho-social și cultural:

limba vorbită:

capacități cognitive:

stare de conștiență:

grad de autonomie:

capacitatea de comunicare:

C. Antecedente heredocolaterale (familiale):

boli cronice:

afecțiuni mentale ale membrilor familiei:

D. Antecedente personale:

fiziologice:

vaccinările:

nașteri, avorturi:

patologice:

boli ale copilăriei:

boli anterioare:

intervenții chirurgicale:

III. Informații legate de boala actuală:

A. Motivul internării:

semne și simptome:

parametrii vitali:

temperatura:

T.A.:

Puls:

Respirația:

B. Istoricul afecțiunii actuale:

C. Diagnosticul medical la internare:

D. Data internării:

E. Examenul clinic pe aparate:

starea de conștiență:

tegumentele și mucoasele:

țesut conjunctiv (adipos):

sistem ganglionar:

sistem  muscular:

sistem osteo-articular:

aparat respirator:

aparat cardiovascular:

aparat digestiv:

aparat urinar:

aparat genital:

sistem nervos, endocrin, organe de simț:

ANEXA 2

ANALIZA DATELOR ȘI STABILIREA NIVELULUI DE DEPENDENȚĂ

Stabilirea gradului de dependență:

Total puncte:

Nivel de dependență:

Pacientul prezintă:

ANEXA 3

PLANUL NURSING

ANEXA 4

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

EXAMENELE DE LABORATOR

ANEXA 5

ALIMENTATIA BOLNAVULUI

INVESTGAȚIILE PARACLINICE

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

ANEXA 6

EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării:

Starea la externare:

Bilanțul autonomiei la externare:

Recomandări la externare:

Contraindicații:

Tratament:

Profesor:

Ligia-Adina Ivănescu

ANEXA 1

Metode de culegere a datelor:

Surse de informare:

I. Date privind identitatea pacientului:

A. Date relativ stabile:

numele și prenumele:

sexul:

vârsta:

starea civilă:

religia:

ocupația:

B. Date variabile:

domiciliul:

condiții de viață și de muncă:

obiceiuri:

mod de petrecere a timpului liber:

II. Date privind starea de sănătate anterioară:

A. Date antropometrice:

greutatea:

înălțimea:

grupul sanguin:

Rh-ul:

B. Profilul psiho-social și cultural:

limba vorbită:

capacități cognitive:

stare de conștiență:

grad de autonomie:

capacitatea de comunicare:

C. Antecedente heredocolaterale (familiale):

boli cronice:

afecțiuni mentale ale membrilor familiei:

D. Antecedente personale:

fiziologice:

vaccinările:

nașteri, avorturi:

patologice:

boli ale copilăriei:

boli anterioare:

intervenții chirurgicale:

III. Informații legate de boala actuală:

A. Motivul internării:

semne și simptome:

parametrii vitali:

temperatura:

T.A.:

Puls:

Respirația:

B. Istoricul afecțiunii actuale:

C. Diagnosticul medical la internare:

D. Data internării:

E. Examenul clinic pe aparate:

starea de conștiență:

tegumentele și mucoasele:

țesut conjunctiv (adipos):

sistem ganglionar:

sistem  muscular:

sistem osteo-articular:

aparat respirator:

aparat cardiovascular:

aparat digestiv:

aparat urinar:

aparat genital:

sistem nervos, endocrin, organe de simț:

ANEXA 2

ANALIZA DATELOR ȘI STABILIREA NIVELULUI DE DEPENDENȚĂ

Stabilirea gradului de dependență:

Total puncte:

Nivel de dependență:

Pacientul prezintă:

ANEXA 3

PLANUL NURSING

ANEXA 4

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

EXAMENELE DE LABORATOR

ANEXA 5

ALIMENTATIA BOLNAVULUI

INVESTGAȚIILE PARACLINICE

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

ANEXA 6

EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării:

Starea la externare:

Bilanțul autonomiei la externare:

Recomandări la externare:

Contraindicații:

Tratament:

Profesor:

Ligia-Adina Ivănescu

ANEXA 1

Metode de culegere a datelor:

Surse de informare:

