Ingrijirea Pacientelor cu Avort Spontan

PROIECT DE CERTIFICARE

ÎNGRIJIREA PACIENTELOR CU AVORT SPONTAN

CUPRINS

ARGUMENT – MEMORIU EXPLICATIV

CAPITOLUL I

NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A APARATULUI REPRODUCĂTOR FEMININ

1.1. Organele genitale feminine – noțiuni introductive

1.2. Noțiuni de fiziologie a aparatului genital feminin

1.3. Stadiile de dezvoltare embrionară și fetală

CAPITOLUL II

PREZENTAREA AFECȚIUNII –AVORTUL SPONTAN

2.1. Definiție

2.2. Etiologie

2.3. Simptomatologie

2.4. Forme clinice

2.5. Complicații

2.6. Conduita în avortul spontan

2.7. Evoluție

2.8. Diagnosticul de nursing 30

2.9. Examene clinice și tratament

CAPITOLUL III

PROCES DE NURSING – PLANURI DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVELOR CU AVORT SPONTAN

CAZUL I

CAZUL II

CAZUL III

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ARGUMENT – MEMORIU EXPLICATIV

Conform OMS avortul este definit ca fiind întreruperea sarcinii înainte de 20-22 săptămâni de gestație sau la expulzia unui produs de concepție cu o greutate mai mică de 500 de grame. Riscul unui avort spontan la o femeie, care nu prezintă antecedente, este de 15%. La femeile, care au prezentat un avort spontan în antecedente, riscul unui avort spontan crește la 20%, iar dacă a prezentat două avorturi spontane în antecedente consecutive acest risc ajunge la 35%.

Am ales această temă, deoarece testele de diagnostic rar oferă informații cu privire la cauza reală a pierderii spontane a sarcinii. Cert este ca sângerările vaginale și crampele nu înseamnă întotdeauna avort spontan. Iminența de avort reprezintă situația când sângerarea devine abundentă și continuă timp de câteva zile, colul se dilată și apar contracții puternice. Procesul este atât de înaintat, încât nu se mai pune problema dacă sarcina va continua sau nu.

Avortul spontan este favorizat de o serie de factori de risc: antecedente personale, afecțiunile inflamatorii ale uterului, chiuretajele cavității uterine în antecedente, evoluția complicată a perioadei de lăuzie sau postavort, fiind cele mai frecvente. Întrucât stresul este un factor favorizant al iminenței de avort, abordând acest subiect am urmărit să prezint că în caz de iminență de avort spontan sau de avort incipient, procesul se poate remite spontan sau sub influența tratamentului, dar în etapa avortului în evoluție este ireversibil.

Un avort iminent, de cele mai multe ori, va avea simptome distincte: sângerări vaginale, crampe abdominale. Etc. Totuși acestea nu înseamnă, întotdeauna, că sarcina nu va fi menținută. Totuși, dacă o femeie are oricare dintre aceste manifestări trebuie să consulte medicul cât mai curând posibil pentru o evaluare medicală.

Hemoragiile din a doua jumătate a sarcinii sunt mult mai rare decât cele din prima parte a gestației, datorită grefării solide a produsului de concepție în cavitatea uterină. Sarcinile care au ajuns la 20 de săptămâni sunt duse, de obicei, până la termen și hemoragiile legate de întrerupere a acestora sunt mult mai rare.

Femeile care au suferit un avort spontan trebuie susținute și încurajate. Dacă o femeie a pierdut o dată o sarcină, nu înseamnă că acest lucru se va repeta, dacă nu suferă de o boală anume. Totuși, dacă au existat două sau mai multe avorturi spontane, trebuie semnalat medicului pentru a se face investigații legate de avorturile spontane recurente.

CAPITOLUL I

NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A APARATULUI REPRODUCĂTOR FEMININ

1.1. Organele genitale feminine – noțiuni introductive

Aparatul genital (reproducător) feminin este format din gonada feminină – ovarul, ca și organ principal și calea gonorifică (calea genitală) formată din: trompe uterine, uter, vagin, col uterin (cervix) și vulvă.

Femeile au la naștere toate ovulele (celule sexuale), depozitate în 2 organe numite ovare. La naștere, o femeie are între 700.000 și 2.000.000 ovule, din care o mare parte degenerează în perioada copilăriei. La pubertate rămână în jur de 300.000 – 400.000 de ovule din care doar 300 – 400 ajung să se maturizeze petntru a putea participa la procesul de fecundație (în perioada de fertilitate a femeii de aproximativ 30 de ani).

Figura 1: Aparatul reproducător feminin

Sursa: www.corpul-uman.ro

Începând cu prima menstruație (de pe la vârsta de 11 ani) și până la instalarea menopauzei (în jurul vârstei de 45 de ani), femeile elimină în fiecare lună câte un ovul.

Descrierea aparatului genital feminin:

1. Gonada feminină

Ovarele – 2 glande de forma unui sâmbure de migdală cu o lungime de aproximativ 4 centimetri și o lățime de 2,5 centimetri, fixate la un capăt de uter și la celălalt de pavilionul trompei uterine. În ovare sunt depozitate ovulele, din care, în fiecare lună alternativ, este eliminat câte un ovul.

Ovarul reprezintă gonada feminină, asigură producerea ovulelor și totodată secretă hormoni importanți în dezvoltarea și echilibrul organic al femeii, ca și în starea de gestație. Este un organ pereche, situat în foseta lui Krause (la bifurcația arterei iliace comune), extraperitoneal, peritoneul continuându-se la nivelul ovarului cu epiteliul propriu ovarian. Are forma ovoidala de culoare albicioasă, cu mici depresiuni care reprezintă cicatricele postovulatorii.

Structura ovarului, pe secțiune: se observa un înveliș, zona corticală și zona medulară. La exterior: epiteliu cubic său turtit, sub care se găsește albugineea, o teacă fibroasă care deși subțire, are o rezistență relativ mare. Corticală, care conține foliculi ovarieni din diferite stadii de dezvoltare. Medulara formată din țesut conjunctiv, fibre elastice și musculare, netede vase și nervi.

Forma inițială a foliculilor ovarieni este reprezentată de foliculul primordial, care este constituit din ovocitul primar și o coroană de celule epiteliale turtite. În ovarele fetiței, la naștere sunt aproximativ 400.000 de foliculi primordiali din care ajung la maturare completă și ovulație 400-450. Vascularizația arterială provine din artera ovariană, ram din aorta, care se anastomozează cu ramul ovarian din uterina, formând o arcadă în mezoovar, din care pleacă artere terminale, care pătrund în ovar prin hil.

Ovulul (ovocitul) este cuprins în interiorul unui mic grup de celule numiți foliculii ovarieni, care ajung la maturizare în cursul ciclului menstrual sub acțiunea unor hormoni secretați de glanda hipofiza. La sfârșitul fiecărui ciclu menstrual un folicul matur se deschide la suprafața ovarului pentru a elimina un ovocit.

2. Calea gonorifică (calea genitală)

Corpul uterin este alcătuit din 3 straturi:

stratul extern (peritoneu)

stratul mediu (miometru)

stratul intern (endometru)

Perimetrul: reprezentat de seroasa peritoneala care acoperă fața anterioară până la nivelul istmului unde se reflecta pe vezica formând fundul de sac vezico-uterin și fata posterioară până la istm și primii centimetri ai peretelui vaginal posterior, după care se reflecta pe rect, formând fundul de sac vagino-rectal (Douglas).

Miometrul este format din fascicule de fibre musculare unite între ele prin țesut conjunctiv, bogat în fibre elastice; în regiunea cervicală fibrele musculare sunt într-un procent de 10 % (în sarcina suferă procese de hipertrofie și hiperplazie).

Endometrul este mucoasa care tapetează cavitatea uterină și este format dintr-un singur strat de celule epiteliale cilindrice, ciliate, așezate pe un corion citogen, în care endometrul pătrunde formând glandele endometriale, secretante de mucus și glicogen.

Endometrul prezintă două straturi:

superficial, funcțional, care cuprinde epiteliul, glandele și o parte din corionul citogen.

profund, corespunzător corionului citogen și fundurilor glandelor endometriale.

Primul strat se elimină în timpul menstruației (strat funcțional), din cel de-al doilea strat epitelial se va regenera endometrul.

Colul: format din țesut conjunctivo-elastic și rare fibre musculare. Are formă cilindrică și este străbătut de un canal, canalul cervical, care comunică cu cavitatea uterină prin orificiul intern prin orificiul extern.

Figura 2: Aparatul genital feminin – privire în ansamblu

Sursa: www.corpul-uman.ro

Acesta are aspect diferit: punctiform la femeile care nu au născut (nulipare) și în fanta transversală la cele care au născut. Mucoasa care acoperă colul are structură diferită: endocol, epiteliu cilindric bogat în glande caliciforme, secretante de mucus.

Uterina urcă pe marginile uterului până la fundul uterin unde se împarte în trei ramuri terminale: ovarian, tubarm și fundic care are rapoarte importante cu ureterul pe care îl încrucișează la baza ligamentului larg, lateral de colul uterin.

La nivelul corpului uterin da ramuri radiate din care pleacă arterele bazale, rectilinii, care iriga stratul bazal profund, și arterele spiralate care iriga stratul funcțional.

Venele se varsă în plexurile venoase uterine care se unesc și formează venele uterine care se varsă în vena hipogastrică.

Inervația provine din plexurile ovarian, hipogastric inferior.

Uterul (miometru) – organ musculos în care ajunge oul în timpul ovulației și în care se dezvolta fătul în timpul sarcinii. Uterul în interior are o cavitate sub formă de pară răsturnată, căptușită cu o mucoasă (endometrul). Endometrul este bogat în vase sanguine și structuri glandulare, rolul lui fiind de a găzdui ovulul fecundat. În funcție de perioada ciclului menstrual și de vârsta femeii, endometrul suferă importante modificări. În cazul în care nu a avut loc fecundarea, endometrul este eliminat în timpul menstruației.

Uterul este așezat în poziție înclinată în față, deasupra vezicii urinare și comunica în lateral cu trompele uterine și în partea de jos cu vaginul, prin colul uterin. Poziția în care uterul este orientat spre posterior se numește retroversie uterină (uter retrovers).

Figura 3: Aparatul genital feminin – secțiune sagitală

Sursa: www.romedic.ro

Dimensiunile uterului se modifica semnificativ în timpul sarcinii – de la o medie de 6 – 8 centimetri lungime și 3 – 4 centimetri lățime poate ajunge spre sfârșitul perioadei gestationale până la aproximativ 30 de centimetri.

Trompele uterine reprezintă 2 tuburi flexibile cu o lungime de 10 – 12 centimetri și de grosimea unui fir de păr. Trompele se termină în partea în care sunt legate de ovar printr-un pavilion cu franjuri (fimbrii).

Trompele uterine: două conducte musculo-membranoase care pleacă de la inserția uterină pe marginea uterina pe marginea superioară a ligamentului larg către ovare unde se curbează în jos și înăuntru. Au forma aproximativ de trompete și prezintă patru porțiuni:

interstițială, situată în peretele uterin, la nivelul cornului.

istmică, de la inserția uterină până la 1/3 externă.

ampulară, 1/3 externă dilatata.

pavilionară, porțiunea externă, foarte dilatata, în formă de pâlnie, înconjurată de franjuri, nivel la care trompa se deschide în abdomen (ostium abdominal).

Structura:

strat extern, reprezentat de seroasa peritoneala.

strat mediu, format din trei straturi musculare: circular intern, plexiform mijlociu și longitudinal extern.

strat intern: mucoasa formată din epiteliu cilindric ciliat și corion conjunctivo-elastic.

Elementul de susținere este dat de mezosalpinx, un pliu de seroasa dependent de ligamentul larg, ligamentul tubo-ovarian, un fascicul al ligamentului lomboovarian și inserția tubara. În trompele uterine are loc fecundarea (întâlnirea dintre ovul și spermatozoizi), rolul acestora fiind de a asigura supraviețuirea și trecerea ovolului și spermatozoizilor spre locul de fecundare și trecerea ovocitului fecundat în uter, unde va fi implantat în endometru.

Cervixul (Colul uterin) – este o zonă îngustata de trecere către vagin, situată în partea inferioară a uterului, care se închide în timpul sarcinii.

Vaginul reprezintă cavitatea flexibilă turtită anteroposterior cu o lungime cuprinsă între 8 și 12 centimetri și o lărgime de aproximativ 2,5 centimetri, care face legătura între uter și partea externă a organului genital feminin (vulvă). Elasticitatea vaginului îi permite să își modifice dimensiunile în timpul actului sexual sau în timpulntre ovul și spermatozoizi), rolul acestora fiind de a asigura supraviețuirea și trecerea ovolului și spermatozoizilor spre locul de fecundare și trecerea ovocitului fecundat în uter, unde va fi implantat în endometru.

Cervixul (Colul uterin) – este o zonă îngustata de trecere către vagin, situată în partea inferioară a uterului, care se închide în timpul sarcinii.

Vaginul reprezintă cavitatea flexibilă turtită anteroposterior cu o lungime cuprinsă între 8 și 12 centimetri și o lărgime de aproximativ 2,5 centimetri, care face legătura între uter și partea externă a organului genital feminin (vulvă). Elasticitatea vaginului îi permite să își modifice dimensiunile în timpul actului sexual sau în timpul nașterii. La femeile care nu au avut încă un contact sexual vaginal, intrarea vaginului poate fi parțial acoperită de o membrană numită himen.

Mucoasa vaginală are în structura sa un țesut de acoperire foarte sensibil la hormonii ovarieni. Structura mucoasei aflată în interiorul vaginului variază în funcție de perioada ciclului menstrual și de vârstă.

În mod normal, la femeia adultă în interiorul vaginului se găsește flora vaginală – secreție albicioasă și unsuroasă, formată din celule intacte sau alterate, substanțe dizolvate și bacterii.

Vulva – reprezintă partea externă a organelor genitale feminine. In perioada de pubertate, vulva suferă importante transformări, sub acțiunea hormonilor. Aceste transformări constau în: creștere, pigmentarea mai închisă a regiunii, creșterea părului pubian și dezvoltarea clitorisului și a labiilor.

Vulva este formată din:

– Pubisul (muntele lui Venus) – zona bombată situată în regiunea pubiană, datorată unei acumulări subcutanate de țesut adipos, acoperită de părul pubian.

