Îngrijirea bolnav ilor cu pr obleme de mobilitate fizică 1 Motto : “Aparatul locom otor servește mișcarea, iar mișcarea este forma primordială de… [615134]

LUCR ARE DE D IPLOMĂ
Îngrijirea bolnav: [anonimizat]
1

Motto :
“Aparatul locom otor servește
mișcarea, iar mișcarea este forma
primordială de manifestare a vieții”.
2

CUP RINS
CAP IIstoricul b olii…………………………………………………6
CAP IIAnatomia aparatului locomotor………………………………7
2.1Oase…………………………………………………………..7
2.2Mușch i…… ……………………..……………………………8
2.3Articulați i……………………………………………………10
CAP IIISemiologia a paratului locomotor……………………………12
3.1Simptome……………………………………………………12
3.2Simptome o biect ive… ………………………………………15
3.3Inspecția …………………………………………………….15
3.3.1Edemul… …………………………………………….17
3.3.2Fistula………………………………………………..18
3.3.3Hipotrofia…………………………………………….19
3.4Palparea……………………………………………………..22
3.4.1Temperatura locală…………………………………..2 3
3.4.2Hem ihidartroza………………………………………23
3.4.3Fluctue nța……………………………………………24
3.4.4Durere a provoc ată……………………………………24
3.4.5Crepitația…………………………………………….24
3.5Auscult ația………………………………………………….25
3.6Reflexele …………………………………………………….25
3.7Măsurători………………………………………………….25
3.8Electro diagnosticul de stimulare……………………………26
3.9Electro miografia……………………………………………26
3.10Artroscopia…………………………………………………26
3.11Prevenirea esc arelor………………………………………..27
CAP IVFracturi și lu xații………………………………………….29
4.1Fracturile gâtului…… …………………………………….29
4.2Fracturile rotulei…… …………………………………….29
4.3Fracturile de me nisc… ……………………………………29
4.4Fracturile gambei… ………………………………………29
4.5Fracturile oaselor antebrațului… …………………………30
4.6Fracturile bazinului… …………………………………….31
4.7Luxația co ngenit ală de șold………………………………32
3

CAP VBoala lui Parkins on……………………………………….34
5.1Forme clinice… …………………………………………..35
5.2Tratament…………………………………………………36
5.3Îngrij irea pacien ților cu b oala Parkinson…………………37
CAP VIRolu l asistentei medicale …………………………………41
CAP VIITulburări de mer s…………………………………………43
7.1Anomalii rotaționale………………………………………4 3
7.2Diformită țile pic iorului… …………………………………4 3
7.3Torsiunea tibială ………………………………………….43
7.4Torsiunea femur ală……………………………………….44
7.5Platfus… ………………………………………………….44
7.6Piciorul c avus… ………………………………………….45
7.7Diformită ți angulare………………………………………45
CAP VIII
8.1Caz I… …………………………………………………..47
8.2Caz II…… ……………………………………………….60
8.3Caz III…… ………………………………………………70
CAP IXANE XE… ………………………………………………..7 9
CAP XBIBLIOGRAFIE… ………………………………………90
4

CAPIT OLUL I
ISTORICUL BOLII
5

Aparatul specializat care efectue ază mișcările corpului uman
este denumit aparat locomotor”, iar funcția complexă a acestui aparat se
numește de “lo comoție”.
Organismul în mișc are trebuie privit ca un tot unitar, ca un întreg, nu
ca o manifestare izolată a unor mecanisme ale unor aparate și sisteme care ar
acționa complet indep endent .
La baza mișc ărilor stau factori morfofuncțio nali rezult ați din mișcarea
însăși și care nu sunt altceva decat organele aparatului locomotor (oase,
articulații, mușchi) și organele sistemulu i nervos (rece ptori, nervi senzitivi,
măduva spinării, encefa l, nervi motori, plăci motorii, sisteme ga ma).
Organismul în mișc are trebuie privit ca un tot unitar, ca un întreg,
mișcarea fiind rezulta tul intrării în acțiune a tutur or factorilor
morfofu ncționali amintiți. Intrarea în acțiune a acestor facto ri și meca nismu l
lor sunt stereotipe și pot fi considerate ca niște p rincipii .
Din istoricul anatomiei se desprind câteva nume celebre, cum ar fi
grecul Galien (131-201) sau Andre Vesal (1524 -1564), cel mai mare
anatomist al secolului XVI-le a, care a trăit la Bruxelles, fiind unul dintre
primii care s-au ocupat de sistem atizarea tehnici i disecție i corpului omenesc.
Anatomia omului , ca și celel alte ramuri ale științelor naturii, a cunoscut în
secolele următoare după înfrâ ngerea prejudec ăților religioase, un rema rcabil
progres și a ajuns să stea la baza studiulu i a numero ase activități științifice și
artistice.
Școala românească de anatomie a adus o importantă contribuție la
dezvoltarea acestei ramuri a biologiei. Numele lui Fr.Rainer , Gr. T.Popa, V.
Papilian , Z. Iagnov, E. Repciuc, D. Riga, T. Rusu și al multor altora vor
rămâne strâns legate de evoluția anatomie i, în gene ral, și a anatomiei
funcțio nale, în s pecial.
Definiția lui Fr. Rainer – “Anatomia este știința formei
vii”-concretiz ează c oncepția ș colii românești de a natomie.
CAPIT OLUL II
ANA TOMIA APARATULUI LOCOMO TOR
6

Aparatul locomotor, aparat specializat care îndepline ște funcția
locomotorie a organismulu i, este alcătuit dintr-un complex de organe cu
structuri și funcții diferite. La cele 206 segmente osoa se, peste 430 mușchi
striați și peste 310 articulații trebuie adăugate rețeaua nervoasă (cu căile
afere nte și eferen te) și rețeau a vascula ră care irigă to ate ace ste or gane.
2.1OASE
Majoritatea oaselor corpului omenesc au forme și dimen siuni diferite,
ceea ce demo nstrează relația dintre aspectu l lor exterio r și funcții le care le
revin.
Din punct de v edere al aspectulu i exterior , oasele s e împart în t rei tipuri :
•oase lungi
•oase scurte
•oase plate
Oasele lungi sunt formate dintr-un tub de substanță osoasă compactă,
având în centru un canal medul ar și la cele două extremități, mai mari ca
volum , câte un bloc de substanță spongioasă, înconjurată de un strat de
substanță compactă.
Ele acționează ca pârghii și prin intermed iul lor se vor realiza mișc ări
rapide și de mare amplitudine, motiv pentru care alcătuiesc scheletul
membrel or.
Oasele scurte sunt blocuri de substanță spongioasă acoperite de un
strat de substanță compactă. Rolul lor este de a suporta elastic greuta tea
corpului (oasele tarsiene) , de a contribui la menținere a echilibrulu i intrin sec
al coloanei vertebr ale (verteb rele), sau de a permite executa rea mișcă rilor
complexe și delicate a le mâi nii (oasele ca rpiene).
Oasele plate sunt late și subțir i și participă la alcătuirea unor cavități
care protejază organele importante (cutia craniană) sau la realizarea unor
suporturi stabile (oasele bazinului ), sau oferă mușchilor suprafețe întinse și
mobile de inse rție (omoplatul).
Indiferen t de tipul lor, suprafața o aselor nu este perfect netedă decât în
anumite porțiuni. În rest, prezintă numero ase neregul arități, linii, suprafețe
rugoase, apofize, tuberozită ți, spine etc., care servesc drept zone pentru
inser țiile muscul are. Forma și dimensiunile acestora sunt dependente de
forțele cu c are trag g rupele muscul are și direcț ia acestor forțe.
7

Osul -organ are rol atât în susținere a corpului, cât și în locomoție.
Statica și locomoția, sub toate formele lor, determin ă și în os, prin greut atea
corpului și prin jocul forțel or muscul are (tonusul și contracția) , o stare de
tensiune (de eforturi unitare), tranformând osul într-o meca nostructu ră de
tipul “c onstrucțiilor mi nime ab solute”.
Organizare a osului, în care intră o cantitate minimă de material , s-a
dovedi t construcția cea mai economică și în același timp cea mai adaptată ca
rezistență și ca el asticitate.
Pentru a se obține sfărâmarea unui os normal trebuie să se apese
asupra lui cu o forță foarte mare. Clasicele calcu le ale lui Boigey arată că
pentru sfărâmarea unei vertebre lombare sunt necesare 1000 kg, pentru un
femur 2000 kg și pe ntru o tibie 4100 k g.
2.2 MUȘ CHI
Corpul omenesc dispune de un număr de peste 430 mușchi striați care
reprezint ă în t otalitate a lor 40 -45% din g reutate a întregulu i corp.
Un mușchi striat este alcătuit din mai multe elemen te:co rpul muscul ar,
tendonul, joncțiunea tendinomuscu lară, inserția mușchiulu i, tecile sinoviale,
bursele seroase anexate, vasele și nervii mușchiulu i.
Mare a majoritate a mușchilo r au forme și dimen siuni diferite, ceea ce
reprezint ă, de la încep ut un indiciu al relațiilor dintre formele organelor
contracțiiile și funcți ile lor diverse. În ansamblu , toți mușchi i se pot grupa
după form a lor în:
•mușchi scurți
•mușchi lungi
•mușchi lați
•mușchi inelari
Mușchii scurți realizează împreună ansamblu ri muscul are. Prototipu l
mușchilo r scurți este reprezen tat de mușchi i șanțuril or vertebr ale, care
contribu ie la menținere a coloanei în extensie . Datorită numărului și
indep endenței elemen telor, ei mențin coloana, asigura ndu-i în același timp
suplețe p rin jocul co ntracțiilor lor.
8

Mușchii lung i sunt, după forma lor de trei tipuri: mușchi fuziformi,
mușchi cilindrici și mușchi mixt.
Mușchii lung i fuziformi, de form a unor fuse, au ca prototip mușchi i gâtului
și ai memb relor. Produc mișcă ri de forță relativ mare și de amplitudine mare
.
Mușchii lung i cilindrici au aproximativ aceeași lățime pe toată
întindere a lor și se întâlnesc tot la memb re. Produc mișcă ri de amplitudine
mare, dar de forță mică și contribui e mai mult la menținere a direcți ei de
mișcare.
Mușchii lați sunt, după grosime a lor, de do uă tipuri:
•mușchi lați și subțiri
•mușchi lați și de dimen siuni mai ma ri.
Mușchii lați și subțiri alcătuiesc centurile care închid marile cavități
ale corpului. Prototipul lor este reprezen tat de mușchii abdominali, care
susțin greuta tea viscerelor . Sunt dispuși în planuri suprapuse și fasciculele
lor sunt orientate în se nsuri diferite .
Mușchii lați și de grosimi mai mari au ca prototip mușchi i care
acoperă cavitatea toracică și mobilizează membrele superio are. Sunt, în
gene ral, de form ă triunghiulară, baza inser ându-se larg pe coloana vertebra lă
torace și bazin, iar vârful, reprezent at de un tendon puternic, se inser ă pe un
punct al membrului su perio r .
Mușchii inelari au form a circula ră și permit prin contracția lor,
deschid erea sau închiderea anumitor orificii. Exemp lu: orbicularul ochilor,
orbicularu l buzel or etc. Tot un mușchi inelar, dar cu totul deosebit ca
dimensiune și importanță, poate fi considerat și mușchiul diafragm, care
alcătuiește p lafonul c avității abdominale și planșeul cav ității toracice.
2.3ARTICULA ȚII
Către extremitățile lor segmen tele osoase sunt legate între ele prin
părți moi,participâ nd astfel la form area articula țiilor.
Articula țiile în funcție de gr adul l or de mo bilitate se cl asifică în:
9

1. prima grupă o forme ază sinartr ozele (articulațiile fixe), în care
mișcările sunt minime sau inexiste nte. Aceste articulați i sunt lipsite de o
cavitate articular ă, iar funcția lor de mobilitate diminuă până la
dispariție,nemai rămânând decât niște zone interosoase, cu un țesut
intermediar , care poate fi transformat chiar în țesut osos, ceea ce face ca
delimitare a dintre oase să dispară. În funcție de stadiul de evoluție al
mezenchimulu i care se inter pune înt re oase, deosebim:
•sinfibrozele (ex tremitățile oaselor sunt unite p rin țe sut fibros)
•sincondrozele ( legătu ra se face p rin țe sut ca rtilagin os)
•simfizele (țesut in terpus este fibrocartilaginos)
•sinostozelor (mezenchimul se osifică)
2. a doua grupă de articulați i o forme ază articulațiile semimobile, cu
mișcări ceva mai ample, denumite amfiartroze (hemia rtrozele, schizart rozele)
în care zona intermediar ă prezint ă o fantă incompletă, aparută sub influenț a
unor mișcă ri de am plitudine redu să.
3. a treia grupa, cea a adevă ratelor articulați i, este reprezentată de
diatr oze (articulațiile mobile), caracterizate prin prezența unei cavități
articulare, care a pare înt re extremitățile oaselor.
Astfel, într-o primă categorie ar intra articula țiile cu un singu r grad de
libertate:
a)articulațiile plane (artrodiile) au suprafețelele articulare
congruen te; mișc area lor este numai de alunecare, cum se întâmplă
între a pofizele articula re cervicale sau între o asele c arpiene.
b)articulațiile cilindr oide sunt asemănătoare balamalelor. Un capăt
articular are forma unui cilindru plin sau a unui mosor (trohlee), iar
celălalt este scobit și configura t corespunzător. Se deosebe sc două
variante: articulatia trohleană, ca o balama, cum este articula ția
cotului și articulația trohoidă, sub formă de pivot , în jurul căreia se
face m ișcarea, cum e ste ar ticulația radiocubital ă superioară.
A doua categorie o forme ază a rticulațiile cu do uă grade de libert ate:
a)articulația elipsoidală are una din extremitățile osoase în form ă de
condil, cu secțiune a anteroposterio ară elipsoidală (genunchi) sau
un condil și o cavitate scobită corespunzătoare (articulația
radiocarpiană).
10

b)articulația șelară (în formă de șa) cu o suprafață convexă și alta
concavă în s ens invers, ca cea t rapezomet acarpiană a policelu i.
A treia categ orie este reprezen tată de articula țiile cu cea mai mare
libertate de mișca re, adică a rticula țiile cu trei grade de lib ertate:
Articulați ile sferoidale (enartrozele) sunt alcătuite dintr-un cap
articular aproape globulos, mai mic sau sau mai mare decât o jumă tate de
sferă , și dintr-o cavi tate mai înt insă sau mai sc obită.
CAPIT OLUL III
SEMI OLOGIA APARATULUI L OCOMOT OR
11

Sistemul lo comotor are trei componente ma jore:
– oase
– articulații
– mușchi cu ne rvii lor.
Cea mai bună examin are trebui e să aibă în vedere regiunile
anatomice, iar examinarea propriu-zisă să fie făcută într-o anumită ordine ,
potrivit legil or mec anici i articula re și mu scula re.
Scheletul îndepline ște în or ganism mai multe funcții :
– dă formă și suport corpului
– reprezintă de pozitul de c alciu ușor mobilizabil (97%)
– unele elemen te ale scheletului protejeaz ă corpul față de forțe externe și
interne.
Oasele oferă suprafețe de inspecție pentru mușchi și reprezint ă pârghii
de m ișcare.
Agentul dinamic al locomoției este reprezen tat de mu șchiul schelet ic.
3.1 Sim ptomele
Simptomele m ajore ale s uferinței sistemulu i locomotor sunt:
• durerea
• imp otența funcțională
Bolnavul cu o afecți une a aparatului locomotor poate să acuze
unul sau mai multe simpt ome ca : durere a, impotența funcțională, atitudinea
vicioasă și diformita tea, tulbură rile de se nsibil itate.
Durerea este simp tomul subiectiv cel mai frecvent, care îmbrac ă
aspectele cele mai felur ite ca loc de apariție, intensitate caractere și evoluție.
Mecanismul fiziopatologic al durerii în afecțiunile aparatului
locomotor este complex și în mare parte necunoscut. Mai frecvent întâlnim
așa-numitele dureri somatice, condiționate de excitația extero- și
propriocep torilor, iar durerile așa-numite viscerale , care se referă la
segme ntul inte roceptiv, se înt âlnesc mult mai r ar.
Durere a pe care o acuză bolnavul are următoarele caracte ristici:
înțep ătoare, usturătoare, arzătoare, lancinantă, sfîșietoare sau pulsatilă. Ea
12

poate fi continuă sau intermitentă, progresivă sau alternantă ca evoluție, bine
localizată sau difuză, vie sau surdă, superficială sau profundă.
Aceia și agenți provoc atori ( ciupirea, înțeparea, căldura, curentul
electr ic etc.) aplicați pe o zonă limitată și pentru scurt timp provoacă dureri
“înțepătoare”, dar aplicați pe o zonă mai largă și pentru o perioadă de timp
mai lungă dau dureri ”arzătoare”. Durerile “pulsatile” rezultă din coliziunea
undei pulsatile cu o rganele se nsibi le la durere.
Proiecț ia senzației dureroase și localiza rea dureri i la tegume nt se pot
realiza cu unele mici erori, deoarece claritate a și întinderea proiecți ei pot să
varieze. Durerea profundă este adesea descrisă ca fiind difuză și vag
localizată.
În cazurile care impul surile inițiale care merg de-a lungul căii pentru
durere , în orice punct de la nerv la cortex, dau naștere unei senzații
proiectate în regiune a periferică, inervată de organele termin ale ale acestei
căi, apare o durere p atologică p roiectat ă.
În cazurile în care durerea este proiect ată într-o zonă îndepăratată față
de punctul de excita re al organului terminal și în gene ral superfi cial față de
acest pu nct, apare o durere referită.
Durere a profund ă cu origine în organele aparatului locomotor poate fi
înăbușită , chinuito are sau sfredel itoare, iar localizare a ei este greu de
realizat, deoarece tinde să iradieze. Ea este deosebit de neplăcută și chiar
provoacă greață.
Caracteru l durerilor pe care le acuză bolnavul ne poate sugera de la
încep ut diagnosticul. Astfel, dacă bolnavul acuză o durere lombară mai
veche, care la un moment dat, în urma unui efort de ridicare, iradiaz ă într-
unul din membrele inferioa re, ne vom gândi la posibilitatea unei hernii de
disc. Dacă durere a este fugace și cuprinde alternativ diferite articulații, ne
vom gândi la un reum atism poliarticular. Dacă apare, când la un genunchi,
când la celălalt și se însoțește de hidartroză, bolnavul prezint ă o hidra rtroză
intermitent ă.
Adesea nu trebui e uitat faptul că durerea, fiind iradiat ă, poate să
îndre pte atenția examinatorului asupra unei alte regiuni decât cea bolnavă.
Exem ple tipice le constituie în centu ră, la bolnavii cu afecț iuni ale coloanei
vertebr ale.
Impoten ța funcțională reprezintă un al doilea sindrom subiectiv
important. Poate să fie parțială sau totală și poate să intereseze un segmen t
de membru în t otalitate s au mai multe membre.
Cauzele impotenței functio nale sunt multip le: întreru perea
continuității osoase sau a formațiilor musculotendinoase care execută
13

