INGINERIE GEODEZICĂ / MĂSURĂTORI TERESTRE ȘI CADASTRU FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI LUCRARE DE DIPLOMĂ CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC Șl.dr.ing. SUBA ȘTEFAN… [303282]

[anonimizat] / PROGRAMUL DE STUDIU:
INGINERIE GEODEZICĂ / MĂSURĂTORI TERESTRE ȘI CADASTRU
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

LUCRARE DE DIPLOMĂ

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC

Șl.dr.ing. SUBA ȘTEFAN

ABSOLVENT: [anonimizat]égé Zsolt

ORADEA

(2017)

[anonimizat] / PROGRAMUL DE STUDIU:
INGINERIE GEODEZICĂ / MĂSURĂTORI TERESTRE ȘI CADASTRU
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: [anonimizat].dr.ing. SUBA ȘTEFAN

ABSOLVENT: [anonimizat]égé Zsolt

ORADEA

(2017)

[anonimizat]. Fără cadastru nu se poate ține o claritate totală asupra terenurilor.

“[anonimizat], totodată acestea reprezintă partea cea mai însemnată a avuției naționale și o [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], inclusiv bonitarea și evaluarea lor. [anonimizat], [anonimizat]- fotogrammetrice, descrierea, clasificarea și evaluarea imobilelor de pe întreg teritoriul național. Rezultatele, [anonimizat], [anonimizat].”

”Gestionarea imobilelor se realizează prin amenajarea teritoriului și a urbanismului care constituie activități complexe de interes general ce contribuie la o [anonimizat], precum și la îmbunătățirea condițiilor de viață în mediul urban și rural.”

În prezenta lucrare sunt prezentate în mai multe capitole principiile cadastrului general și a [anonimizat] o tarla situată în localitatea Săcuieni. Scopul lucrării este aceea de a [anonimizat], care trebuie predate la Oficiul de Cadastru pentru introducerea imobilelor în evidențele sistemului integrat de cadastru și carte funciară.

Capitolul 1. [anonimizat],[anonimizat]. Din faptul acesta statul este interesat de a avea o [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat] ,pentru a crea un sistem de înscriere și claritate a [anonimizat]. Datele necesare acestui sistem de evidență obținem prin acțiunea corelativă a disciplinei numită cadastru.

În țara noastră este prezent și cadastrul general și cadastrul sporadic.

Prima formulare a Legii cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996 a definit cadastrul general astfel:

“Cadastrul general este sistemul unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică prin carese realizează identificarea, înregistrarea, descrierea pe hărți topografice și planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum și a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul țării, indiferent de destinația lor șide proprietar. (prima definișie din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1976).

Această lege a fost modificată, a intrat în vigoare Legea nr. 247/2005, Titlul XII, după care definiția nouă a cadastrului general arată astfel:

“Cadastrul general este sistemul unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică prin carese realizează identificarea, înregistrarea, descrierea pe hărți topografice și planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum și a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul țării, indiferent de destinația lor șide proprietar. (prima definiție din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1976). Cadastrul general este sistemul unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul țării. (definiția conform Legii 247/2005 de modificare a Legii nr. 7/1996)”.

”(1) Cadastrul și cartea funciară formează un sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică, de importanță națională, a tuturor imobilelor de pe întregul teritoriu al țării. Scopul acestui sistem este:

a) determinarea informațiilor tehnice, economice și juridice referitoare la imobile;

b) asigurarea publicității drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice, precum și a oricăror altor raporturi juridice, prin cartea funciară;

c) furnizarea de date instituțiilor publice ale statului, necesare sistemului de impozitare și pieței imobiliare;

d) contribuie la asigurarea securității tranzacțiilor imobiliare și la facilitarea creditului ipotecar.

(2) Cadastrul realizează identificarea, măsurarea, descrierea și înregistrarea imobilelor în documentele cadastrale și reprezentarea acestora pe hărți și planuri cadastrale.

(3) Cartea funciară cuprinde descrierea imobilelor și înscrierile referitoare la drepturile reale imobiliare, la drepturile personale, la actele, faptele sau la raporturile juridice care au legătură cu imobilele.

(4) Evidența imobilelor înscrise în planul cadastral și în cartea funciară se realizează și se actualizează din oficiu, la cererea persoanelor interesate sau la inițiativa autorităților publice. Autoritățile publice și titularii de drepturi asupra imobilelor au obligația de a sprijini crearea și actualizarea cadastrului prin punerea la dispoziție cu titlu gratuit a datelor și informațiilor deținute. Autoritățile administrației publice locale sunt obligate să acorde sprijin informațional, tehnic și de altă natură, în limitele competențelor, la crearea și actualizarea sistemului de cadastru și carte funciară.

(5) Prin imobil, în sensul prezentei legi, se înțelege terenul, cu sau fără construcții, de pe teritoriul unei unități administrativ- teritoriale, aparținând unuia sau mai multor proprietari, care se identifică printr-un număr cadastral unic.

(6) Imobilul definit la alin. (5) se înscrie într-o carte funciară.

(7) Entitățile de bază ale acestui sistem sunt imobilul și proprietarul.”

Obiectul cadastrului general este stabilirea fondului funciar al țării, al cărei definiție apare in Legea fondului funciar nr. 18/1991:

“Terenurile de orice fel, indiferent de destinație, de titlul pe baza căruia sunt deținute sau de domeniul public sau privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României”.

Cadastrul sporadic este comandat de către fiecare proprietar în parte.Imobilele se măsoră în parte, fără stabilirea ordinei, se deschid cărți funciare, iar apoi măsurătorile sunt preluate de către Agenția de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Un dezavantaj al cadastrului sporadic este timpul lung de cadastre a unei unități administrativ teritoriale și posibile suprapuneri între imobile.

Cadastrul și cartea funciară formează un sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică,economică și juridică, de importanță națională a tuturor imobilelor de pe teritoriul țării.Are următoarele caracteristici:

Este obiectiv, pentru că exprimă realitatea din teren;

Este unitar, pentru că se execută după instrucțiuni;

Este instoric, pentru că reflectă legile societății;

Este dinamic, pentru că exprimă realitatea naturală în continuă schimbare;

Este general, pentru căsatisface cerințele de bază pentru deferite sectoare economice;

Este obligatoriu, pe întreg teritoriul al țării, pentru proprietarii de imobile;

Este perfectibil, pentru căoferă posibilitatea foloisrii mijloacelor de automatizare a proceselor de culegere și prelucrare a datelor.

Rolul cadastrului general evoluează de la o societate la alta în funcție de obiectivele stabile:

Întinderea, configurația și poziția imobilului , precum și a folosinșei lui

Identificarea proprietarilor de imobile și înscrierea lor în cărțile funciare

Stabilirea categoriei de calitate a terenurilor

Inventarierea terenurilor funcție de pantă

Inventarierea terenurilor degradate care necesită lucrări de îmbunătățiri funciare

Resursele funciare , introducerea în circuitul agricol a terenurilor

Elemente calitative necesare evoluării imobiliare

Scopul cadastrului general este de a pune la dispoziția celor interesați, în orice moment, date reale și complete pentru:

Prezentarea în timp real al stadiului și evoluția fondului funciar pe județe și pe țară

Reglementarea situației juridice a imobilelor și înscrierea lor în cartea funciară pentru stabilirea și garantarea dreptului de proprietate

Crearea unei baze de juste pentru stabilirea impozitului fiscal

Elaborarea unor studii privind sistematizarea teritoriului, protecția mediului, stabilirea resurselor funciare, prognoze privind tendințele de evoluție a pieței imobiliare

Crearea unei baze de date cadastrale moderne grafică și textuală, întreținerea acestei baze de date, cu care se vor crea premise pentru GIS-uri

Inventarierea terenurilor se face cu reprezentare grefică, pe planuri la scări acceptabile a elementelor evidențiate în cadastru și în acelas timp se face și o reprezentare analitică prin fișe de evidență tehnică, juridică și economică în care se înscrie date despre situația terenurilor și contrucțiilor.

În realizarea funcțiilor tehnice,economice și juridice, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară asigură arhivarea informatică și analogică a datelor de identificare a imobilelor .

În sistemul înglobat de cadastru și carte funciară , fiecare imobil este ilustrat printr-un poligon închis și este distribuit pentru fiecare un număr cadastral unic și este deschisă o carte funciară în care sunt accentuate informațiile despre imobilul respectiv.

Înscrierea imobilelor în cartea funciară se realizează de birourile de cadastru. Birourile teritoriale se aranjează ca unități fără presonalitate juridică. Toate informațiile sunt cuprinse în cartea funciară și pot fi arhivate pe suport digital.Baza de date digitală a biroului teritorial va fi protejată cu un sistem de securizare împotriva aceesului necalificat. Biroul cadastral se păstrează o copie a registrelor și evidențelor de carte funciară, în format digital, în caz de distrugere a originalului. Copia aceasta va fi actualizată zilnic.

Numai persoanele autorizate de către Agenția Națională au acces la informațiile cuprinse în baza de date a oficiului cadastral. Accesul se face pe baza unei parole individuale.Utilizatorii sunt obligați să păstreze intimitatea elementelor de acces.

Domeniile și activitățiile care asistă la realizarea cadastrului

Se remarcă trei grupe de activități care asistă la realizarea cadastrului general :

Domenii de bază sau de sprijin: topografia, cartografia, geodezia și fotogrammetria.

Domenii de coplementare și de colaborare: dreptul civil, informatica, pedologia și cunoștințe economice referitoare la evaluarea și impozitarea construcțiilor și a terenurilor.

Domenii auxiliare sau ajutătoare: protecția mediului, urbanismul, amenajarea teritoriului, organizarea teritoriului agriol, îmbunătățirile funciare și amenajarea pădurilor.

Domeniile de bază asigură datele și documentațiile de plecare în toate etapele de lucru ale cadastrului și anume:

Geodezia ajută la realizarea rețelelor de sprijin pentru întocmirea planurilor cadastrale, rectificări de hotare, parcelare etc.

Topografia și fotogrammetria ajută la realizarea planurilor topografice noi, care devin planuri cadastrale după echiparea cu datele specifice cadastrale și actualizarea planurilor cadastrale vechi pe baza fotogrammetriei analogice, digitale sau analitice, sau a ridicărilor topografice clasice;

Cartografia asigură cartoeditarea planurilor cadastrale după actualizarea acestora.

Domeniile de coplementare rezolvă părți ale cadastrului și anume:

Informatica creează sisteme informaționale ale cadastrului, asigură soluția volumului mare de calcule în prelucrarea datelor și ajută la întocmirea automată a planurilor cadastrale;

Dreptul civil asigură rezolvarea problemelor sistemului de publicitate imobiliară și a părții juridice a cadastrului general;

Pedologia asistă la partea economică a cadastrului prin bonitarea terenurilor agricole;

cunoștințele economice referitoare la evaluarea și impozitarea construcțiilor și a terenurilor asigură cunoștințele unei corecte evaluări ale bunurilor imobile

Domeniile auxiliare sunt domenii, care ajută la rezolvarea unor etape în lucrările cadastrale specifice :

Protecția mediului furnizează informații în problemele de delimitare a terenurilor, care sunt afectate de factori de poluare;

Urbanismul și amenajarea teritorială pune la dispoziție date despre intravilanele localităților și despre delimitarea teritoriilor administrative;

Organizarea teritoriului agricol furnizează date despre gruparea terenurilor sau schimbări ale suprafețelor de teren în alte categorii de folosință;

Amenajarea pădurilor oferă informații despre limitele amenajamentelor livlice;

Administrația locală oferă date privind vechile delimitări ale hotarelor administrative și ale intravilanelor localităților.

Funcțiile, aspectele și categoriile cadastrului

Aspectul cantitativ

Se realizează prin funcția tehnică a cadastrului; răspunde la întrebarea unde și cât de mare este?

Funcția tehnică se referă la poziție, probleme cantitative, la formă și dimensiuni și la suprafețele construcțiilor.

Aceste date se pot realiza prin măsurători geodezice, fotogrammetrice, topografice și cartografice, operațiuni , care se stabilesc cu exactitate matematică: forma, dimensiunile, poziția și întinderea parcelelor.

Consecințele cadastrului sunt registrele cadastrale și planul cadastral.

Funcția tehnică are ca obiect următoarele lucrări:

Stabilirea și marcarea în teren prin borne cadastrale a hotarelor, teritoriilor administrative;

Identificarea și marcarea prin borne a perimetrelor construibile;

Identificarea limitelor proprietăților dintr-un teritoriu administrativ;

Efectuarea măsurătorilor pe teren și prelucrarea datelor cadastrale;

Întocmirea planurilor cadastrale;

Numerotarea cadastrală;

Calculu ariei suprafețelor pe întregul teritoriul administrativ.

Documentele cadastrului întocmite în cadrul funcției tehnice sunt :

Dosarul lucrărilor de delimitare;

Planurile și hărțile cadastrale;

Registrele și fișele cadastrale.

Fig.1.1.Schema funcției tehnice a cadastrului

Sursă: http://www.ct.upt.ro/users/CosminMusat/Cadastru1.pdf

Aspectul calitativ

Este realizat prin funcția economică a cadastrului; răspunde la întrebarea ce valoare are?

Valoarea economică a construcțiilor și terenurilor este stabilită prin metode spcifice,care arată cu cât un teren este mai bun decât altul din punct de vedere a fertilității solului, accesul la drumuri, poziția în teritoriul administrativ, poziția față de localitate etc.

Prin bonitarea terenurilor putem determina fertilitatea solurilor, care este realizat prin lucrări de cartare pedologică, lucrări de teren și de birou prin care se îndeplinesc documentații tehnice agro-pedologice, care fixează clasele de fertilitate ale terenurilor agricole.

Funcția economică a cadastrului constă în realizarea următoarelor lucrări:

Încadrarea terenurilor agricole în clase de caalitate;

Evidența terenurilor agricole în funcție de stadiul degradării;

Evidența terenurilor amenajate prin lucrări de îmbunătățire funciare;

Evidența terenurilor care necesită lucrări de îmbunătățiri funciare și tipul acestora;

Evidnța clădirilor după materialul de construcție, dotare cu instalații, comfort, grad de uzură.

Aspectul juridic

Se referă la dreptul de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor; răspunde la întrebarea al cui este?

Este necesar identificarea proprietarilor al imobilelor.

Dreptul de proprietate este definit de Codul civil. Articolul 480 din Codul civil arată că “Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege.“

Evidența cadastrală juridică este definit de Legea Cadastrului și Publicității Imobiliare nr. 7/1996 astfel:

“Publicitatea imobiliară întemeiatã pe sistemul de evidență al cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeași localitate.”

Cărțile funciare inustreză un sistem de publicitate real, se fundamentează pe identitatea topografică a bunurilor funciare în planuri cadasrale și reprezintă un sistem de publicitate complet, deoarece îndeplinește publicitatea intregrală a transmisiunilor imobiliare, prin înregistrări succesive, cronologice ale transmiterii legale a dreptului de proprietate imobiliară.

Registrul cadastral de publicitate imobiliară este alcătuit din cărțile funciare întocmite și numerotate pe pe teritoriul administrativ al fiecărei localități.

În prezent Legea Cadastrului și Publicității imobiliare nr.7/1996 este legea , care reglementează publicitatea imobiliară.

Art. 463 din Codul civil arată că fondurile de pământ și clădirile sunt imobile prin natura lor, deci ele nu pot fi mișcate dintr-un loc în altul fără distrugerea substanței lor.

