Ing. CIUPUREANU (NOVAC) MIHAELA GABRIELA [304808]
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
ȘCOALA DOCTORALĂ DE
INGINERIA RESURSELOR VEGETALE ȘI ANIMALE
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
Ing. CIUPUREANU (NOVAC) MIHAELA GABRIELA
TEZĂ DE DOCTORAT
CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
Prof.univ.dr. [anonimizat]
2018
TEZĂ DE DOCTORAT
CERCETĂRI PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA TEHNOLOGIEI DE CULTIVARE A PEPENILOR VERZI PE SOLURILE NISIPOASE DIN SUDUL OLTENIEI
Doctorand: [anonimizat]. CIUPUREANU (NOVAC) MIHAELA GABRIELA
Conducător de doctorat: Prof.univ.dr. [anonimizat](NOVAC)[anonimizat], [anonimizat], POPA DANIELA, 2015, Production caracheristic of a [anonimizat], Forestry and Biotechnology; 1(20) ISSN 2066-1797 pg.78-82
CIUPUREANU(NOVAC) [anonimizat], [anonimizat], POPA DANIELA, 2016, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]; Vol.XXI ISSN 1435-1275 pg.155-161
CIUPUREANU(NOVAC) [anonimizat], [anonimizat], POPA DANIELA, 2016, [anonimizat], [anonimizat], Horticultura, [anonimizat]; Vol.XXI ISSN 1435-1275 pg.161-167
CIUPUREANU(NOVAC) [anonimizat], POPA DANIELA, 2016, Establishing the crop assortament of watermelon (Citrullus Lanatus)[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]; 2016 ISSN 1435-1275 pg. 333-338
CIUPUREANU(NOVAC) [anonimizat], [anonimizat], 2016, [anonimizat], Nano, [anonimizat] a Sustainable Future;2016 61(17) ISSN 1314-2701 pg. 1145-1152
CIUPUREANU(NOVAC) [anonimizat], [anonimizat],2018, Climate Change̕ s Impact on Sandy Soils on the Grafted Watermelons Adaptation,”[anonimizat]” Conference Proceedings,1(1), pg.358-366
CUPRINS
INTRODUCERE 10
PARTEA I
STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII
Capitolul 1
Originea, răspândirea și importanța pepenelui verde 12
1.1.Originea și răspândirea în cultură a pepenelui verde 12
1.2. Importanța alimentară și economică a pepenelui verde 13
1.2.1.Importanța alimentară a pepenelui verde 13
1.2.2. Importanța economică a culturii de pepene verde 16
1.2.3. Situația actuală a cultivării pepenelui verde. 17
Capitolul 2
[anonimizat] 22
cu factorii de mediu și tehnologia de cultură 22
2.1. Particularitățile botanice și biologice importante pentru practică 24
2.2. Cerințele față de factorii de mediu 27
Capitolul 3
Studii privind elaborarea unor metode moderne de creștere a productivității la plantele de pepene verde 37
3.1. Stadiul cercetărilor privind cultura pepenilor verzi pe solurile nisipoase 37
3.2. Altoirea pepenilor verzi 40
3.2.1 Necesitatea altoirii pepenilor verzi. 41
3.2.2. Stadiul cercetărilor privind altoirea pepenilor verzi 42
3.2.3. Metode de altoire a pepenilor verzi 44
3.3. Fertirigarea ca metodă de creștere a productivității la pepenii verzi 51
3.3.1. Importanța udării prin picurare 51
3.3.2. Importanța fertirigării 53
PARTEA A II-A
CONTRIBUȚIA PERSONALĂ
Capitolul 4
Evaluarea resurselor climatice și de sol din zonele cu soluri nisipoase 54
4.1. Caracterizarea generală a solurilor nisipoase din România 54
4.1.1. Răspândirea solurilor nisipoase din România 54
4.1.2. Caracteristici generale ale solurilor nisipoase din România 56
4.2. Caracterizarea solurilor nisipoase din sudul Olteniei 57
4.3. Condițiile climatice din zona solurilor nisipoase din sudul Olteniei-intervalul 1987-2017 60
Capitolul 5
Necesitatea și obiectivele cercetărilor metoda de lucru și materialul folosit 85
5.1. Necesitatea și obiectivele cercetărilor 85
5.2. Metoda de lucru și materialul folosit 86
5.3.Tehnologia de producere a răsadurilor de plante altoite de pepene verde folosite în experiență 96
5.4. Măsurători, observații, analize și determinări 97
5.4.1.Determinarea stării de fertilitate a solului din cadrul parcelelor experimentale 97
5.4.2. Determinări morfologice și de producție la plantele de pepene verde: 100
5.4.3. Determinarea unor procese și indici fiziologici: 100
5.4.4. Determinări biochimice efectuate la fructele de pepene verde: 100
Capitolul 6
Condițiile pedoclimatice ale perioadei deexperimentare 2015-2017 106
6.1. Analiza condițiilor climatice din perioada de cercetare 106
Capitolul 7
Rezultate obținute 119
7.1. Experiența I. Cercetări privind modul de comportare a unor cultivaruri de pepene verde pe solurile nisipoase din sud-vestul Olteniei (Dăbuleni) 119
7.1.1. Valorile medii ale elementelor de creștere și fructificare la cultivarurile de pepene verde luate în studiu înregistrate în anul 2015. 119
7.1.2. Rezultate obținute în anul 2016 128
7.1.3. Rezultate obținute în anul 2017 136
7.1.4. Valorile medii obținute pe cei trei ani de cercetare (2015-2017) 143
7.2. Experiența II: Influența desimii de plantare la cultura de pepene verde în funcție de cultivar și tipul de cultură. 155
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI 263
BIBLIOGRAFIE 266
CONTENTS
INTRODUCTION
PART ONE
PART TWO
PERSONAL CONTRIBUTION
INTRODUCERE
Legumicultura este una dintre cele mai complexe și importante direcții de specializare a producției vegetale unde putem enumera ca și trăsături specifice o mare diversitate a plantelor cultivate și un dinamism permanent datorat apariției schimbării sortimentului de soiuri și hibrizi și a unor tehnologii moderne (CIOFU și colab., 2003). Una dintre cele mai vechi ocupații ale omului a fost legumicultura, ea dezvoltându-se concomitent cu progresul tehnologiei. În acest fel, treptat, s-a consolidat ca știință de sine stătătoare. În alimentația oamenilor, produsele horticole ocupă un loc însemnat, deoarece cosumate în stare proaspătă sau prelucrată, dau siguranța unui nivel nutrițional rațional. Prin comparație cu alte produse folosite pentru hrana populației, legumele au un conținut mai mic de protide, lipide și glucide având ca urmare, valoare energetică mică, dar având cantități ridicate de săruri minerale și vitamine.
Durabilitatea legumiculturii este strâns legată de abundența, diversitatea și îmbunătățirea calității producției, realizate cu ajutorul unor tehnologii care să răspundă atât dezideratului de obținere a recoltelor mari pe termen lung, cât și cerințelor ecologice actuale de protejare a mediului.
Prin plante legumicole se înțelege o grupă de plante alimentare, de la care putem utiliza diferite organe, care se pot consuma în stare crudă, murate sau conservate, preparate, asigurând organismului uman cantități mari de vitamine, enzime, hormoni, substanțe volatile, elemente minerale (INDREA, 1979).
Cultura pepenilor verzi în zonele nisipoase din sudul Olteniei este o tradiție fiind una din principalele surse de venituri pentru producătorii agricoli din zonă. Fertilitatea naturală scăzută, condițiile climatice caracterizate prin stres hidric și termic, creșterea virulenței atacului unor patogeni de sol datorată practicării pe scară largă a monoculturii sunt factorii care limitează producția de pepeni verzi. Unul din factorii principali ai tehnologiei îl reprezintă cultivarul (soiul sau hibridul) folosit, care, prin potențialul productiv și gradul de adaptabilitate la condițiile naturale precum și rezistența/toleranța la atacul unor agenți patogeni în special cei de sol, contribuie la creșterea profitului realizat. În prezent, în condițiile unei piețe concurențiale, cultivatorii din zonă sunt tot mai tentați să cultive soiuri și hibrizi de proveniență străină cu riscul neadaptabilității la condițiile naturale specifice zonei. Alegerea soiurilor și hibrizilor în raport cu condițiile pedoclimatice din zonă este posibilă numai după o prealabilă testare a acestora. Deoarece fructele de pepene verde se consumă numai în stare proaspătă calitățile gustative ale acestora au o importanță deosebită. Pepenele verde (Citrullus vulgaris L.) – familia Cucurbitaceae – recunoscut ca sursă excelentă de vitamina A și vitamina C, are valoare energetică de 26-29 cal./100 g s.p., cu un conținut în apă de 89-94%, în zahăr de 7-11%, la 100 g s.p. fructele conținând 0,2 g lipide, 0,5 g proteine, vitaminele A, complex B,vitamina C,vitamina H,vitamina PP,12 mg fosfor, 2,5 mg potasiu, 0,2 mg fier și 7 mg calciu. Este specia care poate supraviețui și climatului deșertic, dar cu ape subterane disponibile. Peste 1200 de genotipuri sunt cultivate în 96 de țări din întreaga lume. Noile tehnologii trebuie să asigure optimizarea consumului de apă și elemente fertilizante prin fertirigare și mulcirea terenului, precum și stabilirea influenței unor tipuri de fertilizanți și a unor substanțe active biostimulatoare asupra timpurietății, mărimii și calității producției pepenilor verzi cultivați pe solurile nisipoase. Studiul în câmpul de colecție al unui sortiment alcătuit din soiuri și hibrizi de pepeni verzi va permite cunoașterea acestora, astfel încât să poată fi folosite ca surse de germoplasmă pentru caracterele valoroase prin care se vor remarca. Scopul cercetărilor constă în elaborarea unor tehnologii de cultură îmbunătățite a pepenilor verzi, prin intoducerea în studiu a unor soiuri și hibrizi extratimpurii de pepeni verzi, de proveniență autohtonă sau din import precum și studiul comportării plantelor altoite de pepene verde pe diferiți portaltoi și cultivați după anumite scheme de cultură ( desimii diferite).
PARTEA I
STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII
Capitolul 1
Originea, răspândirea și importanța pepenelui verde
1.1.Originea și răspândirea în cultură a pepenelui verde
În ceea ce privește originea pepenelui verde există mai multe păreri. Unii cercetători consideră că pepenele verde își are originea în deșertul Kalahari din Africa de Sud în urmă cu 5000 de ani unde au fost descoperite diverse forme sălbatice de la dulce la amar de unde s-a răspândit peste tot în lume. ALPHONSE de CANDOLLE (1882) consideră ca loc de origine a pepenelui verde Africa tropicală. Citrullus colocynthis este adesea considerat a fi un strămoș sălbatic al pepenelui verde, care crește sălbatic în nordul și vestul Africii, iar după alții strămoșul comun al pepenilor este Citrullus ecirrhosus din Namibia (FENNY și colab., 2006). Cu 2000 de ani î.e.n. pepenele verde a fost cultivat și a ajuns un aliment de zi cu zi în Egiptul antic. Primele dovezi sunt heroglifele existente pe clădirile din acea perioadă care povestesc despre recoltarea pepenilor verzii. Descoperirile arheologice au demonstrat chiar prezenta plantelor de pepene verde în mormintele împăraților, ca ofrande. Răspandirea sa în zonele de deșert fierbinți este explicată de cantitatea mare de conținută. Apare menționat și în Biblie că pepenele verde era mâncarea sclavilor vechi israeliți din Egipt. În secolul al VII-lea pepeni verzi au fost cultivați în India, iar în secolul al X-lea au ajuns în China. ROSNAH și colab., ( 2010) susțin că pepenele verde este o cultură de sezon cald care se cultivă, de regulă, în perioadele lungi și calde ale anului.
Din Africa pepenele verde s-a răspândit în Europa în secolul al XX-lea, la început în țările mediteranene, apoi și în alte părți ale Europei. Invadatorii Moorish au introdus fructele în Europa existând dovezi privind cultivarea acestora în Cordoba, în anul 961 și, de asemenea, în Sevilia, în anul 1158. Fructul de pepene verde a început să apară în fitoterapia europeană în anul 1600 și a fost plantat pe scară largă în secolul al XVII-lea ca o cultură minoră de grădină (MAYNARD și colab., 2012).
În America, pepenele verde a fost adus de către coloniștii europeni și de comerțul cu sclavi din Africa. În anul 1576 coloniștii spanioli au cultivat pepeni în Florida, în 1629 au fost cultivați în Massachusetts, iar în jurul anului 1600 au fost cultivați în Peru, Brazilia și Panama, precum și în multe colonii britanice și olandeze. Pepenii au fost aceptați rapid în Hawai și alte insule din Pacific fiind introduși de căpitanul James Cook și alți exploratori.
MARK TWAIN crede că pepenele verde trebuie să fie foarte asemănător cu ceea ce mănâncă îngerii. Americanii i-au dedicat pepenelui verde o întreagă pagină din calendar și au numit luna iulie, când este atins vârful producției „Luna Națională a Pepenilor Verzi”, iar în China, în apropiere de Beijing, există un muzeu dedicat pepenilor verzi. În anul 2007 pepenele verde a fost desemnat „Leguma oficială a statului Oklahoma”.
În SUA se cultivă pepeni în scop comercial în 44 de state Texas, Georgia, Arizona și California sunt cei mai mari producători de pepeni din America.
România este al treilea producător de pepeni din Uniunea Europeană, după Spania și Grecia.
1.2. Importanța alimentară și economică a pepenelui verde
1.2.1.Importanța alimentară a pepenelui verde
Alimentația omului încă din cele mai vechi timpuri s-a bazat pe resurse din regnul vegetal. Cercetările științifice tot mai aprofundate au demonstrat că în cadrul unei alimentații raționale, științifice, locul legumelor și fructelor în consum se amplifică deoarece spre deosebire de celelalte produse care intră în alimentația omului (carne, ouă, grăsimi, dulciuri) legumele și fructele nu au, în general contraindicații din punct de vedere medical.
În unele regiuni aride ale Africii, băștinașii folosesc fructele de pepeni verzi ca unică sursă de apă în sezonul secetos, în timp ce în America de Sud fructele mature supuse fermentării servesc la obținerea unor băuturi cu proprietăți organoleptice asemănătoare berii sau siropului. În mod tradițional, în Asia, semințele unor varietăți locale sunt consumate în stare prăjită, în timp ce în zona mediteraneană a Europei fructele constituie un furaj cu pondere în hrana animalelor.
Se consideră că dieta noastră poate fi îmbogățita în proteine vegetale prin consumul de semințe de pepene verde, contribuind la menținerea masei musculare prin conținutul în grăsimi sănătoase.
Comparativ cu alte legume, fructele de pepeni verzi au capacitate mare de păstrare, la temperaturi de 20-250C se pot păstra 10 zile. Dacă temperatura se menține între 5-100C iar umiditatea aerului se situează în intervalul 80-90%, durata păstrării fructelor se poate prelungi până la 2-3 săptămâni. Pot fi transportate la distanțe mari, fără să își piardă din turgescență sau din calitățile gustative.
Fructele de pepene verde sunt fructe sățioase, cu un conținut ridicat de elemente nutraceutice, precum zaharurile, antioxidanții, în principal licopenul, mineralele etc. (SOUMYA și RAMANA RAO, 2014).
Satisfacerea organismului uman, în ceea ce privește cantitatea și diversitatea vitaminelor și substanțelor minerale, în condițiile unui efort mediu, este posibilă prin consumarea zilnică a 300-500 g legume diverse, acestea corespunzând unei cantități totale de 125-180 kg/an/locuitor legume în stare proaspătă sau prelucrată. Un calcul estimativ arată că, pentru populația României, la un consum mediu de 145 kg/an/locuitor, sunt necesare 3.300.000 t, la care se adaugă un necesar de aproximativ 800.000 t materie primă necesară industrializării, rezultând că producția anuală de legume ar trebui să fie de aproximativ 4,1 milioane tone. Aceste valori scot în evidență însemnătatea legumelor pentru alimentația rațională cât și importanța lor economică comparativ cu celelalte ramuri ale producției agricole.
Fructele de pepene verde se consumă la maturitatea fiziologică, fiind foarte apreciate de consumatori pentru suculența, gustul răcoritor și compoziția lor biochimică, care imprimă acestora o însemnată valoare terapeutică. Fructele de pepene verde sunt o bogată sursă de antioxidanți precum, fenoli, vitamine, carotenoide și minerale care imprimă acestei specii proprietăți preventive împotriva unor boli (RIOS DE SOUZA și colab., 2012). DRAGOVIC-UZELAC și colab., (2007) au constatat că, în timpul maturării fructelor, se produc mai multe modificări biochimice, fiziologice și structurale, iar calitatea fructelor de pepene verde este o combinație a acestor modificări care conduc la schimbarea nuanțelor de culoare a pulpei, a texturii și a aromei. CHISARI și colab., (2010) susțin că aceste modificări biochimice conduc la formarea de compuși fenolici și carotenoizi. Pepeni sunt bogați în antioxidanți precum acidul ascorbic, β-carotenul, acidul folic (LESTER, 1997) iar fructele de pepene verde au un conținut destul de ridicat în licopen. Licopenul este un carotenoid de interes deosebit datorită capacității sale antioxidante care intervine în blocarea unor procese oxidative din organismul uman, răspunzătoare de funcționarea incorectă a celulelor (TARAZONA și colab., 2011).
Gama deosebit de largă de substanțe organice și minerale, pe care le conține pepenele verde, conferă valoarea alimentară a acestei specii (tabelul 1.1).
Pepeni verzi prezintă un conținut deosebit de imortant în săruri minerale și vitamine, acestea jucând un rol organismului uman. Citrulina din pepene verde este transformată de către organismul uman în arginină aminoacidă aceasta crește nivelurile de oxid nitric, ceea ce, la rândul său, are un efect relaxant asupra vaselor de sânge. Cercetările efectuate la Universitatea Texas A & M arată că acest efect relaxant asupra vaselor de sânge este similar cu cel al substanței active din Viagra. Astfel, consumul de pepene verde poate spori libidoul.
Tabelul 1.1/Table 1.1
Valoarea alimentară relativă a pepenilor verzi
(la 100 g parte comestibilă)
Relative food value of watermelon (per 100 g edible part)
Sursa- după VOICAN și colab., 1998; after după VOICAN și colab., 1998; Ui = unități internaționale (1 Ui vitamina A = 0,3 mg vitamina A. Vitamine: A = carotină; B1 = Thiamină; B2 = Riboflavină; Niacină = Acid nicotinic (din complexul B); C = Acid ascorbic. S.P. = substanță proaspătă.
Un alt studiu realizat de Universitatea de Stat din Florida arată că pepene verde îmbunătățește sănătatea arterială și funcția sa, arginina, care este rezultatul conversiei citrulinei, dă acest efect benefic, deci consumul fructelor de pepene verde este recomandat persoanelor care suferă de tensiune arterială (https://caloriebee.com/nutrition/watermelon).
De remarcat este faptul că valoarea terapeutică a legumelor a fost descoperită și folosită din vremuri străvechi, de către popoarele care au înregistrat un nivel ridicat de dezvoltare socială. În acest sens este edificator exemplul pepenilor verzi care sunt folosiți în tratamentul unor afecțiuni renale, ca urmare a însușirii lor de a dizolva calculii renali. Pe lângă efectul stimulativ asupra sistemului nervos și al organismului uman, în ansamblu, componentele legumelor (organice, minerale, vitamine) mai prezintă marele avantaj de a se afla în forme ușor asimilabile, fapt care face ca acestea să intre imediat și integral în circuitul metabolic al substanțelor din organism. În afara consumului în stare proaspătă, din fructele de pepeni verzi se pot face diferite preparate: marmelade, dulcețuri, gemuri, sucuri, iar cele rămase în pârgă până toamna sunt folosite la muraturi ( HORGOȘ și colab., 2015).
De asemenea semințele de pepene verde au multiple întrebuințări terapeutice. Semințele de pepene verde sunt cunoscute ca "egusi", în Nigeria și sunt consumate în diverse forme, cum ar fi supa egusi, gustări de pepene sau pepene fermentat (ACHINEWHU, 1987). Uleiurile din semințele de pepene galben și pepene verde au fost caracterizate de ORESANYA și colab. (2000), EBUEHI și AVWOBOBE (2006) care au observat că uleiul din semințe de pepene galben conține mai mulți acizi grași nesaturați decât uleiurile din semințele de pepene verde. Consumul de fructe de pepene verde în Nigeria a crescut enorm în ultimii ani, datorită beneficiilor sporite pentru sănătate. Sucul de pepene verde conține carotenoide importante, cum ar fi β-caroten, caroten și licopen, care sunt importante în neutralizarea radicalilor liberi în organism (OSENI și OKOYE, 2013; PENUEL și colab., 2013). În unele țări semințele sunt consumate fie prăjite, fie servite ca gustări sau măcinate în făină pentru a fi încorporate în făină de grâu și coapte în pâine (EL-ADWAY și TAHA, 2011). Semințele de pepene verde sunt bogate în proteine și grăsimi și pot găsi aplicații ca sursă de proteine în diverse preparate și preparate alimentare (EL-ADWAY și TAHA, 2011). SHADRACH ȘI OYEBIODUN (1999) au raportat că succesul final al utilizării proteinelor vegetale ca ingrediente depinde în mare măsură de calitățile benefice pe care le au asupra produselor alimentare care depind, de asemenea, în mare măsură de proprietățile lor nutriționale și funcționale.
1.2.2. Importanța economică a culturii de pepene verde
Deoarece pepenii verzi fac parte uneori din rația de alimentație a omului, fie în stare proaspătă, fie prelucrată, aceștia capătă o importanță economică deosebită, atât pentru cultivatorul de pepeni verzi cât și pentru consumatorul fructelor de pepeni verzi.
Pepenele verde are o importanță economică deosebită producția estimată la nivel mondial fiind de aproximativ 93,7 miliarde de tone conform lui TARAZONA și colab., (2011).
Satisfacerea organismului uman, în ceea ce privește cantitatea și diversitatea vitaminelor și substanțelor minerale, în condițiile unui efort mediu, este posibilă prin consumarea zilnică a 300-500 g de legume diverse, acestea corespunzând unei cantități totale de 125-180 kg/an/locuitor legume în stare proaspătă și prelucrată. La acestea se adaugă circa 100 kg cartofi/an/locuitor și 7-8 kg pepeni verzi și galbeni/an/locuitor (VOICAN și colab., 2001 citat de DINU, 2004).
Prin practicarea unor tehnologi specifice, pe baza unor investiții asupra mijloacelor de producție adecvate, cultivatorul de pepeni verzi poate obține producții și în afara sezonului natural optim, cu rezultate economice deosebite pentru el (CIUCIUC și colab., 1999; 2007; 2013). Producerea pepenilor verzi este o îndeletnicire foarte rentabilă, mai ales când timpurietatea este accentuată și se realizată prin conversia unor consumuri energetice reduse. O sursă de diminuare a acestor consumuri o constituie valorificarea eficientă a resurselor ecologice și biologice, ca factor de producție, în așa fel încât timpurietatea producției să fie rezultatul acestei valorificări și nu al unor măsuri suplimentare.
În condițiile aplicării unei tehnologi adecvate, cultura pepenilor verzi pe solurile nisipoase din sudul Olteniei este profitabilă și asigură dezvoltarea economică și socială a localităților situate în această zonă (TOMA și colab., 2011).
1.2.3. Situația actuală a cultivării pepenelui verde.
Pepenele verde este foarte răspândit în cultură la ora actuală datorită fructului sau care are la maturitatea fiziologică o valoare alimentară și economică deosebită.
Aceste aspecte au determinat o preocupare atentă a multor cercetători, în scopul satisfacerii cerințelor plantelor aparținând acestei specii, în vederea realizării de producții mari din punct de vedere cantitativ, dar și de o calitate cât mai bună. Atât în câmp cât și în spații de cultură protejată și forțată, pepenele verde ocupă suprafețe mai restrânse în comparație cu alte specii (tomate, castraveți, ardei, vinete), datorită pretențiilor deosebite ale speciei față de factorii lumină și căldură, lumina fiind factorul cel mai important și limitativ, fiind mai greu de asigurat în asemenea condiții de cultură.
Datorită importanței alimentare a speciei a faptului că se poate îmbogăți sortimentul de legume proaspete în perioadele mai reci ale anului , dar și faptului că valorifică destul de bine solurile nisipoase din România, este justificată extinderea cercetărilor cu privire la această specie și în același timp mărirea suprafețelor.
Din datele existente (Anuarul 2015) se constată că pepenele verde, la nivel mondial, ocupă un loc important aceasta fiind dat atât de suprafețele cultivate cât și de consumul pe cap de locuitor al fructelor de pepene verde. Cea mai mare țară producătoare de pepeni verzi este China cu o producție anuală de 8,2 milioane tone. Alte țări mari cultivatoare de pepeni verzi sunt: Turcia cu o producție de 1,9 milioane tone, SUA cu o producție de 1,2 milioane tone, Spania cu 1,1 mii tone și Italia cu 1,05 mii tone. România se situează pe locul 5 cu o producție anuală de 940 mii tone. În România se înregistrează cea mai mare producție pe cap de locuitor 42,6 kg, fiind urmată de Turcia cu 36,1 kg/locuitor, Spania cu 18,4 kg/locuitor (Anuar FAO 2015). Suprafețele cultivate cu pepeni în perioada 1980-2014 au oscilat de la un an altul, crescând continuu în perioda 1980 – 1999, de la 11,6 mii ha la 49,5 mii ha (tabelul 1.2).
Tabelul 1.2/Table 1.2
Evoluția suprafețelor cultivate cu pepeni verzi în România
Evolution of the areas planted with watermelons in Romania
Sursa-Anuarul statistic al României, 2015; (Statistical Yearbook of Romania, 2015
Începând cu anul 2000 se constată o reducere a suprafețelor cultivate cu pepeni, ajungându-se în anul 2015 la 25,8 mii ha. Dacă în anul 1980, ponderea suprafețelor cultivate cu pepene era de 3,7% din totalul suprafeței cultivată cu legume, în anul 1989 s-a ajuns la 8,4%, după anul 1990 ponderea suprafețelor cultivate cu pepeni a fost cuprinsă între 11% în anul 2008 și 19,7% în anul 1993. Se observă că producția medie crește dată cu îmbunătățirea tehnologiei de cultivare (tabelul 1.3).
Tabelul 1.3/Table 1.3
Producția medie la hectar la cultura de pepeni verzi în România
The average yield per hectare for the watermelon culture in Romania
Sursa-Anuar statistic 2015; Statistical Yearbook 2015
În anul 1989, producția medie de pepeni a fost de 9,25 t/ha, cu 2 t/ha mai mult (11,25 t/ha) în anul 1990 și a crescut semnificativ în următorii ani atingând maximum în anul 2010 (21,05 t/ha). În toți anii de cultură luați în studiu, producția medie pe pepeni a depășit producția medie obținută la plantele legumicole cultivate. Cu excepția anului 2012, când producția medie de pepeni a fost de 17,66 t/ha, în ultimii cinci ani producția medie s-a menținut în limite foarte strânse (20,58-20,91),creșterea producției totale fiind urmare a suprafețelor alocate cultivării și a producției medii obținute (tabelul 1.4).
În anul 1980, producția totală de pepeni la nivel de țară a fost de 120,6 mii tone, reprezentând 3,4% din totalul producției de legume, iar în anul 1989 s-au realizat 215,7 mii tone, respectiv 5,4% din total legume. După anul 1990, producțiile de pepeni verzi au marcat creșteri spectaculoase ajungându-se în anul 1999 la 853,2 mii tone (19,5% din total legume), după care au urmat scăderi ale producției, cea mai mică producție fiind înregistrată în anul 2007, respectiv 408,1 mii tone, reprezentând 13,1% din total.
Tabel 1.4/Table 1.4
Producția anuală de pepeni verzi în România
Annual production of watermelon in Romania
Sursa-Anuar statistic 2015; Statistical Yearbook 2015
Cu toate că producțiile medii la hectar au avut o evoluție ascendentă, acestea sunt inferioare celor realizate în țările mari cultivatoare de pepene verzi, unde nivelele de 60-70 t/ha.În România, peste 50 t/ha sunt obținute de producătorii din zonele foarte favorabile. Printre metodele de creștere a nivelului de producție se numără și cultivarea pepenilor verzi cu plante altoite.
Interesul de care se bucură cultura pepenilor verzi în sudul țării și mai ales în județul Dolj, este reflectat și de cele 4555 ha cultivate la nivelul anului 2015 (tabelul 1.5).