mișcarea, blocajele, redorile sau anchilozele articulare, reacția antalgică în
urma unui traumatism sau a unei afecțiuni dureroase, leziunile nervilor
rahidieni sau leziunile sistemu lui nervos ce ntral etc.
O form ă deosebită a impotenței funcționale este aceea care poate să
apară în cad rul criz elor pitiatice. Dup ă cum s e știe, în isterie nu există leziuni
organice, punctul de plecare fiind o idee fixă, obsedantă, care provoacă
inhibiția parțială a centrilo r de elaborare psihică conștientă și dezlănțuirea de
acte inconștiente.
Din punct de vedere al evoluție i, impotența funcțio nală poate fi
trecătoare sau definitivă, regresi vă staționară sau progresi vă. În urma unui
traumatism osteoarticular fără leziuni nervoase, ea este de obicei trecătoare,
dar atunci când sunt intere sați și nervii, poate fi definită. În forma
paralizantă a poliomielitei, impotența funcțională este progresivă în faza
acută, regre sivă în faza de regresiune a paraliziilor și staționară în faza de
schelet ; în mio patii, p araplegie ERB etc. e ste pr ogresivă.
Atitud inile vicioase și diformitățile pot să determine pe bolnav să se
prezinte la medic, chiar dacă nu sunt însoțite de durere sau de impotență
funcțio nală. Ele pot să îmbrace cele mai diverse forme legate de regiu nea
interes ată și de bo ala care le deter mină .
Tulbură rile de sensibilitate. Bolnavul poate să acuze uneori existen ța
unor tulbu rări subiect ive ale sensibil ității, sub forma unor diverse senzații pe
piele, în mușchi, muco ase, în trunchiur ile nervoase etc. (disestezi i, senzații
anormale, amorțeli, furnicături , înțepături etc.). Aceste tulbu rări, frecvente în
polinevrite, s cleroza în plăci, tabes etc. p ot să apară și în cerv icartroze, hernii
de disc sau alte afecțiuni ale aparatului lo comotor.
Membrul fantomă este o formă particulară a tulbu rărilor de
sensibi litate la amputați și constă în falsa percepție a segmentel or corporale
care lipsesc. În aceste impresii compleme ntare ale amputațiilor, fantoma se
manifestă ca o prelungire a bontului, fie la memb rul amputat, fie că suferă
unele deplasări. Oricum, fantoma urme ază mișc ările bontului, ca și cum
segme ntul lipsă ar continua să existe. Uneori, invalizii afirmă chiar că pot să
execute mișcări voluntare cu ea. Alteori, la locul segmen telor lipsă acuză
dureri importante și rebele la orice tra tament.
3.2 S imptome obiec tive
14

Examenul clinic obiect iv ale aparatului locomotor decur ge conform
normelor de examin are a oricărui alt aparat sau sistem. Aceasta constă din
inspecție, palpare și auscult ație, la care se vor adăuga unele manevre
specifice semiologiei acestui aparat, precum și deter minarea mobilități i
pasive, efectuare a unor măsurători și mulaje, examenul rețelei vascula re și
examenul neu rologic.
3.3 Inspecț ia
Poate releva deformări, deplasări, modificări ale dimen siunilor. La
inspecția articulații lor se pot observa: tumefi eri, modificări de culoare (ex:
deviația degetel or, scolioza coloanei vertebra le, flexia genunchilor, retracția
degetelo r piciorului) trebuie reținu te leziunile nodulare, tumefacț iile tecilor
tendinoase, reducere a muscula turii periarticulare (care poate creea falsa
impresie a măririi articulației). O atenție deosebită se va acorda distribuț iei
regionale a modificărilo r articula re, eleme nt important pentru diagnosticul
artritelo r.
Modificările rețelei venoase subcutanate, întâlnite în special la
membrul inferior , sub form a cunoscută a varicelor , constau în reliefarea
pregnantă a trunchiurilo r venoase, în special pe fața intern ă a gambei, a
genunchiului și la partea inferiointer nă a coapsei, deci în domeniul safanei
interne. Apar fie ca niște traiecte albastrui, fie ca niște cordoane fluctuo ase,
boselate și neregula te, sub tegume nt, care pare mai subțire și uneori mai
negricios. Inițial, se constată o simplă dilatare, însoțită de o îngroșare a
peretelu i venos, apoi trunchiul devine sinuos și neregu lat pentru ca în final
să se constituie ampulele varico ase. Aspectu l cel mai caracteristic îl
constituie degene rscența unui segme nt din safena și a colateralelor din acea
regiune, cu formarea unui pachet varico s. Cu timpul, varicele se întind pe tot
traiectul safenei intern e, la încep ut pe trunchiul principal, apoi și pe afluen ți,
de unde se pot propaga și la safena externă. Ambele rețele venoase ajung
astfel să fie intere sate, dar în mod inegal, leziunile mai grave observându-se
aproape de ga mbă, pe fața ei anterointernă.
Inspecția trebuie completată cu manevre, care pot să pună mai bine în
evidență insuficiența circulație i de înt oarcere.
Manevra Kelly constă în comprim area venelor de sub genunchi cu o
mâna și a celor de deasupra genunchiulu i cu cealaltă. Sângele împin s în
lungul s afenei ajunge s ă produc ă o tumefacți e imed iat sub plic a ingh inală .
15

Manevra Schwart z constă în lovirea părții superioare a safenelor
interne. În cazul în care venele și în special vena safenă internă prezint ă
insufi ciențe valvula re, șocul se transmite prin unda lichidiană și oscilațiile
se văd până la venele gambei, putând fi percepute și cu degetele celeilalte
mâini. Asemănătoare este și manev ra Sicar d,în care se cere bolnavulu i să
tușească, observându-se, de asemene a, apariția unei unde descende nte pe
traiectul vasel or. Atât semnul Schwartz, cât și semnul Sicard, apar în
insufi ciența valvula ră a safenei, însoțită de insuficiență sau absența
valvulel or, pe femur ala comună și pe iliacă .
Cea mai demonstrativă este însa manev ra Trendel enbur g-Troianov:
Bolnavul rămâne tot culcat și își ridică un memb ru infer ior, rămânând astfel
până ce se golesc toate venele dilatate. În acest moment se aplică policele
sau un garou pe trunchiul safenei, aproape de vărsarea ei, obliterându-se
astfel vena; se cere bolnavulu i să se ridice în picioare. Trunchiur ile venoase
rămân și în ortostatism goale și aplatizate , până ce încete ază compresiune a,
când varic ele încep să se umple brusc, de sus în jos, ceea ce arată prezența
unei circulații retrograde superficiale, prin insufi ciența valvular ă, a joncțiuni i
safenofemura le (semn Trendelenbur g pozitiv). Dacă venele nu se umplu cu
sânge după ridicare a garoului se consideră că aparatul valvula r funcționează
satisfacă tor (semn Trendelen burg neg ativ).
Manevra descrisă de Delbert și Mosquot constă în aplicare a unui
garou la rădăcina coapsei, bolnavul fiind în ortostatism. Bolnavulu i i se cere
apoi să meargă și să observe cum varicele diminuează sau dispar, ceea ce
dovedește influe nța favorabilă pe care o au contracțiile muscul are asupra
circulației de întoarcere. Perthes a îmbun ătățit manevra, punând bolnavul să
mear gă repede și să facă genuflexi i. Dacă după genufle xii varic ele rămân
congestio nate sau devin și mai pronunțate, sistemul venos profund este
deficitar. Pompa muscula ră nu a fost eficace și sângele este expulzat din
venele profunde, prin venele p erforante, în sistemul ven os superfi cial.
Manevra Chevri er este utilă în explorarea funcțio nală a sistemului
comunic anțelor. Bolnavul fiind în decubit dorsal, după ce ridică membrul
inferior și i se aplică garoul, este ridicat în ortostatism. În cazul în care
varicele se umplu cu sânge în câteva secun de, venele comunica nte sunt
insufi ciente. Dacă varic ele se umplu cu sânge în mai mult de 30 de secunde,
se consider ă că venele comunican te sunt suficiente și că nu există reflu x din
profunzime.
16

Tilbură rile vasomoto rii se întâlnesc într-un mare număr de afecț iuni
ale aparatului locomotor ca: varice, boala Raynaud, tulbur ările fiziopatice
etc. Dintre tulbur ările vasomotorii cel mai des întâlnite sunt: hiperhidroz a,
cianoza sau, din contră, roșeața tegume ntului.
3.3.1 Edemul, simp tom frecvent întâlnit în marea majoritate a
afecț iunilor aparatului locomotor, se prezintă sub cele mai variate forme.
Deosebirile se referă la sediu, întindere , mobilitate, duritate și nuanța
tegumen tului.
Sindroamele edemat oase ale aparatului locomotor se pot împărți în
mai multe c atego rii, bine dist incte d in punct de v edere et iopatogenic.
1.Edemul congen ital este un limfedem caracte rizat prin îngroșarea
excesivă a țesutului subcut anat și înlocuirea aproape completă a
țesutului adipos cu vase limfatice lărgite. Este dur, nedure ros și
însoțit de o stare generală bună. Întâlnim aseme nea edeme în
elefantiazisul congenital și în edemul cronic familial Maige
(pseud oelefa ntiazisul n euroartritic sau edemul s egmen tar Debove ).
2.Edemul posttraumat ic apare ca urmare a reacțiilor circula torii
reflexe datorite traumatismu lui, cu atât mai evident , cu cât
regiunea traumatizat ă este mai puțin învelită în țesutu ri moi. În
treimea infer ioară a gambei și a antebrațului, edemul este uneori
atât de intens, încât atrage și apariția flictenel or. Edemul
posttraumatic apare ca o consecință a vasodilatației active sau
pasive, a creșterii permeabilității capilarelor, precum și intervenție i
a numer oși alți factori, cum ar fi: viteza încet inită a curen tului
sanguin , acidi tatea și temperatura locală, condițiile specifice
chimice ale med iului și concentrația io nilor de ca lciu.
3.Edemul inflamator apare sub acțiune a procesului inflam ator; se
datorește hiperpermea bilități i capilare, acidozei tisula re și
insufi cienței dinamic e limfatic e și se caracterizeaz ă prin roșeață,
căldură și tumefacție.
4.Edemul necrotic apare în tabes, siring omiel ie etc., în urma
paraliziei vasomotorilor; trofic itatea țesutu rilor suferă prin
perturb ările iner vațiilor p ereților va scula ri.
17

5.Edemul de stază este un edem limfatic, datorat stazei limfatice și
insufi cienței valvulare limfatice. Presiune a ridicată și staza
limfatică deschid conducte limfatice noi, dotate cu valvule
insufi ciente și care nu pot să facă față nevoilo r circulatorii. Edemul
de ferea stră, care apare la nivelul ferestrelor aparatelor ghipsate,
constituie un exemplu ti pic de edem de s tază.

Tulbură rile trofice reprezintă o fază mai avansată a tulbu rărilor
vasomotorii, care determin ă nu numai o apariție a tulbu rărilor funcțio nale, ci
și unele leziuni caracteristice, cum ar fi: deformațiile unghe ale, eczemele și
complicația l or majoră, ulcerul t rofic.
Dintre ulcerele trofice amintim, în primul rând, ulcerul varicos, situat
de preferință pe fața internă a gambei, care se prezintă sub forma unui ulcere
liptic, limitat de margini netede sau dantelate, proemine nte, cu fundul tapisat
cu muguri roșii și sângeroși sau, din contră, cenu șii și avascula ri și din care
se scurge un lichid putrid, mai mult sau mai puțin sanguinolent. Tegumen tul
din jurul ulcerulu i varicos este îngroșat, glabru și prezintă urme brune,
pigme ntate sau roșieti ce. Cu un aspect clinic asemănător se prezintă și
ulcerul sif ilitic.
3.3.2 Fi stula
Un alt semn observat prin inspecție poate fi repreze ntat de existe nța
uneia sau mai multor fistule. Fistula se prezint ă ca un orificiu cutanat cu
marginile îngroșate, violacee , înconjurat de tegument normal, roșu sau
eczematizat. Ea este rezult atul unei inflamații cronice abceda te, de natură
diversă și cu sediu uneori diferit și constituie mijlocul de evacuare a
colecțiilor purulente tre nante.
În descrierea unei fistule se va nota sediul și aspectul ei, precum și
caracterul sec rețiilor care se s curg prin orificiu.
Fistula osteomielitică are marginile nete, tăiate drept, este rotundă sau
ușor ovoidă și prin ea se evacue ază puroi și sechest re, de obicei dure, uneori
destul de m ari, de forma unor ace, cu m arginile festo nate.
Fistula tuber culoa să are margini subțiri, violacee , decolorate și ia
uneori un aspect fungos. Prin ea se scurge un puroi cazeos, grunjos și foarte
rar se evacue ază s echestre , care sunt parcelare și pu lverule nte.
18

Fistula din osteita sifilitică este determinată net și adesea policiclică.
Prin ea se scurge un lichid vâsco s, filant și excep țional se evacueaz ă
sechest re.
Prin fistula micotică se scurge un lichid care conține frecv ent graunțe
galbene , caracteristice.
3.3.3 H ipotrofia si atrofia musculara.
Simptome capitale, hipotrofia și atrofia muscul ara însoțesc de regul ă
afecț iunile aparatului locomotor. Muscul atura – și mai ales ,grupele
muscul are, mari, cum sunt cvadricepsul și deltoidul – se atrofiază rapid în
orice afecțiune care limiteaz ă posibilitățile de mișcare. Simpla imobilizare
spontană sau terapeutică a unui segmen t, obligând mușchi i la inactiv itate, se
manifestă în m od obligatoriu prin apariția at rofiei muscul are.
De obicei,atrofia muscula ră poate fi cu ușurință pusă în legătură cu o
afecț iune bine precizată a aparatului locomotor. Uneori însă, mai ales în
cadrul atrofiilor muscula re întinse, diagnosticul diferențial se complică. De
aceea este necesar să știm să ne orientăm și în atrofiile muscula re de origine
neuromuscula ră. Aceste atrofii pot să aibă o origine fie mielopatică, fie
nevrit ică, fie distr ofică.
Dintre atrofiile muscul are de o rigine mielo patică menționez:
•atrofia muscula ră progresivă (boala Aran-Duchen nne și
poliomiel ita cronică anterioară), care intere sează în special
membrele s uperioare, evolueaz ă de l a mână spre umă r sau invers ,
nu reprezintă redori sau dureri muscula re spontane sau la palpare
și apare de o bicei la adulți.
•siringomielia anterioară acută, care pot să prezinte , de asemene a
atrofii de tip Aran-Duchen ne, dar celel alte simtome caracterist ice
facilitează diagnosticul diferen țial.
•poliomielita anterioa ră acută, care apare după un an de viață, de
obicei printr-un debut brutal, nu se însoțește de redori și nu
prezintă în faz a de sechele dureri muscula re.
19

•boala Werding-Hoffman, care apare în copilărie și în care
atrofiile muscul are nu au caracter familial, încep la rădăcina
membrului, evolueaz ă rapid, p entru a s e întinde s pre extremități.
Atrofiile muscul are de o rigine nevritică:
•polinevrita, radiculiă, poliradiculonev rită, care prezintă atrofii
muscul are localizate la extremită țile distale și tulbur ări de
sensibi litate obiecti vă; apar mai r ar la copii dup ă un episod febr il.
Cea mai frecventă este polinevrita difterică, ce se însoțește și de
paralizia vălului palatului
•amitr ofia Char cot-Marie, care prezintă atrofii muscul are
localizate la membrele infer ioare (cu picioarele varus echin
consecuti ve) și superioare și reflexele osteotendinoase abolite.
Aceste atrofii au însă un caracter ereditar și famil ial, încep în
extremitate a distală a memb relor și se însoțesc de tulbur ări de
sensibi litate.
•nevrite interstițiar e Deje rin-Sot tas, care prezint ă atrofii
muscul are ce încep de la extremitate a dista lă, dureri fulgura nte la
membrele infer ioare, cifoscolioza, ataxie,îng roșarea trunchiur ilor
nervoase și în special a cubita lului, ceea ce se poate observa și
prin palpare.
Hipert rofia musculară poate să fie fiziologică sau patologică ;
profesiunile manuale și activitatea sportivă duc la hipertrofie muscula ră
fiziologică , însoțită de o creștere a randamentului muscul ar. Există însă
unele afecțiuni, manifesta te clinic prin hipertr ofie muscula ră, în care
randamentul mu scula r este mul t scăzut față de cel n ormal.
Tumoar ea și pseudotumoar ea. Inspecția ne poate desco peri și
existe nța unor formațiuni tumorale sau pseudotumorale, de forme și
dimensiuni variate, la segme ntele aparatului locomotor. De obicei sunt
unice. Formațiunile tumorale benigne și cele pseudotum orale, chiar dacă
destind mu lt țesuturile moi , nu le m odifică aspectul.
În catego ria ac estora intră:
20

