Ingrijirea Pacientilor cu Colica Renala

Medicina

Ingrijirea Pacientilor cu Colica Renala

Byadmin ianuarie 1, 2024

PROIECT DE ABSOLVIRE

ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU COLICĂ RENALĂ

CUPRINS:

1. Capitolul I: Noțiuni de anatomie și fiziologie

a aparatului urinar

2. Capitolul II: Noțiuni teoretice privind colica renală

3. Capitolul III: Rolul asistentului medical în

îngrijirea pacientului cu colică renală

4. Capitolul IV: Studii de caz

5. Concluzii

6. Bibliografie

INTRODUCERE

Promovarea și menținerea sănătății cât și prevenirea îmbolnăvirilor sunt obiective importante în actualul sistem de sănătate.

Medicina zilelor noastre are un caracter profund profilactic, iar de la dreptul de sănătate s-a ajuns la datoria de a păstra sănătatea.

Existența omului nu poate fi concepută fără boli, de aceea preocuparea pentru îngrijirea pacientului a fost și rămâne unul din țelurile umanitare ale medicinei. Dintre bolile frecvent întâlnite se înscrie și Colica Renală.

Am ales ca temă Îngrijirea pacientului cu COLICĂ RENALĂ, datorită faptului că în activitatea practică pe care am desfășurat-o în timpul stagiului clinic în cei trei ani am acordat îngrijiri de nursing mai multor pacienți care sufereau de această boală.

CAPITOLUL I

NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A APARATULUI URINAR

Aparatul urinar este alcătuit din cei doi rinichi si din căile evacuatoare ale urinei: calice, bazinete, uretere, vezica urinară si uretra.

Rinichii, sunt situați în regiunea cea mai profundă a cavității abdominale,de o parte și de alta a coloanei vertebrale,proiectându-se pe o zonă cuprinsă între ultimele două vertebre toracale si primele trei vertebre lombare.rinichii au formă de boabe de fasole și sunt situați de-o parte si de alta a coloanei lombare.rinichii au o margine internă concavă si o margine externă convexă,și doi poli:unul inferior si altul superior.Dimensiunile rinichiului variază în funcție de vârsta:la nou născut este de 4-5 ,lățimea de 2-2,5cm,grosimea de 2cm,iar greutatea este de 10-12 grame;la adult lungimea rinichiului este de 10-12cm,lătimea de 5-6cm,grosimea de 3cm,iar greutatea de 115-150grame.dacă secționăm un rinichi se va observa la periferie o zonă brună,care mai poartă si denumirea de corticala renală,iar zona de culoare roșie-galbuie mai poartă si denumirea de medulara renală și se găsește în centru spre sinusul renal.corticala si medulara sunt alcătuite din:țesut interstițial,vase sanguine și tubi uriniferi.

Rinichiul drept este ceva mai jos situat decât cel stâng. Loja renală este limitată în sus de diafragm, în spate de ultimele două coaste și dedesubtul lor de mușchii și aponevrozele lombare, iar înainte, de viscerele abdominale.

Situarea lombo-abdominală a rinichiului explică de ce durerile renale pot fi resimțite lombar, abdominal sau pelvian, de ce tumorile renale se evidențiază ca o masă abdominală și de ce flegmoanele perinefretice cu evoluție superioară îmbracă simptomatologie toracică.

Nefronul – unitatea anatomică și fiziologică a rinichiului, alcătuit din glomerul (polul vascular) și tubul urinifer (polul urinar), ce intervine în concentrarea finală a urinei și servește drept conduct excretor, fiind situat atât în corticală cât și medulară. Fiecare rinichi cuprinde aproximativ un milion de nefroni, situați în cortexul și în medulara țesutului renal. Fiecare nefron este constituit din mai multe segmente anatomice care intervin în formarea urinei.

Glomerulul – primul element al nefronului – este alcătuit dintr-un ghem de capilare care rezultă din ramificațiile unei arteriole aferente, provenită din artera renală. Capilarele se reunesc apoi și formează o arteriolă eferentă, care se capilarizează din nou în jurul primei porțiuni a tubului urinifer.

Tubul urinifer – al doilea element al nefronului – se prezintă sub forma unui canal lung de 50mm, format din următoarele segmente: capsula Bowman, tubul contort proximal, ansa Henle, tubul contort distal și tubii colectori. Capsula Bowman are forma unei cupe care înconjoară glomerurul și este alcătuit din două foițe.

Capsula Bowman, împreună cu glomerurul pe care-l conține, poartă numele de corpuscul Malpighi. Din tubii contorți distali, prin canalele colectoare și canalele comune care se deschid în papilele renale, urina formată trece în calice și de aici în bazinet. Legătura bazinetelor cu vezica urinară – organ dotat cu o musculatură puternică și situat în pelvis, înapoia pubisului – este realizată prin cele două uretere. Traiectul abdomino-pelvian al ureterelor explică posibilitatea compresiunii acestora de către fibroame, chisturi ovariene sau cancere recto-sigmoidiene.

Uretra – este un canal musculo-membranos care diferă în raport cu sexul.

La barbat există un canal comun, urinar și genital, de la vezică la meantul urinar. Are patru porțiuni: intraparietală, prostatică, membranoasă (prin diafragma urogenitală) și spongioasă sau pelvină.

La femei este un canal întins de la vezică până la vulvă, paralel cu vaginul și posterior de el, are o lungime de cca. 4cm; fiind scurtă se pot produce infecții urinare frecvente. Are două porțiuni: intrapelviană și perineală, orificiul inferior este situat posterior de clitoris.

Uretra poate fi sediul unor multiple afecțiuni, printre care se disting:

– infecțiile, care sunt de cele mai multe ori transmisibile sexual, ca uretrita gonococică (blenoragia);

– îngustările (stenozele) uretrei și meatului ei, sechele ale unei uretrite sau consecințe ale unui traumatism;

– uretrocelul (dilatația unui segment de uretră), care afectează îndeosebi femeile

– prolapsul (alunecarea) mucoasei meatului uretral, denumit uneori și uretrocel, afecțiune benignă care survine mai ales la femeile în vârstă

– malformațiile congenitale ale uretrei ca hipospadiasul, epispadiasul sau valva uretrală (prezența în uretră a unor pliuri de mucoasă care împiedică trecerea urinei).

Noțiuni de fiziologie

Rinichiul este un organ de importanță vitală și are numeroase funcții, dintre care funcția principală constă în formarea urinei. Prin aceasta se asigură epurarea organismului de substanțe toxice. Formarea urinei se datorează unui mecanism complex de filtrare la nivelul glomerulilor și de reabsorbție și secreție la nivelul tubilor. Prin filtrarea glomerulară se formează urina primitivă ( urină primitivă/24 de ore, din filtrarea a plasmă). Urina primitivă (filtratul glomerular) are compoziția plasmei, dar fară proteine, lipide și elemente figurate. Conține deci apă, glucoză, uree, acid uric și toți electroliții sângelui. În faza următoare, la nivelul tubilor, care reabsorb cea mai mare parte a filtratului glomerular, se formează urina definitivă. Totuși la acest nivel se face o selectare: tubii reabsorb total sau în mare cantitate substanțele utile și în cantitate mică, pe cele toxice. Substanțele utile sunt substanțe cu prag, care sunt eliminate prin urină numai când concentrația lor sanguină a depășit limitele fiziologice. Substanțele toxice sunt substanțe fară prag, eliminarea lor urinară facându-se imediat ce apar în sânge. Substanțele toxice nu sunt reabsorbite decât în proporție mult mai mică(33% uree, 75% acid uric).

În afara procesului de reabsorbție, rinichiul are și proprietăți secretorii, putând elimina și chiar secreta unele substanțe, ca amoniacul, cu rol foarte important în echilibrul acido-bazic. Deci, procesul de formare a urinei cuprinde o fază glomerulară, în care prin filtrare se formează urina inițială și o fază tubulară, în care prin reabsorbție și secreție se formează urina definitivă. Caracterul de urină definitivă este dobândit de tubii distali prin procesul de concentrare, sub influența hormonului retrohipofizar. După cantitatea de apă pe care o are la dispoziție, rinichiul elimină unele substanțe într-o cantitate mai mare sau mai mică de apă, rezultând o urină cu densitate variabilă. Urina formată permanent – diuraza (1,5-2,5ml/min.) – se depozitează în vezica urinară, de unde când se acumulează o anumită cantitate (250-300ml), se declanșează reflex micțiunea – deschiderea sfincterului vezical și golirea vezicii.