Tabelul 1.5/Table 1.5
Suprafața cultivată cu pepeni verzi și pepeni galbeni și producția realizată
în anul 2015, în principalele județe cultivatoare din Romînia
The area planted with melons and melons and the production achieved
in 2015, in the main cultivating counties in Romania
Sursa-Anuar statistic 2015; Statistical Yearbook 2015
Pe locul doi privind suprafața cultivată cu pepeni s-a situate județul Ialomița cu 2995 mii hectare, urmat de județele Galați cu 2329 mii hectare, Buzău cu 2205 mii hectare și Brăila cu 2051 mii hectare. Producția de pepeni asigurată de județul Dolj în anul 2015 a fost de 103.220 mii tone rezultând o producție medie de 22,6 t/ha, în județul Ialomița s-a realizat o producție totală de 57.520 mii tone, respective 19,2 t/ha, iar pe locul trei s-a situat județul Galați cu o producție totală de 53.239 mii tone și producția medie de 22,8 t/ha. Proporțional, suprafața cultivată cu pepeni în anul 2015 în județul Dolj a reprezentat 17,50% din suprafața cultivată la nivel de țară (figura 1.1), iar producția totală realizată a reprezentat 20,40% din producția totală ( figura 1.2).
Fig. 1.1. Suprafața cultivată cu pepeni verzi și galbeni în anul 2015, în România, pe județe (Anuar statistic 2015)
Fig.1.1 The surface cultivated with green and yellow melons in 2015, in
Romania, by counties (Statistic Yearbook 2015)
Fig. 1. 2. Producția totală de pepeni verzi și galben obținută în anul 2015, în România, pe județe
Fig. 1. 2. Total production of green and yellow melon obtained in 2015, in Romania, by counties
În județul Ialomița suprafața cultivată cu pepeni a reprezentat 11,50% din suprafața cultivată în țară, producția realizată reprezentând 11,40%, județul Galați cu 9% suprafață a realizat 10,50% din producție, județul Brăila cu 7,90% din suprafașă și 8,30% din producție și Buzău cu 8,50% suprafață și 6,50% producție. Suprafața cultivată cu pepeni verzi în sudul țării și mai ales în județul Dolj, denotă interesul de care se bucură această cultură în zonă.
Capitolul 2
Particularitățile botanice, relațiile plantelor de pepene verde
cu factorii de mediu și tehnologia de cultură
Pepenele verde face parte din familia Cucurbitacea, alături de castravete, pepene galben, dovlecel și dovleacul comestibil. În limba română poartă denumiri diferite în funcție de zonă: harbuz, lubeniță, lebeniță, boșar, dână. Denumirea științifică a pepenelui verde este Citrullus vulgaris (Schrad), având ca sinonime Citrullus lanatus (THUNB) MANSF, Citrullus edulis pogn, Cucurbita citrullus L, Colocynthus citrullus (L) O Ktze. ROSNAH și colaboratorii (2010) au declarat că există multe varietăți de pepene verde care variază ca formă a fructului, culoare a coji și pulpă.
Pepenele (Citrullus vulgaris) este un membru al familiei cucurbitacee și este strămoșul biologic al pepenelui (Citrullus lanatus). Este o familie mare de plante care include multe specii economice cum ar fi pepenele galben, diverse tipuri de tiugi, dovlecei și dovleci de copt și castraveți (OYELEKE et al., 2012). Pepenele verde (Citrullus vulgaris) este cultivat pe scară largă la tropice.
Speciile din genul Citrullus (Cucurbitaceae), sunt originare din Africa și au fost cultivate din cele mai îndepărtate timpuri. Pulpa fructelor pepenilor sălbatici este apoasă, dar de regulă dură, de culoare deschisă, neagră și amară. Pepenele de desert cunoscut ca având fructe dulci, Citrullus lanatus, care are pulpa non-amară, delicată și bine colorată, au o bază genetică îngustă, sugerând că acestea au provenit printr-o serie de evenimente de selecție dintr-o singură populație ancestrală (PARIS, 2015).
Citrullus (2n = 2x = 22) este un gen xerofit originar din Africa (DECKER-WALTERS, 1997). Alți membri cultivați ai genului, în afară de pepenele verde cunoscut ca pepene de desert, sunt pepeni verzi de citron, egusi și colocinth (JEFFREY, 2001). Cu toate acestea, pepenele verde de desert, dulce, are un polimorfism secvențial de ADN considerabil mai mic decât celelalte varietăți (MAGGS-KÖLLING și colab., 2000; LEVI și colab., 2000; 2001; DANE și colab., 2004; 2007; HWANG și colab., 2011, NIMMAKAYALA și colab., 2014 a, b), indicând faptul că provine dintr-o singură populație fondatoare. Progenitorul pepenelui verde de desert dulce a fost considerat a fi colocinth sau pepene verde citron, și, recent, secvențierea genomică a stimulat sugestia că progenitorul este pepenele verde egusi (GUO și colab., 2013). O altă credință larg răspândită este că pepeni dulci au difuzat mai întâi în Europa, prin Spania maurică, cu puțin înainte de anul 961, din subcontinentul indian, facilitat de cuceririle islamice (WATSON, 1983). Cu toate acestea, există multe dovezi care arată că istoricul pepenelui verde de desert dulce nu se potrivește cu nici una dintre credințele de mai sus cu privire la originile progenitoare sau geografice (HARRY, 2015).
Cultivați pe scară largă pepenii verzi citron, egusi și de desert au fost tratați în mod divers ca subspecii, soiurile botanice sau grupurile de cultivare din cadrul unei specii, C. lanatus (Thunb.) Matsum și Nakai (tabelul 2.1). Nomenclatura este confuză, totuși, epitetul lanatus, ca subspecie, se aplică la citron și, ca varietate botanică, se aplică pepenilor de desert. Și taxonomia este discutabilă.
Tabelul 2.1/Table 2.1
Numele în limba engleză și denumirile echivalente specificepentru specie,, sub-specifice, varietăți botanice și grupuri de cultivare (non-incluse) de Citrullus cultivat
English names and equivalent specific, sub-specific, botanical-variety, and cultivar-group names (non-inclusive) of cultivated Citrullus
Sursa- după Harry, 2015; after după Harry, 2015 1după RENNER HYPERLINK "https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4512189/"et alHYPERLINK "https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4512189/". (2014); CHOMICKI and RENNER (2015); 2după Fursa (1972).3 Există foarte multe varietăți botanice desemnate; doar patru sunt echivalente cu cele patru subspecii enumerate aici ; 4după JEFFREY (2001)
HARRY (2015) spune că diverse dovezi combinate, indică faptul că centrul de origine al pepenelui verde de desert este Africa de nord-est și că pepeni verzi au fost domesticiți pentru apă și hrană acolo, cu peste 4000 de ani în urmă. De asemenea, tot în studiul lui HARRY se menționează că pepeni verzi de desert au apărut în țările mediteraneene cu aproximativ 2000 de ani în urmă. Următoarea generație de secventiere ADN vechi și analiza genomică de ultimă generație oferă oportunități de a evalua riguros relațiile dintre pepeni verzi și cei sălbatici și primitivi din Africa de nord-est și alți taxoni de Citrullus.
2.1. Particularitățile botanice și biologice importante pentru practică
Pepenele verde, după durata de viață, este o specie anuală, erbacee cu o perioadă de vegetație care variază între 90 și 130 de zile în funcție de soi sau hibrid.
Sistemul radicular este puternic și bine dezvoltat poate exploata circa 10 m3 de pământ (BĂLAȘA, 1973), dezvoltându-se puternic atât în adâncime (1-1,5 m) cât și lateral pe o rază de 3-4 m (CEAUȘESCU și colab., 1980). Vigoarea acestui sistem radicular este cea care imprimă plantei o rezistență deosebită la secetă. Dacă sunt rupte sau tăiate, rădăcinile se refac foarte greu, fapt pentru care trebuie acordată o atenție mare aplicării lucrărilor de prășit. Tot datorită acestui motiv pepenele verde se cultivă în mod obișnuit prin semănat direct, iar pentru cultura prin răsad, acesta se produce numai în ghivece.
Tulpina este erbacee, târâtoare, bine ramificată, viguroasă cu o lungă de 4-5 m, acoperită cu perișori cenuși impregnați cu carbonat de calciu. Emite ușor rădăcini adventive în contact cu solul, fapt care favorizează dezvoltarea plantei.
Frunzele sunt mari, adânc sectată, cu lobi rotunjiți (există și descendențe ce prezintă frunza întreagă și care sunt folosite în lucrările de ameliorare ca genitori marcatori), acoperită cu un strat de perișori deși cenușii. La subsuoara frunzelor se formează florile, câte un cârcel ce are origine caoliană și lăstarii.
Pepenele verde are flori unisexuat monoice mai rar bisexuate, actinomorfe, pentamere care apar la subsuoara frunzelor. Pe vrejul principal predomină florile mascule, iar pe ramificațiile laterale predomină cele femele, raportul fiind de 7:1 (CEAUȘESCU și colab., 1980). Factorii de mediu influențează raportul dintre florile femele și cele mascule (RUDICH și colab., 1976). Florile femele sunt mai mari decât cele mascule și au un ovar inferior acoperit cu perișori fini, format din 3 (rareori 4-5) carpele cărnoase, un stil drept și 3 stigmate în formă de potcoavă. Caliciul este gamosepal, 5 laciniat, iar corola este alcătuită din 5 petale unite, rar libere (fig. 2.1). Florile mascule prezintă un receptacul plan și un androceu format din 5 stamine, două câte două unite și a cincea liberă, toate unite sau libere, cu anterele îndoite în formă de „S” și pliate în formă de U (fig. 2.2). Deseori prezintă și un rudiment de gineceu. Deși pepenii verzi sunt considerați în principiu plante tipic alogame, se observă o întinsă gamă de variații în ceea ce privește gradul de hermafroditism al florilor femele.
Fig.2.1.Floare femelă Fig.2.2. Floare masculă
(Original) (Original)
Fig. 2.1 Flower female (Original) Fig. 2.2 Flower male (Original)
Polenul de la florile de pepene verde este mare și lipicios. El începe să germineze după ½-1 oră de la depunerea lui pe stigmat, în 2-3 ore germinând mai mult de 90%. Germinează în etape și în același timp pe stigmat cresc maximum 800-1200 tuburi polinice. Ovarele florilor conțin în medie 400 ovule. Numărul de grăunciori de polen trebuie să fie de 10 ori mai mare decât numărul de ovule pentru o fecundare completă. În primul rând se fecundează ovulele cele mai apropiate de baza placentei, care sunt și mai bine dezvoltate, în timp ce ovulele extreme rămân nefecundate în cazul insuficienței polenizării și nu dau semințe normal dezvoltate. Receptivitatea stigmatului este maximă după 1-2 ore de la deschiderea florii, adică în jurul orei 8 dimineața.
Fructul de pepene verde este o melonidă, cu țesutul placentar puternic dezvoltat, care umple cavitatea ovariană. Epicarpul este colorat în diferite nuanțe de verde. Miezul fructului este zemos, de culoare diferită, variind de la alb-gălbui, portocaliu, roz la roșu intens. În miez se găsesc semințele așezate pe mai multe linii, de la vârf spre capătul dinspre pedunculul fructului (MAIER , 1969).
Semințele sunt mari, ovoid-turtite (CIOFU și colab., 2003), prevăzute cu tegument tare, gros, ceea ce face ca încolțirea lor să se facă cu greutate. Semințele dinspre pedunculul fructului sunt mai bine hrănite de plantă, se maturizează mai repede și dau naștere la plante viguroase, precoce și foarte productive. Semințele mai vechi dau plante mai productive. Facultatea germinativă a semințelor este maximă în anul al doilea sau al treilea de la extragerea din fructe. Aceasta este de 70-90% și se păstrează 5-6 ani. Greutatea a 1000 de semințe este de 30-150 g. Semințele poartă un embrion drept, prevăzut cu rezerve oleaginoase în cotiledoane, endospermul lipsind.
2.2. Cerințele față de factorii de mediu
La plantele legumicole desfășurarea normală a proceselor metabolice la plantele legumicole este în strânsă dependență cu factorii de mediu. Aceste particularități justifică importanța cunoașterii relațiilor existente între specia de plante cultivată și complexul factorilor de mediu.
Factorii de mediu pot fi împărțiți în două mari categorii:
a) Factorii direcți care acționează nemijlocit asupra plantelor, aceasta fiind condiția lor de existență. În cadrul acestor factori se disting trei grupe:
– factori climatici: căldura, lumina, apa, aerul.
– factori edafici: textura și structura solului, chimismul și troficitatea solului, apa freatică, etc.;
– factori biotici: omul și organismele vii.
b) Asupra modificărilor ce au loc asupra factorilor direcți acționează factori indirecți, în această categorie fiind incluși factorii: altitudine, latitudine, expoziție, înclinația terenului, etc.
Fiind originar din Africa, pepenele verde este considerat planta regiunilor calde, secetoase. Este o plantă iubitoare de căldură care are pretenții ridicate față de factorul căldură. În fenofazele creșterii și dezvoltării plantele au nevoie de căldură. Sămânța încolțește la 140C, iar 25-300C este temperatura optimă pentru vegetație. Cele mai slabe brume distrug plantele. La 10-150C pepenii verzi vegetează slab și nu mai înfloresc, iar dacă temperaturile de 8-100C durează timp mai îndelungat (1-2 zile) plantele nu mai asimilează și mor. Plantele ajunse la maturitate pot suporta și temperaturi peste 400C. Pepenii verzi sunt sensibili la curenții de aer și din acest motiv este recomandată înființarea culturiilor în perdele de plante care au talia înaltă (floarea soarelui, porumb zaharat, sorg, etc.). LORENZ și MAYNARD citați de VOICAN și colab., 1998, susțin că pentru a germinarea semințele au nevoie de o temperatuă maximă, temperatura minimă și un interval al temperaturilor optime, unde germinația decurge în cele mai bune condiții (tabelul 2.2).
Tabelul 2.2./Table 2.2
Valorile specifice pentru temperatură în legătură
cu germinarea semințelor de pepeni verzi
Specific values for the connected temperature with
the germination of the watermelon seeds
Sursa- După LORENZ și MAYNARD citați de VOICAN și colab., 1998; According to Lorenz and Maynard cited by VOICAN et al., 1998
Din punct de vedere practic o importanță deosebită o reprezintă cunoașterea intervalul semănat-răsărire plantă, diferit, , după temperatura solului de însămânțare (tabelul 2.1), cu însemnătate deosebită pentru obținerea de producții timpurii (tabelul 2.3).
În cazul în care temperatura optimă nu este asgurată, semințele din sol rămân expuse atacului de boli și dăunători, până la pieirea facultății germinative.
Temperatura optimă se referă la fiecare fază și fenofază a creșterii și dezvoltării plantelor, dar și limite sub și supraoptime. În practică trebuie acordată o atenție deosebită temperaturii minime care de multe ori poate deveni letală, precum și temperaturilor minime și maxime biologice.
Tabelul 2.3/Table 2.3
Numărul de zile necesare pentru germinarea semințelor de pepene verde
la diferite temperaturi ale solului la adâncimea de distribuire
a semințelor de 1,25 cm
Number of days required for the germination of watermelon seeds
at different soil temperatures at the seed distribution depth of 1.25 cm
Sursa- După LORENZ și MAYNARD citați de VOICAN și colab., 1998; (According to Lorenz and Maynard quoted by VOICAN et al., 1998
Un nivel coborât al temperaturii este nefavorabil plantelor. Datorită unor temperaturi mai scăzute respirația este mai mică și respectiv cantitatea asimilatelor consumate pentru întreținerea acesteia este mai redusă. Acestea cresc încet și își prelungesc foarte mult perioada de vegetație determinând întârzieri în atingerea maturității. Cu cât temperatura este mai ridicată cu atât procesul de respirație este mai intens, fapt ce duce la un consum proporțional de substanțe anterior asimilate. Temperatura prea ridicată determină creșterea transpirației plantelor, reducerea acumulării hidraților de carbon prin intensificarea respirației, împiedică formarea florilor.
După RUDICH și colab., (1976), zile scurte (8 ore) și o temperatură de zi de 27°C crește tendința spre florile femele. Durata zilei de 16 ore și o temperatură de zi de 32°C inhibă dezvoltarea florilor femele.
Prevenirea efectului dăunător al temperaturilor suboptime și supraoptime constituie o preocupare permanentă a tehnologului și se realizează printr-un complex de măsuri.
După CEAUȘESCU (1979), pentru plantele de pepeni verzi temperatura minimă este de 0-40C, temperatura minimă biologică 12-140C, temperatura optimă noaptea 18-210C, ziua 24-300C, temperatura maximă biologică 30-350C.
Conform zonării făcute de VOINEA și colab., (1977), în țara noastră se disting trei zone de cultivare a pepenelui verde:
I. Zonă foarte favorabilă – regiunile de stepă și silvostepă din sudul țării, vestul și estul țării, cu suma anuală temperaturi medii zilnice egală sau mai mare de 150C (temperaturi active) și timp senin prelungit.Ca teritoriu geogradic, această zonă cuprinde:
> Câmpia de Vest – partea joasă de câmpie din județele Timiș și Arad, cu soluri zonale de cernoziom, cu lăcoviști și soluri aluvionare, cu fertilitate ridicată;
> Câmpia Română – părțile stepice de câmpie din sudul județelor Dolj, Olt, Teleorman, Ilfov; județele Ialomița și Brăila cu solul predominant de tipul cernoziomului. Această zonă este delimitată la nord de o linie ce trece pe la Plenița, Segarcea, Caracal, nord de Alexandria, Vidra, Urziceni, Pogoanele, Urleasca, Brăila, iar în sud, zona îndiguită a Dunării;
> Dobrogea – partea de sud a județului Constanța, de asemenea cu soluri fertile, cernoziomice
II. Zonă favorabilă – se consideră districtele de silvostepă, suma anuală a temperaturilor medii zilnice active egale sau mai mari de 150C are valori între 2500-30000C, iar durata de strălucire a soarelui de 900-1200 ore. Această zonă cuprinde ca teritoriu geografic:
> Câmpia de Vest – părțile de câmpie înaltă de silvostepă din centrul județelor Timiș și Arad și Câmpia Crișurilor până la nord de Oradea;
> Câmpia Română – părțile centrale și de est ale județului Mehedinți, părțile de nord ale județelor Dolj, Olt, până la sud de Drăgășani, partea nordică a județelor Teleorman și Ilfov, partea sudică a județului Argeș și părțile sud-estice ale județelor Prahova și Buzău;
> Dobrogea – Podișul Dobrogei de Nord;
> Moldova – părțile de sud-est ale județului Vrancea și de sud ale județului Galați, respectiv Câmpia Siretului de jos
III. Zonă puțin favorabilă – cuprinde districtele din Câmpia de Vest, Câmpia Română și Podișul Transilvaniei, districtele limitrofe cu zona subcolinară cu potențial termic mai redus și cu soluri mai levigate. Se mai includ și părțile de șes din Câmpia Transilvaniei și podișul din central Moldovei. În aceste districte factorii pedoclimatici existenți nu satisfac decât în mică măsură cerințele față de căldură ale pepenilor verzi, prin excelență plante termofile, ceea ce face ca numai în anii călduroși și mai puțin ploioși să se obțină producții satisfăcătoare de pepeni, și numai pe solurile bogate în humus cu expoziție sudică, bine protejați contra vânturilor.
Cerințele față de apă
Apa are un rol major pentru plantele legumicole prin participarea la alcătuirea organelor, ca mijloc de transport a substanțelor nutritive și metabolice.
Sistemul radicular are importanță deosebită pentru creșterea plantelor,dimensiune, starea de sănătate (VOICAN și colab., 1998).
Plantele de pepene verde au cerințe ridicate față de cosumul de apă, însă sistemul radicular foarte bine dezvoltat poate asigura nevoile consumul acestora în funcție de fazele de dezvoltare. Fructele având un conțin 92% apă, planta necesită udări permenente pe întreaga perioada de vegetație.
Pentru plantele de pepeni verzi, solulul trebuie să aibă 70-80% din capacitatea de câmp pentru apă și sub 75% umiditate relativă. Sistemul radicular deosebit de puternic ca și unele caracteristici xerofile ale plantei fac ca pepenii verzi să fie caracterizați ca rezistenți la secetă. Excesul de umiditate din sol este dăunător plantelor de pepene verde deoarece rădăcinile se asfixiază, plantele se ofilesc și pier. Pentru evitarea unor astfel de situații se vor avea în vedere unele măsuri că: irigarea să se facă la capacitatea plantelor de consum a apei; alegerea solurilor cu drenaj natural sau crearea unui sistem de drenaj artificial; mobilizarea solului pentru asigurarea circulației apei și aerisirii ș.a.
În sudul Olteniei pe solurile nisipoase momentul aplicării udărilor este atunci când în sol s-a atins plafonul minim de 50% din I.U.A. la o adâncimea de 50 cm, normele de irigare oscilând în funcție de condițiile climatice ale anului de cultură între 1000-1300 m3/ha (MARINICĂ, 1998).
Conținutul de apă al plantelor de pepene verde este de 89-90%, coeficientul mediu de transpirație este de 600 g apă pentru 1 g substanță uscată, productivitatea transpirației este de 1,67 g s.u/l apă (CEAUȘESCU, 1979).
Raportul dintre cantitatea totală a apei consumate de către plante în decursul perioadei de vegetație este reprezentat de coeficientul valorificării apei consumate de către plantele legumicole și recolta utilă care la pepenii verzi are valoarea de 60-70 t apă/t produs (CEAUȘESCU și colab., 1984). Mărimea coeficientului de valorifice a apei depinde de mai mulți factori: intensitatea transpirației, capacitatea productivă, cutivar, desimea plantelor, nivelul aprovizionării cu substanțe hrănitoare (CEAUȘESCU,1979).
Umiditatea relativă ridicată poate determina: reducerea și blocarea transpirației plantelor influențând negativ intensitatea fluxului de apă și săruri minerale prelevate din sol; hidratarea grăunciorilor de polen, făcându-i mai grei și diminuând mobilitatea acestora, determinând polenizarea insuficientă a florilor, cauzând pierderi însemnate de producție; creează condiții favorabile pentru apariția și expasiunea unor boli și dăunători.
O umiditatea relativă scăzută duce la intensificarea transpirației, ofilire, deshidratarea stigmatul florilor, germinarea dificilă, diminuarea producției (VOICAN și colab., 1998).
Fotosinteza este intensificată la 70-90% umiditate relativă a aerului și scade la 35-40%, la orele prânzului, pe arșiță (MILICĂ și colab., 1982).
Pretențiile speciei față de lumină sunt foarte ridicate, plantele având nevoie de un total de 1500 ore strălucire soare ( CIOFU și colab., 2003). Cantitatea de radiație luminoasă care ajunge la nivelul solului, reprezentată de orele strălucire a soarelui, depinde de perioada calendaristică și de poziția geografică.
Fotoperiodismul este extrem de imortant- comportarea față de durata zilei-existând specii de zi lungă, zi scurtă și intermediare sau indiferente. Atunci când fotoperioada corespunde cerințelor stabilite în decursul evoluției istorice a fiecărei specii legumicole, creșterea și dezvoltarea decurg într-un ritm intens, durata perioadei de vegetație fiind cea mai redusă. Schimbarea continuă a duratei zilei lumină determină pelungirea perioadei de vegetație la pepenii verzi.
Sunt plante de zi scurtă, înfloresc la valori ale fotoperioadei egale cu „minimul trofic” -8 ore , sau până la 12 ore (8 ore).
Cu cât razele solare ajung pe suprafața terestră sub un unghi mai apropiat de 900C cu atât intensitatea este mai mare.
Această situație apare către mijlocul zilei, în mod deosebit în lunile de vară. În condițiile specific României intensitatea luminii poate atinge în lunile de vară de la 30-40 klucși până la 100 klucși, însă în lunile de iarnă valorile acesteia se reduc la 4-10 klucși. Pepenii verzi fac parte din grupa plantelor pretențioase necesitând în medie cel puțin 8000 lucși pentru o creștere și dezvoltare optimă.
Raportul dintre plantă și lumină, ca durată și intensitate, este dat prin ritmul procesului fotosintetic, respectiv de acumulări de substanțe complexe și apă. Radiația luminoasă este importantă în faza înfloritului și formării fructelor. Lipsa luminii prelungește vegetația, diminuează asimilările și implicit producția, crește gradul de atac al bolilor și dăunătorilor (VOICAN și colab., 1998). O lumină foarte puternică nu este favorabilă pentru plante, în sensul că poate duce la inhibarea procesului de fotosintetic datorită radiației luminoase intensă. În același timp, radiația luminoasă poate fi însoțită de emisie de radiații calorice foarte puternice, care provoacă o creștere a temperaturii în frunză și mediu.
Așadar, solul deține un rol complex în creșterea și dezvoltarea plantelor, ca suport pentru înrădăcinare, pentru hrană, apă și aer. Dintre multitudinea și complexitatea factorilor care concură la o nutriție echilibrată a unei culturi, condițiile de sol au o deosebită importanță, acesta fiind continuu influențat de factorii climatici și biologici. Însușirile solului care acționează efectiv asupra disponibilității unor elemente chimice sub formă hidrosolubilă, ușor accesibilă plantelor sunt: textura solului, reacția solului (pH-ul), conținutul în materie organică și elemente nutritive, impermeabilitatea.
Plantele de pepene verde preferă soluri cu textură ușoară sau mijlocie, structurate, profunde, afânate, bine drenate și cu o reacție cât mai aproape de neutră. Reacția ușor alcalină a solului este favorabilă, în timp ce solurile acide sunt contraindicate (AVRAMESCU, 1971). Pepenii verzi sunt foarte sensibili la carența de magneziu, molibden, mangan, fier, sunt în schimb toleranți la săruri.
Rolul elementelor nutritive este destul de complex, cele mai multe dintre ele participând singure sau împreună cu altele la numeroase procese enzimatice de sinteză, transport și depunere a substanțelor, etc. Macroelementele considerate esențiale trebuie să fie îndestulătoare, având un rol direct în procesul de nutriție, carența accentuată a acestora ducând la tulburări citologice,histologice, anatomopatologice. Un rol important îl au și microelementele, care sunt indispensabile pentru îndeplinirea anumitor funcții fiziologice (ATANASIU și colab., 1988).
Lipsa sau insuficiența accentuată a unui element chimic provoacă stări de carență influențând creșterea și dezvoltarea plantelor, producția realizată și respectiv eficiența economică (tabelul 2.4.).
Tabelul 2.4./Table 2.4
Clasificarea elementelor care provoacă stări de carență
Classification of elements that cause debilitating conditions
Sursa-după DAVIDESCU D. și colab., 1972; after DAVIDESCU D. et al., 1972
Lipsa azotului precum și excesul determină perturbarea în primul rând a procesului de creștere, de aceea este necesar ca acest element să fie asigurat încă din primele faze ale creșterii. Dereglarea metabolismului cu azot datorită unor condiții nefavorabile, sensibilizează plantele de pepeni verzi la atacul unor ciuperci (Botrytis, Fusarium, Alternaria). Fosforul este util mai ales în perioada de formare a florilor și fructelor, insuficiența lui reprezentând o lipsă de energie care perturbează creșterea și diminuează recolta. Dacă aceasta este însoțită și de un nivel ridicat de azot, potențialul de înflorire scade cu 70%.
Insufuciența potasiului contribuie la reducerea circulației apei, închiderea stomatelor pentru evitarea transpirației, iar creșterea plantei încetează datorită reducerea cantității de dioxid de carbon, accesibil în plante prin stomate. Pepenii verzi nu suportă concentrații mari de îngrășăminte, din care cauză aplicarea acestora în mai multe reprize este foarte indicată (AVRAMESCU și colab., 1972). Efectul fertilizanților chimici se manifestă din plin pe fondul unei bune aprovizionări a solului cu materie organică.
Calciu cimentează pereții celulare și menține integritatea membranelor celulare. Lipsa calciului este resimțită de țesuturile aflate în dezvoltare.
Magneziul este atomul central al moleculei de clorofilă și joacă un rol important nespecific în procesul de transport al ionului fosfat și ca activator de reacții enzimatice.
Microelementele – deși în cantități foarte mici, au rol metabolic, în reacțiile enzimatice.
Sistemul radicular bine dezvoltat al plantelor de pepeni verzi permite acestora să utilizeze substanțele fertilizante nefolosite și rămase de la cultura precedentă (GRECO și colab., 1985).
