Ingredientul Dracula în Construirea Brandului Turistic al României

Ingredientul Dracula în construirea brandului turistic al României

Capitolul I

Istoria lui Vlad Țepeș

Domnia lui Vlad purtătorul de dragon

România, este o țară plină de tradiție cu numeroase legende printre care și legenda lui ,,Dracula”. Deși, unii consideră că acest brand nu ne aparține și că este împrumutat de la străini iată că istoria ne vine în ajutor și ne aduce în a tenția noastră, a curioșilor și a pasionaților de fantastic câteva lucruri care ne fac totuși să credem că ,,Dracula” este un brand românesc. Săpând puțin prin istorie am descoperit de unde vine numele sau porecla ,,Dracula”. Această poreclă, se trage din timpuri stravechi de pe vremea în care Mircea cel Bătrân lăsa moștenire domnia sa de treizeci și ceva de ani moștenitorilor săi închinând cetățile de lângă Dunăre turcilor, plătind tributul anual și reușind să păstreze autonomia țării. După moartea sa, la tron au urmat 16 ani grei în care s-a căutat un deținător al tronului. Datorită problemelor țării, un grup format din boieri au fugit la regele Ungariei cerând ajutor. Pe vremea aceea rege al Ungariei era Sigismund de Luxemburg, bucurându-se de o domnie de peste 40 de ani. Sigismund de Luxemburg este cel care îl răstoarnă pe ultimul conducător al Țării Românești în 1433, Alexandru Aldea, fiu nelegitim al lui Mircea, un supus al turcilor ce lăsa pradă țara acestora, aducandu-l la tron pe Vlad (poreclit Vlad Dracul) un alt fiu de-al lui Mircea care a domnit timp de 11 ani. Sigismund de Luxemburg domn al Țării Romanești în timpul luptelor interne a fost ales ca ,,rege al românilor” și mai târziu împărat romano-german. Acesta îl susținea pe Mircea Vodă, fiind unul dintre preferații săi și îl îndrăgește pe fiul lui Mircea, Vlad Dracul un tânăr cavaler fără cusur. Așadar, Sigismund de Luxemburg îl aduce la tron pe Vlad proclamandu-l ca voievod al Țării Romanești în locul său și numindu-l chiar ”Cavaler al Ordinului Dragonului,,.

Din ,,Ordinul Dragonului” nu făceau parte decât cei mai aleși nobili sau cum i-am numi astăzi magnați. ,,Ordinul Dragonului” sau denumit în latină ”Ordo Draconis,, , era o bijuterie în formă de dragon cu o cruce deasupra. Pe cruce erau trecute următoarele: ,,O, quam misericors est Deus”- ,,O cat de milostiv este Dumnezeu” precum și: ”Justus et pius”- ,,Fii drept și credincios”. Dragonul-balaur de pe bijuterie în latină avea denumirea de draco de aici și porecla ”Dracul,, cu următoarea semnificație: ”Vlad purtătorul de dragon” simbol al creștinismului. Cei ce erau membri ai ordinului dragonului erau oamenii cei mai de încredere ai regelui Sigismund și slujitori ai acestuia până la moarte.

În 1437, Vlad, foarte încântat de aceste drepturi de care beneficia bate monedă a Țării Românești cu emblema Ordinului. Apartenența lui Vlad la acest ordin face ca și succesorii Vlad Țepeș și Radu cel Frumos să fie recunoscuți și în țară dar și în afara țării ca ,,Dracula Voievod” după porecla populară de ”Drăculea,, sau ,,Dracul”. Spre sfârșitul domniei sale Vlad, are de-a face cu Iancu de Hunedoara. Iancu de Hunedoara, tânăr căpitan al oștii, preia tronul ungar după moartea lui Sigismund, dobândind foarte multă putere și permițându-și chiar să dea ordine voievozilor Moldovei și Țării Românești, adunând multe moșii chiar și în Transilvania și Ungaria devenind astfel unul dintre cei mai influenți oameni ai Europei. Vlad Dracul rămâne de partea sa o bună perioadă de timp. Pentru Vlad însă ceea ce făcea Iancu de Hunedoara pentru cucerirea noilor teritorii nu era un lucru bun deoarece credea că ii poate pune țara în pericol încercând însă o împăcare cu aversarul lui Iancu, turcul. Iancu de Hunedoara îi descoperă planul lui Vlad și își trimite propria armată să îl omoare și pe el și pe fiul cel mai mare al acestuia Mircea.

1.2. Vlad Țepeș și Dracula

În 1456, domnitor al Țării Românești ajunge cel de-al doilea fiu al lui Vlad Dracul numit Vlad Țepeș. Porecla ”Țepeș,, provine din modul în care îi pedepsea pe vrășmași pe toată perioada domniei sale. Aceste manifestări macabre proveneau din ținerea sa în captivitate în imperiul otoman împreună cu fratele său Radu cel Frumos de-a lungul anilor, mai precis din perioda în care tatăl său, Vlad Dracul era domnitor al Țării Românești. Prin acest schimb se efectua o garanție a sultanului prin care promitea că pe perioada domniei sale nu se v-a întoarce împotriva sa. Astfel, după ce a ieșit din captivitate ocupă tronul tatălui său, purtând o ură impresionantă împotriva turcilor. Torturile aplicate boierilor care erau împotriva politicii lui și apoi turcilor din timpul luptelor erau rezultatul frustrărilor sale din perioada captivității. Cele mai populare torturi ale lui Vlad Țepeș erau: trasul în țeapă; tăierea capului; și arsul de viu. Ceea ce îl face pe Vlad Țepeș atât de cunoscut nu numai în țară cât și peste hotare este numărul cutremurător de mare al victimelor care nici până în ziua de astăzi nu poate fi cunoscut.

Din documentele vechi au fost extrase numeroase povești care ne relatează cum a reușit Țepeș să scape țara de hoți, cerșetori, leneși, bolnavi care în imaginea lui nu mai erau oameni vrednici de muncă sau de luptă, considerând că deageaba consumau hrana altora. Povestea spune că i-a strans pe toți într-o casă mare și i-a ospătat cu fel de fel de bunătățuri și băuturi pe saturate, bucurându-i asfel ca măcar o dată în viață să aibă parte de un ospăț pe cinste ca apoi sa îi inchidă în casa respectivă și să le dea foc. Acest gest al domnitorului pentru mulți dintre noi pare o cruzime de nedescris însă, pentru el era o curmare rapidă a vieților celor neputincioși pentru ai scuti de chinul neavuției și a neajunsurilor, ba chiar și a bolilor cu care se chinuiau zilnic.

