Ingrijirea Pacientelor cu Iminenta de Avort

CAPITOLUL I

1. ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA ORGANELOR GENITALE FEMININE

Aparatul genital se compune din organe genitale externe, organe genitale interne și glande anexe.

Sistemul reproducător la femeie, spre deosebire de cel al bărbatului, prezintă modificări structurale ciclice, care coincid cu fazele ciclului menstrual, la rândul său dependent hormonal (estrogeni, progesteroni).

1.1. Organele genitale externe (vulva)

Organele genitale externe cuprind:

– muntele lui Venus

– formațiile labiale și organele erectile, constituite din:

– bulbii vestibulatori;

– clitoris;

– corpusculii tactili speciali ai labiilor mici

1. Muntele lui Venus (penilul) este o proeminență triunghiulara cu vârful în jos și baza în sus. Este situat înaintea simfizei pubiene, deasupra labiilor mari, iar de la pubertate se acoperă cu păr mai gros, spiralat, care se continuă numai pe fața laterală a labiilor mari, oprindu-se la comisura posterioară a acestora.

Subtegumentar se află țesut adipos. Prezintă o sensibilitate crescută, ce îi conferă un caracter erogen.

2. Formațiile labiale sunt plici tegumentare ce delimitează despicătura vulvară. După dimensiuni se împart în labii mari și labii mici.

Labiile mari sunt două pliuri cutanate situate sub muntele lui Venus, în partea perineului anterior. Sub țesutul cu păr se găsesc glande sebacee și sudoripare, țesut fibroelastic, plin de grăsime, vase și nervi.

Anterior se unesc în comisura labială anterioară, iar posterior în comisura labială posterioară, nefiind unite și terminându-se aproape una de alta.

Comisura anterioară se continuă cu muntele lui Venus, iar comisura posterioară se află în apropierea orificiului anal. Labiile sunt despărțite printr-un spațiu strâmt (vestibul vaginal), care dă spre orificiul vaginal și apoi spre vagin.

Labiile mici (nimfele) sunt două pliuri cutanate mici, care se întind de la clitoris oblic în jos, înăuntrul labiilor mari, sunt de culoare roșie-rozată sau brună.

Împreună cu labiile mari delimitează vestibulul vaginal. Labiile mici conțin glande sebacee și corpusculi tactili speciali, așa-numiți „ai voluptății”.

Pe mucoasa labiilor se găsește un număr mare de glande care secretă mucus, care alături de secreția glandelor anexe lubrefiază suprafața labiilor și vaginului, având rol important în realizarea actului sexual.

Anterior, labiile se unesc formând comisura anterioară Sub comisură se găsesc prepuțul clitoridian și clitorisul, iar sub acesta frâul clitoridian.

Vestibulul vaginal este o zonă triunghiulară în care se găsesc clitorisul, meatul urinar și glandele periuretrale.

Himenul este o membrană fibro-elastică, slab vascularizată. care obturează intrarea în vagin. Se identifică mai multe tipuri de himen: inelar, semilunar, bilobat, imperforat, hiperperforat, cu sept, ciuruit (clibiform) etc.

Himenul prezintă un orificiu pentru scurgerea sângelui menstrual.

3. Organele erectile ale vulvei, prin structura și funcționalitatea lor, participă la crearea voluptății în actul sexual. Sunt reprezentate de clitoris, corpusculii tactili speciali ai labiilor mici și bulbii vestibulari.

Clitorisul este un organ impar, median, corespondentul penisului, situat în pârlea anterioară a vulvei, înapoia comisurii anterioare a labiilor. Lungimea sa este în general de 5-7 cm; 2-3 cm pentru rădăcină, 2-3 cm pentru corp și 1 cm pentru gland.

Este format din doi corpi cavernoși, cu volum redus. înveliți într-o membrană fibroelastică. Corpul în structura sa are doi corpusculi mici (mușchii erectori ai clitorisului). Pe gland se găsesc câteva glande sebacee care fabrică smegma clitoridiană.

Bulbii vestibulari se găsesc la baza și în grosimea labiilor mari. Au o lungime de aproximativ 4 cm și 1-2 cm lățime. Cei doi bulbi se unesc prin extremitățile anterioare pe dinaintea uretrei, luând aspectul general de potcoavă cu concavitatea spre exterior.

Extremitățile lor posterioare, mai voluminoase, contribuie în erecție, alături de mușchiul constrictor al vaginului, la îngustarea ostiului vaginal și exprimarea glandelor Bartholin țesutul erectil este legat de cel al clitorisului.

Din punct de vedere fiziologic, vulva în totalitate protejează actul micțiunii, labiile dirijând jetul urinar. In actul sexual labiile constituie o prelungire a canalului vaginal. Vulva poate avea mai multe poziții: anterioară (aproximativ la 80Î din femei), verticală vulva fiind vizibilă în întregime; posterioară, vulva fiind ascunsă între coapse.

1.2. Organele genitale interne

Organele genitale interne cuprind; vaginul, uterul, trompele uterine și ovarele, între care există o strânsă corelație fiziologică. Ele ocupă cea mai mare parte a pelvisului (micului bazin), străbătând perineul până la vulvă.

Vaiginul este un organ musculo-membranos, care unește organele genitale externe cu organele genitale interne, Cavitatea vaginală este virtuală.

El este cilindric, turtit antero-posterior, impar și median. Se inserează pe colul uterin. mai sus de orificiul extern al acestuia, formând în jurul colului fundurile de sac vaginale anterior, două laterale și unul posterior, mai profund. Vaginul este oblic în jos și înainte.

Peretele său anterior vin în raport cu uretra și vezica urinară, iar peretele posterior cu rectul și excavația recto-uterină (Douglas).

În jos vaginul se termină la vulvă de care este separat prin himen.

Ca structură, prezintă o mucoasă dublată de țesut conjunctiv și fibre musculare. Structura mucoasei se modifică sub influență hormonală.

Vaginul are lungimea de aproximativ 3 cm la nou-născută, la pubertate 6 cm și 7-8 cm la adultă, grosimea fiind de 2,5 cm. Dimensiunile lui diferă de la 4-14 cm.

Secrețiile vaginale au un rol important în realizarea nu numai a actului sexual, dar și pentru stabilirea unui pH vaginal favorabil mobilității spermatozoizilor și apărării contra agenților patogeni.

Flora saprofită este constituită, în cea mai mare parte, de bacilul Doderlein, ce participă la metabolismul glucidic, eliberând acidul lactic, acesta acidificând mediul și împiedicând dezvoltarea altor germeni saprofiți vaginal.

Cele 52 de specii de microorganisme intravaginale mențin aciditatea vaginală la un pil cuprins între 4 și 5.

Secreția vaginală provine din segmentele vecine sau transsudatul transepitehal. amestecat cu celule descuamate, glicogen, bacilul Doderlein, acid lactic, acid piruvic (2-3%).

Uterul este un organ musculo-cavitar, destinat dezvoltării sarcinii și expulziei fătului în momentul nașterii.

Uterul este un organ unic, median, cu formă triunghiulară, cu o greutate de 50-60 g și cu o înălțime de 6-8 cm în afara sarcinii. Are două părți: superioară, compusă clin corpul uterin și inferioară compusă din colul uterin.

Corpul uterin este triunghiular, cu o margine superioară orizontală (fundul uterin). două unghiuri laterale (coarnele uterine). unde se implantează trompele și un unghi inferior continuat prin istm.

Colul uterin are aspect cilindric, este străbătut de canalul cervical și are o porțiune intravaginală și o porțiune supravaginală.

Ca structură uterul e constituit din trei straturi: Linul dens de musculatură netedă (miometrul), căptușit la interior de o mucoasă (endometrul) formată din celule cilindrice și tapetat spre suprafață de peritoneu.

Endometrul (hormonul-sensibil) cuprinde numeroase glande și un țesut conjunctiv de susținere, bogat în vase de sânge, de asemenea hormono-sensibile.

Uterul este situat în micul bazin, în mijlocul excavației, având o poziție de anteversie-flexie în plan genital.

Uterul are o mobilitate mare și își menține poziția dorită:

mijloacelor de suspensie:

peritoneul

ligamentele largi

ligamentele rotunde

mijloacelor de susținere

aderențe la vezică și rect

aderențe la lamele sacro-recto-genito-pubiene

perineu

Raporturile uterului sunt: anterior cu vezica, posterior cu rectul, în sus masa de anse intestinale (mai ales colonul și sigmoidul), lateral trompele implantate de fiecare pai . și coarnele uterine. Tot lateral se găsesc și ovarele; în jos se află vaginul.

Trompele, tubele sau salpingele

Sunt două conducte ce se întind între ovare și uter. Ele conduc ovulul captat spre uter adăpostesc întâlnirea gârnețului feminin (ovulul) cu gametul masculin (spermatozoidul) și permit fecundarea, în treimea inferioară a uneia dintre ele. Alt rol îl constituie cel de vector al lichidului folicular, rezultat din partea ovulară, al cărui conținut hormonal este favorabil mucoasei utero-tubare.

Structura trompelor cuprinde trei straturi: mucoasa (epiteliu unistratificat cilindric și ciliat, un strat subțire de fibre musculare și stratul seros). Trompele sunt permeabile pentru aer și lichide. La ele distingem:

porțiunea interstițială cu orificiul tubo-uterin (în grosimea peretelui uterin),

porțiunea istmică (mediană) mai îngustă (3-4 cm).

porțiunea ampulară largă, 7-8 cm lungime;

infundibulul sau pavilionul trompei, care este capătul peritoneal al trompei, prezentând orificiul tubo-abdominal circumscris de o perdea de fimbrii. Dintre acestea una este mai lungă și se întinde până la ovar, numindu-se „fimbrie ovarii”

Pavilionul se deschide în cavitatea peritoneală, fiind prevăzut cu numeroase franjuri

Trompa prezintă un ligament numit „mezosalpinx", format din două foițe peritoneale, între care se află un țesut conjunctiv. Mucoasa la nivelul ampulei este mai groasă, laxă și cu numeroase plici longitudinale.

Epiteliul este format dintr-un singur strat de celule cilindrice cu cili, care prezintă o mișcare spre uter. Tuba prezintă două orificii: unul uterin, cu deschidere în cavitatea uterină în dreptul fundului uterin și altul abdominal, în mijlocul pavilionului tubei, cu deschiderea în cavitatea abdominală.

Ovarele sunt glande perechi cu funcție dublă (gametogenă și endocrină).

Sunt așezate în pelvis de o parte și de alta a uterului, în cavum retrouterin. Sunt de mărimea unor nuci uscate, au o culoare albicioasă și prezintă o suprafață neregulată, cu numeroase cicatrice și cu șanțuri (la femeie în plină activitate genitală).

Ovarul este singurul organ din cavitatea abdominală neacoperit de peritoneu, acesta oprindu-se la nivelul lichidului ovarian (mezovariu).

Ovarele sunt fixate de organele vecine prin ligamente (tubo-ovarian, utero-ovarian mezo-ovarian) și prin formațiuni vasculo-nervoase (artera ovariană, venele utero-ovariene, vase limfatice și nervi perivasculari), toate acoperite de peritoneu.

Ovarul este format din două straturi: periferic (extern), numit corticală și central (intern), numit medulară. Corticală conține foliculii ovarieni în diferite stadii de dezvoltare (primordiali, primari, foliculii de Graaf și foliculii involutivi), corpul galben, țesut conjunctiv, corpul albicans și atreticum.

Ovarul are două funcții:

funcția gametogenă, de formare și eliminare a gârneților feminini – ovulul;

funcția hormonală – secreția de hormoni sexuali, care creează condițiile necesare fecundației, instalării și menținerii sarcinii, dezvoltă și mențin caracterele sexuale feminine – somatice și psihice.

Acestea se fac prin comanda axului hipotalamo-hipofizo-ovarian prin FSH și LH.

1.3. Glandele anexe

1. Glandele Bartholin sunt în număr de două, de formă ovoidă, au mărimea unui bob de mazăre și sunt situate de o parte și de alta a orificiului vaginal. Canalul lor secretor se deschide în șanțul dintre labiile mici și himen. Se dezvoltă la pubertate și se atrofiată la menopauză, produsul lor expulzat în timpul actului sexual având un rol importam în lubrifierea căilor genitale.

Ghindele periuretrale (ale lui Skene), mai numeroase sunt situate în apropierea uretrei. Orificiile de deschidere se găsesc de o parte și de alta a orificiului uretral extern sau al meatului uretral. Se dezvoltă la pubertate și dispar după menopauză. Sunt echivalente glandelor prostatice la bărbat.

Ghindele vestibulure mici, foarte numeroase, sunt dispuse pe mucoasa orificiului vaginal, secreția lor participând la lubrefierea orificiului vaginal.

Glandele mânuire sunt îiciului vaginal.

Glandele mânuire sunt în mod normal organe pereche, prezentând la exterior areola mamară, iar în centrul acesteia, mamelonul.

Sânii prezintă formă, dimensiuni, consistență variabile, în funcție de vârstă, tip constituțional și etapele fiziologice ale femeii: menstruație, sarcină, alăptare.

Greutatea lor diferă în funcție de starea funcțională: la naștere au 5 g, la adulte 200 g. la femei ce alăptează aproximativ 500 g. Greutatea ca și forma celor doi sâni sunt inegale

Mamelele sunt în număr de două, excepțional existând și mamele supranumerare (polimastie), sau pot lipsi unul sau ambii sâni (amastie); poate exista și asimetrie mamară (asinomastie) sau poate lipsi mamelonul (atelie).

Descriptiv, la suprafață întâlnim mamelonul, situat în centru înconjurat de o aureolă circulară de 3-5 cm diametru, de culoare roz la virgine și ușor brună la cele care au născut.

La suprafața aureolei se găsesc 10-15 tuberculi Morgagni, glande sebacee, care în sarcină își măresc volumul, luând denumirea de tuberculi Montgomery.

