Ingrijirea Bolnavului cu Boala de Reflux Gastroesofagian

CUPRINS

Cap. I Argument

Cap. II. Îngrijirea bolnavului cu Boala de reflux gastroesofagian

2.1. Obiectiv 1.

Anatomia și fiziologia aparatului digestiv

2.2. Obiectiv 2.

Boala de reflux gastroesofagian

2.3. Obiectiv 3

Rolul autonom și delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu boala de reflux gastroesofagian

2.3.1. Fișa tehnică nr. 1

Recoltarea sângelui pentru examene de laborator în sistem vacutainer

Fig. 2.3.1.1 Sistem vacutainer de recoltare

2.3.2. Fișa tehnică nr. 2

Examinarea esofagului și a stomacului cu substanță de contrast

2.3.3. Fișa tehnică nr. 3

Administrarea medicamentelor pe cale orală

2.3.4. Fișa tehnică nr. 4

pH- metria esofagiană

2.4. Obiectiv 4.

Procesul de ingrijire al unui pacient cu boala de reflux gastroesofagian

2.4.1. Culegerea datelor:

2.4.2. Nevoi fundamentale după Virginia Henderson:

2.4.3. Planul de îngrijire al pacientului:

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

Cap. I Argument

Boala de reflux gastroesofagian reprezintă trecerea intermitentă sau permanentă a conținutului gastric în esofag, care determină complicații și alterarea semnificativă a calității vieții.

Scopul proiectului este de a identifica problemele de îngrijire specifice pentru un pacient cu BRGE.

Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu BRGE și de care trebuie să țină seama asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire sunt: dureri retrosternale, regurgitații acide, pirozis, greață, vărsături, scădere ponderală.

Obiectivele prezentului proiect sunt:

Obiectiv 1: Noțiuni generale de anatomie și fiziologie – schematic.

Obiectiv 2:Boala de reflux gastroesofagian – prezentare generală.

Obiectiv 3: Rolul autonom și delegat al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu BRGE.

Obiectiv 4: Procesul de îngrijire al unui pacient cu boala de reflux gastroesofagian.

Obiectiv 5: Educația pentru sănătate la un pacient cu boala de reflux gastroesofagian.

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competențe profesionale:

1. Clasifică nivelurile de organizare anatomică și fiziologică;

2. Explică tehnicile utilizate în explorarea imagistică;

3. Pregătește materialele necesare în explorarile funcționale;

4. Pregătește medicamentele în vederea administrării lor;

5. Analizează semnele și simptomele refluxului gastroesofagian;

6. Stabilește gradul de autonomie/dependență a pacientului;

7.Identifică problemele de dependență;

8. Stabilește diagnosticele de îngrijire la pacienții cu reflux gastroesofagian;

9. Elaborează planul de îngrijire;

10.Definește educația pentru sănătate.

Aplicarea procesului de îngrijire la pacienții cu reflux gastroesofagian s-a finalizat prin analiza unui caz al unui pacient cu BRGE – caz pentru care s-a elaborate un interviu. Pe baza interviului realizat s-au evidențiat problemele de dependență specific la nivelul celor 14 nevoi fundamentale – conform principiului Virginiei Henderson.

În final a fost eliberat planul de îngrijire la un pacient cu BRGE respectând obiectivele de îngrijire, intervențiile autonome și delegate aplicate, precum și evaluarea intervențiilor aplicate.

Cap. II. Îngrijirea bolnavului cu Boala de reflux gastroesofagian

2.1. Obiectiv 1.

Anatomia și fiziologia aparatului digestiv

Aparatul digestiv este alcătuit din organe la nivelul cărora se realizează digestia alimentelor și ulterior absorbția lor. În același timp la nivelul ultimului segment al tubului digestiv, rectul, se realizează eliminarea resturilor alimentare prin defecație.

Aparatul digestiv este alcatuit din:

Cavitatea bucală – primul segment al tubului digestiv, cuprinde: vestibulul bucal și cavitatea bucală propriu- zisă;

Limba – organ musculo- membranos cu rol n masticație, deglutiție, supt, ca organ de simț și vorbirea articulară;

Dinții – organe dure ale aparatului masticator, având rol și în vorbirea articulară;

Faringele – este un conduct musculo- membranos, dispus de la baza craniului până în dreptul vertebrei C8, unde se continuă cu esofagul;

Esofagul – este un canal musculo- membranos prin care bolul alimentar trece din faringe spre stomac.