Micțiunea este un act conștient, deschiderea si închiderea sfincterului vezical putând fi comandate voluntar. În afara de funcția excretorie (formarea și eliminarea urinei), rinichiul are un rol predominant în menținerea echilibrului acido-bazic, prin eliminarea de acizi și cruțarea bazelor, menținând pH-ul la cca 7,35. Rinichii mai asigură constanța presiunii osmotice a plasmei eliminând sau reținând, după caz, apa și diferiți electroliți. Secretă unele substanțe ca renina, cu rol în menținerea constantă a tensiunii arteriale, elimină unele medicamente, substanțe toxice. În concluzie, rinichii îndeplinesc în organism trei funcții de bază: funcția de epurație sanguină, funcția de menținere a echilibrului osmotic și funcția de menținere a echilibrului acido-bazic..

CAPITOLUL II

NOTIUNI TEORETICE PRIVIND COLICA RENALĂ

Colica renală este un sindrom dureros acut,însoțit de agitație și iradieri uretro-vezico-genitale,provocat de un spasm al căilor urinare excretoare superioare.

Colica renală care uneori poate îmbrăca aspectul unei colici subintrante (colici repetate) se însoțește de regulă de fenomene urinare (tulburări de micțiune polakiurie, disurie, tenesme vezicale și hematurie).

Bolnavul care are colică renală este extrem de agitat, anxios, caută mereu o poziție antalgică pe care nu o găsește. În paralel, el are fenomene reflexe cardio –circulatorii (bradicardie, paloare, transpirații, răceala extremităților), fenomene digestive reflexe (greață, vărsături, sughiț, meteorism, ileus dinamic).Durerea are caracter de ruptură,torsiune sau arsură,ea este intensă și profundă.poate apărea la anumite intervale,ea poate fi continuuă sau vie sub forma de criză.Când în calice și în bazinet se adună urină care nu se mai poate evacua,durerea se accentuează provocând hipertensiune.La atingerea regiunii lombare,tuse,strănut,mișcări,durerea se intensifică.

Diagnosticul diferențial al colicii renale se face cu apendicita acută, hernia inghinală, colecistita acută, infarctul miocardic. În colica renală lipsește contractura musculară, abdominală, febră, orificiile herniare sunt libere. Febra, de regulă, nu este prezentă în colicile renale decât atunci când avem de-a face cu fenomene infecțioase acute (pielonefrita acută).

Sfârșitul colicii renale este marcat de o încetare a durerii, dublată de o criză poliurică ce adesea este însoțită de hematurie macroscopică sau microscopică. Ea cedează în totalitate la medicația antispastică sau o dată cu eliminarea calculului.

Cauzele colicii renale:

– litiaza renală-80-90% din cazurile de litiază renală evoluează cu colica

– tbc renal (hematurie cu migrare de cheaguri renale)

– cancerul renal-eliminare de țesut necrozat

– infarct renal

– hidronefroza și malformații congenitale prin distensia bazinetului

– leucemia mieloidă în caz de radioterapie

– tratamentul nejudicios cu sulfamide ce determină calculii sulfamidici

Având în vedere că litiaza este principala cauză a colicii renale considerăm necesară enunțarea unor noțiuni teoretice privind litiaza renală.

Definiție:

Litiaza renală este afecțiunea caracterizată prin formarea unor calculi în bazinet și în căile urinare, în urma precipitării substanțelor care, în mod normal, se găsesc dizolvate în urină. Litiaza renală reprezintă, o afecțiune frecventă care se poate întâlni la orice vârstă, chiar în prima copilărie. Este mai frecventă la barbați (între 30 și zată prin formarea unor calculi în bazinet și în căile urinare, în urma precipitării substanțelor care, în mod normal, se găsesc dizolvate în urină. Litiaza renală reprezintă, o afecțiune frecventă care se poate întâlni la orice vârstă, chiar în prima copilărie. Este mai frecventă la barbați (între 30 și 50 de ani) decât la femei.

Etiopatogenia nu se cunoaște precis. Sunt totuși necesare mai multe condiții pentru constituirea calculilor:

– prezența în exces în urină a unor substanțe care pot cristaliza: acidul uric și urații (alimentație bogată în proteine, gută), acidul oxalic (cafea, cacao, ceai), fosfați (regimuri bogate în proteine, exces de hormon paratiroidian), calciu (hipervitaminoză D, decalcifieri importante);

– condiții fizico-chimice locale care favorizează cristalizarea: oligurie, stază urinară, obstacole în eliminarea urinei (adenom de prostată, stenoză ureterală);

– mai contribuie leziunile preexistente ale căilor excretoare renale, lipsa unor coloizi protectori care să împiedice cristalizarea, hipovitaminoza A.

Litiaza renală – consecința acțiunii a numeroși factori de risc. Rinichiul asigură pe de o parte conservarea apei în organism, iar pe de altă parte execută o serie de produși cu solubilizare redusă. Când urina devine suprasaturată cu materiale insolubile, în anumite condiții, apar calculi de diferite mărimi.

Principalii factori sunt reprezentați de:

– deshidratare;

– creșterea concentrației sărurilor urinare (hipercalcemie, cistinurie);

– variațiile pH-ului urinar în ambele sensuri;

– factori metabolici: guta, avitaminoze;

– factori anatomici: congenitale sau câștigați care alterează drenajul urinei;

– factori bacteriologici: există unii germeni care sectretă generatoare de amoniac,

favorizând apariția calculilor amoniaco-magnezieni.

Clasificare

În funcție de compoziția chimică a calculilor, litiaza renală poate fi clasificată în:

– litiază calcică (oxalică, fosfatică, mixtă);

– litiază urică;

– litiază astenică;

– litiază xantinică.

Anatomia patologică pune în evidență calculii, care pot fi de acid uric, de oxalați sau de fosfat de calciu

Calculii uratici sunt duri, galben-bruni, cei fosfatici sunt albicioși, moi și sfărâmicioși, iar calculii oxalici sunt neregulați și cenușii.

Cei mai frecvenți sunt calculii de oxalat de calciu. Când dimensiunea cristalelor este foarte mică, poartă numele de nisip, când atinge un diametru de 1- se numesc gravedă, iar când depășesc această mărime se numesc calculi. Există și calculi micști.

Manifestările clinice sunt diferite, unele cazuri rămânând asimptomatice, altele prezentând manifestări dureroase paroxistice cu aspect de colică. Cea mai mare parte din cazuri sunt descoperite întâmplător la radiografie.

Cea mai caracteristică manifestare este colica nefretică. Durerea se datorează migrării unui calcul, care provoacă spasmul musculaturii căilor urinare. Criza debutează brusc, în urma unor zguduiri sau a unui efort. Durerea este uneori intolerabilă. Pornește din regiunea lombară și iradiază spre organele genitale și fața internă a coapsei. Sediul durerii depinde de sediul calculului. Uneori, poate fi urmărită coborârea calculului prin deplasarea durerii. Bolnavul este neliniștit și agitat, prezintă micțiuni frecvente și dureroase. Hematuria microscopică sau macroscopică este obișnuită. La sfârșitul colicii apare poliurie cu urine clare. Dat fiind faptul că uneori colica este urmată de eliminarea unui calcul, se recomandă ca bolnavul să-și adune urina într-un borcan și să o treacă printr-un tifon, spre a-l descoperi. La examen se constată dureri în regiunea lombară și puncte dureroase ureterale. Uneori, apar și manifestări reflexe: vărsături, constipație, balonări abdominale.

Pentru precizarea diagnosticului este nevoie de un examen radiologic, fie direct (radiografie simplă), care permite evidențierea calculilor radioopaci, în calice, bazinet sau ureter, fie de urografie, care permite să precizeze mărimea, numărul, sediul calculilor și modificările funcționale renale. Pot favoriza infecții urinare sau favoriza hidro- sau pionefroze.

Examinări paraclinice

Radiografia renală simplă evidențiază calculii radioopaci, numărul, forma și localizarea lor.

Ecografia renală este o explorare de prim ordin prin informațiile pe care le aduce și caracterul ei neinvaziv permite de asemenea diagnosticarea litiazei renale și a impactului său asupra rinichiului.

Urografia intravenoasă cu substanță de contrast pune în evidență calculii radiotransparenti, ca și modificările căilor urinare în amonte de obstacol, impactul asupra parenchimului renal și eventualele leziuni anatomice.

Scintigrafia renală apreciază funcționalitatea parenchimului unui rinichi litiazic, dar ea nu este indispensabilă diagnosticului.

Sumarul de urină- se cercetează prezența:

– albumine cu apreciere cantitativă;

– glucoză;

– mobilinogen;

– pigmenți biliari.

Sedimentul urinei:

– leucocite;

– hematii;

– diferite săruri.

Reacția (pH-ului) urinei, normal acidată, și variază între 4,6-8,8 în funcție de dietă.

