INGINERIA TRANSPORTURILOR INGINERIA TRANSPORTURILOR SI A TRAFICULUI [310363]

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE INGINERIE “HERMANN OBERTH”

[anonimizat] A TRAFICULUI

LUCRARE DE LICENTA

Coordonator Științific: Prof. Ing. Carmen Purcar

Student: [anonimizat] 2016 –

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE INGINERIE “HERMANN OBERTH”

[anonimizat] A TRAFICULUI

EVALUAREA RISCURILOR PENTRU O SOCIETATE DE TRANSPORT SI ASIGURARILE AFERENTE

Coordonator Științific: Prof. Ing. Carmen Purcar

Student: [anonimizat] 2016 –

CUPRINS

I. NOTIUNI INTRODUCTIVE

1. Conceptul de “asigurare”

2. Elementele tehnice ( denumiri ) ale asigurarii

3. Contractul de asigurare

4. Clasificarea asigurarilor

5. Cadru legislative al asigurarilor

II. TIPURI DE TRANSPORTURI IN ROMANIA ( CLASIFICARE )

1.Clasificare dupa obiectul transportului

2. Clasificare dupa mijloace de transport

3. Clasificare dupa ruta geografica

4. Clasificare dupa forma de proprietate

III. ASIGURARILE AFERENTE TRANSPORTULUI RUTIER

1. Tipuri de trasnporturi rutiere

A) Transport rutier de marfa

B) Transport rutier de persoane

2. Tipuri de asigurari in transporturile rutiere

A) Asigurare CARGO

B) Asigurare CMR

C) Asigurare Raspundere Civila Auto ( RCA )

D) Asigurarea facultative CASCO

E) Asigurarea de persoane

F) Asigurarea de calatorie

IV. PROCESUL DE DESPAGUBIRE IN CAZUL DAUNEI

V. STUDIU DE CAZ

VI. ANEXE

I. NOTIUNI INTRODUCTIVE

1. Conceptul de “asigurare”

Asigurarea este un acord de voință (contract) [anonimizat]-a asumat, obligându-se să acopere contravaloarea daunelor (suma asigurată) în caz de producere a [anonimizat] (prima de asigurare).CEPTUL DE RARE

A) Noțiune – [anonimizat], [anonimizat].

Asigurarea ofera protectie financiară pentru pierderile suferite de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri

B) Importanța asigurărilor

Aceasta importanta este evidentiata prin nevoia de protecție a valorilor importante pentru om și societate si de asemenea redata de imposibilitatea recuperării individuale a prejudiciilor semnificative suferite ca urmare a producerii unor riscuri.

C) Funcționarea asigurărilor

Asigurarea compenseaza financiar pierderilor cauzate de fenomene naturale catastrofice sau de comportamentul uman (erori, neglijente, omisiuni), care afectează persoanele și bunurile acestora.

Prin despagubirile primite asiguratul este repus in situatia financiara pe care a avut-o inainte de producerea unui eveniment asigurat.

Fondurile pentru compensarea financiară a asiguratului sunt create de asigurator din primele platite de persoanele sau organizatiile care au cumparat asigurari.

D) [anonimizat].

Mutualitatea – repartiția fondului de asigurare numai acelor asigurati care au suferit prejudicii în urma producerii riscului asigurat. constituirea unui fond de despăgubire prin contribuția mai multor persoane l

[anonimizat] o persoana la un grup de persoane care astfel poate mai usor compensa financiar daunele suferite.

Managementul riscului – administrarea corespunzătoare a fondurilor de asigurare de către

asigurători

2. Elementele tehnice ( denumiri ) ale asigurarii

A) Subiectele asigurarii

ASIGURATORUL – persoana juridică (societatea de asigurări) care, în schimbul primei de asigurare încasate de la asigurați, își asumă răspunderea de a despăgubi pe asigurati pentru a acoperi pagubele produse de risc asigurat.

ASIGURATUL – persoana fizică sau juridică- titular al interesului asigurabil care, in schimbul primei de asigurare platite asiguratorului, este îndreptățită să primească

despăgubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate de riscuri asigurate care privesc persoana, bunurile sau răspunderea asiguratului față de terțe persoane.

CONTRACTANTUL ASIGURĂRII -persoana fizică sau juridică care încheie asigurarea unui risc privind o altă persoană și plătește asigurătorului prima de asigurare, fără a obține prin aceasta calitatea de asigurat (ex.: un agent economic care încheie asigurarea pentru salariațiii săi – transportați la și de la locul de muncă)

Notiunea de “Contractant” se identifica cu notiunea de “Asigurat” atunci cand titularul interesului asigurabil este una și aceeasi persoana, caz in care se foloseste termenul de “Asigurat.”

BENEFICIARUL ASIGURĂRII- persoana- alta decât asiguratul, care nu este parte în contractul de asigurare ,care are dreptul să încaseze despăgubirea (desemnată de asigurat prin contractul de asigurare sau prin lege),

B) OBIECTUL ASIGURĂRII

BUNURI – bunuri individual determinate, aparținând sau deținute de asigurat.

PERSOANE – un atribut al persoanei : integritatea corporală sau viața acesteia.

RASPUNDERE CIVILA – responsabilitatea asiguratului pentru pagube produse terților și de care răspunde potrivit legii.

PIERDERI FINANCIARE – care acopera riscuri de pierderi din: utilizare, insuficienta veniturilor, pierderi cauzate de timpul nefavorabil, pierderi din beneficii, cheltuieli comerciale neprevazute, mentinerea cheltuielilor generale, pierderea valorii de piata, pierderi de renta sau alte venituri, pierderi comerciale indirecte, altele decat cele mentionate mai sus, precum si pierderi necomerciale sau alte pierderi financiare

C) RISCUL ASIGURAT

Riscul asigurat reprezinta un pericol (primejdie) la care este expus obiectul asigurării (incendiu, inundație, furt, decesul persoanei, pierderi finaciare cauzate terților)

Cauzele riscurilor :

– fenomene naturale

– comportamentul uman

Clasificarea riscurilor :

• riscuri asigurabile – pe care asigurătorii le preiau și pentru care oferă protecție asiguraților.

• riscuri neasigurabile – pe care asigurătorii nu le acceptă (evenimente a căror producere este certă sau se apropie de certitudine, sau cele care sunt cauzate de către asigurat sau cunoscute de către acesta și ascunse asigurătorului)

Caracteristicile riscului asigurabil :

Riscul asigurabil trebuie sa contina urmatoarele caracteristici :

• sa fie un eveniment posibil;

• sa fie un eveniment aleator;

• sa fie un eveniment evaluabil;

• sa fie un eveniment viitor;

• sa fie un eveniment licit;

Riscul asigurabil are drept consecință pierderi materiale sau financiare si nu este cauzat de un act intenționat ale asiguratului, asigurătorului sau beneficiarului asigurării

D) CAZUL ASIGURAT

Cazul asigurat reprezinta evenimentul asigurat care s-a produs efectiv

E) INTERESUL ASIGURABIL

Acest interes reflectă valoarea patrimonială ce poate fi pierdută de asigurat, ca urmare a producerii unui risc asigurat. Trebuie să fie licit și moral.

F) SUMA ASIGURATĂ

Suma asigurata reprezintă în toate cazurile limita maxima a raspunderii asiguratorului.

Caracteristici de stabilire ale sumei asigurate:

-la asigurările facultative se stabilește prin acordul părților

-la asigurările obligatorii se stabilește prin acte normative

-la asigurări de bunuri nu poate depăși valoarea reală a bunului la data asigurării

G) PRIMA DE ASIGURARE

Prima de asigurare reprezinta suma de bani dinainte stabilită, pe care asiguratul o plăteste asiguratorului, pentru ca acesta să-și poata constitui fondul de asigurare necesar plății despăgubirilor.

Caracteristici ale acesteia:

– se exprimă sub formă de tarif (suma fixă) sau cotă (procent din suma asigurată)

– se achită de regulă anticipat

– este indivizibilă (rămâne neschimbată in cadrul unității de timp pentru care a fost încheiată inițial asigurarea)

8. DAUNA (paguba)

pierderea suferită de asigurat ca urmare a producerii unui risc asigurat.

9. INDEMNIZAȚIA DE ASIGURARE

(despăgubire sau sumă asigurată ) suma de bani pe care asiguratorul este obligat să o plătească, cu scopul de a compensa paguba produsă de riscul asigurat.

Principii de despăgubire :

– Principiul raspunderii proporționale

– = (despagubirea de asigurare se stabilește în aceeași proporție față de paguba în care se află suma asigurata față de valoarea bunului asigurat.

– Pricipiul primului risc

= (despagubirea de asigurare este egala cu paguba fără a putea depăși nivelul sumei asigurate)

– Principiul raspunderii limitate

– = (despagubirea de asigurare se acorda numai daca paguba produsa de riscul asigurat depaseste o anumita limită dinainte stabilită- franșiza)

10. FRANȘIZA

Partea din daună care se suportă de către asigurat.

Categorii:

– Nedeductibilă (simplă ) – asigurătorul acoperă în întregime paguba, până la novelul sumei asigurate, dacă aceasta este mai mare decît franșiza.

– Deductibilă (absolută) –asigurătorul acoperă numai partea din pagubă care depășește franșiza.

11. DURATA ASIGURĂRII

perioada de timp cât există raportul de asigurare între asigurat și asigurator, așa cum au fost stabilit prin contractul de asigurare

III.CONTRACTUL DE ASIGURARE

1. Caracteristici:

– consensual – se incheie valabil prin consimtamântul parților și este valabil din momentul în care asiguratorul și asiguratul și-au exprimat acordul de voință cu privire

la conținut.

– sinalagmatic– părțile contractante își asumă obligațiile reciproce și interdependente

– aleatoriu – la încheierea acestuia partile nu cunosc existența sau întinderea exactă a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract.

– oneros – fiecare parte urmăreste sa obțină un folos, o contraprestație, în schimbul obligației ce își asumă.

– succesiv – se execută în timp.

– de adeziune – este redactat si imprimat de asigurator, la el a aderat asiguratul.

–poartă diferite denumiri: polița de asigurare / certificat de asigurare/contract de asigurare

3. Continutul contractului de asigurare

􀂾 Părtile contractante

􀂾 Obiectul contractului

􀂾 Riscuri asigurate

􀂾 Riscuri excluse din asigurare

􀂾 Suma asigurată

􀂾 Prima de asigurare

􀂾 Durata asigurării

􀂾 Obligațiile părtilor

􀂾 Dispoziții referitoare la daune

􀂾 Reguli de solutionare a litigiilor

4. Documente care pot face parte din contractul de asigurare

􀂾 Declaratia de asigurare (chestionar)

􀂾 Condițiile generale de asigurare

􀂾 Clauzele speciale/ particulare de asigurare

􀂾 Inspecția de risc

􀂾 Acte adiționale

IV. CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR

1. După regimul juridic:

􀂾 Asigurări obligatorii : raporturile dintre asigurat și asigurător sunt stabilite prin lege.

