INGINERIE ECONOMICĂ INDUSTRIALĂ PROIECT DE DIPLOMĂ Sibiu, 2018UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU FACULTATEA DE INGINERIE INGINERIE ECONOMICĂ… [307268]
UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE INGINERIE
INGINERIE ECONOMICĂ INDUSTRIALĂ
PROIECT DE DIPLOMĂ
Sibiu, 2018UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE INGINERIE
INGINERIE ECONOMICĂ INDUSTRIALĂ
Caracterizarea materialelor nanostructurate cu aplicații în purificarea apei
Analiza strategică a companiei Takata Sibiu în vederea identificării principalelor oportunități de dezvoltare
Sibiu, 2018
PARTEA I
Caracterizarea materialelor nanostructurate cu aplicații în purificarea apei
Introducere
O linie de „forță” a societății contemporane o [anonimizat] o deteriorare a calității mediului. Una dintre consecințele poluării mediului este modificarea compoziției standard a mediului și/sau prezența unor agenți contaminanți externi. [anonimizat] a [anonimizat], generând disconfort. Poluarea apelor și a solurilor, [anonimizat] (cum ar fi reziduurile animale) constituie o sursă de degradare a mediului.
[anonimizat] a unor organisme acvatice (alge) după o perioadă de dezvoltare. [anonimizat], formează însă o excepție.
Poluarea chimică s-a dezvoltat pe măsură ce omul a [anonimizat]. [anonimizat]. În capacitatea tehnicilor convenționale de tratare a apelor reziduale de a elimina complet poluanții evidențiază necesitatea elaborării și dezvoltării de noi sisteme de tratare a apelor, mai eficiente.
[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], etc, [anonimizat]. Astfel, [anonimizat], [anonimizat].
Elementul justificativ al tematicii alese
Obiectivul lucrării a fost un studiu documentar/[anonimizat] a [anonimizat], în vederea sporirii selectivității și a capacității de schimb ionic.
În plan secundar, s-a [anonimizat] a amoniului. Cercetările s-au polarizat pe obținerea de noi materiale poroase (microporoase și mezoporoase). Studiul a vizat și aplicarea acestor materiale în procesele de tratare a [anonimizat].
Studiul s-a centrat pe sinteza celor mai noi metode/tehnici de modificare a structurii materialelor nanostructurate clinoptilolitice prin tratamente acide și bazice pentru a [anonimizat].
Ca soluții pentru tratarea materialelor nanostructuratel, s-au folosit hidroxidul de sodiu și acidul clorhidric. Tratarea materialelor nanostructurate clinoptilolitice cu o soluție de acid oxalic a reprezentat componenta novativă a studiului.
Avantaje precum prețul de cost redus, caracterul adsorbant, comportamentul chimic responsiv vis-a-vis de agenții contaminanți, rezultatele obținute în urma metodologiilor experimentale, sunt performanțe care oferă alternativa folosirii noilor materiale ca aplicații în procesele de reducere a conținutului de amoniu din apele poluante.
Studiul a adus în prim plan și sinteza de noi zeoliți microporoși și mezoporoși cu capacități înalte în reținere a ionilor de amoniu.
În prima parte a lucrării sunt redate date bibliografice referitoare la definirea, clasificarea și caracterizarea unor materiale folosite în îndepărtarea ionilor amoniu, precum și unele aplicații convenționale ale acestora. S-au esențializat cercetările efectuate pe plan mondial cu privire la posibilitățile de îndepărtare a ionilor amoniu din apele reziduale industriale, din apele municipale cât și din apa de băut, prin dezvoltarea tehnologiilor de schimb ionic pe materiale zeolitice.
A doua parte este axată pe studiul celor mai reprezentative materiale și metodologii folosite în caracterizarea probelor obținute prin tratare chimică sau sinteză, precum și studiul îndepărtării ionilor amoniu folosind aceste probe.
S-a analizat și efectul antimicrobian al unor probe zeolitice pe care s-au depus nanoparticule de ZnO sau argint (Ag0 și Ag+) în vederea inhibării dezvoltării bacteriene. Probele au fost testate pe bacteriile Escherichia coli și Staphilococcus aureus.
Studiul cercetarilor realizate până la acest moment s-au concretizat în:
– Obținerea unor materiale zeolitice cu capacitate și selectivitate înaltă de reținere a ionilor NH4+ din apele reziduale;
– Caracterizarea fizico-chimică și structurală a materialelor utilizate;
– Studiul schimbului ionic în condiții statice cu soluții simulate;
– Studiul eliminării microorganismelor Escherichia coli și a Staphylococcus aureus pe materiale zeolitice ce conțin nanoparticule de Ag0 și ZnO;
– Studiul îndepărtării ionilor Zn(II), Hg(II) și Pb(II) din ape reziduale sintetice.
CAPITOLUL 1. STUDIUL DOCUMENTAR PRIVIND MATERIALELE NANOSTRUCTURATE, DESTINATE SCHIMBULUI IONIC
Studiul probelor de materiale nanostructurate clinoptilolitice
Există studii realizate pe probe colectate din erupții vulcanice din România, cu scopul de a optimiza capacitatea de schimb ionic a zeolitului natural. Ca urmare, probe din acesta au fost supuse unor tratamente acide și bazice.
După tratare, probele au fost filtrate, spălate de câteva ori cu apă distilată și uscate la 105˚C timp de 6 ore. Trecerea materialelor nanostructurate zeolitice în forma sodică a fost realizată prin tratarea acesteia cu soluție de NaCl 1M. Raportul dintre cantitatea de materiale nanostructurate (g) și volumul de soluție de NaCl (mL) a fost de 1:10. Procesul de schimb ionic s-a efectuat prin agitarea intermitentă a suspensiei de zeolit-soluție NaCl 1M, timp de 8 ore pe baie de apă (100˚C), urmat de un repaus de 16 ore. Procesul de schimb ionic s-a repetat de trei ori.
Pentru schimbul ionic în condiții statice s-au folosit următoarele probe :
proba 1 (Pi): materiale nanostructurate clinoptilolitice inițiale;
proba 2 (P1): materiale nanostructurate clinoptilolitice naturale tratate cu soluție de HCl 1M timp de 10 h la 22˚C;
proba 3 (P2): materiale nanostructurate clinoptilolitice naturale tratate cu soluție de NaOH 1M timp de 5 h la 100˚C;
proba 4 (P3): materiale nanostructurate clinoptilolitice naturale tratate cu soluție de acid oxalic (H2C2O4·2 H2O) 1 M timp de 5h la 100˚C;
proba 5 (P1-Na): proba 2 tratată cu soluție NaCl 1M pentru transformarea zeolitului în forma sodică;
Caracterizarea probelor de materiale nanostructurate clinoptilolitice
Analiza prin difracție de raze X
Fig.1.1. Difractogramele DRX pentru probele de materiale nanostructurate clinoptilolitice naturale și modificate
Difractogramele DRX cu picurile caracteristice clinoptilolitului pentru probele de materiale nanostructurate clinoptilolitice naturale și modificate sunt prezentate în Fig.1.1. Difractogramele DRX indică o mică modificare în poziția și intensitatea picurilor cauzată de îndepărtarea speciilor adiționale din zeolit ,.
Spectrele FT-IR (Fig.1.2) au fost realizate în domeniul de numere de undă 600-2000cm-1, utilizând un spectrofotometru VERTEX 70, Brucker FT-IR. Pastilarea probelor s-a făcut cu KBr. Pentru fiecare probă au fost făcute aproximativ 32 scanări la o rezoluție de 2 cm-1.
Banda asimetrică de la 1650 cm-1 este datorată vibrațiilor de deformare a apei zeolitice. Se observă benzile caracteristice pentru silicați în regiunea 1200-600 cm-1. Semnalul de la 1050 cm-1 corespunde vibrațiilor asimetrice de valență Si-O din tetraedrele de SiO4 iar maximul de absorbție de la 914 cm-1 corespunde vibrațiilor de deformare a legăturii Al-O , . Din spectrul FT-IR, sunt notabile micile modificări ale poziției picurilor (probele P1 și P3), datorate îndepărtării unei mici cantități de aluminiu în timpului tratamentului acid, ceea ce indică tratarea materiale nanostructuratei cu soluții acide.
Analiza termogravimetrică a materialelor nanostructurate clinoptilolitice naturale și modificate a fost efectuată în intervalul de temperatură 20-1000˚C, cu o rată constantă a încălzirii de 50˚C/min în atmosferă de oxigen, folosind o termobalanță Mettler TG50 echipată cu o microbalanță de tip M3 și conectat la un procesor TC10A.
Curbele TG ale probelor de materiale nanostructurate clinoptilolitice sunt redate în Fig.1.3. Studiind curbele TG, se observă o pierdere de masă pentru toate probele de materiale nanostructurate. O pierdere esențială de masă se observă în intervalele 100˚C – 200˚C și 200˚C – 400˚C datorată eliminării apei adsorbite asociată cu desorbția speciilor hidroxil. O altă pierdere de masă se poate observa în intervalul 400 – 600°C (pentru proba P3 – tratată cu acid oxalic) care poate fi datorată descompunerii termice a sărurilor acidului oxalic formate în timpul tratamentului ,
Tratarea hidrotermală a materialelor nanostructurate clinoptilolitice cu HCl nu modifică semnificativ aliura curbelor, dar tratarea acesteia cu soluție de NaOH determină transformarea parțială a clinoptilolitului în alte faze intermediare.
Pentru studiul morfologiei probelor, s-a utilizat un microscop Bruker AXS Microanalysis GmbH. Imaginile observate la microscop confirmă faptul că atât probele de materiale nanostructurate clinoptilolitice inițiale cât și cele tratate prezintă cristalinitate (Fig.1.4).
Sinteza și caracterizarea probelor de titanosilicați. Sinteza probelor ETS-4 și ETS-10
Titanosilicații ETS-4 și ETS-10 au fost obținuți prin sinteza hidrotermală.
Cristalizarea ETS-10 este influențată foarte mult de cantitățile de sodiu și de titan prezente în gelul inițial.
Pentru a obține faze de puritate mare s-au folosit 0.2 moli TiO2 și 1.0 moli Na2O, pentru obținerea de ETS-10, iar pentru obținerea ETS-4 s-au utilizat 0.2 moli TiO2 și 1.5 moli Na2O.
Hidrogelul s-a sintetizat la temperatura camerei prin amestecarea soluției acide (A) cu soluția bazică (B). Gelul obținut a stat la agitat timp de 5 minute. După omogenizare, a fost pus într-o autoclavă din oțel inoxidabil teflonată. Cristalizarea titanosilicaților s-a realizat în condiții statice la o temperatură de 190˚C timp de 3 zile. Autoclavele au fost apoi răcite, recuperarea produsului de sinteză realizându-se prin filtrare, spălare cu apă distilată și uscate la temperatura de 100˚C, timp de 12 ore.
Caracterizarea structurală (prin difracție cu raze X – DRX) a titanosilicaților ETS-4 și ETS-10
În Fig.1.5 sunt reprezentate difractogramele DRX a titanosilicaților obținuți. Probele sintetizate prezintă difractograme caracteristice pentru ETS-4 și ETS-10 pure, .
Caracterizarea termică a titanosilicaților ETS-4 și ETS-10
Curbele DSC corespunzătoare probelor ETS-4 și ETS-10 sunt reprezentate în Fig.1.6. Titanosilicatul ETS-10 are un singur vârf endotermic la 121˚C, ceea ce corespunde îndepărtării apei adsorbite în pori. ETS-4 prezintă două vârfuri endoterme: primul la 165˚C, mai larg, corespunde pierderii apei zeolitice, iar al doilea la 233˚C, aparținand apei structurale desorbite.
Analiza RMN a titanosilicaților ETS-4 și ETS-10
Titanosilicații ETS-10 și ETS-4 au spectre corespunzătoare și sunt reprezentate în Fig.1.7. ETS-10 prezintă trei vârfuri caracteristice. Vârfurile de la 94,4 și 96.4 ppm corespund unei configurații a Si – (3Si, 1Ti), în timp ce 103.4 ppm corespunde unei coordinări a Si – (4Si, 0Ti), în conformitate cu literatura de specialitate. Raportul dintre intensitatea acestor vârfuri este 2:2:1. Vârful corespunzător valorii 96.4 ppm nu este pe deplin studiat. Anderson și colaboratorii au găsit un total de patru vârfuri la 94.1, 95.8, 96.5 și 103.3 ppm. Primele trei sunt atribuite Si (3Si, 1Ti). Conform literaturii de specialitate, în Fig.1.7 există doar trei vârfuri (94.59, 96.43 și 103.80).
Analiza prin spectroscopie RMN relevă două vârfuri corespunzătoare probei ETS-4, unul la 90.7 ppm și unul la 94.79 ppm. Raportul dintre intensitatea acestor două vârfuri este de aproximativ 5 (I90.7/I94.79)~5. Primul pic este atribuit unei coordinări Si – (2Si, 2Tioct), în timp ce al doilea tip de configurare Si – (3Si, 1Ti semi-oct), în acord cu datele publicate . Valorile raportate de acești autori, 90 ppm și 95 ppm au fost atribuite unei configurații a siliciului asemănătoare structurii zoritului. Cu toate acestea, din faptul că relația de intensitate a acestor două vârfuri observate pentru ETS-4 au fost de 4:1 și 6:1, s-a concluzionat că structura ETS-4 este similară cu cea a zoritului, fără a corespunde pe deplin cu aceasta.
Analiza FTIR a titanosilicaților ETS-4 și ETS-10
Fig.1.8 prezintă principalele vârfuri de absorbție, pentru proba de de titanosilicat ETS-10. Se remarcă faptul că rezultatele sunt în concordanță cu cele existente în literatură, în timp ce valorile frecvențelor detectate, sunt constant mai mari. Nu a existat nici o bandă de absorbție în jurul valorii de 960 cm-1, ceea ce corespunde prezenței Ti (IV) în structura caracteristică tetraedrelor TS-1 și Ti-Beta.
Spectrul FT-IR corespunzător titanosilicatului ETS-4 prezintă o bandă la 987 cm-1 și două vârfuri în apropierea benzii principale de la 1131 cm-1.
În ambele cazuri de titanosilicați, se remarcă faptul că domeniul de frecvență înaltă (1000 cm-1) corespunde unor vibrații ale Si-O, care generează banda intensă. În intervalul 850-400cm-1, se constată că ambele tipuri de vibrații, Ti-O și Si-O, dar și vârfurile care apar la frecvențe joase (400-350 cm-1) corespund în principal interacțiunii dintre atomii de Ti și O.
1.3. Sinteza și caracterizarea probelor de aluminosilicat
1.3.1. Sinteza și caracterizarea unui zeolit neidentificat (ZNS)
Sinteza ZNS s-a realizat prin metoda hidrotermală din dioxid de siliciu – aerosil, silicat de sodiu, aluminat de sodiu, hidroxid de sodiu, hidroxid de tetrapropilamoniu (TPAOH) și bromură de cetyltrimethylammonium (CTAB). Cristalizarea aluminonosilicatului s-a realizat în condiții statice. După 6 zile, autoclavele au fost răcite cu un jet de apă rece, recuperarea produsului de sinteză realizându-se prin filtrare, spălare cu apă distilată și alcool, uscare și calcinare la 550⁰C.
Caracterizarea probei ZNS
Decelarea compușilor minerali din probe s-a realizat prin difracția de raze X (DRX), utilizând un difractometru Philips PW 3710 cu radiație CuKά. Voltajul tubului de raze X a fost de 40 V și intensitatea curentului de 30 mA, 2θ cuprins între 5˚ și 70˚ cu o mărime a pasului de 0.02˚. Difractograma DRX pentru proba ZNS precum și spectrul EDX sunt redate în Fig.1.9. În urma analizei EDX se observă că zeolitul ZNS are următoarea compoziție elementală prezentată în Tabelul 1.