I. Date privind identitatea pacientului:

A. Date relativ stabile:

numele și prenumele:M P

sexul: Masculin

vârsta: 65 ani

starea civilă: Văduv

religia: Ortodixă

ocupația: Pensionar

B. Date variabile:

domiciliul: Mediul urban

condiții de viață și de muncă: locuiește singur într-un apartament cu 3 camere

obiceiuri: fumător, 20 țigări/zi

mod de petrecere a timpului liber: Plimbări în aer liber

II. Date privind starea de sănătate anterioară:

A. Date antropometrice:

greutatea: 85kg

înălțimea: 1,70

grupul sanguin: O

Rh-ul: Negativ

B. Profilul psiho-social și cultural:

limba vorbită: Română

capacități cognitive:

stare de conștiență:Conștient, cooperant

grad de autonomie:-2

capacitatea de comunicare:-comunică clar, fără întreruperi

C. Antecedente heredocolaterale (familiale):

boli cronice: Tata-HTA, Mama-diabet zaharat

afecțiuni mentale ale membrilor familiei: Neagă prezența bolilor mentale

D. Antecedente personale:

fiziologice:

vaccinările:La zi

nașteri, avorturi: –

patologice:

boli ale copilăriei:Varicelă, oreon, scarlatină, apendicectomie în 1965

boli anterioare:-Ablație arterială septală în urmă cu 6 luni

– Cardiomiopatie hipertrofică obstructivă diagnosticată în urmă cu 5 ani

-AIT cu dizartrie în urmă cu 9 luni

-Arteriopatie periferică stadiul IIB Fontaine

-Hipertensiv, dislipidemic, fumător

intervenții chirurgicale:Apendicectomie în 1965

III. Informații legate de boala actuală:

A. Motivul internării:-Se prezintă la serviciul primiri urgențe prezentând o stare de ușoară tahicardie, o durere la nivelul membrului inferior drept.

semne și simptome:

parametrii vitali:

temperatura:36,5

T.A.:140/60mmHg

Puls:100bp/min

Respirația:20rsp/min

B. Istoricul afecțiunii actuale:

Episodul actual a debutat cu aproximativ 10 ore anterior prezentării, cu durere intensă și parestezii la nivelul gambei drepte, însoțită de ușoară impotență funcțională a membrului inferior respectiv.

C. Diagnosticul medical la internare:

Sindrom de ischemie acută membru inferior drept. Ocluzie acută arterială poplitee dreaptă. Sindrom de ischemie cronică membre inferioare stadiul IIB Fontaine arteriopatie ateroscrelotică. Cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

D. Data internării: 12.04.2015

E. Examenul clinic pe aparate:

starea de conștiență: Conștient, cooperant

tegumentele și mucoasele:-tegumente palide ușor cianotice, mucoase normal conformate

țesut conjunctiv (adipos):-normal conformat.

sistem ganglionar:-nepalpabil superficial, nedureros.

sistem  muscular:-normoton, normokinetic, normotrof.

sistem osteo-articular:-aparent integru cu redoare articulară.

aparat respirator:-torace normal conformat, excursii costale simetrice, sonoritate pulmonară normală, murmur vezicular fiziologic

aparat cardiovascular:-ritm cardiac normal TA=120/60mmHg, P=63bp/min

aparat digestiv:-abdomen suplu, mobil cu mișcări respiratorii, nedureros la palparea profundă, tranzit intestinal fiziologic.

aparat urinar:-micțiuni fiziologice cu urini normocrome

aparat genital:-Giordano negativ bilateral

sistem nervos, endocrin, organe de simț:-orientat temporo-spațial, ROT prezente dar ușor diminuate.

ANEXA 2

ANALIZA DATELOR ȘI STABILIREA NIVELULUI DE DEPENDENȚĂ

Stabilirea gradului de dependență:

Total puncte:

Nivel de dependență:

Pacientul prezintă:

ANEXA 3

PLANUL NURSING

ANEXA 4

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

EXAMENELE DE LABORATOR

ANEXA 5

ALIMENTATIA BOLNAVULUI

INVESTIGAȚIILE PARACLINICE

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

ANEXA 6

EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării: 16.04.2015

Starea la externare:Starea pacientului este bună, nu mai prezintă simptomatologia care o avea la internare, durerea de la nivelul membrului afectat s-a diminuat semnificativ, nu mai prezintă urme de ischemie pe vasul membrului inferior. Stare generală favorabilă

Bilanțul autonomiei la externare:Pacientul prezintă un grad mare de autonomie, fiind refăcut aproape în întregime

Recomandări la externare:Continuarea tratamentului cu anticoagulant(Trombostop)

Prudență la mișcari bruște

Menținerea unui regim alimentar hiposodat, sărac în grăsime animal și bogat în fructe și legume de sezon

Revenirea la control în termen de 2 săptămâni

Contraindicații: Evitarea consumului de alcool și tutun.