•tenosinovitele umede
•chisturile sinoviale
•bursitele de fo rmă ovoidă
Tumorile benigne unice au aspecte asemănătoare; mai rar formațiunile
benig ne multiple.
Atitud inile vicioase și diformitățile sunt descoperite tot de inpecție și
trebui e etichetate corect. Denumirea diformitățil or se face în raport cu
devierea s egmen tului față de u nul din p lanurile de secțiune.
În plan frontal sau orizontal, devierea unui segme nt se poate face în
afară sau înăuntrul axului lung al segme ntului supraadiace nt. Dacă devierea
se face spre planul medial , diformitate a ia numele de varus, iar dacă
devierea s e face s pre cel l ateral diformitatea ia n umele de valgus.
Față de planul sagital al membrului sau segme ntului, devierea se poate
face f ie în se nsul mișcă rii de flexie, fi e în sensul mișc ării de e xtensie.
Devierea în sensul mișcă rii de flexie ia denumirea de flexus, iar cea în
sensul mișcă rii de extensie fie de exten sus, fie de recurvatum. Vom întâlni
astfel diformități ca:
1.genu flexum sau genu r ecurvatum
2.hallux flexu s sau hallus exten sus
Coloana vertebr ală are un regim aparte din punct de vedere al
denumirii sensurilor și al derivațiilor. Devierea în flexie ventr ală ia numele
de cifoza, cea în flexie dorsală de lordoza, iar ce a laterală de scolio ză.
Tot în cadrul diformităților se include și eventu alele mutilații
congenita le sau dobândite.
3.4 Pal parea
Trebuie efectuat ă cu blândețe, adesea cu evitarea mișc ărilor bruște,
ample, dureroase. În timpul acesta se va urmări cu atenție fața pacientu lui
21

care își va modifica expresia în acest timp. De aseme nea se vor urmări și
modificările de temperatură locală (care este semn de imflam ație). Prin
palpare se încearcă să se stabilească sensibilitatea oaselor și ligame ntelor,
originea anatomică și consisten ța deformațiilor ( fluid sinovial , osos ,
cartilaginos , subcut anat ) amplitudinea și forța mșiscă rilor în fiecare
articulație, mișcă rile active și pasive, crepit ațiile osoase sau mișcă rile
anormale. Crepitațiile osoase sau cracme ntele apar ca mici pocnituri imitând
scârțâitul zăpezii. Acumul area de lichid în articulați i sau în bursele adiace nte
se recu noaște prin prezența fluctuentei.
Caracterul tegumentului
Elasticitatea tegumen tului trebui e și ea controlată. Uneori tegumen tul
prezintă îngroșări întinse, este foarte puțin elastic și nu se poate mișca pe
țesutu rile profunde s ubcuta nate.
Modificările r ețelei venoase subcutanate
În caz de varice, trunchiurile venoase se prezintă la palpare ca niște
cordoane moi și reductib ile. Venele varicoase apar sub forma unor cordoane
elastice, relativ rezistente la presiune, numai ac olo unde există o hipertr ofie a
peretelu i. La locul ampulelor varico ase, peretele venos subțiat se lasă foarte
ușor deprimat cu degetul mai ales când tegumentu l este mai subțire la acest
nivel. În vecinătatea cordoanelor sau pachetel or varico ase, țesutu rile pot fi
normale.
Hipotonia și atonia mus culară
Dacă hipotrofia și atrofia muscula ră sunt semne care se fac remarcate
la inspecție, hip otonia m uscul ară se p une în ev idenț ă prin palpare.
Hipertonia musculară
Mușch ii hipertrofiaț i funcțio nali au un tonus ușor crescut , spre
deosebire de mu șchii sede ntarului, c are sunt mai fla sci.
Orice afecțiune a aparatului locomotor decla nșează, un grad mai mic
sau mai mare de contractura muscul ară, cu scopul de a se imobil iza
segme ntul în c auza și a feri bolnavul de durerile provocate de mișc area lui.
3.4.1 Temperatura locală
Temperatura cutanată a corpului omenesc nu este unifo rmă pe toată
suprafața tegume ntului; ea se poate controla fie manual și comparativ față de
22

segme ntele supra- și subiacente , ca și față de segmentul omolog din partea
opusă.
Valorile temperaturii cutanate:
1.temp eratura cutanată nu este răspândită uniform pe toată suprafața
corpului
2.temp eratura locală este influenț ată de prezența organelor
subdiace nte tegumen tului
3.organele vascul are apropiate de tegumen t ridică temperatura
regională
4.în ceea ce privește membrele aceste a prezint ă o temperatură care
descre ște de la rădăcină spre extremități, variind între 26,2°-36,2 °
pentru memb rele superioare și între 27°-32° pentru cele infer ioare.
Temperatura locală poate să crească sau să scadă în diferite stări
patologice. Atâta timp cât la locul unei fracturi se forme ază căluș, căldur ă
locală se menține mai ridicată, datorită reacțiilor vasomotorii și existe nței
hiperemi ei post fractu rale.
Orice proces inflamator se însoțește de creștere a căldurii locale.
Osteitele, osteomielitele, artritele acute sau cronice de cele mai diferite
etiopatogenii se însoțesc în mod obligatoriu de creșterea temperaturii locale.
Preze nța tumo rilor osoase se pune în evidența și prin creștere a temperaturii
locale,unul din sem nele clinice cele m ai importante.
Temperatura membrel or paralizate este mai ridicată în secțiu nile totale
ale măduvei și are o topografie inversă celei normale, adică crește spre
extremitate a membrel or.
Edemul și împăsta rea
La palpare edemul poate să aibă caracterist ici diferite, de la
edemul mo ale până la edemul du r.
3.4.2 Hemoh idartroza este pus în evidență prin palparea
articulațiilor. În unele afecțiuni revărsarea lichidiană intraarticular ă se
datorează rupturii vaselor sinoviale și ia nu mele de hema rtroză.
Raporturile reperelor osoa se
23

Palparea oferă posibilitatea unui important control asupra
raporturilor dint re diversele re pere osoase.
Formațiunile tumorale sau pseudotumo rale
Sub terme nul de tumoare se înțelege o form ațiune anormală
care apare sub tegume nt sau care se desco peră cu aj utorul palpării.
Numă rul fo rmațiunilor pseudo tumorale:
• histuri superficiale s au profunde
•tumo rile de formă lobulată
•tumo rile țesutului conjunctiv
•tumo ri osoase
•tumo ri vascula re
•tumo ri ale parenchimulu i glandular
3.4.3 Fluctuența
Semn al prezentei unei colecții lichidiene, fluctuenț a apare de
obicei la locul în care inspecția a decelat existe nța unei măriri de volum ,
însoțită s au nu de ro șeață, dure re sau căldură locală.
3.4.4 Durerea pr ovocată
Palparea unei regiuni, poate să dea bolnavului o senzație
durer oasă caracteristică a numitor a fecțiuni.
În rupturile de menisc apăsarea este durer oasă la interlinia articular ă
anterointernă sau anteroexternă a genunchiului, iar în fracturile fără
deplasare, punctul du reros corespunde niv elului traiectulu i de fractur ă.
3.4.5 Crepitația
Este un semn palpatoriu și auscult atoriu, legată de existe nța fie
a unor afecți uni ale țesutu rilor moi fie a unor afecțiuni osoase.
3.5 Auscultația
24

Este rar folosită în examenul aparatului locomotor; unele
afecț iuni se m anifestă prin semne auscult atorii, ca re trebui e cun oscută.
3.6 Ref lexele
O manevră neurologică importantă în examenul aparatului
locomotor o reprezintă determ inarea reflexel or osteotendinoase și cutanate.
Pentru aceasta se așează bolnavul într-o poziție cât mai comodă în decub it
dorsal.
Diminua rea sau abolirea reflexel or osteotendinoase indică existen ța
leziunilor la nivelul neuronului senzitiv centripet sau al neuronului motor
centrifug, c a în:
•poliomioelita a nterioară acută
•secțiuni nervoase
•secțiuni totale de m ăduva în p rima f ază
•tabes
•polinevrite
•miopatii
Reflexele cutana te
Se cercete ază cu ajutorul unui ac, cu care se zgârâie anumite
zone tegume ntare.
3.7 Mă sură tori
Măsurătorile unui segmen t sunt necesare pentru aprecierea
exactă a atrofiei sau hipert rofiei acestuia, a scurt ării sau alungirii lui, pentru
precizarea dimen siunilor unei diformități sau pentru confecț ionarea
aparatelor ortopedice și a protezel or.
3.8 Elect rodiagno sticul de stimul are
Este un mijloc de explorare a sistemu lui neuromuscular, bazat
pe răspunsurile motorii, senzitive și senzoriale ale nervilor, mușchilo r și ale
centrilor nervoși față de e xcitantul electric.
Dispunem de două meto de princip ale pentru a studia reacțile la
excita ntul electr ic ale sistemului neuromuscular:
25

1.Electro diagnosticul de stimulare c alitati v
2.Electro diagnosticul de stimulare c antitativ, care cu prinde:
•pronaxia
•climaliza
•indicele cro naxic
•curbele de inten sitate-du rată
Electro diagnosticul este un examen rapid și care cere un aparataj simp lu.
Electodiag nosticul de stimula re ca ntitativ:
•măsurătorilor de cr onaxie
•ale capacitățilo r de el imina re
•stabilirea cu rbelo r de inte nsitate
Electro diagnosticul clasic de stimula re calitativ , face parte integr antă
din examenul neurologic al aparatului locomotor, căruia îi aduce totdeauna
elemen te semiol ogice folositoare, pentru diagnostic.
Modificări calitative
Răspunsul mușchiulu i sănătos la excitația prin curent galvanic
este repreze ntat de o contracție vie, rapidă și bruscă; dacă contracția apare la
prag și este imed iată, oricât timp ar trece curen tul. Ea apare la polul negativ
la înch idere a curen tului și la pragul de ex citație.
3.9 Elect romiograf ia
Poate ajuta la stabilirea sediului unui proces patologic în
sindroamele de compresiune medul ară sau radiculară din cadrul herniilo r
discale, tum orilor, coastelor cervicale su pranume rare.
3.10 Artroscop ia

Tehnic a relativ simp lă constă în introducerea unui tub
endoscopic prevăzut cu un izvor de lumin ă printr-o butonieră – artrotomie
făcută la nivelul interlini ei articulare – în locul unde semnele clinic e au
indicat ex aminarea p robabilă a leziunilor.
26

Patologia aparatului locomotor recunoaște și ea o ierarhie
a predominației unor anumite afecțiuni pentru anumite pe rioade de vârst ă.
Nou-născuți i pot prezen ta astfel numeroase malformații congenit are:
șanțurile și amputațiile așa-zise amniotice din boala ulcero compresivă
Ombred anne, anomalii muscula re de tipul nervilor, luxații congenitale.
Traumatismele obstreticale se pot solda cu fracturile cele mai diverse, pe
prim plan rămănând însă fractu rile de clavi culă, femur și humeru s.
Traumatismele la vârsta copilărie i se soldează mai rar cu
fractu ri, deoarece, oasele sunt mai elastice, corpul mai ușor și muscul atura
mai puțin dezvolta tă. Tinerețea și maturita tea constituie etapa de vârstă în
care traumatismele se află pe primul plan: traumatismele sportive între 18 și
26 de ani, fracturile produse prin accidente de muncă sau prin accidente de
circulație între 3 0 și 40 de a ni, luxațiile între 3 0 și 65 de ani.
3.11 Preven irea escarelor
Esca rele sunt leziuni ale tegume ntelor interpuse între două planuri
dure ( os și pat).
Cauzele pot fi:
1.gene rale sau determin ate:
•paralizii ale membrel or
•cașexie
•stări de subnutriție
•obezitate
•vârst a
•bolnavi adinamici cu ate roscreloz ă.
2.locale sau favorizate , în ev itarea c ărora intervine a sisten tul med ical
•menținerea îndelun gată în acee ași poziție
•cute ale le njeriei de p at și corp
•fărămitur i (biscu iți, pâine, gips)
•igiena defectua să
Asisten tul med ical va schimba poziția bolnavulu i imobilizat la pat la 2
sau 3 ore iar la nevoie mai des; va ajuta la spălarea zilnică a bolnavilor cu
27

apă sau săpun, va unge regiunile expuse umezel ii; va scutur a patul
bolnavului zilnic sau ori de câte o ri este nev oie.
Asisten tul medical va ajuta la favorizarea vascul arizație i în zonele
comprimate prin ma saj.
28

CAPIT OLU L IV
FRACTURI ȘI LUXAȚII
Dintre cele mai frecvente tipuri de fracturi și luxaț ii amintim:
4.1 Fractur ile gâtului femura l sunt cele mai frecv ente leziuni
traumatice ale femuru lui și se produc fie ca urmare a unor șocuri aplicate
direct asupra trohanterului, fie ca urmare a unor șocuri indirecte pe care le
suferă gâtu l femurului.
Semne – ca orice factu ră, leziunea colului femura l se însoțește de o
durere vie și de impotența funcțio nală. Tratamentul are drept scop
împiedicarea apariției complicați ilor, reducerea fracturi i și imobil izarea
acesteia într -o poziție corect ă.
Imobil izarea se face într-un aparat gipsat pelvipedios , care fixeaz ă
membrul inferior în a bducție și rotație inter nă.
4.2 Fracturi le rotule i se produc cel mai adesea consecutiv unui șoc
direct sau unui șoc indirect creat de contracția bruscă a mușchiulu i
cvadriceps care turtește rotula pe trohlee a femura lă, fractur ând-o prin
flectarea ei.
Tratamentul urmărește evacu area hemartrozei, reducere a fracturii și
refacere a inse rției mușchiulu i cvadriceps (chirur gical).
4.3 Fractura de meni sc este o leziune traumatică a aparatului
menisc al al genunchiulu i care afecte ază în special meniscul intern. Este
accidentu l tip al fotbaliștilor.
4.4 Fractur ile oaselor gambei reprezintă aproximativ un sfert din
totalul fracturilo r și se produc ca urmare a unor meca nisme variate: șoc
direct flexei, c ompresiune s au torsiune.
Fractur a poate intere sa unul sau ambele oase ale gambei și poate avea
aspecte variate:
-transver sal
29

-oblic
-spiroid
Tratamentul fracturilo r oaselor gambei se încep e chiar de la locul
accidentu lui, prin efectuare a mobilizării provizorii. Orice manevră de
imobilizare a membru lui fractur at trebuie făcut ă cu cea mai mare blândețe
pentru a evita eventuala deschidere a fracturi i, deosebit de frecv entă în
fractu ra de tib ie.
Imobil izarea se face într-o gutieră gipsată. După 30 de zile de
imobilizare , aparatul gip sat poate fi înlocuit cu un aparat de me rs.
Luxația umărului este caracterizat ă prin pierdere a permanentă a
contactului dintre capul humeru sului și cavitatea cotiloidă a osului omoplat.
Este cea m ai frecv entă di ntre lux ații și surv ine în special la adult.
Tratamentul constă în reducere a luxației care trebui e efectuată prin anestezie
gene rală. După obține rea reduce rii, brațul este imobilizat într-o eșarfă timp
de 8 – 10 zile.
4.5 F ractur ile oa selor antebrațu lui
Fracturile separate sau concomitente ale extremitățilo r superioare ale
radiusului și cubicusulu i sunt integra te în râ ndul fracturilor cotului.
Fracturile diafizare sunt leziuni grave căci afecte ază posibilitatea
mișcării de pr osupinație și de acee a este necesară o reducere ex actă a lor.
La ad ult, leziune a se produce de obicei ca urm are a unui șoc direct, iar
la copil printr-un șoc indirect; căderea pe o mână, consecutiv căreia se
fractu rează mai înt âi radiusul și a poi cub itusul.
Semne
Pacientul prezintă impotenta funcțională completă, susținându-și , cu
mâna validă, antebrațul rănit în pronație. Regi unea lezat ă este umflată,
acoperită de echimoze și deformată.Dec alajul fragmentelor fractu rate este
vizibil, prin faptul că partea superioară a antebrațului este în supinație, iar
partea infer ioară, în pronație. Examenul radiologic este absolut indicat,
pentru a se putea aprecia co rect c aracterele fractu rii.
Tratament
Fracturile incomplete sau cele subperiostale ale copilului se reduc sub
anestezie și se im obilizează timp de trei săptămâni în aparat gip sat.
30

Fracturile cu deplasare necesită o reducere exactă, pentru a fi evitată
producere a de complicați i tardive care au consecințe funcționale grave.
Reduc erea se efectuează cu ajutorul aparatelor de tracțiu ne sau prin extensie
continuă, iar imobil izarea se face în gutieră gipsată. Este necesar controlul
zilnic al imobil izării, pentru a se putea depista orice semn de constricție.
Sunt necesare, de aseme nea controale radiol ogice succes ive, pentru a fi
descoperite eventuale dep lasări secun dare ale fragme ntelor osoase.
În fractur ile cu deplasare mare este necesară osteosinteza cu placă
meta lică sau cu br oșa cent romedula ră.
4.6 F ractur ile bazi nulu i
Oasele bazinului, alcătuiesc o centură osoasă solidă care rezistă la o
presiu ne de circa 250kg.
Leziunea ososă care se produce în urma unui astfel de traumatism
poate intere sa numai unul din oasele componente ale bazinului, unul sau mai
multe zone ale lui sau poate intere sa mai multe oase deodată. Fractura
oaselor ba zinului se produce în urma accidentelo r constând în apropierea sub
dărâmături, strivirea între două forțe contrare; leziunea afecte ază zonele de
slabă rezisten ță ale fiecărui os component al centurii pelviene.
Semne
Datorită gravități i accidentelo r în care se poate produce fractur a
bazinu lui semnele acestei leziuni sunt întotdeauna marcate de cele ale stării
de șoc în care se găsesc accidentații respectivi. La examinare se va observa
atent centu ra pelviană la toți ace ști accidentați.
La examinare se poate constata o atitudine vicioasă a uneia sau a
ambelor memb re inferio are (rotație externă, scurt ate aparent), echimoză sau
eroziune la locul unde s-a aplicat agentul vulnerant și în special o impotență
funcțională totală , asemănătoare cu o paraplegie.
Prin palpare se pot evidenția puncte durer oase caracteristice
corespunzând niv elului fracturi i.
În fractur ile multi fragme ntare pubiene se poate produce ruptura
peretelu i vezical.
31