Având în vedere fertilitatea mai scăzută a solurilor pe care se cultivă pepenii verzi, la aplicarea îngrășămintelor chimice se ține seama de consumul de elemente nutritive din sol de către plantele de pepeni verzi (tabelul 2.4.)
Tabelul 2.5./Table 2.5
Consumul mediu de elemente nutritive din sol de către plantele de pepeni verzi
Average consumption of nutrients in soil by melon plants
Sursa-după PELAGHIA CHILOM și colab., 1995; after PELAGHIA CHILOM et al., 1995
Alimentarea echilibrată, dublată de o irigare corespunzătoare a plantelor, sunt esențiale pentru succesul unei culturi de pepeni verzi.
2.3. Tehnologia clasică a cultivării pepenilor verzi
În culturile de pepeni verzi înființate după tehnologia clasică, recoltarea poate începe din 18 – 20 iulie și se încheie la sfârșitul lunii septembrie, vârful maxim al producției înregistrându-se între 5 – 25 august.
Tehnologia de producere a răsadurilor de plante de pepene verde
Semănatul pentru obținerea răsadurilor de pepeni verzi începe din data de 25-28 martie, avându-se în vedere că vârsta răsadului la plantare trebuie să fie de 28-30 de zile. Răsadurile se produc în solarii cu dublă protejare, semănatul făcându-se direct în ghivece. La o suprafața de 1 ha sunt necesare 6000-8000 de plante sau cuburi nutritive, mai pot fi utilizate însă și ghivece din folie de polietilenă, ghivece de tip Jiffy sau Strip-pot. Pentru producerea răsadurilor pentru suprafață de 1 ha trebuie 350-600 g semințe. O importanță deosebită o prezintă stabilirea rețetei pentru umplerea ghivecelor, aceasta depinzând de cost și de posibilitățile locale de aprovizionare. Se pot obține amestecuri foarte bune folosind următoarele rețete:30% pământ de țelină, 10% nisip, 20% mraniță și 40% turbă sau în lipsa turbei putem folosi amestec format doar din 20% nisip, 50% pământ de țelină și 30% mraniță. Se poate folosi și numai turbă tratată care asigură nutriția și protecția răsadurilor până la plantare. Ghivecele umplute cu amestec sau turbă trebuiesc depozitate în spațiile corespunzătoare producerii răsadurilor cu un număr 5-7 zile înainte de a fi semănate pentru a permite răsărirea buruienilor și distrugerea acestora până la semănat și pentru încălzirea amestecului din ghivece. Înainte cu 2-3 zile de semănat se face un tratament la amesecul din ghivece împotriva căderii plăntuțelor, cu o suspensie de Previcur 607 SL 0,15%+Topsin M 760 5%, pentru fiecare ghiveci folosindu-se 75 ml suspensie. Pentru obținerea unor răsaduri de foarte bună calitate trebuie respectate mai multe etape, reglarea luminii, dirijarea unei temperaturii optime, un regim de udare adecvat, aerisirea, o fertilizare suplimentară a răsdurilor și călirea acestora. În vederea asigurării necesarului de lumină se poate recurge la îndepărtarea foliilor de pe răsadnițe sau a ramelor, atunci când temperatura ne permite sau folosirea unor folii cu o transparență foarte bună. Până la răsărirea plantuțelor este nevoie de o temperatură de 26-28 °C, iar după răsărire 20-22 °C în primele 4-6 zile. De câte ori temperatura depășește pragul optim se face aerisrea solariilor în vederea împrospătării aerului, ori pentru reducerea umidității atmosferice. Procesului de udare a ghivecelor trebuie să i se acorde o importanță deosebită, deoarece lipsa ei poate duce la o creștere deficitară a răsadurilor, iar excesul ei poate duce la apariția unor boli. Până în momentul plantării răsadurile se tratează de 2-3 ori cu unul dintre produsele Captadin 0,2% sau Folpan 0,2 %, folosind 4-5 ml suspensie pentru fiecare ghiveci. Se poate face și o fertilizare fazială atunci când răsadurile au o creștere slabă, folosind soluții foliare sau îngrășăminte cu NPK. La plantare, ghivecele nu trebuie să fie îmburuienate, de aceea plivitul se face la nevoie. Călirea răsadurilor are drept scop adaptarea tinerelor plăntuțe la condițiile din câmp, aceasta făcându-se înainte de plantare cu 4-5 zile.
Alegerea terenului. Solurile cele mai recomandate pentru cultura pepenilor verzi sunt solurile nisipoase care au un conținut în humus de 0,5-1%. Expoziția terenului trebuie să fie sudică, pânza de apă fereatică trebuie să fie la adâncime mai mare de 2m. Atunci când se alege terenul trebuie avută în vedere existența surselor de apă pentru irigarea culturilor. Foarte bune premergătoare pentru culturile de pepeni verzi sunt mazărea, ceapa, tomatele, cartof și fasolea. O măsură obligatorie este acea de a nu reveni pe același teren decât după minim 3 ani.
Pregătirea terenului. În toamnă se fac lucrări numai în vederea distrugeri culturi premergătoare și de afânare a solului. Pe solurile expuse deflației eoliene este obligatorie înființarea unor benzi de secară pentru protecția culturilor, aceasta semănându-se în perioada 15-30 septembrie. Lucrările pentru pregătire a terenului sunt efectuate în totalitate primăvara în vederea evitării spulberării și tasării arăturii în timpul iernii. Pentru fertiizare se folosesc îngrășăminte chimice și gunoi de grajd bine fermentat. Terenul se erbicidează înainte plantarii cu 5-6 zile- STOMP 330 EC în doză de 4 l/ha sau Dual 960 EC în doză de 1l/ha, cu 2-3 zile înainte de plantare.
Înființarea culturii în câmp se recomandă la stabilizarea temperaturii solului la 15 ° C la o adâncime de 10 cm, după trecerea pericolului brumelor târzii de primăvară. Lucrările care trebuie făcute la înființarea culturilor sunt următoarele: marcarea rândurilor, transportul ghivevelor, distribuirea pe rând, scoaterea din ghiveci, plantarea și udarea . Plantatul pe suprafețe mici se poate face manual, iar pe suprafețe mari se face mecanizat.
Lucrările de îngrijire:
– completarea golurilor cu răsad din rezerva constituită cu acest scop, la 3-4 zile de la plantare;
– se efectuează 3-4 prașile mecanice și 2-3 manuale pe rând
– se face o fertilizare la începutul formării vrejului, obținându-se rezultate foarte bune când pe agrofondul de bază se aplică fertilizări cu bor. Îngrășămintele cu bor aduc sporuri de producție cu până la 23%;
– în condiții climatice mai puțin favorabile legării fructelor și pentru o accentuare a timpurietății recoltelor se fac 2 tratamente cu Atonik 0,05%;
– irigarea se face atât prin aspersiune cât și prin picurare. Norma de udare prin aspersiune fiind de 350-400 m3/ha.
Recoltarea fructelor se face eșalonat, pe măsură ce acestea ajung la maturitatea de consum. Momentul optim de recoltare ține cont de următoarele aspecte:
– atunci când cârcelul care se află la baza fructului se răsucește, se usucă de la vârf și nu mai are perișori;
– când epiderma(la exterior) se zgârie ușor;
-când fructulse desprinde ușor de vrej;
– când partea fructului în contact cu solul se albește sau îngălbenește;
-când la ciocănirea fructelor cu degetul, nu sună a butoi gol;
– când la apăsare se aude un pârâit.
Fructele se recoltează dimineața, pe răcoare, din 4 în 4 zile, în total făcându-se
3-5 recoltări, cu producție diferită -40-80 t/ha, după cultivar.
Capitolul 3
Studii privind elaborarea unor metode moderne de creștere a productivității la plantele de pepene verde
3.1. Stadiul cercetărilor privind cultura pepenilor verzi pe solurile nisipoase
Nisipurile în stare naturală nu oferă condiții favorabile culturilor legumicole. Precipitațiile relativ scăzute și repartiția lor neuniformă, fertilitatea naturală scăzută, regimul termic și eolian au fost factori care au limitat suprafețele legumicole în zona solurilor nisipoase. Prin executarea lucrărilor de amenajare și ameliorare (nivelare, irigare, fertilizare ameliorativă, combaterea deflației eoliene, desecarea) s-au realizat condiții necesare practicării și pe aceste soluri a unei legumiculturi performante (TOMA și colab., 1999).
Zona solurilor nisipoase din sudul Olteniei se constituie într-o microzonă în care plantele legumicole găsesc condiții deosebite față de cele întâlnite pe solurile zonale, condiții care determină unele particularități ale cultivării plantelor legumicole. Începând cu anul 1970 în programele de cercetare ale CCDCPN Dăbuleni au fost incluși și pepenii verzi. Studiul sortimentului de soiuri pentru cultura de pepeni verzi a constituit o preocupare permanentă în activitatea de cercetare, fiind vizate cele mai noi realizări în domeniu obținute în țară și pe plan mondial (SPIRESCU, 1983; NANU, 1998; 1999). În perioada 1978-1985, sortimentul de pepeni verzi a fost studiat și pe nisipurile de la Valea lui Mihai (Bihor) și la Rușețu (Buzău). Rezultatele obținute au demonstrat că pe solurile nisipoase din sudul Olteniei, la aceleași cultivaruri se obțin producții mai timpurii cu 10-16 zile față de alte zone datorită acumulărilor termice mai rapide în primele luni ale anului și desprimăvării mai timpurii.
Având în vedere importanța pepenilor verzi pentru zona solurilor nisipoase, începând cu anul 1978 au fost inițiate cercetări privind ameliorarea acestei specii. Până în prezent au fost omologate trei soiuri de pepene verde: soiul Dulce de Dăbuleni (1986), De Dăbuleni (1989) și soiul Oltenia (2005). Aceste sunt soiuri de mare productivitate rezistente la fuzarioză, viguroase, care realizează producții semitârzi.
Pe solurile nisipoase vânturile pot provoca prin fenomenul de deflație eoliană pagube însemnate culturilor legumicole, frecvența și intensitatea acestora fiind maximă în perioada martie-mai (BANIȚĂ, și colab., 1981; TOMA, și colab., 1997). Pentru combaterea deflației eoliene la cultura de pepeni verzi s-a demonstrat că cele mai bune rezultate se obțin atunci când s-au folosit benzi din secară cu lățimea de 1,8-3,5 m. Distanța dintre benzi este determinată de gradul de expunere al terenului cultivat fiind cuprinsă între 11,2-18,0 m (TOMA, 1984; 1985). S-a demonstrat de asemenea că lucrările de pregătire a terenului destinat cultivării pepenilor verzi trebuie efectuate în totalitate primăvara. Efectuarea arăturii din toamnă determină amplificarea deflației eoliene pe timpul iernii până la înființarea culturilor și pe solurile nisipoase nu se poate conta pe acumulările apei în stratul arabil ca urmare a arăturii de toamnă. Afânarea adâncă prin desfundare nu s-a dovedit o măsură eficientă mai ales acolo unde prin aducerea la suprafață a straturilor mai puțin fertile din adâncime s-a înrăutățit starea de aprovizionare a solului cu elemente fertilizante (TOMA și ION, 1991). Una din preocupările de primă importanță a fost legată de obținerea unor producții extratimpurii și timpurii în spații adăpostite și în câmp (SPIRESCU , 1984; 1990). S-a demonstrat că pe teren modelat în brazde înălțate cu înălțimea la coronament de 94 cm recoltarea pepenilor verzi începe mai devreme cu 2-3 zile decât pe teren nemodelat. Înființarea culturii de pepeni verzi prin răsad determină obținerea de producții mai timpurii cu 12-18 zile decât pin semănare în câmp. Atunci când cultura s-a înființat prin răsad, s-a protejat în tunele din folie de polietilenă perforată, iar terenul s-a mulcit cu folie de polietilenă transparentă primele fructe obținându-se în prima decadă a lunii iunie (22-25 iunie), cu 30 zile mai devreme decât la o cultură clasică.
Datorită desprimăvărării mai timpurii și acumulărilor termice mai rapide, culturile de cartof timpuriu, mazăre de grădină, varză timpurie, părăsesc terenul mai devreme cu 12-14 zile decât pe terenurile zonale. Ca urmare pepenii verzi pot fi cultivați și în cultură succesivă putând realiza producții mari în condiții de eficiență economică ridicată (TOMA , 1989).
În ceea ce privește fertizarea, s-a demonstrat că îngrășămintele organice determină o mai bună utilizare a fertilizanților chimici și contribuie la ameliorarea
fost stabilite dozele optime de îngrășăminte organice și chimice, tipurile de îngrășăminte și momentul optim de aplicare (SPIRESCU, 1986; ALEXANDRESCU., 1994). Fertilizarea culturilor legumicole pe solurile nisipoase reprezintă o măsură tehnologică de importanță deosebită datorită atât faptului că plantele legumicole sunt mari consumatoare de elemente nutritive cât și slabei aprovizionări a solurilor nisipoase.
Aplicarea îngrășămintelor foliare la culturile de pepeni verzi și galbeni determină îmbunătățirea nutriției plantelor cu NPK și contribuie la obținerea de producții ridicate și de calitate(CIUCIUC și colab.,1998; CIUCIUC și DORNEANU, 2000; LĂCĂTUȘ, 2000).
S-au efectuat cercetări privind eficacitatea unui număr mare de tipuri de îngrășăminte foliare, aplicate pe diferite agrofonduri și în număr diferit de tratamente (CIUCIUC și colab., 1998; 2001).
Particularitățile pedoclimatice ale zonei solurilor nisipoase dar și cele tehnologice specifice au stat la baza cercetărilor privind desimea optimă a plantelor din cultura de pepeni verzi în funcție de soi. Pentru soiurile de pepeni verzi cu vigoare ridicată desimea optimă a fost de 11.000 plante/ha, iar pentru cele mai puțin viguroase 14.000 plante/ha (SPIRESCU, 1986).
Solurile nisipoase cultivate cu plante legumicole au un grad mare de îmburuienare datorită irigării prin aspersiune și folosirii gunoiului de grajd. Buruienile cu frecvența cea mai mare sunt: Cynodon dactilon, Digitaria sanquinalis, Echinicloa crus galli, Setaria viridis, Chenopodium album, Amaranthus retroflexus, Portula oleracea, Solanum nigrum, Xanthium italicum, Convolvulus sp., Poligonum sp. În lupta contra buruienilor au fost experimentate combaterea chimică, prașilele mecanice și prașilele manuale aplicate culturilor din asolamentele specifice solurilor nisipoase. Condițiile pedoclimatice specifice solurilor nisipoase impun anumite particularități în aplicarea erbicidelor. Pe solurile nisipoase este necesar să se folosească erbicidele cele mai selective, iar pentru erbicidele a căror absorbție se face la nivelul rădăcinilor este necesară reducerea dozelor cu circa o treime față de doza aplicată pe solurile zonale.
Particularitățile pedoclimatice determină și o persistență mai redusă a acțiunii erbicidelor ceea ce impune necesitatea efectuării de tratamente cu erbicide atât la înființarea culturii cât și pe parcursul perioadei de vegetație. Remanența erbicidelor este de mai scurtă durată pe solurile nisipoase. Datorită capacității reduse de reținere, pe solurile nisipoase se poate vorbi chiar de levigarea erbicidelor, care poate avea consecințe nefavorabile asupra poluării apelor freatice. Pe baza cercetărilor efectuate au fost recomandate erbicidele care pot fi folosite la culturile legumicole pe solurile nisipoase (TOMA, 1977; 1984; TOMA și colab., 1994; 1995; 1997; 1998; SPIRESCU, 1984; 1989).
Identificarea principalelor boli și dăunători la cultura de pepeni verzi precum și stabilirea unor formule de tratament a stat de asemenea în atenția multor cercetători (COSTESCU MARIA, 1974: ALEXANDRI și colab., 1978; COSTACHE ȘI COSTACHE, 1995; 1996). În 1984, MARINA ȚÂRCOMNICU și DANIELA ION au izolat din pepenii cultivați pe solurile nisipoase din zona Dăbuleni și din semințele acestora 23 populații de Fusarium spp. Din care 4 populații de Fusarium solanii, una de Fusarium poae, 5 populații de Fusarium oxysporum, 2 de Fusarium equiseti, 3 de Fusarium culmorum, 4 de Fusarium graminearum și 4 populații de Fusarium sambucinum. Dintre speciile identificate, Fusarium oxysporum pare a fi cea mai implicată în patologia pepenilor verzi.
Prin folosirea tratamentelor fitosanitare scade gradul de atac la Fusarium oxysporum, rezultatele cele mai bune fiind obținute prin tratarea plantelor la cuib cu 1 litru soluție de Topsin 0,1% (CIUCIUC și colab., 1998).
3.2. Altoirea pepenilor verzi
Ameliorarea producției agricole în general, este dependentă de resurse precum: pământul, apa și energia pe de o parte și resursele de origne biologică care se pot reînoi și care sunt reprezentate de plante cultivate sau sălbatice, pe de altă parte (POȘTALIU., 1991).
În acest domeniu cercetările urmăresc obținerea de producții superioare cu valori de nutriție deosebite, rezistente la intemperii și factori patogeni.
Aceste aspecte se pot realiza prin procesul de ameliorare, atât prin metodele clasice (selecție, hibridare, consangvinizare și încrucișarea liniilor consangvinizate pentru obținerea heterozisului), mutațiile și variația numărului de cromozomi. Folosirea uneia sau alteia dintre metode este legată de particularitățile biologice ale plantelor, modul de înmulțire și posibilitatea practică de aplicare (MARIA DINU, 2004).
În ultimii ani s-a acumulat un volum mare de date privind ameliorarea plantelor prin utilizarea culturilor de celule și țesuturi, iar rezultatele sunt spectaculoase, obținânduse material biologic nevirozat și cu caracteristici de producție deosebite. Puține sunt însă datele referitoare la altoirea plantelor legumicole în general și la pepenele verde în special. Metoda altoirii la plantele legumicole, mai nou utilizată în vederea introducerii unor rezistențe și creșterii capacității de producție.
Altoirea determină creșterea nivelului producției și a profitabilității în special la culturile mulcite cu folie de polietilenă și înființate cu răsad sau cultura în adăposturi de tip tunel, joase.
În țara noastră metoda este cunoscută de un număr limitat de specialiști ,iar experimentarea ei s-a făcut în special la pepeni galbeni și mai puțin la pepenii verzi (RĂDUICĂ, 1980 la Întreprinderea de Sere Buzău, Dinu Maria la Facultatea de Horticultură din Craiova, 1998). În cadrul unui proiect internațional, Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Valorificare, Păstrare și Marchetingul produselor Horticole HORTING București (2010) a efectuat studii care au vizat altoirea pepenilor verzi ca metodă de eliminare a tratamentelor cu bromură de metil. La Centrul de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni, începând cu anul 2000 în cadrul programelor naționale de cercetare AGRAL și PARTENERIATE ÎN DOMENIILE PRIORITARE se execută cercetări privind altoirea la pepenilor verzi. Metoda este folosită de cultivatori de la Dăbuleni pe suprafețe mici (200 ha în 2011), dar pe măsură ce ea va fi cunoscută, va crește și mărimea suprafețelor cultivate cu aceste plante. O verigă importantă în obținerea de pepeni verzi biologic poate fi considerată altoirea.
3.2.1 Necesitatea altoirii pepenilor verzi.
S-a constatat că unii agenți patogeni de sol ( Fusarium oxysporum ) și dăunători din sol (Meloidogyne sp.) au devenit mai viulenți datorită folosirii intensive a solului pentru cultura pepenilor verzi, nerațional. Altoirea plantelor legumicole a apărut ca o necesitate pentru prevenirea pierderilor și deprecierilor datorate atacului produs de bolile și dăunătorii de sol precum șifără o rotașie a culturilor. Astfel, pentru a crește calitatea producției și pentru a crește rezistența la stresul termic și hidric, a apărut necesitatea altoirii, prevenind pierderile și deprecierile provocate de boli și dăunători de sol. TAKAHASHI (1984) apreciază că la producția de legume din Japonia, 68% din pierderi se datorează bolilor solului și nematozilor; totodată, culturile nealtoite sunt private de sistemul radicular viguros al portaltoiului, având un randament mai mic de utilizare a îngrășămintelor organice și chimice. TOMA și colab., 2011 apreciază că altoirea poate elimina tratamentele costistoare împotriva agenților patogeni și a dăunătorilor, determinând creșterea nivelului de producție și a eficienței economice, folosind material înființat prin răsad, cu mulcire cu folie de polietilenă sau prin culturi în adăposturi joase tip tunel. Aceeași echipă de cercetători constată că sunt obținute fructe de calitate superioară, dar ți de greutate mai mare, apreciind altoirea ca biotehnologie de obținere a pepenilor verzi biologici. Pe plan mondial, altoirea este aplicată, în ultimul timp, o metodă alternativă pentru a trata solul cu bromură de metil(interzis în agricultură). Altoirea plantelor a fost utilizată pentru a induce rezistență împotriva clorozei de fier în soluri calcaroase ( ROMERA și colab., 1991 ), precum și pentru a spori absorbția de nutrienți (PULGAR și colab., 2000 ; RUIZ și colab., 1997), creșterea sintezei de hormoni endogeni (PROEBSTING și colab., 1992), reducerea absorbției poluanților organici persistenți din solurile agricole (OTANI și SEIKE, 2006), pentru a ridica toleranța la salinitate și la inundații (ESTAN și colab., 2005; YETISIRȘI colab., 2006), și pentru a limita efectul negativ al toxicității cu bor și cupru (EDELSTEIN și colab., 2005, 2007).
În concluzie, altoirea prezintă următoarele avantaje:
– imprimă rezistența plantelor, permițând cultivarea în zone cu atac de agenți patogeni din sol, fără a aplica procedee de sterilizare pentru sol cu efect favorabil asupra siguranței consumatorului și a mediului înconjurător;
– datorită consumului sporit de apă și nutrienți, altoirea induce vigoare ridicată, timpurietatea, toleranța la stresul termic și hidric;
– altoirea induce îmbunătățirea calitații fructelor obținute,inclusiv creșterea valorii nutritive odată cu creșterea grijii ca practicile horticole să nu dăuneze mediului,altoirea poate reprezenta o biotehnologie eficientă cu obținere de producții nepoluate;
3.2.2. Stadiul cercetărilor privind altoirea pepenilor verzi
Practica altoirii legumelor a fost utilizată încă din primele decenii ale secolului al XIX-lea în țări din extremul Orient (LEE, 2003). Primele cercetări organizate științific privind altoirea plantelor legumicole au fost făcute la Kyusyu University în Japonia și la Korea University în Coreea, în anul 1920 și au urmărit stabilirea tehnologiei producerii răsadurilor altoite și a cultivării pepenilor verzi altoiți. În cercetările efectuate privind altoirea pepenilor verzi primul portaltoi utilizat a fost Curcubita moschata Duch.
Din anul 1960, altoirea cucurbitaceelor în cele două țări a intrat în practica comercială, în prezent culturile de pepeni galbeni, castraveți și pepeni verzi fiind realizate într-un procent destul de mare cu plante altoite (LEE și ODA, 2003). Cercetările privind altoirea pepenilor verzi au fost efectuate în multe țări cultivatoare de pepeni verzi și au vizat stabilirea metodelor de altoire, comportarea unor soiuri sau hibrizi de pepeni verzi altoiți pe diferiți portaltoi, eficacitatea acestei metode asupra agenților dăunători, conținutul chimic al fructelor obținute din plante altoite, produse în diferite variante tehnolgice (LEE și ODA, 1994 și 2003; CHOI, 2002; YETIȘIR, 2003; CORE, 2005; MEMMOT, 2006; HASSELL, 2008; HOWEL, 2008; MIGUEL, 2004; CUSHMAN, 2009; YILMAZ, 2009). În firmele mari producătoare de semințe se lucrează la programe de creare a unor noi hibrizi și soiuri de pepeni verzi rezistenți la cele trei rase de Fusarium oxysporum ssp. Niveum (rasa 0, 1 și 2), dar și de portaltoi.
Cercetările întreprinse în Spania în zona de coastă din sudul Valenciei, pe soluri cu un conținut de argilă cuprins între 16-38%, la pepenii verzi altoiți au arătat că s-au obținut fructe cu o greutate mai mare, iar compoziția biochimică a miezului nu a fost afectată (MIKEL și colab., 2004).
La plantele de pepeni verzi altoite, fertilizate constant cu macro și micronutrienți au fost efectuate determinări ale conținutului de fier și alți indicatori chimici din frunze, pentru a determina dacă rezultatele obținute se datorează influenței portaltoiului (RIVERO și colab. 2004).
Cercetările efectuate în Statele Unite ale Americii la South Central Agricultural, la pepenii verzi altoiți au scos în evidență un conținut mai mare de licopen, substanța care dă culoarea roșie și care acționează ca un puternic antioxidant. De asemenea altoirea nu a afectat acumularea glucidelor în fructele de pepene verde (BRUTON, 2005).
S-au întreprins cercetări cu privire la comportarea pepenilor verzi altoiți la păstrare. Rezultatele obținute au arătat că, conținutul de zahăr din fructele altoite a fost independent de portaltoi și a rămas constant timp de 10 zile de la recoltare. Aceste studii sugerează că, prin altoire, portaltoiul va transmite fructelor un conținut de zahăr și licopen asemănător cu cel al fructelor nealtoite (ROBERTS și colab., 2005). ALEXOPOULOS și colab. (2007) au arătat că, altoirea pepenilor verzi a avut ca rezultat creșterea greutății fructelor, dar coaja fructelor a fost mai groasă și conținutul de substanță uscată solubilă a fost mai mic la fructele provenite de la plantele altoite. Cu toate acestea, consideră că aceste diferențe nu constituie defecte grave de calitate, această cultură fiind avantajoasă.
Cultura pepenilor verzi cu plante altoite se practică în prezent pe scară largă în Asia și Europa de vest. Japonia și Coreea sunt țările cu cele mai mari suprafețe cultivate cu plante altoite, 93 – 98% din suprafața plantată cu pepeni este cu plante obținute prin altoire. În conformitate cu datele prezentate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Pescuitului din Japonia în Horticultural Reviews, vol.28, în anul 2004, aici se cultivau mai mult de 750 milioane de legume altoite , iar în Coreea nu mai puțin de 540 milioane.
În Europa, încă din 1947 s-a început altoirea la castraveți, în Olanda, pentru a obține plante cu rezistență mărită la agenții patogeni (GRONEWEGEN, 1953). DASKALOV (1956), în Bulgaria a obținut primele plante de castraveți grefate pe Cucurbita ficifolia. În Franța, primele rezultate preliminare asupra altoirii pepenilor pe Benincasa cerifera (1959) au fost comunicate de LOUVET și LEMAITRE în 1961, apoi au urmat cercetări pe tomate, pepeni galbeni și verzi, vinete, dovlecei, în Italia, Grecia, Germania. În Italia, în ultimii ani, o suprafață de peste 40.000 ha de seră și solarii este cultivată cu legume la care se aplică tehnologia de altoire a răsadurilor, tehnologie care se folosește în mare parte și la unele culturi legumicole de câmp (pepeni verzi, pepeni galbeni, vinete).
Astfel numărul plantelor altoite a fost de 14 milioane în anul 2000, 20 milioane în 2002, 25 milioane în anul 2005. Dacă în anul 2000 se obțineau în culturi comerciale îndeosebi răsaduri de pepeni verzi și pepeni galbeni, în anul 2006 metoda s-a extins pe suprafețe comerciale și la alte specii – tomate și vinete – care împreună cu pepenii reprezintă 97% din totalul producției de plante altoite. Concomitent și numărul unităților producătoare a crescut de la 10 în anul 2000 la 31 în ultimul an.
În Spania producția de pepeni verzi este realizată în întregime prin folosirea acestei tehnologii iar numărul de plante altoite este de peste 45 de milioane.
Printre țările cu o pondere ridicată în cultivarea legumelor altoite se numără și Grecia și Turcia, cu procente din total suprafața plantată de până la 100%, cum este la cultura de pepeni verzi în Grecia.
În țara noastră altoirea pepenilor este mai puțin cunoscută. Primele cercetări în domeniu au fost efectuate în anul 1989 de către Răduică Șt. la Întreprinderea de Sere Buzău, la Întreprinderea de Sere Ișalnița în anul 1995 (dr.ing. POȘTALIU GH.), la USAMV București în anul 1989 (prof. dr. CIOFU RUXANDRA), la Facultatea de Horticultură din Craiova în anul 2004 (MARIA DINU) și la Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Industrializarea și Marketingul Produselor Horticole – Horting București (dr. ing. Bogoescu și colab.). Centrul de Cercetare- Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni este sediul unde începând cu anul 2000 au fost efectuate studii care au vizat altoirea pepenilor verzi. În acest scop s-a studiat la pepenii verzi altoiți comportarea unor cultivare (TOMA și colab., 2007), stabilirea unor metode de creștere a timpurietății producției la pepenii verzi altoiți, cea mai bună fiind protejarea solului cu mulci din polietilenă și protejarea plantelor cu agril (CIUCIUC și colab., 2010; 2011), influența diferiților portaltoi (CIUCIUC și colab., 2010).
