Ingrijirea Pacientilor CU Alcoolism

CUPRINS

Scop si motivatie

Introducere

CAPITOLUL I. Alcoolismulul –Notiuni generale

-definitie

-forme clinice ale alcoolismului

-stadializarea alcoolismului

-clasificarea alcoolicilor

-comportamentul alcoolicului

-cauze

-complicatii

-mecamismul fizopatologic

-efectele alcoolului asupra organismului

-solutii de evitare a consumului de alcool

-afectiuni psihice asociate cu consumul de alcool

CAPITOLUL II. Cazuri clinice (3 cazuri)

Concluzii

Bibilografie

SCOP SI MOTIVATIE

Insusind cunostintele teoretice si practice in cadrul scolii sanitare vreau sa devin factor plin de responsabilitate si real colaborator si executor al indicatiilor date de medici si totodata sa creez o stare de bine, de ajutorare a bolnavilor, sa raman om, care sa inteleaga sufletul bolnavului, suferinta sa fizica, dar si cea psihica.

Am ales ca tema a lucrarii mele "Alcoolismul cronic" deoarece am venit in contact cu tot mai multe persoane care nu realizeaza care sunt consecintele consumului regulat de alcool, considerandu-l de multe ori o necesitate si un refugiu in fata problemelor aparute in viata lor.

Dintre persoanele care consuma alcool un numar mare este reprezentat de catre tineri, de aceea un rol important i1 are tragerea unui semnal de alarma asupra consumului de alcool, ceea ce se poate face prin discutii deschise si directe cu tinerii.

Un rol important i1 are acordarea unor ingrijiri adecvate si aplicarea unui tratament corect al alcoolismului deoarece constituie o problema majora de sanatate publica atat prin frecventa sa cat si prin multiplele complicatii si consecinte medicale, psihologice, economice si sociale.

INTRODUCERE

În societatea modernă este o creștere dramatică a consumului de alcool la toate vârstele.

Alcoolismul reprezintă o problemă cu implicații profunde, care depășesc aspectele medicale interesând și viața socială a colectivităților în cadru popoarelor din Europa și dinintreaga lume. Se apreciază faptul că în țările civilizate aproximativ 40% din populațieconsumă alcool. Astăzi însă penetrația alcoolului este și la vârsta tânără, inițierea deprinderii făcându-se de la 11-13 ani.

Alcoolul este consumat ca un tranchilizant sau ca o motivație de „lubrefiant social”.

Nu există o garanție netă până când alcoolul devine toxic pentru organism, iar acest fapt este deprimant întrucât unii băutori devin dependenți. Istoria civilizațiilor arată că din cele mai vechi timpuri oamenii au căutat euforizarea prin intermediul drogurilor care le-au stat la indemână. Acestea pot fi caracterizate ca substanțe inhibitoare ale centrilor nervoși cu strâmtarea consecutivă a conștiinței și producerea concomitentă a unui efect omiroid (asemănător stării de vis) folosite pentru obținerea unei stări agreabile. Mai presus de toate drogurile ca ancestralitate și răspândire se plasează alcoolul denumit de celți “wisky”și de gali ”eau de vie”.

Alcoolul în formă pură este un lichid incolor cu efect astringent asupra papilelor gustative, pe care numai un om ajuns în pragul disperării ar dori să-l bea ca atare. Pentru ca alcoolul de consum să aibă un gust mai plăcut el este diluat si aromat. Impuritățile derivate din procesul de fabricare a berii sau de fermentare, sau produse în timpul distilării produselor spirtoase, sunt cele ce îi dau aroma specifică.

Odată ce acest drog a fost absorbit prin tubul digestiv, el se răspândește cu rapiditate prin țesuturile organismului. Atunci când alcoolulajunge în creier, nu există vreun loc receptor specific pentru moleculele de alcool.

Această substanță își exercită efectele prin manipularea sistemelor transmițătoare naturale ale creierului. Se pare că alcoolul interacționează într-un fel sau altul cu un număr mare de neurotransmițători chimici, printere care serotonia, dopamina și acidul gama-aminobutiric. Alcoolul poate avea mai multe tipuri de impact asupra activității cerebrale. El poate inhiba și încetini multe funcții ale creierului, acționând asemenea unui sedativ, poate afecta judecata, poate induce o detașare de reacție obișnuită așteptată de cei din jur în privința comportamentului băutorului și un anumit grad de dezinhibare. Alcoolul este o otravă ce poate afecta organismul. Fie ca o consecință a efectelor sale toxice directe, fie din cauza deficiențelor nutritive sau vitaminice care însoțesc adesea consumul intens de bautură. El poate dăuna creierului, rezultatul fiind dependența.

Principalul organ de intoxicație cu alcool este ficatul, boala declanșată fiind ciroza. Poate apărea o inflamație a pancreasului cu consecințe dureroase și posibil fatale. Consumul intens de alcool este o cauză directă a anumitor tipuri de cancer ale cavității bucale, faringelui și esofagului. În plus și prin mecanisme nu la fel de directe, alcoolul contribuie laapariția cancerului mamar în cazul femeilor.

Există un semn de întrebare în privința gradului său de implicare în cancerului de colon. În cazul unei populații cu un consum sporit dealcool, cum este cea a Franței, aproximativ o treime dintre decesele provocate de cancer sunt associate consumului de alcool. Alcoolul este o cauză a rănilor. Ca rezultat al efectului său asupra timpului de reacție, coordonării și judecății, alcoolul poate amplifca riscul producerii unor accidente. În America circa 40-50% dintre accidentele rutiere soldate cu victime se produc datorită consumului dealcool.

Un aspect mai puțin cunoscut este cel al legăturii strânse dintre consumul de alcool și accidentele fatale de multe alte tipuri: aproximativ 34% dintre înecuri, 47% dintre decesele în urma incendiilor și 28% dintre decesele suvernite ca urmare a unor căderi.

Băutura sporește, de asemenea și riscul sinuciderilor. Se spune că alcoolul afectează serios viața personală. Alcoolul contribuie la comiterea de infracțiuni. Spectrul infracțiunilor la care contribuie alcoolul începe de la tulburarea liniștii publice, la care contribuie semnificativ și se incheie cu omoruri, în unele țări până la 30-40% dintre cei condamnati pentru omucideri fiind beți in momentul comiterii faptei .Oamenii beți, pe lângă faptul că au o probabilitate sporităde a comite infracțiuni cu violență, se supun ei înșiși unui risc crescut de a fi atacați.

CAPITOLUL I

ALCOOLISMUL

Definitie:

Este o boala progresiva, fizica, mentala si spirituala, incurabila, marcata de obsesia de a bea, in ciuda raului fizic produs de consumul de alcool. Este o boala a negarii. ( "Eu nu sunt alcoolic!"-in ciuda tuturor evidentelor ).

Alcoolismul este o stare patologică determinată de consumul excesiv de alcool

Pentru a putea defini alcoolismul trebuie avute în vedere urmatoarele fapte:

– sunt persoane care consuma în mod repetat si succesiv alcool;

– persoane ce ajung la dependenta fata de alcool;

– se instaleaza modificari psiho-somatice ce perturba relatiile individului cu mediul social;

– apare dezorganizarea individului atât în plan biologic cât si în plan psiho-comportamental;

Înaltul Comitet de Studii si Informare despre Alcoolism (H.C.E.I.A.) a definit consumul de alcool ca fiind generat de anumite maladii sau perturbari psihice.

Toleranta este proprietatea pe care un organism o poseda, de a suporta absorbtia de alcool fara sa apara simptome patologice susceptibile, sa-l afecteze pe el sau anturajul sau.

Dependenta fizica sau toleranta sunt consecinte si nu cauze ale alcoolismului.

Formele clinice ale alcoolismului

Alcoolismul e o categorie greu de clasificat datorita parametrilor bio-psiho- sociali pe care îi afecteaza în mod diferit.

În cuprinsul generic al notiunii de alcoolism se diferentiaza urmatoarele categorii clinice, cu implicatii medico-sociale diferite:

1. Betia alcoolica obisnuita "ebrietas vulgaris" – pe care si-o provoaca voluntar în mod episodic unele persoane în scopul creerii unei stari agreabile, fara a se ajunge la dependenta de alcool.

2. Alcoolofilia – reuneste aspectele psihopatologice caracterizate prin înclinarea deosebita pe care o resimt unele persoane fata de euforizarea prin consumul bauturilor alcoolice, apetenta care conduce în timp la instalarea dependentei si alcoolismului cronic, indiferent de cantitatea de alcool ingerata sau de ritmul cronologic al ingestiei.

3. Alcoolomania. Sub aceasta denumire reunim totalitatea aspectelor psihotice caracterizate prin alterarea discernamântului asupra propriei persoane si interrelatiilor sociale, dezvoltate pe fondul consumului cronic de bauturi alcoolice, starile periodice de apetenta dipsomaniaca inductibila, cât si fenomenele psihotice supraacute aparute în mod exceptional la consumul unor cantitati mici sau moderate de bauturi alcoolice (criza de betie patologica).

Stadialitatea alcoolismului

"Stadialitatea betiei alcoolice obisnuite decurge prin succesiunea fazelor de excitatie, depresiune si inhibitie supraliminara care se produc în cursul narcotizarii structurilor cerebrale.

Stadiile ebrietatii apar mai mult sau mai putin manifestate de la o persoana la alta, cât si la aceeasi persoana în momente diferite.

Diversitatea individuala a unui adult sanatos la intoxicatia alcoolica este în functie de alcoolemie, toleranta, tip de sistem nervos si starea initiala a organismului în momentul ingerarii respective.

Primul stadiu de intoxicatie alcoolica acuta se caracterizeaza în general, prin excitatie psihomotorica de tip hipomaniacal si corespunde unei alcoolemii care variaza, de la caz la caz, între 0.30-1.50 la mie.

În functie de personalitatea premorbida si starea ideo-afectiva premergatoare îmbatarii, pe lânga starea hipomaniacala pot apare si alte variante morbide cu predominanta excitatii triste, delirante sau confuzionale.

Al doilea stadiu de intoxicatie alcoolica acuta (hipnoid-ebrietos sau medico-judiciar) se caracterizeaza prin depresiunea activitatii neuro-psihice si corespunzatoare unei alcoolemii care variaza între 1.5-3 la mie."(Alexandru Olaru, 1990)

În cursul acestui stadiu apare o suita de tulburari psihomotorii corespunzator deconectarii de la mozaicul functional al structurilor neuronale corticale intrate în narcoza; ideatia si limbajul devin tot mai incoerente, tendinta megalomaniaca, reducerea manifesta si progresiva a capacitatii de perceptie si cresterea fazei latente între stimularea senzoriala si reactia psihomotorie, reactii fazice paradoxale si tendinta la somn, discernamântul situatiilor devine tot mai precar, ajungând pâna la un stadiu hipnoid, care-l expune pe subiect, în raport cu situatia în care se afla, la o diversitate de incidente si accidente.

"Al treilea stadiu de intoxicatie alcoolica acuta (paralitic) se caracterizeaza prin narcotizarea scoartei cerebrale si corespunde unei alcoolemii de 3- la mie. (Alexandru Olaru, 1990)

Reflexele conditionate sunt abolite, limbajul ininteligibil, coordonarea motorie profund perturbata, nu-si mai controleaza sfincterele, somn profund de câteva ore.

"Al patrulea stadiu de intoxicatie alcoolica acuta (comatos), corespunde unei alcoolemii de4- la mie." (Alexandru Olaru, 1990)

În acest stadiu, alcoolicul se caracterizeaza prin abolirea reflexelor spinale, pupile imobile în midriazis, anestezie, hipotensiune, puls deprimat, cianoza, hipotermie, transpiratie vâscoasa.

Moartea se produce în general la o alcoolemie de 5- la mie prin oprirea respiratiei.

"Intoxicatia alcoolica supracuta – se produce prin consumarea rapida a unei mari cantitati de alcool sau la persoane foarte sensibile la alcool si îndeosebi copiii. În aceasta situatie, faza de excitatie trece aproape neobservata, persoana în cauza intrând repede în stadiul comatos.

Criza de betie patologica acuta constituie o stare exceptionala ca frecventa în clinica alcoolismului, care se instaleaza repede dupa consumarea unei cantitati reduse de alcool (alcoolemie pâna la la mie) caracterizându-se printr-o accentuata agitatie confuzional-halucinatorie cu agresivitate, automatism ambulator si nivel de constiinta anulat, stare care se poate mentine câteva ore si se termina de obicei prin somn.

