Îngrijirea pacienților cu demență în stadiu avansat Îndrumător: Prof. Dr. Dan Lucian DUMITRAȘCU Absolvent: Nicoleta Ioana BUTUR 2020 2 CUPRINS 1…. [617992]

Universitatea de Medicină și Farmacie
„Iuliu Hațieganu”
Cluj-Napoca
Facultatea de Medicină

LUCRARE DE DIS ERTAȚIE
Îngrijirea pacienților cu demență în
stadiu avansat

Îndrumător:
Prof. Dr. Dan Lucian DUMITRAȘCU
Absolvent: [anonimizat]

2020

2
CUPRINS
1. PARTEA GENERALĂ …………… ………………………… ………… … 4
1.1 Introducere ……………………………………………………… . 4
1.2 Istoricul Demenței ………….………………………………… … 5
1.3 Definiț ie ……………… …………………………………………. . 6
1.4 Clasificare ………………………………………………………. 7
1.5 Demența Alzheimer și Demența Vasculară ………… ..…… 12
1.5.1 Tablou clinic și diagnostic ……… ……. ……… ….. 12
1.5.2 P revalență și incidență ……………………………. 18
1.5.3 Factori de risc …………………………… ..……… .. 20
1.5.3.1 Factori de risc nemodificabili ……..…… 20
1.5.3.2 Factori de risc modificabili ……………… 21
1.5.4 Patogenez ă ………………………………. ……………….. 23
1.5.5 Tratament …………… .…………………………….. 25

2. PARTEA SPECIALĂ ……………………………………………………. 27
2.1 Introducere …………………………………………………… . 27
2.2 Obiective ……………………………………………………… . 28
2.3 Material ș i metodă …………………………………………… .. 28
2.4 Rezultate ……………………………………………………… . 29
2.4.1 T ehnici de î ngrijire a pacienților cu demență
avansată ………………………………………………… … 36
2.4.2 I nstituționalizarea pacienților cu demență avansată
………………………………………………… ……………. 41
2.4.3 Îngrijirea pacienților cu demență avansată la
domiciliu cu servicii private specializate …………… ….. 45
2.4.4 E fectul îngrijirii pacienților cu demență î n stadiu
avansat asupra asistentelor medicale ……………… …. 49
2.4.5 Î ngrijirea pacienților cu demență severă: rolul
robotilor ș i a inteligenț ei artificiale ………………… ……. 56

3
2.4.6 Îngrijirea pacie nților cu demen ță avansată î n epoca
pandemie i Covid-19 ………………………….… ………… 59
2.5 Discuții ………………………………………………………… . 62
2.6 Concluzii ……………………………………………………… .. 64

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………. 65

4
1.PARTEA GENERALĂ

1.1 Introducere

Demența este un termen general utilizat pentru a descrie
declinul capacită ții mentale.
Afecțiunea nu este o boală specifică, este o condiție generală
care descrie un grup de simptome asociate cu declinul memoriei sau a
altor abilități de gândire.
Am ales acestă temă deoarece atât la nivel național cât și
global speranța de viață a crescut semnificativ dar și într -un mod direct
proporțional a crescut numărul pacienților cu patologie neuro –
degenerativă.
Boala Alzheimer și D emența vasculară sunt două dintre cele mai
frecvente cauze ale demenței în viața târzie.
Combinația dint re demența de tip Alzheimer și D emența
vasculară este a treia cea mai frecventă formă de demență, în special la
vârstnici.
Majoritatea formelor clinice de demență sunt caracterizate prin
prezența simptomelor „suprapunerii” atât a patologi ei
neurodegenerative, cât și a vascularizării, ceea ce face convenabil să
considere demența mixtă ca o entitate separată caracterizată prin
prezentări clinice, curs și rata de progresie a declinului cognitiv [21].
Simptomele demenț ei includ probleme le de memorie ,
rationament și judecată , aftfel pacienț ii cu acea stă patologie prezintă
dificultăți î n comunicare, dificultăți î n prob lemele de zi cu zi, dificultăți în
realizarea îngrijirii personale, schimbări de comportament ș i
personalitate.
Problemele medic ale de îngrijire a pacienților cu demență sunt
similare în toate demențele degenerative progre sive în stadiu tardiv și

5
includ: resuscitare cardiopulmonară, transfer la îngrijirea acută,
antibioterapie și hrănirea tubului. Simptomele comportamentale ale
demenței includ agitație și rezistivitate la îngrijire.
De asemenea, calitatea vieții persoanelor care suferă de
demență este sporită prin disponibilitatea unor activități semnificative și
prin evitarea restricțiilor. Sprijinul și implicarea familiei sunt c ruciale
pentru o îngrijire optimă [1].
În concluzie , consider că diagnosticarea cât mai p recoce a
pacienților cu demență, poate îmbunătăți calitatea vieții și întârzia
dizabilitatea provocată de aceasta.

1.2 Istoricul D emenței

De-a lungul timpului demenț a a fost luată în considerare doar ca
o problemă medicală, iar până î n secolul XVIII , termenul a fost folosit
pentru a diagnostica to ate formele de tulburare mentală .
Term enul de demență provine din cuvâ ntul latinesc “ demens” ,
ceea ce înseamnă: lipsit de/fără minte [2].
Deși termenul de „demență” a fost folosit încă din secolul al XIII –
lea, menționarea sa în comunitatea medicală a fost raportată în secolul
al XVIII -lea.
Chiar dacă demența a fost descrisă încă din antichitate, pacienț ii
care sufereau de această patologie nu au beneficiat de îngrijire până î n
Evul Mediu.
În acele timpuri terapia consta în prescriere a unei diete
alimentare severe și se mergea până la înfometare, masaje, cămăși de
forța sau recoltări de sâ nge.
Cel mai bun lucru pe trecut l egat de demență , a fost intrarea în
literatura pe “calea regală , prin Shakespeare ș i al sau “King Lear”.

6
Pinel a fost cel car e a introdus termenul de demență în domeniul
medical, desemnâ nd prin el orice forma de degradare mentală , care a
rezultat în urma u nei leziuni a creierului sau a unei boli.
În anul 1906, psihicianul Aloi s Alzheimer face o descriere
amănunțită a demenț ei presenile, prin exami narea creierului unei
paciente în vârstă de 51 de ani î n urma unei autopsii, astfel putâ nd
adauga tablo ul clinic al bolii și explicaț ia cauzelor ce o
determina .Autopsia i -a dezvaluit existenț a unor modifică ri ale “aspectului
fibrelor nervoase ” care indicau “derularea clară a unei boli ”.
Alături de membrana superficială a celulelor nervoase atrofiate,
Alois Alzheimer a descoperit modifică ri nodulare ale fibrelor nervoase și
depozită ri stratificate ale unei “substanț e particulare” și anume proteina
Beta-Amyloid , care determină caracterul diferențial , specific al structurii
creierului în cazul demenț ei.
Aceste rezultat e enunțate mai sus au fost publicate î n revista
institutului Frankfurter An stalt fur Irre und Epileptische , iar din anul 1910
la initiative lui Kraepelin această forma de demență a intrat în
dicționarele med icale sub numele de “Alzheimer” [2,3].

1.3 Definiție

Demența este caracterizată cel mai bine ca sindrom și nu ca o
boală particulară, fiind caracterizată prin deterioararea funcțiilor
intelectuale ș i suficient de severă pentru a interfera cu activitatea zilnic ă
și cu calitatea vieț ii pacientului.
În demență apar tulburări ale funcț iilor cerebrale, cum ar fi:
tulbură ri de memorie, dezorientarea temporală și spațială, afectarea
unor activități cerebrale complexe , confuzia, dar mai ales afectarea
activităț ii zilnice a pacientului.

7
Definim demen ța ca și sindrom deoarece întrunește definiț ia
acestuia, fiind un grup de semne și simptome care apar î n cadrul unei
patologii particulare.
Printre semnele și simptomele demenței regăsim uitarea
informațiilor recent învăț ate, modificări în planificar ea ș i rezolvarea
problemelor, cum ar fi gestionarea banilor , utilizarea telefonului mobil ș i
reamintirea numerelor de te lefon pe care pacientul le cunoș tea anterior.
Pentru a î ntruni criterii le unei demențe trebuie să fie semnificativ
afectate cel puțin d ouă sau m ai multe simptome : memoria, limbajul,
percepția vizuală, atenția , raționamentul.
Demența este un boală progresivă, dar un diagnostic precoce
crește șansele ca evoluția ei să fie încetinită prin iniț ierea tratamentelor
specifice permitând ș i o plan ificare din timp a vieț ii [4].

1.4 Clasificare

În funcție de etiologie ș i evoluție, demențele se împart î n trei
categorii: demențe parțial sau complet reversibile, permanente cu
evoluție progresivă și permanente de obicei neprogresive.

Demențe
permanente
și progresive Demențe
permanente de
obicei
neprogresive
Demențe parțial sau
complet reversibile

Boala Alzheimer
Demența
post-traumatică Demențele toxice și
medicamentoase
(alcoolul, monoxid de
carbon, plumb, mercur,
mangan, pesticide,

8
trihexifenidil, barbiturice,
antidepresive triciclice,
litiu, digitala, , cocaina,
etc.)

Demența vasculară
(multiinfarct, infarct
strategic, boala
Binswanger,
CADASIL, etc.) Demența post –
anoxică Demențele cauzate de
infecții (meningite,
encefalite, tuberculoză,
parazitoze,
neuroborelioza)
Demența asociată
bolii Parkinson Hidrocefalia internă
normotensivă
Demența cu corpi
Lewy Hematomul subdural
Forme mixte * Tumorile cerebrale
Boala Huntington Boala Wilson
Demența
fronto -temporală Afecțiunile metabolice
(insuficiență renală
cronică, demența de
dializă, insuficiență
hepatică, hipoglicemia
cronică)
Boala
Hallervorden -Spatz Afecțiunile endocrine
(hipotiroidia, sindromul
Cushing)

Paralizia
supranucleară
progresivă Afecțiunile autoimune
(LES cu vasculită
asociată)

9
Scleroza multiplă Afecțiuni carențiale
(sindromul Wernicke –
Korsakov, pelagra,
carența de viatmină B12
și folat)
Complexul
SIDA -demență Sindroame
paraneoplazice
(encefalita limbică)
Neurosifilisul
(Paralizia generalizată
progresivă)
Boala Creutzfeldt –
Jakob

Tabel 1. Clasificarea etiolo gică și evolutivă a demențelor. Adaptat din
“Ghid de diagno stic și tratament în demențe” [5].

Clasificarea pe ntru orientarea diagnosticului în funcție de
datele clinice și explorările uzuale obț inute la examenul clinic

I. Boli in care demența este asociată cu semne clinice și de
laborator ale altor afecțiuni medicale:

A. Infecția HIV / SIDA
B. Afecțiuni endocrine: hipotiroidism, sd. Cushing,
hipopituitarism
C. Carențe nutriționale: sd. Wernicke -Korsakov,
degenerescența combinată subacută
(carența de vit. B 12), pelagra

10

D. Meningoencefa lite cronice: paralizia generală
progresiva, sifilisul meningo -vascular, criptococcoza
E. Degeneresce nța hepato -lenticulară familială ( b.
Wilson ) și dobândită
F. Intoxicații cronice ( inclusiv statusul după intoxicație cu
CO )
G. Hipoglicemia sau hipoxia prelungită
H. Encefalita limbi că paraneoplazică
I. Expunera la metale grele: As, Bi, Au, Mn, Hg
J. Demența dialitică ( rara in prezent, datorita evolutiei
tehnologiilor de dializă )

II. Boli în care demența este asociată cu alte semne neurologice,
dar fără alte afecțiuni medicale evidente:

A. Invariabil asociate cu alte semne neurologice:

1. Boala Huntington
2. Scleroza multiplă, boala Schilder, adreno -leucodistrofia
și alte boli înrudite care afectează mielina SNC
3. Lipidozele
4. Epilepsia mioclonică
5. B. Creutzfeldt -Jacob (clasică și noua variantă), boala
Gerstmann Strausler -Scheinker ( demențele mioclonice
prionice)
6. Deg enerescența cerebro -cerebeloasă
7. Degenerescențele cortico -bazale
8. Demența cu paraplegie spastică
9. Paralizia supranucleara progresivă ( PSP )

11
10. Boala Parkinson
11. Scleroza laterală amiotrofică și complexul Parkinson –
SLA-demență
12. Alte boli metabolice ereditare rar

B. Adesea asociate cu alte semne neurologice:

1. Infarcte cerebrale multiple ( trombot ice si/ sau
embolice) si b.Binswanger
2. Tumorile ( primare/ secundare ) sau abcesele
cerebrale
3. Leziuni după traumatisme cranio -cerebrale
4. Boala difuză cu corpi Lewy
5. Hidrocefaliile comunicante normotensive sau
hidrocefaliile obstructive
6. Leucoencefalita multifocală progresivă
7. Boala Marchiafava – Bignami
8. Granulomatozele și vasculitele cerebrale
9. Encefalitele virale

III. Boli în care de obicei demența este singura manifestare evidentă
a unei afecțiuni neurologice sau medi cale:

A. Boala Alzheimer
B. Unele cazuri de SIDA
C. Demențele fronto -temporale și cele de lob frontal
D. Boli degenerative nespecificate

12

1.5 Demen ța Al zheimer ș i Demența Vasculară

1.5 .1 Tablou clinic și d iagnostic

Demen ța Alzheimer

Boala Alzheimer es te o tulburare neurodegenerativă progresivă ,
caracterizată prin distrugerea de celule nervoase, fiind asimptomatică
pacientul nu prezintă nici un semn legat de memorie sau gâ ndire.
În această patologie neuronii ș i conexiunile sunt î nconjurate de o
serie de depozite protetice anormale , astfel structura lor internă cât și
transmiterea sinaptică este afectată, ducâ nd la moartea celulelor
cerebrale.

Stadiile demenței Alzheimer sunt:

● Stadiul 1 – stadiul amnezic

Pacientul prezintă dereglă ri de memorie , este dezorientat în
timp și în spațiu, uită evenimente recente ș i apare alterarea act ivitătilor
psihomotorii și de dispoziție .