Funcția juridică a cadastrului trebuie să asigure:

Identificarea corectă a proprietarilor de terenuri și construcții;

Înscrierea acestora în documentele cadastrului general;

Înscrierea în cărțile funciare;

Asigurarea publicității imobiliare.

Categoriile cadastrului

Cadastrul general(sistematic)

Cadastrul general se înregistrează întregul teritoriu al țării.

Se aranjează la nivelul fiecărui teritoriu administrativ: județean, municipial, orășenesc, comunal.

Cadastrul general îmbrățișează descrierea tuturor proprietăților și reprezentarea lor pe planuri cadastrale. În sens cadastral, imobilui este format prin mai multe parcele alăturate, care aparțin aceluiași proprietar.

Prima definiție este dată la art. 1 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996 astfel: "cadastrul general este sistemul unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică prin care se realizează identificarea, înregistrarea, descrierea pe hărți topografice și planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum și a celorlalte bunuri imobiliare de pe intreg teritoriul țării indiferent de destinația lor și de proprietar; entitățile acestui sistem sunt : parcela, construcția și proprietarul” .

Cadastre de specialitate

În funcție de interesele definitorii, pot fi aranjate cadastre de specialitate sau sisteme informaționale cadastrale specifice domeniilor de activitate în diferite domenii: forestier,imobiliar, industrial, minier,căi ferate, drumuri, agricol etc.

Apariția și dezvoltarea cadastrului în lume

Cadastrul a apărut în lume în perioada Egiptului Faraonilor. Acest sistem a fost folosit în scop funciar și în cel fiscal. Din punct de vedere scopului funciar reprezentă o inentariere a tuturor terenurilor la fiecare doi ani. Scopul fiscal al cadastrului era de a fixa baza impozitului, care era achitat.

În secolul VII s-au găsit în Grecia Antică planuri cu desene rectangulare, care reprezentau delimitarea teritoriilor orașelor Agrigente și Syacuza.

Roma antică a creat punctul culminant al cadastrului, care a introdus cadastrul în provinciile cucerite de către Roma.

În secolul III.î.H. împăratul Dioclețian a contiuat dezvoltarea cadastrului roman, el folosea acest sistem ca un instrument fiscal puternic. Spcialiștii, care au efectuat lucrările cadastrale erau numiți ”corpus agrimensorum romanorum”.

După căderea Imperiului Roman, adică după secolul V s-a creat un gol în acest domeniu.

Republica Milano a fost prima țară, care a reluat lucrările în domeniul cadastrului, pentru că în în urma războaielor avea nevoie de o refacere financiară.

În Europa modelul tuturor cadastrelor este primul cadastru modern , care era întocmit în principatul Milano și este cunoscut sub denumirea de ”Censimento Milanese”.

Măsurătorile conduse de către matematicianul-inginer Johan Jacobus Marinoni au început la 17 aprilie 1720 la 25 km sud-est de Milano. Granițele proprietarilor cu semne de hotar, apele, categoriile de folosință, căile de comunicații, limitele dintre teritoriile cadastrale și localitățile au fost reprezentate pe hărți.

Fiecare hartă trebuia să fie semnată de geometru cu specificarea date de încheiere a ridicării în plan. Suprafețele au fost calculate prin împărțirea în triunghiuri și trapeze și s-a folosit planietrul Braun, care este denumit ”trigonometrico”. Hărțile cadastrale s-au folosit și pentru întocmire a unei hărți topografice a principatului Milano prin micșorarea cu pantograful a hărții de ansamblu.

Exemple de hărți cadastrale:

Fig1.2. Hartă cadastrală din Olanda

Sursă: http://www.ct.upt.ro/users/CosminMusat/Cadastru1.pdf

Fig1.3. Hartă cadastrală din Franța

Sursă: http://www.ct.upt.ro/users/CosminMusat/Cadastru1.pdf

Evoluția cadastrului în România

Cadastrul a apărut în România pe vremea vechii Dacii, unde specialiștii au fost numiți „corpus agrimensorumromanorum”. Lucrările efectuate erau numite hotarnicie.

„Hotarnicii întocmeau ca act așa numita ocolniță sau carte de alegere a hotarelor, aici erau menționate punctele de hotar pe baza actelor si mărturiilor de la fața locului, la aceste acte se mai adăugau uneori schițe cu poziția acestor puncte, deseori materializate prin movile sau chiar borne de piatră.”

Evoluția cadastrului în România a urmat drumul țărilor europene. În prima dată a fost introdus în Translilvania, Banat și nordul Bucovinei în anul 1794,când aceste teritorii au aflat sub jurisdicție și administrație austo-ungară.

Gheorghe Asachi, în Muntenia și Gheorghe Lazăr, în Moldova au avut inițiativa, deosebit de importantă pentru acele timpuri, de a înființa la 1813 la Iași și la 1818 la București primele școli inginerești care au pregătit primii specialiști în topografie și cadastru din România .

Lucrările au început în anul 1850 și a avut numele de cadastru concretual, aceasta fiind executat de către hotarnicii. În 1864, Ministerul de Justiție au hotărât să se întocmească cărțile funciare, în care au fost înscrise depturile juridice ale proprietarilor.

După Marea Unire din anul 1918, pentru alinierea la cerințele modernizării societății românești după modelul țărilor civilizate din vestul Europei, în anul 1919 s-a înființat Direcția Cadastrului în cadrul Ministerului Agriculturii și Domeniilor, prima instituție românească a cadastrului.

În anul 1930 a fost adoptat, atât pentru cadastru, cât și pentru nevoile armatei, sistemul de proiecție cartografică Bonne, stereografic 1930, cu punct central la Brașov.

Prin Legea nr. 23/1933,modificată apoi prin Decretul-Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, s-a instituit organizarea cadastrului general și publicității imobiliare moderne în România, pornind de la rețele geodezice unitare, cu planuri și registre cadastrale elaborate într-un sistem unitar pe întreg teritoriul României.

Primele hărți întocmite de autori români au apărut la începutul secolului al XVII-lea:

Fig.1.4. Harta Valahiei realizată de stolnicul Cantacuzino în anul 1700

Sursă: http://www.ct.upt.ro/users/CosminMusat/Cadastru1.pdf

Fig.1.5. Harta Moldovei executată de Dimitrie Cantemir în anul 1737

Sursă: http://www.ct.upt.ro/users/CosminMusat/Cadastru1.pdf

Prima hartă topografică a fost realizată în 1878, la scara 1:10.000, aceasta fiind redactată pentru zona Dobrogei pa care au fost reprezentate limitele proprietarilor și felul în care se folosea terenul. Această hartă a fost necesară, pentru că trebuia să schimbă proprietățile între cetățenii români.

„Instituția cadastrului în România a luat naștere, după primul razboi mondial și unirea provinciilor românești într-un singur stat, când a fost înființată Direcția Cadastrului și Lucrărilor Tehnice administrată de către Miniserul Agriculturii. Aceasta avea ca sarcini: să pună bazele unui sistem cadastral; sa conducă, controleze și să execute lucrările de măsurare și parcelare a moșiilor expropriate; să întocmească și să clasifice planurile cadastrale; organizarea și unificarea cadastrului din Transilvania, Banat și Bucovina, precum și introducerea cadastrului în Moldova, Muntenia, Oltenia și Dobrogea.”

În anul 1955 claritatea este ținută de către ISPOTA (Institutul de Studii și Proiectări pentru Organizarea Teritoriului Agricol), iar în 1958 este instituit și Centrul de Fotogrammetrie, care a fost transformat ulterior în Institutul de Geodezie, Fotogrammetrie Cadastru și Organizarea Teritoriului(IGFCOT). Aceste instituții au întocmit planuri topografice de bază al tării la scările 1:5.000 în zona de șes și deal și 1:10.000 la munte, iar în 1968 au executat planurile cadastrale la scară 1:5.000 pentru extravilan și 1:2.000 pentru intravilan.

Când a apărut Legea fondului funciar (Legea 18/1991), aceasta a afectat o suprafață de aproximativ 8 milioane de hectare teren arabil datorită noilor parcelări și punerea în posesie a terenurilor.

Trecerea la economia de piață a dus la adoptarea unei legi noi, Legea cadastrului și publicității imobiliare, nr 7/1996.

Fondul funciar și categorii de terenuri

”Obiectul cadastrului general îl constituie fondul funciar al întregii țări, organizat pe unități teritorial-administrative comunale, orășenești, municipale, județene, în limitele teritoriului de stat, indiferent de categoria de folosință și de destinația economică a terenurilor și de proprietarii acestora. Fondul funciar este definit de Legea nr.18/1991.”

Terenurile pot fi clasificate după mai multe criterii, dintre care, cadastrul general se ocupă cu două clasificări: după categoria de folosință și după destinația economică.

1.6.1. Clasificarea terenurilor pe categorii de folosință

”Categoria de folosință a terenului, naturalăsau artificială, este principala unitate de clasificare a folosințelor terenurilor individualizată printr-un cod, este unul dintre atributele cadastrale ale parcelei.”

Este important de reținut că în cadastrul general nu se înregistrează subcategoriile de folosință ale terenurilor. Acestea sunt accentuate și notate numei în cadastrele de spcialitate.

Există două grupe de folosințe, cu câte cinci categorii de folosințe:

Grupa folosințelor agricole: arabil, pășuni, fânețe, vii, livezi.

Grupa folosințelor neagricole: păduri și alte terenuri de vegetație forestieră, terenuri cu ape și ape cu stuf, drumuri și căi ferate, terenuri cu construcții curți și alte folosințe, terenuri neproductive.

Grupa folosințelor agricole

I.1. Terenuri arebile

Arebilele sunt terenurile care se ară în fiecare an sau la mai mulți ani și sunt cultivate cu plante anuale.

Plantele cu care se cultivă terenurile arabile sunt: cereale, leguminoase pentru boabe, plante medicinale și aromate, legume, plante furajere,plante tehnice și industriale etc. Categoria de folosință a arabilelor pot fi: arabil propriu-zis, grădini de legume, solare și răsadnițe, pajiști cultivate, orezării, sere, căpșunări, alte culturi perene.

Terenuri arabile sunt:

Terenurile destinate culturilor furajere perene, care se ară odată la cel mult 6 ani;

Terenurilor rămase temporar neînsămânțatedatorită inundațiilor, colmatărilor, degradărilor;

Terenurile cu sere și răsadnițe.

Simbolul categoriei de folosință arabil : A

Subcategorii de arabil, care sunt utilizate numai în cadastrul agricol, sunt:

Arabil în izlaz sau pășuni arate;

Grădini de legume;

Arabil cu tufe și arbori izolați;

Sere, solarii, răsadnițe;

Orezării.

I.2. Pășuni

Pășunile sunt terenuri înierbate în mod natural sau artificial, prin reînsămânțări la interval de maxim 15-20 de ani, pe care animalele pasc vegetația ierboase sau pășunează.

Simbolul categoriei de folosință pășune : P

Subcategorii de folsință:

Pășuni curate, sunt cei care sunt acoperite numai cu vegetație ierboasă;

Pășuni cu pom, sunt plantate cu pom fructiferi, în scopul combaterii eroziunii solului sau a alunecărilor pe teren;

Pășuni împădurite, sunt pășunile care sunt acoperite cu vegetație ierboasă și cu vegetație forestieră;

Pășuni cu tufărișuri și mărăcinișuri, sunt pășunile invadate de diferite tipuri lemnoase arbuștifere dispersate pe întreaga suprafață a pășunii.

I.3. Fânețe

Fânețele sunt terenurile înierbite sau înțelenite în mod natural sau artificial, prin reînsămânțări la intervalul de maxim 15-20 de ani, iar vegetația ierboasă se găsește pntru fân.

Simbolul categoriei de folință : F

Subcategorii de folosință:

Fânețe curate, acoeprite numai cu vegatație ierboasă;

Fânețe cu pom, provin din livezi degradate, cu un număr mare de pomi uscați;

Fânețe împădurite, acoperite parșial cu vegatție forestieră;

Fânețe cu tufăriș, sunt fânețe invadate de specii lemnoase arbustifere.

În funcție e zonă de relief se clasifică astfel:

Pajiști alpine, cca. 9%;

Pajiști montane, cca. 19%;

Pajiști de deal, cca. 43%;

Pajiști de câmpie, cca. 27%;

Pajiști de baltă, cca. 2%.

I.4. Vii

Sunt terenurile plantate cu hamei, viță de vie și pepinierele viticole.

În categoriile de folosință se înregistrează terenuri cultivate cu:

Vii altoite și indigene

Vița altoită, se plantează pe terenuri în care sunt condiții pentru răspândirea cu ușurință a filoxerei, o boală dăunătoarea a viei

Vița de vie nealtoită, se cultivă pe terenuri nisipoase, pe care filoxera nu se poate răspândi.

Vii hibride, provenită din încrucișări de specii;

Pepiniere viticole, sunt terenuri pentru producerea materialului săditor viticol;

Hamei, au o agrotehnică asemănătoare cu viței de vie, dar servește pentru prepararea berii.

Simbolul categoriei de folosință: V

I.5. Livezi

Sunt terenurile plantate cu pom și arbuști fructiferi, pepinierele pomicole.

Simbolul categoriei de folosință: L

Livezi clasice, sunt terenurile plantate cu pomi fructiferi în deiferite sisteme de cultură tradiționale;

Livezi intensive și superintensive, sunt livezi amenajate cu o mare densitate de pomi pe hectar;

Plantații de arbuști fructiferi, sunt terenuri plantate cu agrișe, coacăze, zemură;

Papiniere comicole, sunt terenuri pentru producerea puit pomicol pomicol;

Plantații de duzi.

După aspectul exterior, plantele pomicole sunt:

Pomi propriu-ziși, sunt plante lemnoase foarte riguroase, care pot ajunge la înălțimea de 10-20 m;

Arbustoizii, sunt forme de trecere între pomi și arbuști fructiferi, care au o înălțime între 2-7 m;

Arbuștii, au o înălțime cuprinsă între 0,5-4 m;

Semiarbuștii, sunt plante semilemnoase cu tulpini ridicate.

Subcategorii de folosință :

Livezi pure, în care pomii sunt plantați pe rânduri;

Livezi cu culturi intercalate, sunt plantați de pomi fructiferi;

Livezi înierbate, sunt înierbate în mod natural sau artificial;

Plantații cu arbuști fructiferi, sunt plantate cu arghișe, coacăze;

Grădini, sunt cultivate cu legume și zarzavaturi;

Pepiniere pomicole, sunt terenuri pentru producerea puietului pomicol.

Grupa folosințelor neagricole

II.1. Păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră

Pădurile sunt terenurile împădurite în mod natural sau artificial, cu suprafața mai mare de 0,25 ha cuprinse în amenajamente silvice, indeiferent de proprietar, de vârstă, de specie, precum și terenurile cu arbori izolați ce nu constituie păduri, ci sunt considerate terenuri cu vegetație forestieră în afara pădurii.

Simbolul categoriei de folosință: Pd

La această categorie de folosință se înregistrează:

Păduri, sunt terenuri acoperite cu vegetație forestieră, care au o suoprafață mai mare de 0,25 ha;

Terenuri destinate împăduririi, sunt terenuri în curs de regenerare, terenuri degradate și poieni prevăzute a fi împădurite;

Terenuri care servesc nevoilor de cultură, producție și administrație silvică, sunt terenuri ocupate de plantații, arbuști ornamentali și fructiferi, de pepinire, culturi de răchită, solarii;

Perdele de protecție, sunt benzi ordonate de plantații silvice și uneori silvopomicole, care au rolul de protecție;

Tufișuri și mprpcinișuri, sunt terenuri acoperite masiv cu vegetație arboscentă de înălțime mică.

