Ingrijirea Pacientei Operate de Chist Ovarian

ARGUMENT

Am ales lucrarea ÎNGRIJIREA PACIENTEI OPERATE CU CHIST OVARIAN pentru că așa cum este specificat și în literatura de specialitate, consider că reproducerea este o caracteristică extrem de importantă pentru orice ființă realizându-se prin participarea a două organisme de sex diferit.

Trebuie să menționez faptul că reproducerea este rezultatul gametului feminin (ovulul), de către gametul masculin (spermatozoidul),în urma căruia ovulul rezultat se grefează în cavitatea uterină unde continuă să crească și să se dezvolte până ce fătul devenit viabil și va fi expulzat din uter prin actul nașterii.

Nașterea reprezintă totalitatea fenomenelor active și pasive care duc la explulzia pe căi naturale sau intervenții chirurgicale prin operația de cezariană a produsului de concepție ajuns la limita viabilității.

Diferențierea sexuală este prezentă încă din momentul fecundării oului,dar diferențierea intersexuală somatopsihică are loc lent,în timpul copilăriei și se realizează după pubertate ca urmare a gonadelor.

În copilărie hormonii sexuali secretați în cantități reduse,contribuie împreună cu ceilalțihormoni la creșterea și dezvoltarea armonioasă a organismului,iar după pubertate,acești hormoni secretați în cantități reduse contribuie împreună cu ceilalți hormoni,la creșterea și dezvoltarea armonioasă a organismului,iar după pubertate,acești hormoni secretați în cantități crescute la femei cu anumite caracteristici.

Organizarea morfofuncțională a sistemului reproducător la ambele sexe este extrem de complexă,gonadele având atât funcția de a produce gameți (ovule și spermatozoizi) cât și pe cea de a secreta hormonii sexuali care prin diferitele lor activități asupra organismelor genitale și asupra întregului organism asigură condiții optime pentru reproducere.

Un alt aspect care m-a determinat să aprofundez pe larg subiectul acestei teme a fost acela că am dorit să îmi însușesc în mod evident informații în ceea ce privesc chisturile ovariene (la modul general) ,pe care le-am expus în prezenta lucrare putând evidenția astfel cât de importantă este diagnosticarea lor precoce ,îngrijirile medicale având și ele un rol deosebit de important pentru pacientă.

Vorbind la modul general,opinia mea personală este aceea că o femeie trebuie să cunoască cât mai multe aspecte despre aparatul genital feminin , și în mod special despre ovar,ținând cont de faptul că acesta este principal organ al reproducerii.

Făcând referire la subiectul temei , argumentez faptul că doresc să îmi exercit meseria în secția de Obstetrică-Ginecologie,ca urmare a considerentelor personale ,ținând cont că meseria de asistentă medicală este o profesie nobilă menită să vină în ajutorul pacienților implicând în mod direct ample cunoștințe de specialitate.

În urma orelor de practică medicală ,efectuate în secția de Obstetrică-Ginecologie ,ca o constatare personală ,doresc să evidențiez faptul că în ultimul timp chisturile ovariene sunt tot mai frecvente în rândul pacientelor ,putând fi întâlnite la orice vârstă,indiferent de mediul de proveniență, deoarece de-a lungul timpului ,la un moment dat majoritatea vor dezvolta chisturi ovariane,atât timp cât sunt apte de reproducere.

Dacă nu vor fi diagnosticate și tratate la timp aceste chisturi ovariene pot degenera complicații care necesită intervenții chirurgicale,în urma cărora recuperarea este de lungă durată.

În general ,sănătatea aparatului genital feminin are un rol important constituind totodată și o problemă cu care se confruntă femeile,deoarece de multe ori bolile ginecologice sunt diagnosticate și tratate cu întârziere ,fără a se gândi în prealabil la consecințele care apar mai târziu,iar una din consecințe poate fi actul reproducerii ,care de multe ori ridică semne de întrebare fără a se știi cauza..

Concluzionând acest argument pot afirma că diagnosticarea chisturilor ovariene și aplicarea tratamentului în timp util,pot preveni eventualele complicații.

ISTORIC

Păstrarea sănătății și lupta contra bolilor se înscriu printre cele mai vechi preocupări ale omului și de aceea din cele mai vechi timpuri și până în urmă cu câteva decenii , aproape toate cuceririle științifice medicale au fost utilizate în mod exclusiv pentru a folosi vindecării bolnavului .

Din momentul în care medicina a avansat și a început să se orienteze către aspectul preventiv al activităților medicale ,obiectivele prioritare ale activității sanitare sunt astăzi cele profilactice.

De altfel , cuvântul sănătate , care evocă o stare atât de prețioasă fiecăruia , apare frecvent în vorbirea curentă .

De-a lungul anilor s-au efectuat numeroase cercetări în care medicina a căpătat un conținut tot mai întins și mai adânc.

Lucrarea ÎNGRIJIREA PACIENTEI OPERATE DE CHIST OVARIAN ,tratează o temă de actualitate deoarece sindromul ovarelor chistice este pentru medicina practică și pentru cercetarea medicală o problemă ce trebuie rezolvată la fiecare pacientă diagnosticată.

Voi începe această lucrare prin a motiva faptul că alegerea temei a avut un scop bine determinat deoarece ,prin intermediul acestei lucrări, studiind și literatura de specialitate, am dorit să pun în lumină evoluția chistului ovarian deoarece acesta,în multe cazuri ,are consecințe ,alterând sănătatea pacientei.

Lucrarea ÎNGRIJIREA PACIENTEI OPERATE DE CHIST OVARIAN prezintă o temă de actualitate ,deoarece joacă un rol deosebit de important pentru sănătatea umană.

De menționat că modul de preluare al datelor din literatura de specialitate, în partea teoretică, este concis iar partea de cercetare, prezintă contribuția personală, bazată pe o bibliografie selectivă și de actualitate, în vederea precizării unor aspecte particulare în ceea ce privește evoluția chistului ovarian.

Lucrarеa dе față arе un caractеr științific sub aspеctul dеzbatеrii inеditе în cееa cе privеștе particularităție clinice ale chistului ovarian. fiind structurată în IV capitole:

●Primele două capitole constituiе fundamеntarеa tеorеtică a lucrării,făcând o scurtă incursiune atât în în anatomia și fiziologiaovarului cât și în descrierea bolii în sine.

●Capitolele III și IV sunt prеmеrgătoarе cеrcеtării și prezintă contribuția mea personală .

Concluziilе ofеră o analiză succеptibilă și pеrtinеntă asupra lucrării deoarece se poate deduce faptul că evoluția chistului ovarian are elemente definitorii în procesul de diagnosticare și îngrijire pentru sănătate .

Bibliografia еstе sеlеctivă și dе actualitatе , dând acestei lucrări calitatea de a fi prezentată la sesiunea din anul 2015.

CAPITOLUL .I.

DATE GENERALE DESPRE BOALĂ

I.1.Prezentarea noțiunilor de anatomie și fiziologie a ovarului

I.1.1. Anatomia și fiziologia ovarului

Ovarele sunt glandele sexuale ale femeii și determină caracterele sexuale primare. În ovare se produc ovulele. Ele mai îndeplinesc un rol important, acela de glande endocrine, prin secreția hormonilor sexuali.

Ovarele sunt două organe de forma și dimensiunea unor migdale mari, care gestionează singure, sau aproape singure, funcția de reproducere a femeii, precum și o bună parte din viața sa hormonală.

Fața superioară a ovarelor este în raport anatomic cu pavilionul trompei.

Hilul ovarian se găsește pe marginea lor.

Ovarul este fixat prin ligamentul otero-ovarian, tubo-ovarian si lombo-ovarian, precum si prin mezo-ovarian.

Arterele ovarului provin din arcada vasculară format din artera ovariană cu o ramură a arterei uterine și din care se desprind 10 – 12 arteriole care pătrund în ovar la nivelul hilului.

Ovarele sunt glande sexual feminine , organe perechi situate în pelvis de o parte și de alta a uterului în spatele ligamentului larg și a trompei .

Dezvoltate în regiunea lombară a embrionului , ele vor migra în acesastă poziție pe care o ocupă definitive în jurul vârstei de 10 ani .Au formă de ovoid turtit și mărimea aproximativă a unui sâmbure de caisă ( 3/”/1 cm) .Aspectul variază cu vârsta :

la fetițe este neted , de culoare alb –sidefiu ;

la adulte are suprafața neregulată cu numeroase cicatrici post ovulatorii ;

la bătrâne este scleros ,atrofiat .

Ovarul este un organ relativ mobil pentru că cele 4 ligamente de susținere ale sale sunt laxe .

Funcțiile ovariene se caracterizează prin faptul că , gonada feminină are funcția de a forma și elibera în fiecare lună un ovul și de a secreta hormonii care favorizează fecundarea ovulului și pregătesc organismul feminin pentru graviditate.

Ovogeneza – constă dintr-o serie de transformări pe care le suferp celula germinativă fuliculară (primordială) până la stadiul de ovul matur.

Celula germinativă primordială are un număr complet (diploid) de cromozomi (44 somatici și 2 sexuali XX) și se divide formând ovogonii, iar prin diviziunea mitotică a acestora rezultă ovocitele de ordinul I.

Ovarul este glanda sexuală feminină, fiind un organ pereche situat în bazin, are forma ovoidă și este unit prin ligamente cu peretele posterior al bazinului, cu uterul și cu trompa uterină.l

Ovarul conține foliculi care sunt niște “săculețe” cu lichid, în interiorul cărora se află ovulii (fiecare folicul conține un ovul). Femeile se nasc cu toți ovulii pe care îi vor avea în toată viața lor. La naștere, ovarele conțin aproape 400000 de ovule și acestea sunt toate ovulele pe care o femeie le va avea.

După ce ajunge la maturitate un singur ovul coboară pe tubul falopian , o călatorie de 3 sau 4 zile aceasta fiind perioada de fertilitate maximă a unei femei în care o sarcină poate apărea. Ovulele care nu sunt fecundate sunt eliminate în perioada de menstruație.

Fiind glandele sexuale ale femeii ,ovarele determină caracterele sexuale primare deoarece în ovare se produc ovulele .În afară de acest rol , ovarele mai îndeplinesc un important rol de glande endocrine, prin secreția hormonilor sexuali .Ovarele împreună cu tubele și ligamentele largi sunt numite de clinicieni anexele uterului .

Ovarul are forma unui ovoid puțin turtit și este dispus cu axul mare vertical și i se descriu :

două fețe ( medială și laterală );

două margini ( liberă și mezoovariană) ;

două extremități ( tubară și uterină )

Culoarea ,aspectul , consistența și dimensiunile ovarelor se modifică în raport cu vârsta și perioadele fiziologice ale femeii .

Structura ovarului este acoperit de un strat epithelial ( albugineea ovarului) care îmbracă parenchimul ovahan format din zona corticală și zona medulară .

În zona corticală se găsesc :

foliculii ovarieni în diferitele stadii de dezvoltare ( F)

stroma conjunctivă

corpii galbeni

În zona medulară se găsește țesut conjunctiv , vase sanguine , limfatice și nervi .La nivelul hilului ovarian (H) se pot găsi diferitele incluziuni celulare asemănătoare celulelor Leydigh care au o secreție endocrină androgenă.

Ele pot fi sediul unor dezvoltări tumorale hormono secretante androgene.

Zona corticală este zona activă a ovarului care în perioada de activitate genitală suferă continue transformări de maturizare foliculară, ovulații, formare de corp galben și involuții. Aici vom găsi:

●Foliculul primordiali: fetița se naște cu aproximativ 300 000 – 400 000 ;Foliculi primordiali în cele două ovare.

Ei sunt formați dintr-un ovocit înconjurat de un singur strat de celule foliculare.

Ei rămân în stare de latență până la prepubertate, când debutul revoluției hormonale determină evoluții ale acestora spre diferite stadii de maturizare:

●Foliculi pe cale de creștere.

●Foliculul primar: crește ovocitul, se multipliă straturile de celule foliculare.

●Foliculii cavitari de diferite mărimi în funcție de cantitatea de lichid

ce se secretă între celulele foliculare formând cavități lichidiene.

●Foliculul matur (De Graff) – de obicei deși există multipli foliculi în

diferite stadii de maturizare, lunar unul singur devine matur (folicul privisomatici și 2 sexuali XX) și se divide formând ovogonii, iar prin diviziunea mitotică a acestora rezultă ovocitele de ordinul I.

Ovarul este glanda sexuală feminină, fiind un organ pereche situat în bazin, are forma ovoidă și este unit prin ligamente cu peretele posterior al bazinului, cu uterul și cu trompa uterină.l

Ovarul conține foliculi care sunt niște “săculețe” cu lichid, în interiorul cărora se află ovulii (fiecare folicul conține un ovul). Femeile se nasc cu toți ovulii pe care îi vor avea în toată viața lor. La naștere, ovarele conțin aproape 400000 de ovule și acestea sunt toate ovulele pe care o femeie le va avea.

După ce ajunge la maturitate un singur ovul coboară pe tubul falopian , o călatorie de 3 sau 4 zile aceasta fiind perioada de fertilitate maximă a unei femei în care o sarcină poate apărea. Ovulele care nu sunt fecundate sunt eliminate în perioada de menstruație.

Fiind glandele sexuale ale femeii ,ovarele determină caracterele sexuale primare deoarece în ovare se produc ovulele .În afară de acest rol , ovarele mai îndeplinesc un important rol de glande endocrine, prin secreția hormonilor sexuali .Ovarele împreună cu tubele și ligamentele largi sunt numite de clinicieni anexele uterului .