● Stadiul 2 – stadiul demețial

În stadiul doi al bolii , pacie ntul este incapabil să ducă o viață
independentă , deoarece tulburarile de memorie avansează , ast fel
pacientul este dezorientat în timp și spațiu, uită evenimente recente,
chiar și numele celor apropiaț i. În plus, pacientul poate să fie agitat ,
paranoic sau depresiv.

13

● Stadiul 3 – stadiul vegetativ

În acest stadiu se instalează dependența completă a pacie ntului,
acesta este incapabil să vorbească , să se îngrijească singur și să se
alimenteze de unul singur [11, 12].

Diagn osticul precoce are un rol esenț ial în iniț ierea terapiei
medicamentoase dar și î n prelungirea etapelor evolutive ale
afecț iunii.Diagno sticul este pus de că tre psihiatru, geriatru sau de că tre
neurolog [6,7].

Diagnosticul demenț ei Alzheimer se face pe baza :

●datelor clinic -anamnestice a paci entului și a aparținătorilor
acestuia
●examen fizic obiectiv
●analize de sâ nge:hemoleucogramă , biochimie , pentru a exclude
cauzele organice
●teste cognitive ce vizează testarea memoriei, atenției,
operaționalității gâ ndirii
●paraclinice: CT/RMN pentru lo calizarea leziunilor cerebrale și
pentru excluderea altor cauze neurologice .

De obicei, diagnosticul demenței Alzheimer se stabilește pe baza
criterilor OMS , publicate în manualul diagnostic ICD -10 și cele lansate
de Asociaț ia Psihiatrilor Americani, publicate î n DSM -IV si V [8,9,10] .

14
Criterii ICD -10

1.Declinul memoriei este cel mai evident prin învățarea de
informaț ii noi, iar î n cazurile severe poate fi afectată evocarea
informaț ilor.
2.Deterio rarea capacității de judecată , raționamen t și de
procesare a informaț iei.
3.Conștientizarea ambianței se menține o perioadă destul de
lungă pentru a permite demonstrarea fără echivoc a simptomelor
anterioare.
4.Declin în controlul emoțional și al motivaț iei, schimbarea
comportamentului social exteriorizat prin:iritab ilitate, apatie, labilitate
emoțională .
5.Pentru un diagnostic clinic de certi tudine trebuie ca simptomele
1 și 2 să fi fost prezente cel putin 6 luni și să existe dovezi pentru fiecare
[9].

Criterii DS M IV de diagnostic pentru Demenț a Alzheimer

A. Dezvoltarea unor deficite cognitive manifestate atât prin
tulburari de memorie cât ș i prin: afazie, tulburări ale funcț iilor executive,
agnozie sau recunoașterea persoanelor aprop iate, apraxie, etc.
B. Evolutie caracterizată prin declin progresiv al funcț iilor
cognitive .
C. Defici tele cognitive determina tulburări semnificative
ocupaționale sau în viața socială.
D. Deficitele de la punctul A nu se datorează :
● bolilor de sist em nervos central care determină deficite
progresive: boala cerebrovasculară , boala Parkinson, boala Huntington,
hidrocefalie.

15
● condiț iilor sistemice care sunt cunoscute ca fiin d factori de risc
pentru demență : hipotiroidism, deficit de B 12, hipercalcemie.

Demen ța Vasculară

Demența vasculară se caracterizează printr -un aport de oxigen
redus la nivel cerebral , î n urma îngustă rii sau blocarii vas elor de sâ nge,
ceea ce duce la distrugerea ș i moartea neuronilor. Manifestările clinice în
demența vasculară variază în funcție de zona din creier afectată .
În cazul uno r: ”mini -stroke” adică mici acciden te vasculare
cerebrale denumit și lacunarism cerebral î n urma tomografiei ce rebrale,
evoluț ia poate fi lentă ca și în demenț a Alzheimer.

Simptomele demenț ei vasculare sunt:
● confuzie
● tulburări de atenț ie și concentrare
● agitație și neliniș te
● râs și plâ ns neadecvat
● depresie
● afectarea funcțiilor complexe ale gândirii precum luarea
decizilor, organizarea ș i planificarea
● tulbură ri de memorie recente
● incontinența urinară [4].

Tipurile de demență vasculară :

În funcție de localizarea și mecanismele fiziopatologice implicate
ale bolii cerebrovasculare, se definesc mai multe tipuri de demență
vasculară:

16
● Infarcte localizate strategic – infarcte la nivel frontal bilateral, prin
ocluzia arterei cerebrale
◦ infarcte bilaterale la nivel talamic, prin ocluzia arterei
posterioare cerebrale
◦ infarcte parietale sau frontale prin ocluzia arterei cerebrale
medii

● Infarcte multiple ischemice ale vaselor mari

● Bolii de vase mici – caracterizată prin infarcte multiple lacunare la
nivelul ganglionilor bazali

● Infarcte hemoragice

● Hipoperfuzia

● Arteriopatia cerebrală cu infarcte subcorticale și leucoencefalopatie cu
transmitere autosomal dominant [13].

Criteriile NINDS -AIRENS pentru diagnosticul de demență vasculară
probabilă:

● Demența cu un declin cognitiv față de un nivel anterior și care
se manifestă prin afectarea memoriei și a minim două alte arii cognitive
(orientare, atenție, limbaj, integrare vizual -spați ală, funcție executivă,
control motor, praxie).

● Boala cerebrovasculară cu semne neurologice focale și
constatările imagistice relevante, inclusiv multiple accidente vasculare
cerebrale în teritoriul vaselor mari sau un singur infarct plasat strategic.

17

● O relație de cauză -efect între demență și boala
cerebrovasculară: debutul demenței la maxim 3 luni de la accidentul
vascular cerebral, deteriorarea abruptă a funcțiilor cognitive sau
fluctuantă sau progresie pas cu pas a deficitelor cognitive.

● Carac teristici care susțin diagnosticul de demență vasculară
probabilă: apariția precoce a unei tulburări de mers (mers cu pași mici,
apraxic -ataxic sau de tip parkinsonian), istoric de afectare a stabilității și
posturii,cu apariția căderilor frecvente, neprov ocate, tulburări micționale,
cu necesitatea imperioasă de a urina, sindrom psudobulbar;
modificări ale structurii de personalitate, abulie, depresie, incontinență
emoțională și alte deficite de tip subcorti cal, inclusiv retard psihomotor
[15].
Boala cereb ro-vasculara se poate identifica imagisti c prin CT sau
IRM, apărâ nd sub forma infarctelor cerebrale multiple în teritoriul vaselor
mari sau a unui singur infarct situat strategic.Tot imagistic se pot
observa lacune multiple (unele cu u n diamentru mai mic d e 1,5 cm) la
nivelul ganglionilor bazali a substanței albe sau leziuni extensive
marcate printr -un semnal intens anormal la nivelul substanței albe
periventriculare [16] .
Demența vasculară are un debu t abrupt cu progresie î n trepte ,
pacientul prezentâ nd perioade de stabi litate urmate de un declin
funcț ional brusc.
La examenul obiectiv se pun în evidență semne le cortico -spinale
sau cortico -bulbare care se man ifestă prin hiperreflexivitate, semn
Babinski pozitiv, tulburari de mers, astenie, adinamie [17].

18
1.5.2 Prevalența și i ncidență

Demenț a nu este o boală specifică, ci mai degrabă o
constelație a modificărilor cognitive și a dizabilității din cauza mai multor
„cauze”, adică, demenț a Alzheimer , demenț a cu corpuri Lewy, boli
vasculare, medicamente și alcool. Trebuie să fie evaluată în continuare
dacă există o tendință pentru incidența redusă a demenței.
Este posibil ca îmbunătățirea tratamentelor factorilor de risc, în
special a bolilor vasculare, să fi dus la scăderea incidenței.
Cu toate acestea, acest lucru ar putea duce la o creștere a
prevalenței, deoarece terapiile îmbunătățite pentru factorii de risc vor
duce la o longevitate crescută la pacienții cu demență.
O variație a incidenței sau prevalenței demenței, în special a
bolii Alzheimer pe regiuni sau populații specifice poate fi din cauza
expunerii mai mari sau mai mici la agenții cauzali ai demenței.
De exemplu, în trecut, diferențele izbitoare în incidența bolilor
coronariene au dus la înțelegerea relației dintre factor ii dietetici, cum ar fi
grăsimea saturată și colesterolul alimentar și incidența bolii coronariene.
Cu toate acestea, există o prevalență ridicată a demenței la
persoanele în vârstă din întreaga lume, iar studii multiple efectuate în țări
industrializate și nonindustrializate au arătat o prevalență de demență
standardizată de vârstă cuprinsă între 5% și 7% în majoritatea țărilor
[18].
Boala Alzheimer este cea mai frecventă, contabilă pentru 60%
până la 80% din toate cazurile de demență. Din 2000 – 2014, procentul
de decese atr ibuite demenț ei Alzheimer a crescut cu 89% .
Din păca te, nici un tratam ent nu a fost descoperit care să
întârzie sau să prevină boala, deci a fost o creștere substanțială în
prevalenț a bolii Alzheimer.

19
În 2016, numărul estimat a pacienților cu demenț a Alzheimer
era de 47 de milioane de persoane la nivel mondial, fiind prevăzut să se
tripleze până în 2050 [20].
Demența vasculară este cel de -al doilea tip frecvent de
demență. Folosind datele din studiul s ănătate și pensionare, prevalența
demenței vasculare a fost estimată a fi 0,98% la 71 –79 ani, 4,09% la
80–89 ani și 6,10% la> 90 ani, reprezentând un total de 594,000 cazuri
în Statele Unite în 2002.
Studiile epidemiologice probabil subestimează contribuțiile
vasculare la demență din cauza clasificării greșite a demenței vasculare
sau mixte , ca Demenț a Alzheimer.
În special, studiile fără neuroimagistică sistematică sau
neuropatologie pot trece cu vederea leziunile vasculare cerebrale care
nu sunt asociate cu accident vascular cerebral.
Studiile bazate pe autopsie sunt considerate standardul de aur
pentru identificarea corelațiilor patologice ale demenței. Studiile de
autopsie clinică și comunitară arată că infarcturile mici nerecunoscute
din punct de vedere clinic sunt foarte frecvente și sunt asociate cu
demența.
Un anumit grad de boală vasculară, pr edominant boala
vaselor mici, este văzută neuropatologic în până la 80% din cazurile de
demență . Microinfarctele, care sunt infarcte sub -milimetrice vizibile
numai la microscopie ușoară, sunt în mare parte nedetectabile pe RMN
prin urmare, chiar și atunci când se face RMN cerebral, gradul de
leziune vasculară a creierului poate fi subest imat [19].

20
1.5.3 Factori de risc

1.5.3.1 Factori de risc nemodificabili

● Vârsta

Este cel mai important factor de risc nemodificabil dar ș i cel mai
fundamental factor de dezvoltare a bolii atât în cazul demenței Alzheimer
cât și în cazul demenț ei vasculare.

● Antecedentele familiale de boală

Demența este legată ș i de antecedentele familiale, iar riscul de a
dezvol ta demenț a este mai ma re când în familie s unt afectate rudele de
gradul I .

● Gena ApoE4

Gena ApoE, situată la nivelul cromozomului 19 constituie matrița
pentru sinteza proteinei, apolipoproteina E, implicată în transportul
colesterolului în torentul sanguin. Gena ApoE este prezentă sub forma a
trei tipuri de alele: E2, E3, E4 .
În genomul fiecărei persoane identificăm una din cele trei forme
ale ApoE, cea mai frecventă alelă întâlnită fiind alela E3, cea ma i puțin
frecventă este alela E2 , iar alela E4 într -un procent interme diar. Alela E2
scade riscul de a dezvolta demență comparativ cu alela E3.
Prezența alelei ApoE4 conferă un risc crescut de a dezvolta
demență Alzheimer comparativ cu alela E3, atât în formele sporadice cât
și familiale, mai mult momentul de debut al bolii este mai precoce decât
în cazul alelei E2 sau E3.

21
Între 40% și 65% dintre pacienții cu diagnostic de Alzheimer au
moștenit alela E4 în formă hetero sau homozigotă. Totuși prezența alelei
E4 nu are semnifi cația certă de a avea boala [24].

1.5.3.2 Factori de risc modificabili

a.Componentele dietei și tipul de dietă

●Vitaminele B și folați

Se consideră că vitaminele B și folații sunt direct implicate în
metabolismul homocisteinei, o proteină a cărei dozare în sânge ne
indică riscul cardiovascular pe care o persoană îl deține.
Hiperhomocisteinemia asociază un risc crescut de evenimente
cardiovasculare majore, p recum infarctul miocardic acut ș i accidentul
vascular cerebral, evenimente care la rândul lor determină leziuni
neurodegenerative la nivelul creier ului. Aceste leziuni pot fi obiectivate în
timp prin debutul tulburării cognitive ușoare cu evoluția spre demență
[26].

●Substanțe antioxidante

O serie de studii raportează că dieta și nutrienții au o asociere
puternică la riscul de demență, inclusiv la demența Alzheimer. Vitamina
A, C și E sunt cunoscute sub numele de potențiali anti -oxidanți. În
concordanță cu implicarea substanțială a căilor de stres oxi dativ în
fiziopatologia demenței Alzheimer, studiile au descoperit c ă
concentrațiile de plasmă și lichid cefalorahidian ale Vitaminelor A și C au
fost semnificativ mai mici la pacienții cu Alzheimer, în ciuda aportului
alimentar comparabil cu subiecții de control sănătoși.

22
Într-un studiu de la Rotterdam, care a implicat 5 395 de
participanți, un aport mare de vitamina C și vitamina E dietetică a fost
asociat semnificativ cu riscul redus de demență Alzheimer .
Un studiu potențial al populației cu 4740 de participanți a
relevat faptul că utilizarea suplimentelor de vitamina C și E mai mult de
3 ani a redus semnificativ riscul de demență Alzheimer [27].

b.Factorii de risc cardiovasculari

●Hipertensiunea

Este cel mai important facto r de risc vascular pentru demență,
dar care se controlează prin medicație antihipertensivă și prin regim
desodat.
Deterioararea care este adusă endoteliului de creș terea tensiunii
arteriale se prezintă ințial sub forma unor micro -fisuri , urmate de micro –
hemoragii locale și apoi de reacț ia de reparare prin formarea unui micro –
trombus care poate să obstrueze v asul de sânge parț ial și ulterior, iar în
timp determinâ nd în totalitate moartea celulelor.
Afectarea de vase mici apare în demența vasculară dar și î n
Alzheimer.