Subcategorii de folosință:

Păduri propriu-zise, sunt grupări de arbori situați pe o suprafață mai mare decât 2500 mp;

Perdelele de protecție, sunt benzi ordonate de plantație silvică și uneori silvopomicolă;

Tufărișuri, sunt terenuri acoperite cu vegetație arbustiferă spontană;

Răchitării, sunt terenuri amenajate pentru plantații de răchită;

Pepiniere silvice, sunt terenuri amenajate pentru producerea de material săditor silvic.

II.2. Terenuri cu ape și ape cu stuf

Ape cu stuf sunt terenurile acoperite permanent sau temporar de apă,care după retragerea apelor nu pot avea altă folosință.

La această categorie se notează:

Ape curgătoare (Hr) , se înregistrează suprafața ocupată de întreaga albie minoră a cursului de apă, din mal în mal, chiar dacă aceasta nu este în întregime și permanent sub apă.

Fiecare apă curgătoare are o albie minoră și majoră. În profilul transversal al unei albii se poate deosebi canalul de etiaj, albia minoră și albia majoră sau de inundație sau luncă.

Fig. 1.6. Profil transversal prin albia unui curs de apă

Sursă: Cadastru de Gheorghe Novac

Ape stătătoare (Hb), sunt ape al căror limită variază în funcție de anotimp și de regimul de precipitații. În această categorie se intră și apele amenajate în mod special pentru creșterea dirijată a peștelui, precum și suprafețele cu ape stătătoare adâncime mică;

Marea teritorială și marea interioară. Suprafața mării teritoriale este cuprinsă între liniile de bază ale celui mai mare reflux de-a lungul tărâmului, iar suprafața mării interioare este cuprinsă între tîrâmul mării și liniile de bază.

Subcategorii de folosință:

Ape curgătoare: râuri, pârâuri, fluvii, râuri canalizate, izvoare, canale;

Ape stătătoare: bazine de acumuare, lacuri, iazuri, bălți;

Ape amenajate piscicol pentru creșterea dirijată a peștelui(iazuri și eleștee);

Ape cu stuf.

II.3. Drumuri și căi ferate

Drumurile și căile ferate sunt terenurile ocupate de construcții de drumuri și căi ferate de toate categoriile, împreună cu amenajările funcționale adiacente acestora.

Ordonanța Guvernului nr. 43/1997, privind regimul juridic al drumurilor, se împarte căile de comunicații rutiere astfel:

Drumuri de interes național: drumuri naționale europene, asutostrăzi, drumuri naționale principale și secundare, drumuri expres;

Drumuri de interes județean: drumurile care fac legătură între reședințele de județ și reședințele de municipiu și orașe, porturi, aeroporturi și alte obiective importante;

Drumuri de interes local: drumurile vecinale și comunale;

Străzile din localitățile urbane și rurale: străzi principale și secundare;

Căi ferate simple, duble și înguste.

Simbolul categoriei de folosință drumuri: D și căi ferate: DF

II.4. Terenuri cu contstrucții-curți și alte folosințe

Construcții-curți sunt terenurile, din intravilan sau din extravilan, pe care sunt edificate construcții cu diferite utilizări și destinații: locuințe, clădiri cu spații administrative, sociale, comerciale, curți, spații de producție industrială, depozite, silozuri, gări, hidrocentrale, cariere, exploatări miniere și petroliere, cabane, schituri, terenuri de sport, aerodromuri, diguri, taluzuri pietruite, terase, debușee, grădini botanice și zoologice, parcuri, cimitire, piețe, rampe de încărcare, fâșia de frontieră, precum și alte terenuri care nu se încadrează în nici una dintre categoriile de folosință anterioare.

”Intravilanul reprezintă partea dens construită din teritoriu, localitate propriu-zisă, cuprinzând construcții, curți, străzi, dotări social-culturale, parcuri, păduri, ape etc. Incluse în unul sau mai multe perimetre care definesc localitățile urbane sau rurale.

Extravilanul reprezintă teritoriul între hotarul administrativ și limita intravilanului localităților și cuprinde terenuri cu destinații agricole, silvice, drumuri, căi ferate, ape, construcții-curți și neproductive care se subdivid pe baza unor reguli ăn tarlale, parcele și subparcele.”

Simbolul categoriei de folosință construcții-curți: Cc

II.5. Terenuri degradate și neproductive

Sunt terenurile cu procese excesive de degradare, lipsite practic de vegetație.

Din această categorie se fac parte:

Nisipuri zburătoare, sunt nisipuri mobile, care se deplasează pe direcția vânturilor formând dune;

Stâncării, pietrișuri, bolovănișuri, sunt suprafeșe de teren cu blocuri masive de stânci, transportate vreme îndelungate de ape;

Râpe, torenți, ravene, sunt forme de eroziune de adâncime neacoperită de vegetație, rezultate din curgerea apelor pe versanți sau alunecări active de teren;

Sărături cu crustă, sunt terenuri puternic sărăturate, cu conținut mare de săruri solubile;

Mocirle și smârcuri, sunt terenuri cu alternanțe frecvente de exces de apă și uscăciune, pe care nu se instalează vegetație;

Gopile de împrumut în cariere, sunt terenuri devenite neproductive prin intervența omului;

Halde, sunt terenuri pe care s-a depozitat material steril rezultat în urma unor activități industriale și exploatări miniere.

Simbolul categoriei de folosință neproductiv: N

1.6.2. Clasificarea terenurilor după destinația economică

Terenurile se împart pe destinație economică, care aparțin persoanelor fizice și juridice, conform art. 2 din Legea fondului funciar nr.18/1991.

1.6.2.1. Terenurile cu destinație agricolă

Sunt terenurile agricole produvtive, cu vegetație forestieră , dacă nu se include ún amenajamentele silvice, drumuri tehnologice și de exploatare agricolă, spații de înmagazinare care se folosesc la nevoile producției agricole și terenuri neproductive care pot fi amenajate și folosite pentru producția agricolă.

Terenurile cu vegetație forestieră, care au destinație economică agricolă pot fi: plantații de protecție de pe orândurile torențiale, perdele de protecție, tufărișele etc.

În această categorie sunt cuprinse și terenurile cu ape permanente: eleștee, iazuri, lacuri și bălți , care sunt folosite pentru creșterea peștelui și pentru pescuit, precum și terenurile pe care sunt situate construcții agricole, ferme, diguri, debușee, canale și unele terenuri neproductive, care sunt amplasate în perimetrul terenurilor agricole.

Legea fondului funciar nr.18/1991 indică că ”toți deținătorii de terenuri agricole sunt obligați să asigure cultiarea acestora și protecția solului.”

Schimbarea categoriei de folosință a terenurilor agricole este stabilită de lege, precum și scotarea definitivă sau temporară ale acestora din producția agricolă, pentru alte scopuri decât agricultura.

Codul terenurilor cu destinație agricolă: TDA

1.6.2.2. Terenuri cu destinație forestieră

Sunte terenurile împădurite sau cele care servesc nevoilor de culturp, administrație sau producție silvică, terenurile supuse împăduririlor și cele neproductive cum sunt: abrupturi, râpe, torenți, dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice.

Terenurile, care sunt folosite în marea majoritate ca păduri și a căror destinație economică centrală este producția forestieră, sunt cuprinse în fondul forestier. Spurafețele mai mari, fără pădure sunt destinate regenerării pădurii, iar suprafețele mai mici sunt amenajate ca papiniere silvice.

Din fondul forestier pot face parte unele terenuri agricole ca: arabile, fânețe, pășuni, construcții și drumuri care sunt necesare administrației în gospodărirea silvică.

Pădurile se clasifică pe grupe funcționale:

Pădurile de producție și protecție, care se producă material lemnos pentru industria de prelucrare a lemnului, precum și a realiza un rol de proteție;

Păduri de protecție :

Păduri de protecție a apelor, sunt situați în jurul izvoarelor cu ape minerale și a suresolor cu apă potabilă;

Păduri de protecție a solului împotriva eroziunii, situați pe versanții formațiunilor torențiale și pe pantele abrupte, care împiedică alunecarea solurilor;

Păduri de protecție împotriva factorilor climatici dăunători, sunt pădurile de stepă situate de-a lungul lacurilor de litoral, cele din jurul iazurilor, eleșteelor, bazinelor de reținere;

Păduri de protecție și interes social, sunt pădurile din jurul orașelor;

Păduri monumente ale naturii și rezervații, sunt arborele declarate monumente ale naturii și rezervațiile stabilite pentru producerea de semințe forestiere.

Materialul lemnos din toate pădurile, indiferent de proprietar, se exploatează în regim silvic, potrivit legislației în vigoare.

Codul terenurilor cu destinație forestieră: TDF

1.6.2.3. Terenuri aflate permanent sub ape

Sunt terenurile cu albiile minore ale curusilor de apă, cuvetele lacurilor naturale și artificiale la nivelul maxim de reținere, fundul apelor maritime interioare.

Din punct de vedere cadastral, apele se clasifică astfel:

După modul de administrare:

Ape internaționale, sunt apele prin care România este mărgineană cu alte state, sau apele care intră prin granițele țării: Dunărea, Prut, Tisa;

Ape maritime teritoriale sau interioare ale României, care se întind pe o lățime de 12 mile marine(1 milă marină = 1852m);

Apele naționale, sunt apele stătătoare și curgătoare din interiorul teritoriului național.

După locul unde sunt situate:

Ape de suprafață, curgătoare sau stătătoare;

Ape subterane, sunt situate sub nivelul solului, ape freatice și ape de adâncime;

După destinația economică apele pot avea una sau mai multe folosințe simultan (Ex. Aceeași apă se poate folosi simultan pentru navigație, irigații, producerea energiei electrice, turism etc.).

Codul terenurilor aflate premanent sub apă: TDH

1.6.2.4. Terenuri în intravilan

Sunt toate terenurile, indeiferent de categoria de folosință, care sunt situate în localitățile rurale și urbane, ca urmare a stabilirii limitei intravilanului, conform legislației în vigoare.

Prin terenurile cu construcții se înșelegem terenurile pe care se află locuințe, anexe gospodărești și grădinile acestora, utilări sociale și culturale,industriale, străzi, gări, drumuri, căi ferate, parcuri, piețe, cimitire etc.

Legea fondului funciar nr. 18/1991 aranjează regimul construcțiilor necesitând reguli, taxe, restricții etc. Legea privind autorizarea construcțiilor nr. 50/1991 reglementează modul autostrăzii construcțiilor noi, demolărilor etc. Ambele legi au prevederi cu privire la posibilitatea modificării intravilanului.

Codul terenurilor din intravilan: TDI

1.6.2.5. Terenuri cu destinație specială

Sunt terenurile folosite pentru trasporturi rutiere, aeriene, feroviare și navale, cu instalațiile aferente, cele pe care se află obiecte hidrotehnice, de transport al energiei electrice, termice, terenurile de exploatări miniere și monumentele naturii.

Codul terenurilor cu destinație specială: TDS

Terenuri destinate transporturilor:

Terenuri pentru transporturi rutiere (drumuri, autostrăzi);

Terenuri pentru transporturi feroviare (căi ferate);

Terenuri pentru transporturi navale (porturi maritime);

Terenuri pentru transporturi aeriene (aeroporturi)

Terenuri destinate transporturilor rutiere:

Autostrăzi;

Drumuri naționale;

Drumuri judeșene;

Drumuri comunale;

Drumuri de exploatare:

Agricolă;

Forestieră;

Industrială;

Străzi și alei.

Terenuri destinate transporturilor feroviare

Sunt terenuri, care sunt ocupate de cale ferată, cu lucrările de terasemente aferente, și terenurile pe care sunt situate construcții și instalașii splecifice: depouri, gări, halte, instalații de circulație feroviară.

Terenurile supuse trensporturilor feroviare sunt proprietatea publică a statului, în administrarea CFR.

Terenuri destinate transporturilor pe apă

Servesc trasnporturile pe navel și se clasifică după categoria apei pe care se face transportul:

Transporturi maritime, sunt terenurile destinate amenajărilor portuare, farurilor și cele pentru șantiere de construcții și reparații navale;

Transporturi fluviale, sunt terenuri ocupate de porturi, debarcadere și șantiere de construcții și reparații navele fluviale.

Terenuri destinate transporturilor aeriene

Sunt terenirile ocupate de aeroporturi și instalații aferente și ajutătoare de orientare și ghiare.

Terenuri destinate exploatațiilor miniere

Sunt terenurile, pe care sunt instalate construcții necesare extragerii, transportului, depozitării și prelucrarea materialelor.

Terenuri destinate producerii și transportului energiei electrice

Sunt terenurile cu instalații centralelor hidro, termo sau nucleo-electrice, liniile de transport a energiei electrice și stațiile electrice de transformare.

Terenuri cu monumente și situri istorice și arheologice

Sunt acele terenuri care prin plantele sau animalele ce cresc și se evoluează pe ele reprezintă p deosebită însemnătate științifică sau estetică și sunt demne de a fi păstrate pentru a fi trecute în viitor.

Monumentele istorice sunt bunuri cu o deosebită însemnătate pe plan național sau local privind mărturii ale evoluției noastre culturale, istorice sau de dezvoltare a civilizației pe teritoriul național românesc.

Terenuri destinate nevoilor apărării naționale

Aceste terenuri sunt toate proprietate publică a statului și sunt administrate de ministerele sau serviciile respective.

Capitolul 2. Partea economică a cadastrului general

Considerații generale

”Funcția economică a cadastrului general se referă la cunoșterea potențialului economic productiv a fondului funciar și a caracteristicilor constructive ale construcțiilor,în vederea unei juste impozitări.”

Aspectul calitativ pentru fondul funciar se referă la valoarea economică cadastrală a terenurilor, stabilită prin lucrări de bonitare pedologică în cazul terenurilor agricole, cu scpoul de a determina productivitatea solului, în funcție de fertilitatea lui naturală, dar și prin evaluarea unui complex de factori, care influențează valoarea venitului din exploatarea fondului funciar.

Aspectul calitativ al cadsatrului pentru construcții constă în cartarea clădirilor în funție de: apa și canalizare, echiparea tehnico edilitară, respectiv echiparea de instalații de alimentare cu energie electrică și termică, starea clădirilor, gaze naturale, materialul de construcție din care este realizată structura de rezistență a clădirii.

Aspectul calitativ pentru fondul silvic constă în evaluarea fondului forestier, punerea în evidență a zonelor atacate de dăunători, cartarea terenurilor și a vegetației forestiere, furtuni, distruse de incendii.

Aspectul calitativ pentru fondul apelor constă în punerea în evidență evaluarea stării lucrărilor de protecție a calității apei și de folosire a acestora, acelor ce necesită lucrări de amenajare.

Bonitarea pedologică și cadastrală

Bonitarea terenurilor agricole reprezintă activitatea organizată pentru determinarea și aprecierea calitățiilor tehnice ale acestora și a capacitățiilor lor de producție, prin intermediul unui sistem de indicii tehnice și note de bonitare.

În funcție de complexul de condiții de fertilitate, bonitarea accentuează diferența capacității de producție a terenurilor, arătând de câte ori un teren este mai bun decât altul.

Bonitarea simbolizează capacitatea de producție relativă în raport cu un teren ideal, considerat cel mai bun și notat cu 100 de puncte.

Fertilitatea solului este capacitatea solului de a asigura plantelor cantitățile necesare de substanțe nutritive, apă și aer, simultan și continuu, pe tot timpul perioadei de vegetație.