După ce a scăpat țara de hoți și tâlhari nu mai conta că mergeai prin păduri sau prin locuri întunecate deoarece nu mai aveai de ce sa te temi întrucât toți îi știau de frică lui Țepeș. O altă povestioră din acea vreme ne spune că dacă puneai în mijlocul drumului o pungă cu galbeni nimeni nu îndrăznea să îl fure deoarece domnitorul îl putea trage în țeapă fără să clipească.

Deși, răspândindu-se vestea despre cruzimea lui Țepeș turcii nu se opresc din dorința de a cuceri Țara Românească și pornesc o nouă răscoală împotriva lui Țepeș, în frunte cu Mehmet al II-lea în speranța că îl vor învinge. Ajunși în Țara Românească și trecând printr-o pădure cu o porțiune de o întindere de până la trei kilometri lungime și aproximativ un kilometru jumătate lățime văd numai turci trași în țeapă de-ai lui Hamza-pașa și Catavolinos, unii doar scheleți și alții pe jumătate mâncați de corbi în care îi puteai distinge cel puțin pe mai marii conducători ai oștirii doar după hainele scumpe pe care le purtau. Mehmet al II-lea văzând grozăvia lui Țepeș se înfioră și se decide să se retragă în țara lui dar nu pe aceiași parte pe care venise temându-se ca nu care cumva Tepeș sa îi fie pe urme și ocolește pe la Buzău. Tepeș auzind că turcii au îndrăznit să îi calce țara pleacă pe urmele lor și îi prinde între Buzău și Brăila nimicindu-i încă o dată și împăcându-se cu vărul lui Ștefan cel Mare domn pe atunci al Moldovei.

Văzând boierii Țării Românești cum conducea țara și cum la cea mai mică ispravă făcută erau aspru pedepsiți și cum în urma războiului cu turcii țara era mai mult pustie și pârjolită iar oamenii se ascundeau de teamă pe unde puteau iar animalele le erau luate de turci, pleacă ușor, ușor la Radu cel Frumos și îl roagă pe acesta să îi scape de Vlad. Radu fiind de partea sultanului le promite boierilor că vor avea un trai mai bun cu el pe tron la Târgoviște și îi convinge astfel să-l accepte ca domn al Țării Românești.

Radu profită de ocazie fiind un unul dintre cei mai apropiația oameni ai sultanului, rugândul pe sultan să nu mai pornească război împotriva Țării Românești și să îi dea lui țara punându-l în tron. Sultanul acceptă ideea pentru că îl îndrăgea foarte mult pe Radu și știa că putea negocia revenirea la vechile înțelegeri de pe vremea în care Mircea vodă își termina domnia. Asta înseamna ca cetățile de la Dunăre să plătească în continuare ținutului turcesc tribut anual de zece mii de galbeni. Teama boierilor cea mare care a avut ca urmare aceasta rasturnare de situație era ca urmându-l în continuare pe Țepeș așa cum vroia acesta să nu care cumva să ducă războiul mai departe ceea ce însemna întoarcerea sultanului cu oaste și mai mare fața de cea cu care rămăsese Țepeș și reușind învingerea domnitorului și transformarea țării în pașalâc.

Cu mica lui oștire credincioasă, că doar atât i-a mai rămas domnitorului după trădarea boierească, pleacă la Regele Ungariei, Matei Corvin în speranța că se va întoarce în țara sa cu oaste puternică și își va prelua tronul.

Vlad Țepeș era convins de faptul că Matei Corvin îl va întâmpina cu brațele deschise deoarece cu ceva timp înainte Matei, îi dăduse o soră să se căsătorească cu ea. Matei Corvin și Vlad Țepeș își unesc oastea și o aduc în decursul a trei luni în Transilvania de sud (Matei corvin nu era unul dintre oamenii prea săritori) și stau împreună la Brașov mai mult de patru săptămâni. Țepeș și câțiva trimiși ai lui Matei pornesc către Muntenia urmând ca apoi să vină regele cu toată armata. După ce trec de Castelul Bran și ajung către Rucăr, oamenii regelui Matei Corvin îl prind pe Țepeș omorând o parte din oastea acestuia aducandu-l captiv la rege. Vlad Țepeș stă 12 ani în captivitate în Ungaria în care se spune că a avut chiar și câțiva moștenitori cu sora regelui Ungariei deoarece această captivitate nu însemna că încarcerarea și schingiuirea sa, sau lăsat să moară de foame ci mai degrabă era o arestare la domiciliu. Ce l-a făcut pe Matei Corvin să ia o asemenea decizie de întemnițare a domnitorului? Se pare că poveștile îngrozitoare ce se auzeau despre Țepeș în toată Europa l-au făcut pe acesta să se răzgândească în alianța sa cu domnitorul și dându-și acordul punerii lui Radu în scaun la Târgoviște.

Dar pentru că Matei Corvin și Regatul Ungar nu erau singura putere din acea vreme a Europei și trebuia să răspundă la rândul său mai marilor puteri și anume apusenilor pentru că se lăudase că pleacă împreună cu domnitorul și îi va nimici pe turci iar el nu s-a ținut de cuvânt și i-ar fi trebuit o justificare. Așa că, a trimis o scrisoare falsă către Papa de la Roma ca Papa să creadă că această scrisoare a fost interceptată de Matei Corvin ca o dovadă a mișeliei lui Țepeș prin care iar fi spus sultanului Mehmet că dacă îi va înapoia tronul, va face pace cu el și va porni război împreună cu turcul împotriva regelui Ungariei.

Papa Pius al II-lea căci despre el este vorba având încredere deplină în credinciosul său vasal Matei Corvin considera că scrisoarea este cât se poate de adevărată și permițându-i regelui Ungariei ținerea în captivitate a lui Țepeș.