Stomacul – se prezintă ca o porțiune dilatată a tubului digestiv;

Intestinul subțire – este porțiunea din tubul digestiv cuprinsă intre stomac și intestinul gros;

Intestinul gros – este continuarea intestinului subțire și se deschide la exterior prin orificiul anal;

Cecul și apendicele vermiform

Colonul (ascendent, transvers, descendent și sigmoid);

Rectul – începe la nivelul vertebrei S3 și sfârșește la nivelul orificiului anal.

Esofagul

Esofagul este un canal musculo-membranos prin care bolul alimentar trece din faringe spre stomac. Limita lui superioară corespunde vertebrei C6, iar cea inferioară corespunde orificiului cardia, prin care esofagul se deschide în stomac. În traiectul său străbate regiunea cervicală, toracală, diafragma și ajunge în abdomen, terminându-se în stomac. Lungimea sa este de 25 cm.

Structura esofagului:

Adventicea – este o tunică conjunctivă care se continuă în sus cu adventiția faringelui.

Tunica musculară – este formată dintr-un strat de fibre longitudinale la exterior și un strat de fibre circulare la interior.

Tunica submucoasă – este bine dezvoltată la nivelul esofagului și conține glande esofagiene de tip acinos, ce secretă mucus care ușurează înaintarea bolului alimentar.

Tunica mucoasă – are culoare albicioasă, prezintă cute longitudinale care se sterg prin distensia esofagului, cauzata de trecerea bolului alimentar.

Stomacul

Stomacul se prezintă ca o porțiune dilatată a tubului digestiv, fiind situat in etajul supramezocolic al cavității abdominale intre splină și ficat. Are forma literei J măsurând aproximativ 18 cm lungime și 7 cm lățime când este gol, iar în stare de umplere are 25 cm lungime și 12 cm lățime, capacitatea sa fiind evaluată intre 1,3 – 1,5 L. Prezintă două fețe (anterioară și posterioară), două margini denumite curburi (marea curbură la stânga, convexă, și mica curbură la dreapta, concavă) și două orificii (cardia și pilor).

Mica curbură cuntinuă marginea dreaptă a esofagului. La nivelul ei se găseste arcul vascular al micii curburi format din artera gastrică stângă și artera gastrică dreaptă, din artera hepatică proprie, cât și micul epiploom (ligamentul gastro- duodeno- hepatic) care leagă stomacul de ficat.

Marea curbură continuă marginea stângă a esofagului. La nivelul ei se află arcul vascular al marii curburi, format din artera gastro- epiploică dreaptă (din artera gastro- duodenală) și din artera gastro- epiploică stângă, precum și ligamentele gastro- diafragmatic, gastro- frenic și gastro- colic.

Cardia este orificiul prin care stomacul comunică cu esofagul, este pe flancul stâng al vertebrei T11.

Pilorul este orificiul prin care stomacul comunică cu duodenul, se află în dreptul flancului drept al vertebrei L1. Este prevăzut cu sfincterul piloric. Când stomacul este umplut, pilorul coboară și se deplasează spre dreapta.

Vascularizația stomacului este asigurată de cele trei ramuri ale trunchiului celiac: artera hepatică, gastrică stângă și splenică.

Tractul gastro- intestinal asigură aportul continuu de apă, electroliți și substanțe nutritive necesare organismului. În vederea efectuării acestor funcții, este necesară:

deplasarea alimentelor prin tractul alimentar;

secreția sucurilor digestive și digestia alimentelor;

absorbția produșilor de digestie, a apei și a electroliților;

circulația sângelui prin segmentele tubului digestiv în vederea transportului substanțelor absorbite;

controlul acestor funcții prin intermediul sistemului nervos și endocrin.

Digestia bucală:

La nivelul cavitații bucale, cât și al altor organe digestive, există o activitate motorie și una secretorie. Activitatea motorie a cavitații bucale constă in masticație și timpul bucal al deglutiției.

Masticația – este un act reflex involuntar, ce se poate desfașura și sub controlul voluntar. Reflexul masticator este coordonat de centrii nervoși din trunchiul cerebral, care determină mișcarile de ridicare și coborâre a mandibulei. Masticația are rolul de a fragmenta și amesteca alimentele.

Deglutiția – cuprinde totalitatea activitaților motorii ce asigură transportul bolului alimentar din cavitatea bucală in stomac. Este un act reflex ce se desfașoară in trei timpi: timpul bucal, timpul faringian si timpul esofagian.