Tratament
În tratamentul fracturilo r bazinului pe primul plan se situeaz ă
rezolvarea leziunilor urinare asociate, atunci când acestea există .
Nerezo lvarea lor pot duce la complicați i infecț ioase din cele mai gr ave.
Tratamentul leziunilor osoase propri-zise este diferit după cum
fractu ra prezint ă sau nu deplasare. În fractur a fără deplasare bolnavul va sta
imobilizat la pat circa 30 zile. După acest interval se permite poziția șezând
și după 60 de z ile mer sul.
În fracturile cu deplasare, se folosește pentru reducere tracțiunea
continua.
4.7 Luxa ția congeni tală de ș old
Definiție
Prin displozie luxantă a șoldului înțelegem totalitatea dismo rfiilor
osteo-chondro-capsulo-ligame ntare coxofemur ale care determin ă să-i pot
determin a dizlocarea capului femur al din acetabul cu toate consecințele sale
tardive sau immed iate.
Cauze
Cauze favorizante ale l uxaț iei congen itale d e șold:
1. în cursul dezvoltării fătului, f emurul și cavi tatea cotiloidă suferă o serie de
transformări ca re pentru anumite eta pe predispune șoldul l a luxații.
2. prezen ța pelvină
3. înfășarea copiilor nou-născuți cu memb rele infer ioare paralele și cu un
scutec ghemuit între coaste.
Semnele clinice
Semnele clinice apar în primele luni de viață , iar radiografia este
edificato are.
Forme a natomice a malformatiilor c ongenitale a le șoldului:
– insficiența ace tabulară cu orientarea normală a colului femura l
– insuficiența ace tabulară cu coxa valg ă
– sublux ație co ngenita lă cu a cetabulul m alformat și ca p femur al excen trat
– luxația c ongenitală cu acet abulu l înalt; arcul cerv icoobturator rupt.
32

Evoluț ie și complicații
La o abducție excesi vă cu rotație externă, capsula șoldului este
puternic tracțio nată și su plețe a vascul ară a capului poate fi compromisă .
O altă complicație este necroza aseptică a capului femur al care a fost
raportată la 20-30% d in bolnavii tratați cu atele rigide, în abducție marcată și
rotație externă.
Mulț i bolnavi care au fost tratați prin meto de manipul ative, relativ
târziu în copilărie, au dezvolt at coxa-plană, coxa magnă și modificări
artritice în viața adultă mijlo cie.
La cei tratați precoce, în perioada neonatală se constată absența
complicați ilor sau sechelel or.
De aceea, examinarea șoldului nou-născuțilo r pentru luxație ar trebui
să fie tot atât de obișnuită ca numărarea degetelo r de la mâini și picio are, la
naștere.
Diagnos tic diferențial
Diagnosticul diferen țial se face cu:
-coxa congenit ală la care dimen siunea unghiulu i cervico-difizar al
femuru lui este sub 1 15° n ormal 120°
-luxația traumatică de șold,aici apare durere a, hemat om, poziție vicioasă a
membrului
-luxații patologice de ș old (tubercul oza osoasă, osteomiel ita, poliomielita)
-fractu ra de c ol femura l
-epifiziologia c apului femura l.
Tratament
Tratamentul ch irurg ical l a copi lul mar e (pe ste 8 an i)
Principalele operaț ii car e se recoman dă:
– osteotomia de var izare în co xavalg ă cu c otil normal
– osteotomia pelvisulu i în insufi ciența sprâncenei acetabulare
– acetabuloplastia, în cazurile de cotil form at, dar cu sprânceana
acetabulară slab dez voltată.
În luxați a congenita lă coxofemurală bilaterală înaltă dureroas ă se recom andă o osteotom ie la
nivelul unui șold urmat de osteoto mie supracon diliană de femur de aceeași parte și scurtare a femurului de
partea opusă (a m embrului mai lung).
33

CAPIT OLUL V
BOA LA LUI PARKINS ON
Etiologie
Majoritatea autorilor menționează preponderența masculi nă. În cea
mai mare p arte a ca zurilor debutul ar e loc dup ă vârsta de 40 de ani, incidența
maximă fiind între 45-60 de ani. Cauza bolii este necunoscută. Se consider ă
în gene ral că este vorb a de o boală degener ativă a sistemului ne rvos.
Anatom ia pa tologi că
Leziunile de la nivelul lui locus niger sunt constante și caracte ristice.
Degenere scența este vizibilă adesea macroscopic. Examenul histologic arată
dispariția unui mare număr de neuroni pigmentați cu atrofia neuronilor
rămași. Pigme ntul melanic eliberat se găsește răspândit în țesutu l învecinat,
fie extracelul ar, fie fagocitat de celulele gliale.
Tabloul cl inic
Debutul bolii este insid ios. Primele semne sunt adesea puțin
evocatoare:
•dureri nesistem atizate
•obosealî rapidă
•reducerea activ ității
Nu rareori aceste manifestă ri inițiale conduc la un diagnostic eronat
(reum atism , stare depresivă). Adesea, apariția tremu răturii este aceea care
atrage atenția bolnavulu i și anturajului sau conducâ nd la diagnostic. Chia r
înaintea apariției acestui semn, care poate fi tardiv sau chiar să lipsească,
exist ă un ansamblu de semne ce permit recunoașterea sindromului
parkin sonian.
Hipoch inezia, caracterizată prin sărăcia și lentoarea mișc ărilor , este
un semn fundament al și p recoce al tabloului clinic.
Parkinsonianul este un bolnav puțin mobil, a cărui expresie gestu ală
este remarcabil redusă. La nivelul extremități i cefalic e, raritate a clipitului
34

fixitate a privirii și sărăcia mimicii conferă faciesului un aspect de mască
rigidă, inexpresivă, impasibi lă, pe care nu se reflecta em oțiile.
În această boală exist ă o tulbu rare importantă a inițiativei motorii, bolnavul
pare că își economise ște mișcă rile care sunt rare, lente, uneori doar schițate.
Timpu l nece sar îmbrăc ării, alime ntației dure ază f oarte mult.
Tonusul postural este notabil modificat la parkins onieni în sensul
unei etitudin i generale în flexie. Această tendință la flexie apare precoce la
nivelul cotului. Bolnavul este înțepenit, fixat în această atitudine anormală
pe care o păstrează în toate activ itățile, mai ales în mers care se face fără
suplețe , cu pași mici, ce uneori se accelereaz ă până la fugă și nu se poate
opri decât atunci când se l ovește de o rezisten ță.
Tremurătura, fără a fi constantă, se observă într-o bună parte din
cazuri. Este o tremură tură de repaus ce apare la un anumit grad de relaxare
muscul ară, dispărând în timpul mișcă rilor volun tare și adeseori la
menținerea unei atitudin i. Este exagerată de emoții, oboseală și dispare în
somn.
5.1 F orme clinice
Dacă diferitele simp tome ale sindromului parkinsonian – tremu rătura,
hipochinezia, rigiditatea – sunt reunite în mod obișnuit, este posibil însă și
disocierea lor, dând loc la forme în care predomin ă fie tremur ătura, fie
sindromul hiperto n – hipochinetic; acestea din urmă sunt cele mai grave sub
raport funcțional.
Sindroame park insoniene de altă etiolog ie
1.Sindr oame parkinsonien e post-encefalice
Tabloul clinic
Tabloul parkinsonismulu i postencefa lic prezintă câteva particula rități.
Apariția sa la o vârsta tânară nu este rară, debutu l situâ ndu-s e în general în
jurul vâ rstei de 40 a ni.
2.Sindr oame parkinsonien e vascula re
Etiologia vascula ră a unui sindrom parkinsonian este discut abilă. La
bolnavii ateromatosi și hipertensivi, simptomatologia parkins oniană este
35

frecvent atipică și asimetr ică, putându-se asocia cu semne neobișn uite, cum
ar fi un semn al lui Babisk i sau un sindrom pseudo -bulbar.
3.Sindr oame parkinsonien e tumorale
Etiologia tumorală este rară. Meningeo amele parasagita le, tumorile
frontale, septale și de ventrico l III pot produce un aseme nea sind rom.
4.Sindr oame parkinsonien e traumatice
Etiologia traumatică a unui sindr om parkinsonian va fi admisă cu
prudență. În m ajoritatea c azurilo r, traumatismul j oacă doar un rol revelat or.
5.Sindr oame parkinsonien e toxice
Sindromul parkins onian ce poate surveni în urma unei intoxicați i cu
oxid de carbon îmbra că un aspect hiper tonico-hiperk inetic. Examenul
histopatologic evidențiaz ă leziuni necronice bilaterale ale palidului.
5.2 Tratamentul sindroamelo r park insoniene
Tratam entul medicamentos s-a bazat pâna în ultimii ani pe anti
pakinsonienele de sintez a, care au înlocuit aproape total alcaloizii de
solanacee (a tropina, hioscina, scopolamina).
Cele mai utilizate sunt romparkinul (3-20 mg) , artanul (4-10
mg/z i) , kemad rinul (10-20 mg/zi), parsidolul (15-50 g/zi). Administr area se
face progresi v urmărindu-se eventuala apariție a semnelor de intoleranță
(uscăciune a gurii, tulbur ări de acomodare vizual ă, grețuri, acufe ne, stări
convulsi ve).
Eficacitate a lor este limitată, amelio rând tremur ătura și rigiditatea, ără
a influența hipochinezia.
Tratam entul chiru rgical constă în producere a printr-o
interv enție stereotaxica a unei leziuni, fie în partea internă a palidulu i, fie în
nucleul latero-vent ral al talamusului. Rezult atul constă în suprim area
tremur ăturii și diminua rea rigidității, hipokinez ia, nefiind influenț ată uneori
chiar ag ravată.
Tratam entul fizic are o importantă consider abilă. Se va căuta ca
bolnavii să-și conserve cît mai mult timp posibil, toate activitățile
profesionale și extraprofesi onale, și pentru aceasta o psihoterapie de
susținere este a desea utilă.
Tulburătorilor de mers, hipokinezie i și tendinței dedistonie în
36

flexie, trebu ie să li se opună metode de reeduca re activă și gimnastică
funcțio nală.
Aplicate chiar într-un stadiu foarte avansat al bolii, aceste metode au
dat rezulta te rema rcabile, permițâ nd bolnavulu i o anumită autonomie.
5.3 Î NGRIJ IREA PACIENȚILOR CU B OALA PARKINSON
(PARALIZ IA AGITATĂ)
Afecț iune neurologică care atinge centrii cerebra li responsabili de
controlul și coordonarea mișcă rilor. Se caracterizează printr-o bradikinezi e
(mișcă ri lente), printr-un tremur de repaus, o hipertonie muscula ră față cu
aspect de ma scă (înc remenit ă) și un mers încet cu p ași mici.
Cauza bolii nu este cunoscută. Unii cercetă tori consideră
arterosclero za ca pe un factor care poate cauza boala. De asemene a: șocul
emotional, traumatismele, un ele intoxicați i (oxid de carbon), infecti ile virale,
unele medicame nte neuroleptice, antidepresive) sunt adesea menționate ca
fiind c auze ale a pariției parkin sonismel or secun dare.

Ma nifestări de depen dență
(se mne și simp tome)
Tremurul
•este un semn clar al bolii; începe cu un tremur încet și progresează
așa de încet, încât persoana nu-și aduce aminte când a început
•tremur ătura parkinsoniană este o tremurătu ră de repau s, care
dispare în tim pul mișcă rilor vo luntare
•tremur ătura degetel or mâinii seamănă cu mișc area de numărare a
banilor; la nivelul picio arelor, tremu rătura imită mișca rea de
pedalare
Hiperton ie mu sculară
•înțep enire a mușchilo r
37

•mișcările de vin mai încete (bradikinezi e), m ai puțin î ndemâ natice
•rigiditate a feței (fața capătă aspectu l unei măști), vorbirea devine
monotonă și apare dizart ria
•rigiditatea muscula ră cuprinde treptat musculatura limbii, a
masticaței, apare dificultatea de a înghiți cu hipertialism (salivă în
exces)
Postura ș i mersul
•în ortostatism, pacientu l are trunchiul și capul aplecat înainte
(exagerarea reflexel or posturale)
•mersul este caracterist ic, pacientul tinde să meargă pe degetele
picioarelor, cu pași mici, târșâiți, trunchiul este aplecat în față,
membrele superio are cad rigid lateral și nu se balansează în timpu l
mersului.
Notă :
Toate semnele și simp tomele se accentue ază în prezența oboselii,
tensiuni i nervoase, excitării. Pe măsură ce boala progreseaz ă,
severitate a simptomelor se accentueaz ă și, în cele din urmă pacientul
nu mai p oate mer ge.

Pr oblem ele pac ientului
•diminu area mobilității fizice – d in cauz a rigi dității
•necoordonarea mișcărilor – leg at de lez iunile sistemului nervos
•postură inadecvat ă – lega t de rig iditate
•deficit în autoîngrijir e (hrănit, spălat, îmbrăc at) – din cauza
tremur ăturilor accentuate în m ișcarea inte nționată
•perturb area imagini i de sine
•alterarea comunic ării verbale ( dizartrie).

Pr oblem e poten țiale
•risc de accident (cădere)
•risc de depresie
38

Obiective pen tru paci ent
•să se s trăduia scă s ă-și ame lioreze mo bilitate a fizică
•să-și c ontroleze p arțial c oordonarea mișcărilor
•să știe să preîntâmpine a ccentuarea posturii inadecvate
•să-și câștige și să-și păstreze , pe cât posibil, autonomia în
autoîngrij ire
•să exprime sentimente p ozitive
•să-și p ăstreze capacitate a de vorb ire
•să nu rănească
•să nu prezinte depresie, să-și exprime interesul pentru activități
zilnice
Intervenți ile asistentei
Planifică :
•program zilnic de exerciții fizice, care cresc forța muscu lară,
atenuează rigitatea muscula ră și mențin funcționalitatea
articulațiilor
•mersul, înotul, grădin ăritul , bicicleta er gonomică
•exerciții de extensie și flexie a membrel or; de rotație a trunchiului,
asociate cu m ișcarea brațelor (exerciții active și pasive)
•exerciții de rel axare gen erală, asociate cu ex erciții de re spirație
•exerciții posturale.
Asistenta sfătuiește pacientul:
•să mear gă ținându-s e drept, asigur ându-și o bază de susținere mai
mare (mersul cu pic ioarele îndep ărtate la 25 cm)
•să facă e xerciț ii de mers în ritm de muzi că
•să forțeze balansarea membrelo r superioare și să-și ridice
picio arele în tim pul mer sului
•să facă pași mari, să calce mai întâi cu călcâiul pe sol și apoi cu
degetele
•să-și țină mâinile la spate, când se plimb ă (îl ajută să-și mențină
poziția verticală a coloanei și previne căderea rigidă a brațelor
lateral).
39

•în perioadele de odihnă, să se culce pe un pat tare, fără pernă, sau
în poziție de decub it ventr al (aceste poziții pot ajuta la
preîntâmpinarea aplecării coloanei în față)
•când este așezat în fotoliu, să-și sprijine brațele pefotoliu,
putându-și, a stfel, controla tremurul m âinilor și al brațelor.
Pen tru câștiga rea și p ăstrarea autonomiei în au toîngrij ire :
•să folosească îmbrăc ăminte fără nasturi, încălțăminte fără șireturi,
lingură mai adâncă pentru su pă, carne tăiată mărunt, cana cu cioc.
Pen tru a evita căderile
•în locuință se recomandă parchet nelustruit, fără carpete, linoleum
antider apant, W.C.-uri mai îna lte, balustrade de s prijin
•înainte de a se ridica din pat, să stea așezat câteva momente pe
marginea p atului .
Pentru a-și păstra capacitate a de a vorbi, s ă facă e xerciț ii de vorbire.
Pentru prevenirea depresie i și ameliorarea stării afecti ve, se planifică:

•program de a ctivități zilnice (să lucreze câ t mai mult p osibil)
•obiecti ve rea liste
•discuți i cu membrii famil iei pentru a găsi metodele care să-i
asigure pacientului o viață normală și sprijin psihologic.
40

CAPIT OLUL VI
ROLU L ASISTENT ULUI MEDIC AL ÎN ÎNGRIJIREA
BOLN AVILOR CU P ROB LEME D E MOBIL IZAREA
Procesu l de îngrijire reprezintă un set de acțiuni prin care se
îndep linesc îng rijiri de n ursing de ca re pacientul a re nev oie.
Procesu l nursing este un proces intelectu al compus din diferite etape,
logic coordonate având ca scop obținerea unei stări mai bune a pacientului.
Acesta permite acordarea de îngrij iri individualizate adaptate fiecărui
pacien t.
Aceste eta pe sunt:
1.Culegere a de da te
2.Analiza și sin teza d atelor
3.Planificare a îng rijirilor
4.Impleme ntarea îng rijirilor
5.Evaluare
1. Culegerea de date este etapa inițială a procesului de îngrij ire,
aceasta reunește toate informațiile necesare îngrijirii unui pacien t. Se începe
de la intern area bolnavulu i și reprezint ă primul contact cu bolnavul care este
foarte imp ortant pentru obținere a acceptului colaborării acestuia.
Asisten tul medical prin comportamentul său trebuie să-i creeze bolnavului
imaginea unei persoane co mpeten te și să contribu ie la îngrij irea sa.
2. Analiza și sinteza datelor presupune:e xamin area datelor,
clasificarea datelor în indep endente și dependente, identif icarea resurselor
pacien tului, stabilirea problemel or de îngrijire și a prioritățilo r și stabilirea
cauzel or sau a surselor de di ficultate.
Asisten tul medical trebuie să cunoască exact cauza problemei ca prin
acțiunile proprii să acționeze asupra acestei cauze.
41

3. Planificare îngrijirilor se face prin stabilirea unui plan de acțiune a
etapelor, mijloacelor ce se impun în îngrij ire, adică organizarea îngrij irilor
conform unei strategi i bine definite ținând cont în mod deosebit de îngrij irile
și tratamentele prescrise de med ic.
4. Implemen tarea sau aplicare a îngrijirilor constituie momentul
realizării intervenți ilor. Scopul este aducere a pacientului într-o stare optimă
de indepe ndență, de s atisfacere a nev oilor.
5. Evaluarea constituie aprecierea muncii asisten tului medical în
funcți e de rezult atele obținu te. Se face evaluarea du pă o anumită perioadă; în
gene ral un obiecti v indică în ce ritm t rebuie făcut ă evalu area.
Scopul mobilizării este mișc area pacientului pentru a preveni i
complicați ile ce pot apărea din cauza imobilizării și pentru recâștiga rea
indep endenței.
Obiectivele urmărite:
• normalizarea tonusului muscular
• menține rea m obilității articulare
• asigur area stării de b ine și inde pendența pacientu lui
• stimularea met abolismului
• favorizarea eliminării de urină și fecale (pacientul poate să urineze
și să-și evacueze scaunul mai bine în afara patului decât în prezenț a
altora sau în p oziția culc ată pe bazinet)
• stimula rea circulație i sanguine pentru: profilaxia trombozelor,
pneumoniilor ,escarelor,contracturilor .
Mobil izarea face parte din terapia prescris ă de medic, în funcție de
afecț iune sau starea pacientului, mobilizarea se face progresiv crescând
treptat gama de m ișcări.