După cei 12 ani de captivitate, Matei Corvin hotărăște sa-l lase în libertate pe Vlad Țepeș, dându-i o proprietate tot în regatul Ungar și anume la Pesta vis-à-vis de Buda. Vlad Țepeș sau teroarea Țării Românești cum îl vedeau unii face o altă oroare care ajunge la urechile lui Matei și anume îi taie capul căpitanului unei oști ce urmăreau un hoț. Hoțul, se pare că s-ar fi ascuns în casa lui Țepeș iar căpitanul și armata lui au dat buzna în casa acestuia, răscolind și făcând mare zarvă. Țepeș mâhnit de felul în care căpitanul a procedat intrând în casa lui fără permisiunea acestuia și ajunge astfel să fie decapitat.

În încercarea de ai mai da o șansă lui Vlad Țepeș pentru ași veni în fire, regele Ungariei se hotărăște să pornească o răscoală împotriva turcilor care începeau să se tot extindă cu imperiul otoman, cucerind o parte din Serbia și Bosnia fiind chiar la porțile Ungariei. Regele a decis să se folosească astfel de imaginea domnitorului pentru ai putea speria și teroriza pe turci. În 1475-1476, Țepeș folosește vechea strategie de ași îmbrăca oamenii în straie turcești și infiltrarea acestora printre adevărații turci nimicindu-i la porțile Zvornik și Kuslat. Așa au fost toți turcii prinși și trași în țeapă oferindu-le celora ce treceau pe acolo un ”adevărat spectacol,, al terorii ca să nu cumva să îi fie uitat numele.

În 1476 Vlad Țepeș fiind în Transilvania împreună cu voievodul Ștefan Báthori, vrea să pornească cu o oaste mare în ajutorul vărului său Ștefan al Moldovei fiind atacat de Mehmet al II-lea. Vlad ajunge din păcate prea târziu și Ștefan este învins de Mehmet la Valea Albă dar a reușit însă să îl ajute să îi alunge totuși pe turci. Astfel, Ștefan cel Mare și voievodul Báthori intră în Țara Românească aducându-l pe Vlad încă o dată în scaun la Târgoviște iar Radu cel Frumos cel sprijinit de turci fuge mâncând pământul peste Dunăre.

Vlad Țepeș de această dată nu domnește decât vreo câteva săptămâni deoarece rivalul lui Basarab Laiotă (rudă a Dăneștilor) se întoarce cu ajutor din partea turcilor și în lupta celor două oști din 1476, mai precis în decembrie Vlad Țepeș este omorât iar capul acestuia fiindu-i adus sultanului drept dovadă a înfrângerii.

1.3. Brandul Dracula

Transformarea imaginii lui Vlad Țepeș într-un brand a început să se formeze chiar de pe vremea în care acesta era recunoscut pentru drasticele pedepse aplicate adversarilor săi. Mai târziu, Bram Stoker, un vestit autor irlandez lansează în 1897 romanul ”Dracula,, personajul principal fiind nimeni altul decât Contele Dracula, devenind astfel cel mai popular vampir din toate timpurile. Ca sursă de inspirație pentru romanul său Stoker, l-a folosit pe Vlad Țepeș datorită notorietății istoriei sale ca fiind cel mai sângeros domnitor. De aici și asocierea lui Țepeș cu vampirul din renumitele legende adresate acestuia. Romanul lui Stoker începe cu o călătorie a lui Jonathan Harker, un trimis al unui agent imobiliar până în Transilvania pentru a negocia cu Dracula o locuință în Londra. Trecând prin Bistrița și pasul Tihuța, Jonathan, ajunge în circumstanțe înspăimântătoare la Castelul lui Dracula. La castel este întâmpinat de conte și îl descrie ca: ”un om înalt, proaspăt bărbierit și purta o mustață lungă și albă, îmbrăcat în negru din cap până-n picioare și fără pic de culoare.,, Într-o altă carte ce face referire la același roman intitulată Dracula: viața și legenda, autorul Heiko Haumann pe lângă atribuțiile de mai sus prezentate de Stoker în ediția din 2011 a cărții Dracula adăugă și alte caracteristici ale personajului mai detaliate, probabil dintr-o ediție mai veche a celebrului roman. Haumann în cartea sa spune că: ,,avea obrazul vulturesc, cu nasul coroiat și foarte subțire, cu nările foarte arcuite și proeminente, fruntea boltită, mândră, cu păr rărit la tâmple și bogat în restul capului.” Același autor sune că avea și: ,,sprâncenele foarte groase și răsucite.” Revenind la roman: de-a lungul serii în care Jonathan ajunge la Castel observă la Dracula și alte aspecte cum ar fi mâinile cu degete scurte dar cu unghii ascuțite sau pielea albă și urechile palide, bărbia largă și impunătoare și fața lungă, precum și aspecte ca reflexia acestuia din oglindă care nu există. Treptat, află lucruri despre istoria familiei Dracula; despre luptele cu turcii dar și că erau urmași ai Dacilor și multe altele. Observă apoi că nu avea umbră dar și că în timpul zilei nu stătea niciodată în lumina soarelui și că își dormea somnul într-un sicriu. Apoi vede trei femei vampirițe care vor să-l ”devoreze,, iar contele le alungă deoarece îl vroia pe Jonathan pentru el. În momentul în care Dracula înțelege că Jonathan și-a dat seama că era vampir, îl încuie într-o cameră din castel și pleacă în Anglia cu un vapor rusesc. Până în Anglia omoară toți marinarii scăpând doar unul singur cel care se legase de cârmă. Pe navă se aflau foarte multe coșciuge umplute cu pământ pe care le depozitează mai târziu în Londra în locuri diferite pentru a se putea ascunde în timpul zilei. Aici, Dracula o are ca primă victimă pe prietena logodnicei lui Jonathan, Lucy Westenraa pe care o transformă în vampir. Lucy este dusă la doctor de familie încercând să găsească un remediu pentru salvarea ei dar fără rezultat. Doctorul Abraham Van Helsing recurge la metode neortodoxe și o omoară pe Lucy cu o țeapă și îi taie capul. Între timp Jonathan Harker reușește să fugă din castel și se căsătorește cu logodnica lui Mina Mury. Dracula o alege pe Mina ca următoarea lui victimă. O mușcă și pe ea și încearcă să o transforme în vampir dar doctorul Van Helsing o salvează. Între Dracula, Val Helsing și Jonathan Harker se dă o luptă pe viață și pe moarte însă, Dracula reușește să fugă dinnou în Transilvania și se refugiază într-un sicriu întrucât pe timpul zilei era vulnerabil, dându-le astfel o șansă lui Van Helsing și prietenului să-l omoare pe Dracula. Astfel, îi înfig lui Dracula o țeapă în inimă și îi taie capul iar el se transformă în cenușă. După cartea lui Bram Stoker s-au realizat numeroase ecranizări; romane; adaptări pentru teatru; adaptări pentru cinema filme; adaptări Tv; benzi desenate și jocuri video. Mai jos avem o listă cu toate produsele media ce îl au ca principal personaj pe Dracula. Raportându-ne la Dracula ca și brand putem spune că a ajuns să fie un brand destul de puternic datorită imaginii create în istorie și evoluând către ceea ce reprezintă astăzi Dracula Vampirul. Străinii care au auzit cât de cât de țara noastră înainte de a ne cunoaște istoria știu de mitul Dracula Vampirul precum și locul unde se spune că ar fi trăit acesta și anume Castelul Bran. Însă puțini știu că Branul a fost ales ca punct de destinației a casei lui Țepeș doar datorită accesibilității sale ca și locație deoarece e mult mai ușor să ajungi la Bran prin culuarul Rucăr-Bran decât la adevărata destinație a lui Dracula sau mai bine zis locul unde a domnit de fapt Vlad Țepeș timp de trei domnii și anume la Cetatea Poienari.