Volumul urinar în medie 1500ml/zi în funcție de aportul hidric:

– mai puțin de 1500ml/zi – oligurie;

– mai mult de 1500ml/zi – poliurie.

Culoarea urinei poate deveni hipercromă, portocalie în ingestie redusă de lichide, pierderi lichidiene excesive, febră etc.

Mirosul urinei:

– fetid: semnifică infecții urinare severe;

– amoniacal: fetid în infecții urinare.

Proba Addis Hamburgher determină numărul de hematii sau leucocite eliminate pe minut, recoltare ce se repetă la 100 de minute.

Valorile normale: 0 – 2000 leucocite/minut.

Urocultura – este examinarea bacteriologică a urinei și are drept scop depistarea infecției urinare. Recoltarea impune condiții sterile, după o prealabilă toaletă locală (genitală), din mijlocul jetului urinar.

Urina recoltată se însămânțează pe medii de cultură și citirea se face după intubare la termostat 24 h.

Diagnostic pozitiv si diferențial

diagnostic pozitiv – se bazează în primul rând pe existența colicii renale, urmată eventual de expulzia calculului.

Totdeauna trebuie să ne gândim la o litiază renală și în cazul când durerile sunt surde sau antipice ori asemănătoare unei lombosciatice. Este posibil ca litiaza renală să se manifeste prin apariția unei hematurii nedureroase, a unei infecții urinare rezistente la tratament, a unei anurii, hidronefroze sau chiar a unei insuficiențe renale cronice. Mai rar litiaza renală poate fi asimptomatică, însoțită de eliminare excesivă de săruri prin urină. În favoarea litiazei renale poate pleda examenul de urină prin prezența hematuriei, ca și cercetarea cristaluriei provocate (atunci când este pozitiv repetat).

Diagnosticul pozitiv de litiază renală necesită și precizarea următoarelor date: uni sau bilateralitatea leziunii, prezența sau absența distensiei căilor axcretoare în amonte, prezența infecției și aprecierea stării funcționale renale.

diagnostic diferențial

Colica nefritică, mai cu seamă când durerea este atipică, se diferențiază de:

– pielonefrita acută;

– ocluzia intestinală;

– apendicita acută;

– colecistita;

– tumorile căilor excretoare (bazinet, ureter), cheaguri de origine renală.

Evoluția depinde de numărul și mărimea calculilor, obstrucția căilor urinare și de apariția infecției.

Factorii care pot influența evoluția și prognosticul, sunt: natura litiazei, dimensiunile, forma și situația topografică a calculului, numărul, gradul de obstrucție a căilor urinare, prezența sau absența infecției și riscul de recidiva. Cu privire la natura litiazei, se știe că cea urică este mai bine tolerată, puțin dureroasă, iar tratamentul de dizolvare a calcului este eficace. Dintre litiazele calcice, cea fosfatică este mai gravă decât cea oxalică, prin faptul că recidivează și se infectează.

Complicațiile comune ale litiazei renale sunt:

– complicațiile infecțioase;

– complicațiile mecanice;

– complicațiile renale.

complicatiile infecțioase – sunt favorizate de litiaza renală. După infecția pielică se instalează pielonefrita acută sau cronică cu insuficiență renală ireversibilă. Tot în cadrul complicațiilor infecțioase se menționează: pionefroza, flegmonul perinefritic și septicemia.

complicațiile mecanice – sunt determinate de prezența unui calcul pe căile urinare excretoare, care reprezintă un obstacol incomplet sau complet privind excreția urinei. Este posibil ca, uneori, să se instaleze în amonte față de obstacol o dilatare pielocaliceală de volum variabil. Excluderea funcțională a rinichiului (rinichi mut) are loc în cazul când calculul produce o obstrucție totală.

c. complicațiile renale – sunt reprezentate de nefropatia obstructivă însoțită de nefrită interstițială cronică.

Tratamentul conservator al litiazei renale implică:

– tratamentul general curativ comun tuturor formelor de litiază, oricare ar fi natura lor chimică;

– tratamentul profilactic propriu fiecărei varietăți de litiază.

Tratamentul general curativ comun

Tabloul clinic cel mai frecvent observat în litiaza renală este constituit de colica ureterală. În 60-80% calculii ureterali pot beneficia de un tratament medical, calculul putându-se elimina spontan. De asemenea, chiar și în cazurile când calculii ureterali nu se însoțesc de colica acută, se va aplica mai întâi un tratament medicamentos.

În tratamentul imediat al colicii ureterale acute, se va administra în primul rând medicația antispastică și antialgică pe cale intramusculară sau intravenoasă; analgetice: Algocalmin, Novalgin intramuscular sau intravenos; supozitoare sau tablete în forme mai ușoare: Scobutil, Lizadon; în formele mai grave Fortral intramuscular; antispastice: Papaverină fiole intravenos sau intramuscular, foarte lent de obicei în asociere cu Scobutil intravenos; Atropină fiole a 1 mg., intravenos sau intramuscular.

Aplicații de căldură: în regiunea lombară (pernă electrică), băi fierbinți.

Administrarea opiaceelor poate fi uneori necesară, în cazul când durerile sunt extrem de intense, deși opiaceele au dezavantajul de a împiedica migrarea calculilor.

Cura de diureză nu este indicată în faza inițială dureroasă, deoarece crește presiunea intrapielitică care are rol important în producerea durerii.

Odată durerea calmată, se va trece la o analgezie de bază prin administrarea per oral sau supozitoare de spasmolitice și analgetice pentru că se obține o dilatare și o diminuare a prestalticii căilor urinare, și, deci o scădere a factorilor care declanșează durerea. În această perioadă este indicată cura de diureză care favorizează migrarea calcului.

Volumul urinar va trebui să depășească 1,5 l/24h. Pot fi recomandate și ceaiurile de plante cu acțiune diuretică, asociate cu indicația care reglează dinamica ureterală. Pentru eliminarea spontană a calcului are o mare importanță mișcarea și așa zisa „scuturare” a pietrei.

În cazul în care este prezentă leucocituria și bacteriuria, se va aplica terapia antibiotică. Tratamentul colicii renale se poate face și ambulatoriu, dar orice colică febrilă prelungită sau complicată cu oligurie, impune internare pentru investigații suplimentare și tratament adecvat. În colicile violente prelungite care nu cedează la analgetice și spasmofilitice uzuale se mai asociază: Romergam, Fenobarbital. Dacă nici așa durerea nu cedează, se administrează Mialgin, Antropină. În cazul în care tratamentul medical nu a dat rezultate sau în cazurile complicate cu insuficiență renală, se aplică tratament urologic și la nevoie chirurgical.

Tratamentul profilactic – este în funcție de compoziția chimică a calculilor.

Litiaza renală fiind o boală cronică a întregului organism, necesită un tratament de lungă durată. Tratamentul s-a dovedit eficace în profilaxia recidivelor, acestea diminuând de la 40% la 10%. Tratamentul profilactic medical, cu ajutorul aportului hidric, dietei și medicației urmărește:

– scăderea concentrației urinare printr-un aport crescut lichidian;

– diminuarea aportului substanțelor formatoare de calculi;

– creșterea aportului de mediatori care inhibă cristalizarea;

– modificarea pH-ului urinar;

– lupta contra infecției.

Tratamentul dietetic al litiazei renale

Tratamentul dietetic al LITIAZEI RENALE depinde de tipul calculozei dar are însă și unele indicații generale comune, urina fiind soluția din care se depun precipitațiile care vor da calculul, va trebui crescută cantitativ astfel încât să depășească 2000ml în 24h. Aceasta se poate obține prin lichide obișnuite sau prin tratament cu apă minerală. Ora când sunt ingerate lichidele are o mare importanță. Este preferabil ca ele să fie băute înafara meselor sau seara și dimineața pe nemâncate. Se va evita supraalimentația, preferându-se un regim hipocaloric, se recomandă exerciții fizice, se recomandă reducerea aportului de calciu având în vedere rolul acestuia în formarea litiazei renale.

În litiaza urică, tratamentul dietetic este lacto-fructo-vegetarian și alcalinizant.

În litiaza oxalică, tratamentul dietetic implică în primul rând o ingestie crescută de lichide. Vom exclude din alimentația pacientului alimentele bogate în glucide, în calciu și acidifiant.

Litiaza calcică necesită unele măsuri dietetice cum ar fi: asigurarea unei diureze optime, regim hiposodat și acidifiant, alimente sărace în calciu.

Litiaza fosfatică impune dezinfectarea urinei și apoi un tratament acidifiant. Dieta va fi acidifiantă,bogată în pâine albă, făinoase, grăsimi (fără excese), reducând concomitent alimentele bogate în calciu.

Tratamentul chirurgical – impune doar o etapă a tratamentului litiazei renale; el va fi continuat întotdeauna cu măsuri de prevenire a recidivei calculoase.

CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU COLICĂ RENALĂ

III.1. EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE

În educația sanitarǎ a pacientului, asistenta medicalǎ are următoarele sarcini:

Exploreazǎ nivelul de cunoștințe al bolnavului privind boala, modul de manifestare, mǎsurile preventive și curative, modul de participare la intervenții și la procesul de recuperare;

Identificǎ manifestarile de dependențǎ, sursele lor de dificultate, interacțiunile lor cu alte nevoi;

Stimuleazǎ dorința de cunoaștere;

Motiveazǎ importanța acumularii de noi cunoștințe;

Conștientizeazǎ bolnavul asupra propriei responsabilitǎți privind sǎnǎtatea;

Identificǎ obiceiurile și deprinderile greșite ale bolnavului;

Corecteazǎ deprinderile dǎunǎtoare sănătății;

Bolnavul va fi încurajat și ajutat la dobândirea noilor deprinderi;

Organizeazǎ activitați educative, folosind metodele de învațǎmânt cunoscute – expunerea, conversația, demonstrația;

Verificǎ dacǎ bolnavul a înteles corect mesajul transmis și dacǎ și-a însușit cunoștințele;

Ține lecții de formare a deprinderilor igienice, de alimentație raționalǎ, mod de viața echilibrat, de administrare a diferitelor tratamente;

Va întocmi programe de recuperare și reeducare a bolnavilor;

Asistenta medicală are un rol important în identificarea comportamentelor nesănătoase la pacientul cu litiază renală și corectarea acestora prin educație sanitară. Astfel, instruiește pacientul cu privire la următoarele aspecte:

dobândirea obișnuințelor corecte privind eliminare;

evitarea inhibării reflexului de micțiune (produce distensia vezicii urinare, stază urinară care favorizează formarea de calculi);

asigurarea unui aport corespunzător de lichide;

evitarea consumului de medicamente cu efect diuretic sau nefrotoxice, fără prescripție medicală;

toaletarea regiunii perianale pentru a evita pătrunderea microorganismelor în tractul urinar (infecție urinară);

tratarea corespunzătoare a anginei streptococice (previne glomerulonefrita acută);

evitarea apotului excesiv de săruri minerale (alimente, apă minerală);

cunoașterea factorilor favorizanți în apariția și evoliția afecțiunilor renale: oboseala, frigul, umiditatea, traumatismele, agenții toxici, afecțiuni cardiovasculare;

creșterea tonusului mușchilor perineali și abdominali prin exerciții fizice pentru favorizarea contracțiilor vezicii urinare și a sfincterului extern al uretrei;

evitarea excesului de proteine și sare care suprasolicită funcțional rinichiul;

măsuri igienice: evitarea mersului cu bicicleta, cu căruța, a călăritului, pentru a nu provoca migrarea calculului în căile urinare, principala cauză a colicii renale.

III.2. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN EXAMINAREA CLINICA ȘI PARACLINICĂ A PACIENTULUI CU COLICĂ RENALĂ

Rolul esențial al asistentului medicale constă în a ajuta persoană bolnavă sau sănătoasă să-și mențină sau să-și recâștige sănătatea, prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut voința sau cunoștințele necesare.

Ajutorul acordat medicului și bolnavului în cursul examinării clinice degrevează pe acesta din urmă de eforturi fizice, îi previne o serie de suferințe inutile, contribuie la crearea unui climat favorabil intre bolnav și medic,face accesibila medicului explorarea tuturor regiunilor organismului, servindu-l și cu instrumentarul necesar, toate acestea intervenind pentru scurtarea timpului de consult al bolnavului.

III.2.1. ASISTAREA EXAMINĂRII CLINICE A BOLNAVULUI

Sarcinile asistentului în pregătirea și asistarea unui examen clinic medical sunt următoarele:

– pregătirea psihică a bolnavului

-adunarea,verificarea și pregătirea instrumentarului necesar

-dezbrăcarea și îmbrăcarea bolnavului

-aducerea bolnavului în pozițiile adecvate examianarilor

-asigurarea iluminației necesare examinărilor

– deservirea medicului cu instrumente- ferirea bolnavului de trauma

tisme și răceala

-așezarea bolnavului în pat după examinare și refacerea patului

Asistentul medical va monitoriza:

– pulsul, tensiunea arterială, temperatura,diureze

-se va urmări dacă bolnavul respiră normal

-se va urmări dacă pacientul mănâncă și bea normal

-se va urmări dacă pacientul elimină pe toate căile de eliminare

-se va urmări dacă pacientul se mișcă și își menține o postură bună (în mers,așezat,întins și când își schimbă postura de la o poziție la alta)

III.2.2. Examinarea paraclinica a pacientului cu colica renală

Rolul asistentului medicale în pregătirea bolnavului pentru radiografia renală simplă

Asistentul medical trebuie să cunoască faptul că pentru reușita examenului se cere o bună evacuare a gazelor intestinale, care dacă se suprapun căilor urinare, împiedică citirea corectă a radiografiei. Pentru aceasta, cu 2-3 zile înaintea examinării, asistentul medical va da bolnavilor un regim ușor de digerat, evitând alimentele cu reziduuri multe și celuloză, cum ar fi: fructe, legume și zarzavaturi. Asistentul medical va observa dacă bolnavul are tendință la distensia gazoasă a intestinelor, îi va administra la indicația medicului timp de 2 zile câte 2 tablete de cărbune animal. În preajma zilei de radiografie, asistenta medicală va da bolnavului 2 linguri ulei de ricin și îi va recomanda să consume ceai cu pâine prăjită la masa de seară.

În dimineața zilei examinării, asistentul medical va face pacientului o clismă evacuatorie cu apă caldă, având grijă ca aerul din tubul irigatorului să fie complet evacuat pentru a nu-l introduce în colon. Înaintea executării radiografiei, bolnavul își va evacua vezica urinară sau asistentul medicală îi va goli vezica prin sondaj; se va controla radioscopic dacă intestinul conține aer.

În caz de urgență, radiografia poate fi executată și fară pregătire prealabilă, reușita examenului în aceste cazuri fiind problematică.

Pentru efectuarea radiografiei, asistentul medical informează bolnavul că trebuie să se dezbrace complet și va adopta poziția decubit dorsal pe masa radiologică.

b) Rolul asistentului medical în pregătirea bolnavului pentru urografie

Umplerea cavităților renale în caz de urografie se face pe cale descendentă, asistenta medicală introducând la indicația medicului, pe cale intravenoasă, soluție de contrast. Ca substanță de contrast se utilizează Odiston, în concentrație de 30, 60, și 75%.

Asistentul medical pregătește bolnavul începând cu evacuarea gazelor din intestin, aplicând același regim ca șă în cazul radiografiei renale simple. Întrucât intensitatea imaginii radiologice va fi în funcție de concentrația urinii, pe lângă regimul cunoscut se va restrânge și cantitatea de lichide, iar în ziua examinării, bolnavul nu va primi nimic de mâncare sau de băut. Prin aceste măsuri se va reduce mult volumul urinii, obligând rinichiul să concentreze cât mai mult urina excretată. În preajma injectării substanței de contrast, asistenta medicală va face încă o clismă evacuatoare, apoi va executa proba de toleranță la iod. Cantitatea de substanță de contrast necesară este de 20 ml din soluția de 75% sau 25 ml din soluția de 60%. La copii se vor administra, în funcție de vârstă, 5-15 ml soluție de 75%, pe cale intravenoasă.

La nevoie, substanța poate fi administrată și intramuscular, profund în mușchii fesieri, până la 25 ml din soluția de 60%, fracționată în două doze egale..

Injectarea substanței de contrast se face pe masa de radiografie, foarte încet, cu precauție. Injectarea poate să provoace o durere ce urmărește traiectul venei respective, durere ce durează numai până la terminarea injecției. Intensitatea durerii este în funcție de viteza cu care asistenta medicală introduce substanța opacă.

Unii bolnavi pot acuza amețeli, grețuri sau dureri abdominale. Asistenta medicală va trebui să prevină pacientul asupra acestor fenomene pentru ca în cursul administrării substanței de contrast să nu se sperie, explicându-i că aceste reacții supărătoare dispar relativ repede, fără consecințe.

Rolul asistentului medical în explorările de laborator la pacientul cu colică renală

La pacientul cu colica renală, asistentul medical recolteaza la indicatia medicului urmatoarele analize: hemoleucograma,vsh,ac uric, creatinina, glicemie.

Asistentul medical are in vedere buna pregatire fizica si psihica a pacinetului. Pentru recoltarea HLG si VSH, as med va executa punctia venoasa. Pentru aceasta are nevoie de: vata, ace ,seringi,garou. Asistentul medical identifica locul de punctie: – venele de plica cotului,unde se formează “M”venos prin anastomozarea lor;

-venele antebrațului

– venele de pe fata dorsal a mâinii- venele subclaviculare- venele femurale- venele maleolare interne.