42

CAPIT OLU L VII
TULBU RĂRI DE ME RS
Tulbură rile de mers reprezintă o patologie frecvent întâlnită în
practica med icului ortoped p ediat ru.
Cu cât diagnosticul este pus mai precoce, cu atât tratamentul este mai
ușor de efectuat , iar rezulta tul este m ai bun.
Anomaliile membrelo r infer ioare se impu n a fi diagnosticate la vârsta
de nou-născut.
Trebuie ținut cont de antecede ntele perinatale ale copilului, precum și
de statusul neurologic în evalua rea gravități i anomaliilor membrel or
inferioare.
Piciorul strâmb congenital reprezintă o urgență perinatală. Dubutul
tratamentului ortopedic se face d in prima zi de v iață.
Capacitate a copilulu i de a merge corect este o sursă permanentă de
îngrijo rare pentru părinți. Adesea,copiii sunt aduși la doctor pentru anomalii
fiziologice cum a r fi hallux varu s, platfus, genu varum s au ge nu valgum.
7.1 Anomal ii rotaționale
Deviația medială a degetelo r – sau ”piciorul de porumbel” – este
motivul cel mai frecv ent de trimitere. Deviația medială sau laterală se referă
la mărimea unghiulu i de progresie al picio rului. Este vorba de unghiul pe
care îl face axul lung al picioru lui pe direcția de mers. În mod normal, acesta
este de 5˚ extern, dar variază de l a 5˚ intern până la 15˚ extern .
Sursa deviației mediale a degetel or poate fi la nivelul picio rului
(metatarsus varus), al treimii infer ioare a membrului (torsiunea internă de
tibie) sau al coapsei (anteversie femur ală persiste ntă).
Copilul mic are un mers cu bază largă de susține re, asociat ă cu flexiea
și rotația externă a coapsei pe bazin, prin contractur ă muscul ară și extensia
incompletă a genunchiului . Pe măsură ce se ameliore ază stabilitate a,
contractur a disp are, permițâ nd rotația intern ă a me mbrului infer ior.
43

7.2 Di formi tățile piciorulu i
Poziția fătului in utero influențe ază forma picio rului. Diformitățile de
le acest nivel apar în asociere cu diverse anomalii de modelare cum este
plagiocefalia, torticolisul și luxația congenit ală de șold. Cea mai comună
diformitate este piciorul calcaneovalg care întâlnește cu grade diferite la o
treime dintre copii și poate fi depista tă la naștere.
Metat arsul adductus este mai rar întâlnit (1%) și se depiste ază mai
ales atunci când copilul călcând spre interior. În ambele cazuri este
important de făcut diagnosticul diferen țial cu luxația congenit ală de șold,
prin ec ografie – la sugari – s au radiologie – la copiii mai mari.
Potrivit de jos în sus, piciorul meta tarsus adductu s este reniform,
partea anterioară a piciorului fiind de viată med ial.
7.3 Torsiunea tibială
Torsiunea tibială se referă la răsucirea osului în jurul axului care
unește genunchiul cu glezna. Poate fi evaluată cu ajutorul unghiulu i coapsă-
picior, copilul fiind în decub it ventral, cu genu nchiul flectat la 90˚. Unghiul
se măsoară la intersecția p relungirii axului lung al piciorului cu a xul coapsei.
În mod normal, variază între 10˚ intern și 40˚ extern.
Simila r diformitățile piciorului, t orsiunea tibială poate fi influenț ată de
poziția in utero. Torsiune a internă este se observă la copiii mici, când se
asociază cu accentuarea fiziologică a arcuir ii tibiei.
Diformită țiile torsionale ale tibiei se rezolvă spontan, de obicei până la
vârst a de 3 ani.
La copiii mai mari, cu torsiune externă, poate apărea deviația laterală
a degetel or. Aceasta este adesea asimetrică , mai accentuată pe dreapta și
tindă să evolueze. Dacă asimetr ia este marcată, se recomandă corecția
chirurgicală prin osteotonie tibială .
7.4 Torsiunea femurală
Torsiunea femur ală sau anteversia nu pare a fi influen țată de poziția in
utero .La naștere mă soară 40˚ și se r educe progresi v până la 15˚ la maturitate.
44

La nivelul șoldului, rotația intern ă este mai mare decât cea externă. Este
princip ala cauză de deviție medial ă a degetel or la copiii de peste 3 ani și este
mai p ronunțată între 4 și 6 a ni.
Deviația medială a degetelor , cauzată de anteversia femur ală, se
rezolvă spontan în 80% dintre cazu ri, până la vârst a de 8 ani. La fete persistă
într-un caz din 15, la băieți proporția fiind și mai redusă. Nu exist ă dovezi
privind a socierea cu o steoartrita în p erioada de a dult.
Anteversia femur ală se asociază adesea cu luxația congenit ală de șold;
de acee a, se va c ontrola amplitudinea abducție i și stabilitatea a rticulară.
7.5 Pla tfusul
Platfusul reduct ibil este normal la sugari, deoarece arcul medial al
bolții plantare n u se dez voltă dec ât o dată ce co pilul învață să me argă.
Piciorul plat reduct ibil se întâlnește la peste 20% dintre adulți și nu
exist ă dovezi că se asociaz ă cu co mplicații.
Diagnosticul diferen țial se face cu tendonul lui Ahile scurt, care poate
indica o cauz ă neuromuscula ră.
Piciorul plat fixat este neobișn uit la copiii mici. Apare de obicei după
vârst a de 8 ani, prin artroza deformantă a oaselor tarsului. Este însoțit de
durere , în caz de picior plat spastic peroneal. Alte cauze de platfus fixat sunt
cele de n atură infecțioa să,tumorală sau artrita juvenilă id iopatică.
7.6 P iciorul cavu s
Piciorul scobit idiopatic este o diformitate rar întâlnită.Este rigid,
durer os și adesea, patologic, apărând în urma unei tulbur ări neuromuscula re
care nece sită investigați i supliment are.
7.7 Di formi tăți angular e
Toți sugarii au genu varum , deși acest lucru devine aparent abia când
încep să meargă. Arcuirea fiziolo gică a tibiei este asociat ă cu torsiune a
internă.
Între 18 luni și 2 ani membru l inferior se îndre aptă, apoi apare genu
valgum, vizibil cel mai bine între 3 și 4 ani, care se reduce apoi până la 7 ani
către ali nierea osoasă a adultului.
Gradul de varus se poate determin a măsurând distanța interc ondiliană.
La 6 luni aceasta poate fi de până la 6 cm. Până la vârsta de 2 ani trebui e să
ajungă la zero .
45

Mersul pe vâr furi
Când se ridică în picioare și începe să mear gă, copilul mic poate călca
numai pe vârfur i, dar, până la vârsta de trei ani, trebuie să-și formeze pasul
corect. Dacă acesta nu se întâmplă se naște suspiciunea unei afecțiuni
neuromuscula re, cu atât mai mult dacă sunt prezen te și alte semne de
întârziere în dezvolta re sau dacă exist ă anteceden te semnif icative la naștere.
Mersul pe vârfur i poate apărea compensator la hipotonia muscul ară
proximal ă. La băieți, o idee bună ar fi măsurarea creatinin -fosfokinazei
pentru diagn osticul d iferențial a l miodistrofiei.
În absența unei afecț iuni neuromuscul are, persiste nța mersului pe
vârfur i se co nsideră idiop atică și este de o bicei o trăsătură famil ială.
Tratamentul constă în exerciții de întărire a muscul aturii și utilizarea
unor aparate gipsate speciale pentru ”reeducare a” mersului și elongarea
tendonului ahile an.
46

CAPIT OLU L VIII
SPITALU L CLINIC M ARIE CUR IE
BUCUR EȘTI
SEC ȚIA ORTOPED IE
CAZ C LINIC NR.1
Perioada 11.04- 16.05.2002
PrezentareaPacienta M.A. în vârs tă de 22 de a ni,domic iliată în
cazului Bucu rești, s tuden tă, se prezint ă la data de 1 1.04.2002 la
Camer a de g ardă ortopedie a Spitalului Ma rie Curie cu
diagnosticul de:
-displaz ie luxantă de șold drept
Motivele Pacienta s-a internat cu:
internăr ii-durere de șold
-mers neechlibrat pr in scur tarea unu i mem bru
Profilul Doamna M.A. este o persoană sociabilă se p oate
pacientei șicomunic a cu dâ nsa despre p roblemele pe rsonale,locuiește
percepțiacu părinții într-un apartament cu trei camere în c ondiții
stării debune.
sănăta te
Anteced ente-hered o-colaterale: ma mă,tată sănătoși
medicale -personale fiziologice: a avut men arhă la 14 a ni,ciclu
regul at
-patologice: • displazie luxantă de ș old drep t la vârsta
de 1 a n.
• intervenție cu a parat de disten sie Hessing.
Istor icul Pacienta în vârst ă de 22 de a ni,a fost depist ată la
47

boliivârst a de 1 a n cu d isplazie luxantă de ș old dre pt.A fost
Tratată cu a tele,după meto da Pacii-Lorenz.La vâr sta de
10 ani a suportat o intervenție cu aparat de disten sie
Hessi ng.Pacient a este reinternată cu
simp tomatologia descrisă pentru reevalu are
chirurgicală.
Protocol Examen fizic general
medical Greuta tea 60 kg,t alia 170 cm
actual Tegumen te și muc oase normale
Stare de co nștienț ă este cooperantă și co nștient ă
Stare de nu triție normoponderală
Aparat respirator:
-normal
-16 re spirații/min
Aparat cardiovascul ar:
-normal
-TA: 120/70mmHg
-AV: 76 b ăt/min
-ritm ca rdiac regul at
Sistem ur inar:
-micț iuni f iziologice
-1400 ml/24h
Sistem ne rvos:
-răspunsul la stimul i este p rezent
-orientarea tem poro-spațială normală
Aparat digesti v:
-abdomen mobil suplu nedurer os la palpare,cu
mișcări res piratorii
-tranzit prezent
Pacienta pr eope rator prezintă:
-dure re la nivelul ș oldului
-mobilitate dezechil ibrată
-anxietate
-inapetență
-insomnie
Examene d e labo rator efectua te preoperator:
-TQ – 14″
48

-TH – 1 15″
-HLG – Hb 1 3,4g%,Ht 43 %
-AP 100%
-Glic emia 76mg %
-Uree 21mg %
-TGO 40 U I/l
-TGP 23 UI/l
Tratament me dicamento s preoperator:
-ser fiziologic 1000 ml
-gluc oză 5% 500ml
-xilin ă 1%
-dextran 1fl.
-dormicină 1f.
-droperidol 1ml
-ketal ar 20ml
-hidroc ortizon 100mg
Pacienta a fost aliment ată și hidratată parenteral cu ser fiziologic și
gluco ză 5%.
Postoperator
Pacienta a prezent at:
-greață postanestezie
-dificultate la elimina re din cauza p oziției
-nu a putut s ă se odih nească sufi cient da torită p oziției
impuse și co nfortului modificat.
Evoluție postoperatorie bună.
Tratament po stopera tor medicamento s:
-algocalmin 1f
-zinacef 4fl
-gentamic ină 1f
-oxacilină 4g
-diaze pam 1tb
Aprecierea nur sing a s tării de depen dență pr eoperator:
49

1.Nevoi a de a evita pericolele – alterarea stării de confort;neliniștea față de
alterarea propriei înfățișă ri.
2.Nevoi a de a b ea și a se al imenta – aliment ație și hidratare def icitară
3.Nevoi a de a elim ina – dificultate a de a elimina
4.Nevoi a de a fi curat și a-și proteja tegumenetele – posibilitatea de
alterare a tegumen telor și muco aselor
5.Nevoi a de a dormi și a se odihni – imposibilitatea de a dormi și a se
odihni.
Aprecierea nur sing a s tării de independ ență po stoperator:
1.Nevoi a de a respira – bolnava prezintă o respirație normală 16
respirații/min, empirică, fără effort, silențio s, cu mișcă ri toracice.
2.Nevoi a de a menține temperatura corpului în limite normale – bolnava
are o temp eratură constantă adaptabilă ter mic.
3.Nevoi a de a fi ocupa t și de a se realiza – bolnava este preocupată de
școală și do rește s ă reînceapă activitatea școlară cât mai curând.
4.Nevoi a de a se recreea – bolnavul își petrece timpu l liber în mod plăcut,
citește ,viz ionează div erse p rograme.
5.Nevoi a de a învăța să-și păstreze sănătatea – bolnava are multe
infor mații despre boala sa, pune întreb ări și cooperează cu personalul
medical.
6.Nevoi a de a acționa conform propriilor credințe și valori – bolnava este
de rel igie ortodoxă, este religioa să, respectând rest ricțiile de relig ie.
7.Ne voia de a comunica – bolnava este o persoană sociabilă , se poate
comunic a cu ea de spre problemele p ersonale.
8.Nevoi a de a se îmbrăca și de a se dezbrăca – bolnava cu toate că
prezintă displazie luxantă de șold drept are capacitate a de a se se îmbrăca și
de a s e dezbrăc a singură fără ajutorul pe rsonalului medi cal
9. Nevoi a de a se mișca și a avea o bună postură – bolnava se poate
deplasa singură,nu are nev oie de ajutor med ical.
Aprecierea nur sing a s tării de depen dență po stoperator
1.Nevoi a de a evita pericolele – alterarea stării de confort legată de poziția
impusă (DD).
2.Nevoi a de a comuni ca – alterarea stării de sănătate fizică și psihică,
alterarea imag inii de sine.
50

3.Nevoi a de a se mișca și a avea o poziție corectă – potențial de adoptare a
unei poziții vicioase necorespunzătoare v indec ării.
4.Nevoi a de a-și păstra igiena corporală – potențial de alterare al
tegumen telor și al muco aselor
5.Nevoi a de a dormi și a se odihni – perturb area programului de somn,
calitatea s omnului nesatisfăc ătoare.
6. Nevo ia de a se îmbrăca și dezbrăca – potențial de alterare a aparatului
gipsat.
7.Nevoi a de a se al imenta ș i hidrata – aport nutrițion al și hidric scăzut.
8.Nevoi a de a elimina – stare de disconfort datorită imposibil ității de a
elimina normal.
Aprecierea nur sing a s tării de independ ență po stoperator
1.Nevoi a de a respira și a avea o bună circulație -bolnava prezint ă o
respirație normală,fără efort,cu mișcă ri toracice simetri ce 16
respirații/min.Prezintă reflexul de tu se,secreți i minime, muco asă umedă .
2.Nevoi a de a menț ine temperatura corporală în limite normale –
pacien ta are o temperatură constantă,adaptabilă termic.
3.Nevoi a de a fi ocupa t și realizat – bolnava este preocupată de școală și
dorește s ă-și re înceapă activitatea școlară cât m ai curâ nd.
4.Nevoi a de a se recreea – bolnava își petrece timpu l liber în mod
plăcut,citește ,vizionează diverse p rograme tv.
5.Nevoi a de a învăța să-și păstreze sănătatea – pacient a are multe
infor mații despre boala sa.Pune întrebă ri și cooperează cu personalul
medical
6.Nevoi a de a acționa conform propriilor cerințe și valor i – bolnava este
de religie ortodoxă,practica ntă,respectă și practică valorile
spirituale.B olnava se r oagă respectând restricțiile impuse de relig ie.
51

SPIT ALUL CLINIC MA RIE C URIE
CAZ CLIN IC NR .1 Proces de îngrij ire
Îngri jirea pac ientei preope rator
Nevoia
fundamentalăProbleme de
dependențăManifestări
de
dependențăSursa
de
dificultateDignostic
nursingObiectiveInterv enții
Auto nomeDelegateEvaluare
1. Nevo ia de a
evita
perico lele -durere la
nivelul
șoldului
-risc cre scut
de com plicații
(staza
pulmonară,
atrofie
musculară)
-risc de
accidentare.-irascibi litate
-anxietate
-mers ne-
echilibrat
-anticipare
eveniment elor
negative-necu-
noașter ea
efectelor
postoperato
rii
-pierd erea
imaginii d e
sine.-alterarea
stării de
confort
-neliniștea
față de
alterarea
propriei
înfățișări.-psihot e-
rapie
-recoltarea
analizelor
-comb ate-
rea durerii
-pregătir ea
preoperato
rie în
vederea
cond uitei.-discut c u
bolnava despre
eventuala interv.
-pentr u calmare
îi ofer un ceai d e
tei și îi adm un
algocal min
contr a durerii.-algocal-
min
-ser
fiziolog ic
10%
-glucoz ă
5%
-adrena-
lină 1f.
-xilină
1%
-dexton
1f
-dormici-
nă 1f.
-ketalar
20ml-obiectiv
atins.
2. Nevo ia de a
bea și a se
alimenta-alimentare și
hidratare
ineficientă-inapetență și
anxietate-spitalizar e
-durere,
anticip area
evenimente
lor negative-alimentație
și hidr atare
deficitară.-să fie
echilibrată
hidri c și
nutrițional
în ved erea
interv.-am expli cat
necesitatea u nei
bune hidrată ri și
am avut grijă ca
pacienta s ă bea
lichid e
neînd ulcite și
care nu provoacă
gaze.-ser
fiziolog ic
10%
-glucoz ă
5%-obiectiv
atins.
52