Dipsomaniaoana în cauza intrând repede în stadiul comatos.

Criza de betie patologica acuta constituie o stare exceptionala ca frecventa în clinica alcoolismului, care se instaleaza repede dupa consumarea unei cantitati reduse de alcool (alcoolemie pâna la la mie) caracterizându-se printr-o accentuata agitatie confuzional-halucinatorie cu agresivitate, automatism ambulator si nivel de constiinta anulat, stare care se poate mentine câteva ore si se termina de obicei prin somn.

Dipsomania este „setea nebuna” pentru consumul de bauturi alcoolice si care apare în mod periodic (la câteva saptamâni luni sau ani si dureaza un timp scurt – ore sau zile).

Alcoolismul cronic – consumarea frecventa a unor cantitati variabile de bauturi alcoolice timp mai îndelungat, poate determina dependenta narcomaniaca si dezvoltarea diferitelor tulburari neuropsihice." (Alexandru Olaru, 1990)

Prin consumul cronic de bauturi alcoolice este determinata scaderea functiilor superioare de analiza si a capacitatii de stapânire asupra pornirilor instinctiv-emotionale, favorizând astfel aparitia comportamentului aberant. Alcoolicul nu sesizeaza diminuarea capacitatii sale productive, devine iritabil, devine predispus la acte de violenta.

Alti autori clasifica alcoolismul în cronic si acut.

Alcoolismul acut "este forma clinica în care tulburarile psihice se pot manifesta sub aspectul intoxicatiei alcoolice acute (betia alcoolica, betia patologica), sau al delirului alcoolic acut sau subacut.

Alcoolismul cronic se caracterizeaza prin continuitate, intoxicatie sistematica, centrarea psihotica a vietii pe consumul de alcool."(Petre Brânzei, 1979)

Clasificarea alcoolicilor

Clasificarea alcoolicilor este o problema care se loveste de dificultati, rezultând din latenta sau caracterul efemer al semnelor de intoxicatie. Daca privim lucrurile din punct de vedere medical, distingem bolnavi spitalizati în primul rând pentru simptome caracteristice de alcoolism si bolnavi prezentând un teren alcoolic, peste care se suprapun diverse afectiuni.

Unele statistici disting:

– alcoolismul latent caracterizat prin moderate tulburari de caracter si alte activitati;

– etilismul constituit, cu leziuni viscerale si absenteism la serviciu:

– etilismul grav, cu leziuni viscerale si lezarea profunda a sistemului nervos, bolnavi incapabili de munca.

Dupa o alta clasificare (Yellnick, 1952) se pot distinge:

– persoane care folosesc alcoolul pentru calmarea unor suferinte fizice sau morale, la care dependenta nu se dezvolta obligatoriu;

– alcoolismul constituit dupa o lunga perioada de abuz, la care se adauga complicatiile somatice comune;

– alcoolicii cu fenomene de toleranta si dependenta fizica la care se suprapun grave tulburari comportamentale, generatoare de acte antisociale.

Aceasta clasificare poate corespunde de fapt fazelor prin care trec alcoolicii, începând de la consumul intermitent, apoi zilnic de alcool, pâna la aparitia gravelor fenomene de dependenta si a afectarilor psihosomatice ce caracterizeaza ultima faza a alcoolismului cronic. Cunostintele actuale privind alcoolismul cronic se datoresc în mare masura progreselor realizate asupra consecintelor metabolice ale consumului de alcool.

Comportamentul alcoolicului

– acte tradand in esenta minime reactii de pastrarea a aparentelor 

– nevoia constanta de alcool (dimineata, un pahar – “eye opener”si peste zirepartititia bauturii pt pastrarea aparentelor)

– egocentrism, preocupari obsesive pt obtinerea bauturii

– neseriozitate, neonorarea promisiunii, minciuni frecvente

– irascibilitate+/- violenta , agresivitate (in fam , sociala)

– remuscari, autoacuzare, tentative de suicid.

Cauze

Cauze ereditare

În sens direct alcoolismul nu este ereditar, dar toți care știu că a existat o problemă dealcoolism în familia lor, ar trebui să abordeze alcoolul cu aceeași vigilență pe care o are undiabetic ereditar față de zahar. Conform unui studiu american, copiii din familiile de alcooliciau un risc de patru ori mai mare de a deveni dependenți de alcool. Se pare că unii oamenireacționează diferit față de alcool în comparație cu alții și că această sensibilitate poate fitransmisă ereditar așa cum au arătat unele studii făcute pe gemeni, studii extinse asupra maimultor rase umane.Conform unor studii, cercetătorii americani susțin că adulții care au părinți alcoolici sedeosebesc de ceilalți prin următoarele caracteristici:- Nu știu ce înseamnă comportament normal și se orientează după alții.

– Au dificultăți în a urmări un plan de la început pană la sfârșit

– Mint și în situații în care ar fi la fel de simplu să spună adevărul

.- Se iau foarte în serios.

– Caută mereu apreciere și confirmare.

– Sunt impulsivi, au tendința de a se încurca în acțiuni fără a fi analizate în prealabilalternativele și consecințele.Aceasta nu înseamnă însă că toți copiii de alcoolici vor deveni la rândul lor dependenți.

Cauze organice:

Nu există o anumită cauză organică responsabilă de instalarea alcoolismului și mai ales nu există o alergie la alcool care să declanșeze dependența deja de la cea mai mică doză. Mai periclitate sunt persoanele care reacționează pozitiv fața de efectele alcoolului fără aresimți urmări neplăcute. Consumul ridicat de alcool pe termen lung are ca efect punerea în funcțiune la nivelul ficatului a unui mecanism suplimentar de catabolizare a alcoolului și anume sistemu lmicrozonal de oxidare a etanolului (SOME) care va prelua până la două treimi dincatabolizarea cantității crescute de alcool. Astfel alcoolicii pot metaboliza și suporta cantități mai mari de alcool. Dar SOME este declanșat, chiar și după perioade lungi de întrerupere a consumului, de cantități mici dealcool, declanșându-se o dorință puternică de a consuma mai multă băutură. Abuzul cronic de alcool poate reduce cu pana la 50% concentrația endorfinelor, care sunt atât de necesare pentru instalarea unei stări generale tonice. Acest lucru poate fi o explicație pentru dorința puternică de a consuma înlocuitorul alcool, intrându-se de fapt într-un cerc vicios.

Cauze psihice:

Nu există trăsături universale valabile, dar din acest punct de vedere anumitecaracteristici sunt mai des întâlnite la persoanele dependente de alcool :

– Nesiguranța de sine și inhibiție;

– Dependența de ceilalți;

– Autostăpânire exagerată și refuzare a sentimentelor;

– Adesea o proastă dispoziție și o stare de confort psihic redus.

Dar aceste trăsături pot fi la fel de bine și consecințe ale consumului abuziv de alcool. Se pare însă ca, în multe cazuri, nu însușirile de personalitate îl fac pe om mai vulnerabil la consumul de alcool, ci întreaga atitudine față de viața fiecăruia dintre noi. O trăsătură deosebit de pregnantă la aceste persoane este faptul că stau în așteptarea a ceva mai bun. Fie că speranța lor este reală sau nu, ei cred că viața lor trebuie să fie o continuă ascensiune. Dar în realitate viața decurge după o sinusoidă mai mult sau mai puțin pronunțată, iar dispoziția este o suităde urcușuri și coborâșuri într-o alternanță continuă. Alcoolicul încearcă să niveleze aceastăsinuozitate a vieții pe cale chimică sau pe cât posibil chiar să-i reduce nivelul. 

Cauze profesionale:

Există diferențe considerabile între frecvența cu care alcoolismul apare în cadruldiferitelor grupe profesionale. Cei care au așa numitele meserii alcoolice adică producătorii și distribuitorii de băuturi alcoolice sunt deosebit de periclitați. De asemenea sunt periclitați angajații în construcții, angajații în transporturi în special în transporturi maritime, dar și liberii profesioniști fără program de lucru clar definit, precum și meseriile cu multă rutină și meseriile cu multă rutină și fără supervizare tehnică. La femei un grup de risc este cel al soțiilor fără serviciu, mai alescând condiția lor economica și socială este bună.

Cauze educative:

Părinții care nu au avut nici un rol sau doar unul neînsemnat în evoluția dependenței de alcool a copilului lor sunt chinuiți de îndoieli și de sentimente de vinovăție. Unii cred că l-au răsfățat prea mult, că au sufocat copilul cu prea multă dragoste și căldura sufletească, alțiicred că au fost prea severi, prea reci, că i-au îngăduit prea puțină libertate și l-au respins preatare. Dăunătoare este și educația în care copilul este supra ingrijit și nu este lăsat să devină independent. Fiecare dintre aceste moduri de comportament ar putea constitui un element în construirea zidului numit dependență

Cauze conflictuale:

Fiecare conflict în familie sau la locul de muncă poate fi declanșant pentru abuzul dealcool. Dar și consumul ridicat de alcool este la rândul său cauza pentru dificultăți familiale și probleme profesionale, astfel încât conflictele cresc și se complică. Devine din ce în ce mai puternică dorința de a evita aceste conflicte și astfel putem constata cum se închide acest cerc vicios, care după un timp nu mai poate fi rupt decât cu foarte mult efort. Analizând mai îndeaproape situația, de fapt nu conflictul este cel care determina dependența, ci modul cumeste abordat, cel în cauză putând să-l rezolve sau să-l evite. În acest sens nu conflictul este problema, ci modul de abordare. Un lucru e cert alcoolul nu ajută la evitarea conflictelor. 

Cauze sociale:

Atitudinea publicului larg față de alcool și implicit față de alcoolic este echivocă. În timp ce alcoolicul este disprețuit ca fiind bețiv, sunt admirați toți cei care la un chef reușesc să bea cât mai mult. Un bărbat adevărat este cel care suportă cât mai mult alcool și dimpotrivă cel ce nu bea de loc sau puțin este considerat slab sau spărgător de chef. Societatea minimalizând consumul crescut de alcool îl ajută de fapt pe cel amenințat de a deveni alcoolicsă se amăgească multă vreme ca pericolul în care se află nu este atât de mare.

Simptome

De cele mai multe ori, persoanele care au probleme legate de consumul de alcool, nu realizeaza acest lucru. Este posibil ca aceste persoane sa nu consume alcool in fiecare zi sau sa nu consume cantitati excesive de alcool. Uneori poate sa treaca un interval de timp relativ mare intre episoadele de consum excesiv de alcool. Majoritatea persoanelor care au dependenta la consumul de alcool, spun ca beau doar ocazional (de sarbatori sau cu anumite ocazii sociale). Daca o persoana nu consuma alcool in fiecare zi, nu inseamna neaparat ca nu are o problema legata de consumul de alcool si de asemenea, ca nu are un anumit risc de a dezvolta aceasta adictie.

De multe ori, persoanele care au o astfel de problema spun ca pot renunta la acest viciu in orice moment doresc acest lucru, in unele cazuri reusesc, insa doar pentru o perioada de cateva sapatamani sau luni, iar apoi revin la vechiul obicei. In cazul persoanelor care nu pot sa-si controleze acest viciu, este important ca acestia sa apeleze la ajutor medical si psihiatric specializat

Semne ale abuzului de alcool

– probleme aparute la scoala sau servici (absenteism, imposibilitatea respectarii orarului impus, performante reduse)

– consumul dealcool in situatii potential periculoase (de exemplu, inaintea sofatului)

– episoade de pierdere a constientei, acest lucru insemnand ca dupa un episod de consum exagerat de alcool, persoana nu isi aduce aminte nimic despre ce s-a intamplat in aceasta perioada

– probleme legate de consumul excesiv de alcool, precum arestarea pentru sofatul sub influenta alcoolului sau abordarea unui comportament violent, secundar intoxicatiei acute cu alcool

– accidente personale sau accidentarea unei alte persoane

– consumul alcoolului in ciuda prezentei unor afectiuni care pot fi agravate in acest caz, de exemplu, ulcerul peptic (ulcerul stomacului)

– persoanele din anturaj si din familie sunt ingrijorate pentru consumul exagerat de alcool.