●Fumatul

Fumatul este un factor de risc pentru bolile cardio -vasculare,
deoar ece accelerează procesul de ateroscleroză iar pe de altă parte
crește si nivelul de homocisteină plasmatică , ceea ce indica un factor de
risc independent pentru accidentul vascular cerebral și pentru demenț a
Alzheimer [4].

23
●Sindromul metabolic

Diabetul zaharat de tip 2, obezitatea ș i hipertensiunea arterială
predis pun puternic persoana în a dezvolta demență atât Alzheimer cât ș i
vasculară [25].

1.5.4 Patogenez ă

În prezent, ipoteza dominantă pentru cauza demenț ei
Alzheimer se bazează pe ipoteza cascadei amiloide.
Boala Alzheimer se caracterizează prin formarea excesivă și
prin clearance -ul redus al Aβ. Microscopic, plăci le senile excesive se
găsesc extracelular și NFT -uri intracelular în cortexul creierului, în
special în cortexul hipocampal.
Îngrădirile neurofibrilare sunt compuse din forme
hiperfosforilate ale proteinei asociate microtubulului. Moartea neuronală
ulterioară are loc și duce la pierderea progresivă a funcției neuronale.
În Alzheimer -ul familial cu debut precoce, se formează Aβ
excesiv. În Alzheimer -ul cu debut tardiv, există o eliminare redusă a
cantităților obișnuite de Aβ.
De asemenea, pot apărea agregări suplimentare în
protofibrilele A, fibrilele și plăcile neuritice. În timp ce toate aceste forme
de agregate Aβ reprezi ntă disfuncția neuronală și moartea neuronală , în
demenț a Alzheimer, oligomerii Aβ sunt deosebit de toxici pentru neuron.
Mecanismele intermediare includ activarea microgliei,
astrocitelor și răspunsurile neuroinflamatorii.
Stresul oxidativ excesiv ulterior, disfuncția mitocondrială și
homeostazia ionică perturbată ar putea duce la moarte neuronală, deficit

24
de neurotransmițători și scădere progresivă consecventă a funcției
cognitive.
În dementa Alzheimer, al doilea semn neur opatologic este
acumularea intraneuronală de hipofosforilat anormal. Aparent, acest
lucru afectează funcția normală de transport și determină agregarea
tubulelor să formeze NFT în celula neuronală în regiunile tranzoriniene,
hipocamp, amigdală și apoi zone le de asociere neocorticală.
Se consideră că formarea NFT, oxidarea și peroxidarea
lipidelor și excitotoxicitatea glutaminergică sunt secundare acumulării de
Aβ18. Aceste ipoteze stau la baza căutării curente de terapii c are
modifică boala în Alzheimer [22].
Demența vasculară est e diagnosticată clinic pe baza unor
măsuri ample, clinice ș i neuropsihologice, dar cea mai importantă este
confirmarea patologică.
Factorii care definesc subtipurile de demență vasculară includ
natura și întinderea patologiilor vasculare, gradul de implicare a vaselor
suplimentare și intracraniene, localizarea anatomică a m odificărilor
tisulare, precum și timpul după evenimentul vascular inițial.
În bolile aterosclerotice și cardioembolice combinate apar cele
mai frecvente subtipuri de leziuni cerebrale vasculare.
În ultimii ani, boala cerebrală a vaselor mici a câștigat
proeminență la nivel mondial ca substrat important al afectării cognitive.
Boala cerebrală a vaselor mici se caracterizează prin
arterioscleroză, infar cturi lacunare și microinfarcte corticale și
subcorticale și modificări difuze ale substanței albe, care implică
pierderea mielinei și anomalii axonale.
Atrofia cerebrală globală și degenerarea focală a cerebrului,
inclusiv atrof ia lobului temporal media l sunt de asemenea, caracteristici
ale demenț ei vasculare asemănătoare bolii Alzheimer.

25
Arteriopatiile ereditare au oferit informații despre mecanismele
demenței, în special modul în care arterioscleroza, un contribuabil major
al bolii cerebrale a vaselo r mici promovează deficiența cognitivă.
Ghidurile de neuropatologie dezvoltate și validate recent au
indicat că cei mai buni predictori ai insuficienței cognitive vasculare au
fost infarcturi le mici sau lacunare, microinfarcte, dilatarea spațiului
periva scular, pierderea mielinei, arterio scleroza și angiopatia amiloidă
cerebrală leptomeningeală.
În timp ce aceste substraturi nu sugereaz ă specificitate
ridicată, demența vasculară este probabil definit ă prin modificări cheie
neuronale și dendro -sinaptice care duc la disfuncție executivă și deficite
cognitive aferente. O mai bună înțelegere a patologiei moleculare este
necesară pentru a defini în mod clar boala microvasculară și
substraturile vascu lare ale demenței [23].

1.5.5 Tratament

Tratamentul în cazul demenței trebuie să fie iniț iat imediat ce
pacien tul este diagnosticat cu această patologie, deoarece un tratament
initiat la timp este cheia evoluț iei bolii.

Medicaț ia simptomatica : este considerată specifică pentru
această patologie, implicând acțiunea unor neurotransmițători implicați
în procesele de memorare ș i învăț are.

● Boala Alzheimer – forma ușoară (scor MMSE 21 -26):

Inhibitorii de colinesterază :Donepezil – doză zilnică 5 -10 mg
Rivastigmină – doza zilnică 6 -12 mg
Galantamină – doza zilnică 16 -24 mg

26

● Boala Alzheimer – forma moderată (scor MMSE 10 -20):
În forma moderată sunt indicați inhibitorii de colinesterază,
asociați sau nu cu Memantină.

● Boala Alzheimer – forma gravă (scor MMSE <9):
Memantina este medicați a de primă alegere, doză zilnică 10 -20
mg/zi.
Donepezilul reprezintă medicația de a doua alegere, în caz de
intoleranță sa u lipsă de răspuns la Memantină [28].

Medicația neurotrop ă: îmbunătățeș te fluxul sanguin la nivelul
structurilor cerebrale, dar ș i la nivelul structurilor implicate î n cogniț ie.
Ca și medicație neurotropă se utilizează : piracetamul,
vinpocetina, vincamina, efectul lor fiind strict simptomatic.

Medicaț ia antioxidantă : are rolul de a scă dea nivelul radicalilor
liberi la nivel neuronal.
Ca și medicaț ie antioxidantă avem: vitamina E 1000 -2000 mg/zi,
gingko biloba 80 -120 mg/zi ș i vitamin a C 1000 mg/zi.

Medicatia “nerve grow factor” : este foarte des utilizată în
ultimii ani, și caștigă din ce în ce mai mult teren în tratamentul de menței
Alzheimer dar și cazul demenț ei vasculare. Cerebrolysin doza zilnică
până la 30 ml /zi, timp de 10 zile pe lu nă [4].

27
2.PARTEA SPECIAL Ă

2.1 Introducere

Pacienții cu demență sunt un grup țintă important pentru îngrijirea
paliativă, deoarece în special în stadii le avansate și la sfârșitul vieții , au
nevoie de îngrijiri complexe și nevoi psihosociale. Cu toate acestea,
persoanele cu demență au acces necorespunzător la îngrijirea paliativă.
Până în prezent, îngrijirile paliative se concentrează pe pacienții
cu cancer. Printre alte motive, acest lucru se datorează diferitelor
traiectorii ale bolii: în timp ce în cancer este tipică o fază terminală relativ
clară, în demența declinul funcțional este treptat, fără o fază terminală
clară, ceea ce îngreu nează planificarea avansată a îngrijirii.
O bună comunicare între fur nizorii de servicii medicale, cu
pacientul și familia acestuia este esențială pentru a evita intervențiile
inutile sau chiar dăunătoare la sfârșitul vieții.
Pentru a menține autonomia pa cientului și a oferi asistență
medicală în funcție de preferințele individuale, este important să
informați în mod corespunzător pacientul și familia într -o etapă timpurie
despre boala și problemele care pot apărea. În acest context, directivele
avansate p ot fi de ajutor.
Îngrijirea paliativă își propune să îmbunătățească calitatea vieții
persoanelor cu boli incurabile, cronice progresive.
Un grup țintă important sunt persoanele cu demență care, în
special în ultima fază a vieții, care au nevoie medicală c omplexă de
asistență medicală și de îngrijire psihosocială [29].

28
2.2 Obiective

Deoarece speran ța de viață a crescut consid erabil î n ult imele
cinci decade , concomitent a crescut proporț ional și numă rul de cazuri a
pacienților cu demență avansată .
Scopul acestui studiu este de a realiza un referat de literatură
care să analizeze datele existente în PubMed, Embase ș i Scopus ,
referitoare la tehnica î ngrijiri i pacienților cu demență î n stadiile avansate
de că tre asistentele medicale.

2.3 Material și metod ă

Bazele de date PubMed, Cochrane Library, Embase și Wiley au
fost studiate pentru găsirea publicațiilor din perioada 2010 -2020, care
descriu tehnici de îngrijire a pacienților cu demență avansat ă de către
asistentele medicale.
Toate articolele publi cate identificate, limi tate ca timp pe perioada
anilor 2010 -2020, au fost apoi examinate pe baza titlului și a
rezumatului.Potențialele studii eligibile au fost apoi obținute în text
integral și verificate pentru a îndeplini criteriile de includere și excl udere.
Lista de referință a acestor articole a fost, de asemenea,
consultată pentru a identifica studii care nu au fost găsite inițial sau care
au fost omise.
Din cele 615 articole identificate în baza de date PubMed legate
de tehnica îngrijirii paciențil or cu demență avansat ă, 26 au fost eligibile
și au fost incluse în analiză.
Pentru c ăutarea articolelor în baza de date Pubmed, am utilizat
diverse combinații ale următoarelor cuvinte cheie: patient, care , severe
demenț ia, nursing.

29
Criteriile de includere: Articole care analizeaz ă modul de îngrijire
a pac ienților cu demență avansat ă de că tre asistentele medicale , studii le
de cohortă sau randomizate și studii le scrise în engleză .
Criteriile de excludere: Au fost excluse din studiu : prezentările de
caz, preze ntările de conferințe, articole scrise în altă limbă în afară de
limba engleză, recenzii le, editoriale le și scrisorile către editor.

2.4 Rezultate

Căutarea în bazele de date specificate a rezultat în găsirea a
douăzeci și șase de articole semnificative despre tehnicile de îngrijire a
pacienților cu demență avansat ă efectuate de către asistentele
medicale.

Fig 1.Diagrama de selecție a articolelor

30

Titlul articolului
Numele
primului
autor
și anul
publicării

Tipul
studiului
Perioada
de timp
a studiului
Num ărul
de
pacienți
incluși
în studiu

Rezultate

1.Effects of Short –
term Nap and
Light Physical
Exercise on Sleep
among Elderly
Patients with
Mild-to-Moderate
Dementia in
Communal Living
Group Homes
Katagi A,
2018
Studiu de
control
4
săptamâni
23
Un exercițiu fizic ușor
și un somn pe termen
scurt pot fi eficiente în
ajustarea bioritmului
somn -veghe la
pacienții vârstnici cu
demență

2.Reducing
dangerous
nighttime events
in persons with
dementia by
using a nighttime
monitoring
system
Rowe MA,
2009
Studiu pilot
12 luni
53
Sistemul de
monitorizare pe timp
de noapte reprezintă
o nouă tehnologie pe
care îngrijitorii o pot
folosii pentru ai ajuta
în prevenirea rănilor
nocturne și a ieșirilor
nesupravegheate a
pacienților cu
demență

3.Individual music
therapy for
agitation in
dementia
Ridder HM,
2013
Studiu
controlat
randomizat
6
săptămâni
42
Terapia muzicală
reduce perturbarea
agitației și previne
creșterea dozelor de
medicamente la
persoanele cu
demență

4.Effectiveness of
the dog therapy
for patients with
dementia
Klimova B,
2019
Systematic
review
6luni
80
Terapia asistată de
animale poate
funcționa ca un
tratament
complementar
benefic și eficient, în
special în zona
simptomelor
comportamentale și
psihologice

31

5.Canine –
Assisted Therapy
and Quality of Life
in People With
Alzheimer -Type
Dementia
Sánchez –
Valdeón,
2019
Studiu pilot
12 luni
10
Terapia asistată de
canin a arătat o
îmbunătățire a
aspectelor fizice,
comportamentale și
psihologice la
pacienții cu demență

6.Tactile
stimulation
associated with
nursing care to
individuals with
dementia showing
aggressive or
restless
tendencies

Skovdahl K,
2007
Studiu de
intervenție
28
săptămâni
5
Stimularea tactilă la
pacienți cu demență
care prezentau
tendințe agresive,
modificările au fost
observate

7.A painful
experience of
limited
understanding
Midtbust
MH,
2018
Interviu
–
20
Deschiderea în
cooperare cu rudele
pacienților și cu
echipa profesională
poate crește
înțelegerea
profesioniștilor din
domeniul sănătății
asupra situațiilor
pacienților și prin
urmare îmbunătățirea
calității asistenței
medicale

8.What are the
barriers to care
integration for
those at the
advanced stages
of demen tia living
in care homes in
the UK
Kupeli N,
2018
Interviu
–
14
Calitatea îngrijirii
persoanelor cu
demență poate fi
îmbunătățită prin
dezvoltarea rețelelor
de colaborare pentru
a favoriza relațiile
îmbunătățite între
sănătate și serviciile
de îngrijire socială

32

9.The use of
direct care in
nursing home
residents
Vossius C,
2019
Studiu de
cohort ă
3 ani
696
Majoritatea pacientilor
(92%) au arătat o
utilizare stabilă a
timpului de îngrijire
directă, în timp ce un
grup mic de pacienți
au prezentat o
utilizare mult mai
mare și variabilă a
timpului de
îngrijire direct

10.Efficacy of
treating pain to
reduce
behavioural
disturbances in
residents of
nursing homes
with dementia

Husebo BS,
2011
Studiu
clinic
randomizat

8
săptămâni
353
Agitația a fost redusă
semnificativ în grupul
de intervenție
comparativ cu grupul
de control după opt
săptămâni

11.Effects on
activities of daily
living and
instrumental
activities of daily
living
independence in
patients with
Alzheimer's
disease when the
main nursing
caregiver
consciously
provides only
minimal nursing
care

Suzuki Y, .
2019
Interviu
–
105
La pacienții cu boală
Alzheimer, activitățile
de independență din
viață zilnică au fost
semnificativ mai mari
în grupul cu conștiință
de îngriji re decât în
grup fără conștiință
de îngrijire

12.Expenditures
in caring for
patients with
dementia who live
at home
Weinberger
M, 2011
Interviu
6 luni
264
Analizele
multivariabile au
indicat că pacienții cu
simptome mai severe
de demență și
familiile cu venituri
mai mari au raportat
cheltuieli semnificativ
mai mari.