􀂾 Asigurări facultative : raporturile dintre asigurat și asigurător se stabilesc prin acordul de voință al părților

2. După domeniu :

􀂾 Asigurări de viață

􀂾 Asigurări generale

3. După obiect:

􀂾 Asigurări de bunuri

􀂾 Asigurări de persoane

􀂾 Asigurări de răspunderi civile

􀂾 Asigurări de credite și garanții,

pierderi financiare

4. După subiecți:

􀂾 Asigurări directe : raporturile de asigurare se stabilesc direct intre asigurat și asigurator

􀂾 Asigurări indirecte : reasigurările (asiguratorul cedează unui alt asigurator o parte din riscuri

V.CADRUL LEGISLATIV AL ASIGURĂRILOR

1. Legea 32/2000

– reglementeaza: organizarea si functionarea societatilor comerciale de asigurare si de reasigurare precum si a intermediarilor in asigurari, organizarea si functionarea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, supravegherea asiguratorilor si reasiguratorilor care desfasoara activitatea in sau din Romania, supravegherea activitatii intermediarilor in asigurari si reasigurari, precum si a altor activitati in legatura cu acestea.

2. Legea 136/1995

– reglementeaza contractul de asigurare si principiile de baza ale principalelor tipuri de asigurari, respectiv asigurarile de bunuri, persoane, raspundere civila, asigurarile obligatorii de raspundere civila pentru pagubele cauzate tertilor din accidente de autovehicule si alte asigurari.

3. Acte normative care obliga la încheierea de asigurari

􀂾 (legi speciale se reglementeaza obligativitatea încheierii de asigurari pentru acoperirea riscurilor privind persoana, altele decât cele de viata sau de raspundere civila. Exemple:

Legea 36/1995 privind notarii publici;

Legea 51/1995-organizarea și exercitarea profesiei de avocat;

Legea 88/2000- privind executorii judecătoresti )

4. Norme emise de Comisia de Suparveghere a Asigurărilor/ Autoritatea de supraveghere financiara

Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) se înființează ca autoritate administrativă autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică, independență, autofinanțată, care își exercită atribuțiile prin preluarea si reorganizarea tuturor atribuțiilor și prerogativelor Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (C.S.A.) și Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (C.S.S.P.P.).

ASF este autoritatea competentă din România în sensul art. 22 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1.060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agențiile de rating de credit, cu modificările și completările ulterioare, și are atribuțiile și competențele stabilite prin acesta, exercitate în conformitate cu prevederile statutului propriu.

ASF este autoritatea competentă din România în sensul art. 11 din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței, cu modificările și completările ulterioare.

ASF este autoritatea competentă la nivel național pentru aplicarea și urmărirea respectării actelor normative de directă aplicabilitate emise la nivelul Uniunii Europene, în domeniile prevăzute de prezentul act normativ, precum și pentru transpunerea și implementarea în legislația națională a acelor prevederi emise la nivelul Consiliului UE, Parlamentului UE, Comisiei Europene, precum și al altor autorități europene.

ASF este unica autoritate națională competentă pentru reprezentarea intereselor României în cadrul Organizației Internaționale a Comisiilor de Valori Mobiliare – IOSCO, Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe – ESMA, Autorității Europene de Supraveghere pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale – EIOPA și Asociației Internaționale a Supraveghetorilor în Asigurări – IAIS, fiind membă de drept a acestor autorități internaționale, în baza legislației internaționale aplicabile.

II. TIPURI DE TRANSPORT IN ROMANIA . CLASIFICARE

Din punct de vedere etimologic cuvântul “transport ” îsi are originile în limba

Latina fiind un cuplu de doua cuvinte trans care inseamna a traversa si portare care

inseamna a cara. Privind însa mai departe putem defini transportul ca un ansamblu de

produse sau de persoane ce se deplaseaza impreuna în conditii stabilite cu ajutorul unui

mijloc de transport pe un anumit traseu; ramura a economiei nationale care are ca obiect

activitati sociale de deplasare a produselor de la producatori spre consumatori, precum si

transportarea persoanelor cu ajutorul vehiculelor folosite pentru deservirea generala a

populatiei.

Ramura a economiei nationale cuprinzând totalitatea mijloacelor rutiere,

aeriene si navale care asigura circulatia bunurilor si a persoanelor; totalitatea bunurilor

sau a persoanelor care sunt transportate la un moment dat si în conditii determinate.

Ca orice alt sector, sectorul transporturilor se imparte în subsectoare. Acestea

exista în functie de factori precum mediul (apa, aerul, pamântul) în care îsi desfasoara

activitatea sau de utilizarea sa (transport de persoane, transport de marfuri). Pentru a

putea vizualiza într-un mod cât mai eficient aceasta segmentare exista urmatorul grafic:

Fig 1.2. Principalele modalități de transport

Cu un aport deosebit la crearea valorii adaugate din cadrul acestui sector este

transportul rutier, atât de marfuri cât si de pasageri deorece asigura transportul a 70%

dintre pasageri si a 78,5% din transportul de marfuri. Astfel transportul rutier este

subsectorul care aduce cea mai considerabila contributie în sectorul transporturilor cu un

procent de 65%. Urmatorul subsector care aduce o contributie relativ majora la cresterea

valorii adaugate este subsectorul transportului feroviar cu o pondere de 10%, asigurând

29% din transportul de pasageri si 16% din transportul de marfa. Celelalte subsectoare au

o pondere mult mai mica, respectiv sub 10%: transportul prin conducte 4.5%, transportul

aerian 2% si transporturile pe apa sub 1%.

TIPURI DE TRANSPORT

A ) Transportul terestru

Cea mai cunoscuta si utilizata forma de transport este transportul terestru. Oamenii se pot deplasa prin propriile forțe sau cu ajutorul unor mijloace de transport ce folosesc forța umană, ex: bicicleta, sau pot folosi tracțiunea animală, pentru a tracta tipuri de atelaje, ex : trasura. Cea mai răspândită și eficientă formă de transport terestru folosește vehicule dotate cu motoare alimentate cu diferiti combustibiil lichizi.

Sistemul de transport terestru in Romania este reprezentat astfel:

Transportul feroviar – căi ferate: 20.077 km (este a șaptea rețea feroviară ca mărime din Uniunea Europeană)

Transport prin conducte – rețea de transport prin conducte: gaz-3.508 km; petrol-2.427 km (statistica anului 2004).

Transport rutier de marfă – rețea de drumuri: 198.817 km din care asfaltată: 60.043 km, neasfaltată: 138.774 km (statistica anului 2003);

Transport rutier de persoane – rețea de drumuri: 198.817 km din care: asfaltată: 60.043 km, neasfaltată: 138.774 km (statistica anului 2003);

A1. Transportul rutier

Transportul rutier efectuează deplasarea în spațiu a bunurilor și oamenilor cu ajutorul autovehiculelor care sunt mijloace de transport autopropulsate.

Particularitatea acestor mijloace de transport se remarcă prin faptul că dispun de o mare mobilitate, putând fi întrebuințate, în funcție de vreme, pe orice fel de drum.

Transportul auto oferă posibilitatea încărcării mărfii direct de la punctul de expediere și descărcarea ei direct la punctul de destinație, eliminand transbordări și manipulări suplimentare.

Mijloacele de transport auto se deplasează cu viteze mari ca urmare a vitezei comerciale mari și a simplității operațiunilor tehnologice de încărcare și descărcare. Ele se pot pregăti rapid și ușor în vederea efectuării transportului, necesitând cheltuieli reduse în acest scop, oferind pe distante scurte cea mai mare eficienta.

Principalele elemente ale transportului rutier sunt vehiculele rutiere si drumurile.

Vehiculele rutiere sunt vehicule terestre, pentru transport sau pentru efectuarea anumitor lucrări, care se deplasează prin rulare sau alunecare sau, mai nou, se deplasează fără contact cu calea fiind susŃinute prin efect de sol de o pernă de aer. Ele pot fi cu autopropulsie sau iară autopropulsie.

Principalele vehicule rutiere cu autopropulsie sunt autovehiculele, iar dintre vehiculele rutiere fără autopropulsie numite si vehicule tractabile – cele mai importante, din punct de vedere al transportului auto – sunt remorcile si semiremorcile.

Prin drum se întelege o cale de comunicatie terestră rezervată exclusiv circulatiei vehiculelor si pietonilor. Din drum fac parte, de asemenea, lucrările de artă (poduri, viaducte, tuneluri), lucrările de protectie, de consolidare si asanare (îndiguiri, ziduri de sprijin, drenaje etc.) precum si locurile de parcare si stationare.

Drumurile din cuprinsul localitătilor se numesc străzi, iar cele din afara localitătilor sosele. Elementele componente ale drumului sunt prezentate în figura de mai jos.

Fig. 3 Elementele componente ale drumului

Tabelul nr. 1 Clasificarea drumului din punct de vedere al traficului și vitezei de proiectare

Cu trecerea anilor, datorită degradării infrastructurii feroviare și a materialului rulant, dar și riscul pierderii și degradării marfurilor în timpul transporturilor au dus la înclinarea balanței în favoarea transportului rutier. (fig 1.3.)

1.3. Volumul de marfă transportat pe moduri de transport

A2. Transportul feroviar

Una dintre cele mai utilizate modalități de transport este transportul feroviar, ocupând în traficul mondial locul II din punctul de vedere al volumului de mărfuri transportate pe glob.

Transportul feroviar are un rol important la ridicarea nivelului si standardelor de dezvoltare a societătii, iar calea ferată a fost si este generatoare de progres si civilizatie.

Conform reglementărilor interne actuale, prin transport pe căile ferate române se întelege orice deplasare de persoane si bunuri realizată cu vehicule feroviare de către operatori de transport pe infrastructura feroviară. În afară de transportul feroviar propriu-zis, serviciile adiacente sau conexe acestuia sunt considerate operatiuni de transport feroviar.

Transportul feroviar cuprinde un complex de procese de muncă, bine organizate si coordonate, care se desfăsoară în mod continuu în timp si spatiu, având ca scop efectuarea transporturilor de mărfuri si călători rapid, confortabil, ieftin, la timp si în conditii de deplină sigurantă.

Activitatea transportului feroviar se caracterizează prin cantitatea de tone si numărul de călători transportati, precum si prin parcursul mărfurilor si parcursul călătorilor, exprimat prin număr de tone-kilometri, respectiv călători-kilometri.

Realizarea „productiei feroviare” se obtine cu ajutorul circulatiei trenurilor, un tren fiind un grup de vehicule (în general vagoane) aranjate într-un anumit fel, legate între ele, semnalizate si puse în miscare de una sau mai multe locomotive.

Transportul feroviar cuprinde următoarele feluri de transporturi:

1) transportul de călători, efectuat cu trenuri care circula după un program bine stabilit;

2) transportul de bagaje, care cuprinde transportul obiectelor călătorilor (expedierea bagajelor se face pe baza unui document denumit recipisă de bagaje), iar transportul lor se efectuează cu vagonul de manipulare al trenului de călători;

3) transportul de mesagerii, care cuprinde transportul de mărfuri perisabile, în special alimente, care se expediază sub forma de ambalaje cu volum mic, limitate ca greutate si care trebuie transportate în timp cât mai scurt;

4) transportul de mărfuri, expediate pe baza documentului de transport numit scrisoare de trăsură feroviară. Aceste transporturi pot fi:

a) de coletărie, care sunt expediŃii mai mici ca masa pentru care nu se necesită un vagon întreg;

b) în vagoane complete, sunt expediŃii la care vagonul este pus la dispozitia beneficiarului, fiind utilizat în întregime;

Calea ferată

Calea ferată reprezintă o cale de comunicatie destinată circulatiei vehiculelor prin rulare pe sine ,ea este formată din: infrastructură si suprastructură.