3.2.3. Metode de altoire a pepenilor verzi
Altoirea reprezintă metoda de înmulțire vegetativă prin care altoiul și portaltoiul vin în contact, se acceptă reciproc și devin o entitate nouă.
Calusarea la locul de altoire, urmată de vegetația și fructificarea normală a noului individ, denotă existența compatibilității – cei doi parteneri se potrivesc, între ei există un fel de acceptare reciprocă. Mecanismul interacțiunii dintre simbionți se realizează pe trei căi, și anume: capacitatea de transport a apei și substanțelor nutritive; capacitatea de absorbție, sinteză și utilizare a substanțelor nutritive; schimbul de substanțe hormonale specifice.
Compatibilitatea mai este influențată și de gradul de înrudire a partenerilor altoiți. Rezultate bune se pot obține ușor, dacă: în cadrul aceleiași specii se altoiesc două soiuri,dacă se altoiește u soi pe specia sălbatică din care descinde, sau dacă în cadrul aceluiași gen se altoiesc două specii. La plantele mai puțin înrudite rezultatele care se obțin la altoire sunt mai slabe, sunt mai lipsite de compatibilitate decât cele cu grad ridicat de rudenie la care compatibilitatea este mai mare. De asemenea, s-a constatat că plantele fragede dau rezultate mai bune în procesul de altoire decât plantele mature și bătrâne.
Între plantele incompatibile, nu se produce sudura și vascularizare și ca urmare, nu are loc prinderea la altoire. Corpul străin (altoiul) este respins de portaltoi care formează țesutul de rană (parenchimul) în cadrul căruia apar cambiul și felogenul. Acesta din urmă împiedică contactul celor doi parteneri printr-un strat de suber. Altfel spus, rana de altoire se vindecă, izolând și separând partenerii. Incompatibilitatea la altoire prezintă o multitudine de manifestări și forme sub care aceasta poate apărea, explicarea lor presupunând studii bazate pe procese intime anatomice, fiziologice, înscrise în contextul relației dintre altoi și portaltoi.
Cauze ale lipsei de compatibilitate la altoire au fost sesizate prin:
deficiențe de natură morfo-anatomică de creștere;
dereglări de ordin fiziologic;
deficiențe induse de dezechilibrul biochimic;
infecții cu virusuri.
Simptomele care demonstrează o evidentă lipsă totală sau parțială de afinitate sunt: neprinderea la altoire; umflături și îngroșări inegale la punctul de altoire; creșteri vegetative slabe; procent mic de prindere la altoire; sudură slabă la punctul de altoire care cauzează pieirea prematură și desprinderi sau dezbinări din acest loc.
Pe lângă acestea, sunt de asemenea considerate simptome interne ale lipsei de afinitate: prezența parenchimului nediferențiat la linia de sudură; deformarea țesuturilor vasculare, distorsiuni; distribuirea anormală a amidonului, etc.
Portaltoiul folosit pentru altoirea pepenilor verzi aparține speciilor: Cucurbita pepo, Lagenaria siceraria, Cucurbita moshata, Cucurbita maxima hibrizi interspecifici Cucurbita moshata x Cucurbita maxima, Citrulus lanatus, Lufa cilindrica. Alegerea portaltoiului se face în urma unui studiu riguros privind afinitatea celor doi parteneri , interacțiunea dintre cei doi parteneri fiind urmărită din punct de vedere al eficacității calității producției randamentului acesteia și a atacului agenților de dăunare cât și în funcție de particularitățile ecologice ale zonei de cultură. Cercetări privind portaltoiul pepenilor verzi au fost făcute de către LEE și ODA, 2003; YILMAZ, 2003; Howell., 2008. Au fost evidențiați portaltoii Lagenaria siceraria (Enphasis F1, Macis F1) hibrizi interspecifici Cucurbita moshata x Cucurbita maxima (Strongtosa F1 Shintosa Camel F1).
În literatura de specialitate se prezintă numeroase referiri în cea ce privește metodele de altoire a pepenilor verzi (LEE și ODA, 2003; YILMAZ și colab., 2009; CUSHMAN , 2010; HOWELL, 2008; MEMMOT, 2006).
Principalele metode de altoire a pepenilor verzi sunt:
„cu limbă prin apropierea plantelor” cea mai veche folosită în Japonia, Coreea, dar și în alte țări (fig.3.1). Semințele portaltoiului și cele ale altoiului sunt seămanate în alveole separate(cuburi nutritive,ghivece). Când acestea prezintă 1-2 frunze adevărate hipocotilul se secționează la un unghi de 450 sub formă de limbă, aroximativ jumătate din grosimea lui, în sens opus. Cele două plante se unesc prin întrepătrunderea celor două limbi formate, punctul de unire se înfășoară cu o bandă de folie de aluminiu (fig. 3.2.). După 7-8 zile de la altoire, când punctul de altoire s-a calusat, se taie cu lama rădăcina altoiului și parte de sus a portaltoiului. Această metoda poate fi practicată de cultivatorii începători fără spații speciale de calusare. Această metodă prezintă însă dezavantajul că implică cheltuieli ridicate datorită forței de muncă și existenței unui spațiu mare de producere a plantelor.
Fig.3.1.Altoirea ,,cu limbă prin apropierea plantelor”(după HASSELL R.)
Fig.3.1.Grafted "with tongue by approaching plants" (after HASSELL R.)
Fig.3.2.Plante altoite prin metoda ,,cu limbă prin apropierea plantelor”
(după CUSHMAN K.)
Fig.3.2.Planters with the "near-plant language" method (after CUSHMAN K.)
Metoda de altoire prin „alipire cu un cotiledon” este una dintre cele mai folosite, făcându-se atât manual cât și mecanizt de roboții de altoire (fig. 3.3). Semințele portaltoiului se seamănă în ghivece, alveole sau cuburi cu substrat nutritiv. Altoiului se seamănă cu 4-5 zile înainte de portaltoi iar când plantele portaltoiului au 1-3 frunze adevărate se taie epicotilul cu o lamă efectuând o tăietură oblică la 450 și îndepărtând un cotiledon. Sub cotiledon 1-2 cm se taie altoiul oblic, portaltoiul se alipește pe toată suprafața tăiată și se prinde cu clipsul de altoire (fig. 3.4.).
Fig.3.3. Altoirea prin ,,alipire cu un cotiledon”(după HASSELL R.)
Fig.3.3. Grafting by "sticking with a cotyledon" (after HASSELL R.)
Fig.3.4. Plante altoite prin ,,alipire cu un cotiledon”(după CUSHMAN K.)
Fig.3.4. Grafted plants by "cotyledon" (after CUSHMAN K.)
„cu pană între cotiledoane”. Semințele portaltoiului și ale altoiului se seamănă la fel ca la metoda descrisă mai sus. Se face o tăietură la portaltoi în formă de pană situată între cotiledoane pe o lungimea de 1,0-1,5 cm (fig. 3.5). Planta altoi sub cotiledoane la 1-2 cm se taie sub formă de pană (fig. 3.6), se fixează între cele două cotiledoanele ale portaltoiului și se efectuează prinderea cu clipsul de altoire (fig. 3.7.). Plantele altoite sunt introduse în tunelul de calusare, unde există posibilitatea de umbrire la 25-260C umiditate relativă aproape de 100%, iar la 3-4 zile temperatura, lumina și umiditatea se aduc cât mai aproape de condiții normale însă treptat. Această metodă prezintă dezavantajul apariției de lăstari din țesutul meristematic al portaltoiului și a necesității tunelului de calusare.
Fig.3.5. Plantă portaltoi pregătită Fig.3.6.Plantă altoi pregătită
pentru altoire (original) pentru altoire (original)
Fig 3.5 ENGL Fig 3.6 ENGL
Fig.3.7. Plante imediat după altoire (original)
Fig.3.7. Plants immediately after grafting (original)
Metoda de „altoire laterală”. Se deschide o mică fantă pe hipocotilul portaltoiului (fig. 3.8.). Planta altoi se taie sub cotiledoane la 1-1,5 cm sub formă de pană la 450 și se introduce hipocotilul portaltoiului în fanta deschisă, prizându-se apoi cu clipsul de altoire (fig.3.9.) care se fixează cu ajutorul unui bețișor și a unei cleme în pământul din alveolă, se introduc în tunelul de calusare și mai departe se procedează precum s-a descris anterior.
Fig. 3.8. Altoirea laterală”(după HASSELL R.)
Fig. 3.8. Lateral grafting ”(după HASSELL R.)
Fig. 3.9. Plante altoite lateral (după CUSHMAN K.)
Fig. 3.9. Grafted lateral plants (după CUSHMAN K.)
Metoda de altoire „cu orificiu de inserție”. Cu 5-6 zile înaintea portaltoiului se seamănă altoiul în alveole sau pe strat nutritiv. În momentul altoirii portaltoiul trebuie să aibă măcar o frunză adevărată. Plantele portaltoi se secționează deasupra cotiledoanelor deschizându-se orificii mici cu ajutorul unor bețișoare de bambus (scobitori), sau cu ajutorul unui burghiu special, înlăturându-se țesutul meristematic (fig. 3.10.). Altoiul se taie oblic, se așează în orificiul creat între cotiledoane, se prinde cu clips de altoire și se trec în tunelul de calusare (fig. 3.11.).
Fig. 3.10. Altoirea ,, cu orificiu de inserție”( după HASSELL R.)
Fig. 3.10. Rotation with "insertion hole" (after HASSELL R.)
Fig. 3.11. Plante altoite după metoda ,, cu orificiu de inserție”(CUSHMAN K.)
Fig. 3.11. Grafted plants according to the & quot; insertion hole & quot; method (CUSHMAN K.)
Metoda de altoire „în hipocotil”. Este cea mai nou metodă, fiind de asemenea cel mai ușor de realizat, însă presupune dotare tehnică corespunzătoare. Plantele pentru portaltoi și altoi se obțin la fel ca și la celelalte metode metode. Plăntuțele în momentul altoirii trebuie să prezinte minimum 2-3 frunze adevărate. Se taie oblic portaltoiul sub cotiledoane. La fel se procedează și în cazul plantei altoi, cele două părți prinzându-se cu clema de altoire, după care plantele altoite sunt introduse în tunelul de calusare (fig. 3.12.).
Fig. 3.12. Altoirea ,, în hipocotil” (după HASSELL R.)
Fig. 3.12. Grafting in "Hypochlear" (after HASSELL R.)
3.3. Fertirigarea ca metodă de creștere a productivității la pepenii verzi
3.3.1. Importanța udării prin picurare
Aprovizionarea plantelor de pepene verde cu apă este una din măsurile de importanță vitală pentru reușita unei culturi, stresul de apă constituind un factor major de mediu care limitează producția de pepeni verzi. Punerea în valoare a culturilor de pepeni verzi în regiunile aride și semiaride depinde de asigurarea cu apă a plantelor. Reducerea creșterii plantelor și a randamentului cauzate de stres de apă a fost demonstrată de diferiți autori (HARTZ, 1997; JAIMEZ și colab., 1999; KIRNAK și colab., 2002; ȘIMȘEK și colab., 2004). În plus dacă se reduce alimentarea cu apă este afectată structura plantelei (ATKINSON și colab., 1999; CHAVES și colab., 2003). Limitarea creșterii frunzelor și o creștere a rezistenței stomatelor la schimbul de gaze sunt asociate cu o scădere a apei și a nutriției minerale prin rădăcini, ceea ce afectează asimilarea, scăzând astfel producția și inclusiv greutatea fructele (ATKINSON și colab, 1999 ; SHAW și colab., 2002 ).
Managementul apei devine un subiect foarte delicat. Pentru irigarea culturilor se folosește 70% din consumul global de apa. 20% din suprafața totală a terenului cultivat îl reprezintă agricultura irigată (media globala), dar aduce 40% din hrana (raport FAO pe 2012). Analizand cele menționate anterior, putem spune că pentru pepeni verzi culturile irigate prezintă o eficiență ridicată. Apa este cel mai important element de pe planetă. Cu ajutorul apei, planta transporta către frunze substanțele mineralele absorbite de rădăcină deci apa asigura derularea procesului de fotosinteza si trimiterea produsilor (materiale organice) către tesuturi, fructe si seminte.
O perioadă îndelungată s-a folosit ca metodă de udare irigarea prin aspersie. Această metodă de udare prezintă unele dezavantaje: costuri energetice ridicate pentru exploatarea sistemului, timp prelungit de udare și folosirea unor cantități mari de apă, formarea de crustă la suprafața solului fiind necesare lucrări suplimentare de afânare, pulverizarea apei pe frunzele plantelor crează condiții favorabile apariției unor agenți patogeni, repartizarea neuniformă a apei pe suprafața solului în condiții de vânt, etc.
Apa devine rapid o resursă rară din punct de vedere economic, în multe zone ale lumii, în special în regiunile aride și semiaride. Competiția pentru apă a crescut în rândul consumatorilor agricoli, industriali și urbani creându-se nevoia de îmbunătățire continuă a practicilor de irigare în producția vegetală comercială.
În agricultura modernă irigarea prin picurare (distribuirea apei, picatură cu picatură, numai în apropierea sistemului radicular al plantelor) câștigă tot mai mult teren în rândurile horticulturilor și agricultorilor datorită avantajelor pe care le are:
– permite dozarea exactă a apei necesare diferitelor sisteme de cultură, eliminindu-se astfel pierderile. Prin picurare la pepenele verde se folosește cu 40% mai puțină apă față de irigare (ELMSTRON și colab., 1981);
– limitarea evaporației, datorită ariei mici umezite la suprafața solului.
– permite aplicarea diferitelor tipuri de îngrășăminte și tratamente în timpul irigării;
– menține textura și structura solului astfel încât rădăcnile plantelor să se dezvolte mult în comparație cu alte metode de irigare;
– irigarea prin picurare nu duce la răcirea solului eliminând astfel un stres creat plantei în cazul în care ar fi irigată prin aspersiune;
– datorită faptului că frunzele și tulpina plantei sunt uscate în timpul irigării prin picurare, nu există riscul deprecieri culturilor care se produc în zilele cu temperaturi exterioare de peste 40ș C, irigarea se poate face fără a afecta plantele;
– restrânge posibilitatea dezvoltarii buruienilor datorită faptului ca se udă numai radacinile plantelor din cultura, eliminând astfel tratamentele de combatere a buruienilor;
– se reduce posibilitatea răspândirii în cultură a bolilor și dăunătorilor deoarece frunzele plantelor rămân uscate;
– au timp prelungit de acțiune nefiind spălat de pe frunze, reducându-se numărul de tratamente aplicate și deci cantitatea de substanțe utilizate;
– consum redus de energie, apă și forță de muncă;
– zonele uscate dintre rândurile de plante acilitează accesul usor in interiorul culturilor astfel încat lucrarile specifice se pot executa mai ușor si mai repede;
– preîntâmpină scurgerile de apă atât la suprafață cât și în straturile adânci ale solului protejând mediu prin faptul că se evită levigarea îngrășămintelor.
Irigarea prin picurare pezintă și unele dezavantaje:
– costuri ridicate ale instalației;
– posibilitatea înfundării dispozitivelor de picurare, fiind necesară filtrarea apei;
– acest sistem de irigare generează cheltuieli în plus și după recoltare. Aceste cheltuieli se referă la strângerea conductelor/ benzilor de picurare, transportul și depozitarea acestora.
3.3.2. Importanța fertirigării
Prin sistemul de irigare prin picurare se poate efectua și fertirigarea, adică aplicarea fertilizanților odată cu norma apei de udare a culturii. Atunci când se dorește realizarea fertirigarii, trebuie alese îngrășăminte cu o foarte bună solubilitate în apă.
Printre factorii care influențează dezvoltarea unei culturi apa și azotul merită o atenție deosebită. Apa trebuie folosită eficient, fără a provoca stres plantelor, iar azotul trebuie aplicat în momentul în care este cea mai mare nevoie a plantelor (MAUSINHO și colab., 2003; BILIBIO și colab., 2010; SOUSA și colab., 2009; SOUSA, 2014).
Aplicate prin fertirigare, îngrășămintele sunt folosite eficient de către plante și poate fi permis un control adecvat privind alimentarea plantelor cu nutrienți (PIZARRO, 1996).
Prin fertirigare cu azot sunt influențate creșterile vegetative, crește activitatea fotosintetică care determină randamentul culturii (PIZARRO, 1996), nu este afectat pH-ul solului și conținutul fructelor în substanțe solubile (ANDRADE JUNIOR și colab., 2009).
Avantajele fertirigării:
– punerea la dispoziția plantelor a elementelor nutritive în momentul în care acestea sunt necesare plantelor;
– reducerea cheltuielilor cu îngrașămintele datorită faptului că se pot aplica localizat la planta, prin dizolvarea în apa de udat;
– reducerea forței de muncă privind aplicarea îngrășămintelor.
Capitolul 4
Evaluarea resurselor climatice și de sol din
zonele cu soluri nisipoase
4.1. Caracterizarea generală a solurilor nisipoase din România
4.1.1. Răspândirea solurilor nisipoase din România
Suprafața ocupată cu nisipuri și soluri nisipoase, controversată cifric de diferiți autori, reprezintă după ultimele date furnizate de Institutul de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie, 439 mii hectare, din care totalul suprafeței agricole este de 381 mii hectare. Cele mai importante masive nisipoase se găsesc răspândite în zona de stepă și silvostepă, pe câmpiile joase, în lunci, în Delta Dunării și pe litoralul Mării Negre. Aproape două treimi din suprafața totală cu nisipuri și soluri nisipoase este localizată în Câmpia Română, cu ponderea în partea sa vestică, descrise în literatura de specialitate sub denumirea de „nisipurile din sudul Olteniei” (Câmpia Blahniței, Câmpia Băileștiului, Câmpia Romanațului), (tabelul 4.1.). Circa 44 mii hectare sunt răspândite în Câmpia Română centrală și estică (Câmpia Munteniei și Câmpia Tecuciului). Suprafețe importante cu nisipuri se întâlnesc în Lunca Dunării, Delta Dunării și câmpia litorală (30,2 mii hectare), precum și în Câmpia banato-crișană (25,7 mii hectare). Pe suprafețe restrânse, nisipurile și solurile nisipoase se întâlnesc în Podișul Dobrogei (3,5 mii hectare) și în Depresiunea Brașovului (2,2 mii hectare). Din enumerarea arealelor de răspândire ale nisipurilor și solurilor nisipoase se desprinde concluzia că ele se cantonează în cea mai mare parte a lor în zone cu pondere în agricultura țării. Pentru exploatarea superioară a nisipurilor și solurilor este necesar să fie bine cunoscute, alături de alți factori, aspecte privind originea și modul de formare a lor. Un factor predominant în formarea nisipurilor și solurilor nisipoase din țara noastră a fost climatul, cu elementele lui componente: temperatura, vântul și regimul pluviometric. Acestea, în decursul timpului au variat în limite largi. Formarea zonelor cu nisipuri și soluri nisipoase este de asemenea strâns legată de prezența fluviului Dunărea, a râurilor interioare precum și a Mării Negre (OBREJANU și colab., 1972).
Tabelul 4.1./Table 4.1.
Răspândirea solurilor nisipoase din România pe unități geomorfologice
Spread of sandy soils in Romania by geomorphological units
Sursa: După FLOREA și colab., 1988; Following FLOREA et al., 1988
Până nu demult se considera că nisipurile și solurile nisipoase din țara noastră au în exclusivitate o origine fluviatilă, apele pe seama cărora s-a susținut teoria fluviatilă fiind următoarele: Dunărea pentru nisipurile din sud-vestul Olteniei, Tisa pentru nisipurile din nord-vestul țării, Ialomița-Buzău pentru nisipurile din Bărăgan și Bârladul pentru nisipurile de la hanul Conachi (IONESCU, 1923; CHIRIȚĂ și colab., 1938; COTEȚ, 1957). Cercetările efectuate de TUFESCU, în 1966 au infirmat teoria prin care nisipurile sunt în exclusivitate de natură eoliană sau fluviatilă, arătând că acestea s-au format in situ din depozite de vârstă levantină. După FLOREA și colab., 1988, cele mai mari suprafețe cu terenuri nisipoase de origine eoliană sunt amprentate în județele Mehedinți (36,0 mii hectare), Dolj (104,4 mii hectare), Brăila (16,2 mii hectare), Satu Mare (10,6 mii hectare), Tulcea (24,10 mii hectare).
4.1.2. Caracteristici generale ale solurilor nisipoase din România
Evoluția nisipurilor în decursul timpului, ca urmare a acțiunii în complex a diverșilor factori, face ca acestea să capete noi caracteristici morfologice și fizico-chimice. Intensitatea procesului de evoluție în timp s-a diferențiat în raport cu zonele pedoclimatice în care s-au format diferite formațiuni nisipoase, cu relieful caracterizat printr-o diversitate de forme și expoziții ale versanților, cu proporția diferitelor particule texturale sortate de vânt, cu natura mineralogică a rocii pe care au luat naștere, cu vegetația spontană sau cu cea cultivată, cu nivelul apelor freatice precum și în raport cu măsurile pedoameliorative aplicate.
Orientarea dunelor în Delta Dunarii este pe direcția NE-SV, în SV-ul Olteniei VNV-ESE iar în Câmpia Valea lui Mihai NE-NV, de aici reiese suprafața neuniformă a acestora. Reacția alcalină a nisipurilor din Delta Dunarii este dată de conținutul mare de carbonați, având valoarea ph-ului aproximativ 8, o reacție acidă slabă spre neutră cu un ph de 6,2-7,3 o au terenurile din: sud-vestul Olteniei, Câmpia Româna, NV-ul țării și Câmpia Tecuciului. Compoziția terenurilor din dune și interdune este slabă în materie organică (potasiu, azot si fosfor). În granolometria solurilor nisipoase fracția predominantă conține: 71-96% nisip grosier, având procente diferite de la o zonă la alta. Aceasta are un procent de 35-80% în zona de sus a Olteniei, 40-70% în Câmpia de Nord-Vest, nedepășind 40% în Delta Dunării. Valorile greutații volumetrice se încadrează între 1,23-1,84 g/cm3 fiind diferite pe zone. Aerația solului este asigurată de porizitate ce nu depășește 40-50%. Un procent de 0,75-2,25 îl are gradul de ofilire, capacitatea de câmp fiind scăzută până la pragul de 4-11%. Datorită lucrării de nivelare-modelare a solurilor nisipoase, stratul din perimetrul pentru irigații a fost puternic modificat de către om. Acestea se regăsesc local grupate în următoarele categorii: cambisoluri, psamosoluri, molisoluri, și argiluvisoluri. Prin modificările antropice ale majorității terenurilor, au apărut terenuri de genul protosol și erodisol (PARICH, 1985). Clasificarea solurilor se face in 5 clase: psamosoluri, soluri nedezvoltate, cambisoluri, molisoluri și argiluvisoluri. După conținutul în humus se pot clasifica astfel: terenuri slab humifiate (0,75 humus), terenuri moderat humifiate (0,71-1,2 humus), puternic humifiate (peste 1,2 humus). Argila împreună cu humusul grupează solurile nisipoase în 5 grupe: terenuri nisipoase slab humifiate, neavând benzi, împărțite în două subgrupe: necarbonatice și carbonatice; terenuri moderat humifiate, neavând benzi; terenuri nisipoase moderat humifiate, având benzi; terenuri nisipoase puternic humifiate, neavând benzi; nisip (slab humifiat), acesta rezultând din eroziune sau decopertare.
4.2. Caracterizarea solurilor nisipoase din sudul Olteniei
Arealul vast de peste 100 mii ha de teren cu sol nisipos cuprins între Calafat, Poiana Mare, Sadova, Bechet, Dăbuleni și Dunăre este cunoscut sub denumirea de Sahara Olteniei și are caracteristicile prezentate în tabelele 4.2 și 4.3. Problemele degradării solurilor s-au inițiat la începutul secolului XIX, odată cu vasta acțiune de tăiere a pădurilor, menită să creeze terenuri arabile. Terenurile nisipoase fragile din această zonă s-au degradat treptat și s-a creat un spațiu imens cu dune deșertice, în care în anii secetoși sub acțiunea vântului au apărut ,,dunele mișcătoare”. Între anii 1960 – 1970, în urma unor vaste acțiuni de ameliorare a terenurilor și construirea unui sistem de irigații, deșertul a fost transformat într-un areal agricol deosebit de productiv. În perioada respectivă, s-au cultivat peste 60 de specii de plante și s-au realizat perdele de protecție în calea nisipurilor și a spulberării zăpezii în timpul iernii. După anul 1989 a fost distrus sistemul de irigații, au fost distruse perdelele de protecție, iar astfel totul a fost readus aproape de situația anterioară anului 1960. Revenirea condițiilor de deșertificare (ca fenomen complex de transformare treptată a unor terenuri cu soluri fertile în deșerturi, determinat de schimbările climatice – secetă puternică și prelungită – și activitățile umane -supraexploatarea terenurilor) a fost determinată și de încălzirea climatică progresivă, pe lângă distrugerea amenajărilor funciare. Localitatea Dăbuleni este singurul loc din lume unde există un muzeu al nisipului, amenajat special pentru a face comparație între terenul nisipos cu dune mișcătoare și cel amenajat cu sistem de irigații. Solul nisipos al zonei are calități deosebite în ceea ce privește condițiile de temperatură – principal factor al topoclimatului. Astfel, datorită spațiilor interstițiale, încălzirea puternică a solului se face într-un strat superficial subțire, iar în profunzime încălzirea este mai mică, realizând o bună izolație termică pentru sistemul radicular al plantelor. De la suprafața nisipoasă încinsă puternic de radiația solară se încălzește rapid și puternic aerul. În zilele călduroase, în acest areal de regulă se înregistrează cele mai mari temperaturi ale aerului, ceea ce determină o evaporare puternică a apei din straturile superficiale, dar și o transpirație intensă a plantelor, ceea ce determină ofilirea acestora în orele după-amiezii. Se ajunge astfel rapid la lipsa apei în sol și atingerea rezervei de apă reduse, specifice coeficientului de ofilire. Drenarea rapidă a apei datorită solului nisipos este încă un factor care condiționează rezerva de apă din sol. Datorită geologiei terenului care prezintă un strat impermeabil de rocă tare în adâncime, ca o prelungire pe sub Dunăre în Câmpia Olteniei a fundamentului Podișului Prebalcanic din nordul Bulgariei, în subteranul acestui areal se află straturi freatice bogate în apă capabile să ofere debite de apă suficiente pentru irigarea culturilor din puțurile forate. Aceste straturi freatice sunt permanent alimentate prin infiltrație din fluviul Dunărea și de precipitațiile care cad în zonă și în arealul vast al Olteniei. Avem astfel încă un aspect important al gradului de favorabilitate al culturilor agricole și în special al pepenului verde, care găsește aici condiții deosebit de bune pentru cultivare, dezvoltare, comercializare.
În arealul comunei Dăbuleni, în locul numit "în vale" și cunoscut acum sub numele de ,,în baltă” a existat înainte de anul 1945 o zonă periodic alimentată de revărsările Dunării, prezentând stufăriș și bălți, unde localnicii din zonă luau papură și trestie pentru a le folosi în gospodărie și pescuiau. Datorită desecărilor și amenajărilor arealelor mlăștinoase, acestea au devenit propice pentru agricultură (pepeni, grâu, porumb) datorită solului bogat. Condițiile de deșertificare apar în anii secetoși, iar în anii ploioși nu se manifestă. Nisipurile din Oltenia reprezintă aproximativ 209,4 mii ha (TUFESCU, 1966), regăsindu-se în Câmpiile Mehedinților, Calafat- Băilești și Romanaților (stânga Jiului).
Din punct de vedere climatic, zona nisipurilor aflate în sudul Olteniei este încadrată în provincia climatică Cfax (după Kopen), cu un caracter temperat continental, cu o influență din clima mediteraneană, caracterizându-se prin secetă în perioada lunilor iulie-septembrie și o abundență a precipitațiilor în mai și iunie.