Pregătirea injecției:

-materiale:de protectie- perna elestica pentru sprijinirea brațului,mușama ,a leza

– tampon de vata îmbibat în alcool medicinal-instrumentar și material sterile:

-ace și seringi de diferite mărimi în funcție de scopul injecției

– garou

Asistentul medical efectueaza pregătirea psihica a pacientului:

-se informează pacientul asupra scopului puncției

– pregatirea fizica-se așează pacientul într -o poziție confortabilă

-se examinează calitatea și starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice circulația de întoarcere la nivelul brațului

-se așează brațul pe pernița și mușama în abducție și extensie totală

-se dezinfectează tegumentele

– se aplică garoul la o distant de 7- deasupra locului injecției, strângându-l astfel încât să oprească circulația venoasă fără a comprima artera-se recomandă pacientului să strângă pumnul,venele devenind astfel turgescente.

Execuția injecției:

-îmbrac mănușile sterile și mă așez vizavi de pacient

– fixez vena cu policele mâinii stângi,la 4- sub locul injecției,exercitând oușoară compresiune și tracțiune în jos asupra țesuturilor vecine

-se fixează seringă,gradațiile fiind în sus,acul atașat cu bizoul în sus ,în mâna dreaptă, între policele și restul degetelor

-se pătrunde cu acul traversând,în ordine,tegumentul

-in directive oblică, apoiperetele venos-invingandu-se o rezistență elastic ,până când acul înaintează în gol

-se schimba direcția acului 1- în lumenul venei

-se controlează pătrunderea acului în vena prin aspirație cu seringa

-se îndepărtează stază venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului și a pumnului

-se aplica tamponul îmbibat în alcool medicinal la locul de pătrundere a acului și se retrage brusc acul

– se comprima locul injecției 1-3 min,brațul fiind în poziție vertical

Îngrijirea ulterioară a pacientului:

-se face toaleta locală a tegumentului

-se schimba lenjeria dacă este murdară

-se asigura o poziție comodă în pat

-se supraveghează pacientul

Asistentul medical trebuie sa cunoasca principalele accidente care pot surveni si sa actioneze pentru combaterea lor.

Accidente:

– hematom-se retrage acul și se comprimă locul puncției 1-3 min

– strapungerea venei-se retrage acul în lumenul venei

-amețeli, paloare, lipotimie-se întrerupe injecția,pacientul se așează în decubitdorsal fără perna, se anunță medical.

Recoltarea uroculturii

Asistentul medical pregătește și informeaza pacientul pentru recoltarea urinii pentru urocultură. Pentru urocultură, recoltarea se face dimineața, din prima urină. Recipientul de recoltat trebuie să fie steril. Recolta se face dupa toaleta riguroasă a regiunii genitale cu apă și săpun. Primele picături sunt eliminate în toaletă, iar urina din jetul mijlociu este colectată direct în recipiente sterile având grijă să nu atingem recipientul, nici dopul acestuia de nici un obiect din jur pentru a nu contamina proba .

Este important ca recoltarea să se facă înaintea începerii tratamentului cu antibiotice deoarece antibioticele distrug flora microbiană, iar rezultatul uroculturii va fi negativ chiar dacă urina este infectată.

III.3. Rolul asistentului medical în externarea pacientului cu colică renală

Obiectivele procedurii: asistenta stabilește conditiile adecvate stării pacientului la externere, asigură securitatea pacientului în timpul externării.

Pregătirea materialelor:

Registrul de ieșire al secției,

Foaia de evidență zilnică și mișcare a secției,

Biletul de externare semnat și parafat de medic,

Rețeta medicală, dacă e cazul,

Obiectele pacientului și celelalte bunuri de valoare inventariate (acolo unde este cazul)

Pregătirea pacientului:

Psihic: anunță pacientul/familia cu cel puțin 12 ore înainte de externare, identifică impactul emoțional și psihosocial pe care externarea îl are asupra pacientului sau / și familiei.

Fizică: evaluează starea fizică la externare și asigură mijlocul de transport adecvat acestuia, oferă indicațiile legate de: firele de sutură ( dacă este cazul), activitatea fizică, indicații control.

Efectuarea procedurii:

Revede detaliile externării împreună cu pacientul/familia,

Asistă pacientul la igienă, îmbrăcare,

Revede instrucțiunile și răspunsurile la întrebările legate de medicație, îngrijirea fizică, satisfacerea nevoilor,

Determină disabilitățile și limitările ce vor continua după externare,

Identifică punctele forte ale pacientului,

Face un inventar al nevoilor de îngrijire și asistență medicală la domiciliu și ia legătura cu o fundație de îngrijire la domiciliu, daca va fi cazul,

Organizează transportul pacientului, la nevoie,

Iși ia la revedere de la pacient/familie,

Scoate pacientul din evidența secției.

Evaluarea eficacității procedurii:

Rezultate așteptate/dorite: pacientul este mulțumit de îngrijirea primită, starea fizică și psihică la externare este bună fiind o premisă a reintregrării socio-profesionale, pacientul/familia au informații clare, precise despre îngrijirile ulterioare la domiciliu și despre necesitatea prezentării la control în perioada planificată sau în caz de complicații.

Rezultatele nedorite/Ce face asistenta? Externarea are un impact negativ asupra pacientului, mai ale dacă este singur și are nevoie de îngrijire la domiciliu – în această situație asistenta va lua legătura cu o fundație de îngrijire la domiciliu. Familia sau aparținătorii sunt incapabili să îngrijească pacientul la domiciliu – asistenta îi pune în legătură cu o fundație de îngrijire la domiciliu. Pacientul/familia refuză externarea – în acest caz asistenta va consemna în foaia de observație refuzul pacientului/familiei sub semnătură.

CAPITOLUL IV

STUDII DE CAZ

Caz nr. 1

CULEGEREA INFORMAȚIILOR

Unitate sanitară: Spitalul Județean Argeș

Localitate: Pitești

Secția: Urologie

Nr. F.O.C.G.: 17459

INFORMAȚII SOCIALE

NUME: I

Prenume: N

Vârstă: 56 ani

Data nașterii: 27.04.1957

Domiciliul: Mioveni

Ocupație: pensionar

Stare civilă: căsătorit

Religie: ortodox

Data internării: 19.02.2014

Data externării: 24.02.2014

Motivele internării: dureri colicative în flancul stâng, cu iradiere spre organele genitale și fața internă a coapsei, grețuri, vărsături, disurie, polakiurie, agitație

Istoricul bolii: boala actuală debutează brusc, cu dureri violente în flancul stâng și fosa iliacă stângă, cu tulburări de micțiune, grețuri, stare de rău general

Diagnostic la internare: colică renală stângă

Diagnostic la externare: litiază renală stângă

Antecedente: heredo-colaterale:

Mama cardiacă

Tatăl hipertensiv

Antecedente personale: – colică renală în urmă cu 5 ani

Informații fizice:

greutate = ; înălțime =

NEVOIA DE A RESPIRA ȘI A AVEA O BUNĂ CIRCULAȚIE

Pacientul prezintă o respirație normală, R=18r/min, respirații ample, profunde, simetrice bilateral, respirație de tip costal inferior, nu prezintă tuse, dispnee. TA=130/70 mmHg, P=84p/min, zgomote cardiace bine bătute, puls simetric.

NEVOIA DE A BEA ȘI A MÂNCA

Pacientul prezintă dentiție completă, reflex de deglutiție prezent, masticație ușoară. Alimentația este de obicei diversificată, după posibilități; nu cunoaște a avea alergie la vreun aliment; servește de obicei 2 mese principale pe zi și o gustare. În prezent prezintă grețuri și vărsături în perioadele dureroase, inapetență, însoțită de o ușoară scădere în greutate, nu se poate hidrata suficient, iar ingestia de alimente nu corespunde nevoilor organismului.

NEVOIA DE A ELIMINA

Urina: pacientul prezintă micțiuni dese și dureroase; diureză=1000 ml/24 ore; urina are culoare roșu-cărămiziu, densitate crescută, cu sediment

Scaunul: pacientul are un tranzit intestinal fiziologic, fără dificultate la eliminare; 1 scaun pe zi, de culoare în funcție de alimentație și consistență normală

Transpirația: în limite fiziologice, cu ușoară accentuare în episoadele dureroase

Vărsături: pacientul prezintă vărsături alimentare în cantitate moderată, precedate de greață

NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

Pacientul are un sistem musculo-scheletal integru, cu mobilitate normală a articulațiilor, desfășoară de obicei activitate fizică susținută; acum se deplasează cu greutate din cauza durerilor și adoptă în pat o poziție antalgică.