– Labiile mari – 2 pliuri longitudinale, proeminente, cu rol de a acoperi celelalte părți ale vulvei. Aceste pliuri sunt pigmentate și acoperite, la exterior, de părul pubian. Au o constituție musculară, elastică. Au glande sebacee și sudoripare.

– Labiile mici – 2 pliuri longitudinale foarte vascularizate, fără păr, acoperite cu o mucoasă, situate de o parte și de alta a orificiului vaginal. Suprafața lor exterioară se unește cu suprafața interioară a labiilor mari, delimitând deschiderea anterioară vaginala, unde se afla meatul urinar.

– Glandele Bartholine (Glandulae vestibulares majores) – glande care asigura umiditatea mucoasei vaginale, poziționate în treimea inferioară a vestibulului vaginal.

– Clitoris – corp erectil de formă cilindrică, care corespunde glandului penisului de la bărbat, fiind învelit de o teacă pieloasă (Prepuțul clitoridian). Este situat la comisura superioară a labiilor mici. Clitosirul este bogat în inervații și vase sanguine. Excitarea lui înainte și în timpul actului sexual declanșează orgasmul femeii.

– Meatul urinar (orificiul urinar) – deschiderea uretrei este poziționată la o distanță de 1 – 2 centimetri de clitoris.

– Intrarea vaginului – poziționat la 1 – 2 centimetri de meatul urinar.

– Himenul – țesut care închide parțial intrarea vaginului, la femeile care nu au avut niciodată contact sexual.

1.2. Noțiuni de fiziologie a aparatului genital feminin

Funcțiile sexuale feminine constau în: formarea și maturarea ovulelor în ovar, lansarea ovulului capabil de a fi fecundat, reținerea și dezvoltarea oului, nidarea oului în uter, asigurarea dezvoltării intrauterine a produsului de concepție.

Ovarul are o dublă funcție: exocrina, de producere a gametului feminin (ovulul) care prin ovulație este eliminat în exterior, și endocrina, de producere a hormonilor sexuali ovarieni, care trec în sânge.

Ambele funcții sunt legate de foliculul ovarian care conține ovulul, iar peretele foliculului conține celule cu proprietăți glandulare endocrine.

Colul uterin are 2 funcții importante: de barieră pentru mediul septic din vagin, deschizându-se numai în timpul nașterii, menstruației, ovulației (pentru trecerea spermatozoizilor) și de atracție și asigurare a supraviețuirii spermatozoizilor prin glera cervicală (are pH alcalin). Corpul uterin îndeplinește 3 roluri: loc de nidație pentru ou, rol în timpul nașterii, datorită miometrului și rol în ciclul menstrual.

Vaginul. Mucoasa vaginului este protejată împotriva infecțiilor printr-o ușoară aciditate permanentă (pH = 4 – 5) asigurată de acidul lactic (rezultat din degradarea glicogenului de către bacteriile saprofite ce există în mod normal în vagin = bacili Doderlein). Mucoasa vaginului prezintă modificări în funcție de concentrațiile hormonale și are rol de organ copulator (de declanșare a senzației plăcute sexuale și de a primi lichidul spermatic în fundul de sac posterior.

Figura 4. Migrația ovulului, fecundația și nidația

Sursa:www.contraboli.ro

Ciclul menstrual

A. Ciclul ovarian începe cu prima zi a menstruației și durează 28 3 zile (fig. 67). Ciclul ovarian este inițiat de faza foliculară în care unul sau mai mulți foliculi se maturează, apoi aproximativ în a 14-a zi se rup și eliberează ovulul (ovulația). Ovulul este transportat prin trompa spre uter. În cursul fazei foliculare sau foliculinice secretă hormoni estrogeni. Ca indicatori ai ovulației se folosește creșterea temperaturii corporale cu 0,3, 0,5 sau chiar 1oC măsurată rectal sau oral, diminuată în pat.

Urmează faza luteinică sau progestativă, în care foliculul rupt se transforma în corp galben care secretă progesteron. Corpul galben are funcție progestativă de pregătire a gestației. În această fază se secretă și estrogeni. Dacă ovulul nu este fecundat, corpul galben degenerează cu 4 zile înainte de menstruație (în a 24-a zi a ciclului).

Ovulul trăiește 72 ore, iar spermatozoidul maxim 48 ore, perioada fertilă fiind de 120 ore. Practic fecundația nu se produce înainte de ziua a 9-a și nici după ziua a 20-a a ciclului menstrual.

B. Ciclul hormonal. Hormonii foliculari sau estrogeni sunt secretați în lichidul folicular de către celulele foliculului de Graff. În cantități mici sunt secretați și de corticosuprarenala, celulele interstițiale testiculare și placenta. Cel mai important este progesteronul. Producerea și secreția acestuia crește în faza a 2-a a ciclului și atinge valori maxime cu puțin înaintea menstruației.

Reglarea secreției de hormoni ovarieni

Ciclul ovarian ca și secreția de hormoni sexuali feminini se afla sub acțiunea reglatoare a axului hipotalamo hipofizar.

Maturarea primului folicul ovarian are loc ca urmare a secreției de FSH (hormonul foliculostimulent) și LH (hormonul luteinizant), la nivelul hipofizei. Sub influența FSH și LH, ovarele secretă estrogen și progesteron care la rândul lor acționează asupra uterului și vaginului, iar printr-un proces de reglare inversă (feed-back) asupra axei hipotalamo-hipofizare.

Uterul și vaginul prezintă modificări ciclice caracteristice. Hipotalamusul comanda regularitatea ciclului menstrual, acționând asupra hipofizei care eliberează: FSH care intervine în maturarea folicului ovarian și LH – care intervine în declanșarea ovulației și dezvoltarea corpului galben. După ovulație, secreția de FSH scade, la fel și secreția de estrogeni, în schimb secreția de progesteron este crescută până în a 22-a zi a ciclului (la 8 zile după ovulație). Apoi atât secreția de estrogeni cât și cea de progesteron scad și apare menstra. Nivelul scăzut al estrogenilor inițiază printr-un proces de reglare inversă pozitivă, producerea în hipofiza a FSH cu reînceperea ciclului.

Acțiunea biologică a:

A) estrogenilor constă în: stimularea la pubertate a dezvoltării caracterelor sexuale feminine primare (uter și anexe); stimularea la pubertate a dezvoltării caracterelor sexuale secundare feminine (forma feminină a scheletului, dispunerea de tip feminin a grăsimii, vocea mai subțire etc.), opresc creșterea în lungime a oaselor, au efect anabolizant mai puțin intens decât androgenii, determina retenție de apă și sodiu (creșterea ponderală premenstruala asupra uterului determina dezvoltarea musculaturii și declanșează faza proliferativă a mucoasei uterine, modificări corespunzătoare ale epiteliului trompelor și vaginului, măresc sensibilitatea uterului la acțiunea excitomotorie a ociticinei, preovulator determina o secreție crescută de mucus a glandelor cervicale, dilata orificiul uterin, încarcă cu glicogen celulele vaginale care devin acidofile.

B) progesteronul – împreuna cu estrogenii, a căror secreție continua și în corpul galben, determina trecerea mucoasei uterine din faza proliferativă în faza de secreție, pregătind-o pentru nidarea oului, închide orificiul și colul uterin, secreția glandelor cervicale se reduce, reduce motilitatea spontană a uterului și receptivitatea față de ocitocina, stimulează dezvoltarea glandelor mamare, pregătindu-le pentru secreția lactată, fără însa a o declanșa, în faza luteinica, celulele epiteliului vaginal își pierd turgonul și caracterul bazofil al citoplasmei, are efecte catabolice asupra metabolismului proteic, fiind important în sarcina pentru că mobilizează aminoacizii necesari pentru creșterea fătului, activează respirația, pulsul se accelerează, acționează asupra centrilor reglatori termici, dacă nidarea nu se produce, secreția de progesteron se oprește și apare menstruația, dacă nidarea se produce secreția de progesteron este continuată de placenta. La sfârșitul sarcinii, placenta secretă mai mult de 1 g/24 h de progesteron.

C) ciclul endometrial. Simultan cu transformările ovariene și endocrine se desfășoară ciclul endometrial, care este alcătuit din 3 faze: proliferativa, secretorie, de descuamare (menstruație).

Faza proliferativă sau estrogena începe cu sfârșitul sângerării endometrului (sau menstruația), care antrenează eliminarea stratului superficial funcțional al endometrului. La 4 – 5 zile după începerea menstruației, epiteliul de suprafață și glandele uterine se refac sub acțiunea estrogenilor, astfel încât până la ovulație endometrul proliferează și ajunge la 1 – 3 mm.

Faza secretorie sau progestativă este rezultatul secreției simultane de estrogeni și progesteron: glandele uterine proliferează, devin spiralate și au un conținut crescut de glicogen și lipide – se secretă un lichid endometrial bogat în mucus și glicogen care apare cam la 1 săptămâna după ovulație, grosimea endoteliului ajunge la 4 – 6 mm, vascularizația se dezvolta. Se creează astfel condiții optime pentru implantarea oului.

Faza de descuamare sau menstruația: dacă ovulul nu este fecundat corpul galben menstrual involuează. Cu 2 zile înainte secreția de estrogeni și progesteron scade brusc. Ca urmare grosimea endometrului scade la 65 % din valoarea avută se produce spasm vascular și necroza, urmată de descuamare și eliminare prin flux menstrual a acesteia. În 48 h endometrul descuamat se elimină prin contracții uterine, împreuna cu aproximativ 35 ml sânge și tot atât lichid vâscos. În mod normal sângele menstrual nu coagulează, datorită activatorilor fibrinolizei eliberați de endometru. Ciclul menstrual durează 28 zile.

Fecundația reprezintă procesul prin care spermatozoidul se unește cu ovulul. Aceasta are loc la nivelul porțiunii ampulare (în 1/3 externă) a trompei uterine. Oul rezultat ajunge supa 3 – 4 zile în cavitatea uterină unde nidează.

Între zilele 16 și 42 de la ovulație are loc embriogeneza, perioada în care se formează principalele organe. Urmează perioada fetală de dezvoltare și după 40 săptămâni de la fecundație se produce nașterea produsului de concepție.

Etapele vieții genitale feminine:

1. Perioada prepubertară;

2. Perioada de activitate sexuală în care se produc fenomene ovariane, ciclice, cu prezența ciclului menstrual 12 – 48 3 ani);

3. Climacteriul sau menopauza în care activitatea gonadică scade progresiv și se manifesta prin neregularitatea și rărirea ciclurilor menstruale; Se instalează la aproximativ 48 3 ani. Se însoțește de: valuri de căldură, caracterizate prin vasodilatație cutanată internă, determinată de dezechilibrul hipotalamic ca urmare a gonadotrofinelor crescute (FSH) și a hormonilor sexuali feminini scăzuți, tulburări psihice ca: dispnee, iritabilitate, oboseala, anxietate și chiar psihoze.

Aceste stări se combat prin administrarea de doze mici zilnice de estrogeni asociate cu androgeni care se reduc progresiv.

1.3. Stadiile de dezvoltare embrionară și fetală

Stadiile de dezvoltare embrionară și fetală, începând de la concepție până la naștere sau avort sunt:

1. Fecundarea

2. Migrarea oului de la locul concepției în cavitatea uterină,

3. Implantarea (nidația),

4. Dezvoltarea embrionară (până la 3 luni de sarcină),

5. Dezvoltarea fetală (peste 3 luni de sarcină).

1. Fecundarea: reprezintă fenomenul prin care spermatozoidul fuzionează cu ovulul matur, rezultând oul sau zigotul, începutul unui nou individ.

Ea are loc în 1/3 externă a trompei uterine (ampula).

Figura 5. Fecundarea ovulului de către spermatozoid

Sursa: www.sfatulmedicului.ro

Figura 6. Migrarea oului de la locul concepției în cavitatea uterină și nidația

Sursa: www.boli-medicina.com

4. Dezvoltarea embrionară

Copilul poartă denumirea de embrion începând cu momentul implantării până în luna a 3-a (după unii autori până în ziua 75-a). Săptămână a 3-a se formează placenta, dezvoltarea ei finalizându-se abia la 3 luni.

Placenta (partea embrionară, respectiv corionul), secretă un hormon care se elimină prin urina și care ne ajută la detectarea timpurie a sarcinii.

Așa zisul test de sarcină devine pozitiv datorită prezenței în urină al acestui hormon, numit HCG (gonadotropina corionica). Din ziua a 14-15-a apare linia "primitivă". Acum, celulele embrionului se dispun pe 3 straturi (ectoderm, mezoderm și endoderm) din care se vor forma viitoarele organe și întregul organism (organogeneza).

CAPITOLUL II

PREZENTAREA AFECȚIUNII –AVORTUL SPONTAN

2.1. Definiție

Potrivit criteriilor O.M.S. avortul este o complicație a sarcinii, consecutiv căreia are loc expulzia oului cu un produs de concepție până la vârsta de 28 de săptămâni de sarcină, 100 gr. După formularea lui Herting și Sheldon “avortul ar fi expulzia prematură a unui fat neviabil”.

Studiul avortului spontan s-a extins în ultimii ani de la fenomenele gestației incipiente și de la studiul primelor faze de dezvoltare a oului la studiile de gentica cromatiniana, de morfobilogie a placentei, la studiile sistemului vascular uterin, ale fenomenelor imunologice ale sarcinii și grefei de ou, până la factorii de peristaza. Cele mai multe statistici stabilesc o proporție de 18 – 20 % de avorturi spontane din totalul sarcinilor, dintre acestea majoritatea se produc în primele 2 – 3 luni desărcina.

Fazele avortului spontan în funcție de modul în care se desfășoară întreruperea sarcinii sau cum se face evacuarea produsului de concepție, din punct de vedere anatomo-clinic, avortul poate fi:

Iminent

Incipient

Incomplet

Complet

Sângerarea poate fi un semn de avort spontan, dar nu înseamnă că avortul este iminent. Studiile arată că între 20-30% dintre femei experimentează un anumit grad de sângerare la începutul unei sarcini. Aproximativ jumătate dintre femeile gravide care sângerează nu avortează. Aproximativ 15-20% din totalul sarcinilor pot fi pierdute în timpul unui avort spontan, iar majoritatea avorturilor spontane apar în timpul primelor 12 săptămâni.

Semnele de avort spontan includ: sângerări vaginale, crampe abdominale mai puternice decât cele menstruale, eliminarea de țesut prin vagin. Cele mai multe dintre avorturile spontane nu pot fi prevenite. Ele sunt adesea modul organismului de a respinde o sarcină nesănătoasă care nu s-a dezvoltat normal. Un avort spontan nu înseamnă că o femeie nu poate duce până la termen o sarcină sanataosa în viitor sau că ea nu este sănătoasă.