I.3. Mitul Dracula

Mitul lui Dracula provine dintr-un amestec de date istorice care au ca bază foarte multe legende despre domnitorul Vlad Țepeș dar și multe povești ale cronicarilor din acea perioadă care îi prezentau faptele pline de cruzime punând-ul pe Țepeș într-o lumină mai puțin favorabilă accentuându-se tot mai mult datorită personajului fictiv al lui Bram Stoker din romanul Dracula. Miturile fac referire la punctul de plecare al universului sau expune lucruri supranaturale, lucruri ce nu pot fi înțelese, explicate și existente. Fenomenele supranaturale sunt considerate închipuiri deși, de multe ori pot conține un sâmbure de adevăr istoric, fiind transmise prin viu grai. În ceea ce privește mitul vampiric acesta, a fost asemănat până în ziua e astăzi cu atracția posesiei corpului omenesc, setea de sânge, a erotismului dar și a brutalității. De asemenea mitul oglinește relațiile dintre indivizi. Din punct de vedere religios sângele este socotit ca fiind o energie vitală dar și un lăcaș al sufletului și are puterea de a mântui, a purifica. În mediul rural există un obicei de a bea sângele animalelor sacrificate pentru a căpăta putere. De asemenea cândva oamenii credeau că puteau face un pact cu Diavolul printr-o legătură de sânge. Regii considerau că succesorii la tron trebuia aleși în funcție de sângele lor. Cei cu sânge regal erau foarte bine văzuți în societate fiind desigur urmași ai tronurilor. Tot în tradiția populară oamenii credeau în tot felul de povești cel mai des întâlnite fiind în mediul rural. Aceștia credeau că vampirii sunt oamnei morți care îi bântuie pe cei vii în urma unui blestem din timpul vieții și își părăsesc noaptea mormântul facându-și loc printre cei vii pentru ale bea sângele asigurându-le totodată supraviețuirea. Extrem de interesant este faptul că până în urmă cu vreo 50 de ani locuitori ai satelor din Bran credeau că strigoii sunt cei care puteau uce o viață normală pe timpul zilei iar noaptea în timpul somnului sufletele lor ieșeau din trup și bântuiau satul chinuind oamenii în timp ce dormeau. Duhurile rele bântuiau in toiul nopții și până la răsărit când lumina soarelui le diminua puterile supranaturale. O componentă a mitologiei populare o reprezintă credința în strigoi; duhuri rele; creaturi ale domeniului fantastic și altele. Ea se transmite prin viu grai de la individ la individ. O altă legendă spune că atunci când moare un strigoi i se înfige un țăruș în inimă ca nu cumva sufletul lui să mai bântuie vreo dată. Pe planul vampirismului, tot vampir este considerat și liliacul, un animal care ziua trăiește ascuns în peșteri iar noaptea pleacă la vânătoare mușcând oamenii și bându-le sângele. În America, vampirii sunt niște lilieci mari care se hrănesc cu sângele animalelor surprinse în somn. Una dintre multele legende scrise espre Vlad Țepeș ar fi că domnitorul ar fi plecat la luptă și și-ar fi lăsat soția mult adorată Elisabeta, la castel singură, iar turcii au pus la bătaie un plan prin care ar fi atacat castelul iar regina văzându-se fără scăpare s-ar fi sinucis. În momentul care Vlad Țepeș s-a întors la castel și și-ar fi gășit soția într-o baltă de sânge, plin de ură și de durere îl alungă pe Dumnezeu și își vinde sufletul Necuratului în schimbul nemuririi. O altă legendă spune că transformarea lui Vlad Țepeș în Contele Dracula ar avea ca rezultat potrivit obiceiului din acea perioadă pololirea setei învingătorului cu sângele învinsului.

I.4. Credința în vampiri

Originea cuvântului vampir nu provine de uneva anume. Cei mai mulți susțin că ar porni din limba turcă, care a străbătut limba tătară și pe cea ciuvașă precum și cele slave. Înțelesul acestui cuvânt este asociat cu vrăjitoria, duhurile rele și verbul ,,a sfâșia”. Alții spun că ar fi de origine slavă: ,,în limba rusă ,,upyr”, în limba poloneză ,,upior.” Acestor ființe supranaturale li s-au atribuit deprinderi precum zburatul și băutul sângelui. În alte locuri din Europa le sunt atribuite denumiri ființelor supranaturale ca: ,,strigoi” sau ,,strigoaică” în România, aceiași denumire o au și vrăjitoarele aici. În Serbia, Croația, Dalmația și Istria vampirii sunt denumiți ,,strigun” și ,,striga”. În Serbia găsim ca denumire pentru vampiri ,,talarum” sau ,,(pri)kosac” etc. În legende, mituri și povești din diferite regiuni culturale ale continentelor există semne de existență a vampirismului. De exemplu în scrierile vechi apare legena lui Lilith. Ea este prezentă la asirieni și sumerieni ca zeiță a vântului iar în Biblie este reprezentată ca demon.