Intersectia căii cu un plan vertical normal pe axa căii reprezintă profilul transversal al căii evidentiat in fig. de mai jos.

Profilul transversal al căii ferate

B) Transportul aerian

Cea mai dinamică modalitate de transport este cea aeriană. Progresul tehnic este factorul cel mai important care stă la baza dezvoltării transporturilor aeriene. Realizările în crearea de noi materiale, mai usoare si mai rezistente, introducerea unor procese tehnologice perfectionate, precum si a tehnicii electronice de calcul, au permis în ultimele decenii o puternică dezvoltare calitativă a parcului de avioane pe plan mondial. Astfel, pe lângă cresterea capacitătii avioanelor, au crescut permanent distantele de zbor, viteza si

randamentul avioanelor.

În perioada postbelică traficul aerian de pasageri si marfă pe plan mondial a cunoscut o dezvoltare rapidă. Avionul a încetat de multă vreme să mai constituie un mijloc de transport luxos si prohibitiv, fiind preferat tot mai mult pentru rapiditatea transporturilor, pentru buna organizare si derulare a traficului, pentru confortul si siguranta crescândă a zborurilor.

O utilizare tot mai largă cunoaste avionul si în domeniul transporturilor de mărfuri, indicatorul de transport în tone-mii dublându-se pe plan mondial la fiecare 8-10 ani.

Principalele caracteristici ale transporturilor aeriene sunt:

1. rapiditatea (distante mari sunt parcurse în timp record, pe rute directe, neinfluentate de conditiile geografice);

2. convertibilitatea (posibilitatea pe care o oferă avioanele în privinta adaptării operative la diversele categorii de transport: transport de marfă, de pasageri, postă, mixte etc.);

3. oportunitatea (transportul la locul si timpul oportun în diverse puncte ale globului);

4. eficacitatea (posibilitatea realizării de curse aeriene în conditii constante de regularitate si frecventă);

5. accesibilitatea (transportul mărfurilor si călătorilor la preturi rezonabile);

6. confortabilitatea – caracteristica esentială a transporturilor de călători;

7. siguranta zborului.

Privit prin prisma raportului dintre numărul de accidente si volumul traficului anual pe plan mondial, transportul aerian s-a dovedit în ultimii ani cel mai sigur mod de transport.

Pentru transport se folosesc atât avioane mixte, pentru pasageri și mărfuri, cât și avioane speciale pentru transportul mărfurilor. Din punct de vedere comercial, avioanele pot fi încărcate în regim de linie, ceea ce implică un trafic regulat, și în regim de charter (curse neregulate), curse pe bază de contracte între companiile aeriene și diferiti beneficiari ce doresc să exploateze pe o perioadă determinată avioanele luate în chirie.

Decolarea precum și aterizarea avioanelor se poate face numai pe aerodromurile civile autorizate.

Aerodromul reprezintă partea aeroportului destinată circulatiei si stationării aeronavelor. El are următoarele părti principale:

– pistele de decolare si aterizare;

– platforma de încărcare-descărcare pentru marfă si de îmbarcaredebarcare pentru călători;

– platforma de parcare;

– căile de legătură (de rulare) ale aeronavelor între piste si platforme.

Aeroportul este aerodromul deschis operațiunilor comerciale.

Planul general al unui aeroport

1- pista de decolare-aterizare;

2 – aerogara

3 – platforma de deservire;

4 – platforma de parcare;

5 – căile de acces;

6 – hangarul de revizie-reparatii;

7– gospodăria de combustibil

Transportul aerian efectuează deplasarea în spațiu a bunurilor și oamenilor cu ajutorul aeronavelor.

Printre particularitățile tehnico-economice ale transportului aerian se numără:

– rapiditatea – este caracteristica esențială a transportului aerian. Aceasta este evidențiată de viteza mare de deplasare a aeronavelor ce nu poate fi egalată de niciun alt mijloc de transport;

– regularitatea – constă în aceea că transportul aerian se efectuează după un program precis în orice perioadă a anului, atât ziua, cât și noaptea;

– oportunitatea – se referă la faptul că acest mod de transport pune la dispoziția celor interesați, oricând și oriunde sunt amenajate puncte terminale, cel mai modern mijloc de transport.

Transportul aerian a revoluționat transportul global, reducând dramatic timpul necesar călătoriei pe mari distanțe. Călătoriile peste oceane, care ar fi putut dura săptămâni sau chiar ani, acum pot fi făcute în câteva ore.

Avionul este o aeronavă cu aripi, mai grea decât aerul dislocuit de ea, echipată cu grupuri motopropulsoare sau cu reactoare care îi asigură propulsia si sustentatia. Propulsia avionului se obtine prin forta de tractiune produsă de elice sau de reactoare, iar sustentatia se obtine prin portanta exercitată pe suprafata portantă a aripii, datorită miscării relative dintre avion si mediul înconjurător.

Caracteristicile principale ale unui avion sunt: lungimea, anvergura (distanta dintre extremitătile aripilor), înăltimea, numărul si tipul motoarelor, masa maximă la decolare, masa sarcinii utile maximă, numărul locurilor, masa combustibilului de alimentare completă, viteza de croazieră, distanta maximă de zbor fără escală (distanta de croazieră), înăltimea maximă de zbor.

Elicopterul este o aeronavă, cu sustentatie realizată prin elice portante antrenate de motoare, capabilă să decoleze si să aterizeze pe verticală fără rulaj pe teren si să planeze în aer la punct fix. Sustentatia în zborul vertical se obtine prin deplasarea continuă în jos a unei mase mari de aer, cu ajutorul unor elice portante numite rotoare, iar tractiunea necesară zborului de translatie se obtine prin înclinarea axei rotorului în directia de zbor si în sens corespunzător celui de înaintare.

În general, un elicopter cuprinde: echipamentul de sustentatie, compus din unul sau mai multe rotoare; fuzelajul cu aterizorul; echipamentul motor pentru antrenarea rotoarelor; echipamentul de bord si organele de conducere.

Elicopterele se întrebuintează pentru efectuarea transportului de pasageri, postă si mărfuri pe distante mici si în locuri greu accesibile, precum si în scopuri sanitare, utilitare, turistice.

Baloanele și dirijabilele sunt vehicule mai ușoare decât aerul, care se bazează pe aer cald sau gaze mai ușoare decât aerul pentru a obține portanță. Baloanele se bazează pe curenții de aer pentru propulsie și sunt folosite mai ales pentru recreere sau cercetări asupra vremii de mare altitudine. Dirijabilele și zeppelinele combină un balon cu gaz mai ușor decât aerul cu elici pentru navigație și manevrabilitate.

C) Transportul naval

Transportul naval – maritim si fluvial – este, după cum se cunoaste, un transport destinat deplasării încărcăturilor (marfă sau călători) de masă mare pe distante lungi, cu viteze reduse, dar si cu costuri minime.

Transportul fluvial se efectuează pe ape interioare – râuri si fluvii – si are trei componente principale: navele, porturile si senalul navigabil, acesta din urmă constituind calea de transport.

Între parametrii acestor trei elemente există o interdependentă, o corelatie si o conditionare reciprocă.

În afară de caracteristicile principale si generale ale transportului naval, transportul fluvial în unele regiuni geografice se caracterizează printr-o activitate sezonieră, datorită înghetului din timpul iernii.

Transportul maritim se efectuează pe mări si pe oceane si are două componente principale: navele si porturile. Calea de transport este însăsi marea, care conditionează parametrii navelor si ai porturilor si corelatia dintre acestia.

Dat fiind că majoritatea activitătii transportului naval se efectuează în trafic international, organizarea acestei activităti se face în conformitate cu regulile si normele acestui trafic.

Transportul mărfurilor se poate face cu nave proprii sau cu nave străine destinate cărăusiei, iar actiunea de punere a navei de către armator (proprietarul navei) la dispozitia navlositorului (celui care solicită folosirea navei) pentru efectuarea transportului se numeste navlosire.

În transporturile de călători, sistemul naval se situează, în zilele noastre, pe ultimul loc si aceasta datorită în principal vitezei mici de deplasare. El rămâne însă de actualitate prin organizarea croazierelor. Datorită cresterii cererii pentru asemenea aranjamente, se manifestă o relativă sporire a traficului naval si a ponderii pe care acesta o ocupă în traficul total de călători. Croaziera este un serviciu de turism care constă în petrecerea sejurului la bordul unei nave special amenajate, oferindu-se călătorilor nu numai un voiaj obisnuit, ci si unele divertismente deosebite si totodată posibilitatea vizitării unor porturi si localităti în afara granitelor tării.

Nava. Prin navă se întelege un vehicul amenajat în scopul efectuării transportului pe apă si echipat, de cele mai multe ori, cu un grup propulsor propriu necesar deplasării.

Părtile principale ale unei nave sunt corpul, grupul propulsor, masinile, auxiliare, echipamentul si amenajările.

Vedere în plan orizontal a unei nave

Vedere laterală a navei

Lp- lungimea la linia de plutire

Lt – lungimea totala de gabarit

Bp- latimea la linia de plutire

Bt- Latimea maxima

T- pescajul

H – inaltimea de constructie

F – inaltimea bordului liber

Caracteristicile geometrice ale navei

D) Transporturi speciale

Transporturile speciale sunt transporturi neconvenționale, a căror pondere a crescut substanțial în ansamblul transporturilor și care se efectuează cu mijloace total diferite de cele clasice.

Spre exemplu, transporturile prin conducte sunt utilizate pentru deplasarea unor mărfuri de masă lichide, în flux continuu, în relații de transport stabile. Acest mod de transport prezintă un cost scăzut, pierderi minime de manipulare, nu este influențat de condițiile atmosferice, nu afectează mediul înconjurător, necesită personal de deservire redus, prezintă regularitate și se efectuează fără cursă goală.

Tehnologii neconvenționale de transport

Transportul prin tehnologii neconvenționale constă în utilizarea unor mijloace de transport mai puțin poluante, ce sunt construite pe baza următoarelor tehnici:

Utilizarea de carburanți mai putin poluanți, precum hidrogenul sau biogazul.

Înlocuirea motoarelor cu carburant (clasic) cu motoare electrice ("ecologice"), care funcționează fără zgomot și nu sunt direct poluante (ale străzii).

Transportul realizat cu ajutorul tehnologiilor neconvenționale nu este încă organizat și integrat în rețelele obișnuite de transport existente. Tehnologiile neconvenționale au apărut în transportul terestru ca o necesitate de reducere a poluării produse de automobile și a supraaglomerării șoselelor și orașelor (datorită creșterii numărului și diversificării tipurilor de mijloace de transport).

În partea de transport rutier pot fi identificate următoarele tipuri de mijloace de transport neconvenționale:

Autoturismele cu motoare electrice sunt vehicule (relativ) nepoluante, dar au deocamdată și dezavantaje (cantitate mică de energie stocată (acumulată), cost ridicat, timp mare de încărcare a bateriilor acumulatoare).

Automobilele cu hidrogen au la baza funcționării reacția dintre hidrogen și oxigenul din aer.