Digestia gastrică:

În stomac, alimentele suferă consecința activitaților motorii și secretorii ale acestuia, care produc transformarea bolului alimentar într-o pastă omogenă, numită chim gastric. Activitatea motorie a stomacului (motilitatea gastrică) realizează trei funcții de bază:

stocarea alimentelor ca urmare a relaxării receptive;

amestecul alimentelor cu secrețiile gastrice;

evacuarea conținutului gastric in duoden.

Fazele secreției gastrice:

Faza cefalică – este declanșată de gândul, vederea, gustul sau mirosul mâncării;

Faza gastrică – se declanșează la intrarea alimentelor in stomac; acest fapt determină tamponarea aciditații gastrice, crescând pH-ul gastricpermițând altor stimuli să alibereze acid.

Faza intestinală – începe odată cu intrarea chimului în duoden; cantitativ, secreția este foarte redusă în timpul acestei faze. Mecanismul dominant implică gastrina.

Secreția de HCL – este necesară pentru digestia proteinelor, asigurarea unui pH optim pentru actiunea pepsinei, activarea pepsinogenului, împiedicarea proliferării intragastrice a unor bacterii patogene. Substanțele ce stimulează secreția de HCL sunt: acetilcolina, secretina și gastrina.

Digestia la nivelul intestinului subțire – este asigurată de contracțiile de amestec, mișcările de propulsie, secreția pancreatică și absorbția intestinală.

Digestia la nivelul intestinului gros este asigurată de mișcarile de amestec (haustrațiile), mișcarile propulsive și absorbția și secreția la nivelul colonului, urmate in final de defecație.

Fig. 2.1.1 Stomacul

2.2.Obiectiv 2.

Boala de reflux gastroesofagian

Boala de reflux gastroesofagian constă în trecerea intermitentă sau permanentă a conținutului gastric în esofag, care determină complicații și alterarea semnificativă a calității vieții.

Clasificare:

Reflux gastroesofagian fără simptome;

Reflux gastroesofagian cu simptome dar fără esofagită (când endoscopia nu vizualizează modificări ale mucoasei);

Reflux gastroesofagian cu esofagită erozivă = ERD sau nu = NERD;

Reflux gastroesofagian cu modificări ale mucoasei;

Reflux gastroesofagian cu simptome și modificări endoscopice și histologice spre cancer.

Etiologie: În producerea BRGE intervin mai mulți factori:

incompetența barierei antireflux;

alterarea cleareance-ului acid esofagian;

mecanisme de barieră antireflux (lărgirea unghiului His, compresiunea porțiunii terminale a esofagului datorită presiunii abdominale);

persoanele cu următoarele afecțiuni: hernie diafragmală, alergie la unele produse alimentare, obezitate, etc.);

creșterea presiunii intra-abdominale (sarcină, tumori abdominale, etc.);

scăderea presiunii sfincterului esofagian inferior datorită medicamentelor, cafea, alcool, alimente, grăsimi, ciocolată, roșii, ceapă, usturoi);

diminuarea motilității gastrice;

afectarea clearance-ului esofagian.

Simptomatologie:

a) Manifestari digestive:

Tipice: – pirozis care se agravează după masă și în decubit dorsal, vărsaturi, regurgitații, eructații, disfagie, odinofagie;

Atipice: – gust metalic, flatulență,hipersalivație, vagi dureri epigastrice.

b) Manifestări extradigestive:

pulmonare: tuse nocturnă sau postprandial, senzație de sufocare, astm bronșic, bronșită cronică;

O.R.L. disfonie, laringite, faringite, dureri faringiene fără o cauză O.R.L., senzație de corp străin în gât;

dureri toracice pseudoanginoase în repaus sau decubit dorsal, uneori la efort.

Diagnostic:

se poate pune pe baza anamnezei;

examenul histopatologic;

examen radiologic baritat;

manometria esofagiană;

endoscopia digestivă superioară – procedură medicală ce permite medicului să exploreze esofagul, stomacul și duodenul;

pH-metria esofagiană – este un examen care contribuie la stabilirea diagnosticului de reflux gastroesofagian, cu ajutorul unei sonde introduse după o ușoară anestezie, printr-o nară până în partea de jos a esofagului.

Evoluție și prognostic:

Evoluție bună alternând cu perioade bune și rele;

Alterarea calității vieții;

Evoluție în general benignă, de lungă durată;

Alimentele precum grăsimi, ciocolată, roșii, consumul de alcool, băuturi carbogazoase, favorizează agravarea simptomelor.