33

13.The quality of
advanced
dementia care in
the nursing home
Cadigan RO,
2012
Studiu
longitudinal
–
323
Un total de 43,7%
dintre pacienti au fost
îngrijiți într -o unitate
de îngrijire specială

14.Living together
with dementia :
Training
programme for
family
Sousa L,
2017
Studiu
controlat
randomizat
6luni
–
Acest program s -ar
putea dovedi un atu
pentru îngrijitorii
familiali ai
persoanelor cu
demență care trăiesc
acasă, deoarece
indică înțelegerea și
pregătirea rolului lor .

15.The "more at
home with
dementia"
program: a
randomized
controlled study
protoco l to
determine how
caregiver training
affects the well –
being
of patients and
caregivers

Birkenhäger –
Gillesse EG,
2018
Studiu
controlat
randomizat
3 luni
–
Un program de
formare a îngrijitorului
ar putea întârzia
internarea
pacientului, astfel
scade mortalitatea,
reduce morbiditatea
psihologică la
îngrijitori și reduce
costurile de asistență
medicală.

16.Burnout and
characteristics of
mental health of
caregivers of
elderly dement ia
patients

Kimura H,
2011
Studiu
controlat
randomizat
5 luni
107
Cel mai sever nivel
de burnout a fost
găsit la 27,1% dintre
subiecti

17.Caregiver and
patient
directed
interventions for
dementia
Medical
Advisory
Secretariat,
2008
Systematic
review
–
–
Conform Studiului
canadian de sănătate
și îmbătrânire, 16%
dintre persoanele
care au grijă de
cineva cu demență,
raportează simptome
ale depresiei.

34

18.Dementia
behavioural and
psychiatric
symptoms: effect
on caregiver's
sleep.
Simpson C,
2013
Interviu
–
80
Frecvența
comportamentelor, în
special a agitației și a
apatiei, a contribuit la
variația calității
subiective a
somnului, așa cum
este definită în
evaluarea somnului
de către îngrijitori

19.Staff Distress
Improves by
Treating Pain in
Nursing Home
Patients With
Dementia
Aasmul I,
2016
Studiu
controlat
randomizat
8
săptămâni
60
Tratamentul individual
al durerii a redus
stresul personalului
din grupul de
intervenție în
comparație cu grupul
de control, în special
în ceea ce privește
simptomele și apatia

20.Behavioural
and psychological
symptoms in
general hospital
patients with
dementia,
distress for
nursing staff and
complications in
care
Hessler JB,
2018
Studiu
controlat
randomizat
–
1469
Cele mai frecvente
simptome la pacienții
cu demență au fost
tulburările de noapte
(38%), depresia
(29%) și
comportamentul
motor aberant (28%)

21.Dementia care
in the Danube
Region
Mehrabian
S, 2019
Chestionar
–
15
Majoritatea
persoanelor cu
demență primesc
îngrijiri în comunitate,
mai degrabă decât în
instituții

22.Vulnerability of
caregivers of the
elderly with
dementia
Leite BS,
2017
Studiu
descriptiv
5 luni
–
În urma studiului
cincizeci la sută dintre
îngrijitori au prezentat
o supraîncărcare
moderată; 38% au
prezentat puțină
suprasolicitare; și
12% suprasolicitare
moderată / severă.

35

Tabel 2. Rezumatul studiilor retrospective

23.Management
of acute pain in
dementia
Demange M,
2019
Chestionar
–
12
Gestionarea situațiilor
dureroase la pacien ții
cu demență cu
ajutorul robotului
PARO.

24.Social robots
in advanced
dementia
Valentí Soler
M, 2015
Studiu pilot
–
3 luni
Pacienții din grupele
de robot au prezentat
o îmbunătățire a
apatiei; pacienții din
grupul NAO au arătat
o scădere a cogniției
măsurată de scorurile
MMSE

25.Dementia care
during COVID -19
Wang H,
2020
Studiu
descriptiv
–
–
S-a observat că sub
dublul stre s de teamă
de infecție și grijia
pentru starea
pacientilor, nivelul de
anxietate în rândul
personalului din
casele de îngrijiri a
crescut și au
dezvoltat semne de
epuizare.

26.Access to
Care for
Dementia
Patients Suffering
From COVID -19
Cipriani G,
2020
Studiu
descriptiv
–
–
Dementa a fost
evaluată ca una
dintre cele mai
frecvente
comorbidități (11,9%)
în rândul pacienților
decedați cu COVID –
19 pozitivi

36
2.4.1 Tehnici de îngrijire a pacienților cu demență avansată

În cazul pacienților cu demență avansată selectarea tehnicilor de
îngrijire efectuate de că tre asistentele medicale au o importanță
considerabilă deoarece com orbiditățile (cecitate a, aputații le de membre,
escarole și agitaț ia psihomotorie) s unt parametrii cei mai importanți î n
procesul de selectare a tehnicilor.
Căutarea noastr ă în literatur ă a găsit un numă r de șase articole
legate de tehnicile de îngrijire.

● Îmbunătățirea somnului la persoanele cu demență

Katagi A et al. în studiul său a examinat dacă un regim combinat
al unui somn de scurtă durată și un exercițiu fizic ușor este eficient în
îmbunătățirea somnului în rândul persoanelor în vârstă cu demență
ușoară pâ nă la moderată, în centrele de î ngrijire.
În studiul de față au fost incluse douăzeci și trei de paciente (în
vârstă de 87,4 ± 5,6 ani) care locuiesc în două case de grup pentru
persoanele în vârstă cu demență.
După ce au fost supuși unei evaluări pentru eligibilitate, pacienți
au fost alocați aleatoriu fie grupului de studiu (N = 11), care au participat
la regimul unui somn de scurtă durată (<30 min) și la exerciții fizice
ușoare timp de patru săp tămâni, fie grupului de contro l (N = 12), care au
primit îngrijirile obișnuite din partea asistentului medical, fără a participa
la regimul de somn și la exercițiile fizice.
Lungimea timpului de somn și timpul de veghe au fost măsurate
folosind un monitor de so mn cu un senzor de mișcare prin
radiofrecvență. Frecvența simptomelor comportamentale și psihologice
nocturne asociate cu demența, inclusiv excitarea, violența, delirul

37
nocturn, rătăcirea și comportamentul neigienic au fost cercetate pe
parcursul perioadei de studiu.
Subiecții care au participat la somn și la regimul de exerciții fizice
au arătat o creștere semnificativă a eficacității somnului, precum și o
reducere a timpului de veghe nocturn total, în timp ce la subiecții de
control nu a fost observată nicio schimbar e clară.
Frecvența episoadelor nocturne de urinare în grupul de studiu a
scăzut. Cu toate acestea, nu a existat o scădere semnificativă a
frecvențelor simptomelor comportamentale sau psihologice nocturne
asociate cu demența.
Rezultatele acestui studiu su gerează că un somn pe termen
scurt și un exercițiu fizic ușor pot fi eficiente în ajustarea bioritmului
somn -veghe la pacienții vârstnici cu demență ușoară până la moderată
și pot îmbunătăți so mnul în rândul acestor indivizi [30].

● Prevenirea rănilor n octurne și a ieși rilor nesupravegheate
la pacienț ii cu demență

Rowe MA et al. a efectuat un studiu legat de activitatea nocturnă
întâlnită la persoanele cu demență, care duce la creștere a riscului de
accidentare și la ieșiri nesupravegheate din casă, afec tând ritmul de
somn al persoanelor care acordă îngrijire .
Astfel a fost realizat un studiu pilot controlat pentru a testa
eficacitatea unui nou sistem de monitorizare pe timp de noapte conceput
pentru îngrijitori.
Au fost luați în studiu 53 de subiecți , pe parcursul unei perioade
de 12 luni, cu privire la rănile și ieșirile nesupravegheate din casă care
au avut loc în timp ce îngrijitorul dormea. În timpul studiului, nouă
subiecți au avut ce l puțin un eveniment nepotrivit, șase au fost legate de
căderi și trei au fost ieșiri din acasă .

38
Folosind un jurnal de somn timp de 7 zile, timpul mediu de somn
mediu pe noapte al îngrijitorilor a fost de 380 (± 96) minute, cu un timp
mediu de trezire total de 105 (± 80) minute. Sistemul de monitorizare pe
timp de noapt e reprezintă o nouă tehnologie pe care îngrijitorii o pot
folosi i pentru ai ajuta în prevenirea rănilor nocturne și a ieșirilor
nesuprave gheate a pacienț ilor cu demență [31].

● Musicoterapia

Musicoterapia s -a găsit anterior eficientă în tratamentul agit ației
în îngrijirea demenței, dar studiile facute î n acest sens au fost
insuficiente. Scopul acestui studiu a fost de a examina efectul terapiei
muzicale individuale asupra agitației la persoanele cu demență severă
care trăiesc în azile și de a explora efe ctul acesteia asupra medicațiilor
psihotrope și a calității vieții.
Au fost luati in studiu 42 de participanți cu demență care au fost
randomizați la o secvență de șase săptămâni de terapie muzicală
individuală și șase săptămâni de îngrijire standard. Mă surile rezultate au
inclus agitația, calitatea vieții și medicamentele.
Perturbarea agitației a crescut în timpul îngrijirii standard și a
scăzut în timpul terapiei muzicale. Diferența la -6,77 (IC 95% (interval de
încredere): -12,71, -0,83) a fost semnif icativă (p = 0,027), cu o mărime
de efect mediu (0,50). Prescripția medicamentelor psihotrope a crescut
semnificativ mai des în timpul îngrijirii standard decât în timpul terapiei
de muzică (p = 0,02).
Acest studiu arată că șase săptămâni de terapie muzic ală reduc e
perturbarea agitației și previne creșterea dozelor de medicamen te la
persoanele cu demență [32].

39
● Terapia asistată de animale la pacienții cu demență

Demența reprezintă o povară mentală și economică atât pentru
pacienți, cât și pentru cei care îi îngrijesc. Prin urmare, obiectivul acestui
studiu este de a explora eficacitatea terapiei asistate de animale, cu o
atenție specială pe terapia cu canis în râ ndul persoanelor cu demență,
în special a bolii Alzheimer.
Metoda cheie a acestui stu diu de revizuire este o revizuire
sistematică a studiilor de cercetare detectate pe Web of Science,
Scopus și PubMed.
Eșantionul de subiecți a variat de la 5 la 80 de persoane mai în
vârstă, cu vârsta medie între 75 și 95 de ani. Nu este surprinzător că au
fost mai mulți participanți de sex feminin decât participanți de sex
masculin, ținând cont de vârsta lor.
Perioada de intervenție a durat de la două săptămâni la șase
luni.Toate grupurile de control au fost pasive. Principalele măsuri de
rezultat cuprindeau teste standardizate, cum ar fi examinarea mini –
mentală a stării, scala depresiei geriatrice, evaluarea clinică a demenței
sau calitatea vieții în demența în stadiu târziu. Rezultatele tuturor
studiilor identificate indică faptul că terapiile asistate de animale au un
impact pozitiv asupra sănătății mentale și fizice a pacienților cu demență.
Este necesară o mai mare cercetare în domeniul metodologiei de
implementare a terapiei asistate de animale și ar trebui efectuate mai
multe cercetări cu privire la utilizarea terapiei asistate de animale pentru
îmbunătățirea funcțiilor cognitive la persoanele cu demență [33].
Un a lt studiu experimental efectuat de Sánchez -Valdeón L et al .
relevă scopul îmbunătățirii calit ății vieții persoanelor cu boală Alzheimer,
în principal în ceea ce privește simptomele comportamentale și
psihologice.

40
Astfel î n acest sens a implementat terapia asistată de canin într –
un grup de 10 pacienț i ai centrului de zi care prez entau un declin
cognitiv sever ș i foarte sever. Instrumentul de măsurare utilizat a fost
calitatea vieții în demența târzie (QUALID).
La sfârșitul terapiei, 100% dintre participanți au arătat o
îmbunătățire a aspectelor fizice, comportamentale și psihologice.
Scorurile totale ale scării QUALID pentru cele trei perioade de evaluare
diferite (înainte de terapie , la 6 și 12 luni după începere ) după intervenția
terapiei canine au fost ma i mici și mai puțin dispersate.
Scorul total pentru scala QUALID a scăzut semnificativ (p <0.05)
la 6 și 12 luni după începerea terapiei. O analiză a articolului a relevat că
scorurile tuturor acestora au scăzut pe parcursul terapiei [34].

● Rolul stimulă rii tac tile la pacienții cu demență

Acest studiu efectuat de Skovdahl K et al. și -a propus să descrie
din documentare atât experiențele îngrijitorilor de a oferi stimulare tactilă
la cinci persoane cu d emență moderată până la severă care au
prezen tat tendințe agresive.
Experiențele clinice indică faptul că stimularea tactilă poate
contribui la sentimentul de încredere și confirmare, precum și la
îmbunătățirea comunicării, la promovarea relaxării și la calmarea durerii.
Există , însă, foarte puține documentaț ii științifice despre efectele
masajului tactil pentru persoanele cu demență.
Asistenț ii medicali care au îngrijit acești pacienț ii (28 săptămâni),
relatează că stimularea tactilă la cinci persoane selectate la întâmplare,
cu demență, care pre zentau tendințe agresive , modificările au fost
observate.