Semne ale dependentei sau adictiei la alcool

– dorinta nestapanita de a consuma alcool, pierderea controlului volitional, chiar si in cazul in care se doreste acest lucru

– aparitia simptomelor de sevraj la intreruperea consumului de alcool (greata, tremor transpiratii, anxietate)

– necesitatea consumului unor cantitati tot mai mari de alcool pentru a obtine efectele "placute" ale acestuia

– in ciuda tuturor semnelor negative, se continua consumul excesiv de alcool si nu se constientizeaza gravitatea acestui fapt

– membrii familiei si prietenii din anturaj, sunt ingrijorati in legatura cu acest comportament

– prezenta semnelor fizice dedependenta, precum pierderea constientei in cazul consumului excesiv de alcool

– tendinta de a ascunde faptul ca exista o dependenta de alcool (fie ca persoana in cauza consuma alcool pe ascuns, fie nu recunoaste ca bea in cantitati excesive)

– jena, discomfort in situatiile in care este implicat consumul de alcool (in special cele sociale).

Persoanele care sufera de alcoolism cronic, au in cele mai multe cazuri si probleme de ordin,psihic, precum depresia sau anxietatea. De asemenea, alcoolicii sunt predispusi la abuzul si dependenta pentru alte substante toxice, precum tutunul sau drogurile de orice fel.

Simptomele abuzului de alcool la copii si la adolescenti, e diferit de cel care apare in cazul adultilor.

Complicatii

Consumul cronic de alcool poate cauza diferite probleme de sanatate, aparute in special la nivelul anumitor organe, precum, ficatul, sistemul nervos central (in special creierul) si inima. De asemenea agraveaza hipertensiunea arteriala, problemele tractului digestiv (recidive ale ulcerului peptic), poate agrava osteoporoza sau poate cauza diferite tipuri de cancer. Apar, de asemenea, probleme legate de interactiunile medicamentoase si alcool sau probleme legate de activitatea sexuala (disfunctii erectile, scaderea libidoului sexual). Alcoolismul poate conduce la aparitia unui comportament violent, accidente, izolare sociala si dificultati aparute la locul de munca sau in familie.

Alcoolismul poate cauza probleme grave in randul adolescentilor, femeilor insarcinate si in randul persoanelor care prezinta diferite afectiuni. Femeile insarcinate nu trebuie sa consume alcool pe toata perioada sarcinii, pentru a evita aparitia problemelor legate de devoltarea fizica si psihica normala a nou nascutului.

Mecanism fiziopatogenic

Abuzul sau dependenta la alcool poate aparea brusc sau gradat, la diferite varste. La inceput, consumul de alcool poate fi cvasinormal si nu este considerat neaparat patologic. Unele persoane beau doar ocazional, dar consuma cantitati mari de alcool, astfel ca sunt predispuse la a dezvolta dependenta de alcool. In timp, consumul de alcool poate fi considerat ca o metoda de rezolvare a probemelor cotidiene sau familiale (sub forma unui "antidot").

Persoanele care continua sa consume alcool pentrua o perioada de timp indelungata (ani), pot dezvolta diferite afectiuni, precum hepatita toxica si ciroza hepatica, depresia sau ulcerul peptic (ulcerul de stomac). Apar, de asemenea, probleme de ordin social sau chiar legal, deoarece alcoolicii adopta un comportament violent si irational.

Majoritatea persoanelor care au probleme legate de consumul de alcool, au si probleme psihiatrice, precum, depresia, tulburarile bipolare, sindrom anxios-depresiv. Cu toate ca in unele cazuri, persoana in cauza are impresia ca alcoolul ii imbunatateste simptomele legate de astfel de afectiuni, din contra acesta le agraveaza.

Alcoolul interactioneaza si cu tratamentul medicamentos al acestor afectiuni si poate inrautatii, de asemenea, simptomatologia.

Efectele consumului de alcool la nivelul organismului

După ce alcoolul a fost băut, acesta ajunge în stomac și în intestine de unde prin absorbție este preluat de sânge și transmis prin aparatul circulator în tot organismul. Din această cauză sunt afectate cu precădere țesuturile puternic irigate de sânge. Din punct de vedere al efectului general al alcoolului asupra organismului acesta este în primul rând un toxic celular. El acționează ca o otravă pentru celule datorită efectului său higroscopic, adică alcoolul în concentrați mari sustrage apa. Acest lucru duce la nivel celular la separarea albuminelor aflate în stare coloidală în protoplasma și în final la coagularea acesteia distrugând astfel celula. Din acest punct de vedere nu este de mirare ca celulele corpului omenesc vor fi grav deteriorate în urma unui consum abuziv și îndelungat de alcool. Pe de altă parte alcoolul este un factor de stres pentru tot organismul producând o creștere a tensiunii arteriale și sunt eliberate în organism în măsură mult mai mare substanțe ca lipide, zaharuri și cortizon în circulația sanguină. Abuzul de alcool duce de asemenea la malnutriție, lipsind organismul de proteine, minerale și vitamine. Excesul de etanol are ca efect reducerea progresivă a capacității intestinului subțire de a resorbi substanțe ca proteine și vitaminele A, B1 si C. Incapacitatea progresivă a intestinului subțire de a absorbi substanțe vitale este responsabilă și de tulburările nervoase de origina somatică. S-au observat la alcoolici concentrații sanguine scăzute de calciu, fosfați și vitamina D, care se asociază cu pierderea însemnată de masa osoasă. Ca urmare crește pericolul apariției fracturilor. Organismul folosește o mare cantitate de energie pentru înlăturarea alcoolului din organism, energie care ar fi fost necesară organelor pentru buna lor funcționare. Pentru metabolizarea alcoolului la nivelul ficatului poate fi consumat pană la 80% din oxigenul disponibil acestui organ. Deci alcoolul devine un "paralizant metabolic". Celulele cardiace și cele cerebrale care au de asemenea un consum ridicat de oxigen suferă cel mai mult datorită alcoolului.

După cum se poate observa alcoolul afectează toate organele organismului. Deși rinichii și plămânii sunt bine irigați de sânge, pericolul de a fi lipsiți de oxigen nu este atât de mare, fiind astfel mai puțin vulnerabili la alcool. Organul care întotdeauna este afectat de abuzul de alcool este ficatul. Afecțiunile acoperă o paletă largă de boli începând de la steatoza hepatică, cronică, până la ciroza hepatică. Atrofierea ficatului poate fi adusă la stagnare prin abstinență, dar nu este reversibilă. Cam 15% dintre alcoolici suferă de această tulburare gravă. Complicațiile ei sunt: hemoroizi, varice esofagiene (care prin ruptură duc adesea la moarte) și ascită (colectarea de lichide în cavitatea abdominală). Deoarece ficatul nu doare, leziunile nu sunt observate decât târziu și uneori doar întâmplător la analize de rutină. La început se observă doar o stare de balonare și eructații frecvente. De asemenea, apare o presiune sub arcada coastelor drepte sau meteorism, iar mai târziu se înregistrează pierderea poftei de mâncare,epuizare rapidă, uneori tulburări de potența și de apetit sexual, precum și stare de greață și vomă. Prin lezarea progresivă a celulelor hepatice este prejudiciată sinteza proteinelor, ceea ce duce printre altele la probleme de sângerare și la scăderea imunității. Traumatismele mici pot declanșa sângerări interne și externe intense, alcoolicul devenind tot mai expus infecțiilor.

Afecțiunile pancreatice sunt destul de dureroase. De aceea persoana în cauză se prezintă rapid la medic și își impune pauze în consumul de băuturi alcoolice. De asemenea, se poate ajunge la diabet. În general, întregul apărat digestiv – de la cavitatea bucală, esofag stomac și până la intestin poate fi lezat grav. De exemplu, consumul permanent de alcool inducând un risc de zece ori mai mare de îmbolnăvire de cancer esofagian. Și alte forme de cancer apar mai des la persoanele care abuzează de alcool. Este vorba de cancerul bucal, laringian, intestinal, iar la femei cel mamar. Incapacitatea progresivă a intestinului subțire de a absorbi substanțe vitale (proteine, vitaminele A si C) este responsabilă și de tulburările nervoase de origina somatică. S-au observat la alcoolici concentrații sanguine scăzute de calciu, fosfați și vitamina D, care se asociază cu pierderea însemnată de masa osoasă. Ca urmare creste pericolul de apariție a unor fracturi.

Afectarea nervilor membrelor (polineuropatie) se exteriorizează prin furnicături, înțepături sau arsuri la nivelul membrelor inferioare sau superioare. Sub incidenta suferinței intră și mușchiul cardiac (cardiomiopatie). De patru ori mai mulți alcoolici mor din cauza tulburărilor cardiace decât de ciroza. Trebuie ținut cont de faptul că majoritatea alcoolicilor sunt și mari fumători, astfel încât cauzele mortalității sunt complexe. Cel mai important organ afectat la fiecare abuz de alcool este creierul. Celulele nervoase nu se regenerează. La fiecare consum puternic de alcool se distrug câteva mii. Deoarece omul dispune de câteva miliarde de neuroni, distrugerea acestora se face resimțită abia după câtva timp și este observata mai ales de cei din jurul alcoolicului.

Efectele consumului de alcool

– Crește riscul cancerului de ficat, stomac, pancreas, gura, laringe și esofag..

– Ridică tensiunea arterială și crește riscul unui infarct.

– Ridică nivelul glucozei în sânge.

– Crește riscul cirozei și hepatitei.

– Scade nivelul energetic.

Efectele alcoolului asupra creierului si sistemului nervos si psihicului

Din punct de vedere psihic, dependentul de alcool manifestă o răceală emoțională, o alterare treptată a sentimentelor, indispoziții frecvente și schimbări bruște a opiniilor. Mai pot să apară:

– neliniște interioară, agresivitate, iritabilitate;

tulburări de somn, coșmaruri;

lacune de memorie (nu-și mai aduce aminte ce a făcut în urmă cu două ore sau două zile);

depresie, frică, complexe de inferioritate ascunse uneori în spatele unei fațade de grandomanie;

lipsa de voință, promite dar nu-ți ține promisiunea;

izolarea și reducerea sferelor de interes;

lipsa de igienă, decădere fizică și psihică.

Efectele alcoolului asupra vieții sociale

Dependența de alcool cauzează în timp tulburarea relațiilor interpersonale, reducerea sentimentelor de responsabilitate, neglijarea educației copiilor, întârzierea și absența de la locul de muncă, accidente de muncă și de circulație, delicvența, divorț, pierderea locuinței și a locului de munca.

Consecințele consumului de alcool

Consecințele nefaste sunt problemele legate de alcool sau pierderile suferite în diferite domenii cum ar fi sănătatea fizică (ex., sindromul retragerii, boli de ficat, gastrită, anemie, disfuncții neurologice); activitatea psihologică (ex. pierderea cunoștinței, modificări de comportament și dispoziție); activitatea relațională (ex. probleme în căsnicie și abuz asupra copilului, afectarea relațiilor sociale); activitatea ocupațională (ex. probleme legate de școala sau serviciu); si probleme legale, financiare sau spirituale.

Negarea este folosită aici nu doar în sensul psihanalitic al unui mecanism unic de apărare și de negare a semnificației evenimentelor, ci într-un sens lărgit ce include o serie de manevre create pentru a reduce conștiința faptului că mai degrabă consumul de alcool constituie cauza problemelor unui individ, și nu rezolvarea acestor probleme. Negarea devine parte integrantă a bolii și un obstacol major în calea recuperării.

Recuperarea din dependență este un proces bazat pe viață pe abstinența de la toate drogurile de schimbare, de dispoziție și un angajament față de un program de recuperare. În timpul participării la programe de recuperare cum ar fi al Crucii Albastre, Alcoolicii Anonimi sau Al – Anon, persoana dependentă și familia acesteia învață să trăiască influența alcoolului / drogurilor și să aibă o viață fericită, sănătoasă și productivă.

Soluții de evitare a consumului de alcool

Toți cunoaștem că adesea ni se face poftă de anumite lucruri. Când ne este foame, ne sar în ochi peste tot alimente pe care altfel nici nu le-am fi observat, sau mirosul de pâine proaspătă dintr-o brutărie ne poate determina să cumpărăm o pâine chiar dacă n-am avea nevoie de ea. Dar, de obicei nu ne urmăm fiecare impuls care ne-ar împinge să ne satisfacem o poftă imediata, mai ales dacă ne-ar dăuna sau dacă nu se potrivește situației. Fiecare are strategiile sale de a rezista unor asemenea impulsuri. Este adevărat că există persoane mai impulsive care au dificultăți mai mari în a se stăpâni, în timp ce altele nu par să facă mari eforturi pentru a se abține.