Bonitarea terenurilor se folosește pentru:

Zonarea producției agricole în funcție de potențialul productiv pretabilitatea terenului;

Aplicarea diferențiată a impozitelor;

Lucrări de proiectare pentru amenajări și ameliorări de terenuri;

Îmbunătățirea programelor de culturi agricole;

Justificarea socaterii în circuitul agricol a unor terenuri agricole pentru realizarea de investiții;

Restructurarea judicioasă a folosințelor.

Pentru realizarea corectă a bonitării este necesară o cooperare interdisciplinară între specialiștii pedologi și cei cadastrali.

Principiile bonitării cadastrale

Principiul de bază: Evaluarea calității terenurilor se face, în principal, în funcție de capacitatea acestora de a fi utilizate ca mijloc de producție. Se evaluează însușirile intrinseci ale terenurilor,date de condiții de relief, roci, hidrografie, precum și însușirile morfologice, chimice, fizice și biochimice ale solurilor.

Al doilea principiu: Un sol este cu atât mai bun cu cât el oferă condiții mai bune pentru creșterea unui număr cât mai mare de plante. Cu cât un teren are un grad mai avansat de degradare cu atât el este mai puțin pretabil pentru agricultură.

Al treilea principiu: Pe terenurile favorabile tuturor culturilor, zonele climatice localizează arealul de cultivare unor plante, iar în cadrul unei zone climatice interesele economice sunt hotărâtoare ăn stabilirea categoriilor de folosință și a plantelor care urmează să fie cultivate.

Criterii și clase de bonitare a solurilor

Potrivit prevederilor din Legea arednei nr. 16/1994, încadrarea solurilor în cele cinci clase de calitate se face ținând seama de următoarele criterii:

Clasa I- terenuri de calitate foarte bună:

Au un orizont de humus foarte bine dezvoltat și profil de sol profund în jur de 150 cm;

Nu manifestă nici un proces de degradare sau pericol de inundații, alunecări de teren;

Asigură cele mai bune condiții de mecanizare lucrărilor agricole, de creștere și dezoltare a plantelor agricole;

Se pretează pentru orice fel de categorie de folosință și prezintă pretabilitate pentru majoritatea plantelor cultivabile, în funție de condițiile climaterice;

Terenul este cvasiorizontal sau ușor înclinat.

În România aceste soluri sunt folosite ca arabile și cuprind cernoziomurile castanii, brun roșcate de pădure, unele soluri cenușii.

Clasa II- terenuri de calitate bună:

Au orizontul de humus mai puțin dezvoltat și un profil de sol profund sau semiprofund cca. 100 cm;

Drenajul apelor este satisfăcător;

Terenul permite mecanizarea fără restricții;

Sunt favorabile pentru majoritatea plantelor cultivate și se pretează pentru orice categorie de folosință;

Terenul manifestă procese incipiente sau slabe de degradare;

În această clasă intră solurile de stepă, unele cernoziomuri castanii levigate.

Clasa III- terenuri de calitate mijlocie:

Au un orizont de humus slab dezvoltat și profil de sol sub 50 cm;

Terenurile prezintă însușiri negative din punct de vedere morfologic și fizico-chimic;

Relieful este variat cu pante până la 20%;

Terenurile sunt mecanizabile cu restricții mari pentru tractoarele pe roți;

Terenurile încep să prezinte procese evidente de degradare și forme ușoare de alunecări;

Drenajul este nesatisfăcător, apele freatice influențând negativ profilul de sol, provocând salinizarea sau înmlăștinarea.

În această categorie se încadrează solurile mediu dezvoltate, soluri nisipoase, mediu erodate, mediu înmlășinite.Fertilitatea acestor soluri nu este influențată de zona climatică.

Clasa IV- terenuri de calitate slabă:

Orizontul de humus poate uneori să lipsească;

Relieful terenului are o pantă până la 50%;

Favorabilitatea pentru un sortiment variat de plante se restrânge foarte mult, iar pentru cultivarea acestor terenuri cresc mult investițiile necesare;

Prezintă restricții mari la mecanizare;

Drenajul este defectuos, cu stagnării sau pierderii rapide de apă, sau chiar cu caractere extreme, când solul nu reține apa sau solul permite stagnării prelungite ale apelor;

Procesele de degradare se manifestă puternic și în marea lor majoritate necesită lucrări de îmbunătățiri funciare.

În această clasă intră solurile erodate, mlăștinoase, soluri de depresiuni în care stagnează apele, aluviuni recent stratificate, soluri nisipoase, solurile turboase.

Clasa V- terenuri neproductive:

Terenuri lipsite de vegetație sau cu rare tufe de vegetație neavaloroasă;

Terenuri fără fertilitate, sterpe sau șterile;

Tipuri de terenuri neproductive de clasa a V-a sunt: nisipurile mobile, ravenele, halde de cenușă, bolovănișurile, râpele, stâncăriile, pietrișurile, terenuri cu gropi de împrumut sau cu reziduri industriale.

Evaluarea terenurilor

”Evaluarea terenurilor presupune aprecierea rezultatelor acestora pentru utilizarea în scopuri specifice, implicând evaluarea între terenuri pentru o utilizare dată și/sau compararea opțiunilor de utilizare. Este o muncă esențială, centrală a organizării terenurilor, un domeniu de o importanță foarte mare crescândă în ultima perioadă în lume, dar și în țara noastră, mai cu seamă în situațiile tranziției spre o economie de piață funcțională.”

Scopul și obiectivul evaluării terenului

Obiectivul principal al evaluării unui teren este întocmirea unei evidențe clare a imobilelor din teritoriul național pentru a putea furniza date complete asupra acestora.

În acest scop, datele cadastrului trebuie să conțină aspecte cantitative, calitative și juridice privitoare la imobile pantru ca informațiile să poate servi în esență:

Organele juridice și proprietarilor la înscrierea în registrele funciare a drepturiloe reale imobiliare;

Organele fiscale, în vederea determinării de impozite și taxe;

Organele centrale și locale ca bază a redactării unor proiecte de perspectivă.

Scopul evaluării este stabilirea următoarelor factori:

Denumirea bănească a terenurilor și construcțiilor, necesară la întocmirea unor acte, convenții și tranzacții;

Venitul net, sau beneficiul, ca diferență între cheltuielile de executare a producției vegetale și valoarea nou creată a produselor;

Esența cea mai sigură pentru repartizarea impozitelor, a calculării despăgubirilor în cazul unor expropieri, comasări etc.;

Măsurile economico-financiare, respectiv intervențiile statului, privind impozitele proresive, politica de credite agricole, lucrări de îmbunătățiri funciare, cercetare științifică.

Valoarea terenurilor

Valoarea terenurilor agricole

Cadastrul funciar general este singura lucrare în care se înregistrează toate imobilele existente în întregul teritoriu al țării, care constituie cea mai mare și mai sigură parte din avuția națională. Pentru cunoașterea acestei avuții în expresie bănească, precum și pentru alte scopuri, este necesar să fie estimată valoarea terenurilor, acțiune foarte complexă, întrucât asupra noțiunii de valoare există încă neclarități, iar sub termenul de valoare sunt cuprinse obiecte și noțiuni foarte eterogene, inegale și greu de pus în aceeași scară de apreciere.

Prin valoare se înțelege importanța pe care un bun economic o poate avea pentru scopurile omenești.

După Rothkegel, se disting:

Valoarea individuală, care este de două feluri:

Valoarea de consum datorită folosințelor ce se obțin prin cultivare și a legăturilor afective;

Valoarea economică ce depinde de venitul ce se realizează prin cultivare, precum și de legăturile afective.

Valoarea supraindividuală, ce depinde de venitul net ce se poate realiza, de oferta și cererea de pământ.

Valoarea individuală este subiectivă și nu poate fi cuantificată, pentru că nu este măsurabilă. În cadrul consumului nimeni nu poate spune ce valoare are un anumit bun pentru că ea depinde de aprecierea unui individ, deci este o măsură psihică, care este mai mare sau mai mică în raport cu intensitatea nevoii pe care o satisface și cu legăturile afective. În cazul terenurilor nu există argumente practice pentru valoarea individuală.

Valoarea supraindividuală are o importanță aproape egală pentru toți cei interesați, se poate esimta și exprima cifric printr-o anumită cantitate de monedă, care este prețul terenului.

Valoare de capital a terenurilor agricole

Este o categorie economică obiectivă care se fundamentează pe bonitarea terenurilor și pe evaluarea venitului net în raport cu clasele de calitate ale unor unități teritoriale model, care apoi se generalizează la toate terenurile cu condiții asemănătoare.

Valoarea pământului, spre deosebire de celelalte imobile ce se pot evalua în funcție de costurile de produție, nu se poate stabili după acestea, pământul nefiind un produs al muncii, de aceea poate fi evaluat numai după venitul net. Pentru a evalua valoare nudă a pământului este necesar să se stabilească partea sa de participare în venitul net ce se realizează prin cultivare:

Unde:

– venitul net

– venitul brut

-valoarea capitalului circulant

-valoarea capitalului fix fără pământ

-cota de amorizare

-procentul sau rata de capitalizare

Venitul net datorită pământului- -este dat de formula:

Valoarea impozabilă a terenurilor

În documentația de cadastru se înscrie venitul net și valoarea de randament,care constituie numai punctul de plecare pentru determinarea valorii impozabile. Valoarea impozabilă a terenurilor trebuie să reprezinte acea parte din venitul net care rămâne după ce se scad dobânzile ipotecilor, dobânzile capitalului propriu și un procent de profit. După aceste scăderi, venitul net se înmulțește cu un factor multiplicator (M) stabilit prin lege.

Valoarea terenurilor situate în intravilan

”În România valoarea terenurilor pentru construcții se calculează în conformitate cu Criteriile Nr. 2665/92 și 1C/311/92 ale Ministerului Finanțelor și ale Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului pentru aplicarea H.G.R. (Hotărârea Guvernului României) 834/91 privind marcarea și evaluarea terenurilor societăților comerciale cu capital de stat. De știut că aici nu sunt incluse terenurile din domeniul public și nici cele agricole evaluate conform H.G. 59/94.”

Valoarea unitară a terenului (Vt) este dată de relația:

Unde:

-valoarea de bază minimă

– coeficientul de corecție

Mențiunile stabilite pentru departajarea calitativă a terenurilor de construcții în vederea evaluării lor, cuprind mai multe grupe de caracteristici:

Categoria localității, de la sat la municipiu ,capitală;

Așezarea terenului, respectiv în afara localității în zona periferică , mediană sau centrală;

Funcțiile economice și sociale ale localităților, cuprinse între cele cu activitate preponderent agricolă până la cele cu activități economice complexe;

Distanța terenului față de rețelele de transport, rutiere , feroviar aerian și maritim ;

Echiparea tehnico-edilitară a zonei cu rețele de apă-canal, energie electrică și termică, gaze naturale, telefonice și de transport urban ;

Însușirile geotehnice ale terenurilor, respectiv normale sau dificile de fundare;

Restricții de folosire, ca funcție incompatibilă cu planul urbanistic compatibilă cu restricții sau compatibilă cu acesta;

Terenuri poluate cu reziduuri, gazoase, solide ,lichide.

Capitolul 3. Partea juridică a cadastrului general

Această parte constituie baza legală a cadastrului general.

Regimul juridic al proprietății

Despre patrimoniu

Patrimoniul este totalitatea drepturilor și obligațiilor aparținând unei persoane fizice sau juridice determinată, privite ca o sumă de valori active și pasive, strâns legate între ele.

Activul patrinomial este format din valoarea tuturor drepturilor patrimoniale ale unei persoane determinate. Pasivul patrinomial constă în valoarea tuturor obligațiilor patrinomiale ale aceleeași persoane.

Funcțiile patrimoniului sunt:

Constituie gajul general al creditoriilor. Art. 1718 Cod civil instituie dreptul de gaj general al creditoriilor, adică un drept real acesoriu dreptului de creanță ce conferă titularului prerogative sepciale în raport cu acelea recunoscute oricărui creditor, și anume atributul de urmărire și atributul de preferință;

Explică și face posibilă subrogația reală cu titlu universal;

Face posibilă transmiterea universală și cu titlu universal a drepturilor și obligațiilor. Transmisiunea este cu titlu universal când constă din transmiterea fracțională a întregului patrimoniu al unei persoane la doup sau mai multe persoane saun în despreinderea unei părți din patrimoniu pentru a reveni unei alte persoane.

Drepturile patrimoniale se pot evalua în bani și se împart în două mari categorii:

Drepturi reale

Drepturi de creanță

Drepturile reale sunt drepturi subiective patrimoniale care atribuie titularului lor animute prerogative, recunoscute de lege, pe care el le poate exercita în mod direct și nemijlocit, fără a fi necesară intervenția oricărei alte persoane.

Drepturile de creanță sunt acele drepturi subiective patrimoniale cu însușirea cărora titularul lor sau subiectul activ, numit creditor, are posibilitatea juridică de a pretinde subiectul lui pasiv, numit debitor, persoană determinată, să dea și să facă sau să nu facă ceva, sub sancțiunea constrângerii de către stat.

Obligațiile reale se caracterizează printr-o contrabilitate mai mare decât drepturile de creanță și mai restrânsă decât drepturile reale.

Drepturile reale sunt:

Mobiliare, atunci când au ca obiect bunuri mobile corporale sau necorporale;

Imobiliare, când au ca obiect bunuri imobile

Drepturi reale principale

Drepturile reale principale sunt: dreptul de proprietate și drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate.

3.1.2.1 Dreptul de proprietate

Proprietatea este dreptul pe care îl are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.

Codul civil român de la 1865, la art. 480, definește dreptul de proprietate având în verdere atributele juridice care alcătuiesc conținutul său juridic.

Constituția României la art. 41, pct. 6 dispune că dreptul de proprietate obligă pe proprietarii la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți,precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

O altă definiție a dreptului de proprietate, rezultată din teoria juridică:

”Dreptul de proprietate este acel drept real, care conferă titularului atributele de posesie, folosință și dispoziție asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita în plentitudinea lor, în putere proprie și în interesul său propriu, cu respectarea normelor juridice în vigoare.”

Dreptul de proprietate se prezintă sub două forme: dreptul de proprietate publică și dreptul de proprietate privată.

Dreptul de proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale județene, municupale, orășenești sau comunale, se exercită asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public.

Potrivit Legii nr.1/2000:

”Persoanele fizice și persoanele juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și pentru terenurile forestiere, în termen legal, li se reconstituie dreptul de proprietate în condițiile prevăzute de prezenta lege. Dispozițiile acestei legi se aplică și în cazul restituirii construcțiilor accesorii terenurilor agricole și silvice. ”

Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publică sunt:

Caracterul inalienabil, sunt bunurile din domeniul public, care sunt scoase din circuitul civil. Inalienabilitatea interzice nu numai înstrăinarea, dar și dezmembrarea atributelor proprietății;

Caracterul imprescriptibil, sunt bunurile care nu pot fi precise pentru că sunt scoase din circuitul civil;

Caracterul insesizabil constă în imposibilitatea urmăririi bunurilor din proprietatea publică pentru realizarea creanțelor.

Dreptul de proprietate privată este dreptul de proprietate al persoanelor fizice sau juridice, al statului sau al unităților administrativ-teritoriale asupra unor bunuri mobile sau imobile, exercitând asupra lor atributele dreptului de proprietate, în mod exclusiv și perpetuu, prin putere și în interes propriu, în condițiile determinate de lege.