Ovarul are forma unui ovoid puțin turtit și este dispus cu axul mare vertical și i se descriu :

două fețe ( medială și laterală );

două margini ( liberă și mezoovariană) ;

două extremități ( tubară și uterină )

Culoarea ,aspectul , consistența și dimensiunile ovarelor se modifică în raport cu vârsta și perioadele fiziologice ale femeii .

Structura ovarului este acoperit de un strat epithelial ( albugineea ovarului) care îmbracă parenchimul ovahan format din zona corticală și zona medulară .

În zona corticală se găsesc :

foliculii ovarieni în diferitele stadii de dezvoltare ( F)

stroma conjunctivă

corpii galbeni

În zona medulară se găsește țesut conjunctiv , vase sanguine , limfatice și nervi .La nivelul hilului ovarian (H) se pot găsi diferitele incluziuni celulare asemănătoare celulelor Leydigh care au o secreție endocrină androgenă.

Ele pot fi sediul unor dezvoltări tumorale hormono secretante androgene.

Zona corticală este zona activă a ovarului care în perioada de activitate genitală suferă continue transformări de maturizare foliculară, ovulații, formare de corp galben și involuții. Aici vom găsi:

●Foliculul primordiali: fetița se naște cu aproximativ 300 000 – 400 000 ;Foliculi primordiali în cele două ovare.

Ei sunt formați dintr-un ovocit înconjurat de un singur strat de celule foliculare.

Ei rămân în stare de latență până la prepubertate, când debutul revoluției hormonale determină evoluții ale acestora spre diferite stadii de maturizare:

●Foliculi pe cale de creștere.

●Foliculul primar: crește ovocitul, se multipliă straturile de celule foliculare.

●Foliculii cavitari de diferite mărimi în funcție de cantitatea de lichid

ce se secretă între celulele foliculare formând cavități lichidiene.

●Foliculul matur (De Graff) – de obicei deși există multipli foliculi în

diferite stadii de maturizare, lunar unul singur devine matur (folicul privilegiat).

El este format din următoarele elemente:

Ovocitul

Celulele foliculare

Lichidul folicular 

Membrana Siavuansid

Teaca internă

Teaca conjunctivăm externă

Aspectul ovarului este neted ,regulat până la pubertate iar de la această perioadă capătă un aspect neregulat ,suprafața sa fiind presărată cu numeroase depresiuni ,cicatrici ,unele lineare,altele neregulate .

Consistența ovarului la femeia adultă este elastică ,dar fermă,astfel că el este palpabil la examenul ginecologic .

După menopauză, capătă o consistență dură ,fibroasă .Numărul ovarelor este de două deoarece pot exista ovare supranumerare ,după cum poate lipsi un ovar .Dimensiunile ovarului cresc cu vîrsta pînă la maturitate .La femeia adultă, are aproximativ următoarele dimensiuni :

4 cm lungime,

3 cm lațime,

1 cm grosime.

După menopauză el se atrofiează progresiv .Greutatea ovarului la femeia adultă este de aproximativ 6 -8 gr.La fetiță ovarul are dimensiunile și greutatea pe jumătate ca la adultă.

În perioada de preovulație ,ovarul care va elibera ovulul își mărește volumul , devenind de două sau chiar trei ori mai mare ca înainte ,și în timpul gravidității ,ovarul purtător al corpului galben are un volum mărit .În această situație ovarul se găsește în cavumul retrouterin ,adică în compartimentul cavității pelviene aflat înapoia ligamentelor largi .

El este alipit de peretele lateral al excavației,sub bifurcația arterei iliace comune , așa cum reiese și din exemplu de mai jos .În urma nașterilor repetate ,ovarul se deplasează în jos și înapoi,spre fundul pelvisulu.

Făcând o disexție ,putem observa că axul mare al ovarelor este aproape vertical,fiind orientat ușor oblic de sus în jos,dinapoi înainte și dinafară.

Marginea lui liberă este îndreptată medial și posterior; marginea mezovariană e orientată lateral și anterior .

Dar ovarul este foarte mobil , de aceea e greu sa se vorbească de o situație unică a sa ,deoarece situația și direcția lor pot varia în mod fiziologic , între limite destul de largi .

Faptul se datorește pe de o parte laxității mijloacelor sale de fixare,pe de altă parte stării organelor învecinate , în special al intestinelor .

Substanța medulară are o culoare roșiatică și e caracterizată printr –o structură intens vascularizată deoarece este formată din țesut conjunctiv lax care cuprinde și fibre musculare netede provenite din parametru .

Mijloace de fixare.Ovarul este suspendat de ligamentul liber.El este fixat ,relativ- prin pediculul său vasculo-nervos și prin patru ligamente:

Ligamentul suspensor , numit și infundibulopelvic,este cel mai puternic dintre mijloacele de fixare deoarece este o formațiune fibro musculară, alături de care coboară și pediculul vasculo-nervos superior al ovarului .Este o formațiune fibro-musculară,alături de care coboară și pediculul vasculo- nervos superior al ovarului.

Ligamentul pleacă din fosa iliacă , coboară peste vasele iliace externe și strîmtoarea superioară a pelvisului ,pătrunde în unghiul supero lateral al ligamentului larg și se fixează pe extremitatea tubară a ovarului și pe mezovarium.

Ligamentul propriu al ovarului numit și ligamentul utero-ovarian, este un cordon fibro –muscular situat în aripioara posterioară a ligamentului larg .Se întinde între extremitatea uterină a ovarului și unghiul lateral .

Ligamentul tuboovarian leagă extremitatea tubară a ovarului de infundabilul tubei și asigură contactul dintre aceste două organe.Pe el se fixează un important ciucure tubar;fimbria ovarică.Este format tot din fibre conjunctive și muscular netede .

Mezoovariul este o plică a foiței posterioare a ligamentului larg,prin formațiune scurtă prin care vasele și nervii abordează ovarul .

Prin marginea anterioară se desprinde de pe ligamentul larg,iar prin marginea posterioară îmbracă marginea mezovarică – hilul ovarului .Datorită acestor formațiuni ovarul are o mare mobilitate ,deoarece el se deplasează împreună cu uterul ,înainte și înapoi față de ligamentul larg unde poate oscila în sens medial –lateral.

Raporturi .Înainte de prezentarea raporturilor ovarului e necesar să se arate că peritoneul nu îl acoperă în întregime ,ca pe alte organe abdomino –pelviene ,ci se oprește în apropierea marginii sale mezoovariene la nivelul unei linii sinuoase .

Ovarul pare că formează lama posterioară a ligamentului larg în așa fel încît butoniera rezultată se inseră pe marginea lui .

Fața laterală privește spre peretele excavației pelviene și răspunde fosei ovariene deoarece aceasta este o depresiune a peritoneului situată la nivelul mușchiului obturator intern ,sub bifurcația arterei iliace comune .

Aceasta este o depresiune a peritoneului situată la nivelul mușchiului obturator intern, sub bifurcația arterei iliace commune.

Deoarece în urma sarcinilor ,mijloacele de fixare ale ovarului se relaxează și el alunecă spre fundul pelvisului ,delimitarea fosei ovariene e diferită la nulipare ,față de multipare .

Fața medială sau fața tubară este acoperită de tuba uterină și mezosalpinge ,care cad peste ea.În mod obișnuit această față vine în raport cu ansele ileonului;apoi cu colonul sigmoidian în stânga ,cu cecul și apendicele vermiform în dreapta –de aici posibilitatea coexistenței unei apendicite cu o anexită.

Marginea mezoovariană ,îndreptată anterior ,este legată prin mezoovar de foița posterioară a ligamentului larg.Pe aici elementele vasculo-nervoase abordează ovarul-pe margine se găsește hilul ovarului .Înaintea marginii mezoovariene se găsește porțiunea ascen ascendentă a tubei uterine.

Marginea liberă sau posterioară vine în raport cu ansele intestinului subțire.

Extremitatea tubară sau superioară este rotunjită și dă inserție ligamentelor suspensor al ovarului și tuboovarian.

Extremitatea uterină sau inferioară este mai ascuțită;pe ea se prinde ligamentul propriu al ovarului.

Structura se caracterizează prin faptul că ovarele sunt organele principale ale aparatului genital al femeii .Pe de o parte la nivelul lor se dezvoltă și se maturizează celulele sexual feminine-gameții-care după fecundare dau naștere zigotului determinând gestația;pe de altă parte ovarele secretă hormonii sexuali ,care pregătesc organelle genitale în vederea gravidității ,protejează evoluția sarcinii și dezvoltă caracterele sexual secundare feminine.

Epiteliul este simplu, cubic sau turtit și se oprește brusc la nivelul hilului și de aici se continuă cu mezoteliul mezovarului .Linia de separație dintre epiteliu și mezoteliu este foarte netă.Dedesubt se găsește o pătură subțire,albicioasă,rezistentă,format din fibre conjunctive-albuginea ovarului,care se continuă fără delimitare netă cu stroma corticalei.

Substanța medulară are o culoare roșiatică și este caracterizată printr-o structură intens vascularizată.Este formată din țesut conjunctiv lax,care înspre hil cuprinde și fibre muscular netede provenite din parametru.Între aceste elemente se găsesc numeroase vase sanguine și limfatice.

Substanța corticală sau corticala ovarului are o culoare galbenă-cenușie și conține elementele cele mai caracteristice ale glandei:foliculii ovarieni în diferite faze de evoluție sau de involuție.

În ovarele femii adulte,se găsește o populație foliculară variată,heterogenă,în care predomină foliculii inactive,reprezentați,prin foliculii primordiali.În afară de foliculii inactive,se află și un număr oarecare de foliculi în evoluție.

În mod obișnuit,dintre acești foliculi evolutivi,va elibera un ovul și în locul săi se va constitui corpul galben.Foarte rar pot fi maturați simultan doi sau mai mulți foliculi-din același ovar,sau din ambele ovare.Așa se explică sarcinile gemelare monoviteline,în prim

În cavitatea foliculului descendent-în urma scăderii bruște a presiunii interioare și a ruperii tecii foliculare-se produce o hemoragie urmată de constituirea unui cheag sanguine.

Pereții foliculului colabează ,iar membrana granuloasă se îngroașe și se cutează.Constituirea corpului galben se desfășoară de obicei în trei zile.

Aproximativ la zece zile după ovulație începe involuția lui,iar în 14 zile activitatea sa endocrină încetează brusc.Involuția corpului galben este determinată de scăderea concentrației sanguine a hormonilor luteinizant și luteotrop,consecutivă creșterii concentrației progesteronului.

Celulele luteinice suferă o degenerescență grasă și apoi, se dezintegrează.Se constituie în locul lor un țesut de granulație,prin a cărui organizare ia naștere o cicatrice dantelată.Aceasta la rândul ei se hialinizează ,devine albicioasă și ia numele de corpul albicans.

Vascularizația ovarului – Este dată de o arcadă arterială, situată de-a lungul hilului ovarian. Aceste artere se desprind din vasele lombo-ovariene și vasele uterine ascendente, care se îndreaptă spre ovar în lungul ligamentului utero-ovarian.

Artera ovariană trimite un ram terminal care pătrunde prin ligamentul utero-ovarian, se anastomozează cu uterina participînd la irigarea uterului.

Arterele provin din artera ovariană (ramura din aorta abdominală) și ramura ovariană a arterei uterine.

Ovarul e irigat dominant, până la vârsta de 20 ani, de artera ovariană, iar între 25-45 ani de către ambele surse.

Din rețeaua venoasă a medularei se desprind venele care părăsesc ovarul prin hil și, în mezoovar, dau naștere plexului panpiriform, din care se formează vena ovariană și, o mică parte, drenează în plexul venos uterin.

Artera ovariană pătrunde prin ligamentul suspensor al ovarului și apoi în mezoovar, unde se anastomozează cu ramul ovarian din artera uterină. Prin aceasta anastomoza se formează o arcadă arterială în mezoovar, în dreptul marginii anterioare a ovarului.

Vena ovariană .Din mezoovar trece în ligamentul suspensor al ovarului și se varsă:

pe dreapta – în vena cavă inferioară;

pe stânga – în vena renală stânga.

Funcția endocrină a ovarului se instalează la pubertate și durează până la climateriu.Această funcție se desfășoară sub dependența hormonilor gonadotropi antehipofizari (FSH,LH sau ICSH și LTH),aceștia la rândul lor fiind controlați prin factorii eliberatori hipotalamici.Hormonii secretați de ovar sunt estrogenii și progesteronul.

I.2.Prezentarea teoretică a chistului ovarian

Definiție. Chisturile ovariene sunt formațiuni pseudotumorale care se formează prin perturbarea ovulației normale a unor foliculi sau corpi galbeni,care suferă o transformare chistică.

Etiologie. Formațiunile regresează apoi spontan,pe parcursul câtorva săptămâni sau luni,cel mai adesea fără complicații. Cu rare excepții chisturile ovariene sunt apanajul femeii aflate în plină activitate sexuală.Spre deosebire de tumorile propriu zise,chisturile ovariene nu au o existență autonomă.

În timpul perioadei reproductive la femei,proporția cea mai mare a chisturilor ovariene ,reprezintă 2/3 din cazuri la femeile sub 45 de ani

Patogenie . Frecvența chisturilor ovariene diferă în funcție de vârsta, antecedentele familiale și nu în ultimul rând de alte caracteristici asociate, fiziologice sau patologice.