NEVOIA DE A DORMI ȘI A SE ODIHNI

Pacientul avea de obicei un somn satisfăcător, 8 ore/noapte și ocazional 2-3 ore în timpul zilei, fără coșmaruri sau treziri repetate, adormea repede, fără a fi nevoie de somnifere; în prezent, are un somn agitat, cu treziri frecvente pe timpul nopții din cauza durerilor; ațipește doar 3-4 ore pe noapte și din acest motiv este obosit, agitat, epuizat.

NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ȘI DEZBRĂCA

Pacientul nu prezintă dificultate în satisfacerea acestei nevoi, el putând să se îmbrace și să se dezbrace singur. Are o ținută adecvată mediului de spital, este curat și îngrijit, mobilitate articulară prezentă.

NEVOIA DE A MENȚINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE

Pacientul are T=370C, piele roz, transpirații minime.

NEVOIA DE A FI CURAT, ÎNGRIJIT, DE A PROTEJA TEGUMENTELE ȘI MUCOASELE

Pacientul nu prezintă dependență în satisfacerea acestei nevoi. Are păr curat, îngrijit, unghii tăiate scurt, piele curată, cavitate nazală și bucală cu mucoase umede; își face un duș pe zi dacă nu are dureri.

NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

Pacientul prezintă dureri colicative în flancul stâng, iradiere spre organele genitale și fața internă a coapsei, de intensitate moderată, această durere intensificându-se în timpul micțiunilor. Durerea a survenit în urma unei căzături. Durerea durează 8-10 minute și intervine la interval de 20-30 de minute.

NEVOIA DE A COMUNICA

Pacientul prezintă o funcționare adecvată a organelor de simț, debit verbal cu limbaj normal, coerent. Își exprimă ușor nevoile, dorințele și emoțiile. Este o persoană sociabilă și are o relație armonioasă în familie.

NEVOIA DE A ACȚIONA CONFORM PROPRIILOR CONVINGERI ȘI VALORI, DE A PRACTICA RELIGIA

Pacientul este creștin ortodox, citește cărți sfinte, face rugăciuni seara, înainte de culcare.

NEVOIA DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII

Pacientul este satisfăcut pentru realizările obținute, prezintă dragoste față de familie, de nepoți.

NEVOIA DE A

Pacientul face plimbari prin parc, citește cărți, face exerciții fizice ușoare.

NEVOIA DE A ÎNVĂȚA CUM SĂ-ȚI PĂSTREZI SĂNĂTATEA

Pacientul nu are suficiente cunoștințe în legătură cu afecțiunea sa, dar este dornic și interesat să acumuleze noi informații.

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

DIAGNOSTICE DE NURSING

NEVOIA DE A BEA ȘI DE A MÂNCA

Dg. Alimentație și hidratare inadecvată prin deficit, datorată colicii renale, manifestată prin grețuri și vărsături, inapetență, hidratare insuficientă, scădere în greutate.

NEVOIA DE A ELIMINA

Dg. 1. Eliminare urinară inadecvată cantitativ și calitativ, datorată prezenței calculului și migrării acestuia, manifestată prin: disurie, hematurie, polakiurie.

Dg. 2. Vărsături datorate alterării parenchimului renal manifestate prin: vomă în cantitate mică cu conținut alimentar.

NEVOIA DE A SE MIȘCA

Dg. Postura inadecvată datorată durerii, manifestată prin dificultatea de a merge, adoptarea unei poziții antalgice.

NEVOIA DE A DORMI

Dg. Insomnie datorată micțiunilor dese (durerilor) manifestată prin: oboseală, somn agitat cu treziri frecvente pe timpul nopții, ore insuficiente de somn (3-4 h/noapte).

NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

Dg. Vulnerabilitate față de pericole datorată procesului inflamator și infecțios, manifestată prin: dureri colicative în flancul stâng cu iradiere spre organele genitale și fața internă coapsei.

NEVOIA DE A ÎNVĂȚA CUM SĂ-ȚI PĂSTREZI SĂNĂTATEA

Dg. Cunoștințe insuficiente datorate inaccesibilității la informații manifestate prin lipsa de cunoștințe a măsurilor de prevenire a litiazei renale.

NIVEL DE DEPENDENȚĂ

PLAN DE ÎNGRIJIRE ZIUA 1

EVALUARE ZIUA I DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU COLICĂ RENALĂ

O1: Pacientul prezintă în continuare grețuri, vărsăturile s-au mai diminuat. Se continuă îngrijirile.

O2: Pacientul nu a reușit să elimine calculul vezical, iar durerile s-au accentuat spre seară, fiind necesare antispastice și calmante mai puternice. Vărsăturile s-au mai diminuat. Se continuă îngrijirile.

O3: Pacientul adoptă în continuare poziția antalgică. Se continuă îngrijirile.

O4: Pacientul are în continuare un somn foarete agitat, el fiind foarte obosit și irascibil. Se continuă îngrijirile.

O5: Pacientul prezintă în continuare dureri. Se continuă îngrijirile.

O6: Pacientul este tot neîncrezător în evoluția favorabilă a bolii sale. Se continuă îngrijirile.

PLAN DE ÎNGRIJIRE ZIUA 2

EVALUARE ZIUA a II a DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU COLICĂ RENALĂ

O1: Pacientul acceptă să consume lichide, dar nu are poftă de mâncare. Se continuă îngrijirile.

O2: Durerile s-au mai diminuat; pacientul prezintă o ușoară hematurie și usturimi la micțiune; are în continuare grețuri, vărsăturile s-au diminuat. Se continuă îngrijirile.

O3: Pacientul încă are nevoie de ajutor. Se continuă îngrijirile.

O4: Pacientul reușește să adoarmă, dar se trezește des din cauza micțiunilor frecvente și dureroase. Se continuă îngrijirile.

O5: Pacientul spune că este mulțumit de îngrijirile acordate și că se simte mult mai bine. Se continuă îngrijirile.

O6: Pacientul acumulează noi cunoștințe despre boala sa. Se continuă îngrijirile.

PLAN DE ÎNGRIJIRE ZIUA 3

EVALUARE ZIUA a III a DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU COLICĂ RENALĂ

O1: Pacientul nu mai are inapetență, mesele crescând la 3/zi. Consumă 2l lichide/zi.

O2: Pacientul a reușit cu mare dificultate să elimine un calcul uretral, durerile ameliorându-se treptat; Pacientul nu mai prezintă stare de rău și nu mai are vărsături.

O3: Pacientul nu mai are dureri, se deplasează singur și are o postură adecvată.

O4: Pacientul reușește să doarmă pentru prima iar în 3 zile. Somnul este liniștit și fără întreruperi.

O5: Pacientul nu mai prezintă nici un semn de durere.

O6: Pacientul a acumulat noi cunoștințe în legătură cu afecțiunea sa, cu mijloacele terapeutice, putând da explicații referitoare la acestea;

Pacientul înțelege informațiile primite și poate da la rândul său informații; Pune în aplicare noile cunoștințe.

Caz nr. 2

CULEGEREA INFORMAȚIILOR

Unitate sanitară: Spitalul Județean Argeș

Localitate: Pitești

Secția: Urologie

Nr. F.O.C.G.: 16357

INFORMAȚII SOCIALE

Nume: L

Prenume: G

Vârstă: 65 ani

Sex: Masculin

Religie: Ortodox

Domiciliu: Pitești

Ocupație: Pensionar

Înlățime:

Greutate: 77kg

Motivul internării:

Durere lombară cu iradiere genitală

Disurie, urină tulbure

Polakiurie

Grețuri și vărsături

Extremităși reci

Hipertermie

Paliditate

Poziție antalgică

Anxietate

Agitație

Neliniște

Antecedente heredo-colaterale

Fără importanță

Antecedente patologice personale

Apendicectomie la 18 ani

Alergii

Pacientul susține că nu are alergii la nici un aliment și la substanțe medicamentoase

Istoricul bolii

Pacientul relatează că în urmă cu două săptămâni a avut o infecție urinară pe care a tratat-o la domiciliu cu ceaiuri și băi calde de șezut.

Venind de la cumpărături cu soția în drum spre casa a simțit o durere lombară, durerea fiind din ce în ce mai puternică, apoi au început grețurile și vărsăturile, urmate de polakiurie și disurie. Pacientul s-a speriat și a anunțat serviciul de ambulanță și a fost transportat la spital, aici a fost examinat și i s-a pus diagnosticul de litiază renală, a fost internat pe secția de Urologie pentru mai multe investigații și tratament de specialitate.