Figura 7. Sarcina , iminența de avort și avortul spontan

Sursa: www.e-learning.com

Mecanismul avortului spontan: este diferit în raport cu vârsta sarcinii. Astfel:

în avortul spontan din primele săptămâni (avortul ovular) eliminarea oului se face de obicei global, rămânând în cavitatea uterină aproape întotdeauna resturi ovulare, hemoragia este mare.

în avortul din săptămânile 9 – 16 (avortul embrionar) se elimină de obicei numai embrionul, placenta și membranele rămânând aderente numai un timp în cavitatea uterină, hemoragia este moderată.

în avortul fetal săptămânile 17-26, mecanismul avortului este oarecum asemănător cu cel al nașterii.

2.2. Etiologie

Sângerările vaginale în timpul sarcinii pot să apară fecvent în timpul primului trimestru de sarcină fără a semnala o situație patologică. Hemoragiile care apar însă, în al doilea și al treilea trimestru de sarcină pot fi semnul unei posibile complicații deoarece angerarea poate fi declanșată de o serie de motive.

Orice femeie ar trebui să cunoască câteva informații esențiale despre sângerare:

– Dacă apare sangearea în timpul sarcinii, gravidă trebuie să monitorizeze cantitatea să sânge eliminată

– În cazul oricărei sângerări vaginale în timpul sarcinii, mai ales dacă este însoțită și de orice alte simptome îngrijorătoare sau este abundenta se va consulta imediat medicul specialist.

Cauzele avortului spontan sunt multiple și variate, factorii pot fi: favorizanți și/sau determinanți. Originea factorilor poate fi din:

1. Mediul extern: Eforturile fizice legate de activitatea profesională a femeii poate produce avortul prin declanșarea contracțiilor uterine; emoțiile negative permanente; alimentația carentată: carentele de vitamine, proteine, fier, calciu, fosfor, pot determina avortul prin apariția de hemoragii placentare sau cu necroza vilozităților sau prin moartea produsului de concepție.

2. Mediul intern și genetic:

– Aberațiile cromozomiale de la nivelul oului reprezintă un factor important (40%) în etiologia întreruperii spontane a evoluției sarcinii. De cele mai multe ori este vorba de aberații cromozomiale la nivelul celular sexuale, care produc un ou ce este de la început anormal. Alteori gameții sunt normali, dar asupra ouluoi acționează o serie de factori, care produc aberații cromozomiale.

La baza acestor tulburări există 3 grupe de factori:

– Stări patologice familiale (heredo-colaterale), anomalii de dezvoltare, boli neuro-psihice, boli endocrine și de metabolism.

– Stări patologice căpătate ale genitorilor: boli infecțioase (virale), boli endocrine, vârsta înaintată, intoxicații exogene, iradiații, care pot determina perturbări ale funcției gonadelor.

– Afecțiuni ce apar pe organismul matern în cursul evoluției sarcinii: infecții, intoxicații profesionale, unele medicamente administrate la începutul gestației.

– Aberații cromozomiale numerice: variațiile numerice ale cromozomilor pot interesa setul cromozomial (poliploidie) sau numai o singură pereche de cromozomi (aneuploidiu). Tulburările din cadrul aberațiilor cromozomiale numerice s-ar datora unui supradozaj sau defect genic și în consecință enzimatic care ar duce la tulburări metabolice, responsabile de diferite anomalii organice, ce determina moartea produsului de concepție.

Anomalii morfologice: aceste anomalii se referă în special la deletiune și translocație, ele fiind mai puțin importante în declanșarea avortului, deoarece numărul de gene din celula rămâne neschimbat sau variază puțin.

Infecțiile cronice: luessul, toxoplasmoza, listerioza, pot determina avortul prin leziuni placentare sau prin moartea embrionului sau fătului.

Intoxicațiile cronice: alcool, plumb, tabagism, medicamentoase (tranchilizante, euforizante, etc.) produc frecvente leziuni placentare sau moartea produsului de concepție.

Afecțiuni ale sistemului nervos: în unele situații pot determina avortul prin declanșarea contracțiilor uterine.

Afecțiuni ale sistemului endocrin: produc întreruperea sarcinii în procentaj de 30 – 35%. Dintre toate tulburările hormonale cele mai importante sunt determinate de anomalii ale steroizilor sexuali și anume: insuficienta estrogenică, insuficienta progestativa, insuficienta globală și hiperandrogenia.

Afecțiuni ale sistemului hematopaetic: anemiile cronice care produc avortul prin moartea embrionului sau fătului datorită hipoxiei. Purpura hemoragică determina hemoragii placentare. Incompatibilitatea factorului RH poate produce avortul repetat în caz de imunizare masivă cu anticorpi permanenți când se ajunge la moartea produsului de concepție printr-un conflict grav anticorp-antigen.

Afecțiuni ale aparatului respirator: bronșita și astmul pot produce avortul, fie prin declanșarea contracțiilor uterine fie prin moartea fătului datorită hipoxiei.

Afecțiuni ale aparatului circular: cardiopatiile grave decompensate pot determina hemoragii placentare prin tulburări circulatorii pelviene.

Afecțiuni ale aparatului urinar: nefritele cronice produc frecvent leziuni placentare (hemoragii, infarcte).

Afecțiuni ale aparatului genital:

malformațiile uterine: determina avortul prin declanșarea contracțiilor ca rezultat al inacapacitatii de extensie a uterului.

infecțiile cronice (endometria): determina fixări defectuoase și fragile ale oului.

tumorile: (fibromul uterin) expliac avortul prin reducerea extensibilității mușchiului uterin.

cicatricile: în special cele de la nivelul corpului pot împiedica extensibilitatea mușchiului uterin.

deplasările (retroversia, prolapsul) pot determina avortul prin anclavarea uterului gravid în micul bazin.

Incompetenta cervico-istmica: explica în special avortul fetal (lunile 5-6) când prin presiunea exercitată de către ou, se produce o relaxare a istmului și colului. Datorită acestui fenomen membranele de la polul inferiotr al uterului nu vor mai întâlni nici o rezistență și se vor rupe.

Toate stările patologice de la nivelul elementelor oului pot să producă avortul (mola, ruptura prematură a membranelor endometrita deciduala, sarcina generală) prin distensia exagerată a uterului prin leziuni placentare sau prin mortea peodusului se concepție.

2.3. Simptomatologie

Hemoragia poate fi un semn al avortului spontan dar acest lucru nu înseamnă că el este iminent. Studiile arată că, undeva între 20% și 30% dintre femei trec prin experiența unei hemoragii la începutul unei sarcini.

Aproximativ jumătate dintre femeile care au o hemoragie vaginală nu risca un avort spontan. Aproximativ 20% dintre toate sarcinile au ca rezultat un avort spontan și majoritatea au loc în primele 12 săptămâni de sarcină.

Semnele avortului spontan sunt:

Hemoragie vaginală

Crampe simțite la baza stomacului (mai puternice decât cele menstruale)

Transferul de țesut prin vagin

Majoritatea avorturilor spontane nu pot fi prevenite. Acestea sunt, de obicei, modul corpului de a spune că o sarcină nu a fost sănătoasă sau că nu era în stare să se dezvolte. Un avort spontan nu înseamnă că nu vei putea avea o sarcină sănătoasă în viitor sau că tu nu ești sănătoasă.

– Sângerările vaginale – sângerarea sau spottingul este primul semn al unui avort spontan pentru multe femei. Deși acestea sunt întotdeauna sursa unor griji, nu înseamnă neapărat că este vorba de pierderea sarcinii.

Uneori, sângerarea ar putea fi cauza unei iritații sau a procesului implantării ovulului în mucoasa uterină (nidația), se poate opri la un moment dat, iar sarcina se va dezvolta fără probleme. Aproximativ 10% dintre femeile gravide experimentează sângerări vaginale, la un moment dat în timpul sarcinii. Se va semnala imediat orice hemoragie vaginală medicului obstetrician. Specialistul va face un consult amănunțit pentru a depista cauzele acestui fenomen.

– Dureri abdominale severe – Durerea severă la nivelul abdomenului poate fi un simptom de sarcină ectopică, o condiție în care sarcina este extrauterină (ovului se implantează în afară uterului) și poate pune viața unei femei în pericol. Durerea severă la începutul sarcinii (mai ales într-una din părțile abdomenului), ar trebui investigată de urgență. Crampele mai puțin intense, asemănătoare celor din timpul menstruației, apar în sarcinile normale și nu sunt un semn de avort spontan.

– Diminuarea simptomelor specifice din timpul sarcinii – În cazul în care o femeie nu mai prezintă grețurile de dimineață sau dureri ale sânilor, caracteristice sarcinii nu înseamnă întotdeauna că există vreo problemă cu sarcina. Simptomele pot fluctua din diverse motive și nu ar trebui să devină îngrijorătoare. Totuși, medicul va fi înștiințat în legătură cu aceste modificări.

– Nu se mai simt mișcările fătului (întârzie în a doua jumătate a sarcinii) – În a doua parte a sarcinii, dacă deja au început să se simtă mișcările bebelușului din uter, medicul va sfătui viitoarea mămica sa îl înștiințeze dacă trece o anumită perioadă de timp fără să se simtă mișcările fetale.

Dacă specialistul va considera necesar, va monitoriza bătăile inimii fătului pentru a se asigura că acesta este în regulă.

2.4. Forme clinice

Avortul clinic are mai multe forme clinice:

Iminenta de avort.

Avortul spontan incipient.

Avortul în evoluție (în curs).

Avortul incomplet.

Avort spontan complet.

Avortul reținut.

Conform termenului de gestație când se produce avortul spontan este clasificat astfel:

precoce (înainte de 12 săptămâni de gestație);

tardiv (între 13 și 22 săptămâni).

Incidenta avorturilor la numărul total de sarcini uterine confirmate este în medie de 10%

Semnele care indică un avort spontan sunt pierderi de sânge roșu și contracții uterine dureroase exprimate prin dureri lombare sau abdominale intense.

Modificările colului uterin sunt diferite în funcție de tipul de avort spontan:

în iminenta de avort, colul uterin este închis, iar femeia acuza dureri în regiunea lombară sau suprasimfizara. Eliminările din vagin sunt obișnuite sau puțin sanguinolente;

în avortul incipient colul uterin se scurtează, orificiul extern se dilată. Durerile sunt însoțite de apariția eliminărilor sanguinolente. Crește excitabilitatea uterului;

în caz de avort în evoluție colul uterin este deschis suficient pentru trecerea produsului de concepție, iar hemoragia se intensifică;

avortul incomplet se definește ca expulzie parțială a produsului de concepție din cavitatea uterină. Contracțiile sunt dureroase, hemoragia este pronunțată, cu cheaguri mari de sânge. Colul uterin este penetrabil pe tot parcursul;

avortul complet se caracterizează prin expulzia totală a produsului de concepție. Colul uterin se prezintă scurtat, canalul cervical este dilatat, se observa scurgeri mici sanguinolente din uter. La tactul bimanual uterul este dur, micșorat în volum.

Figura 8. Formele de avort

Sursa: despre-boli.com

Tabloul clinic diferă în funcție de vârsta sarcinii:

în termene precoce ale sarcinii avortul spontan va debuta prin apariția eliminărilor sanguinolente imediat după apariția durerilor colicative,

în sarcina avansată avortul spontan evoluează prin apariția durerilor, după ce va urma expulzia produsului de concepție și apoi apariția eliminărilor sanguinolente.

Principalele cauze care duc la apariția avortului spontan

Ovulare: anomaliile genetice, anomalii ale gameților, tulburări endocrine, anomalii de placentație.

Anexiale: inserția joasă a corionului (placentei), infarctele sau chisturile placentare.

Materne: afecțiuni uterine (anomalii anatomice ale uterului, endometritele, insuficienta ismicocervicala, modificări anatomice ale miometrului); afecțiuni anexiale (inflamații sau tumori ale anexelor uterine), cauze generale (boli infecțioase, endocrine materne, factori imunologici).

Externe: carentele alimentare, intoxicațiile exogene, traumatismele.

2.5. Complicații

În primele săptămâni de sarcina de cele mai multe ori, părțile care constituie oul sunt atât de infiltrate în sânge, încât masa expulzata se prezintă ca un bloc compact în care nu se recunosc ușor elementele anatomice distincte: s-a dat numele de „mola sangvină” sau „mola cărnoasă” acestei mase eliminată într-un singur timp.

Foarte adesea oul expulzat se prezintă compus din toate cele 3 membrane, dar cavitatea amniotică este fără embrion sau cel mult cu un mic mugure care reprezintă inserția cordonului.

Oul uman de 3 sau 4 luni are părțile constitutive perfect distincte: un ou expulzat la această vârstă poate să se prezinte complet, adică învelit la exterior de o caducă parietala cu o porțiune mult îngroșata. Dacă oul este mort de mai mult timp, el suferă modificări de mumifiere, un făt mumifiat este scurtat, pielea de culoare galben-pamantie pe care lichidul amniotic, resorbit în parte, lasa un depozit cremos. La vârsta de 5- 6 luni, oul are aproape același aspect anatomic, ca și la termen. Când fătul este viu, poate prezenta mișcări respiratorii și bătăi ale inimii care persistă câtva timp.

Când oul a fost mort și reținut, fătul se macerează, țesuturile se îmbiba cu serozitate, pielea devine roșie – brună, se acoperă cu flictene pline de o serozitate roșiatică, consistenta fătului este mult scăzută, oasele craniului sunt încălecate: placenta poate prezenta leziuni degenerative, infiltrații, focare hemoragice.

Retenția totală sau parțială de reasturi ovulare poate să determine complicații immediate sau tardive. Complicațiile imediate sunt hemoragiile și infecțiile.

Hemoragiile: pot să fie abundente (care persistă zile și săptămâni), alteori ele sunt dintr-o dată masive și abundente, cu sânge rosu-viu, cu fenomene de anemie acută, stări mecopale. Chiar la femeile cu pierderi mici dar prelungite, starea generală se alterează, iar numărul de globule roșii scade mult. Mai frecvent se observă o alternantă a pierderilor mici cu pierderi abundente.