Aceste forme pot fi depistate chiar la feții de sex feminin, în perioada de dezvoltare intrauterină, când evoluția lor poate fi marcată de apariția complicațiilor tipice chisturilor ovariene.

Printre particularitățile chisturilor ovariene trebuie menționate următoarele:

●Incidența considerabilă în practica ginecologică –reprezintă 2/3 din formațiunile chistice ovariene ale femeii adulte;

●Patogenia incomplete elucidată.Ar fi consecința unei stimulări ovariene inadecvate sau a unor tulburări trofice locale;

●Dimensiuni în general modeste,nedepășind 5-8 cm în diametru;

●Polimorfism semiologicși, nu rareori absența orocărei simptomatologii.Dintre semnele clinice,tulburările menstruale sunt cele mai frecvente;

●Remisie spontană,aproape sistematică ,după 2-3 luni de evoluție;

●complicații rare,posibile totuși,uneori redutabile-torsiunea și rupture cu hemoragie intraperitoneală;

Necesitatea în practica ginecologică de a diferenția chisturile de tumorile ovariene propiu-zise.Un diagnostic eronat prin nerecunoașterea caracterului funcțional al unor formațiuni chistice ovariene,poate să se soldeze cu laparatomii inutile.

Anatomie patologică.Pentru a avea o imagine cât mai completă asupra modificărilor anatomice ovariene voi pune în evidență date preluate din literatura de specialitate.

Aspectul macroscopic.Imaginea macroscopică a ovarelor prezintă modificări evidente ale volumului,aspectului exterior al capsule,consistenței gonadei și aspectului pe secțiune.

Volumul ovarelor prezintă variații semnificative,totdeauna în plus.Creșterea volumului este în general moderată –de la 2-3 cm până la de 4-5 ori dimensiunile ovarului normal.

Aspectul exterior al ovarelor este întotdeauna modificat ,și anume:

●suprafața normal colorată,cu borseluri mici și dese ,alteori mari și rare,alteori inegale ca mărime și consistență;

●suprafașa cu capsula îngrolată,ades netedă,uniform,de culoare alb-strălucitoare,sidefie;

●suprafața cu capsule îngroșată,sidefie ,mamelonată,ci zone albăstrui și frecvent cocatrice sau cavități hemoragice;

●suprafața cu capsula îngroșată,boselată,cu striațiuni vasculare telengiectaziate .

La examenul microscopic se constată modificări ale întregului complex structural al ovarului:capsula , foliculii chistici,stroma,vasele.

Modificări ale ,,capsulei,, ovariene .Albugineea este o continuare a stromei corticale a ovarului ce face parte integrală din acestea; este de natură conjunctivă și are structură predominant celulară.

Celulele sale sunt mici,fuziforme,înconjurate de fibre colagene și reticulate foarte fine.

Microscopul dă posibilitatea să se constate că este vorba de o îngroșare a stromei corticale superficiale,legată de o fibroză marcată.

Elementele celulare cu nuclei alungiți sunt hiperplaziate,iar fibrele –mai groase decât cele normale.

Modificări ale stromei.Nu numai stratul superficial al stromei corticale,ci întreaga stromă corticală apare modificată.

Modificările sunt variate și interesează atât elementele celulare cât și substanța fibrilară.

Modificări ale foliculilor interesează atât foliculii primordiali cât și foliculii evolutivi.

Foliculii primordiali:în majoritatea cazurilor numărul foliculilor primordiali este diminuat;

Foliculii evolutivi:pe secțiune se surprind foliculi în diferite stadii de maturizare.În general ei sunt formați dintr-un strat gros de celulele granuloase,cu cumulus ooforus și cu o teacă internă și externă subțire.

O serie de constatări argumentează leziunea primitivă a ovocitului,leziune capabilă să-i blocheze evoluția.

În ovarele chistice ovociții sunt normali și chiar mai numeroși.

Foliculii chistici .Modificările cele mai evidente și cele mai caracteristice ale ovarului polichistic virilizant au loc la nivelul foliculilor care au suferit transformarea chistică.

În mare,structura foliculului chistic evocă structura foliculului de Graaf.

Pentru a evidenția modificările care au loc în folicululu chistic reamintim succint structura foliculului de Graaf.

Cavitatea foliculului este înconjurată de o serie de trei concentrice care , pornind dinspre cavitate sunt următoarele:granuloasa,teaca internă și teaca externă.

I.3.Modificări morfopatologice în ovarul chistic virilizant

Însumarea modificărilorobiective cu multiple acuze subiective,corelate cu elemente de gradare a intensității,a ariei de răspândire,a prezenței unuia,mai multor sau a tuturor elementelor de virilizare,aparținând purtătoarelor de ovare chistice virilizante,face ca zestrea clinică să fie substanțială,clară și precis definitorie pentru diagnostic.

Modificări morfopatologice constante

● Transformarea polichistică a unor foliculi

● Hiperplazia tecilor și a și a stromei

● Tendința spre transformare luteinică a elementelor celulare ovariene

Modificări morfopatologice inconstante

● Modificări de volum al ovarelor

Volum normal

Hipertrofiate simetric sau asimetric

●Volumul hipertrofiei,la rândul lui,poate fi foarte diferit

Modificări ale capsulei

-normală

-îngroșată,grosimea variind la rândul ei

Modificări ale suprafeței ovariene

-netedă

-boselată

-cu teleangiectazii

Poziția diferită a chisturilor

-subcapsulare

-refluate în parenchim

-dispersate

Aspecte diferit pe secțiune

-normal

-albicios,cenușiu-palid,rozat sau striat de trabecule gălbui

Aspect diferit al foliculilor

-pauperitate foliculară

-foliculi în diferite stadii evolutive

-foliculi atrezici

-corpi albicans și corpi galbeni prezenți sau absenți.

Modificări ale tractului genital.Organele genitale sunt în general normal comformate.Uneori însă pot prezenta modificări ce traduc o insuficientă impregnare estrogenicăsau,mai corectspus, sunt excluse o carență progresivă estrogenică.

Modificări ale tractului genital implică :

● structurile androgenizabile

●Hipotrofia vaginală (40 %) frecventă,constantă în cazurile cu amenoree,se manifestă în principal prin stenoză în treimea superioară.În alte cazuri mucoasa este netedă,subțire,cu elasticitate diminuată,troficitate deficitară și infecții supraadăugate.

●Hipotrofia uterină este prezentă în procentaj semnificativ (cca 55 %)incluzând totalitatea cazurilor cu amenoree și spaniomenoree; are ades caracter infantil.

Clasificare . În clasificarea histologică a tumorilor ovariene ,propusă de OMS în anul 1973 ,chisturile ovariene sunt incluse în clasa a-IX-a (ultima),denumită,,Tumori-like conditions,,-leziuni pseudotumorale.

I.Chisturile foliculare se formează printr-o perturbare în evoluția foliculilor ovarieni.

Nu are loc ruptura foliculului ajuns la maturitate .În interiorul său se acumulează lichid,iar celulele granuloase și tecale sunt tasate progresiv,pentru a dispărea în timp.Lichidul folicular poate să conțină estrogeni.

Arareori ori depășesc 6 cm în diametru,putând să ajung la 7-8 cm.Pereții chisturilor foliculare sunt subțiri,translucizi,conținutul sero-citrin.În lipsa evoluției înspre corpul galben menstrual,secreția ovarian rămâne exclusive estrogenică .

Curba temperaturii bazale este monofazică,endometrul prezintă diferite grade de hiperplazie. Pot apărea tulburări menstruale,retenție hidrică,tensiune mamar,jenă cu sediul pelvin.Pot fi și multe din punct de vedere clinic.Menoragiile și metroragiile pot să succeadă unor perioade de amenoree.

Existența chisturilor ovariene este tranzitorie,dispărând spontan în 1-3 luni,în urma rupturii de obicei asimptomatice sau a resorbției.Mai rar,rupture determină durere vie și se doldează cu hemo peritoneul.

În concluzie ca mod de formare în chisturile foliculare nu are loc rupture foliculului ( și ovulația) ajuns la maturitate.În interiorul lui se acumulează lichid iar celulele granuloase și tecale sunt tasate progresiv.Acest lichid conține estrogeni.

Majoritatea chisturilor foliculare dispar spontan,fără tratament,în decurs de 2 luni.Administrarea contraceptivelor orale ajută la stabilirea unui ritm normal.Dacă chistul persist mai mult de 60 de zile,probabil este un chist organic și se indică realizarea laparascopiei.

Asapectul clinic :chistul are 5-6 cm diametru,cu pereții subțiri și conținutul sero-citrin.

II.Chistul de corp galben (Chistul corpului galben,chistul luteal,chistullutenic) se formează dintr-un corp galben menstrual și,probabil dintr-un corp galben gestațional în circumstanțele avortului .

Hemoragia intrachistică poate fi uneori mai mare,cheagul format mai voluminous,iar în urma resorbției acestuia ,să se formeze o cavitate cu conținut lichid.Cel mai adesea,chisturile de corp galben măsoară între 3și 5 cm.În mod excepțional pot devein voluminoase și chiar gigante.

Lichidul intrachistic poate fi roșu-brun,brun-ciocolatiu și chiar brun-gudron.Pereții conțin cellule granuloase luteinizate,iar în exterior, cellule tecale luteinizate .Adeseori regresează ,transformându-se în corpi chistici.

II.Foliculii chistici luteinizați multipli ( sau corpii galbeni multiplii,,, hiperreactio lutelis ,distrofiile chistice reacționale,chisturile tecii luteinizate) apar în circumstanțele unor hiperstzimulări ovariene,prin producție sau prin aport exogen de gonadotrofine exagerat de mari.Ocazional,ar fi expresia unui răspuns ovarian inadecvat la acțiunea hormonilor gonadotropi hipofizari,eliberați în cantități normale.Există două tipuri de chisturi luteinice:

a.Chisturi luteinice granuloase:se datorează acumulării sângelui în cavitatea central rămasă după ovulație,care este tapetată de cellule luteale (corpus hemoragicum).Resorbția sângelui determină apariția chistului luteinic.

b.Chisturile luteinice tecale:sunt de obicei bilateral și sunt pline cu un lichid clar.Se întâlnesc frecvent asociate cu mola hidatiformă,coriocarcinomul,terapia cu Clomifen.

Se întâlnesc în:

●Mola hidatiformă,coriocarcinom și ocazional,în sarcină multiplă.Acompaniează 40-60 din sarcinile molare și 10 % din coriocarcinoame.

●sarcina complicată cu izoimunizări RH,preeclamsie-eclamsie,diabet zaharat (eventualități rare).Distrofiile chistice ovariene s-ar datora metabolizării defectuoase a HCG de către placentă;

●tratamentul sterilității anaovulatorii cu stimulatori ai ovulației-citrat de clomifen,gonadotrofină umană menopauzică (HMG) și gonadotrofină corială (HCG).

Foliculii chistici luteinizați multipli sunt bilaterali.Ovarele mult mărite ,apar boselate.Dimensiunile ovarelor pot fi considerabile .

Pereții sunt formați dintr-un strat de cellule foliculare turtite și din numeroase cellule tecale mari,luteinizate.

III.Sindromul ovarelor polichistice (Stein-Leventhal) se caracterizează prin prezen-ța următoarelor elemente:

amenoree sau oligoamenoree ;

infertilitate;

ovare polichistice bilaterale

Apariția acestei formațiuni se datorează unei disfuncții hipotalamohipofizare care este urmată de anovulație .

Diagnostic clinic (simptomatologia ).Chistul ovarian este frecvent în perioada cuprinsă între pubertate și menopauză.Dacă chistul persistă mai mult de 60 de zile (în condițiile unui ciclu menstrual normal),atunci acesta este considerat un chist organic.

Clinic realizează sindromul descris de Halban-secreție progesteronică prelungită,soldată cu amenoree căreia și succed hemoragii trenante ,ce se acompaniează de eliminarea unor fragmente groase de mucoasă uterină.Nivelurile pregnandiolului urinar sunt crescute.

Această secreție prelungită de E+P este răspunzătoare de hemoragii trenante cu eliminare de mucoasă uterină,amenoree ,dureri abdominal.

Uneori se produc hemoragii intro sarcină extrauterină-chistice și rupturi ale chistului care duc la hemoperitoneu-asemănător ca într-o sarcină extrauterină,necesitând intervenție chirurgicală.

Dacă sunt crescute și nivelurile HCG ,de ordinul a câtorva u.i /24 h,chistul de corp galben s-a format cu mare probabilitate în circumstanțele unui avort precoce.

Chisturile de corp galben pot fi mute .Mai adesea se asociează însă,cu amenoree ,dureri abdominal și metroragii.

Confuzia cu sarcina ectopică este posibilă,mai ales că examenul clinic relevă existența formațiunii tumorale în una din zonele anexiale.

Chisturile de corp galben se pot afla la originea hemoperitoneului,în urma rupturii lor,impunând laparatomia.

Simptomatologia poate aparține afecțiunii care se află la originea hiperstimulării ovariene-mola,corioepiteliomul.

Alteori se rezumă la senzația de jenă cu sediul pelvian sau este absent.Pot uneori să se complice cu hemoragia și ruptura.

Foliculii chistici luteinizați dispar după evacuarea molei sau,în corioepiteliom,în urma administrării de chimioterapice.