Fiecare alcoolic trebuie să știe că dorința de a bea este un lucru normal, că poate fi declanșată de stări psihice sau de evenimente exterioare. Adesea dorința de a bea este comparată cu un val care poare crește repede dar care se nivelează apoi treptat. Este greu să te opui valului când și-a atins forța maximă. Este mai ușor, mai elegant și mai puțin periculos, la fel ca la înot sau la surf, să rămâi pe coama valului până când el se epuizează. La fel și în cazul dorinței de a bea, ea trece de la sine dacă nu i te opui. Deci este mult mai profitabil să-ți spui: "Observ că mi se face poftă să beau. Poate că se va înteți încă puțin pofta asta, dar o să-mi treacă.". Pe parcursul terapiei alcoolicul învață cum poate preveni sau reduce o asemenea poftă. Sunt prezentate în continuare câteva metode utile în astfel de situații:

Mai întâi trebuie să-și reamintească mereu de ce vrea să reziste poftei și de ce nu-și poate permite o asemenea slăbiciune. El trebuie să-și consulte lista de argumente pro și contra consumului de alcool, pe care singur și-a stabilit-o.

În al doilea rând se poate apela la o metodă de relaxare ce a fost în prealabil învățată în terapie. Se cunosc multe metode de relaxare de la simple exerciții de respirație la metode mai complexe în care sunt corelate imagini plăcute, pozitive.

În al treilea rând, in momentele când alcoolicul se simte copleșit de griji, pot fi utile monologurile interioare pozitive, în care vor fi reamintite punctele sale forte. De asemenea caută să-ți descarci energia printr-o activitate sportivă. O alergare în aer liber sau un urlet într-o pernă pot fi de folos. Muți dintre oameni consideră că cea mai mare înfrângere personală pe care o pot suferi este atunci când trebuie să meargă într-un centru de consiliere sau de recuperare pentru persoane dependente de alcool. Prin aceasta este evident că au devenit dependenți. După ce a trecut perioada de îndoială de sine și de neacceptare a destinului și nu se mai pune problema diagnosticului greșit, alcoolicul va vedea și reversul medaliei, va înțelege că boala este de fapt un semnal, că trebuie să schimbe ceva în modul său de viață.

Ieșirea din dependență poate avea loc fie prin forțe proprii, fie cu ajutorul grupelor de întrajutorare sau prin asistență de specialitate. Cercetătorii americani Prochașka și Di Clemente au observat și înregistrat cum se eliberează un dependent din boala sa, indiferent de ce cale a ales și au constatat o structură de bază comună . Astfel ei au identificat patru faze de evoluție:

Faza premeditativă în care se consuma alcool refuzându-se orice observație pe această temă care poate da de gândit.

Faza meditativă în care după o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp realitatea mult evitată pătrunde totuși în subconștient.

Faza de acțiune în care alcoolicul după o perioada mai lungă sau mai scurtă de căutări găsind niște soluții se hotărăște să acționeze chiar dacă soluțiile găsite sunt pentru început modificări mici și simple ale stilului de viață.

Faza de perseverență în care alcoolicul menține acele soluții găsite care îl ajută și se potrivesc capacităților sale personale și condițiilor de mediu.

De regulă dependentul are nevoie de mai multe încercări serioase de a se elibera definitiv din boală. Din păcate aceste eșecuri de multe ori sunt păstrate în secret. Pericolul este că fiecare eșec al acestor încercări secrete scade șansa că alcoolicul să mai încerce odată revenirea. Devine demoralizat și respinge unele informații utile sau oferte de ajutor. Pentru mulți alcoolici prima încercare se limitează la nivelul simptomatic, impunându-și doar să nu mai bea.

Abia apoi realizează că trebuie să modifice și anumite convingeri și atitudini din viața lor, să rezolve situații sociale, eventuale conflicte și să îmbunătățească relațiile cu persoanele apropiate sau importante. Vor constata că și aceste aspecte au influențat nereușitele premergătoare. Vor ajunge la concluzia că trebuie să-și analizeze felul trăirilor, că trebuie să se schimbe mai profund.

Abstinența este definită ca fiind abținerea voluntară de la satisfacerea unor necesități fiziologice sau a unor plăceri. În cazul alcoolismului abstinența este noțiunea prin care se definește renunțarea definitivă la consumul de băuturi alcoolice sau orice preparat care conține alcool, constituind o premisă indispensabilă vindecării și din această cauză reprezintă o măsură terapeutică de bază.

Pentru terapia alcoolismului abstinența este condiția de bază, iar capacitatea de a duce o viață împlinită și sănătoasă este telul ei.

Tratamentul dependenței de alcool are loc în patru etape distincte la care participă membrii ai diferitelor categorii profesionale, cel mai adesea asistenți sociali, medici, psihologi, preoți și chiar foști dependenți, succesiunea acestor faze constituind un lanț terapeutic.

Etapa de contact

Etapa de dezintoxicare.

Etapa de dezobișnuire

Etapa de readaptare

Cel mai important element al tratamentului alcoolismului sau a altor dependențe este discuția în grup – terapia de grup. Oricât de diferit ar fi de la o clinică la alta, acest element nu lipsește din nici o clinică de specialitate.

Importanța terapiei de grup provine în primul rând din mișcarea de autoajutorare care se bazează pe întâlnirea între persoane care au aceeași problemă. Un alt aspect constă în accentuarea acțiunii pacientului în eliberarea sa din dependență. Grupul reduce din responsabilitatea terapeutului pentru schimbările ce urmează să aibă loc și stimulează capacitatea de autovindecare a membrilor acestuia.

Șansele de succes ale tratamentului sunt considerate de mulți dintre concetățenii noștri în mod eronat ca fiind reduse, însă situația nu stă de loc așa. Pe termen lung rămân abstenenți circa 50% dintre pacienții unei clinici de recuperare cu terapie de lungă durată. Alții 15% au o recidivă din care își revin prin propriile forțe. Cele mai mari șanse de succes terapeutic le au pacienții care s-au hotărât să facă o terapie pe termen lung, pe care o încheie, după care se atașează unui grup de întrajutorare. 70,5% dintre pacienții care au frecventat un grup rămân abstenenți față de numai 45,5% dintre cei care n-au contactat un asemenea grup.

Succes mai mare înregistrează cei care trăiesc încă într-un cuplu intact, cu copii, au un loc de munca și o vârstă de circa 40 de ani.

Aceste date statistice confirmă ceea ce poate fi lesne dedus: pacientul păstrează comportamentul schimbat cu atât mai multă perseverentă cu cât este mai convins de necesitatea lui, observă avantajele sale, este sprijinit de alte persoane, trăiește în condiții stabile, nu se orientează după valori străine și își încadrează noul comportament într-o anume finalitate. Dacă un alcoolic nu vrea să primească ajutor, este vreo posibilitate sa-l tratam ?

Tratarea dependenței de alcool poate fi o situație dificilă. Un alcoolic nu poate fi forțat să fie ajutat cu excepția unor circumstanțe, ca de exemplu când se petrece un incident violent ce se termină cu chemarea poliției sau a cadrului medical. Însă asta nu înseamnă că trebuie să aștepți o criză pentru a face ceva. Bazându-se pe experiențe clinice, mulți specialiști în tratamente pentru alcoolism recomandă următorii pași pentru a convinge un alcoolic să accepte tratamentul:

Membrii familiei încearcă deseori să protejeze un alcoolic de consecințele purtării sale inventând scuze pe care le prezintă celorlalți. Este foarte important să se oprească orice fel de încercări de "salvare" imediat, ca alcoolicul să poată "simți pe pielea sa" efectele dăunătoare ale alcoolismului, și astfel să poată fi motivați să se lase de băutură

Vorbește cu membrul familiei cu probleme pentru care ești îngrijorat și explică-i că vrei să îl ajuți în căpătarea ajutorului necesar. Susține-ți afirmația amintindu-i de ultima problemă cauzată de consumul exagerat de alcool. Un prieten care a fost alcoolic dar și-a revenit poate să fie foarte convingător explicându-i ce face alcoolul din viața unui om, sau mai bine zis cum o distruge încetul cu încetul

Cu ajutorul unui terapist profesionist, ceilalți membri ai familiei, împreună cu alte rude si prieteni îl pot confrunta pe alcoolic ca grup. Această abordare poate fi foarte eficientă, dar numai sub îndrumarea unui terapist cu experiență în genul acesta de intervenții

Afectiuni psihice asociate consumului de alcool

Tulburarile de personalitate (anisociala, evitanta) sunt frecvent asociate cu consumul abuziv de etanol si de cele mai multe ori preced aparitia dependentelor. Alteori, un consum masiv de etanol poate induce tulburarea personalitatii (tulburare organica de personalitate). Exista insa studii care demonstreaza ca tulb antisociala si consumul de alcool sunt entitati total distincte, fara nicio legatura cauzala.

Tulburarile afective- 30-40-% indeplinesc criterii de tulburare depresiva majora, cu frecventa cea mai mare la femei si cei care au antecedente familiale de alcoolism. Frecventa suicidului este mare in cazul asocierii alcoolului la un pacient depresiv ;

Tulburari anxioase – este binecunoscut efectul anxiolitic al alcoolului, totusi un numar mic de persoane devin dependente in urma consumului cu scopul de a cupa anxietatea.

Aproximativ 25-50 % dintre consumatori intrunesc criteriile de diagnostic pentru tulburari anxioase, cele mai frecvente fiind fobiile si tulburarea de panica.

4. Suicidul –este mult mai frecvent la persoanele dependente de alcool, acest fapt s-ar putea explica prin implicarea serotoninei care mediaza comportamentul agresiv- impulsiv al alcoolicilor

Aspecte clinice

Faza prodromala : individul e preocupat de a bea in mod din ce in ce mai frecvent in ciuda aparitiei sentimentului de vinovatie si a pierderilor tranzitorii de memorie care apar. Brusc, alcoolicul poate sa-si piarda pentru perioade scurte de timp memoria fara ca alta functie specifica sa fie afectata.

Faza cruciala este caracterizata de pierderea controlului consumului desi exista presiuni pentru a abandona consumul. Ca raspuns la aceste presiuni, pacientul se compenseaza prin idei de grandoare, agresivitate, facand totusi eforturi si reusind pentru perioade scurte de timp sa fie abstinent. Treptat, isi schimba obiceiurile, relatiile interpersonale, isi pierde prietenii si slujba. Simte nevoia de a bea in fiecare dimineata, de a-si schimba mediul si adresa, deobicei alunecand spre nivele sociale inferioare, mai permisve, isi schimba obiceiurile familiale. Incepe sa-si populeze universul existentei cu resentimente, se alimenteaza din ce in ce mai putin, isi pierde libidoul si prin compensare, dezvolta o gelozie morbida. Neglijeaza tot ceea ce il interesa inainte si apoi urmeaza de obicei, prima spitalizare.

Faza cronica : deterioarare etica si slabirea intelectului, cu betii de zile intregi, cu scaderea tolerantei la alcool si a nivelului social. In acesta perioada incepe sa consume bauturi neconsumabile uzual (spirt, diverse ape de colonie), apare deseori o anxietate pe care greu o poate defini, are tremuraturi pe un fond de inhibitie motorie si o dorinta imperioasa, obesiva de a bea. Dupa aceasta faza incep complicatiile.

Intoxicatia alcoolica acuta

Reprezinta forma comuna a complicatiilor acute ale consumului de alcool. Mai este numita si betia simpla si reprezinta totalitatea simptomelor care apar din consumul unei cantitati mari de alcool, deobicei in timp scurt. Este o tulburare reversibila care depinde de toleranta, doza ingerata, cantitatea de alcool absorbita.

Clasic, betia simpla este caracterizata de trei faze cu particularitati diferite. In timp ce intoxicatia usoara poate sa produca o persoana relaxata, vorbareata, euforica sau dezinhibata, intoxicatia severa duce adesea, printre altele, la modificari maladaptative, cum ar fi agresivitatea, iritabilitatea, labilitatea dispozitiei, alterarea functionarii sociale sau de munca.