Infecțiile

Sunt complicațiile cele mai de temut ale resturilor. Microbii din vagin infectează resturile și produc putrefierea lor: lohiile devin purulente, rău mirositoare, abundente, febră și pulsul se ridică, uterul devine dureros, involuția se oprește. Forma clinica cea mai frecvența este endometrita post-avortum, datorită infecției resturilor de caduca

Infecția se poate propaga la mușchiul uterin, la anexele uterului sau venele periuterine. Printre complicațiile tardive ale avortului amintim:

– Polipii placentari cu hemoragiile secundare;

– Metrita cronică, manifestată prin tulburări menstruale, scurgeri mucoase, uter subinvoluat, cervicita, eroziuni cervicale;

– Sterilitate secundară.

2.6. Conduita în avortul spontan

Conduita profilactică

La consultațiile preconceptionale și prenatale se vor depista și îndepărta factorii care ar putea cauza avortul. În ceea ce privește incompetenta cervico-istmica se va face cerclajul colului uterin în cursul lunii a treia, deci înaintea producerii accidentului respectiv.

În incompetentele traumatice se poate încerca un tratament chirurgical înainte de apariția unei sarcini.

Conduita curativă

Conduita curativă este în funcție de faza de evoluție a avortului.

În eminenta de avort repaos la pat, regim alimentar hiposodic. Se administrează medicație sedativă cu acțiune calmantă pentru contracțiile uterine; scobutil, papaverina, derivați fenotiazonici, mialgin.

După depistarea focarului cauzal se trece la un tratament etiologic, probleme mai deosebite punând avortul hormonal și cel prin incompetenta cervico-istmica.

În incompetenta istmo-cervicala se va aplica o metodă de încercuire a colului uterin și strângerea lui.

Conduita în avortul în evoluție.

Este o urgență obstretică, fiindcă în majoritatea cazurilor hemoragia este mare și poate determina stări grave de anemie și șoc. În mediu nespitalicesc conduita consta în mesarea strânsă a vaginului; administrarea unei medicații hemostatice (dacă hemoragia impune acest lucru) și expedierea cât mai urgentă a cazului spre o maternitate. În mediul spitalicesc conduita diferă după vârsta sarcinii.

În avortul ovular (luna a I-a și a II-a) se face chiuretajul cavității uterine.

În avortul embrionar (luna a III-a și IV-a) dacă hemoragia este importantă se evacuează sarcina, mai întâi cu pensa și apoi cu chiureta. Dacă hemoragia este redusă se așteaptă până când s-a produs expulzia embrionului, după care se extrage placenta cu pensa și chiureta.

În avortul fetal (luna a V-a și a VI-a) se urmărește expulzia mai întâi a fătului, apoi a placentei, după care se face un control al cavității uterine cu chiureta.

Conduita în avortul incomplet

În mediul nespitalicesc se face mesarea vaginului și expedierea cazului la spital.

În maternități se practică chiuretajul uterin.

Conduita obstreticală

În situația în care în cavitatea uterină exista elemente ovulare, iar hemoragia este redusă se așteaptă 6-12 ore timp în care se aplică tratamentul medical. După acest interval de timp se avacueaza conținutul cavității uterine indiferent de răspunsul bolnavei la terapeutica medicală.

În situația în care avortul se manifesta prin hemoragii abundente, se efectuează chiuretajul uterin de la început. Dacă resturile ovulare sunt vechi, puternic aderente și infectate, iar mușchiul uterin compromis, se face histerectomie și protecție cu antibiotice.

2.7. Evoluție

Durata de timp în care se efectuează un avort este variabilă. Unele se efectuează rapid, în mai puțin de o oră, altele durează 5-6 ore și chiar mai mult.

Deseori oul este eliminat incomplet din cauza contracțiilor uterine insuficiente, a rezistenței colului sau a aderentei membranelor. În avorturile incomplete, resturile ovulare se elimină treptat în curs de mai multe zile, sau se organizează și se formează polipi placentari, sau produc complicații hemoragice și septice.

După avorturile complete urmează o scurgere de lohii, scurgere puțin abundență, a cărei durata este în raport cu vârsta sarcinii. Uterul involuează rapid și poate fi considerat vindecat după 8-10 zile pentru avorturile din primele 3 luni și duap 14-15 zile pentru avorturile de 5-6 luni.

Menstruația revine după 4 până la 6 săptămâni. La avorturile trecute de 3 luni se observă o mărire a sânilor cu o secreție lactată redusă, care dispare după 5-10 zile.

2.8. Diagnosticul de nursing

Diagnosticul se bazează pe diagnostic clinic și examen de laborator.

Diagnosticul clinic prezintă semne subiective (amenoree, tulburări neuro-vegetative) și semne obiective – semne uterine de sarcină (uter mărit, moale, păstos, etc.)

Dacă la o femeie care a prezentat amenoree și semne de graviditate apar hemoragii, dureri sau ambele, trebuie să ne gândim de la început la posibilitatea unei intreruperi de sarcină. Prin examinarea completă a femeii trebuie rezolvate următoarele probleme:

dacă femeia este sau a fost gravidă;

dacă există o amenințare de avort;

dacă este un avort în curs de efectuare sau chiar efectuat;

dacă este complet sau incomplet;

dacă este complicat;

cauza lui;

Dureri și hemoragii apar la mai multe femei care se cred gravide în mod greșit; simple întârzieri de menstruație, tulburări nervoase, gastro-intestinale sau hepatice, precum și modificări de volum ale uterului, au indus în eroare pe femei și pe medici.

Numai constatarea precisă a unui grup de simptome poate să stabilească un diagnostic de sarcină. În prezența hemoragiilor la o femeie gravidă, trebuie precizat dacă sângele vine din uter și este rezultat unei dezlipiri a oului, ori este pierdut din col, din vagin sau chiar din hemoroizi. Uneori se produc mici perderi de sânge dintr-un uter gravid, fără că oul să fi suferit vreo atingere, prin simplă insuficiență de secreție a corpului galben. Se mai pot produce pierderi menstruale anormale din a doua cavitatea uterului dublu.

Dureri abdominale sau lombare la o gravidă pot fi datorate unei colici intestinale, apendiculare, nefrite sau hepatice.

În primele două luni ale sarcinii, un diagnostic diferențial greu de lămurit îl oferă sarcină extrauterină care după ce determina de la început o amenoree, se manifestă apoi prin dureri abdominale, pierderi de sânge persistente, mărirea uterului și eliminarea de caduca. Prezența sau diferența unei tumori anexiale fixează de obicei diagnosticul.

Diagnosticul unui avort în curs de efectuare, nu se poate stabili decât prin examen local, constatându-se că vaginul este plin de cheaguri, colul deschis, oul sau fătul coborât în cavitatea cervicală, corpul uterin contractat intermitent, are volumul micșorat față de vârsta sarcinii. Examinarea micilor bucăți ovulare se va face în apă, spre a descoperi bucăți de caduca și vilozități coriale; acest examen cere multă experiență.

Nu este întotdeauna ușor de precizat dacă expulzia oului a fost completă sau incompletă. Chiar atunci când oul pare eliminat în întregime, este posibil ca bucăți mari de caduca sau cotiledoane să fie reținute în uter. Pierderile de sânge în zilele care urmează avortului constituie semnul cel mai sigur al retenției de resturi. Se adauga semne locale ca: un col moale, întredeschis, care permite pătrunderea pulpei indexului sau chiar o explorație intrauterină: corpul uterin mărit de consistenta păstoasă, este dureros la presiune și de mai multe ori deviat.

Examenul digital: lămurește precis diagnosticul de retenție. Diagnosticul de infecție post-avortum se stabilește prin constatarea febrei, a fetidității și a purulentei lohiilor, a frisoanelor repetate și a modificărilor patologice locale. Cazurile avorturilor spontane au un prognostic benign, cu totul diferit de avortul provocat, unde mortalitatea și morbidilitatea au un procent mai ridicat.

Avortul cu retenție este în proporție de 40 – 50%.

Figura 9. Diagnosticul diferențial cu alte forme de avort

Sursa: www.e-learning.com

Intervenția medicală rațională asigura vindecarea. În cazurile cu retenție, în care s-a așteptat eliminarea spontană a resturilor și vindecarea în timp, complicațiile trec de 40-60% cele mai multe se complică cu hemoragii, iar 5-10% se complică cu infecții. Un număr foarte redus se vindeca prin eliminarea spontana a resturilor, iar în cele mai multe dau naștere la complicații tardive ca: polipi placentari, metrite, tulburări menstruale, sterilitate secundară.

2.9. Examene clinice și tratament

În cazul în care medicul obstetrician va suspecta un avort spontan va face unele analize de sânge care vor măsură nivelul de hCG, ecografie, va monitoriza bătăile fetale și va face examen pelvin. Medicul va decide care sunt testele cele mai potrivite în situația fiecărei persoane pentru a se confirma avortul spontan sau pentru a se înlătura temerile.

Analizele de sânge pentru măsurarea nivelului de beta hCG (cantitatea de hCG din sânge) – Gonadotropina corionica umană sau hCG este un hormon produs de organism, exclusiv, în timpul sarcinii. Ea poate fi detectată în sânge la aproximativ o săptămână de la ovulație, când ovulul fertilizat este implantat în pereții uterului. În primele trei săptămâni de sarcină nivelul de hCG din sânge ar trebui să se dubleze la fiecare două-trei zile. Atunci când nivelul de hCG nu crește în mod corespunzător, posibil să fi avut loc un avort spontan, dar acesta este confirmat, cu certitudine atunci când nivelurile beta hCG sunt în scădere. Medicul va trebui să compare valorile hCG de cel puțin două ori pentru a se obține informații utile despre starea sarcinii. Pe măsură ce sarcina înaintează, cantitatea de hCG scade. În prima parte a sarcinii, fătul este prea mic pentru a putea fi observat ecografic, astfel încât testele hCG pot fi singurul instrument de evaluare a modului în care sarcina se dezvolta. În momentul în care bătăile inimii fătului sunt prezente și sacul gestational este clar vizibil ecografic, prezenta sarcinii va fi confirmată.

Ecografia – Ecograful folosește unde sonore care vor fi transmise prin abdomen sau vagin în scopul de a se obține o imagine aproximativă a sacului gestational și a copilului în curs de dezvoltare, din uter. La începutul sarcinii, până la opt săptămâni, cei mai mulți obstetricieni vor utiliza ecografia transvaginala, mai degrabă, decât ecografia abdominală. Uneori chiar și o singură ecografie, la începutul sarcinii poate determina dacă embrionul are sau nu activitate cardiacă. Din cauza ovulației târzii, în anumite cazuri, ar putea fi observat faptul că sarcina este viabilă puțin mai târziu decât medicul a estimat inițial. Chiar și în cazul în care aceasta s-a oprit din evoluție, cu ajutorul datei estimative a ovulației se putea stabili dacă a avut sau nu loc un avort spontan.

Monitorizarea bătăilor cardiace fetale – Monitorizarea ritmului cardiac fetal, numit și doppler fetal implica utilizarea unui dispozitiv cu ultrasunete care detectează sunetul bătăilor inimii fătului prin abdomen, fără să ofere vreo imagine. Ritmul bătăilor inimii pot fi înregistrate pe un monitor special în jurul săptămânilor 7-12 de gestație – acestea variază în funcție de persoană, din cauza unui număr variat de factori (poziția uterului, a placentei, etc.). Dacă o femeie se afla în primul trimestru de sarcină și suspectează o pierdere a sarcinii, medicii pot utiliza această investigație ca un instrument rapid de screening înainte de a recomanda și alte teste suplimentare. Totuși dacă bătăile fetale sunt prezente, avortul spontan nu a avut loc. Totuși pentru că aceasta nu este o investigație concludenta, de cele mai multe ori, alături de aceasta se recomandă și ecografia.

Examinarea pelvina – Medicul poate considera că examenul pelvin este necesar, ca parte a consultului, atunci când o femeie însărcinată prezintă simptome de avort. Pe parcursul acestuia se va verifica dacă cervixul este dilatat (acest semn este specific în general în cazul avortuli spontan), iar în funcție de acest indiciu, obstetricianul va știi dacă sunt necesare sau nu și alte teste suplimentare. De asemenea, în cazul unui examen pelvin, specialistul ar putea căuta și particularități ale unei sarcini ectopice. Dacă o femeie însărcinată sângerează și colul uterin nu este dilatat, medicul poate pune diagnosticul de iminenta de avort. Deoarece spottingul în prima parte a sarcinii nu este ceva neobișnuit, în funcție de circumstanțe, obstetricianul ar putea recomanda și alte investigații suplimentare, exceptând cazul în care sângerările continuă.

Tratamentul depinde de stadiul sarcinii și de gradul de evoluție al travaliului. În unele cazuri, repausul la pat și consumul de lichide sunt suficiente pentru oprirea contracțiilor premature.

Dacă nu există contracții dar colul uterin s-a deschis se va efectua o procedură numită serclaj ce are drept scop prevenirea nașterii înainte de termen. Serclajul colului uterin consta în aplicarea unei șuturi circulare pentru a strânge colul uterin, șuturi ce vor fi îndepărtate în ultima lună de sarcină.

Există și medicamente ce pot fi folosite (terbutalina, sulfat de magneziu), care relaxează mușchii netezi, inclusiv cei ai uterului. Pot fi utilizate și medicamente care blochează producerea de substanțe ce stimulează contracțiile uterine (prostaglandinele). Pot fi administrate oral sau injectabil. Aceste medicamente nu pot întârzia o naștere prematură decât pentru perioade scurte de timp.

Dacă există riscul unei nașteri premature, sunt adoptate măsuri de prevenire a complicațiilor previzibile la nou-născut, în special a problemele respiratorii. Sunt administrați corticosteroizi, pentru a stimula dezvoltarea plămânilor. După săptămână 34 de gestație, steroizii nu mai sunt necesari, deoarece dezvoltarea pulmonară fetala este în limite normalității.

CAPITOLUL III

PROCES DE NURSING – PLANURI DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVELOR CU AVORT SPONTAN

CAZUL I

CULEGEREA INFORMAȚIILOR

Date de identificare

Nume: R.

prenume: F.

Vârsta: 28 ani

Sex: feminin

Naționalitatea: română

Domiciliu: Tecuci, jud. Galați

Ocupația: economist

Data internării: 8.02.2014 – Spitalul Municipal Tecuci

Data externării: 15.02.2014

Diagnostic de internare: Avort spontan, metroragie

Motivele internării: grețuri, frison, vărsături, metroragie

Situația familială și socială: căsătorită, stare socială bună

Antecedente Personale Patologice:

– fiziologice: menarhă la 14 ani, cicluri regulate la interval de 28 de zile cu durată 5 zile;- nu prezintă alergii; grup sanguin O1, Rh negativ.