Tratament:

a) Măsuri igieno-dietetice:

restricții alimentare (mese abundente, grăsimi, ciocolată, alcool, cafea);

se evită consumul grăsimilor;

se evită consumul alimentelor care provoacă arsuri la stomac sau dureri abdominale;

nu se exclud din lista alimentelor citricele și alte fructe, condimentele, dar este de dorit să nu se exagereze în consumul acestora;

se introduc în dieta paciențior mai multe produse care conțin glucide complexe și fibre: cereale, pâine cu tărâțe, paste, cartofi. Aceste produse neutralizează aciditatea în exces, se digeră bine și sunt foarte nutritive;

se evită alimentația înainte de somn;

se evită pe cât posibil consumul de lapte sau se va consuma în cantități foarte mici, numai laptele degresat. Consumul laptelui poate conduce la o ușurare momentană a pirozisului și a altor simptome ale esofagitei, dar laptele provoacă secreția sporită a sucului gastric, care face ca simptomele enumerate să reapară în câteva ore;

se evită alimentele care cresc secreția gastrică acidă (băuturi carbogazoase,vin alb, suc de portocale);

se evită fumatul,se recomandă scădere ponderală la pacienții cu obezitate, se evită clinostatismul postprandial.

b) Tratament medicamentos:

Antisecretorii – scad secreția gastrică acidă:

inhibitori ai pompei de protoni : (Omeprazol 20 mg de 2 ori/zi, Pantoprazole 40 mg/zi, Lansoprazole 30 mg/zi, Labeprazole 20 mg/zi, Esomeprazole 40 mg/zi). Se administrează 4- 8 săptămâni, chiar mai mult in cazurile avansate.

Blocanți H2: – Ranitidină 150 mg de 2 ori/zi, Famotidină 40 mg/zi, Nizatidină 150 mg de 2 ori/zi, Prochinetice – Domperidon (Motilium) – 10 mg cu 30 de minute înainte de masă.

c) Tratament chirurgical- Fundoplicatura Nissen doar în cazurile rezistente la terapia medicamentoasă.

Complicații:

Ulcer esofagian;

Stenoză esofagiană benignă;

hemoragie digestivă superioară;

Esofagul Barrett – cancerul esofagian;

Complicații respiratorii: pneumopatii recidivante, bronșită cronică, astm bronșic, abcese pulmonare, hemoptizii.

Fig. 2.2.1. Refluxul gastroesofagian

2.3.Obiectiv 3.

Rolul autonom și delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu boala de reflux gastroesofagian

Asistentul medical are rolul de a asista interviul de întocmire a anamnezei, asigură îngrijire pacientului, participă la aplicarea metodelor de investigație și tratament al bolnavilor. Asistentul medical va educa pacientul să adopte un regim alimentar sănătos, cu rol important în vindecarea acestuia. În cazul pacienților cu reflux gastroesofagian, regimul igieno-dietetic are un rol extrem de important. Asistentul medical asigură regimul de protecție anti-reflux, alimentația constând în 5-6 mese pe zi dar în cantităti reduse.

Intervenții autonome:

se asigură condiții de microclimat optim;

se menține repaosul la pat;

se schimbă lenjeria de pat ori de câte ori este nevoie;

se menține camera curată și aerisită pentru a diminua starea de disconfort a pacientului;

se măsoară pulsul, respirația, TA și le notez în foaia de temperatură;

se captează vărsăturile pacientului;

se învață pacientul să respire profund pentru a elimina senzația de greață;

se hidratează pacientul și i se explică să consume lichide;

se educă pacientul în vederea înlăturării factorilor iritanți (alimente grase, alcool);

se instruiește pacientul să evite somnul cel puțin 45 de minute după masă;

se instruiește pacientul să doarmă cu pernaridicată 10- 15 cm;

se educă pacientul să renunțe la brâie, corsete, curele dacă este cazul;

se verifică aspectul tegumentelor, culoare, temperatură, elasticitate;

se asigură poziția semișezând în caz de tulburări respiratorii;

se liniștește pacientul comunicând cu el;

se informează pacientul cu privire la boala și evoluția acestuia;

se observă permanent starea pacientului și raportez medicului orice modificare apărută în starea de sănătate a pacientului;

se explică regimul alimentar ce trebuie să il urmeze pentru recuperarea stării de sănătate;

se educă membrii familiei în privința dietei;

se verifică gradul de luare la cunoștință de către pacient a informațiilor primite;

se susține educația pentru sănătate;

se pregătește materialele și instrumentele necesare recoltării;

se transportă probele la laborator;

se notează rezultatul probelor la foaia de observație.