În cursul sarcinii, aureola se pigmentează intens, în jurul ei apărând o aureolă secundară cu o nuanță mai deschisă.

Mamelonul este o proeminență cilindrică sau conică, cu baza largă și vârful rotunjit, situat în centru aureolei. Prezintă o suprafață neregulată, pe vârful lui se deschid 15-25 de canale galactofore prin mici orificii (lobi). Lobii sunt alcătuiți din lobuli, iar aceștia din acini glandulari.

Secreția laptelui apare la 2-5 zile după naștere, ea putând fi stimulată sau inhibată la nevoie.

Fazele lactației sunt:

faza de preparare pentru lactație;

faza de declanșare a lactației;

faza de întreținere a lactației.

Creșterea, dezvoltarea și funcția glandei mamare sunt sub controlul estrogenilor și progesteronului, la care se adaugă PRL (prolactina), TRH (Thyroid Realising Mormone), hormonii tiroidieni, insulina și factorii de creștere epidermică.

Pe parcursul sarcinii, prolactina create progresiv, doar la nivelul arinilor, estrogenii și progesteronul blochează receptorii pentru prolactina. La naștere scad brutal estrogenii și progesteronul și, astfel, prolactina, în cantitate mare, poate acționa asupra sintezei de lapte.

Întreținerea secreției lactate este asigurată de: prolactina, ocitocină și un fenomen de automatism. :

Înaintea secreției lactate, sânul elimină colastrul, în primele 3-5 zile de la naștere

În primele luni, stimulii pentru secreția de prolactina și ocitocină sunt asigurați prin supt, care creează un reflex. Ulterior apare automatismul. Ocitocină contractă celulele mioepiteliale (netede), producând eliminarea laptelui.

1.4. Fiziologia genito-mamară

În cadrul corelațiilor neuro-hormonale ale organismului femeii, funcționează următoarele cicluri, care se condiționează reciproc: ciclul hipotalamo-hipofizar, ciclul ovarian (endocrin și exocrin), ciclul uterin (endometrial), ciclul tubar, ciclul cervical, ciclul vaginal și ciclul mamar.

Hormonii hipofizari genitali sunt FSH (hormonul foliculo-stimulant), LH (hormonul luteinizant) și PRL sau LTH (prolactina sau hormonul luteotrofic).

Acești hormoni, alături de ocitocină lobului posterior hipofizar, de estrogeni și progesteron, asigură funcționalitatea ciclurilor enumerate.

Ciclul menstrual normal cuprinde două faze delimitate între ele de ovulație:

– faza preovulatorie (estrogenică, sub influența secreției de FSH și, imediat preovulator, a LH, caracterizată prin maturarea foliculului recrutat și selecționat, purtător al unui ovul.

Foliculul primordial crește și se maturează progresiv, se situează către suprafața ovarului și, ajuns la maturitate, elimină ovulul.

Foliculul matur (de Graaf) are în medie 18 mm, este o veziculă cu lichid, care conține (de la exterior spre interior):

teaca externă, formată din fibre conjunctive, vase sanguine;

teaca internă;

membrana Slavjanski ce desparte teaca de granuloasă;

membrana granuloasă, formată din mai multe straturi de celule care sintetizează estrogeni și asigură un înveliș ovulului (coroana radiată);

membrana pellucida, spațiul perivitelin, ovocit;

lichidul folicular.

După ruptura foliculului, cu eliberarea ovulului care are ioc în ziua 13-15 a ciclului menstrual sau cu aproximativ 14 zile înainte de menstruația urcătoare, foliculul se transforma și dă naștere corpului galben (glandă cu secreție internă). Căr.d ovulul este fecundat și începe gestația, corpul galben se dezvoltă și devine funcțional.

– faza postovulatorie – sub influența LH și parțial a FSH. caracterizată prin transformarea în corpul galben (luteinizarea) a unui folicul debarasat de ovul.

Corpul galben secretă estrogeni și, mai ales, progesteror (faza estro-progesteronică).

Ovulul eliminat în afara foliculului ovarian în timpul ovulației, este captat de fimbriile trompei, situate în vecinătatea ovarului. Ovulul traversează trompa spre uter, suferind modificările cromozomiale care vor determina apariția gârnețului feminin, apt de fecundație.

Sub influența LH, corpul galben secretă cantități importante de estrogen și progesteron, care vor pregăti mucoasa uterină pentru nidarea ovulului; mucoasa uterină se îngroașă și se îmbogățește în vase sanguine.

Corpul galben format, are o viață proprie, determinată (13 = 2 zile). în caz contrar unei fecundări, la sfârșitul acestei perioade, corpul galben involuează și devine corpus albicans, care persistă multă vreme în ovar.

Regresiunea lui este prevenită numai de apariția HCG (gonadotrofina corionică), dacă are loc concepția. Astfel, corpul galben, devine corp galben de sarcină. Secreția progesteronică persistentă favorizează nidarea oului și menține temperatura rectală matinal femeii însărcinate la peste 37°C.

Menstruația, consecința corelațiilor hipotalamo-hipofizo-ovariene la femeie, este reprezentată de o hemoragie exteriorizată prin vagin (asociată cu o necroză superficială a mucoasei uterine), care se produce ciclic, începând cu pubertatea și sfârșind cu menopauza, constituind expresia activității genitale feminine.

Sângele menstrual este un lichid hematie care conține 75% sânge și 25% nuicus și resturi endometriale necrozate.

Periodicitatea ciclului de 27 ± 4 zile; durata de 3-5 zile și cantitatea de 50 – 200 ml sunt determinate hormonal.

CAPITOLUL II

2. HEMORAGIILE DIN PRIMA JUMĂTATE A SARCINII

2.1. Generalități

Orice pierdere de sânge, fie mai redusă, fie mai abundentă, în timpul sarcinii se consideră o stare anormală. Pentru ca o sarcină să evaluezeYiorma! sunt necesare condiții locale și generale care să favorizeze dezvoltarea oului.

Factori interni și/sau externi care dau alternări ale unor condiții necesare pot să ducă la tulburări în dezvoltarea oului cu dezlipirea acestuia, la tulburări vasculare locale și leziuni ale situsului gestațional.

Hemoragia în primele luni ale sarcinii poate fi cauzată de următoarele stări patologice:

avortul;

sarcina ectopică;

mola hidatiformă.

AVORTUL

Sub denumirea de avort înțelegem întreruperea intempestivă a cursului normal al sarcinii în primele 28 de săptămâni, cu eliminarea unui produs de concepție mort, mai mic de 1000 gr.

După acest termen (din luna a VIII-a) expulzia produsului de concepție poartă denumirea de naștere prematură.

În funcție de modalitatea de producere, avortul se împarte în:

avort spontan;

avort provocat – avort legal (la cerere)

– avort prin manevră abortivă.

În funcție de vârsta sarcinii la care survine, avortul poate fi:

ovular – pe parcursul primelor 4 săptămâni (avort menstrual);

embrionar – pe parcursul săptămânilor a 5-a și a 12-a. Avorturile se survin pe parcursul primului trimestru, mai sunt denumite și avorturi primare;

tardiv – din săptămâna a 13-a.

Avortul este denumit „habitual” dacă survine de cel puțin 3 ori succesiv.

A. AVORTUL SPONTAN

Este eliminarea produsului de concepție generată de cauze naturale și care pot să survină fie în primul trimestru de sarcină (85%), fie în trimestrul II al sarcinii (15%).

Etiologie

Etiologia avortului spontan este uneori greu de stabilit, deoarece cauzele sunt multiple.

Factorii cauzali

a) factori ovulari, embriofetali și anexiali (50 – 60%)

anomalii genetice (cromozomiale)

anomalii embrionare (malformații)

anomalii placentare

moartea oului sau a fătului

condiții anormale de nidație

cauzele anexiale sunt rare – inflamațiile placentare

– hidramniosul

– patologia de cordon

b) factori materni

1) generali:

stări toxice (tutun, alcool, droguri)

stări alergice

infecții (acute, virale, cronice)

conflicte imunologice

stări psihice

traumatisme abdominale (inclusiv chirurgicale)

Infecțiile acute – hipertermice, toxinele și modificările metabolice pot declanșa contracții uterine

Boli infecțioase cronice – toxoplasmoza, riketbioze, sifilis, Ieruceloza)

2) locali:

malformații congenitale uteroanexiale

hipoplazie uterină

tumori (fibron uterin, chisturi ovariene)

procese inflamatori (endometrite, metroanexite)

c) cauze mixte – 25 – 30% împreună cu cazurile la care cauza nu poate fi stabilită.

Entitățile clinice ale avortului spontan

I. Avortul de origine endocrină

Clasificare:

a. avorturi endocrine primare – consecutive insuficienței secretorii ovariene (insuficiență a corpului galben gestațional) și prin insuficiență placentară (secreție insuficientă de hormoni steroizi, estrogeni și progesteron).

b. avorturi endocrine secundare – datorat unor modificări endocrine pluriglandulare se pot remarca implicații endocrime în cazul sarcinii apărute la un organism matern diabetic, obez.

II. Avortul genetic

Definiție – avorturile genetice sunt datorate deficiențelor echipamentului cromozomial al embrionului, devierii de la cariotipul normal al speciei și se traduc prin întreruperile cele mai precoce ale sarcinii.

Factorii etiologici sunt reprezentați de:

vârsta mai înaintată a mamei – trisomiile 13 și 21

vârsta înaintată a tatălui – trisomiile 16 și 18

vârsta foarte tânără a mamei – trisomiile 16 și menosomia gonosonală 45x

iradierile accidentale, profesionale sau terapeutice

acțiunea unor agenți virali

anomalii spermatice paterne

III. Avortul de origine imunologică

Acest tip de avort este rezultatul lipsei realizării normale a integrării imunologice a sarcinii sau a unor fenomene de incompatibilitate imunologică maternofetală (Rh, grup sau alți factori eritrocitari sau leucocitari). La femeile cu avorturi spontane repetate este obligatorie cercetarea imunologică în afara sarcinii a „termenului predispozant” față de anumiți antigeni. În cazul depistării unor reactivități se face desensibilizarea.

IV. Avorturile prin anomali uterine

Din punct de vedere patogenic aceste avorturi se realizează prin: anomalii ale sistemului de contenție uterină, anomalii ale miometrului și anomalii ale endometrului.

a) Anomalii ale sistemului de contenție uterină

Cuprind avorturile provocate de insuficiența cervico-istmică. Aceasta poate și congenitală (rară prin malformație uterină, hipoplazie, uterină sau câștigată după nașteri dificile cu fetuși voluminoși, cu rupturi cervicale). în general avorturile produse prin insuficiență cervico-istmică sunt tardive (trimestrul II). Diagnosticul trebuie stabilit clinic și paraclinic, de preferință în afara sarcinii (proba Hegarului).

b) Anomaliile miometrului

Cuprind modificări ale formei și structurii uterului prin malformații congenitale (uter bicorn, unicorn). Alteori anomaliile miometrului sunt câștigate, fiind reprezentate de cele mai multe ori de fibroame uterine sunt în general tardive..

c) Anomalii ale endometrului

În producerea avortului prin cauză endometrială au fost incriminate endometritele infecțioase, polipi endometriali, distrifii endometriale (atrofie, scleroză). Aceste anomalii aduc la tulburări ale ovoimplantației, care nu se produce pe un endometru impropriu, modificat prin acțiunea acestor factori.

V. Avortul prin anomalii placentare

Aceste avorturi sunt foarte frecvente și se realizează prin isuficiența placentară cu leziuni distrofice, fie prin leziuni placentare infecțioase.

a) Insuficiența placentară cu leziuni distrofice

Apare în afecțiunile generale materne, fiind determinată de o vasculopatie produsă prin HTA, boli renale, diabet.

b) Leziuni placentare

Produse de diverși agenți infecțioși, pot fi întâlnite în infecții bacteriene, virotice, bruceloza, taxoplasmoza, virusurile gripale.

VI. Avortul habitual și avortul spontan provocat

Avortul habitual reprezintă producerea succesivă a 3 sau mai multe avorturi spontane, neintercalate cu nașteri.

Avortul repetat reprezintă producerea a 2 sau mai multe avorturi intercalate cu nașteri.

Etioloqie. Pot să apară mai frecvent avorturi habituale și repetate în următoarele situații:

existența unor infecții cronice materne

boli cronice materne – HTA, glomerulonefrită cronică, diabet

anomalii ale uterului – hipoplazie

insuficiența cervico-istmică primară sau secundară

insuficiența hormonală a corpului galben gestațional

Diagnosticul acestor avorturi poate fi sugerat de relațiile obținute anomnestic și prin examenul clinic general și local și prin datele furnizate de explorările paraclinice.

Tratamentul va fi raportat cu cauza și poate consta în:

în anomaliile uterine – corecție chirurgicală

în infecții ascendente necurente – antibiotice + cerclaj

în insuficiența cervico-istmică – cerclaj

în insuficiența corpului galben gestațional – substituție hormonală

Etapele clinice ale avortului spontan

Avortul spontart evaluează în\următoarele etape clinice:

Tendința de avort

Amenințarea de avort

Iminențe de avort

Avortul în curs de efectuare

Avortul incomplet efectuat

Avortul complet efectuat

Simptomatologie

Simtomatologia este comună și dominată de:

dureri abdominale și lombare (determinate de contracțiile uterine). în amenințarea de avort durerile sunt discontinue, fără caracter de ritmicitate, de intensitate mică. în iminențe de avort și avortul incomplet durerile abdominale se intensifică cu contracții uterine interminente, ritmice care cresc în intensitate.

hemoragia (metrorogia). în amenințarea de avort hemoragia este în cantitate mică, continuă sau interminentă formată din sânge roșu viu sau mai închis, alteori ca o secreție roză. În avortul incomplet hemoragia este mai abundentă, formată din sânge proaspăt, lichid sau cheaguri.