Nevoia
fundamentalăProbl eme de
dependențăManifestări
de
dependențăSursa
de
dificultateDign ostic
nursingObie ctiveInterv enții
Auto nomeDelegateEvaluare
3. Nevo ia de a
elimin a-constipație.-stres
-anxietate
-lipsa
activi tății
psihic e.-spitalizar e
-aliment area
deficitară.-dificultatea
de a elimina-pacienta
să poată
elimina.-administrez
bolnavei
câteva g de
ulei de ricin în
seara
premer gătoare
intervenț iei.
-în zi ua interv.
verific dac ă
pacienta m ai
are problem e
digestive și m ă
asigur că își
evacueză
vezica. -obiectiv
atins.
4. Nevo ia de a
fi curat și a -și
proteja
tegumente le-incapacitat ea
de a-și acord a
igiena
perso nală.-durere la
nivelul
șoldul ui
-mobili tate
dezechilibra-
tă.-necoordo-
narea î n
mișc ări
-durere-posibilitatea
de alterare a
tegumentelor
și mucoasei.-să nu fie
sursa de
infecție
nozo
combială
-pregătir ea
câmpului
operator.-în di mineața
intervenț iei
pregătes c
câmpul operat.
-batijon area
zone i de
intervenț ie cu
antisepti ce
colorate +1/2
din co apsă și o
protejez cu
pansament
steril.-obiectiv
atins.
53

Nevoia
fundamentalăProbleme de
dependențăManifestări
de
dependențăSursa
de
dificultateDign ostic
nursingObie ctiveIntervenții
Autono meDelegateEvaluare
5. Nevo ia de a
dormi și a se
odihni-dificultate în
a adormi-durere
-confort
modifi cat
-neliniște
-anticiparea
elementelor
negative.-durere
-anticiparea
eveniment e-
lor negativ e
-spitalizare.-imposibi lita-
tea de a
dormi și a se
odihni.-calmarea
pacientei
-combate –
rea du rerii
-creearea
unui
confort
fizic și
psihic.-adm diazepa m
pentru ca ea să
poată dor mi
-administre z
algocalmi n
pentru
calmarea
durerii.-algocal-
min 1f.
-diaze-
pam 1tb.-obie ctiv
atins.
54

Îngrijir ea pacient ei postopera tor
Nevoia
fundamentalăProbl eme de
dependențăManifestări
de
dependențăSursa
de
dificultateDign ostic
nursingObie ctiveInterv enții
Auto nomeDelegateEvaluare
1. Nevo ia de a
evita
perico lele-poziție
impusă în
decubit dors al
-perturbarea
imagi nii de
sine.-irascibilitate
-tahicardie
-transpirație
-imobil itate
-incapacitate
de a efectua
activi tăți
-modificarea
dinamicii
familiar e.-intervenț ia
chiru rgicală
recentă
-reacția p ost
anestezie
-constrânge-
ri fizic e
(aparat
gipsat,
sonda
urinară,
PEV).-alterarea
stării de
confort
legată de
poziția
impusă(DD).-suprave-
gherea
perfuziei
-preveni-
rea p neum
oniei hipo
statice
-preveni-
rea
atrofiei
musculare
-suprave-
gherea
funcțiilor
vitale
-menține –
rea u nei
poziții
adecvate . -am avut grijă
ca poziția B să
fie în DD și s ă
aibă picior ul
operat în ușoa-
ră abducție
-pt ev itarea
încărcării
pulmonare
i-am făcut pac
tamponament e
pe spate cu
alcool
-am măsurat
TA 120/70mm
Hg și P
80b/mi n
-după
scoate rea
sondei urinare
ajut pacienta s ă
folos ească
plosca și
bazinetul.
-îi fac m asaj la
membre le
sănătoase.
-am
supravegheat
perfuzi a.-ser
fiziolog ic
10%
-glucoz ă
5%
-algocal-
min 1f
-zinocif
i.v.
(2f,0,12)
-gentami-
cină 2f
-oxacil i-
nă 4g
-diaze –
pam 1f
-metoclo-
pramid.-obiectiv
realizat.
55

Nevoia
fundamentalăProbl eme de
dependențăManifestări
de
dependențăSursa
de
dificultateDign ostic
nursingObie ctiveInterv enții
Auto nomeDelegateEvaluare
2. Nevo ia de a
comunica-alterarea
imagi nii de
sine.-reacții
negativ e
legate de
alterarea
integrități i
fizice.
-refuz de a-și
privi p artea
operat ă și d e
a o a tinge.-sindrom de
imobil izare
-intervenț ii
chiru rgicale.-alterarea
stării de
sănătate
fizică și
psihică
-alterarea
imaginii d e
sine.-favoriza-
rea com u-
nicării
-încuraja-
rea B să
vorbeasc ă
și să-și
atingă
zona
operată.-încurajez B să
își expri me
sentimentele
-creez o
ambianță
veselă
-convi ng
pacienta s ă
participe la
activi tăți
cotidiene.-obiectiv
realizat.
3. Nevo ia de a
se mobiliza-restr icția
mișcării
impusă de
conduita
terapeutică.-incapacita-
tea de a se
mișc a
-dimi nuarea
forței
musculare.constrângeri
fizice(aparat
gipsat)
-intervenț ie
chiru rgicală.-potențial d e
adoptare a
unei poziții
vicioase
necor espunză
toare .-menține –
rea B în
poziția
DD în
primel e 48
de ore.
-imobi li-
zare
pasivă
apoi
activă.-am grijă c a
pacienta s ă stea
în DD cu
picior ul drept
în ușoară
abducție.Pt
aceasta p un
deoparte și de
alta a
picior ului 2
perne pt a
împiedica
schimb area
poziți ei
picior ului.-algocal-
min.-obiectiv
atins.
56

Nevoia
fundamentalăProbl eme de
dependențăManifestări
de
dependențăSursa
de
dificultateDign ostic
nursingObie ctiveInterv enții
Auto nomeDelegateEvaluare
4. Nevoia de
a-și p ăstra
igiena
corporal ă-poziția
impusă.-incapacita-
tea de a-și
satisf ace și a
acord a
singură
igiena
corpor ală.-constrân-
geri fizic e
(aparat
gipsat).-potențial d e
alterare a
tegumentelor
și
mucoaselor.-să aibă
tegumente
le integre
-păstrarea
ap gipsat
curat făr ă
pete sau
deteriorat.-dimi neața ajut
B să-și acorde
igiena bucală
la pat
-am grijă c ând
folos ește
plosca s ă nu
murdăreasc ă
gipsul așezând
B pe o mușama-obiectiv
atins.
5. Nevo ia de a
dormi și a se
odihni-intervenție
chirurgical ă
recentă.-ore de somn
insuficiente
-calitat ea
somnului
deficitară.-poziția
impusă
-confort
modificat
-constrân-
geri fizic e.-perturb area
modului de
somn
-calitat ea
somnului
nesatisf ăcă-
toare .-asigura-
rea
odihnei
necesare
refac erii
după
intervenție-administrez 1f
algocal min și
1 tb diazepam
-creez
pacient ei un
cadru intim și
liniștit pentr u a
se putea
odihni.-algocal-
min
-diazepa m-obiectiv
atins.
57

Nevoia
fundamentalăProbl eme de
dependențăManifestări
de
dependențăSursa
de
dificultateDign ostic
nursingObiectiveInterv enții
Auto nomeDelegateEvaluare
6. Nevo ia de a
se alimenta și
hidrata-hidr atare și
ingestie de
alimente
nesatisfăc ă-
toare.-intol eranță
la activități
-greață post
anestezie.-efect
secundar
anestezic
-alimente
deficitare .-aport
nutrițional și
hidri c
scăzut.-prev enirea
deshidrat ării
-asig urarea
unui aport
nutrițional
adecvat.Asigur p acientei
Hidratarea cu
ceai neînd ulcit
-în următoare le
4 zile
postoperatorii îi
asigur o m asă
bogat ă în
vitami ne și
proteine.-regim
aliment ar.-pacienta
este
aliment ată
și
hidrat ată
-nu
prezintă
semne de
deshidrat a
re.
7. Nevo ia de a
elimin a-poziția
impusă de
decubit dors al-dificultatea
de a elimina.-poziți e
neade cva-
tă
elimin ări-
lor.-stare de
disconfort
datorită
imposibil i-
tății de a
elimin a
normal.-monitoriza-
rea
elimin ărilor
-educarea
pacient ei cu
privire la
modul de
elimin are
-asig urarea
igienei.-ajut pacienta s ă
urineze la
ploscă ev itând
udarea sau
murdărirea
pansament ului
și menți nerea
posturii core cte
-am grijă c a
după urinare să
asigur boln avei
igiena intim ă.-boln ava
nu
prezintă
probleme
de
micțiu ne
sau de
fecale.
58

Nevoia
fundamentalăProbleme de
dependențăManifestări
de
dependențăSursa
de
dificultateDign ostic
nursingObie ctiveIntervenții
Autono meDelegateEvaluare
8. Nevo ia de a
se îmbr ăca și
dezbrăc a-restr icția
efectuării
mișcării de a
se îmbrăc a și
dezbrăca
impusa de
conduita
terapeutică.-incapacita-
tea de a se
îmbrăc a și
dezbrăca.-intervenția
chirurgical ă
(aparat
gipsat).-potențial de
alterare al a p
gipsat.-menține –
rea B în
poziția
decubit
dorsal în
primel e 24
de ore
-ajutarea
pacientei
ăn scopul
satisfacer ii
nevoii.-ajutarea
pacientei în
efectuarea
integrală a
tehnicii
-pregătir ea
lenjeriei la
îndemâna
pacientei.-obie tiv
realizat.
59

SPITALU L CLINIC ”GH.LUP U”
BUCUR EȘTI
SEC ȚIA NEU ROLOG IE
CAZ CLINIC NR.2
Perioada 11.03- 16.03- 2002
PrezentareaDomnul R.S. în vârs tă de 46 a ni,domic iliat în
cazului Bucu rești, pensionat pe c az de bo ală,căsătorit,cu d oi
sopii,se inter nează la data de 1 1.03.2002 l a secția
Neuro logie a Spitalului Clinic „Gh.Lu pu” cu diag no-
sticul de:
• boala Park inson î n evoluț ie
• spondilită anch ilozan tă în observaț ie
Motivele Pacientul se inter nează pentru:
internăr ii-dureri la nivelul ar ticulaț iei coxobi laterale ș i sacr o-
bilaterală
-retitudinea coloanei verte brale ș i limitarea mișcăr ilor
mati nale
-tremur accentual al mem brelor drepte.
Profilul Domnul R.S. este o persoană sociabilă,se poate
pacientu luicomunic a cu dâ nsul des pre problemele p ersonale este
și per cepțiacăsătorit,locuiește într -un apartament cu 3 camere, are
stării de2 copii.
sănăta te
Anteced ente-hered o-colaterale-ne agă
medicale -personale-fiziologice-ne semnificative
-p atologice TBC pulmonar 1988
-boala Parkinson 1997
-hernie inghin ală operată 2001
Istor icul Bolnav cunoscut cu bo ala Parkins on în 1 997 în
boliitratament cronic intermitent (afirma tiv) cu N akom 2tb/zi
Selegină 2tb/z i și Viregyt 2tb/zi.Se i ntern ează pentu
Reevalua rea acestei boli precum și a persiste nței dure rilor
60

La nivelul mișcă rilor matinale (în s pecial).
Protocol Examen fizic general
medical Simptome ge nerale:
actual -dure re la nivelul ar ticulației coxobilater ale
Și s acrobilatera le
-retitud inea c oloanei vertebra le și lim itarea
mișcărilor matinale
Tegumen te și muc oase-normal colorate
Țesut sub cut anat normal reprezen tat
Ganglioni su perfi ciali nepalpabili
Sistem o sos
-dure ri la mobilizare
Aparat respirator
-torace n ormal,fără raluri
Aparat cardio-vascula r
-TA 120/70 mmHg
-AV 65 regula t
-AMC în lim ite normale,zgomote ca rdiace făr ă
raluri cardiocervicale
Aparat digesti v
-abdomen suplu,mobil cu re spirația,ficat s plină
în lim ite normale
-tranzit prezent
Aparat renal
-micț iuni s pontane
-semnul Giordano (−) bilatera l
Sistemul ne rvos ce ntral:
-orientat tem poro-spațial
-tremur de rep aus al memb relor drepte,fără
tremur i ntențonal
-ROT în glo bal bilateral (reflex o steotendin os)
-RCP flexie bilaterală (reflex cuta nat plantar)
-refle xul Mari nescu Rad ovici ( + )
-refle xul Noic a ( + ) pe dreapta
-trimiterea anteflexiei coloanei vertebr ale
M. Șchöber
61

ANALIZ E EFEC TUA TE PE TIMPUL INTERNĂRII
Analize d e laborator:
-HLG: Hb 15 ,9 mg%,Ht 46 %,leucocite 7700 m m³
-VSH 6 mm/h
-uree 24mg
-creatinin ă 1,0mg %
-glicem ia 75mg %
-TGO 4 U I
-TGP 2 UI
-colestero l 168mg%
-lipide 700mg %
-triglicerid e 74mg%
-proteine totale 7 ,6mg%
-sumar de urin ă: leuc ocite frec vent,mucus frec vent
Invest igații paracl inice
-EKG normal
-radiog rafie pulmonară
-modificări fibroase
-radiog rafie bazică a rticul ară coxofemur ală normal,sacrolice cu
infiltrarea spațiilor articulare bilate rale
62

EXA MEN NE URO LOGIC
I.Atitudini p articulare…………………nu ar e……………………………………………… …….
II.Mișcări involu ntare…tremur de r epau s al membrelor d r sup > inf…………………………… ….
III.Semn e meningeale……………ceafă moale…………………………………………………… …
IV.Nervii cranieni…………………………………………………… ……………………………… …
1. nervul olfactiv (acuitată olfact ivă, hal ucinații olfactive)……………………………………… ..
…………………… normal…………………………………………………………………………………
2. nervul o ptic (acuitate vizuală, câmp viz ual, f undul de och i)……………………………………
…………AS/C V – nor male……………………………………………………………………
3. nervul oc ulomotor (per . III, IV , VI) poziția glob ilor ocul ari, mobilitatea glob ilor oculari, str abism ,
diplo pie, pupile, reflexe pupilare, ptoza p alpebrală…………………………………………… …
……….…………………………………………………………………………………………………… ..
…………………oculomotri citate normală intrinsecă și extrinsecă …………………………………… …
4. nervul trig emen:
a) co mponenta senzit ivă (tulb urări subiective, examen ul sensibil ității tegumente lor feței și m ucoaselor,
puncte Walleix, reflex cornea n)…………………………………… normale………………..
………………………………… ( + )………………………………………………………………………
b) com ponenta m otori e (relieful, mișc ările mușchil or masticatori, reflexul m aseterian) ……….
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
5. nervul f acial (sime tria f acial ă, fante pantebral e, mimică volu ntară, examen ul gustului î n ce le 2/3
anterioare ale limbii)…( + )……………………………………………………………………… .
………………………………………………………………………………………………………………
6. nervul a custico- vestibular
a) co mponenta cohl eană (tulburări subiective, acuitate auditivă, con sucerea oso asă și aeria nă)
……………………………… AA egală……………………………………………………………………
b) com ponenta ves tibulară (vertij, nistagmus, Romber g, proba brațelor înti nse și in dicați ei, probe
instrumentale )…………………( + )………( − )…………………………………………………… .
………………………………………………………………………………………………………………
7. nervul glosof aringi an (examenul gustului în 1/3 posterioar ă a limbii, deglutiția pe ntru solid e)……
………………………………………………………………………………………………………………………
……………normal……………………………………………………………………
8. nervul v ag și s pinal:
a) co mponenta com ună vago-s pinală (poziț ia și m ișcările valului palatin, reflexul v elo-palatin și
faringi an, fonația)……RVP, RF /nor mal……………………………………………………………… ..
………………………………………………………………………………………………………………
b) com ponenta ex ternă spinală (relieful și mi șcăril e SCM – tra pez, tort icolis)………………….
………………………………………………………………………………………………………………
9. nervul hi poglos (p oziție, mișcări și trofic itate limbă)………………………………………… ..
…………limbă de aspect normal pe lin ia mediană……………………………………………………… ..
………………………………………………………………………………………………………………
63

V.MOTILITATE
1. Ortostați une și mers ul……………posibil cu pași mici……………………………………… ..
2. Mișc ări active segm entare , forța m usculară segmentar ă, probe pareză……( − )…bilateral….
3. Tonus muscular (hipoto nie elasti că, plastică, p roba lui Noic a)……………………………… …
………………………… hipoton ie polielast ică Noica ( + ) pe dr eapta……………………………………
4. Coordon area mi șcărilor (ataxie cerebeloasă și s pinală)……………………………………… …
………………………………… fără atax ii……………………………………………………………… ..
VI.REFLECTIVIT ATE
1. Reflexe normale :
a) o steotendinoase (stilo- radial, cu bito- pronator , bicipital,tric ipital, p atelar și a chilian)………..
…………………………………… ROT moi inferioar e pe dreapta………………………………………
b) cut anate (abdomi nale, plantare)……………………………………………………………… .
………………………………………………………………………………………………………………
c) reflexe de postură (r.gambie rului a nterior)……………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
2 .Reflexe patolog ice (Babinski, O ppenheim, Rossolimo, Hof fman, M arinescu-Ra dovici, c lonus
rotulia n plantar)…………………………………………………………………………………… ..
…………………………… nu se observă RCP – flex ie bila terală Marinescu Radovic ( + ) pe dr .……….
………………………………………………………………………………………………………………
VII.SENS IBILITATEA
1. Subi ectiva (hi perestezie, hiperp atie, parest ezi)…………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
2. Obi ectiva el ementar ă:
a) s uperfic ială…………………………………………………………………………………… .
…………………………………………………………………… normal…………………………………
b) pr ofundă……………………………………………………………………………………… .
………………………………………………………………………………………………………………
3. Obi ectiva si ntetică (stereognozie, topognozie , som atognozie, nozogn ozie, dermole xie discrimi nativ ă)
……………………………… normal………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
VIII.SFINCTERE LE ȘI F UNCȚIA GONADICĂ………………………………………………… …
…………………………… micțiuni spontane bilat erale………………………………………………… ..
………………………………………………………………………………………………………………
IX. TROF ICIT ATE, VASO MOTRICITATE (atrofi musculare ± fasciculații, fanere, tegumente, paloare,
eritem, edem)………………………………………………………………………………………
………………………………………… normal……………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
X.LIMBAJU L……………normal……………………………………………………………… .…
………………………………………………………………………………………………………………
XI.PRAXIA
1. Simbolică (ges turi ind uctiv e și automate)………………………………………………………
64