Este de două feluri:

Drept de proprietate particulară: aparține persoanelor fizice sau juridice de tip privat;

Drept de proprietate privată al statului, sau al unităților administrativ-teritoriale, precum și al altor persoane juridice înființate de stat și al autoritățiilor locale cum sunt regiile autonome.

Caracterele juridice ale dreptului de proprietate privată sunt:

Caracterul alienabil, adică indiferent de titularul dreptului de proprietate, bunurile care se găsesc în proprietate privată se afllă în circuitul civil;

Caracterul prescriptibil, adică proprietatea privată este supusă prescripției;

Caracterul sesizabil, adică bunurile care formează obiectul proprietății private vor putea fi urmărite de creditori, pentru satisfacerea creanțelor lor.

Publicitatea imobiliară în România

Publicitatea imobiliară înființată pe sistemul de evidență al cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale care se transmit, se constituie, se modifică sau care se disting și se radiază, ca urmare a actelor și faptelor juridice referitoare la un bun imobil.

În prezent, în România realizarea publicității imobiliare este legalizată prin Legea Cadastrului și Publicității Imobiliare nr. 7/1996, modifactă și republicată ultima dată în anul 2005.

Publicitatea imobiliară este un element de prim ordin pentru dezvoltarea unei economii de piață, reale, absența ei devenind o frână în calea reformelor și schimbărilor spre care tindem.

În sistemul publicității imobiliare prin cărți funciare funcția juridică a cadastrului general este transferată cărților funciare, care înainte de întabularea proprietarului bunului imobil cercetează, prin registratorul de carte funciară, legalitatea actelor și faptelor juridice pe care se întemeiează dreptul de proprietate al persoanelor fizice sau juridice.

Scopurile de bază urmărite prin publicitatea imobiliară sunt:

Oferă acces liber la informații importante, privind situația juridică a terenurilor și construcțiilor și implicit circulația normală a acestora;

Oferă garanția dreptului și faptelor înscrise care sunt respectate;

Crește piața imobiliară prin impulsionarea tranzacțiilor și acordării de credite având în vedere că ipotecile sunt garantate;

Crează un climat de liniște socială întrucât importante surse de conflicte sunt anulate.

Cartea funciară

”Cartea funciară este un registru public din România, care conține evidența juridică integrală și exactă a imobilelor, proprietatea persoanelor fizice și juridice din aceeași localitate.”

Cuprinde evidența juridică integrală și exactă a imobilelor, proprietatea persoanelor fizice și juridice din aceeași localitate, ca unitate administrativ-teritorială: comună, oraș, municipiu.

Potrivit legii nr. 7/1996, publicitatea imobiliară se îndeplinește pe tot teritoriul țării prin cartea funciară și se întemeiează pe sistemul general i obligatoriu de evidență tehnică, juridică și economică al cadastrului general.

Cărțile funciare au fost organizate până în anu 1996 pa baza Decretului-Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare, iar din anul 1996 be baza Legii Cadastrului și Publicității Imobiliare nr.7/1996 și a Regulamentului de organizare și funcționare a Birourilor de Carte Funciară ale Judecătoriilor nr. 2371/C/1997.

Începând din toamna anului 2004, în urma unor modificări ale Legii nr.7/1996, birourile de carte funciară ale judecătoriilor, de sub autoritatea Ministerului Justiției, au fost preluate ca servicii ale Oficiilor de Cadastru și Publicitate Imobiliară (O.C.P.I.) ale județelor, de sub autoritatea Agenției Naționale de Cadastru si Publicitate Imobiliară din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Potrivit Legii ODG 700/2014:

”Prezentul Regulament stabilește procedurile de lucru privind înscrierea în evidențele de cadastru și carte funciară a imobilelor, avizarea și recepția lucrărilor de specialitate. Acestea sunt obligatorii pentru persoanele fizice și juridice care execută lucrări de specialitate și pentru salariații oficiilor teritoriale care au atribuții de avizare, recepție și înscriere a imobilelor în cartea funciară.”

Cărțile funciare reprezintă un sistem de publicitate imobiliară real și complet a drepturilor reale imobiliare. Cărțile funciare sunt un sistem de publicitate real întrucât se bazează pe identitatea topografică a bunurilor, și sunt un sistem complet, pentru că realizează publicitatea integrală a transmiterii bunurilor imobile.

Prin imobil se înțelege un teren, cu sau fără construcții, preciz delimitat, a cărei identificare se face într-un teritoriu determinat printr-un număr cadastral și un număr al cărții funciare în care a fost înscris.

Conținutul cărților funciare

Cărțile funciare au următorul conținut:

Titlu, denumirea teritoriului administrativ, căreia aparține și numărul de ordine al cărții funciare. Are obiectivul de a împărții cărțile funciare între ele.

În partea stângă sus se înscrie numărul cărții funciare în cadrul teritoriului cadastral.

În partea dreaptă sus se scrie numele comunei sau satului.

Tot în titlu se face mențiunea de închidere a cărții funciare

Partea I- Foaia de avere. Imobilul sau înscrieri privitoare la imobil

Are șase rubrici:

Numărul de ordine;

Numărul cadastral sau topografic al parcelei de teren;

Descrierea imobilului;

Întinderea terenului;

Valoarea impozabilă;

O rubrică de observații.

Partea a II-a- Foaie de proprietate. Proprietatea sau înscrieri privitoare la proprietate

Are trei rubrici:

Numărul de ordine;

Înscrieri privitoare la proprietate, în care se înscriu:

Numele proprietarului, cu date necesare pentru identificarea lui;

Actul sau faptul juridic, care constituie titlul dreptului de proprietate, precum și menționarea înscrisului pe care se întemeiează acest drept;

Strămutările proprietății;

Faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la proprietate;

Servituțiile constituite în folosul imobilului înscris în Partea I;

Orice modificări, îndreptări sau însemnări cu privire la încrierile făcute în titlu, Partea I sau a II-a în CF cu privire la înscrierile făcute.

O rubrică de observații.

Partea a III-a- Foaia de sarcini. Sarcini sau înscrieri privitoare la sarcini

Are patru rubrici:

Numărul de ordine;

Înscrieri privitoare la sarcini asupra imobilului din partea I, unde se înscriu:

Dezmembrămintele dreptului de proprietate, dreptul de folosință, dreptul de ipotecă, privilegiile imobiliare, precum și locațiunea și cesiunea de venitul pe timp mai mare de 3 ani;

Faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la drepturile reale înscrise în această parte;

Sechestrul, urmărirea imobilului sau a veniturilor sale;

Orice modificări, îndreptări sau însemnări cu privire la înscrierile făcute în această parte.

Suma creanței în cazul ipotecilor;

O rubrică de observații.

Înscrieri ce se fac în cartea funciară

Întabularea

Este înscrierea prin care se strămută,modifică, constituie sau stinge un drept real cu titlu definitiv de la data înregistrării cererii de înscriere. Întabularea este înscriere definitivă întrucât ea nu necesită legitimări ulterioare. În cazul întabulării, înscrierea drepturilor se face pe baza unor acte care îndeplinesc toate condițiile legale sau pe baza unor hotărâri judecătorești.

Condițiile întabulării sunt:

Arată numele părților;

Este însoțit de o traducere legalizată dacă nu este întocmit în limba română;

Îndeplinește cerințele de validitate ale actului juridic ce cuprinde;

Individualizează imobilul sau dreptul tabular asupra căruia se face înscrierea și arată dreptul ce urmează să fie înscris;

Are deplină putere doveditoare potrivit dreptului comun.

Înscrierea provizorie

Este înscrierea care modifică, constituie sau stinge un drept real afectat de o condiție suspensivă, sau dacă se înscrie o hotărâre judecătorească, care nu este definitivă și irevocabilă.

Înscrierea provizorie este o înscriere condiționată, pentru că efectul ei depinde de producerea unei justificări sau a unui fapt ulterior.

Nejustificarea unei înscrieri provizorii atrage, la cererea celui interesat, radierea ei și a tuturor înscrierilor care s-au făcut condiționat de justificarea ei.

Notarea

Este înscrierea care are drept scop de a face opozabile terțelor persoane drepturilor personale, faptele sau alte raporturi juridice în legătură cu drepturile înscrise în CF, fie alte scopuri prevăzute de lege.

În cartea funciară se înscriu, în principal drepturile tabulare, care sunt drepturi reale asupra bunurilor imobile, și anume:

Dreptul de proprietate;

Dezmembrămintele dreptului de proprietate

Potrivit art. 4 din Legea nr. 18/1991 cu privire la bunurile imobile:

Imobilele pot face obiectul dreptului de proprietate privată sau altor drepturi reale, având ca titular persoane fizice sau juridice, ori pot aparține domeniului public sau domeniului privat.

Imobilele din domeniul public sunt cele afectate unei utilități publice și sunt definite în art. 5 al Legii nr. 18/1991, și în mod special prin Legea privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia nr. 213/1998.

Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile Legii nr. 7/1996 se prezumă că dreptul există în folosul unei persoane, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună credință, cât timp nu se dovedește contrariul.

Legăturile dintre cele trei părți ale cărții funciare

Între părțile cărții funciare există legături care constau în faptul că drepturile reale asupra imobilelor pot fi obținute numai asupra imobilelor caracterizate în partea I, numai în măsura înscrierilor din partea a II-a și numai cu sarcinile înscrise în partea a III-a.

În aceeași carte funciară pot fi ănscriși mai mulți proprietari numai în stare de indiviziune, caz în care se arată cota partei indiviză a fiecăruia sub formă de fracție zecimală, fracție procent, sau nominală.

În partea I, în rubrica ”Descrierea imobilului” se înscrie orice modificare materială privitoare la imobil, precum și la modul de folosință ori de cultură.

În Partea I și în Partea a II-a se înscriu modificările realizate prin transcriere, alipire, dezlipire și reînscriere.

Parcela care s-a dezmembrat este subliniată, iar partea rămasă se înscrie ca ultima parcelă în Partea I, cu numărul parcelei acordat de O.C.P.I. în documentația cadastrală aferentă împărțirii.

Parcelele ce se unesc se subliniează, reînscriindu-se unite, ca ultima parcelă în Partea I, numărul nou de parcelă fiind format din alăturarea vechilor numere sau numărul cadastral atribuit de O.C.P.I. în documentația cadastrală aferentă unificării.

Menționarea transmiterii unei parcele în altă carte funciară se face la rubrica Observații și se arată prin sublinierea înscrierii parcelei în vechea carte funciară.

Standardizarea înscrierilor în CF oriunde în România este necesară și faorabilă, dar A.N.C.P.I. trebuie să emite un standard bine redactat, fără defect. Cartea funciară trebuie să fie clară și precisă în conținutul său. Ea nu trebuie să die însoțită de o anexă cu prescurtările practicate.

Principiile cărților funciare

Principiul efectului constitutiv de drepturi reale

Drepturile reale asupra bunurilor funciare pot fi modificate numai prin scrierea lor în cartea funciară.

Principiul relativității

Înscrierea în cartea funciară se poate face numai cu încuviințarea titularului înscris.

Principiul publicității

Orice persoană poate analiza cărțile funciare, planurile și arhiva și poate primi, la cerere, extrase, certificate sau copii legalizate.

Principiul publicității cărților funciare prezintă 3 aspecte:

Publicitatea integrală: cuprinde situația juridică, completă și exactă a bunurilor funciare înscrise;

Publicitatea materială: cuprinsul cărții funciare se consideră exact în folosul aceluia, care a primit act juridic cu titlu ilegal vreun drept real, dacă în momentul obținerii dreptului nu a fost notată în cartea funciară vreo acțiune prin care se contestă conținutul ei, sau dacă nu a cunoscut pe o altă direcție această inexactitate;

Publicitatea formală: oricine poate cerceta cărțile funciare, planurile și arhiva chiar fără a autoriza vre-un interes.

Principiul legalității

Însrierile în cartea funciară trebuie să asigure exactitatea acestora.

Această reprezintă două aspecte:

Leaglitatea formală ne arată ce drepturi se pot înscrie și modul de efectuare a înscrierii acestora în CF;

Legalitatea materială cere ca registratorul de CF să cerceteze convenabilitatea cererii de înscrieri în CF.

Principiul oficialității

Biroul de carte funciară are dreptul și obligația de a analiza cererile de înscriere cu privire la solicitările de înscrieri în cartea funciară, pentru a observa dacă sunt sau nu întrunite cerințele legale pentru admiterea acestora.

Principiul specialității

Înscrierile în cartea funciară trebuie să fie precis determinate prin arătarea numărului cadastral al așezării, a descrierii imobilului, a titlului de drept, a proprietarului etc.

Principiul priorității

Înscrierile în CF își produc efectele de la data înregistrării cererilor de înscriere. Ordinea înregistrării cererilor stabilește rangul înscrierilor.

Capitolul 4. Partea tehnică a cadastrului general

Această parte constituie baza matematică a cadastrului general.

Funcția tehnică a cadastrului simbolizează ansamblul lucrărilor de teren și de birou și a produselor numerice, textuale și grafice prin care se determină cantitativ particularitățile a două din cele trei entități ale cadastrului general: poziția, dimensiunile, forma și suprafața parcelelor și construcțiilor.

În cadrul determinărilor cantitative se deosebi două etape: lucrări de teren și lucrări de birou. În lucrările de teren cea mai mare pondere o au lucrările de măsurători topografice și achiziția datelor cadastrale.

Principalele operațiuni în lucrările de cadastru general

Realizarea cadastrului general la nivelul unității administrativ-teritoriale necesită parcurgerea unor etape de lucrări ale căror complexitate se stabilesc în funcție de:

Calitatea planurilor topografice existente în zonă, precum și starea pe teren a marcajelor punctelor din rețeau geodezică;

Calitatea documentațiilor privitoare la sistemele mai vechi de evidență a imobilelor;

Mărimea suprafeței totale și situarea teritoriului administrativ.

Documentarea

Lucrări de birou:

Căutarea, cercetarea, identificarea și analiza tuturor documentelor de cadastru general, planuri topografice și cadastrale care există pentru teritoriul cadastrat.

Se studiază și se obțin de la O.C.P.I date din baza geodezică existentă pentru zona de lucru: harta cu amplasarea punctelor din rețeaua geodezică de sprijin de ordinul I-V; inventarul de coordonate ale acestor puncte; descrierea topografică a punctelor.

Recunoașterea terenului

Lucrări de teren:

Dacă modificările situației din teren sunt sumeroase în raport cu reprezentarea terenului din planul cadastral vechi;

Existența și starea punctelor și semnalelor rețelei de sprijin;

Sufuciența sau insuficiența punctelor de sprijin în raport cu necesarul de puncte de sprijin pentru excutarea lucrărilor de cadastru, conform normelor tehnice privind introducerea cadastrului general, parobate de A.N.C.P.I.

Întocmirea proiectului tehnic de ansamblu și preoiectului tehnic de execuție a lucrărilor de cadastru

Lucrări de birou, în care se stabilesc:

Lucrările geodezice, cadastrale și topografice care trebuie realizate și se evaluează volumul lor;

Scara planului cadastral și precizia necesară a măsurătorilor și calculelor;

Aparatura și metodele de lucru pentru asigurarea preciziei necesare;

Necesarul de personal, aparatură, materialul și de fonduri bănești;

Termene și grafice de execuție.

Delimitarea cadastrală a hotarelor teritoriului administrativ și a limitelor intravilanelor componente

Lucrări de teren și birou:

se identifică punctele de hotar administrativ și limite ale intravilanelor locațiilor componente;

se materializează cu borne cadastrale punctele de hotar;

se determină topografic hotarul teritoriului administratic și limitele intravilanelor localităților componente;

se calculează analitic din coordonate x,y suprafețele teritoriului administrativ și ale intravilanelor localităților;

se întocmesc doasrele de delimitare cadastrală.