Semne fizice:

Examenul fizic local pune în evidență modificări ale colului. în iminența de avort colul este lung, închis, uter în volum mărit, corespunzător vârstei sarcinii, consistența poate fi dură. în avortul în curs sau incomplet colul este modificat, scurtat sau șters, cu orificiul dilatat. Uterul este mărit în volum corespunzător vârstei sarcinii, dur, contractat.

Prezicere:

În avorturile mici, mai frecvente produsul de concepție se elimină odată cu cheagurile de sânge. Avortul se produce într-un singur timp.

În avorturile mijlocii, din lunile 2-3, fătul se elimină primul, apoi placenta; avortul într-un timp este mai rar. Avorturile din lunile 4 – 6 se produc mai lent, luând aspectul unui mic travaliu.

Complicații (apar mai ales în avortul incomplet)

hemoragia care poate duce la instalarea stării de șoc

infecția (prin cheaguri și resturi ovulare infectate, ducând la endometrită, anexită, pelviperitonite).

Diagnosticul diferențial
Se face cu:

sarcina extrauterină

mola hidotiformă

liferon uterin cu hemoragie

tumori maligne cu hemoragie

hemoragii endocrine

metroragii de ordin general (hepatice, cardiace)

Tratament

a) Profilactic

Profilaxia avortului constă în:

depistarea precoce a gravidității

depistarea corectă a gravidelor

asanarea diverselor focare morbide (tuberculoză, lues, inflamații);
tratarea deficiențelor hormonale

corectarea condițiilor de muncă și viață, de mediu extern

activitatea internă de educație sanitară

măsuri imediate în faza de iminență de avort.

b) În imunența de avort

Iminența de avort este o formă reversibilă în care sarcina poate fi salvată. De aceea atitudinea preferențială este menținerea sarcinii. Tratamentul implică măsuri generale nespecifice și tratament specific, eventual etiologic.

Tratamentul nespecific constă în:

repaus la pat, liniște psiho-fizică, psihoterapie;

sedative ușoare (Bromoval, Extraveral);

medicație înbipitoare a contracțiilor uterine;

Lizoclon de trei ori pe zi o tabletă;

Papaverină comprimate de trei ori/zi sau fiole de trei ori/zi IM (1 fiolă = 0,04 gr)

Scobutil de trei ori/zi o tabletă;

Vitamina A, E, C;

antianemice Ferronat, acid folie, Glubifer, Fier Haussman (fier polimaltozat);

combaterea constipației, observație atentă.

De reținut – se evită traumatizarea prin examinare intempeativă.

În spital:

tratamentul factorului cauzal, al infecțiilor acute sau cronice, al tulburărilor endocrine, metabolice etc.

continuarea tratamentului se face în funcție de evoluție. în caz de
evoluție nefavorabilă, cu instalarea fenomenelor de avort în curs, tratamentul de menținere a sarcinii este inutil.

c) în avortul în curs și avortul incomplet

În avortul propriu-zis sarcina ne mai putând fi salvați – avortul fiind ireversibil pentru a evita hemoragiile legale de avorturi, se impune cât mai grabnic:

instalarea unei perfuzii la indicația medicului cu ser fiziologic, glucoza 5% și antiseptice (Papaverină, Scobutil compus, Atropină);

atitudinea terapeutică în spital este în funcție de etapa clinică și evoluția sarcinii;

dacă nu survin complicații în iminența de avort și avortul în curs, se așteaptă evacuarea spontană a produsului de concepție, urmată de chiuretaj uterin în condiții cât mai perfecte de asepsie. Scopul evacuării este de a elimina resturile ovulare, pentru a stăvili hemoragia. în cazul când nu se declanșează spontan, este necesară evacuarea medicamentoasă în sarcini mari: perfuzie ocitocină (oxitocin) și tetanizante uterine (Ergomet 1 fiolă sau similare) pentru favorizarea contracției uterine;

uneori este necesară evacuarea chirurgicală (mica cezariană);

profilaxia infecției cu antibiotice; remontarea stării generale:

cardioanaleptice

plasmă sau soluții macromoleculare

transfuzii de sânge (la nevoie).

Important – chiar și în cazul sarcinilor mici (sub 3 luni), fără hemoragie abundentă, când avortul a avut loc este indicat imediat după expulzia oului, un control instrument.

De reținut – este mai riscant să se lase în cavitatea uterină un mic rest placentar (punct de plecare al unui eventual proces inflamator metro-anexial post-postum cu toată gama de consecință) decât să se execute un control instrumentar prudent, după avort. Cadru mediu trebuie să cunoască consecințele nefaste și în cazul bolnavelor cu suspiciuni de avort, în lipsa mediului să ia măsuri urgente de transportare la spital.

B. AVORTUL PROVOCAT

Avortul provocat se referă la întreruperea sarcinii care nu a atins 28 de săptămâni. Poate fi:

legal – se efectuează de medic în spital la cerere;

ilegal – efectuat de neștiutori; fiind de aceea deosebit de periculos, neindicat, nepermis.

Avortul ilegal se practică prin procedee extrem de variate, care sunt foarte periculoase deoarece pot să provoace complicații prin: infecții grave, perforații cu leziuni interne, hemoragii prelungite și grave, insuficiența renală acută (blocaj renal), accidente embolice imediate mortale, întoxicații grave.

PRECIZAREA STADIULUI ANATOMO – PATOLOGIC

Deosebim trei stadii anatomo-clinice:

Stadiul I clinic – procesul infecțios este localizat strict la conținutul uterin și nu depășește endometrul

Stadiul II clinic – procesul infecțios este întins dincolo de endometru la miometru, anexe, parametre, ligamente largi

c) Stadiul III clinic – procesul infecțios se extinde la mica excavație pelviană sau/și întreaga cavitate peritoneală.

Important – orice studiu se poate asocia cu fenomene generale ca: șocul septic, insuficiență renală acută , insuficiența cardiacă.

Forme clinice

Avorturile complicate prin infecție au tablou clinic foarte polimorf cu trecere rapidă de la o formă clinică la alta.

Se disting următoarele forme clinice:

avortul complicat cu stadialitate depășită (II, III);

avortul complicat cu șoc toxic

avortul complicat cu necroză uterină

avortul complicat cu septicemie sau septico-plemie

Complicații – cea mai frecventă complicație este IRA.

ATITUDINEA TERAPEUTICĂ

Avortul complicat prin infecție odată diagnosticat, se începe de urgență cu terapie complexă.

Asigurarea ventilației pulmonare

oxigenoterapie
Tratamentul stării septice

antibiotice sau chimioterapice

Combaterea șocului

refacerea volemiei

cu sânge izogru șfizoRm

plasmă
Combaterea tulburărilor hidrolectrolitice

soluție cloruro-sodică izotenă 9% (ser fiziologic)

soluție Ringer (calciu, potasiu, în funcție de ionogramă)
Soluții macromoleculare

substituienți de plasmă:

Dextran 40 (sinonim rheomacrodex);

Dextran 70 (sinonim macrodex);

Clearisong (sinonim plasmogel haemacel).

Creșterea eficienței miocardului și echilibrarea TA:

tonicardiace – Lanatoxid C 0,4 mg IV la 6 ore;

Digoxin 0,5 mg la 4 – 6 ore.

Substanțe medigitaline:

Depamină cu acțiuni multiple care se administrează în perfuzie cu debit constant (1 fiolă-10 ml 0,5%).

Conținutul unei fiole se dizolvă în 250 ml soluție salină sau glucoza izotenă. Perfuzia se începe cu un ritm de 14 – 35 pic/min, scăzându-se progresiv la 4 – 6 pic/min.

Izuprel în perfuzie (1 mg în 500 ml glucoza 5%)

Menținerea diurezei:

Manitol (soluție 20%, perfuzie iV);

Furesomid.

Combaterea acidozei cu:

Bicarbonat de sodiu soluție molară 84% și/sau soluție T.H.A.M. (Tremetanol) funcție de bH-uI sanguin.

Combaterea fenomenelor de coagulare intravasculară:

Heparină (50 – 100 unități/bilocorp/24 h în perfuzie continuă)

După ultima doză de Heparină se continuă imediat cu Trombostop (comprimate).

Mijloace terapeutice ginecologie – chirurgicale de eradicare a focarului septic uterin sunt:

chiuretaj uterin

histerectomie totală cu anexectomie.

Laporotomie cu drenajul multiplu al cavității peritoniale.

Chiuretajul uterin se face numai în forme ușoare, orice depășire a stadialității locale I, contraindicată chiuretajul uterin, care în aceste condiții are efecte dezastruase.

În cazurile cu sângerare deosebit de abundentă, chiuretajul trebuie făcut imediat pentru realizarea homostazei concomitent cu aplicarea celorlalte măsuri de terapie intensivă.

Uneori când la toate strădaniile făcute prin mijloace terapeutice medicale, azotul are tendința de creștere cu apariția fenomenelor de insuficiență renală acută, chiuretajul uterin va fi aplicat de necesitate, eradicarea focarului septic uterin fiind obligatorie pentru ca să se poată recurge la efectuarea dializei.

În situații de excepție și anume în cazurile de sac septic de gravitate extremă în care starea biologică a femeii nu permite practicarea vreunei intervenții uterine se va proceda totuși la dirijarea cazului spre dializă.

2.2. SARCINA ECTOPICĂ

Nidarea și dezvoltarea oului în afara cavității corpului uterin formează sarcina ectopică.

Prin complicațiile ce le determină, care pun în pericol viața femeii, sarcina extrauterină reprezintă o urgență chirurgicală.

PATOGENIE

Fecundația normală are loc în treimea externă a trompei. Ovulul este adus aici după ovulația pe distanța de la ovar la pavilionul trompei de către curentul serozității peretoreale din această parte sau absorbit pe ovar în momentul ovulației.

În interiorul trompei este condus mai departe de către curentul cililor și contracțiile inelare (circulare) ale trompei, până în treimea externă unde are loc fecundația. Devenit ou, după fecundație, acești factori salpingeni îl deplasează și îl fac să ajungă în uter pentru nidare.

Dacă acest mecanism nu se realizează, fie din cauze ovulare, fie din cauze materne se realizează în afara cavității uterine și astfel la naștere sarcina extrauterină.

ETIOLOGIE

Din punct de vedere etiologic factorii care contribuie, favorizând sau determinând producerea unei sarcini extrauterine sunt variați și multipli.

Cauze ovulare – dezvoltări anormale ale oului, ou neregulat, modificări cromozomiale (cariotip anormal), factori spermatozoidici (bărbați cu anomalii de număr și formă ale spermatozoizilor.

Cauze tubare

malformații tubare congenitale: trompe sinuase, infantile, lungi, lumen îngust, hipoplazie;

procese inflamatoare utero-anexiale;

micșorarea lumenului tubar (prin edem);

alterarea cililor vibrativi endotubulari;

pertubarea peristalticii tubare.

Factori hormonali

deficiențe ale corpului galben;

ovulație întârziată;

tratamente hormonale.
Etiologie extratubară

aderențe peritoneale, peritubare, care comprimă trompa;

tumori ale trompei, ale organelor învecinate (uter, ovar, mezenter).
Mijloace contraceptive

întreruperi de sarcini;

folosirea steriletelor;

avortul provocat.
Localizarea sarcinii extrauterine

Ovulul poate fi fecundat chiar în ovar (în timpul ovulației) sau poate fi prea mare, mult avansat în dezvoltarea lui, încât în timpul pasajului prin trompa spre uter, tromboplastul ajuns la un anumit stadiu de maturitate se fixează în locul unde este oprit, nemaiputând fi propulsat din cauza dimensiunilor lui mărite.

În acest caz, nidarea poate avea loc de la ovar la trompă prin cavitatea peritoneală regională și de la trompă la uter (în interiorul și de-a lungul trompei) sau într-o regiune improprie a uterului în porțiunea interstițialei a trompei sau în colul uterin.

Astfel se realizează forme anatomo-clinici ale sarcini edopic:

sarcina tubară;

sarcina abdominală;

sarcina ovariană;

sarcina cervicală.

Sarcina tubară

Apare în peste 94% din cazuri. După sediul fixării oului de-a lungul trompei, de la pavilion la uter poate fi:

pavilionară (fimbrică, tubo-abdominală);

ampulară (de la partea cea mai dilatată a trompei);

istmică (porțiunea cea mai îngustă a himenului trompei);

interstițială (tubo-uterină, intramulară, la punctul de trecere al trompei spre cavitatea uterină);

angulară (într-un corn uterin).

Cele mai frecvente forme de sarcină tubară sunt:

pavilionară;

ampulară.

Sarcina abdominală poate fi:

a) Primară – când ovulul a fost fecundat la nivelul peritoneului decliv (periovarian, perisalpilpingian) și după aceea oul s-a fixat pe foița peritoneului pelvian pe un organ oarecare (intestin).

b) Secundară – când fecundația s-a efectuat la nivelul ovarului sau chiar în trompă (ampulară sau pavilion) și uterial după fecundare în timpul segmentării prin creșterea în volum și greutate, oul se dezlipește de locul fixării inițiale și cade în cavitatea abdominală unde se fixează din nou.

O altă posibilitate de nidare a oului în cavitatea peritoneală, este atunci când. prin contracțiile inversate ale trompei oul este expulzat spre pavilion și de aici în cavitatea peritoneală unde se fixează definitiv se produce în acest caz sarcina abdominală secundară.

Din aceste 2 forme de nidare intraperitoneală, sarcina abdominală secundară este cel mai des întâlnită. în general ambele sunt destul de rare.

Sarcina ovariană poate fi:

internă;

externă.

Dacă fecundație s-a făcut la nivelul ovarului, posibil chiar în interiorul folicului Graaf și oul a rămas fixat aici rezultă sarcina ovariană internă.

După fecundarea s-a produs în afara ovarului, nidarea se va face perivarian și se va realiza astfel sarcina extrauterină ovariană externă.