Capitolul II

Brand de destinație

Brandul Dracula este considerat de unii ca fiind un brand 100% străin și nu romanesc și că Romania și-ar fi câștigat acest drept de destinație a casei lui Dracula datorită ținutului Transilvănean foarte frumos, bogat în numeroase legende și tradiții, primind unul dintre cele mai mari favoruri care dese ori a fost pusă sub semnul întrebării dacă ar fi sau nu potrivită România ca și ”casă a lui Dracula,,. Această neînțelegere provenind în urma cărții lui Bram Stoker apărută în a nul 1897. Deși au trecut mulți ani de la apariția a acestei cărți, știm faptul că Stoker nu a vizitat niciodată ținuturile românești și în special Transilvania dar, s-a folosit de multe surse care l-au inspirat pentru a putea crea un loc încărcat de mister pentru vampirul Dracula. În căutarea surselor sale de inspirație Stoker a găsit două cărți intitulate ,,Gruia” sau ,,Superstiție” scrisă de autoarea Emily Liszowska Gerard și apărută în anul 1885 folosită ca locație de destinație a castelului poveștii lui Bram Stoker. A doua sursă a fost un raport al Principatelor Valahiei și Moldovei scris de William Wilkinson, dându-i lui Bram impusul necesar in conceperea unui nume pentru vampirul său intitulat Dracula. În anul 1931 la apariția primei ecranizări a filmului ,,Dracula” și cartea lui Stoker a devenit cunoscută întrucât în primii 30 de ani ai secolului XX popularitatea cărții era destul de scăzută. O data cu trecerea timpului faima cărții a luat proporții considerabile. Ca numele Dracula să fie asociat definitiv cu voievodul Valahiei au mai trecut încă 30 de ani și o întreagă perioadă de reconstrucție a anilor 50’ după cel de-al doilea război mondial. Mult timp această asociere a lui Dracula cu voievodul Vlad Țepeș a fost înlăturată de români întrucât, îl considerau pe Țepeș unul dintre cei mai importanți oameni din istorie, ba mai mult decât atât chiar un erou care a luptat pentru libertatea Țării Românești împotriva turcilor, a tătarilor și a maghiarilor. Această asociere dintre Vlad Țepeș și Dracula încă mai trezește în sufletul românilor un sentiment negativ care respinge cu tărie ideea că Țepeș este văzut ca vampir. O altă idee destul de cunoscută a respingerii mitului lui Dracula provine chiar din folclorul pur românesc în care termenul ,,vampir” nu există iar această denumire provenind din Occident. Însă spiritul cuvântului ,,vampir” există sub denumirea de ,,strigoi”. Deși le-a fost greu românilor asocierea personajului negativ al lui Bram Stoker cu istoricul Vlad Țepeș devenind totodată una dintre cele mai grele piedici de trecut prin care urma propunerea folosirii brandului Dracula ca brand de destinație turistică pentru România. România, a făcut cunoștință cu povestea lui Stoker abia după lansarea unei alte cărți intitulată ,,În căutarea lui Dracula” din vremea Comunismului când un număr tot mai mare de turiști își făceau apariția în țara noastră căutând personajul din carte. Cei mai mulți dintre turiști plecau dezamăgiți din cauza negăsirii personajului fictiv și înlocuirea acestuia de către autoritățile române cu personajul istoric Vlad Țepeș însă fără rezultat. Așadar, românii s-au decis să schimbe strategia de dezvoltare a turismului și să îmbine cât de cât istoria cu superstițiile prezentând în tururile turistice folclorul românesc și tot felul de experiențe înfricoșătoare. Lungime turului era în jur de 7 zile însă turiștii străini își piereau mult prea repede interesul ajungând la un tur de maxim 3-4 zile. După multe eșecuri de acest gen între anii 1976 și 1977 s-au încercat o serie de combinații de excursii istorice și ficționale oferite amatorilor mitului Dracula. Deși cartea ,,În căutarea lui Dracula” ne aduce în atenția noastră adevărata locație a castelului Contelui Dracula și anume Cetatea Poienari. Autoritățile comuniste române le prezentau turiștilor Castelul Bran ca fiind casa lui Dracula datorită accesibilității infrastructurii rutiere situat în apropierea frumosului oraș Brașov unde le dădeau turiștilor posibilități de cazare. Cetatea Poienari era o regiune mult prea izolată și greu accesibilă. Pentru o creștere mai mare a numărului turiștilor românii s-au gândit să răspândească locațiile mitului Dracula în anul 1976 construind în pasul Bârgău la vreo 42 de km de Bistrița un oraș menționat până și de Stoker în cartea sa, un hotel în stil medieval numit Hotelul Castelului Dracula. Efortul autorităților române din păcate s-a oprit aici datorită decadenței Contelui Vampir Dracula din 1980 precum și ideea de a păstra numele Dracula în promovarea turismului a fost abandonată rezultând numărul tot mai scăzut al turiștilor din acea perioadă. În prima parte a anilor 90’, numele Dracula era tot mai des respins datorită conexiunii dintre domnitorul Vlad Țepeș și vampirul Dracula dar și pentru faptul că toți cei care auzeau de România o asociau mereu cu Dracula. Datorită nivelului economic scăzut al țării noastre împreună cu reputația negativă creată datorită brandului format în jurul numelui Dracula, peste România a fost aruncată ,,o umbră întunecată.” Și totuși curios lucru este faptul că: ,,pe la jumătatea anilor 1990 sentimentele față de Contele Dracula au început să devină mixte, deoarece unii, deși foarte puțini au perceput oportunitățile de dezvoltare în domeniul afacerilor care pot fi generate de numele Dracula și conectarea acestuia cu România.” Primul congres din lume realizat în numele lui Dracula a prins contur în anul 1995 în luna martie găzduit de țara noastră în care atitudinea presei față de participanții congresului nu a fost chiar una de apreciat considerându-i pe invitați o adunătură de ciudați cu credințe în vampirism. Mai târziu s-a încercat dezvoltarea unui proiect numit Dracula Park însă fără rezultat rămânând doar la nivelul unei idei ne fiind pus in aplicare nici până în ziua de astăzi reușind totuși schimbarea ideii negative a românilor cu privire la mitul Dracula. În 2005, mai bine de 20 de agenții turistice ofereau pachete avantajoase activitățile lor fiind bazate pe locații diverse cu aceiași temă.