Fig.1.9. Difractograma probei ZNS și spectrul EDX (în inset)
Tabelul 1. Compoziția elementală a zeolitului ZNS
Parametrii de lucru specifici analizei termogravimetrice a probei ZNS sunt: intervalul de temperatură 20-1000˚C, cu o rată constantă a încălzirii de 50˚C/min în atmosferă O2, folosind o termobalanță Mettler TG50 echipată cu o microbalanță de tip M3 și conectat la un procesor TC10A. Fig. 1.10 relevă o pierdere majoră de masă, în intervalul de temperatură 100˚C-200˚C.
Spectrele FT-IR au fost înregistrate utilizând un spectrofotometru Nicolet 20SX echipat cu un detector fotoacustic McClelland (în atmosferă de azot). Pentru fiecare probă au fost făcute aproximativ 500 scanări la o rezoluție de 8 cm-1.
Semnalul FT-IR al probei ZNS este redat în Fig.1.11.
Pentru caracterizarea morfologiei s-a utilizat un microscop Bruker AXS Microanalysis GmbH. Imaginile observate la microscop (Fig.1.12.) confirmă faptul că proba de zeolit prezintă cristalinitate.
Fig.1.12. Imaginile SEM a probei ZNS
1.3.2. Sinteza și caracterizarea (Al) Si-MCM-4
Sinteza (Al)Si-MCM-41 s-a realizat în conformitate cu condițiile impuse de metoda hidrotermală, folosindu-se dioxid de siliciu – aerosil, silicat de sodiu, aluminat de sodiu, hidroxid de sodiu, hidroxid de tetrapropilamoniu (TPAOH), bromură și cetyltrimethylammonium (CTAB).
Cristalizarea aluminosilicatului s-a realizat în condiții statice. După 5 zile, autoclavele au fost răcite cu un jet de apă rece, recuperarea produsului de sinteză realizându-se prin filtrare, spălare cu apă distilată și alcool, uscare și calcinare la 550⁰C. Autoclavele au fost spălate cu HF concentrat pentru a elimina eventualele urme de zeolit rămas din sintezele precedente, și apoi clătite bine cu apă distilată.
Caracterizarea probei (Al)Si-MCM-41
Decelarea compușilor minerali din probe s-a realizat prin difracție de raze X (DRX) utilizând un difractometru Philips PW 3710 cu radiație CuKά. Voltajul tubului de raze X a fost de 40V și intensitatea curentului de 30 mA, 2θ cuprins între 1 și 8ș cu o mărime a pasului de 0.02ș.
Curba DRX cu picurile caracteristice pentru proba (Al)Si-MCM-41 este prezentă în Fig.1.13. Se poate observa că proba (Al)Si-MCM-41 prezintă doar un singur maxim de absorbție caracteristic (mai larg și mai puțin intens) în domeniul unghiurilor mici corespunzător planului (100). Acest fapt indică un grad de pierdere de ordine hexagonală tipic observat pentru Si-MCM-41 . Comparativ cu structura bine ordonată a Si-MCM-41, structura (Al) Si-MCM-41 este mai puțin ordonată Explicația rezidă în faptul că, are loc un proces de dealuminare în timpul îndepărtării de template prin calcinare.
Izotermele de adsorbție-desorbție a N2 și distribuția porilor probei (Al) Si-MCM-4 sintetizată a fost calculată prin metoda BJH și sunt prezentate în Fig.1.14. Izoterma este de tip IV; lipsa de creștere accentuată la presiunea relativă p/po = 0.25-0.45 ne arată că mezoporii asociați cu condensarea capilară au o mare distribuție dimensională.
Atributele structurale, precum suprafața BET, diametrul mediu al porilor și volumul porilor probei (Al) Si-MCM-41 sunt: 685 m2/g, 2,8 nm și 0.69 cm3/g (la p/po = 0,97), iar grosimea peretelui porilor calculată prin diferența dintre parametrul celulei a0 și diametrul porilor are o valoare de 2,15 nm. Încorporarea aluminiului în structura Si-MCM-41 duce la scăderea suprafeței BET și a dimensiunii porilor și la o creștere a grosimii peretelui porilor.
Fig.1.13. Difractograma probei de (Al)Si-MCM-41
Fig.1.14. Izoterma de desorbție a N2 pentru AlSi-MCM-41
Studiul modificării compoziției chimice a fost evidențiat cu ajutorul spectrelor în IR (Fig. 1.15), în domeniul 600- 2000 cm-1, utilizând un aparat VERTEX 70, Brucker FTIR. Pastilarea probelor s-a făcut cu KBr. Pentru fiecare probă au fost făcute aproximativ 32 scanări la o rezoluție de 2 cm-1.
Coordonatele analizei termogravimetrice a probei (Al)Si-MCM-41 sunt intervalul de temperatură 20-1000˚C, cu o rată constantă a încălzirii de 50˚C/min în atmosferă de O2, folosind o termobalanță Mettler TG50 echipată cu o microbalanță de tip M3 și conectat la un procesor TC10A. S-a înregistrat apoi termograma, Fig. 1.16, caracteristică probei pentru (Al)Si-MCM-41.
Fig. 1.15. Spectrul FTIR pentru (Al)Si-MCM-41
Fig.1.16. Curba TG pentru (Al)Si-MCM-41
Micromorfologia probelor a fost evidențiată prin folosirea unui microscop Bruker AXS Microanalysis GmbH. Imaginile observate la microscop (Fig.1.17) confirmă faptul că proba prezintă cristalinitate.
Fig.1.17. Imaginea la microscopul optic a probei (Al)Si-MCM-41
1.3.3. Sinteza și caracterizarea zeolitului LTA
Zeolitul LTA a fost sintetizat în conformitate cu metoda hidrotermală. Amestecul de reacție se transferă într-un balon pe baie de glicerină la 1000C timp de 24 ore. După 24 ore se recuprează produsul de sinteză prin filtrare, spălare cu apă distilată și alcool, uscare și calcinare la 550⁰C.
Caracterizarea probei LTA
Identificarea compușilor minerali din probe s-a realizat prin difracția de raze X (DRX) utilizând un difractometru Philips PW 3710 cu radiație CuKά. Voltajul tubului de raze X a fost de 40V și intensitatea curentului de 30 mA, 2θ cuprins între 5 și 50ș cu o mărime a pasului de 0.02ș. Difractograma DRX cu picurile caracteristice pentru LTA este prezentat în Fig.1.18. Această difractogramă este tipică pentru LTA (NaA≡4Ǻ), din literatura de specialitate.
Micromorfologia probei a fost studiată, folosind un microscop Bruker AXS Microanalysis GmbH. Imaginile observate la microscop (Fig.1.19) confirmă faptul că proba de zeolit prezintă cristalinitate.
1.4. Pregătirea probelor de materiale nanostructurate
Materiale nanostructurate studiate au fost utilizate atât în forma nativă policationică, cât și în forma monocationică (forma sodiu). Eșantioanele de materiale nanostructurate au fost sortate granulometric, optându-se pentru fracția cu diametrul < 50µ. Prin prelucrare ulterioară s-au separat următoarele fracții granulometrice: forma fină cu diametrul < 2µ (care a fost luată în lucru) și forma grosieră cu diametrul între 10-50µ.
Trecerea materiale nanostructurate în forma sodică a fost realizată prin tratarea acestora cu soluție NaCl 1M. Procesul de schimb ionic s-a efectuat prin agitarea magnetică a suspensiei de argila-soluție de NaCl 1M, timp de 2 ore, urmată de un repaus timp de 12 ore. Procesul de schimb ionic s-a repetat de 3 ori. Pe parcursul acestor operații s-a observat separarea materialului prin flotație naturală în două forme granulometrice: forma fină, care a rămas în suspensie – probele au primit în notație indicele 1 (C1, R1) și forma grosieră, care s-a decantat. Acest fenomen este în concordanță cu alte observații similare din literatură.
Pentru separarea materialului solid s-a uzitat filtrarea, spălarea cu apă deionizată (test cu azotat de argint) și uscarea acestora la temperatura camerei.
Pentru schimbul ionic s-au utilizat următoarele probe:
proba 1 (Ri): argila inițială;
proba 2 (Ci): argila inițială;
proba 3 (R1): proba 1 tratată cu soluție NaCl 1M pentru a trece argila în forma sodică;
proba 4 (C1): proba 2 tratată cu soluție NaCl 1M pentru a trece argila în forma sodică.
Caracterizarea probelor de materiale nanostructurate
Difracția de raze X
Pentru obținerea difractogramelor de raze X a materialelor nanostructurate utilizate, s-a folosit un difractometru Philips PW 1830 (45 KV, 25 mA), cu filtru Ni și radiație CuKα (0.154 nm).
Analizând difractogramele de raze X a materialelor nanostructurate Ri se constată prezența în amestecul complex a montmorilonitului (2:1), caolin (1:1), ilit (2:1), nontronit, feldspat, mult clinoptilolit și cuarț, argila având un grad ridicat de cristalinitate. (Fig.1.20 si Fig.1.21)
Proba Ci este mai bogată în materiale argiloase comparativ cu argila Ri (bogată în clinoptilolit).
Măsurători de absorție
Analiza caracteristicilor texturale (porozitatea și suprafața specifică a probelor) s-a realizat cu ajutorul unui aparat Quantachrome Autosorb 1-MP, prevăzut cu un sistem automat de adsorbție a gazului, utilizând azot lichid (77K) ca adsorbat. Înainte de efectuarea măsurătorilor de adsorbție toate probele au fost degazate sub vid, timp de 6 ore, la o temperatură de 200°C. Diametrul porilor a fost determinat pe ramura de adsorbție a izotermelor, utilizând modelul Barret-Joyner-Halenda (BJH). Suprafața specifică a fost determinată utilizând modelul Brunauer-Emmet-Teller (BET) în intervalul de presiune relativă 0.05-0.35.
Analiza termogravimetrică
Studiul termogravimetric al probelor a fost realizat cu ajutorul unei termobalanțe Mettler TG50, echipată cu microbalanță de tip M3 și conectată la un procesor TC10A. Probele au fost calcinate cu o viteză de creștere a temperaturii de 5°C/min în atmosfera de O2. Curbele TG și DTG pentru probele de materiale nanostructurate trecute în forma sodică, C1, R1, sunt redate în Fig.1.22 și Fig.1.23.
Din curbele DTG sesizăm o descreștere a masei de substanță odată cu creșterea temperaturii, această scădere fiind mai accentuată în cazul materiale nanostructuratei Ri. Primul pic unde scăderea decurge cu viteză maximă în cazul probei R1 este la 78,7 °C și la 71,3 °C în cazul probei C1. Acest efect este o consecință a eliminării apei adsorbite de probe.
CAPITOLUL 2. REȚINEREA IONILOR AMONIU DIN APELE REZIDUALE SINTETICE/MODEL
2.1. Reținerea ionilor amoniu pe probe de materiale nanostructurate vulcanice
Scopul acestui studiu îl constituie evaluarea atributelor de schimb ionic ale materialelor nanostructurate clinoptilolitice naturale și modificate prin tratament acid (HCl și H2C2O4) și bazic (NaOH) față de ionii amoniu.
Studiile experimentale au folosit două variante de materiale nanostructurate: forma naturală și forma modificată obținută tratament chimic. Pentru schimbul ionic s-au utilizat următoarele probe:
proba 1 (Pi): materiale nanostructurate clinoptilolitice naturale;
proba 2 (P1): materiale nanostructurate clinoptilolitice naturale tratat cu soluție de HCl 1M timp de 10 h la 22⁰C;
proba 3 (P2): materiale nanostructurate clinoptilolitice naturale tratate cu soluție NaOH 1M timp de 5 h la 100⁰C;
proba 4 (P3): materiale nanostructurate clinoptilolitice naturale tratate cu soluție H2C2O4·2 H2O 1 M timp de 5h la 100⁰C;
proba 5 (P1-Na): proba 2 tratată cu o soluție NaCl 1M, în vederea obținerii zeolitului în forma sodiu;
proba 6 (P3-Na): proba 4 tratată cu soluție NaCl 1M pentru a transforma zeolitul în forma sodiu;
Pentru a evalua performanțele globale în procesele de sorbție a diferitelor probe de materiale nanostructurate clinoptilolitice, acestea au fost aduse în contact cu soluții de diferite concentrații de amoniu, după care s-au determinat gradele de reținere a ionilor. Rezultatele din Fig.2.1 au fost obținute la 20⁰C, timp de schimb ionic de 24 de ore și raportul solid / lichid de 8 g/L.
Rezultatele din Fig 2.1 arată că gradul de îndepărtare a ionilor amoniu din soluțiile apoase descrește odată cu creșterea concentrației acestora în soluție. Este notabil de observat că pe probele de materiale nanostructurate utilizate, este posibilă reținerea ionilor amoniu, chiar atunci când soluțiile au concentrații foarte mici. Eficiența schimbului ionic crește în următoarea ordine: Pi < P1< P1-Na < P3 < P2 <P3-Na. Se poate observa că cel mai bun grad de retenție la concentrații mici este pentru probele P2 și P3-Na, care au fost tratate cu NaOH și respective cu acid oxalic, în timp ce la concentrații mari, cel mai mare grad de reținere este pe proba P3-Na (tratată cu H2C2O4 și schimbată în forma Na+).
Izoterma de schimb ionic relevă dependența dintre cantitatea de ioni amoniu reținuți pe unitatea de masă de adsorbant (q) și concentrația de echilibru în soluție (c). În Fig.2.2 este redată izoterma de schimb ionic a amoniului la 20⁰C, pe materiale nanostructurate zeolitice naturală și modificată.
Ordinea: P3-Na > P2 > P3 > P1-Na> P1> Pi semnifică descreșterea afinității solidului pentru ionii amoniu. Se poate observa că tratarea materialelor nanostructurate cu acid oxalic și trecerea în forma sa sodică conduce la o capacitate de schimb net superioară (1.98 mmoli/g materiale nanostructurate ≡ 35,64mg/g) comparativ cu celelalte probe, dublând capacitatea de schimb a materialelor nanostructurate inițiale. Creșterea capacității de reținere a materialelor nanostructurate este semnificativă în intervalul de concentrații 0-200 mg/L, indicând că sorbția este efectivă doar la valori mici ale concentrației.
Eficiența unui adsorbant în îndepărtarea ionilor amoniu este cuantificată și prin timpul în care se atinge echilibrul de adsorbție. Cinetica schimbului ionic al amoniului pe argila clinoptilolitică naturală și modificată a fost investigată în soluții de concentrație inițială 432 mg NH4+/L, la 20°C (Fig.2.3). Curbele arată că reținerea ionilor de NH4+ crește odată cu creșterea timpului de contact al fazelor.
Fig.2.3. Evoluția în timp a gradului de îndepărtare a ionilor amoniu pe argila zeolitice naturală și modificată
Echilibrul poate fi considerat atins după aproximativ 25-30 minute pentru proba P3-Na, iar pentru celelalte probe timpul de echilibru este atins după 1.5-2 h și respectă ordinea : Pi > P1 > P3 > P1-Na > P2 > P3-Na.
Comparând coeficienții de corelație, se observă că procesul de sorbție a amoniului pe argila clinoptilolitică naturală și modificată poate fi mai bine descris de un model cinetic pseudo-secund.
Ordinea: Pi < P1 < P3 < P1-Na < P2 < P3-Na arată că gradul sorbției inițiale, precum și constantele modelului cinetic de ordinul pseudo-secund, crește pentru probele de materiale nanostructurate modificate. Se poate conchide, afirmând că schimbul de ioni amoniu pe probe în forma Na+ este mai rapid decât pe probele în forma policationică.