41
Stimularea tactilă poate fi văzută ca un mod valoros de a
comunica non -verbal, de a da feedback, confirmare, consolare sau
sentimen tul de a fi valoros și îngrijit [35].

2.4.2 Instituționalizarea p acienților cu demență avansată

Căutarea mea în literatură a gă sit un numă r de p atru articole
legate de instituționalizarea pacienților cu demență care analizează
tehnicile de î ngrijire.
Pacienț ii cu demență au nevoi importante de asistență medicală,
iar îngrijirile paliative cu accentul pe confortul și calitatea vieții ar trebui
să fie puse la dispoziția acestor pacienți.
Scopul acestui studiu efectuat de Midtbust MH et al. a fost să
explore ze și să crească cunoștințele despre experiențele profesioniștilor
din domeniul sănătății cu îngrijire paliativă pentru persoanele cu
demență severă din centrele de îngrijire medicală.
Datele au fost colectate folosind interviuri în profunzime cu 20 de
profesioniști din domeniul sănătății din patru case de îngrijire medicală
norvegiene.
Din experiențele profesioniștilor din domeniul sănătății cu
furnizarea de îngrijiri paliative a persoanelor cu demență severă este
durerea, datorită înțelegerii limitate a modurilor de exprimare individuale
ale pacienților.
Durerea este ilustrată de următoarele teme: provocări legate de
„citirea” suferinței pacienților, venirea scurtă în ciuda succesului
ocazional, predarea pacienților către străini și dezacordul asupr a
interesului superior al pacienților.
Profesioniștii din domeniul sănătății s -au străduit să înțeleagă
pacienții prin „citirea” suferinței lor. Ocazional, au reușit și au fost capabili
să calmeze pacienții, dar au avut adesea senzația de a veni scurt în

42
situații legate de ameliorarea durerii și de a face față simptomelor de
comportament, cum ar fi agresivita tea și respingerea îngrijirii.
De aseme nea, au considerat că este dureros atunci când cei mai
slabi pacienți au fost mutați de la unitatea adăpostită într -o unitate
somatică pe termen lung și au fost predați străinilor care nu cunoșteau
modalitățile de exprimare ale pacienților.
Deși profesioniștii din domeniul sănătății au subliniat importanța
unei bune colaborări cu rudele pacienților pentru a asigura cea mai bună
îngrijire paliativă posibilă, aceștia s -au regăsit frecvent în situații dificile
atunci când nu erau de acord cu fa milia în interesul superior al
pacienților.
S-a constatat că experiențele profesioniștilor din domeniul
sănătății de a oferi îngrijiri paliative persoanelor cu demență severă sunt
dureroase. Pentru a putea înțelege mai bine pacienții, este necesară
cunoaș terea pe termen lung și cunoașterea modului de a „citi” și observa
pacienții cu demență severă.
Deschiderea în cooperare cu rudele pacienților și cu echipa
profesională poate crește înțelegerea profesioniștilor din domeniul
sănătății asupra situațiilor pa cienților și, prin urmare, îmbunătățire a
calității asistenței medicale [36].
Persoanele cu demență avansată sunt frecvent legate de pat,
dublu incontinente și capabile să rostească doar câteva cuvinte.
Mulți locuiesc în casele de îngrijire și pot avea de seori nevoi
complexe care necesită un răspuns eficient și la timp de către personalul
cu cunoștință și compasiune.
În acest sens Kupeli N et al. a efectuat un studiu pentru a
îmbunătăți înțelegerea noastră despre atitudinile profesioniștilor din
domeniul sănătății și cunoașterea barierelor pentru îngrijirea integrată a
persoanelor cu demență avansată.

43
Interviuri interactive în profunzime, realizate cu 14 profesioniști
din domeniul sănătății, inclusiv comisari, manageri la domiciliu, asistenți
medicali și asistenți în îngrijir ea sănătății din Marea Britanie.
Barierele pentru îngrijirea persoanelor cu demență avansată sunt
influențate de factori i guvernamentali și sociali , care contribuie la medii
provocatoare în casele de îngrijire, moralul slab în rândul personalului de
îngrijire și o fragmentare a sănătății și a îngrijirilor sociale la sfârșitul
vieții.
Calitatea îngrijirii persoanelor cu demență pe măsură ce se
apropie de moarte, poate fi îmbunătățită prin dezvoltarea rețelelor de
colaborare pentru a fa voriza relațiile îmbunătățite între sănătate și
serviciile de îngrijire socială [37].
Vossius C et al. a efectuat un studiu pentru a evalua tendința de
utilizare a îngrijirii directe la pacienț ii institutionalizați, cu demență .
Astfel s -au luat î n studiu un număr de 696 de pacienți din 47 de
centre de î ngrijire norvegiene.
La 537 de pacienti, utilizarea îngrijirii directe a fost evaluată la
fiecare 6 luni pe parcursul a trei ani. Un model multiplu a fost estimat
pentru a identifica caracteristicile demogr afice, clinice și organizaționale
asociate cu utilizarea timpului direct de îngrijire.
În șase luni de la internare, în medie, 76,2 ore de îngrijire directă
au fost acordate fiecărui pacient pe lună, în timp ce acest număr a fost
redus la 50,3 ore pe lună la sfârșitul perioadei de studiu.
Majoritatea pacientilor (92%) au arătat o utilizare stabilă a
timpului de îngrijire directă, î n timp ce un grup mic de pacienț i au
prezentat o utilizare mult mai mare și variabilă a timpului de îngrijire
directă.
Creșter ea demenței, simptomele neuropsihiatrice și scăder ea
funcției în activitățile vieț ii zilnice au fost asociate cu utilizarea mai mare

44
a timpului de îngrijire directă. Timpul direct de îngrijire a constituit
aproximativ 50% din timpul de lucru al personalulu i.
În centrele de î ngrijire norvegiene, utilizarea mare a timpului de
îngrijire directă a fost asociată cu vârste mai tinere, demență mai severă
și simptome neuropsihiatrice severe.
Prin identificarea factorilor care au impact asupra timpului direct
de în grijire, s -ar putea pune măsuri preventive în beneficiul pacienților și
eventual pentru a îmbunătăți utilizarea resurselor.
Cercetările ulterioare ar trebui să exploreze asocierea dintre
timpul de îngrijire direct ă, calitatea îngrijirii ș i calitat ea vieții pacienț ilor
[38].
Husebo BS et al. a făcut un studiu pentru a determina dacă o
abordare sistematică a tratamentului durerii poate reduce agitația la
persoanele cu demență moderată până la severă care trăiesc în
căminele de bătrâni.
În studiu au f ost inclusi 352 de pacienț i cu demență moderată
până la severă și tulburări de comportament semnificative din punct de
vedere clinic aleatorizate la un protocol în trepte pentru tratamentul
durerii timp de opt săptămâni, cu urmărire suplimentară la patru
săptămâni de la sfârșitul tratamentului (33 grupuri; n = 175) sau în mod
obișnuit tratament (control, 27 de grupuri; n = 177).
Participanții la grupul de intervenție au primit tratamentul
individual zilnic al durerii timp de opt săptămâni, conform protocolu lui
pas cu pas, cu paracetamol si morfină. Grupul de control a primit
tratament și îngrijire obișnuită.
Măsura principală a rezultatului a fost agitația, iar măsurile
secundare ale rezul tatului au fost agresivitatea, durerea, activități de
viață zilnică și cogniție.
Agitația a fost redusă semnificativ în grupul de intervenție
comparativ cu grupul de control după opt săptămâni (analiza repetată a

45
măsurilor de ajustare a covarianței pentru scorul de referință, P <0,001):
reducerea medie a scorurilor pentr u agitație a fost de 17% (efectul de
tratament estimat -7,0, 95% interval de încredere -3,7 până la -10,3).
Tratamentul durerii a fost, de asemenea, semnificativ benefic
pentru severitatea generală a simptomelor neuropsihiatrice ( -9,0, -5,5
până la -12,6) și durere ( -1,3, -0,8 până la -1,7), dar grupurile nu au
diferit semnificativ pentru activitățile de viață zilnică sau cunoaștere.
O abordare sistematică a gestionării durerii a redus semn ificativ
agitația la pacientii din centrele de îngrijire medicală c u demență
moderată până la severă.
Managementul eficient al durerii poate juca un rol important în
tratamentul agitației și ar putea reduce numărul de prescripții inutile
pentru medicamentele ps ihotrope din această populație [39] .

2.4.3 Îngrijirea pacienților cu demență avansată la domiciliu cu
servicii private specializate

Deoarece î ngrijirea pacienților cu demență avansată este foarte
dificilă, familia pacientului preferă să angajeze un cadru medical care să
acorde o îngrijire corespunz ătoare .
Astfel legat de acest subiect am găsit în literatură patru articole
reprez entative care analizeaz ă tehnicile de î ngrijire.
Un studiu e fectuat de catre Suzuki Y, arată dacă activitățile din
viața de zi cu zi și activitățile independente la pacienții cu dem ență
Alzheimer sunt afectate pozitiv de îngri jitorul principal care ii acordă
îngrijire minimă .
Participanții au fost 105 pacienți (bărbați: 46, femei: 59, v ârsta
medie: 80,1 ± 6,7 ani), s -au efectuat interviuri pentru a stabili dacă
principalii î ngrijitor i de asistență medicală au urmărit în mod conștien t să

46
ofere doar îngrijire minimă , iar participanții au fost astfel împărțiți în două
grupuri.
La pacienții cu boală Al zheimer moderată, activitățile de
independență din viață zilnică au fost semnificativ ma i mari în grupul cu
conștiință de îngrijire decât în grup fără conștiință de îngrijire.
Astfel, se observă efecte pozitive asupra activităților din viața de
zi cu zi ș i a activităților de independenț ă, atunci câ nd principalii îngrijitori
oferă îngrijire m inimă de asistență medicală p acienților cu demență
Alzheimer [40].
Având în vedere interesul național pentru demența progresivă,
Weinberger M et al. î n studiu l său a estimat cheltuielile suportate pentru
îngrijirea pacienților cu demență care locuiesc acasă.
Îngrijitorii primari a 264 de pacienți de la o clinică cu tulburări de
memorie au fost intervievați la început și au fost solicitați să păstreze
jurnale de utilizare a serviciului timp de 6 luni.
Prezentul raport este 141 de îngrijitori care au returnat jurnalele.
Am examinat atât serviciile formale, cât și cele informale și cheltuielile
aferente.
Cheltui elile efectuate pe parcursul a șase luni au fost extinse atât
pentru serviciile formale (6986 USD) cât și pentru cele informale (786
dolari).
Analizele multivariabile au indicat că pacienții cu simptome mai
severe de demență și familiile cu venituri mai mari au raportat cheltuieli
semnificativ mai mari.
Cheltuielile pentru îngrijirea pacienților cu demență progresivă
care trăiesc acasă pot fi m ai mari decât cele estimate anterior și implică
frecvent cheltuieli plătite direct de către pacienți și familiile lor [41].
Calitatea îngrijirii la domiciliu medical pentru pacientii cu demență
avansată a fost descrisă ca fiind suboptimală.

47
Un factor relativ subestimat este impactul unităților de îngrijire
specială pentru demența pacienților în stadiu final al acestei boli.
Examinarea asocierii dintre unitatea de îngrijire specială și
calitatea îngrijirii de la sfârșitul vieții pentru pacienț ii la dom iciliu medical
cu demență avansată.
Acest studiu a folosit date longitudinale pe 323 de pacienti ai
caselor de îngrijire medicală cu demență avansată care trăiesc în 22 de
unități din zona Boston. Folosind metode multivariate, am analizat
asocierea dintre unitatea de îngrijire specială și măsuri de calitate a
îngrijirii de sfârșit a vieții, inclusiv: tratamentul durerii și dispneei,
prevalența ulcerelor sub presiune, spitalizare, hrănirea tuburilor,
consumul de medicamente antipsihotice, planificarea în ava ns a îngrijirii,
și satisfacția cu privire la asistența medicală.
Un total de 43,7% dintre pacienti au fost îngrijiți într -o unitate de
îngrijire specială. După ajustarea multivariată, pacientii din unitate de
îngrijire specială au fost mai predispuși s ă primească tratament pentru
dispnee, au avut mai puține spitalizări, au fost mai puțin susceptibili să
fie alimentați cu tub și mai probabil să aibă un ordin de a nu face
spitalizare, în comparație cu paci enții trataț i la domiciliu.
Îngrijirea într -o unitate de îngrijire specială este asociată cu unii,
dar nu cu toți, markeri ai unei îngrijiri de sfârșit a vieții de o calitate mai
bună în rândul pacienț ilor cu demență avansată [42].
Datorită creșterii incidenței demenței, crearea, implementarea și
evalu area eficacității programelor de instruire pentru îngrijitorii de familie
ai persoanelor cu demență care trăiesc acasă ar trebui să reprezinte un
obiectiv al profesioniștilor din domeniul sănătății.
Scopul acestei lucrări este de a descrie protocolul de s tudiu
randomizat de control care va evalua eficacitatea programului de
instruire pentru îngrijitorii de familie care îngrijesc persoanele cu
demență la domiciliu „Trăind împreună cu demența”.

48
Studiu de control aleatoriu, îngrijitorii de familie ai persoane lor cu
demență în stadii timpurii și moderate vor fi recrutați printr -o programare
de catre secția de neurologie a Spitalului São João, Porto -Portugal.
Criteriile de include re folosite vor fi următoarele: a fi îngrijitorul
principal al persoanei cu demență; a fi alfabetizat; ținta de îngrijire are
demenț ă în stadiu precoce sau moderat, persoana cu demență nu
suferă de nicio altă patologie mentală severă.
Îngrijitorii vor fi randomizați și repartizați grupurilor de control și
experimentale.
Vor avea loc 3 momente de evaluare: inițială, după intervenție și
o urmărire de 3 până la 6 luni.
Instrumentele de evaluare includ un sondaj care conține date
sociodemografice, scala de sarcină a îngrijitorului, indicele de satisfacție
a evaluării îngrijitorului și indicele dificultăților de evaluare a îngrijitorului.
Participanții grupului experimental vor fi supuși unui program
psiho educativ individual de 7 săptămâni. Studiul a fost aprobat de
Comitetul de etică în sănătate al Centrului Spitalului São João în
septembrie 2015.
Acest program s -ar putea dovedi un atu pentru îngrijitorii familiali
ai persoanelor cu demență care trăiesc ac asă, deoarece indică
înțelegerea și pregătirea rolului lor. De asemenea, facilitează intervenția
profesioniștilor din domeniul sănătății, deoarece este prezentată ca un
ghid pentru performanța acestora cu această populație ț intă [43].