Semenele clinice :pentru că secreția ovariană este exclusive estrogenică,semnele clinice sunt datorate în special excesului de estrogeni:

hiperplazie endometrială cu menometroragii ;

tulburări menstruale;

retenție hidrică cu edem ;

tensiune mamară.

Fenomene clinice asociate:

Sindromul premenstrual.La circa o treime din cazuri menstrele sunt precedate de un veritabil molimen catamenial ale cărui manifestări constau în:dismenoree turgescentă și dureri mamare –mastodinii- cefalee,nervozitate ,insomnia, etc.

Fenomenele survin cu câteva zile înaintea menstrelor și încetează o dată cu instalarea menstrei sau în prima ori a doua zi a acesteia.

Semnalăm evoluția progresiv ascendentă a sindromului dismenoreic,la început constând în dureri neregulate,de intensitate joasă sau medie,ce devin cu timpul constant,intense și dominante.

Durerile intense sunt acompaniate de regulă de tulburări vegetative diverse , palpitații,extrasistole,colici intestinale,cefale și mai rar de vărsături sau tulburări de transit-diaree.

Cefaleea este ades întâlnită,întâlnită,uneori ca element de însoțire ocazional,ca în dismenoree sau sindromul premenstrual,alteori cu character sporadic sau continu,în cazurile cu modificări osoase,selare sau hiperostoză frontală.

Intensitatea este de obicei medie,suportabilă,dar poate avea și character paroxistic,fulminant,însoținându-se de fotofobie,izolare,greață,chiar vărsături.

Tulburările vegetative se prin frecvență pe prim plan,în ordine obiectivitate prin:

Valuri de căldură

Transpirații profuse

Tulburări de sensibilitate

Tulburări de ritm cardiac

Senzație de nod de gât cu lipsă de aer

Frisoane

Tulburări de apetit

Character neregulat al scaunelor

Neliniște.

Cauze corticosuprarenale .Corticosuprarenala intervine în virilizarea individului,în cazul defectelor enzimatice,în biosinteza adrenal cu hiperplazie congenital și în cazul tumorilor virilizante ale suprarenalei.

Defecte enzimatice însoțite de virilizante.

●Hiperplazia congenital a corticosuprarenalei prin deficit de 21-hidroxilază.În această formă,sindromului genital i se asociează tulburări hidroelectrolitice,în general grave,dar gradate.

În formele severe,încă din prima săptămână de după naștere apar vărsături repetate,deshidratare,cianoză sau paloare,tahicardie,colaps.

Alteori,deși mai attenuate,fenomenele rămân grave;recurgitări, vărsături,refuz alimentar,stagnare în greutate, deshidratare,tahicardie,etc.

Tulburările clinice motivate de modificările hidroelectrolitice sunt dominante atât prin precocitatea cât și prin intensitatea lor.

Sindromul genital are ca unică manifestare intersexualitatea organelor genitale externe,celelalte fenomene de virilizare ce caracterizează boala urmărind să se instaleze în timp,dacă copilul supraviețuiește.

În formele atenuate sindromul genital de virilizare,devine însoțit de manifestările hidroelectrolitice sau numai cu manifestări minore.

●Hiperplazia congenitală a corticosuprarenalei prin deficit de 11 β-hidroxilază.Forma cu hipertensiune arteriară este rară și asociează sindromul genital hipertensiunea arterial cu interesarea atât a tensiunii sistolice cât și a celei diastolice,cu valori uneori mari,antrenând complicații cardiac și vasculare.

Deficitul de 11 β-hidroxilază are drept rezultat deficit în biosinteza cortizonului,care duce la hipersecreție de ACTH.La rândul său,excesul ACTH determină hiperplazie corticosuprarenală cu producție excesivă de precursori cortizolici,11-deoxicortizolul produs ce precedă deficitul enzymatic,și de asemenea cu sinteză excesivă de androgeni-în principal androstendion și mult mai puțin testosterone-ce argumentează virilizarea.

Cauze mixte suprareno-ovariene

Cazuri de sindrom adrogenital și ovare polichistice au fost descrise de Philipp și Stange în anul 195.

Cele două glande sexoidogenetice au numeroase elemente de înrudire.

●embriologic-material comun provenit din mezonefros

●set enzimatic și process de biosinteză comun diferit doar prin priorită și hormonale

●sisteme de funcționare înrudite și cuplate,informația dintr-un sistem putând circula și în sistemul convex.

Din această înrudire decurg o serie de particularită și ce justifică afectarea comună a celor două glande:

●interesarea steroidogenezei simultan în ambele glande (prin enzimopatii)

●evenimentele patologice dintr-un sistem dereglează funcționalitatea sistemului convex,patologia unei glande devenind astfel mixtă.

Clinic și hormonologic unele particularități pot pleda pentru cointeresarea simultană sau succesivă a celor două sisteme sexoidogenetice:

●coexistența unui sindrom de virilizare asociat cu tulburări metabolice ,characteristic corticosuprarenal,dar și cu tulburări menstruale și ovare palpabile uni sau bilateral;

●ovarele palpabile,fracțiunea A+E crescută,dar și fracțiunea DHA sau 11-oxi-crescute.

Virilismul idiopatic

Există forme de virilism pilar în care nu poate fi incriminat execesul androgenic,testările hormonale statice și dinamice fiind negative.De asemenea,ovarul sau corticosuprarenala nu se dovedesc a fi afectate.

Virilismul fără hiperandrogenie este o realitate dar nu lipsă de cauză,așa cum se înțelege din termenul de ,,idiopatic,,

Astfel,la o cantitate normal de androgeni,efectul lor ar putea fi intensificat jusctificând virilismul prin:

Cantitatea crescută de androgeni circulanți liberi,deci posibilitatea de a pătrunde în celulă androgeni în exces.Efectele clinice ale hiperandrogenizării cu androgeni normali,firește sunt moderate.

Complicații.

Torsiunea de anexită debutează cu durere vie,balonări ,sindrom subocluziv ,stare de șoc.Simptomatologia este mai anostă în formele subacute.

Ruptura este însoțită de durere vie,lipotimii ,stare de șoc.Ruperea unui chist dermoid poate produce peritonită difuză.Ruperea unui chistadenom mucinos produce peritonită gelatinoasă.Ruperea unui chistadenom seros nu este ggavă dacă nu apar complicații hemoragice;conținutul său este resorbit.

Hemoragia intrachistică survine în urma torsiunii,puncției sau a unui traumatism.Când este masivă,tumora crește rapid în volum,devine dură și extrem de sensibilă.

Suprainfectarea chisturilor ovariene debutează de regulă brusc,cu febră,cu frison,apărare musculară,dureri abdominale și alterarea stării generale.

Tulburări de tranzit intestinal,mergând până la sindromul subocluziv și tulburări micționale,sunt specifice chisturilor voluminoase,inclavate în pelvis sau cu evoluție în ligamentul larg.

În examenul clinic, antecedentele heredocolaterale stabilesc:

apartenența etnică

aspectul constituțional

Inducția iatrogină

Antecdentele personale patologice :

Patologie hepatică ce poate induce tulburări de metabolizare

Tratamente urmate –anabolizante,androgeni,psihotrope,etc.

Antecedentele personale fiziologice

Momentul instalării menarhei

Tulburări de ritm ale ciclului

Tulburări de durată ale menstrei

Tulburări ale cantității de sânge eliminate

Prezența sindromului iuntermenstrual și a dismenoreei

Istoricul bolii-înglobează date privind momentul apariției tulburărilor ce sigerează virilizarea,ordinea zonelor afectate,ritmul de evedințiere a lor,dinamica modificrilor calitative,adresabilitatea medical,diagnosticele puse,tratamentele urmate,rezultatele lor.Datele se limitează la momentul internării.

Examenul clinic cuprinde examenul abdominal,tactul vaginal, tactul rectal și uneori tactul combinat vaginorectal.Palparea abdomenului nu decelează chisturile de ovar decât în cazul în care ele depășesc marginea superioară a simfizei pubiene.În această situație obținem informații cu privire la:

localizarea chistului :fosa iliacă dreaptă sau stângă;

consistența chistică;

mobilitatea;

sensibilitatea.

Tactul vaginal stabilește originea anexială chistică.Sediul anexial este stabilit în funcție de următoarele caractere:

●între marginea uterului și chis există un șanț de delimitare;

●când mobilizăm uterul nu are loc și mobilizarea formațiunii chistice ;

●consistența chistică cu dimensiuni mai mici de 7-8 cm este datorat unui chist ovarian funcțional;

●dimensiunile mai mari de 7-8 cm ale unui chist ovarian sunt expresia unei formațiuni tumorale organice;

●consistența chistică o întâlnim și în cazul unui hidrosalpinx sau al unui chist paraovarian;

●consistența chistică dură pledează pentru un fibrom ovarian.

În cazul sindromului ovarelor polichistice (Stein-Leventhal) diagnosticul se stabilește pe baza edemelor clinice menționate anterior ,la care se adaugă.

17-cestosteroizii urinari crescuți;

LH-ul crescut ;

delta –androstenedionul crescut;

temperatura bazală și biopsia de endometru confirmă anovulația;

ecografia și laparascopia confirmă diagnosticul.

La examenul ginecologic se apreciează:

a.Modificările organelor genitale

●prezența clitoromegaliei

●aspectul faldurat,hiperpigmentat al labiilor mari

●hipoplazia labiilor mici

●vagin neplicaturat,cu secreție săracă,modificări trofice,micoze,infecții supraadăugate, stenozarea în treimea sa internă.

●prezența exocervicitei

●ovare mărite de volum ,boselate,neaderente,uneori dure ,cu volum cvasi-constant în decursul ciclului.

Tulburări neurovegetative:

valuri de căldură

transpirații profunde

tulburări de sensibilitate

tulburări de ritm cardiac

tulburări de apetit

caracter neregulat al scaunelor

neliniște

Comportamentul general:

emotivitate exagerată

irascibilitate

complexe de inferioritate

sentiment de frustrare

sociabilitate redusă

Diagnostic paraclinic se face cu ajutorul:

Ecografia este metoda de elecție ce conferă informații asupra dimensiunii ,caracterul chistic,prezența septurilor intrachistice,vegetațiilor intrachistice,prezența ascitei.

TC și RMN conferă informații asupra conținutului și invaziei în țesuturile învecinate.

Radiografia abdominală pe gol pune în evidență în interiorul chisturilor dermoide prezența de țesuturi radiooptice .

Celioscopia permite vizualizarea anexelor și aprecierea macroscopiă a caracterului formațiunii .

La examenul microscopic se constată modificări ale întregului complex structural al ovarului:capsula ,foliculii ,folliculii chistici,stroma ,vasele.

Modificările foliculilor interesează atât foliculii primordiali cât și foliculii evolutivi. La examenul microscopic se constată modificări ale întregului complex structural al ovarului:capsula , foliculii chistici,stroma,vasele.

Laparatomia nu este justificată în chisturile ovariene.Devine însă necesară dacă chisturile ovariene funcționale s-au complicat.

Puncția vaginală pentru evacuarea chisturilor ovariene este contraindicată.

Indicațiile laparatomiei în circumstanțele unor formațiuni chistice ovariene sunt:

●diametrul chistului de peste 8-10 cm.Chisturile de aceste dimensiuni sunt rareori funcționale;

●chisturile de dimensiuni,ce persist mai mult de 3 luni.Implică celioscopia sau laparatomia exploratorie.Se procedează la exereza și examenul histopatologic al formațiunii,ori de câte ori se suspectează natura sa organic;

●femeile care au fost depistate cu formațiuni chistice ovariene sunt în climateriu.

Ultrasonografia ovariană ,este metoda de vizualizare prin ultrasunete utiulă pentru:

●localizarea și măsurarea zonelor cu modificări morfologice;

●obținerea de date asupra conținutului zonelor modificate,mase solide sau chistice;

●stabilirea zonei de puncționat și ghidarea acului de puncție.

Diagnostic diferential .Chisturile ovariene pot fi depistate în mai multe circumstanțe:

●Cu ocazia unor examene genitale solicitate pentru dureri sau tulburări menstruale,acuze care le pot fi atribuite;

●În cadrul unor examene practicate pentru diverse simptome,cauzate de alte afecțiuni ginecologice;

●Cu ocazia examenelor ginecologice profilactice;

●În timpul intervențiilor chirurgicale.

Uneori chistul,în urma rupturii sau torsiunii,a generat tabloul abdomenului acut, care a impus intervenția.Alteori chistul face obiectul unei descoperiri întâmplătoare.

Evolutie. Prognostic. Evoluția chisturilor ovariene este îndelungată și frecvent asimptomatică.Complicațiile pot fi uneori grave și de multe ori cauza abdomenului acut chirurgical este genitală.

Tratament igieno-dietetic. Alimentația trebuie făcută cu foarte mare atenție,deoarece înrăutățirea condițiilor fizice ale bolnavei influențează nefavorabil procesul de vindecare și al afecțiunii ginecologice.

În perioada de debut a proceselor inflamatoare scade pofta de mâncare.Stările febrile implică cantități mai mari de lichide.

Pentru satisfacerea senzației de sete se vor administra lichide nutritive,reci,din abundență.Regimul dietetic să fie alcătuit din alimente ușor digerabile dar cu conținut caloric înalt.