– obstetricale: sarcini 2, N=0, A = 2 (1 la cerere, 1 spontan la 14 săptămâni)

Antecedente heredo-colaterale: fără legătură cu cazul

Condiții de viață: bune, fumătoare (1 pachet/zi), consumă ocazional alcool.

Istoricul bolii

Pacienta este însărcinată în 10 săptămâni și se internează cu dureri lombare și metroragie ce au apărut în urmă cu 5 ore. Pacienta afirmă ca are o stare de epuizare și frisoane, că se simte obosită, în ultimul timp prezintă grețuri și vărsături. A avut o întrerupere de sarcină la vârsta de 17 ani și un avort spontan în urmă cu doi ani la 14 săptămâni.

Observare inițială

Pacientă normoponderală în stare de conștiență, la palpare, durere abdominală, metroragie, grețuri, frison, vărsături. Tegumente si mucoase: palid colorate, torace normal conformat, respiratii 16/min, TA 130/70 MG, puls 74 batai/min, micțiuni fiziologice, orientată temporo – spațial.

Analize de laborator

VSH 16 mm/2 h

HB 13 g/100 ml

Ht 46 %

L 8000 mm3

Ca 3,2 mEg/l

Mg 19 mg/l

Uree 44 mg%

Lipide 300 mg/100 ml

Glicemie 120 mg%

Creatinină 0,48 mg%

Explorări paraclinice:

Ecografie abdominală:

abdomen suplu, dureros;

organe genitale externe cu aspect normal;

col fără leziuni vizibile prin care pierde sânge în cantitate abundentă;

col permeabil pentru index prin care se tușează resturi ovulare;

anexe fără modificări patologice la palpare;

corp intern mărit în volum, contracții, mobil.

Nevoi fundamentale alterate

NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

NEVOIA DE A SE ALIMENTA ȘI HIDRATA

NEVOIA DE A ELIMINA

NEVOIA DE A DORMI, DE A SE ODIHNI

NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ȘI DEZBRĂCA

NEVOIA DE A MENȚINE TEGUMENTELE CURATE ȘI INTEGRE

NEVOIA DE A SE RECREEA

NEVOIA DE A ÎNVĂȚA PENTRU A-ȘI PĂSTRA SĂNĂTATEA

1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

P- metroragie

E- mobilitate redusă

S- durere lombară și avort spontan sarcină 10 săptămâni

OBIECTIVE

diminuarea durerii

instalarea calmului și siguranței;

reechilibrare hidro-electrolitică;

INTERVENȚII PROPRII

încurajez pacienta

urmăresc pulsul, respirația, TA și le notez în Foaia de Observație;

ajut pacienta în timpul vărsăturilor

învăț pacienta să respire profund

comunic cu pacientul în legătură cu procedurile și investigațiile, liniștesc pacienta;

aduc la cunoștința pacientei posibilele complicații și intervențiile optime de prevenire a acestora.

INTERVENȚII DELEGATE

Administrez medicația prescrisă de medic:

ser fiziologic – 500 ml;

glucoza 10%-500 ml;

vitamina C-fiole II;

vitamina B-i-fiole II;

vitamina B6-fiole II;

calciu glucoric – fiole I;

penicilină 1.000.000 ni.

EVALUARE

durerea și-a redus intensitatea

starea generală a bolnavului este bună;

echilibrul hidroelectrolitic normal;

pacienta cunoaște posibile complicații și intervențiile optime de prevenire a acestora.

2. NEVOIA DE A SE ALIMENTA ȘI HIDRATA

P: sursa de dificultate durere, anxietate, deshidratare din cauza pierderilor de sânge

E: grețuri, vărsături

S: inapetență, vărsături

OBIECTIVE

pacienta să aibă o stare de bine fără grețuri și vărsături;

pacienta să fie echilibrat hidroelectrolitic;

pacienta să aibă un aport nutrițional corespunzător;

combaterea vărsăturilor.

INTERVENȚII PROPRII

așez pacienta în poziție semisezând, sezând (decubit dorsal), cu capul într-o parte;

ajut pacienta în timpul vărsăturilor, sprijinind-o;

învăț pacienta să respire profund;

aplic tratamentul medicamentos (antiemetice, vitamine) asigur respectarea regimului igieno-dietetic impus;

monitorizare ingesta/excreta;

supraveghez alimentația și evoluția pacientei, informând medicul asupra eventualelor modificări pozitive sau negative.

INTERVENȚII DELEGATE

Administrez medicația prescrisă

Alimentația inadecvată legată de grețuri și vărsături a fost înlăturată

EVALUARE

grețurile și vărsăturile au dispărut

durerea s-a diminuat

pacienta este echilibrat hidroelectrolitic.

3. NEVOIA DE A ELIMINA

P: scurgere vaginală inadecvată – metroragie

E: constipația

S: vărsături alimentare, durere abdominală

OBIECTIVE

pacienta să nu mai prezinte vărsături;

reluarea tranzitului intestinal în limite normale și oprirea sângerărilor.

INTERVENȚII PROPRII

asigur alimentație bogată în fibre vegetale (fierte);

asigur aport suficient de lichide și regim igieno-dietetic;

monitorizez și notez în foaia de observație raportul ingesta/excreta;

determin pacienta să ingere o cantitate suficientă de lichide;

urmăresc și notez în foaia de observație consistența și frecventa scaunelor.

INTERVENȚII DELEGATE

administrez medicația laxativă.

EVALUARE

pacienta se simte mai bine după administrarea medicației și reluarea tranzitului intestinal, cunoaște recomandările privind o alimentație bogată în fibre vegetale echilibrată hidro-electrolitic și acido-bazic.

4. NEVOIA DE A DORMI, DE A SE ODIHNI

P : odihna insuficientă și oboseală

E : durere, afecțiune

S : insomnie, cearcăne

OBIECTIVE

asigurarea unui somn calitativ și cantitativ;

restabilirea stării generale de bine.

INTERVENȚII PROPRII

asigur în salon un microclimat cu condițiilor necesare pentru odihnă;

identific cauza oboselii

învăț pacienta să practice tehnici de relaxare, exerciții respiratorii înainte de culcare;

identific nivelul și cauza anxietății (adoarme greu și la trezire prezintă oboseală, ochi încercănați, epuizare, modificarea integrității sistemului nervos, durere, provocate de avortul spontan și frica de a nu mai avea copii);

observ și notez calitatea și orarul somnului.

INTERVENȚII DELEGATE

– Am administrat la indicația medicului un amestec litic format din: Scobutil fiole III; Papaverină fiole III; Lizadon 1 tabletă de 3 ori/zi.

– Am administrat la indicația medicului Algocalmin 2 tablete/zi;

– Am administrat la indicația medicului Diazepam 1 tabletă/zi.

EVALUARE

pacienta și-a restabilit o stare generală bună și este echilibrată fizic și psihic;

bolnava are un somn liniștit și se simte odihnită;

pacienta și-a ameliorat starea de oboseală.

5. NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

P: imposibilitatea deplasării, mișcări limitate datorită stării generale alterate a durerii

E: intervenția obstreticală

S: mobilitate diminuată, transportarea cu scaunul cu rotile de la cabinetul de ginecologie la salon

OBIECTIVE

pacienta să fie transportată în siguranță;

asigurarea alimentației pasive la pat;

pacienta să aibă o mobilitate corespunzătoare în următoarele 48 ore;

asigurarea materialelor necesare satisfacerii nevoilor fiziologice la pat;

asigurarea poziției bolnavei în pat.

INTERVENȚII PROPRII

asigurarea poziției bolnavei în pat;

asigur ajutor în satisfacerea nevoilor fiziologice;

ajut la punerea pacientei în scaunul cu rotile și apoi o transport în salon.

INTERVENȚII DELEGATE

– administrarea tratamentului medicamentos prescris;

EVALUARE

pacienta a ajuns cu bine în salon;

durerile s-au diminuat în intensitate;

se poate deplasa singură, starea pacientei este ameliorată.

6. NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ȘI DEZBRĂCA

P: dificultate în a se îmbrăca și a se dezbrăca

E: dureri și mobilitate diminuată

S: neputință

OBIECTIVE

– pacienta să se poată îmbrăca și dezbrăca cu un minim de ajutor

INTERVENȚII PROPRII

am condus pacienta în salon, am instalat-o în pat;

am explicat pacientei necesitatea internării în spital;

asigur susținerea pacientei pentru realizarea nevoii;

ajut pacienta să se îmbrace și să se dezbrace;

asigur lenjeria curată de corp și de pat;

INTERVENȚII DELEGATE

administrarea tratamentului medicamentos prescris;

EVALUARE

pacienta se îmbracă cu ajutor minim;

pacienta a obținut independență în realizarea nevoii.

7. NEVOIA DE A MENȚINE TEGUMENTELE CURATE ȘI INTEGRE

P1: dificultate în autoîngrijire

E1: dureri și mobilate diminuată

S1: dificultate în a-și efectua toaleta

P2: alterarea integrității tegumentelor

E2: metroragie provocată de avortul spontan

S2: dificultate în a-și efectua igiena

OBIECTIVE

suplinirea nevoii de a fi curat de către îngrijitori;

realizarea igienei personale corespunzătoare;

pacienta să prezinte curățenia aparatului genital;

supravegherea absorbantului, precum și a calității și cantității de sânge pierdut.

INTERVENȚII

asigur supravegherea absorbantului, a calității și cantității de sânge pierdut;

schimb absorbantului si efectuez toaleta zonei genitale;

schimb hainele transpirate sau murdare;

asigur lenjerie curată;

efectuez îngrijirea fanerelor (spălarea parului, tăierea unghiilor, etc.).

EVALUARE

pacienta cooperează la efectuarea toaletei corporale;

absorbantul este curat;

starea generală a bolnavei este bună.

8. NEVOIA DE A SE RECREEA

P: dezinteres în a efectua activități recreative

E: dureri și disconfort psihic, datorat pierderii sarcinii

S: izolare

OBIECTIVE

ameliorarea simptomelor, îmbunătățirea stării de sănătate;

pacienta să-și poată satisface singură nevoia.

INTERVENȚII

port discuții cu privire la prognosticul favorabil al bolii;

asigur pacientei un climat corespunzător: televizor în cameră, citirea zilnică a presei astfel încât acesta să se recreeze.

EVALUARE

pacienta și-a ameliorat simptomele, și-a îmbunătățit starea de sănătate astfel încât acesta să-și poată satisface singură nevoia de a se recrea;

în timpul liber citește ziare, reviste, cărți; dezleagă integrame; se plimbă în aer liber.

9. NEVOIA DE A ÎNVĂȚA PENTRU A-ȘI PĂSTRA SĂNĂTATEA

P : cunoștințe insuficiente despre boală

E : lipsa de informare

S: nu cunoaște date despre boală și despre profilaxia acesteia

OBIECTIVE

educația pentru sănătate;

pacienta să se informeze permanent despre starea de boală actuală;

pacienta să înțeleagă importanța examenelor clinice, paraclinice și a intervenției ginecologice.

INTERVENȚII PROPRII

asigur pacientei educația pentru sănătate;

educ corect pacienta asupra importanței tratamentului, dar și a igienei zonei genitale în vindecarea cât mai rapidă și în a evita complicațiile;

îi asigur educație în legătură cu factori favorizanți ai bolii, și îi recomand să îi evite;

Îi recomand să evite excesele alimentare, abuzul de alcool, să-și trateze afecțiunile ginecologice.

EVALUARE

pacienta își manifestă interesul pentru îngrijirile acordate și obținându-se un răspuns favorabil din partea acesteia;

pacienta pune întrebări despre complicațiile bolii și despre riscul de a nu mai rămâne însărcinată;

pacienta este mai informată și înțelege necesitatea tratamentului.

EVALUARE FINALĂ

pacienta se externează cu stare generală ameliorată și nu prezintă complicații;

are o condiție fizică și psihică ameliorată;

T.A., puls, temperatură – normale;

a învățat regulile de igienă și păstrare a sănătății;

în urma instituirii tratamentului cu antibiotice analgezice, antiinflamatoare, starea pacientei este favorabilă, nu prezintă metroragie, abdomen suplu, nedureros.

Se externează cu recomandarea să se urmărească evitarea fumatului, cafelei în exces, asigurarea unei locuințe corespunzătoare, spațioasă, luminoasă, curată, evitarea efortului fizic; repaus sexual 28 zile; regim hiperhidric; urmarea tratamentului conform rețetei prescrise; condiții de muncă corespunzătoare principiilor ergonomice, folosirea rațională a repausului prin odihna activă și culturală, evitarea sedentarismului, evitarea stresului, igienizarea întregii vieți.

CAZUL II

CULEGEREA INFORMAȚIILOR

Date de identificare

Nume: C.

prenume: D.

Vârsta: 17 ani

Sex: feminin

Naționalitatea: română

Domiciliu: Gohor, jud. Galați

Ocupația: elevă

Data internării: 06.02.2014 – Spitalul Municipal Anton Cincu, Tecuci

Data externării: 17.02.2014

Diagnostic de internare: iminență de avort, sarcină 14 săptămâni

Motivele internării: dureri periabdominale și lombare, cefalee, vertij, metroragie.

Situația familială și socială: necăsătorită, locuiește alături de părinți și cei doi frați mai mici într-o casă modestă cu trei camere, nu dorește să divulge identitatea tatălui copilului, fiind anunțate autoritățile locale

Antecedente personale patologice: menarhă la 13 ani, cicluri regulate la 28 de zile, flux moderat, grup sanguin AB IV, Rh pozitiv

Antecedente heredo-colaterale: mamă hipertensivă

Condiții de viață: corespunzătoare, nefumătoare, elevă, dar a abandonat școala în ultima lună

Istoricul bolii:

Pacientă în vârstă de 17 de ani, se internează pentru apariția în urmă cu două zile a durerii periabdominale și lombare, cefalee, vertij, metroragie, mai accentuate decât de obicei. În urmă cu trei zile a făcut efort fizic, urmat de stres (provocat de cearta cu părinții la aflarea veștii că este însărcinată și va avea un copil) însoțit de valori tensionale până la 150 mm Hg. Se prezintă pe secția obstetrică-ginecologie în vederea urmării tratamentului de specialitate.