Intervenții delegate:

se badijonează mucoasa bucală cu glicerină baroxată și stamicin înainte de mese, îi explic pacientului să iși clătească gura cu soluție de bicarbonat de sodiu și soluții antiseptice în caz de eroziuni ale mucoasei bucale;

se recoltează sânge prin puncție venoasă pentru investigațiile recomandate de medic;

serecoltează secreții bucale pentru examenul bacteriologic;

se pregătește pacientul pentru examenele radiologice cu sau fără substanță de contrast;

se administrează regim alimentar normocaloric, mese în cantități mici și dese; se evită alimentele care cresc cantitatea de suc gastric (citrice, cafea, ciocolată, alcool, grăsimi, băuturi carbogazoase, ceapă, usturoi, prăjeli, condimente);

se administrează medicația prescrisă de medic;

se duce pacientul la ecograf, radiologie în scop explorator;

la ora de vizită medicul va anunța pacientului data externării;

se fac demersurile necesare externării.

2.3.1. Fișa tehnică nr. 1

Recoltarea sângelui pentru examene de laboratorîn sistem vacutainer

Definiție: Recoltarea sângelui este o funcție delegată a asistentului medical, constând în pătrunderea cu un ac sau cateter venos in lumenul unei vene (periferice, superficială) în vederea recoltării de sânge pentru examene de laborator.

Scop:Explorator pentru efectuarea de analize hematologice, biochimice, serologice sau imunologice.

Locul:

venele de la plica cotului;

venele antebrațului;

venele de pe fața dorsală a mâinii;

Materiale necesare: – instrumentele de recoltat sunt sterile și de unică folosință

Vacutainerecu aditivi specifici în funcție de analiza cerută (EDTA, citrat de sodiu 3,8%, heparină);

Mănuși de unică folosință;

Holder pentru acul de puncție, ac special de puncție cu două capete;

Soluții dezinfectante pentru tegumente: alcool sanitar, Betadină;

Tampoane de vată, comprese sterile, feșe;

Garou, etichete, cod de bare;

Scaun de recoltare;

Material de protecție: aleză, câmp protector;

Tavă pentru materiale;

Buletin de analize pentru laborator, recipient colectare și transportare a probelor de laborator;

Recipiente pentru colectarea materialelor folosite.

Respectarea normelor de preotecția muncii:

Recoltarea se face respectând normele de Precauțuini Universale.

Pregătirea pacientului:

Psihică:

se explică necesitatea, importanța și avantajul rezultatelor analizelor, se obține consimțământul pacientului;

Fizică:

se identifică pacientul;

pacientul trebuie să fie in repaus fizic și psihic;

se așează pacientul în poziție confortabilă, în funcție de starea generală: șezând cu mâna sprijinită în abducție și extensie sau decubit dorsal;

recoltările se fac dimineața înainte de masă.

Execuția tehnicii:

se verifică recomandarea medical;

asistenta se spală pe mâini, se usucă și îmbracă mănușile;

verifică integritatea ambalajelor și valabilitatea instrumentelor;

pregătește vacutainerele pentru analizele cerute; desface eticheta care sigilează acul de recoltare, îndepărtează teaca protectoare la capătul care va fi introdus în holder și fixează acul prin inșurubare în filetul holderului;

examinează calitatea și starea venelor;

dezinfectează tegumentul cu pad cu alcool;

aplică garoul la 5 – 8 cm deasupra locului puncției;

îndepărtează teaca protectoare de la ac;

cu mâna dreaptă va ține holderul cu acul cu bizoul în sus;

recomandă pacientului să strangă pumnul, astfel venele devenind turgescente;

fixează tegumentul cu policele mâinii stângi la 4- 5 cm de locul ales;

pătrunde cu acul la început oblic prin piele într-un unghi de 30 grade, apoi înaintează în axul longitudinal al venei;

introduce acul 1- 2 cm în lumenul venei;

se umple pe rând vacutainerele introducându-le cu capacul de cauciuc în capătul acului din holder; cantitatea de sânge aspirată va fi până la semn;

vacutainerele cu anticoagulant necesită după recoltarea probei de sânge omogenizarea acestuia;

după recoltare se desface garoul, se extrage acul din venă, acoperind cu un tampon de vată; se face compresiune asupra locului puncției câteva minute fără a flecta brațul, după care se aplică plasturele.

se completează biletul de trimitere la laborator și se transportă imediat vacutainerele cu sângele recoltat.