49
2.4.4 Efectul îngrijirii pacienților cu demență î n stadiu avansat
asupra asistentelor medicale

Îngrijirea pacienț ilor cu demență impune sarc ini grele atât pentru
cadrele medicale câ t si pentru familia acestuia, deoarece acest lucru
poate duce la depresie, anxietate ș i simptome fizice.
Legat de efectul îngrijirii pacienților cu demență î n stadiu avansat
asupra asistentelor medicale am gasit î n literatură un număr de opt
articole care sunt expuse î n cele ce urmează .
Un studiu Australian efectuat de E lizabeth G Birkenhäger –
Gillesse a raportat că un program de formare a îngrijitorului ar putea
întârzia internarea pacie ntului, astfel scade mortalitatea, reduce
morbidit atea psihologică la îngrijitori și reduce costurile de asistență
medicală.
În acest studiu ne pro punem să determinăm eficacitatea unei
adaptări a acestui program la setările non -medicale din sistemul de
sănătate olandez.
S-a efec tuat un studiu controlat aleatoriu, comparând un grup de
intervenție și un grup de control. Intervenția va dura cinci zile și va fi
efectuat fie într -un parc de vacanță, fie într -un cadru de mic- dejun.
Grupul de control va primi îngrijire ca de obicei. Datele vor fi
colectate la momentul inițial și după 3 luni, iar rezultatele vor fi evaluate
atât la grupul de îngrijire câ t și la grupul demen țial.
Rezultatul princip al va fi calitatea vieții legat ă de îngrijitor după 3
luni. Principalul rezultat secundar vor fi simptomele neuropsihiatrice din
grupul demențial.
Rezultatele secundare din grupul demențial vor fi date de viața
de zi cu zi, agitația, severitatea demenței, utilizarea mediulu i dar și de
medicatia psihotropă .

50
Rezultate secundare în grupul de îngrijitor vor fi sarcini subiective
și obiective, serviciul de securitate medicală și îngrij ire medicală,
medicamente psihotrope, depresie, an xietate și timp de perseverență
Rezultatele ne vor permite să confirmăm eficacitatea intervenției
și, la rândul său, să informăm introducerea acestui pr ogram în planurile
de îngrijire [44].
Un alt studiu efectuat de Kimura et al. a analizat nivelul de
burnout și caracteristicile sănătății mintale la cadrele medicale care
îngrijesc pacienții cu demență.
Subiecții acestui studiu au fost 107 de asistenti medicali care s –
au angajat în îngrijirea pa cienților cu demență in 12 spitale din nordul
Kyushu.
S-a examinat vârsta, sexul, starea calificărilor legate de asistență
medicală, anii de experiență profesională, sănătatea si starea la locul de
muncă.Perioada de anchetă a fost de cinci luni, între 1 i unie și 31
octombrie 2006.
Cel mai sever nivel de burnout a fost găsit la 27,1% dintre
subiecti. Când subiecții au fost clasificați în grupele de burnout și non –
burnout, grupul de burnout a reprezentat 53,3% dintre subiecți.
Acest studiu a clarificat faptul că îngrijirea de sine a sănătății
fizice și mentale și sprijinul familiei au fost foarte importante în
menținerea sănătății mintale și prevenirea burn out-ului la asistentii
medicali [45 ].
Datele din Studiul canadian de sănă tate și îmbătrânire ne oferă
modele de îngrijire pentru persoanele în vârstă cu demență în Canada.
Conform raportului, aproximativ 50% dintre persoanele cu
demență trăiesc în comunitate, 97% dintre acești oameni au un îngrijitor,
2,4% nu au îngrijitor, 29 % trăiesc singuri, iar 8% au doar 1 îngrijitor.

51
Conform Studiului canadian de sănătate și îmbătrânire, 16%
dintre persoanele care au grijă de cineva cu demență, raportează
simptome ale depresiei.
Prevalența depresiei la îngrijitorii de demență este de ap roape
două ori mai mare decât cea a persoanelor care îngrijesc persoanele cu
alte boli cronice.
Pe baza estimărilor de prevalență din studiul canadian de
sănătate și îmbătrânire, se preconizează că în Ontario vor exista
aproximativ 165.000 de cazuri de de mență în anul 2008.
Presupunând că 50% dintre persoanele cu demență trăiesc în
comunitate, o estimare conservatoare a numărului de îngrijitori este de
82.500 [46 ].
Îngrijitorii persoanelor cu demențe prezintă un somn mai slab în
comparație cu pers oanele care nu acorda ingrijiri, iar somnul slab este
legat de rezultatele negative ale sănătății.
Motivele pentru somnul slab al îngrijitorilor sunt complexe și se
știe că comportamentele pe timp de noapte ale persoanelor cu demență
contribuie la perturb area somnului îngrijitorului.
Cu toate acestea, frecvența simptomelor comportamentale și
psihologice ale demenței până acum nu a fost suficient explorată ca
factor care contribuie la somnul slab al îngrijitorului.
Optzeci de îngrijitori au completat chestionare cu privire la
frecvența simptomelor comportamentale și psihologice ale persoanelor
cu demență, scala de evaluare a gradului de severitate a demenței,
indicele de calitate al somnului de la Pittsburgh și Ce ntrul pentru studiile
depresive -Scala D epresiei.
Somnul slab a fost raportat cu treziri de către persoanele cu
demență care au avut loc pentru mai mult de jumătate dintre cei care
îngrijesc. Frecvența comportamentelor și a simptomelor nu a adus o
contribuție unică la variația somnului global al îngrijitorilor.

52
Frecvența comportamentelor, în special a agitației și a apatiei, a
contribuit la variația calității subiective a somnului, așa cum este definită
în evaluarea somnului de către îngrijitori.
Concluziile demonstrează relația dintre comporta mente de zi și
de noapte ale persoanelor cu demență și calitatea somnului îngrijitori lor
și subliniază complexitatea factorilor care contribuie la calitatea somnului
îngrijitorului.
Aceste constatări sugerează că asistenții medicali ar trebui să
cunoască relația dintre comportamentele de zi ale persoanelor cu
demență și evaluarea somnului de către îngrijitori, realizând că
evaluarea somnului ca fiind săracă poate fi un factor care contribuie la
perpetuarea problemelor de somn.
Intervențiile menite să a jute îngrijitorul să gestioneze persoanele
cu agitație demențială sau răspunsul emoțional al îngrijitorului față de
persoanele cu apatie demențială pot îmbunătăți percepția asupra
îngrijitorilor și asupra somnului lor [47 ].
Majoritatea persoanelor cu deme nță dez voltă simptome
neuropsihiatrice , care sunt deranjante pentru îngrijitorii lor. Durerea
netratată poate crește prevalența și severitatea simptome lor
neuropsihiatrice și prin urmare, sarcina personalului.
Aasmul I et al. A în studiul de față a investig at asocierea dintre
simptomele neuropsihiatrice și impactul tratamentul ui individual al durerii
asupra suferinței la personalul de îngrijire.
Unitățile de îngrijire medicală au fost randomizate în grup, astfel
s-a luat un grup de intervenție (33 unități NH; n = 175) si un grup de
control (27 unități NH; n = 177).
Pacienții din grupul de intervenție au primit tratament individual al
durerii timp de opt săptămâni iar grupurile de control au primit îngrijire ca
de obicei. Informatorii de personal (n = 138) au folosit versiunea
Neuropsihiatrică -Inventar -NH (inclusiv stresul de îngrijire) ca rezultat

53
principal pentru a evalua propria suferință. Alte rezultate au fost durerea
(Mobilizare -Observație -Comportament -Intensitate -Demență -2 Scala
Durerii) și funcționar ea cognitivă (Mini -Mental State Examination).
Folosind analiza de regresie ierarhică, toate elementele
simptomelor neuropsihiatrice de la nivelul inițial au fost asociate cu
stresul personalului (P <0.01), în afară de euforie; agitația a avut cea
mai mare contribuție (β = 0,24).
Folosind modele mixte, am constatat suferințe de personal
semnificativ mai mici în grupul de intervenție în comparație cu grupul de
control. Mai mult, am constatat, de asemenea, suferințe semnificativ
reduse în grupul de control și au existat încă efecte în ambele grupuri
de-a lungul întregii perioade de spălare.
Tratamentul individual al durerii a redus stresul personalului din
grupul de intervenție în comparație cu grupul de control, în special în
ceea ce privește simptomele și apatia. Mai mult, rezultatele noastre au
indicat un model multifactorial al stresului personalului, în care
cunoașterea și înțelegerea sporită a simptome neuropsihiatrice și a
durerii la persoanele cu demență ava nsată pot juca un rol important [48 ].
Hessler JB et al. a efectuat un studiu pentru a examina frecvența
simptomelelor comportamentale și psihologice ale demenței în spitalele
generale și asociațiile acestora cu tulburări ale personalului medical și
complicațiile care apar în în grijirea unui pacient cu demență .
S-au luat î n studiu 1469 de pacienți cu vârsta ≥65, inclusiv 270
de pacienți cu demență, a 33 de spitale generale alese aleatoriu din
Germania. Simptomele comportamentale și psihologice ale demenței și
complicațiile au fos t raportate de asistentele medicale.
Frecvența generală a simptomelelor comportamentale și
psihologice ale demenței a fost mai mare la pacienții cu demență (76%)
decât fără (38%).

54
Cele mai frecvente simptome la pacienții cu demență au fost
tulburările de noapte (38%), depresia (29%) și comportamentul motor
aberant (28%), iar cele mai chinuitoare simptome pentru personalul de
îngrijire medicală au fost delirul, agresiunea și tulburările de noapte.
Frecvența generală a simptomelelor comportamentale și
psiho logice ale demenței a crescut de la 67% la demența ușoară, la 76%
la demența moderată și la 88% la demența severă.
Cele mai frecvente simptome la pacienții fără demență au fost
depresia (19%), tulburările de noapte (13%) și iritabilitatea (13%).
Analiza factorilor a evidențiat trei grupuri independente cu
simptome comportamentale și psihologice ale demenței care au explicat
45% din variația totală.
În primul rând, simptomele expansive (agresivitate, iritabilitate,
tulburări nocturne, comportament motor a berant și dezinhibiție) au fost
frecvente, deranjante pentru personalul de îngrijire și asociate cu multe
complicații.
În al doilea rând, simptomele psihotice (iluzii și halucinații) au fost
rare, tulburătoare și asociate cu unele complicații.
În al trei lea rând, simptomele afective (apatie, anxietate și
depresie) au fost frecvente, nedureroase și asociate cu puține
complicații. Rezultatele nu s -au schimbat atunci când cazurile cu delir au
fost excluse din ambele grupuri .
Simptomele comportamentale și psi hologice ale demenței sunt
frecvente la pacienții din spitale în vârstă cu demență fiind asociate cu
suferințe considerabile la personalul de îngrijire medicală, precum și o
gamă largă de nevoi speciale de tratament și complicații
comportamentale și medica le suplimentare. Sunt necesare strategii de
management pentru îmbunătățirea situației atât pentru pacienți, cât ș i
pentru personalul spitalului [49 ].

55
Demenț a este o provocare socială deosebit de severă în mai
multe țări din regiunea Dunării, datorită creșt erii mai mari decât media a
longevității populației, creșterii disproporționate a raportului de
dependență pentru bătrânețe și migrației selective în exterior a
profesioniștilor din domeniul sănătății.
Un sondaj a fost realizat în rândul experților din d emență pentru
a obține o înțelegere mai profundă a structurilor și serviciilor de îngrijire a
demenței din această zonă geografică și pentru a identifica nevoile
educaționale ale profesioniștilor din domeniul sănătății și disponibilitatea
tehnologiei de as istență.
Un chestionar standard a fost trimis către 15 clinicieni de
demență din 10 țări din regiunea Dunării care se interesează despre
grupuri profesionale implicate în îngrijirea demențială, disponibilitatea și
rambursarea serviciilor, includerea demenț ei în educația și formarea
profesională, acceptabilitatea internetului educație bazată și
disponibilitatea tehnologiei de asistență. Autorii sunt respondenții la
sondaj.
Majoritatea persoanelor cu demență primesc îngrijiri în
comunitate și nu în instituții .
Rolul specialităților medicale este diferit. Medicii generaliști
identifică de obicei simptomele demenței, în timp ce specialiștii
contribuie cel mai mult la diagnosticul și tratamentul clinic. Profesioniștii
din domeniul sănătății, în special cei care lucrează îndeaproape cu
pacienții și îngrijitorii, au acces limitat la educație și instruire specifică
pentru demență.
Cea mai mare nevoie de educație specifică pentru demență este
văzută pentru medicii generaliști și asistenții medicali.
Un program de în vățare bazat pe internet și de formare a
competențelor este considerat a fi echivalent cu tradiționalul față în față,
dar oferă avantaje în ceea ce privește co moditatea accesului. Tehnologia

56
de asistență este disponibilă în țările din regiunea Dunării, dar este
semnificativ subutilizată.
Îngrijirea demenței în Regiunea Dunării poate fi îmbunătățită
printr -un program educațional și de formare a competențelor pentru
profesioniștii din domeniul sănătății care lucrează în prima linie a
îngrijirilor demențiale. Un astfel de program ar trebui să încerce, de
asemenea, să consolideze colaborarea interdisciplinară și
intersectorială, să intensifice interacțiunea dintre asistența primară și
specialiști și să promoveze imp lementarea tehn ologiei asistive [50 ].
Leite BS et al. a efectuat un studiu descriptiv transversal,
domeniul de investigare a fost centrul de îngrijire medicală a persoanelor
în vârstă și îngrijitorii acestora în orașul Niterói, Rio de Janeiro, Brazilia.
Colectarea datelor a avut loc din febru arie până în iunie 2016, cu
următoarele instrumente: un chestionar sociodemografic și scara Zarit.
Astfel î n urma studiului cincizeci la sută dintre îngrijitori au
prezentat o supraîncărcare moderată; 38% au prezentat puțină
suprasolicitare; și 12% supraso licitare moderată / severă.
S-a observat că mediul orelor de îngrijire săptămânală crește pe
măsură ce crește supraîncărcarea.
Este clar că supraîncărcarea îngrijirii plasează îngrijitorul în
condiții de vulnerabi litate biologică ș i psihologică [51 ].