Automobilele cu biogaz sunt asemănătoare celor cu combustibil lichid, deosebirea dintre acestea fiind ca motoarele au fost modificate in scopul utilizării biogazului obținut prin fermentația unui amestec de ape uzate și deșeuri din industria agroalimentară.

GPL (Gaz Petrolier Lichefiat) este un tip de gaz, folosit tot mai des pentru alimentarea autoturismelor datorita consumului redus precum si a nivelului scazut de poluare creat.

În transportul feroviar există:

Maglev – este un tren cu o construcție specială ("Plutomagnet-tren"), ce se deplasează "pe o pernă magnetică" deasupra unei șine metalice, fără a o atinge; plutirea magnetică se bazează pe respingerea campurilor magnetice de același semn.

Monorailul este un tren ce rulează dedesuptul sau deasupra unei șine metalice speciale, suspendate la o anumita înălțime.

Singurul mijloc de transport utilizat in transportul neconvetional naval este aeroglisorul ce poate trece atat pe cat si peste uscat in zonele mlăștinoase. Aeroglisorul este un vehicul ce se deplasează atingând apa sau solul doar cu marginile flexibile de cauciuc. "Circumferință" flexibilă a vehiculului face posibilă crearea unei perne de aer suspensoare între aeroglisor și suprafața (apă, teren) pe care rulează acest vehicul

III ASIGURARILE AFERENTE TRANSPORTULUI RUTIER

1. ASIGURAREA DE ACCIDENTE PERSOANE

Are ca obiect persoana fizică în sine. Aceasta se încheie pentru diminuarea consecințelor negative cauzate de accidente.

A.DISPOZIȚII GENERALE

În baza Contractului și în schimbul plății primelor de asigurare, Asigurătorul se obligă, la producerea unui eveniment asigurat, să acorde Indemnizație potrivit prezentelor Condiții particulare.

Obiectul asigurării îl constituie viața și integritatea corporală a Asiguratului.

Orice declarații făcute de Contractant la încheierea Contractului, pe parcursul valabilității acestuia sau în legătură cu acordarea de Indemnizații se consideră ca fiind declarații ale Asiguratului.

EXCLUDERI

RISCURI ASIGURATE, EVENIMENT ASIGURAT

RISCURI ASIGURATE, EVENIMENT ASIGURAT

B.DEFINIȚII

B.1. În cuprinsul contractului de asigurare la care prezentele Condiții sunt anexate, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

B.1.1. Accident: vătămarea violentă a organismului ce provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;

B.1.2. Asigurat: persoana nominalizată în contractul de asigurare, care are un interes cu privire la obiectul asigurării și care încheie/pentru care se încheie acest Contract cu Asigurătorul;

B.1.3. Beneficiar: beneficiarul desemnat de Asigurat sau, în lipsa acestuia, moștenitorul legal al Asiguratului, îndreptățit să primească Indemnizația în acord cu Contractul;

B.1.4. cheltuieli în sarcina Asiguratului:

a) orice prime restante în baza Contractului (prime cu scadențe anterioare acordării Indemnizației),

b) primele datorate (cu scadențe ulterioare acordării Indemnizației) în baza Contractului până la sfârșitul perioadei asigurate (această diminuare se aplică sau nu, în funcție de opțiunea Asigurătorului),

c) orice alte sume, conform Contractului;

B.1.5. Contract (de asigurare): contractul în baza căruia Contractantul asigurării sau Asiguratul se obligă să plătească o primă Asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii evenimentului asigurat, să plătească o indemnizație, după caz,

Asiguratului sau Beneficiarului; include prezentele Condiții de asigurare; include polița de asigurare și orice alt document atașat/anexat acesteia (condiții de asigurare, specificație, supliment de asigurare etc);

B.1.6. Contractant: persoana care încheie Contractul pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană și se obligă față de asigurător să plătească prima de asigurare;

B.1.7. incapacitate temporară de muncă: imposibilitatea temporară a Asiguratului de a-și desfășura activitatea ca urmare a tulburării unei stări funcționale (de cel puțin trei zile calendaristice);

B.1.8. Indemnizație: suma datorată de Asigurător Asiguratului sau, după caz, Beneficiarului, în urma producerii evenimentului asigurat;

B.1.9. invaliditate de gradul I: pierdere totală a capacității de muncă, a capacității de autoservire (autoîngrijire, activități gospodărești etc.), necesitând asistență permanentă din partea altei persoane;

B.1.10. invaliditate de gradul II: pierdere totală a capacității de muncă, dar cu conservarea capacității de autoservire (autoîngrijire, activități gospodărești etc.);

B.1.11. invaliditate de gradul III: pierdere a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, acest statut fiind compatibil cu prestarea unei activități profesionale cu program redus și în condiții adecvate de solicitare.;

B.1.12. împrejurări esențiale privitoare la asigurare: cele înscrise în cererea chestionar inclusă în Contract;

B.1.13. program de lucru: timpul în care Asiguratul desfășoară procesul de muncă ori își îndeplinește îndatoririle de serviciu; se consideră, de asemenea, accident produs în timpul programului de lucru (accident de muncă):

a) accidentul produs în timpul vizitelor în întreprindere și/sau unitate, efectuate cu permisiunea angajatorului;

b) accidentul produs în timpul îndeplinirii de sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activități culturale, sportive, în țară sau în afara granițelor țării (acoperirea se interpretează în funcție de acoperirea teritorială precizată în Poliță), în timpul și din

cauza îndeplinirii acestor sarcini;

c) accidentul produs în cadrul activităților cultural sportive organizate, în timpul și din cauza îndeplinirii acestor activități;

d) accidentul suferit de Asigurat ca urmare a unei acțiuni întreprinse din proprie inițiativă pentru salvarea de vieți omenești;

e) accidentul produs ca urmare a unei acțiuni întreprinse din proprie inițiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care amenință avutul public și privat;

f) accidentul cauzat de activități care nu au legătură cu procesul muncii, dacă acesta se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceasta, în timpul programului de muncă, și nu se datorează culpei exclusive a Asiguratului;

g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul și pe traseul normal de la domiciliul Asiguratului la locul de muncă organizat de angajator și invers;

h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;

i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este încadrat Asiguratul, ori de la orice alt loc de muncă organizat de aceasta, la o altă persoană juridică sau fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor de

muncă, pe durata normală de deplasare;

j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă Asiguratul prelua sau preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecție sau orice alt echipament pus la

dispoziție de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieșirea din întreprindere sau unitate și invers;

k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum și în timpul și pe traseul normal spre și de la aceste locuri;

l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegați pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara granițelor țării, pe durata și traseul prevăzute în documentul de deplasare; (acoperirea se interpretează în funcție de

acoperirea teritorială precizată în Poliță);

m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări și servicii pe teritoriul altor țări, în baza unor contracte, convenții sau în alte condiții prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul și din cauza îndeplinirii

îndatoririlor de serviciu; (acoperirea se interpretează în funcție de acoperirea teritorială precizată în Poliță);

n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecționare a pregătirii profesionale, în timpul și din cauza efectuării activităților aferente stagiului de practică;

o) accidentul determinat de fenomene sau calamități naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur, inundație, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;

p) dispariția unei persoane, în condițiile unui accident de muncă și în împrejurări care îndreptățesc presupunerea decesului acesteia (decesul va trebui, totuși, dovedit/încadrat conform legii);

q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.

(În situațiile menționate la alin. g), h), i) și l) de mai sus, deplasarea trebuie să se facă fără abateri nejustificate de la traseul normal și, de asemenea, transportul să se facă în condițiile prevăzute de reglementările de securitate și sănătate în muncă sau de circulație

în vigoare

2. ASIGURAREA MĂRFURILOR PE TIMPUL TRANSPORTULUI

(CARGO)

A. DISPOZIȚII GENERALE

În baza Contractului și în schimbul plății primelor de asigurare, Asigurătorul se obligă, la producerea unui eveniment asigurat, să acorde despăgubire.

Asigurarea se consideră încheiată în momentul în care sunt îndeplinite cumulative urmatoarele condiții:

a) Contractul a fost semnat de către Asigurat/Contractant și Asigurător;

b) a fost plătită prima de asigurare . Obiectul asigurării îl constituie mărfurile supuse unui transport, conform celor precizate în Contractul de asigurare.

La opțiunea Asiguratului, în asigurare pot fi incluse și alte articole.

Asigurarea este în vigoare doar pentru Asigurat având calitatea de persoană domiciliată/înregistrată în România și doar pentru transporturi având punctul de plecare/sosire în Romania.

Orice altă acoperire teritorială va fi considerată valabilă doar dacă este convenită în scris, prin documente distincte, semnate de Asigurat/Contractant și Asigurător.

Perioada asigurată:

a) începe la data prevăzută în Contract, dar nu mai devreme de ora 0:00 a zilei următoare celei în care s-a plătit prima de asigurare sau, după caz, cea dintâi rată de primă (ori s-a prezentat ordinul de plată vizat de banca la care Asiguratul/Contractantul are contul de

disponibil);

b) încetează la ora 24:00 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat Contractul sau, după caz, în conformitate cu prevederile (din Contract sau prevăzute de lege) privind denunțarea/rezilierea.

B. EXCLUDERI

C. ACORDAREA DESPĂGUBIRILOR

D. OBLIGAȚIILE ASIGURATULUI /CONTRACTANTULUI

D.1. La încheierea și/sau pe parcursul valabilității Contractului, Asiguratul/Contractantul este obligat:

a) să pună la dispoziția Asigurătorului (prin completarea cererii chestionar) toate elementele esențiale și toate datele relevante referitoare la riscurile pentru care solicită asigurarea;

b) să comunice în scris, în termen de 72 ore, orice modificări survenite față de condițiile inițiale ale riscului asigurat, precum și toate informațiile și detaliile suplimentare solicitate de Asigurător;

c) să permită Asigurătorului să efectueze inspecții de risc și să verifice obiectul asigurării ori de câte ori consideră necesar;

d) să ofere, Asigurătorului, la cererea acestuia, informații reale și complete cu privire la obiectul asigurării;

e) să îndeplinească eventualele recomandări făcute de Asigurător cu privire la evitarea producerii riscului/evenimentului asigurat;

f) să permită Asigurătorului să inspecteze și să examineze toate locațiile/faptele/acțiunile/actele ce ar putea avea legătură cu producerea evenimentului asigurat, ori de câte ori consideră necesar.

D.2. În cazul producerii evenimentului asigurat, Asiguratul/ Contractantul este obligat:

a) să înștiințeze imediat, după caz, poliția, pompierii sau alte organe de cercetare, cele mai apropiate, cerând acestora efectuarea de cercetări și întocmirea de documente cu privire la cauzele și împrejurările producerii evenimentului asigurat;

b) să înștiințeze, în scris, Asigurătorul, în ziua lucrătoare imediat următoare, despre producerea unui eveniment care ar putea da naștere la acordarea de despăgubire, precizând valoarea estimată a daunei suferite/prejudiciului provocat;

c) să pună la dispoziția Asigurătorului:

c.1) actele de constatare întocmite de organele abilitate (poliție, pompieri etc) și de specialitate,

c.2) toate detaliile și informațiile necesare pentru evaluarea evenimentului asigurat;

d) să permită Asigurătorului efectuarea de verificări referitoare la cauza și mărimea daunelor asigurate și la alte elemente pe care Asigurătorul le consideră relevante;

e) să declare în scris existența altor asigurări în vigoare, încheiate pentru aceleași acoperiri/același obiect al asigurării;

f) să se abțină de la orice recunoaștere, față de terți, a responsabilității sale în producerea evenimentului care ar putea duce la acordarea de despăgubire.