Incidente și accidente:

perforarea venei și apariția hematomului local, amețeli, paloare accentuată, lipotimie (se retrage acul și se comprimă locul )

Îngrijirea pacientului după tehnică:

se notează procedura în fișa pacientului;

pe locul puncției se pune tampon de vată cu alcool iar pacientul este rugat să țină tamponul de vată în jur de 2 -3 minute, după care se aplică un plasture;

pacientul va sta în repaus câteva minute șezând sau în decubit dorsal.

Reorganizarea locului de muncă:

asistentul medical îndepărtează mănușile și se spală pe mâini cu apă și săpun;

se colectează deșeurile în recipiente speciale comform precauțiunilor universale;

se indepărtează mănușile de protecție și se spală mâinile cu apă și săpun;

Observații:Nu se vor puncționa venele de la mâna cu un cateter venos montat și nu se recoltează de la mâna cu afecțiuni dermatologice;

Fig. 2.3.1.1 Sistem vacutainer de recoltare

2.3.2. Fișa tehnică nr. 2

Examinarea esofagului și a stomacului cu substanță de contrast

Definiție:Tranzitul baritat este o tehnică radiologică prin care se pot evidenția anumite leziuni la nivelul tubului digestiv și al stomacului, prin ingerarea unei substanțe de contrast.

Scop:Explorator de evidențiere a leziunilor, inflamații, ulcerații la nivelul esofagului, stomacului și duodenului.

Materiale necesare:

pulbere de sulfat de bariu 150g, cană, apă, lingură de lemn;

foaia de observație a pacientului cu recomandare;

mănuși, lingură de lemn, apă, cană, ulei de parafină;

se pregătește suspensia de bariu (150g Baso4 + puțină apă caldă până se obține o pastă omogenă,la care se adaugă apă rece până la 200 – 300g, se amestecă cu lingura de lemn).

Respectarea normelor de protecție a muncii:

asistentul medical va îmbrăca șorț cu plumb;

pacientul va ramâne singur în încăpere;

-se respectă dozajul în amestecul soluției pentru tranzit.

Pregătirea pacientului:

pregătirea psihică a bolnavului

– se anunță bolnavul cu 2- 3 zile inainte, se explică tehnica și se obține consimțământul pacientului;

– pacientul este atenționat ca în timpul procedurii să urmeze indicațiile medicului.

Pregătirea fizică a bolnavului

– cu 1- 2 zile înainte de examen regim neflatuent și ușor de digerat (supe, pâine prăjită, unt, făinoase, produse lactate);

– în seara dinaintea examenului radiologic se efectuează clismă evacuatoare;

– în dimineața examenului pacientul este condus la serviciul de radiologie având asupra lui substanța de contrast (BaSO4).

Tehnica: – medicul radiolog execută tehnica;

Rolul asistentei:

invită bolnavul să se dezbrace până la jumătate; îl așează în spatele ecranului în ortostatism; i se oferă cana cu BaSO4;

la comanda medicului va inghiți cantități mici de soluție de sulfat de bariu;

esofagul se poate vizualiza cu soluție de bariu mai consistentă ca pasta;

medicul va urmări imaginile la ecran ți va dicta rezultatul pe care asistenta îl va nota în condică;

medicul va decide dacă este necesar efectuarea de radiografii sub diferite unghiuri cu pacientul așezat în decubit dorsal;

după examen pacientul este condus în salon; la recomandarea medicului radiolog este readus la serviciul radiologiei dupa 2, 8, 24 h, pentru a urmări sub ecran tranzitul intestinal;

la 2 h de la începutul examenului pacientul poate să manance.

Incidente și accidente:

– pe timpul ingerăriisoluției de bariu, pacientul se poate îneca sau poate aspira în plămâni

aceasta substanță;

– obstrucțiacăilor digestive din cauza reținerii bariului în organism sau pătrunderea bariului în cavitatea abdominală prin anumite ulcerații la nivel gastric.

– obstrucția căilor digestive prin administrarea unui laxativ puternic.