Culegerea datelor pe nevoi

1.Nevoia de a respira și de a avea o bună circulație

R= 20 r/minut, alterarea respiratiei

Torace normal confirmat, respitații superficiale, ritmice, simetrice, tahipnee.

P= 80 p/minut, puls ritmic, pauzele dintre pulsații sunt egale.

Pacientul relatează că nu suferă de vreo boală cardiacă sau respiratorie, dar de când au aparut durerile prezintă modificări respiratorii (tahirnee) din cauza procesului infecțios.

TA= 140/80 mmHg

2.Nevoia de a bea și a mânca

Cavitate bucală = dentiție bună, mucoasă bucală roz și umedă, limbă roz, gingii roz și aderente dinților.

Masticație = ușoară, eficace, gură închisă.

Pacientul prezintă grețuri, vărsături, anorexie, slabiciune.

Obișnuințe privind alimentația: trei mese pe zi și două gustări. Alimentele preferate ale pacientului sunt: peștele, lactatele, carnea de porc și pasăre, fructele și dulciurile. Alimente respinse: preparatele din carne de vită.

3.Nevoia de a elimina

Pacientul este internat în secția de urologie cu eliminare urinară inadecvată acntitativ și alitativ cu următoarele semne de dependență: polakiurie, disurie, urină tulbure, durere lombară.

Frecvența scaunului = 1/zi dimineața, consistența omogenă, culoarea în funcție de alimentele consumate, forma cilindrică de lungime variabilă, mirosul fecaloid.

Pacientul prezintă transpirație în limită fiziologică ( perspirație).

4.Nevoia de a se mișca și de a avea o bună postură

În perioadele dureroase pacientul prezintă o postură inadecvată datorată durerii lombare, având o poziție ghemuită, pacientul putându-se deplasa și schimba poziția fără ajutor. Tonus muscular adecvat varstei. Pacientul merge zilnic câte două ore pe jos și de trei ori pe săptămână merge în parc pentru a face gimnastică.

5. Nevoia de a dormi și a se odihni

Din cauza durerii pacientul afirmă că de trei zile nu mai are un somn corespunzător, se trezește în timpul nopții, doarme 4-5 ore pe noapte, este obosit, ochii îi sunt încercănați, tegumente palide.

Pacientul obișnuia să doarmă 8-9 ore pe noapte și frecvent în timpul zilei după masa de prânz ( 1 – 1,30 ore)

6.Nevoia de a se imbrăca și dezbrăca

Pacientul are o vestimentașie curată, îngrijită, adecvată mediului ambiant, veșminte alese după gust și circumstamțe, adecvate climatului, se îmbracă și se dezbracă singur, își incheie și descheie nasturii singur.

În momentele dureroase nu manifestă un interes deosebit față de vestimentație.

7.Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale

Temperatura corporală este de 38,2 pielea este călduță, urini concentrate, sete din cauza infecției urinare.

8.Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele

Păr lungime medie,

Urechi configurație normală, curate,

Nas mucoase umedă, fose nazale libere,

Cavitate bucală = dentiție albă, completă, mucoasă bucală umedă și roz, gingiile aderente dinților și ro,

Unghii curate, tăiate scurt, culoare roz,

Piele curată, pigmentată normal.

9.Nevoia de a evita pericolele

În perioadele dureroase pacientul este agitat, neliniștit, facies crispat, frică.

10.Nevoia de a comunica

Pacientul prezintă o funcționare adecvată a organelor de simț, debitul verbal este ușor, ritm moderat, limbaj clar și precis.

În perioadele dureroase se vaită, geme, faces crispat, își exprimă durerea.

11.Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica religia

Pacientul susține că participă de obicei la slujbele religioase, sau la evenimente religioase.

12.Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării

Obisnuințe. În condiții de independență în satisfacerea nevoilor fundamentale, pacientul manifestă interes față de propria realizare, acționând în acest sens. Are capacitatea de a lua decizii, o imagine de sine pozitivă, integritate fizică și psihică ce îîi permite activotăți în scopul realizării.

13.Nevoia de a se recrea

Pacientul conștientizează importanța relaxării/recreerii, de obicei inteprinde diverse activități care să-i asigure o stare de relaxare, destindere și satisfacție sufletească.

14.Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea

Paceintul afirmă că are câteva cunoștințe despre boala sa, dar pune întrebări pentru a afla mai multe amănunte.

ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

1.Nevoia de a respira și de a avea o bună circulație

2.Nevoia de a bea și a mânca

3.Nevoia de a elimina

4.Nevoia de a se mișca și de a avea o bună postură

5.Nevoia de a dormi și a se odihni

6.Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca

7.Nevoia d a păstra temperatura corpului în limite normale

8.Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele ți mucoasele

9.Nevoia de a evita pericole

10.Nevoia de a comunica

11.Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri ți valori/religia

12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării

13.Nevoia de a se recrea

14.Nevoia de a învăța cum să-și păstreze sănătatea

Diagnostice de nursing

Dispnee – datorată durerii, manifestată prin tahipnee R=20respirații/minut

Alimentație și hidratare inadecvată prin deficit, datorat durerii manifestată prin grețuri, vărsături, anorexie, slăbiciune.

Eliminare urinară inadecvată cantitativ și calitativ datorată alterării funcției renale, manifestată prin disurie, polikiurie, durere lombară, hematurie, urină tulbure.

Postură inadecvată datorat durerii, manifestată prin poziție chircită, imposibilitatea de a sta în picioare sau de a sta jos timp îndelungat.

Alterarea somnului din punct de vedere cantitativ și calitativ datorat durerii, manifestat prin somn insuficient, 4-5 ore/noapte, ochi încercănați, oboseală, treziri nocturne, tegumente palide.

Hipertermie datorată procesului infecțios renal manifestată prin temperatură 38,2 Grade, sete, urini concentrate.

Alterarea integrității fizice și psihice datorată anxietății, manifestată prin agitație, neliniște, facies crispat.

NIVEL DE DEPENDENȚĂ

PLAN DE ÎNGRIJIRE ZIUA 1

EVALUARE ZIUA I DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU COLICĂ RENALĂ

O 1: Pacientul prezintă în continuare durere la micțiune, durere lombară, ceea ce caracterizează faptul că nu au reușit să se elimine calculii. Se continuă îngrijirile.

O 2: După 24 de ore pacientul nu mai prezintă tahipnee, respirația revine în limite normale (18 respirații pe minut). Obiectiv atins.

O 3: Pacientul reușește să adoarmă după medicație, are un somn liniștit, dar este întrerupt de durerile legate de micțiune. Investigațiile se continuă.

O 4: După primele 24 de ore pacientul nu mai prezintă hipertermie, temperatura corporală fiind de 37 Grade. Obiectiv atins.

O 5: Pacientul prezintă după primele 24 de ore o alimetație inadecvată, consumând 1000 de ml de lichide pe zi ( ceai neândulcit și apă plată), cu o diureză de 500 ml pe zi. Grețurile și vărsăturile persinstă. Se continuă îngrijirile.

O 6: Pacientul beneficiază de siguranță psihologică, dar starea de anxietate nu a dispărut. Se continuă îngrijirile.

O 7: Pacientul prezintă o postură adecvată. Obiectiv atins.

PLAN DE ÎNGRIJIRE ZIUA 2

EVALUARE ZIUA a II a DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU COLICĂ RENALĂ

O 1: Pacientul prezintă o ușoară ameliorare a durerilor legate de micțiune, la sfârșitul zilei a reușit să elimine un calcul uretrar care a fost trimis la laborator. Prezintă în continuare tulburări legate de micțiune ca: disurie și polakiurie. Se continuă îngrijirile.

O 2: Pacientul reușește să doarmă 7 ore pe noapte, somnul este liniștit și neântrerupt. Obiectiv atins.

O 3: Pacientul nu mai prezintă vărsături, senzația de greață apare uneori. Se continuă îngrijirile.

O 4: Starea de enxietate a pacientului a dispărut. Obiectiv atins.

PLAN DE ÎNGRIJIRE ZIUA 3

EVALUARE ZIUA a III a DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU COLICĂ RENALĂ

O 1: Pacientul prezintă o ușoară jenă la micțiune, tulburările de emisie urinară s-au eliminat, pacientul reușind să urineze odată la 3 ore, cantitatea de urină eliminată pe 24 de ore fiind 1200 ml. Obiectiv atins.

O 2: Pacientul nu mai prezintă senzația de greață și are o alimentație adecvată. Obiectiv atins.

