Ingrijirea Pacientilor cu Hipertiroidism. Boala Basedow

Motto:Sănătatea este darul cel mai frumos și mai bogat pe care natura știe să-l facă pentru că noi uităm prea des,în vanitatea pe care ne-o conferă cuceririle moderne ale științei,că timp de mii de ani înaintea noastră oamenii au observat și au meditat.

Michel de Montaigne și Lucas Championiere

INTRODUCERE-ISTORIC

Hipertiroidia este cunoscută de multă vreme.Prima descriere anatomică a tiroidei este atribuită lui Galen (130-200).

Parry ,C.H o semnalizează în 1798

Graves ,R.J în 1835 și K.A von Basedow în 1840 fac descrierea clasică a bolii numind-o vo BASEDOW în 1840 fac descrierea clasică a bolii numind-o ,,gușa exoftalmică,,.

Principalele semene ale bolii,descrise de Basedow ,sunt cunoscute sub denumirea de ,,tetrad de la Merzeburg,,( hipertrofie tiroidiană,exoftalmie, tahicardie,tremurături).

În 1897,Pierre Marie individualizează gușa basedowificată,iar în 1911 Plummer ,H.S ,adenomul toxic .

Concepțiile actuale asupra patogenezei bolii se focalizează pe existența unui teren genetic predispozant afectării tiroidei spre hipertiroidizare,la care se adaugă factori de ordin immunologic,validat prin perturbarea în imunitatea celulară ,în special,și în cea umorală.

În anul 1953,Purves H.D. și Adams,D.D,descoperă LATS (Long acting thyroid stimulator), singurul anticorp de origine imunologică de tipul 71gG cu rol patogenetic în dezvoltarea hipertiroidizării în boala Basedow.

Voi începe această lucrare prin a motiva faptul că alegerea temei a avut un scop bine determinat deoarece ,prin intermediul acestei lucrări, studiind și literatura de specialitate, am dorit să pun în lumină importanța studiilor care descriu evaluarea pacienților cu hipertiroidism,deoarece la majoritatea, acesta constă atât în evaluări clinice și subiective cât și în observații.

Cu alte cuvinte ,motivul acestei lucrări este :

● Studiul vizând incidența, prognosticul și evaluarea tuturor posibilităților de diagnostic și tratament la pacienții cu hipertiroidism;

● Gruparea procedeelor și a mijloacelor utilizate în recuperarea pacienților cu hipertiroidism;

● Realizarea evaluării inițiale, aplicarea tratamentului și evaluarea finală;

● Analiza diferențelor existente între datele de referință din literatura de specialitate și cele efectuate în cadrul acestui studiu.

CAPITOLUL I
ANATOMIA I TIROIDEMRFOLOGIA SI FIZIOLOGIA GLANDEI
I.1.Caracterizare generală a sistemului endocrin

Pentru a aprofunda pe larg tema propusă trebuie făcută o scurtă incursiune în ceea ce privește anatomia și fiziologia glandelor endocrine.

Glandele endocrine sintetizează și eliberează direct în circulația sangvină substanțele chimice numite hormoni.

Acestea sunt produse biologice cu acțiune extrem de puternică în doze extrem de mici, la concentrații sangvine de miimi de miligram (microgram) sau milionimi ( picogram).

În organe și țesuturi există receptori specifici pentru hormoni,care au o structură complexă,care le permite să fie activați atât de mici de hormon și care la rândul lor declanșează în celule un lanț de reacții chimice metabolice,care au drept rezultat funcționarea celulelor,a țesuturilor și organelor.

Ca produși ai sitemului endocrin hormonii sunt un sistem de coordonare a funcțiilor întregului organism,cu scopul adaptârii la variatele schimbări ale funcțiilor întregului organism,cu scopul adaptării la variatele schimbări ale mediului extrior;ca mecanism de protecție ,organismul caută să mențină constantă compoziția mediului intern,a mediului în care trăiesc celulele,adică să mențină homeostazia.În acest proces de adaptare coordonarea nervoasă și endocrină sunt esențiale.

Glandele endocrine tradiționale sunt hipofiza și epifiza, glande endocraniene,tiroida și 4 paratiroide,situate la gât, corticosuprarenala și medulosuprarenala ,situate deasupra rinichiului,ovarul (la femei) și testiculul ( la bărbat) ca glande sexuale,pancreasul.

Funcțiile generale ale organismului sunt controlate și reglate de glandele cu secreție internă sau glandele endocrine:hipofiza,epifiza,tiroida,paratiroidele,suprarenalele și glandele genetale.

În funcție de necesitățile organismului,ele secretă hormone,ale căror atribuții sunt,în present,bine stabilite astfel,glandele suprarenale sunt glandele vitale pentru organism:hipofiza prin hormonal de creștere,și glanda tiroidă au un rol important în procesul de creștere și de dezvoltare a organismului,în timp ce hormonii gonadotropi hipofizari și glandele genitale-ovarele și testicolele-sunt implicate în procesul de reproducere.

Glandele sunt produse biologice cu acțiune extrem de puternică în doze extrem de mici,la concentrații sangvine de miim de miligram ( microgram) sau milionimi de miligram (picogram)

În organe și țesuturi există receptori specifici pentru hormoni ,care au o structură complexă ,care le permite să fie activați de cantități atât de mici de hormon și care la rândul lor declanșează în celule un lanț de reacții chimice metaqbolice,care au drept rezultat funcționarea celulelor,a țesuturilor și organelor.

Ca produși ai sistemului endocrin hormonii sunt un sistem de coordonare a funcțiilor întregului organ,cu scopul adaptării la variatele schimbări ale mediului exterior; ca mecanism de protecție,organismul caută să mențină constantă compoziția mediului intern,a mediului în care trăiesc celulele,adică să mențină homeostaza.În acest proces de adaptare coordonarea nevoasă și endocrină sunt esențiale.

Glandele cu secreție internă sunt formate din epitelii secretorii, ale căror celule produc substanțe active, numite hormoni, pe care îi eliberează direct în sânge.

Hormonii sunt subsțante chimice specifice, care acționează la distanță de locul sintezei și produc efecte caracteristice. Se consideră glande endocrine următoarele organe: hipofiza, suprarenalele, tiroida, paratiroidele, testiculul, ovarul, pancreasul insular, timusul, epifiza și, temporar, placenta.

Esența fiziologiei și patologiei glandelor endocrine e este dependent de hormonii produși de glande.Aceste substanțe chimice au o structură chimică în general cunoscută Majoritatea au fost sintetizați și pot fi folosiți ca medicamente.

Pentru unii din ei,a căror sinteză chimică este dificilă,cum este hormonu de creștere (GH) al hipofizei sau insulin pancreasului,s-au pus la punct tehnici de inginerie genetic;sunt produși de bacteria în care s-au introdus acizi dezoxiribonucleici recombinați,adică cu fragmente din acizii nucleic ai omului,care conțin programul genetic de sinteză a acestor hormoni.

Există și alte organe care, în afara funcțiilor principale, au și celule cu rol endocrin:

●antrul piloric secretă gastrina;

●duodenul secretă 5-6 hormoni cu rol în reglarea activității secretorii și motorii a aparatului digestive ;

●rinichiul secretă și eritropoietina etc.

În plus unii neuroni hipotalamici și ai altor organe nervoase, au și activitate secretorie, proces numit neurosecreție, care reprezintă tot o funcție endocrină.

Astfel, sistemul endocrin este conceput ca un sistem anatomo-funcțional complex, controlat de sistemul nervos, având rolul de a regla și coordona pe cale umorală activitatea diferitelor organe pe care le integrează în ansamblul funcțiilor organismului.

Principalul rol al glandelor endocrine constă în reglarea metabolismului celular.Hormonii sunt mesageri chimici de ordinul I. Ei sunt eliberați în sânge și sunt transportați spre toate celulele corpului.

Aici, unii hormoni (în special cei proteici ) interacționează cu receptorii biochimici din membranele celulare.

În urma acestei interacțiuni, rezultă mesageri chimici de ordinul al doilea (de exemplu, adenozin monofosfatul ciclic-AMPC), care provoacă modificări metabolice și funcționale celulare. Alți hormoni (cei sterolici) pătrund în citoplasma celulei și în nucleu, unde interacționează cu materialul genetic, stimulând biosinteza proteinelor și a enzimelor.

I.2 Localizarea și structura macroscopică a glandei tiroide

Tiroida ,cea mai voluminoasă glandă endocrină (25-30 g) este situată în partea anterioară a gâtului ,într-o lojă fibroasă .Hormonii tiroidieni exercită efecte tisulare identice , dar triodotironina acționează mai rapid și este mai activă decât tiroxina .(fig.1.)

Fig.1. Glanda tiroidă-aparate și sisteme

Prezintă 2 lobi,situați de fiecare parte a traheei.Lobii sunt uniți prin istmul tiroidian,situate inferior de cartilajul cricoids.

În 30 % din cazuri există un al treilea lob (lobulul pyramidal,La Loette) rest al ductului tireoglos.

În jurul lobilor există o capsulă ce ontermediează raporturile cu structurile anatomice vecine.

Principalul efect al hormonilor tiroidieni este cel de calorigen , care constă în stimularea oxidărilor tisulare și a consumului de O2 , evidențiat prin creșterea metabolismului bazal (MB) ,în aproape toate țesuturile metabolice active , cu excepția creierului ,testiculelor și uterului .

Fig.2. Structurile anatomice ale tiroidei

Principalele acțiuni ale hormonilor tiroidieni sunt :

a.Creșterea escreției de azot , ca urmare a intensificării catabolismului proteinelor muscular și plasmatice și scăderea rezervelor adipoase , consecutiv activării lipolizei ( de aceea dacă nu se administrează cantități suplimentare de alimente ,hormonii tiroidieni produc scăderi în greutate ) ;

b. Scăderea sintezei de colesterol dar mai ales activarea mecanismelor hepatice care înlătură colesterolul din circulație și controlează creșterea și dezvoltarea normală ;

c.Creșterea absorției intestinale de glucoză, dar și a catabolismului ei tisular ,concomitent determinând depozitele hepatice de glicogen ;

d.Controlează dezvoltarea gonadelor și menținerea activității lor normale;

e.Împreună cu prolactina sunt prinicipalii hormoni care mențin secreția lactată și hormonii tiroidieni produc iritabilitate ,neliniște ,,

În condiții obișnuite ,acivitatea tiroidei este controlată de adenohipofiză prinTSH ,în funcție de concentrația sangvină a tiroxinei .