Concluzii:
Argila clinoptilolitică naturală și pre-tratată, poate fi utilizată pentru eliminarea ionilor amoniu din soluții;
Capacitatea de schimb este dependentă de concentrația inițială și timpul de contact;
Tratamentul acid/bazic al materialelor nanostructurate naturale, îndepărtează impuritățile care blochează porii și îmbunătățesc capacitatea de schimb ionic al acesteia, cea mai mare capacitate de reținere a ionilor amoniu fiind observată în cazul probelor în formă Na+;
Tratamentul materialelor nanostructurate zeolitice cu acid oxalic (P3) îmbunătățește cel mai bine capacitatea de schimb al acesteia, astfel încât de la 1,02 mmoli NH4+/g materiale nanostructurate (pentru Pi) se ajunge la o capacitate maximă de 1,98 mmoli pentru proba P3-Na;
Datorită costurilor scăzute, a capacității de schimb și a selectivității sale, argila clinoptilolitică naturală și tratată are aplicații în eliminarea eficientă a ionilor amoniu din apele uzate.
2.2. Reținerea ionilor amoniu pe titanosilicați: ETS-4 și ETS-10
În studiul schimbului ionic s-au utilizat probe de titanosilicat: ETS-4 și ETS-10.
Mai întâi a fost studiată influența pH-ului asupra procesului de schimb ionic (Fig.2.4). Datele experimentale pentru adsorbția de amoniu pe ETS-4 și ETS-10 s-au efectuat în intervalul de pH cuprins între 2 și 9 ajustat cu HCl sau NaOH, la 20°C, utilizând o soluție de concentrație inițială în amoniu de 0.012 N (216 mg NH4+/L).
În mediu foarte acid (pH = 2-3), ionii de H+ intră în competiție cu ionii amoniu și limitează schimbul ionic (Fig. 2.4). Odată cu creșterea pH-ului se poate observa o îmbunătățire a schimbului ionic.
În vederea îndepărtarii eficiente a ionilor de NH4+, pH-ul soluției apoase trebuie să fie menținut sub 7; experimentele ulterioare au fost efectuate în soluție de clorură de amoniu, fără ajustarea pH-ului (pH ≈ 5.6 -6).
Experimental, schimbul ionic s-a realizat folosind o soluție sintetică de amoniu obținută prin dizolvarea NH4Cl în apă distilată. S-a utilizat o soluție de concentrație 0.1M.
Testele de sorbție s-au efectuat prin amestecarea probelor de titanosilicat (circa 0,2 g) cu 25 mL de soluție de diferite concentrații. Schimbul ionic s-a realizat în condiții statice cu agitare intermitentă. Pentru a evalua probele de ETS-4 și ETS-10, acestea au fost aduse în contact cu soluții de diferite concentrații de amoniu, după care s-au determinat gradele de reținere a ionilor (Fig.2.5).
Datorită saturării solidului în ioni amoniu, gradul de îndepărtare a ionilor amoniu din soluțiile apoase descrește odată cu creșterea concentrației acestora în soluție (Fig. 2.5). La concentrații mici ale ionilor, gradul de reținere este foarte mare pentru proba ETS-4 indicând o bună afinitate a solidului față de acești ioni.
Fig. 2.6 arată distribuția între cantitatea de ioni amoniu reținuți pe unitatea de masă de adsorbant și concentrația în soluție la echilibru.
Ordinea: ETS-4 > ETS-10 relevă descreșterea afinității solidului pentru ionii amoniu. Sorbția este efectivă doar la valori mici ale concentrațiilor ionilor amoniu din apele reziduale model.
Eficiența unui adsorbant în îndepărtarea ionilor amoniu este cuantificată prin timpul în care se atinge echilibrul de adsorbție. În Fig.2.7 este relevant faptul că că echilibrul se atinge după 15-20 minute. Se poate conchide că difuzia ionilor în interiorul particulelor de solid limitează acest proces.
Ordinul de reacție la sorbția ionilor amoniu s-a investigat folosind două modele cinetice: modelul de ordin pseudo-I (ecuația Lagergren) și modelul de ordin pseudo-II.
Concluzii
Sorbția ionilor de amoniu din soluții apoase pe zeoliții ETS-4 și ETS-10 depinde de pH-ul soluției, concentrația inițială a soluției, și timpul de contact. Cantitatea de ioni reținuți din soluții diluate este mare;
Datele de echilibru de sorbție, pe probele de ETS-4 și ETS-10 se încadrează bine în modelul Langmuir;
Titanosilicatul ETS-4 este mult mai eficient în îndepărtarea ionilor amoniu comparativ cu titanosilicatul ETS-10;
Titanosilicații microporoși ETS-4 și ETS-10 pot fi utilizați pentru îndepărtarea ionilor amoniu printr-un mecanism de schimb ionic.
2.3. Reținerea ionilor amoniu pe aluminosilicați
Sorbția ionilor de amoniu pe probe de aluminosilicat sintetizat a fost evaluată cantitativ prin calcularea procentului de NH4+ îndepărtat (R,%) și cantitatea de NH4+ reținută pe faza solidă, q (mg/g).
Pentru a cuantifica capacitatea de schimb ionic a materialelor sintetizate, s-a studiat reținerea ionilor amoniu din soluții apoase la diferite concentrații inițiale (Fig. 2.8).
Este notabilă eficiența sorbenților pentru îndepărtarea ionilor amoniu din soluții apoase, prin utilizarea aluminosilicaților sintetizați care descrește odată cu creșterea concentrației inițiale în ioni de amoniu. Procentul de reținere a amoniului este mai mare în cazul probelor microporoase. Scăderea este pronunțată la (Al) Si-MCM-41 (de patru ori) față de LTA (de trei ori), la creșterea concentrației de amoniu de la 43,2 mg/L la 720 mg/L.
Distribuția speciilor adsorbite între faza lichidă și faza solidă, atunci când procesul de sorbție ajunge la o stare de echilibru, este descrisă de izotermele de sorbție. Relevanța analizei datelor de echilibru se reflectă în estimarea capacității de sorbție și optimizarea sistemelor de sorbție. Fig. 2.9 prezintă izotermele de sorbție a ionilor NH4+ pe aluminosilicații sintetizați.
Ca o consecință a afinității scăzute a ionilor NH4+ ai probei (Al) Si-MCM-41, capacitatea de sorbție de ioni NH4+ pe (Al) Si-MCM-41 este mai mică decât capacitatea teoretică de schimb cationic. Procesul de sorbție în sistemul de solid/soluție poate fi definit de următoarele etape consecutive: (i) difuzia în întreaga peliculă lichidă care acoperă particula de sorbent, (ii) difuzarea solutului în faza lichidă din porii particulelor de sorbent și (iii), adsorbția și desorbția pe/de pe suprafața sorbentului (suprafață de reacție).
Pentru a identifica etapa determinantă a sorbției ionului amoniu, datele experimentale cinetice au fost prelucrate prin două modele cinetice: pseudo-first și pseudo-second. Ecuația cinetică pseudo-first (Lagergren ecuația) este cel mai des utilizată și descrie viteza de sorbție a sistemelor lichid – solid.
Capacitățile de schimb calculate conform modelului cinetic pseudo-second sunt în concordanță cu valorile corespunzătoare determinate experimental.
Concluzii:
Au fost studiate echilibrul de sorbție și cinetica de sorbție a ionilor amoniu din soluții apoase (pH =5.6-6) pe probele de aluminosilicat sintetizate;
Studiile cinetice arată o bună concordanță între modelul pseudo-second și datele experimentale;
Eliminarea ionilor amoniu pe probele de aluminosilicat este un rezultat de schimb ionic și adsorbție în structura poroasă;
Probele de aluminosilicat microporoase sunt mult mai eficiente în îndepărtarea ionilor amoniu comparative cu proba mezoporoasă.
2.4. Reținerea ionilor amoniu pe materiale argiloase
În vederea evaluării capacității de adsorbție a ionilor amoniu din soluții apoase, au fost studiate materiale nanostructuratele naturale (caolinit, nontronit, clinoptilolit, montmorillonit, illit, feldspat și cuarț). Pentru a le mări capacitatea de adsorbție și de schimb cationic (CEC), materiale nanostructuratele au fost tratate cu clorură de sodiu. Studiile s-au realizat atât pe probele în formă nativă, cât și în cele tratate cu clorură de sodiu.
Performanțele globale în procesele de sorbție ale diferitelor probe, materiale nanostructuratele naturale (Ri, Ci) și schimbate cu Na+ (R1, C1), s-au materializat prin aducerea în contact cu soluții de diferite concentrații inițiale în ioni amoniu la 200˚C timp de 24 de ore, cu un raport solid/lichid de 8 g/L. Au fost determinate gradele de retenție, R (%), iar rezultatele sunt prezentate în Fig. 2.10.
Se poate face corelarea între scăderea gradului de retenție odată cu creșterea concentrației ionilor amoniu, cu concentrația scăzută a ionilor de schimb din materialele nanostructurate, sau cu limitarea volumului golurilor din structură, în care ionii pot fi plasați în timpul adsorbției.
Rezultatele arată că probele de materiale nanostructurate Ri și R1 au o capacitate de reținere a ionilor mult mai mare decât cele Ci și C1. Acest fapt nu era de așteptat, dacă se ia în considerare că argila de la Valea Chioarului are suprafața specifică mai mare. Aceasta este o indicație clară că structură internă a porilor materiale nanostructurate R este mai adecvată pentru a depozita ionii schimbați.
Dependența dintre cantitatea de ioni amoniu reținuți pe unitatea de masă de adsorbant, q (mg/g), și concentrația de echilibru în soluție, c (mg/L) este exprimată prin izoterma de sorbție. Fig.2.11 arată izotermele de sorbție ale amoniului efectuat la 200C, timp de 24 de ore, pe materiale nanostructurate naturale și modificate.
Pentru a explica datele experimentale au fost aplicate modelele Langmuir și Freundlich în forma liniară.
Constantele din izotermele de adsorbție au fost calculate din panta și intersecția cu ordonata a reprezentărilor liniare ale acestor ecuații pentru sorbția ionilor amoniu pe materiale nanostructurate native și modificate.
Din valorile q0 se poate concluziona că afinitatea materialelor nanostructurate față de ionul amoniu în condiții similare este : R1 > C1>Ri > Ci, după cum s-a observat și din datele de echilibru de sorbție experimentale.Valorile R2 din tabelul 1 arată că izotermele de schimb ionic sunt mai bine descrise de modelul Langmuir decât de modelul Freundlich.
Concluzii:
Materiale nanostructuratele naturale și modificate în forma sodiu sunt buni adsorbanți pentru îndepărtarea ionilor amoniu din soluții apoase;
Trecerea materiale nanostructuratelor naturale din forma cationică în forma monocationică (forma sodiu) duce la creșterea capacității de adsorbție față de ioni de amoniu;
Sorbția ionilor amoniu din soluții apoase pe materiale nanostructurate naturale și modificate depinde de concentrația inițială a soluției;
Sunt determinate constantele izotermelor de echilibru ale modelelor Langmuir și Freundlich pentru sistemele studiate și s-a constatat că modelul Langmuir descrie cel mai bine datele experimentale. În funcție de modelul Langmuir, capacitatea de adsorbție maximă pentru argila din zona Răzoare în formă sodium este 47.62 mg / g la 200C.
Concluzii generale:
Îndepărtarea ionilor amoniu din ape reziduale sintetice cu ajutorul probelor studiate depinde de pH-ul soluției, concentrația inițială a soluției și timpul de contact;
Datele de sorbție a amoniului pe probele studiate se încadrează cel mai bine în modelul Langmuir;
Prelucrarea datelor cinetice indică faptul că toate probele se verifică prin modelul cinetic pseudo-second, ceea ce ne arată că etapa determinantă este interacțiunea cationilor amoniu și sarcinile negative a probelor studiate;
Afinitatea probelor față de ioni amoniu descrește în ordinea: LTA > ZNS > ETS-4 > P3-Na > R1 > P2 ≈ C1 > P3 > P1-Na >Ri> Al MCM-41> ETS-10> P1 >Pi> Ci (Fig.2.12);
Fig. 2.12. Eficiența materialelor studiate în îndepărtarea ionilor NH4+ în funcție de capacitatea maximă experimentală obținută
Toate determinările efectuate indică faptul că probele testate pot fi utilizate în procesele de epurare a apelor.
2.5. Studiul îndepărtării ionilor amoniu în regim dinamic
Pentru experimentele realizate în regim dinamic, s-au luat în lucru probe de materiale nanostructurate zeolitice cu dimensiunea de 1 mm tratate acid și bazic:
Pi materiale nanostructurate vulcanice inițiale;
P4 materiale nanostructurate vulcanice tratate cu acid oxalic pe baie de apă timp de 5 ore și trecut în forma sodiu;
P5 materiale nanostructurate vulcanice tratate cu acid clorhidric la temperatura camerei timp de 5 ore și trecut în forma sodiu;
P6 materiale nanostructurate vulcanice tratat cu hidroxid de sodium pe baie de apă timp de 5 ore. Experimentele au fost efectuate pe o coloană, la un debit de 0.25 mL/s, pe un strat conținând 10 g materiale nanostructurate zeolitice (diametrul interior al coloanei 1 cm înălțimea aproximativă a patului zeolitic 38.5 cm). S-a urmărit evoluția procesului de schimb ionic în cazul unei concentrații inițiale de 180 mg/L. Pentru fiecare experiment coloana a fost încărcată cu o cantitate proaspătă de materiale nanostructurate vulcanice zeolitice de granulația menționată. Dozarea ionilor amoniu s-a realizat din 5 în 5 minute (conform debitului utilizat, 5 minute corespund colectării a 20 mL soluție).
Rezultatele obținute pentru experimentele realizate în regim dinamic, pentru o probă de materiale nanostructurate vulcanice zeolitice sunt prezentate în Fig. 2.13.
Fig. 2.13. Curbele de străpungere obținute pentru probele de materiale nanostructurate vulcanice de granulație 1mm
CAPITOLUL 3. STUDIUL ACTIVITĂȚII ANTIBACTERIENE A UNOR COMPOZITE (Ag+)AG0/Zn/O/SUPORT MICRO/MEZOPORO
3.1. Caracterizarea structurala a probelor cu AG+ și Ag0 depus pe clinoptilolit
Probele P3-Na, P2 și R1, au fost trecute în forma Ag+ și Ag0
Mai întâi a fost realizat schimbul ionilor Na+ cu Ag+ prin tratarea probelor cu soluție AgNO3 0.1M. Raportul dintre cantitatea de solid (g) și volumul soluției de AgNO3 (mL) a fost 1:10. Probele au fost menținute în contact cu soluția de AgNO3, la întuneric, timp de 24 de ore cu agitare intermitentă. In final, probele au fost spălate cu apă distilată și uscate la temperatura camerei. Probele astfel obținute au fost notate astfel: P3-Ag+, P2-Ag+, R1-Ag+.
Pentru a obține probele cu nanoparticule de argint (Ag0) s-a procedat la reducerea Ag+ ionic cu o soluție 0.530g/L Na2CO3 și formaldehidă: 3 g probă în formă Ag+ se contactează cu 100 ml soluție Na2CO3 și 3 mL formaldehidă. Se lasă peste noapte, se filtrează, se spală și se usucă la temperatura camerei. Probele obținute au fost notate: P2-Ag0, P3-Ag0 și R1-Ag0.
Probele rezultate au fost analizate prin metode IR, TGA (thermal gravimetric analysis) și SEM.
3.1.1. Studiul activității antibacteriene a probelor cu Ag+ și Ag0 asupra dezvoltării culturii de Staphylococcus aureus ATCC 25923 și Escherichia coli ATCC 25922 pe mediu solid
După pregătirea inoculului și a mediului de cultură solid, speciile zeolitice sunt puse în contact cu suprafața mediului agarizat prin impregnarea unui spot steril din hârtie de filtru cu probe solide care apoi au fost așezate la suprafața mediului. După 24 h de incubare la 37°C s-a urmărit fenomenul inhibiției creșterii bacteriene prin apariția zonelor de liză în jurul probelor studiate (Fig. 3.14 și Fig. 3.15).