2.4.5 Îngrijirea pacienți lor cu d emență severă: rolul robotilor ș i a
inteligentei artificiale

Deoar ece speranța de viață a crescut considerabil în ultimele
cinci dec ade, numărul pacienților cu demență severă care necesită
îngrijire a crescut î n paralel.

57
Din pă cate persona lul medical care este implicat în î ngriji ri,
compus din medici , asistenț i medical i și infirmieri este insuficient la nivel
mondial.
Astfel o solutie cost -eficientă sustenabilă și fezabilă este
reprezentată de automatizarea procesului de îngrijire.
În cadrul acestui co ncept se disting 5 direcț ii fundamentale:
inteligența artificială , Machine learning, bid data, roboți și asistenț i
virtuali.
Legat de ac est subiect am găsit un număr de două articole în
literatura studiat ă.
Managementul durerii este deosebit de dificil la pacienții cu
demență moderată până la severă din cauza pierderii capacității de
comunicare sau a unor cauze subiacente, cum ar fi simptomele
comportamentale.
Adesea este asociată cu frustrarea și sentimentul de neputin ță al
profesioniștilor din domeniul sănătății.
Studiul de față a examinat intervenții inovatoare folosind robotul
PARO® pentru gestionarea durerilor acute în demență.
Pentru a defini cadrul de intervenție, a fost utilizat un proiect de
cercetare cu metode mixte care combină abordări calitative (cinci grupuri
focus) și cantitative (sondaj sub forma de chestionar). S -au recrutat 57
de cadre medicale din diferite specialități medicale și paramedicale și cu
expertiză în geriatrie.
Realizarea intervenției a fo st evaluată ulterior la 12 pacienți care
suferă de demență în situații dureroase pentru a valida procedura.
Au fost abordate patru aspecte principale:
1) identificarea unui grup principal cu situații dureroase asociate
îngrijirii (spălare, îmbrăcare / sc himbare, transfer / mobilizare),
considerate în prezent ca fiind gestionate ineficient;

58
2) selectarea unei metodologii de evaluare adecvate, inclusiv
criterii și instrumente pentru evaluarea durerii;
3) definirea nevoilor de pregătire ale profesioniștilor din domeniul
sănătății și a cerințelor organizaționale pentru implementarea acestora;
4) utilitatea percepută a unei intervenții asistate de robot pentru
gestionarea durerii în demență în practica zilnică.
Studiul a arătat că cadrul de intervenție predefinit era aplicabil și
acceptabil pentru majoritatea profesioniștilor și a pacienților.
A fost definit un cadru de intervenție consistent și realizabil
pentru gestionarea situațiilor dureroase asociate cu îngriji rea în demență
cu ajutorul robotului PARO.
Înțelegerea nevoilor, opiniilor și obstacolelor percepute de
profesioniști în ceea ce privește intervenția a fost un pas util în
pregătire a studiului clinic care urmează [52 ].
Valentí Soler M et al. a efectuat studii pilot aplicând un robot
umanoid (NAO), un robot pentru animale de companie (PARO) și un
animal real (DOG) în sesiunile de terapie ale pacienților cu demență într –
un azil și într -un centru de îngrijire de zi.
Astfel în azil pacienții au fost repartiz ați pe baza severității
demenței la una dintre cele trei brațe terapeutice paralele pentru a
compara: CONTROL, PARO și NAO (faza 1) și CONTROL, PARO și
DOG (faza 2) . În centrul de zi, toți pacienții au primit terapie cu NAO
(faza 1) și PARO (faza 2). Ședi nțele de terapie au avut loc 2 zile pe
săptămână, timp de 3 luni.
Evaluarea, la baza și urmărirea, a fost efectuată de către
evaluatori nevăzători folosind: Scala globală de determinare (GDS),
stare a mentală severă (sMMSE), Mini Examination State Mental
(MMSE), Inventarul neuropsihiatric (NPI) , Scala de Apatie pentru
Pacienții Instituționalizați cu Dementia Nursing Home versiune
(APADEM -NH), Apathy Inventory (AI) și Calitatea Vieții Scale (QUALID).

59
Analiza statistică a inclus statistici descriptive și teste non –
parametrice efectuate de un investigator nevazator.
În casă de îngrijire medicală, au fost incluși 101 pacienți (faza 1)
și 110 pacienți (faza 2). Nu au existat diferențe semnificative la nivelul de
bază. Modificările relevante la monitorizare a u fost: (faza 1) pacienții din
grupele de robot au prezentat o îmbunătățire a apatiei; pacienții din
grupul NAO au arătat o scădere a cogniției măsurată de scorurile
MMSE, dar nu și sMMSE; grupurile de roboți nu au arătat schimbări
semnificative între ele; (Faza 2) Scorurile QUALID au crescut în grupul
PARO.
În centrul de zi, au fost incluși 20 de pacienți (faza 1) și 17
pacienți (faza 2). Principalele constatări au fost: (faza 1) îmbunătățirea
iritabilității Inventarul neuropsihiatric NPI și scorul total al NPI; (Faza 2)
nu au fost obse rvate diferențe la monitorizare [53 ].

2.4.6 Îngrijirea pacienților cu demența avansată î n epoca pandemiei
COVID -19

Căutarea noastră în literatură legată de îngrijirea pacienților cu
demență avansată î n epoca pandemiei COVI D-19, a găsit un număr de
două articole reprezentative.
La nivel global, peste 50 de milioane de oameni au demență și
un nou caz ap are la fiecare 3 secunde. Demenț a a apărut ca o
pandemie într -o societate îmbătrânită.
Dubla lovitură a demenței și a pandem iei COVID -19 a ridicat
mari preocupări pentru persoanele care trăiesc cu demență.
Persoanele care trăiesc cu demență au acces limitat la informații
exacte și fapte despre pandemia COVID -19. Aceștia pot avea dificultăți
în a-și aminti regulile cum ar fi pur tarea măștilor sau în a înțelege
informațiile de sănătate publică care le -au fost transmise.

60
Ignorarea avertismentelor și lipsa unor măsuri suficiente de auto –
carantină le -ar putea expune la o șansă mai mare de infecție.
Persoanele în vârstă din multe țăr i, spre deosebire de China, tind
să trăiască singuri sau cu soțul lor, fie acasă, fie în cămin. Deoarece din
ce în ce mai multe întreprinderi opresc servicii neesențiale sau inițiază
activități de teletransportare în încercarea de a menține distanța social ă
limită extinderea suplimentară a SARS -CoV-2, persoanele care trăiesc
cu demență, care au puține cunoștințe de telecomunicații și depind în
primul rând de personal.
Pentru a reduce șansele de infecție în rândul persoanelor în
vârstă din casele de bătrâni , mai multe autorități locale interzic vizitatorii
la casele de îngrijire medicală și la unitățile de îngrijire de lungă durată.
În ianuarie 2020, Ministerul Afacerilor Civile din China a implementat
măsuri similare de dist anțare socială.Î n consecință ,pacientii în vârstă au
pierdut contactul față în față cu membrii familiei lor.
Activitățile de grup în casele de îngrijire medicală a u fost, de
asemenea, interzise. În consecință, locuitorii caselor de îngrijire medicală
au devenit mai izolați social. Am observat că sub dublul stres de teamă
de infecție și griji pentru starea pacientilor, nivelul de anxietate în rândul
personalului din casele de îngrijiri a crescut și au dezvoltat semne de
epuizare.
Unele persoane infectate cu COVID -19 au fost nevoiți să
primească terapie intensivă în spital.
Un nou mediu poate duce la creșterea stresului și a problemelor
de comportament. Delirul cauzat de hipoxie, o caracteristică clinică
proeminentă a COVID -19, ar putea complica prezentarea demenței,
crescând suferinț a persoanelor cu demență, costul îngrijirii medicale, și
nevoia de sprijin demențial.
În timpul focarului COVID -19 din China, cinci organizații, inclusiv
Societatea Chineză de Psihiatrie Geriatrice și Boala Alzheimer din

61
China, au lansat prompt recomandări ale experților și au difuzat mesaje
cheie despre cum să furnizeze sănătate mintală și sprijin psihosocial.
Echipe multidisciplinare au început servicii d e consiliere fără taxă
pentru persoanele cu demență și pentru îngrijitorii l or.Aceste abordări au
redus la minimum impactul c omplex al focarului COVID -19 și al
demenței.
Așa cum recomandă experții internaționali în demență și
Alzheimer’s Disease International, asistență pentru persoanele care
trăiesc cu demență și îngrijitorii acestora este urgentă în î ntreaga lume.
În plus față de protecția fizică împotriva infecției cu virusul,
sănătatea mintală și sprijinul psihosocial ar trebui să fie asigurate.
De exemplu, profesioniștii din domeniul sănătății mintale,
asistenții sociali, administratorii casel or de asistență medicală și
voluntarii ar trebui să acorde îngrijire de sănătate mintală pentru
persoanele cu demență. În cadrul unei astfel de echipe, experții
demențiali ar putea prelua conducerea și susține membrii echipei din
alte discipline.
Îndrumăr i de ajutor personal pentru reducerea stresului, cum ar
fi exerciții de relaxare sau meditație, ar putea fi furnizate prin intermediul
mijloacelor electronice. Echipele de servicii ar putea sprijini gestionarea
comportamentală prin intermediul liniilor tel efonice. Consilierii psihologici
ar putea oferi consultanță online pentru îngrijitori la domiciliu și în casele
de îngrijire medicală.
În plus, încurajăm persoanele care au un părinte cu demență să
aibă contact mai frecvent sau să petreacă mai mult timp cu părintele sau
să își asume unel e dintre sarcinile de îngrijire, pentru a -i oferi
îngrijitorului un timp de răgaz.
Considerăm că învățarea lecțiilor din China ar împuternici lumea
să facă față pandemiei COVID -19, cu riscul mic de a compromite
calitatea vie ții persoanelor care trăiesc cu demență și îngrijitorii lor [54 ].

62
Primele cazuri cunoscute de COVID -19 în Italia au fost observate
la 31 ianuarie la doi turiști chinezi care se aflau la Roma. La 9 aprilie
2020, numărul total de cazuri raportate de autorități a ajuns la 143,6 mii.
Rata mortalității coronavirusului a ajuns la 12,2%, mai mare decât cea
înregistrată în alte țări. Acest fapt poate fi parțial explicat de proporția
relativ mare a țării în rândul persoanelor în vârstă.
Rata mortalității pă rea a fi mai mare pentru pacientul în vârstă:
pentru persoanele cu vârste cuprinse între 80 și 89 de ani, astfel rata
mortalității a fost de 31%.
Decesele s -au produs în ciuda acestui fapt, imediat după apariția
virusului în nordul Italiei pe 21 februarie , casele de îngrijire au întrerupt
accesul vizitatorilor pentru a limita riscul de contagiune pentru pacienții
vârstnici cei mai vulnerabili la boală. Cu toate acestea, lista căminelor
care au devenit focare de boala, continuă să crească.
În cazul pacienț ilor demenți respectul unor măsuri simple de
protectie, cum ar fi purtarea măștilor și spălarea mâinilor este mai greu
de respectat. La 20 martie 2020, Institutul Superior de Sănătate italian a
raportat date despre caracteristicile pacienților cu coronavir us care au
murit în Italia.
Dementa a fost evaluată ca una dintre cele mai frecvente
comorbidități (11,9%) în rândul pacienților decedați cu COVID -19 pozitivi
[55].

2.5 Disc uții

Majoritatea studiilor au demonstrat c ă numărul insuficient a l
personalului medical implicat în îngrijirea pacienților cu demență severă
este insufi cient , iar una din soluțiile fe zabile ar fi implemantarea

63
sistemelor bazate pe inteligența artificială, care au avantajul unui cost
redus și pot fi realizate extrem de rapid.
Calitatea vieții personalului medical implicat în îngrijirea
pacienților cu demență severă este considerabil afectată de programul
supraîncărcat, limitarea concediilor și apariția tulburărilor anxioase și
depresive.
Studiile au demonstrat ca cele ma i eficiente terapii în îngrijirea
pacienților cu demența sunt reprezentate de: musicoterapie, terapia
asistată de animale și stimularea tactilă.
Terapia muzicală reduce perturbarea agitației și previne
creșterea dozelor de medicamente la persoanele cu deme nță.
Terapia asistată de animale poate funcționa ca un tratament
complementar benefic și eficient, în special în zona simptomelor
comportamental e și psihologice iar s timularea tactilă poate fi văzută ca
un mod valoros de a comunica non -verbal, de a da fee dback,
confirmare, consolare sau sentiment ul de a fi valoros și îngrijit.
Sistemul de monitorizare pe timp de noapte reprezintă o nouă
tehnologie pe care îngrijitorii o pot folosii pentru ai ajuta în prevenirea
rănilor nocturne și a ieșirilor nesupraveghe ate a pacienților cu demență
Analizele multivariabile au indicat că pacienții cu simptome mai
severe de demență și familiile cu venituri mai mari au raportat cheltuieli
semnificativ mai mari.
Dubla lovitură a demenței și a pandemiei COVID -19 a ridicat mari
preocupări pentru persoanele care trăiesc cu demență.
Persoanele care trăiesc cu demență au acces limitat la informații
exacte și fapte despre pandemia COVID -19. Aceștia pot avea dificultăți
în a-și aminti regulile cum ar fi purtarea măștilor sau în a înțelege
informațiile de sănătate pu blică care le -au fost transmise, astfel d emenț a
a fost evaluată ca una dintre cele mai frecvente comorbidități în rândul
pacienților decedați cu COVID -19 pozitivi .