În acest capitol sunt prezentate principalele elemente climatice care caracterizează zona cu psamosoluri din sudul Olteniei , pe o perioadă de 31 de ani – 1987-2017. Au fost analizate și prelucrate datele climatice din arhiva de date a stației meteorologice a Centrului de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni (C.C.D.C.P.N. Dăbuleni) ( coordonate 43°48′04′′N, 24°05′31′′E).
Tabelul 4.2./Table 4.2.
Proprietățile fizice și hidrofizice ale nisipurilor din sudul Olteniei
Physical and hydrophysical properties of the sands in southern Oltenia
Sursa- după CANARACHE și colab., 1967; after CANARACHE et al., 1967
Tabelul 4.3./Table 4.3.
Proprietățile fizice și chimice ale nisipurilor din sudul Olteniei
Physical and chemical properties of the sands in southern Oltenia
Sursa-după MAXIM I., 1964; citat de TOMA V., 2011; after MAXIM I., 1964, quoted by TOMA V., 2011
4.3. Condițiile climatice din zona solurilor nisipoase din sudul Olteniei- intervalul 1987-2017
Unele corelații au fost realizate cu datele de la stația meteorologică a Administrației Naționale de Meteorologie – ANM – din Bechet (coordonate 43°47`N, 23°57`E) situată la 11,4 km (măsurată cu GPS-ul). Au fost studiate datele climatice din intervalul 1987-2017, adică o perioadă de 31 de ani, suficient de întinsă pentru o analiză semnificativă și concluzii corect formulate în acest capitol, prin prelucrarea datelor din cele 372 de luni și 2232 de înregistrări de date. A fost utilizat criteriul lui Helmann pentru determinarea tipurilor de timp termic și pluviometric (tabelele 4.4.- 4.7.), iar ca medii climatice normale au fost utilizate mediile măsurătorilor din cei 31 de ani, perioada fiind semnificativ de întinsă.
Tabelul 4.4./Table 4.4.
Tipuri de vreme în funcție de abaterea (∆T°C) mediilor zilnice
de temperatură a aerului față de valorile normale (N) (criteriu de tip Hellmann)
Weather types by deviation (ΔT ° C) of daily averages air temperature relative to normal (N) (Hellmann criteria)
Sursa: MARINICĂ și colab,. 2016, prelucrare după criteriul din Standardul de stat STAS 12977-91, pag 14;
Source: MARINICĂ et all. 2016, processing according to the criterion in STAS 12977-91, page 14.
Criteriul lui Hellmann pentru temperatură
Tabelul 4.5./Table 4.5.
Criteriul lui Hellmann pentru temperaturile medii lunare
Hellman's Criterion for Monthly Mean Temperatures
Sursa: Buletinul anual al observațiilor meteorologice, IMC 1959; Source: Annual Meteorological Observatory, IMC 1959
Tabelul 4.6/Table 4.6.
Criteriul lui Hellmann pentru temperaturile medii anotimpuale și anuale
Hellman's Criterion for Seasonal and Annual Average Temperatures
Sursa: Buletinul anual al observațiilor meteorologice, IMC 1959; Source: Annual Meteorological Observatory, IMC 1959
Criteriul lui Hellmann pentru precipitații
O regulă importantă a analizei condițiilor climatice este aceea că o astfel de analiză începe cu cea a regimului termic și apoi a celui pluviometric și alți factori climatici.
Tabelul 4.7./Table 4.7.
Tipurile de timp pluviometric după criteriul lui Hellmann
The types of drainage time according to Hellmann's criterion
Sursa: Buletinul anual al observațiilor meteorologice, IMC 1959; Source: Annual Meteorological Observatory, IMC 1959
Regimul temperaturii aerului în arealul Dăbuleni
Arealul Dăbuleni, situat în sudul Olteniei pe paralela de 43°48′04″N, face parte din zona cu temperaturi mai ridicate și cu o influență mai pregnantă a climatului submediteraneean, cu frecvente advecții aer cald atât în sezonul rece cât și în cel cald. Iernile de regulă sunt calde, iar verile excesiv de călduroase. Primăverile sunt timpurii cu zile de vară și tropicale (Ziua de vară = ziua în care temperatura maximă a aerului este ≥ 25.0°C; Ziua tropicală = ziua în care temperatura maximă a aerului este ≥ 30.0°C), începând, în unii ani, de la finalul lunii martie.
Întrucât datele climatice se citează obligatoriu cu data înregistrării (altfel se consideră incerte sau ca fiind ,,luate din folclor sau imaginare”), datele de înregistrare ale valorilor de temperatură au fost extrase și din datele de la stația meteorologică Bechet (a cărei platformă de observații este situată la 11,4 km față de Dăbuleni), din rețeaua de observații meteorologice naționale a ANM. Cea mai mică minimă lunară de temperatură este minima lunară absolută (TMinima abs) pentru intervalul analizat (1987-2017). Cea mai mare maximă lunară de temperatură este maxima lunară absolută (TMAX ABS).
Recordul climatic absolut al celei mai timpurii împrimăvărări în aria Dăbuleni îl deține primăvara 2016, cu indicele de împrimăvărare absolut de 583.1 (temperaturilor medii zilnice ≥ 0C din intervalul 1 februarie – 10 aprilie). Toamnele sunt lungi și secetoase. Destul de rar, iarna se produc advecții de aer deosebit de rece din Podișul Prebalcanic (în timpul valurilor de frig), sau din arealul muntos din nordul Olteniei. Fenomenul de inversiune termică este frecvent, mai ales în sezonul rece, dar se produce și în sezonul cald. Valorile medii lunare de temperatură (normale) în intervalul analizat (1987-2017) sunt cuprinse între -1.0°C în luna cea mai rece a iernii – ianuarie și 24.2°C în luna iulie, cea mai caldă lună din an, iar media anuală este de 12.0°C (tabelul 4.8. Media).
Tabelul 4.8./Table 4.8.
Datele de temperatură a aerului (°C) pentru intervalul 1987-2017 de la stația meteorologică a C.C.D.C.P.N. Dăbuleni
Air temperature data (°C) for 1987-1987 from the meteorological station of C.C.D.C.P.N. Dăbuleni
(Sursa: Date prelucrate din arhiva de date a stației meteorologice a C.C.D.C.P.N. Dăbuleni);
(CMMmedie = cea mai mare valoare medie lunară a temperaturii; DCMMmedie = anul de înregistrare a celei mai mari medii lunare de temperatură; Cmmmedie = cea mai mică valoare medie lunară a temperaturii; DCmmmedie = anul de înregistrare a celei mai mici medii de temperatură; TMinima abs = minima absolută de temperatură; DataTmin Abs = data de înregistrare a temperaturii minime absolute lunare (anul; ziua); CMMmin = cea mai mare minimă lunară de temperatură; DataCMMmin = data de înregistrare a celei mai mari minime de temperatură; medmin = media minimelor lunare; TMAX ABS = temperatura maximă absolută lunară; DataTMAXABS =data de înregistrare a temperaturii maxime absolute lunare (anul; ziua); cmmTMax =cea mai mică temperatură maximă lunară; DatacmmTMax =data de înregistrare a celei mai mici temperaturi maxime lunare (anul;ziua)).medmax= media maximelor lunare); (Source: Data processed from the data archive of the C. D.Dubuleni meteorological station)
Cele mai mici valori medii lunare ale temperaturii (tabelul 4.8., Cmmmedie) au fost cuprinse între -5.6°C înregistrat în ianuarie 2017 și 22.0°C înregistrat în iulie 2008. Cele mai mari valori medii lunare ale temperaturii (tabelul 4.8 ; CMMmedie) au fost cuprinse între 5.7°C în luna ianuarie 2007 și 27.7°C în iulie 2002. Cele mai calde luni după mediile lunare de temperatură au fost: ianuarie 2007 cu media de 5.7°C, februarie 2016 cu media de 7.0°C, martie 2017 cu media de 10.0°C, aprilie 2000 cu media de 15.3°C, mai 2007 cu media de 21.3°C, iunie 2002 cu media de 27.7°C, august 2003 cu media de 26.3°C, septembrie 1994 cu media de 21.4°C, octombrie 2012 cu media de 15.8°C, noiembrie 2010 cu media de 9.4°C și decembrie 2015 cu media de 4.1°C. Așadar cu o singură excepție (septembrie 1994), cele mai calde luni s-au înregistrat începând cu anul 2000, confirmând astfel accentuarea încălzirii climatice mai ales începând cu acest an. Perioadele lungi caniculare au început cu anul 2000, an în care s-au schimbat criteriile de evaluare a tipurilor de timp termic în conformitate cu noile evoluții climatice. Luna aprilie 2018 deține recordul climatic al celor mai mari medii de temperatură din toată istoria observațiilor climatice, nu doar din România ci pe o bună parte a emisferei nordice. Luna iulie 2007 are cele mai mari medii și maxime termice din toată istoria observațiilor. Principala perioadă de vegetație a pepenelui verde este din aprilie până în august cu un maxim de dezvoltare în lunile iulie-august. Se vor analiza în continuare mai în detaliu aspectele climatice ale acestei perioade (aprilie-septembrie), în intervalul 1987-2017.
Media generală a lunii aprilie este de 12.5°C, iar din datele de arhivă în aprilie mediile au fost cuprinse între 8.3°C în 1997 și 15.3°C în aprilie 2000, iar recordul mediei absolute îl deține aprilie 2018 cu media de peste 16.0°C (16.3°C la Bechet la o distanță de doar 11,4 km de locația de cercetare).
Cele mai calde luni aprilie cu medii de temperatură ≥14.0°C au fost cele din anii: 1989, 1998, 2013, 2016 și 2016. Ponderea timpului cald în aprilie este de 35.5% egală cu cea a timpului termic normal, iar celui răcoros de 29.0% (tabelul 4.9.). Cele mai răcoroase luni aprilie cu medii de temperatură ≤11.0°C au fost cele din anii: 1997 cu media 8.3°C, 1988 cu media 10.3°C și 1991 cu media 10.8°C, iar după acest an nu s-a înregistrat nici o lună aprilie cu media ≤11.0°C. Graficele variației parametrilor care caracterizează regimul termic al aerului în aprilie au trenduri crescătoare (figura 4.1.).
În luna mai media generală a temperaturii aerului este de 18.0°C, iar mediile au fost cuprinse între 14.8°C în 1991 și 21.3°C în 2007. Cele mai calde luni mai cu medii de temperatură ≥20.0°C au fost cele din anii: 2013 cu media de 20.0°C; 1996 cu media de 20.5°C și 2003 cu media de 20.5°C. Cele mai reci luni mai cu valori medii de temperatură ≤16.0°C au fost cele din anii: 1991 cu media de 14.8°C și 1987 cu media de 15.8°C, iar după anul 1987 nu s-a mai înregistrat nici o lună de acest tip. În luna mai ponderea timpului cald este de 25.8%, a timpului termic normal de 38.7% iar celui răcoros de 35.5% (tabelul 4.9.), ceea ce determină condiții excepționale de dezvoltare pentru cultura pepenilor verzi, având în vedere cantitățile importante de precipitații care se înregistrează în mod normal, așa cum vor fi prezentate în continuare.
Tabelul 4.9./Table 4.9.
Matricea tipurilor de timp termic la Dăbuleni în intervalul 1987-2017, calculate cu ajutorul criteriului lui Hellmann. (TC=timpul călduros=Cl+C+FC+EC; TR=timpul răcoros = RC+R+FR+ER)
The Matrix of Thermal Time Types at Dăbuleni between 1987 and 2017, calculated using the Hellmann criterion. (TC = hot weather = Cl + C + FC + EC, TR = cool time = RC + R + FR + ER)
Sursa: Date prelucrate din arhiva de date a stației meteorologice a C.C.D.C.P.N. Dăbuleni
Source: Data processed in the data archive of the meteorological station a C.C.D.C.P.N. Dăbuleni
Fig. 4.1. Variația parametrilor temperaturii aerului (minimele lunare de temperatură, mediile lunare și maximele lunare) în luna aprilie în intervalul
1987-2017 Sursa: Date prelucrate din arhiva de date a stației meteorologice a C.C.D.C.P.N. Dăbuleni
Fig. 4.1. Variation of air temperature parameters (monthly temperature, monthly and monthly maximums) in April 1987-2017
Source: Data processed in the data archive of the C.C.D.C.P.N. Dăbuleni
De menționat că în sezonul cald vorbim de timp răcoros (TR) față de cel termic normal (TN), iar în sezonul rece, de timp rece (TR) față de cel normal termic (TN). Ca urmare această notație (TR) are semnificații nuanțate în funcție de sezonul climatic. Sezonul cald începe la 1 aprilie și se încheie la 30 septembrie (6 luni), iar sezonul rece este cel complementar (1.X-31.III). Graficele variației parametrilor care caracterizează regimul termic al aerului în luna mai au trenduri crescătoare pentru mediile și minimele lunare de temperatură și descrescător pentru maximele lunare (figura 4.2), aspect datorat răcirilor din ultima decadă a lunii mai.
În luna iunie media lunară de temperatură este de 22.2°C, fiind prima medie lunară multianuală care depășește 20.0°C, iar cea mai mare valoare medie lunară a fost de 24.8°C în 2002 și cea mai mică de 19.1 înregistrată în 1989. Cele mai calde luni iunie cu medii ≥23.0°C au fost: 1996 cu media 23.2°C, 2012 cu media 23.3°C, 2016 cu media 23.6°C, 2000 cu media 23.7°C, 2017 cu media 24.0°C și 2003 cu media de 24.4°C. Cele mai răcoroase luni iunie cu medii < 21.0°C au fost în anii: 1989 cu media 19.1°C, 2015 cu media de 20.5°C, 2001 cu media de 20.6°C, 2014 cu media de 20.7°C, 1992 și 2010 cu media de 20.8°C. În luna iunie ponderea timpului cald (TC%) este de 25.8%, a celui normal de 51.6%, iar a celui răcoros de 22.6%. Remarcăm ponderea mare a timpului termic normal, ceea ce determină condiții excepționale de dezvoltare pentru cultura pepenelui verde coordonat cu precipitații lunare îndestulătoare pentru această cultură mare consumatoare de apă (tabelul 4.9.). Graficele variației parametrilor care caracterizează regimul termic al aerului în luna iunie au trenduri crescătoare, (figura 4.3).
Fig. 4.2. Variația parametrilor temperaturii aerului (minimele lunare de temperatură, mediile lunare și maximele lunare) în luna mai în intervalul 1987-2017 (Sursa: Date prelucrate din arhiva de date a stației meteorologice a C.C.D.C.P.N. Dăbuleni
Fig. 4.2. Variation of air temperature parameters (monthly temperature, monthly and monthly maximums) in May between 1987 and 2017 (Source: Data from the data archive of the C.C.D.C.P.N. Dăbuleni meteorological station
În luna iulie media de temperatură este de 24.2°C fiind cea mai mare din an, iar cea mai caldă lună după media lunară a fost iulie 2002 cu media de 27.7°C și cea mai răcoroasă iulie 2008 cu media de 22.0°C. Cele mai calde luni iulie, cu medii de temperatură ≥26.0°C au fost înregistrate în anii: 2012 cu media de 26.8°C, 2007 cu media de 27.2°C și 2002 cu media de 27.7°C, aceasta din urmă fiind recordul climatic absolut al mediei lunare de temperatură în acest areal. Cele mai răcoroase luni iulie, cu medii de temperatură ≤ 23.0°C au fost în anii: 2008 cu media de 22.0°C (recordul climatic absolut al celei mai mici medii de temperatură din iulie în acest areal), 1989 cu media de 22.5°C, 1992 cu media de 22.6°C și 1991 cu media de 22.9°C. Ponderea timpului călduros (TC) este de 16.1%, a celui normal de 58.1%, iar a celui răcoros de 25.8% (tabelul 4.9.). Remarcăm din nou ponderea mare a timpului termic normal, dar normalul de aici înseamnă mult mai cald decât în alte areale; aceasta explică de ce la Dăbuleni este ,,patria pepenelui verde din România” și nu în altă parte a țării, având condiții climatice excepționale de dezvoltare. Graficele variației parametrilor care caracterizează regimul termic al aerului în luna iulie au trenduri crescătoare, ceea ce arată că și în iulie încălzirea climatică a continuat (figura 4.4).
Fig. 4.3. Variația parametrilor temperaturii aerului (minimele lunare de temperatură, mediile lunare și maximele lunare) în luna iunie în intervalul 1987-2017 (Sursa: Date prelucrate din arhiva de date a stației meteorologice a C.C.D.C.P.N. Dăbuleni)
Fig. 4.3. Variation of air temperature parameters (monthly temperature, monthly and monthly maximums) in June between 1987 and 2017 (Source: Data from the data archive of the C.C.D.C.P.N. Dăbuleni meteorological station)
Fig. 4.4. Variația parametrilor temperaturii aerului (minimele lunare de temperatură, mediile lunare și maximele lunare) în luna iulie în intervalul 1987-2017 (Sursa: Date prelucrate din arhiva de date a stației meteorologice a C.C.D.C.P.N. Dăbuleni)
Fig. 4.4. The variation of the air temperature parameters (monthly temperature, monthly and monthly maximums) in July between 1987 and 2017 (Source: Data from the data archive of the C.C.D.C.P.N. Dăbuleni meteorological station)
În luna august media multianuală a temperaturii lunare (normala) este de 23.6°C (a doua cea mai mare din tot cursul anului), iar variația mediei lunare în intervalul analizat a fost cuprinsă între cea mai mică medie de 20.8°C înregistrată în 1991 (recordul climatic absolut al celei mai micii medii lunare din august în acest areal) și 26.3°C în 2003 (recordul climatic absolut al celei mai mari medii lunare din august în acest areal). Cele mai calde luni august din acest areal cu medii lunare ≥ 25.0°C au fost înregistrate în anii: 2001 cu media de 25.0°C, 1992 cu media de 25.4°C, 2008 cu media de 25.5°C, 2006 cu media de 25.7°C, 2000 cu media de 25.8°C și 2003 cu media de 26.3°C. Cele mai răcoroase luni august cu medii lunare de temperatură ≤ 22.0°C au fost înregistrate în anii: 1991 cu media de 20.8°C, 2005 (nu întâmplător cea mai ploioasă lună din tot setul de date a fost august 2005) cu media lunară de 21.3°C, 1987 cu media de 21.31°C, 1997 cu media de 21.4°C și 1990 cu media de 21.9°C.
Fig. 4.5. Variația parametrilor temperaturii aerului (minimele lunare de temperatură, mediile lunare și maximele lunare) în luna august în intervalul 1987-2017 (Sursa: Date prelucrate din arhiva de date a stației meteorologice a C.C.D.C.P.N. Dăbuleni)
Fig. 4.5. The variation of the air temperature parameters (monthly temperature, monthly and monthly maximums) in August 1987-2017 (Source: Data from the data archive of the C.C.D.C.P.N. Dăbuleni meteorological station)
Ponderea timpului cald (TC%) a fost de 22.6%, a celui termic normal de 54.8% (tabelul 4.9.), iar a celui răcoros egală cu a celui cald de 22.6%, ceea ce înseamnă o simetrie perfectă a tipurilor de timp și remarcăm din nou ponderea mare a timpului termic normal (TN), ceea ce arată gradul mare de favorabilitate al topoclimatului acestui areal pentru cultura pepenelui verde, aspect nesemnalat la alte statii meteorologice din Romania.
Graficele variației parametrilor ce caracterizează regimul termic al aerului în august au trenduri crescătoare, deci și în august încălzirea climatică a continuat (figura 4.5).
După mediile anuale de temperatură, cel mai cald an a fost 2007 cu media de 13.32°C, an în care s-au realizat recordurile de temperatură ale aerului la foarte multe stații meteorologice din România, iar în Oltenia maximele termice au înregistrat valori ≥44.0°C la trei stații meteorologice, iar la Dăbuleni maxima climatică absolută de 43.5°C. Cei mai calzi 15 ani după valorile medii anuale de temperatură ≥12.0°C au fost înregistrați, cu doar două excepții, începând cu anul 2000, cu mediile anuale de: 12.1°C în anul 2009, 12.2°C în anii 1999, 2003, 2005, 2008; 12.29°C în anul 2014; 12.3°C în anul 2004, 12.6°C în anii 1994, 2001, 2012; 12.7°C în anul 2013; 12.8°C în anii 2002 și 2016; 12.9°C în anii 2015 și 2017; 13.0 în anul 2000 și 13.32 în anul 2007. Așadar accentuarea încălzirii climatice este evidentă începând cu anul 1994 și deosebit de rapidă începând cu anul 2000. Începând cu anul 1990 au fost surclasate cele mai multe din vechile recorduri climatice, iar încălzirea climatică s-a accentuat începând cu anul 2000, proces care continuă și în prezent. Cei mai reci ani după media anuală de temperatură cu medii ≤11.0°C au fost: 2011 cu media 10.8°C și 1991 cu media 10.54°C. Pentru întreaga perioadă analizată (1987-2017) graficul alternanței și ponderilor procentuale de timp termic în cursul celor 12 luni ale anului este redată în graficul din figura 4.7. Se observă predominarea timpului cald (TC) iarna și a celui normal în sezonul cald, normalul de aici (stabilit în comparație cu normalele din arealul Dăbuleni), însemnând mult mai cald decât în alte areale, ceea ce înseamnă de fapt condiții climatice excepțional de favorabile din punct de vedere termic pentru cultura pepenelui verde. Valorile minime lunare absolute de temperatură (tabelul 4.8, TMinima abs) din arealul Dăbuleni sunt cuprinse între -27.0°C înregistrată la data de 1.II.2012 (care este și minima anuală absolută de temperatură) și 8.5°C la data de 28.VII.1987 (care este și minima absolută a lunii iulie). Cele mai mari minime lunare de temperatură (tabelul 4.8, CMMmin) au fost cuprinse între -1.9°C înregistrată la data de 22.I.1988 și 17.0°C la 17.VII.1987.
Fig. 4.6. Variația medie a ponderii tipurilor de timp termic (%) în arealul Dăbuleni în decursul celor 12 luni ale anului. (Sursa: Date prelucrate din arhiva de date a stației meteorologice a C.C.D.C.P.N. Dăbuleni).
Fig. 4.6. Average variation of the heat time types (%) in the Dăbuleni area during the 12 months of the year. (Source: Data processed from the data archive of the C.C.D.C.P.N. Dăbuleni meteorological station).
În luna aprilie minimele lunare de temperatură au fost cuprinse între -3.7°C înregistrată la data de 2.IV.2012 (care este și minima termică absolută a lunii aprilie) și 4.0°C la data de 4.IV.2004 (tabelul 4.8.), iar media acestora pentru întreaga perioadă a fost de 0.1°C. Minimele lunare negative ale temperaturii aerului în aprilie au frecvența de 50.0%, ceea ce arată o frecvență ușor mai mare a brumelor târzii de primăvară, mai ales în prima parte a lunii aprilie (bruma producându-se și la valori minime de temperatură în aer ușor pozitive sau chiar la +1.0°C.).
În luna mai minimele lunare de temperatură au fost cuprinse între 1.0°C înregistrată la data de 5.V.2000 (care este și minima termică absolută a lunii mai) și 10.2°C înregistrată la data de 17.V.2003 (tabelul 4.8.), iar media acestora pentru întreaga perioadă (1987-2017) a fost de 5.7°C. Au fost înregistrate doar două valori minime ≤1.5°C ceea ce însemnă că în prima pentadă a lunii mai, cu frecvența de 6.5% este posibilă brumă slabă.
În luna iunie minimele lunare de temperatură au fost cuprinse între 6.9°C (care este și minima termică absolută a lunii iunie) înregistrată la data de 2.VI.2010 și 16.1°C la data de 22.VI.2003 (tabelul 4.8.), iar media multianuală a acestora este de 10.4°C.
În luna iulie minimele lunare de temperatură au fost cuprinse între 8.5°C (care este și minima termică absolută a lunii iulie) înregistrată la data de 28.VII.1987 și 17.0°C înregistrată în datele de 12.VII.2003 și 17.VII.2004 (tabelul 4.8.), iar media acestora pentru întreaga perioadă (1987-2017) a fost de 12.2°C
În luna august minimele lunare de temperatură au fost cuprinse între 6.5°C (care este și minima termică absolută a lunii august) înregistrată la data de 29.VIII.2012 și 16.1°C înregistrată la data de 14.VIII.2016 (tabelul 4.8.), iar media acestora pentru intervalul analizat (1987-2017) a fost de 11.2°C.
Valorile maxime lunare absolute de temperatură (tabelul 4.8. TMAX ABS) din arealul Dăbuleni sunt cuprinse între 19.6°C înregistrată la data de 21.I.2007 (care este maxima termică absolută a lunii ianuarie) și 43.5°C înregistrată la data de 24.VII. 2007 (care este maxima termică absolută a lunii iulie dar și anuală pentru Dăbuleni). Remarcăm așadar că ambele recorduri absolute au fost înregistrate în cel mai călduros an după media anuală 2007.
În luna aprilie maximele lunare de temperatură au fost cuprinse între 17.6°C înregistrată la data de 30.IV.2002 (care este recordul climatic al celei mai mici maxime lunare din aprilie) și 34.7°C înregistrată la data de 6.IV.1998 (care este maxima termică absolută a lunii aprilie) (tabelul 4.8.). Așadar după valorile temperaturii maxime cea mai rece lună aprilie din intervalul analizat (1987-2017) a fost aprilie 2002, iar cea mai caldă, aprilie 1998. Media multianuală a maximelor lunare aprilie este 27.1°C ceea ce arată potențialul termic mare al lunii aprilie la Dăbuleni, adică pentru cultura pepenelui verde condiții climatice deosebit de bune. În 80.0% din intervaul studiat 1987-2017, în aprilie se înregistrează zile de vară și în 16.7% din ani, zile tropicale, timpul călduros instalându-se rapid.
În luna mai maximele lunare de temperatură au fost cuprinse între 27.5°C înregistrată la data de 18.V.2002 (care este recordul climatic al celei mai mici maxime lunare din luna mai) și 37.5°C înregistrată la data de 28.V.1993 (care este maxima termică absolută a lunii mai) (tabelul 4.8.). Media multianuală a maximelor lunare în luna mai este 32.1°C, ceea ce arată că fenomenul de arșiță (dacă maxima termică este ≥32.0°C spunem că am avut o zi de arșiță) se înregistrează destul de frecvent în luna mai. În 77.4% din ani în luna mai se înregistrează zile tropicale.
În luna iunie maximele lunare de temperatură au fost cuprinse între 28.4°C înregistrată la data de 24.VI.2011 (care este recordul climatic al celei mai mici maxime lunare din luna iunie) și 43.3°C înregistrată la data de 26.VI.2007 (care este maxima termică absolută a lunii iunie) (tabelul 4.8.). Media multianuală a maximelor lunare în luna iunie este 35.6°C. În 64.5% din ani în iunie se înregistrează fenomenul de caniculă (dacă temperatura aerului este ≥ 35.0°C). Aceste condiții termice excepționale care determină forțarea stadială a culturii de pepene verde determină maturizarea rapidă și coacerea pepenilor, iar finalul lunii iunie și începutul lunii iulie, la Dăbuleni se organizează Festivalul pepenelui verde.
În luna iulie maximele lunare de temperatură au fost cuprinse între 33.6°C înregistrată la data de 16.VII.2016 (care este recordul climatic al celei mai mici maxime lunare din luna iulie) și 43.5°C înregistrată la data de 24.VII.2007 (care este maxima termică absolută a lunii iulie) (tabelul 4.8.). Media multianuală a maximelor lunare în luna iulie este 37.7°C. În 90.3% din ani, în iulie se înregistrează fenomenul de caniculă ceea ce determină condiții excepționale pentru coacerea pepenelui verde și înregistrarea vârfului de producție în intervalul 20.VI-25.VIII.
În luna august maximele lunare de temperatură au fost cuprinse între 23.4°C înregistrată la data de 4.VIII.2009 (care este recordul climatic al celei mai mici maxime lunare din luna august) și 42.6°C înregistrată la datele de 24 și 26.VIII.2012 (care este maxima termică absolută a lunii august) (tabelul 4.8.). Media multianuală a maximelor lunare în luna august este de 36.8°C. În 87.1% din ani, în august se înregistrează fenomenul de caniculă.
Al doilea factor climatic deosebit de important este REGIMUL PRECIPITAȚIILOR ATMOSFERICE, analizat în continuare pe intervalul 1987-2017, cu accent pentru intervalul optim de vegetație al culturii pepenelui verde -aprilie-septembrie.