Când crește necesitatea de tiroxină ( frig ,stimuli psihici) intervine mecanismul nervos hipoatalamic ,eliberat de TRH ( hormonul eliberator de tirotropină) care ,ajuns pe cale sangvină la adenohipofiză,stimulează secreția de TSH și,în consecință ,secreția de tiroxină ( feedbak) .

Glanda tiroidă are un metabolism specific și un mechanism de reglare asemănător cu cel întâlnit în alte glande endocrine hipofizo-dependente cu excepția faptului că este dependent de aportul de iod care este un element ce pătrunde în organism în diverse cantități.

Capacitatea de biosinteză a hormonilor tiroidieni se află sub controlul adenohipofizei prin intermediul hormonului tireotop (TSH) .

Fig.3.Reglarea tiroidei

Hiperfuncția tiroidiană provoacă stimularea catabolismului,urmată de nervozitate ,pierdere în greutate , hiperfagie ,intoleranță la căldură,tremurături ale mâinilor ,piele caldă umedă, creșteri ale M.B.Forma cea mai obișnuită este boala Basedow –Graves sau gușa exoftalmică ,în care tiroida este mărită și globii oculari sunt proeminenți .

Parathormonul (PTH) este activ asupra osului, rinichiului și tractului digestiv, fie prin efecte directe, fie prin efectele vitaminei D3 a cărei secreție o controlează.

Hipercalcemia și hipofosfatemia sunt rezultatul efectelor conjugate ale PTH, prin activarea osteoclastelor, creșterea absorbției intestinale a calciului, stimularea reabsorbției tubulare a calciului în nefronul distal și inhibarea reabsorbției tubulare a fosfaților anorganici.

Reglare: Bucla de feedback negativ care corelează direct celulele secretoare de PTH cu nivelul circulant al calciului ionic.

Hipercalcemia inhibă secreția de PTH, și invers. În caz de hipersecreție, are loc rarefierea oaselor care pot prezenta fracturi spontane, iar calciul aflat în exces în sânge se depune în țesuturi sau formează calculi urinari.

Microscopia optică :

●foliculii (20/40 lobul)-unitatea morfofuncțională a tiroidei ,alcătuiți din celulele epiteliale,polarizate.

Folte ,neliniște ,,

În condiții obișnuite ,acivitatea tiroidei este controlată de adenohipofiză prinTSH ,în funcție de concentrația sangvină a tiroxinei .

Când crește necesitatea de tiroxină ( frig ,stimuli psihici) intervine mecanismul nervos hipoatalamic ,eliberat de TRH ( hormonul eliberator de tirotropină) care ,ajuns pe cale sangvină la adenohipofiză,stimulează secreția de TSH și,în consecință ,secreția de tiroxină ( feedbak) .

Glanda tiroidă are un metabolism specific și un mechanism de reglare asemănător cu cel întâlnit în alte glande endocrine hipofizo-dependente cu excepția faptului că este dependent de aportul de iod care este un element ce pătrunde în organism în diverse cantități.

Capacitatea de biosinteză a hormonilor tiroidieni se află sub controlul adenohipofizei prin intermediul hormonului tireotop (TSH) .

Fig.3.Reglarea tiroidei

Hiperfuncția tiroidiană provoacă stimularea catabolismului,urmată de nervozitate ,pierdere în greutate , hiperfagie ,intoleranță la căldură,tremurături ale mâinilor ,piele caldă umedă, creșteri ale M.B.Forma cea mai obișnuită este boala Basedow –Graves sau gușa exoftalmică ,în care tiroida este mărită și globii oculari sunt proeminenți .

Parathormonul (PTH) este activ asupra osului, rinichiului și tractului digestiv, fie prin efecte directe, fie prin efectele vitaminei D3 a cărei secreție o controlează.

Hipercalcemia și hipofosfatemia sunt rezultatul efectelor conjugate ale PTH, prin activarea osteoclastelor, creșterea absorbției intestinale a calciului, stimularea reabsorbției tubulare a calciului în nefronul distal și inhibarea reabsorbției tubulare a fosfaților anorganici.

Reglare: Bucla de feedback negativ care corelează direct celulele secretoare de PTH cu nivelul circulant al calciului ionic.

Hipercalcemia inhibă secreția de PTH, și invers. În caz de hipersecreție, are loc rarefierea oaselor care pot prezenta fracturi spontane, iar calciul aflat în exces în sânge se depune în țesuturi sau formează calculi urinari.

Microscopia optică :

●foliculii (20/40 lobul)-unitatea morfofuncțională a tiroidei ,alcătuiți din celulele epiteliale,polarizate.

Foliculii au diametru 50-500μm și sunt plini cu colloid .

Foliculii active au cellule înalte și colloid puțin,iar cei inactive au cellule cuboide și mult coloid.

Se identifică și cellule C –parafoiliculare-sunt celulele mai mari,argentafile care conțin granule cu calcitonină ți fac parte din sistemul APUD;sunt numeroase până la 6 ani.

Microscopie electronică:se pot vizualiza la nivelul epiteliului unistratificat cellule având apexul cu microvili,fără cili,așezate pe o membrană bazală.

I.3.Vascularizația și inervația glandei tiroide

Vascularizația este asigurată de arterele tiroidiene superioare ( ramuri ale arterei carotid externă) și tiroidiene inferioare (din trunchiul tireocervical); uneori există artera tiroidiană ima ( direct din aortă).

Fig.4. Vascularizația glandei tiroide

Drenajul venos se face pe traseul venei tiroidiene-vena jugulară externă-trunchiul venos tireo-linguo-facial.

Limfaticele drenează predominant în ganglionii limfatici jugulari interni.

Topografie :regiunea cervical anterioară,loja tiroidiană.

Tiroide sunt :

●ectopice-prin maldescensus

●laterale:în poziții aberante ( dar NU în ganglionii limfatici),incluzii în mușchii.

Evaluarea poziției și dimensiunilor tiroidei se face prin examen clinic ,confirmat de imaginea scintigrafică.

I.4 Fiziologia și fiziopatologia glandei tiroide

Elemente de ordin clinic: asocierea hipertiroidismului cu alte boli cu patogeneză autoimunitară;

Modificări ale imunității umorale:

●anticorpi antireoglobulinici ,anti celui de al doilea antigen coloid;

●antifracțiune microsomală a citoplasmei epiteliului glandular;

●modificări ale imunoglobulinelor serice,a limfocitelor T intratiroidiene și din circulația general,sunt dovezi ale acestui mecanism.

Efectul comun al tuturor formelor de hipertiroidie este reprezentat de creșterea hormonilor tiroidieni:

●tiroxina (T4) și triiodotironină (T3) în glanda tiroidă și în sângele periferic,cu consecințele sale biologice și energetic

●creșterea oxidațiilor celulare în orice țesut sau organ,cu consecințețe sale biologice și clinice.

Parametrii biologici ai funcțiilor tiroidiene:

Iodul legat proteic-PBI (protein bynding iodine),cu valori normale între 4,0-8,0μg /100 ml sângeValori sub 3μg/100 ml sânge sunt caracteristice pentru hipotiroidism,iar peste 9μg/100 ml sânge sunt caracteristice pentru hipertiroidism.Este crescut în sarcină, după anticoncepționale ,diuretice,salicilat,prin prezența în sânge a compușilor iodat animali ca și în tiroidite sau în gușite prin dishormonogeneză;

Fig.5. Fiziologia și fiziopatologia glandei tiroide

Iodul extractibil prin bulanol-BEI (butanol extractable iodine),metodă mai precisă decât cea pentru PBI cu valori normale între 4-6 μg/100 ml sânge.Este crescut în hipertiroidii;

Dozarea tiroxinemiei (T4) prin metoda radioizotopică,cu valori normale între 4-11μg/100 ml sânge;

Dozarea triiodotironinei (T3) ,cu valori normale de 10-200 μg/100 ml sânge.Este utilă în formele de T3-toxicoză,în care T3 este crescută și T4 este normal;

Metabolismul bazal (M.B),valorile normale sunt cuprinse între -10 și +10%,este util acolo unde nu se pot face alte teste , indicând hiper-sau hipotiroidia;

Reflexograma achiliană determină durata contracției muscular în funcție de starea de reflectivitate,legată de funcția tiroidiană;

Creatinina serică ,test propus de Rodica Dascălu. La bolnavii cu hipertiroidism , care fac un effort fizic standardizat,apare creatinina serică crescută.

Radioiodcaptarea tiroidiană reprezintă exprimarea în procente din cantitatea de 131I radioactive administrată unui bolnav.Valoarea sa este exprimată la interval diferite de timp după ingerare,depinzând de fondul de iod din regiunea respectivă.

Biosinteza horm,onilor tiroidieni.Așa cum s-a observant ,iodul reprezintă 66 % din T4 și 58 % din T3.

A.Etapele biosintezei hormonilor tiroidieni:

transport activ ( captare iod),dependent de ATP-aza Na+-K+.Transportul de iod este interferat de KCIO4 ( percolorat de potasiu),test utilizat la pacienții cu suspiciune de mixedem prin defect enzimatic.

Sinteza tireoglobulinei (glicoproteină),component majoră a coloidului follicular.

Organificare (prin peroxidază):se formează MIT și DIT (mono-iodo-tirozina și di-iodo-tirozina).

Cuplarea:tirozine → tironine:

MIT+DIT = T3 DIT+DIT = T4

B.Secreția hormonilor tiroidieni.Tiroida este singura glandă endocrină ce posedă depozite Hormonale,reprezentate de hormonii tiroidieni legați de tireoglobulina din coloidul follicular.Picături de colloid pătrund prin pinocitoză în tireocit, se cuplează cu lizozomi ce conțin protease ,și prin proteoliză se formează:T3 și T4,iodotirozine și tireoglobulină.

CAPITOLUL II

HIPERTIROIDISMUL
II.1 Definiție

Hipertiroidismul este consecința producerii anormale de hormoni tiroidieni.

II.2 Etiologie hipertiroidism

În situația hipertiroidiilor nu se cunoaște cu precizie factorul cauzator al excesului de hormone tiroidieni intraglandulari sau în circulație,de aceea măsurile terapeutice,cu character etiologic,sunt practice inexistente.

Se poate vorbi de o terapie etiologică în situația gușilor avide de iod,a gușilor simple unde,prin administrarea iodului,se preântâmpină hipertiroidizarea unei guși preexistente.