Sarcina cervicală – se dezvoltă fie în col, fie în col și istm (sarcina cervicoistmică). Apare mai frecvent la multipare în caz de leziuni de col, chiuretaje multiple, endometrite și constituie una dintre cele mai temute complicații ale gravității prin masivitatea hemoragiei care are loc cu ocazia avortului.

Simptomatologie

hemoragie moderată la început, ce devine abundent progresiv

examen local – dilatarea colului sub formă de „butoiaș” de consistență moale

– corpul uterin mai mic decât colul.

Amenoreea de sarcină este de asemenea prezentă.

De reținut – datorită hemoragiei care devine abundentă, viața gravidei este în pericol.

Tratament

Deoarece hemoragia poate apărea și după chiuretaj, tratamentul este chirurgical (histerectomie totală).

În caz de hemoragie abundentă se face hemostază de moment prin comprimarea aortei.

Semne clinice

A. În sarcina uterină necomplicată

Semnele clinice funcționale pot fi împreunate într-o triadă simptomatică principală.

durere;

anomali de ciclu;

metrorogii.

Durerea – are grade diferite de la o simplă jenă la crize paroxistice, poate fi continuă sau colicativă, localizată în una din fosele iliace sau în abdomenul inferior, cu iradiere în pelvis, coapse sau la distanță (epigastru, spate, regiunea scapulo-humerală).

Atenție – orice sarcină care evoluează cu durere este suspectă ca fiind sarcină extrauterină.

Anomalii de ciclu – sau întârzieri ale menstruației de 1 – 42 zile, ori un avans de câteva zile față de durata normală a menstruației sau diminuarea cantității și duratei ultimei menstruații.

Metrorogiile – însoțesc de cele mai multe ori sarcina extrauterină, după o întârziere a menstruației.

Hemoragiile sunt:

fie continue (79% din cazuri)

fie întrerupte (sânge roșu).

Un semn important este considerat însă hemoragia mică cu sânge negricios ciocolatiu.

Semne neurovetative de sarcină – greață, vărsături, amețeli până la lipotimie.

Examenul fizic prin tactul vaginal pune în evidență:

colorarea violacee a vaginului și colului.

orificiul cervical închis

uter ușor mărit – volumul este însă inferior vârstei sarcinii, de
consistență împrăștiată, romolit.

tumoare latero-uterină, mobilă , care se deplasează cu uterul, foarte sensibilă la palpare

Semne determinate de iritația piritoneului pelvian prin hemoragii tubare limitate, semnul „țipătul Douglas-ului” (durere ascuțită la tactul fundului de sac posterior), o durere în fundul de sac anterior și o senzație impedicasă de micțiune.

În spital – se efectuează examinări paraclinice:

explorări radiologice (radiografie abdominală)

ecografie (ultrasonografie)

explorări hormonale (diagnosticul biologic sau imunologic de sarcină)

chiuretaj biopsie

puncția fundului de sac Douglas (se extrage sânge de obicei necaogulabil cu microcheoguri, sânge negricios, sânge cu alterări ale globulelor roșii)

celioscopie (laparoscopie)

laparatomia exploratoare este actul final și cel mai specific mod de diagnostic

examinările de laborator sunt nespecifice și arată:

scăderea numărului de hematii și de hemoglobina

hiperbilirubinemie

hiperleucocitoză.

B. În sarcina extrauterină complicată

Sarcina extrauterină poate fi urmată de numeroase complicații:

torsiune de anexă gravidă

infecție acută sau cronică (salpingită)

hemă

peritonită

ocluzie intestinală.

Cea mai gravă este hemoragia internă. Simptomatologia în sarcina extrauterină complicată este în funcție de abundență hemoragiei.

Oul implantat în peretele tubar poate determina 2 feluri de accidente hemoragice: avortul tubar și/sau ruptura trompei.

Accidentele hemoragice sunt:

hematosalpinxul (colecție sanguinolentă în cav tubară, provenită din dezlipirea oului)

hematocelul pelvian (hemoragie intraperitoneală circumscrisă localizată)

– inundația peritorială caracterizată print-o hemoragie bruscă și abundentă (1 – 1,5 I sânge)

De reținut

Când hemoragia nu este mare și nu afectează starea generală, la simptomatologia descrisă se adaugă un Douglas dureros, a cărui puncționare este pozitivă ( sânge incoagulabil cu microcereoguri).

O puncție pozitivă în Douglas este dovada unei hemoragii și se indică întotdeauna o intervenție chirurgicală de urgență. în inundația peritoneală se dezvoltă un tablou de abdomen acut hemoragie.

Debutul este brutal cu:

junghi de extremă violență localizat de obicei în una din fosele iliace

pierderea cunoștinței (lipotimie)

stare generală alterată:

paloarea tegumentelor și a mucoaselor, sudori reci, extremități reci

puls accelerat 120-140 b/min, slab bătut

TA prăbușită

dispnee, anxietate, sete accentuată (stare de șoc hemoragie)

abdomen bombat și sensibil la palpare, cu o ușoară apărare musculară

palparea fundului de sac Douglas provoacă o durere vie și bombează

puncția Douglas-ului este pozitivă.

Evoluția sarcinii extrauterine – de obicei este întreruptă în primele 2-3 luni. Șanse pentru o evoluție mai lungă ar putea avea o sarcină cu localizare abdominală, care are spațiu suficient de expansiune.

Diagnosticul diferențial se face cu:

sarcina intrauterină;

avortul uterin;

mola hidatiformă

retroversie – flecție uterină

– tumoră anexială chistică

fibron uterin

ruptură de organ abdominal (ficat, splină)

torsiune de organ;

apendicită acută;

hematoperitoneu genital negravid

criză de colecistită acută;

colică biliară.

Pronosticul

benigm în sarcină extrauterină neruptă;

grav în ruptura cu inundație peritoneală.

Prin ignoranță și neintervenție se ajunge la exitus.

Conduită de urgentă

Diagnosticul îl va pune medicul, dar trebuie să recunoască rapid semnele accidentelor sarcinii extrauterine, semnele unei hemoragii interne, pentru ca măsurile să fie aplicate prompt.

repaus absolut în poziție trendelenburg moderat

cleialgin (1 fiolă) iV la indicația medicului

abordarea unei vene care permite aplicarea măsurilor de combatere a șocului, menținerea echilibrului hemodinamic (prin soluții cristaloide – lichide electrolitite izotene -, ser fiziologic, soluție Ringer, soluții macromoleculare, plasmă, transfuzii de sânge).

În spital se continuă măsurile de reanimare și corectarea echilibrului acido-bazic.

Intervenția chirurgicală constă în extirparea trompei compromise (salpingectomie) sau când este posibil conservarea trompei. în cazuri grave de necesitate se practică histerectomia.

2.3. MOLA HIDATIFORMĂ (VEZICULARĂ)

Definiție

Mola hidotiformă reprezintă degenerescenta chistică a vizolităților coriale.

Clarificare

Mola hidatihormă cuprinde două entități:

mola totală sau completă, la care degenerescenta vilozitară interesează întreaga masă placentară, oul fiind transformată într-o masă de vezicule.

Mola parțială, este acea formă la care modificările sunt limitate doar la o parte a placentei.

Etiologie

procese inflamatorii utero-anexiale (endometrită, anexită);

boli cronice (lues, tuberculoză);

intoxicații cronice (alcoolism, tatoagism);

multiparitatea;

tulburări endocrine;
– iradieri;

tulburări imunologice;

deficit nutrițional;

tulburări genetice.

Simptomatologie

Hemoragia este simptomul constant și cel mai precoce: hemoragiile sunt mici, nedureroase, continue sau în piseuri, cu abundență crescândă, sângele este de culoare roșie, proaspăt, lichid cu cheaguri.

Durerile abdominale sunt vagi, putând fii însoțite de expulzarea de vezicule molare . Se întâlnește o accentuare marcată a semnelor neurovegetative: grețuri, vărsături. Uneori apare cefaleea și amețelile.

Dacă sarcina evaluează până în trimestrul II, mola hidatiformă poate să se asocieze cu preeclamsia (HTA, protenurie, edeme).

Semne locale – volumul uterului este excesiv în raport cu vârsta sarcinii, forma uterului este regulată, simetrică, de consistență moale. Avortul molar survine între luna III și V și este caracterizat prin sângerare abundentă, care poate duce la șoc hemoragie. Necesită întotdeauna chiuretaj uterin.

Diagnosticul molei poate fi suspicionat chimic și precizat paroclinic prin ecografie (săptămânile 8-10), dozare hormonale, radiografia de sarcină, angiografia pelvisului, amnioscopia.

Evoluția este spre avort, care survine în jurul vârstei de 16 săptămâni, iar în mola parțială în jurul săptămânii 8 -9 de sarcină.

Complicații

sângerarea, care poate merge de la anemie secundară până la șoc hemorogic;

disgravidiile severe;

embolii pulmonare;

perforații uterine;

infecții grave;

evoluția spre cariocarcinom în 5 -20% din cazuri.

Tratament

Conduita în mola hidatiformă constă în evoluarea molei prin chiuretaj odată ce a fost diagnosticată. Chiuretajul va fi efectuat numai într-un mediu chirurgical (sala de operații, fiind pregătite mijloace de reanimare și terapie intensivă) se execută întotdeauna sub perfuzie ocitocică.

Histerectomia este rezervată cazurilor la care hemoragia nu poate fi stăpânită, este indicată și la femeile mai în vârstă, la marile multipare, când este asociată cu alte leziuni (fibroame, chisturi).

Supravegherea bolnavei se va face prin examen clinic timp de doi ani.

HIDRATAREA ORGANELOR PRIN PERFUZIE

PERFUZIE – introducerea pe cale parenterală (intravenoasă), picătură cu picătură, a soluțiilor medicamentoase pentru reechilibrarea hidroionică și volemică a organismului.

Introducerea lichidelor se poate face prin ace metalice fixate direct în venă, prin canule de material plastic ce se introduc transcutanat prin lumenul acelor (acestea apoi se retrag) sau chirurgical, prin evitarea venei în care se fixează o canulă de plastic ce se menține chiar câteva săptămâni (denudare venoasă).

Scop

hidratarea și mineralizarea organismului;

administrarea medicamentelor la care se urmărește un efect prelungit;

alimentație pe cale parenterală;

completarea proteinelor sau a altor componente sangvine;

depurativ, diluând și favorizând excreția din organism a produșilor toxici.

Materiale necesare

tavă medicală acoperită de un câmp steril;

trusă pentru perfuzat soluții, ambalată steril;

soluții hidratante în sticle închise cu dop de cauciuc și armură metalică sau în pungi originale de material plastic riguros sterilizate și încălzite la t° corpului;

garou de cauciuc;

tăviță renală;

stativprevăzut cu brățări cu cleme pentru fixarea flacoanelor

1-2 seringi lumen.de 5-10 cm cu ace pentru injecții intravenoase și intramusculare sterilizate;

o pernă tare;

mușama;

1-2 pense sterile;

o pensă hemeostatică;

casoletă cu câmpuri sterile și comprese sterile;

substanțe dezinfectante;

alcool, tinctură de iod, benzină iodată;

romplast;

foarfece;

vată.

1. Pregătirea materialelor, instrumentelor si aparatului de perfuzie:

– se pregătesc instrumentele și materialele necesare;

se scoate tifonul sau celofanul steril de pe flacon, se desprinde sau se topește la flacără cu alcool;

se desface aparatul de perfuzie și se închide prestubul;

se îndepărtează teaca protectoare de pe trocar și se pătrunde cu el prin dop în flacon;

se închide cu pensa hemostatică, imediat sub ac, tubul de aer, se îndepărtează teaca protectoare de pe ac și se pătrunde cu acesta în flacon, prin dopul de cauciuc, fără să se atingă trocarul;

se suspendă flaconul de cauciuc;

se fixează tubul de aer la baza flaconului cu o bandă de romplast, având grijă să nu depășească nivelul soluției sau al substanței medicamentoase;

se îndepărtează pensa hemostatică, deschizând drumul aerului din flacon;

se îndepărtează placa protectoare de pe capacul portac al tubului, se ridică deasupra nivelului substanței medicamentoase din flacon și se închide ușor prestubul, lăsând să curgă lichidul în dispozitivul de perfuzie, fără ca picurătorul să se umple cu lichid;

se coboară progresiv portacul, până când tubul se umple cu lichid, fiind eliminate complet bulele de aer;

se ridică picurătorul în poziție verticală și se închide prestubul, aparatul rămânând atârnat pe stativ.

Amboul nu trebuie să se atingă de nimic din jur pentru a nu se desteriliza.

2. Pregătirea psihică și fizică a bolnavului

se anunță bolnavul convingându-l de importanța tehnicii;

se așează în pat în decubit dorsal, cât mai comod, cu antebrațul în extensii și pronație;

sub brațul ales se așează o pernă tare, acoperită cu mușama și un câmp steril;

se acoperă cu o învelitoare.

3. Efectuarea tehnicii

– spălarea pe mâini cu apă curată și săpun, se examinează calitatea și starea venelor;

se aplică garoul de cauciuc la nivelul brațului;

se dezinfectează plică colului cu alcool. Se cere bolnavului să închidă pumnul și se efectuează puncția venei alese, de preferință se începe cât mai periferic;

se verifică poziția acului în venă, se îndepărtează garoul și se adoptează amboul aparatului de perfuzie la ac;

se deschide imediat prestubul pentru a permite scurgerea lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, la 60 pic/min sau în funcție de necesitate;

se fixează cu benzi de leucoplast amboul acului și porțiunea tubului învecinat acestuia, de pielea bolnavului;

se supraveghează permanent starea bolnavului și modul de funcționare a aparatului;

se pregătește (dacă este necesar) cel de-al ll-lea flacon cu sulest medicamentoasă, încălzindu-l la t° corpului;

înainte ca flaconul să se golească complet, se închide prestubul pentru a ămpiedica pătrunderea aerului în perfuzar și se racordează aparatul de perfuzie la noul flacon;

se deschide imediat prestubul, pentru a permite lichidului să curgă; operația de schimbare trebuie să se petreacă cât mai repede, pentru ca sângele refulat prin ac, să nu se coaguleze și se reglează din nou viteza de scurgere a lichidului perfuzat;

înainte ca flaconul să se golească, se închide prestubul, se exercită o presiune asupra venei puncționale cu un tampon îmbibat în soluție dezinfectantă și printr-o mișcare bruscă în direcția axului vasului, se extrage acul din venă;

se dezinfectează locul puncției cu tinctură de iod, se aplică un pansament steril și se fixează cu romplast.