Necesitățile sporite de vitamine se vor satisface parte prin alimente corespunzătoare,parte prin preparate medicamentoase.Este important ca prin procedee culinare, alimentele să fie cât mai variate și atrăgător pregătite

Tratamentul medical. Caracterle clinice enunțate anterior și aspectul lor ecografic arată de multe ori caracterul benign al tumorii.Totuși,diagnosticul de certitudine este dat doar de examenul anatomopatologic.

Dacă tumora este benign,la o femeie tânără se optează pentru o intervenție conservatoire (chistectomie ,rezecție parțială de ovar,etc),când este posibil,sau pentru anexectomie,dacă dezvoltarea tumorii nu permite păstrarea ovarului.La femeile care au depășit 45 de ani se practică histerectomie cu anexectomie bilaterală.

Celioscopia- este metodă larg utilizată-se adresează chisturilor funcționale,tumorilor ovariene chistice sau tumorilor chistice ale trompei fără semen clinice sau ecografice de malignitate și care nu depășesc 10 cm în diametru.

Arsenalul therapeutic actual,departe de a avea eficiență totală și categorică, se bazează pe unul sau altul din afectele enumerate ,sau pe îmbinarea lor.

Se va ține cont de faptul că ,la chisturile cu dimensiune de aproximativ 2 cm ,tratamentul se face prin administrare de anticoncepționale orale,care au rol în eliminarea lor prin spargere.

În cazul în care chisturile depășesc dimensiunea de 2 cm ,extirparea se face cu ajutorul puncției vaginale.

Tratament profilactic .Se recomandă combaterea factorilor ce pot determina dereglări hormonale metabolice. Un scop important este întreținerea unui echilibru hormonal, cu evitarea încărcăturilor hormonale.

În perioada de activitate genitală a femeii, măsurile profilactice se realizează treptat. Profilaxia chistului ovarian constă în :

●La pubertate se supraveghează întreaga dezvoltare a funcției genitale a femeii;

●combaterea disfuncțiilor neuroendocrine;

●atenție în utilizarea tratamentelor cu estrogeni și a contraceptivelor;

●stimularea natalității la vârstă tanără;

●depistarea tumorilor în fazele incipiente latente, prevenirea dezvoltării și a complicațiilor prin medicație decongestivă și igienă riguroasă;

●pentru o bună profilaxie este necesar consultul periodic și dispensarizarea cazurilor cu risc de îmbolnăvire ( femei care au făcut tratamente hormonale, intervenții chirurgicale genitale, sterilitatea primară, pubertatea patologică);

●supravegherea tumorilor depistate și tratate.

Tratamentul medicamenteos.Prezența chisturilor în ovar constituie sursa permanent a execesului de androgeni de origine ovarian și a insuficienței estrogen- progesteronice.

Hiperplazia granulo- tecală din jurul fiecărui chist devine o sursă sporită de androgeni ,sursă care , la rândul ei ,se amplificăprin numărul chisturilor.

Dereglarea hormonogenezei ovariene produsă și menținută de chisturi antrenează sau menține dereglarea hipotalamo-hipofizară care , la rândul ei,prilejuiește transformarea chistică a altor foliculi.Se creează astfel un cerc vicios la întreținerea și agravarea căruia participă chisturile foliculare ale ovarului.

Este firesc ca unul din obiectivele terapeutice să-și propună eliminarea chisturilor ovariene .Prin acestea s-ar sconta un dublu efect:

●reducerea aparatului hormonoformator

●restabilirea echilibrului hipotalamo-hipofizar gonadotrop dereglat sau agravat de tulburarea hormonogenezei ovariene.

Tratamentul medicamentos este indicat numai in cazul chisturilor mici, fără semne clinice deosebite, necomplicate , în preajma menopauzei, când există posibilitatea supravegherii bolnavei și contraindicații de ordin general sau local pentru actul chirurgical.

Tratamentul cu progestative de sinteză : este un tratament de mare importanță, trebuie înlăturat cu progestativ asociat estrogeniti.

Poate fi asociat cu androgeni, un singur progestativ doar.Antagoniștii de gmFH (Zoladex) pot reduce mult volumul tumorilor și simptomatologiei.

Alt tratament medicamentos recomandat este :

Ibuboprofen care are propietăți antiinflamatorii,analgezice , antipiretice cu o potență de 20-30 ori mai mare decât cea a acidului salicilic.

Naproxen Administrare oral 300 mg /zi ,în 2 prize .

Ketoprofen , este antipiretic mai activ decât indometacina

Administrarea la adulți:doza inițială zilnică este 75 mg x 4 /zi.

Doza de întreținere zilnică 150-200 mg.

La 300 mg/zi apar frecvent efecte adverse degenerative.

Tratamentul chirurgical are indicația atunci cand bolnava prezintă un chist cu dimensiuni mai mari, determinând o sângerare persistentă la tratamentul medicamentos, cu dureri secundare.

Tratamentul chirurgical se impune în cazul :

chistului mărit de volum;

când apare o creștere bruscă a unui chist care era mic;

când apar tulburări asociate secundare;

contextul psihologic și social.

Decalotarea parțială bilateral a ovarelor satisface cel mai correct dezideratele obiectivelor urmărite:

● îndepărtarea unui număr cât mai mare de foliculi transformași chistic

● păstrarea unei cantități suficiente de parenchim funcțional care să atingă funcția ovarului în continuare.

Deoarece majoritatea chisturilor sunt subcapsulare,decalotarea reușește să îndepărteze o cantitate mai mare de chisturi decât simpla rezecție cuneiformă. Mărimea suprafeței decalotate depinde de volumul ovarului ;în general se decalotează 1/3 până la ½ din suprafața sa.

Pentru a se asigura o hemostază cât mai bună,se prefer suturarea marginilor în surjet cu fir de catung.Rezultatele immediate și în timp ale decalotării parțiale bilateral a ovarelor în O.P.V au fost:

●în primele zile după intervenția operatorie are loc o sângerare uterină care este considerată menstră de privație.

●în lunile următoare menstrele se produc spontan,cantitatea,durata și ritmicitatea lor fiind normale și perpetuându-se pentru o perioadă de cel puțin doi ani;

●menstrele sunt ovulatorii și,în consecință sarcina este posibilă;

●dacă efectul se prelungește în timp,după câteva luni acneea și apoi pilozitatea încep, într-un număr de cazuri,să fie influențate:pilozitatea uneori își oprește evoluția în suprafață și intensitate, alteori se rărește și tinde să dispară ,pentru ca alteori să nu se înregistreze nici o evoluție în bine.

Dacă nu sunt semen de ameliorare sau dacă, din contră,apar semen de reluare a evoluției (reapariția acneei,dereglarea menstrelor ,creșterea fracțiunii A+E a 17 –cs cromatografici sau a testosteronului glicuronid,etc) se instituie tratamentul medicamentos.

Uneori ,de exemplu,atunci când ovarele au chisturi prea numeroase și rămân suficient de multe după decapsulare , se instituie tratamentul medicamentos imediat postoperator,în speranța că acționând patogenic se împiedică reapariția chisturilor .De subliniat că și tratamentul operator nu este decât un tratament paliativ și numai în foarte rare cazuri curative .

Tratamentul medicamentos postoperator

Virilismul din ovarele polichistice este rezultatul a două cause:

●hiperproducția de hormone androgeni;

●hiperproducția hipersensibilității organelor-țintă (în special a tegumentelor) la hormonii heterosexualizanți.

Terapia medicamentoasă se bazează pe posibilitățile drogului de a evita următoarele acțiuni sau consecințe:

●inhibiția secreției excessive de LH,factor primordial incriminat în apariția OPV;

●creșterea sintezei și capacității de legate a TeBG-ului cu scăderea testosteronului liber circulant;

●supresia activității 5α-reductazei cu diminuarea sau blocarea posibilității de transformare a testosteronului în dihidrotestosteron,forma activă virilizantă;

●blocajul receptorilor de androgeni.

Estrogenii.Acești steroizi blochează parțial sinteza androgenilor,având de asemenea efect antiandrogenic;acțiunea lor se exercită prin următoarele mecanisme:

●efect de feed-back negative asupra secreției de gonatropi –sunt necesare doze eficiente;

● cresc sinteza hepatică de SHBG (TeBG) și capacitatea de legare a testosteronului ,având drept consecință reducerea testosteronului liber circulant;

●estrogenii sunt inhibitori ai dihidrotestosteronului și ai receptorilor citozolici;

● tratamentele estrogenice prelungite ingibă activitatea 5 α-reductazei nefiind însă inhibitori competitive.

Progestreronul blochează 5 α- reductaza care determină transformarea testosteronului în dihidrotestosteron .Foliculul pilos fiind dependent de DTH și inse4nsibil la testosterone ,activitatea sa este frânată.

Este considerat antiandrogen classic și inhibitor competitive al testosterone 5 α- reductazei,care în piele are o afinitate mai mare pentru progesterone decât pentru testosterone .De asemenea este inhibitor al legării DHT de către receptorii citozolici și totodată al 5 α și 3 β-androstandiolului.Se administrează percutan,cu rezultate rapide în acnee și seboree,și în timp,în virilismul pilar.

Spironolactona este antagonistul aldosteronului ,dar are și acțiune de blocare asupra receptorilor andogenici și totodată effect inhibitor asupra producției de testosterone.

Dopamina scade nivelul crescut de L.H. lA femeile cu OPV și producția în execs a androgenilor ,de asemenea normalizează nivelul prolactinei la aceste femei,nivel ridicat într-un număr mare de cazuri.

Hormonii tiroidieni au acțiune minoră pe care o exercită:creșterea capacității de legare a TeBG,având drept consecință scăderea testosteronului liber,și prin creșterea ratei de metabolizare a acestuia .

Flutamida este antiandrogen nesteroid ,efectul său se exercită la nivelul celulelor-țintă de androgeni-se leagă de receptorii proteici citoplasmatici;puțin folosit în virilismul ovarian ,nefiind inhibitor al gonadotropilor.

CAPITOLUL.II

INGRIJIRI GENERALE

II.1.Internarea pacientului în spital

Îngrijirile medicale ale bolnavelor cu chist ovarian, pe lângă aspectele comune nursing-lui în general, are și unele aspecte particulare, deoarece ceea ce caracterizează o bolnavă cu chist ovarian, este imposibilitatea de se obișnui cu existența bolii.

In caz de hiperactivitate, asigură mediul optim pentru bolnave, reduce numărul de vizitatori, înlătură obiectele ce ar putea-o răni sau incomoda .

Îngrijirile medicale se bazează pe desfășurarea a 5 etape :

Culegerea de date este primul pas de a culege informații despre pacient. Datele pot fi subiective sau obiective și ajută asistenta să ia decizii inteligente în legătură cu diagnosticul nursing.Culegerea de date se desfașoară conform unui plan :

●colectarea de informații obiective sau subiective despre pacient,

●verificarea datelor obținute,

●comunicarea informațiilor obținute prin culegerea de date.

Informațiile culese de asistenta despre bolnavă pot fi :

● stabilite ( nume, prenume, vârsta, sex, buletin )

● instabile sau variabile ceea ce înseamnă acele date care se află într-un proces de continuă schimbare ( temperatura, tensiune arterială, diureza, durere, infecții ).Principalele mijloace pentru culegerea datelor cu privire la pacienta sunt :

Observarea bolnavei- presupune o capacitate intelectuală deosebită de a sesiza prin intermediul simțurilor, detaliile lumii exterioare. Observarea este un proces mintal activ.

Asistenta trebuie să se ferească de subiectivism, de judecați preconcepute, de rutină și superficialitate și de lipsa de concentrație și continuitate;

Interviul este un instrument de cunoaștere a personalității. Este eficient dacă se ține cont de anumiți factori :

●alegerea momentului oportun pentru bolnavă,

● respectarea orei de masă.

Interviul presupune capacitatea asistentei de a manifesta un comportament care să reflecte o atitudine de acceptare, capacitatea de ascultare, atitudine de respect, capacitatea de empatie.

In cazul în care interviul inițial nu poate fi finalizat, trebuie să se revină nu înainte de a i se menționa bolnavei.

Analiza și interpretarea- reprezintă identificarea nevoilor de sănatate actuale sau potențiale și a problemelor bazate pe culegerea de date. Etapa de analiză se desfășoară după un plan :

● Interpretarea datelor ( validarea datelor și ordonarea datelor prescrise ) – înseamnă a da un semn, a explica originea sau cauza problemelor de dependență, mai exact înseamnă a defini sursele de dificultate. Analiza de interpretare a datelor este o etapă importantă a procesului de îngrijire pentru că ea conduce asistența la stabilirea diagnosticului de îngrijire ;

● Colectarea datelor adiționale sau suplimentare dupa caz ;

● Identificarea și comunicarea diagnosticului nursing ;

● Determinarea confluențelor între nevoile pacientului și atitudinea membrilor sanitari .

Surse de informație – pot fi obținute de la bolnavă sau de la aparținătorii acesteia .

Ingrijirea – pornește de la informațiile culese și de la departajarea manifestărilor de dependență. Diagnosticul de îngrijire este o formă simplă și precisă care descrie reacția bolnavei la o problemă de sanatate .

Pe baza diagnosticelor de îngrijire se aleg intervențiile de îngrijire și se vizează atingerea rezultatelor pentru care asistenta este responsabilă.

Un diagnostic nursing este o problemă de sănătate actuală sau potențială care conduce la interveneții autonome. Un diagnostic nursing trebuie formulat clar, concis, centrat pe pacient, legat de o problemă reală.

Diagnosticul nursing este baza pentru planificarea intervențiilor independente .