………………………………………………………………………………………………………………
2. De utilizare (evocarea form ulei chinetice)…………………normal……………………………
………………………………………………………………………………………………………………
XII.PSIHIC (ideaț ie, orientare, afectivitat e, voința, c unoaștere, intelect, comportament)…………….
…………………………… orienta t tempor o-spațial……………………………………………………… .
Tratament me dicamento s
Pacientul se afl ă sub tratamentul de:
-rupan 3tb./zi
-hepaton 3tb./zi
-pentoxifilin 3t b./zi
-aspirin ă 1tb./zi
-triferme nt 3tb./zi
-diaze pam 1tb./z i
-nakom 1tb./zi
-selegină 2tb. /zi.
Sub ace st tratament pacientul a avut o evoluție favo rabilă.
Aprecierea nur sing a pr oblemelo r de depen dență
1.Nevoi a de a evita peri colele – mo dificare a stării de b ine lega tă de durere
manifestată prin agit ație.
2.Nevoi a de a b ea și de a mânca – aliment ație inadecvată datorită tremu răturii la
nivelul membrel or.
3.Nevoi a de a se m ișca ș i a avea o bună postură – limitare a mișcă rilor datorită
durerilo r la mobilizare.
4.Nevoi a de a d ormi ș i a se odi hni – perturba rea modului de somn lega t de durere
și tremur de re paus al membrelo r drepte.
Aprecierea nur sing a pr oblemelo r de independ ență
1. Nevoi a de a respira – bolnavul a re o respirație normală, 17 re spirați i/min.,f ără
raluri, cu torace normal, frec vența , ritmul și am plitudinea respirației fiind n ormale.
2.Nevoi a de a elim ina – bolnavul el imină normal, diurez a pe 24h a proximativ 1400
ml, urina este hipercr om, micți unile su nt normale, rinich i normali.
3.Nevoi a de a se î mbrăca ș i dez brăca – bolnavul se îmbracă și se dezbra că singur
fără ajutor din partea personalului med ical.
4.Nevoi a de a m enține temperatura corpului în limite normale – bo lnavul a re o
temp eratură normală, echilibrată termic, tegume ntele s unt calde, r oz.
65

5.Nevoi a de a menține tegumentele curate ș i integre – pacientul p rezint ă
tegumen te normal colorate, îngrijite fără leziuni prezente , cu o toaletă în s tare bun ă
(baie, duș).
6.Nevoi a de a co mun ica cu s emenii – bolnavul este o persoană comunicati vă,
sociabilă , comunică cu p ersonalul medi cal arătându-și intere s față de boala sa.
7.Nevoi a de a acț iona con form propriilor credințe ș i valori – bo lnavul este o
persoană credincio asă, de origine o rtodoxă, participând la serviciul religios.
8.Nevoi a de a se r ecreea – bolnavul cu toate că este p ensionar pe caz de b oală,
timpul liber și-l pe trece în m od plăcut, citind, sciind, ascultând m uzică.
9.Nevoi a de a fi ocupa t și de a se realiza – bolnavul este oc upat, își asumă
atribuț iile de famili e și față de s ocietate.
10.Nevoia de a învăța s ă-și păstreze sănătatea – bo lnavul este c onștient de starea
sa de s ănătate,fiind c ooperant cu personalul medical , preocupându-se de s tarea de
sănătate și îngrijind-o .
66

SPITALU L CLINIC GH. LUP U
Caz clinic nr .2 Pr oces d e îngrijire
Nevoia
fundamentalăProbl eme de
dependențăManifestări
de
dependențăSursa
de
dificultateDignostic
nursingObiectiveInterv enții
Auto nomeDelegateEvaluare
1.Nevo ia de a
evita
perico lele-durere
-tremu rul.-agitație
-neliniște.-boal a
neurolog ică
Parkin son.-modificarea
stării de bine
legată de
durere
manifestatăpr
in agitați e.-pacientul
să nu
prezinte
dureri la
nivelul
articulației
coxo-
bilaterale
și sacrobi li
tatea .-administrația
medicației
indic ate de
medic.-Rupan 3
tb/zi
-Nakom
2 tb/zi
-Seleg-nă
2tb/zi-obie ctiv
în curs de
evalu are.
2. Nevo ia de a
bea și a m ânca-risc potențial
de
deshidrat are-imposibi-
litatea d e a se
hrăni singur
datorită
tremurului.-agitație
-durere.-aliment ație
inadecvată
datorită
tremurului.-asig ura-
rea
pacientu-
lui unei
cantități i
mai mari
de
alimente-mă asigur că
aliment ația
pacientul ui este
corespunză-
toare
-dimi nuarea
grețurilor și a
vărsăturilor .-Trifer-
ment
3tb/z i
-Metro-
clopra
mid
3tb/z i.-obie ctiv
realizat.
67

Nevoia
fundamentalăProbl eme de
dependențăManifestări
de
dependențăSursa
de
dificultateDignostic
nursingObiectiveInterv enții
Auto nomeDelegateEvaluare
3. Nevo ia de a
se mișca și a
avea o b ună
postură-depla sare
posibilă c u
pași mici.-durere
-tremur.-boal ă
neurolog ică
(retitudine
coloanei și
limitar ea
mișc ărilor
matinale).-limitar ea
mișc ărilor
datorită
durerilor la
mobilizar e.-educa-rea
paci-
entul ui
pentr u a-și
păstra o
poziți e
corectă.-ajut pacientul
să-și p ăstreze
tonusul
muscular prin
mișc ări pasive
și activ e.-Rupan 3
tb/zi.-obiectiv
nerealizat
datorită
tremurului
care
persistă.
4. Nevo ia de a
dormi și d e a
se odihni-dureri la
mișc ările
membre lor
-treziri
frecvente.-som n
deficitar
datorită
tremurului și
durerilor.-agitație din
cauza
spondilitei
anchilozan te-perturb area
modului de
somn legat
de durere și
tremur de
repaus al
membre lor
drepte.-creearea
unui
confort
psihic și
fizic.-asig ur
confort ul
bolnavului p rin
aerisirea
camerei,liniște
perm anentă
-îi ofer
bolnavului u n
pahar cu lapte
seara.-diaze –
pam
1tb/zi.-obiectiv
realizat.
68

SPITALU L CLINIC GH. LUP U
BUCUR EȘTI
SEC ȚIA ORTOPED IE
CAZ CLINIC NR.3
Perioada 2.04 – 12.04.2002
PrezentareaDoamna T.S. în vâr stă de 63 ani, domiciliată în
cazului Bucu rești, p ensionară, căsătorită, 3 copii, se inter nează
La data de 2.03.2002 l a secția de Ortopedie a S pitalului
Clinic Gh Lupu cu d iagnosticul de:
•Fractură per tohanter iană
Motivele Pacienta s-a internat cu:
internăr ii- dureri și impoten ță funcțional ă, șold drept
Profilul Doamna T.S. este o persoană sociabilă , se poate
pacientei șicomunic a cu dâ nsa despre p roblemele pe rsonale, este
percepțiacăsătorită de 40 de a ni, are o alime ntație ech ilibrată, nu-i
stării de place acti vitatea fi zică, locuiește într -un apartament cu 3
sănăta tecamere, în co ndiții bune.
Anteced ente- heder o-colaterale: ne agă
medicale -personale:- fiziologice: a avut me narhă la 14 a ni,
menopauza la 47 a ni, ciclu regul at, 3
nașteri normale.
– patologice: nesemnif icative
Istor icul Pacienta, pe d ata de 2.04.2002 a plecat la piață,
boliimergând pe jos, 2 stații de ma șină. Când a coborât de
pe trotuar, pacienta nu a văzut c ă lângă bordură este o
și a căzut. Pa cienta nu a mai putut să se ridi ce, și a fost
ajutată de către un trecăt or care a anunțat imed iat
salvare a.Pacienta a simț it mai întâi o arsură, după care
o durere v ie. A fost inte rnată de ur gență la spital unde
s-a decis o interv enție chirurgical ă, pentru punerea u nei
tije, sub ec ran cu r ahianestezie.
69

Protocol Examen fizic general
medical Simptome ge nerale
actual – astenie
– dure re
– starea gene rală alterată
Greuta te 65 k g, talie 160 cm
Stare de co nștienț ă – este co operantă, conștient ă
Stare de nu triție – normoponderală
Tegumen te muco ase – n ormale
Țesut celula r subcut anat – normal fără edeme
Sistem o stearticula r – durere l a nivelul ș oldului drept
cu i mposibilitatea sprijinului pe
ace st picior .
Aparat respirator:
– normal
– 16 re spirații/min.
Aparat cardio-vascula r:
– normal
– TA: 130/70 m mHg
– AV:80/min
– ritm ca rdiac – regul at
Sistem ne rvos:
– răspunsul la stimul i este p rezent
– OTS prezen t
– ROT simetr ice
Sistemul urin ar
– diureza p e 24 o re aproxima tiv 1100 ml
– urina este hiperco mă
– micț iunile su nt normale
– rinichii normali
Aparat digesti v: abdomen mobil cu m ișcările res piratorii,
suplu, nedu reros la palpare.Tranzit prezent.
ANALIZ E EFEC TUA TE
Hemoglo bina- Hb – 1 1,5 mg %
– HTC – 3 3,9 mg %
– leuc ocite 6.000/mm³
VSH – 125 mm /h
70

Examene bioch imice sangu ine:
– glicem ie: 110 m g%
– uree: 14 ,3 mg %
– creatinin ă: 0,8 mg %
– colestero l total: 237 mg %
– TGO: 154 UI
– TGP: 484 UI
– bilirubină totală: 0,6 mg%
INVESTIG AȚII PARACLINICE
– Radiografie șold stâng
– EKG
TRATAMEN TUL MEDICAMENT OS admin istrat pe peri oada internări i
1. Algocalmin
2. Soluție Ringer , pev.
3. Keto nal diluat în 1-2 m l de ser fiziologic, i.v.
4. Dulco lax 2 dg. Numai în pe rioada de co nstipație, p eros
5. Diazepam 1 tb. s eara, peros.
ApreciereaAnalizâ nd datele a namnestice și ob servați ile pe rsonale,
Nurs ingse apreciează di n punct de vedere nursing c ă pacienta
R.U. p rezint ă:
-respirație normală: 16 res p/min
-TA 130/70 mmHg
-pulsul este amplu, regul at, AV=80/m in
-tegumentele – calde, transpirate
-nutrția – este bună
-somnul – este m odificat, bolnava p rezintă o stare
de ob oseală marcată, neliniște, nu reușeș te să
adoarmă noaptea din c auza durerilo r.
-eliminarea intestinală – este n ormală
-eliminarea urinară – este n ormală, diureza/24h
este de a proximati v 1500 ml.
-reacți i cuta nate – tegumen tele dat orită transpira-
țiilor a bundente a u ten dință la deshidrat are,
nece sită igienă riguro asă, tamponări de mai multe
ori pe zi cu soluție de mușețel , pudră de t alc.
71

Pacienta a suportat bine spitalizarea, nu au fost incidente , a cooperat cu
echipa de îngrijire; evoluția bolii pe perioda spitaliză rii este satisfăc ătoare,
simp tomatologia prezentă la intern are s-a ameliorat.
Din datele culese reiese că pacienta prezintă probleme de dependență
la următoarele n evoi:
1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLEL E prin modificare a stării de bine legată
de durere ma nifesta tă prin agit ație.
2. NEVOIA DE A ELIMINA prin alterarea eliminării intestin ale prin constipație
și mete orism a bdomin al.
3. NEVOIA DE A FI CUR AT ȘI ÎNGR IJIT prin riscul alterării integ rității
tegumen telor datorate imp osibil ității acordării îngrij irilor de igienă corporală.
4. NEV OIA DE A DOR MI ȘI A SE ODIHN I prin perturb area modului de somn,
legat de starea de cri ză.
5. NE VOIA DE A COMUNIC A prin te ndinț a de au to-izolare.
72

SPITALU L CLINIC GH. LUP U
Caz clinic nr.3 Proces d e îngrijire
Nevoia
fundamentalăProbl eme de
dependențăManifestări
de
dependențăSursa
de
dificultateDign ostic
nursingObie ctiveIntervenții
Autono meDelegateEvaluare
1. Nevo ia de a
evita
perico lele-durere
-inecuritate
datorită
prezenței
durerii
la nive lul
mem rului
imobi lizat.-depres ie
-frică
-neliniște
-facies
crispat.-fizic :
fractură
-psihic:
anxietate.-alterarea
stării de bine
datorită
fracturii,
manifestat
prin durere.-pacienta să
aibă o stare
de bine fizic
și psihic.
-să nu mai
prezinte
durere la
nivelul
șoldului, î n
termen de
trei zile.-aplic punga cu
gheață
-administre z
medicația
recomandată de
medic,
respe ctând doz a,
orarul de
administrare și
efectul acest eia
-recoltez sânge
pentru analizele
biochimic e
-încurajez
pacienta să-și
exprime nevoil e
și dori nțele.-pungă
cu gheață
algocalm
în 1f,i.v .
-Ketonal
-analize
bio-
chimice .-durerea
persist ă
dar cu o
intensi-
tate
mai mică.
73

Nevoia
fundamentalăProbl eme de
dependențăManifestări
de
dependențăSursa
de
dificultateDign ostic
nursingObie ctiveIntervenții
Autono meDelegateEvaluare
2. Nevo ia de a
elimin a-constipație
cronică
-dureri la
defecație
-scaune cu
frecență
redus ă, dure
și uscate
-scăderea
tranzit ului
intestinal
datorită
imobi lizării.-meteorism
abdomi nal
-dificultate în
a elimin a.-fizic :
digestie
laborioas ă
-soci al:
lipsa de
cunoști nțe
asupra
alimenta-
ției corecte.-alterarea
eliminării
intestinale
legată de
diminuarea
peristaltis
mului,
manifestată
prin emisi e
de scau cu
diferența la 3
zile.-pacienta
să prezinte
scaun
normal, s ă
nu mai
aibă
constipa-
ție.-îmogățir ea
alimentației cu
fructe,legume
crude, lapte,
sucuri dulci și alte
alimente
stimulatoare ale
tranzit ului și
peristaltis-
mului intesti-
nal,pentr u
corectarea
eliminărilor .
-masaj abdominal
pt.
Prevenirea
crampelor
-administre z
medicația lax ativă
prescr isă de
medic, urmăresc
efectul.-dulco-
lax 1 tb.
numai pe
perioad a
de
constipa-
ție.-absența
escar e-
lor,an-
chilo zeic
ontrac-
turilo r.
74

Nevoia
fundamentalăProbleme de
dependențăManifestări
de
dependențăSursa
de
dificultateDign ostic
nursingObie ctiveIntervenții
Autono meDelegateEvaluare
3. Nevo ia de a
fi curat și
îngrij it-dificultatea
de auto-
îngrij ire
-imposibi li-
tatea acord ării
îngrij irilor de
igienă
corporal ă.-pacienta este
foarte
neliniștită,
manifestân d
neputință în
forțe le
proprii.-fizic :
durere
-psihic:
anxietate
-soci al:
nerecunoaș
terea
mijloace lor
de a se
îngrij i
singură.-riscul
alterării
integrității
tegumente lor
datora te
imposibi lită-
ții acordă rii
îngrij irilor de
igienă
corporal ă
-insecuritat e
datorită
durerii la
nivelul
șoldului
drept,
manifestată
prin stare de
neliniște .-menține rea
integrității
tegumente –
lor pr in
prevenirea
escar elor și
acorda rea
îngrij irilor
de igienă
corporal ă
-ameliorarea
progresivă a
activității
musculare a
șoldului
pentru
prevenirea
anchilozei.-prevenirea
apariției
escar elor prin
masarea zo nelor
expu se la escare
după ce s-a
făcut to aleta
acestuia
-schi mbarea și
menține rea
curată a
lenjeriei de pat
și de corp , colac
de cauciuc în
zonele
predispuse
escar elor.-pacienta
reușeșt e
să treacă
cu bine
starea d e
stres și
anxietate.
75

Nevoia
fundamentalăProbl eme de
dependențăManifestări
de
dependențăSursa
de
dificultateDignostic
nursingObiectiveInterv enții
Auto nomeDelegateEvaluare
4. Nevo ia de a
dormi și a se
odihni-somn
insuficient și
neodih nitor.-insomnie
-som n agitat
cu treziri
frecvente
-obos eală
-iritabilitate
-neliniște.-fizic:
durere
-psihic :
anxietate.-perturb area
modului de
somn legat
de starea d e
criză (du rere,
anxietate).-pacienta
să
beneficiez
e de somn
odihnitor
cantitativ
și calitativ .-liniștir ea
pacient ei
-aerisirea
camerei și liniște
în salon
-administrez med
prescris e de
medic.
-ofer pacientei
un pahar cu lapte
cald, s eara la
culcare.-diaze-
pam 1tb
seara la
culcare .-în urma
interventi
ilor
acordate
pacienta
a putut să
adoar mă.
5. Nevo ia de a
se mobiliza-limitar ea
mișc ărilor
datorită
aparatului
gipsat.-imobil iza-re
la pat și
imposibil i-
tatea
schimb ării
poziți ei
datorită
aparatului
gipsat ce a
fost a plicat.-fizic:
aparatul
gipsat
durere
-psihic :
anxietate
-social:
nerecu
noașter ea
mijloac e-lor
de
mobilizar e-alterarea
stării de bine
legată de
fractură,
manifestată
prin limit area
mișc ărilor.-menți ne
rea
poziți ei
corecte a
membr u
lui afectat
pentr u
preveni
rea
form ării
calusului
vicios.-ajut pacienta
pentr u a se putea
mobiliza
susținând-o
-radiografi erea
membr ului
afectat pe ntru
urmărirea
evoluției
consolidării.-radio-
grafie
șold
drept.-absența
escare lor
anchilo-
zei,
contr ac
turilor.
76