Observare inițială

Starea generală a pacientei este moderat alterată cu astenie, anxietate, în stare de conștiență, tegumente și mucoase palide, T=36,50 C, fanere normale, TA 150/105 mmHg, A.V. = 80 b/min. Bolnavă cooperantă, dar anxioasă, necăsătorită, locuiește alături de părinți și cei doi frați mai mici într-o casă modestă cu trei camere, nu dorește să divulge identitatea tatălui copilului, fiind anunțate autoritățile locale.

Analize de laborator

VSH 15 mm/2 h

HB 11 g/100 ml

Ht 41 %

L 9100 mm3

Ca 4,8 mEg/l

Glicemie 63 mg%

Analiza urinii – culoare portocalie, aspect ușor tulbure, albumină absentă, urabilinagen normal, glucoza prezentă

Explorări paraclinice

EKG;

Radiografie pulmonară.

Nevoi fundamentale alterate

NEVOIA DE A RESPIRA ȘI A AVEA O BUNĂ CIRCULAȚIE

NEVOIA DE A SE ALIMENTA ȘI HIDRATA

NEVOIA DE A ELIMINA

NEVOIA DE A DORMI, DE A SE ODIHNI

NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ȘI DEZBRĂCA

NEVOIA DE A MENȚINE TEGUMENTELE CURATE ȘI INTEGRE

NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

NEVOIA DE A COMUNICA

NEVOIA DE A FI OCUPAT /UTIL PENTRU A SE REALIZA

NEVOIA DE A SE RECREEA

NEVOIA DE A ÎNVĂȚA PENTRU A-ȘI PĂSTRA SĂNĂTATEA

1. NEVOIA DE A RESPIRA ȘI A AVEA O BUNĂ CIRCULAȚIE

P. = iminență de avort

E. = dureri periabdominale și lombare

S. = valori tensionale mari

OBIECTIVE

– calmarea durerilor;

– menținerea TA la valori sub 130/80 mmHg;

– menținerea pulsului la valori situate sub 80 bătăi/min;

– pacienta să nu mai prezinte metroragie;

– colorație roz a tegumentelor, tegumente calde în extremități.

INTERVENȚII PROPRII

am dus bolnava în salon;

am impus repausul la pat;

am discutat cu pacienta despre boala sa și am anunțat-o că în următoarea zi i se va recolta sânge pentru analize, să nu mănânce și să nu bea apă;

am recomandat evitarea efortului fizic, stres, oboseală, emoții;

am aerisit salonul;

am calculat bilanțul hidric măsurând eliminările și ingestia de lichide.

INTERVENȚII DELEGATE

Am administrat la indicația medicului: Scobutil fiole lll/zi; Papaverină fiole lll/zi; Piafen fiole lll/zi; Lizadon supozitoare U/zi.

Am administrat la indicația medicului Algocalmin 2 tablete/zi;

Am instalat bolnava confortabil în pat, am aerisit salonul.

Am administrat la indicația medicului Diazepam 1 tabletă/zi;

Am administrat la indicația medicului: vitamina C – fiole lll/zi; vitamina B1 – fiole lll/zi; vitamina B6 – fiole lll/zi;

monitorizarea funcțiilor vitale si notarea in Fișa de Observație (F.O.)

control periodic al TA;

informez medicul asupra eventualelor modificări pozitive sau negative în ceea ce privește starea pacientului.

EVALUARE

diminuarea durerilor periabdominale și lombare;

TA se menține la 124/80 mmHg;

pulsul se menține la 80 bătăi/minut;

respirație și circulație echilibrate;

tegumentele și-au recăpătat culoarea roz și sunt calde în extremități.

2. NEVOIA DE A SE ALIMENTA ȘI HIDRATA

P. = problemă de a se alimenta și hidrata

E. = hipertensiune arterială și iminență de avort

S. = bolnava are capacitatea de a se alimenta si hidrata corespunzător

OBIECTIVE

pacienta trebuie să cunoască restricțiile alimentare specifice afecțiunii de care suferă;

am explicat pacientei necesitatea hidratării, am sfătuit-o să consume cât mai multe lichide (1500-2000 ml).

pacienta să aibă un aport nutrițional corespunzător;

pacienta să prezinte funcțiile vitale în limite normale;

asigurarea alimentației pasive.

INTERVENȚII PROPRII

asigur respectarea regimului igieno-dietetic impus;

administrarea unei alimentații hipoproteice, hipolipidice, hipoglucidice, hiposodate;

monitorizare ingesta/excreta.

INTERVENȚII DELEGATE

administrarea tratamentului indicat de medic.

EVALUARE

pacienta cunoaște și respectă alimentația hipoproteică, hipolipidică, hipoglucidică, hiposodată;

deshidratarea din cauza pierderilor de sânge a fost ameliorată;

pacienta se poate hrăni singură.

3. NEVOIA DE A ELIMINA

P. = metroragie

E. = repaus prelungit la pat

S. = durere, disconfort fizic și psihic

OBIECTIVE

oprirea sângerărilor;

menținerea tranzitului intestinal în limite fiziologice și menținerea echilibrului hidro-electrolitic si acido-bazic

INTERVENȚII PROPRII

– asigur alimentație bogată în fibre vegetale (fierte);

– monitorizez și notez în foaia de observație ingesta și excreta;

– pacienta să prezinte funcțiile vitale în limite normale;

– verific densitatea urinară (asigur menținerea în limite 1005-1025).

INTERVENȚII DELEGATE

administrez medicația recomandată: Scobutil tablete II l/zi; Papaverină tablete lll/zi; Piafen tablete II l/zi; Lizadon supozitoare ll/zi.

asigur aport suficient de lichide și regim igieno-dietetic.

EVALUARE

tranzitul intestinal restabilit în limite fiziologice;

metroragia s-a oprit;

pacientul cunoaște și respectă recomandările privind o alimentație bogată în fibre vegetale echilibrată hidro-electrolitic si acido-bazic.

4. NEVOIA DE A DORMI, DE A SE ODIHNI

P. = problemă de a se odihni

E. = dureri periabdominale și lombare

S. = pacienta are un somn agitat, nu se odihnește bine; prezintă grețuri din cauza prezenței sarcinii

OBIECTIVE

echilibrare fizică și psihică a pacientei;

pacienta să nu mai prezinte durere;

pacienta să prezinte un somn liniștit;

restabilirea stării generale.

INTERVENȚII PROPRII

asigur în salon un microclimat cu condiții necesare pentru odihnă.

observ și notez calitatea și orarul somnului.

INTERVENȚII DELEGATE

administrarea medicației prescrisă de medic: Diazepam 1tb/seara;

EVALUARE

pacienta și-a restabilit o stare generală bună și este echilibrată fizic și psihic.

5. NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

P. = problemă de a avea o bună postură

E. = imobilizare la pat datorată durerilor

S. = dificultate în mișcare și deplasare

OBIECTIVE

asigurarea poziției bolnavei în pat;

asigurarea alimentației pasive la pat;

asigurarea materialelor necesare satisfacerii nevoilor fiziologice la pat;

realizarea independentă a acestei nevoi.

INTERVENȚII PROPRII

asigur poziția corespunzătoare a pacientei în pat;

recomand pacientei evitarea efortului fizic;

am discutat cu pacienta despre evoluția bolii, i-am explicat că necesită repaus și nu are voie sa depună efort;

asigur ajutor și materiale necesare în satisfacerea nevoilor fiziologice.

INTERVENȚII DELEGATE

– am administrat la indicația medicului Metroclopramid III fiole/zi

EVALUARE

pacienta are o postură bună;

își poate satisface singură nevoile fiziologice;

durerile s-au diminuat, funcțiile vitale în limitele normale;

pacienta nu mai prezintă metroragie, hidratată suficient;

prezintă grețuri matinale, normale pe timpul sarcinii.

6. NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ȘI DEZBRĂCA

P. = problemă de a se îmbrăca și dezbrăca

E. = astenie fizică

S. = dificultate și dezinteres în realizarea nevoii

OBIECTIVE

– rezolvarea independentă a acestei nevoi;

– creșterea interesului față de realizarea nevoii.

INTERVENȚII

– asigur susținerea pacientei pentru realizarea nevoii;

– asigur lenjeria curată de corp și de pat.

EVALUARE

Stare generală bună, afebrilă;

pacienta nu mai prezintă scurgere vaginală, funcțiile vitale în limitele normale;

pacienta înțelege faptul că îmbrăcămintea lejeră și curată îi sporește confortul și că trebuie să obțină independență în realizarea nevoii.

7. NEVOIA DE A MENȚINE TEGUMENTELE CURATE ȘI INTEGRE

P. = problemă de menține tegumentele curate

E. = astenie fizică

S. = dificultate în realizarea nevoii

OBIECTIVE

independență în realizarea nevoii;

suplinirea nevoii de către îngrijitori;

realizarea igienei personale corespunzătoare.

INTERVENȚII

efectuez îngrijirea fanerelor (spălarea parului, tăierea unghiilor, etc.);

efectuez toaleta generală corporală;

supraveghez menținerea integrității și curățeniei tegumentelor;

aerisesc zilnic salonul.

EVALUARE

pacienta cooperează la efectuarea toaletei corporale și a obținut independență în realizarea nevoii.

8. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

P. = problemă de a evita pericolele

E. = asocierea hipertensiunii arteriale cu iminența de avort

S. = dificultate de a evita pericolele

OBIECTIVE

asigurarea tratamentului adecvat, corect și la timp (administrarea corectă a medicației prescrise de medic);

pacienta va cunoaște riscurile bolii și tipurile de îngrijiri ce urmează să le primească;

pacienta să nu mai prezinte grețuri;

pacienta să prezinte funcțiile vitale în limite normale;

instalarea calmului și siguranței.

INTERVENȚII PROPRII

explic pacientei tratamentul ce urmează a fi efectuat;

facilitez vizitarea bolnavei de către familie sau prieteni;

ajut pacienta să recunoască singură și să anunțe modificările apărute în evoluția bolii;

am discutat cu pacienta despre evoluția bolii, despre starea sa psihică și am încurajat-o.

aduc la cunoștința pacientei posibilele complicații și intervențiile optime de prevenire a acestora.

EVALUARE

pacienta este lucidă, prezintă o stare de calm și siguranță

pacienta cunoaște posibile complicații și intervențiile necesare pentru prevenirea acestora

9. NEVOIA DE A COMUNICA

P. = problemă de comunicare

E. = stare generală alterată, mobilizare la pat

S. = anxietate, pacienta comunică greu

OBIECTIVE

creșterea încrederii pacientei în tratamentul aplicat și în calificarea personalului medical;

asigur susținerea morală a pacientei.

INTERVENȚII

port discuții cu bolnavul pentru a-i întări moralul;

explic pacientei tratamentul ce urmează a fi efectuat;

permit vizita familiei, a prietenilor (fără a obosi, supăra sau agita pacienta).

EVALUARE

pacienta are deplină încredere în calificarea personalului medical și tratamentul aplicat

pacienta va participa la ședințe de consiliere cu psihologul spitalului.

10. NEVOIA DE A FI OCUPAT /UTIL PENTRU A SE REALIZA

P. = : problemă de a se realiza și de a fi ocupat /util

E. = iminența de avort, vârsta

S. = astenie, cefalee, vertij și imposibilitatea de a fi util

OBIECTIVE

recăpătarea și menținerea interesului pentru a realiza independent nevoia

INTERVENȚII PROPRII

încerc să conving pacienta că poate fi utilă pentru sine și copil, dacă își poate realiza autonom nevoile și dacă știe cum să prevină eventualele complicații din sarcină.

INTERVENȚII DELEGATE

respectarea schemei de tratament prescris de medic și regimului igieno-dietetic

EVALUARE

pacienta și-a recăpătat interesul pentru a realiza independent nevoia.

11. NEVOIA DE A SE RECREEA

P. = problemă de a se recrea

E. = astenie, imobilizare la pat

S. = pacienta nu poate să participe la activități care să o bine-dispună și să o recreeze

OBIECTIVE

ameliorarea simptomelor, îmbunătățirea stării de sănătate astfel încât aceasta să-și poată satisface singură nevoia

INTERVENȚII

port discuții cu privire la prognosticul favorabil al bolii sub tratament;

asigur pacientei un climat corespunzător: televizor în cameră, citirea zilnică a presei astfel încât aceasta să se recreeze.

EVALUARE

pacienta și-a ameliorat simptomele, și-a îmbunătățit starea de sănătate astfel încât aceasta să-și poată satisface singură nevoia de a se recrea;

își manifestă dorința de a citi și de a se plimba.

12. NEVOIA DE A ÎNVĂȚA PENTRU A-ȘI PĂSTRA SĂNĂTATEA

P. = problemă de a învăța pentru a-și păstra sănătatea

E. = lipsa cunoștințelor pacientului privind sarcina și iminenței de avort

S. = imposibilitatea pacientului de a se autoîngriji

OBIECTIVE

pacientul să cunoască manifestările bolii, cauza bolii și evoluția acesteia;

educație pentru sănătate;

să poată preveni apariția unui episod similar;

pacienta să învețe despre sarcină și despre modul de a se îngriji de sănătatea ei pe timpul sarcinii

INTERVENȚII PROPRII

aduc la cunoștința pacientei manifestările bolii, cauza bolii și evoluția acesteia

explic pacientei ceea ce trebuie să facă pentru o îmbunătățire a stării de sănătate și pentru menținerea ei

supraveghez alimentația și evoluția pacientei, informând medicul asupra eventualelor modificări pozitive sau negative în ceea ce privește starea pacientei și intervin dacă este cazul;

încerc să captez interesul pacientei în îngrijirile acordate și obținerea unui răspuns favorabil din partea acesteia;

asigur pacientei educație pentru sănătate.

INTERVENȚII DELEGATE

intervin dacă este nevoie la indicația medicului

EVALUARE

pacienta își manifestă interesul pentru îngrijirile acordate, obținându-se un răspuns favorabil din partea acesteia;

caută să se informeze în legătură cu ceea ce înseamnă sarcina și se interesează de iminența de avort.

EVALUARE FINALĂ

durerile s-au diminuat și starea pacientei s-a îmbunătățit;

pacienta are o circulație și respirație adecvată, TA este în limite normale;

nu mai prezintă stări de anxietate, cefaleea a dispărut și pacienta este mulțumită

este echilibrată hidroelectrolitic și nutrițional;

nu prezintă complicații;

comunică eficient cu cei din jur;

are o condiție fizică și psihică vizibil ameliorată;

pacienta a învățat că este bine sa evite factorii stresanți care pot duce la creșterea excesivă a TA și la iminența de avort;

s-a odihnit mai bine și a învățat să respecte orele de somn;

a învățat să respecte regimul alimentar desodat, hipolipidic, hipocaloric, să ia tratamentul conform recomandărilor făcute de către medic.