Evaluarea îngrijirilor – reprezintă o completă reapreciere a întregului plan de îngrijire. Evaluarea finală cuprinde, stabilirea criteriului de evaluare, evaluarea atingerii obiectivelor, identificarea factorilor care afectează atingerea obiectivelor.

Pentru o evaluare eficace asistenta va urmări următoarele etape :

●starea obiectivelor, aprecierea capacității bolnavelor în raport cu obiectivul stabilit,

●aprecierea măsurii în care au fost atinse obiectivele,

●discutarea cu bolnavele despre rezultatele obținute,

●identificarea nevoilor noi sau a problemelor noi apărute .

In cadrul procesului de îngrijire după executarea etapelor de apreciere, diagnostic, planificare, implementare și evaluare dacă obiectivele nu au fost atinse se trece la reanalizarea proceselor nursing.

Planul de intervenție ține cont și de prescripțiile medicale și cuprinde : obiectivele de îngrijire și intervenție.

De reținut este faptul că planul de îngrijire se stabilește pornind de la nivelul și capacitatea pacientului fapt pentru care el are dreptul de a participa la deciziile privind atingerea obiectivului principal de a duce persoana la un grad optim de independență în satisfacerea nevoii proprii.

Intervenția – permite nursei să-și aleagă modul de a acționa pentru a corecta problema de dependență a pacientului și poate fi evaluată numai dacă se indică ora, momentul zilei când se aplica durată și continuitatea lor.

Pentru depistarea precoce a afecțiunilor chistice asistenta sfătuiește bolnavele:

●starea obiectivelor, aprecierea capacității bolnavelor în raport cu obiectivul stabilit,

●aprecierea măsurii în care au fost atinse obiectivele,

●discutarea cu bolnavele despre rezultatele obținute,

●identificarea nevoilor noi sau a problemelor noi apărute .

In cadrul procesului de îngrijire după executarea etapelor de apreciere, diagnostic, planificare, implementare și evaluare dacă obiectivele nu au fost atinse se trece la reanalizarea proceselor nursing.

Planul de intervenție ține cont și de prescripțiile medicale și cuprinde : obiectivele de îngrijire și intervenție.

De reținut este faptul că planul de îngrijire se stabilește pornind de la nivelul și capacitatea pacientului fapt pentru care el are dreptul de a participa la deciziile privind atingerea obiectivului principal de a duce persoana la un grad optim de independență în satisfacerea nevoii proprii.

Intervenția – permite nursei să-și aleagă modul de a acționa pentru a corecta problema de dependență a pacientului și poate fi evaluată numai dacă se indică ora, momentul zilei când se aplica durată și continuitatea lor.

Pentru depistarea precoce a afecțiunilor chistice asistenta sfătuiește bolnavele:

● să se prezinte periodic la control ginecologic la primele semne de boală,

●caștigă încrederea bolnavei, o încurajează,

● îi explică desfășurarea unor investigații, și o însoțește în timpul desfășurări acestora,

●însoțește bolnava la tratamentele efectuate ( preoperator radioterapie) ,

●ajută bolnava să accepte operația

●facilitează prezența familiei, a persoanelor semnificative pentru bolnavă;

●ajută membrii familiei să înțeleagă starea psihologică a bolnavei și nevoia de ajutor;

●își rezervă mai mult timp pentru a sta cu bolnava, a-i observa comportamentul, reacțiile;

●asigură supravegherea postoperatorie pentru prevenirea complicațiilor;

De asemenea explică recomandările medicale făcute la externare cu privire la :

evitarea efortului fizic;

evitarea relațiilor sexuale 4-8 săptămani;

igienă locală și controlul medical;

continuarea tratamentului în funcție de boală .

Aplicarea îngrijirilor are ca scop sa ajute bolnava să își mențină independența sau măcar a unui oarecare nivel de independență .Planificarea îngrijirilor este strâns legată de executarea lor mai exact ceea ce se decide în planificarea îngrijirilor trebuie să se execute în aplicarea îngrijirilor.

In cadrul planului de îngrijire, planificarea și executarea îngrijirii vor fi consemnate o singură dată într-o rubrică de intervenții .Această rubrică va cuprinde :

cui i se adresează acțiunea, natura actiunii,

orarul și intervenția nursei,

nu se efectuează niciodată acte de îngrijire fără a se cunoaște , efectul așteptat,

se vor observa atent reacțiile bolnavei,

se vor modifica intervențiile.

Există riscul ca în timpul îngrijirilor să apara reacții ca:

●anxietatea (un sentiment de disconfort si tensiune),

●frică (sentiment resimțit de persoană față de un pericol fizic sau psihic),

●durerea (senzație neplăcută percepută în diferite părți ale organismului și însoțită de anxietate),

●depresie, singurătate, imobilitatea, înstrăinarea, sentimentul de neputință, modificarea schemei corporale.

Aceste situații pot fi atenuate de asistenta dacă dă dovadă de prezență umană și caldură fiind gata să ajute bolnava.

Planul de îngrijire se va efectua în funcție de nevoile permanente sau schimbătoare ale bolnavei și poate fi influențat de vârsta acesteia, condiția în care se află, capacitatea sa fizică și intelectuală deoarece acest plan se va face după nevoile bolnavei, având ca etalon modelul conceptual al Virginiei Henderson.

Precizarea conceptelor cheie ale acestui model: individul bolnav sau sănătos este văzut ca un tot complex prezentând 14 nevoi fundamentale care trebuie satisfăcute.

Rolul asistentei intră în aplicare în momentul în care, din diferite motive patologice, bolnava cu chist ovarian nu mai poate satisface singur aceste nevoi.

Scopul asistentei medicale este de suplinire a ceea ce bolnava cu chist ovarian nu poate face singur, referitor la nevoile care trebuie satisfăcute.

Scopul îngrijirilor este de a păstra sau de a restabili independența bolnavelor în satisfacerea acestor nevoi.Pentru a aplica modelul conceptual al Virginiei Henderson, asistenta medicală trebuie să știe că o nevoie fundamentală este o necesitate vitală a ființei umane pentru a-și asigura starea de bine în apărarea fizică și mentală.

II.2.Asigurarea condițiilor de spitalizare

Principalele îndatoriri ale asistentei medicale în perioada spitalizării bolnavei cu chist ovarian constau în :

●menținerea curățeniei la nivelul salonului, a mobilierului și a componentelor existente,pregătirea patului, dezinfecția,

●igiena bolnavei, dezinfectarea obiectelor și materialelor utilizate în activitatea de îngrijire,

●pregătirea instrumentarului chirurgical pentru sterilizare,

●observarea și supravegherea funcțiilor vitale și vegetative ( respirație, puls, T.A. etc ), prevenirea complicațiilor postoperatorii), asigurarea securității bolanvei.

Asigurarea condițiilor de îngrijire.Bolnava va fi izolată de preferință într-o rezervă,deoarece stării de autointoxicație, ea este mai neliniștită,putând deveni mai târziu inconștientă.Camera să fie bine aerisită și ușor încălzită (20-220).

Patul trebuie prevăzut cu accesoriile necesare pentru prevenirea escarelor:pernă de apă,colac de cauciuc îmbrăcat sau mai bine.

Poziția bolnavei este în funcție de starea ei de cunoștință,precum și de existența edemelor.Bolnava trebuie învelită cu două pături de lână și este bine ca patul să fie bine încălzit.

II.3. Asigurarea condițiilor igienice a pacienților internați

Pregătirea patului și accesoriilor lui .Mijlocul cel mai important al tratamentului conservator în ginecologie este repausul la pat.În afecțiunile inflamatoare acute, bolnava trebuie să respecte repausul absolut,fiind deservită la pat.

Din aest motiv este important ca patul să fie prevăzut cu anexele necesare pentru a ușura viața bolnavei:rezemători adecvate,masă mobilă,semnalizator la îndemâna bolnavei,etc.Bolnava păstrează repausul până la terminarea oerioadei acute a bolii.În afecțiunile însoțite de metroragii ,repausul este la fel obligatoriu .

La facerea patului se va avea grijă de utilizarea mușamalelor și a traverselor din cauza hemoragiei sau a scurgerilor vaginale.

Schimbarea la nevoie a traverselor (indiferent de frecvență) și întreținerea mușamalei sunt sarcini elementare de îngrijire.

Toaleta zilnică se va face la pat,inclusiv baia,cu o pondere deosebită asupra organelor genitale externe. Bolnava adesea sosește la spital cu toaleta nefăcută,plină cu sânge sau cu secreții purulente.

Baia la pat se va face fracționat,dezvelind deodată numai suprafețele necesare și reacoperindu-le imediat după terminare.

Efectuarea toaletei generale și pe regiuni a pacientului imobilizat. Bolnava sosește la spital cu toaleta nefăcută,plină de sânge sau cu secreții purulente.

Toaleta acestor bolnave se face numai după ce au fost văzute de medic și a dat dispoziții corespunzătoare.

Toaleta organelor genitale externe se face cu soluții dezinfectante călduțe cu mănuși de baie sau perie moale,dezinfectate prin fierbere.

Spălarea suprafețelor se va face totdeauna unidirecțional de sus în jos, pentru a nu reduce impuritățile pe regiunile déjà spălate.Se va ține cont de faptul că în perioada acută a afecțiunilor ginecologice,spălăturile vaginale sunt interzise,dar și mai târziu se vor efectua numai la dispoziția medicului.

Captarea eliminărilor.Tranzitul intestinal să fie asemenea în atenția asistentei.Inflamația organelor genitale interne reduce pe cale reflexă peristaltismul intestinal,din acest motiv emisiunile de fecale trebuie stimulate.În perioada acută a bolii,administrarea purgativelor trebuie evitate,deoarece accentuează hiperemia organelor din bazin și așa congestionate.

Ele vor fi înlocuite cu clisme evacuatoare sau supozitoare de glicerină și numai după atenuarea semnelor de inflamație,se vor putea administra și laxative.Așezarea bolnavei pe masa ginecologică,toaleta locală,golirea vezicii urinare (numai la absolută nevoie prin sondaj) precum și a rectului,pregătirea mănușilor sterile de cauciuc,a instrumentelor precum și a valvelor vaginale,șinerea acestora în poziția cerută de medic,ca și spălătura vaginală (efectuată numai la dispoziție),cad în competența asistentei.

Urina emisă spontan sau prin sondaj se pune la o parte pentru eventuale analize de laborator.Asistenta recoltează secreția vaginală,pentru frotiuri colorate, face însămânțări pe medii de cultură pentru identificarea germenilor și determinarea sensibilității lor la antibiotice și face recoltările necesare pentru dozările hormonale. La cererea medicului, pregătește și asistă examinările colposcopice,citologice,de amprente tisulare,biopsice,insuflația tubară,precum și explorările radiologice ale organelor genitale.

Scurgerile vaginale pot avea un caracter infecțios.Din acest motiv,p-nă la stabilirea inofensivității lor,se vor lua toate măsurile de prevenire a infecțiilor intraspitalicești,fie ale personalului,fie ale restului bolnavelor.

II.4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative

Supravegherea bolnavelor prevede urmărirea febrei,cantitatea și aspectul scurgerilor,a hemoragiei,felul și localizarea durerilor,sensibnilitatea sânilor,tulburările de micțiune,pruritul vulvar, precum, și unele manifestări psihice.

În cursul ginecopatelor pot apărea tulburări psihice de origine inflamatoare,fie sub forma unui sindrom de excitație,fie sub forma unui sindrom depresiv.În raport cu foliculimea pot apărea unele tulburări mintale,care dispar odată cu corectarea tulburărilor hormonale.

Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative se va face prin măsurarea temperaturii,respirație,puls,TA,diureză,scaun, greutate.

Imobilizarea îndelungată la pat predispune bolnava la o serie de complicații izvorâte tocmai din neactivitatea sa:

●încetinirea curentului sanguine favorizează apariția trombozelor

●ventilația deficitară a plămânilor duce la pneumonii hipostatice

Presiunea exercitată asupra țesuturilor care acoperă proeminențele osoase cauzează escare de decubit.

II.5. Alimentația bolnavei cu chist ovarian

Pentru a funcționa normal celulele și organele au nevoie de un suport adecvat de nutriente.Acestea asigură: creșterea și diviziunea celulară; producția și activitatea enzimatica; sinteza de carbohidrați, lipide, proteine; contracția și relaxarea musculară; alte funcții celulare. În plus, nutrientele sunt în mod absolut necesare pentru procese fiziologice mult mai complexe cum ar fi:

●secreția neurohormonală;

●funcția imună;

●integritatea intestinală;

●vindecarea plăgilor.

Managementul nutrițional reprezintă parte integrantă în terapia pacientelor cu chist ovarian.

Hidratarea.Completarea pierderilor de lichide este elementul esențial al tratamentului și îngrijirii bolnavei.La aportul de lichide se vor lua în considerare lichidele din băuturi,alimente,perfuzie și clismele picătură cu picătură,precum și apa formată în organism din țesuturile proprii ,numită apă endogenă,care se evaluează la aproximativ 200-400 g în 24 de ore.