4. Îngrijirea bolnavei după tehnică

se așează bolnava confortabil în patul său

se administrează bolnavei lichide călduțe (dacă este permis)

se supraveghează bolnava.

5. Se reorganizarea locului de muncă

se spală imediat la jet de apă rece seringa, acele, se dezinfectează și se pregătesc pentru sterilizare (aparatul de perfuzie de material plastic se aruncă);

se notează în F.O. – data, cantitatea, de lichid perfuzat, cine a efectuat perfuzia.

ACCIDENTE

Hiperhidratarea prin perfuzie în exces, la cardiaci, poate determina edem pulmonar acut: tuse, expectorație, polipnee, creșterea TA. Se reduce ritmul perfuziei sau chiar se întrerupe complet, se injectează cardiotonice.

Embolie gazoasă prin pătrunderea aerului în curentul circulator se previne prin eliminarea aerului din tub înainte de instalarea perfuziei, întreruperea ei înainte de golirea completă a flaconului și prin neutralizarea perfuziilor cu presiune (prin pense de cauciuc).

Nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea și apariția de frisoane. Instalarea perfuziei se face în condiții de asepsie perfectă. Înlocuirea rezervorului sau întreruperea perfuziei se face înainte ca acesta să se golească complet, pentru a împiedica pătrunderea acului în perfuzor și pentru a reține 2-3 cm3 de soluție pentru control în cazul în care s-ar produce un accident (intoleranță).

TOALETA ORGANELOR GENITALE EXTERNE

Scop

– îndepărtarea de pe suprafața pielii a stratului cormos, descuamat și împregnat cu secrețiile glandelor sebacee și sudoripale, microbi și alte substanțe străine care aderă la piele (murdărie).

Efecte

adivarea circulației cutanate;

favorizează mobilizarea anticorpilor formați de celulele reticuloendocrine din țesutul celular sulecutanat;

crează o stare plăcută de confort care nu are efect sedativ asupra organismului.

Materiale necesare

paravan pentru izolarea bolnavei de restul salonului (dacă spălătura se efectuează în salon);

bazinet, pensă porttampon;

tampoane, vată, mușama, traversă.

cană cu apă caldă;

prosop;

– mănușă de cauciuc, mănușă de baie

1. Pregătirea materialelor și instrumentelor necesare

se pregătesc materialele necesare;

se transportă lângă bolnavă.

2. Pregătirea psihică și fizică a bolnavei

se anunță bolnava și se explică simplitatea tehnicii (pentru a nu-l crea stări emative și a-i obține acordul);

se izolează patul bolnavei cu paravan de restul salonului; de obicei se efectuează în sala de tratamente pa masa ginecologică;

se împăturesc păturile și se așează la picioarele bolnavei;

se așează sub bolnavă mușamaua și traversa;

se ajută bolnava să se dezbrace până la brâu, se va așeza în decubidorsal cu genunchi flectați și coapsele îndepărtate (poziție ginecologică);

se așează plosca în regiunea genitală sub bazinetul bolnavei.

3. Efectuarea tehnicii

se îmbracă mănușa de cauciuc peste care se ia mănușa de baie;

se efectuează spălarea dinspre partea anterioară înspre anus, cu săpun neutru care nu irită pielea și mucoasele;

se limpezește cu ajutorul unui jet de apă curată turnată dintr-o cană, după o prealabilă verificare a t° apei, turnând câteva picături pe fața internă a brațului;

se îndepărtează cu atenție resturile de săpun, care pot produce prurit sau inflamații;

se scoate bazinetul de sub bolnavă;

organele genitale și regiunea din jur se șterg prin tamponare, se șterg cu mare grijă plicile;

se pudrează cu pudră de talc (pentru prevenirea apariției de intertriga).

4. Reorganizarea locului de muncă

lenjeria murdară de pe pat se strânge cu mișcări fine și se pune în sacul special;

spălare pe mâini cu apă și săpun;

se efectuează schimbarea patului cu lenjerie curată;

se îndepărtează paravanul și lenjeria murdară din salon;

se spală materialele folosite;

se introduc în sol dezinfectantă până la sterilizare.

INJECȚIA INTRAMUSCULARĂ

– constituie introducerea unor soluții izotonice, uleioase sau a unei substanțe coloidale în stratul muscular prin intermediul unui ac atașat la seringă.

Scop

introducerea în organism a unor substanțe medicamentoase.

Locuri de electie

regiunea superexternă fesieră, deasupra marelui trohanter;

fața externă a coapsei în treimea mijlocie;

fața externă a brațului în mușchiul deltoid.

Materiale necesare

tăviță renală;

casoletă cu tampoane sterile de vată;

pile de metal pentru deschiderea fiolelor;

alcool, benzină iodată, eter sau tinctură de iod;

ace intramusculare ;

seringă sterilă;

medicamentul de injectat.

1. Pregătirea instrumentelor și
materialelor necesare

se pregătesc instrumentele și materialele necesare;

se transportă materialele pregătite lângă bolnavă (cu tava, cu măsuța).

2. Pregătire fizică și psihică a
bolnavei; stabilirea locului injecției

se anunță bolnava și i se explică necesitatea tehnicii;

se așează bolnava în decubit ventral, lateral, poziția șezând

se descoperă regiunea aleasă pentru injecție (locurile de elecție).

Pentru injecția în regiunea fesieră, se reperă următoarele puncte:

punctul Smârnav, la un lat de deget deasupra marelui trochanter și înapoia lui;

punctul Barthelimy, la unirea treimi externe cu cele două treimi interne ale limbii care unește plică iliacă antero-superioară cu extremitatea superioară a șanțului interfesier, zona situată deasupra liniei care unește splina iliacă posterioară cu marele trohanter. Pentru poziția șezând, injecția se efectuează în toată regiunea fesieră, deasupra punctului de sprijin.

3. Efectuarea injecției

spălarea pe mâini cu apă curentă și săpun;

dezinfectarea mâinilor cu alcool;

se montează seringa în condiții de asepsie perfectă.

Se încarcă seringa cu substanța de injectat

se verifică soluția de injectat;

se golește lichidul din gâtul fiolei prin mișcări de rotație;

se dezinfectează gâtul fiolei cu tampon îmbibat în alcool sau flambare superficială;

se flambează pila de oțel, pentru sterilizare și se taie gâtul fiolei;

se deschide fiola, prinzând partea subțire a fiolei cu degetele mâinii drepte protejate cu ajutorul unei comprese sterile sau a unui tampon de vată steril;

se trece fiola deschisă deasupra flăcării și se ține între policele, indexul și degetul mijlociu al mâinii stângi cu deschizătura către seringă, care va fi ținută în mâna dreaptă;

sprijinind cele două mâini pe vârfurile degetelor mici în extensie și abducție, acul se introduce cu atenție în fiolă fără să se atingă de marginea deschiderii;

se sprijină seringa la nivelul armăturii de lângă ambou, cu degetul mic al mâinii stângi și se exercită o tracțiune asupra pistonului, indexul rezumându-l pe închizătorul seringii;

se aspiră soluția din fiolă, având grijă ca vârful acului să fie mereu acoperit de lichidul de aspirat, fără a atinge cu vârful fiolei;

ținând seringa vertical în mâna stângă, cu acul îndreptat în sus până la apariția primei picături de lichid prin vârful acului și se fixează pistonul în această poziție cu degetul;

se introduce acul în fiola golită până la efectuarea injecției pentru a nu se desteriliza;

se schimbă acul, îndepărtându-l pe cel cu care a fost aspirată substanța și se adaptează un ac potrivit pentru injecție;

se degresează locul injecției cu un tampon cu alcool;

se invită bolnava să se relaxeze și să stea liniștit;

se întinde piele între policele și indexul sau mediul mâinii stângi;

se înțeapă perpendicular pielea, pătrunzând (4 -7 cm) cu rapiditate și siguranță cu acul montat la seringă;

se verifică poziția acului prin aspirare;

se injectează lent lichidul;

după injectare se scoate dintr-o dată acul cu seringa acoperind locul cu un tampon de alcool;

– se masează locul cu tamponul cu alcool, pentru a disocia planurile țesutului străpuns, activând circulația pentru a favoriza absorbția.

4. Reorganizarea locului de muncă

se aruncă la coș deșeurile de la injecție (fiole golite, tampoane de vată);

se spală imediat seringa, acele folosite sau se aruncă la gunoi.

INCIDENTE SI ACCIDENTE

durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri a acesteia. Se impune tragerea acului și efectuarea injecției în altă regiune;

paralizie prin lezarea nervului sciatic;

hematom prin înțeparea unui vas;

supurație aseptică datorită unor substanțe care nu sunt neabsorbite;

ruperea acului – se extrage pe cale chirurgicală;

embolie prin introducerea accidentală într-un vas de sânge a unei substanțe lebioase sau în suspensie.

CAPITOLUL III

CAZURI CLINICE

CAZUL NUMĂRUL 1

I. CULEGEREA DATELOR

Nume: D

Prenume: A

Data nașterii: 21 mai 1973

Activitate profesională: muncitoare la Se. COCHET S.A.

Sex: feminin

Vârstă: 33 ani

Stare civilă: căsătorită

Adresa: Alba Iulia, str. Aluniș, nr. 5

Data internării: 16 ianuarie 2007, ora 11:15

Data externării: 24 ianuarie 2007

Particularitățile situației familiale, sociale și profesionale

Antecedente heredo colaterale

– tata: litiază renală;

– mama: ulcer gastro duadenal.

Antecedente personale

– fiziologice: menarha la 15 ani, cicluri regulate la interval de 28 de zile cu durată 5 zile

– nu prezintă alergii;

– grup sanguin O1.

obstetri cale: sarcini 4, N=1, Ab=2 la cerere 1 Spontat în luna a IV a

patologie: apenditomie 1987

boli infecto contagioase ale copilăriei.

Condiții de viață

muncitoare;

fumează de la 20 ani 6 – 7 țigări/zi.

Comportament față de mediu

orientată temporo – spațial.

Diagnosticul la interne

avort incomplet luna a III a

metroragie

Motivele internării

frison;

greață, vărsături;

metroragie.

Istoricul bolii

Bolnava în vârstă de 33 de ani afirmă dureri lombare cu metroragie și frison.

A fost luată în evidență la dispensar în luna a III a de sarcină. Pe data de 16 I 2007 se prezintă pe secția de specialitate, unde se decide internarea în vederea urmării unui tratament de specialitate.

Examen clinic general efectuat de medic

La inspecție:

tegumente și mucoase palide;

țesut muscular și adipos reprezentat slab;

sistem osteorticular integru;

aparat respirator: torace conformat, simetric;

aparat cardio-respirator: aria precardială;

aparat digestiv: cavitate bucală, limbă, faringe normale, dentiție
bună;

aparat uragenital: micțiuni fiziologice;

sistem nervos: orientat temporo spațial.

La palpare: sistem ganglionar nepalpabilaparat

aparat cardiovascular: puls periferic perceptabil 78 bătăi/minut

aparat digestiv: abdomen suplu, mobil, sensibil la palpare în
epigastru, ficat, splină normale;

aparat urogenital: loji renale libere.

La percuție:

aparat respirator: murmur vezical normal

aparat cardiovascular: zgomote cardiace ritmice

TA= 110/60 minute;

AV = 77 /minut.

EXAMEN DE SPECIALITATE

Ecografie abdominală;

EKG;

MRF.

Exanen ginecologic

abdomen suplu, dureros;

organe genitale externe cu aspect normal.

Examen valvular

– col fără leziuni vizibile prin care pierde sânge în cantitate abundentă.

Tușeu vaginal

col permeabil pentru index prin care se tușează resturi ovulare;

anexe fără modificări patologice la palpare;

corp intern mărit în volum, contracții, mobil.

INVESTIGAȚII DE LABORATOR

ANALIZĂ

Hematologie Valori obținute Valori normale

VSH 16 mm/2 h 7-16 mm/2h

HB 13 g/100 ml 12-16 gr/100 ml

Ht 46 % 42 %

L 8000 mm3 5000 – 9000/mm3

Biochimie Valori obținute Valori normale

Ca 3,2 mEg/l 4,5 – 5,5 mEg/l

Mg 19 mg/l 20 ±2 mg/l

Uree 44 mg% 20 – 40 mg%

Creatinină 0,48 mg% 0,7 – 1,2 mg%

Glicemie 120 mg% 80-120 mg%

Lipide 300 mg/100 ml 500 – 850 mg/100 ml
Urina

Culoare Galben Galben

Aspect Clar Clar

Reacție Alcalină Acidă

Densitate 1012 1015-1030

Albumină Absent Absent

Glucoza Absent Absent

Pigmenți biliari Absent Absent

Sediment Rare celule epiteliale Normal

Rare leucocite

EVALUARE LA INTERNARE

1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

obstrucția căilor respiratorii, dispnee datorită durerii: tuse, expectrație;

disfonie datorită unui șoc emotiv intens.

Aparat respirator: murmur vezicular normal

Aparat cardio-vascular:

zgomote cardiace: ritmice, bine bătute

puls periferic perceptibil P = 78 bătăi/min;

respirația 18 respirații/minut;

tensiunea arterială 110/60 mm Hg;

fumează de la 20 ani 6 – 7 țigări/zi.