II.1. Alte locații de destinație ale brandului Dracula

Castelul Bran – rămâne ca principală destinație pentru turiștii străini care sunt în căutarea lui Dracula, deși castelul în sine nu este deloc sumbru și nu are nimic întunecat iar cei mai mulți turiști sunt dezamăgiți din acest punct de vedere, însă pe de altă parte Branul va rămâne întotdeauna cea mai bună destinație turistică din punct de vedere al turismului rural în combinație cu turismul montan. Castelul Bran ,,este amplasat la intrarea în pasajul Rucăr-Bran, pe drumul ce leagă Brașov de Câmpulung, încadrat de culmile munților Bucegi și Piatra Craiului.” 

Sighișoara – este locul unde s-a născut Vlad Țepeș. Sighișoara, este unul dintre orașele cu o istorie medievală cu multă influență Germană în ceea ce privește arhitectura și unul dintre cele șapte patrimonii naționale ale țării. Sighișoara este ,,situată în centrul României, pe valea Târnavei Mari, la 279 kilometri de București și în apropierea altor importante orașe ale țării (Sibiu – 91 kilometri, Brașov – 117 kilometri , Târgu Mureș – 51 kilometri).” Obiective turistice în Sighișoara: – Turnul cu ceas ; Turnul Fierarilor; Biserica Mănăstirii; Biserica din Deal ; Sala armelor; Biserica leproșilor; Turnul frânghierilor; Turnul Cojocarilor; Catedrala Ortodoxă; Biserica romano-catolică; Școala din Deal; Scara Școlarilor; Casa Vlad Dracul; Casa cu Cerb; Festivalul Medieval Sighișoara.

Hotelul Castelului Dracula – este situat în Pasul Bârgău într-o zonă de munte cu turism rural prosper în care au loc scurte programe organizate pentru turiștii care își exprimă interesul în această direcție. Conducerea hotelului spune că: ,,în această zonă mirifică, hotelul-castel "DRACULA" inaugurat în anul 1983 este o bornă la hotarul dintre județele BISTRIȚA NĂSĂUD și SUCEAVA, amplasat la altitudinea de 1116 m în imediata apropiere a DN 17.”

Cetatea Poienari – locația cetății este izolată, cel mai apropiat sat fiind la 6 km depărtare. Ca să ajungi acolo este nevoie să urci pe o scară cu 1400 de trepte. Nu se găsesc alte atracții turistice la baza cetății. Cetatea Poienari ,,este situata in judetul Arges, la 4 km de Barajul Vidraru si la aproximativ 2 km de satul Capătâneni, construită în stâncă la o altitudine de 850 m, pe un platou din culmea muntelui Cetatea.”

Hotelul Casa lui Dracula – este construit în Poiana Brașov în anul 2005 de către un investitor din Marea Britanie care deține încă trei spații de cazare în România.

Club Restaurant Contele Dracula – a foat deschis în București în anul 1997 și oferă performanțe live marțea și vinerea ale unui actor care îl interpretează pe Dracula. Restaurantul este preferat de turiștii srăini, iar românii merg acolo doar cu parteneri de afaceri sau prieteni străini.

Mănăstirea Snagov – este situat lângă București fiind o altă destinație pentru mitul Dracula în care legendele prezintă locul de veci al lui Vlad Țepeș deși, adevărata locație a mormântului acestuia rămâne ne știută. Până de curând mănăstirea nu a fost prea mult populată de turiști străini din cauza atitudinii reticente a călugărilor de acolo.

Capitolul III

III.1. Studiu de caz Cetatea Poienari

Obiective

Datorită valorilor culturale românești țara noastră acordă destul de greu posibilități de vizitare și de informare a turiștilor cu privire la semnificația locurilor dar și însemnătatea acestora din punct de vedere al evenimentelor istorice precum și la perioada în care au fost construite monumentele istorice. Privarea informațiilor are un impact direct asupra turiștilor interesați de România având ca rezultat scăderea numărului de turiști sau riscarea pierderilor totale a turiștilor. În momentul de fața există foarte multe cetăți vechi cu potential touristic și istoric ridicat care au ca și vizitatori în medie cam câtiva turițti pe an sau în marea majoritatea a timpului nu sunt vizitate deloc. Astfel serviciul turistic este foarte scăzut iar promavea obiectivelor este aproape nulă. Ideea promovării Cetății Poienari ca și punct de plecare al unui traseu turistic condus de imaginea voievodului Vlad Țepeș este fără doar și poate o formă de atracție turistică. Credibilitatea are aici un rol foarte important întrucât turiștii își doresc informații istorice adevarate în ceea ce privește personajul pe care îl îndrăgesc atât de mult și nu informații false despre acesta. Modul în care este vândut produsul turistic face referire la perioada legendară, folosită din ce în ce mai des. Ca sursa de venit să poată fi în creștere este nevoie să fie câștigată dintr-o promovare reală și potrivită politicii de marketing pentru fortărețele românești, bani câștigați din turism ca o activitate economică. Cetatea Poienari ar putea fi foarte frumos promovată prin trasee turistice adecvate și un ghid turistic pe măsură pot scoate în evidentă valorile culturale și chiar o dezvoltare mai mare a turismului ce se pot adăuga pe parcurs noi locuri de muncă create pentru nivelul turistic inclusive pe o perioadă limitată de timp.

Locația Fortăreței Poienari

Locația fortăreței poienari este situate în Nord-Vestul județului Argeș într-un sat numit Căpățâneni. Ruinele cetății se pot vedea de toți cei care sunt în trecere pe drumul ce leagă Lacul Vidraru de Curtea de Argeș.