În luna aprilie, pentru intervalul analizat (1987-2017), cantitățile lunare de precipitații au fost cuprinse între 0.2 l/m2 în 2007 (aprilie 2007 deține recordul pluviometric al celei mai secetoase luni aprilie din arealul Dăbuleni) și 123.8 l/m2 în 2014 (aprilie 2014 deține recordul celei mai ploioase luni aprilie din arealul Dăbuleni). Măsurarea cantităților de precipitații se face în l/m2 sau mm/m2, iar echivalența dintre acestea este: 1 l/m2 = 1mm/m2, adică un strat de apă cu grosimea de 1 mm pe o suprafață de 1m2 este 1 l/m2.
Media cantităților lunare de precipitații (normala) este de 47.7 l/m2 (tabelul 4.10.). Cele mai ploioase luni aprilie au fost în anii: 1987 cu 81.2 l/m2, 2001 cu 71.9 l/m2, 2008 cu 78.2 l/m2 și 2014 cu 123.8 l/m2. Cele mai secetoase luni aprilie au fost în anii: 1989 cu 21.4 l/m2, 1993 cu 23.3 l/m2, 1995 cu 18.7 l/m2, 2004 cu 11.2 l/m2, 2007 cu 0.2 l/m2, 2009 cu 21.2 l/m2 și 2011 cu 15.8 l/m2. În luna aprilie ponderea timpului excedentar pluviometric (TE%) este de 48.4% depășind ușor pe cea a timpului deficitar pluviometric. Timpul normal pluviometric are ponderea de (TN%) 6.5%, iar cel deficitar pluviometric (TD%) de 45.2% (tabelul 4.11.). În mod natural, datorită marii variabilități climatice, condițiile normale (adică apropiate de mediile multianuale) au o pondere mică. Graficul variației cantităților lunare de precipitații în aprilie are un trend crescător, iar coeficientul de creștere este 0.3888 (figura 4.7)
Tabelul 4.10/Table 4.10
Cantități lunare de precipitații (l/m2) înregistrate în arealul Dăbuleni în intervalul 1987-2017 Monthly precipitation (l/m2) recorded in the Dăbuleni area in the period 1987-2017
Sursa: Date prelucrate din arhiva de date a stației meteorologice a C.C.D.C.P.N. Dăbuleni; Source: Data processed from data archive of the meteorological station of C.C.D.C.P.Dăbuleni
Tabelul 4.11. /Table 4.11
Matricea tipurilor de timp pluviometric la Dăbuleni în intervalul 1987-2017
engl
(EP = excepțional de ploios; FP = foarte ploios; P = ploios; PP = puțin ploios; N= normal pluviometric; PS=puțin secetos; S = secetos; FS= foarte secetos; ES = excepțional de secetos; TE = timpul excedentar pluviometric = EP+FP+P+PP; TD = timpul deficitar pluviometric= ES+FS+S+PS; TN = timpul normal pluviometric; TE% = ponderea temporală a timpului excedentar pluviometric; TN% = ponderea temporală a timpului normal pluviometric; TD% = ponderea temporală a timpului deficitar pluviometric).
Fig. 4.7. Variația cantităților lunare de precipitații (l/m2) la Dăbuleni în luna aprilie în intervalul 1987-2017 (Sursa: Date prelucrate din arhiva stației meteorologice a C.C.D.C.P.N. Dăbuleni).
Fig. 4.7. Variation of the monthly precipitation quantities (l/m2) in Dăbuleni in April between 1987 and 2017 (Source: Data processed from the data archive of the C.C.D.C.P.N. Dăbuleni meteorological station).
În luna mai, pentru intervalul analizat (1987-2017) cantitățile lunare de precipitații au fost cuprinse între 21.4 l/m2 în aprilie 2008 (recordul climatic al cele mai mici cantități de precipitații în luna mai) și 121.0 l/m2 în aprilie 2003 (recordul climatic al cele mai mari cantități de precipitații în luna mai), iar media (normala) este de 64.7 l/m2 (cea mai mare medie dintre toate lunile anului) (tabelul 4.10) suficient de mare ca să asigure dezvoltarea culturii de pepene verde. Cele mai ploioase luni mai au fost în anii: 1991 cu 113.4 l/m2, 1995 cu 104.9 l/m2, 2003 cu 121.0 l/m2, 2004 cu 111.3 l/m2, 2010 cu 110.1 l/m2, 2014 cu 117.4 l/m2 și 2016 cu 104.4 l/m2. Cele mai secetoase luni mai au fost în anii: 1998 cu 28.9 l/m2, 2000 cu 26.4 l/m2, 2008 cu 21.4 l/m2 și 2009 cu 23.4 l/m2. Ponderea timpului excedentar pluviometric este de 29.0%, a celui normal pluviometric de 26.8%, iar celui deficitar pluviometric de 45.2% (tabelul 4.11).
Pentru luna mai, remarcăm că normalul pluviometric are cea mai mare pondere din tot cursul anului. Având în vedere că normala este suficient de mare, rezultă că în luna mai, condițiile favorabile pluviometric pentru cultura de pepene verde au o pondere de 29.0% + 26.8% = 55.8% din ani. Graficul variației cantităților lunare de precipitații în luna mai, are un trend crescător, iar coeficientul de creștere este 0.4196 (figura 4.9), mai mare decât al lunii aprilie.
În luna iunie, în intervalul analizat (1987-2017) cantitățile lunare de precipitații au fost cuprinse între 5.7 l/m2 în iunie 2003 (recordul climatic al celei mai mici cantități de precipitații din iunie) și 135.5 l/m2 în iunie 1999 (recordul climatic al celei mai mari cantități de precipitații din iunie). Media multianuală a cantităților de precipitații (normala) este de 60.9 l/m2 (tabelul 4.10.), fiind a doua cea mai mare medie din tot cursul anului după luna mai.
Fig. 4.8. Variația cantităților lunare de precipitații (l/m2) la Dăbuleni în luna mai în intervalul 1987-2017. (Sursa: Date prelucrate din arhiva de date a stației meteorologice a C.C.D.C.P.N. Dăbuleni).
Fig. 4.8. Variation of monthly precipitation quantities (l/m2) in Dăbuleni in May in the period 1987-2017. (Source: Data processed from the data archive of the C.C.D.C.P.N. Dăbuleni meteorological station).
Fig. 4.9. Variația cantităților lunare de precipitații (l/m2) la Dăbuleni în luna iunie în intervalul 1987-2017. (Sursa: Date prelucrate din arhiva de date a stației meteorologice a C.C.D.C.P.N. Dăbuleni).
Fig. 4.9. Variation of monthly precipitation quantities (l/m2) in Dăbuleni in June between 1987 and 2017. (Source: Data processed from the data archive of the C.C.D.C.P.N. Dăbuleni meteorological station).
Cele mai ploioase luni iunie au fost în anii: 1999 cu 135.5 l/m2, 2010 cu 121.4 l/m2, 2013 cu 105.2 l/m2, 2014 cu 92.0 l/m2 și 2015 cu 134.2 l/m2. Cele mai secetoase luni iunie au fost în anii: 1987 cu 7.4 l/m2, 1993 cu 15.5 l/m2, 1994 cu 26.2 l/m2, 2000 cu 20.9 l/m2, 2003 cu 5.7 l/m2, 2012 cu 32.4 l/m2 și 2017 cu 17.4 l/m2. Ponderea timpului pluviometric excedentar (TE%) este de 45.2%, a celui normal (TN%) de 6.5%, iar a celui deficitar pluviometric (TD%) de 48.3% (tabelul 4.11.). Așadar în 51.7% (TE%+TN%) din ani în luna iunie sunt condiții pluviometrice foarte bune pentru cultura pepenelui verde. Graficul variației cantităților lunare de precipitații în luna iunie are un trend crescător, iar coeficientul de creștere este 0.6513 (figura 4.10), mai mare decât al lunilor aprilie și mai.
În luna iulie, în intervalul analizat (1987-2017) cantitățile lunare de precipitații au fost cuprinse între 0.0 l/m2 în iulie 2007 (recordul climatic al celei mai mici cantități de precipitații din iulie) și 160.8 l/m2 în iulie 2011 (recordul climatic al celei mai mari cantități de precipitații din iulie). Iulie este a doua lună din an, după luna februarie în care s-a înregistrat secetă atmosferică totală, cu 0.0 l/m2, iar cantitatea de 160.8 l/m2, este a treia cea mai mare valoare lunară, în ordine descrescătoare, din tot setul de date (tabelul 4.10).
Fig. 4.10. Variația cantităților lunare de precipitații (l/m2) la Dăbuleni în luna iulie în intervalul 1987-2017. (Sursa: Date prelucrate din arhiva de date a stației meteorologice a C.C.D.C.P.N. Dăbuleni).
Fig. 4.10.Variation of monthly precipitation quantities (l/m2) in Dăbuleni in July between 1987 and 2017. (Source: Data processed from the data archive of the C.C.D.C.P.N. Dăbuleni meteorological station).
Media cantităților lunare de precipitații în iulie (normala) este de 59.8 l/m2 (tabelul 4.10) fiind a treia valoare medie lunară în ordine descrescătoare după cele din lunile mai și iunie. Cele mai ploioase luni iulie au fost în anii: 1991 cu 156.2 l/m2, 1994 cu 129.7 l/m2, 1998 cu 107.9 l/m2, 1999 cu 113.1 l/m2, 2001 cu 93.9 l/m2, 2006 cu 113.0 l/m2, 2009 cu 100.8 l/m2, 2011 cu 160.8 l/m2, 2014 cu 125.6 l/m2 și 2017 cu l/m2. Cele mai secetoase luni iulie au fost în anii: 1988 cu 26.8 l/m2, 1989 cu 9.5 l/m2, 1990 cu 28.5 l/m2, 1993 cu 7.0 l/m2, 1995 cu 29.4 l/m2, 1996 cu 12.5 l/m2, 1997 cu 27.3 l/m2, 2000 cu 22,8 l/m2, 2003 cu 24.5 l/m2, 2007 cu 0.0 l/m2, 2012 cu 8.2 l/m2 și 2015 cu 11.0 l/m2. Ponderea timpului pluviometric excedentar (TE%) este de 35.5% din lunile iulie, a celui normal pluviometric TN% de 3.2% egală cu cea a lunii august și cea mai mică din tot cursul anului, iar cea a timpului deficitar pluviometric (TD%) este de 61.3% (tabelul 4.11), fiind a doua valoare a cestui parametru după cea a lunii august. Timpul deficitar pluviometric asociat cu căldura lunii iulie determină forțarea stadială a culturii de pepene ceea ce duce rapid la maturizare și coacere. Toate acestea arată că regimul pluviometric al arealului Dăbuleni este deosebit de favorabil culturii pepenelui verde. Graficul variației cantităților lunare de precipitații în luna iulie are un trend crescător, iar coeficientul de creștere este 0.6784 (figura 4.10), mai mare decât al lunilor aprilie, mai și iunie.
În luna august (ultima lună de vară), în intervalul analizat (1987-2017) cantitățile lunare de precipitații au fost cuprinse între 0.0 l/m2 în august 2000 și 2008 (recordul climatic al celei mai mici cantități de precipitații din luna august) și 178.6 l/m2 în august 2005 (recordul climatic absolut al celei mai mari cantități de precipitații lunare din august dar și toate lunile anilor analizați). Media multianuală a cantităților lunare de precipitații (normala) este 35.2 l/m2, fiind a treia cea mai mică în ordine crescătoare, după cea din lunile februarie și ianuarie, din tot cursul anului (tabelul 4.10). Cele mai ploioase luni august au fost în anii: 1988 cu 75.8 l/m2, 1991 cu 64.1 l/m2, 1997 cu 72.5 l/m2, 1998 cu 73.6 l/m2, 2002 cu 74.4 l/m2, 2005 cu 178,6 l/m2, 2006 cu 98.6 l/m2 și 2007 cu 107,7 l/m2.
Fig. 4.11. Variația cantităților lunare de precipitații (l/m2) la Dăbuleni în luna august în intervalul 1987-2017. (Sursa: Date prelucrate din arhiva de date a stației meteorologice a C.C.D.C.P.N. Dăbuleni).
Fig. 4.11. Variation of monthly precipitation quantities (l/m2) in Dăbuleni in August 1987-2017. (Source: Data processed from the data archive of the C.C.D.C.P.N. Dăbuleni meteorological station).
Cele mai secetoase luni august au fost în anii: 1987 cu 10.2 l/m2, 1990 cu 17.2 l/m2, 1992 cu 11.0 l/m2, 1994 cu 12.7 l/m2, 1996 cu 15.5 l/m2, 1999 cu 7.6 l/m2, 2000 cu 0.0 l/m2, 2001 cu 10.3 l/m2, 2003 cu 4.3 l/m2, 2004 cu 10.2 l/m2, 2008 cu 0,0 l/m2, 2009 cu 12.4 l/m2, 2010 cu 11.8 l/m2, 2011 cu 1.2 l/m2, 2014 cu 16.0 l/m2 și 2016 cu 1.0 l/m2.
Ponderea timpului pluviometric excedentar (TE %) este de 29.0% (tabelul 4.11.) (egală cu cea a lunii mai și cea mai mică din tot cursul anului), a celui normal de 3,2% (egală cu cea a lunii iulie și cea mai mică din tot cursul anului), iar a celui deficitar pluviometric de 67.8% (cea mai mare din tot cursul anului). Semnificația acestor aspecte climatice este aceea că în august, datorită condițiilor climatice, se accentuează în mod natural forțarea stadială a culturii pepenelui verde și maturizarea în proporție foarte mare. Graficul variației cantităților lunare de precipitații în luna august, are un trend descrescător, iar coeficientul de descreștere este -0.1201 (figura 4.11), ceea ce confirmă tendința de aridizare a climatului arealului Dăbuleni în anotimpul de vară și mai ales în luna august.
Așadar în lunile iulie și august ponderea timpului deficitar pluviometric este cea mai mare din tot cursul anului și depășește 60%, ceea ce confirmă tendința de aridizare a climatului zonei.
Analiza cantităților anuale de precipitații în intervalul 1987-2017 arată că media multianuală (normala) este de 539.4 l/m2 (normala anuală). Cea mai mică valoare a fost 286.0 l/m2 (recordul climatic al celei mai mici cantități anuale de precipitații) înregistrată în cel mai secetos an, anul 2000, iar cea mai mare de 994.0 l/m2 (recordul climatic al celei mai mari cantități de precipitații anuale și prima care atinge și depășește cu mult pragul pluviometric de 750.0 l/m2) în cel mai ploios an, anul 2014. Cei mai ploioși ani au fost: 1998 cu 649.8 l/m2, 2005 cu 701.5 l/m2, 2010 cu 710.5 l/m2, 2014 cu 994.0 l/m2, 2015 cu 735.4 l/m2, 2016 cu 716.5 l/m2 și 2017 cu 742.0 l/m2, Cei mai secetoși ani au fost: 1990 cu 430.4 l/m2, 1992 cu 331.1 l/m2, 1993 cu 330.2 l/m2, 2000 cu 286.0 l/m2, 2008 cu 411.0 l/m2, 2011 cu 376.1 l/m2 și 2012 cu 383.5 l/m2. Ponderea anilor excedentari pluviometric este de 35.5%, cei normal pluviometric de 22.6%, iar celor deficitari pluviometric de 41.9%. Graficul variației cantităților anuale de precipitații, are un trend puternic crescător, iar coeficientul de creștere este deosebit de semnificativ de 6.8809 (figura 4.3.12), ceea ce semnifică o tendință de creștere a cantităților anuale de precipitații. Aspectul se datorează procesului de încălzire climatică, ce determină surclasarea limitelor parametrilor climatici în ambele sensuri (și valorile mici și cele mari), atmosfera mai caldă conținând o cantitate mai mare de vapori apă, iar ploile torențiale devin mai frecvente și intense, ca și perioadele caniculare și valurile de căldură care devin mai frecvente, mai intense și mai lungi. Toate acestea arată necesitatea irigației culturilor în acest areal.
Climograma Walter-Lieth pentru arealul Dăbuleni, face corelația între cei doi factori esențiali ai climatului, temperatura și precipitațiile, fiind o adevărată sinteză grafică a condițiilor climatice din acest areal și punând în evidență perioadele de uscăciune și secetă, respectiv deficitare pluviometric, dar și perioadele umede din cursul anului (figura 4.3.13). După HELLMANN citat de MARINICĂ, 2005; MARINICĂ și colab., 2014, o perioadă de uscăciune este caracterizată prin absența precipitațiilor în 5 zile consecutive timp în care nu a plouat de loc, sau dacă a plouat precipitațiile căzute nu au depășit media zilnică respectivă în zonă (calculată ca valoare a raportului dintre cantitatea medie lunară de precipitații și numărul de zile din luna respectivă). Perioada de secetă se caracterizează prin absența precipitațiilor cel puțin 14 zile consecutive în sezonul rece (octombrie-martie) și cel puțin 10 zile consecutive în sezonul cald (aprilie-septembrie), sau dacă s-au produs precipitații, acestea nu au totalizat o cantitate mai mare de 0.1 mm.
Fig. 4.12. Variația cantităților anuale de precipitații (l/m2) la Dăbuleni în intervalul 1987-2017. (Sursa: Date prelucrate din arhiva de date a stației meteorologice a C.C.D.C.P.N. Dăbuleni).
Fig. 4.12. Variation of the annual rainfall (l /m2) in Dăbuleni between 1987 and 2017. (Source: Data processed from the data archive of the C.C.D.C.P.N. Dăbuleni meteorological station).
După climograma Walter-Lieth (figura 4.13), în arealul Dăbuleni, perioadele de uscăciune pot să apară mai frecvent în intervalul 20.V-10.IX, iar cele de secetă în intervalul 15.VII-18.IX, iar perioada umedă a anului este în intervalul 10.IX-20.V.
Fig. 4.13. Climograma Walter – Lieth pentru arealul Dăbuleni calculată pentru intervalul 1987-2017. (Sursa: Date prelucrate din arhiva de date a stației meteorologice a C.C.D.C.P.N. Dăbuleni).
Fig. 4.13. Climate Walter – Lieth for the Dăbuleni area calculated for the period 1987-2017. (Source: Data processed from the data archive of the C.C.D.C.P.N. Dăbuleni meteorological station).
Se poate concluziona că:
Pentru desfășurarea normală a proceselor vitale, fiecărei specii de plante, îi sunt necesare potrivit însușirilor ereditare, anumite condiții legate de climă, sol și tehnologia de cultură. Acești factori acționează în complex și au un rol pozitiv sau negativ asupra recoltelor atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ. Fiecare dintre acești factori are un rol determinant și lipsa unuia nu poate fi substituită de ceilalți. Uneori însă este posibil ca gradul de intensitate al unui factor să mărească sau să micșoreze cerința față de altul.
Resursele hidrice existente sunt insuficiente pentru creșterea și dezvoltarea optimă a plantelor de pepene verde predominând seceta pe tot parcursul perioadei de vegetație. Analiza resurselor termice și hidrice au pus în evidență o tendință de accentuare a secetei în ultimele decenii, cu efecte nefavorabile asupra agriculturii din sudul Olteniei.
Rezultatele de cercetare obținute în condiții de neirigare, arată că obținerea de producții la majoritatea plantelor cultivate pe psamosoluri este nesigură, aceasta fiind dependentă de cantitatea de precipitații căzute și de distribuția acestora în timp. Pe psamosoluri perioadele de secetă apar la intervale mai scurte de timp, în comparație cu celelalte tipuri de soluri (NICOLESCU și colab., 2008).
Orele de insolație din sudul Olteniei depășește 2000 de ore, această zonă fiind o importantă resursă heliotermică. De asemenea, zona are valori ale evapotranspirației ridicate, vânturile fiind puternice, cu frecvanță corespunde direcțiilor nord-est, frecvența medie fiind de 36,2% și nord-vest, frecvența medie 23,5% (BANIȚĂ și colab., 1981).
Procesele fiziologice și biochimice trebuie să decurgă normal, creșterea respectiv dezvoltarea plantelor se face numai în prezența apei.
Astfel se explică de ce cultura pepenilor verzi este strâns legată de prezența apei care poate deveni un factor limitativ, mai ales dacă se ține seamă de faptul că în condiții normale, existența acesteia depinde în totalitate de regimul precipitațiilor dintr-o zonă.
Pe solurile nisipoase din sudul Olteniei, dinamica precipitațiilor anuale înregistrează oscilații mai mici față de dinamica temperaturii, deosebirea dintre ele apărând mai pregnantă în partea a II-a a verii când temperaturile ridicate sunt însoțite de precipitații foarte slabe. Se înregistrează un deficit de umiditate în sol și aer, deficit care crește proporțional cu scăderea cantitativă a precipitațiilor. Din acest motiv cultura pepenilor verzi nu poate fi concepută fără aplicarea rațională a irigațiilor.
În timpul unui an apar și situații în care precipitațiile depășesc limitele normale, creând exces de umiditate, la fel de dăunător pentru evoluția creșterii și dezvoltării plantelor, împiedicând în plus și aplicarea lucrărilor de întreținere (NANU și TOMA, 2005).
În anii când după o perioadă caldă și secetoasă urmează o perioadă ploioasă are loc o creștere a turgescenței celulare. Excesul de apă imprimă o creștere în volum a țesuturilor, care depășește elasticitatea epidermei, determinând apariția unor crăpături mai mult sau mai puțin profunde și care afectează calitatea fructelor (BRAD, 1988). Producțiile mari de pepene verde se realizează pe terenurile însorite, în zonele cu perioada de peste 1500 ore de timp senin, condiții caracteristice și zonei cu soluri nisipoase din sudul Olteniei.
Concluzii generale
Situat în sudul Câmpiei Olteniei, la sud de paralela de 44°N (coordonate 43°48HYPERLINK "https://tools.wmflabs.org/geohack/geohack.php?pagename=D%C4%83buleni¶ms=43.801111111111_N_24.091944444444_E_type:city&language=ro"′HYPERLINK "https://tools.wmflabs.org/geohack/geohack.php?pagename=D%C4%83buleni¶ms=43.801111111111_N_24.091944444444_E_type:city&language=ro"04HYPERLINK "https://tools.wmflabs.org/geohack/geohack.php?pagename=D%C4%83buleni¶ms=43.801111111111_N_24.091944444444_E_type:city&language=ro"″HYPERLINK "https://tools.wmflabs.org/geohack/geohack.php?pagename=D%C4%83buleni¶ms=43.801111111111_N_24.091944444444_E_type:city&language=ro"N, 24°05HYPERLINK "https://tools.wmflabs.org/geohack/geohack.php?pagename=D%C4%83buleni¶ms=43.801111111111_N_24.091944444444_E_type:city&language=ro"′HYPERLINK "https://tools.wmflabs.org/geohack/geohack.php?pagename=D%C4%83buleni¶ms=43.801111111111_N_24.091944444444_E_type:city&language=ro"31HYPERLINK "https://tools.wmflabs.org/geohack/geohack.php?pagename=D%C4%83buleni¶ms=43.801111111111_N_24.091944444444_E_type:city&language=ro"″HYPERLINK "https://tools.wmflabs.org/geohack/geohack.php?pagename=D%C4%83buleni¶ms=43.801111111111_N_24.091944444444_E_type:city&language=ro"E), în zona marii întinderi de nisipuri, în partea cea mai caldă a României, arealul Dăbuleni, prin topoclimatul său (climă influențată de condițiile geografice locale (de relief) suprafațe nisipoase, lacuri, suprafețe cu vegetație, păduri, lunci sau de suprafețele ocupate de construcții, de la Topo + climă (climatul local) oferă condiții deosebit de favorabile culturii pepenelui verde. Primăverile sunt timpurii și calde deseori cu precipitații abundente în lunile aprilie, mai și iunie. Verile sunt călduroase, cu maxime zilnice de temperatură care depășesc frecvent 35.0°C. Cu excepția lunii aprilie, timpul deficitar pluviometric predomnină, iar pentru întregul an ponderea timpului deficitar pluviometric este de 52.2%, a celui normal de 9.0%, iar celui excedentar pluviometric de 38.8%. Variabilitatea climatului este deosebit mare, cu treceri rapide primăvara de la o vreme ploioasă și răcoroasă la vremea călduroasă și uscată, iar în prima luna de toamnă sau la finalul lunii august se instaleză în unii ani, perioade ploioase. Normalul termic aici este mult mai mare decât în cea mai mare parte a Olteniei cu medii lunare vara cuprinse între 22.2°C în iunie și 24.2°C în august, iar media anotimplui de vară de 23.3°C. Căldura verii produce forțarea stadială a culturii de pepene verde, maturizarea și coacerea timpurie și masivă. Trendul crescător al parametrilor temperaturii aerului (maxime minime, medii) a determinat translația anotimpului de vară spre toamnă și prelungirea condițiilor favorabile în prima lună de toamnă. Încălzirea climatică se manifestă și în arealul Dăbuleni în toate lunile anului. Doar luna ianuarie are temperatură medie negativă, iar creșterea temperaturii medii de la februarie la martie este de 5.0°C (în timp ce în alte părți ale țării creșterea este mai mică), de 6.1°C de la martie la aprilie și de 5.5°C de la aprilie la mai, fiind cele mai mari creșteri interlunare din tot cursul anului și susținând astfel dezvoltarea rapidă și continuă a culturii de pepene verde.
Capitolul 5
Necesitatea și obiectivele cercetărilor metoda de lucru și materialul folosit
5.1. Necesitatea și obiectivele cercetărilor
Necesitatea cercetărilor rezultă din nevoia de a găsi noi soluții și metode cu privirea la îmbunătățirea secvențelor tehnologice de cultivare a pepenilor verzi și creșterea eficienței economice a acestei culturi.
Aceste aspecte se pot realiza prin îmbunătățirea unor secvențe din tehnologia de cultură și adăugarea altora noi care trebuie verificate în condițiile existente pe solurile nisipoase specifice zonei Dăbuleni.
Orice aspect nou adăugat tehnologiei de cultură este binevenit și aplicat în special datorită faptului că în prezent specia ocupă o suprafață oarecum mare pe acest tip de soluri și tinde să se extindă dar și datorită faptului că este principala îndeletnicire a producătorilor particulari din această zonă care accesează fonduri europene prin Planul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020.
Aspectele practice luate în studiu în cadrul acestei lucrări reprezintă etape importante în tehnologia de cultură a acestei specii.
Obiectivul general îl reprezintă îmbunătățirea tehnologiei de cultivare a pepenilor verzi pe solurile nisipoase din sud-vestul Olteniei și creșterea eficienței economice a acestei culturi.
Pentru realizarea obiectivului general am vizat anumite obiective specifice (3 obiective specifice) care se regăsesc în cadrul experiențelor care fac obiectul acestei teze.
Primul obiectiv specific al acestor cercetări se referă la studiul în culturi comparative al unui sortiment existent de soiuri și hibrizii cei mai noi de pepeni verzi, testați pentru prima dată în arealul Dăbuleni, care se regăsesc în cultură în unele țări mari cultivatoare de pepene verde. Acești hibrizi, prin zestrea genetică pe care o posedă au capacitatea de a valorifica rentabil condițiile de microclimat specific zonei solurilor nisipoase din sud-vestul Olteniei, în care este amplasată experiența și în final creșterea eficienței economice a acestei culturi.
Cel de-al doilea obiectiv specific se referă la obținerea de producții timpuri pe seama culturilor înființate cu plante altoite, asigurând creșterea rezistenței plantelor la factorii de stres abiotic, termo-hidric, îmbunătățind rezistența la temperaturi scăzute, arșiță, secetă.
Cel de-al treilea obiectiv specific a vizat stabilirea desimii optime de plantare a pepenilor verzi în funcție de cultivar și tipul de cultură.
5.2. Metoda de lucru și materialul folosit
Cercetările au fost efectuate în perioada 2015-2017 prin întocmirea unui program de cercetare care a fost materializat în condițiile pedoclimatice din sudul Olteniei , la Centrul de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura plantelor pe Nisipuri Dăbuleni, cuprinzând un număr două experiențe. Prin aceste experiențe am urmărit stabilirea unor elemente de început care apoi au fost studiat amănunțit în vederea realizării parțiale sau totale a obiectivelor propuse.
Primele cercetări au început în anul 2015 cu un material biologic format din 12 cultivaruri de pepene verde, pentru prima experiență, hibridul Romanza F1 și soiul Oltenia cu plante altoite și nealtoite și trei desimi de plantare 5000 plante/ha, 4000 plante/ha și 3000 plante/ha la o cultură de pepene verde pentru cea de-a doua experiență.
Experiența I- Cercetări privind modul de comportare a unor cultivaruri de pepene verde verzi pe solurile nisipoase din sud-vestul Olteniei (Dăbuleni).