D.3. În caz de furt, Asiguratul/Contractantul este obligat:

a) să comunice poliției și Asigurătorului orice informații ce ar putea conduce la găsirea obiectului asigurării și să facă demersurile necesare pentru descoperirea făptașilor și redobândirea acestuia, chiar după ce a primit despăgubirea de la Asigurător;

b) să anunțe Asigurătorul dacă obiectul asigurării furat/părțile acestuia a/au fost găsite, în termen de cel mult o zi lucrătoare de la luarea la cunoștință a acestui fapt;

c) să comunice în termen de o zi lucrătoare, identificarea de către organele de poliție a autorilor furtului și/sau găsirea obiectului asigurării și, dacă este cazul, să restituie, total sau parțial, despăgubirea primită.

D.4. La producerea evenimentului asigurat, Asiguratul este obligat:

a) să ia, pe seama Asigurătorului și în cadrul sumei asigurate, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea daunelor/ prejudiciilor (inclusiv paza resturilor de după producerea evenimentului asigurat, dacă aceasta este necesară);

b) să nu modifice starea de fapt rezultată în urma producerii evenimentului asigurat fără acordul Asigurătorului (prevederea nu se aplică dacă, prin aceasta, nu va putea fi respectată condiția precizată la punctul D.4.a) de mai sus).

D.5. Pentru acordarea despăgubirii și stabilirea corectă a cuantumului acesteia, Asiguratul este obligat să pună la dispoziția Asigurătorului, după caz:

a) listele în detaliu cu daunele suferite/prejudiciile provocate, cuprinzând datele legate de valoarea obiectului asigurării ce a suferit pierderea/avarierea;

b) facturile, bonurile, orice alte acte necesare pentru verificări;

c) orice alte acte/documente solicitate de Asigurător în scopul stabilirii cauzelor producerii pierderii/avarierii și a dimensiunilor acesteia.

D.6. Nerespectarea de către ASIGURAT/CONTRACTANT a oricărei obligații ce-i revine, anulează dreptul acestuia de a primi despăgubire.

F. OBLIGAȚIILE ASIGURĂTORULUI

F.1. Asigurătorul are obligația să înceapă constatarea și evaluarea daunelor/prejudiciilor prin reprezentanții săi, în termen de 5 (cinci) zile lucrătoare de la data avizării producerii evenimentului asigurat.

F.2. Termenul de acordare a despăgubirilor nu va depăși 30 (treizeci) de zile calendaristice de la data completării dosarului de daună cu toate documentele solicitate de Asigurător, în forma și conținutul cerute de acesta.

G. DEFINIȚII

G.1. În cuprinsul contractului de asigurare la care prezentele Condiții sunt anexate, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

G.1.1. Asigurător: Societatea de asigurari

G.1.2. Benefiar: beneficiarul despăgubirii, desemnat în Poliță sau, în lipsa acestuia, moștenitorul legal al Asiguratului, îndreptățit să primească despăgubirea în acord cu prevederile Contractului;

G.1.3. Contract (de asigurare): polița de asigurare și orice alt document anexat acesteia (condiții de asigurare, specificație, supliment de asigurare etc);

G.1.4. Contractant (al asigurării): persoana, alta decât Asiguratul, care încheie contractul de asigurare pentru Asigurat și se obligă să plătească prima de asigurare;

G.1.5. daună: prejudiciul suferit de Asigurat ca urmare a pierderii/avarierii obiectului asigurării;

G.1.6. daună parțială: avariere în așa măsură încât refacerea prin reparații/ recondiționări sau utilizarea resturilor este posibilă, prețul acestei refaceri fiind mai mic decât valoarea obiectului asigurării la data producerii evenimentului asigurat;

G.1.7. daună totală:

a) daună totală constructivă;

b) daună totală reală;

G.1.8. daună totală constructivă: situație în care obiectul asigurării este abandonat de către Asigurat în favoarea Asigurătorului,

a) fie în situația în care obiectul asigurării a suferit o daună totală reală,

b) fie în situația în care costul recuperării, recondiționării și expedierii obiectului asigurării la destinația până la care acesta este asigurat ar depăși valoarea acestuia la sosire;

G.1.9. daună totală reală:

a) distrugere fără resturi ce se mai pot valorifica, sau

b) avariere în așa măsură încât recondiționarea este imposibilă, sau

c) avariere în așa măsură încât recondiționarea, deși posibilă, se poate face cu un preț ce depășește sau este egal cu valoarea obiectului asigurării, sau

d) Asiguratul este privat de obiectul asigurării;

e) situația în care, după un timp rezonabil, nu există informații cu privire la nava dispărută, dauna reală fiind prezumată;

G.1.10. eveniment asigurat: pierdeea sau avarierea obiectului

asigurării:

G.1.11. franșiză: partea din dauna asigurată suportată de Asigurat; pentru daunele asigurate care sunt sub valoarea corespunzătoare franșizei nu se acordă despăgubire;

G.1.12. furt:

a) furt prin efracție, prin acte de tâlhărie sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate (dacă aceasta a fost obținută de autorul faptei prin efracție/prin acte de tâlhărie);

b) urmările furtului sau tentativei de furt, așa cum a fost acesta precizat la punctul G.1.12.a) de mai sus;

G.1.13. grevă: încetarea, colectivă și voluntară, de către salariați, a muncii, hotărâtă în condițiile legii; în sensul prezentei asigurări, se consideră risc asigurat:

a) acțiunea oricărei persoane participante la o grevă, dacă această acțiune este în legătură cu greva;

b) acțiunea legală a autorităților legal constituite pentru suprimarea/încercarea de suprimare a unei greve și/sau a efectelor acesteia;

G.1.14. grevă patronală: închiderea de către patroni și/sau manageri a unei firme sau a unei părți din aceasta, în scopul aceptării de către angajați a condițiilor reclamate de patroni/manageri;

G.1.15. revoltă: manifestație care creează agitație/dezordine, neînsoțită de acțiuni militare, la care participă cel puțin 3 persoane aflate sub propria autoritate și cu un scop comun de natură privată, plasate la locul unde s-a produs începutul scopului comun, care au intenția de a se apăra reciproc, prin forță/violență dacă este nevoie, împotriva oricui li se opune în atingerea scopului lor; în sensul prezentei asigurări, se consideră risc asigurat:

a) acțiunea oricărei persoane participante la o revoltă, dacă această acțiune este în legătură cu revolta;

b) acțiunea legală a autorităților legal constituite pentru prevenirea/ încercarea de prevenire ori suprimarea/încercarea de suprimare a unei revolte și/sau a efectelor acesteia;

G.1.16. tulburări civile: manifestații violente, neorganizate, prelungite, neînsoțite de acțiuni militare, mai grave decât revolta, la care participă o masă mare de oameni având un scop general, care amenință sau comit acte de violență și distrug proprietăți;

G.1.17. valori: bunuri de următoarele categorii: bani; bijuterii; blănuri; pietre prețioase (prelucrate sau nu); metale prețioase (prelucrate sau nu); perle; hârtii de valoare; titluri de valoare/de proprietate; timbre poștale/judiciare; bunuri de patrimoniu;

G.2. Oriunde în cuprinsul Contractului este scris ASIGURAT ori CONTRACTANT (cu majuscule), prin acest termen se va înțelege, după caz, Asiguratul/Contractantul și următoarele persoane aflate în relație cu acesta:

a) în cazul Asiguratului/Contractantului persoană juridică:

a.1) prepușii și/sau reprezentanții, în timp ce acționează în această calitate

a.2) persoanele pentru care este obligat să răspundă potrivit legii;

b) în cazul Asiguratului/Contractantului persoană fizică

b.1) persoanele pentru care este obligat să răspundă potrivit legii,

b.2) soțul (soția), copii Asiguratului,

b.3) persoanele aflate în întreținere;

b.4) persoanele care locuiesc/gospodăresc împreună cu Asiguratul/ Contractantul.

G.3. Orice termen pentru care nu se precizează expres aria de aplicare, va fi raportat la diferitele acoperiri/tipuri de transporturi în conformitate cu legea, normele aplicabile ori documentele „Institute Cargo Clauses 2009“.

3. ASIURAREA DE RASPUNDERE CIVILA A TRANSPORTATORULUI IN CALITATE DE CARAUS PENTRU MARFURILE TRANSPORTATE PE CALE RUTIERA – CMR-

A. DISPOZIȚII GENERALE

A.1. Prevederile prezentului contract se completează cu cele din Legea 136/1995 cu modificările și completările ulterioare.

A.2. Cerere-chestionar, completată și semnată de către Asigurat, face parte integrantă din prezentul contract.

A.3. Asigurarea este valabilă și în cazul transporturilor combinate (cazul unui contract unic de transport , în care parte din traseul de transport se efectuează pe altă cale decât cea rutieră, fără transbordarea mărfii din autovehicul).

A.4. Asigurarea este valabilă numai in cazul transporturilor efectuate conform legislației române , numai dacă transportatorul deține toate licențele și aprobările legale necesare executării transporturilor asigurate, iar transportul este efectuat în baza unui contract remunerat de transport rutier cu autovehicule.

A.5. Asigurarea este valabilă numai pe teritoriul României /sau pe teritoriul României și străinătate(locul primirii mărfii pentru transport sau locul de livrare este in România)

A.6. Asigurarea nu este valabilă in cazul transportatorilor care sunt ei înșiși proprietarii mărfurilor transportate.

A.8. Asigurarea se încheie în mod obișnuit pe o perioadă de un an.Se pot conveni și perioade mai scurte (minim 3 luni). Asigurarea se poate încheia și pe durata unui singur transport.

A.9 Polița de asigurare intră în vigoare la ora „0” a zilei următoare celei în care s-a emis polița și

s-a încasat prima de asigurare sau avansul.

A.10. Răspunderea ASIGURATORUL încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada înscrisă în contract sau înaintea acestui termen în următoarele situații:

– prin acordul de voință al părților;

– denunțarea sau rezilierea contractului: contractul de asigurare poate fi denuntat in scris de catre oricare dintre parti cu respectarea unui termen de preaviz de 20 de zile calculate de la data primirii notificarii de catre cealalta parte ;

– la data producerii unei daune totale/ epuizării sumei asigurate.

A.11. ASIGURATORUL acoperă prejudiciile cauzate de riscurile asigurate, produse în perioada de valabilitate a contractului și numai dacă păgubitul (sau Asiguratul dacă a despăgubit pe păgubit ) își valorifică pretențiile în cadrul termenului de prescripție.

A.12. Asigurarea acoperă răspunderea Asiguratului în calitate de cărăuș din momentul preluării mărfurilor pentru transport și până în momentul predării lor către destinatar (dacă datele acestora sunt incluse in perioada de valabilitate inscrisă în poliță).

B. RISCURI ASIGURATE

B.1. Asiguratorul acordă despăgubiri pentru prejudicii de care Asiguratul răspunde în calitate de cărăuș, față de marfa transportată cu mijloacele de transport menționate în polița de asigurare.