Determinarea punctelor de îndesire a rețelei geodezice de sprijin

Lucrări de teren și calcule de birou:

Se asigură densitatea de puncte geodezice necesare pentru efectuarea ridicărilor topografice.

Măsurarea topografică a elementelor de planimetrie și relief din teren

Lucrări de teren:

Se determină forma, poziția și simensiunile parcelelor și alte date topografice necesare pentru întocmirea planului cadastral și calculul suprafețelor;

Întocmirea unui plan cadastral nou;

Actualizarea și completarea planurilor obținute prin selectarea și extragerea conținutului din planuri existente.

Parcelarea datelor de măsurători topografice din teren

Calcule de birou se fac pentru determinarea coordonatelor punctelor de îndesire, de ridicare și de detaliu

Întocmirea originalului de teren al planului cadastral

Lucrări de birou se fac:

Pa baza noilor măsurători

Prin derivare din planul topografic de bază

Înregistrarea categoriilor de folosință a terenurilor și indentificarea proprietarilor acestora

Lucrări de teren se fac:

Pe planurile noi rezultate;

Pe fotograme aeriene;

Pe baza actelor prezentate.

Numerotarea cadastrală

Lucrări de birou:

Se numerotează pe planul cadastral sectoarele cadastrale, imobilele șiparcelele de teren;

Se înscriu numelere cadastrale în ordinea curentă a parcurgerii lor pe plan, iar șa parcele însoțite de simbolurile categoriilor de folosință a terenului.

Calculul suprafețelor

Lucrări de birou se fac folosind softuri specializate pentru calculul suprafețelor.

Se calculează analitic din coordonatele x.y ale punctelor de contur suprafețele: teritoriului administrativ, sectoarelor cadastrale, imobilelor, parcelelor de teren.

Încadrarea fișierelor de date și organizarea bazei de date a cadastrului general al teritoriului unității administrativ-teritoriale

Întocmirea și editarea registrelor cadastrale

Lucrări de birou se fac cu ajutorul mijloacelor de prelucrare automată a datelor și dispozitivelor de listare a datelor de ieșire.

Registrul cadastral al imobilelor;

Indexul alfabetic al preoprietarilor cu domiciliul acestora;

Registrul cadastral al proprietarilor.

Cartoeditarea planurilor cadastrale de bază

Lucrări de birou:

Completarea planului cadastral de bază cu tot conținutul și înregistrările necesare;

Multiplicarea planului cadastral de bază.

Întocmirea și cartoeditarea planului cadastral de ansamblu al teritoriului unității administrativ-teritoriale

Lucrări de birou:

Extragerea datelor de cadastru și generalizarea lor pentru reprezentarea la scara planului cadastral de ansamblu;

Multiplicarea planului cadastral de ansamblu.

Verificarea, recepția și admiterea lucrărilor de cadastru general

Lucrări de teren și de birou:

Verificarea internă și externă a lucrărilor;

Rezolvare a constelațiilor formulate de cetățeni;

Recepție a lucrărilor de cadastru general de O.C.P.I.;

Acceptarea cadastrului general de A.N.C.P.I.;

Predarea lucrărilor de cadastru general la beneficiari.

Întocmirea proiectului tehnic

Proiectul tehnic de ansamblu

Proiectul tehnic de ansamblu se întocmește cu scopul de a stabili datele principale, globale, soluții tehnice și evaluarea cantităților și valorile pe tipuri de lucrări, necesare pentru elaborarea proiectului tehnic de execuție.

Întocmirea proiectului tehnic de ansamblu este obligatorie pentru lucrările pe care se execută pe unități administrativ-teritoriale întregi.

Proiectul tehnic de ansamblu cuprinde următoarele părți principale:

Observările și concluziile în urma analizării documentațiilor existente, din punct de vedere calitativ, cantitativ și al gradului de actualitate;

Prezentarea soluțiilor tehnice de bază pentru realizarea lucrărilor de introducere sau întrețienrea cadastrului general;

Calcule estimative pentru volumul de lucrări, forță de muncă necesară pentru realizarea lucrărilor la termen pe etape, necesarul de fonduri, materiale și mijloace tehnice;

Memoriul justificativ.

Proiectul tehnic de ansamblu se avizează de O.C.P.I.

Prevederile proiectului tehnic de ansamblu sunt obligatorii la întocmirea proiectului tehnic de execuție.

Proiectul tehnic de execuție

Constituie documentația care stă la baza justificării soluțiilor tehnice alese și a cuantificării volumelor de lucrări pe etape și tipuri, precum și la evaluarea aparaturii, personalului, materialelor și fondurilor bănești necesare.

Proiectul tehnic de execuție cuprinde următoarele părți principale:

Prevederile din proiectul tehnic de ansamblu referitoare la lucrările care trebuie să facă obiectul proiectului tehnic de execuție;

Concluziile ăn urma recunoașterii făcută la teren;

Studiul asupra posibilităților de utilizare a documentațiilor și produselor cartografice și cadastrale existente în zonă;

Posibilitățile de recuperare, înglobare și utilizare a datelor și documentelor provenite în urma aplicării legilor proprietății și recepției lucrărilor;

Soluțiile proiectate prezentate pe scheme grafice pentru ansamblul teritoriului unității administrativ-teritoriale și pentru fiecare intravilan, cuprinzând:

Punctele rețelei de sprijin;

Determinarea coordonatelor punctelor pe hotarul unității administrativ-teritoriale și pe limita intravilanelor;

Punctele rețelelor de îndesire și ridicare pentru extravilan și intravilan;

Delimitarea zonelor pe categorii de planuri cadastrale sau topografice existente.

Devizul evaluat pentru fiecare categorie de lucrări;

Memoriul tehnic.

Planul cadastral

Conținutul planului cadastral de bază

Este un rezultat din planul topografic de bază, obținut prin scoaterea elementelor de planimetrie din planul topografic de bază și apoi echipat cu atribute cadastrale.

Atributele cadastrale sunt:

Înregistrarea categoriei de folosință a terenului din cuprinsul fiecărei parcele a unui imobil prin simbolru sau coduri literale;

Numerotarea sectoarelor cadastrale;

Cartarea construcțiilor după destinații;

Numerotarea cadastrală a parecelelor.

Planurile cadastrale de bază se formează separat din planșele originale pentru extravilan și separat pentru intravilan.

Indiferent de metodele prin care se realizează, planurile cadastrale de bază trebuie să aibe următorul conținut:

Liniile de delimitare a teritoriului administrativ și a localităților, punctele de hotar și nuemerele de ordine ale acestora;

Liniile de delimitare ale tuturor sectoarelor cadastrale, toate punctele cu numerele care le definesc și numărul de ordine și denumirea adoptată, în interilorul contulrului fiecărui sector cadastral;

Liniile care delimitează fiecare parcelă de teren și fiecare imobil, din intravilan și din extravilan, cu scrierea numărului cadastral al imobilului și a categoriei de folosință și a numărului cadastral dat parcelei.

Delimitarea hotarelor administrative, a sectoarelor cadastrale, a imobilelor și a parcelelor se face cu linii de 0,2 mm grosime. Construcțiile se trasează cu linii de 0,3 mm, conform listei de coduri ale bazei de date.

Baza geodezică

Pe planul cadastral de bază se reprezintă punctele rețelei geodezice astfel:

Punctele de triangulație de ordinul I-IV și cele de îndesire de ordinul V;

Punctele rețelei determinate prin măsurători GPS;

Reperele azimutale;

Punctele rețelelor poligonometrice;

Reperii de nivelment de ordinul I-IV și reperii de nivelment de ordinul V;

Punctele bornate ale rețelelor de ridicare.

Calitățile, clădirile și curțile

Clădirile din intravilan și cele separate din extravilan, se reprezintă la scară potrivit dimensiunilor respective sau prin semne convenționale, când dimensiunile acestora nu se pot reprezenta la scara la care se întocmește planul cadastral.

Curțile, indiferent dacă sunt împărțite sau nu, se reprezintă individual. În cazul în care scara planului nu permite reprezentarea unor astfel de parcele, atunci ele se reprezintă prin semne convenționale, urmate de numărul cadastral pentru a face legătura între plan și registrul cadastral.

Străzile se ridică și se reprezintă indiferent de lățimea lor.

În interiorul teritoriului localităților se reprezintă: digurile, podurile, castelele de apă, râurile, pârâurile etc.

Construcții tehnico-industriale și instalații

Din categoria construcțiilor tehnico-industriale și instalațiilor aflate pe teritoriul intravilanului sau extravilanului se vor ridica topografic:

Gaterele;

Troițele și crucile din extravilan;

Unitățile industriale și coșurile acestora;

Transformatoarele electrice;

Stațiile meteo;

Serele;

Sonde de pterol și gaze naturale semnalizate prin turle;

Stațiile de radio-recepție, stațiile GSM;

Minele cu halde de steril, carierele;

Centralele și oficiile telefonice și telegrafice;

Centralele termoelectrice și hidroelectrice.

Hotarele comunale, județene sau frontiera de stat

Se reprezintă prin linii conform semnelor convenționale din Atlasul de semne convenționale aprobat și se scriu numerele punctelor de hotar bornate.

Rețele de comunicații

Se culeg date despre:

Bornele kilometrice din extravilan se ridică cu scrierea kilometrului;

Lățimea totală pentru drumurile comunale și de exploatare;

Lățimea părții carosabile și lățimea totală a zonei drumului;

Materialul ce acoperă partea carosabilă

Suprafețele din parcelele limitrofe drumurilor și căilor ferate, care depășesc liniile de delimitare legală, în cazul când acestea sunt cuprinse în actele de proprietate ale proprietarilor terenurilor, se măsoară și se numerotează ca parcele separate și înregistrate ca terenuri în litigiu.

Hidrografia și construcțiile hidrotehnice

Apele curgătoare și canalele se repreznită astfel:

Podurile și podețele se reprezintă prin semnele convenționale carasteristice, conform atlasului;

Albiile râurilor și pârâurilor uscate, precum și șanțurile sau canalele secate cu adâncimea mai mare de 0,5 m se ridică planimetric prin ax, când lățimea este sub 2 m, cu specificarea lățimii, și pe ambele maluri, când lățimea este mai mare de 2 m;

Apele cu lățimi mai mari de 2 m, se măsoară și se reprezintă prin liniile ambelor maluri, scriindu-se pe planuri lățimea media a lor;

Canalele în rambleu se reprezintă prin proiecția orizontală a bazei;

Apele cu lățimi mai mici de 2 m, se măsoară și se reprezintă prin axul longitudinal, scriindu-se pe planuri lățimea media a lor;

Canalele în debleu se măsoară și se reprezintă prin lățimea deschiderii plus cea a zonelor de protecție, conform drepturilor care rezultă din actele de proprietate;

La toate apele curgătoare se indică sensul de curgere printr-o săgeată, conform atlasului de semne convenționale.

Apele stătătoare se reprezintă astfel:

Limitele acelor ape care, datorită cariației nivelului își schimbă poziția planimetrică în decursul unui an cu mai mult de 5 m în plan orizontal, se reprezintă prin semnul convențional de limită variabilă;

Limitele lacurilor, iazurilor, bălților și mării, se vor ridica și reprezenta prin poziția lor la data ridicării topografice sau aerofotografierii.

Relieful

Din categoria elementelor de relief se reprezintă numai acele limite caracteristice care formează categorii de folosință diferite, cum sunt: rupturile de teren mai mari de 3 mm la scara planului, cu indicarea înălțimii, traseele naturale și artificiale, cu precizarea înălțimii taluzului, ravenele, râpele și viroagele; alunecările de teren, neconsolidate sau consolidate; grohotișurile de pământ, pietriși și nisip.

Reprezentarea categoriilor de folosință a terenului

Categoriile de folosință care se reprezintă pe plan sunt: terenuri arabile, viile și livezile, pășunile, pădurile, apele și apele cu stuf, fânețele, căile ferate și construcțiile aferente.

Categoriile de folosință a terenului se înscriu pe plan prin simbolurile convenționale potrivit noremlor tehnice pentru cadastrul general, elaborat și acceptat de A.N.C.P.I.

Scara planului cadastral de bază

Se întocmește la o scară care se stabilește o funcție de densitatea detaliilor topografice și dimensiunile minime ale acestroa, de importanță economică a zonei.

Scările uzuale sunt:

În zonele de șes: scara 1:2000 sau 1:5000 pentru extravilanul întregului teritoriu administrativ, scara 1:1000 sau 1:500 pentru intravilanele localităților urbane și scara 1:2000 sau 1:1000 pentru intravilanele localităților rurale;

În zonele de deal: scara 1:2000 pentru extravilanul întregului teritoriu administrativ, iar pentru intravilane scara 1:1000 sau după caz 1:2000;

Criterii de alegere a scărilor uzuale ale planurilor cadastrale de bază:

Scara 1:500 pentru întocmirea planurilor cadastrale în zone des construie, cu peste 50 parcele/ha și dimensiuni minime ale detaliilor până la 0,5 m;

Scara 1:1000 pentru zonele construite ale statelor, terenuri viticole în terase și alte terenuri de importanță economică deosebită. Densitatea parcelelor la această scară este între 30-50 parcele/ha, iar dimensiunile minime ale detaliilor ce se prezintă sunt până la 1 mm;

Scara 1:2000 pentru zonele construite cu mai puțin de 30 parcele/ha și detalii mai mari de 2 m pe teren. Această scară se folosește pentru terenuri viticole, pomicole, intravilane etc.

Scara 1:5000 reprezintă scara pentru zonele din extravilan, cu parcele ce cuprind suprafețe mari, păduri, bălțti din zonele de șes. Aceste planuri se redactează ca produse derivate din harta topografică la scara 1:5000;

Scara 1:10000 reprezintă scara minimă la care se redactează planurile cadastrale în România și se folosesc numai pentru zonele colinare înalte sau muntoase din extravilan, cu parcele ce cuprind suprafețe mari de teren.

Planurile cadastrale de bază se redactează în priecția stereografică 1970.

Metode topografice de măsurare

”Pentru efectuarea măsurătorilor cadastrale se utilizează în primul rând metode topografice numerice și numai în cazuri izolate metode grafice. Aceasta se justifică prin faptul că metodele numerice propun rezultate mai precise, care îndeplinesc exigențele în domeniul cadastral. Pe de altă parte ele permit și o legătură mai bună între teren și plan, care este importantă pentru reconstituiri de puncte, parcelări, comasări, iar prelucrarea informațiilor pentru obținerea coordonatelor și suprafețelor se face comod și foarte precis. Aceste motivări au stat la baza indicațiilor cadastrale, care prevăd îngăduințe stabilite în principal pentru măsurătorile numerice.”

Metoda drumuirii

Metoda drumuirii este cea mai folosită metodă de ridicare și reambulare cadastrală a contururilor complicate pentru realizarea rețeli de ridicare necesară metodei radierii, aliniamentelor, intersecțiilor de distanțe, absciselor și ordonatelor.

Drumuirea trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

Lungimea totală a drumuirii să nu depășească 2000 m în intravilan și 3000 m în extravilan;

Numărul laturilor drumuirii să nu fie mai mare de 30;

Lungimea laturilor drumuirii să nu fie mai mică de 80 m în teren șes și de 30 m în teren accidentat, și de maxim 300 m, în cazul măsurătorilor tahimetrice;

Direcțiile orizontal să se măsoare ăn ambele poziții ale lunetei, iar unghiurile verticale numai în poziția I-a;

Lungimea laturilor drumuirii să se măsoare de două ori: dus-întors;

Neînchiderile pe orientări și neînchiderile pe coordonate să se încadreze în toleranțele admise.