2. Nevoia de a mânca și a bea

înălțime – 1,65 m

greutate – 60 Kg înainte de sarcină

– 62 Kg în timpul sarcinii;

pacienta consumă 500 ml lichide/zi;

prezintă semne de deshidratare;

consideră că modul de alimentație este echilibrat;

prezintă aversiuni față de unele alimente (orez, ceapă);

pacienta consumă 1 cafea dimineața, nu bea alcool;

prezintă grețuri și vărsături;

prezintă jenă faringană – sursa de dificultate durere, anxietate;

țesut adipos slab dezvoltat.

3. Nevoia de a elimina

tranzit intestinal normal;

micțiuni fiziologice 3 -4/zi, cantitate normală 1000 – 1500 ml/zi;

defecție odată la 2 zile;

prezintă transpirații moderate;

scurgere vaginală inadecvată – metroragie;

semne de deshidratare.

4. Nevoia de a se mișca, a menține o postură bună

sistem osteo-articular și muscular integru, nu prezintă handicapuri fizice;

mod de deplasare singură;

mișcări limitate datorită stării generale alterate a durerii.

5. Nevoia de a dormi, a se odihni

doarme în medie 6 -7 ore/noapte; 1-2 ore/zi;

adoarme greu la trezire prezintă oboseală, ochi încercănați;

epuizare – modificarea integrității sistemului nervos, durere;

nu folosește somnifere;

adoarme repede pe muzică lentă

6. Nevoia de a se îmbrăca, dezbrăca

datorită prezenței durerii prezintă stângăcie în a-și alege hainele potrivite;

alege vestimentație adecvată anotimpului și situației;

prezintă interes în ceea ce privește ținuta curată, adecvată.

7. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale

stare generală alterată;

subfebrilă: – dimineață T = 37,2 °C

seara T = 37,6 °C

la temperaturi scăzute: se îmbracă bine, bea lichide calde;

la temperaturi ridicate: utilizează ventilatoare, consumă lichide reci.

8. Nevoia de a menține tengumentele curate și integre

dezinderes în ceea ce privește înfățișarea sa datorită prezenței bolii;

nu-și poate satisface această nevoie datorită constrângerilor fizice;

cavitatea bucală integră;

nu prezintă leziuni pe tegument;

părul, unghiile îngrijite.

9. Nevoia de a evita pericolele

mobilitate redusă;

la locul de muncă nu prezintă risc de accident;

orientare temporo-spațială;

durere: tulburări senzoriale

conceptul de sine nu este alterat.

10. Nevoia de a comunica

comunicare verbală fără dificultate în exprimare;

limba vorbită – română;

comunică ineficient cu personalul medical.

11. Nevoia de a practica religia

religia ortodoxă

participă la slujbe religioase;

citește cărți religioase.

12. Nevoia de a fi util

nealterarea conceptului de sine;

participă la îngrijiri;

prezintă capacitatea de a lua decizii;

pacienta este mulțumită de ceea ce a realizat în viață.

13. Nevoia de a se recrea

în timpul liber citește ziare, reviste, cărți;

dezleagă integrame;

se plimbă în aer liber.

14. Nevoia de a învăța

pacienta se informează permanent despre starea de boală actuală;

pacienta pune întrebări despre complicațiile bolii;

nu necesită educația sanitară.

Plan de îngrijire

Ziua 17 I 2007

I. Nevoi alterate

Nevoia de a elimina

Nevoia de a se mișca

Nevoia de a dormi

Nevoia de a mânca

Nevoia de a menține tegumentele curate și integre

Nevoia de a comunica

Nevoia de a avea o bună respirație și circulație

II. Analiza și interpretarea datelor

Metroragie din cauza avortului incomplet

a) Imposibilitatea de a se mișca legat de pierderile de sânge
b) Disconfort legat de durere.

Alterarea somnului legat de durere

Deshidratarea din cauza pierderilor de sânge. Alimentație inadecvată legată de grețuri și vărsături

Deficit în autoîngrijiri din cauza durerii abdominale;

Alterarea comunicării din cauza spitalizării;

Alterarea potențială a funcțiilor respiratorii și circulatorii legat de starea generală alterată.

III. Obiective

Pacienta să nu mai prezinte metroragie;

Pacienta să aibă o mobilitate corespunzătoare în următoarele 48 ore;

Pacienta să nu mai prezinte durere;

Pacienta să prezinte un somn liniștit;

Pacienta să aibă un aport nutrițional corespunzător;

Pacienta să fie capabilă să-și satisfacă nevoia de igienă singură;Pacienta să comunice cu personalul medical;

Pacienta să prezinte funcțiile vitale în limite normale.

IV. Intervenții

Am condus pacienta în salon, am instalat-o în pat;

Am explicat pacientei necesitatea internării în spital;

Am administrat la indicația medicului un amestec litic format din: Scobutil fiole III; Papaverină fiole III; Lizadon 1 tabletă de 3 ori/zi.

Am administrat la indicația medicului Algocalmin 2 tablete/zi;

Am administrat la indicația medicului Diazepam 1 tabletă/zi;

Am asigurat un climat corespunzător, am aerisit salonul

Am administrat la indicația medicului soluții perfuzabile compuse din:

ser fiziologic – 500 ml;

glucoza 10%-500 ml;

vitamina C-fiole II;

vitamina B-i-fiole II;

vitamina B6-fiole II;

calciu glucoric – fiole I;

penicilină 1.000.000 ni.

Am efectuat toaleta bolnavei în sala de tratament cu apă călduță și săpun;

Am discutat cu pacienta despre evoluția și prognosticul bolii;

– am administrat la indicația medicului: Ergomet fiole II;

7. Am asigurat bolnavei un mediu ambiant plăcut

am măsurat funcțiile vitale;

tensiunea arterială 110/60 mm Hg;

puls 80 bătăi/minut;

respirație 18 respirații/minut;

temperatura 36,5°C.

V. Evaluare

Stare generală medie, subfebrilă, pacienta prezintă semne de deshidratare și metroragie funcțiile vitale sunt în limite normale, somn agitat și imposibilitate și mișcare.

Perioada 18 1-19 1 2007

I. Nevoi alterate

Nevoia de a elimina

Nevoia de a se mișca

Nevoia de a se odihni

Nevoia de a mânca

Nevoia de a menține tegumentele curate și integre

Nevoia de a comunica

Nevoia de a respira

II. Analiza și interpretarea datelor

Metroragie din cauza avortului incomplet

a) Imposibilitatea de a se mișca legat de pierderile de sânge
b) Disconfort legat de durere.

Alterarea somnului legat de prezența durerii

Deshidratare pierderilor de sânge

Deficit în autoîngrijire datorită durerii abdominale;

Alterarea comunicării din cauza spitalizării;

Alterarea potențială a funcțiilor respiratorii și circulatorii legat de starea generală alterată.

III. Obiective

Pacienta să nu mai prezinte metroragie;

Pacienta să aibă o mobilitate corespunzătoare;

Pacienta să nu mai prezinte durere;

Pacienta să prezinte un somn liniștit atât cantitativ cât și calitativ;

Pacienta să aibă un aport nutrițional corespunzător;

Pacienta să fie capabilă să-și satisfacă nevoia de igienă singură;

Pacienta să comunice cu personalul sanitar;

Pacienta să prezinte funcțiile vitale în limita normală.

IV. Intervenții

1. Am administrat la indicația medicului: Xilină 10 ml 1%; Mialgin fiole I, IV; Penicilină 2.000.000 ui; Kanimicină 0,5 gr la 6 ore.

Am așezat pacienta în pat, am efectuat psihoterapia;

Am administrat la indicația medicului Algocalmin 2 tablete/zi;

Am administrat la indicația medicului Diazepam 1 tabletă/zi;

Am asigurat un climat corespunzător;

Am administrat la indicația medicului soluții perfuzabile compuse din:

vitamina C-fiole I;

vitamina Bi-fiole I;

vitamina B6-fiole I;

Am efectuat toaleta bolnavei în sala de tratament cu apă călduță și săpun;

Am discutat cu pacienta despre evoluția bolii;

– am administrat la indicația medicului: Ergomet fiole ll/zi;

8. Am asigurat bolnavei un mediu ambiant plăcut

am măsurat funcțiile vitale;

tensiunea arterială 100/60 mm Hg;

puls 78 bătăi/minut;

respirație 17 respirații/minut;

temperatura 36,8°C.

V. Evaluare

Stare generală medie, subfebrilă, pacienta prezintă puține semne de deshidratare și metroragie, funcțiile vitale sunt în limite normale, somn agitat și imposibilitatea de a se mișcară.

Perioada 20 I – 21 I 2007

I. Nevoi alterate

Nevoia de a elimina

Nevoia de a se mișca

Nevoia de a dormi

Nevoia de a mânca

Nevoia de a respira

II. Analiza și interpretarea datelor

Scurgere vaginală din cauza avortului incomplet;

Disconfort legat de durere.

Alterarea somnului datorită spitalizării;

Deshidratarea din cauza pierderilor de sânge

Alterarea potențială a funcțiilor vitale legat de starea generală alterată.

III. Obiective

Pacienta să nu mai prezinte scurgerea vaginală;

Pacienta să nu mai prezinte durerea;

Pacienta să prezinte un somn liniștit;

Pacienta să aibă un aport nutrițional corespunzător;

Pacienta să prezinte în funcțiile vitale în limita normală.

IV. Intervenții

Am administrat la indicația medicului:

Penicilină 2.000.000 ui;

Kanimicină 0,5 gr. ,

Am instalat pacienta confortabil în pat.

Am administrat la indicația medicului Algocalmin 2 tablete;

Am administrat la indicația medicului Diazepam 1 tabletă/zi;

Am asigurat un climat corespunzător;

Am administrat la indicația medicului:

vitamina C-fiole I;

vitamina B1-fiole I;

vitamina B6-fiole I;

5. Am măsurat funcțiile vitale:

tensiunea arterială 100/50 mm Hg;

puls 80 bătăi/minut;

respirație 18 respirații/minut;

temperatura 36°C.

V. Evaluare

Stare generală bună afebrilă, scurgere vaginală în cantitate redusă, se poate mișca, nu mai prezintă dureri în funcțiile vitale în limite normale.

Perioada 22 I – 24 I 2007

I. Nevoi alterate

Nevoia de a elimina

Nevoia de a mânca

Nevoia de a respira

II. Analiza și interpretarea datelor

Scurgere vaginală din cauza avortului incomplet;

Deshidratarea din cauza pierderilor de sânge

Alterarea potențială a funcțiilor vitale legat de starea generală alterată.

III. Obiective

Pacienta să nu mai prezinte scurgerea vaginală;

Pacienta să nu mai prezinte semne de deshidratare;

Pacienta să prezinte în funcțiile vitale în limitele normale.

IV. Intervenții

Am administrat la indicația medicului:

Penicilină 2.000.000 ui;

Kanamicină 0,5 gr.

Am instalat pacienta confortabil în pat.

2. Am administrat la indicația medicului:

vitamina C-fiole I;

vitamina B1-fiole I;

vitamina B6-fiole I;

3. Am măsurat funcțiile vitale:

tensiunea arterială 100/60 mm Hg;

puls 80 bătăi/minut;

respirație 18 respirații/minut;

temperatura 36,5°C.

V. Evaluare la externare

Pacienta în vârstă de 28 ani a fost internată în secția Ginecologie II cu diagnosticul de avort incomplet luna III, metrorogie, pentru tratament de specialitate.

În urma instituirii tratamentului cu antibiotice analgezice, antiinflamatoare, starea pacientei este favorabilă, nu prezintă metrorogie, abdomen suplu, nedureros.

Pacienta hidratată și alimentată corespunzător tegumentele și mucoasele normal colorate.

Se externează cu următoarele recomandări:

evitarea efortului fizic;

repaus sexual 28 zile;

regim hiperhidric;

urmarea tratamentului conform rețetei prescrise.

EVALUARE LA EXTERNARE

Legendă

nevoia alterate x

nevoia satisfăcută –

Plan terapeutic

CAZUL NUMĂRUL 2

I. CULEGEREA DATELOR

Nume: F

Prenume: V

Data nașterii: 29 martie 1961

Activitate profesională: casnică

Sex: feminin

Vârstă: 40 ani

Religia: ortodoxă

Stare civilă: căsătorită

Adresa: Alba Iulia, str. Macului, nr. 98

Data internării: 5 februarie 2007

Data externării: 13 februarie 2007, ora 18:25

Particularitățile situației familiale, sociale și profesionale

Antecedente heredocolaterale

mama: infarct miocardic.

Antecedente personale

fiziologice: menarha la 13 ani, cicluri regulate la 28 de zile, flux moderat.

Alergică la Penicilină;

grup sanguin AB IV.

obstetricale: sarcini 7, N=5, Ab=2 spontan.

Condiții de viață

casnică;

nu fumează.

Comportare față de mediu

orientare temporo – spațial.

Diagnosticul la internare

sarcină luna a II a

iminență de avort.

Motivele Internării

cefalee;

dureri periabdominale, lombare;

metroragie.

Istoricul bolii

Bolnava afirmă că în urmă cu 2 săptămâni apar dureri periabdominale, cefalee, frisoane, astenie. în data de 5 II 2007 se prezintă pe secția obstetrică-ginecologie II în vederea urmării tratamentului de specialitate.

INVESTIGAȚII DE LABORATOR

ANALIZA SÂNGELUI

Analiză Valori obținute Valori normale

VSH 15 mm/2 h 7-16 mm/2h

HB 11 g/100 ml 12-16 gr/100 ml

Ht 41 % 42 %

L 9100 mm3 5000 – 9000/mm3

Ca 4,8 mEg/l 4,5 – 5,5 mEg/l

Glicemie 63 mg% 80-120 mg%

Analiza urinii Valori obținute Valori normale

Culoare Portocalie Galben

Aspect Ușor tulbure Clar

Reacție Acidă Acidă

Densitate 1015 1015-1030

Albumină Absentă Absentă

Glucoza Prezentă Absentă

Urabilinagen Normale Normal

Pigmenți biliari Absenți Absenți

Sediment Normal Normal

EVALUARE LA INTERNARE

Nevoia de a avea o bună circulație si respirație

La examinarea aparatului respirator se constată:

torace normal conformat;

murmur vezicular prezent;

respirație 18 respirații/minut;

La examinarea aparatului cardio-vascular se constată:

zgomote ritmice bine bătute;

puls 60 bătăi/min;

respirația 18 respirații/minut;

tensiunea arterială 80/50 mm Hg;

Nevoia de a mânca si a se hidrata

înălțime – 1,75 m

greutate – 62 Kg;

prezintă ușoară deshidratare;

nu prezintă grețuri și vărsături;

alimentația este mixtă.