Persoanele respective prezinta cel putin unul dintre urmatoarele: vorbire neclara (caracteristic ebrioasa), incoordonare, mers instabil, nistagmus, tulburare a memoriei, stupor si fata congestionata. Intoxicatia severa poate sa duca la comportament retras, lentoare psihomotorie, blackout-uri si in cele din urma, obnubilare, coma si deces.

Complicatiile frecvente ale intoxicatiei cu alcool includ accidente de circulatie, traumatisme cranio cerebrale, fracturi costale, acte infractionale, sinuciderea, omuciderea.

Raportand simptomele concentratiei de alcool in sange, o alcoolemie de 30mg/dl determina simptome usoare de atentie si euforie, 50mg/dl probleme de coodordonare, 100mg/dl- mers ebrios, ataxie, la 200 mg/dl subiectul este confuz iar la alcoolemie de peste 200 mg/dl devine comatos dupa care se instaleaza moartea prin blocarea enzimatica si metabolica generalizata.

Consumatorii cronici prezinta simptome mai discrete la alcoolemii importamnte.

Criterii de diagnostic :

a. Ingestie recenta de alcool ;

b. Modificari de comportament sau psihologice dezadaptative (comportament agresiv sau sexual inadecvat, labilitate emotionala, deteriorarea judecatii, deteriorarea functionala sociala sau profesionala) care apar la scurt timp dupa ingestia de alcool.

c. Unul sau mai multe dintre urmatoarele semne aparand in cursul sau la scurt timp dupa uzul de alcool :

• Dizartrie ;

• Incoordonare ;

• Mers ebrios ;

• Nistagmus ;

• Deteriorarea atentiei ;

• Stupor sau coma.

d. Simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt explicate mai bine de alta tulburate mintala.

Toleranta

Este fenomenul prin care bautorul necesita, cu timpul, cantitati mai mari de alcool pentru a obtine acelasi efect. Dezvoltarea tolerantei, in special tolerantei marcate indica instalarea dependentei. Un anumit grad de toleranta este obisnuit, dar toleranta severa, de intensitatea celei posibile fata de opiacee si barbiturice este rara. Toleranta variaza mult de la o persoana la alta. Se poate ca dependenta sa-i devina cunoscuta pacientului tolerant doar atunci cand acesta este fortat sa-si reduca consumul si dezvolta fenomene de sevraj. Este o forma particulara de consum de etanol.

Ea este o alcoolizare periodica, o necesitate greu de descris si constientizata critic abia dupa trecerea episodului. Este pulsiunea de a bea cu inconstienta neglijand totul.

Durata abstinentei dintre crize este cel mai adesea de luni de zile. Ingestia incepe accesual, intempestiv, terminandu-se la fel de brusc. Relatia acceselor cu ciclotimia, PMD si epilepsia sunt neclare.

Intoxicatia alcoolica idiosincrazica

Betia patologica – se produce dupa ingestia unei cantitati minime de alcool: un pahar sau doua de vin sau bere, etc (100-200 ml bautura spirtoasa).

Tulburarile ce apar dureaza pana la 24 ore, caracterizate de tulburare de constiinta de tip crepuscular, careia i se pot adauga halucinatii sau sindrom delirant. Clasic, betia patologica a fost denumita psihoza din punct de vedere medico-legal.

Apar grave tulburari de comportament de tip agitatie psihomotorie, tip robotic, cu omucideri, sinucideri, sau alte acte antisociale. Dupa remisiunea tulburarilor, pacientul are o amnezie totala a evenimentelor.

Majoritatea betiilor patologice apar pe fond de microorganicitate (epileptice, encefalopata, posttraumatica, toxica, inclusiv alcoolica) dar si de mare tensiune intrapsihica ori pe fond de oboseala extrema. Clinic, este aparitia betiei patologice doar la pacientii care nu obisnuiesc sa bea. Diagnosticul nu poate fi pus fara o verificare clinica, dupa consum de alcool.

Modificarile EEG certifica in plus diagnosticul, fiind vorba despre o encefalopatie subclinica, aceasta devenind manifesta in conditiile de ingestie de alcool si se manifesta prin trasee EEG disritmice, sugerand comitialitatea.

Uneori invocat spre a scapa de vinovatii gen crime, agresiuni, accidente, diagnosticul de « betie patologica » este unul care diminua sau aboleste discernamantul. Diagnosticul diferential se face cu toate bolile care ar putea produce modificari comportamentale gen epilepsia, mai ales epilepsia de lob temporal.

Tratamentul intoxicatiei isi propune sa protejeze pacientul si pe cei din jur impotriva agresivitatii, de aceea ar fi recomandata internarea, care este rareori posibila datorita caracterului rapid al debutului. In cazul in care pacientul este internat, se va da antipsihotic care rezolva rapid episodul psihotic

Dependenta cronica

Are trei stadii

a. stadiul consumului de alcool a carui intrerupere nu declanseaza simptome nici psihice nici organice (sevraj);

b.urmatorul stadiu este cel al dependentei psihice;

c. urmatorul stadiu este cel al dependentei organice tot mai accentuate. Se caracterizeaza printr-un fundal intercritic (intre consumuri) format dintr-o simptomatologie nevrotiforma. Tabloul este marcat de o astenie marcata, un facies obosit, cu tremuraturi spontane ale mainilor, mai ales la emotii minime, cu transpiratii, in primul rand nocturne, acompaniind insomnii sau somn populat de vise, cel mai adesea cosmaruri. Stelute vasculare mai ales pe nas ( acneea rosaceea) si faciesul eritematos, cand sunt prezente sunt patognomonice. Ele sunt asociate cu nivel crescut al estrogenilor in circulatie. La acestea se adauga, dupa abuzuri, congestia conjunctivelor. Cel mai adesea, persoanele sunt inapetente cu scadere in greutate si tegumente de aspect carential si eritematos. Psihic, apar labilitate emotionala, iritabilitate, hipoprosexie, hipoestezie senzoriala si hipomnezie. In acesta perioada incepe metamorfozarea personalitaii spre profilul tipic alcoolic, este perioada in care, daca se intervine la timp, se poate obtine restituito ad intergrum in cazul alcoolicilor victime ale obiceiurilor. In acest stadiu apare sentimentul ratarii, al esecului, apar conflictele familiale, regresia sociala, apare periculoasa revelatie ca face parte dintr-o categorie sociala inferioara. Este sesizat pericolul si victima incearca sa se lase dar intreruperea lui accentueaza starea de maleza, astenia, depresia, apare anxietatea si consumul este reluat astfel incat cercul vicios se reia.

Putini sunt cei ce reusesc sa se compenseze singuri. Astfel, alcoolicii devin din ce in ce mai incapabili sexual, slabiciunea se compenseaza prin agresiune, pe un fundal de iritabilitate exploziva. Este faza in care deja se pot observa primele semne de polinevrita carentiala etanolica, steatoza hepatica, miocardiopatie alcoolica, gastrita sau chiar gastrita alcoolica.

In plan psihic, se constata bradipsihie, idei delirante de relatie, interpretare, paranoide. Pasager apar iluzii, halucinatii auditive. Fondul este de apatie, labilitate emotionala, anxietate, disforie, tentative de suicid. Libidoul este foarte scazut, impotenta este unul dintre semnele precoce care tiranizeaza alcoolicul si ii argumenteaza delirul de gelozie.

Evaluarea corespunzatoare a utilizatorului de etanol necesita o anumita suspiciune din partea evaluatorului. In general, atunci cand sunt intrebati, mimeaza cantitatea de alcool pe care spun ca o consuma. Atunci cand examinatorul obtine istoricul gradului de utilizare a alcoolului, poate fi util sa formuleze intrebarile intr-un mod care sa creasca probabilitatea obtinerea unor raspunsuri pozitive.(ex : "cata bautura consumati ?", "sunteti bautor ?". Alte intrebari care pot sa ofere indicii importante includ frecventa cu care pacientul bea dimineata, frecventa cu care are blackout-uri (amnezia perioadei de intoxicare) si frecventa cu care prietenii sau rudele i-au spus pacientului sa bea putin. Trebuie cautate intotdeauna semne subtile ale abuzului de alcool si trebuie puse intotdeauna intrebari despre uzul de alte substante.

Examenul somatic evidentiaza eritem palmar, contracturi Dupuytren si teleangiectazii. Pacientul pare sa fie predispus la accidente (traumatisme craniene, fracturi costale, accidente cu vehicule motorizate), lipseste de la serviciu, are probleme sociale sau familiale.

Investigatiile de laborator pot fi utile, pacientii pot avea anemie macrocitara, secundara deficientelor nutritionale, enzimele hepatice si GGT) pot fi crescute. Cresterea enzimelor hepatice poate fi utilizat ca marker al reluarii bauturii de catre pacient pana cand este abstinent. Tulburarile la nivelul sistemului nervos includ tremor al mainilor, limbii, polinevrita si chiar nevrita optica. Insuficienta cardiaca progresiva determinata de avitaminoza B dar si de hipertensiune arteriala este frecventa si de cele mai multe ori neglijata din punct de vedere terapeutic.

Sevrajul

Diminuarea cantitatii de alcool sau intreruperea brusca a consumului produce de cele mai multe ori in 2-3 zile de la ultima ingestie de alcool o simptomatologie denumita sevraj. Printre conditiile care predispun la o astfel de simptomatologie se mentioneaza oboseala, malnutirtia, bolile fizice si depresia.

Criteriile de diagnostic sunt diminuarea sau intreruperea consumului de alcool la un consumator de cantitati mari in timp lung si prezenta simptomelor psihice si fizice caracteristice. Prezentarea pacientului cu sevraj este sugestiva, faciesul lui este palid sau, mai frecvent, vultos, tegumentele acoperite de transpiratii abundente, pe toata suprafata corpului, avand un miros caracteristic "podalic" iar agitatia psihomotorie este regula.

Inainte, acesta se numea sevraj necomplicat, simptomele caracteristice fiind tremuraturile (apar la 6-8 ore de la intrerupere), maleza, transpiratii, usoara confuzie, disforie, nevoia imperioasa de a bea. Pasager, se inregistreaza stare oneroida, halucinatii.

Sevrajul complicat constituie o urgenta psihiatrica si se caracterizeaza prin tulburari psihotice (apar dupa 8-10 ore de la intreruperea consumului), crize convulsivante (dupa 12-24 ore) iar delirium tremens se dezvolta la aproximativ 72 ore.

Sevrajul cu crize convulsivante

Alcoolul scade pragul convulsivant. Dupa un interval mediu de 24 ore e la sistarea consumului de alcool apar crize convulsivante intr-un procent de 10 % iar din acestia, o treime evolueaza spre delirium tremens iar 2% spre status epilepticus. Crizele focale sugereaza un focar lezional care ar putea fi un traumatism sau epilepsia.

Crizele care apar in cursul sevrajului sunt stereotipe, generalizate si au caracter tonico-clonic. Deseori, apar mai multe crize in intervalul de 3-6 ore de la prima criza. Dozarea magneziului, seric este importanta la acesti pacienti pentru ca hipomagneziemia poate favoriza crizele impreuna cu alcaloza respiratorie si hipoglicemia.

Sevrajul cu delirium (delirium tremens) este deja o complicatie a intoxicatiei alcoolice cronice. Este o urgenta psihiatrica, netratat da o mortalitate de 1 din 2. Cauzele mortii sunt de cale mai multe ori boli intercurente ca pneumonia, insuficienta hepatica, renala, cardiaca.

Deliriumul apare la alcoolicii cronici dupa 5 ani de consum cu neglijarea hranei, intreruperea brusca a consumului, aparitia unei infectii, un accident, decompensarea brusca a unei boli. Apare dupa 3-4 zile de la intreruperea consumului iar debutul este deobicei precedat de accese vesperale de alarma, 2-3 seri la rand cu transpiratii, tremuraturi accentuate, neliniste, insomnii, inapetenta cu momente tranzitorii de confuzie. Cu timpul, sau chiar de la inceput, tulburarea de constiinta poate deveni totala cu dezorientare auto si allopsihica si halucinatii dominant vizuale.