Descoperirea a ceea ce înseamnă substratul genetic al hipertiroidismului și a factorilor care declanșează și întrețin fenomenele autoimunitare din anumite forme de hipertiroidii,ar putea constitui baza unor măsuri terapeutice cu character etiologic . Și totuși incidența hipertiroidismului este mai ridicată în regiunile cu gușă endemic.

Boala apare mai frecvent la femei decât la bărbați.Se cunosc îmbolnăviri provocate de trauma psihice.

În astfel de cazuri,punctual de plecare al dereglărilor hormonale nu este tiroida ,ci centrii nervoși din creier,care stimulează producția de hormone hipofizar tireotop și acesta ,la rândul său, incită tiroida să secrete cantități mari de hormone tiroidieni,creând astfel tabloul clinic al tireotoxicozei.

II.3. Simptome-tablou clinic

Se cunosc trei aspecte ale hipertiroidismului:

●hipertiroidismul propriu-zis ,caracterizat prin gușă și tireotoxicoză;

●boala Basedow,având ca simptome gușa,tireotoxicoza și exoftalmia ( proeminența globilor oculari);

●adenomul toxic,în care există nodulul tiroidian și tireotoxicoză,fără modificări oculare.

Debutul hipertiroidismului nu poate fi precizat în timp.

Manifestările de început:●Astenie●Insomnie●Nervozitate●Scădere în greutate● Scădere în greutate –nu sunt specifice bolii.

Bolnavul este tratat deseori în mod greșit ca un nevrotic.

Date fiind manifestările variate ale bolii ,St.M.Milcu a descris mai multe etape în evoluția hipertiroidismului.

Prima etapă,nevrotică ,având manifestările menționate,este urmată de o fază neurohormonală,caracterizată prin excesul de hormon.

Faza a treia este dominată de hipersecreție de hormoni tiroidieni.În această perioadă apar semnele clinice de tireotoxicoză.

Faza a patra-denumită și viscerală-se caracterizează prin suferința diverselor organe (ficat,inimă),

Ultima fază este cea cașectică.În prezent,formele grave sunt rare,deoarece boala este tratată la timp.

Semnele legate de tireotoxicoză sunt comune celor trei forme clinice- hipertiroidism,boala Basedow și adenomul toxic:pierderea în greutate este rapidă și însemnată (10-20 kg în câteva luni).

●Semnele sunt frecvente,diareice.

●Bolnavul are tremurături vizibile ale extremităților ,care se accentuează când ține mâinile întinse.

●Deseori tremură tot corpul.

●Pielea este caldă și umedă,deoarece hipertiroidismul transpiră necontenit.

●Caracteristice hipertiroidei sunt tulburări cardio-vasculare.

●Tahicardia este importantă,pulsul ajungând la 140 de bătăi și chiar mai mult /min.

●Subiectiv se manifestă prin palpitații și respirație dificilă la efort.

●Tahicardia nu se modifică în repaus și nici un efort ,ceea ce constituie un criteriu important de diagnostic.

●Pulsațiile vaselor periferice sunt puternice și vizibile la nivelul gușii-unde sunt însoțite de suflu-și la nivelul aortei abdominale.

●Tulburările cariovasculare predomină la bătrâni .La aceștia fibrilația atrială este deseori confundată cu o cardiopatie izolată și tratată ca atare.

●În tireotoxicoza,tensiunea arterială crește la 180 mm.Hg,uar ,valorile minime coboară la 40-60 mmHg.

●În genere,ideația este rapidă.Bolnavul este într-o continuă stare de agitație,cu toată starea de oboseală.Este anxios,emotiv și hipersensibil.

●Tulburările nervoase predomină la tineri

● Tulburările musculare constituie un grup important de simptome

●Oboseala musculară este uneori extremă și poate fi însoțită de paralizii trecătoare,atrofie gravă sau,mai rar,de miastenie gravă.

Gușa constituie unul dintre cele mai caracteristice semne ale bolii Basedow.Tiroida poate fi moale,difuză sau fermă,în funcție de vechimea gușii .

Fig.6.Gușă endemică

În adenomul toxic,gușa se dezvoltă progresiv, și este formată dintr-un singur nodul,de consistență fermă,mai rar din mai mulți noduli.

La început,gușa este dependentă de hormonul tireotrop,dar ulterior devine autonomă,secretând cantități apreciabile de hormoni tiroidieni.Se complică adesea cu insuficiență cardiacă și fibrilație atrială.

Exoftalmia este –împreună cu gușa și tireotoxicoza-un simptom important în boala Basedow.

Fig.7. Exoftalmia

Ea constă în proeminența globilor oculari,cu deschiderea exagerată a fantei palpebrale.Privirea este fixă,ochii lăcrimează și vederea este dublă (diplopie ).

Exoftalmia poate evolua spre forma malignă.Tulburările oculare se accentuează și există riscul de pierderea vederii .

Formele clinice ale hipertiroidiilor.Sindromul de hipertiroidizare este realizat de mai multe cadre nosologice care prin caracteristici clinice,morfologice și umoral biologice reprezintă entități nosologice la care se aplică,în cadrul larg al terapiei antitiroidiene,unele măsuri specifice fiecăreia în parte.

II.4.Tablou paraclinic-explorari paraclinice

Rezultatele pot fi influențate chiar de iodul conținut în substanțele de contrast,administrate cu ocazia unor examene radiologice :●Urografie●colecistografie,chiar cu 1 an înainte.

De asemenea,nu se va întrebuința iod pentru curățirea seringilor sau la tampoanele pentru dezinfectarea pielii.

Iodocaptarea utilizează testul captării de către tiroidă a 131I sau 132I,substanța radioactivă fiind administrată pe cale orală.

Există mai multe variante ale acestui test.Cel mai utilizat este testul la 2 ore (valori normale =19± 5 %) și testul iodocaptării la 24 de ore ( normal = 45 %).În hipertiroidism,valorile iodemiei și ale iodocaptării sunt crescute.

Ambele probe necesită o tehnică de lucru și o aparatură mai complicate ,fapt pentru care nu pot fi effectuate decât în unități spitalicești special dotate.

Una dintre cele mai utilizate investigații în hipertiroidie este proba dinamică a inhibiției cu triiodotironină (proba Werner ).

Se dau 100 ώg triiodotironină /zi (preparatul Tiroton),timp de 5 zile sau ,în altă variant,timp de 10 zile.Înainte și după terminarea probei se măsoară iodocaptarea.

În mod normal,excesul de hormone tiroidieni administrați trebuie să blocheze secreția de hormone tireotrop și , prin urmare,să scadă iodocaptarea.

În boala Basedow,acest mechanism este dereglat și Tirotonul nu reușește să inhibe centrii nervoși și hipofiza.în consecință,iodocaptarea nu se modifică.

II.5 Diagnostic

Diagnosticul diferitelor forme de hipertiroidism se bazează pe semnelor clinice descries și pe o serie de probe de laborator,de valoare inegală.

Metodele de investigare a funcției glandei tiroide cuprind :metabolismul bazal,iodemia,iodocaptarea și scintigrama tiroidiană .În hipertiroidism se utilizează,în plus ,și anume teste dinamice.

Până nu demult ,examinarea curentă a funcției tiroidene se făcea prin determinarea metabolismului bazal.Această probă măsoară consumul de oxygen în condiții bazale.

Hiperfuncția tiroidiană intensifică consumul de oxigen,crescând metabolismul bazal,pe când hipofuncția tiroidei diminuează metabolismul bazal.

Pentru efectuarea acestui examen,bolnavul trebuie pregătit,astfel: cu o seară înainte să stea liniștit și să nu consume protein și grăsimi.

Metabolismul bazal se face dimineața pe nemâncate . Metabolismul bazal arată valori crescute la hipertiroidieni,dar și la nevrotici și anxioși.

De aceea se recomandă ca la nevrotici proba să fie făcută după administrarea de sedative.

O tehnică modernă și mai exactă de explorare funcțională a tiroidei este determinarea în plasmă a iodului legat de protein (iodemia).Valorile normale cuprinse între 4 și 8ώg /100 ml.

Personalul care recoltează sângele bolnavului trebuie să știe că proba nu poate fi efectuată în cazul în care,cu o lună înainte,bolnavul a luat substanțe conținând iod.(Mexaform,Tiroidă,Tiroton).

II.6.Tratament

Tratamentul hipotiroidismului este :

Medical

Chirurgical

Radioiod

II.6.1.Măsuri terapeutice cu caracter etiologic

În situația hipertiroidiilor nu se cunoaște cu precizie factorul cauzator al excesului de hormone tiroidieni intraglandulari sau în circulație,de aceea măsurile terapeutice,cu character etiologic,sunt practice inexistente.

Se poate vorbi de o terapie etiologică în situația gușilor avide de iod,a gușilor simple unde, prin administrarea iodului,se preântâmpină hipertiroidizarea unei guși preexistente.

Descoperirea a ceea ce înseamnă substratul genetic al hipertiroidismului și a factorilor care declanșează și întrețin fenomenele autoimunitare din anumite forme de hipertiroidii,ar putea constitui baza unor măsuri terapeutice cu character etiologic.

II.6.2.Măsuri terapeutice cu character funcțional-patogenic

Cunoscându-se rolul vegetozei,al altor factori neuronali,și al condițiilor declanșatoare de ordin psihic,terapia vegetozei poate să intervină la un anumit nivel central al mecanismului patogenic.

Repausul fizic și psihic reprezintă una din măsurile de bază în tratamentul oricărei forme de hipertiroidism.Repausul la pat sau izolarea bolnavului de mediul present exterior este o măsură binevenită pentru acești bolnavi.După normalizarea tiroidiană,repausul fizic și psihic poate fi continuat prin climatoterapie.

Chiar după obținerea eutiroidiei acești bolnavi devin sensibili la orice fel de agresiune exterioară sau psihică interioară,de aceea se recomandă o protecție conștientă din partea celor din jur cât și conștientizată de către bolnavul acum eutiroidizat.

Medicația sedativă și tranchilizantă,care complectează repausul fizic și psihic completctează repausul fizic și psihic.Se pot administra,în acest sens,medicamente care acționează asupra hipotalamusului,a substanței reticulare,inhibând secreția de TSH: hiposerpril0,25 mgr,de 3c ori pe zi,perioade îndelungate de timp .

Hiposerpilul se administrează mai ales la bolnavii cu fenomene nervoase predominante .