Tratament: Trombostop

Aspirina cardio

ANEXA 1

Metode de culegere a datelor:

Surse de informare:

I. Date privind identitatea pacientului:

A. Date relativ stabile:

numele și prenumele:

sexul:

vârsta:

starea civilă:

religia:

ocupația:

B. Date variabile:

domiciliul:

condiții de viață și de muncă:

obiceiuri:

mod de petrecere a timpului liber:

II. Date privind starea de sănătate anterioară:

A. Date antropometrice:

greutatea:

înălțimea:

grupul sanguin:

Rh-ul:

B. Profilul psiho-social și cultural:

limba vorbită:

capacități cognitive:

stare de conștiență:

grad de autonomie:

capacitatea de comunicare:

C. Antecedente heredocolaterale (familiale):

boli cronice:

afecțiuni mentale ale membrilor familiei:

D. Antecedente personale:

fiziologice:

vaccinările:

nașteri, avorturi:

patologice:

boli ale copilăriei:

boli anterioare:

intervenții chirurgicale:

III. Informații legate de boala actuală:

A. Motivul internării:

semne și simptome:

parametrii vitali:

temperatura:

T.A.:

Puls:

Respirația:

B. Istoricul afecțiunii actuale:

C. Diagnosticul medical la internare:

D. Data internării:

E. Examenul clinic pe aparate:

starea de conștiență:

tegumentele și mucoasele:

țesut conjunctiv (adipos):

sistem ganglionar:

sistem  muscular:

sistem osteo-articular:

aparat respirator:

aparat cardiovascular:

aparat digestiv:

aparat urinar:

aparat genital:

sistem nervos, endocrin, organe de simț:

ANEXA 2

ANALIZA DATELOR ȘI STABILIREA NIVELULUI DE DEPENDENȚĂ

Stabilirea gradului de dependență:

Total puncte:

Nivel de dependență:

Pacientul prezintă:

ANEXA 3

PLANUL NURSING

ANEXA 4

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

EXAMENELE DE LABORATOR

ANEXA 5

ALIMENTATIA BOLNAVULUI

INVESTGAȚIILE PARACLINICE

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

ANEXA 6

EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării:

Starea la externare:

Bilanțul autonomiei la externare:

Recomandări la externare:

Contraindicații:

Tratament:

Profesor:

Ligia-Adina Ivănescu

ANEXA 1

Metode de culegere a datelor:

Surse de informare:

I. Date privind identitatea pacientului:

A. Date relativ stabile:

numele și prenumele:

sexul:

vârsta:

starea civilă:

religia:

ocupația:

B. Date variabile:

domiciliul:

condiții de viață și de muncă:

obiceiuri:

mod de petrecere a timpului liber:

II. Date privind starea de sănătate anterioară:

A. Date antropometrice:

greutatea:

înălțimea:

grupul sanguin:

Rh-ul:

B. Profilul psiho-social și cultural:

limba vorbită:

capacități cognitive:

stare de conștiență:

grad de autonomie:

capacitatea de comunicare:

C. Antecedente heredocolaterale (familiale):

boli cronice:

afecțiuni mentale ale membrilor familiei:

D. Antecedente personale:

fiziologice:

vaccinările:

nașteri, avorturi:

patologice:

boli ale copilăriei:

boli anterioare:

intervenții chirurgicale:

III. Informații legate de boala actuală:

A. Motivul internării:

semne și simptome:

parametrii vitali:

temperatura:

T.A.:

Puls:

Respirația:

B. Istoricul afecțiunii actuale:

C. Diagnosticul medical la internare:

D. Data internării:

E. Examenul clinic pe aparate:

starea de conștiență:

tegumentele și mucoasele:

țesut conjunctiv (adipos):

sistem ganglionar:

sistem  muscular:

sistem osteo-articular:

aparat respirator:

aparat cardiovascular:

aparat digestiv:

aparat urinar:

aparat genital:

sistem nervos, endocrin, organe de simț:

ANEXA 2

ANALIZA DATELOR ȘI STABILIREA NIVELULUI DE DEPENDENȚĂ

Stabilirea gradului de dependență:

Total puncte:

Nivel de dependență:

Pacientul prezintă:

ANEXA 3

PLANUL NURSING

ANEXA 4

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

EXAMENELE DE LABORATOR

ANEXA 5

ALIMENTATIA BOLNAVULUI

INVESTGAȚIILE PARACLINICE

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

ANEXA 6

EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării:

Starea la externare:

Bilanțul autonomiei la externare:

Recomandări la externare:

Contraindicații:

Tratament:

Profesor:

Ligia-Adina Ivănescu