Ca tipuri de drumuire se utilizează drumuirile sprijinite la capete pe puncte și orientări cunoscute, drumuiri orientate și închise pe punctul de plecare, rețea de drumuiri cu puncte nodale.

Drumuirea poligonometrică sprijinită și orientată la capete are ca elemente de sprijin la capătul inițial punctul A() și orientarea inițială , iar la capătul final punctul P() și orientarea finală sau de închidere . Punctele A,B,P și R sunt puncte din triangulația geodezică, situate la dinstanțe mari între ele, și permite vize de orientare cu precizie de citire ridicată a direcțiilor.

Fig.4.1 Drumuire poligonometrică sprijinită și orientată la capete

Sursă: http://www.scritub.com/files/arhitectura%20constructii/624_poze/image023.gif

Fig.4.2 Drumuire poligonometrică cu punct nodal

Sursă: http://www.scritub.com/files/arhitectura%20constructii/1108_poze/image004.jpg

Fig.4.3 Drumuire principală închisă.

Sursă: http://www.scrigroup.com/files/cadastru/69_poze/image002.jpg

Metoda radierii

Se aplică pentru ridicarea detaliilor planimetrice care trebuie reprezentate pe planuri cadastrale și se folosește cu prioritate.

Fig.4.4.Puncte radiate în intravilan

Sursă: http://www.creeaza.com/files/fizica/445_poze/image002.jpg

Metoda radierii trebuie să îndelpinească următoarele condiții:

Măsurarea unghiurilor orizontale și verticale se face numai într-o singură serie și într-o singură poziție a lunetei, în tur de orizont, în sens orar;

Distanțele pânî la punctul radiat se măsoară o singură dată, pentru cazul, când distanțele se măsoară tahimetric nu se recomandă să depășească:

30 m pentru scară 1:500

72 m pentru scară 1:1000

130 m pentru scară 1:2000

150 m pentru scară 1:5000

200 m pentru scară 1:10000

Distanțele de la stație la punctul măsurat pot fi mai mari când distanțele se măsoară electronic, cu stațiile totale, care asigură precizie de măsurare ridicată.

Controlul ridicării punctelor de detaliu importante se face prin dublă radiere a unor puncte de detaliu, determinate din două stații de ridicare diferite.

Fig.4.5. Puncte radiate

Sursă: http://documents.tips/documents/metoda-radierii.html

Fig 4.6. Puncte radiate la fiecare schimbare de pantă

Sursă: http://documents.tips/documents/metoda-radierii.html

Controlul punctelor radiate se obține prin mai multe metode:

compararea planului obținut cu schița întocmită la teren;

dublă radiere pentru punctele de interes deosebit;

verificarea distanțelor măsurate pe plan sau determinate din coordonatele punctelor de amănunt prin determinare direct la teren

Metoda intersecției unghiulare înainte sau înapoi

Metodele intersecțiilor unghiulare sunt folosite atât la determinarea detaliilor noi apărute, cât și la determinarea punctelor de sprijin necesare ridicării detaliilor, care sunt izolate, aflate la distanțe mari față de punctele de sprijin, cum ar fi categorii de folosință noi apărute în mijlocul sectoarelor cadastrale, construcții izolate, intersecții noi de căi de comunicații, parcele apărute după reazilarea planului cadastral.

Fig. 4.7. Îndesirea unei rețele geodezice prin intersecții unghiulare

Sursă: Gheorghe Novac-Cadastru p.131

Pentru determinarea unui punct prin intersecție înainte sau înapoi sunt necesare a fi realizate observații din trei puncte vechi staționabile, respectiv observații efectuate către patru puncte vechi de coordonate cunoscute, din rețeaua de sprijin existentă, dinspuse relativ uniform în turul de orizont.Este necesar ca direcțiile între punctul vechi și punctul nou să nu formeze unghiuri la centru mai mici decât 30- și mai mari decât 120-. Observațiile se fac cu stația totală, teodolitul sau tahimetrul, de obicei ăntr-o singură serie, cu excepția lucrărilor cu caracter special în care numărul seriilor de observații seriilor unghiulare rezultă din calculul temei, în funcție de precizia cerută la determinarea coordonatelor punctelor.

Măsurători cu GPS

Metodele de poziționară globală GPS folosesc sateliț artificiali ai Pământului , care transferă trei semnale: două de frecvență stabilă și un semnal de timp.

Sistemele de sateliți convenabili NAVSTAR-GPS sau GLONASS permit determinarea instantă a poziției, vitezei și timpului unui receptor aflat pe suprafața Pămțntului.

Sistemul de Poiționare Globală este un sistem care utilizează o constelație de 30 de sateliți pentru a putea oferi o poziție precisă pentru utilizator.

Poziționarea cu ajutorul tehnologiei GPS

Poziționarea se realizează cu ajutorul retrointesecției spațiale de distanțe, în sistemul de referință, reprezentat pe elipsoidul WGS84.

Poziționarea absolută: Coordonatele punctului P(receptorul GPS) sunt determinate într-un sistem de poziționare globală, măsurătorile se fac cu două receptoare GPS, din care unul este pus pe un punct, care are deja coordonate tridimensionale determinate într-un sistem de referință globală.

Poziționarea relativă: Se determină diferențele de coordonate între două puncte. Prin această modalitate se reduc erorile sistematice.

Fig. 4.8. Poziționarea abolută și realtivă în măsurători GPS

Sursă: Gheorghe Novac-Cadastru p.112

Poziționarea diferențială: Este asemănătoare cu poziționarea absolută, diferența fiind, că aici este calculată și aplicată în timp real eroarea, care afectează distanța între satelit și receptor, ca o corecție diferențială. Ca și în cazul poziționării relative, erorile sistematice sunt eliminate.

Metodele principale a măsurătorilor GPS

Metoda statică

În geodezie, unde precizia trebuie să fie de ordinul milimetrilor , este necesar să fie utilizați simultan cel puțin două receptori GPS. În această metodă, receptorii GPS rănân în poziție fixă pantru o periadă de timp suficientă, astfel încât numărul înregistrărilor GPS ale receptorilor să fie suficiente pentru asigurarea preciziei dorite. Distanța dintre receptori este determinată cu precizie ridicată prin observarea simultană a acelorași sateliți, fiind eliminate sursele de erori sistematice: influența atmosferei, ionosferei, nesincronizarea ceasului satelitului cu cel al receptorilor etc.

Metoda cinematică

Această metodă presupune măsurători cu două sau mai multe receptoare, din care unul este amplasat pe un punct cu coordonate cunoscute și restul receptoarelor sunt în mișcare continuă sau cu staționări foarte scurte.

Fig. 4.9. Cazuri de configurații ale rețelelor de îndesire GPS

Sursă: Gheorghe Novac-Cadastru p.113

Capitolul 5. Întocmirea documentației cadastrale conform Ordinului 700/2014

5.1. Conținutul documentației cadastrale pentru prima înscriere

”Documentațiile cadastrale întocmite la cerere, în vederea înscrierii în evidențele de cadastru și carte funciară, pot fi:

1) documentație pentru prima înscriere în sistemul integrat de cadastru și carte funciară;

2) documentație pentru actualizarea informațiilor cadastrale ale imobilelor înscrise în sistemul integrat de cadastru și carte funciară:

înscriere/radiere construcții;

modificare limită;

modificare suprafață;

actualizare categorii de folosință/destinații pentru o parte din imobil;

repoziționare;

identificarea părții din imobil afectată de dezmembrămintele dreptului de proprietate;

în cazul în care aceste drepturi sunt constituite numai pe o parte din imobil;

actualizarea altor informații cu privire la imobil.

3) documentație de identificare a amplasamentului imobilului situat pe alt UAT decât cel în evidența căruia a fost înregistrat în cartea funciară;

4) documentație întocmită în vederea atribuirii numărului cadastral, fără înscriere în

cartea funciară;

5) documentație pentru dezlipire/alipire teren;

6) documentație de prima înregistrare UI;

7) documentație pentru apartamentare;

8) documentație pentru dezlipire UI;

9) documentație pentru reapartamentare;

10) documentație în vederea reconstituirii cărții funciare pierdute, distruse sau sustrase.”

Documentația cadastrală este formată din:

Borderou;

Cererea de recepție și înscriere;

Declarația pe proprie răspundere cu privire la identificarea imobilului măsurat;

Copia extrasului de carte funciară sau copia cărții funciare, dacă este cazul;

Copiile actelor de identitate, în cazul proprietarilor persoane fizice și ale mandatarilor acestora sau certificat constatator, în cazul persoanelor juridice, după caz sau listă eliberată de primărie cu proprietarii imobilelor care au putut fi identificați și cu datele lor de identitate;

Originalul sau copia legalizată a actelor în temeiul cărora se solicită înscrierea; copii conforme cu exemplarul din arhiva oficiilor teritoriale a titlurilor dreptului de proprietate, copii legalizate sau originalele proceselor verbale de punere în posesie, copii ale altor acte de proprietate dacă este cazul;

Inventarul de coordonate al punctelor de stație și al punctelor radiate;

Calculul analitic al suprafețelor;

Memoriul tehnic;

Fișa imobilului;

Planul de amplasament și delimitare;

Planul de încadrare în zonă la o scară convenabilă, astfel încât imobilul să poată fi localizat;

Fișierul .cpxml.

În cazul în care suprafața rezultată din măsurători este mai mare cu 10% , inclusiv față de suprafața înscrisă în cartea funciară, documentația va trebui să conțină suplimentar următoarele:

declarația dată pe propria răspundere, fiind dată de către proprietar sau proprietari, aceasta fiind dată în fața persoanei autorizate, în cazul în care imobilul este împrejmuit sau este împrejmuit cu elemente stabile în timp, ușor și clar de identificat;

în cazul în care o latură a imobilului nu este împrjmuit sau materializat prin detalii stabile, se depune declarația pe propria răspundere a solicitantului și procesul verbal de vecinătate, acesta fiind semnat de către toți proprietarii, administratorii, concesionarii sau titularii.

Capitolul 6. Studiu de caz

Scopul acestui studiu este efectuarea operațiilor topo-cadastrale în vederea realizării documentațiilor necesare pentru actualizarea informațiilor cadastrale. Operațiunile efectuate au fost realizate în două etape: măsurători pe teren și operațiuni efectuate la birou.

Aparatura folosită pentru culegerea datelor

Pentru culegerea datelor am folosit GPS Stonex S9, care are următoarele caracteristici:

Recepționează semnalele următoarelor sisteme de sateliți:

GPS simultan L1 C/A,L2 C, L2E,L5;

Glonass simultan L1 C/A, L1 P, L2 C/A, L2 P;

SBAS simultan L1 C/A, L5;

Giove-A: Simultan L1 BOC, E5B, E5AltBOC1;

Giove-B: Simultan L1 BOC, E5B, E5AltBOC1

Inițializare RTK < 10 sec;

La pornire se conectează automat la Rompos;

Se poate măsura puncte acoperite;

Interfața de comunicare:

conectori Lemo 7 și 5 pini;

USB;

Bluetooth clasa II 2,4 GHz cu raza de până la 50 m;

Radio intern emisie – recepție de 2 W frecvența 403-473 MHz cu interval de selectare 12,5KHz și raza de acțiune de 4 km în mediu urban și 10 km în afară;

Modem GSM/GPRS/EDGE 3G;

Protocol comunicare : CMR+,CMRx,RTCM2.1,RTCM 2.3,RTCM 3.0,RTCM 3.1 input si output;

Controllerul folosit este Controller Stonex S4C II, care are următoarele caracteristici:

procesorTI Sitara AM335 x 1 GHz

RAM: 512 Mb

ROM: 8GB

SD 32 GB

Sistem de operare: Windows Mobile 6.5 professional

Este echipat cu ultima versiune de software Stonex CUBE cu proiecția Stereo 70 pentru lucru în RTK implementată;

Are o tastatură alfanumerică;

Display LCD color de 3,7” VGA rezoluție 480 x 640 pixel;

Interfața de comunicare: WiFi, Bluetooth 2.1 + EDR, USB;

Baterie Li-Ion de 7,2 V;

Dimensiuni: 193 x 31 x 42 mm;

Greutate: 600 Gr cu baterie.

Fig. 6.1. GPS GNSS RTK Stonex S9

Programele utilizate pentru prelucrarea datelor

AutoCAD

Este un program CAD (Computer-Aided Design), care este utilizat în proiectarea planurilor de construcție în 2D I în 3D, dezvoltat și comercializat de compania americană Autodesk.

Fișierele specific programului sunt de tip dwg, precum și de tip dxf.

Această aplicație este faimoasă, pentru că prețul este mai mic decât al altor softuri similari și pentru că oferă o pisibilitate de automatizare a proceselor.

AutoCAD este cel mai împrăștiat mediu de grafică și proiectare asistată de calculator, folosit în foarte multe domenii cum ar fi: geografie, arhitectură, medicină, geodezie, astronomie etc.

Fig. 6.2. Autocad 2006

Operațiuni topo-cadastrale efectuate pe teren

În prima etapă a lucrării am procedat la studierea documentelor și actelor de proprietate puse la dispoziție de către beneficiar, după care a urmat identificarea în teren a limitelor imobilului și măsurătorile topografice efectuate în sistemul de proiecție stereografic 1970.

Pentru punctele de detaliu care definesc limitele imobilului, s-a realizat o dublă determinare a coordonatelor in mod RTK (real time kinematic) respectiv cu metoda RTK rețea VRS și RTK simplu cu conectare la stația permanentă ROMPOS ORAD. Cu receptor GNSS Stonex S9 (observații satelitare în banda L1 / L2 – dublă frcvență), am determinat la momente de timp diferite coordonatele punctelor prin utilizarea în timp real a corecțiilor diferențiale provenite de la stația de referință virtuală, respectiv calcularea corecțiilor diferențiale la rover în baza înregistrărilor transmise de stația permanentă.

Măsurătorile pe teren au fost efectuate în două cicluri (tur-retur).

La executarea măsurătorilor s-au parcurs mai multe operațiuni:

Operații preliminare:

Orientarea antenei pe direcția N, respectiv orizontalizarea și centrarea ei;

Măsurarea înălțimii antenei;

Conectarea antenei receptor la controller;

Operații în timpul înregistrărilor:

Inițializare, rezolvarea ambiguității de fază;

Introducere nr. punct și codul punctului;

Efectuarea măsurătorilor;

Operații după înregistrare:

Închiderea receptorului;

Am măsurat punctul 271, cu ajutorul GPS Stonex S9 prin metoda RTK. După acest pas, am efectuat măsurătorile până la sfărșit.

Când am ajuns la ultimul punct, am mers înapoi cu acelaș metodă, care a fost menționată mai sus, până când am ajuns la punctul 271, adică la primul punct, cu care am început măsurătorile.

Fig. 6.3. Imaginea satelitară a terenului

Sursă: Google Maps

Operațiuni efectuate la birou

Datele,preluate din teren au fost trasnferate din memoria internă a receptorului GPS în memoria calculatorului în format acceptat de programul AutoCAD.

Punctele astfel obținute au fost legate conform succesiunii lor rezultând planul a imobilului situat in UAT Săcuieni T 152 P A 1037 în programul AutoCAD. Planul astfel rezultat a fost reprezentat în format analogic la scara 1:5000.