CONCLUZII

Colica renală este o afecțiune frecvent întâlnită, care agită extrem bolnavul și îl pune de cele mai multe în dificultatea de a-și satisface nevoile fundamentale. De modul în care asistenta medicalǎ se ocupǎ de supravegherea și îngrijirea pacientului depinde evoluția acestuia. Stabilirea unei legǎturi solide între echipa de îngrijire și familia bolnavului reprezintǎ un obiectiv major pentru asistenta medicalǎ. Dovedind respect și solicitudine, aceasta contribuie la realizarea unei stǎri de bine și siguranța pentru bolnavi, dar și pentru aparținǎtori. Asistenta medicală are un rol foarte important în monitorizarea clinică a acestor pacienți: puls , temperatură, T.A., diureza, forma consistența și culoarea scaunelor corelate cu cantitatea de lichide care trebuie să acopere necesitățile hidrice ale pacientului, trebuie măsurate, notate și interpretate zilnic și raportate medicului.

În urma analizării celor două cazuri studiate și a altor cazuri întâlnite în decursul efectuării stagiului practic, am constatat că această afecțiune este destul de frecventă, de o gravitate moderată, dar care poate duce la complicații grave dacă nu se intervine prompt și nu se respectă cu strictețe regimul igieno-dietetic și medicamentos.

În cazul tratamentului colicii renale, o foarte mare importanță o are corecta hidratare a organismului și regimul dietetic.

Pentru a putea favoriza o evoluție bună a bolii pe lângă tratamentul medicamentos asistenta alături de echipa de sănătate, de îngrijire trebuie să rezerve mai mult timp discuțiilor cu pacienții și rețeaua lui de susținere .

În activitatea de îngrijire a pacientului asistenta medicală generalistă trebuie să se bazeze și pe ajutorul concret al familiei care poate influența pozitiv moralul pacientului grăbindu-i vindecarea.

O atenție deosebită trebuie să o acordăm educației pentru sănătate a pacientului atât în timpul internării acestora cât și după externare (la nivel de Dispensar medical, de familie).

Asistenta medicalǎ trebuie sǎ dovedeascǎ rǎbdare, rezistența fizicǎ si psihicǎ, calm și obiectivitate, toate acestea fiind condiții esențiale în îngrijirea oricărui pacient, mai ales a celui cu litiază renală, care manifestă agitație, neliniște, anxietate. De multe ori, se poate confrunta cu situații limitǎ, însǎ perseverența și o bunǎ pregǎtire profesionalǎ o vor ajuta sǎ-și atingǎ obiectivele.

La primul pacient prezentat în lucrare, am identificat următoarele diagnostice de îngrijire:

Nevoia de a bea și de a mânca

Alimentație și hidratare inadecvată prin deficit, datorată colicii renale, manifestată prin grețuri și vărsături, inapetență, hidratare insuficientă, scădere în greutate.

Nevoia de a elimina

a) Eliminare urinară inadecvată cantitativ și calitativ, datorată prezenței calculului și migrării acestuia, manifestată prin: disurie, hematurie, polakiurie.

b) Vărsături datorate alterării parenchimului renal manifestate prin: vomă în cantitate mică cu conținut alimentar.

Nevoia de a se mișca

Postura inadecvată datorată durerii, manifestată prin dificultatea de a merge, adoptarea unei poziții antalgice.

Nevoia de a dormi

Insomnie datorată micțiunilor dese (durerilor) manifestată prin: oboseală, somn agitat cu treziri frecvente pe timpul nopții, ore insuficiente de somn (3-4 h/noapte).

Nevoia de a evita pericolele

Vulnerabilitate față de pericole datorată procesului inflamator și infecțios, manifestată prin: dureri colicative în flancul stâng cu iradiere spre organele genitale și fața internă coapsei.

Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea

Cunoștințe insuficiente datorate inaccesibilității la informații manifestate prin lipsa de cunoștințe a măsurilor de prevenire a litiazei renale.

Așa cum se poate vedea, problemele majore de dependență la pacientul cu colică renală sunt legate de nevoia de a elimina și de a evita pericolele (durerea), urmate de nevoia de a bea și a mânca și nevoia de a dormi, a se odihni. În planificarea și implementarea intervențiilor autonome și delegate, acestea au reprezentat prioritățile de acțiune.

La cel de-al doilea pacient, am identificat următoarele probleme de îngrijire:

Dispnee – datorată durerii, manifestată prin tahipnee R=20respirații/minut

Alimentație și hidratare inadecvată prin deficit, datorat durerii manifestată prin grețuri, vărsături, anorexie, slăbiciune.

Eliminare urinară inadecvată cantitativ și calitativ datorată alterării funcției renale, manifestată prin disurie, polikiurie, durere lombară, hematurie, urină tulbure.

Postură inadecvată datorat durerii, manifestată prin poziție chircită, imposibilitatea de a sta în picioare sau de a sta jos timp îndelungat.

Alterarea somnului din punct de vedere cantitativ și calitativ datorat durerii, manifestat prin somn insuficient, 4-5 ore/noapte, ochi încercănați, oboseală, treziri nocturne, tegumente palide.

Hipertermie datorată procesului infecțios renal manifestată prin temperatură 38,2 Grade, sete, urini concentrate.

Alterarea integrității fizice și psihice datorată anxietății, manifestată prin agitație, neliniște, facies crispat.

În îngrijirea pacienților cu colică renală am pus accentul pe realizarea unui management corect și coerent al durerii, având în vederea că durerea este manifestarea de dependență pregnantă ce imprimă gradul de insatisfacție în satisfacerea nevoilor fundamentale. Atitudinea de sancționare a durerii a fost potențată de susținerea psihică permanentă a pacientului, astfel încât acesta să aibă încredere în echipa de îngrijire și să se consolideze relații de bună comunicare și colaborare atât cu aceasta cât și cu familia bolnavului.

Un obiectiv important în îngrijirea pacientului cu colică renală este constituit de adecvarea eliminării, mai ales că acest tip de pacient prezintă un nivel ridicat de dependență în satisfacerea respectivei nevoi.

Cei doi pacienți au suportat cu bine spitalizarea și tratamentul administrat. Tratamentul medicamentos va fi continuat și la domiciliu alături de un regim bogat în lichide. La fel de importante ca și îngrijirile curative au fost și acțiunile de educație sanitară, în mod deosebit cele legate de regimul alimentar și de obișnuințele privind eliminările. La ambii pacienți am observat o creștere a gradului de informare cu privire la boală și la măsurile igienico-dietetice pe care trebuie să le urmeze.

Amândoi și-au exprimat temerile cu privire la evoluția bolii, dar prin susținere psihică, comunicare eficientă și îngrijiri prompte, dar mai ales adecvate și individualizate, au ajuns să depășească acest episod de boală, de fapt recâștigându-și independența în satisfacerea nevoilor fundamentale.

BIBLIOGRAFIE

1. MIRCEA NICULESCU, GHEORGHE NICULESCU – COMPENDIU DE ANATOMIE, EDITURA STIINTIFICA SI ENCICLOPEDICA, BUCURESTI, 1988

2. BORUNDEL CORNELIU – MEDICINA INTERNA PENTRU CADRE MEDII, EDITURA MEDICALA, BUCURESTI, 1973

3. VIRGINIA HENDERSON – PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE INGRIJIRII BOLNAVULUI.

4. FLORIAN CHIRU – INGRIJIREA OMULUI BOLNAV SI A OMULUI SANATOR, EDITURA CISON, BUCURESTI, 2001

5. FLORIAN CHIRU – URGENTELE MEDICALE VOLUMUL I, EDITURA RCR PRINT, BUCURESTI, 2003

6. TITIRICĂ LUCREȚIA – BREVIAR DE EXPLORARI FUNCȚIONALE ȘI DE ÎNGRIJIRI MEDICALE SPECIALE ACORDATE BOLNAVULUI – EDITURA VIAȚA MEDICALĂ ROMÂNEASCĂ BUCUREȘTI 2000

7. TITIRICĂ LUCREȚIA – MANUAL DE ÎNGRIJIRI SPECIALE ACORDATE PACIENȚILOR DE ASISTENȚII MEDICALI – EDITURA VIAȚA MEDICALĂ ROMÂNEASCĂ BUCUREȘTI 2000

8. TITIRICĂ LUCREȚIA – TEHNICI DE EVALUARE ȘI ÎNGRIJIRI ACORDATE DE ASISTENȚII MEDICALI – EDITURA VIAȚA MEDICALĂ ROMÂNEASCĂ BUCUREȘTI 2000

9. TITIRICĂ LUCREAȚIA – URGENȚE MEDICO-CHIRURGICALE – EDITURA MEDICALĂ BUCUREȘTI 1999

10. MOZES CAROL – TEHNICA INGRIJIRII BOLNAVULUI – EDITURA MEDICALA BUCURESTI 1997

11. DASCHIEVICI SILVIAN, MIHAILESCU MIHAI – CHIRURGIE – EDITURA MEDICALA BUCURESTI 1997