În urma testării în funcție de zonele de inhibiție a dezvoltării bacteriene se constată că toate probele testate au activitate bacteriană. Deoarece aceste testări sunt grosiere și nu putem spune cu certitudine care este eficiența lor se face testarea antimicrobiană în funcție de cantitatea de probă aflată în mediul de cultură. Pentru aceasta s-au utilizat două concentrații (2mg probă solidă/placă Petri și 40 mg/placă Petri) pentru a vedea influența concentrației asupra dezvoltării microbiene.
Probele solide testate au fost încorporate în mediul de cultură s-au numărat coloniile dezvoltate pe fiecare placă, rezultatele obținute exprimându-se în CFU/ml (units forming colony) (Fig. 3.16 și Fig. 3.17).
Fig. 3.14. Testarea antimicrobiană a unor probe zeolitice cu argint față de Staphylococcus aureus ATCC 25923
Fig. 3.15. Testarea antimicrobiană a probelor cu Ag0 și Ag+ față de Escherichia coli ATCC 25922
Fig. 3.16. Influența cantității de sodiu (2 mg și 40 mg probă) asupra dezvoltării culturii de Staphylococcus aureus ATCC 25923
Fig. 3.17. Influența cantității de solid (2 mg și 40 mg probă) asupra dezvoltării culturii de Escherichia Coli ATCC 25922
Se poate observa că la concentrații mari dezvoltarea bacteriană nu a mai fost evidențiată. În funcție de numărul de colonii formate (CFU/mL) pe probele de concentrație mică s-a calculat eficiența inhibării bacteriene (%) (Fig. 3.18 și Fig. 3.19).
În urma testărilor făcute pe probele cu argint se observă că efectul antibacterian este mai puternic asupra culturii de Escherichia coli (excepție face proba P2-Ag+), efectul antibacterian manifestându-se de la concentrații mici.
3.2. Caracterizarea structurală a probelor cu nanoparticule ZnO depuse pe Clinoptilolit și SBA-15
ZnO/Clinoptilolit
Depunerea nanoparticulelor de ZnO pe suportul de clinoptilolit s-a realizat prin metoda precipitării. Astfel, soluția etanolică clară ce conține acetat de zinc, (1.0975g Zn(CH3COO)2 .2H2O/50 mL), a fost obținută prin ultrasonare timp de 45 minute. Se adaugă o soluție de hidroxid de sodiu până la un pH 9 când are loc precipitarea Zn(OH)2. În suspensia astfel obținută se adaugă 0.5g suport – materiale nanostructurate clinoptilolitice tratate cu acid oxalic – proba P3 în forma Na+. Se agită timp de 2h la temperatura camerei (20°C). Proba astfel obținută a fost filtrată, spălată cu alcool și uscată la temperatura camerei. Formarea nanoparticulelor de ZnO s-a realizat prin calcinare în aer la 550˚C timp de 2h cu o viteză de încălzire 1˚C/min.
ZnO/SBA
Nanoparticulele de ZnO au fost obținute prin metoda sol-gel. Se prepară o soluția etanolică limpede (50 mL) ce conține acetat de zinc Zn (Zn(ac)2 .2H2O, 1.0975g) sub agitare magnetică și refluxare la 70°C, timp de ~2h. Separat, 0.29g LiOH·H2O s-au dizolvat în etanol (50 mL), la temperatura camerei și s-au adăugat treptat, sub agitare magnetică peste soluția etanolică de Zn2+ răcită anterior la 20°C. În final, se obține o soluție clară, incoloră ce conține Zn2+ și Li+. 0.5g suport (SBA-15) a fost impregnat cu soluția obținută, iar amestecul a fost menținut în autoclavă la 80°C, timp de 12h. Probele rezultate au fost lăsate în cuptor la 80°C peste noapte pentru eliminarea solventului. Transformarea precursorului de Zn în ZnO s-a realizat prin calcinare în aer la 550˚C, timp de 1h cu o viteză de încălzire de 1˚C/min.
Probele rezultate au fost analizate prin metode de analiză IR, TGA (thermal gravimetric analysis) și SEM.
3.2.1. Studiul activității antibacteriene a probelor cu ZnO asupra dezvoltării culturii de Staphylococcus aureus ATCC 25923 și Escherichia coli ATCC 25922 pe mediu solid
Probele obținute cu ZnO au fost testate pentru a vedea activitatea lor antimicrobiană. S-a făcut mai întâi testarea lor în funcție de cantitatea de probă adaugată în mediul de cultură. Pentru aceasta s-au utilizat două concentrații de probă (2mg probă/plăca Petri și 40 mg/placa Petri) pentru a vedea influența concentrației asupra dezvoltării microbiene (Fig. 3.20 și Fig.3.21). S-a procedat identic ca și la probele cu argint.
Se poate observa în cazul culturii Staphylococcus aureus ATCC 25923 că la concentrații mari nu s-a constatat dezvoltare bacteriană în cazul probei ZnO/P3, în timp ce la proba cu ZnO/SBA-15 creșterea și dezvoltarea bacteriană a fost foarte slabă (62 CFU/mL din 456 CFU/mL pentru martor).
În cazul cuturii Escherichia coli ATCC 25922 la concentrații mari nu se observă o creștere bacteriană pe cele două probe cu ZnO.
În funcție de numărul de colonii formate (CFU/mL) pe probele de concentrație mică s-a calculat eficienta inhibării bacteriene (%) (Fig.3.22 și Fig.3.23).
Fig.3.20. Influența cantității de solid care inhibă dezvoltarea bacteriană Staphylococcus aureus ATCC 25923
Fig.3.21. Influența cantității de solid care inhibă dezvoltarea bacteriană Escherichia coli ATCC 25922
3.2.2. Studiul activității antibacteriene asupra dezvoltării culturii de Escherichia coli
Probele cu ZnO au fost testate pentru a vedea efectul antibacterian pe o tulpină de Escherichia coli. În cadrul acestor testări s-a lucrat pe mediu LB lichid. Pentru testările pe Escherichia coli am plecat de la o singură colonie care a fost incubată timp de 17 h la 37˚C și 100 rot/ min în mediu LB (Roth, Germania) pentru culturi pe lichid. Se cântăresc cantități diferite de probă care se vor pune în tuburi împreună cu mediul de cultură (5 mL) și se pun în autoclav la sterilizat timp de 30 minute la 121°C.
Cele două probe testate manifestă comportări diferite în ceea ce privește densitatea optică. La concentrații mici (până la 0,25 mg/mL) densitatea optică a celor două probe este identică. La concentrații mari, ZnO/SBA-15 este mult mai eficient fiind un bun candidat pentru aplicațiile antimicrobiene (Fig. 3. 24).
Fig.3.24. Densitatea optică a probelor de Escherichia coli în funcție de concentrația ZnO/P3 și ZnO/SBA-15 din mediul de cultură
3.3. Aspecte generale
Din toate datele studiate se poate observa că toate probele prezintă efect antimicrobian asupra celor două microorganisme studiate (Tabelul.2).
Tabelul 2. Dezvoltarea culturii bacteriene pe probele studiate (% CFU/mL)
De altfel, din datele din tabel putem concluziona că probele ce conțin ZnO au o eficiență mai bună pentru inhibarea dezvoltării Staphylococcus aureus în timp ce probele cu Ag+ și Ag0 au o eficiență mai bună pentru Escherichia coli. Dintre probele studiate cele mai bune rezultate sunt obținute pentru proba R1-Ag0 iar cel mai slab efect antibacterian este în cazul probei P2-Ag+.
CAPITOLUL 4. ÎNDEPĂRTAREA IONILOR Zn (II) DIN APELE REZIDUALE PRIN PROCESE DE SORBȚIE
4.1. Îndepărtarea ionilor de Zn (II) din apele reziduale prin procese de sorbție pe materiale nanostructurate zeolitice
Pentru îndepărtarea ionilor de Zn (II) prin schimb ionic, au fost studiate atâr probe de materiale nanostructurate vulcanice în formă nativă cât și în formă modificată chimic..
Cuantificarea gradelor de reținere a ionilor Zn(II) și influența temperaturii (Fig.4.1 și Fig.4.2.), distribuția ionilor de Zn(II) între faza apoasă și materiale nanostructuratele zeolitice (Fig.4.3) și evoluția în timp a gradului de îndepărtare a ionilor Zn(II) pe argila zeolitice, s-a realizat prin aducerea în contact a probelor de materiale nanostructurate clinoptilolitice cu soluții de diferite concentrații de Zn(II) Fig.4.4). Rezultatele din Fig.4.1 au fost obținute la 20˚C, timp de schimb ionic de 24 de ore și raportul solid/lichid de 8 g/L.
Concluzii:
Sorbția ionilor de Zn(II) din soluții apoase pe materiale nanostructurate zeolitice naturale și modificate chimic depinde de concentrația inițială a soluției, temperatură și timpul de contact;
La concentrații mici în soluție reținerea ionilor este mult mai mare pentru proba P2 în timp ce pentru celelalte probe reținerea este mică;
Afinitatea solidului pentru ionii Zn(II) descrește în ordinea: P2 >P1-Na > P3 > Pi > P3-Na > P1;
Nu toate tratamentele aplicate materiale nanostructuratei zeolitice au îmbunătățit capacitatea de schimb. Este cazul probelor P1-Na și P2;
În funcție de capacitățile de reținere unele probe studiate (în special proba P2 care aproape triplează capacitatea de schimb a materiale nanostructuratei inițiale) pot fi utilizate pentru îndepărtarea zincului din ape.
4.2. Îndepărtarea ionilor de Zn(II) din apele reziduale prin procese de sorbție pe materiale nanostructurate
Materialele nanostructurate studiate sunt atât în formă nativă cât și în forma lor obținută în urma tratării chimice. Pentru a evalua performanțele globale în procesele de sorbție ale diferitelor probe de materiale nanostructurate, acestea au fost contactate cu soluții de diferite concentrații ale ionilor de Zn(II).
Prin aducerea în contact a probelor de materiale nanostructurate clinoptilolitice cu soluții de diferite concentrații de Zn(II), s-au determinat gradele de reținere a ionilor Zn(II) și influența temperaturii (Fig.4.5 și Fig.4.6), distribuția ionilor de Zn(II) între faza apoasă și materiale nanostructuratele zeolitice (Fig.4.7) și evoluția în timp a gradului de îndepărtare a ionilor Zn(II) pe argila zeolitice (Fig.4.8). Rezultatele din Fig.4.5 au fost obținute la 20˚C, timp de schimb ionic de 24 de ore și raportul solid/lichid de 8 g/L.
Concluzii finale
Sorbția Zn(II) din soluții apoase pe materiale nanostructurate vulcanice depinde de concentrația de ioni de Zn(II) inițială, temperatura și timpul de contact;
Datele de sorbție la echilibru pentru ionii Zn(II) în cazul materiale nanostructuratei vulcanice se încadrează în modelul Langmuir;
Cantitatea de ioni Zn(II) reținuți din soluții diluate este mare;
Schimbul ionic cu sodiu este definitoriu pentru îmbunătățirea capacității de sorbție a materiale nanostructurate clinoptilolitice, excepție face proba P3-Na ;
Afinitatea solidului pentru ionii Zn(II) descrește în ordinea: P2 > P1-Na >R1 > Ri >P3 >Pi >P3-Na > C1> P1>Ci (Fig.4.9);
Fig.4.9.Eficiența materialelor studiate în îndepărtarea ionilor Zn(II) în funcție de capacitatea maximă experimentală obținută
Datele experimentale ne indică posibilitatea utilizării practice a materialelor realizate pentru procesele de epurare a apelor reziduale din industria chimică.
CAPITOLUL 5. ÎNDEPĂRTAREA IONILOR HG(II) DIN APELE REZIDUALE PRIN PROCESE DE SORBȚIE
5.1. Îndepărtarea ionilor de Hg (II) din apele reziduale prin procese de sorbție pe materiale nanostructurate zeolitice
În vederea monitorizării capacității de îndepărtare a ionilor Hg(II) în procesele de sorbție, probele de clinoptilolit au fost aduse în contact cu soluții de diferite concentrații de Hg (II), după care s-au determinat gradele de reținere a ionilor.
Prin aducerea în contact a probelor de materiale nanostructurate clinoptilolitice cu soluții de diferite concentrații de Zn(II), s-au determinat gradele de reținere a ionilor Zn(II) și influența temperaturii (Fig.5.1 și Fig.5.2), distribuția ionilor de Zn(II) între faza apoasă și materiale nanostructuratele zeolitice (Fig.5.3) și evoluția în timp a gradului de îndepărtare a ionilor Zn(II) pe argila zeolitice (Fig.5.4).
Rezultatele din Fig.5.1 au fost obținute la 20˚C, durata de schimb ionic de 24 de ore și raportul solid/lichid de 8 g/L.
Fig.5.3. Distribuția ionilor de Hg (II) între faza apoasă și probele de materiale nanostructurate vulcanice naturale și modificate chimic
Fig. 5.4. Evoluția în timp a gradului de îndepărtare a ionilor Hg(II) pe argila zeolitica naturală și modificată
Concluzii:
Sorbția ionilor de Hg(II) din soluții apoase pe materiale nanostructurate zeolitice naturale și modificate depinde de concentrația inițială a soluției, temperatură și timpul de contact;
Datele de echilibru de sorbție, pe probele de materiale nanostructurate zeolitice se încadrează în modelul Langmuir;
Modelul de ordin pseudo-second descrie bine datele de sorbție, indicând că etapa limitativă de viteză este difuzia intraparticulă;
Trecerea probelor din formă –H în formă sodică îmbunătățește capacitatea de schimb;
Afinitatea solidului pentru ionii de Hg(II) descrește în ordinea: P1-Na>P3-Na>P2>P3>Pi>P1;
Datele obținute oferă alternativa folosirii acestor materiale în epurarea apelor reziduale.
5.2. Îndepărtarea ionilor de Hg (II) din apele reziduale prin procese de sorbție pe materiale argiloase
S-au determinat gradele de reținere a ionilor Hg(II) pe probele de materiale nanostructurate naturale și modificate prin aducerea în contact a probelor cu soluții de diferite concentrații de Hg(II). Rezultatele din Fig.10.9 au fost obținute la 20˚C, timp de schimb ionic de 24 de ore și raportul solid/lichid de 8 g/L.
Rezultatele arată că argila R are o capacitate de reținere a ionilor Hg(II) mult mai mare decât proba de materiale nanostructurate C, atât în forma nativă, cât și în cea modificată chimic cu sodiu. Se poate afirma că structura internă a materialelor nanostructurate R este mai adecvată pentru a depozita ionii de Hg(II).
Studiul schimbului ionic s-a realizat prin aducerea în contact a probelor de materiale nanostructurate cu soluții de diferite concentrații de ioni Hg(II) și s-a realizat reprezentarea grafică a distribuției între cantitatea de ioni Hg(II) reținuți pe unitatea de masă de adsorbant și concentrația în soluție la echilibru (Fig.10.11). Schimbul a fost efectuat la 20˚C, pe materiale nanostructurate native și modificate.
Concluzii:
Sorbția ionilor de Hg(II) din soluții apoase pe materiale nanostructurate naturale și schimbate în forma sodiu depinde de concentrația inițială a metalului, temperatură și timpul de contact;
Afinitatea solidului pentru ionii Hg(II) descrește în ordinea: R1 > Ri > Ci > C1;
Schimbul ionic cu sodiu este definitoriu pentru îmbunătățirea capacității de sorbție a materiale nanostructuratei R, în timp ce lucrurile stau invers pentru argila de Valea Chioarului;
Datele experimentale ne indică potențialul de aplicabilitate a materialelor realizate pentru procesele de epurare a apelor reziduale din industria chimică.