B.2. Asigurătorul acoperă daunele provocate din culpa Asiguratului constând în:

– avarierea mărfii

– pierderea parțială sau totală a mărfurilor transportate

– furtul prin efracție al mărfii

B.3. În limitele sumei asigurate ASIGURATORUL despăgubește și cheltuielile de salvare și/sau limitare a pagubei dacă se face dovada ca aceste măsuri au fost necesare și paguba s-a produs datorită unor cauze cuprinse în asigurare.

B.4. Răspunderea transportatorului acoperită prin asigurare este cea prevăzută in cap.IV, art.17 – 26 din „Convenția privind contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele „ (C.M.R.) și cu respectarea prevederilor acestei convenții.

Extras din CONVENȚIE C.M.R.

CONVENȚIE – ARTICOLUL 17

1. Transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parțială sau pentru avarie produse între momentul primirii mărfii și cel al eliberării acesteia, căt și pentru întârzierea în eliberare.

2. Transportatorul este exonerat de această răspundere, dacă pierderea, avarierea sau depășirea termenului de livrare a avut drept cauză o culpă a persoanei care are dreptul să dispună de marfă, un ordin al acesteia nerezultând dintr-o culpă a transportatorului, un viciu propriu al mărfii sau circumstanțe pe care transportatorul nu putea să le evite și ale căror consecințe nu le putea preveni.

3. Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de răspundere, nici defecțiunea vehiculului pe care-l folosește pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la care a închiriat vehiculul sau a prepușilor acesteia.

4. Ținând cont de articolul 18 paragrafele 2 până la 5, transportatorul este exonerat de răspundere dacă pierderea sau avaria rezultă din riscurile particulare inerente uneia sau mai multora dintre următoarele fapte:

a) folosirea de vehicule descoperite, fără prelate, dacă această folosire a fost convenită într-un mod expres și menționată în scrisoarea de trăsură:

b) lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru mărfurile expuse prin felul lor la stricăciuni sau avarie, când aceste mărfuri nu sunt ambalate sau sunt rău ambalate;

c) manipularea, încărcarea, stivuirea sau decărcarea mărfii de către expeditor sau destinatar sau de către persoane care acționează în contul expeditorului sau al destinatarului;

d) natura unor mărfuri expuse, datorită cauzelor inerente înseși naturii lor, fie la pierderea totală sau parțială, fie la avarie în special prin spargere, rugină, deteriorare internă și spontană, uscare, curgere, pierdere normală sau prin acțiunea insectelor sau rozătoarelor;

e) insuficiența sau imperfecțiunea marcajelor sau a numerelor coletelor;

f) transportul de animale vii;

5.Dacă în baza prezentului articol, transportatorul nu răspunde de unii factori care au cauzat dauna, răspunderea sa nu este angajată decât în măsura în care factorii de care el răspunde, în baza prezentului articol, au contribuit la daună.”

CONVENȚIE – ARTICOLUL 18

“1. Sarcina probei că pierderea, avaria sau întârzierea eliberării a avut drept cauză unul dintre factorii prevăzuți în art. 17, paragraful 2 incumbă transportatorului.

2. Când transportatorul stabilește că, ținând seama de circumstanțele de fapt, pierderea sau avarierea a putut să rezulte din unul sau mai multeriscuri particulare prevăzute în art. 17, paragraful 4, există prezumția că ea a rezultat din această cauză. Cel în drept poate totuși să facă dovada că dauna nu a avut drept cauză, în întregime sau parțial, unul dintre aceste riscuri.

3. Prezumția arătată mai sus nu este aplicabilă în cazul prevăzut de art.17, paragraful 4, lit. a, dacă este vorba de o pierdere anormală sau o pierdere de colete.

4. Dacă transportul este efectuat cu ajutorul unui vehicul amenajat în vederea protejării mărfurilor împotriva influenței căldurii, a frigului, a variațiilor de temperatură sau a umidității aerului, transportatorul nu poate invoca beneficiul prevederilor art. 17, paragraful 4, lit. d decât dacă face dovada că toate măsurile care îi incumbă, ținând cont de circumstanțe, au fost luate în ceea ce privește alegerea, întreținerea și folosirea acestor amenajări și că el s-a conformat instrucțiunilor speciale care i-au fost date.

5. Transportatorul nu poate invoca beneficiul prevederilor art. 17, paragraful 4, lit. f decât dacă face dovada că toate măsurile care îi incumbă în mod normal, ținând cont de circumstanțe, au fost luate și că el s-a conformat instrucțiunilor speciale care i-au fost date."

CONVENȚIE -ARTICOLUL 23

1.„ Când în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, este pusă în sarcina transportatorului o despăgubire pentru pierderea totală sau parțială a mărfii, această despăgubire este calculată după valoarea mărfii la locul și în momentul primirii acesteia pentru transport.

2. Valoarea mărfii este determinată pe baza cursului bursei sau în lipsa acestuia, pe baza prețului curent a pieței, sau în lipsa amândurora, pe baza valorii uzuale a mărfurilor de acelasi fel și de aceeași calitate.

3. Totuși, cuantumul despăgubirii nu poate depăși 25 franci per kg de greutate brută lipsă.Prin franc se întelege francul-aur, cu greutatea de 10/31 grame și conținut de finețe de 0,900.

4. În plus, se restituie taxa de transport, taxele vamale și alte cheltuieli ivite cu ocazia transportului mărfii, în totalitate în caz de pierdere totală și proporțional în caz de pierdere parțială; alte daune-interese pentru pierdere nu sunt datorate.

5.În cazul depășirii termenului de livrare și dacă cel drept face dovada ca din această întârziere a rezultat un prejudiciu, transportatotul este ținut să plătească daune care nu pot depăși prețul transportului.

6.O despăgubire mai mare nu poate fi pretinsă de la transportator decât în cazul in care, in conformitate cu art.24 și 26 a fost făcută o declarație cu privire la valoarea mărfii sau cu privire la valoarea suplimentară a mărfii.”

CONVENȚIE -ARTICOLUL 24

Expeditorul poate să declare in scrisoarea de trăsură, contra plății unui supliment de preț convenit, o valoare a mărfii care depășeste limita menționată la pct.3 al art.23 și, în acest caz valoarea declarată înlocuieste această limită .”

CONVENȚIE – ARTICOLUL 25

“1. În caz de avarie, transportatorul plătește contravaloarea deprecierii mărfii, calculată pe baza valorii stabilite în conformitate cu articolul 23, paragrafele 1, 2 și 4.

2. Totuși, despăgubirea nu poate să depășească:

a) dacă totalul expediției este depreciat prin avarie, suma care ar trebui plătită în caz de pierdere totală;

b) dacă numai o parte a expediției a fost depreciată prin avarie, suma care ar trebui plătită în caz de pierdere a părții depreciate".

CONVENȚIE – ARTICOLUL 26

“1. Expeditorul poate fixa, făcând mențiunea respectivă în scrisoarea de trăsură și contra plății unui supliment de preț stabilit convenit, suma care reprezintă un interes special la eliberare, pentru cazul unei pierderi sau avarii și pentru cazul depășirii termenului convenit.

2. Dacă a fost făcută o declarație de interes special la eliberare, poate fi cerută – independent de despăgubirile prevăzute în art. 23, 24 și 25 și până la concurența contravalorii interesului declarat – o despăgubire egală cu paguba suplimentară pentru care s-a făcut dovada.

C. EXCLUDERI

C.1.Pierderea sau avarierea provocată de sau ca urmare:

a) contaminări radiocative;

b) război, invazie, acțiune a dușmanului străin, ostilități sau operațiuni de război, tulburări civile; revolte, răscoale populare sau militare, insurecție, rebeliune, revoluție, guvern militar sau uzurpat, lege marțială sau stare de asediu, tulburări de stradă, greve, mișcări muncitorești sau acte cu rea intenție;

c) acte de terorism care în sensul acestei exceptări înseamnă folosirea violenței în scopuri politice și includ orice folosire a violenței în scopul de a pune publicul sau orice parte a publicului în pericol;

d) unde de presiune cauzate de avioane sau orice alte obiecte aeriene care zboară cu viteze sonice sau supersonice.

C.2. Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:

a) pagube indirecte (ca de exemplu scăderea prețurilor mărfurilor, pierderi de interes, diferențe de curs, pierderi cauzate prin neutilizarea sau neexploatrea mărfurilor);

b) cheltuieli făcute pentru transformarea sau îmbunătățirea bunurilor în comparație cu starea lor dinaintea producerii evenimentului asigurat, cele pentru repararea unor avarii sau distrugeri produse din cauze necuprinse în asigurare și nici cele pentru reparații, recondiționări sau restaurări nereușite;

c) pagubele produse de asigurat cu intenție sau dintr-o neglijență gravă de către asigurat, dacă aceasta rezultă neechivoc din actele încheiate de organele în drept;

d) amenzi de orice fel, penalități, dobânzi, precum și cheltuieli de judecată la plata cărora ar fi obligat Asiguratul prin hotărâre penală, precum și cheltuieli de executare a hotarârilor privind plata despăgubirilor;

e) pagubele produse datorită depășirii termenului de livrare din cauze neimputabile Asiguratului;

f) pagubele produse în situații în care, din actele încheiate de organele în drept, rezultă că:

– autovehiculul asigurat nu avea certificat de înmatriculare valabil sau altă autorizație de

circulație valabilă;

– autovehiculul era condus sau acționat de Asigurat sau prepusul său, fără permis de conducere

valabil pentru categoria respectivă de autovehicule sau permisul său era retras, anulat, reținut

în vederea anulării sau suspendării;

– asiguratul efectuează transportul fără a deține licență și aprobările legale necesare;

– asiguratul sau prepusul său, persoană fizică, care conducea autovehiculul și a produs

accidentul se afla sub influența băuturilor alcoolice sau în stare de ebrietate, ori dacă acesta s-a sustras recoltării probelor biologice necesare stabilirii alcoolemiei;

– în timpul utilizării cu știință a unui autovehicul neadecvat mărfii transporate sau al circulației pe drumuri interzise circulației publice;

– asiguratul/prepușii acestuia comit cu intenție infracțiuni ori încearcă să se sustragă de la

urmărirea penală;

– pagube produse ca urmarea a lipsei nejustificate de supraveghere sau de neluarea măsurilor necesare de securitate a autovehiculului sau mărfurilor transportate;

– prejudiciile cauzate mărfurilor care necesită controlul temperaturii pe timpul transportului, dacă autovehiculul asigurat nu este dotat cu termograf prevăzut pentru inregistrarea temperaturii;

g) pagube produse în cazul transportului mărfurilor periculoase, a celor perisabile/sensibile, tutun și alcool sau produsele lor derivate. Prin mărfuri periculoase,perisabile/sensibile se înțeleg acele mărfuri al căror transport este permis numai în condițiile unei autorizări speciale, date în condițiile stabilite de „Acordul ADR – Acordul european pentru transportul rutier al mărfurilor periculoase„ și „Acordul cu privire la transporturile internaționale de mărfuri perisabile și instalații speciale pentru aceste transporturi„.

h) Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru cazurile când nu există un contract de transport rutier (cu autovehicule) oneros (contra cost) al mărfii și când atât locul de primire la transport a mărfii cât și locul de predare a mărfii – ambele menționate în contractul de transport – nu se găsesc pe teritoriile a două țări diferite, din care cel puțin una este participantă la Convenția CMR.