Se mai poate administra ,în cazurile severe,pentru preântâmpinarea intrării în criza tireotoxică,sub form[ injectabil[,raunervil ,2,5 mg(1 fiol) la 6-8 ore,i.m.

În alte situații se administrează sedativele obișnuit:ciclobarbital 0,05 mg,de 2-3 ori /zi,luminal Na 0,05 mgx 2 /zi,amital sodic 0,10 mg x2 /zi și porțiuni sedative pe bază de clorhidrat:

Clorhisratul trebuie administrat cu prudență la bolnavii cu cardiopatie ,deoarece are acțiune inhibitoare asupra modului sino-atrial și a sistemului de conducere atrio-ventriculară.

Inhibitorii catecolaminelor .Sindromul de hipertiroidizare se realizează periferic prin acțiunea catecolaminelor asupra receptorilor beta- adrenergici .

În acest sens ,se pot administra derivații de reserpină cât și guantelina ,care scot catecolaminele din organe și țesuturi.

Guanetidina este mai puțin utilizată deoarece în dozele uzuale,de 50-150 mg,produce hipotensiune ortostatică.în practica obișnuită ,medicația

anticatecolaminică este reprezentată de blocantele beta-adrenergice.

Reprezentantul grupului este ,pentru practică cotidiană,propanolonul ,care se administrează în doză de 20-80 mg/ oral,la 8 ore interval ,perioade îndelungate de timp ,luni de zile,bineânțeles cu ajustarea dozelor după starea bolnavului.

Propranolonul are effect rapid și prompt asupra eretismului cardiac,cu reducerea simțitoare a alurii ventriculare,după primele 24-48 ore,și ,în general,din primele zile ale administrării.

Concomitant se normalizează și valorilor tensiunii arteriale.În formele clinice complete ca simptomatologie,prezența stărilor subfebrile,a transpirațiilor profuse,a respirației spastic pulmonare (prin același mechanism ca și transpirația), administrarea proponolulului are effect prompt asupra acestor manifestări.

Prezența acestora,mai ales a manifestărilor pulmonare ce țin de hipertiroidism,nu trebuie să împiedice administrarea propanolonului.

Beta-blocantele rămân o indicație clinic majoră în cardiotireozele primare ( pe inimă anterior sănătoasă) cu tulburări de excitabilitate,iar în cardiotireozele secundare doar după corecția digitalică și cu heparină.

Antibioticele de sinteză acționează prin inhibarea hormonilor tiroidieni,inhibă iodarea tiroizinei și monoiodtirozinei ,cuplarea tirozinelor pentru a forma tiroidieni,inhibă iodarea tiroizinei și monoio și monoiodtirozinei,cuplarea tirozinelor pentru a forma tironine,prin alterarea acțiunii periferice a tiroxinei:inhibă transformarea tiroxinei în triiodotironină.

Antitiroidienele de sinteză sunt reprezentate de două clase de substanțe utilizate în practică:derivați de thiouracil (metal-thiuracil,propilthiouracil) și derivați de imidazol (carbimazol și metibazol).

Antitiroidiene de sinteză (ATS) acționează atât la individual sănătos cât și la hipertiroidieni.

Modalitatea administrării ATS .Sunt indicate în:

●hipertiroidia primară;

●hipertiroidismul la tineri;

●pregătirea preoperatorie sau se dau concomitant cu administrarea iodului radioactive,până la administrarea efectelor acestuia din urmă.

Efectele asupra funcției tiroidiene și asupra simptomatologiei clinice se validează într-o perioadă de 15-20 zile de la începerea tratamentului;se pot administra oriunde ,în caz de insuficiență cardiac,refac raporturile normale ale tireostatului.

Doza de atac eficientă este greu de stabilit anticipat,totuși,pe baza semnelor clinice și a datelor biologice,cu cât acestea sunt mai accentuate,se administrează doze mai mari,pentru metal-thiouracil și propel-thiouracil în jur de 300-600 mg /zi,uneori ajungându-se la dozele extreme de 120-1600 mg/zi ( comprimat metilthiouracil-50 mg) iar pentru carbimazol ( metilmazol) 30-50 mg/zi (1 comprimat carbimazol-5 mg).

Doza va fi fracționată și administrată la 6-8 ore interval,din cauza timpului de înjumătățire,aproximativ cu aceeași durată.

În formele severe de hipertiroidie,dupăînceperea tratamentului se constată exacerbarea fenomenelor clinice .

Explicația constă în faptul că,în tiroidă este stocată o cantitate crescută de hormone tiroidieni;turnover-ul intratiroidian rapid al lor este asociat cu o depleție marcată a depozitelor hormonale glandular și,astfel,este inhibată sinteza nouă a hormonilor tiroidieni,scăzând cantitatea acestora din circulație.

La bolnavii cu forme ușoare sau moderate,depozitele tiroidiene de hormone sunt păstrate iar secreția lor continuă în acest timp când devin efectori,blocând secreția noilor hormonei;la acești bolnavi răspunsul therapeutic este întârziat după epuizarea hormonilor depozitați în tiroidă.

Cura de întreținere .Obținându-se eutiroidizarea,dozele de ATS se scad treptat,la 20-30 zile,cu 50-100 mg ,pentru metilthiouracil sau cu 5-10mg/zi pentru carbimazol.

Când apar semnele discrete de hipotiroidie, se reduce dozajul și se adaugă hormone tiroidieni:tiroton 10-20 gama/zi; aceasta contrabalansează efectele gușogene ale ATS,datorate reducerii tiroxinei libere circulante,stare care duce la creșterea secreției de TSH hipofizar ,redus sau absent în perioada evoluției hipertiroidei.

Durata tratamentului este greu de apreciat la începutul programului therapeutic.

La unii bolnavi ,eutiroidizarea /hipotiroidizarea se obține într-un timp mai scurt ,la alții ,cura de întreținere poate fi urmată până la 6 ani de zile.

Efectele în timp ale administrării ATS nu sunt întotdeauna stabile: întreruperea administrării poate să ducă la reactivitarea bolii la 30-40 % dintre bolnavi,în următoarele 6 luni ,când acestor bolnavi,li se recomandă strumectomia chirurgicală.

Întreruperea administrării ATS se face în mod progresiv ,deoarece întreruperea bruscă poate exacerba evoluția sau chiar produce o criză acută tireotoxică.

Tratamentul cu ATS poate realize vindecări stabile în peste 54 % dintre cazuri ,după 4 ani.

Menținerea gușii ,a factorilor psiho-afectivi negative permanenți ,pot menține hipertiroidizarea.

Efectele secundare ale ATS .Efectul secundar principal este reprezentat de realizarea leucopeniei ( după carbimazol ,la aproximativ 0,8 %) care uneori poate evolua până la agranulocitoză.

Acestea se poate declanșa uneori în mod brusc fără perioadă de leucopenia ,prin durere la nivelul gâtului și stare febrilă.

Pentru aceste situații ,bolnavul trebuie instruit din timp să renunțe brusc la medicație și I se administrează penicilină și corticoizi.

Urmărirea hematologică în timpul tratamentului cu ATS se face prin numărarea leucocitelor în fiecare săptămână;sub 1200 leucocite 7,mmc se întrerupe administrarea medicamentului .

Leucopenia între 1500-2000 leucocite /mmc nu necesită întreruperea ATS.

În cazurile acestea,se întrerupe administrarea ATS pentru o perioadă de timp,după care , cu prudență ,se reia administrarea medicamentului .

Fenomenele de intoleranță cutanată:erupții,prurit pot fi combătute prin administrarea concomitentă de corticoizi.

Dacă în acest caz,manifestările cutanate nu dispar, se întrerupe pentru o perioadă limitată sau chiar definitive administrarea ATS.

Exoftalmia poate apare în timpul tratamentului cu ATS.Se asociează terapia cu corticoizi administrați general și local și , la nevoie se întrerupe administrarea cu ATS.

Criza tiroidiană acută pretinde întreruperea administrării de ATS ,se administrează corticoizi i.v. pe lângă celelalte mijloace necesare:

Sedarea ,scăderea temperaturii ,aport hidroelectrolitic.

Hipertrofia glandelor salivare se poate remedia prin întreruperea administrării ATS pentru o perioadă de timp .

Icterul este de tip colestatic ,fiind greu de diferențiat de icterul care survine ca o consecință a coafectării hepatice în evoluția hipertiroidiei .Necesită întreruperea administrării de ATS.

Percloratul de potasiu acționează prin blocarea captării iodului de către tiroidă.Se utilizează la bolnavii cu agranulocitoză; nu se administrează pentru pregătirea preoperatorie.

Poate produce intoleranță digestivă.

Corticoizii se utilizează în formele care evoluează cu manifestări serice autoimunitare ,având rol în blocarea biosintezei hormonilor tiroidieni.

Se administrează în doză de 30-40 mg prednisone /zi,perioade îndelungate de timp ,după care se scade doza conform schemelor obișnuite de tratament cu acești hormoni.

Vitamina A are rol antitiroidian,asociindu-se cu administrarea de ATS în doză de 600 000 U săptămâni.

Vitamina C,500-1000 mg /zi,pentru combaterea insuficienței CSR create , concomitant cu administrarea de anabolizante și vitamin B1-B12-B6.

II.6.3.Măsuri terapeutice cu character eliminator (Distructiv)

Aici trebuie încadrate măsurile terapeutice care au drept scop distrugerea țesutului tiroidian,pentru sistarea / diminuarea producerii hormonilor tiroidieni.

Acest scop este realizat prin două metode:iradierea intratiroiidiană cu iod radioactive-îndepărtarea chirurgicală a unei părți a tiroidei.

Administrarea iodului radioactiv:acționează prin razele β emise de radioiodul fixat în țesutul tiroidian .Iodul radioactiv se administrează pe cale bucală sau i.v.;ajuns în tiroidă,prin propietățile sale,distruge țeutul tiroidian prin iradiere .

Instalarea efectului therapeutic se resimte după 15 zile până la 3 săptămâni,iar eutiroida se obține în câteva luni de zile.

Până la instalarea efectului therapeutic,se administrează ATS și eventual prednisone+ betaadrenergice și sedative.

Se poate administra și a doua doză,când persist fenomenele de hipertiroidism,după 4-5 luni de la administrarea primei doze.

Contraindicații.Nu se administrează la gravide,în timpul alăptării,la tinerii sub 20 de ani,între 20-40 de ani când se evită riscul genetic posibil.