Se externează cu următoarele recomandări:

evitarea eforturilor fizice;

respectarea igienei corporale;

regim hidric;

urmarea tratamentului conform rețetei prescrise.

CAZUL III

CULEGEREA INFORMAȚIILOR

Date de identificare

Nume: D.

prenume: C.

Vârsta: 24 ani

Sex: feminin

Naționalitatea: română

Domiciliu: com. Ivești, jud. Galați

Ocupația: profesor

Data internării: 02.03.2014 – Spitalul Municipal Tecuci

Data externării: 06.03.2014

Diagnostic de internare: sarcină 8 săptămȃni, iminență de avort, metroragie

Motivele internării: dureri intense în regiunea lombară, metroragie, iminență de avort, stare generală alterată, grețuri, vărsături, inapetență.

Antecedente Personale Patologice: menarha la 15 ani, cicluri moderate, flux moderat, durata 6 zile, obstetricale: sarcini 1, N=0, extrauterină =1

Antecedente heredo-colaterale: sarcină extrauterină în ianuarie 2012

Condiții de viață: bune, locuiește împreună cu soțul la casă, nefumătoare, nu consumă alcool.

Istoricul bolii

Pacianta s-a internat cu dureri intense în regiunea lombară cu iradiere spre organele genitale interne.

Prezintă vărsături, inapețență, stare generală alterată, metroragie.

Durerea a apărut în urmă cu două zile și pacienta este trimisă de către medicul de familie pentru consult de specialitate la spitalul municipal. Este căsătorită, nefumătoare, nu consumă alcool. In ianuarie 2012 a avut o sarcină extrauterină neoperată, s-au făcut citostatice (metrotexat – tratament 2 săptămȃni) și sarcina s-a oprit din evoluție la 6 saptămȃni, resorbȃndu-se de pe trompa uterină.

Se constată o discordanță: menținerea amenoreei și mărirea în volum a uterului în neconcordanță cu vârsta sarcinii. Prezintă iminență de avort, se efectuează ecografia în urma căreia se stabiliște diagnosticul de avort spontan sarcină 8 săptămȃni. Se internează pentru intervenție obstreticală și tratament de specialitate.

Analize de laborator

VSH 5 mm/2 h

HB 15,58 g/100 ml

Filerinogen 216 mg%

TGO 4 UI

TGP 2 UI

TQ 25"

TH 125"

TS 21

TC 8'

Glicemie 82 mg%

Creatinină 0,70 mg/100 ml

Proteinemia 6,2 gr/100 ml

L 5900 mm3

Examen radiologic – Ecografie abdominală – ficat aspect normal, rinichi drept, splină, pancreas, relatii normale. Sarcină oprită din evoluție 8 săptămȃni

Nevoi fundamentale alterate

NEVOIA DE A SE ALIMENTA ȘI HIDRATA

NEVOIA DE A ELIMINA

NEVOIA DE A DORMI, DE A SE ODIHNI

NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ȘI DEZBRĂCA

NEVOIA DE A MENȚINE TEGUMENTELE CURATE ȘI INTEGRE

NEVOIA DE A SE RECREEA

NEVOIA DE A ÎNVĂȚA PENTRU A-ȘI PĂSTRA SĂNĂTATEA

1. NEVOIA DE A SE ALIMENTA ȘI HIDRATA

P. = deshidratare din cauza pierderilor de sânge

E. = senzația de greață și vărsături

S. = inapetență

OBIECTIVE

pacienta să aibă o stare de bine fără grețuri și vărsături;

pacienta să fie echilibrat hidroelectrolitic;

pacienta să aibă un aport nutrițional corespunzător;

combaterea vărsăturilor.

INTERVENȚII PROPRII

așez pacienta în poziție semisezând, sezând (decubit dorsal), cu capul într-o parte;

ajut pacienta în timpul vărsăturilor, sprijinind-o;

învăț pacienta să respire profund;

aplic tratamentul medicamentos (antiemetice, vitamine) asigur respectarea regimului igieno-dietetic impus;

monitorizare ingesta/excreta;

supraveghez alimentația și evoluția pacientei, informând medicul asupra eventualelor modificări pozitive sau negative.

INTERVENȚII DELEGATE

Administrez medicația prescrisă

Alimentația inadecvată legată de grețuri și vărsături a fost înlăturată

EVALUARE

grețurile și vărsăturile au dispărut

durerea s-a diminuat

pacienta este echilibrat hidroelectrolitic.

2. NEVOIA DE A ELIMINA

P. = metroragie

E. = repaus prelungit la pat

S. = durere, disconfort fizic și psihic

OBIECTIVE

oprirea sângerărilor;

menținerea tranzitului intestinal în limite fiziologice și menținerea echilibrului hidro-electrolitic si acido-bazic

INTERVENȚII PROPRII

– asigur alimentație bogată în fibre vegetale (fierte);

– monitorizez și notez în foaia de observație ingesta și excreta;

– pacienta să prezinte funcțiile vitale în limite normale;

– verific densitatea urinară (asigur menținerea în limite 1005-1025).

INTERVENȚII DELEGATE

administrez medicația recomandată: Scobutil tablete II l/zi; Papaverină tablete lll/zi; Piafen tablete II l/zi; Lizadon supozitoare ll/zi.

asigur aport suficient de lichide și regim igieno-dietetic.

EVALUARE

tranzitul intestinal restabilit în limite fiziologice;

metroragia s-a oprit;

pacientul cunoaște și respectă recomandările privind o alimentație bogată în fibre vegetale echilibrată hidro-electrolitic si acido-bazic.

3. NEVOIA DE A DORMI, DE A SE ODIHNI

P. = somn insuficient, incapacitate de a se odihni

E. = durere, afecțiune

S. = insomnie, somn insuficient

OBIECTIVE

pacienta să reușeacă să dobândească un somn odihnitor;

restabilirea stării generale de bine.

INTERVENȚII PROPRII

asigur în salon un microclimat cu condițiilor necesare pentru odihnă;

identific cauza oboselii

învăț pacienta să practice tehnici de relaxare, exerciții respiratorii înainte de culcare;

identific nivelul și cauza anxietății (adoarme greu și la trezire prezintă oboseală, ochi încercănați, epuizare, modificarea integrității sistemului nervos, durere, provocate de avortul spontan și extrauterina anterioare);

observ și notez calitatea și orarul somnului.

INTERVENȚII DELEGATE

– Am administrat la indicația medicului un amestec litic format din: Scobutil fiole III; Papaverină fiole III; Lizadon 1 tabletă de 3 ori/zi.

– Am administrat la indicația medicului Algocalmin 2 tablete/zi;

– Am administrat la indicația medicului Diazepam 1 tabletă/zi.

EVALUARE

pacienta și-a restabilit o stare generală bună și este echilibrată fizic și psihic;

bolnava are un somn liniștit și se simte odihnită;

pacienta și-a ameliorat starea de oboseală.

4. NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

P. = problemă de a avea o bună postură

E. = dureri lombare datorate avortului spontan

S. = dificultate în mișcare, postura inadecvată

OBIECTIVE

asigurarea poziției bolnavei în pat;

asigurarea alimentației pasive la pat;

asigurarea materialelor necesare satisfacerii nevoilor fiziologice la pat;

realizarea independentă a acestei nevoi.

INTERVENȚII PROPRII

asigur poziția corespunzătoare a pacientei în pat;

recomand pacientei evitarea efortului fizic;

am discutat cu pacienta despre evoluția bolii, i-am explicat că necesită repaus și nu are voie sa depună efort;

asigur ajutor și materiale necesare în satisfacerea nevoilor fiziologice.

INTERVENȚII DELEGATE

– am administrat la indicația medicului Metroclopramid III fiole/zi

EVALUARE

pacienta are o postură bună;

își poate satisface singură nevoile fiziologice;

durerile s-au diminuat, funcțiile vitale în limitele normale;

pacienta nu mai prezintă metroragie, hidratată suficient;

prezintă grețuri matinale, normale pe timpul sarcinii.

5. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

P. = problemă de a evita pericolele

E. = asocierea hipertensiunii arteriale cu iminența de avort

S. = dificultate de a evita pericolele

OBIECTIVE

asigurarea tratamentului adecvat, corect și la timp (administrarea corectă a medicației prescrise de medic);

pacienta va cunoaște riscurile bolii și tipurile de îngrijiri ce urmează să le primească;

pacienta să nu mai prezinte grețuri;

pacienta să prezinte funcțiile vitale în limite normale;

instalarea calmului și siguranței.

INTERVENȚII PROPRII

explic pacientei tratamentul ce urmează a fi efectuat;

facilitez vizitarea bolnavei de către familie sau prieteni;

ajut pacienta să recunoască singură și să anunțe modificările apărute în evoluția bolii;

am discutat cu pacienta despre evoluția bolii, despre starea sa psihică și am încurajat-o.

aduc la cunoștința pacientei posibilele complicații și intervențiile optime de prevenire a acestora.

INTERVENȚII DELEGATE

Administrez medicamente la indicația medicului:

Cefaclor 500 mg 1

Algocalmin f 1/zi;

Piafen f 1/zi;

Scobutil tb 3x l/zi;

Papaverină tb 2×1/zi

EVALUARE

pacienta este lucidă, prezintă o stare de calm și siguranță;

pacienta cunoaște posibile complicații și intervențiile necesare pentru prevenirea acestora;

în urma intervențiilor întreprinse pacienta nu mai este neliniștită și nu mai este prezentă starea de vulnerabilitate;

echilibrul hidroelectrolitic normal;

pacienta nu mai prezintă dureri și nu mai este anxioasă

starea generală a bolnavei este bună.

6. NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ȘI DEZBRĂCA

P: dificultate în a se îmbrăca și a se dezbrăca

E: dureri și mobilitate diminuată

S: neputință

OBIECTIVE

– pacienta să se poată îmbrăca și dezbrăca cu un minim de ajutor

INTERVENȚII PROPRII

am condus pacienta în salon, am instalat-o în pat;

am explicat pacientei necesitatea internării în spital;

asigur susținerea pacientei pentru realizarea nevoii;

ajut pacienta să se îmbrace și să se dezbrace;

asigur lenjeria curată de corp și de pat;

INTERVENȚII DELEGATE

administrarea tratamentului medicamentos prescris;

EVALUARE

pacienta se îmbracă cu ajutor minim;

pacienta a obținut independență în realizarea nevoii.

7. NEVOIA DE A MENȚINE TEGUMENTELE CURATE ȘI INTEGRE

P. = problemă de menține tegumentele curate

E. = astenie fizică

S. = dificultate în realizarea nevoii

OBIECTIVE

independență în realizarea nevoii;

suplinirea nevoii de către îngrijitori;

realizarea igienei personale corespunzătoare.

INTERVENȚII

efectuez îngrijirea fanerelor (spălarea parului, tăierea unghiilor, etc.);

efectuez toaleta generală corporală;

supraveghez menținerea integrității și curățeniei tegumentelor;

aerisesc zilnic salonul.

EVALUARE

pacienta cooperează la efectuarea toaletei corporale și a obținut independență în realizarea nevoii.

8. NEVOIA DE A SE RECREEA

P. = problemă de a se recrea

E. = astenie, imobilizare la pat

S. = pacienta nu poate să participe la activități care să o bine-dispună și să o recreeze

OBIECTIVE

ameliorarea simptomelor, îmbunătățirea stării de sănătate astfel încât aceasta să-și poată satisface singură nevoia

INTERVENȚII

port discuții cu privire la prognosticul favorabil al bolii sub tratament;

asigur pacientei un climat corespunzător: televizor în cameră, citirea zilnică a presei astfel încât aceasta să se recreeze.

EVALUARE

pacienta și-a ameliorat simptomele, și-a îmbunătățit starea de sănătate astfel încât aceasta să-și poată satisface singură nevoia de a se recrea;

își manifestă dorința de a citi și de a se plimba.

9. NEVOIA DE A ÎNVĂȚA PENTRU A-ȘI PĂSTRA SĂNĂTATEA

P. = cunoaștere insuficientă

E. = lipsa cunoștințelor pacientei

S. = pacienta este interesată să le cunoască

OBIECTIVE

pacienta să fie încurajată și informată;

asigurarea educației pentru sănătate;

conștientizarea bolnavei de necesitatea respectării regimului alimentar.

INTERVENȚII PROPRII

asigur pacientei educația pentru sănătate;

educ corect pacienta asupra importanței tratamentului, dar și a igienei zonei genitale în vindecarea cât mai rapidă și în a evita complicațiile;

îi asigur educație în legătură cu factori favorizanți ai bolii, și îi recomand să îi evite;

íi recomand să evite excesele alimentare, abuzul de alcool, să-și trateze afecțiunile ginecologice.

EVALUARE

pacienta își manifestă interesul pentru îngrijirile acordate și obținându-se un răspuns favorabil din partea acesteia;

pacienta pune întrebări despre complicațiile bolii și despre riscul de a nu mai rămâne însărcinată;

pacienta este mai informată și înțelege necesitatea tratamentului.

EVALUARE FINALĂ

s-a îmbunătățit starea pacientei, iar durerile s-au diminuat;

are o condiție fizică și psihică ameliorată;

T.A., puls, temperatură – normale;

a învățat regulile de igienă și păstrare a sănătății;

în urma instituirii tratamentului cu antibiotice analgezice, antiinflamatoare, starea pacientei este favorabilă, nu prezintă metroragie, abdomen suplu, nedureros.

se externează cu recomandarea să se evite efortul fizic; repaus sexual 28 zile; regim hiperhidric;

se recomandă folosirea rațională a repausului prin odihna activă și culturală, evitarea sedentarismului, evitarea stresului, igienizarea întregii vieți;

pacienta a fost informată și-a însușit recomandările privind respectarea strictă a tratamentului;

i se recomandă repaus, iar în cazul în care vor apărea complicații se va prezenta la control la medic înainte de data stabilită.

CONCLUZII

Dacă o persoană manifestă simptome ale avortului spontan cel mai potrivit lucru ar fi să fie anunțat medicul obstetrician pentru recomandări și pentru a se stabili gradul de risc al acestuia.