Sunt patognomonice zoopsiile : vede reptile, sobolani, caini, lupi, pisici. In psihiatria clasica se vorbea despre delirium alcoolic sau despre onirismul alcoolic care este definit ca o stare trista in care bonavul retraieste scene triste de la serviciu, de cele mai multe ori, bolnavul participa la "visul sau" retraind scene de la locul de munca de cele mai multe ori scene de teroare cum sunt executii, sau scene morbide. Onirismul alcoolic este mobil, schimbator, incarcat de anxietate intensa prin caracterul terifiant al halucinatilor, si, cel mai important, este trait printr-o atmosfera de confuzie mentala. Bolnavul se apara zgomotos, agitat. Transpiratiile devin generalizate, hipertermia urca pana la 40 grade, apar tremuraturi ale extremitatilor, barbiei, limbii, vorbirii. Pulsul trece de 100/min. Evolutia catre moarte este rapida (in lipsa tratamentului) in circa o saptamana. Probele de laborator evidentiaza mai ales tulburari hepatice, electrolitice si acidoza.

Tratament

Tratamentul intoxicatiei acute

In intoxicatia acuta nu se administreaza niciun preparat sedativ, deoarece alcoolul si sedativele se potenteaza reciproc putand duce la stop respirator.

Internarea este solicitata doar in cazul intoxicatiei acute cu tulburari de comportament caz in care masura poate preveni violentele si deshidratarea masiva. Sunt sustinute functiile vitale, se asigura o reechilibrare hidroelectrolitica ; se combate hipoglicemia. In acest sens, sunt administrate solutii glucozate (chiar si oral), vitamine din grupul B (cu precadere B1).

Optimizam oxidarea alcoolui si sustinem neuronii cu solutii glucozate (5-10% in care introducem insulina 10ui). Vitamina B1 (2-4 fiole), are rol in optimizarea metabolismului glucidic inclusiv la nivel neuronal. Vitamina B 6 are rol in metabolismul protidic), vitamina C 20-30 mg (factor redox important) si Aspatofort atat pentru rol citoprotector cat si pentru necesitatile navetei malat-aspartat care joaca rol de pompa pentru NAD care joaca rol de cofactor in oxidarea alcoolica.

Daca pacientul vine in stare de betie patologica atunci el trebuie sedat cu diazepam (im) sau cu fenobabital (im) asociat cu diazepam dar numai pentru perioada productiva. Daca agitatia este cu agresivitate se va administra Levomepromazin (25-50 mg) im sau asociat cu haloperidol daca decelam halucinatii. Daca totusi este nevoie de suplimentarea medicatiei, se va adauga diazepam im in functie de greutate si starea functiilor vitale.

Tratamentul dependentei alcoolice

I.Tratamentul sevrajului

II. Tratamentul farmacologic de durata : Disulfiram ; Acoamprosat ; Naltrexona

III.Psihoterapii

IV.Interventii psihosociale ;

V. Alcoolicii anonimi.

Tratamentul sevrajului

Indiferent de felul terapiei, pacientul trebuie sa inteleaga ca trebuie mentinuta abstinenta pe toata durata tratamentului, ca nu va mai fi niciodata "consumator obisnuit de alcool" care se poate opri din consum in orice moment, dimpotriva, la prima prima ingestie de alcool in cantitate oricat de mica, va aparea nevoia de a continua consumul.

I Tratamentul sevrajului

Marea majoritate a celor care se interneaza inaintea aparitiei simptomelor de sevraj, dupa exprimarea lor "de buna voie", nu cer de bunavoie tratamentul ci la insistentele familiei.

Dupa stabilirea diagnosticului de dependenta etanolica si obtinerea consimtamantului bolnavului pentru tratament, vom administra benzodiazepine (20-90 mg/zi fractionat la 4-6 ore) si vitamine (tiamina) pentru a preveni simptomele de sevraj, reusita unuia astfel de tratament este garantat doar de spitalizare deoarece exista riscul aparitiei complicatiilor care trebuie asistate la timp iar riscul de a relua consumul de alcool interfereaza cel mai frecvent cu tratamentul. Desi benzodiazepinele ofera o protectie impotriva crizelor convulsivante, la pacientii cu antecedente de crize convulsivante sau cu diagnosticul de epilepsie se vor administra anticonvulsivante dintre care carbamazepina este cel mai utilizata in doze de 200-800mg/zi. La pacientii cu afectiuni hepatice, afectiuni psihiatrice sau varstnici, este indicat sa folosim benzodiazepine cu timp de injumatatire intermediar (lorazepam sau oxazepam) care au risc scazut de acumulare si de supradozaj. Durata tratamentului cu benzodiazepine variaza in functie de gravitatea simptomelor de impregnare, ea fiind in medie de 2-3 saptamani ( pana dispar simptomele vegetative, normalizare a somnului, revenirea apetitului, si ameliorarea starii generale).

Tratamentul trebuie insa redus progresiv ramanand carbamazepina care trebuie continuat aproximativ un an. Gabapentinul este recomandat de unii pentru faptul ca se elimina pe cale renala, nu interactioneza cu alte medicamente, nu produce tulburari cognitive sau dependenta. Tiamina are rolul de a hrani neuronii afectati in mare masura de alcool, pentru profilaxia psihozei Wernicke si Korsakov, aceasta fiind administrata per os in doze de 100 mg/zi pana la 300mg/zi timp de 10-14 zile. Evaluarea functiei hepatice si examinarea celorlate organe va impune completarea tratamentului cu hepatoprotectoare, hipotensoare, cardiotonice, antiaritmice in functie de afectiunea respectiva.

Daca bonavii au prezentat crize convulsive, se recomanda administrarea preparatelor cu magneziu pentru prevenirea aparitiei acestora in sevraj. Betablocantele (Propranololul) si alfa blocantii (clonidina) se recomanda pentru remedierea semnelor vegetative, iar antipsihoticele se recomanda pentru tratamentul deliriumului

II. Tratamentul de durata presupune diminuarea poftei de bautura, diminuarea unor simptome comportamenale induse de alcool cum ar fi iritabilitatea, impulsivitatea, distimia si rezolvarea tulburarilor de somn. Disulfiramul intervine in metabolizarea alcoolului, inhiband aldehiddehidrogenaza si oprind astfel metabolizarea alcoolului, inhiband acetaldehida care se acumuleaza in sange in cantitati mai mari si este un produs toxic; Ea este un suport pe termen scurt. Practic, dupa administrarea disulfiramului in doze crescande dupa 4-5 zile, la o ora dupa ce a inghitit jumatate din doza zilei precedente de disulfiram se administreaza 100-150 gr din bautura preferata. Curele se continua la 2 zile. Dozele de disulfiram se administreaza apoi in scadere. Se fac 5-7 sedinte. Cura de intretinere consta in 500 mg/zi.

Tratamentul are destule neajunsuri, fapt pentru care a si fost abandonata metoda in forma descrisa, ramanad indicatia administrarii la pacientii ambulator in cazul in care acestia doresc si dupa ce in prealabil li s-a adus la cunostinta efectele pe care le poate avea alcoolul in combinatie cu medicamente.

Simptomele care apar in cazul ingestiei chiar si a unei cantitati mici de alcool sunt extrem de neplacute : inrosirea si infierbantarea la nivelul capului fetei, conjunctivelor, toracelui, paloare, hipotensiune arteriala, greturi, ameteli, vedere tulbure, palpitatii, nevoie de aer, parestezii la nivelul membrelor. Simptomele dureaza aprox 30-60 min iar repetarea de mai multe ori a acestor probe se presupune ca este in masura sa dezvolte un reflex negativ fata de bautura ingerata

Din pacate, utilitatea acestei metode s-a dovedit a fi mica, dat find faptul ca pacientii reusesc sa fie abstineti numai pentru o perioada scurta de timp, prelungirea acestei perioade presupune ca pacientul sa fie motivat, sa fie sanatos (ceea ce e destul de rar dupa ani de zile de consum), iar tratamentul trebuie urmat ambulator o perioada mai lunga de timp, numai probele de dezgust nefiind suficiente.

Daca exista contraindicatii pentru administrarea disulfiramului (afectare hepatica, cardiovasculara) se poate administra cu rezultate promitatoare Acamposate care ajuta la mentinerea abstinentei prin afectarea sistemului GABA sau Naltrexona care actioneaza prin blocarea opioizilor endogeni, diminuind dorinta de a consuma alcool. Ambele substante au efect mult mai bun daca se asociaza terapiilor psihosociale.

Terapia de intretinere presupune si diminuarea impulsivitatii si agresivitatii, a tulburarilor de dispozitie. Terapia uzuala a acestora este carbamazepina in doze de 600 mg/dl (preparate retard, in doza unica), Trazodona si agonisti dopaminergici cum este apomorfina si bromocriptina in doze mici, va avea efect in diminuarea poftei de bautura, conform unor autori.

III. Psihoterapii- terapiile comportamentale invata alcoolicul alte metode de a-si reduce anxietatea in afara consumului, terapia de cuplu, terapii de crestere a motivatiei, sunt alte terapii eficiente. Aceasta faza incepe in momentul in care se recastiga posibilitatea dialogului coerent si fluent, care devine eficient din momentul in care pacientul devine (ajunge capabil) sa fie sincer cu sine si cu ceilalti din jur.

IV. Alcoolicii anonimi- reprezinta un grup de suport constituit din voluntari si condus de subiecti care au fost dependenti dar acum sunt abstinenti de o perioada lunga de timp.

Tulburari amnestice persitente induse de alcool

Psihoza Korsakov (psihoza polinevritica, encefalopatia carentiala alcoolica) este o tulburare care apare la persoanele dependente de alcool, mai mult sau mai putin deteriorate fizic si psihic. Boala apare uneori la iesirea dintr-un sevraj cu delirium, cand tulburarile de orientare se remit insa poate apare si la subiectii dependenti care nu au prezentat un episod psihotic acut. Cauza este deficitul cronic de tiamina, acesta fiind un cofactor important al unor enzime si deasemenea este implicata in conducerea potentialului de axon de-a lungul acestora si propagarea sinaptica.

Debutul este manifest printr-o tulburare de dispozitie nespecifice, apatie, cefalee. In perioada de boala constituita simptomele sunt caracteristice : amnezie de fixare, tulburare de orientare, confabulatii si polineuropatie alcoolica. Pacientul nu este capabil sa fixeze evenimente recente, este dezorientat in timp si spatiu, ca si asupra propriei persoane, nu poate integra evenimente in realitate, confabulatiile fiind definite ca relatari ale unor evenimente care nu s-au intamplat si care nu sunt corespunzatoare din punct de vedere al timpului si spatiului si se datoresc tulburarilor de memorie si proastei integrari a evenimentelor recente. Evolutia este spre vindecare ( aprox. 20% in conditiile abstinentei alcoolice) sau cu evolutia spre encefalopatia Wernicke, spre dementa alcoolica, sau mai rar, spre exitus.

Tratamentul este reprezentat de Tiamina 100mg de 2-3 ori pe zi,timp de 3-12 luni,simptomatic si antipsihotic.

II. Encefalopatia Wernicke- Gayet (Panencefalia superioara subacuta, poliencefalia superioara subacuta hemoragica) reprezinta expresia clinica a sufuziunilor sangvine in spatiul periventricular III, in corpii mamilari si in hipocamp. Este o tulburare neurologica acuta sau subacuta caracterizata prin simptome neurologice care domina tabloul si simptomele psihice; ea poate progresa constituindu-se in sindrom Korsakov sau poate duce la deces.

Simptome psihice: confuzie, oneiroidism, neliniste sau agitatie psihomotorie, insomnii.

Simptome neurologice de focar : vegetative, extrapiramidale, oculare

Simptome digestive : dureri difuze si eretism al tranzitului.

Perioada de stare este dominata de torpoare, somnolenta, acestea putand fi intrerupte de perioade de agitatie, delir, halucinatii. Hipomnezia, hipoprosexie, bradipsihie, apatie, confabulatii si, uneori confuzia, pot completa tabloul. Simptomele neurologice sunt evidentiabile la scurt timp de la debut, apar si reflexe patologice (Grasping, Babinski nistagmus, mioza, anizocorie, ptoza palpebrala, modificarea reflexelor pupilare la lumina si distanta).