Scurt istoric al Cetății Poienari – punct de plecare în promovarea turistică

Mica Fortăreață Poienari însă foarte bogată în evenimente istorice este primul pas al evidențierii multora dintre locurile unde Vlad Țepeș și-a lăsat amprenta. Pentru cei care sunt impresionați de modul de conducere al țării lui Țepeș sau de mitul format în jurul său este bine să aflăm mai întâi de toate aevărul istoric și pe urmă să facem conexiuni cu inalta publicitate a personajului Dracula din afara țării. Cetatea Poienari face parte din categoria cetăților construite în perioada evului mediu, ieșind în evidență prin turnurile vechi cu o arhitectură a parte ale clădirii confecționate din piatră brută servind ca apărare a crestăturii Argeșului dintr-o stâncă înaltă. Modul de zidire și ridicarea acestui turn poate fi ușor comparat cu cu cela al monumentelor istorice din Transilvania care au fost construite în prima jumătate a secolului al XIII-lea. Din acest motiv multi cred că există o legătură între Cetatea Poienari și restul cetăților Transilvănene din aceiași perioadă istorică. Restul celorlalte părți din cetate –perdelele și turnurile circulare par a nu fi construite tot în acea perioadă datorită structurilor sale diferite precum și al modului execuției. Perdelele ascund un spațiu alungit de formă triunghiulară, ornamentat în toate colțurile cu un turn ce ia forma unui cilindru. Poziția cetății fiind perfect adaptabilă solului. Specific arfitecturii militare transilvănene este această caracteristică preferențială pentru turnurile cilindrice. De menționat este faptul că cetățile bizantine aparținătoare Peninsulei Balcanice adoptă acest stil al parapeților si turnurilor cilindrice fiind o caracteristică puternică a sistemelor de construire a cetăților orientale. Astfel de ziduri se mai pot observa în fortărețele bizantine din Dobrogea și într-o serie de cetăți ale Peninsulei Balcanice. Conform lui Teodorescu Dică ,,aceste asemănări demonstrează nivelul cunoștințelor din punct de vedere arhitectural în costruirea Cetății Poienari, în pricipiu turnul pătrat a fost ridicat de către conducătorii Uplander după principiile balcanice militare” Cetatea a fost părăsită după a doua jumătate a secolului al XVI-lea și se crede că ar fi aparținut lui Basarab I. Pe parcursul anilor s-au efectuat reparații și restaurări ale turnurilor. Cetatea Poienari poate fi luată în considerare ca o caracteristică a perioadei organizării statutului feudal din Țara Românească. Structura cetății este datorată zidurilor din piatră, până în punctul în care pantile abrubte despart muntele. În interiorul cetății se află un culuoar lung de circa 30 de metri cu o lățime de 2,4 metri ce se îngustează spre centrul culuarului ajungând până la 1,6 metri iar spre final se lărgește dinnou. Pe timpuri acest culuar avea numeroase întrebuințări una dintre ele fiind chiar capturarea atacatorilor sau folosindu-l ca adăpost pentru animale sau mai putea funcționa ca un bazin de alimentare cu apă a cetății.

Modalități de evidențiere turistică

Informații turistice de-a lungul traseului

Întregul traseu format in 1400 de scări și toată cetatea are nevoie de panouri în care turistul se poate informa cu privire la zonă, perioada construirii fortăreței dar și date ce privesc evenimentele petrecute pe aceste meleaguri. O altă atracție turistică a traseului paote fi chiar ghidul turistic îmbrăcat în într-o ținută specifică epocii representative.

Existența simbolisticii personajului în aria fortăreței

Cel mai bun mod prin care pot fi atrași turiștii cu succes este introducerea în atmosfera epocii în care a fost ridicată cetatea. Legătura dintre Cetatea Poienari și Vlad Țepeș promovat peste hotare ca Dracula și ulterior acceptat de Romania ca promovare turistică este în creștere. Tragerea în țeapă este pedeasta cu care a fost consacrat domnitorul și de aceea o amplasare a acestora în zona cetății și pe tot parcursul traseului amintește de personaj fiind un punct important de atracție turistică. Această abordare din punct de vedere visual are un impact mult m ai puternic decât citirea acestor informații într-o brosură sau pe panouri. Pe lângă toate acestea se mai pot efectua platforme special amenajate cu actori profesioniști c ear putea simula luiptele vremii respective.

Vlad Țepeș și Dracula –posibilități de promovare turistică prin intermediul legendelor

În scopul promovării acestor locuri și obiectivelor turistice este nevoie de păstrarea și răspândirea legendei vii sau măcar a fragmentelor legendei tinând e promovarea care s-a făcut până în prezent sau a cee ace știm despre Dracula dar și mai mult despre Vlad Țepeș. Legenda are rolul de a promova idea reconstrucției Cetății Poienari. Cei care sunt interesați de mai mult decât de legendă pot afla și explicații în cee ace privește perioada construcției dar și materialele utilizate, forța de muncă precum și restaurarea cetății, explicații oferite de ghidul turistic. Informațiile trebuie să fie pur adevărate din scrierile istorice din perioada 1457-1458.