Efectele tardive ale administrării sunt reprezentate de instalarea hipotiroidiei ireversibile.

Se apreciează că,acestea realizează 10-20 % după primul an de tratament,după care se adaugă o rată de 2-3 % pentru fiecare an, ajungând la 50 % hipotiroidii,la 10 ani de la administrarea dozelor mici de 3-4mCI 131I,asociat cu ATS.

Efectele imediate ale administrării 131I:se pot instala semnele clinice ale tiroiditei de iradiere,care poate fi combătută prin analgezice obișnuite (aspirină) sau exacerbarea hipertiroidismului ,după 5-10 zile de la administrarea 131I,prin eliminarea,în circulație ,a hormonilor depozitați în tiroidă ,ceea ce impune contraindicația administrării 131I în formele grave de hipertiroidism.se mai poate instala un puseu de exoftalmie malign ,mai ales la bolnavii cu exoftalmie accentuată ,preexistente aplicării tratamentului.

Efectele benefice ale strumectomiei se manifestă prin vindecarea de durată și în procent mare ,înlăturând totodată gușa și adenoamele,menținând țesut tiroidian funcțional;nu are efecte toxice asupra organismului; reinstalează,

postoperator,un nou echilibru neuroendocrin,care poate fi normalizat prin adaus exterior de hormone tiroidieni;frecvența recidivelor este mai scăzut. Efecte nedorite ale strumectomiei :

●mortalitatea sub 1 %,

●criză tireoprivă mai rar ca înainte ,

●spitalizare mai îndelungată,

●tetanie paratiroidiană 1-3 %

●paralizie recurențială 0,5 %

●recurența hipertiroidismului la 2-18 % dintre bolnavi

●hipotiroidism la 4-30 %,mai accentuat la bolnavii care au prezentat anterior intervenției

●anticorpi antitiroidieni

Pregătirea preoperatorie este minuțioasă,atentă și de lungă durată,până la obținerea eutiroidiei.

Bolnavii se pregătesc cu sedative, tranchilizante,beta-blocante,iod,ATS.Propanolonul se sistează cu 8 zile înaintea intervenției chirurgicale.

Strategia aplicării miloacelor terapeutice:Participarea diverselor verigi patogenice în realizarea hipertiroidiei,cât și a factorilor diverși de atac ,implică diversificarea metodologiei terapeuitice.

Aprecierea terenului individual și a formei gușii indică nuanțări ale aplicării mijloacelor terapeutice.

Nu trebuie excluse,din nici o formă anatomo-clinică ,următoarele măsuri terapeutice:

Repausul fizic și psihic

Izolarea bolnavului din mediul din mediul present familial sau social

Administrarea medicației sedative,ztanchilizante,inhibitoare ale catecolaminelor

Regim alimentar hiperproteic și hipercaloric.

Eficiența măsurilor terapeutice se evidențiează prin ameliorarea stării clinice;dispariția sau ameliorarea fenomenelor cardiovasculare;prin recâștigarea greutății,diminuarea volumuluim glandei tiroidei,alungirea timpului de decontracție în reflexograma achiliantă.

II.7 Complicațiile hipertiroidismului

Dacă nu se intervine la timp în hipertiroidism, se pot ivi complicații,unele destul de grave.

Complicația cea mai gravă este criza tireotoxicoză,care , din fericire,a devenit rară.Apare la bolnavii cu tireotoxicoză severă,mai ales dacă aceștia sunt supuși la diverse agresiuni (emoții ,intervenții chirurgicale ,surmenaj).

Criza este provocată de tiroidectomie ,în special,deoarece în timpul manevrelor pe tiroidă se revarsă în sânge cantități mari de hormoni tiroidieni.

Criza se manifestă clinic prin intensificarea fenomenelor de tireotoxicoză ( tahicardie,hipertensiune ,astenie extremă).

În astfel de cazuri se instituie tratament de urgență cu sedative puternice ,soluție Lugol și tratament Hemisunccinat de hidrocortizon în perfuzie sau Cortizon accetat administrat i.m.

II.8 Profilaxie

Profilaxia terapeutică depinde de terenul pe care a evoluat hipertiroidia,de vârsta bolnavului,de forma și vechimea gușii,de intensitatea fenomenelor clinice , de cooperarea bolnavului la tratament ,de urmărirea cu strictețe a respectării indicațiilor terapeutice ,de înlăturarea sau anularea factorilor precipitanți ai hipertiroidizării.

Față de acești parametric ,este greu de anticipat,la începutul tratamentului,care va fi rezultatul în timp,chiar îndeplinind toate condițiile expuse ; fiecare metodă are neajunsurile ei terapeutice,la care se sumează și factorii constituționali individuali.

Necooperarea la tratament, vechimea gușii,cu tendință la visceralizare,greșita ierarhizare și individualizare a măsurilor terapeutice,dozele insuficiente sau aplicate puțin timp sunt elemente de prognostic terapeutic nefavorabil.

Expertiza capacității de muncă.

În formele ușoare,cu menținerea unei igiene psihice și fizice corespunzătoare,bolnavul este capabil de activitate fizică dirijată.

În toate celelalte forme, se impune oprirea activității fizice dirijate până la obținerea eutiroidizării ( gradul II de incapacitate de muncă).prezența exoftalmiei recidivante împiedică activitatea fizică; visceralizarea și mai ales cardiotireoza ,evoluând pe fondul unei suferințe cardiac anterioare îmbolnăvirii,realizează implicit imposibilitatea activității fizice (gradul II de pensionare).

Aplicarea mijloacelor terapeutice în diferitele forme anatomo-clinice de hipertiroidie.

CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA

PACIENȚILOR CU HIPERTIROIDISM

III.1 Procesul de ingrijire.noțiuni teoretice(plan de ingrijire)

Afecțiunile glandelor endocrine au o evoluție lungă,majoritatea lor fiind cu character cronic,care se pretează tratamentului extraspitalicesc.

Spitalizarea de obicei este un episode-relativ scurt- în evoluția lungă a bolii și are scopul de a stabili diagnosticul,de a institui tratamentul (pe care apoi bolnavul îl va continua la domiciliu) și de a controla periodic starea bolii sau eficacitatea tratamentului.

Datorită modificărilor somatic sau metabolice pe care le provoacă aceste boli,bolnavii au de obicei complexe de inferioritate,cu stări depressive și obsessive.

Îngrijirile medicale acordate bolnavilor cu hipertiroidism , pe lângă aspectele comune nursing-lui în general, au și unele aspecte particulare, deoarece ceea ce caracterizează un bolnav cu hipertiroidism, este imposibilitatea de se obișnui cu existența bolii.

In caz de hiperactivitate, asistenta medicală ,asigură mediul optim pentru bolnavi, reduce numărul de vizitatori, înlătură obiectele ce i-ar putea răni sau incomoda .

În cazul bolnavilor cu hipertiroidism,vor necesita spitalizare numai acei bolnavi care se dezvoltă complicații , sau se află în hipertermie,urmărindu-se totodată indicii.

În timpul transportului , spre unitatea sanitară,bolnavul cu hipertiroidism, v-a fi ținut în permanență sub supraveghere,urmărindu-se în mod special tegumentele și dacă este sau nu conștient.

III.2. Rolul propriu

Îngrijirile medicale se bazează pe desfășurarea a 5 etape :

Culegerea de date este primul pas de a culege informații despre pacient. Datele pot fi subiective sau obiective și ajută asistenta să ia decizii inteligente în legătură cu diagnosticul nursing.Culegerea de date se desfașoară conform unui plan :

●colectarea de informații obiective sau subiective despre pacient,

●verificarea datelor obținute,

●comunicarea informațiilor obținute prin culegerea de date.

Informațiile culese de asistenta despre bolnavi cu insolații pot fi :

● stabilite ( nume, prenume, vârsta, sex, buletin )

● instabile sau variabile ceea ce înseamnă acele date care se află într-un proces de continuă schimbare ( temperatura, tensiune arterială, diureza, durere, infecții ).

Principalele mijloace pentru culegerea datelor cu privire la bolnavii cu hipertiroidism sunt :

Observarea bolnavilor cu hipertiroidism – presupune o capacitate intelectuală deosebită de a sesiza prin intermediul simțurilor, detaliile lumii exterioare. Observarea este un proces mintal activ.

Asistenta trebuie să se ferească de subiectivism, de judecați preconcepute, de rutină și superficialitate și de lipsa de concentrație și continuitate;

Interviul este un instrument de cunoaștere a personalității. Este eficient dacă se ține cont de anumiți factori :

●alegerea momentului oportun pentru bolnavii cu hipertiroidism,

● respectarea orei de masă.

Interviul presupune capacitatea asistentei de a manifesta un comportament care să reflecte o atitudine de acceptare, capacitatea de ascultare, atitudine de respect, capacitatea de empatie.

In cazul în care interviul inițial nu poate fi finalizat, trebuie să se revină nu înainte de a i se menționa bolnavilor cu hipertiroidism.

III.2.1..Asigurarea conditiilor de spitalizare

Principalele îndatoriri ale asistentei medicale în perioada spitalizării bolnavilor hipertiroidism constau în :

●menținerea curățeniei la nivelul salonului, a mobilierului și a componentelor existente,pregătirea patului, dezinfecția,

●igiena bolnavilor, dezinfectarea obiectelor și materialelor utilizate în activitatea de îngrijire,

●pregătirea instrumentarului chirurgical pentru sterilizare,

●observarea și supravegherea funcțiilor vitale și vegetative ( respirație, puls, T.A. etc ), prevenirea complicațiilor postoperatorii), asigurarea securității bolanvei.

Asigurarea condițiilor de îngrijire.Bolnavii vor fi izolată de preferință într-o rezervă,deoarece stării de autointoxicație, ea este mai neliniștită,putând deveni mai târziu inconștientă.Camera să fie bine aerisită și ușor încălzită (20-220).

Patul trebuie prevăzut cu accesoriile necesare pentru prevenirea escarelor.

Poziția bolnavilor este în funcție de starea lor de cunoștință,precum și de existența edemelor.Bolnavii trebuie înveli’i cu două pături de lână și este bine ca patul să fie bine încălzit.