Este o suferinta total reversibila daca este tratata suficient de precoce. Cauza este tot deficitul de tiamina, ca si in sindromul Korsakov, ca urmare este tratata cu doze suficiente de tiamina; administrarea poate fi inceputa parenteral in doza de 300mg/zi, timp de 1-2 saptamani, apoi se continua im si oral timp de cateva luni. Se recomanda a nu se adminstra doze mari de hidrati de carbon (solutii perfuzabile glucozate) inainte ca organismul sa fie saturat cu tiamina pentru prevenirea encefalopatiei Korsakov.

III. Dementele alcoolice

Sunt descrise trei forme clinico-morfologice :

Nediferentiata

Dementea Movel – cu scleroza laminara corticala in lobii frontali ;

Dementa Marchiafava cu leziuni in corpul calos.

Entitatile progresive alcoolice cresc progresiv in intensitate de la functional (nevrotiform) la organic (demente), trecand prin stadii psihotice. Multi sunt de parere ca este foarte greu sa faci diferenta intre efectul alcoolului asupra creierului sau efectul malnutritiei, traumatismele craniene, sau alte suferinte organice ca rezultat al actiunii lui asupra creierului.

Dementa este o deteriorare progresiva a functiilor cognitiv-afective induse de consumul cronic de alcool, care are ca particularitate afectarea precoce a simtului etico-moral cu dezinhibitie erotica, delicte, acte imorale si medico-legale. Spre deosebire de alte demente este caracteristica nerespectarea normelor etice si morale care apare precoce, inainte ca celalate simptome sa fie evidente, ceea ce a facut ca aceasta boala sa fie denumita "dementa etica".

Deteriorarea din dementa alcoolica este reversibila, acesta fiind elementul definitoriu ; in conditiile de abstinenta indelungata sunt posibile remisiuni de buna calitate. Dementele alcoolice sunt mai putin profunde comparativ cu dementele degenerative.

Tratamentul este identic cu cel recomandat in dementele de alte etiologii, cu mentiunea ca abstinenta fata de alcool este pe primul loc, chiar mai importanta decat medicamentele, ca si metoda de redobandire unor deprinderi pierdute, a mentinerii orientarii si contactului cu realitatea.

Alte complicatii

Tulburarea psihotica predominant halucinatorie (halucinoza alcoolica): Halucinatii auditive sau nestructurate cu caracter de halucinoza care apar dupa o perioada de la inceperea sevrajului, pe fondul constiintei clare, cu sau fara delire.

Boala a fost denumita de Wernike "halucinoza bautorilor". De regula apar mai intai halucinatii elementare mai ales seara, care sunt greu de deosebit de iluzii ; sunt audio-verbale, arareori vizuale si aproape intotdeauna cu caracter ostil, neplacut, fiind acompaniate de anxietate, rareori pacientii descriu halucinatii cu continut placut. Ca urmare a halucinatiilor pot apare ideile delirante mai mult sau mai putin sistematizate, care insa sunt necesare pentru diagnostic. Evolutia este de regula spre remisiune in aproximativ o saptamana dar ea poate fi si de lunga durata, in toate aceste cazuri, impunandu-se diferentierea de alte psihoze.

Halucinoza= halucinatii a caror semnificatie este recunoscuta de catre pacient, care adopta o atitudine critica fata de ele, lipseste convingerea ferma ca ele exista cu adevarat ( bolnavii spun "mi s-a parut ca", "am impresia ca"), ei verifica in permanenta autenticitatea perceptiilor.

Tulburarea psihotica predominanta deliranta :

Debutul lor poate fi brusc, dupa un episod oniric, sau insidios, prin tulburari de caracter si de dispozitie. Continutul delirelor este in mod caracteristic de gelozie, in structurarea caruia un rol important revine imaginatiei, fabulatiei, visului si interpretarilor delirante. Pacientii au un comportament delirant menit sa aduca argumente in sprijinul infidelitatii partenerului, dar si sa obtina pedepsirea, razbunarea.

Tratamentul este asemanator tratamentului admistrat in psihozele delirante de alte etiologii, cu mentinerea abstinentei fata de bautura, lucrul care este cel mai important chiar si in lipsa oricarui tratament adecvat.

Sechelele postonirice sunt un stadiu evolutiv, dar post psihotic. Dupa episoadele psihotice memoria trairilor halucinator delirante ramane vie, uneori pana la 10-14 zile, cu pastrarea convingerilor legate de acestea, dupa care durata functia critica devine iarasi eficienta. Asadar, evolutiv unul si acelasi caz poate avea pe aceeasi linie de evolutie patologica sansa tablourilor psihopatologice in urmatoarea ordine a intentiilor: consum repetat, tot mai regulat, consum abuziv, sindrom de sevraj, predelirium tremens, delirium tremens, sechele post onirice sau alte cazuri (in functie de mai multi paramentrii) deteriorare sau dementa.

Depresia post alcoolica :

Pot apare atat in evolutia consumului abuziv cat si post sevraj in prima luna de la instalarea sevrajului. Daca simptomatologia survine dupa aceasta perioada, probabil este vorba despre o comorbiditate a consumului abuziv de alcool. Cam 90% dintre alcoolici au patologie afectiva subadiacenta.

Suicidul :

Unul din trei suiciduri sunt asociate cu consuml de alcool datorita fie exploziei de violenta la un nonalcoolic dupa consumul de alcool, fie apar la un depresiv alcoolizat, fie la un alcoolic depresiv.

Orice alcoolic aflat in stadiul de dependenta care dezvolta idei de vinovatie, ori de gelozie trebuie evaluat cu atentie si vegheat in sensul suicidului.

Anxietatea:

Marea majoritate a alcoolicilor apeleaza la alcool pentru efectul sau anxiolitic. Personalitati nesigure pot dezvolta fobii prin intermediul sentimentului de rusine.

Politoxicomania:

Utilizand din propria initiativa hipnotice, sedative ori relaxante, diverse tranchilizante (in special benzodiazepine si meprobamat), nu putini ajung la toxicomanie. Cea mai grava comorbiditate a alcoolismului este consumul de droguri propriu-zise, care trebuie avute in vedere si verificata ipoteza atunci cand alcoolicul incepe sa aibe anxietate marcata, neliniste pana la agitatie psihomotorie ori fuga de pe sectie

CAPITOLUL II

CAZURI CLINICE

CAZ I

Nume si prenume: R.V.

Varsta: 65 ani

Sex: masculin

Starea civila: casatorit

Domiciliul: Medgidia, jud. Constanta

Nationalitatea: roman

Religia: ortodox

Ocupatia: pensionar

Alergii: nu prezinta

Proteze: nu are

Antecedente heredocolaterale: neaga

Antecedente personale: – HDS,

– hematemeza,

-gastroduodenita toxica in 2006

– de 10 ani este consumator cronic abuziv de alcool

Conditii de viata si munca: locuieste cu sotia la casa

Data internarii: 15.05.2015

Diagnostic la internare: -Gastrita acuta toxica.

-Comitialitate pe fond toxic.

-Etilism cronic.

Motivele internarii: – durere epigastrica intensa

– varsaturi la orice tentativa de alimentare

– crize de apnee cu cianoza si scurte perioade de

pierdere a cunostintei

– sindrom de sevraj

Istoricul bolii: – pacient potator ce se interneaza pentru dureri epigastrice

foarte intense de aproximativ 3 zile

– varsatura la orice tentativa de alimentare

– din heteroanamneza rezulta crize de apnee cu cianoza si

scurte pierderi de cunostinta

– consuma alcool rafinat zilnic aproximativ 500 ml, chiar si

dimineata a jeun

– prezinta tremuraturi atat la membrele superioare cat si la

cele inferioare aparute datorita sindromului de sevraj

Examenul psihic: – pozitie pasiva, constitutie astenica, mers dificil,

aspect vultuos

– dialogul se stabileste mai greu

– tremuraturi ale membrelor

– pacientul prezinta insomnii

-constientizarea bolii psihice absenta

– orientat temporo-spatial

Examenul de laborator:

– VSH = 15-32 mm

-Hb = 12,8 g%

– L = 6000/mm3

– Glicemie = 195mg%

– Amilazurie = 54mg%

– TGO = 16 u.i.

– TGP = 23 u.i.

– Gamma GT = 202 u/l

– Fosfataza alcalina = 146 u/l

-Glicemie = 74mg%

Culegerea datelor pe baza celor 14 nevoi fundamentale

Nevoia de a respira si de a avea o buna circulatie

Pacientul are torace normal conformat.

Prezinta tuse, fumeaza 20-30 tigarete/zi.

Prezinta cianoza si crize de apnee, a facut o criza de pierdere a

cunostintei pe fond toxic cu apnee si cianoza.

T. A. =140/80 mmHg

Puls = 72 pulsatii/minut

Nevoia de a se hidrata si a se alimenta

Prezinta greturi matinale, varsaturi si intoleranta gastrica la orice tentativa de alimentare. Mese dezordonate, mananca pe apucate, in general consuma hrana rece, uscata.

Nu consuma suficiente lichide: bea aproximativ 500-1000 ml apa/zi, 500 ml alcool/zi.

Greutate la internare: 68 kg. Inaltime: 1,70 m.

Nevoia de a elimina

Pacientul are mictiuni fiziologice (1000-1200 ml/zi).

Urina de culoare normala – galben deschis.

Tranzit intestinal prezent l scaun/zi, cu putin efort, culoarea scaunului normala.

Prezinta varsaturi alimentare.

Transpiratii abundente, reci, pe tot corpul (diaforeza).

Nevoia de a se misca si a avea o buna postura

Pacientul are pozitie pasiva, mers dificil din cauza tremuraturilor membrelor superioare si inferioare.

Nu face miscare suficienta.

Nevoia de a dormi si a se odihni

Pacientul are somn agitat, prezinta insomnii.

Dimineata se trezeste obosit

Nevoia de a se imbraca si dezbraca

Pacientul nu se poate imbraca si dezbraca singur din cauza tremuraturilor membrelor.

Hainele sale sunt adecvate climatului si varstei.

Nevoia de a fi curat,ingrijit, de a-si proteja tegumentele si mucoasele

Pacientul nu este preocupat de aspectul sau, nu se piaptana, nu se spala pe dinti, are halena alcoolica.

Prezinta carente de ingrijire: baie generala – una pe saptamana, dus face foarte rar.

Nevoia de a mentine temperatura corpului in limite normale

Temperatura pacientului este intre 36,2-36,4 °C,

Temperatura in salon este de aproximativ 22°C.

Nevoia de a evita pericolele

Pacientul este vulnerabil din cauza consumului de alcool, a starii de sevraj, a crizelor de pierdere a cunostintei.

Prezinta potential risc al complicatiilor (HDS in antecedent).

10.Nevoia de a comunica

Pacientul vorbeste limba romana, scrie, aude si vede bine.

Dialogul se stabileste mai greu de cand s-a intemat in spital.

Relatia cu familia sa (sotia) este putin tensionata.

11.Nevoia de a actiona conform propriilor convingeri si valori,

de a practica religia

Paeientul este ortodox, merge foarte rar la biseriea, nu citeste carti

religioase, dar cateodata se roaga.

12.Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii

Pacientul este pensionar.

Lucreaza alaturi de sotia sa in gradina casei.

13.Nevoia de a se recrea

Pacientul vizioneaza programe TV, asculta emisiuni radio, citeste presa, iese cu prietenii la "un pahar".

14.Nevoia de a invata cum sa-si pastreze sanatatea

Pacientul nu are cunostiinta bolii, nu este dornic sa dobandeasca noi cunostinte si deprinderi.

In urma bilantului independenta-dependenta pe baza celor 14 nevoi fundamentale am constatat urmatoarele probleme

1.Varsaturi, intoleranta gastrica

2.Dureri epigastrice

3. Sevraj: – tremor al extremitatilor

– apnee, pierderi de cunostinta, cianoza

– tulburari de somn

4. Potential risc de complicatii

CAZ II

Nume si prenume: F.I.