Experiența a cuprins 12 cultivaruri din care 3 autohtone, create la Centrul de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura plantelor pe Nisipuri Dăbuleni și 9 hibrizi noi de proveniență străină (tabelul 5.1.)
Tabelul 5.1./Table 5.1
Specificul variantelor (Experiența I) /
Variant Specific (Experiment I)
Experiența a fost monofactorială și s-a amplasat în câmpul experimental după metoda blocurilor randomizate în 4 repetiții. Suprafața unei variante a fost de 20 m2.. Cultura s-a înființat prin răsad produs în sera solar cu dublă protejare. În fiecare variantă s-au plantat câte 2 rânduri de pepene verde la distanța de 2 m între rânduri și 1 m între plante pe rând.
R4
R3
R2
R1
I________________________ 48 m__________________________________________I
SCHIȚA EXPERIENȚEI
Suprafața variantei = 20 m2 ; Suprafața experienței = 460 m2
Descrierea cultivarurilor de pepene verde utilizate în cadrul experienței I
1.DE DĂBULENI a fost obținut la CCDCPN Dăbuleni prin selecție individuală cu o singură alegere din soiul Charleston Gray (fig.5.2.). Este destinat consumului în stare proaspătă și zonat în toate regiunile favorabile culturii pepenilor verzi, cu precădere pe solurile nisipoase din sudul țării. Plantele au vigoare mare, cu lungimea vrejului la dezvoltarea maximă de 2,8 m, cu frunze mari având lungimea de 18,6 cm, lățimea de 18,5 cm, pubescente, mijlociu sectate. Florile sunt unisexuate, inserate cu preponderență pe vrejul principal începând cu nivelul nodurilor 8-16. Fructul este de culoare verde albicios cu nervațiuni, de formă ovală mult alungită, având lungimea de 46,9 cm, diametrul de 21,9 cm, greutatea medie oscilând între 11-13 kg în condiții de irigare a culturii. Pulpa este de culoare roz închis, aromată, bine texturată, cu gust de bună calitate. Semințele sunt mari, având lungimea de 9-12 mm, lățimea de 7 mm, grosimea de 2 mm, de formă obișnuită, colorate în maroniu cu pigmentații. Soiul are o comportare foarte bună la Pseudomonas lachrymas, Erwinia tracheiphilia, Pseudoperonospora cubensis, Erysyphe cichoracerum și o comportare bună la Colletotrichum lagenarium. Este un soi semitârziu, cu o capacitate de producție cuprinsă între 30-43t/ha.
Fig. 5.1. De Dăbuleni (Sură: Original)
Fig.5.1. De Dăbuleni (Source: Original)
2. DULCE DE DĂBULENI a fost obținut la CCDCPN Dăbuleni prin selecție individuală pe grupe de familii din soiul Montain Stone Improved (fig. 5.2.). Rezistent fiind este destinat pentru consum în stare proaspătă și zonat în toate regiunile favorabile culturii pepenilor verzi. Plantele au vigoare mare, cu lungimea vrejului la dezvoltarea maximă de 3,4-3,5 m. Frunzele sunt mari având lungimea de 22-25 cm, lățimea de 20-22 cm, pubescente, mijlociu sectate. Florile sunt de culoare galbenă unisexuate, inserate cu preponderență pe vrejul principal la nivelul nodurilor 7-15. Fructele sunt globuloase ușor alungite, având lungimea de 25-39 cm, diametrul de 20-30 cm și greutatea medie cuprinsă între 4,8-8,0 kg. Suprafața fructelor este netedă, cu dungi mijlocii de culoare verde închis și cu un desen fin dantelat. Pulpa are o culoare roșu-zmeuriu, cu consistență semifină, aromată. Semințele sunt mici, având lungimea cuprinsă între 6-8 mm, lățimea de 4-5 mm și grosimea de 1,5 mm, de culoare bej deschis cu vârful închis la culoare, fără desen, netede. Soiul are o bună comportare la Pseudoperonospora cubensis, Colletotrichum laganarium și Fusarium oxysporum f.sp. niveum și comportare mijlocie la Alternaria cucumerina și Spherotheca fuliginea. Este un soi semitârziu, cu capacitatea de producție cuprinsă între 40-68 t/ha.
Fig. 5.2. Dulce de Dăbuleni (Sursă: Original)
Fig. 5.2. Dulce de Dăbuleni (Source: Original)
3.OLTENIA este un soi semitardiv creat la CCDCPN Dăbuleni, foarte viguros, tolerant la atacul agenților patogeni (fig. 5.3). Fructele sunt mari 6-12 Kg, vărgate cu dungi de culoare verde închis alternând cu dungi de culoare verde deschis. Capacitatea de producție 80-100 t/ha.
Fig. 5.3. Oltenia (Sursă:Original)
Fig. 5.3. Oltenia (Source: Original)
4. SUSY F1 este un hybrid extratimpuriu de pepene verde tip Crimson (fig. 5.4), Acest hybrid provine de la firma Nunhems-Olanda, are vigoare medie, leagă bine în condiții de cultură timpurie. Fructul are forma rotund ovală de 6-9 kg, pulpa cu textură fină, conținut ridicat de zahăr și aromă plăcută.
Fig.5.4. Susy F1 (sursa: https://agrobro.ro/product/1125/pepene-verde-susy-f1.html)
Fig.5.4. Susy F1 (source: https://agrobro.ro/product/1125/pepene-verde-susy-f1.html)
5. BARONESA RZ F1 este un hibrid de pepene verde nou introdus în cultură tip Sugar Baby, de la Rijk Zwaan (fig. 5.5). Fructele au un gust exceptional, cântăresc în medie 6-8 kg, au o formă ușor alungită. Pulpa este de culoare roșu profund, are un conținut ridicat de zahăr, coaja este de culoare verde închis-negricios. Planta are o vigoare mediu-puternică, leagă foarte bine în condiții de stres termic. Hibridul prezintă rezistență la fuzarioză (Fusarium oxysporum) rasele 0 și 1 și este recomandat pentru cultra în câmp deschis.
Fig. 5.5. Baronesa RZ F1 (sursa: https://www.pestre.ro/seminte-de-pepeni-verzi-baronesa-f1-rijk-zwaan)
Fig. 5.5. Baronesa RZ F1 (source: https://www.pestre.ro/seminte-de-pepeni-verzi-baronesa-f1-rijk-zwaan)
6. ONEIDA RZ F1. Pepene verde extratimpuriu, se remarcă prin productivitate și calitate (fig. 5.6). Plantele sunt viguroase și leagă fructe cu o greutate de 6-8 kg. Fructul are o formă ușor ovală, cu miez de culoare roșu intens și semințe medii de culoare maro. In ciuda coajei subțiri, acest hibrid este foarte rezistent la transport și manipulare. Potrivit pentru cultura în câmp deschis. Prezintă rezistență la temperaturi scăzute și la fusarioză.
Fig. 5.6. Oneida RZ F1 (sursa: hollandfarming.ro/oneida-f1-rz/)
Fig. 5.6. Oneida RZ F1 (source: hollandfarming.ro/oneida-f1-rz/)
7.HUELVA F1. Hibrid de tip Sugar Baby clasic, timpuriu, cu plante viguroase, remarcându-se prin aspectul exterior fiind unul foarte atrăgător, foliajul fiind unul viguros (fig. 5.7). Fructul este formă rotundă ușor ovală, având o greutate medie de 6-8 kg. Epiderma este de culoare verde/negru este subțire și nu afectează rezistența fructelor la manipulare și transport . Miezul este foarte dulce de culoare roșie și suculent.
Are conținut ridicat de zahăr și aromă specifică foarte plăcută. Semințele sunt de de culoare neagră și mărime medie. Prezintă toleranță bună la temperaturi scăzute fiind un hibrid rezistent la fuzarioză (Fusarium oxysporum) rasele 0 și 1.
Fig. 5.7. Huelva F1 (original)
Fig.5.7. Huelva F1 ( original)
8. CARROLL RZ F1 (62-269). Este un hibrid foarte timpuriu, vigoare medie, fructe ușor ovale, coaja verde vărgat, greutatea medie a fructelor este 9 – 10 kg pentru pepenii altoiți și 8 kg pentru pepenii nealtoiți (fig. 5.8). Pulpa fructelor este de culoare roșu închis, suculentă și are consistență bună.
Fig. 5.8. Carroll RZ F1 (Sursă: www.hollandfarming.ro)
Fig. 5.8. Carroll RZ F1 (Source: www.hollandfarming.ro)
9. FANTASY F1 hibrid timpuriu, cu o perioada de vegetație cuprinsă între 75-78 zile. Prezintă plante viguroase, cu fructe care au greutatea medie de 7-10 kg, de formă rotund alungită (fig. 5.9). Coaja fructelor are o grosime medie de 2 cm asigurând astfel o bună rezitență la transport, pulpa este de culoare roșie, crocantă și foarte dulce. Acest hibrid prezintă toleranță la fuzarioză la stresul termic și hidric având și o bună capacitate de producție. Altoite plantele imprimă mărimea fructelor și un potențial de producție crescut.
Fig. 5.9. Fantasy F1( original)
Fig. 5.9. Fantasy F1 (original)
10.TARZAN F1. Este un hibrid de pepene verde foarte timpuriu, cu plante de vigoare mică spre medie (fig. 5.10). Fructele sunt de tip Sugar Baby, de mărime mică 4-6 kg, coaja fiind subțire de culoare verde închis. Pulpa prezintă culoare roșu intens, cu gust dulce. Semințele sunt mici. Este recomandat pentru culturile în tunele (prin semănat direct sau răsad) și câmp(prin răsad).
Fig. 5.10Tarzan F1 (Sursă :seminteplante.ro)
Fig. 5.10Tarzan F1 (Source: seminteplante.ro)
11.GRAND BABY F1.Dintre hibrizii noi testați la Dăbuleni, a fost remarcat hibridul Grand Baby F1, în primul rând pentru că este diferit de hibrizii de tip Sugar Baby cunoscuți (fig. 5.11). Aspectul exterior al fructelor la acest hibrid este deosebit de atractiv, hibridul remarcându-se și prin mărimea potrivită(6-8 kg), dar și prin calitățile gustative excelente.
Fig.5.11 Grand Baby F1 (Sursă:original)
Fig.5.11 Grand Baby F1 (Source: original)
12. LF 6720 F1.Este un hibrid timpuriu având perioadă de vegetație de 77-87 de zile de la plantare, de tip Crimson Sweet. Fructul este de formă ovală, cu o greutate cuprinsă între 6-8 kg (fig. 5.12). Coaja fructului este de culoare verde iar miezul de culoare roșie. În condiții optime de temperatură se păstrează bine. Raportul dintre înălțime și lățime a fructului este de 22×20 cm.
Fig.5.12 L F 6720 F1 (Sursă: Agrosel)
Fig.5.12 LF 6720 F1 (Source: Agrosel)
Experiența a II-a. Influența desimii de plantare la cultura de pepene verde în funcție de cultivar și tipul de cultură.
Experiența a fost amplasată conform datelor specifice din tabelul 5.2.
Tabelul 5.2./Table 5.2
Date tehnice specifice cercetărilor/
Specific research-specific data
În cadrul prezentei experiențe au fost analizați trei factori și anume genotipul, tipul de cultură și desimea de plantare. Experiența este trifactorială și s-a amplasat în câmpul experimental după metoda blocurilor randomizate în 4 repetiții.
Variantele experimentale
Factorul A – cultivarul
a1 – Romanza F1
a2 – Oltenia
Factorul B – tipul de cultură
b1 – cultură cu plante nealtoite
b2 – cultură cu plante altoite
Factorul C – desimea culturii (nr. plante/ha)
c1 – 5000 plante/ha
c2 – 4000 plante/ha
c3 – 3000 plante/ha.
Suprafața unei variante a fost de 20 m2. În fiecare variantă s-au plantat câte 2 rânduri la distanța de 2 m în rânduri, iar între plante pe rând distanța a fost de 1 m pentru asigurarea desimii de 5000 plante/ha, 1,25 m pentru asigurarea desimii de 4000 plante/ha și distanța de 1,66 m pentru asigurarea desimii de 3000 plante/ha. Răsadurile utilizate în cadrul acestei experiențe au fost produse conform tehnologiei descrise în subcapitolul 6.3., iar variantele rezultate sunt prezentate în tabelul 5.3.
SCHIȚA EXPERIENȚEI
R4
R3
R2
R1
______________________________ 48 m ________________________________________
Suprafața experienței = 1104 m2
Tabelul 5.3./Table 5.3.
Variantele rezultate din interacțiunea factori AxBxC
Variants resulting from the interaction of AxBxC factors
5.3.Tehnologia de producere a răsadurilor de plante altoite de pepene verde folosite în experiență
Răsadul altoit necesar înființării experienței a fost produs în sera solar cu dublă protejare (fig. 5.13). Semințele altoiului s-au semănat pe strat nutritiv pe rânduri la o distanță la 10 cm, adâncimea de 2 cm, iar distanța între semințe pe rânduri fiind de 5-8 cm. Ca portaltoi s-a folosi specia Lagenaria siceraria (Macis F1). Semințele portaltoi au fost seamănte în tăvițe alveolare, cu 4-5 zile mai târziu față de cele altoi. Altoirea a fost efectuată atunci când altoiul și portaltoiul au ajuns la același diametru, respectiv când plantele portaltoi au avut prima frunză adevărată. Ca metodă de altoire s-a folosit cea prin “alipire cu un cotiledon”. Cu o lamă s-a efectuat la portaltoi o tăietură oblică la 450 îndepărtându-se unul din cotiledoane. Altoiul a fost tăiat oblic la 450 la 1-2 cm sub cotiledoane, apoi s-a alipit atoiul cu portaltoiului pe lungimea tăiată și s-a prins cu clipsul de altoire. Alveolele cu plantele altoite au fost udate abundent, acoperite cu folie transparentă foarte subțire (0,015 mm), au fost așezate în adăpostul tunel și umbrite. S-a asigurat constant temperatura de 25-260C și umiditate relativă cât mai aproape de 100%. După 3-4 zile temperature, lumina și umiditatea au fost aduse treptat la condiții normale. Cumulând toate aceste operații de producere a răsadurilor rezultă o vârstă la palntare de 35 zile.
Fig. 5.13. Răsad altoit la CCDCPN Dăbuleni (Sursa-Original)
Fig. 5.13. Graft seedlings at CCDCPN Dabbuleni ( Sursa-Original)
5.4. Măsurători, observații, analize și determinări
În cadrul cercetărilor s-a determinat starea de fertilitate a solului din parcelele experimentale, sau efectuat măsurători biometrice, analize și determinări fiziologice, biochimice și de producție, în una sau mai multe etape.
5.4.1.Determinarea stării de fertilitate a solului din cadrul parcelelor experimentale s-a efectuat prin stabilirea conținutului în următoarele elemente:
– conținutul în materie organică;
– conținutul în azot;
– conținutul în potasiu;
– conținutul în fosfor;
– pH-ul solului.
Metode de laborator folosite în experimentare
Determinarea stării de fertilitate a solului cu aparatura specifică ( fig. 5.14- 5.18):
– azotul total – metoda Kjeldahl;
– fosfor extractibil (P-AL) – metoda Egner – Riem Domingo, prin care fosfații se extrag din proba de sol cu o soluție de acetat – lactat de amoniu la pH – 5,75 , iar anionul fosfat extras se determină colorimetric cu albastru de molibden;
– potasiu schimbabil(K-AL) – metoda Egner – Riem Domingo prin care ionii de hidrogen și amoniu ai soluției de extracție înlocuiesc prin schimb ionii de potasiu în formă schimbabilă din proba de sol care sunt trecuți astfel în soluție. Dozarea potasiului în soluția astfel obținută se face prin fotometrie de emisie în flacără.
– carbon organic – metoda oxidării umede și dozării titrimetrice (după Walkley – Blak în modificarea Gogoașă);
– pH- ul solului, metoda potențiometrică.
Fig. 5.14. Cântărirea probelor de sol la balanța analitică Kern
(Sursă: Original)
Fig. 5.14. Weigh the soil samples at the Kern analytical balance
(Source: Original)
Fig. 5.15. Instalație distalare simplă folosită la determinarea azotului total din sol (Sursă: Original)
Fig. 5.15. Simple distal installation used to determine total nitrogen in soil (Source: Original)
Fig.5.16. Fotocolorimetru pentru determinarea fosforului extractabil (Sursă:Original)
Fig.5.16. Photocolorimeter for the determination of extractable phosphorus
(Source: Original)
Fig. 5.17. Flam Fotometru – Aparatul pentru determinarea potasiului schimbabil din sol (Sursă:Original)
Fig. 5.17. Flam Photometer – Devices for Determining Potable Soil from Soil (Source: Original)
Fig. 5.18. Ph – metru – aparat pentru determinarea pH-ului din sol (Sursă:Original)
Fig. 5.18. Ph – meter – ground pH meter (Source: Original)
5.4.2. Determinări morfologice și de producție la plantele de pepene verde:
– lungimea vrejului;
– data apariției primelor flori și fructe;
– evidențierea în dinamică a producției fiecărei variante;
– numărul de fructe pe plantă;
– determinarea greutății medii a fructului;
– determinarea producției totale pe variante și experiențe.
5.4.3. Determinarea unor procese și indici fiziologici:
– rata fotosintezei;
– rata transpirației;
5.4.4. Determinări biochimice efectuate la fructele de pepene verde:
– conținutul în apă, metoda gravimetrică;
– conținutul în substanță uscată totală, metoda gravimetrică;
– conținutul în substanță uscată solubilă, metoda refractometrică (fig 5.19);
– conținutul în vitamina C metoda iodometrică;.
– glucide totale – metoda Fehling Soxhlet;
– aciditate titrabilă – metoda titrimetrică.
Conținutul de apă și substanță uscată totală din fructe s-a determinat prin uscare (metoda gravimetrică), la temperatura de 105 0C, folosind o etuvă cu termoreglare. Prin acest procedeu se măsoară pierderea de greutate, ce are loc la această temperatură. Rezultatele se exprimă în g % apă și g % substanță uscată totală.
Fig. 5.19. Determinarea conținutului în substanță uscată solubilă (Sursă: Original)
Fig. 5.19. Determination of the soluble solids (Source: Original)
Glucidele totale din fructe s-au determinat prin metoda Fehling – Soxhlet, metodă care se bazează pe reacția de oxidare, dintre cuprul din alcoolatul de cupru al tartratului de sodiu și potasiu (reactivul Fehling) și gruparea aldehidică și cetonică a glucidelor reducătoare. Rezultatele se exprimă în g % glucide.
Vitamina C din fructele de pepene verde a fost determinată prin metoda iodometrică (fig. 5.20). Prin această metodă, vitamina C este oxidată cu iod în mediu acid având ca indicator amidonul. Rezultatele se exprimă în mg/100g substanță proaspătă.
Fig. 5.20. Determinarea vitaminei C din fructe (Sursă:Original)
Fig. 5.20. Determination of Vitamin C in Fruits (Source: Original)
Aciditatea titrabilă din fructe s-a determinat prin metoda titrimetrică, metodă prin care un volum de extract apos din fruct este neutralizat cu o soluție de NaOH 0,1n, în prezența fenolftaleinei ca indicator, până la colorația roz. Rezultatele se exprimă în g % acid citric, la 100 g substanță proaspătă.
Determinările privind procesele fiziologice la speciile luate în studiu s-au efectuat cu aparatul Lcpro+Portable photosynthesis system (fig. 5.21), care este un sistem realizat pentru determinarea activitătii de fotosinteă din plante. Stabilitatea pe timp îndelungat este asigurată datorită punctului de zero automat ce este realizat în ciclul de funcționare standard, iar toate măsurătorile de CO2 sunt automat compensate cu presiunea atmosferică, temperatura, efectele vaporilor de apă și diluția.
Pentru a putea oferi date complete despre fotosinteză, camera pentru frunzele plantelor este prevăzută cu o serie de senzori de mediu de înaltă calitate. Doi senzori laser pentru vaporii de apă oferă date precise despre transpirație, în timp ce senzorii bine calibrați masoară radiația activă a fotosintezei și temperatura camerei pentru proba de analizat.
Fig. 5.21. Lcpro+Portable photosynthesis system (Sursă: Original)
Pentru determinările biometrice ale plantelor de pepene verde precum creșterea în lungime a vrejilor au fost efectuate măsurători la câte 10 plante din fiecare variantă.
Determinările de producție au constat în numărarea fructelor recoltate pe fiecare variantă și repetiție și cântărirea acestora, la fiecare recoltare .
Calculul statistic și matematic
Interpretarea rezultatelor obținute s-a făcut prin metoda statistică atât pentru fiecare an de experimentare cât și pentru media acestora.
Caracterele analizate au fost prelucrate statistic ca medie a celor trei ani de experimentare, respectiv 2015, 2016 și 2017, aceste caractere fiind:
– producția (t/ha)
– conținut apă (%)
– S.U.T. (%)
– S.U.S. (%)
– aciditate titrabilă (g acid malic/100g s.p.)
– conținut glucide (%)
– conținut nitrați (mg/kg fruct)
– vitamina C (mg/100g s.p.)
– nr. fructe/pl. (fructe/pl.)
– greutate fruct (kg)
– transpirația (H2O/m2/s)
– fotosinteza (CO2/m2/s)
Astfel, au fost analizați următorii indici:
Metoda comparațiilor multiple între variante a valorilor caracterelor pe baza varianței
Calculul coeficienților de corelație între caracterele analizate
Calculul coeficienților de regresie
Analiza principalelor componente (PCA)
Indici de toleranță la secetă precum:
Indicele de sensibilitate la seceta SDI
Indicele relativ de secetă RDI
Indicele de stabilitate a producției YSI
Indicele de rezistență la secetă DI
Semnificația diferențelor dintre probe a fost stabilită cu ajutorul diferențelor limită (DL), calculate pentru cele trei praguri de semnificație: 5 %, 1 %, 0,1 %, calculându-se suma pătratelor abaterilor, gradele de libertate, varianța, eroarea diferențelor, diferențele limită. În acest sens, s-au aplicat următoarele formule:
– suma pătratelor abaterilor
gradele de libertate
varianța
eroarea diferențelor
diferențele limită
De asemenea, s-au mai calculat coeficientul de corelație, respectiv coeficientul de regresie existent între principalele caractere, ca mai apoi să se traseze dreapta dată de ecuația celor doi coeficienți.
Formula utilizată la calcului coeficientului de corelație a fost:
În care:
r – coeficientul de corelație;
x, y – valorile înregistrate pentru două caractere diferite
x, y – valorile medii ale celor două caractere studiate.
Referitor la interpretarea valorii coeficientului de corelație, s-a considerat că, atunci când r este pozitiv relația între variabilele X și Y este "pozitivă", adică o creștere a lui X determină în general o creștere a lui X.
Când r<0 relația între cele două variabile este "negativă" adică o creștere a lui X are în general ca și consecință o diminuare a lui Y.
După COLTON (1974) interpretarea coeficientului de corelație este următoarea:
un coeficient de corelație de la -0,25 la 0,25 înseamnă o corelație slabă sau nulă,
un coeficient de corelație de la 0,25 la 0,50 (sau de la -0,25 la -0,50) înseamnă un grad de asociere acceptabil
un coeficient de corelație de la 0,5 la 0,75 (sau de la -0,5 la -0,75) înseamnă o corelație moderată spre bună
un coeficient de corelație mai mare decât 0,75 (sau mai mic decât -0,75) înseamnă o foarte bună asociere sau corelație
În cazul coeficientului de regresie liniară simplă, s-a aplicat formula:
unde:
R – coeficientul de regresie;
x, y – valorile înregistrate pentru două caractere diferite
x, y – valorile medii ale celor două caractere studiate.
Coeficientul regresiei liniare simple s-a calculat în două moduri și anume și anume:
– regresia caracterului „x“ față de caracterul „y“ , care exprimă cu ce cantitate crește în medie caracterul „x“, în cazul modificării caracterului „y“ cu o unitate de măsură ;
– regresia caracterului „y“ față de caracterul „x“ , care ne arată cu ce cantitate crește caracterul „y“, atunci când caracterul „x“ crește sau descrește cu o unitate de măsură .
Indicii de toleranță la secetă au fost calculați după următoarele formule:
Indicele de sensibilitate la seceta SDI
Indicele relativ de secetă RDI
Indicele de stabilitate a producției YSI
Indicele de rezistență la secetă DI
Unde,
Yp-valoarea producției înregistrată într-un an considerat normal
Ys-valoarea producției înregistrată într-un an considerat secetos
-valoarea medie a producțiilor înregistrată într-un an considerat normal
– valoarea medie a producțiilor înregistrată într-un an considerat secetos
Capitolul 6
Condițiile pedoclimatice ale perioadei de
experimentare 2015-2017
Pentru a putea fi explicate o serie de procese care au loc în plantă, precum și rezultatele de producție obținute, a fost necesară cunoașterea condițiilor climatice din perioada de creștere și fructificare a plantelor. Pentru fiecare an, la stația meteo CCDCPN Dăbuleni, au fost înregistrate zilnic temperaturile medii în aer, temperaturile maxime și minime și cantitatea de precipitații căzută. Cei trei ani de cercetare au fost foarte diferiți din punct de vedere climatic. Pentru cultura de pepeni verzi prezintă importanță condițiile climatice din perioada aprilie-august, dar, deosebit de important pentru cultura pepenilor verzi sunt temperaturile din ultima decadă a lunii aprilie și prima decadă a lunii mai, perioadă ce corespunde cu epoca optimă de plantare în câmp a răsadurilor, precum și perioada de prindere a acestora, respectiv decada I și a II-a a lunii mai.
6.1. Analiza condițiilor climatice din perioada de cercetare
Condițiile climatice în anul 2015
După temperatura medie anuală de 12.9°C la Dăbuleni, anul 2015 a fost al treilea cel mai călduros în ordinea descrescătoare a mediei, după anii 2007 și 2000, la egalitate cu anul 2017. La nivel global, anul 2015 a fost primul an în care temperatura medie globală a fost > 15.0°C, iar apoi și mediile globale ale anilor 2016 și 2017 au depășit acest prag climatic, marcând continuarea încălzirii climatice. Se vor analiza în continuare principalele aspecte climatice ale anului 2015 în arealul Dăbuleni, cu accent pe cele din perioada de vegetație a pepenelui verde.
În luna aprilie media lunară a temperaturii aerului a fost de 12.53°C și s-a încadrat în normalul termic. Pepenele verde este o plantă termofilă, cu cerințe foarte mari față de căldură și față de lumină, având nevoie de 1.500 ore de strălucire a soarelui, sensibil la curenții reci de aer. De aceea, înființarea culturii se face în intervalul 25 aprilie și 10 mai. De regulă minimele termice ale lunii aprilie ca și răcirile importante se produc în prima parte a lunii, dar există situații când acestea se înregistrează în ultima decadă a lunii în intervalul 20-28.IV, situație numită anomalia climatică a lunii aprilie (MARINICĂ și MARINICĂ, 2016). În aprilie 2015 s-au înregistrat două intervale de răcire a vremii și ca urmare minima termică de -0.4°C (tabelul 6.1.) s-a produs în data de 10.IV.2015, iar minima decadei a doua de 0.0°C fost în data de 11.IV și a treia răcire la finalul celei de a doua decade și începutul celei de a treia când s-a înregistrat minima decadei a treia de 2.3°C în data de 21.IV. Maxima termică lunară a lunii aprilie fost de 29.4°C înregistrată în decada a doua la data de 17.IV.2015, iar maxima decadei a treia a fost de 28.6°C în data de 27.IV.2015, ceea ce arată încălzirea rapidă a vremii după data de 21.IV.
Tabelul 6.1./Table 6.1.
Valori de temperatură la Dăbuleni în anul 2015
Temperatures in Dăbuleni in 2015
Sursa: Date prelucrate din arhiva de date a stației meteorologice a Centrului de Cercetare – Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni (C.C.D.C.P.N. Dăbuleni.
Cantitatea lunară de precipitații înregistrată în aprilie a fost de 67.2 l/m2, iar abaterea procentuală față de normală de 40.9% cea ce clasifică aprilie 2015 ca o lună foarte ploioasă (FP) (tabelul 6.1.). Așadar la finalul lunii aprilie rezerva de apă din sol era optimă, ceea ce a creat premisele unor condiții climatice foarte bune pentru cultura pepenelui verde.