III.2.2.. Rolul asistentei în examinarea clinică a pacientului

Analiza și interpretarea- reprezintă identificarea nevoilor de sănatate actuale sau potențiale și a problemelor bazate pe culegerea de date. Etapa de analiză se desfășoară după un plan :

● Interpretarea datelor ( validarea datelor și ordonarea datelor prescrise ) – înseamnă a da un semn, a explica originea sau cauza problemelor de dependență, mai exact înseamnă a defini sursele de dificultate. Analiza de interpretare a datelor este o etapă importantă a procesului de îngrijire pentru că ea conduce asistenta la stabilirea diagnosticului de îngrijire ;

● Colectarea datelor adiționale sau suplimentare după caz ;

● Identificarea și comunicarea diagnosticului nursing ;

● Determinarea confluențelor între nevoile pacienților cu hipertiroidism și atitudinea membrilor sanitari .

Surse de informație – pot fi obținute direct de la bolnavii cu hipertiroidism sau de la aparținătorii acestora .

Ingrijirea – pornește de la informațiile culese și de la departajarea manifestărilor de dependență. Diagnosticul de îngrijire este o formă simplă și precisă care descrie reacția bolnavilor cu hipertiroidism la o problemă de sănătate .

Pe baza diagnosticelor de îngrijire se aleg intervențiile de îngrijire și se vizează atingerea rezultatelor pentru care asistenta este responsabilă.

Un diagnostic nursing este o problemă de sănătate actuală sau potențială care conduce la interveneții autonome. Un diagnostic nursing trebuie formulat clar, concis, centrat pe pacient, legat de o problemă reală.

Diagnosticul nursing este baza pentru planificarea intervențiilor independente .

Evaluarea îngrijirilor – reprezintă o completă reapreciere a întregului plan de îngrijire. Evaluarea finală cuprinde, stabilirea criteriului de evaluare, evaluarea atingerii obiectivelor, identificarea factorilor care afectează atingerea obiectivelor.

Pentru o evaluare eficace asistenta va urmări următoarele etape

●starea obiectivelor, aprecierea capacității bolnavilor cu hipertiroidism în raport cu obiectivul stabilit,

●aprecierea măsurii în care au fost atinse obiectivele,

●discutarea cu bolnavii cu hipertiroidism despre rezultatele obținute,

●identificarea nevoilor noi sau a problemelor noi apărute .

In cadrul procesului de îngrijire după executarea etapelor de apreciere, diagnostic, planificare, implementare și evaluare dacă obiectivele nu au fost atinse se trece la reanalizarea proceselor nursing.

Planul de intervenție ține cont și de prescripțiile medicale și cuprinde : obiectivele de îngrijire și intervenție.

De reținut este faptul că planul de îngrijire se stabilește pornind de la nivelul și capacitatea fiecărui bolnav cu hipertiroidism fapt pentru care el are dreptul de a participa la deciziile privind atingerea obiectivului principal de a duce persoana la un grad optim de independență în satisfacerea nevoii proprii.

Intervenția – permite nursei să-și aleagă modul de a acționa pentru a corecta problema de dependență a bolnavilor cu hipertiroidism și poate fi evaluată numai dacă se indică ora, momentul zilei când se aplica durată și continuitatea lor.Pentru evitarea hipertiroidism asistenta sfătuiește bolnavii:

●starea obiectivelor, aprecierea capacității bolnavilor în raport cu obiectivul stabilit,

●aprecierea măsurii în care au fost atinse obiectivele,

●discutarea cu bolnavii despre rezultatele obținute,

●identificarea nevoilor noi sau a problemelor noi apărute .

Aplicarea îngrijirilor are ca scop sa ajute bolnavii cu hipertiroidism să își mențină independența sau măcar un oarecare nivel de independență .Planificarea îngrijirilor este strâns legată de executarea lor mai exact ceea ce se decide în planificarea îngrijirilor trebuie să se execute în aplicarea îngrijirilor.

In cadrul planului de îngrijire, planificarea și executarea îngrijirii vor fi consemnate o singură dată într-o rubrică de intervenții .Această rubrică va cuprinde :

cui i se adresează acțiunea, natura actiunii,

orarul și intervenția nursei,

nu se efectuează niciodată acte de îngrijire fără a se cunoaște , efectul așteptat,

se vor observa atent reacțiile bolnavilor cu hipertiroidism ,

se vor modifica intervențiile.

Există riscul ca în timpul îngrijirilor să apara reacții ca:

●anxietatea (un sentiment de disconfort si tensiune),

●frică (sentiment resimțit de persoană față de un pericol fizic sau psihic),

●durerea (senzație neplăcută percepută în diferite părți ale organismului și însoțită de anxietate),

●depresie, singurătate, imobilitatea, înstrăinarea, sentimentul de neputință, modificarea schemei corporale.

Aceste situații pot fi atenuate de asistenta dacă dă dovadă de prezență umană și caldură fiind gata să-i ajutepe bolnavii cu hipertiroidism .

Planul de îngrijire se va efectua în funcție de nevoile permanente sau schimbătoare ale bolnavilor cu hipertiroidism și poate fi influențat de vârsta acestora, condiția în care se află, capacitatea lor fizică și intelectuală deoarece acest plan se va face după nevoile acestora, având ca etalon modelul conceptual al Virginiei Henderson.

Precizarea conceptelor cheie ale acestui model: individul bolnav sau sănătos este văzut ca un tot complex prezentând 14 nevoi fundamentale care trebuie satisfăcute.

Rolul asistentei intră în aplicare în momentul în care, din diferite motive patologice, bolnavii cu hipertiroidism nu își pot satisface singuri aceste nevoi.

Scopul asistentei medicale este de suplinire a ceea ce bolnavii cu hipertiroidism nu pot face singuri, referitor la nevoile care trebuie satisfăcute.

Scopul îngrijirilor este de a păstra sau de a restabili independența bolnavilor cu hipertiroidism în satisfacerea acestor nevoi.Pentru a aplica modelul conceptual al Virginiei Henderson, asistenta medicală trebuie să știe că o nevoie fundamentală este o necesitate vitală a ființei umane pentru a-și asigura starea de bine în apărarea fizică și mentală.

III.2.3 Supravegherea pacientului

Suptavegherea pacientului cuprinde obiective care variază de la boală la boală,simptomatologia lor fiind diferită.

Ea primește o importanță deosebită în cursul stărilor acute și a complicațiilor.

Asistenta trebuie să recunoască manifestările prodormale ale acestor stări,anunțând imediat medicul și luând măsurile necesare de pregătire până la sosirea acestuia,în funcție de starea bolnavului.

III.2.4.pregatirea preoperatorie si ingrijirea postoperatorie

Pregătirea generală preoperatorie implică mai multe etape:

Pregătirea psihică :bolnavul va fi informat despre riscuri și I se va cere consimțământul, lui sau familiei.Bolnavul va fi înconjurat de atenție, va fi încurajat.

  Îngrijirile igienice -bolnavului i se va face baie, apoi igiena cavității bucale, îngrijirea părului, tăierea unghiilor.Se măsoară și se notează în foaia de observație : puls, T.A., respirați , temperatura,diureza,scaun.

Se observa apariția unor infecții O.R.L. și pulmonare, a febrei, infecții ale pielii. 

Regimul dietetic – este adecvat diagnosticului și deficiențelor bolnavului.In dimineața intervenției, bolnavul va fi pregătit astfel:

se întrerupe alimentația bolnavului cu 12h înainte;

se imbracă bolnavul corespunzator;

se indepărtează protezele dentare mobile;

se indepartează bijuteriile;

golirea vezicii urinare;

clisma evacuatorie se face cu 12h înainte de intervenție și în dimineața intervenției;

se administrează medicația preanestezică;

Pregătirea locală preoperatorie:

pregătirea câmpului operator

curățirea tegumentelor – prin spălarea cu apă și sapun;

raderea regiunilor paroase;

degresarea pielii cu alcool;

dezinfecția pielii cu un antiseptic.

Ingrijirile postoperatorii Se fac pentru restabilirea funcției organismului, asigurarea cicatrizării normale a plăgii și prevenirea complicațiilor.Ingrijirea postoperatorie începe imediat după intervenția chirurgicală și durează până la vindecarea completă a bolii.  De la sala de operație, bolnavul este transportat cu targa,este așezat în pat în decubit dorsal cu capul rotit lateral.Ingrijirea bolnavului cuprinde:

●supravegherea faciesului – se urmărește apariția palorii, a transpirațiilor reci,răcirea extremităților – care anunță șocul;

●supravegherea comportamentului pentru a preveni smulgerea pansamentului, a drenurilor și perfuziei;

●supravegherea respirației – aceasta trebuie să fie ritmică și de amplitudine normală.

●Incărcarea bronșică cu mucozități necesită aspirație;

●supravegherea pulsului – trebuie să fie bine bătut, regulat;

●supravegherea T.A.;

●supravegherea pansamentului – trebuie sa fie bine uscat;

●schimbarea poziției bolnavului – după trezire;

● îngrijirea mucoasei bucale.

III.2.5.Rolul asistentei medicale in alimentatia pacientului

Alimentația trebuie să fie echillibrată energetic și calitativ.În hipertiroidism,regimul dietetic are o importanță deosebită.În hipertiroidism , dieta bolnavului trebuie să fie ușor digerabilă și bogată în calorii.

În cazuri rare poate apărea o stare de inapetență,când necesitățile calorice ridicate trebuie asigurate prin alimentație fracționată.

Pentru a funcționa normal celulele și organele au nevoie de un suport adecvat de nutriente.

Acestea asigură: creșterea și diviziunea celulară; producția și activitatea enzimatica; sinteza de carbohidrați, lipide, proteine; contracția și relaxarea musculară; alte funcții celulare.

În plus, nutrientele sunt în mod absolut necesare pentru procese fiziologice mult mai complexe cum ar fi:

●secreția neurohormonală;

●funcția imună;

●integritatea intestinală;

Managementul nutrițional reprezintă parte integrantă în terapia pacienților cu hipertiroidism.

Hidratarea.Completarea pierderilor de lichide este elementul esențial al tratamentului și îngrijirii pacienților cu hipertiroidism.

La aportul de lichide se vor lua în considerare lichidele din băuturi,alimente ,precum și apa formată în organism din țesuturile proprii ,numită apă endogenă,care se evaluează la aproximativ 200-400 g în 24 de ore.

III.2.6.Rolul asistentei medicale in educatia pentru sanatate

În cazul bolnavilor cu hipertiroidism ,asistenta medicală trebuie sa își concentreze atenția asupra fiecărui bolnav de care răspunde, să cunoască bolnavul, să știe să asculte, să utilizeze puținele informații primite sau culese în interesul și pentru recuperarea acestora.