64
2.6 Concluzii

1. Supraîncărcarea îngrijirii plasează îngrijitorul în condiții de
vulnerabilitate biologică și psihologică.
2. Cooperarea cu rudele pacientului și cu echipa profesională poate
crește înțelegerea profesioniștilor din domeniul sănătății as upra
situațiilor pacienților și prin urmare îmbunătățirea ca lității
asistenței medicale.
3. Intervențiile menite să ajute îngrijitorul să gestioneze persoanele
cu agitație demențială sau răspunsul emoțional al îngrijitorului
față de persoanele cu apatie demențială pot îmbunătăți percepția
asupra îngrijitorilor și asup ra somnului lor.
4. Terapia robotică pentru pacienții cu demență severă a arătat
îmbunătățiri ale iritabilității și simptomelor neuropsihiatrice, după
ce pacien ții au participat la sesiuni de terapie cu robotul umanoid.
5. Îngrijirea de sine a sănătății fizice și mentale și sprijinul familiei
au fost foarte importante în menținerea sănătății mintale și
prevenirea burnout -ului la asistentii medicali.

65
Bibliografie

1. Volicer L, McKee A, Hewitt S. “Dementia ” Neurol Clin. 2001
Nov;19(4):867 -85. doi: 10.1016/s0733 -8619(05)70051 -7.
2. Frédéric Assal , “History of Dementia ”, Front Ne urol Neurosci.
Epub 2019 Apr 30;44: 118-126. doi: 10.1159/000494959.
3. Viorica Ianusevici, “Dementa Alzheimer”,Editura Medicala, 2015,
Bucuresti, p .16-18.
4. Adrian St ănescu, “Totul despre Alzheimer”, Editura FarmaMedia ,
2015, Targu -Mures, p 14-15, 23-24, 42-45, 122-127.
5. Ministerul sănătății [online].[2010?] Ghid de diag nostic și
tratament în demențe. Available from: URL:
http://old.ms.ro/index.php?pag=181& pg=4.
6. Szalntay S, Ifteni P, “Aspecte practice ale managementulu i
tulburarilor comportamentale în Demența Altzheimer”, Editura
“Gr.T.Popa” U.M.F Iasi, 20 16, p 11-30.
7. Prelipceanu D, “Psihiatrie clinică ”, Ed Medicală , Bucuresti, 2011 .
8. Frank Em. “Effect of Alzheimer’s disease on communication
function”.Journal of the South Carolina Medical Asociation,
1994;90(9):417 -23.
9. ICD-10, “Clasificarea tul burarilor mentale ș i de comportament”,
All Publishing House, Bucharest, 1998.
10. American Psychiatric Association, “Diagnostic and statistical
Manual of Mental Disorders (DS M 5)”, Washington D.C, 2013.
11. Gherman D, Moldovanu I, Zapuhlâh Gr. Neurologie și
Neurochirurgie. Chișinău: Centrul Editorial – Poligrafic Medicină,
2003:186 -192.
12. Wells GB, Dipiro TJ, Schwinghammer LT, Dipiro VC.
Pharmacotherapy Handbook. Seventh edition. Washington D.C.:
McGrow -Hill Companies, 2009:1051 -1052.

66
13. Scarmeas N. Vascular dementias. In: Louis ED, Mayer AS,
editors. Merritt’s neurology.13th ed. Netherlands: Wolters Kluwer;
2016. p.432.
14. Niu H, Álvarez -Álvarez I, Gui llén-Grima F, Aguinaga -Ontoso I,
“Prevalence and incidence of Alzheimer' s disease in Europe: A
meta -analysis”. Neurologia 2017Oct;32(8):523 532.doi:10.1016 /
j.nrl.2016.02.016. 15.
15. Roman G, Tatemichi T, Erkinjuntti T, Cummings J, Masdeu J,
Garcia J et al. Vascular dementia: Diagnostic criteria for research
studies: Report of the NINDS -AIREN International Workshop.
Neurology. 1993;43(2):250 -250.
16. Van Dijk E, Prins N, Vermeer S, Hofman A, Van Duijn C,
Koudstaal P et al. Plasma amyloid ?, apolipoprotein E, lacunar
infarcts, and white matter lesions. Annals of Neurology.
2004;55(4):570 -575.
17. Chui H, Mack W, Jackson J, Mungas D, Reed B, Tinklenberg J et
al. Clinical Criteria for the Diagnosis of Vascular Dementia. Arch
Neurol. 2000;57(2):1 91.
18. Lopez OL, Kuller LH “ Epidemiology of aging and associated
cognitive
disorders: Prevalence and incidence of Alzheimer 's disease and
other dementias.” Handb Clin Neurol. 2019;167:139 -148. doi:
10.1016/B978 -0-12-804766 -8.00009 -1.
19. Smith EE.”Clinical presentations
and epidemiology of vascular dementia ”, Clin Sci (Lond). 2017
Jun 1;131(11):1059 -1068. doi: 10.1042/CS20160607.
20. Tipton PW, Graff -Radford NR . “Prevention of late -life dementia :
what works and what does not ”, Pol Arch Intern M ed. 2018 May
30;128(5):310 -316.doi: 10 .20452/pamw.4263. Epub 2018 May 16.

67
21. Tabeeva GR. “Mixed dementia : the role of cerebrovascular
pathology” Zh Nevrol Psikhiatr Im S S Korsakova.
2018;118(9):111 -116. doi: 10.17116/jnevro2018118091111.
22. Riedel BC, Thompson PM, Brinton RD, “Age , APOE and sex:
Triad of risk of Alzheimer 's disease ” J Steroid Biochem Mol Biol.
2016 Jun;160:134 -47. do i: 10.1016/j.jsbmb.2016.03.012. Epub
2016 Mar 8.
23. Kalaria RN, “The pathology and pathophysiology
of vascular dementia ”, Neuropharmacology 2018 May 15;134(Pt
B):226 -239. doi: 10.1016/j.neuropharm.2017.12.030. Epub 2017
Dec 19.
24. Chouraki V, Seshadri S. Genetics of Alzheimer’s disease. Adv
Genet. 2014;87:245 -94.
25. Beydoun MA, Beydoun HA, Gamaldo AA, Teel A, Zonderman
AB, Wang Y. Epidemiologic studies of modifiable factors
associated with cognition and dementia: systematic review and
meta -analysis. BMC Public Health. 2014;14:643.
26. Haan MN, Miller JW, Aiello AE, Whitmer RA, Jagust WJ, Mungas
DM, Allen LH, Green R. Homocysteine, B vitamins, and the
incidence of dementia and cognitive impairment: results from the
Sacramento Area Latino Study on Aging. Am J Clin Nutr.
2007;85:511 -517.
27. Lam V, Hackett M, Takechi R , “Antioxidants and Dementia Risk:
Consideration through a Cerebrovascular Perspective” , Nutrients.
2016 Dec 20;8(12):828. doi: 10.3390/nu8120828.
28. Hogan D, Bailey P, Black S, Carswell A, Chertkow H, Clarke B et
al. Diagnosis and treatment of dementia: 5. Nonpharmacologic
and pharmacologic therapy for mild to moderate dementia.
Canadian Medical Association Journal. 2008;179(10):1019 -1026.

68
29. Zieschang T, Oster P, Pfisterer M, Schneider N.
Palliativversorgung von Menschen mit Demenz [Palliative care
for patients with dementia]. Z Gerontol Geriatr. 2012;45(1):50 -54.
doi:10.1007/s00391 -011-0270 -6.
30. Katagi A, Miyai N. Nihon Eiseigaku Zasshi. 2018;73(3):365 -372.
doi:10.1265/jjh.73.365.
31. Rowe MA, Kelly A, Horne C, et al. Reducing dangerous nighttime
events in persons with dementia by using a nighttime monitoring
system. Alzheimers Dement. 2009;5(5):419 -426.
doi:10.1016/j.jalz.2008.08.005.
32. Ridder HM, Stige B, Qvale LG, Gold C. Individual music therapy
for agitation in dementia: an exploratory randomized controlled
trial. Aging Ment Health. 2013;17(6):667 -678.
doi:10.1080/13607863.2013.790926 .
33. Klimova B, Toman J, Kuca K. Effectiveness of the dog therapy
for patients with dementia – a systematic review. BMC Psychiatry.
2019;19(1):276. Published 2019 Sep 6. doi:10.1186/s12888 -019-
2245 -x.
34. Sánchez -Valdeón L, Fernández -Martínez E, Loma -Ramos S,
López -Alonso AI, Bayó n Darkistade E, Ladera V. Canine –
Assisted Therapy and Quality of Life in People With Alzheimer –
Type Dementia: Pilot Study. Front Psychol. 2019;10:1332.
Published 2019 Jun 6. doi:10.3389/fpsyg.2019.01332.
35. Skovdahl K, Sörlie V, Kihlgren M. Tactile stimulation associated
with nursing care to individuals with dementia showing
aggressive or restless tendencies: an intervention study in
dementia care. Int J Older People Nurs. 2007;2(3):162 -170.
doi:10.1111/j.1748 -3743.2007.00056.x
36. Midtbust MH, Alnes RE, Gjengedal E, Lykkeslet E. A painful
experience of limited understanding: healthcare professionals'

69
experiences with palliative care of people with severe dementia
in Norwegian nursing homes. BMC Palliat Care . 2018;17(1):25.
Published 2018 Feb 13. doi: 10.1186/s12904 -018-0282 -8.
37. Kupeli N, Leavey G, Harrington J, et al. What are the barriers to
care integration for those at the advanced stages of dementia
living in care homes in the UK? Health care professional
perspective. Dementia (London). 2018;17(2):1 64-179.
doi:10.1177/1471301216636302.
38. Vossius C, Selbaek G, Šaltytė Benth J, Wimo A, Bergh S. The
use of direct care in nursing home residents: A longitudinal
cohort study over 3 years. Int J Geriatr Psychiatry.
2019;34(2):337 -351. doi:10.1002/gps.5026.
39. Husebo BS, Ballard C, Sandvik R, Nilsen OB, Aarsland D.
Efficacy of treating pain to reduce behavioural disturbances in
residents of nursing homes with dementia: cluster randomised
clinical trial. BMJ. 2011;343:d4065. Published 2011 Jul 15.
doi:10.1136/bmj.d 4065.
40. Suzuki Y, Nagasawa A, Mochizuki H, Shimoda N. Effects on
activities of daily living and instrumental activities of daily living
independence in patients with Alzheimer's disease when the
main nursing caregiver consciously provides only minimal
nursin g care. J Phys Ther Sci. 2019;31(4):398 -402.
doi:10.1589/jpts.31.398.
41. Weinberger M, Gold DT, Divine GW, et al. Expenditures in caring
for patients with dementia who live at home. Am J Public Health .
2011 ;83(3):338 -341. doi:10.2105/ajph.83.3.
42. Cadigan RO, Gr abowski DC, Givens JL, Mitchell SL. The quality
of advanced dementia care in the nursing home: the role of
special care units. Med Care . 2012;50(10):856 -862.
doi:10.1097/MLR.0b013e31825dd713.

70
43. Sousa L, Sequeira C, Ferré -Grau C, et al. "Living together with
dementia": Training programme for family caregivers – A study
protocol. Porto Biomed J. 2017;2(6):282 -286.
doi:10.1016/j.pbj.2017.04.003.
44. Birkenhäger -Gillesse EG, Kollen BJ, Zuidema SU, Achterberg
WP. The "more at home with dementia" program: a randomized
controlled study protocol to determine how caregiver training
affects the well -being of patients and caregivers. BMC Geriatr.
2018;18(1):2 52. Published 2018 Oct 22. doi:10.1186/s12877 –
018-0948 -3.
45. Kimura H, Tamoto T, Kanzaki N, Shinchi K. Burnout and
characteristics of mental health of caregivers of elderly dementia
patients. J Rural Med. 2011;6(2):47 -53. doi:10.2185/jrm.6.47.
46. Medical Advisor y Secretariat. Caregiver – and patient -directed
interventions for dementia: an evidence -based analysis. Ont
Health Technol Assess Ser. 2008;8(4):1 -98.
47. Simpson C, Carter P. Dementia behavioural and psychiatric
symptoms: effect on caregiver's sleep. J Clin Nu rs. 2013;22(21 –
22):3042 -3052. doi:10.1111/jocn.12127.
48. Aasmul I, Husebo BS, Flo E. Staff Distress Improves by Treating
Pain in Nursing Home Patients With Dementia: Results From a
Cluster -Randomized Controlled Trial. J Pain Symptom Manage .
2016;52(6):795 -805. doi:10.1016/j.jpainsymman.2016.07.004.
49. Hessler JB, Schäufele M, Hendlmeier I, et al. Behavioural and
psychological symptoms in general hospital patients with
dementia, distress for nursing staff and complications in care:
results of the General Hospital Study. Epidemiol Psychiatr Sci.
2018;27(3):278 -287. doi:10.1017/S2045796016001098.
50. Mehrabian S, Schwarzkopf L, Auer S, et al. Dementia care in the
Danube Region. A multi -national expert survey. Neuropsychiatr

71
Dis Treat. 2019;15:2503 -2511. Published 2019 Au g 29.
doi:10.2147/NDT.S161615.
51. Leite BS, Camacho ACLF, Joaquim FL, Gurgel JL, Lima TR,
Queiroz RS. Vulnerability of caregivers of the elderly with
dementia: a cross -sectional descriptive study. Rev Bras Enferm.
2017;70(4):682 -688. doi:10.1590/0034 -7167 -2016-0579.
52. Demange M, Pino M, Kerhervé H, Rigaud AS, Cantegreil -Kallen
I. Management of acute pain in dementia: a feasibility study of a
robot -assisted intervention. J Pain Res. 2019;12:1833 -1846.
Published 2019 Jun 7. doi:10.2147/JPR.S179640.
53. Valentí Soler M , Agüera -Ortiz L, Olazarán Rodríguez J, et al.
Social robots in advanced dementia. Front Aging Neurosci.
2015;7:133. Published 2015 Sep 3.
doi:10.3389/fnagi.2015.00133.
54. Wang H, Li T, Barbarino P, et al. Dementia care during COVID –
19. Lancet. 2020;395(10231 ):1190 -1191. doi:10.1016/S0140 –
6736(20)30755 -8.
55. Cipriani G, Fiorino MD. Access to Care for Dementia Patients
Suffering From COVID -19. Am J Geriatr Psychiatry.
2020;28(7):796 -797. doi:10.1016/j.jagp.2020.04.009.