3. Nevoia de a elimina

tranzit intestinal normal;

loje renale libere, micțiuni spontane 3 – 4/zi;

nu transpiră;

scurgere vaginală – metroragie;

4. Nevoia de a se mișca

sistem osteo-articular integru;

mișcări limitate datorită durerii.

5. Nevoia de a dormi

doarme în medie 6 -7 ore/noapte; 1-2 ore/zi;

nu folosește somnifere;

6. Nevoia de a se îmbrăca, dezbrăca

folosește îmbrăcăminte adecvată sezonului;

nu prezintă probleme privind această nevoie.

7. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale

stare generală alterată;

subfebrilă:

dimineață T = 36,7 °C

seara T = 36,8 °C

8. Nevoia de a menține tengumentele curate și integre

tegumente ușor palide;

cavitatea bucală integră;

nu prezintă leziuni, escare la nivelul tegumentelor;

păr scurt, curat;

unghii curate, tăiate scurt;

fose nazale libere.

9. Nevoia de a evita pericolele

mobilitate redusă;

mediu sănătos fără factori de risc;

orientare temporo-spațială;

Nevoia de a comunica

comunicare verbală fără dificultate în exprimare;

limba vorbită – română;

acuitate auditivă bună;

acuitate vizuală bună;

comunică cu personalul medical.

10. Nevoia de a practica religia

religia ortodoxă

nu participă la slujbe religioase.

11 .Nevoia de a fi util

nealterarea conceptului de sine;

răspunde promt la indicațiile asistenței;

pacienta este mulțumită de ceea ce a realizat în viață.

12. Nevoia de a se recrea

citește ziare, reviste, cărți;

se plimbă mult în aer liber;

prezintă stare de bună dispoziție.

13. Nevoia de a învăța

pacienta se informează permanent despre evoluția bolii;

nu necesită educație sanitară.

Plan de îngrijire

Ziua 6 II – 7 II 2007

I. Nevoi alterate

Nevoia de a elimina

Nevoia de a se mișca

Nevoia de a dormi

Nevoia de a mânca

Nevoia de a avea o bună respirație și circulație

II. Analiza si interpretarea datelor

Metroragie din cauza stării de iminență

a) Imposibilitatea de a se mișca legat de pierderile de sânge

b) Disconfort legat de durere.

Alterarea somnului din cauza durerii

Deshidratarea din cauza pierderilor de sânge

Alterarea potențială a funcțiilor vitale din cauza stării generale alterate.

III. Obiective

Pacienta să nu mai prezinte metroragie;

Pacienta să aibă o mobilitate corespunzătoare;

Pacienta să nu mai prezinte durere;

Pacienta să prezinte un somn liniștit;

Pacienta să aibă un aport nutrițional corespunzător;

Pacienta să prezinte funcțiile vitale în limite normale.

IV. Intervenții

Am administrat la indicația medicului:

Scobutil fiole lll/zi;

Papaverină fiole lll/zi;

Piafen fiole lll/zi

Lizadon supozitoare U/zi.

Am administrat la indicația medicului Algocalmin 2 tablete/zi;
Am instalat bolnava confortabil în pat, am aerisit salonul.

Am administrat la indicația medicului Diazepam 1 tabletă/zi;

Am administrat la indicația medicului:

vitamina C – fiole lll/zi;

vitamina B1 – fiole lll/zi;

vitamina B6 – fiole lll/zi;

5. Am măsurat funcțiile vitale:

tensiunea arterială 100/65 mm Hg;

puls 60 bătăi/minut;

respirație 18 respirații/minut;

temperatura 36,8°C

V. Evaluare

Stare generală medie, subfebrilă, pacienta prezintă metroragie dureri în hipagastru, hidratare suficientă, funcțiile vitale în limită normală.

Ziua 7 II 2007

I. Nevoi alterate

Nevoia de a elimina

Nevoia de a se mișca

Nevoia de a dormi

Nevoia de a mânca

Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

II. Analiza și interpretarea datelor

Metroragie din cauza stării de iminență

a) Imposibilitatea de a se mișca legat de pierderile de sânge

b) Disconfort legat de durere.

Alterarea somnului din cauza durerii

Deshidratarea din cauza pierderilor de sânge

Alterarea potențială a funcțiilor vitale din cauza stării generale alterate.

III. Obiective

Pacienta să nu mai prezinte metroragie;

Pacienta să aibă o mobilitate corespunzătoare;

Pacienta să nu mai prezinte durere;

Pacienta să prezinte un somn liniștit;

Pacienta să aibă un aport nutrițional corespunzător;

Pacienta să prezinte funcțiile vitale în limite normale.

IV. Intervenții

Am administrat la indicația medicului:

Scobutil tablete II l/zi;

Papaverină tablete lll/zi;

Piafen tablete II l/zii

Lizadon supozitoare ll/zi.

Am administrat la indicația medicului Algocalmin 2 tablete/zi;
Am instalat bolnava confortabil în pat, am aerisit salonul.

Am administrat la indicația medicului Diazepam 1 tabletă/zi;

Am administrat la indicația medicului:

vitamina C – fiole lll/zi;

vitamina Bi – fiole lll/zi;

vitamina B6 – fiole lll/zi;

5. Am măsurat funcțiile vitale:

tensiunea arterială 105/65 mm Hg;

puls 60 bătăi/minut;

respirație 18 respirații/minut;

temperatura 36,7°C.

6. Am sfătuit pacienta sa se relaxeze,sa nu depună efort, inainte de culcare sa bea o cana cu lapte cald, sa se gândească la momentele plăcute din viata ei.

Am explicat pacientei necesitatea odihnei de 3 ore pe zi si 8 ore noaptea.

Am încurajat pacienta sa treacă mai ușor peste aceste momente.

V. Evaluare

Stare generală bună, afebrilă, pacienta prezintă metroragie tranzit intestinal încetinit, micțiuni fiziologice spontane, dureri în hipogastru și grețuri, hidratată suficient, funcțiile vitale în limitele normale.

Perioada 8 II-11 II 2007

I. Nevoi alterate

Nevoia de a elimina

Nevoia de a se mișca

Nevoia de a dormi

Nevoia de a mânca

Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

II. Analiza și interpretarea datelor

Metroragie din cauza stării de iminență

Disconfort legat de durere.

Alterarea somnului din cauza spitalizării

Grețuri din cauza prezenței sarcinii

Alterarea potențială a funcțiilor vitale din cauza stării generale.

III. Obiective

Pacienta să nu mai prezinte metroragie;

Pacienta să nu mai prezinte durere;

Pacienta să prezinte un somn liniștit;

Pacienta să nu mai prezinte grețuri;

Pacienta să prezinte funcțiile vitale în limitele normale.

IV. Intervenții

Am administrat la indicația medicului:

Papaverină tablete IIl/zi;

Lizadon supozitoare ll/zi.

Am administrat la indicația medicului Algocalmin 2 tablete/zi;

Am administrat la indicația medicului Diazepam 1 tabletă/zi;

Am administrat la indicația medicului Metroclopramid III fiole/zi

Am măsurat funcțiile vitale:

tensiunea arterială 100/60 mm Hg;

puls 60 bătăi/minut;

respirație 18 respirații/minut;

temperatura 36,7°C.

Am discutat cu pacienta despre evoluția bolii, i-am explicat că necesită repaus și nu are voie sa depună efort.

Am explicat pacientei necesitatea hidratării ,am sfatuit-o sa consume cat mai multe lichide(1500-2000 ml).

V. Evaluare

Stare generală bună, afebrilă, pacienta nu mai prezintă metroragie, hidratată suficient, prezintă grețuri, funcțiile vitale în limitele normale.

Perioada 10 H-11 II 2007

I. Nevoi alterate

Nevoia de a elimina

Nevoia de a dormi

Nevoia de a mânca

Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

II. Analiza și interpretarea datelor

Scurgerea vaginală din cauza stării de iminență

Alterarea somnului din cauza spitalizării

Grețuri din cauza prezenței sarcinii

Alterarea potențială a funcțiilor vitale din cauza stării generale.

III. Obiective

Pacienta să nu mai prezinte scurgere vaginală;

Pacienta să prezinte un somn liniștit;

Pacienta să nu mai prezinte grețuri;

Pacienta să prezinte funcțiile vitale în limite normale.

IV. Intervenții

Am administrat la indicația medicului:

Papaverină tablete IIl/zi;

Lizadon supozitoare ll/zi.

Am administrat la indicația medicului Diazepam 1 tabletă/zi;

Am administrat la indicația medicului Metroclopramid III fiole/zi

Am măsurat funcțiile vitale:

tensiunea arterială 95/60 mm Hg;

puls 64 bătăi/minut;

respirație 18 respirații/minut;

temperatura 36,4°C.

Am discutat cu pacienta despre evoluția bolii, despre starea sa psihică și am încurajat-o.

V. Evaluare

Stare generală bună, afebrilă, pacienta nu mai prezintă scurgere vaginală, funcțiile vitale în limitele normale.

Ziua 12 II 2007

I. Nevoi alterate

Nevoia de a dormi

Nevoia de a mânca

Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

Analiza și interpretarea datelor

Alterarea somnului din cauza spitalizării

Grețuri din cauza prezenței sarcinii

Alterarea potențială a funcțiilor vitale din cauza stării generale.

III. Obiective

Pacienta să prezinte un somn corespunzător cantitativ și calitativ;

Pacienta să nu mai prezinte grețuri;

Pacienta să prezinte funcțiile vitale în limite normale.

Intervenții

Am administrat la indicația medicului Diazepam 1 tabletă/zi;

Am administrat la indicația medicului Metroclopramid III fiole/zi

Am măsurat funcțiile vitale:

tensiunea arterială 100/60 mm Hg;

puls 60 bătăi/minut;

respirație 18 respirații/minut;

temperatura 36,4°C.

Am explicat pacientei necesitatea odihnei(3 ore pe zi si 8 ore noaptea).

Evaluare

Stare generală bună, afebrilă, pacienta nu mai prezintă grețuri, funcțiile vitale în limitele normale, se hotărește externarea.

Ziua 13 II 2007

Evaluare la externare

Pacienta în vârstă de 40 ani se internează pe secția OG II cu diagnosticul iminență de avort în vederea tratamentului de specialitate.

Se externează cu următoarele recomandări:

evitarea eforturilor fizice;

respectarea igienei corporale;

regim hidric;

urmarea tratamentului conform rețetei prescrise.

EVALUARE LA EXTERNARE

Legendă

nevoia alterate x

nevoia satisfăcută –

Plan terapeutic

CAZUL NUMĂRUL 3

I. CULEGEREA DATELOR

Date la internare

Nume: C

Prenume: A

Data nașterii: 3 ianuarie 1973

Activitate profesională:educatoare

Sex: feminin

Vârstă: 28 ani

Stare civilă: căsătorită

Adresa: Oijdea, jud. Alba, nr. 358

Data internării: 26 martie 2007

Data externării: 03 aprilie 2007, ora 19:45

Particularitățile situației familiale, sociale și profesionale

Stare de sănătate trecută

Antecedente heredo-colaterale

fără importanță.

Antecedente personale

fiziologice: menarha la 15 ani, cicluri moderate, flux moderat, durata 6 zile.

obstetricale: sarcini 1, N=0, Ab=1 la cerere

patologie: amegdalectomie 1979

Condiții de viață

educatoare;

fumează.

Comportare fată de mediu

orientată temporo – spațial.

Diagnosticul la internare

sarcină molară metroragie

Motivele internării

stare generală alterată;

grețuri, vărsături, inapetență;

metroragie.

Istoricul bolii

Bolnava în vârstă de 28 de ani se prezintă la dispensarul medical (D. M. T) datorită metrorogiei, grețurilor, vărsăturilor de unde este trimisă la Policlinică unde se constată o discordanță – menținerea amenoreei și mărirea în volum a uterului în neconcordanță cu vârsta sarcinii.

Se efectuează ecografia în urma căreia se stabiliște diagnosticul de sarcină molară. Se internează pentru tratament de specialitate.

Stare de sănătate actuală

În urma investigațiilor făcute, diagnosticul la internare se confirmă.

EVALUARE LA INTERNARE

Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

La examinarea aparatului respirator se constată:

cutie toracică normal conformată;

murmur vezicular prezent;

sonoritate pulmonară prezentă bilateral;

respirații 16 respirații/minut;

La examinarea aparatului cardiovascular se constată:

zgomote cardiace în limite: normale, ritmice;

puls P = 55 bătăi/min;

respirația 18 respirații/minut;

tensiunea arterială 90/40 mm Hg;

fumează de la 10 – 15 țigări/zi.

2. Nevoia de a mânca, a se hidrata

înălțime – 1,50 m

greutate – 50 Kg

tegumente și mucoase palide

prezintă grețuri și vărsături;

alimentația este mixtă

pacienta consumă 700 ml lichide/zi;

prezintă ușoară deshidratare;

3. Nevoia de a elimina

tranzit intestinal normal;

micțiuni fiziologice, spontane 1000 – 1500 ml/zi;

loje renale libere;

glob vezical prezent;

scurgere vaginală inadecvadă – metroragie;

4. Nevoia de a se mișca

sistem osteo-articular și muscular integru;

mod de deplasare singură;

mișcări limitate datorită stării generale alterate.