Calea de administrare și compoziția lichidelor vor fi stabilite totdeauna de medic.Dacă bolnava este conștientă și nu are vărsături,hidratarea se face pe cale orală cu lichide zaharate.Dacă bolnava are vărsături,după aspirarea conținutului stomacul se va introduce sonda Einhorn în duoden și se va încerca hidratarea picătură cu picătură pe această cale.
II.6. Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului

Asistenta medicală trebuie să respecte indicațiile medicului în aplicarea unui tratament corespunzător și să ofere toate indicațiile necesare în vederea continuării tratamentului din momentul în care bolnava va părăsi spitalul.Bolnavele îngrijite în secția de ginecologie sunt tratate fie pe cale chirurgicală fie pe cale conservatoare.Îngrijirile pre și postoperatorii ale acestor bolnave în esență nu diferă de îngrijirea bolnavilor operați pentru alte afecțiuni intraabdominale.Ajutorul asistentei la examinarea ginecopatelor poate este mai substanțial decât la alte categorii de îmbolnăvii.Ea efectuează după prescripția medicului tratamentul antibiotic,antalgic,hormonal,hemostatic,anticoagulant roborant și proteinoterapia.

Asistenta aplică tehnica terapiei locale:spălătura vaginală,pansamente vaginale (cu tampoane de vată sau tifon,îmbibate în soluții medicamentoase),pulverizările și badijonările vaginale ca și aplicarea ovulelor vaginale și asistă la medicația locală,pregătind instrumentele și materialele necesare,aducând bolnava în poziția adecvată și deservind medicul cu instrumentele și medicamentele în timpul tratamentului.Ea efectuează după prescripția medicului tratamentul antibiotic,antalgic,hormonal,

hemostatic,anticoagulant roborantși proteinoterapia.

II.7. Recoltarea produselor biologice și patologice

În produsele recoltate se efectuează o mare varietate de analize pentru a studia fie diversele substanțe care intră în compoziția lor,fie elementele figurate (cellule,bacteria,paraziți) pe care le conțin.Recoltarea sângelui se face în general dimineța pe nemâncate.

Prelevarea produselor în vederea unui examen bacteriologic necesită precauții special de asepsie,pentru a nu contamina produsul cu germeni din mediul ambient.

Bolnava trebuie să urmeze instrucțiunile primate de la personalul medical când se recoltează,cum ar fi urina pentru urocultură.

Rezultatele pe care le furnizează analizele făcute în laborator se impart în două mari grupe:

●rezultate cifrice (ca urea,glicemia, numărătoarea leucocitelor,timpul de protombină)

●descriptive,de cele mai multe ori imagini văzute la microscop,de interpretare subiectivă,dar foarte valoroase pentru stabilirea unor diagnostic.

Analizele cifrice pot avea erori datorită reactivilor,aparaturii sau executării defectuoase a tehnicilor.

II.8. Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de afecțiune

Tehnica injecției intramusculare.Injecția intramusculară constituie introducerea unor soluții izotonice, uleioase sau a unei substanțe coloidale în stratul muscular prin intermediul unui ac atașat la seringă.

Scop – introducerea în organism a unor substanțe medicamentoase

Locuri de elecție:

●Regiunea superexternă fesieră deasupra marelui trohanter

●Fața externă a coapsei, în treimea mijlocie

●Fața externă a brațului în mușchiul deltoid

Materiale necesare:

●tăviță renală/casoletă cu tampoane sterile sau comprese cu tifon, alcool

●seringi de unică folosință de mărime corespunzătoare cantității de administrat și 2-3 ace de unică folosință

●pile pentru desfacerea fiolelor și fiole cu substanțe de administrat

Tehnica:

●asistenta își spală mâinile și pregătește psihic bolnavul

●se așează bolnavul în decubit ventral, lateral, poziție șezândă sau în picioare

●se degresează locul injecției cu un tampon de vată cu eter și se dezinfectează cu un alt tampon de alcool

●se invită bolnavul să își relaxeze musculatura și se înțeapă perpendicular pielea cu rapiditate și siguranță, cu acul montat la seringă

●se verifică acul, poziția acului prin aspirare și se injectează lent soluția

●se retrage brusc acul cu seringa și se dezinfectează locul

●se masează ușor la locul injecției pentru a activa circulația favorizând rezorția

●după injecție bolnavul se așează în poziție comodă, rămânând în repaus fizic 5-10 minute

Incidente accidente

●durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale

●paralizie prin lezarea nervului sciatic

●hematom prin lezarea unui vas (ruperea acului sau supurație septică)

●embolie prin injectarea accidentală într-un vas de sânge în suspensie

Intervenții

●retragerea acului, efectuarea injecției în altă zonă (se evită prin respectarea zonelor de elecție)

●extragerea manuală sau chirurgicală se previne prin folosirea unor ace mici pentru a pătrunde în masa musculară

De reținut

●injecția se poate executa și cu acul detașat de seringă respectându-se măsurile de asepție

●poziția acului se controlează, în cazul soluțiilor colorate, prin detașarea seringii de la ac, după introducerea acului în masa musculară

●infiltrația dureroasă a mușchilor se poate preveni prin alterarea locurilor injecțiilor

Spălătura vaginală.Prin spălătură vaginală se înțelege introducerea unui current de lichid-apă sau soluții medicamentoase-în vagin,care după ce se spală pereții vaginali,se efectuează pe lângă canulă.

Scopul spălăturii vaginale este îndepărtarea conținutului vaginal,dezlipirea exusdatelor patologice de pe mucoasă,dezinfecția locală în prejma intervențiilor chirurgicale,ginecologice și obstetricale,reducerea proceselor inflamatoare și calmarea durerilor.

Pregătirea instrumentelor și materialelor.Pentru spălătura vaginală se pregătesc următoarele :

●un irigator de sticlă utilizat numai pentru spălături vaginale,fiert înainte de utilizare;

● o canulă vaginală din sticlă sau ebonite,lungă de 15-20 cm,ușor încurbată în unghi obtuz,cu vârful bombat și prevăzută cu o serie de orificii pe vârf și împrejur sub formă de rozetă

●o ploscă de porțelan alb,o tăviță renală

● o mușama cu o traversă obișnuită,două învelitori

●vată hidrofilă

●soluția medicamentoasă, în cantitatea,concentrația și temperature cerută de medic

Pentru spălăturile vaginale se utilizează în general:

●apă fiartă sau ceai de mușețel pentru îndepărtarea exusdatelor din vagin

●soluție diluată de permanganate de potasiu:1:2 000 (până la culoarea ușor roz,pentru dezodorizare și dezinfectare)

După temperature lor,spălăturile vaginale ,se impart în spălături reci (pînă la200),călduțe (35-370,temperature corpului) și spălături calde (45-500).Soluțiile medicamentoase sosite în flacoane închise de la farmacie sau preparate pe loc,vor fi încălzite la temperature dorită în baia de apă.Înainte de utilizare se va verifica din nou temperature lor.

Pregătirea bolnavei.Spălătura vaginală trebuie făcută în sala de tratamente,pe masa de examinare,în poziția ginecologică și numai la nevoie se va face în salon,la pat.În acest caz,patul bolnavei se izolează cu un paravan de restul salonului.

Bolnava se va culca în decubit dorsal,cu genunchii flectați și coapsele îndepărtate.Sub ea se introduce mușama cu traversa și plosca.

Păturile se împăturesc la piciorul patului ,iar bolnava se acoperă cu cele două învelitori,lăsând accesibilă numai regiunea vulvară.Se spală cu apă și săpun organelle genitale,iar în cazul spălăturilor calde,regiunea vulvei va fi acoperită cu un strat subțire de vaselină.

Tehnica .Se aplică canula pe tubul irigatorului și se golește de aer,lăsând să curgă apă rece din tubul irigatorului în ploscă.

Cu degetele mâinii se îndepărtează labile mari și mici,se descoperă orificiul de intrare al vaginului și cu robinetul deschis,cu afluxul de apă se va introduce canula în vagin.

Direcția de înaintare a canulei va fi înăuntru și înapoi (deci înapoi și în jos,în poziția culcat).După 10-11 cm adâncime canula întâmpină rezistența fundului de sac posterior al vaginului .

Se spală bine regiunea,apoi se plimbă extremitatea canulei pe toată suprafața vaginului,pentru ca dușul de apă să atingă direct mucoasa.

Presiunea apei nu trebuie să fie prea mare;din acest motiv ,rezervorul irigatorului nu se va ridica peste 50-75 cm de la înălțimea simfizei pubiene.

Pentru a împiedica pătrunderea aerului în vagin,înainte ca irigatorul să se golească,se scoate canula din vagin.

După terminarea spălăturii ,se usucă bolnava cu vată și prosoape curate,se îndepărtează plosca,mușamaua și traversa este culcată.

Lichidul de spălătură va fi examinat și dacă prezintă un conținut pathologic,flocoane mari de mucus,puroi,cheaguri de sânge,va fi prezentat medicului.

II.9. Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii

Îngrijirile pre și postoperatorii.În cazul bolnavelor cu chist ovarian se ivește de multe ori necesitatea unor intervenții chirurgicale de altă natură.

Pregătirea bolnavei trebuie făcută cu cea mai mare minuțiozitate,deoarece ele intră foarte ușor în stare de șoc în cursul intervențiilor sau hemoragiilor.

Un rol deosebit de important îl are în aceste cazuri asistenta ,înlăturând frica pacientei de operație și liniștind-o.

Cu toate măsurile luate ,în cursul sau după intervenție,asistenta trebuie să știe să liniștească bolnava,pentru ca traumatismul psihic supraadăugat celui operator să nu-I declanșeze starea de șoc postoperator.Mobilizarea în pat după intervenții chirurgicale se va face cu cea mai mare prudență.

Ridicarea din pat se va aproba numai după câteva zile,mișcările de de plasare fiind înlocuite cu gimnastica terapeutică la pat ,pentru prevenirea stazei și a trombozelor venoase.
II.10. Educație pentru sănătate

În cazul bolnavelor cu chist ovarian, asistenta medicală trebuie sa își concentreze atenția asupra fiecărei bolnave de care răspunde, să cunoască bolnava, să știe să asculte, să utilizeze puținele informații primite sau culese în interesul și pentru recuperarea acesteia.

Rolul asistentei medicale nu se rezumă doar la acordarea îngrijirilor curative și obișnuite ci și la educația sanitară a bolnavei pentru a preveni apariția complicațiilor sau a agravării afecțiunii deja existente, prin descoperirea și raportarea la timp medicului curant, a eventualelor probleme.

II.11. Externarea pacientului

În acordarea îngrijirii trebuie să se țină cont de resursele bolnavei în vederea recâștigării independenței, conform obiectivelor fixate, asistenta medicală pregătește bolnava pentru ieșirea din spital, informându-o asupra regimului de viață, alimentar, efort, riscuri, să-și autoevalueze acțiunile desfășurate în stagiile practice să realizeze acțiuni educative în scopul prevenirii complicațiilor și menținerii gradului de sănătate.

CAPITOLUL III

INGRIJIRI SPECIFICE
CAZUL I

Nume și Prenume :P. M

Sexul : Feminin

Vârsta :43 ani

Sexul : Feminin

Mediu:Urban

Data internării : 18.01.205

Data externării : 25.02.2015

Diagnostic la internare : Hiperplazie congenitală a corticosuprarenalei prin deficit de 11 β-hidroxilază

Motivele internării Pacienta de 43 de ani se internează în serviciul de urgență . Motivele internarii au fost reprezentate de durere în punct fix, inghinal stâng, acentuată în poziția șezândă și în timpul mersului ;dureri cu caracter mechanic, hiperplazie endometrială cu menometroragii, tensiune mamară, tulburări de apetit și, cefalee persistentă . În momentul internarii se constată că valorile tensionale sunt 140/70 mm Hg; 130 puls=75 bătăi/min.

Doamna C.V. este de profesie vânzătoare la o firmă privată, este casatorită de 20 ani, și locuiește împreună cu soțul și fiul la bloc, în condiții foarte bune, are o viață echilibrată. Doamna nu este fumătoare, consumă cafea.

Doamna este revoltata pentru ce i s-a intamplat și deși are teamă de tratament și de efectele acestuia , doreste să-și amelioreze starea de sănătate și încurajată de familie este cooperantă.

Examen Clinic și hormonologic- coexistența unui sindrom de virilizare asociat cu tulburări metabolice ,characteristic corticosuprarenal,dar și cu tulburări menstruale și ovare palpabile uni sau bilateral;

Anamneză

Antecedente fiziologice : prima menstră la 17 ani ,infectii locale (trichomonas, miceli),prezintă tulburări de ritm ale ciclului, Prezența sindromului iuntermenstrual și a dismenoreei

Antecedentele heredocolaterale- aspectul constituțional

Antecedente patologice: Patologie hepatică ce poate induce tulburări de metabolizare

Factorii de risc legați de modul de viață :neagă orice informație

Tulburări neurovegetative- valuri de căldură, tulburări de sensibilitate

Comportamentul general- emotivitate exagerată, irascibilitate

Nu prezinta alergii medicamentoase

Istoricul Bolii :Boala actuală a debutat în octombrie 2014, cu o stare de oboseală accentuată, inapetență, dureri acute în zona inghinală repetate, care nu au cedat nici la repaus nici la analgezice , decât în momentul când a urmat tratament injectabil Nos-pa.

Intre timp starea generală se deteriorează , medicul de familie decide trimiterea sa la un medic de specialitate unde în urma investigațiilor se stabilește diagnosticul

Bolnava este orientată spre unitatea sanitară ,secția Ginecologie pentru investigații și tratament de specialitate.