Concluzii generale:
Sorbția Hg (II) din soluții apoase pe materiale nanostructurate vulcanice depinde de concentrația de ioni de Hg (II) inițială, temperatura și timpul de contact;
Cantitatea de ioni Hg(II) reținuți din soluții diluate este mare;
Schimbul ionic cu sodiu este definitoriu pentru îmbunătățirea capacității de sorbție a materialelor studiate (excepție face proba C1);
Afinitatea solidului pentru ionii Hg (II) descrește în ordinea (Fig.5.5): P1-Na > P3-Na> R1 > P2 > P3 > Pi > R > C >P1> C1.
Datele experimentale ne indică posibilitatea utilizării practice a materialelor realizate pentru procesele de epurare a apelor reziduale din industria chimică.
Fig.5.5. Eficiența materialelor studiate în îndepărtarea ionilor Hg (II) în funcție de capacitatea maximă experimentală obținută
CAPITOLUL 6. ÎNDEPĂRTAREA IONILOR PB (II) DIN APE REZIDUALE PRIN PROCESE DE SORBȚIE
6.1. Îndepărtarea ionilor de Pb (II) din apele reziduale prin procese de sorbție pe materiale nanostructurate zeolitice
Au fost folosite probe native și probe tratate chimic din argila vulcanice. Capacitatea de îndepărtare a ionilor Pb(II) în procesele de sorbție ale diferitelor probe de clinoptilolit, a fost studiată prin aducerea în contact a probelor cu soluții de diferite concentrații de Pb(II).
Este notabil că pe probele P3-Na și Pi, influența temperaturii asupra reținerii ionilor de Pb(II) este foarte redusă, pe când în cazul probei P1 influența temperaturii asupra schimbului ionic este foarte mare (Fig.6.1. și Fig.6.2). Schimbul a fost efectuat la 20˚C, pe materiale nanostructurate zeolitice naturală și modificată.
Afinitatea solidului pentru ionii de Pb(II) descrește în ordinea: P1-Na ≈ P3 > P2 > Pi > P3-Na >P1.
Timpul în care se atinge echilibrul de adsorbție este un alt parametru care arată eficiența unui adsorbant în îndepărtarea ionilor de Pb(II).
Concluzii:
Sorbția ionilor de Pb(II) din soluții apoase pe materiale nanostructurate zeolitice naturale și modificate depinde de concentrația inițială a soluției, temperatură și timpul de contact;
La concentrații mici în soluție reținerea ionilor este mult mai mare;
Datele de echilibru de sorbție, pe probele de materiale nanostructurate zeolitice se încadrează bine în modelul Langmuir;
Afinitatea solidului pentru ionii Pb(II) descrește în ordinea: P3≈P1-Na>P2>Pi>P3-Na > P1;
Nu toate tratamentele aplicate materiale nanostructurate zeolitice au îmbunătățit capacitatea de schimb. Acest lucru s-a întâmplat în cazul probelor P1-Na, P3 și P2;
Datele experimentale, respectiv valorile capacității de reținere punctează posibilitatea utilizării practice a unora din materialele realizate pentru procesele de epurare a apelor reziduale din industria chimică.
6.2. Îndepărtarea ionilor de Pb(II) din apele reziduale prin procese de sorbție pe materiale nanostructurate
Probele de materiale nanostructurate studiate au fost atât în formă nativă cât și în forma lor obținută în urma tratării chimice.
Concluzii:
Sorbția ionilor de Pb(II) din soluții apoase pe materiale nanostructurate naturale și modificate depinde de concentrația inițială a metalului, temperatură și timpul de contact (Fig. 6.3 si Fig. 6.4);
Cantitatea de ioni Pb (II) reținuți din soluții diluate este mare;
Datele de echilibru de sorbție, pe probele de materiale nanostructurate se încadrează bine în modelul Langmuir;
Afinitatea solidului pentru ionii Pb(II) descrește în ordinea: R1 > Ri > Ci > C1;
Schimbul ionic cu sodiu este definitoriu pentru îmbunătățirea capacității de sorbție a materiale nanostructuratei de Răzoare, în timp ce lucrurile stau invers pentru argila de Valea Chioarului.
6.3. Aspecte finale
Sorbția Pb(II) din soluții apoase pe materiale nanostructurate depinde de concentrația inițială de ioni de Pb(II), temperatura și timpul de contact;
Parametrii termodinamici obținuți sugerează că procesul de sorbție este endoterm, excepție făcând proba C1;
Cantitatea de ioni Pb(II) reținuți din soluții diluate este mare;
Schimbul ionic cu sodiu este determinant în îmbunătățirea capacității de sorbție a materialelor studiate (excepție face proba C1);
Afinitatea solidului pentru ionii Pb(II) descrește în ordinea prezentată în Fig.6.5: P3 ≈ P1-Na ≈ R1 > P2 > Pi ≈R > P3-Na > C > P1 > C1.
Fig.6.5. Eficiența materialelor studiate în îndepărtarea ionilor Pb (II) în funcție de capacitatea maximă experimentală
Argila R are același comportament cu cel al clinoptilolitului, în timpul procesului de sorbție;
Datele experimentale indică posibilitatea utilizării practice a materialelor realizate pentru procesele de epurare a apelor reziduale din industria chimică.
CAPITOLUL 7. CONCLUZII
PARTEA I
Corelația dintre îndepărtarea ionilor amoniu și a metalelor grele din apele reziduale sintetice cu ajutorul probelor studiate și pH-ul soluției, concentrația inițială a soluției și timpul de contact;
Modelul Langmuir este cel care încadrează cel mai bine datele de sorbție a amoniului și a metalelor grele pe probele studiate;
Prin prelucrarea datelor cinetice, se observă că etapa determinantă este interacțiunea cationilor și sarcinile negative ale probelor studiate;
Rezultatele obținute arată că probele studiate se pot aplica și în procesele de epurare a apelor;
Dintre toate probele studiate, eficiența materialelor aluminosilicatice în îndepărtarea ionilor amoniu este relevantă (Fig. 7.1).
Fig.7.1.Eficiența materialelor studiate în îndepărtarea ionilor amoniu în funcție de capacitatea maximă experimentală
Proba ZNS are o capacitate foarte bună de îndepartare a ionilor amoniu având o capacitate de schimb apropiată de cea a LTA (acesta fiind cunoscut ca având cea mai mare capacitate de schimb ionic);
Materialele obținute prin tratamentul argilelor au o selectivitate înaltă față de ionii amoniu (Fig. 7.2).
Fig.7.2. Seriile de activitate a materialelor nanostructurate funcție de capacitatea de reținere a ionilor amoniu
Cel mai eficient tratament pentru îmbunătățirea capacității de schimb al materialelor nanostructurate clinoptilolitice este cel cu acid oxalic, tratament în urma căruia clinoptilolitul inițial aproape dublează capacitatea de schimb;
Avantaje precum prețul de cost redus, caracterul adsorbant sau comportarea chimică față de agenții poluanți, rezultatele obținute în urma sintezei metodelor experimentale, recomandă materialele obținute pentru aplicații în procesele de reducere a conținutului de amoniu din apele poluate;
Toate probele testate pe Escherichia coli și Staphilococcus aureus prezintă efect antimicrobian asupra celor două microorganisme studiate;
Probele ce conțin ZnO au o eficiență mai bună pentru inhibarea dezvoltării Staphylococcus aureus în timp ce probele cu Ag+ și Ag0 au o eficiență mai bună pentru Escherichia coli;
Dintre probele studiate cele mai bune rezultate sunt obținute pentru proba R1-Ag0 iar cel mai slab efect antibacterian îl deține proba P2-Ag+.
PARTEA II
Analiza strategică a companiei Takata Sibiu SRL în vederea identificării principalelor oportunități de dezvoltare
Introducere
Managementul strategic a apărut și s-a dezvoltat continuu în ultimele decenii ale secolului 20, ca urmare a schimbărilor accentuate ale mediului în care firmele există și fucționează, schimbări la care firmele sunt chemate să se adapteze.
Managementul strategic este foarte important pentru succesul organizațiilor din zilele noastre, poate fi aplicat oricărui tip de organizație. Managementul strategic ajută o firmă să își identifice obiectivele pe care și le propune pentru a obține rezultate satisfăcătoare.
O firmă de success, care acționează pe piața noastră și pe piața globală este compania Takata. Takata a dezvoltat la nivel global activitatea sa comercială și a câștigat încrederea clienților săi și a societății pentru a îndeplini ce și-a propus.
Prin urmare lucrarea de față urmărește tema analiza strategică în vederea identificării principalelor oportunități de dezvoltare în cadrul companiei Takata din Sibiu.
Obiectivul lucrării a fost un studiu pentru a analiza strategia companiei Takata din Sibiu pentru a identifica principalele oportunități de dezvoltare și pentru a găsi idei de îmbunătățire care ar pute fi implementate cu success în cadrul companiei.
Lucrarea de față a fost structurată în șase capitole, în prima parte a lucrări a fost prezentate date genereal și produsele care sunt realizate în cadrul companie de la Sibiu. Capitolul doi prezintă analiza situației a firmei care a avut ca scop studierea mediului extern general, analiza industriei, mediul competițional și mediul intern.
Capitolul următor prezintă analiza factorilor strategici care are ca scop identificarea punctelor tari, punctelor slabe, oportunitățile și amenințările firmei precum și prezentarea misiunii și obiectivele companiei. Ultimele două capitole se bazează pe formularea strategiei și implementarea strategiei optime pentru a îmbunătăți performanțele în cadrul companiei.
Proiectul a fost realizat în cadrul companiei Takata din Sibiu iar îmbunătățirile aduse sunt implementate cu success în cadrul companiei.
CAPITOLUL 1. PREZENTAREA COMPANIEI
Istoricul firmei
Firma Takata are un istoric de lungă durată, fiind definită prin tradiție, experiență și o continuă orientare spre dezvoltare.
Takata este înființată în anul 1933 în Japonia, în regiunea Kansai, de către Tazeko Takada. Primul obiect de activitatea al firmei a fost producerea de materiale textile, folosind tehnologia de atunci pentru fabricarea de frânghii.
Stimulat de industria și rapiditatea dezvoltării centurilor de siguranță americane, Takata începe propria cercetare folosind tehnologia parașutelor. Astfel la aproximativ 30 de ani de la înființare, în 1960 firma începe producerea și vânzarea centurilor de siguranță, apoi doi ani mai târziu se organizează primul test simulator de accidente din Japonia, în colaborare cu ministerele autohtone. Dezvăluirea publică a primelor teste de impact a centurilor de siguranță japoneze se bucură de un răspuns public favorabil imens din cauza acoperirii extinse mass-media. Firma instalează prima facilitate de testare dinamică din lume pentru a testa sistemele de protecție a centurilor de siguranță în condiții reale, în Hikone, Japonia.
În 1965 au loc primele simulări de accident utilizând manechine. Testele se bucură de publicitate pozitivă uriasă.
În 1971 Takata dezvoltă noi sisteme de centuri de siguranță automate, dând simultan startul inovațiilor în domeniul scaunelor auto încorporate.
Anul 1976 debutează cu cercetarea și dezvoltarea airbag-urilor, iar 1977 marchează începerea producerii și comercializării de scaune auto pentru copii.
În 1980 se produce primul pas spre dezvoltarea în afara granițelor, Takata construind prima uzină în străinătate (Coreea), urmând ca 8 ani mai târziu, în 1988 firma să construiască prima uzină pe continentul european, și anume TK-EEC în Irlanda de Nord.
Anul 1983 aduce cu sine schimbarea numelui companiei în Takata Corporation. Până la această data, firma a furnizat 800 airbag-uri către diverse instituții din SUA, incluzând aici diverse agenții de poliție, pentru utilizarea lor într-un program de testare a flotei airbag, ca parte a unei campanii de siguranță sponsorizat de Departamentul SUA de Transport (DOT).
În 1985 scaunul "Guardian" ca sistem de siguranță auto pentru copii primește produsul Anului de la U.S. National Independent Nursery Furniture Retailers Association.
Dezvoltarea airbag-urilor nu staționează, iar în 1987 începe producția de module de airbag lateral șofer.
Anul 1988 marchează începutul Takata Highland Industries Inc. În statul Carolina de Nord, SUA ca o bază de producție pentru textile, airbag-uri, și alte componențe de automobile de interior. Apoi, în 1989 achiziționează două companii din SUA, Gateway Industries, Inc. și Irvin Industries, Inc. și începe asamblarea și fabricația centurii de siguranță și ornamente auto interioare.
Firma infințează Automotive Systems Laboratory, în 1991, în Michigan, SUA ca centru de cercetare și dezvoltare în domeniul siguranței auto. Tot atunci se stabilește Takata (Europe) Vehicle Safety Technology GmbH ca centru de cercetare și dezvoltare în Germania. Un an mai târziu apare Takata Asia Pte Ltd (fosta Automotive Safety Systems Worldwide), în Singapore.
Anul 1994 contribuie la dezvoltarea Takata cu alte doua unități de producție: Takata de Mexico, S.A. DE C.V. în Mexic pentru a servi piețele mexicane pentru vânzarea centurilor de siguranță și pernei airbag; și Takata-TOA CO., LTD. în Thailanda unde începe fabricarea centurilor de siguranță și airbag-uri.
În 1997 apare filiala Takata (Filipine) Corporation în Filipine pentru fabricație de centuri de siguranță și airbaguri.
Începând cu intrarea în mileniul 2 Takata e clasat drept cel mai mare producător japonez de airbag-uri și centuri de siguranță, declarând o cifră de afaceri de 2,0 mld. Euro.
Fig 1.1. Cele 3 baze R&D (Research and Development) din Japonia, SUA si Germania
Takata Sibiu
“Pentru a fi competitiv pe plan mondial,calitatea trebuie să fie întotdeauna pe primul loc”
Takata Corporation este al treilea producător de componente auto de pe piața din România, activând cu denumirea Takata. Compania deține două fabrici la Arad, pentru producția de centuri de siguranță și de volane auto, și o fabrică la Sibiu, pentru producție de airbaguri, fiind înregistrată la registrul comerțului în anul 2004, activitatea propriu-zisă a firmei începand în anul 2005.
Fabrica are ca obiect de activitate fabricarea altor piese și accesorii pentru autovehicule și pentru motoare de autovehicule, mai precis producția de perne pentru airbag, care apoi sunt asamblate în Germania.
Omul reprezintă entitatea în jurul căreia gravitează întreaga filozofie a companiei. Ansamblul activităților sunt dedicate obținerii siguranței absolute într-un vehicul. Din acest motiv firma proiectează și produce sisteme de siguranță pentru industria automobilelor.
De aici rezultă că datoria autoimpusă a firmei față de clienții din întreaga lume este de a le garanta securitatea și sentimentul de siguranță și, de asemenea, de a îndeplini cerințele acestora în ceea ce privește calitatea, mediul înconjurător, serviciile și eficiența posturilor.
Firma se preocupă totodată și de problema mediului înconjurător, de sănătatea și securitatea în muncă, în aceeași măsură în care se preocupă de calitatea produselor oferite. Toate aceste elemente alcătuiesc un tot unitar în cadrul filozofiei Takata. De asemenea întreprinderea consideră că respectarea prevederilor legale și a cerințelor autorităților, precum și a obiectivelor stabilite, cât și dezvoltarea continuă formează drumul firmei spre succes.
Firma este structurată pe departamente care asigură buna funcționalitate a întregului sistem de management ce se dezvoltă sub formă piramidală. Există o bună coordonare și colaborare datorită comportamentului organizațional al firmei și structurii acesteia, pornind de la managerul de plan care coordonează și supraveghează activitatea managerilor din următoarele departamente : resurse umane, calitate, mentenanță, producție, procesare, IT, finanțe și control, logistică. Pentru buna funcționare, organizare și supraveghere a procesului de producție și pentru un control eficient, fiecare departament este compus din mai multe structuri, precum line leader și team leader. Firma practică un sistem deschis cu orientare spre proces și rezultate bazate pe principiile motto-ului firmei, spre angajați și munca acestora, oferind programe de training, motivându-i printr-o varietate de facilități și bonusuri financiare. Activitatea se desfășoară conform unor norme de organizare și comportare care au fost implementate în acord cu principiile fondatorilor japonezi, de a asigura protecția angajaților, respectarea unor norme de conduită în cadrul muncii, oferirea unor condiții optime de desfășurare a muncii.