D. OBLIGAȚIILE ASIGURATULUI

D.1. Să respecte obligațiile ce îi revin în calitate de transportator prin convenția CMR și prezentul contract.

D.2. Să ia măsuri potrivit împrejurărilor, Convenției CMR, dispozitiilor legale in materia transporturilor și a prezentelor condiții pentru executarea corespunzătoare a fiecăruie transport și

păstrarea și paza bunurilor aflate în custodia sa în calitate de cărăuș, pe tot parcursul transportului, în scopul prevenirii producerii evenimentelor asigurate și a limitării pagubelor în caz de producere a evenimentelor asigurate.Asigurătorul are dreptul să verifice respectarea acestei obligații, Asiguratul fiind obligat să permită acest lucru.

D.3. În cazul nerespectării de către asigurat a obligației prevăzute la paragrafele 1 si 2, asigurătorul este îndreptățit să denunțe sau să suspende polița de asigurare, în scris, începând cu ziua următoare zilei avizării, fără restituirea primelor de asigurare plătite.

D.4. În cazul în care se constată înlăturarea deficiențelor, asigurătorul poate repune în vigoare polița de asigurare, în scris, începând cu ziua următoare zilei avizării, cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 6, paragraful 6.3. privind repunerea în vigoare.

D.5. În cazurile prevăzute la paragraful 3, durata asigurării se prelungește cu perioada cât polița de asigurare a fost denunțată sau suspendată.

D.6. Să respecte pe durata transportului de mărfuri pe șosele următoarele norme de prevenire a producerii riscului de furt prin efracție :

– autovehiculele să fie dotate cu dispozitive anti-furt;

– în timpul staționării, autovehiculul să aibă activat dispozitivul anti-furt;

– în absența conducătorului auto, autovehiculul să aibă toate căile de acces închise cu chei,

geamurile ridicate, iar în interior să nu existe nicio cheie;

– staționările să aibă loc în spații supravegheate/locuri special amenajate, in afara carosabilului

drumurilor publice, după caz;

D.7. În cazul producerii evenimentului asigurat, Asiguratul este obligat:

a) sã înștiințeze imediat (maxim 24 de ore), potrivit practicii din țara respectivă, organele de politie, unitătile de pompieri sau alte organe de cercetare, cele mai apropiate de locul producerii evenimentului, cerând întocmirea de acte cu privire la cauzele si împrejurările producerii evenimentului asigurat și a pagubelor;

b) să ia pe seama Asiguratorului și în limita sumei asigurate, mãsuri pentru limitarea pagubelor, pentru salvarea bunurilor asigurate, pentru păstrarea si paza bunurilor rămase si pentru prevenirea degradărilor ulterioare, potrivit cu împrejurările;

c) să anunțe telefonic ASIGURATORUL, în maxim 24 de ore, referitor la producerea evenimentului asigurat, și în maxim 24 de ore de la sosirea în țară să înștiințeze în scris

Asigurătorul precizând felul bunurilor avariate sau distruse, data, locul, cauzele, împrejurările producerii evenimentului asigurat, locul unde se află bunurile avariate sau distruse, precum și valoarea estimativă a pagubei;

d) să nu recunoască nicio răspundere și să nu facă nicio ofertă, promisiune de plată către terți, fără acordul scris al ASIGURATORUL, în caz contrar recunoașterea /promisiunea sau plata nefiind opozabile ASIGURATORUL;

e) să pună la dispoziția ASIGURATORUL toate actele și informațiile de care dispune sau care

i-au fost solicitate de Asigurător, necesare verificării existentei și valorii mărfurilor asigurate precum

și pentru constatarea, evaluarea si stabilirea despăgubirilor;

f) să se apere în proces ținând seama de recomandările Asigurătorului ;

E. OBLIGAȚIILE ASIGURĂTORULUI

E.1.ASIGURATORUL se obligă ca la producerea evenimentului asigurat, să-l despăgubească pe Asigurat în forma și în cuantumul prevăzut în contractul de asigurare.

E.2. Asigurătorul va înștiința în scris, pe Asigurat cu privire la motivele privind neacoperirea totală sau parțială a daunei.

E.3.ASIGURATORUL își rezervă dreptul :

E.3.1.Să amâne plata indemnizației dacă în legătură cu evenimentul care a produs dauna, a fost instituită împotriva Asiguratului sau a prepușilor acestuia o procedură penală, până la finalizarea acesteia;

E.3.2. Să refuze plata despăgubirii dacă:

a) Asiguratul nu și-a îndeplinit obligațiile din contract, în măsura în care din acest motiv nu a putut determina cauza producerii riscului asigurat, mărimea daunei sau cuantumul indemnizației datorate.

b) Cererea de despăgubire este frauduloasă sau are la bază declarații false.

F. DEFINIȚII

Asigurat: transportator persoană fizică sau juridică care încheie un contract de asigurare cu ASIGURĂTORUL și se obligă să plătească prima de asigurare;

Asigurător: SC ASIGURATORUL SA denumită în continuare ASIGURATORUL;

Beneficiar: persoana juridică, desemnată, prin contractul de asigurare, ori îndreptățită să primească despăgubirea cuvenită, în cazul producerii unui eveniment asigurat;

Transportator: persoana fizică sau juridică cu domiciliul, sediul sau reședința în România, care efectuează transporturi rutiere interne sau internaționale de mărfuri, cu autovehicule înmatriculate în România, aflate în proprietatea sa/închiriate/luate în locație de gestiune, în baza unui contract/comenzi de transport.

Culpa : vinovăție sub forma erorii, neglijenței, imprudenței.

Daună totală : pierderea sau distrugerea în întregime a bunurilor, sau într-o masură în care refacerea prin reparare, înlocuire, recondiționare nu mai este posibilă sau costurile acestor operații depășește valoarea bunurilor preluate pentru transport.

Daună parțială : avariarea sau pierderea partială a mărfurilor în așa fel încât acestea se pot reface sau mai pot fi folosite prin reparare, recondiționare, respectiv deprecierea mărfurilor rămase după producerea evenimentului asigurat și care le diminuează valoarea stabilită la data preluării în custodie.

Franșiza: Partea de daună, stabilită procentual sau in sumă determinată, stabilită prin contractul de asigurare și care se suportă de titularul despăgubirii.

4.ASIGURAREA DE AVARII ȘI FURT CASCO

A. DISPOZITII GENERALE

Pot face obiectul asigurării următoarele:

a) autovehiculele supuse înmatriculării/înregistrării în România, însă doar cele aflate în proprietatea/utilizarea unor persoane care au domiciliul/reședința/sediul în România;

b) autovehiculele înmatriculate în străinătate, însă doar dacă acestea sunt utilizate de persoane fizice sau juridice române sau dacă aparțin unor persoane fizice cu dublă cetățenie (română și străină);

c) echipamentele și accesoriile cu care autovehiculul este dotat în producția de serie (ex.: roata de rezervă, trusa medicală de prim ajutor, stingătorul de incendiu, trusa de scule), dacă acestea au fost menționate în cererea de asigurare și în raportul inspecției de risc a

autovehiculului și dacă avariile acestora s-au produs o dată cu avariile autovehiculului în același eveniment asigurat;

d) dotările suplimentare și instalațiile speciale ale autovehiculului, dacă acestea sunt fixate pe autovehicul și sunt menționate în cererea de asigurare și în raportul inspecției de risc.

Asigurarea de avarii si furt CASCO poate fi personalizata avand conditii de asiguare diferite , stabilite la incheierea contractului intre Asigurat si Asigurator .

Acoperirile riscurilor asigurate sunt valabile in cele mai multe cazuri doar cu aplicarea unei franșize (această franșiză nu se percepe în cazul autovehiculelor care constituie garanții aferente creditelor acordate de instituții financiar-bancare) care poate varia in functie de negocierea contractului . (exemplu : suma fixa sau procentual din valoarea contractului)

Indemnizatiile sunt refuzate de catre Asigurator in cazul in care Asiguratul produce cu intentie sau vointa unul din riscurile asigurate sau autovehiculul este condus de catre o persoana care nu poseda un permis de conducere valabil sau se afla sub influenta alcoolului sau a oricaror substante stupefiante.

5. ASIGURAREA OBLIGATORIE DE RASPUNDERE CIVILA AUTO

Asigurarea obligatorie se practică: a) de către societățile de asigurare din România autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; b) de către societățile de asigurare autorizate de autoritățile competente din statele membre ale Uniunii Europene care desfășoară activitate în România conform dreptului de stabilire și liberei circulații a serviciilor. Societățile de asigurare care au dreptul să practice asigurarea obligatorie conform alin. 1, la cererea potențialului asigurat, încheie asigurarea eliberând un înscris doveditor.

Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta. Persoanele care intră pe teritoriul României cu vehicule înmatriculate/înregistrate în afara teritoriului României se consideră asigurate, în condițiile prezentei legi, în una dintre următoarele situații: a) dacă numărul de înmatriculare atestă asigurarea potrivit legii statului în care este înmatriculat/înregistrat vehiculul sau acordurilor internaționale de asigurare valabile în România; b) dacă posedă documente internaționale de asigurare valabile în România. Fac excepție de la dispozițiile prezentului articol persoanele fizice și juridice, pe timpul utilizării vehiculelor pentru cursele de întreceri, raliuri sau antrenamente, care se pot asigura facultativ pentru astfel de riscuri.

La înscrierea în circulație, la efectuarea de modificări în certificatul de înmatriculare sau în cartea de identitate a unui vehicul și la efectuarea verificărilor tehnice periodice, este obligatorie prezentarea dovezii existenței unei asigurări de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, în condițiile prezentei legi. Contractul de asigurare atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule. Încheierea contractului de asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule se dovedește cu polița de asigurare/documentul Carte Verde

Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu: a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare; b) legislația românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, dacă nu există birou național pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.

Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv. Se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului. Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel vehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul vehiculului respectiv, precum și dacă nu aparțineau proprietarului, utilizatorului ori conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului.

Despăgubirile, se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul. Despăgubirile se plătesc și atunci când persoanele păgubite nu au domiciliul, reședința sau sediul în România. În caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă vehiculul care a produs accidentul este identificat și asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat.

În cazul în care, pentru același proprietar de vehicul, la data producerii accidentului, existau mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suportă în părți egale de către toți asigurătorii. Despăgubirea se va plăti integral de către asigurătorul la care s-a adresat persoana păgubită, urmând ca ulterior asigurătorul în cauză să se îndrepte împotriva celorlalți asigurători pentru recuperarea părții de despăgubire, plătită în numele acestora. Asiguratul are obligația de a informa asigurătorul despre încheierea unor astfel de asigurări cu alți asigurători.

Prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condițiile de plată, durata asigurării, facilitățile și penalizările aplicabile asiguraților, criteriile și condițiile pentru acordarea sau retragerea autorizației, persoanele care au obligația să încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asigurătorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, dacă este cazul, precum și alte informații referitoare la acest tip de asigurare.

Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Vehicule din România, după caz.

Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite. Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului. Despăgubirile se plătesc asiguraților dacă aceștia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite și despăgubirile nu urmează să fie recuperate. Odată cu încasarea despăgubirii, persoanele păgubite vor declara în scris că au fost despăgubite pentru pagubele suferite și că nu mai au nici o pretenție de la asigurătorul de răspundere civilă și asigurat (persoana vinovată) în legătură cu paguba respectivă. În situația efectuării plății de către asigurătorul de răspundere civilă direct în contul bancar al persoanei păgubite, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului de răspundere civilă eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii.