Hemoragia este simptomul dominant în avortul spontan. După forma evolutivă hemoragia poate fi:

– mică cu sânge roșu sau închis la culoare, ce alternează cu scurgeri sero sanguinolente în iminența de avort;

– mică inițial, apoi abundentă, cu sânge lichid și cheaguri în avorturi în evoluție;

– trenantă în cantitate variabilă în avortul incomplet.

Hemoragia vaginală poate să apară frecvent în timpul primului trimestru de sarcină și nu înseamnă, neapărat, că reprezintă o problemă. Dar hemoragia care apare în timpul celui de-al 2-lea și celui de al 3-lea trimestru de sarcină poate reprezenta o posibilă complicație.

Măsuri generale de prevenire a avortului spontan îl reprezintă corectarea carentelor alimentare, prevenirea intoxicațiilor voluntare sau profesionale, asigurarea unui somn normal, reglarea tranzitului intestinal. Este extrem de utilă educația și informarea femeilor care prezintă risc de avort spontan despre primele simptome ale afecțiunii, la fel și despre măsurile care pot să prevină avortul spontan.

Este esențială evitarea eforturilor fizice excesive, evitarea stărilor de tensiune, în paralel cu depistarea cauzelor fiziologice ale avortului spontan anterior și înlăturarea lor, în măsura posibilităților.

Iminenta de avort se manifestă de regulă prin hemoragii mici sau moderate, repetate, însoțite de dureri discrete, necolicative.

Frecvent sângele expulzat este amestecat cu lichid seros (hidrohematoree).

În caz de avort incomplet se asociază uterotone pentru favorizarea contracției uterine și diminuarea hemoragiei.

Avortul în curs se caracterizează prin accentuarea hemoragiei, expulzia de cheaguri și fragmente ovulare, apariția durerilor ritmice, colicative de tip expulsiv.

Volumul uterului corespunde vârstei sarcinii. Colul uterin este deschis.
Avortul provocat este sugerat de febră, fetiditatea secreției uterine, leziunile traumatice ale colului uterin, reacția pelviperitonitica (sensibilitate, contractura). Tratamentul este similar cu cel al iminentei de avort. După aplicarea unei perfuzii cu ser fiziologic, glucoza 5% și antispastice, bolnava se transporta cu Salvarea și însoțitor instruit, la cel mai apropiat serviciu de specialitate.

Analiza cazurilor prezentate ne permite să observăm că atât forma de manifestare a avortului, perioada de recuperare precum și tratamentul aplicat diferă în funcție de particularitățile fiecărei paciente, respectiv de vârsta acesteia, numărul de săptămȃni a sarcinii, dorința acestuia de a se vindeca.

Cazul I – R.F., 28 de ani, mediu urban, pacienta este însărcinată în 10 săptămâni și se internează cu dureri lombare și metroragie ce au apărut în urmă cu 5 ore. Pacienta afirmă ca are o stare de epuizare și frisoane, că se simte obosită, în ultimul timp prezintă grețuri și vărsături. A avut o întrerupere de sarcină la vârsta de 17 ani și un avort spontan în urmă cu doi ani la 14 săptămâni.

Pacientă normoponderală în stare de conștiență, la palpare, durere abdominală, metroragie, grețuri, frison, vărsături. Tegumente si mucoase: palid colorate, torace normal conformat, respiratii 16/min, TA 130/70 MG, puls 74 batai/min, micțiuni fiziologice, orientată temporo – spațial. Antecedente fiziologice: menarhă la 14 ani, cicluri regulate la interval de 28 de zile cu durată 5 zile;- nu prezintă alergii; grup sanguin O1, Rh negativ.

In urma avortului spontan, pacienta pacienta se externează cu stare generală ameliorată și nu prezintă complicații; are o condiție fizică și psihică ameliorată; T.A., puls, temperatură – normale; a învățat regulile de igienă și păstrare a sănătății; în urma instituirii tratamentului cu antibiotice analgezice, antiinflamatoare, starea pacientei este favorabilă, nu prezintă metroragie, abdomen suplu, nedureros.

Se externează cu recomandarea să se urmărească evitarea fumatului, cafelei în exces, asigurarea unei locuințe corespunzătoare, spațioasă, luminoasă, curată, evitarea efortului fizic; repaus sexual 28 zile; regim hiperhidric; urmarea tratamentului conform rețetei prescrise; condiții de muncă corespunzătoare principiilor ergonomice, folosirea rațională a repausului prin odihna activă și culturală, evitarea sedentarismului, evitarea stresului, igienizarea întregii vieți.

Cazul II – C.D. 17 ani feminin, mediu rural, se internează pentru apariția în urmă cu două zile a durerii periabdominale și lombare, cefalee, vertij, metroragie, mai accentuate decât de obicei. În urmă cu trei zile a făcut efort fizic, urmat de stres (provocat de cearta cu părinții la aflarea veștii că este însărcinată și va avea un copil) însoțit de valori tensionale până la 150 mm Hg. Se prezintă pe secția obstetrică-ginecologie în vederea urmării tratamentului de specialitate.

Starea generală a pacientei este moderat alterată cu astenie, anxietate, în stare de conștiență, tegumente și mucoase palide, T=36,50 C, fanere normale, TA 150/105 mmHg, A.V. = 80 b/min. Bolnavă cooperantă, dar anxioasă, necăsătorită, locuiește alături de părinți și cei doi frați mai mici într-o casă modestă cu trei camere, nu dorește să divulge identitatea tatălui copilului, fiind anunțate autoritățile locale.

La externare, starea pacientei s-a îmbunătățit; pacienta are o circulație și respirație adecvată, TA este în limite normale; nu mai prezintă stări de anxietate, cefaleea a dispărut și pacienta este mulțumită; este echilibrată hidroelectrolitic și nutrițional; nu prezintă complicații; comunică eficient cu cei din jur; are o condiție fizică și psihică vizibil ameliorată; pacienta a învățat că este bine sa evite factorii stresanți care pot duce la creșterea excesivă a TA și la iminența de avort; s-a odihnit mai bine și a învățat să respecte orele de somn; a învățat să respecte regimul alimentar desodat, hipolipidic, hipocaloric, să ia tratamentul conform recomandărilor făcute de către medic.

Cazul III – D.C. 24 ani feminin, mediu rural, pacianta s-a internat cu dureri intense în regiunea lombară cu iradiere spre organele genitale interne. Prezintă vărsături, inapețență, stare generală alterată, metroragie. Durerea a apărut în urmă cu două zile și pacienta este trimisă de către medicul de familie pentru consult de specialitate la spitalul municipal. Este căsătorită, nefumătoare, nu consumă alcool. In ianuarie 2012 a avut o sarcină extrauterină neoperată, s-au făcut citostatice (metrotexat – tratament 2 săptămȃni) și sarcina s-a oprit din evoluție la 6 saptămȃni, resorbȃndu-se de pe trompa uterină.

Se constată o discordanță: menținerea amenoreei și mărirea în volum a uterului în neconcordanță cu vârsta sarcinii. Prezintă iminență de avort, se efectuează ecografia în urma căreia se stabiliște diagnosticul de avort spontan sarcină 8 săptămȃni. Se internează pentru intervenție obstreticală și tratament de specialitate. Ecografie abdominală – ficat aspect normal, rinichi drept, splină, pancreas, relatii normale. Sarcină oprită din evoluție 8 săptămȃni.

La externare, s-a îmbunătățit starea pacientei, iar durerile s-au diminuat; are o condiție fizică și psihică ameliorată; T.A., puls, temperatură – normale; a învățat regulile de igienă și păstrare a sănătății; în urma instituirii tratamentului cu antibiotice analgezice, antiinflamatoare, starea pacientei este favorabilă, nu prezintă metroragie, abdomen suplu, nedureros. se externează cu recomandarea să se evite efortul fizic; repaus sexual 28 zile; regim hiperhidric;

Se recomandă folosirea rațională a repausului prin odihna activă și culturală, evitarea sedentarismului, evitarea stresului, igienizarea întregii vieți; pacienta a fost informată și-a însușit recomandările privind respectarea strictă a tratamentului; i se recomandă repaus, iar în cazul în care vor apărea complicații se va prezenta la control la medic înainte de data stabilită.

Prin intervențiile nursing acordate prompt și cu profesionalism starea tuturor bolnavelor s-a ameliorat vizibil.

Sub influența factorilor declanșatori avortul poate începe cu moartea primară a embrionului, modificările patologice duc la apariția contracțiilor uterine și expulzia ulterioară a produsului de concepție. La moartea primară a embrionului vilozitățile coriale se golesc, membrana deciduala se dezintegrează și se dezlipește treptat de pe peretele uterului, în alte cazuri mai întâi apar contracțiile uterine, care duc la dezlipirea corionului, iar produsul de concepție moare secundar.

În concluzie, tratamentul antibiotic profilactic este necesar în toate cazurile de avort. Hemoragiile mari necesită perfuzii de soluții macromoleculare sau transfuzii de sânge. Golirea uterului și controlul instrumental al cavității uterine se face în servicii de specialitate.

BIBLIOGRAFIE

APETREI, E. – Breviar de obstetrică și ginecologie, Ed. „Viața Medicală Românească”- București – 2006

BĂLTESCU L. – Marile hemoragii obstetricale, Ed. Medicală Amaltea, București – 2010

BORUNDEL C. – Medicina internă pentru cadre medii, Editura All, București – 1997

FILIPESCU E. – Ghid terapeutic al medicamentelor în timpul sarcinii, Editura Mirton, București – 1997

FLOREA N. – Obstetrică și ginecologie, Editura Medicală, București, ediție revizuită 2012

HENDERSON V. – Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavilor – 1991

LUCA V., CRIȘAN N. – Consultația prenatală, Editura Medicală, București – 1992

LUCA V. – Hemoragiile obstetricale, Editura Cermaprint, București – 1994

MINCU I. – Alimentația rațională a omului sănătos și bolnav – Ed. Medicală București – 1995

MOZES C. – Tehnica îngrijirii bolnavului, Ed. Medicală București – 2007

MOZES C. – Anatomia și fiziologia omului, Editura Corint, București – 2011

NANU D., MARINESCU B., MATEI D., ISOPESCU F. – Esențialul în obstetrică, Editura Medicală Amaltea, București – 2008

STOLNICU S., RĂDULESCU D., MOCAN S., PUSCACIU L. – Patologia colului și a corpului uterin, Editura Polirom, București – 2003

TITIRCĂ L. – „Breviar de explorări funcționale și de îngrijiri speciale acordate bolnavului”, Ed. „Viața Medicală Românească”- București – 2000

TITIRCĂ L. – Dicționar de termeni medicali, Ed. Medicală București – 2009

TITIRCĂ L. – „Ghid de nursing”, Ed. „Viața Medicală Românească” – București – 1999

TITIRCĂ L. – Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentale, Ed. Viața Medicală vol. I și II, București – 2006

TITIRCĂ L. – „Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții medicali” – Ed. „Viața Medicală Românească”, București – 2003

TITIRCĂ L. – Manual de îngrijiri speciale acordate pacienților de asistenți medicali, Ed. Viața Medicală Românească, București – 2004

TITIRCĂ L. – „Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali”, Ediție revizuită, Ed. „Viața Medicală Românească”- București – 1997

TITIRCĂ L. – Urgențe medico-chirurgicale – sinteze pentru cadre medii, Ed. Medicală, București – 1989

TITIRCĂ L. – Nursing, Ed. Viața Medicală, București – 1995

VOICULESCU C.I., PETRICU C. – Anatomia și fiziologia omului – ediția a V-a, Ed. Medicală, București – 1991

www.boli-medicina.com

www.sfatulmedicului.ro

www.corpul-uman.ro

www.romedic.ro

www.contraboli.ro

www.e-learning.com

www.despre-boli.com

F. O. 10276

F. O. 10304

F. O. 10339

BIBLIOGRAFIE

APETREI, E. – Breviar de obstetrică și ginecologie, Ed. „Viața Medicală Românească”- București – 2006

BĂLTESCU L. – Marile hemoragii obstetricale, Ed. Medicală Amaltea, București – 2010

BORUNDEL C. – Medicina internă pentru cadre medii, Editura All, București – 1997

FILIPESCU E. – Ghid terapeutic al medicamentelor în timpul sarcinii, Editura Mirton, București – 1997

FLOREA N. – Obstetrică și ginecologie, Editura Medicală, București, ediție revizuită 2012

HENDERSON V. – Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavilor – 1991

LUCA V., CRIȘAN N. – Consultația prenatală, Editura Medicală, București – 1992

LUCA V. – Hemoragiile obstetricale, Editura Cermaprint, București – 1994

MINCU I. – Alimentația rațională a omului sănătos și bolnav – Ed. Medicală București – 1995

MOZES C. – Tehnica îngrijirii bolnavului, Ed. Medicală București – 2007

MOZES C. – Anatomia și fiziologia omului, Editura Corint, București – 2011

NANU D., MARINESCU B., MATEI D., ISOPESCU F. – Esențialul în obstetrică, Editura Medicală Amaltea, București – 2008

STOLNICU S., RĂDULESCU D., MOCAN S., PUSCACIU L. – Patologia colului și a corpului uterin, Editura Polirom, București – 2003

TITIRCĂ L. – „Breviar de explorări funcționale și de îngrijiri speciale acordate bolnavului”, Ed. „Viața Medicală Românească”- București – 2000

TITIRCĂ L. – Dicționar de termeni medicali, Ed. Medicală București – 2009

TITIRCĂ L. – „Ghid de nursing”, Ed. „Viața Medicală Românească” – București – 1999

TITIRCĂ L. – Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentale, Ed. Viața Medicală vol. I și II, București – 2006

TITIRCĂ L. – „Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții medicali” – Ed. „Viața Medicală Românească”, București – 2003

TITIRCĂ L. – Manual de îngrijiri speciale acordate pacienților de asistenți medicali, Ed. Viața Medicală Românească, București – 2004

TITIRCĂ L. – „Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali”, Ediție revizuită, Ed. „Viața Medicală Românească”- București – 1997

TITIRCĂ L. – Urgențe medico-chirurgicale – sinteze pentru cadre medii, Ed. Medicală, București – 1989

TITIRCĂ L. – Nursing, Ed. Viața Medicală, București – 1995

VOICULESCU C.I., PETRICU C. – Anatomia și fiziologia omului – ediția a V-a, Ed. Medicală, București – 1991

www.boli-medicina.com

www.sfatulmedicului.ro

www.corpul-uman.ro

www.romedic.ro

www.contraboli.ro

www.e-learning.com

www.despre-boli.com

F. O. 10276

F. O. 10304

F. O. 10339