Rolul asistentei medicale nu se rezumă doar la acordarea îngrijirilor curative și obișnuite ci și la educația sanitară a bolnavilor pentru a preveni apariția complicațiilor sau a agravării afecțiunii deja existente, prin descoperirea și raportarea la timp medicului curant.

III.3 Rolul delegat

III.3.1 Rolul asistentei medicale in examinarea paraclinica

În produsele recoltate se efectuează o mare varietate de analize pentru a studia fie diversele substanțe care intră în compoziția lor,fie elementele figurate (celule,bacteria,paraziți) pe care le conțin.Recoltarea sângelui se face în general dimineța pe nemâncate.

Prelevarea produselor în vederea unui examen bacteriologic necesită precauții special de asepsie,pentru a nu contamina produsul cu germeni din mediul ambiant.

Pacienții cu hipertiroidism trebuie să urmeze instrucțiunile primite de la personalul medical când se recoltează.

Rezultatele pe care le furnizează analizele făcute în laborator se impart în două mari grupe:

●rezultate cifrice (ca urea,glicemia, numărătoarea leucocitelor,timpul de protombină)

●descriptive,de cele mai multe ori imagini văzute la microscop,de interpretare subiectivă,dar foarte valoroase pentru stabilirea unor diagnostic.

Analizele cifrice pot avea erori datorită reactivilor,aparaturii sau executării defectuoase a tehnicilor.

III.3.2 Rolul asistentei medicale in administrarea medicatiei

Asistenta medicală trebuie să respecte indicațiile medicului în aplicarea unui tratament corespunzător și să ofere toate indicațiile necesare în vederea continuării tratamentului din momentul în care bolnavul va părăsi spitalul.

Ajutorul asistentei la examinarea bolnavilor cu hipertiroidism este mai substanțial decât la alte categorii de îmbolnăvri.Ea efectuează după prescripția medicului tratamentul impus de afecțiune.

III.4.Descrierea a doua tehnici

III.4.1tehnica efectuarii pansamentului

Reguli de practice de efectuare a pansamentului

● asistenta va sta cu fața la bolnav

●Înfășarea membrelor se începe de la extremitatea lor distală

●fața se înfășoară într-o singură direcție ,de la stânga la dreapta

●turele feșei trebuie să acopere pe cele precedente ,în așa fel încât acestea să adere reciproc ,să nu se desfacă una de alta și să nu prezinte încrețituri

●fașa să nu fie aplicată prea strand ,pentru a nu provoca dureri sau tulburări de circulație și să nu fie prea largă pentri a nu aluneca ,lăsând plaga descoperită.

●se vor evita mișcările inutile și se va avea grijă să nu se producă dureri bolnavului

●capătul feșei se fixează în partea opusă regiunii bolnave

Punctele fixe ale unei înfășări,ca și nodul prin care se termină fașa vor fi plasate la distanță de plagă și nu în zona declivă ( pe care stă bolnavul)

Este mai indicat să se fixeze cu leucoplast ultima parte a feșei .

●aplicarea feșei se începe cu o tură circulară.Cu mâna stângă se fixează colțul feșei,iar cu dreapta se rulează fașa în jurul regiunii respective .

Când s-a strecurat prima tură circular cu fașa a doua oară peste capătul liber ,pentru a-l fixa .

Fașa se poate conduce circular ,în spiral ,în formă de opt ,în spică răsfrântă sau în evantai ,după regiunea anatomică unde se aplică .

Exemplu :

Pansamentul recurent .

●Înfășarea recurentă este format dintr-o serie de ture care se întretaie în unghi drept;se realizează astfel o serie de ture ,dintre care unele merg de-a lungul ,iar altele în jurul segmentului corp

●se folosește penntru a menține un pansament aplicat pe un bont de membru ,după amputație

●se poate executa cu unul sau două suluri de fașă

●înfășarea cu două suluri este cea mai recomandată ,deoarece face contenția bună

●Fiecare dintre cele două suluri execută înfășarea numai într-un singur sens ( fașa unui sul execută înfășarea circulară ,fașa celuilalt sul face înfășarea verticală )

●Se începe de la nivelul articulației cu fașă circulară și se continuă la nivelul degetelor afectate conform tehnicii.

III.4.2 Recoltarea sângelui cu sistemul vacutainer

Tehnica : Se pregătește brațul bolnavului ca și pentru orice venepuncție ,apoi se îndepărtează apărătorul de pe vârful distal al canulei și se înșurubează pe el conducătorul de recipient .Se îndepărtează apărătorul și de pe vârful proximal al canulei și se pătrunde în venăDeoarece supapa din ac rămâne închisă ,s’ngele nu apare la suprafață .

Se introduce în conductor prima eprubetă ,închisă cu dopul îndreptat spre ac ,rezemând degetele index și mediu pe cele două urechiușe și împingând cu policele fundul eprubetei înainte până ce acul traversează dopul de cauciuc .

În acest moment se deschide supapa și sângele este aspirat în tub în cantitatea necesară pentru analiza respectivă .Se retrage tubul de pe ac ,ceea ce închide supapa și se înlocuiește recipientul de recoltare cu un alt tub .

În momentul trecerii dopului prin ac acesta deschide din nou supapa și așa mai departe ,putând recolta prin aceeași canulă orice număr de prize de sânge ,fără ca acesta să apară pe suprafețele înconjurătoare

Aparatura confecționată din material plastic se aruncă după o singură utilizare evitând astfel transmiterea infecțiilor prin inoculare.

Recoltările de sânge se fac întotdeauna cu instrumente sterile și în recipient curate și uscate și în cazul recoltărilor pentru examinări bacteriologice și virusologice și sterile .

Instrumentele și recipientele care nu corespund curățeniei chimice pot intervene în falsificarea rezultatelor prin substanțele străine ce le conțin.Se întâmplă ca pentru menajarea bolnavului,recoltarea să se facă cu acul în vena prin care s-au injectat soluții medicamentoase.Instrumentele și recipientele umede pot provoca hemolizarea sângelui.

Dacă asistenta nu are la dispoziție instrumente complet uscate ,atunci le va spăla cu ser fiziologic împreună cu recipientul pregătit,pentru a crea un mediu isotonic elementelor figurate ale sângelui recoltat .

Recoltarea se face dimineața pe nemâncate înaintea sculării bolnavilor din pat și aducerii alimentelor în salon.În caz de urgențe recoltarea se va face fără nici o condiție .

CAPITOLUL . IV.

ÎNGRIJIRI SPECIFICE

Cazul nr.1.

Nume și Prenume :J. L

Sexul : Feminin

Vârsta :43 ani

Mediu:Urban

Data internării : 18.01.2015

Data externării : 25.02.2015

Diagnostic la internare: Hipertiroidism secundar cu defect funcțional,HTA

Motivele internării Pacienta de 43 de ani se internează în secția de endocrinologie.

Motivele internarii au fost reprezentate de tahicardie fatigabilitate progresivă la efect ,astenie musculară ,oboseală , sporirea masei corporale ,edeme pe față și memrbe ,uneori pe tot corpul ,tulburări de apetit și, cefalee persistentă . În momentul internarii se constată că valorile tensionale sunt 140/70 mm Hg; 130 puls=75 bătăi/min.

Doamna J.L. este de profesie vânzătoare la o firmă privată, este casatorită de 20 ani, și locuiește împreună cu soțul și fiul la bloc, în condiții foarte bune, are o viață echilibrată. Doamna este fumătoare, consumă cafea.

Doamna este revoltata pentru ce i s-a intamplat și deși are teamă de tratament și de efectele acestuia , dorește să-și amelioreze starea de sănătate și încurajată de familie este cooperantă.

Anamneză

Antecedente fiziologice : -neagă orice informație

Antecedentele heredocolaterale- aspectul constituțional

Antecedente patologice:

Patologie hepatică ce poate induce tulburări de metabolizare,HTA

Mama pacientei este în evidență cu Diabet Zaharat tip II,

Factorii de risc legați de modul de viață : fumătoare de 15 ani (fumează 20 țigări /zi) ;din cauza tratamentului recomandat pentru tulburările tensiunii arteriale , pacienta nu folosește sare suficientă

Tulburări neurovegetative- valuri de căldură, tulburări de sensibilitate

Comportamentul general- emotivitate exagerată, irascibilitate Nu prezintă alergii medicamentoase

Istoricul Bolii :Boala actuală a debutat în octombrie 2014, cu o stare de oboseală accentuată, inapetență, dureri acute, constipație, tegumente uscate ,căderea părului , dereglări sexuale,menstruații neregulate .Bolnava mărturisește că ,consumă de dulciuri și bauturi acidulate în exces.

Intre timp starea generală se deteriorează , medicul de familie decide trimiterea sa la un medic de specialitate unde în urma investigațiilor se stabilește diagnosticul de Hipertiroidism cu defect funcțional .

Bolnava este orientată spre unitatea sanitară ,secția Endocrinologie pentru investigații și tratament de specialitate.

Examen fizic generală-alterată

starea generală – alterată

tip constituțional – astenic

stare de nutriție – deficitară (inapetență)

talie 175 cm, G 60 kg – scădere ponderala 10 kg în 3 luni

tegumente palide, mucoase umede, limba fără depozit, bipocratism digital

sistem ganglionar limfatic – stare febrilă 380C, transpirații nocturne.

sistem osteo-articular și muscular- Integru

articulații mobile, troficitate- bună

Aparatul respirator – tuse uscată iritativă ,expectorație minima cu triuri sangvine

Aparatul cardio- vascular șoc apexian palpabil în spațiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară stângă

ritm regulat – AV 70/minut zgomote cardiace ritmice bine batute, fara sufluri supraadaugate

Puls palpabil în toate punctele periferice

TA 150/75 mmHg

Aparat digestiv

abdomen suplu, fără cicatrice, nedureros la palpare, fără apărare musculară, fără heraii,

zgomote intestinale prezente. Ficat moderat cu hepatomegalie (glob stâng) – punct cistic nedureros, fără lichide ascită în cavitatea peritoneală

splină nepalpabilă, nepercutabilă ;

pancreas fără simptomatologie dureroasă

Aparat urinar

loje renale libere, nedureroase la percuție, micțiuni fiziologice,

urină normală macroscopică. Diureza 1200/zi .