M-am uitat în tabelul parcelar, ca să văd dacă corespund datele din titluri cu măsurătorile din teren.

Fig.6.4. Utilizarea programului AutoCAD 2006

Coordonatele punctelor obținute prin măsurători cu GPS:

271 653130,195 283544,007

272 653141,371 283567,910

273 653191,739 283585,505

275 653206,412 283590,631

277 653256,868 283608,258

278 653260,042 283609,331

280 653271,357 283613,159

283 653280,169 283616,140

284 653282,553 283616,949

286 653369,836 283646,554

287 653378,551 283672,467

290 653391,629 283711,354

291 653393,645 283717,998

293 653415,526 283790,107

294 653418,171 283798,731

296 653429,738 283836,434

297 653432,463 283845,057

299 653440,008 283868,930

300 653453,939 283922,767

301 653453,951 283927,414

303 653454,048 283964,039

304 653466,585 284010,318

306 653494,478 284113,282

347 653503,488 284146,541

348 653554,632 284137,461

349 653557,411 284147,002

350 653564,451 284171,171

351 653570,439 284191,729

352 653574,232 284204,753

344 653574,714 284206,407

353 653578,029 284217,786

342 653578,511 284219,441

354 653581,828 284230,830

340 653582,311 284232,486

355 653585,630 284243,883

338 653586,113 284245,540

356 653589,435 284256,946

357 653593,243 284270,019

334 653598,305 284287,398

358 653651,940 284273,888

359 653715,836 284257,793

360 653800,620 284236,436

335 653859,167 284221,688

361 653953,230 284197,992

336 653954,016 284197,780

362 653950,689 284185,420

363 653947,763 284174,558

364 653946,595 284170,219

365 653944,223 284161,413

366 653943,068 284157,123

339 653941,136 284149,944

367 653940,687 284148,278

341 653937,601 284136,818

368 653937,152 284135,153

369 653936,022 284130,955

343 653934,069 284123,701

345 653933,621 284122,037

370 653932,502 284117,882

346 653930,540 284110,594

371 653930,092 284108,932

372 653928,984 284104,818

373 653926,566 284095,836

374 653925,469 284091,762

375 653921,000 284075,165

376 653914,945 284052,680

377 653914,456 284050,862

378 653902,629 284006,939

307 653901,735 284003,621

379 653874,970 283904,220

305 653873,999 283900,615

380 653853,294 283823,721

302 653852,331 283820,143

298 653830,202 283737,959

381 653818,618 283694,939

295 653817,605 283691,177

292 653795,678 283609,744

382 653784,040 283566,526

288 653783,226 283563,502

289 653764,084 283492,412

285 653762,805 283487,633

281 653761,105 283481,287

282 653760,769 283480,030

279 653759,381 283474,876

383 653752,680 283449,987

276 653751,062 283443,976

384 653750,462 283441,749

274 653748,783 283435,512

269 653729,475 283363,800

270 653718,676 283323,691

267 653716,903 283317,116

265 653713,691 283305,207

263 653709,803 283290,788

260 653707,147 283280,941

261 653704,200 283270,015

258 653702,504 283263,717

256 653700,153 283254,984

254 653697,779 283246,168

252 653695,382 283237,266

385 653694,466 283233,864

250 653692,815 283227,734

386 653675,224 283162,402

238 653674,349 283159,154

239 653670,063 283143,237

294 653669,401 283140,977

241 653666,085 283129,648

242 653663,677 283124,229

232 653563,533 283139,077

233 653548,987 283144,129

240 653459,499 283194,289

235 653448,620 283200,426

236 653396,461 283229,849

237 653383,092 283237,579

243 653382,445 283237,953

244 653373,003 283243,304

245 653339,123 283264,133

246 653292,587 283292,566

247 653242,333 283323,393

248 653184,552 283338,586

249 653177,143 283366,587

251 653174,230 283377,595

253 653171,510 283387,874

255 653168,816 283398,055

257 653166,147 283408,140

259 653160,884 283428,031

262 653157,875 283439,404

264 653153,468 283456,056

266 653149,829 283469,810

268 653135,563 283523,720

269 653130,195 283544,007

După ce am aflat conturul fiecărui imobil din tarla, am completat anexele pentru beneficiari evidențiind în această lucrare doar trei:

Conținutul Anexei Nr. 1.29 la regulament :

Adresa imobilului;

Proprietarii;

dovada achitării tarifului;

formularele tipizate de cereri și declarații;

certificat fiscal;

copii ale actelor de identitate ale proprietarilor persoane fizice sau copii ale certificatelor de înmatriculare, în cazul persoanelor juridice;

copie a extrasului de carte funciară, după caz;

originalul sau copia legalizată a actelor în temeiul cărora se solicită înscrierea;

memoriu tehnic;

plan de amplasament și delimitare;

plan parcelar în zonă la o scară convenabilă, astfel încât imobilul să poată fi localizat.

Conținutul Anexei Nr. 1.30 la regulament:

Obiectul cererii

Furnizare informații necesare pentru: prima înscriere, actualizare informații cadastrale;

Zona identificată prin: Coordonatele, fișier .dxf;

Date despre beneficiar;

Serviciu achitat cu chitanța nr. Ordin 39/2009.

Conținutul Anexei Nr. 1.31 la regulament:

Cerere de recepție și înscriere;

Obiectul recepției;

Obiectul înscrierii:

Drept de proprietate, uz, uzufruct, abitație, servitute, concesiune, ipotecă, privilegiu etc.

Act sub condiție suspensivă, act sub condiție rezolutorie sau cu termen, hotărâre judecătorească care nu a rămas definitivă.

Incapacitate, locațiunea, preemțiunea, promisiunea de înstrăinare, sechestrul judiciar și asigurator, schimbarea rangului ipotecii, acțiuni în justiție asupra imobilului în cauză, orice alte fapte sau drepturi personale etc.

Drepturi reale, ipotecă, privilegiu

Conținutul Anexei Nr. 1.32 la regulament:

Declarație

am indicat persoanei autorizate limitele imobilului, în vederea întocmirii documentației cadastrale;

am fost informat și solicit înscrierea în evidențele de cadastru și carte funciară a suprafeței rezultate din măsurători, suprafata construita, comunicată de persoana autorizată;

am fost informat și sunt de acord cu poziționarea incertă a imobilului și a consecințelor ce decurg din acest lucru;

am adus la cunoștiința tuturor proprietarilor informațiile mai sus menționate, aceștia fiind de acord cu întocmirea documentației și înregistrarea ei la OCPI.

Conținutul Memoriului tehnic:

Adresa imobilului și date despre teren;

Tipul lucrării;

Operațiuni topo-cadastrale efectuate: aparatura folosită (GPS Stonex S9);

Calculul ariei suprafețelor;

Contract de prestări servicii conține:

I.OBIECTUL CONTRACTULUI

Art. În baza prezentului contract prestatorul să obligă să efectueze clientului său următoarele servicii:

– Intocmire documentatie cadastrala de prima înscriere pentru imobilul inscris in TP 1540 tarla nr.1037, parcelă 534 Săcuieni, Jud. Bihor.

II. PREȚUL SERVICIILOR

Art. 2 – Pentru serviciile efectuate în baza prezentului contract clientul va plăti prestatorului un onorariu in suma de … lei la obținerea colii funciare.

III. OBLIGAȚIILE PĂRȚILOR

Art.3 – Prestatorul se obligă să efectueze lucrările menționate la art.I, conform normelor legale și/sau profesionale, la termene intre 60 si 90 de zile in functie de complexitatea lucrarii, de la data primirii actelor.

Art.4 – Clientul se obligă să pună la dispoziția prestatorului toate informațiile și documentele necesare pentru efectuarea documentatiei cerute si sa plateasca contravaloarea serviciilor ce i-au fost prestate la termenele stipulate în contract.

IV. RĂSPUNDERI

Art.5 – Neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către una din părți dă dreptul să considere contractul desființat de plin drept, fără intervenția instanței, cu condiția anunțării și manifestării acceptului în scris a celeilalte părți cu cel puțin 5 zile înainte.

Art.6 – În cazul în care prestatorul este supus procedurii de reorganizare judiciară sau de faliment prevăzute de Legea nr. 64/1995 republicată, contractul se reziliază de plin drept în condițiile articolului precedent.

V. FORȚĂ MAJORĂ

Art.7 – Forța majoră înțeleasă ca eveniment absolut imprevizibil și insurmontabil de tipul războiului, calamităților naturale, restricțiilor legale etc., apără de răspundere partea care o invocă cu condiția anunțării celeilalte părți în termen de cel mult 5 zile de la apariție; încetarea forței majore trebuie anunțată cocontractantului tot în termen de 5 zile.

Obligațiile părților sunt suspendate pe durata forței majore.

Dacă forța majoră se prelungeste mai mult de 60 zile, oricare dintre părți se poate retrage din contract fără despăgubiri.

VI. ALTE CLAUZE

Art.8 – Orice neințelegeri dintre părți se vor rezolva – de preferintă – pe cale amiabilă, în caz contrar fiind supuse soluționării instanțelor judecătorești.

Art.9 – Denunțarea unilaterală a prezentului contract este permisă numai după un termen de cel puțin 30 zile de la intrarea în vigoare și numai după anunțarea celeilalte părți cu cel puțin 5 zile înainte.

Art.10 – Modificarea clauzelor prezentului contract poate fi făcuta numai cu acordul scris al ambelor părți într-un act adițional.

Art.11 – Prezentul contract se încheie in vederea efectuarii documentatiei cadastrale conform normelor profesionale.

După completarea acestor date am făcut PAD-uri pentru toți beneficiarii din tarlaua respectivă în programul AutoCAD cu ajutorul TopoLT, în care am prezentat un plan de amplasament și delimitare a imobilului la scara 1:2000 împreună cu date privitoare la imobilul respectiv. Am evidențiat imobilul prezentat hașurând terenul respectiv și îngroșând limita în jurul lui la 0.30 mm, am colorat cu culoarea roșie,ca să fie mai ușor vizibil. Elementele din jurul terenului respectiv am colorat cu alb și am pus la o grosime de 0.01 mm.

Când am terminat schița, am calculat suprafața acestuia împreună cu coordonatele punctelor, cu ajutorul programului TopLT, urmărind următorii pași:

În AutoCAD, am selectat TopoLT;

Am selectat Suprafețe;

Am calculat suprafața imobilului, folosind Calculează și înregistrează.

Fig. 6.5. Realizarea PAD-ului în programul AutoCAD

Concluzii

Lucrarea prezentată oferă o soluție viabilă, privind modul de întocmire a planurilor parcelare utilizabile în sistemul integrat de cadastru și carte funciară. Am prezentat lucrările premergătoare, culegerea datelor din teren, preluarea și prelucrarea actelor de proprietate, întocmirea evidențelor textuale și legarea acestora cu datele din teren.

Întocmirea planurilor parcelare este o operație, prin care proprietarii imobilelor puși în posesie cu Legile proprietății vor fi înregistrați în evidențele sistemului integrat de cadastru și carte funciară. Această operație este foarte importantă dat fiind faptul că în primul rând prin această înregistrare statul garantează proprietatea, respectiv după anul 2018 subvențiile pentru producătorii agricoli se vor plăti numai pe baza acestei evidențe.

Cu pași relativ mici, statul încearcă să facă această evidență prin diferite programe, ca: Cesar și Programul Național de Cadastru.

Sunt convins că am absolvit o facultate, care și prin aceste programe asigură existența mea timp destul de îndelungat.

Bibliografie

Boș, N. (2003), Cadastru general, Editura All Beck, București

Mancia Aurora, Evaluări imobiliare, Ed. Universității, Oradea, 2009

Tămăioagă, Gh., Tămăioagă, D., Cadastrul general și cadastrele de specialitate, București, Editura Matrix Rom, 2005

Note de Curs. Cadastru General,. –Ș.L.dr.ing. Șuba Ștefan, anul. 2014-2015

Gheorghe Novac Cadastru Editura MIRTON Timișoara 2007

http://www.ancpi.ro/pages/legislatie.php?lang=ro 06.05.2017

http://www.ct.upt.ro/users/CosminMusat/Cadastru1.pdf 15.05.2017

7.http://documents.tips/documents/131-scopul-si-obiectul-cadastrului-general.html 18.05.2017

http://blog.equinox.ro/clasificarea-terenurilor-si-a-constructiilor 20.05.2017

http://sporulcasei.ro/clasificarea-constructiilor/ Scurt istoric. Apariția și evoluția cadastrului 30.05.2016

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cadastru 01.06.2017

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cartea_Funciar%C4%83 05.06.2017

http://avocatura.lexignat.ro/avocatura-articole/PUBLICITATEA-IMOBILIARA-3 06.06.2017

http://usabtm.ro/utilizatori/agricultura/file/organizare/cadastru/Tarau%20Dorin/Evaluarea%20proprietatilor%20imobiliare/Note%20curs%20Evaluarea%20proprietatilor%20imobiliare.pdf 08.06.2017

https://www.scribd.com/document/114004491/Evaluarea-terenurilor 20.06.2017

http://www.cabinet-particular.ro/articol-metode-topografice-de-masurare 26.06.2017

http://documents.tips/documents/metoda-radierii.html 29.06.2017

http://www.expertcadastru.ro/blog/81-stereo-70.html 29.06.2017

http://www.ct.upt.ro/users/SorinHerban/Speciale2.pdf 30.06.2017

http://www.theotop.ro/DOCUMENTATII-CADASTRALE-SI-INSCRIEREA-IN-CARTEA-FUNCIARA-A6/ 30.06.2017

http://blogulspecialistului.manager.ro/a/important/resurse-juridice/5673/legea-cadastrului-si-publicitatii-imobiliare-cele-mai-importante-modificari.html 02.07.2017

LISTA FIGURILOR

Fig. 1.1. – Schema funcției tehnice a cadastrului. . . . . . 12

Fig. 1.2. – Hartă cadastrală din Olanda . . . . . . 16

Fig 1.3. – Hartă cadastrală din Franța . . . . . 16

Fig 1.4. – Harta Valahiei realizată de stolnicul Cantacuzino în anul 1700 . 18

Fig. 1.5. – Harta Moldovei executată de Dimitrie Cantemir în anul 1737 . . 18

Fig. 1.6. – Profil transversal prin albia unui curs de apă . . . 24

Fig.4.1. – Drumuire poligonometrică sprijinită și orientată la capete. . . 60

Fig.4.2. – Drumuire poligonometrică cu punct nodal . . . . 61

Fig.4.3. – Drumuire principală închisă. . . . . . . 61

Fig.4.4. – Puncte radiate în intravilan. . . . . . . 62

Fig.4.5. – Puncte radiate. . . . . . . . . 62

Fig 4.6. – Puncte radiate la fiecare schimbare de pantă. . . . . 63

Fig. 4.7. – Îndesirea unei rețele geodezice prin intersecții unghiulare. . . 64

Fig. 4.8. – Poziționarea abolută și realtivă în măsurători GPS. . . . 65

Fig. 4.9. – Cazuri de configurații ale rețelelor de îndesire GPS. . . . 66

Fig. 6.1. – GPS GNSS RTK Stonex S9. . . . . . . 70

Fig. 6.2. – Autocad 2006. . . . . . . . . 71

Fig. 6.3. – Imaginea satelitară a terenului. . . . . . . 72

Fig.6.4. – Utilizarea programului AutoCAD 2006. . . . . . 73

Fig. 6.5. – Realizarea PAD-ului în programul AutoCAD. . . . . 80