Produsele Takata Sibiu .
Airbag-ul reprezintă un ansamblu de siguranță destinat utilizatorului automobilului – incluzând aici șoferul și eventualii pasageri – sistem care funcționează pe baza unei perne care se umflă cu ajutorul unui compus gazos fierbinte. Această reacție se obține la comanda unei unități de control electronice, conectată și dependentă de senzorii de impact care duc la activarea componentului numit inflator. Sistemele de siguranță auto sunt strategic concepute pentru a se completa, drept urmare centura de siguranță trebuie să fie conectată pentru a completa efectul de protecție al airbag-ului și a-i permite detonarea inflator-ului. O astfel de condiție de reciprocitate asigură maximizarea șanselor de combatere a posibilităților de accidentare, și reduce riscul mortalității la eventuala implicare într-un accident rutier.
Pe scurt a fost astfel prezentat rolul airbag-urilor cât și corelarea acestora cu filozofia si grija pentru bunăstarea si siguranța ființei umane pe care corporația Takata o arborează cu mândrie.
Componentele unui sistem de airbag sunt: perna, senzorul, unitatea de control și capsula pirotehnică.
Perna este confecționată dintr-o țesătură subțire sintetică polimerică – și anume Poliamidă 66, cunoscută sub denumirea generică de Nylon. În urma parcurgerii unui flux tehnologic fiecărui tip de airbag, perna ajunge în urma plierii să fie încorporată în ansamblul automobilului. De aici decurg diverse tipuri de airbag-uri care vor fi prezentate detaliat ulterior.
Senzorul este un dispozitiv programat să detecteze decelerația. Acest sistem este proiectat astfel încat să poată face distincția între accidentele rezultate în urma impactului și alte tipuri de accidente.
Al treilea component al ansamblului îl reprezintă unitatea de control. Acesta este un dispozitiv de natura electronică, proiectat să detecteze semnalele transmise de senzor, fiind componentul care determină momentul precis în care trebuie să se producă declanșarea airbag-ului.
Capsula pirotehnică este un dispozitiv care conține o substanță chimică, ce reacționează la NaN3 și KNO3 pentru a elibera un volum mare de azot gaz.
Gazul fierbinte este detonat pentru a umfla airbagul. Ceea ce se întâmplă în timpul detonării unui airbag este o reacție chimică de ardere a unui carburant solid ce creează un volum mare de gaz care explodează din rezervorul în care se află cu o viteză de aproximativ 350 km/h. După ½ secundă gazul se împrăștie prin găuri mici în sac, îl umflă și desumflă, astfel încât pasagerul/șoferul să nu fie vătămat in vreun fel de impactul cu perna și să se poată mișca.
Tipuri de airbaguri produse
1. Driver airbag sau airbag pentru șofer – este localizat pe partea șoferului, atașat volanului și previne accidentarea în cazul unei coliziuni frontale, este categoric cea mai populară formă de pernă airbag.
Fig. 1.2.1. Driver airbag
2. Passenger airbag sau airbag pentru pasager – este localizat pe partea pasagerului, lângă șofer, atașat bordului automobilului și previne impactul pasagerului cu bordul în timpul coliziunii frontale;
Acest tip de airbag reduce riscul fatalității cu 20 %. In cazul accidentelor, activarea acestuia dureaza aproximativ 50 de milisecunde.
Fig. 1.2.3. Passenger airbag
3. Side airbag – localizat pe părțile laterale ale automobilului, atașat părților laterale ale scaunelor, și uneori ușilor. Previne accidentarea pasagerilor aflați în automobil în timpul coliziunii laterale;
Spre deosebire de airbagurile pentru coliziune frontală, cele laterale sunt proiectate să rămână active cu câteva secunde mai mult, pentru protecția capului si pieptului pasagerilor in cazul rostogolirilor.
Fig. 1.2.4 Side airbag
4. Head side airbag numit si airbag cortină – localizat lateral în zona capului. Previne accidentarea șoferului și a pasagerilor în timpul accidentelor ce implică rostogolirea automobilului;
În lipsa acestui tip de airbag, se estimează că 22% din accidentele cu impact lateral sunt letale sau implică vătămări grave.
Fig. 1.2.5. Head side airbag
5. Knee airbag – localizat în față, la nivelul genunchiului. Previne accidentarea șoferului și pasagerului la impact frontal.
Fig. 1.2.6. Knee airbag (airbag pentru genunchi)
Takata răspunde pentru fiecare sistem de siguranță fabricat. Din acest motiv este foarte important ca fiecare produs finit care părăsește unitatea de producție să corespundă tuturor standardelor de calitate cerute la toate nivelele: ROI, trasabilitate, instrucțiuni de lucru și control, managementul calității, MES, control vizual în linia de producție. Astfel că, fiecare angajat din producție are responsabilitatea asigurării calității și siguranței fiecărui produs finit, fiecare operator va avea obligația de a-și verifica produsul realizat – practică numită generic ”autocontrol 100%”. Se pornește de la premisa că orice proces sau plângere de către un client al firmei Takata este echivalentul unei pierderi substanțiale de bani.
Țelul firmei este de a produce permanent componente pentru sistemele de siguranță, componente care întrunesc toate standardele de calitate, la un preț competitiv. Acest țel se poate realiza prin cei trei piloni de succes: calitate, livrare în termen, cost.
Fig 1.3 Poziționarea airbagurilor în mașina
CAPITOLUL 2. ANALIZA SITUAȚIEI
2.1. Analiza mediului extern general
„Mediul extern poate fi definit ca fiind câmpul forțelor externe ale unei organizații, care o pot influența direct sau potențial.”
Prin cunoașterea mediului extern, compania Takata identifică ceea ce ar putea face, în contextul competițional dat și al unui mediu extern general favorabil sau advers.
2.1.1. Factori tehnologici
„O tehnologie adecvată va asigura succesul implementări efective a strategiei și este determinată de linii, instalații, mașini, echipamente. Scurtatrea ciclului cercetare-dezvoltare are un rol foarte important în implementarea strategiei propuse.”
Tehnologia este în permanență schimbare și îmbunătățire aceasta afectează numărul de produse, numărul de anagajați cât și concurența companiei dacă nu ar deține o tehnologie avansată. Orice schimbare are impact major asupra companiei, asupra concepției sale despre piață. Astăzi tehnologiile ajung foarte ușor în secțile de producție generând noi produse.
Din punct de vedere tehnologic compania Takata dispune de inovații în produse, în procese de fabricație prin aplicații ale generării de cunoștințe.
2.1.2. Factori demografici
Acești factori se referă la mărimea populației, structura pe vârste, distribuția geografică, structura etnică și distribuția veniturilor. Se recomandă ca analiza acestui segment să se realizeze în funcție de implementarea firmei la nivel global sau la nivel de țară.
Din punct de vedere al ultimului recesământ din 2011, populația din Județul Sibiu este de aproximativ 400.000 ,iar în orașul Sibiu este de aproximativ 137.026 de locuitori, iar numărul autoturismelor înregistrate este de peste 66 000 cu tendință de creștere.
Din punct de vedere geografic, compania Takata activează în Sibiu, în zona industrială de vest a orașului.
În cadrul companiei personalul este format din persoane care fac parte atât din mediul rural cât și din cel urban. Vârsta acestora variază între 18- 60 ani.
2.1.3. Factori economic
„Este bine de știut că „sănătatea” unei economii afectează performanțele firmelor precum și ramurile industriale în care aceasta activează. Mediul economic se referă la natura și direcția unei economii, în care o firmă își desfășoară activitatea.
Indicatorii de sănătate ai unei economii sunt: rata inflației, rata dobânzii, deficitul sau excedentul bugetar și comercial, ratele de acumulare și de economisire ale oamenilor și firmelor, produslul intern brut.”
Sibiul este un oraș foarte dezvoltat din punct de vedere economic având multe companii care își desfășoară activitățile în cadrul său.
Județul Sibiu, în care trăiesc aproximatic 400.000 de oameni, a ajuns în ultimii ani un punct de atracție pentru investitorii străini, în special din industria componentelor auto.
Datorită faptului că produsele companiei Takata se îndreaptă în proporție de 100% spre export , un curs ridicat al euro, dacă acesta se menține constant, este benefic pentru companie.
Din punct de vedere economic compania Takata activează pe piața economică ținând cont de cererea și oferta existentă, de cadrul economic general, național și internațional, respectând legislația pentru piața muncii, legislația privind taxele, impozitele, punând accent pe atitudinea față de calitatea muncii și a vieții.
2.1.4. Factori politico-legal
„În esență acești factori se referă la influența organizației asupra statului și la influența acestuia asupra firmei. Acest segment reprezină acea zonă în care organizațiile și grupurile de interese interacționează, în vederea obținerii de influențe și resurse, în conformitate cu legislația sau reglementările în vigoare.
Componenta politico-legală se referă la reglementările legale privind concurența, impozitele, taxele vamale, educația, formarea forței de muncă, protecția socială, politica generală a guvernului etc. Ca urmare, componenta politico-legală va influența constant natura competiției. Această influență este deosebit de mare pentru țările în tranziție din Europa de Est.”
Takata se străduiește să contribuie la societate prin activitățile sale de afaceri, cum ar fi furnizarea de produse și servicii, și se angajează în activități sociale, în scopul de a-și îndeplini responsabilitățile sociale în calitate de cetățean corporatist.
Fiind o companie independentă, Takata va menține o relație sănătoasă cu politica (organisme administrative) și administrația publică (organisme administrative, oficiali guvernamentali sau alți funcționari).
2.1.5. Factori socio-culturali
„Componenta factorilor socio-culturali este axată pe diferitele comportamente sociale și valori culturale ale unei societăți. Aceste atitudini și valori reprezintă factori hotărâtori ai unei societăți și conduc adesea la schimbări în alte domenii ca de exemplu: demografic, economic, politico-legal și tehnologic.”
Locuitorii orașului Sibiu în care companiile își desfășoară activitatea sunt oameni tradiționaliști cu influențe germane, au aspirații semnificative și un grad ridicat de cultură și educație, iar acestea pot constitui un punct forte pentru companie.
Din punct de vedere socio-cultural compania Takata dispune de o structură socială complexă a angajaților din mediul socio-cultural specific zonei.
2.1.6. Globalizarea
„Tendințele către globalizare afectează mediul extern al firmei. Globalizarea conduce la apariția mai multor clienți care cer produse (bunuri și servicii) de calitate mai înaltă, tehnologii de ultimă oră, viteze mai mari de livrare- toate acestea la cele mai scăzute prețuri.
Globalizarea este caracterizată de mișcarea liberă peste frontierele țărilor, a bunurilor, capitalurilor, serviciilor, oamenilor și ideilor. Ea presupune inexistența unor constrângeri și creează tot mai multe probleme de natură competitivă firmelor.”
Takata a dezvoltat la nivel global activitatea sa comercială și a câștigat încrederea clienților săi și a societății pentru a îndeplini ce și-a propus.
Analiza industriei (Porter)
„Analiza industriei se poate face folosind modelul celor 5 forțe concurențiale elaborate de Michael Porter, care cuprinde următoarele forțe:
Pericolul de noi intrări și bariere la intrarea pe piață;
Rivalitatea între competitori;
Pericolul produselor/servicilor substituente;
Puterea de afaceri a furnizorilor;
Puterea de afaceri a cumpărătorilor.”
2.2.1.Pericolul de noi intrări și bariere la intrarea pe piață
„Pericolul intrării unor firme noi depinde de existența barierelor de intrare și de reacția care poate veni din partea firmelor existente. O barieră de intrare acționează ca o obstrucție ce face dificilă intrarea unei firme noi într-o industrie.”
Dacă vorbim de un pericol în ceea ce privește recrutarea forței de muncă din Sibiu, întotdeauna pericolul de noi intrari există. Compania Takata încearcă însă să evite acest lucru prin condițiile oferite angajaților la locul de muncă, prin pachete de beneficii suplimentare.
La intrarea companiei pe piață, fiind înregistrată la registrul comerțului în anul 2004, activitatea propriu-zisă a firmei începând în anul 2005, urmand să se extindă în anul 2016. Numărul salariaților sunt peste 2000 de angajații.
2.2.2.Intensitatea rivalității între competitor
„În majoritatea industriilor firmele sunt dependente unele de altele. O acțiune competitivă a unei firme are efect asupra concurenților săi, care vor reacționa prin diferite măsuri: reducerea prețurilor, creșterea calității, oferirea de servicii suplimentare, adăugarea unor noi caracteristici la produsele existente, extinderea granțiilor, intensificarea reclamei.”
Această forță competitivă poate produce schimbări semnificative ale industriei, prin capacitățile de producție și resursele pe care le introduc în competiție prin eforturile intense pe care le desfășoară pentru a intra pe piață și eventualele noi concepții strategice pe care le promovează. Este vorba de companile din afară care doresc să intre în sector. Analiza concurenților posibili este foarte dificilă deoarece nu se bazează decât pe presupuneri, pe intuiție, neexistând experiența din trecut.
Din prisma angajatorilor, rivalitatea este inevitabilă într-un oraș dezvoltat în industrie, precum este Sibiul, însa se menține un echilibru între companii.
2.2.3. Pericolul produselor/serviciilor substituente
Toate întreprinderile dintr-un sector sunt supuse presiunii produselor de substituție care limitează rata de recuperare a ramurii, deoarece plafonează prețul optim prin modificarea elasticității de prețul cererii pe piața sectorului dat. Compania trebuie să aibă în vedere toate substitutele actuale și cele potențiale.
2.2.4. Puterea de afacere a furnizorilor
Furnizorii de mărfuri sunt agenți economici ce asigură resursele necesare de materii prime, materiale, echipamente și mașini. Furnizorii sunt cei care oferă imputurile necesare unei firme pentru a produce bunuri sau servicii.
Furnizorii companiei Takata Sibiu, sunt ca și agenți economici care au rolul de a asigura resursele necesare de materii prime ( firul nylon de tip TKJ incluzând firul tetorom de tip Oxley și de tip coats), materiale, echipamente și mașini de cusut ( simple, semiautomate, automate; cu un ac sau două ace). Aceștia sunt:
Durkopp Adler
Toyota Textile Machinery Pvt. Ltd.
KSL
Brother
Mitsubishi
Typical
Juki.
Din perspectiva furnizării forței de muncă, compania colaborează în parteneriat cu Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, oferind sprijin în desfășurarea practicii tehnologice a studenților Facultății de Inginerie, această practică oferă un avantaj pentru activitatea viitoare a absolvenților acestei facultăți și recrutare a forței de muncă pentru companie.
2.2.5. Puterea de afaceri a cumpărătorilor (Clienții)
Clienții care sunt indivizi, grupuri sau entități pentru care bunurile produse de întreprindere le sunt oferite spre consum. Clienții sunt cei cu care o organizație dorește să angajeze schimburi.
Produsele fabricate de compania Takata sunt oferite clienților din domeniul auto din întreaga lume. Aceștia prin numele lor întăresc și certifică, dar în același timp emit anumite cerințe asupra nivelului de calitate ale produselor livrate. Comapnia livreaza în termen piesele către clienți, cu costuri cât mai joase.
Companie livrează produse pentru: BMW, Porsche, VW, Mercedes Benz, Rolls-Roys, Dailmer- Chrysler, Fiat, Ford, Audi, Honda, Peugeot, Suzuki, Smart, Renalut, Saab, General Motors, Opel, Volvo, Toyota, Ferrari, Nissan, Lange Rover, Lamborghini.