Persoanele care folosesc pe teritoriul României vehicule înmatriculate/înregistrate în străinătate și neasigurate în străinătate, sau a căror asigurare expiră pe durata șederii în România datorează prime de asigurare conform prevederilor legale. Personalul poliției de frontieră nu va verifica documentele de asigurare pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în statele membre ale Uniunii Europene, pentru acestea numerele de înmatriculare fiind garanția asigurării. La intrarea sau ieșirea din țară, personalul poliției de frontieră de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României va controla documentele de asigurare și va solicita proprietarului, împuternicitului acestuia sau conducătorului vehiculului înmatriculat/înregistrat în state terțe dovada plății primei de asigurare datorate. Persoanele neasigurate sau persoanele care la control nu pot face dovada asigurării ori a plății acesteia vor fi obligate să încheie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule și să achite prima de asigurare la entitățile desemnate în acest sens de către asigurătorii care au dreptul să practice asigurarea obligatorie. Vehiculele înmatriculate/înregistrate în state terțe care intră pe teritoriul României de pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene nu vor fi supuse controlului privind documentele de asigurare, acest control putând fi efectuat numai prin sondaj. Asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri: a) accidentul a fost produs cu intenție;

b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție;

c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracțiunii săvârșite cu intenție încearcă să se sustragă de la urmărire;

d) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus vehiculul fără consimțământul asiguratului

În vederea protejării asiguraților, beneficiarilor asigurării și terțelor persoane păgubite, prin contribuția asigurătorilor se constituie Fondul de garantare, destinat plăților de indemnizații rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate în condițiile prezentei legi, în cazul constatării insolvabilității asigurătorului, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare. Fondul de garantare se va constitui, administra și utiliza de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care va stabili anual o cotă de maximum 10% ce se va aplica asupra volumului primelor brute încasate de asigurători din activitatea de asigurări directe.

Se constituie Fondul de protecție a victimelor străzii, în vederea protejării persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării, precum și de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule. Asigurătorii care practică asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule sunt obligați să contribuie la constituirea fondului prevăzut la alin. 1 proporțional cu volumul primelor încasate pentru această asigurare, până la acoperirea obligațiilor de plată ale acestuia. Această contribuție nu va depăși 5% din volumul primelor brute încasate pentru această asigurare. Fondul de protecție a victimelor străzii este destinat plăților de despăgubiri pentru vătămări corporale sau decese, dacă autorul a rămas neidentificat, respectiv plăților de despăgubiri pentru avarierea ori distrugerea de bunuri și vătămări corporale sau decese, dacă vehiculul, respectiv tramvaiul, a fost neasigurat. În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor prin accidente produse de vehicule, respectiv tramvaie, neasigurate, rămâne în sarcina persoanei păgubite o franșiză stabilită prin normele adoptate în baza prezentei legi.

IV PROCESUL DE DESPAGUBIRE IN CAZUL DAUNEI

SCOP

Prezenta procedură stabilește metodologia unitară de constatare și evaluare a pagubelor asociate unui eveniment asigurat și achitarea despăgubirilor astfel încât să se asigure:

− evaluarea obiectivă a pagubelor asociate;

− operativitatea și trasabilitatea procesului

conform cerintelor standardelor impuse de normele in vigoare.

DEFINITII

Pentru nevoile specifice înțelegerii prezentei proceduri se acceptă următoarele definiții:

Daună – prejudiciul material ori financiar apărut in urma producerii riscului asigurat.

Despăgubire – suma platită de Asigurator, dupa caz, Asiguratului sau Beneficiarului asigurarii, pentru daunele provocate de un risc asigurat.

Franșiza – partea de dauna stabilită procentual sau in în sumă determinată , stabilită prin contractul de asigurare și care se suportă de către titularul despăgubirii.

Limita raspunderii – cuantumul maxim al sumei pe care Asiguratorul o poate plati Asiguratului, in cazul producerii unui risc asigurat

Suma asigurată – suma maximă în limita căreia asigurătorul este obligat să plătească îndemnizatia de asigurare (despăgubirea)

Supraasigurare – stare voluntară/involuntară , inițială sau posterioară nașterii raportului de asigurare , constând în evaluarea sumei asigurate mai mare decât valoarea reală a bunului .

Subasigurare – stare voluntară/involuntară , inițială sau posterioară nașterii raportului de asigurare , constând în evaluarea sumei asigurate sub valoarea sa reală a bunului

Riscul asigurat – evenimentul viitor , posibil dar incert, la care sunt expuse bunurile, patrimoniul, viața sau sănătatea unei persoane avand drept consecinta o pagubă

START

Da

SI Securitatea Informatiei

SMI Sistem de Management Integrat (SMQ/SMSI)

SMQ Sistem de Management al Calitatii

SMSI Sistem de Management al Securitatii Informatiei

RM Reprezentant al Managementului

RSMI Responsabil Sistem de Management Integrat ( din sucursale si agentii)

DG Director general

DGAdj Director general Adjunct

DS Director sucursala/agenție

ID Inspector daune

CJ Consilier Juridic

EC Economist/Contabil

V PREZNETARE SC TRANSCAR SRL

Prezentarea societății S.C. TRANSCAR S.R.L.

Societatea Transcar este cea mai mare firmă de transport mărfuri din Sibiu, dar și una din cele mai mari firme din România. A fost înființată în anul 1993 și face parte din Holding-ul Atlassib. Din acest Holding mai fac parte firme ca: S.C. Atlassib S.R.L., Posta Atlassib, Banca Carpatica, Carpatica Asig, Acord leasing.

Sediul central al societății Transcar este amplasat în municipiul Sibiu ocupând o suprafață de peste 5000 mp.

Fig 2.3. Sediul central S.C. Transcar S.R.L. Sibiu

Societatea Transcar nu este o firmă improtantă numai pe plan local, ci și pe plan național înregistrând alte trei sedii secundare în principalele noduri de tranzit în ceea ce privește tranportul de mărfuri: București, Arad, Timișoara, insumand in total un numar de 100 cladiri (spatii/birouri)

Fig 2.4. Sediile societății Transcar

Serviciile oferite de firma S.C. Transcar S.R.L. sunt urmatoarele:

transport național și internațional de mărfuri;

transport de haine pe umerașe;

transporturi frigorifice;

depozitare, manipulare.

Principalii colaboratori ai firmei Transcar sunt următorii:

Continental AutomotiveProducts;

Pirelli Tyres

Meyer & MeyerI nternationale Spediteure;

LoxxLogistics, Gopet;

DHL InternationalRomania;

CrisTim, Delaco Distribution;

Transalkim;

McDonald’sRomania

Societatea S.C. Transcar S.R.L. are implementat un sistem al calității în conformitate cu cerințele standardului SR EN ISO 9001,

Fig 2.5. Certificat de calitate

Parcul de vehicule

Parcul auto cuprinde 235 camioane, dotate cu echipamente ADR ( pentru transportul de mărfuri periculoase) și echipament de urmărire prin satelit. Acesta se împarte astfel:

155 autocamioane specilizate pentru transportul general de mărfuri;

40 autocamioane specializate pentru transportul de haine pe umerașe;

31 autocamioane specializate în transportul frigorific;

5 autocamioane specializate pentru transportul de autovehicule;

2 autocamioane specialiyate pentru transportul de containere;

2 cisterne utilizate pentru alimentarea stației proprii de alimentare cu carburanți.

În figura de mai jos se va prezenta o evoluție a parcului de vehicule al firmei Transcar începând cu anul 2000 până în anul 2014.

Fig 2.6. Evoluția parcului auto

În figura de mai jos se va prezenta flota de autocamioane ale firmei Transcar în funcție de volumul de marfă care poate fi transportat.

Figura 2.7. Vehicule în funcite de capacitatea de transport

În continuare se va face o scurtă prezentare a autocamioanelelor în funcție de volumul de marfă pe care îl pot transportat.

remorca SCHMITZ (100 m) tractată de autocamionul VOLVO FH12 440 (EURO 5);

Fig 2.8.

remorca SCHMITZ (92 mc) tractată de autocamionul Mercedes-Benz Axor

(EURO 3)

Fig 2.9.

remorca SCHMITZ frigorifică (92 mc) tractată de autocamionul VOLVO FH12 440 (EURO 5);

Fig 2.10.

autocamion marca Mercedes – Benz Actros (EURO 3) specilizatat pentru efectuarea transportului de autovehicule;

Fig 2.11.

autocamion marca Mercedes – Benz Actros (EURO 3) specializat pentru efectuarea transportului de containere.

Fig 2.12.

Tot parcul auto al societății Transcar este dotat cu instalație de satelit EutelTRACS pentru o coordonare mai bună, dar și pentru a îmbunătății calitatea serviciilor. Cu ajutorul acestui sistem se poate urmări de asemenea consumul de combustibil și activitatea șoferilor.

Fig 2.13. Instalația de satelit

La sediul societății Transcar, printr-un sistem software special se urmărește traseul autocamioanelor, acesta permițând o orientare și distribuire a mașinilor cât mai eficientă pentru satisfacerea comenzilor prin transmiterea acestora către șoferi. Acest software este prezentat în figurile 2.13. și 2.14

Fig 2.14 Localizarea autocamioanelor

Fig 2.15. Poziția detaliată a unui autocamion

Fig 2.16. Zona de despachetare

Din punct de vedere al întreținerii autocamioanelor societatea Transcar dispune de o hală modernizată de diagnosticare și întreținere dotată cu: stand de probe frână cu sistem automat de scoatere a diagramei de frânare, aparatură de verificare a farurilor, tester de analiză a gayelor de eșapament, instalație automată de evacuare a gazelor de eșapament, sistem de alimentare pneumatică cu ulei și pentru gresare, sisteme moderne de colectare a uleiului, etc. La acestea se mai adaugă diverse mașini pentru nituit, găurit, strunjit ferodouri și tamburi, bancuri mobile de lucru. Hala este încălzită pe bază de aeroterme precum și cu ajutorul unei instalații de încălzire alimentată de o centrală termică proprie.

Pe lângă cele menționate mai sus, firma Transcar mai dispune de o spălătorie dotată cu instalație modernă de spălare, de un atelier de vopsitorie modernizat prevăzut cu instalație de ventilație, dar și de o stație proprie de alimentare cu motorină.

Fig 2.17. Service-ul societății Transcar

Principalele rute pe care societatea Transcar le efectuează în ultimii doi ani sunt prezentate în figura de mai jos:

Fig. 2.18. Principalele rute efectuate de S.C. Transcar S.R.L.

VI ANEXE

1. MACHETA POLITA ACCIDENTE PERSOANE

2. Macheta polita de asigurarea a marfurilor pe timpul transportului

Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului

(CARGO)

specificație

la polița seria …………….….. numărul ……………………………….……………

3. MACHETA POLITA CMR

4. CERTIFICAT CMR IN LB. GERMANA

5.CERTIFICAT CMR LB. ENGLEZA

6. MACHETA POLITA CASCO

7. MACHETA POLITA R.C.A.

8. CONSTATUL AMIABIL