Varsta: 37 ani

Sex: masculin

Starea civila: casatorit

Domiciliul: Constanta

Nationalitatea: roman

Religia: ortodox

Ocupatia: somer

Alergii: nu prezinta

Proteze: nu are

Antacedente heredocolaterale: tata HTA- decedat

Antecedente personale: in 2009 a fost intemat in sectia de psihiatrie a Spitalului Judetean Constanta cu sindrom de sevraj necomplicat

Conditii de viata si munca: locuieste cu sotia si fiul sau intr-o garsoniera, este somer si sta acasa cu fiul sau pana cand sotia vine de la servici

Data internarii: 23.05.2015

Diagnostic la internare: Alcoolism cronic

Motivele internarii: se interneaza pentru investigatii si tratament de

specialitate

Istoricul bolii: – pacientul in varsta de 31 ani, casatorit de 4 ani

este la a doua internare in spital;

– el afirma ca are perioade mari (5-8 luni) cand nu

consuma deloc bauturi alcoolice, dupa care urmeaza

perioada de consum abuziv (7-10 zile)

Examenul psihic: – dialog spontan, limbaj obisnuit, stabileste relativ

usor contact verbal

– privire anxioasa, atitudine cooperanta

– pacientul este orientat temporo-spatial

– randament scazut al activitatii voluntare

Examinari de laborator:

VSH = 12-25 mm

Hb = 14,8%

Lipide = 420 mg%

Leucocite = 4800

Glicemie = 90 mg%

Colesterol = 90 mg%

CULEGEREA DATELOR PE BAZA CELOR 14 NEVOI FUNDAMENTALE

Nevoia de a respira si de a avea o buna circulatie

Pacientul are torace normal conformat, simetric.

Frecventa respiratiilor de 17 respiratii/minut;

Zgomote cardiace ritmice, bine batute,

TA=140/90mmHg,

Puls 70/minut.

Nevoia de a se hidrata si a se alimenta

Dupa consumul de alcool prezinta greturi, varsaturi, scaderea poftei de mancare;

Pacientul mananca forte putin si "sare" peste mese.

Nevoia de a elimina

In urma consumului de alcool prezinta transpiratie abundenta,senzatie de greata, varsaturi, frisoane.

Prezinta diureza normala (1500ml).

Mictiuni 5-6/zi, scaun normal 1/zi, dimineata.

Nevoia de a se misca si de a avea o buna postura

Pacientul prezinta un sistem osteo-articular integru, mobil.

Tesut celular subcutanat slab reprezentat;

Prezinta tremuraturi intense ale extremitatilor, miscari necoordonate.

Nevoia de a dormi si de a se odihni

Pacientul doarme 5-6 ore pe noapte.

Nu se simte obosit, este agitat.

Nevoia de a se imbraca si dezbraca

Pacientul este independent in satisfacerea acastei nevoi.

Îmbracamintea este curata si ingrijita.

7. Nevoia de a fi curat, ingrijit, de a-si proteja tegumentele si

mucoasele

Pacientul este curat, face dus zilnic, se ingrijeste, dar are putine dificultati din cauza tremuraturilor.

8. Nevoia de a mentine temperatura corpului in limite normale

Pacientul este afebril (T intre 36-37°C);

9. Nevoia de a evita pericolele

Pacientul este vulnerabil fata de pericole din cauza alcoolismului, a

irascibilitatii;

O poate pune in pericol pe fiica dansului pe care o supravegheaza o

mare parte din zi.

Nevoia de a comunica

Contactul verbal se stabileste usor,

Dialog spontan si limbaj obisnuit;

Pacientul este o persoana sociabila si s-a imprietenit repede cu

colegii de salon.

Nevoia de a actiona conform propriilor convingeri si valori, de a practica religia

Pacientul este ortodox, crede in Dumnezeu, se roaga si merge cu sotia la biserica din cand in cand.

Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii

Pacientul este somer de 5 luni .

Nevoia de a se recrea

In timpul liber pacientul se intalneste cu prietenii, ii plac iesirile

in aer liber cu familia.

Nevoia de a invata cum sa-si pastreze sanatatea

Pacientul nu prezinta cunostinta faptului ca este alcoolic si deci nu

este interesat sa acumuleze noi cunostinte.

In urma bilantului independenta-dependenta pe baza celor 14 nevoi fundamentale am constatat urmatoarele probleme de dependenta :

1.Alimentatie inadecvata cantitativ si calitativ.

2.Vulnerabilitate fata de pericole.

3.Alterarea mobilitatii fizice.

CAZ III

Nume si prenume: D.F.

Varsta: 59 ani

Sex: masculin

Stare civila: casatorit

Domiciliul: Constanta

Nationalitatea: romana

Religia: reformata

Ocupatia: muncitor tamplar

Alergii: nu prezinta

Proteze: dentara

Antecedente heredocolaterale: neaga

Antacedente presonale: neaga

Conditii de viata si munca: -bune

Data internarii: 29.05.2015

Diagnostic la internare: Sindrom de dependenta alcoolica in prezent

absent

Motivele internarii: tratament de specialitate

Istoricul bolii: -pacientul este consumator cronic abuziv de alcool de mai multi ani

– a avut o perioada de abstinenta de 4 ani

-a reluat progresiv consumul, initial ocazional, apoi

continuu

-de 5 luni consuma aproximativ 500 ml tarie

Examenul psihic:-atitudine cooperanta, caracterul verbal si afectiv se

stabileste cu usurinta

-dialog spontan,limbaj obisnuit

-tremuraturi ale extremitatilor membrelor superioare

-orientat temporo-spatial

Examinari de laborator:

-VSH=14-30 mm

-Hb=15%

-Leucocite=4300

-Tymol=3 U.I.

-Glicemie=80 mg%

-Lipide=420 mg%

-Colesterol=90 mg%

CULEGEREA DATELOR PE BAZA CELOR 14 NEVOI FUNDAMENT ALE

Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie

Pacientul are torace normal conformat.

Sonoritate pulmonara,murmur vezicular normal.

Respiratia=18 respiratii pe minut.

Zgomote cardiace ritmice, bine batute.

TA=140/80mmHg,

Puls=72 pulsatii/minut.

Nevoia de a bea si a manca

Pacientul are cavitatea bucala ingrijita.

Proteza dentara.

Deglutitia si masticatia se fac cu usurinta.

Mananca de 3 ori pe zi, dar mai mult la insistentele sotiei.

Abdomenul fara sensibilitate la palpare, ficat la 2cm sub rebordul

costal, splina normala.

Greutate la internare 86kg.

Înaltime 1,85cm.

Nevoia de a elimina

Pacientul are mictiuni fiziologice (1200-1500ml/zi).

Urina de culoare normala-galben deschis;

Tranzit intestinal prezent – 1/zi, fara efort.

Nevoia de a se misca si a avea o buna postura

Pacientul este relativ activ, cu o buna postura in ortostatism si clinostatism.

A neglijat recomandarile medicale de a face miscare fizica.

Prezinta tremuraturi ale extremitatilor membrelor superioare.

Nevoia de a dormi si a se odihni

Pacientul are somnul agitat.

Prezinta insomnii, cu treziri frecvente in timpul noptii din cauza cosmarurilor.

Nevoia de a se imbraca si dezbraca

Imbracamintea pacientului este curata, ingrijita, bine aleasa.

Pacientul prezinta autonomie totala in ceea ce priveste aceasta nevoie.

Nevoia de a fi curat, ingrijit, de a-si proteja tegumentele si mucoasele

Pacientul are parul scurt, ingrijit, este barbierit.

Cavitatea bucala si dentitia este bine ingrijita, unghiile taiate scurt.

Pacientul nu prezinta carente de igiena, cu toate ca unele ingrijiri le

face mai greu din cauza tremuraturilor.

Nevoia de a mentine temperatura corpului in limite normale

Temperatura pacientului este intre 36,4-36,7°C.

Temperatura in salon este de 22°C.

Nevoia de a evita pericolele

Pacientul este putin anxios din cauza cosmarurilor.

10.Nevoia de a comunica

Dialogul se initiaza spontan, limbaj obisnuit.

Relatiile cu colegii de munca sunt bune, relatia pacientului cu familia

este putin tensionata.

11.Nevoia de a actiona conform propriilor convingeri si valori,

de a practica religia

Pacientul este reformat, merge rar la biserica, nu citeste carti religioase dar cateodata se roaga.

12.Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii

Pacientul este tamplar, ii place ceea ce face dar spune ca asteapta sa iasa la pensie pentru ca se simte de multe ori obosit.

13.Nevoia de a se recrea

Pacientul vizioneaza programe TV, asculta emisiuni radio, citeste presa.

Nu este atras de iesirile in aer liber, dar uneori merge cu sotia la padure.

14.Nevoia de a invata cum sa-si pastreze sanatatea

Pacientul nu are constiinta bolii, nu este dornic sa dobandeasca noi cunostinte si deprinderi.

In urma bilantului independenta-dependenta pe baza celor 14 nevoi fundamentale am constatat urmatoarele probleme de dependenta

1. Insomnie

2. Refuz de a invata

CONCLUZII

În urma cercetărilor făcute am ajuns la concluzia că consumul și dependența de droguri și alcool reprezintă o problema sociala reala și devastatoare ce afectează în mod special persoanele tinere . El este o forma falsă de adaptare socială ce conduce în cele din urmă laexcluderea socială și chiar la deces.România se confrunta la ora actuală cu nu număr relativ mare de persoane dependente dedroguri și alcool,înregistrate medical, dar numărul real al consumatorilor este mult mai mare ,în special în zonele defavorizate din marile orașe. Alcoolul creează senzații și sentimente(încredere de sine exagerată, detașare, euforie) cu urmări uneori grave:depresii, accidenterutiere, crime, violuri, abuzuri și hărțuire sexuală. Cercetările realizate de Roy (1986) arată că80% dintre criminali provin din rândul celor care abuzează de alcool, aproximativ 33% dintrevioluri sunt comise de către alcoolici, iar 60-80% dintre omoruri și 35% dintre sinucideri aparțin alcoolicilor

Despre alcool si efectele sale nocive, asupra organismului uman sa scris foarte mult.

Din timpuri imemorabile oamenii si-au dat seama ca alcoolul reprezinta un mare pericol pentru sanatatea lor.

Ca urmare, de-a lungul mileniilor, impotriva consumului (excesiv) de alcool s-au luat numeroase si variate masuri legislative, mergandu-se pana la prohibitie, adica interzicerea totala a acestuia, sub amenintarea unor pedepse dintre cele mai drastice.

Desigur, nimeni nu este impotriva consumului rational de bauturi alcoolice, dar numai de catre adulti si in anumite ocazii, de preferinta rare

si in cantitati moderate.

Tineretul insa, in plina perioada de dezvoltare fizica si formare intelectuala, ar trebui sa evite chiar si folosirea ocazionala a alcoolului.

Daca pentru adulti, rarele exceptii sunt admise, nu trebuie sa uitam

ca abuzul, consumul sistematic, cat si excesele in timpul petrecerilor, devin periculoase pentru sanatate si viata.

Un vechi proverb sintetizand intelepciunea si experienta de viata a multor generatii aminteste sobru ca:

"Fiecare imbatraneste asa cum a trait".

BIBLIOGRAFIE

1. DSM IV –TR ”Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale”- Editia a patra revizuita;

2. Kaplan si Sadock- Manual de buzunar de psihiatrie clinica; editia a III-a; Editura Medicala;

3. Ioana Miclutia-Psihiatrie, Curs-Editura Medicala Universitara “Iuliu Hatieganu”,Cluj Napoca,

4. Liana Fodoreanu- Psihiatrie-Editura Medicala Universitara “Iuliu Hatieganu”,Cluj Napoca,

5. Prof. Dr. Dan Prelipceanu, Seful Catedrei de Psihiatrie UMF Carol Davila,Bucuresti- “Psihiatre , note de curs”,Editura InfoMedica Bucuresti

6. V.Chirita si A Papari- Tratat de psihiatrie- Editura fundatiei Saguna,

BIBLIOGRAFIE

1. DSM IV –TR ”Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale”- Editia a patra revizuita;

2. Kaplan si Sadock- Manual de buzunar de psihiatrie clinica; editia a III-a; Editura Medicala;

3. Ioana Miclutia-Psihiatrie, Curs-Editura Medicala Universitara “Iuliu Hatieganu”,Cluj Napoca,

4. Liana Fodoreanu- Psihiatrie-Editura Medicala Universitara “Iuliu Hatieganu”,Cluj Napoca,

5. Prof. Dr. Dan Prelipceanu, Seful Catedrei de Psihiatrie UMF Carol Davila,Bucuresti- “Psihiatre , note de curs”,Editura InfoMedica Bucuresti

6. V.Chirita si A Papari- Tratat de psihiatrie- Editura fundatiei Saguna,