2.3.Analiza mediului competițional
„Firmele concurează între ele pentru a realize competitivitatea strategic și o profitabilitate superioară. Competiția între firmele rivale este stimulată atunci când una sau mai multe firme simt presiunea concurențială sau când ele identifică o oportunitate care să le îmbunătățească poziția pe piață.”
Principalii competitorii ai companiei Takata sunt companiile care fac parte din aceeași industrie, și anume:
Autoliv;
Delphi;
TRW Automotive Holdings;
TG Automotive Inc.;
Toyota Gosei;
Global safety textiles;
GTS Sighișoara;
Key Safety System .
În cadrul orașului Sibiu datorită forței de muncă principalii competitorii ai companiei Takata Sibiu sunt:
Continental;
Marquard;
Siemens;
BRUD;
Guhring;
Și altele.
2.4.Analiza mediului intern
2.4.1.Structura organizației
Obiectul de activitate al managementului în cadrul companiei îl reprezintă organizația.
Ca organizare și management aplicat în cadrul companie Takata funcționează în baza unei organigrame de concern și a unor organigrame specifice filialelor.
Organigrama de tip concern se actualizează la nivel central. Organigramele specifice filialelor se actualizează la nivel de filială și se transmit la centru, de fiecare dată în formă actualizată.
În ceea ce privește politica companiei Takata, aceasta este realizată și stabilită de consiliul de conducere, obligatorie în toate filialele, independent de statutul lor juridic.
Obiectivele și planul de activitatea în cadrul companiei Takata sunt actualizate în fiecare an. Prin urmare se ține cont de obiectivele strategice, domeniile de activitate și scopul filialelor. Obiectivele și programele specifice companiei Takata Sibiu se actualizează la nivel de filială și se trimit la centru, de fiecare dată în formă actualizată.
În ceea ce privește conducerea superioară, comitetul director, cadrele superioare, angajați, responsabili, persoane specializate în protecția muncii, fiecare deține responsabilități și sarcini ce contribuie la organizarea procesului de management al companiei Takata.
Comitetul director este alcătuit din:
Conducerea întreprinderii;
Manageri de departamente (Resurse-Umane, Finanțe-Control, Logistică, Calitate, Proces, Mentenanță, Departamentele de Producție);
Toți responsabilii procesului strategic al întreprinderii;
Takata este o companie în care sunt respectate drepturile omului și comportamentul corect și onest.
Fig.2.4.1 Organigrama companiei Takata
2.4.2.Cultura organizației
Cultura organizației este caracterizată de următorii factori: stilul de management și acțiunile managerilor, indicatorii de performanță, departamentul de resurse umane, viziunea asupra viitorului întreprinderii și scopul acesteia, structura organizatorică si mediul competitiv.
Compania Takata se bazează pe o cultura organizaționala de mai bine de 70 de ani de funcționare, având la bază o tradiție îndelungată și complexă, filosofia companiei se bazează pe concepția „adoptăm spiritul deschizător de drumuri al fondatorului nostru și suntem motivați de valoarea neprețuită a vieții”. Așadar, fondatorul companiei a avut o influență semnificativă, motivând-o și dându-i un caracter foarte puternic și rezistent în timp, o structură solidă adaptată în același timp schimbărilor și cerințelor economiei de piață..
Prin cultura organizațională compania Takata se impune pieței și clienților, are un rol activ și participativ în comunitate, nu este izolată, ci se află în top, manifestând relații de colaborare cu agenții economici de pe piață, și nu numai.
În același timp, personalitatea managerului, nivelul de specializare ridicat, de pregătire managerială și leadership-ul ce îl caracterizează oferă companiei o influență reală asupra configurației culturii organizaționale.
Numărul mare de salariați, pregătirea și calificarea la locul de muncă, specializarea, vârsta și comportamentul acestora influențează comportamentul organizațional, prin respectarea multiculturalității acestora și a personalității distincte.
Compania Takata organizează și evenimente, cum ar fi: ziua porților deschise, organizarea de turnee sportive (fotbal, bowling, tenis, ciclism), lansarea trimestrială a ziarului Takata.
Cultura prin calitatea ei, poate susține procesul de intergare internă a personalului, poate legitima distribuția puterii, sistemul de promovare, recompense și sancțiuni. Capacitatea adaptării ei la mediu o poate transforma într-un instrument al succesului.
2.4.3.Resursele organizației
Resursele sunt atribute ale firmei ce se prezintă subforme tangibile (capital financiar, uman, fizic, organizațional) și intangibile (marcă, renume, conexiuni în lumea afacerilor, cultură organizațională).
1. Resurse materiale
Principalele resurse materiale pe care compania Takata le deține sunt:
Terenul pe care au fost construite: halele de producție; magazia; sălile de birouri, treininguri, ședințe, vestiare, etc.
Războaie de țesut;
Mașina de șpănuit Lectra;
Mașini de cusut (simple, semiautomate, automate; cu un ac sau două ace);
transpaleți pentru transportul paleților și a bobinelor;
echipamente de testare.
Compania Takata Sibiu folosește o varietate de resurse material cum ar fi:
Materii prime ( firul nylon de tip TKJ, strap, bobine de ațe)
Materiale, echipamente și mașini de cusut ( simple, semiautomate, automate; cu un ac sau două ace)
Silicon – Siliconul cu care este acoperit materialul de bază este alcătuit din două componente principale și pigment. Siliconum se depune pe țesătură pentru a-i conferi acesteia o serie de propietăți necesare în momentul exploatări materialului.
Ața de cusut – este un dintre principalul material textil utilizat pentru asamblarea produselor textile.
Alte materiale auxiliare folosite la confecționarea airbag-ului cortină:
Etichetele pentru client;
Tuș pentru ștampilă;
Componente metalice;
Cutii de plastic în care sunt ambalate piesele.
2. Resurse financiare și umane
S-a realizat o analiză asupra situației patrimoniului societății și o analiză a ratelor de structură ale activului, ale capitalurilor proprii și ale datoriilor pentru a reflecta o imagine cât mai clară asupra activității acesteia.
Tabelul 2.1. Analiza situației a companiei, analiza ratelor de structură ale activului.
Tabelul 2.2. Analiza situației a companiei, analiza capitalurilor proprii și ale datoriilor
Fig 2.1. Evoluția cifrei de afaceri, profitul net, profitul brut și datoriile
Fig 2.2. Evoluția activelor imoblilizate și circulante, capitalul propriu și stocurile
Fig 2.3. Evoluția disponibilităților, creanțelor, veniturile și cheltuielilor
Fig 2.4. Evoluția numarului de angajații
Tabelul 2.3. Analiza indicatorilor de profitabliltate, de lichidități și a resurselor
Indicatori de profitabilitate
Profitabilitatea companiei este normală, rezultând o capacitate ridicată atât a activelor, cât și a capitalurilor proprii și a cifrei de afaceri de a genera profit.
Indicatori de lichiditate
Indicele lichidității curente trebuie să se situeze între valorile 1 respectiv 2. Având în vedere acest lucru, putem aprecia faptul ca în anii 2011-2012 compania nu a fost preocupată de o gestionare eficientă a lichiditățiilor. Acest lucru a fost remediat în 2013, dar în anul 2014 creșterea lichidității peste limită admisă a avut loc pe seama creșterii creanțelor și nu a lichiditățiilor. Același lucru se poate remarca și în privința lichidității imediate.
Din punct de vedere al lichidității la vedere, gestionarea neadecvată a activelor circulante s-a reflectat și asupra acestui indicator în anii 2011, 2012 și 2014. Doar în anul 2013 compania a înregistrat un indice al lichidității cu valori normale. Reducerea drastică a indicelui lichidității din anul 2014 a avut loc din cauza creșterii accentuate a volumului creanțelor.
Indicatori de activiate – de gestionare a resurselor
În privința vitezei de rotație a stocurilor activelor imobilizate și a activelor totale se remarca faptul că se afla la niveluri normale.
Referitor la creanțe (perioada medie de încasare), apreciem faptul că, deși în primii 3 ani înregistrează valori mai mici, coreland aceste valori cu cele înregistrate de viteza de rotație a creditelor furnizor se poate observa că compania întampină greutăți în plata datoriilor față de furnizori, excepție făcând anul 2013 cand perioada de încasare a creanțelor este mai mica decât perioada de plată a datoriilor.
Indici de gestionare a datoriilor și a pasivului
În ceea ce privește rata datoriilor totale, în anul 2013 se înregistrează o creștere considerabilă a datoriilor pe termen scurt.
Capacitatea companiei de a face față datoriilor în anii 2011, 2012 și 2014 este ridicată. Numai în anul 2013 solvabilitatea se încadreaza în intervalul de siguranță financiară (1.50-3.00). Potrivit rezultatului, entitatea își acoperă datoriile totale pe seama activelor totale în proporție de 212%, ceea ce semnifică o situație bună a companiei.
3. Resurse informaționale
Takata Sibiu este modernă și deține resurse informaționale, dispunând de o comunicare eficientă, dispusă atât pe verticală, cât și pe orizontală, normele comportamentale formale (existența ROI, ROF, descrierile de funcții și posturi, comportamentul salariaților, securitatea muncii, prezența în companie, confidențialitatea informațiilor).
Informatizarea companiei și softurile ( AS400/iSeries program de bază și HYDRA program complementar) care îi sunt asociate marchează puternic conținutul și modalitățile de realizare a muncii tuturor salariaților, reflectându-se în sistemul de valori, aspirații și așteptări, simboluri, roluri, status-uri.
Takata se străduiește să comunice în mod adecvat cu societatea, prin îndeplinirea la nivel global a responsabilității sale față de societate.
CAPITOLUL 3.ANALIZA FACTORILOR STRATEGICI
3.1. Analiza situației
Întrucât compania este un sistem deschis, este posibilă și chiar necesară, abordarea sa simultană prin prisma factorilor interni, cât și a celor externi, aceasta dând posibilitatea unei evaluări cât mai corecte a influențelor posibile și a variantelor de răspuns din partea managementului companiei, și mai ales posibilitatea formulării celor mai adecvate strategii la fiecare din nivelurile acesteia, având în vedere faptul că „ strategia realizează armonizarea mediului intern al organizației cu mediul înconjurător”. Legătura statică dintre mediul intern și cel extern al companiei și surprinderea influenței lor simultane asupra managementului comapniei se realizează cel mai adesea prin intermediul analizei SWOT.
Analiza SWOT:
Strengths (puncte tari, forță) se referă la competențele care oferă firmei avantaje concurențiale în fața firmelor cu același profil sau cu profil similar.
Weaknesses (puncte slabe, slăbiciuni) se referă la caracteristicile ce generază dezavantaje ale firmei.
Opportunities (situații favorabile, oportunități) se referă la combinația elementelor externe, care produce avantaje semnificative firmei, în condițiile menținerii unui anumit curs al acțiunii acesteia.
Threats (amenințări) se referă la combinația elementelor externe care produce dezavantaje semnificative firmei, în condițiile menținerii unui anumit curs al acțiunii acesteia, curs existent la apariția respectivelor elemente.
Combinarea factorilor externi cu cei interni va genera 4 tipuri de strategii:
strategiile SO: strategii agresive care utilizează punctele tari ale firmei pentru a putea să exploateze oportunitățile mediului, creând un avantaj față de concurență;
strategiile ST: strategii de diversificare care utilizează punctele tari ale firmei pentru a reduce amenințările unor situații nefavorabile;
strategiile WO: strategii de reorientare care utilizează oportunitățile pentru a îmbunătăți punctele slabe ale firmei;
strategiile WT: strategii defensive care urmăresc evitarea amenițărilor mediului în condițiile în care punctele slabe sunt preponderente.
Având în vedere competiția în continuă creștere și analizând activitatea companiei Takata, aceasta utilizează un tip de strategie bazată pe punctele tari pentru a putea profita de oportunitățile existente, aceasta este strategie agresivă (SO) de tip maxi-max, dar în același timp diversificată (ST) de tip maxi-min, bazată tot pe puncte tari în scopul reducerii amenințărilor. De altfel, este necesar ca managerii companiei să se orienteze spre adoptarea și implementarea unor strategii competitive noi și performante.
Analiza SWOT în cadrul companie Takata.
Puncte forte ale firmei:
flexibilitatea liniilor de producție;
răspunderea asupra produsului fabricat;
inovare și utilizarea tehnologiilor de ultimă generație oferă companiei un avantaj competitiv;
calitatea culturii organizatorice au influențe japoneze și germane;
baze de date centralizate cu privire la informațiile despre produse, furnizori și clienți;
atingerea unui nivelului de calitate respectând caracteristicile impuse de către clienți;
testare zilnică a produselor în laboratoarele din cadrul companiei;
fiabilitate ridicată a produselor fabricate (termen de valabilitate de 15 ani);
respectarea standardelor de calitate și mediu;
livrarea în termen a pieselor către clienți;
utilizează tehnici și proceduri de management consacrate;
capacitatea firmei de a tinde spre „calitate totală”;
comunicare, încredere și transparență;
dispune de sală de training destinată instruirii și specializării angajaților;
posibiitatea de avansare în cadrul companie;
salarii și pachete de beneficii atractive;
condiții de muncă favorabile;
posibilitatea de a recomanda angajații;
organizarea de evenimente cu scopuri sociale și caritabile;
proiectele educaționale;
Puncte slabe ale firmei:
fluctuația personalului;
lipsa de personal calificat/ specializat în utilizarea aparatelor de ultimă generație importate;
nerespectarea în totalitate a principiilor de management de baza;
implementarea numeroaselor metode de îmbunătățire a producției este una parțiala, nu sunt respectate toate etapele și procedurile;
Oportunități ale firmei:
existența unui parteneriat între companie și Facultatea de Inginerie din Sibiu;
dezvoltarea de noi segmente de piață pentru produse existente;
posibilitatea de a oferi clienților noștri noi produse în funcție de necesitățile lor;
liberalizarea pieței mărfurilor, serviciilor și capitalului;
posibilitatea fabricării produselor într-un mediu concurențial;
posibilitatea încheierii unor noi contracte cu clienții, cu firmele de leasing;
înnoirea tehnologică;
resurse umane capabile.
Amenințări ale firmei:
reorientarea clienților spre concurență;
intrarea pe piață a noilor competitori;
legislația schimbătoare, mai ales a codului fiscal;
dezastre naturale, precum cutremurul din Japonia în 2011 ce a afectat activitatea firmei.
scăderea angajaților din dorința de a schimba ceva;
3.2. Previziunea misiunii și a obiectivelor
Misiunea organizației este o afirmație extrem de cuprinzătoare, cu referire la direcția și orientarea întreprinderii și se bazează pe analiza amănunțită a informațiilor obținute din analiza mediului.
Principalele obiective ale firmei sunt clar stabilite:
realizarea obiectivelor legate de termene;
realizarea obiectivelor legate de cost;
obținerea unui anumit nivel de performanță;
folosirea eficientă a resurselor alocate.
Având în vedere că Takata produce piese care conferă siguranță prioritatea numarul 1 este calitatea produselor.
Țelul firmei este de a produce permanent componente care întrunesc toate standardele de calitate, la un preț competitive.
Cei trei piloni ai companiei sunt: calitatea, livrarea în termen și costul.
Cum să asigurăm caliatea? Evitând greșelile!
Respectând toate specificațiile: cerințele clienților, cerințele legale și specificațiile interne (procedure, instrucțiuni de lucru, instrucțiunile din training, reguli 5S, regulile contractului individual).
CAPITOLUL 4. FORMULAREA STRATEGIEI
Metodologia de elaborare a strategiei firmei este definită prin ansamblul etapelor care trebuie parcurse pentru stabilirea obiectivelor strategice, a obțiunilor strategice, a resurselor și termenilor de realizare, precum și a metodelor folosite pe parcursul acestor etape.