5. Nevoia de a dormi

doarme în medie 6 -7 ore/noapte;

nu folosește somnifere;

adoarme repede pe muzică lentă

6. Nevoia de a se îmbrăca, dezbrăca

folosește îmbrăcăminte adecvată sezonului;

nu prezintă probleme privind această nevoie;

prezintă interes în ceea ce privește ținuta curată.

7. Nevoia de a-si menține temperatura corpului în limite normale

stare generală alterată;

febrilități: – dimineață T = 37,6 °C

– seara T = 37,8 °C

8. Nevoia de a menține tengumentele curate și integre

cavitatea bucală nu este integră (lipsa dinților);

nu prezintă leziuni pe tegument;

unghii bine îngrijite, curate;

părul curat pieptănat;

9. Nevoia de a evita pericolele

mobilitate redusă;

ex ginecologie – abdomen suplu, sensibil la palpare

– organe genitale externe cu aspect normal;

– ex vulvar – coli fără leziuni vizibile

– uter mult mărit în volum;

ex ecografic – uter mărit în volum, în interior multiple ecouri de tip placentă;

tușeu vaginal – corp uterin mult mărit în volum în raport cu vârsta sarcinii

– anexe fără modificări patologice la palpare;

– anxietate, durere.

10. Nevoia de a comunica

comunicare verbală fără dificultate în exprimare;

limba vorbită – română;

nu comunică cu personalul medical.

11. Nevoia de a practica religia

religia ortodoxă

participă la slujbe religioase, ține post;

citește cărți religioase.

12. Nevoia de a fi util

se ocupă singură de treburile casei;

pacienta este mulțumită de ceea ce a realizat în viață.

13. Nevoia de a se recrea

– citește ziare, cărți;

se plimbă mult în aer liber.

14. Nevoia de a învăța

pacienta se informează permanent despre evoluția bolii;

nu necesită educație sanitară.

INVESTIGAȚII DE LABORATOR

ANALIZA SÂNGELUI

Analiza Valoarea obținută Valoare normală

VSH 5 mm/2 h 7-16 mm/2h

HB 15,58 g/100 ml 12-16 gr/100 ml

L 5900 mm3 5000 – 9000/mm3

TGO 4 UI 2-20UI

TGP 2 UI 2-20UI

TQ 25" 10-15"

TH 125" 1-2"

TS 21 2-41

TC 8' 8-10'

Glicemie 82 mg% 80-120 mg%

Creatinină 0,70 mg/100 ml 0,5 – 2 mg/100 ml

Proteinemia 6,2 gr/100 ml 6,5 – 8 gr/100 ml

Filerinogen 216 mg% 200 – 400 mg%
Analiza urinii

Analiza Valoarea obținută Valoare normală

Culoare Citrin Galben

Aspect Clar Clar

Reacție Acidă Acidă

Densitate 1015 1015-1030

Albumină Absentă Absentă

Glucoza Absentă Absentă

Urobilinogen Normal Normal

Pigmenți biliari Absenți Absenți

Sediment Rare celule epiteliale Normal

Rare leucocite

Plan de îngrijire

Ziua 27 III 2007

I. Nevoi prioritare alterate

Nevoia de a elimina

Nevoia de a evita pericolele

Nevoia de a se mișca

Nevoia de a dormi

Nevoia de a mânca

Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limită normală

Nevoia de a avea o bună respirație și circulație

II. Analiza și interpretarea datelor

Scurgere vaginală inadecvată din cauza prezenței molei;

Imposibilitatea de a se mișca legat de pierderile de sânge

Disconfort legat de durere.

Alterarea somnului legat de durere

Deshidratarea din cauza pierderilor de sânge

Hipertermie din cauza procesului inflamator

Alterarea potențială a funcțiilor vitale din cauza stării generale alterate.

III. Obiective

Pacienta să nu mai prezinte scurgere vaginală;

Pacienta să aibă o mobilitate corespunzătoare;

Pacienta să nu mai prezinte durere;

Pacienta să prezinte un somn corespunzător cantitativ și calitativ;

Pacienta să aibă un aport nutrițional corespunzător;

Pacienta să prezinte temperatura corpului în limita normală;

Pacienta să prezinte funcțiile vitale în limită normală.

IV. Intervenții

Așezarea bolnavei în pat;

Psihoterapie

Am administrat la indicația medicului Ergomet fiole I;

Am administrat la indicația medicului Tramal supozitoare II;

Am recomandat bolnavei repaus complet la pat;

Am administrat la indicația medicului Diazepam 1 tabletă/seară;

Am administrat la indicația medicului:

vitamina C-fiole I;

vitamina Bi-fiole II;

vitamina B6-fiole I;

Am administrat la indicația medicului Penicilină 2.000.000 Ui și Kanamicină 0,5 gr/6h;

Am asigurat pacientei un mediu ambiant plăcut

am măsurat funcțiile vitale:

tensiunea arterială 90/50 mm Hg;

puls 60 bătăi/minut;

respirație 18 respirații/minut;

temperatura 37°C.

Am stat de vorbă cu pacienta, am încurajat-o

Am explicat pacientei necesitatea odihnei, necesitatea hidratarii(1500 2000ml pe zi)

V. Evaluare

Stare generală moderată, scurgere vaginală inadecvată, pacienta prezintă semne de deshidratare, afebrilă, funcțiile vitale ușor scăzute. Pe viitor se efectuează chiuretaj uterin.

Perioada 28 – 29 III 2007

I. Nevoi prioritare alterate

Nevoia de a elimina

Nevoia de a evita pericolele

Nevoia de a dormi

Nevoia de a mânca

Nevoia de a-și menține temperatura în limite normale

Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

II. Analiza și interpretarea datelor

Scurgere vaginală din cauza prezenței molei;

Disconfort legat de durere.

Alterarea somnului din cauza durerii

Deshidratarea din cauza pierderilor de sânge

Hipertermie din cauza procesului inflamator

Alterarea potențială a funcțiilor vitale din cauza stării generale alterate.

III. Obiective

Pacienta să nu mai prezinte scurgere vaginală;

Pacienta să nu mai prezinte durere;

Pacienta să prezinte un somn corespunzător cantitativ și calitativ;

Pacienta să aibă un aport nutrițional corespunzător;

Pacienta să prezinte temperatura corpului în limită normală;

Pacienta să prezinte funcțiile vitale în limită normală.

IV. Intervenții

1. S-a efectuat chiuretaj uterin. Am administrat la indicația medicului:

Xilină 10 ml 1%;

Mialgin fiole I iU;

– Ergomet fiole II;

Am așezat bolnava în pat; psihoterapie.

2. Am administrat la indicația medicului:

Agocalmin fiole I;

Piafen tablete II.

Asigurarea unui climat corespunzător, am aerisit salonul;

Am administrat la indicația medicului Diazepam 1 tabletă/seară;

Am administrat la indicația medicului:

glucoza 10%-500 ml;

ser fiziologic 500 ml;

vitamina C-fiole I;

vitamina B-i -fiole I;

vitamina B6-fiole I;

Am administrat la indicația medicului Penicilină 1.000.000 Ui și Kanamicină 1 gr;

Am asigurat pacientei un mediu ambiant plăcut
Am măsurat funcțiile vitale:

tensiunea arterială 100/60 mm Hg;

puls 68 bătăi/minut;

respirație 18 respirații/minut;

temperatura 37,2°C.

Am stat de vorbă cu pacienta, i-am explicat necesitatea internării în spital.

V. Evaluare

Stare generală moderată, scurgere vaginală, pacienta prezintă ușoare semne de deshidratare, funcțiile vitale în limită normală.

Perioada 30 – 31 III 2007

I. Nevoi prioritare alterate

Nevoia de a elimina

Nevoia de a evita pericolele

Nevoia de a dormi

Nevoia de a mânca

Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

II. Analiza si interpretarea datelor

1. Scurgere vaginală din cauza prezenței molei;

Disconfort legat de durere.

Alterarea somnului din cauza durerii

Deshidratarea din cauza pierderilor de sânge

Alterarea potențială a funcțiilor vitale din cauza stării generale alterate.

III. Obiective

Pacienta să nu mai prezinte scurgere vaginală;

Pacienta să nu mai prezinte durere;

Pacienta să prezinte un somn corespunzător cantitativ și calitativ;

Pacienta să fie hidratată corespunzător;

Pacienta să prezinte funcțiile vitale în limită normală.

IV. Intervenții

Am administrat la indicația medicului – Ergomet fiole I;
Am așezat bolnava în pat; psihoterapie.

Am administrat la indicația medicului – Agocalmin tabletă I;

Asigurarea unui climat corespunzător, am aerisit salonul;

Am administrat la indicația medicului:

ser fiziologic 500 ml;

Kanamicină 0,5 gr la 6 ore;

Penicilină 1.000.000 Ui;

vitamina C- fiole I;

vitamina Bi-fiole I;

vitamina B6-fiole I;

5. Am asigurat pacientei un mediu ambiant plăcut
Am măsurat funcțiile vitale:

tensiunea arterială 120/60 mm Hg;

puls 68 bătăi/minut;

respirație 18 respirații/minut;

temperatura 36,9°C.

V. Evaluare

Stare generală bună, afebrilă, nu mai prezintă scurgere vaginală, nu mai prezintă semne de deshidratare, funcțiile vitale în limită normală.

Perioada 1 -2 IV 2007

I. Nevoi prioritare alterate

Nevoia de a dormi

Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

II. Analiza si interpretarea datelor

Alterarea somnului din cauza spitalizării

Alterarea potențială a funcțiilor vitale din cauza stării generale alterate.

III. Obiective

Pacienta să prezinte un somn liniștit;

Pacienta să prezinte funcțiile vitale în limită normală.

IV. Intervenții

Am administrat la indicația medicului – Diazepam tabletă l/seara;

Am asigurat pacientei un mediu ambiant plăcut
Am măsurat funcțiile vitale:

tensiunea arterială 120/60 mm Hg;

puls 60 bătăi/minut;

respirație 18 respirații/minut;

temperatura 36,6°C.

V. Evaluare

Stare generală bună, afebrilă,abdomen suplu nuderos la palpare, se discută externarea.

Ziua 3 IV 2007

Evaloare la externare

Pacienta în vârstă de 28 ani a fost internată pe secția Ginecologie II cu diagnosticul de sarcină molară, în vederea urmării tratamentului de specialitate.

În urma tratamentului impus, pacienta se externează cu stare generală bună, afebrilă, tranzit intestinal normal, tegumente și mucoase normal colorate.

Se externează cu recomandări:

respectarea igienei corporale;

evitarea eforturilor fizice mari;

repaus sexual 21 zile;

control permanent timp de 2 ani;

respectarea tratamentului conform rețetei prescrise.

EVALUARE LA EXTERNARE

Legendă

nevoia alterate x

nevoia satisfăcută –

Plan terapeutic

CAPITOLUL IV

ARTA DE A ÎNGRIJI

„Oamenii trebuie puși la locul lor, iar cimentul care să-i unească trebuie să fie dragostea. A voi binele celorlalți este indispensabil succesului colectiv. Fiecare dintre noi trebuie să ne facem vrednici de a fi iubiți”.

„A fost necesar să treacă 30 de secole pentru a cunoaște ceva din structura omului. Ar trebui o veșnicie pentru a știi câte ceva despre sufletul său. Nu este nevoie decât de o clipă pentru a-1 ucide”

(Voltaire „Homme”)

Profesiunea trebuie să ne facă să devenim înțelepți, să găsim locul și rolul cuvântului plin de bunătate. Dă bolnavului știința și talentul tău, dar nu uita dragostea și compasiunea.

Lipsa de sensibilitate este o infirmitate. Sensibilitatea noastră, însă, nu trebuie să depășească cugetarea dreaptă și munca metodică. A îngrijii un bolnav înseamnă să faci totul ca bolnavul să sufere numai din cauza bolii sale și nu de frig sau de căldură, din cauza poziției incomode, pentru că nu i s-a dat să bea sau pentru că nu a avut scaun. Viața nu are nici o valoare dacă nu poți fi de folos altuia. Boala, sub o falsă aparență de localizare, atinge ființa în totalitatea ei. Cel care este atins de boală nu este un fizic standard, ci o ființă care, pe deasupra, poartă cu ea iubirile și urile, amărăciunile și neliniștile.

Observația directă, experiența proprie, puterea de discernământ specifică ființei umane au dat sens și valoare luptei cu boala și au rezistat în confruntarea, adeseori dramatică, cu disperarea, cu suferința, bizuindu-se pe încrederea în actul de tămăduire și pe gestul de alinare.

Semnificația lucrului „bine făcut” în îngrijirea bolnavului implică o bună pregătire teoretică, o temeinică pregătire practică, pe fondul bunului simț care însumează receptivitatea, bunătatea, altruismul, implicarea, curiozitatea de a știi, la care. cu timpul se adaugă experiența, ca procent care nu trebuie să cunoască stagnare.

Rezultatul lucrului bine făcut se regăsește în aprecierea și recunoștința bolnavului, aprecierea medicului, satisfacția de a fi participat cu competență și eficiență la salvarea unei vieți.

Relația bolnav – asistentă medicală are ca punct de plecare cunoașterea nevoilor bolnavului și adaptarea activității de îngrijire la nevoile lui.

Dilemele etice și insatisfacțiile că nu pot fi detectate toate nevoile bolnavului, mai ales cele de ordin psihologic, pot să apară în urgențe, când se impune o anumită ordine a priorităților, când rulajul bolnavilor este mare, lipsa de urmărire continuă a bolnavului prin nepredarea corectă a gărzilor la schimbul turelor, destrămarea spiritului de echipa.

Cu toată tehnicizarea actului de îngrijire, cuvântul ce încurajează, gestul ce alină, privirea ce inspiră încredere, dau sens și valoare dragostei față de oameni, respectul pentru viață, măreția profesiei care are privilegiul de a îngriji sănătatea corpului, minții și a sufletului oamenilor.

BIBLIOGRAFIE