III.2. Studiu de caz Castelul Bran

Castelul Bran a fost construit de către Saxoni în apropierea orasului Brașov, îndeplinind un rol foarte important de apărare fiind consierat un punct de frontieră între Transilvania, Valahia și Moldova în 1918. Castelul Bran a fost ocupat de armata Austro-Ungară în anul 1878 și returnat Brașovului mai târziu în anul în anul 1886. După această perioadă Brașovul, a donat castelul Reginei Maria a României folosindu-l ca locuință de vară și rămâne proprietatea României până în anul 2006. Astăzi, castelul este într-o condiție foarte bună pe de o parte pentru că se află într-o regiune mai izolată și pe de altă parte pentru că a fost restaurant. Prima renovare a castelului a avut loc în 1723. Mai târziu o altă renovare a fost făcută între anii 1883-1886 de către autoritățile Austro-Ungare. Cea mai mare restaurare a castelului a avut loc după 1920, moment în care a fost transformat într-un palat. Castelul Bran s-a transformat într-un palat cu influențe neo-gotice romantic păstrând partial aerul vechi care a reflectat de asemenea influențe ale stilului flamboiant din palatal regal Peleș. Cee ace văd vizitatorii în ziua de astăzi este mai puțin un castel medieval și mai mult o reconstrucție timpurie a secolului XX. Castelul Bran nu are o asociere direct cu personajul fictive Dracula. Stoker nu a menționat în romanul său castelul Bran iar castelul din roman este plasat undeva la circa 240 de km. la nord de pasul Bârgău și mai mult decât atât spre deosebire de castelul fictive al lui Stoker, Branul nu e este o ruină. Acest lucru nu i-a oprit însă pe unii cercetători să caute și astăzi și să prezinte Castelul Bran ca și reper al castelului lui Dracula. Mulți cercetători consideră că este o prea mare coincidență ca Stoker să nu fi folosit imaginea Castelului Bran ca imagine mitică pentru castelul lui Dracula. Chiar și Regina Maria a ales Castelul Bran din pricina asemănărilor dintre cele două castele. Cert este faptul că Țepeș nu este cel care a construit Castelul Bran, el trecând doar pe acolo de câteva ori. Se spune că ar fi stat mai mult în acest castel ca și oaspete dar nu există nici o dovadă în această privință. În anul 1462 Țepeș a fost arestat lângă piatra Craiului, la ordinele regelui ungar, iar până să fie transferat la Buda, se spune că a fost închis pentru pentru o perioadă de timp la Castelul Bran. Încă de la aceste aspecte întâmplate la acea perioadă, Castelul Bran a devenit unul dintre acele lucruri esențiale și totodată legătura cea mai strânsă de mitul lui Dracula. Pentru mulți turiști Bran este castelul lui Dracula. În anul 1957 a devenit unul dintre cele mai mari atracții turistice. Autoritățile socialiste au încercat să recondiționeze forma roială a palatului prezentându-l ca pe un muzeu al istoriei și ca pe o artă feudală. Interiorul castelului conține o colecție eclitică de lucruri incluzând mobile secolului XVII – secolului XIX; acte și documente justificând legalitatea funcționării administrative în perioada feudală; mobiliere decorative și tapiserii; expoziții de armuri medievale; lucruri din porțelan și instrumente muzicale; arta oriental și măiestriile lucrurilor românești. Încă de la sfârșitul anilor 1950 castelul Bran a fost promovat ca o atracție turistică. A fost prezentat ca o clădire arhitecturală medievală nicidecum ca și castelul lui Dracula. Fiind unul dintre cele mai de preț monumente ale Transilvaniei, vizitele la castelul Bran au devenit organizate prin ghiduri turistice etc. Datorită faptului că Bran era destul de aproape de valea Prahovei, a fost foarte intens promovat turiștilor ca o destinație perfecta pentru excursie, aceștia putând fi cazați și la ski resorturile din Sinania, Predeal și Poiana Brașov. Prezentarea oficială a castelului Bran a avut să arate faptul că acesta reprezintă un monument istoric important și totodată piesa de rezistență a arhitecturii medievală. Castelul Bran ilustrează foarte bine dilema României față de turismul ,,Dracula”, mai ales tensiunea dintre producția și consumarea site-urilor despre acesta. În prima fază autoritățile au droit să prezinte castelul ca fiind cea mai frumoasă artă medievală, încercând să evite asocierea cu vampirul Dracula. Cu toate acestea mulți turiști au dat interpretări diferite acestei clădiri bazânsu-se pe ceea ce au adus site-ului din culturile lor. Pentru ei Branul le oferă o experiență a castelului lui Dracula acesta semănând cu castele clasice din scrierile despre Dracula. Mai târziu în anii 1970 castelul Bran s-a impus ca fiin unul dintre cele mai populare atracții turistice din România, atât pentru români cât și pentru turiștii străini, urmând ca în anul 1977 să atragă peste 220.000 de vizitatori. Ca răspuns la acest asalt făcut ne numărul mare e turiști, parcarea castelului a fost dezvoltată ca o societate comercială informală. Primul chioșc de lângă castel a fost deschis în anul 1972, acesta fiind destinat pentru vânzarea de cărți, felicitări și lucrări artizanale. Acesta a fost administrat de CENTROCOOP, fiind o organizație de stat responsabilă pentru producțiile agricole și cele artizanale. Politica turismului țării în acel timp cerea CENTROCOOP-ului să asigure în părțile rurale produse alimentare și suveniruri, lucrări artizanale pentru site-ul touristic și pentru rețele turistice. În următorul an, un grup de localnici au obținut de la primaria din Bran, permisiunea de a-și vinde produsele pe tarabe în parcare. Pentru sătenii din Bran, vânzările de la castel au reprezentat o afacere profitabilă, urmând ca din ce în ce mai multor oameni din zonă să li se acorde dreptul de a-și vinde lucrările personale. În 1989, tarabele au fost înlocuite cu chioșcuri acoperind toată parcarea. Înainte de a-și putea vinde exponatele la castel, localnicii au trebuit să prezinte câteva monstre ale lucrărilor lor ,,Comitetului Culturii” din orașul Brașov. Datorită acestui process de verificare s-a putut efectiv controla tot ce se putea vinde la castel. Astfel, parcarea s-a transformat într-o piață a castelului ce ferea o gamă variată e produse artizanale locale, incluzând și lucruri din ceramic, coșuri și textile. Deosebit de populare au fot puloverele tricotate cu lână în culori gri și alb, cu numele: ,,Transilvania”, ,,Castelul Bran”, ,,Vlad Țepeș” sau ,,Dracula”. În 1974, a fost realizat un documentar ce avea în prim-plan vânzarea sticlei de țuică cu numele Dracula pe etichetă ca marcă. Autoritățile locale ar fi aprobat un astfel de souvenir deoarece numele Dracula a fost asociat cu Vlad Țepeș. În orice caz, existența acestor suveniruri nu indică faptul că autoritățile locale au susținut asocierea lui Dracula cu castelul Bran și mai ales nu există nici o dovadă că vreun suvenir conținea imaginea vampirului Dracula a fost vândut la Bran în perioada socialist.