Nevoia
fundamentalăProbleme de
dependențăManifestări
de
dependențăSursa
de
dificultateDign ostic
nursingObie ctiveIntervenții
Autono meDelegateEvaluare
6. Nevo ia de a
comunica-comunicare
redus ă cu
anturajul la
nivelul afec tiv
-comunicare
redus ă
datorită
neliniștii și
anxietății.-perturbarea
imagi nii de
sine prin
neputință.-fizic :
stare de
criză
-psihic: frica
de
prognostic
-soci al:
imposibi li
tatea
adaptării la
mediul de
spital.-tendinț a de
auto izolare
manifestată
prin lipsa
comunicării
la nive l
afectiv.-pacienta
să poată
comunica
cu echipa
de
îngrij ire și
să aibă
încredere
în
asistenta
medicală.-stabilesc relații
de încred ere cu
pacienta
-o ajut să evite
depres ia
-disc ut cu
pacienta
distrăgându-i
atenția de la
memb rul afectat.-pacien-ta
comunică
cu echipa
de
îngrij ire
decla-rând
că
se simte
mulțumită
și înțe
leasă.
77

CAPIT OLUL IX
ANE XE
EFECTUARE A INJE CȚIE I INTRA MUSCU LARE
Injecți a intramusculară – constituie introducerea unor soluții izotonice, uleioase
sau a unei sub stanțe co loidale în st ratul muscul ar prin inter mediul un ui ac atașat la
sering ă.
Scop : introducerea î n organism a unor substanțe medi camen toase.
Locuri de elecț ie- regiune a superexternă fesieră , deasupra marelui trohanter; fața
externă a coapsei, în treimea mijlo cie, fața externă a brațului în mu șchiul deltoid.
Materiale necesar e:
•Tăviță re nală
•Casoletă cu tampoane sterile sau comprese de ti fon, alcool
•Seringi de u nică fol osință de mă rime corespunzătoare cantității substanței de
administrat
•2 – 3 ace de u nică fol osință
•pile de meta l pentru deschiderea fiolelo r
•fiole cu s ubstanțe de ad ministrat.
Tehnica:
•asisten ta își spală mâinile
•pregătirea psihică a bolnavulu i
•se așează bolnavul în decub it ventral, lateral, poziție sezâ ndă sau în pic ioare
•se degre sează locul injecție i cu u n tampon de vat ă cu eter și se dez infecteaz ă cu un alt
tampon cu al cool
•se inv ită bolnavul să-și rela xeze musculatura și s ă se în țeapă perpendicula r pielea cu
rapiditate și sigura nță, cu a cul m ontat la sering ă
•se ver ifică acul, poziția acului prin aspirare
•se injecte ază le nt soluția
•se ret rage b rusc a cul cu se ringa și se dezinfectează locul
78

•se masează ușor locul injecți ei pentru a activa circulația favo rizând rezorția
•după injecț ie bo lnavul se a șează în poziție comodă, râmânând în re paus fizic 5-10
minute.
Incidente ș i acc idente
•durere v ie, prin atingerea n ervului sciatic sau a u nor ramuri ale sale
•paralizie prin lez area nervulu i sciatic
•hema tom prin lez area unui vas : – ruperea acului , supurația se ptică
•embo lie, prin in jecta rea a ccidentală într-un vas de s ânge în su spensie
Intervenți i
Retrage rea a cului, efectuare a injecție i în altă zonă (se evită prin respect area zonelor de
elecț ie )
• extragere a manuală sau chirur gicală
•se previne p rin folosire a unor ace sufi cient de mici pentru a pătrunde în m asa
muscul atură
•se ver ifică prin verificarea p oziției acului
DE ȘTIUT
•injecția s e poate execut a și cu a cul det așat de s ering ă respect ându-se m ăsurile de
asepție
•poziția acului se controlează, în cazul s oluțiilor colorate, prin det așarea seringi i de la
ac, după intr oduce rea a cului în m asa muscul ară
•infiltrația dure roasă a mușchilo r se p revine p rin alterarea locurilo r injecți ilor.
INJECȚIA INTRA VENOA SĂ
Injecți ea intravenoasă = introducerea unei soluții medicame ntoase î n cicula ția
venoasă. Pe ace astă cale s e intr oduc s oluții izotermice și hipertr onice care n u sunt
caustice pentru te stul mu scula r sau subcuta nat.
Nu se intr oduc s oluții uleio ase – pr oduc embo lii grăsoase și co nsecut iv moartea.
79

Injecția intr aven oasă se efectueaz ă prin puncția ven oasă și inject area medi camen tului
intravenos.
Locul de elecț ie – venele de la plica cotului.
Materiale necesar e
•2-3 ace de 25 mm.d iametru , de 6/10 , 7/10
•fiole, flacoane cu s ubstanțe de ad ministrat
•1-2 se ringi de unic ă folosință
•tampon cu al cool
•garou.
Tehnica :
•asisten ta își spală mâinile
•se așează bolnavul în decub it dorsal, cu br ațul în e xtensie, p e o mică p ernă protejată
de muș ama, aleză sau prosop
•se alege lo cul p uncției
•se dezinf ectează locul puncției
•se leagă garoul
•se leagă puncția venoasă
•se controlează dacă acul e ste în v enă
•se înde părtează staza venoasă prin de sfacerea u șoară a garoului
•se injecte ază le nt, ținând sering a în m âna stângă, iar cu p olicele mâi nii drepte se
apasă pe piston
•se ver ifică, periodic, dacă acul e ste în v enă
•se ret rage b rusc a cul, când injecția s- a termin at, la locul p uncție i se aplică tamponul
îmbibat in a lcool, compresiv
•se me nține c ompresiunea la locul pu ncției câteva mi nute
•se supravegheaz ă în c ontinuare starea gene rală .
Incidente ș i acc idente
•injecta rea soluție i în țe sutul p erivenos, manifesta tă prin tumef ierea țe suturilor , durere
•flebalgia p rodusă prin inject area rapidă a soluției sau a unor substanțe iri tante
•valuri de ca ldură, senzația de usc ăciune în fa ringe
•hema tom prin străpungere a venei
•amețeli, lipotomie, c olaps.
80

Intervenți i
•se înce arcă pătrundere a acului în cume nul vasu lui, continuându-se i njecț ia sau se
încea rcă a lt ac
•injecta rea lentă
•se înt rerup e injecț ia
•se anunță med icul
DE ȘTIUT
•în timpul in jectă rii se va su praveghea l ocul p uncției si starea gene rală(respirația,
culoarea feței)
•vena are nevoie pentru r efacere de rep aus de cel pu țin 24 de o re, de a ceea n u se vor
repeta injecț iile in a cea ven ă în inte rvale scurte
•dacă pacientul a re o singură venă acce sibilă și injecț iile trebui e să se rep ete, punctiile
se vor f ace întotdeau na mai central față de cele a nterioare
DE EVIT AT
•încercă rile de a pătrunde în v enă după form area hem atomului , pentru ca aceasta, prin
volumul s ău, deplasează traiectul obiș nuit al venei
RECO LTARE A PRO DUSE LOR BIO LOGICE
IONOGR AMA –apreciază fu ncția ren ală de menținere co nstantă a concentrației de ioni
Metode de recoltar e
•B.nu m ănâncă înai nte.S e reco ltează p rin puncție venoasă 5 ml de s ânge sim plu.
V.N.
Na + – 134 – 147 mEq /e(300-335mg%)
K+- 3,5-5mEq/e (15-21mg %)
Cl-95-1 10mEq/e( 350-390mg%)
GLIC EMIE
Metoda de recoltare
81

•Prin p uncție venoasă pe florura de n atriu cu 2 -3ml de s ânge
VN
65-110mg %
EXP LOR AREA SIN DROM ULUI D E HEP ATOCITOLIZA
•urmărește al terarea integrități i hepato-celula re.În acest scop se rec oltează
TGP (transominaza gut amico -prinvica)
•se rec oltează 2-3 ml s ânge simp lu prin puncție veno asă.
VN
4-13 UI/ l
TGO(t ransomin aza glut amico-o xalat-acetică)
•se rec oltează 2-3 ml s ânge simp lu prin puncție veno asă
VN 5-17UI/l
BILU RUBIN A
Metode de reco ltare : p rin puncție venoasă sânge simp lu 2ml
VN:
BILT-0,7-1mg %
BILD-0 -0,25mg%
+
CRE ATININA
Metod a de reco ltare : dim ineața pe nemâncate pri n puncție veno asă 2-3 ml sânge
VN-0, 5-1,2mg%
TEST E DE C OAGUL ARE
TIMP QUITIC K
Metod a de reco ltare – sânge v enos 4,5 ml 0 ,5 oxalat dee N a
VN
12-16 sec.
TIMP HOWEL
Metod a de reco ltare – s ânge ven os 4,5 ml ;0,5 oxalat de Na
VN
60 –120 m inute
82

EFECTUAREA PANSAMENTULUI PROT ECT OR
COMPRE SIV, ABSOR BANT
Scop – pansamentul protejaz ă plaga de fact ori nocivi(mec anici, termic i, climaterici și
infecțio și ai med iului inco njurător), asigură o bună absorție a secrețiilor, un repaus perfect
al regiunii lezate și favo rizeaz ă cicatrizare a.
MATERIA LE NE CESAR E
• tava medical ă sau mă suța de ins trume nte: tru sa de instru mente sterilizate ; 1-2
foarfece; c asoleta cu c omprese și ta mpoane de ti fon și vată sterilă; vată
hidrofică sterilă în d reptunghiuri; t ăviță re nală; mușama și aleză(in funcție de
regiune); s oluții antisep tice; alcool 70 de grade; tinctur ă de iod s au a lcool
iodat 2%, pergament de p otasiu 1/4000 , nitrat de argint 1 -2%, acid boric 4%,
bromocet 1% , rivanol 1%apă oxigenată ; unguen te și pulberi cu a ntibiot ice,
sulfamide; fesi de di ferite mă rimi; galifix sau leuc oplast
TEHNICA
•se explică bo lnavului necesitate a efe ctuării pansamentului
•se așează în poziție cât mai co modă , șezândă sau în decub it do rsal, în funcție de
regiunea unde este pl aga
•spălarea pe mâini cu a păsi săpun, dezinfectare cu al cool med icina l
•examinarea p lăgii și a tegume ntelor din jur. Dac ă plaga a fost pansată se de sface faș a
și se ridică p ansamentul vech i cu mul tă blândețe , pentru a n u produce dureri prin
dezlipire brut ală; dacă nu se de sprinde se înm oaie ccu a pă oxigen ată si a poi se ridi că
pansamentul
•se inde părtează din plagă eventu alele s ecreși i prin tamponare cu co mprese sterile
uscate și se aruncă fiecare co mpresă utilizată în tăvi ță ren ală
•se fo losesc d ouă pense a natomice din t rusa ste rilă de inst rumen te pe ntru îndep ărtarea
pansamentului vech i
83

•cu o pensă porttampon se ia o compresă sterilă și cu aj utorul celei de-a doua se
efectueaz ă un tampon care se i nhibă cu a pă cu a pă oxigen ată, turnând-o din s ticlă
•se toarnă în p lagă apa oxigen ată, având rol dez infectant hemo static și de îndep ărtare
a impuritațilo r și secreți ilor(prin efer vesce nța produsă).Se cur ăță ma rginile plăgii
periferic, de câteva o ri, la fiecare ștregere folosind u n alt tampon(cel util izat fi ind
aruncat în tăvi ța ren ală)
•se șterg marginile plăgii cu un tampon uscat
•se dezinf ectează tegume ntele s ănătoase din jurul p lăgii cu alcool ioda t 1%; tinctu ră de
iod s au alcool de 70 gr ade
•se cur ăță plaga prin tamponare
•se acoperă plaga cu 2-3 comprese ste rile ca re să depășească marginile plăgii cu cel
puțin 1-2 cm , sau îmb ibate cu s oluții antise ptice
•peste pansament se așează u n strat de vat ă sterilă hidrofilă, cu rol absorbant
•se fixează pansamentul cu leuc oplast sau prin bandajare cu o fasă în funcție de regiune
•spălarea pe mâini cu a păcurentă și săpun și se dez infecteaz ă cu al cool.
OBS ERVAȚIE
•în plăgile mai t ăiate, buzele pl ăgii se prind cu ag rafe M ichel
•bolnavul se a șează în p oziție cât mai co modă
•regiunea lezat ă se pune în rep aus pentru a se reduce durere a și a asigura
vindeca rea c ât mai rapidă
•se acoperă bolnavul cu o învelitoare de fla nelă
ATENȚIE
•Toaleta plăgii și a tegume ntelor din jur s e face în co ndițiile unei asepsiiperfect e
•Sunt categoric interzise a păsarea, stoarcerea sau ma sajul p lăgii sau a regiunilor
învecina te; prin aceasta s-ar putea provoc a o disemi nare a ge rmenil or din p lagă
determin ându-se o septium ie
•Nu se intr oduc în c asoletă instrumen tele cu care se lucre ază în plagă.Penrtu păstrarea
asepsiei se poate întrebuinț a o pensă numai pentru serv irea m aterialulu i necesar(alta
la fiecare p ansament)
•În cazul p ansamentelor care p roduc dureri se administrează sed ative ale sistemului
nervos
84

CLISMA EVACU ATORIE
Clisma =introducerea p rin anus în r ect și în colon a unor lichi de pe ntru
îndep ărtareamateriilor fecale sa u efectuarea unor tratamente.
Clismele pot f i: evacua toare, med icamen toase sau a liment are
Scop evacuator: pregătirea b olnavulu i pentru anumite examinări(recto scopie,
irigoscopie) sau in tervenții chirurgicale asupra rectulu i sau ter apeutic în int roducerea de
medicamen te sau alime nte.
Materiale necesar e :
•Irigator Esdma rch cu un tub de ca uciuc cu c alibrul de 10 mm și 1, 5-2 cm lu ngime,
prevăzut cu ro binet s au p ensa Mohr
•Canula rect ală din eb onit sterilizata
•Tăviță re nală
•Bazinet
•Mușa ma și travers ă
•învelitoare de fla nelă sau ce arceaf pentru a coperire a bolnavului
•substanță lubri fiantă(vaselin a bo ricată)
•casoletă cu co mprese sterile
•stativ pentru irigator
•apă caldă 35-37 grade C( 500-1000ml pe ntru adulți, 250 ml pe ntru adolesce nți, 150 m l
pentru copii, 50-60 ml pe ntru sugari)
•sare( o linguriță l a un litru de a pă) sau ulei(4 l inguri la 1 l) s au glicer ină(40g la 500
ml),săpun(1 linguriță rasă la un litru)
Tehnica:
•spălarea pe mâini cu a pă cure ntă și săpun
•poziția de decub it dorsal și flectează ușor me mbrele inf erioare
•se inde părtează fesele b olnavulu i cu m âma stângă și se introduce ca nula prin anus în
rect(cu m âna dreaptă)perpendicularpe suprafața subiace ntă cu vârful îndreptat puțin
85

înainte, în direcția v ezicii urinare p rin mișcări de rptație, până ce se învinge rez istența
sfincterului anal
•se rid ică extremitatea e xterna a canulei, imed iat ce vârful a trecut pri n sfincter și se
îndre aptă vârful în axa amputei rectale
•se int roduce canula până la o distanță de 10-12 cm
•se deschide robinetul și seregleaz ă viteza de scur gere a apei d in irigator in co lon prin
ridicare a irigatorului cu mâ na stângă la aproximati v 50 cm de asupra patului
bolnavului
•se indică bo lnavului să respire ad ânc
•se închid e robinetul î n mo mentul în c are niv elul a pei din iri gator se a propie de
nivelul tubului de scurgere
•se înde părtează canula și se a șează tăvița re nală
•se solicită bolnavului să rețină soluția timp de 10-15 m inute
•bolnavul este a dus î n unghi drep t și pe ste câ teva mi nute în decub it dorsal, se
facilitează pătrunderea lichidului la o adâncime mai ma re
•dacă bolnavul se poate dep lasa, va mer ge la toaletă, în c az contrar scaunul se c aptează
la pat
•spălarea pe mâini cu a pă cure ntă și săpun
Incidente ș i intervenț ii:
•canula întâmpină rezistență – în a cest c az se retragecâți va cm s au se va da drumul l a
apa din irigato r pentru ca a ceasta să permită in aintarea canulei în co ntinuare, prin
întindere a și lărgirea rectu lui precum și p rin dizolvare a și d islocarea materiilor fecale
•dacă în f ața canulei se așează schibate care îngreune ază trecere a apei se va rid ica
irigatorul care va mări presiunea de s curgere, r estabilâ nd cure ntul n ormal.
Accidente
•dureri,c rampe intestin ale – în a cest c az se o prește cure ntul de a pă pentru câteva minute
până ce s e liniștește muscul atura colonului.

Admi nistrarea me dicamentelor solide pe ca le oral ă
Definiție – calea orală este calea naturală de administr are a medicame ntelor,
acestea putându-s e resorbi la nivelul mucoasei buca le și a intestinului subțire sau
gros.
Scop
86

Obținerea efectelo r locale sau ge nerale ale med icamen telor:
– efect e locale: – f avorizeaz ă cicatrizare a ulcer ațiilor muc oasei
digesti ve
– p rotejeaz ă muc oasa gastrointestinală
– înl ocuiește f erme nții digest ivi,secreț ia gastică
în cazu l lipsei acestora
– dezinfe ctează tubu l digesti v
– efect e gen erale: – medicame ntele a dministr ate pe cale orală se
res orb la nivelul muc oasei digest ive,pătrund
în s ânge și a poi acțio nează asupra unor
or gane sisteme ,aparate.
Admin istrarea me dicamentelor solide
– tabletele ,drajeurile se așează pe limba pacientulu i și se înghit ca atare. Tabletele
care se re sorb la nivelul muc oasei sublingu ale se a șează sub limbă.
– granulele s e mă soară cu lingu rița
– pulberile divizate în casete amilacee, se înmoaie înainte caseta în apă și se așează
pe limbă pentu a fi înghiț ită.
– pulberile nediv izate s e doze ază cu lingurița s au cu vârful de cuțit.
87

CAPIT OLUL X
BIBL IOGR AFIE
P. SIMICI – Patologia chirurgicală și mică chirurg ie
E.CÂ MPEANU – Neurologie
CLEME NT C. BACIU- Aparatul lo comotor (anat omie funcți onală,
bio mecanică, semi ologie clin ică, diagnos tic
dife rențial)
Dr. MIH AI DUMIT RU- Tulburări de mers
LUCREȚIA TITIRCĂ – Tehnici de evaluar e și îngrijiri acordate de
asi stenții medical i
CORNEL IU ZAHARI A- Ele ment e de pat ologie ale apara tului
Loc omotor
MARIN VOICU LES CU- Medicală generală
88