Aspectele care conduc la un nivel calitativ ridicat al produselor companiei Takata Sibiu sunt cele care țin de cerințele de sistem și de procedură.
Din punct de vedere al strategiilor aplicate, compania utilizează o gamă variată de metode ce ajută la îmbunătățirea producției, calității și a fluxului tehnologic .
Alegerea și definirea strategiei firmei sub dominanța globalizării economice sunt direct influențate de o serie de factori determinanți ce țin, pe de o parte, de capabilitățile firmei, iar pe de altă parte, de elementele ce definesc mediul global de afaceri ale firmei.
Ca metode și tehnici de bază ale managementului firmei Takata se aplică conceptul de:
“calitate totală” ( se referă la întreaga activitate a unei organizații, la ceea ce ar trebui să facă pentru a influența decisiv nu numai opinia clienților lor intermediari sau a consumatorilor finali, ci întreaga lor reputație)
metoda japoneză “Poky Yoke”;
metoda KANBAN (se folosește în vederea optimizării fluxului de producție prin programarea comenzilor și valorificarea stocurilor materiilor prime și al auxiliarelor. Este necesară o fluiditate mare în circulația produselor, deoarece orice perturbație a circulației produselor generează neritmicități la locurile de muncă)
metoda KAIZEN (reprezintă o metodă de îmbunătățire continuă a calității produselor prin schimbări pentru îmbunătățire, iar ca principiu se implementează oriunde sunt pierderi și risipiri)
conceptul “zero defecte”;
principiul japonez 5S: SEIRI- Sortare (separă elementele necesare și inutile din zonă); SEITON- Strălucire (curăță locul de muncă și echipamentul periodic); SEISO-Sistematizare (organizează elementele necesare în locul potrivit, pentru crearea unui mediu optim si eficace. Identifică clar locurile pentru fiecare element, în așa fel încât oricine le poate găsi și returna, o dată ce sarcina a fost îndeplinită); SEIKETSU- Standardizarea (realizarea standardelor și aplicarea lor); SHIZUKE- Susținere (menține standardele și îmbunătățește continuu);
principiul “cei 3 M” (MURI- Suprasolicitare; MUDA- Pierderi; MURA- Iregularitate);
principiul “cei 5 M” (Man-Capital Uman, Material, Mașină, Metodă, Măsurători) are în vedere aplicarea unei acțiuni corective, fiind elemente care definesc realizarea producției;
metode brevetate 5 WS /1H ( Who, What, When, Where, Why and How) se folosesc pentru găsirea rădăcinii, a cauzei problemelor;
metoda Ishikawa sau a osului de pește se folosește pentru găsirea cauzelor unei probleme apărute în procesul de fabricație având în vedere cei 5M;
metoda FIFO (FIRST IN, FIRST OUT) – reprezintă modul de lucru ideal care presupune că piesele intrate într-o linie de producție și respectă aceeași ordine și la ieșirea din linia de producție.
Un alt punct de vedere al strategiei îl constituie procesul de recrutare al companiei Takata și este realizează prin două metode (intern și extern):
Internă – schimbarea unui post de munca cu un alt post din interiorul companiei sau în cazul unei promovări;
Externă – depunerea unui CV direct la sediu, depunerea unui CV la târgurile de joburi sau online, prin recomandarea unui candidat de către un angajat Takata, prin programe pentru studenții ( internship);
Takata apreciază studenții și investește în educația lor, prin parteneriatul cu Facultatea de Inginerie din Sibiu . Compania Takata ofera studenților posibilitatea de a participa la un interviu pentru un program de stagiatură în cadrul companiei pe perioada verii.
Programele de intership oferă studenților din anii II si III posibilitatea de a aplica pe un post part-time unde au posibilitatea să aplice practic cunoștințele dobândite pe parcursul facultății.
CAPITOLUL 5. IMPLEMENTAREA STRATEGIEI OPTIME
Etapa alegerii strategiei și a formulării acesteia este urmată de cea a implementării strategiei adoptate, care reunește toate activitățile manageriale ce au legătură cu punerea în practică a strategiei alese, urmărirea cursului pe care aceasta îl urmează și atingerea rezultatelor propuse.
Ca și obiective de implementare, în urma cercetărilor elaborate am sugerat urmatoarele strategii, pentru îmbunătățirea companiei:
Strategiile ST: strategii de diversificare care utilizează punctele tari ale firmei pentru a reduce amenințările unor situații nefavorabile;
prin utilizarea punctelor tari ale firmei se pot reduce amenințări în ceea ce privește numărul de reclamații de la clienți.
Strategiile WO: strategii de reorientare care utilizează oportunitățile pentru a îmbunătăți punctele slabe ale firmei;
o modalitate de îmbunătățire a punctelor slabe ale firmei în ceea ce privește personalul, o reprezintă colaborarea cu Facultatea de Inginerie, care furnizează forța de muncă calificată. Firma organizează anual o serie de workshop-uri în cadrul facultăți, unde sunt selectați și intervievați studenți din an terminal pentru posibile job-uri.
Implementarea unor idei de îmbunătățire în cadrul companiei
Stocare cutii ațe, prin stabilirea unei locați pe fiecare linie de producție pentru cutiile de ațe, se va folosi tipul exact de ațe dedicat produsului respectiv din fiecare linie, dacă avem locație nu se mai pierde timpul căutând ața în magazie.
Compania folosește mai multe tipuri de ațe, cum ar fi:
Ață rosie TKJ;
Ață verde TKJ;
Ață maro TKJ;
Ață mov TKJ;
Ață verde AMAN;
Ață roșie AMAN;
Tetoron Muddyblue;
Tetoron Yellowgreen;
Ață neagra.
Stabilirea unui plan pentru a realiza proiectul:
identificarea modelului de ațe în fiecare linie;
stabilirea necesarului de componenete (paleți, lazi, placi policarbonate, mânere, balamale, șurubuir, piulițe, etichete lăzii)
crearea de spațiu în fiecare linie pentru paleți cu lăzile de ațe;
stabilirea consumului (12 buc/ladă);
finalizarea paleților cu lăzi, alimentarea cu ațe puse pe locați în fiecare linie;
informarea finalizarii proiectului.
Fig 5.1. Stocare cutii ațe
Înbunătățirea dispozitivelor de taping manual, cu ajutorul noului dispozitiv dorim să reducem pierderile generate de dispozitivele automate (lungimi inegale de bandă, blocare bandă în dispozitiv, cost achiziție/mentenanță ridicată).
Dispozitivele de taiping manual au un cost de achiziție mai mic față de dispozitivele automate, lungime fixă pentru fiecare tăiere de bandă și un preț mic pentru piesele de schimb.
Fig 5.1 Dispozitivul de taiping
Descrierea dispozitivelor de taiping:
este alcătuit din: placă de bază, suport rulmenți, suport rulmenți plus cruce, cruci, rulmenți, placă cu mâner, profil de 200, lame catter, ax suport bandă taip, ax suport cruce, butuc pentru bandă, dispozitiv desprindere bandă;
banda tape se aplică pe primul braț al dispozitivului;
se rulează banda pe dispozitiv, rotind mânerul în sensul acelor de ceasornic până la fixarea benzii tape pe toate cele 4 brațe ale dispozitivului;
efectuarea operației de tăiere benzi, deplasând sistemul de tăiere peste fiecare bandă în parte;
În funcție de modul de înbunătățire a dispozitivelor de taiping se va realiza un grafic GANTT. Diagramele Gantt sunt reprezentări sub formă de bare a activităților unui proiect, acestea indicând duratele și relațiile ce există în timp. Sunt uzual utilizate în planificarea și urmărirea derulării proiectelor.
Tabelul 5.1 Graficul Gant
CAPITOLUL 6. CONCLUZII
PARTEA II
Lucrarea de față a urmărit tema analiza strategic a companiei Takata Sibiu SRL în vederea identificării principalelor oportunități de dezvoltare. Firma își identifica prin acest proces de management stategic obiectivele pe care și le propune pentru a obține rezultate valoroase, precum și căile de realizare a acestora.
Airbagul a fost dezvoltat în compania noastră pentru a salva viețiile pasagerilor unui autovehicul în cazul unui accident.
Compania Takata din Sibiu pune pe primul loc calitatea produselor pe care le realizează și le comercializează clienților firmei.
Compania Takata este considerată una dintre companiile bine vizate din zona industrial de vest a Sibiului, prin condițiile de muncă oferite angajaților, prin salarii și pachete suplimentare de beneficii, însă competiția este una inevitabliă.
Prin studiul realizat compania Takata din Sibiu și-a identificat principalele oportunități de dezvoltare și-a găsit idei de îmbunătățire care au fost implementate cu succes în cadrul companiei.
Prin implementarea ideilor de îmbunătățire compania folosește tipul exact de ață destinat fiecărui produs în parte.
Prin dispozitivele de taiping compania folosește lungimea exactă de bandă și un cost de achiziție mai scăzut.
BIBILIOGRAFIE
Partea I
Mihailova B., Valtchev V., Mintova S., Konstantinov L., J., Mater. Sci. Lett., 16, 1997
Mihailova B., Valtchev V., Mintova S., Konstantinov L., Zeolites, 16, 1996
Anderson M.W., Terasaki O., Obsuna T., Phillipou A., MacKay S.P., Ferreira A., Rocha J., Lidin S., Nature, 367, 1994
Anderson M.W., Terasaki O., Ohsuna T., Malley P.J.O., Philippou A., MacKay S.P., Ferreira A., Rocha J., £ Lidin, Philos. Mag. B, 71, 1995
Petrakakis Y., Mylona E., Georgantas D., Grigoropoulou H., “Leaching of lead from clinoptilolite at acidic conditions”, Global NEST Journal, 9, 2007
Watanabe I., Yamada H., Tanaka J., Mariyoshi Y., Journal of Chemistry, Technology and Biotechnology, 80, 2005
Korkuna O., Leboda R., Skubiszewska-Zieba J., Vrublevs’ka T., Gun’ko V.M., Ryczkowski J., „Structural and physicochemical properties of natural zeolites: clinoptilolite and mordenite”,Microporous Mezoporous Material, 87, 2006
Rusek P., Hubecki Z., Wojcik G., Debczak A., “The FT-IR/PAS and DRS methods for studying hevy metal ions sorption on the inorganic sorbents”, Molecular and Quantum Acoustics, 29, 2008
Lemic J., Milosevic S., Vukasinovic M., Radosavljevic-Mihajlovic A., Kovacevic D., “Surface modification of a zeolite and influence of pH and ionic strength on the desorption of an amine”, Journal of the Serbian Chemical Society, 71 (11), 2006
Miyata T., Endo A., Ohmori T., Akiya T., Nakaiwa M., Journal of Colloid and Interface Science, 262, 2003
Shewring N. I. E., Jones T. G. J., Maitland G., Yarwood J., “Fourier Transform Infrared Spectroscopic techniques to investigate surface hydration processes on bentonite”, J. Colloid Interface Sci., 176(2), 1995
Lerot L., Low P. F., “Effects of swelling on the infrared absorption spectrum of. Montmorillonite”, Clays and Clay Minerals, 24(4), 1976
Johnson C.T., Sposito G., Erikson C., “Vibrational probe studies of water interactions with montmorillonite”, Clays and Clay Minerals, 40, 1992
Lopes C.B., CoimbraI J., Otero M., Pereira E., Duarte A. C., Lin Z., Rocha J., “Uptake of Hg2+ from aqueous solutions by microporous titano- and zircono-silicates”, Quím. Nova, 31 (2), Sao Paulo, 2008
Luiz Oliveira C. A., Rachel V. R. A. Rios, José D. Fabris, Karim Sapag, Vijayendra Garg K., Rochel, M.Lago, Applied Clay Science, 22(4), 2003
Orolínová Z., MockovčiakováA., Materials Chemistry and Physics, 114(2-3), 2009
Copcia V.E., Luchian C., Bilba N., Retention of ammonium ions on natural clinoptilolite (volcanic tuff) and acid modification, Sesiunea jubiliară de comunicări științifice a studenților, masteranzilor și doctoranzilor – Chimia – frontieră deschisă spre cunoastere, Iasi, 2 iulie, 2010
Mumpton F.A., “La roca magica: Uses of natural zeolites in agriculture and industry”,Proc. Natt. Acad. Sci. USA, 96, 1999
Copcia V.E., Pavel C.C., Bilba D., Bilba N., „Evaluation of ETS-10 titanosilicate for ammoniacal nitrogen removal“, Environmental Engineering and Management Journal, 5, 2006
Wang S.H., peng Y., „Natural zeolites as effective adsorbents in water and wastewater treatment“, Chem. Eng. J., 156, 2010
Jubany I., Carrera J., Lafuente J., Baeza J.A., "Start-up of a nitrification system with automatic control to treat highly concentrated ammonium wastewater: Experimental results and modeling", Chemical Engineering Journal, 144, 2008
Plazinski W., Rudzinski W., Plazinska A.,"Theoretical models of sorption kinetics including a surface reaction mechanism", Advances in Colloid and Interface Science, 152, 2009
Y. Inoue., M. Hoshino., Takahashi H., Noguchi T., Murata T., Kanzaki Y., Hamashima H., and Sasatsu M., J. Inorg. Biochem. 92, 2002
Wilson, M.J., Clay Mineralogy: Spectroscopic and Chemical Determinative Methods. (Chapman& Hall, New York,), 1994
Febrianto J., Kosasih A.N., Sunarso J., Ju Y.H., Indraswati N., Ismadji S., "Equilibrium and kinetic studies in adsorption of heavy metals using biosorbent: A summary of recent studies", J. Hazard. Mater., 162, 2009
Copcia V.E., Hristodor C.M., Popovici E., Lutic D., "Thermodynamics and Kinetics of Pb(II) and Hg(II) Ions Removal from Aqueous Solution by Romanian Clays", Revista de Chimie, 61(3), 2010
Y. Inoue, M. Hoshino, Takahashi H., Noguchi T., Murata T., Kanzaki Y., Hamashima H., Sasatsu M., J. Inorg. Biochem. 92, 2002
Copcia V.E., Luchian C., Dunca S., Bilba N., Hristodor C., J Mater Sci Antibacterial activity of silver-modified natural clinoptilolite, 2011
Partea II
Băcanu B., Management Strategic., Editura Universității Transilvania, Brașov, 1996
Borza A., Bordean O., Mira C., Dobocan C., Management Strategic: concepte și studii de caz.,Editura Risoprint, București, 2008
Broșură de prezentare a S.C. Takata Sibiu
Burduș E., Tratat de management., Editura Economică,București, 2005
Certo S., Managementul Modern., Editura Teora București 19, București, 2002
Documentație tehnică din S.C Takata Sibiu
Dumitrașcu D., Popa D., Management Operațional: aplicații. Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2012
Neamțu L., Neamțu A., Management strategic., Editura Academia Brâncuș, Târgu-Jiu, 2009
Ogrean C., Management strategic. Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2006
Tanțău A., Management Strategic: de la teorie la practică.,Editura C.H. Beck, București, 2011
Țîțu M.,Oprean C., Managementul Strategic., Editura Universității din Pitești, 2007
Țuțurea M., Management Strategic., Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2002
Țuțurea M., Dumitrașcu D., Mărginean S., Florea L., Management.Elemente Fundamentale., Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2002
Ziarul „ Takata eveniment Sibiu”, august 2010, p,1
Ghidu de conduit Takata
***,https://www.risco.ro/verifica-firma/takata-sibiu-cui-16666758
***,http://www.automarket.ro/stiri/20-de-lucruri-pe-care-nu-le-stiai-despre-airbag-uri-21295.html
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: INGINERIE ECONOMICĂ INDUSTRIALĂ PROIECT DE DIPLOMĂ Sibiu, 2018UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU FACULTATEA DE INGINERIE INGINERIE ECONOMICĂ… [307268] (ID: 307268)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.