Îngrijirea pacientului după tehnică, notare și interpretare:

după examen se administrează bolnavului o linguriță de ulei de parafină în caz de constipație;

se va atenționa pacientul că scaunul se va colora în alb după examinare;

pacientul este îndrumat să ingere mai multe lichide pentru eliminarea soluției de bariu și să conținue regimul administrat din timpul spitalizării, până la eliminarea totală a bariului.

Reorganizarea locului de muncă:

asistentul medical va dezbrăca mănușile și se va spăla pe mâini cu apă și săpun;

halatul pacientului va fi aruncat ladeșeuriinfecțioase;

cana folosită pentru administrarea bariului va fi dusă la sterilizare.

Observații:

această tehnică este contraindicată femeilor gravide;

nu este recomandată expunerea la radiații de mai multe ori.

2.3.3.Fișa tehnică nr. 3

Administrarea medicamentelor pe cale orală

Definiție: Introducerea în organism pe cale orală, prin înghițire sau sublingual a unei cantități de medicament ce acționează local sau general.

Scop:obținerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor.

Materiale și instrumente necesare:

foaia de observație a pacientului;

prescripția medicală;

cărucior cu medicamente;

foarfece;

recipient pentru medicamente, lingură sau linguriță, pipetă, apă, ceai;

pahar cu apă sau suc pentru copii.

Respectarea normelor de protecția muncii:

se verifică termenul de valabilitate al medicamentelor;

pacientul se spală pe maini inainte de administrarea tratamentului.

Pregătirea pacientului:

psihică -i se comunică pacientului importanța tratamentului și se obține consimțământul acestuia.

fizică – pacientul se va spăla pe mâini înainte de administrarea tratamentului;

-pacientul se va așeza în poziția șezut și i se administ

Execuția tehnicii:

se verifică cu atențiemedicațiaprescrisă de medic și se compară cu cea primită de la farmacie;

se spală pe mâini cu apă și săpun și îmbracă mănușile;

se verifică data expirării medicamentelor;

se confirmă identitatea pacientului;

se verifică starea pacientului (constiența) și semnele vitale. O schimbare în starea acestuia poate justifica schimbarea sau anularea medicației (de exemplu, nu se vor mai administra antihipertensive la un pacient care prezintă hipotensiune);

se administreazămedicațiaîmpreună cu apa sau alt lichid adecvat;

siropul nu se adminstrează cu apa pentru a nu-i diminua efectul;

tabletele, drajeurile se așează pe limba pacientului și se inghit ca atare;

pulberile divizate în casete amilacee sau capsule cerate – se înmoaie înainte caseta în apa și se așează pe limbă pentru a fi inghițită;

granulele se masoară cu lingurița;

unele pulberi se dizolvăîn apă, ceai și apoi se administrează sub forma de solutii (ex. purgativele saline);

în cazul pacientilor cu tulburari de deglutiție pentru solide, medicamentele sunt pisate, diluate și administrate ca atare;

in cazul pacienților cu tulburări de deglutiție pentru solide și lichide, inconștienți, medicamentele se administrează prin sonda gastrică;

se va sta langa pacient paână cand acesta va inghiți medicamentul și dacă este nevoie, se va verifica deschizându-i gura;

se va reveni pentru verificarea stării pacientului.

Incidente și accidente:

supradozarea medicatiei;

incompatibilitate intre medicamente.

Reorganizarea locului de muncă:

-ambalajele se aruncă la deșeuri menajere;

Observații:Tratamentul pe cale orala este contraindicat pacientilor inconștienti, celor care prezintă arsuri, cât și celor care din diverse motive nu pot inghiți.

2.3.4. Fișa tehnică nr. 4

pH-metria esofagiană

Definiție:pH-metria esofagianăconstă în măsurarea și înregistrarea în manieră continuă, timp de mai multe ore, a pH-ului esofagian.

Scop: – determinarea pH-ului esofagian.

Materiale si ustensile necesare:

sondă;

anestezic local;

aparat de înregistrat măsurătorile.

Respectarea normelor de protecția muncii:

investigația se va efectua respectând normele de Precauțiuni Universale.

Pregătirea pacientului:

Execuția tehnicii:

tehnica se execută cu ajutorul unei sonde introduse, după o ușoară anestezie locală, printr-o nară, până în partea inferioară a esofagului;

cealaltă extremitate a sondei se termină printr-o fișă legată la un aparat exterior, care înregistrează măsurătorile;

aparatul este fixat în jurul taliei pacientului;

examenul se execută pe o durată de 3 ore sau 24 de ore;

pe o durată de 3 ore, pacientul rămâne în sala de examinare și ingeră o “masă test”;

în prima oră de masă pacientul rămâneașezat, în cea de-a doua oră se întinde la orizontală și revine în poziția șezândă pentru cea de-a treia oră;

pentru un examen pe durata a 24 de ore, pacientul poate pleca și iși poate relua activitățile;

rezultatele sunt cunoscue în 24 de ore.