Examen fizic general

starea generală – alterată

tip constituțional – astenic

stare de nutriție – deficitară (inapetență)

talie 175 cm, G 60 kg – scădere ponderala 10 kg In 3 luni

tegumente palide, mucoase umede, limba fără depozit, bipocratism digital

sistem ganglionar limfatic – stare febrilă 380C, transpirații nocturne.

sistem osteo-articular și muscular- Integru

articulații mobile, troficitate- bună

Aparatul respirator – tuse uscată iritativă ,expectorație minima cu triuri sangvine

Aparatul cardio- vascular șoc apexian palpabil în spațiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară stângă

ritm regulat – AV 70/minut zgomote cardiace ritmice bine batute, fara sufluri supraadaugate

Puls palpabil în toate punctele periferice

TA 150/75 mmHg

Aparat digestiv

abdomen suplu, fără cicatrice, nedureros la palpare, fără apărare musculară, fără heraii,

zgomote intestinale prezente. Ficat moderat cu hepatomegalie (glob stâng) – punct cistic nedureros, fără lichide ascită în cavitatea peritoneală

splină nepalpabilă, nepercutabilă ;pancreas fără simptomatologie dureroasă

Aparat urinar

loje renale libere, nedureroase la percuție, micțiuni fiziologice,

urină normală macroscopică. Diureza 1200/zi .

Rot-prezente, egal bilateral fără, reflexe patologice,

pupile egale, reflexe fotomotor prompt, prezent bilateral.

acuitate vizuală bună. Bine orientat temporo-spațial, capacitate de concentrare redusă

Investigatiile efectuate pe timpul internarii

Ecografie abdominală -cat moderat mărit, ecogenitate neomogenă, fără leziuni în focar, fără mase abdominale.

Laparatomia-se constată chist cu diametru de 8 cm.

Ultrasonografia ovariană a pus în evidență date asupra conținutului zonelor modificate,mase solide sau chistice

Examene biochimice – Hb 12,6 g % ,trombocite 150.000 /mmc ,leucocite 6.200 / mmc ,Nn-72% Ns – 2 % , Eo – 3 % , Lf- 15 %, Mo -8 % , VSH 75 mm/1 ora ; L=10000mmc Hgb=13% ; F=180mg% ; G=130mg% ; U=80 mg% ; U=80 mg% ;C=2,4mg% ;A.U=1-2mg% ; creatinina serică 14 mg/dl, uree plasmatică 75 mg/dl

Biochimie sangvină , glicemie ll0 mg/ml , uree 25 mg % , creatinină 0,9 mg% , TGO 20 U.I. ,TGP 24 U.I.

Examen sumar urină -D – 1200, albumina, glucoza – absent sediment cu elemente patologice.

Tratament -Naproxen Administrare oral 300 mg /zi ,în 2 prize, Ibuboprofen

Plan de îngrijire

CAZUL II

Nume și Prenume :S.P.

Sexul : Feminin

Vârsta :41 ani

Mediu: Urban

Profesia: muncitoare

Data internării- 2.01.2015

Data externării – 11.02.2015

Dg. la internare : Ghist ovarian stg,Anemie carențială

Motivele internării: tulburări menstruale, tensiune mamară, Durerile intense însoțite de colici intestinale,cefale, frisoane ,stare de lipotimie .Se internează pentru investigații de specialitate și tratamen.

Istoricul bolii: Bolnava se prezintă în serviciul de urgență acuzînd durere abdominală persistentă, însoțite de greață, vărsături, cefalee, amețeală, metroragii abundente de o săptămână.

Anamneza

Antecedente heredo-colaterale- apartenența etnică

Antecedente personale – neagă

Diagnostic clinic –metroanexite în antecedente

Problemele pacientei-riscul alterării circulației și respirații, anxietate ,alterarea mobilitaăți fizice ,disconfort-durere ,dificultate în a se odihni,stări de lipotimie repetate,

Antecedente patologice -prezintă o bogată patologie asociată prin boli degenerative (Diabet Zaharat ,HTA) dar nici un factor de risc specific (individual).De reținut că a neglijat prezența colicilor repetate ,timp de 6 luni ,dar în urma durerilor prezente ,s-a prezentat în serviciu UPU.

Examen Clinic și hormonologic- ovarele palpabile,fracțiunea A+E crescută,dar și fracțiunea DHA sau 11-oxi-crescute

Examen fizic general

examenul ginecologic se apreciează prezența clitoromegaliei, vagin neplicaturat,cu secreție săracă,modificări trofice,micoze,infecții supraadăugate, stenozarea în treimea sa internă,

Tulburări neurovegetative- tulburări de ritm cardiac, tulburări de apetit, caracter neregulat al scaunelor, neliniște

Comportamentul general- irascibilitate, sociabilitate redusă, sentiment de frustrare

Examen obiectiv ,stare generală –alterată,

stare de conștiență –bună ,

stare de nutriție-deficitară ,

tegumente și mucoase – normal colorate ,

țesut conjunctiv –normal reprezentat ,

țesut ganglionar –palpabil ,

sistem muscular-hipoton , hyperkinetic ,

Aparatul respirator- căi respiratorii permeabile , torace normal comformat , murmur vesicular present , amplitudinea mișcărilor respiratorii egală bilateral.

Aparat vascular – cord în limite normale , șoc apoxian în spațiul V intercostar stg. pe linia medioclavicular , bătăi cardiace ritmice , bine bătute ,TA- 145/ 70 mgHg

Aparat digestiv-abdomen suplu , mobil cu respirație , transit intestinal prezent .

Aparat urogenital- febră, stări de lipotimie , greață vărsături .

Antecedentele personale fiziologice- Tulburări de ritm ale ciclului, Tulburări ale cantității de sânge eliminate

La examenul ginecologic se apreciează ovare mărite de volum ,boselate,neaderente,uneori dure ,cu volum cvasi-constant în decursul ciclului, prezența exocervicitei, hipoplazia labiilor mici.

Tulburări neurovegetative- ulburări de sensibilitate, valuri de căldură

Investigații paraclinice

La examenul microscopic se constată modificări ale întregului complex structural al ovarului.

Ultrasonografia ovariană – localizarea și măsurarea zonelor cu modificări morfologice

Examen de laborator –, GLU-100 mg/dl, ALT-17,8 mg/dl , AST-21,2 mg/dl, CA- 6,98 mg/dl, Albumină- abs , Urobinogen – normal , Pigmenți biliari – absenți , Epitelii plate -rare , leucocite –rare , HLG- Completa -+, VSH- +, Transaminaze- +, Uree- + , Htc=45%,F=180MG% , U=27mg% ,A.U=2,67mg% C=0,92mg% creatinina serică 12 mg/dl, uree plasmatică 72 mg/dl

Tratament – Vitamina D2 -50 000-UI.,Algocalmin, Ketoprofen, 75 mg x 4 /zi.

Plan de îngrijire

CAZUL III

Nume și Prenume :T.L

Sex: Feminin

Vârsta – 47 ani

Ocupația –Profesoară

Data internării- 27.01.2015

Data externării – 10.02.2015

Dg. la internare- chist ovarian dr., HTA esențială stadiul III , epistaxis nazal stg,cefalee , ameteala .

Motivele internarii- Bolnava se prezintă în serviciul de urgență acuzand hiperplazie endometrială cu menometroragii ;tulburări menstruale;

retenție hidrică cu edem ;,transpirații reci; varsaturi.

Examen Clinic și hormonologic- coexistența unui sindrom de virilizare asociat cu tulburări metabolice ,characteristic corticosuprarenal,dar și cu tulburări menstruale și ovare palpabile uni sau bilateral;

Anamneza:

Antecedente heredo-colaterale – Inducție iatrogină, aspectul constituționa

Antecedente personale-fără importanță

Antecdentele personale patologice- Momentul instalării menarhei, Tulburări de durată ale menstrei, Tulburări de ritm ale ciclului

Examen clinic general:

stare general- stare alterată

tegumente și mucoase- normal colorate ;

țesut celular subcutanat- bine reprezentat ;

Aparat urinar – Loje renale libere, nedureroase la percuție, micțiuni fiziologice, urină normală macroscopică. Diureza 2000/zi .

examenul ginecologic se apreciează vagin neplicaturat,cu secreție săracă,modificări trofice,micoze,infecții supraadăugate, stenozarea în treimea sa internă, aspectul faldurat,hiperpigmentat al labiilor mari, prezența clitoromegaliei

Tulburări neurovegetative: transpirații profunde, tulburări de ritm cardiac

Comportamentul generală- emotivitate exagerată, complexe de inferioritate

Ultrasonografia ovariană- a obținut date asupra conținutului zonelor modificate,mase solide sau chistice;stabilirea zonei de puncționat și ghidarea acului de puncție.

Investigațiile efectuate pe timpul internării

Celioscopia a permis vizualizarea anexelor și aprecierea macroscopiă a caracterului formațiunii

La examenul microscopic se constată modificări ale întregului complex structural al ovarului:capsula ,foliculii ,folliculii chistici,stroma ,vasele

Laparatomia- diametrul chistului este de 9 cm

Analize –TGP -19u/l ;TGO-36,4 u/l ;FA-108 u/l ;TBIL -0,22 mg /dl ,Hb-9,28 g /100ml ; HT-30 % ; L-3.000 ; VSH -90 mm/h ; U=26mg% ;C=2,4mg% ;A.U=7,94mg %, creatinina serică 9,8 mg/dl; uree plasmatică 70 mg

Examen urină- nor fin ; rare epiteliale ; frecvente leucocite ;foarte rare hematii . ,D – 2500 , albumina, glucoză – absent sediment cu elemente patologice.

Tratament medicamentos – Naproxen Administrare oral 300 mg /zi ,în 2 prize,ibuboprofen

Plan de îngrijire

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele relatate în această lucrare am constatat faptul că,chistul ovarian este o afecțiune vindecabilă, de aceea rolul asistentei medicale este foarte important pentru ca pacientele să poată fi ținute sub observație pe perioada spăitalizării.Chistul ovarian are elemente definitorii în procesul de îngrijire pentru sănătate iar scopul profesiei asistentei medicale este ca evoluția bolii să aibă un prognostic cât mai favorabil .Sursele de dificultate cu care se consultă asistenta medicală atunci când o pacientă este diagnosticată cu chist ovarian ,sunt lipsa de forță , de voință sau de cunoștințe ale pacientelor de care aceasta se ocupă , astfel încât persoana îngrijită să nu poată răspunde la una din nevoile sale.

În această situație compentența asistentei rezultă în cunoașterea sursei de dificultate si adaptarea îngrijirilor medicale acordate la această situație.Nu întotdeauna dificultățile de vindecare întâlnite la o pacientă cu chist ovarian,pot fi rezolvate prin procesul nursing.

Intervenția aplicată a pacientei cu chist ovarian trebuie să țină cont de globabilitatea individului și poate fi orientată asupra ,, lipsei ,,de informare și constă în creșterea independenței personaei.Asistenta medicală prin discuții cu bolnava arată rolul deosebit al respectării regimului de viață echilibrat, cu o dietă corespuntătoare și un control periodic al evoluției bolii . Nursa reprezintă legătura dintre pacientă și medic, observând toate modificările apărute. Ea va îndeplini toate prescrierile medicului, iar bolnava urmează instrucțiunile date de aceasta.

Nursingul bolnavului cu chist ovarian,necesită atenție din partea asistentei medicale la indicația medicului , la fel ca la oricare afecțiune , iar aceasta trebuie să fie pregătită professional cu inițiative și acțiuni nursing pe durata spitalizării și în perioada de covalescență .Responsabilitatea îngrijirii pacienților cu chist ovarian și stabilirea celor mai bune măsuri profilactice rămân adesea în seama medicului ginecolog.

Asistenta medicală supraveghează bolnava și trebuie să cunoască natura evoluției bolii și anunță medicul ori de câte ori sesizează manifestări clinice și eventuale complicații .Asistenta medicală care lucrează în secția Obstetrică -ginecologie, trebuie să știe , să educe la rândul ei pacienta , să fie abilă, să fie o bună furnizoare de îngrijiri medicale , să aibă inițiativa și controlul , fiind permanent lângă bolna

BIBLIOGRAFIE

VICTOR PAPILIAN – Anatomia Omului, vol. II, editura didactica si pedagogica, Bucuresti,2010

Prof. dr. VIRGILIU ANCĂR – Ginecologie, vol. I, editura Natională,București,2010

Dr. CRÎNGU IONESCU – Ginecologie, vol. I, editura Natională,București,2009

C. MOZES – Tehnica Ingrijirii Bolnavului – Editura Medicala, Bucuresti, 2008

B.IONESCU,C.DUMITRU,E.PLEȘIA-Chistul ovarian,editura Medicală,București,2012

A. METAXATOS – Tehnici Generale De Ingrijire a Bolnavilor,editura Medicală,București,2000

ANEXA I

ANEXA II

ANEXA III

BIBLIOGRAFIE

VICTOR PAPILIAN – Anatomia Omului, vol. II, editura didactica si pedagogica, Bucuresti,2010

Prof. dr. VIRGILIU ANCĂR – Ginecologie, vol. I, editura Natională,București,2010

Dr. CRÎNGU IONESCU – Ginecologie, vol. I, editura Natională,București,2009

C. MOZES – Tehnica Ingrijirii Bolnavului – Editura Medicala, Bucuresti, 2008

B.IONESCU,C.DUMITRU,E.PLEȘIA-Chistul ovarian,editura Medicală,București,2012

A. METAXATOS – Tehnici Generale De Ingrijire a Bolnavilor,editura Medicală,București,2000