Rot-prezente, egal bilateral fără, reflexe patologice,

pupile egale, reflexe fotomotor prompt, prezent bilateral.

acuitate vizuală bună. Bine orientat temporo-spațial, capacitate de concentrare redusă

Examene biochimice – Hb 12,6 g % ,trombocite 150.000 /mmc ,leucocite 6.200 / mmc ,Nn-72% Ns – 2 % , Eo – 3 % , Lf- 15 %, Mo -8 % , VSH 75 mm/1 ora ; L=10000mmc Hgb=13% ; F=180mg% ; G=130mg% ; U=80 mg% ; U=80 mg% ;C=2,4mg% ;A.U=1-2mg% ; creatinina serică 14 mg/dl, uree plasmatică 75 mg/dl

Biochimie sangvină , glicemie ll0 mg/ml , uree 25 mg % , creatinină 0,9 mg% , TGO 20 U.I. ,TGP 24 U.I.

Examen sumar urină -D – 1200, albumina, glucoza – absent sediment cu elemente patologice.

Tratament – Tracrategus-10 g,

Plan de îngrijire

Cazul nr.2

Nume și Prenume :S.P.

Sexul : Feminin

Vârsta :41 ani

Mediu: Urban

Profesia: muncitoare

Data internării- 2.01.2015

Data externării – 11.02.2015

Dg. la internare : Hipertiroidism primar dobândit- tiroidita silențioasă și postpartum ,HTA

Motivele internării: cefalee, frisoane ,stare de lipotimie , somnolență, Constipație ,dureri musculare.Se internează pentru investigații de specialitate și tratamen.

Istoricul bolii: Bolnava se prezintă în serviciul de urgență acuzând simptomele mai sus amintite.Din relatările bolnavei simtomele durează de 2 săptămâni.

Anamneza

Obiceiuri -Pacienta duce o viață sedentară,consumă sucuri acidulate, consumă alimente fără sare

Facies -Anxios

Antecedente heredo-colaterale- fără importanță

Antecedente personale – tata (diabet zaharat) ;mama (vitiligo și insuficiența corticosuprarenală;)

Problemele pacientei-riscul alterării circulației și respirații, anxietate ,alterarea mobilitaăți fizice ,disconfort-durere ,dificultate în a se odihni,stări de lipotimie repetate,

Antecedente patologice -prezintă o bogată patologie asociată prin boli degenerative (Diabet Zaharat ,HTA) dar nici un factor de risc specific (individual).

Examen fizic general

Tulburări neurovegetative- tulburări de ritm cardiac, tulburări de apetit, caracter neregulat al scaunelor, neliniște, lipotimie,cefalee persistentă.

Comportamentul general- irascibilitate, sociabilitate redusă, sentiment de frustrare

Examen obiectiv ,stare generală –alterată,

stare de conștiență –bună ,

stare de nutriție-deficitară ,

tegumente și mucoase – normal colorate ,

țesut conjunctiv –normal reprezentat ,

țesut ganglionar –palpabil ,

sistem muscular-hipoton , hiperkinetic ,

Aparatul respirator- căi respiratorii permeabile , torace normal comformat , murmur vesicular present , amplitudinea mișcărilor respiratorii egală bilateral.

Aparat vascular – cord în limite normale , șoc apoxian în spațiul V intercostar stg. pe linia medioclavicular , bătăi cardiace ritmice , bine bătute ,TA- 145/ 70 mgHg

Aparat digestiv-manifestări digestive prezente prin amenoree ,galactoree, asociate din hiperprolacteinemie

Aparat urogenital- febră, stări de lipotimie , greață vărsături .

Antecedentele personale fiziologice- fără importanță

Tulburări neurovegetative-fără importanță

Examen de laborator –, GLU-100 mg/dl, ALT-17,8 mg/dl , AST-21,2 mg/dl, CA- 6,98 mg/dl, Albumină- abs , Urobinogen – normal , Pigmenți biliari – absenți , Epitelii plate -rare , leucocite –rare , HLG- Completa -+, VSH- +, Transaminaze- +, Uree- + , Htc=45%,F=180MG% , U=27mg% ,A.U=2,67mg% C=0,92mg% creatinina serică 12 mg/dl, uree plasmatică 72 mg/dl

Tratamentul – Cloralhidrat -5 g , Papaverină clorhidrică – 0,10 g

Plan de îngrijire

Cazul nr.3.

Nume și Prenume :T.L

Sex: Masculin

Vârsta – 47 ani

Ocupația –Profesor

Data internării- 27.01.2015

Data externării – 5.02.2015

Dg. la internare: Hipertiroidism,insuficiență cardiacă,,Obezitate gr.II

Motivele internarii: Bolnavul se prezintă în serviciul de urgență ,cu atralgii, scăderea poftei de mâncare ; îngroșarea vocii ,hipoacuzie ; sporirea masei corporale ,edeme pe față și memrbe ,uneori pe tot corpul ; tegumente uscate ,căderea părului .

Istoricul bolii.Boala a fost descoperită în urmă cu 5 ani,știe ce implică nerespectarea prescripțieiilor medicale ,totuși ignoră cu bună știință sfaturile medicale , drept pentru care în prezent este internat ,pentru investigații suplimentare în vederea aplicării tratamentului .Este în evidență la medicul endocrinolog cu diagnosticul de Hipertiroidism.

Anamneza:

Obieiuri- Deși știe diagnosticul pe care îl are , spune că nu se poate adapta la un regim igieno-dietetic, fapt pentru care consumă alimente în exces , în special dulciuri.Din cauza medicației cardiace consumă alimente fără sare

Stare generală- Alterată

Stare de nutriție-Bună

Antecedente heredo-colaterale – Inducție iatrogină, aspectul constituționa

Antecedente personale- tata diagnosticat cu Diabet zaharat tip I –decedat

Examen clinic general:

stare general- stare alterată

tegumente și mucoase- normal colorate ;

țesut celular subcutanat- bine reprezentat ;

Aparat urinar – Loje renale libere, nedureroase la percuție, micțiuni fiziologice, urină normală macroscopică. Diureza 2000/zi .

Tulburări neurovegetative: transpirații profunde, tulburări de ritm cardiac

Comportamentul generală- emotivitate exagerată, complexe de inferioritate

Analize –TGP -19u/l ;TGO-36,4 u/l ;FA-108 u/l ;TBIL -0,22 mg /dl ,Hb-9,28 g /100ml ; HT-30 % ; L-3.000 ; VSH -90 mm/h ; U=26mg% ;C=2,4mg% ;A.U=7,94mg %, creatinina serică 9,8 mg/dl; uree plasmatică 70 mg

Tratament- Bromură de Ca-15 g, Papaverină clorhidrică – 0,10 g

Plan de îngrijire

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele relatate în această lucrare am constatat faptul că hipertiroidismul este o boală nevindecabilă, de aceea rolul asistentei medicale este foarte important pentru ca bolnavul să poată fi ținut sub observație periodică.

Hipertiroidismul are elemente definitorii în procesul de îngrijire pentru sănătate iar scopul profesiei asistentei medicale este ca evoluția bolii să aibă un prognostic cât mai favorabil .

Sursele de dificultate cu care se consultă asistenta medicală ,în cazul unui bolnav cu hipertiroidism sunt lipsa de forță , de voință sau de cunoștințe al acestora.

În această situație compentența asistentei rezultă în cunoașterea sursei de dificultate și adaptarea îngrijirilor medicale acordate în această situație .

Nu întotdeauna dificultățile de vindecare întâlnite la un pacient cu hipertiroidism ,pot fi rezolvate prin procesul nursing .Intervenția aplicată pacientului cu hipertiroidism trebuie să țină cont de globabilitatea individului și poate fi orientată asupra ,, lipsei ,, și constă în creșterea independenței persoanei .

Asistenta medicală prin discuții cu bolnavul arată rolul deosebit al respectării regimului de viață echilibrat, cu o dietă corespuntătoare și un control periodic al evoluției bolii. Asistenta reprezintă legătura dintre pacient și medic, observând toate modificările apărute.Ea va îndeplini toate prescrierile medicului, iar bolnavul urmează instrucțiunile date de aceasta.

Hipertiroidismul este o boală cu incidență crescută, dar cu care bolnavul poate trăi mulți ani, iar pentru prevenirea complicațiilor este necesară o muncă de lămurire cu pacientul având în vedere ce reprezintă boala sa și prin ce metode ar putea fi ținută sub control medical.

Nursingul bolnavului cu hipertiroidism ,necesită atenție din partea asistentei medicale la indicația medicului , la fel ca la oricare afecțiune , iar aceasta trebuie să fie pregătită profesional cu inițiative și acțiuni nursing pe durata spitalizării și în perioada de covalescență .

În ciuda numeroaselor descoperiri care au fost făcute în diagnosticul și tratamentul hipertiroidismului rămân încă multe situații clinice care pot ridica rata mortalității și a morbidității .

Responsabilitatea îngrijirii pacienților cu hipertiroidism și stabilirea celor mai bune măsuri profilactice rămân adesea în seama medicului endocrinolog.

Asistenta medicală supraveghează bolnavul și trebuie să cunoască natura evoluției bolii și anunță medicală ori de cite ori sesizează manifestări clinice și eventuale complicații .

Asistenta medicală care vine în contact cu un bolnav diagnosticat cu hipertiroidism, trebuie să știe , să-l educe la rândul ei , să fie abilă, să fie o bună furnizoare de îngrijiri medicale , să aibă inițiativa și controlul , fiind permanent lângă bolnav .

BIBLIOGRAFIE

GHEORGHE MOGOROȘ-Enciclopedia Bolilor Interne ,Editura ALL, București , 2000

CORNELIU BORUNDEL-Medicină Internă pentru cadre medii,Editura ALL,București,2010

MIHAI BELAȘCU-Tratamentul bolilor în medicina internă-Editura medicală,București,2000

ROBERT HEGGLIN-Diagnosticul diferențial al bolilor interne-Editua Medicală, București,2002

MOZEȘ, C.: Cartea Asistentului Medical , Editura medicală, București, 1999

BIBLIOGRAFIE

GHEORGHE MOGOROȘ-Enciclopedia Bolilor Interne ,Editura ALL, București , 2000

CORNELIU BORUNDEL-Medicină Internă pentru cadre medii,Editura ALL,București,2010

MIHAI BELAȘCU-Tratamentul bolilor în medicina internă-Editura medicală,București,2000

ROBERT HEGGLIN-Diagnosticul diferențial al bolilor interne-Editua Medicală, București,2002

MOZEȘ, C.: Cartea Asistentului Medical , Editura medicală, București, 1999