Incidente și accidente: este o tehnică ce nu prezintă riscuri.

Îngrijire după tehnică:

pacientul va sta 30 de minute in repaus

pacientul nu va consuma lichide sau alimente pâna la trecerea efectului anesteziei.

Reorganizarea locului de muncă:

sonda se aruncă in containerul cu infecțioase;

se dezbracă mănușile si se spală pe mâini.

Observații:

Nu există riscuri serioase în timpul efectuării testului, posibilele reacții adverse fiind o ușoară durere în gât și o iritație temporală a fosei nazale.

pH-metria esofagiană este contraindicată pacienților cu deviație de sept, traumatisme ale foselor nazale, cu obstrucții nazale, obstrucții esofagiene, personae cu tulbutări de deglutiție, persoanelor cu dispositive cardiac implantate (pacemaker), femeilor gravide.

Fig. 2.3.4.1. pH- metria

2.4.Obiectiv 4.

Procesul de ingrijire al unui pacient cu boala de reflux gastroesofagian

Studiu de caz:

Îngrijirea bolnavului cu Boala de reflux gastroesofagian

2.4.1. Culegerea datelor:

Nume și prenume: T. M.

Vârsta: 40 de ani;

Sex: masculine;

Stare civilă: căsătorit, 3 copii;

Religie: ortodoxă;

Naționalitate: română;

Profesie: instalator;

Statut social:

Studii: nivel de educație mediu;

Domiciliu: urban, Iași;

Semne particulare:

Înălțime: 170 cm;

Greutate: 68 kg;

Grupă sanguină: O I;

Rh: negative;

Condiții de viață: decente, locuiește cu soția și copii într-un apartament de 3 camere;

Obișnuințe de viață: zilnic consumă aproximativ 250-300 ml. de alcool, fumează aproximativ 20 de țigarete pe zi, consumă 2-3 cafele pe zi, se alimentează inadecvat (nu respectă orele de masă) nu se odihnește suficient, nu se știe alergic la niciun medicament,substanță sau aliment.

Antecedente:

-fiziologice

-patologice: boli infecțioase ale copilăriei, apendicectomie la 18 ani

-heterocolaterale: nici un membru al familiei nu este în evidență cu boli infecțioase sau cronice

Motivele internării: sialoree, regurgitații, durere retrosternală, pirozis, greață, vârsături,

Funcții vitale:Tensiune arterială: 140/80 mm.Hg, puls: 80 pulsații/minut, respirații: 16 r/min, temperatură: 37,7º C.

Funcții vegetative: vărsătură prezentă, diureză prezentă.

Istoricul bolii:Bolnavul afirmă că în urmă cu 3 săptamâni prezintă regurgitații, durere retrosternală, pirozis, sialoree,greață însoțită de vârsături. Se internează pentru investigații și tratament .

Diagnosticul medical: investigațiile clinice și paraclinice pun diagnosticul de Boală de reflux esofagian.

2.4.2.Nevoi fundamentale după Virginia Henderson:

Tab. II.1 Nevoile fundamentale după Virginia Henderson

2.4.3. Planul de îngrijire al pacientului:

Tab. 2.2 Plan de îngrijire

2.5. Obiectiv 5.Educația pentru sănătate la un pacient cu Boala de reflux gastroesofagian

La externare pacientul este instruit să respecte regimul alimentar impus în timpul spitalizării pentru a preveni riscul refluării acidului gastric în esofag. Acesta trebuie respectat cu strictețe pentru a evita recidivele și complicațiile bolii.Alimentația trebuie să fie normocalorică cu mese mici și dese, să evite grasimile, alimente precum ceapa, usturoi, roșii, deasemenea alcoolul și fumatul deoarece sporesc refluxul.

Pacientul va dormi cu capul mai ridicat prin adăugarea unei perne în plus sau înclinarea patului cu 15 grade față de orizontal pentru a evita refluarea acidului gastric în esofag, va purta haine lejere, nu strânse pe corp, se evită brâiele. Tratamentul medicamentos va fi luat în poziție verticală și este recomandat să bea multă apă.