În luna mai media lunară a temperaturii aerului a fost de 19.2°C, iar abaterea față de normală de 1.2°C ceea ce clasifică luna mai ca lună călduroasă (CL) (tabelul 4.3.6). Minima termică lunară de 8.6°C s-a înregistrat în penultima zi a lunii (30.V), iar maxima termică lunară de 30.2°C în penultima zi a decadei a doua (19.V) (tabelul 6.1.), iar maximele celorlalte două decade au fost >19.0°C.
Cantitatea lunară de precipitații înregistrată în luna mai a fost de 52.4 l/m2, iar abaterea procentuală față de normală de -19.0% ceea ce clasifică luna mai ca puțin secetoasă (PS) (tabelul 6.1. ), fiind necesare acțiuni de irigare în unele intervale de timp.
În luna iunie media lunară a temperaturii aerului a fost de 20.7°C, iar abaterea față de normală de -1.7°C ceea ce determină clasificarea de lună răcoroasă (RC) (tabelul 4.3.6). Minima termică lunară a fost de 10.2°C s-a înregistrat în ultima decadă a lunii la data de 22.VI, iar celelalte două decade au avut minimele de 11.4°C și 13.7°C (tabelul 6.1.). Maxima termică lunară a fost de 36.1°C și s-a înregistrat în decada a doua la data de 14.VI, ceea ce arată că în unele zile s-au înregistrat fenomene de arșiță și caniculă cu toate că în ansamblul său, luna a fost răcoroasă. În celelalte două decade maximele termice au depășit 30.0°C, înregistrându-se zile tropicale.
Cantitatea lunară de precipitații înregistrată în luna iunie a fost de 134.2 l/m2, iar abaterea procentuală față de normală de 120.4% ceea ce clasifică luna iunie ca excesiv de ploioasă (EP) (tabelul 6.1.), dar solul fiind nisipos și deosebit de permeabil nu s-au produs băltiri ale apei, ceea a determinat condiții foarte bune de dezvoltare a culturii având în vedere regimul termic de care am vorbit mai sus.
În luna iulie, media lunară a temperaturii aerului a fost de 24.8°C, iar abaterea față de normală de 0.6°C, ceea ce clasifică luna iulie 2015 ca lună normală termic (N) (tabelul 4.3.6). În arealul Dăbuleni, normalul termic, este cu temperaturi medii mai mari față de alte zone din Oltenia și România, aspect datorat solului nisipos care se încălzește rapid și de la el și aerul dar și poziției geografice în sudul Câmpiei Olteniei pe direcția advecțiilor frecvente de aer cald tropical. Minima termică lunară s-a înregistrat în decada a doua și a fost de 12.6°C (tabelul 6.1.), iar în celelalte două decade minimele au fost de 14.9°C. Maxima termică lunară s-a înregistrat în ultima decadă la data de 30.VII.2015 și a fost de 39.2°C, iar în celelalte două decade maximele au fost de 36.9°C și 37.6°C, ceea ce arată că fenomenele de arșiță și caniculă s-au înregistrat frecvent în această lună.
Cantitatea lunară de precipitații înregistrată în luna iulie a fost de 11.0 l/m2, iar abaterea procentuală față de normală de -81.6% ceea ce clasifică iulie 2015 ca o lună excesiv de secetoasă (ES) (tabelul 4.3.8), făcând necesară acțiunea de irigare a culturii.
În luna august, media lunară a temperaturii aerului a fost de 23.34°C, iar abaterea ei față de normală de 0.74°C , ceea ce clasifică luna august 2015 ca lună normală termic (N) (tabelul nr. 6). Minima lunară de temperatură a fost de 12.9°C înregistrată în ultima decadă la data de 24.VIII (tabelul 6.1), iar în celelalte decade minimele au fost de 16.9°C și 15.7°C, ceea ce arată o scădere progresivă a temperaturii minime, aspect datorat în principal creșterii duratei nopților care după data de 15.VIII depășește 10 ore. Maxima lunară de temperatură a fost de 37.1°C și s-a înregistrat în decada a doua la data de 16.VIII. Maximele termice, în celelalte două decade au fost de 36.1 și 36.5°C, ceea ce arată că arșița și canicula au fost fenomene frecvente în august 2015.
Cantitatea lunară de precipitații înregistrată în luna august a fost de 48.4 l/m2, iar abaterea procentuală față de normală de 37.5% ceea ce arată că a fost o lună foarte ploioasă (FP) (tabelul 4.3.8).
Ca o concluzie generală pentru perioada de vegetație a pepenelui verde din anul 2015 constatăm că 3 luni au fost normale termic (N) – aprilie, iulie și august, normal care aici înseamnă medii lunare mai mari decât în alte areale ale țării, o lună a fost călduroasă (CL) – mai și o lună răcoroasă – iunie. Media temperaturilor aerului în sezonul de vegetație 2015 a fost de 20.02°C, iar cea mai mare medie lunară a fost înregistrată în iunie, 24.8°C . Din punct de vedere pluviometric o lună a fost excesiv de ploioasă (EP) –iunie, două luni au fost foarte ploioase (FP) – aprilie și august, o lună puțin secetoasă (PS) – mai și o lună excesiv de secetoasă (ES) – iulie adică tocmai luna de vârf a producției, situație deosebit de periculoasă care poate compromite total cultura în absența irigațiilor. Cantitatea totală de precipitații înregistrată în sezonul de vegetație din anul 2015 a fost de 398.0 l/m2, ceea ce reprezintă 54.1% din cantitatea anuală.
Condițiile climatice în anul 2016
După temperatura medie anuală de 12.8°C la Dăbuleni, anul 2016 a fost al patrulea cel mai călduros în ordinea descrescătoare a mediei, după anii 2007, 2000, 2015, 2017 la egalitate cu anul 2002. La nivel global, anul 2016 a fost al doilea an în care temperatura medie globală a fost > 15.0°C, la egalitate cu anul 2017, marcând continuarea încălzirii climatice. Anul 2016 deține recordul climatic absolut al celei mai timpurii împrimăvărări din toată istoria observațiilor climatice nu doar în Oltenia și România ci chiar pe o mare parte a continentului Europa. Tot anul 2016 deține recordul climatic absolut al celei mai calde luni februarie din toată istoria observațiilor climatice. Vom analiza în continuare principalele aspecte climatice ale anului 2016 în arealul Dăbuleni, cu accent pe cele din perioada de vegetație a pepenelui verde.
În luna aprilie media lunară a temperaturii aerului a fost de 15.0°C, iar abaterea față de normală de 2.5°C, ceea ce clasifică luna aprilie ca o lună caldă (C) (tabelul 4.3.6). Minima lunară de temperatură a fost de 0.8°C înregistrată în ultima decadă la data 27.IV (tabelul 6.1.2), în intervalul de producere a celei de a doua anomalii climatice de primăvară (Marinică et all 2016). Minimele termice ale celorlalte două decade au fost de 3.1°C și 4.3°C. Maxima lunară de temperatură a fost de 31.4°C înregistrată în a doua decadă la data 18.IV (tabelul 6.1.2), iar maximele înregistrate în celelalte două decade au fost de 29.0°C și respectiv 20.8°C, ceea ce marchează încălzirea timpurie a vremii dar și anomalia climatică din ultima pentadă a lunii, determinată de răcirea masivă asociată cu brumă târzie în multe areale ale Olteniei. Cantitatea lunară de precipitații înregistrată în luna aprilie a fost de 60.2 l/m2, iar abaterea procentuală față de normală de 26.2% ceea ce arată că a fost o lună ploioasă (P) (tabelul 4.3.8), precipitații care au menținut rezerva de apă din sol la nivel optim.
În luna mai media lunară a temperaturii aerului a fost de 16.8°C, iar abaterea față de normală de -1.2°C ceea ce determină clasificarea de lună răcoroasă (RC) (tabelul 4.3.6). Minima lunară de temperatură a fost de 5.5°C înregistrată în decada a –II- a la data de 17.V.2016, ceea ce semnifică o minimă de temperatură scăzută față de cerințele termice ale culturii de pepene verde. Este cunoscut din literatura de specialitate că în luna mai se produce a treia anomalie climatică de primăvară, care constă în răcirea vremii (MĂRINICĂ și colab., 2016). În celelalte două decade minimele de temperatură au fost de 8.2°C și respectiv 9.4°C (tabelul 6.1.2). Maxima lunară de temperatură a fost de 32.9°C , înregistrată în penultima zi a lunii 30.V, iar în celelalte două decade maximele au fost de 24.3°C și respectiv 25.9°C. Cantitatea lunară de precipitații înregistrată în luna mai 2016 a fost de 104.4 l/m2, iar abaterea procentuală față de normală de 61.4% ceea ce arată că a fost o lună excesiv de ploioasă (EP) (tabelul 4.11), precipitații care au menținut rezerva de apă din sol la nivel optim în tot cursul lunii.
Tabelul 6.2./Table 6.2
Valori de temperatură la Dăbuleni în anul 2016
Temperatures in Dabulleni in 2016
Sursa: Date prelucrate din arhiva de date a stației meteorologice a Centrului de Cercetare – Dezvoltare pentru Cultura Plantelor
pe Nisipuri Dăbuleni (C.C.D.C.P.N. Dăbuleni).
În luna iunie media lunară a temperaturii aerului a fost de 23.6°C, iar abaterea față de normală de 1.4°C determinând clasificarea de lună călduroasă (CL) (tabelul 4.3.6). Minima lunară de temperatură a fost de 11.0°C înregistrată în decada I la data de 9.VI, iar în celelalte decade minimele au fost de 13.7°C și 16.9°C ceea ce arată creșterea progresivă a minimelor termice aspect care stimulează procesele de fecundare și creștere a rodului. Maxima lunară de temperatură a fost de 37.3°C înregistrată în decadele a doua și a treia la datele de 18.VI și 23.VI, ceea ce arată că s-au înregistrat zilele tropicale, cu arșiță și caniculare. În decada I maxima termică a fost de 31.4°C. Cantitatea lunară de precipitații înregistrată în luna iunie 2016 a fost de 53.2 l/m2, iar abaterea procentuală față de normală de -12.6% determinând clasificarea de lună puțin secetoasă (PS) (tabelul 4.3.8).
În luna iulie media lunară a temperaturii aerului a fost de 24.8°C, iar abaterea față de normală de 0.6°C, ceea ce clasifică luna iulie 2016 ca lună normală termic (N) (tabelul 4.3.6). Minima termică lunară s-a înregistrat în decada I la data de 8.VII și a fost de 11.4°C (tabelul nr. 9), iar în celelalte două decade minimele au fost de 14.9°C și respectiv 16.1°C. Maxima termică lunară s-a înregistrat în decada a doua la data de 14.VII și a fost de 38.0°C, iar maximele termice în celelalte două decade au fost de 35.7°C și respectiv 36.5°C (tabelul nr. 10). Aceste valori arată că normalul termic al lunii iulie în arealul Dăbuleni este mult mai mare decât în multe alte zone din Oltenia și în iulie 2016 zilele cu arșiță și caniculare au fost frecvente. Cantitatea lunară de precipitații înregistrată în luna iuliei 2016 a fost de 31.6 l/m2, iar abaterea procentuală față de normală de -47.2% determinând clasificarea de lună foarte secetoasă (FS) (tabelul 4.3.8), ceea ce corelat cu temperaturile mari arată necesitatea irigațiilor.
În luna august media lunară a temperaturii aerului a fost de 23.5°C, iar abaterea față de normală de -0.1°C, ceea ce clasifică luna august 2016 ca lună normală termic (N) (tabelul 4.3.6). Minima termică lunară s-a înregistrat în decada II la data de 14.VIII a fost de 11.0°C (tabelul 6.1.2), iar în celelalte două decade minimele au fost de 16.1°C. Maxima lunară de temperatură s-a înregistrat în decada I la data de 1.VIII și a fost de 38.0°C, iar în celelalate două decade maximele au fost de 34.9°C și respectiv de 36.5°C, ceea arată că zile de arșiță și caniculare au fost frecvente. Cantitatea lunară de precipitații înregistrată în luna august 2016 a fost de 1.0 l/m2, iar abaterea procentuală față de normală de -97.2% determinând clasificarea de lună excesiv de secetoasă (ES) (tabelul 4.3.8), situație gravă care poate distruge total cultura iar corelația cu temperaturile mari arată necesitatea irigațiilor.
Ca o concluzie generală pentru anul 2016, în perioada de vegetație a pepenelui verde timpul răcoros (TR) s-a realizat într-o lună – mai; timpul cald (TC) a fost două luni – aprilie, iunie); timpul normal termic două luni – iulie și august, dar timpul normal în arealul Dăbuleni a însemnat valori medii mult mai mari decât în alte areale și maxime de temperatură de 35…38°C asociate cu secetă. Media temperaturii aerului în perioada de vegetație din anul 2016 a fost de 20.68°C, cu doar 0.66°C mai mare decât în 2015 dar cu diferențe climatice semnificative. Din punct de vedere pluviometric, timpul excedentar pluviometric (TE) a predominat doar 2 luni – aprilie și mai, iar cel deficitar pluviometric (TD) 3 luni – din iunie până în august, ceea ce a determinat apariția fenomenelor de aridizare, făcând necesară aplicarea irigațiilor. Cantitatea totală de precipitații înregistrată în sezonul vegetație a fost de 288.0 l/m2, fiind cu o diferentă semnificativă de 110.0 l/m2 mai mică decât cea din 2015 și reprezentând 40.1% din cantitatea anuală a anului 2016.
Condițiile climatice în anul 2017
După temperatura medie anuală de 12.9°C la Dăbuleni, anul 2017 a fost al treilea cel mai călduros în ordinea descrescătoare a mediei, după anii 2007 și 2000, la egalitate cu anul 2015. La nivel global, anul 2017 a fost al doilea an în care temperatura medie globală a fost > 15.0°C și cel mai cald an înregistrat în absența fenomenului El Ninõ (documentele NOAA -Administrația Națională pentru Oceane și Atmosferă a SUA și declarația OMM- Organizația Meteorologică Mondială), la egalitate cu cea anului 2016 depășind acest prag climatic, marcând continuarea încălzirii climatice. Vom analiza în continuare principalele aspecte climatice ale anului 2017 în arealul Dăbuleni, cu accent pe cele din perioada de vegetație a pepenelui verde.
În luna aprilie media lunară a temperaturii aerului a fost de 12.0°C, iar abaterea față de normală de -0.5°C, ceea ce clasifică luna aprilie ca o lună normală termic (N) (tabelul 4.3.6). Minima lunară de temperatură a fost de 0.4°C înregistrată în decada a treia la data de 22.IV, iar în celelalte două decade minimele au fost de 2.3°C și respectiv de 3.1°C. Maxima lunară a temperaturii aerului a fost de 29.8°C înregistrată în ultima pentadă a lunii la data de 28.IV, iar în celelalte două decade maximele au fost de 20.4°C și 24.3°C (tabelul 6.1.3). Cantitatea lunară de precipitații înregistrată în luna aprilie 2017 a fost de 62.8 l/m2, iar abaterea procentuală față de normală de 31.7% determinând clasificarea de lună foarte ploioasă (FP) (tabelul 4.3.8), aspect bun pentru rezerva de apă optimă din sol determinând condiții foarte bune pentru înființarea culturii.
În luna mai media lunară a temperaturii aerului a fost de 17.8°C, iar abaterea față de normală de -0.2°C, ceea ce clasifică luna mai ca o lună normală termic (N) (tabelul 4.3.6). Minima lunară de temperatură a fost de 4.7°C înregistrată în decada a doua la data de 11.V, iar în celelalte două decade minimele au fost de 7.4°C și respectiv de11.0°C. Maxima lunară a temperaturii aerului a fost de 31.4°C înregistrată în ultima zi a lunii la data de 31.V, iar în celelalte două decade maximele au fost de 27.8°C și 29.0°C (tabelul 6.1.3.).
Tabelul 6.1.3/Table 6.1.3
Valori de temperatură la Dăbuleni în anul 2017
Temperatures in Dăbuleni in 2017
(Sursa: Date prelucrate din arhiva de date a stației meteorologice a Centrului de Cercetare – Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni (C.C.D.C.P.N. Dăbuleni).
Cantitatea lunară de precipitații înregistrată în luna mai 2017 a fost de 78.5 l/m2, iar abaterea procentuală față de normală de 21.5% determinând clasificarea de lună ploioasă (P) (tabelul 4.3.8), aspect bun pentru rezerva de apă optimă din sol determinând condiții foarte bune pentru dezvoltarea culturii.
În luna iunie media lunară a temperaturii aerului a fost de 24.0°C, iar abaterea față de normală de 1.8°C, ceea ce clasifică luna mai ca o lună călduroasă (CL) (tabelul 4.3.6). Minima lunară de temperatură a fost de 12.9°C înregistrată în decada a doua la data de 16.VI, iar în celelalte două decade minimele au fost de 14.1°C și respectiv de 15.3°C. Maxima lunară a temperaturii aerului a fost de 41.2°C înregistrată în penultima zi a lunii la data de 29.VI, iar în celelalte două decade maximele au fost de 33.7°C și 34.9°C (tabelul 6.1.3) ceea ce arată că maximele termice au crescut cu 10°C față de luna precedentă. Valoarea de 41.2°C este un record climatic al lunii iunie 2017 pentru întreaga țară, fiind singura valoare ≥ 40.0°C din Oltenia (dar și din țară) înregistrată în iunie 2017, ceea ce arată un topoclimat deosebit de cald față de restul țării, aspect datorat solului nisipos al cărui albedou este de 35-43% reflectând o bună parte din radiația solară incidentă și încălzind astfel aerul. Aceasta a determinat o dezvoltare rapidă a culturii de pepene verde.
Cantitatea lunară de precipitații înregistrată în luna iunie 2017 a fost de 17.4 l/m2, iar abaterea procentuală față de normală de -71.4% determinând clasificarea de lună excesiv de secetoasă (ES) (tabelul 4.3.8), aspect grav pentru rezerva de apă din sol care s-a redus rapid, mai ales că și cerințele plantelor față de apă erau maxime pentru dezvoltarea culturii determinând necesitatea irigării.
În luna iulie media lunară a temperaturii aerului a fost de 24.8°C, iar abaterea față de normală de 0.6°C, ceea ce clasifică luna iunie ca o lună normală termic (N) (tabelul 4.3.6). Minima lunară de temperatură a fost de 13.3°C înregistrată în decada I la data de 5.VII, iar în celelalte două decade minimele au fost de 14.9°C și respectiv de 14.5°C. Maxima lunară a temperaturii aerului a fost de 40.8°C înregistrată în prima zi a lunii la data de 1.VII în timpul valului de căldură de la finalul lunii iunie și începutul lunii iulie, iar în celelalte două decade maximele au fost de 37.3°C și 37.6°C (tabelul 6.1.3). Acest fapt a determinat continuarea dezvoltării rapide a culturii de pepene verde.
Cantitatea lunară de precipitații înregistrată în luna iulie 2017 a fost de 120.8 l/m2, iar abaterea procentuală față de normală de 102.0% determinând clasificarea de lună excesiv de ploioasă (EP) (tabelul 4.3.8), aspect deosebit de bun pentru rezerva de apă din sol care s-a refăcut rapid, mai ales că și cerințele plantelor față de apă erau maxime pentru dezvoltarea culturii. Cea mai mare parte a precipitațiilor au fost înregistrate în intervalul 1-2.VII, imediat după valul de căldură. Valul de ploi torențiale din intervalul 1-2.VII.2017 , suvenit imdiat după valul de căldură de la finalul lunii iunie, a fost cel mai important din vara deosebit de călduroasă 2017 determinând producții record la cultura de porumb, fapt care a făcut ca România să surclaseze pe piața mondială a cerealelor unii producători importanți ca de exemplu Rusia. În aceste condiții de căldură și umiditate în sol dezvoltarea culturii a fost optimă. Valul de ploi torențiale din intervalul 1-2.VII.2017 , survenit imediat după valul de căldură de la finalul lunii iunie, a fost cel mai important din vara deosebit de călduroasă 2017 determinând producții record la cultura de porumb, fapt care a făcut ca România să surclaseze pe piața mondială a cerealelor unii producători importanți ca de exemplu Rusia.
În luna august media lunară a temperaturii aerului a fost de 24.8°C, iar abaterea acesteia față de normală de 1.2°C ceea ce determină clasificarea de lună călduroasă (CL) (tabelul 4.3.6). Minima lunară de temperatură a fost de 11.0°C înregistrată în ultima zi a lunii la data de 31.VIII, iar în celelalte două decade minimele au fost de 16.1°C și respectiv de 14.9°C, semnificând o scădere progresivă a temperaturii aerului. Maxima lunară a temperaturii aerului a fost de 40.4°C înregistrată în prima pentadă a lunii la data de 5.VIII în timpul valului de căldură de la finalul lunii iulie și începutul lunii august, iar în celelalte două decade maximele au fost de 37.3°C și 35.7°C (tabelul 6.1.3) cu aceeași semnificație ca mai sus. Acest fapt a determinat continuarea dezvoltării rapide a culturii de pepene verde.
Cantitatea lunară de precipitații înregistrată în luna august 2017 a fost de 28.8 l/m2, iar abaterea procentuală față de normală de -18.2% determinând clasificarea de lună puțin secetoasă (PS) (tabelul 4.3.8), aspect care arată necesitatea irigațiilor, mai ales că și cerințele plantelor față de apă erau maxime pentru dezvoltarea culturii.
Ca o concluzie generală pentru anul 2017, în perioada de vegetație a pepenelui verde timpul normal (TR) s-a realizat în trei luni – aprilie, mai iulie; timpul cald (TC) a fost două luni – iunie, august); dar timpul normal în arealul Dăbuleni a însemnat valori medii mult mai mari decât în alte areale și maxime de temperatură de 35…40°C asociate cu secetă. Media temperaturii aerului în perioada de vegetație din anul 2017 a fost de 20.60°C, cu doar 0.58°C mai mare decât în 2015 și cu 0.08°C mai mică decât în 2016 dar cu diferențe climatice semnificative. Din punct de vedere pluviometric, timpul excedentar pluviometric (TE) a predominat 3 luni – aprilie, mai și iulie, iar cel deficitar pluviometric (TD) 2 luni – iunie, august, ceea ce a determinat apariția fenomenelor de aridizare, făcând necesară aplicarea irigațiilor. Cantitatea totală de precipitații înregistrată în sezonul vegetație a fost de 326.6 l/m2, fiind cu o diferentă semnificativă de 71.4 l/m2 mai mică decât cea din 2015 și reprezentând 44.0% din cantitate anuală a anului 2017.
Concluzii
În perioada desfășurării cercetării practice (2015-2017), media generală a temperaturii aerului a fost de 20.43°C, iar cea mai caldă perioadă de vegetație după media perioadei de vegetație, a fost în anul 2016 cu media generală de 20.68°C, dar cele mai mari temperaturi maxime lunare s-au înregistrat în 2017 în care trei luni iunie, iulie și august au avut maxime lunare de temperatură > 40.0°C (41.2°C, 40.8°C și 40.4°C), iar valoare de 41.2°C este record climatic pentru anul 2017 al lunii iunie pentru întreaga țară. Zilele cu arșiță și caniculă au fost frecvente. Timpul cald (TC = suma abaterilor + fata de normale) a avut ponderea de 44.4% egală cu cea a timpului normal termic dar aici normalul termic este cu medii lunare mai mari decât în alte areale ale tării, iar cea a timpului răcoros (TR = suma abaterilor (-) față de normal) de 11.2%. Procesele asociate aridizării climatului s-au manifestat în cei trei ani în perioadele secetoase. Temperaturile ridicate care determină fenomenele de arșiță și caniculă au fost frecvente în 88.8% din lunile cercetării practice. Media cantităților de precipitații în sezonul de vegetație din cei trei ani a fost de 337.5 l/m2, ceea ce reprezintă 46.1% din media celor trei ani – asigurând conditiile necesare pepenelui verde. Timpul excedentar pluviometric a avut o pondere egală cu cea a timpului deficitar pluviometric pe ansamblul celor 18 luni de cercetare experimentală, câte 9 luni din fiecare categorie (50.0%), iar timpul normal pluviometric 0.0 %, dar cea mai deficitară perioadă a fost în 2016 în care cantitatea totală de precipitații a fost de 288.0 l/m2 .
Capitolul 7
Rezultate obținute
7.1. Experiența I. Cercetări privind modul de comportare a unor cultivaruri de pepene verde pe solurile nisipoase din sud-vestul Olteniei (Dăbuleni)
Sortimentul de pepeni verzi cultivat în țara noastră s-a îmbogățit în ultimii ani ca urmare a pătrunderii pe piața românească a soiurilor și hibrizilor F1 care se cultivă în Uniunea Europeană dar și a celor creați și omologați la noi.
De cele mai multe ori aceste cultivaruri sunt create pentru anumite condiții și de aceea se impune efectuarea unor studii cu privire la modul de comportare al acestora în condițiile în care cultivatorii doresc să înființeze cultura.
În perioada 2015-2017 s-au studiat un număr de 12 cultivaruri de pepene verde cu scopul de a cunoaște anumite caracteristici biologice și tehnologice ale acestora și anume: modul de comportare în condițiile pedo-climatice de pe nisipurile din sud-vestul României (Dăbuleni), timpurietatea, productivitatea, calitatea fructelor și nu în ultimul rând rezistența la boli și dăunători.
7.1.1. Valorile medii ale elementelor de creștere și fructificare la cultivarurile de pepene verde luate în studiu înregistrate în anul 2015.
Cercetările prezentate se raportează la anul 2015 și au fost efectuate în cadrul SCD Dăbuleni. Tehnologia aplicată este cea clasică, iar elementele specifice cercetărilor sunt prezentate în tabelul 5.2.
Determinări morfologice înregistrate în anul 2015.
Pentru o mai bună cunoaștere a caracterelor individuale ale cultivarurilor de pepene verde luate în studiu, cu importanță practică în stabilirea tehnologiei de cultură, s-au efectuat determinări cu privire la lungimea vrejilor. Aceste determinări au fost efectuate în faza de formare a fructelor .
Lungimea vrejilor este un caracter morfologic important care carcterizează vigurozitatea soiului (hibridului) studiat. În condițiile specifice anului, lungimea vrejilor la cele 12 cultivaruri a variat de la 1,33 m la Susy F1 la 1,61 m la Grand Baby F1 (figura 7.1.1.).
Fig. 7.1.1. Lungimea vrejului în funcție de cultivarul studiat/
The length of the plant according to the studied cultivar
S-au remarcat prin lungimea vrejului hibrizii Grand Baby F1 (1,61 m), Fantasy F1 (1,56 m), Huelva F1 (1,55 m) și Baronesa F1 ( 1,54 m) urmate de soiurile autohtone Oltenia cu 1,48 m și Dulce de Dăbuleni cu 1,45 m. Din datele prezentate se constată că hibrizii proveniți din import s-au prezentat bine în condițiile climatice ale arealului de cultură de la Dăbuleni.
Temperaturile scăzute înregistrate în anul 2015 imediat după plantare au influențat în mod negativ creșterile vegetative ale tinerelor plante. De asemenea, trebuie remarcat faptul că în perioada de vegetație a survenit o ploaie care a fost însoțită de grindină și care a influențat în mod negativ dezvoltarea plantelor și evident creșterea lăstarilor. Aceștia s-au refăcut greu, creșterile în lungime ale vrejilor nu au mai ajuns la dimensiunile caracteristice, lucru care s-a răsfrânt și asupra elementelor de producție.
Determinări fiziologice înregistrate în anul 2015.
În faza de creștere intensă a fructelor au fost efectuate o serie de determinări fiziologice care au vizat intensitatea fotosintezei și a transpirației plantelor de pepene verde. Aceste observații au fost efectuate în cursul aceleiași zile la orele 9 dimineața , 12 și 15 după amiaza.
Fotosinteza a înregistrat valori diferite pentru fiecare cultivar în parte, dar și pentru fiecare etapă de înregistrare a zilei (tabelul 7.1.1.). Valorile înregistrate la ora 9 dimineața au variat de la 5,44 µmol CO2/m2/s la Tarzan F1 la 24,71 µmol CO2/m2/s la Fantasy F1, evidențiindu-se printr-o fotosinteză intensă cultivarul românesc De Dăbuleni și hibridul provenit din import Grand Baby F1.
Variația diurnă a fotosintezei este influnțată de condițiile de mediu, în mod special de temperaturile din perioada înregistrărilor, cu variații diferite de la un cultivar la altul. Cele mai mari acumulări de substanțe organice s-au înregistrat la ora 12 la soiul De Dăbuleni (28,25 µmoli CO2/m2/s), la hibrizii Baronesa F1 (25,57 µmoli CO2/m2/s), Fantasy F1 (24,32 µmoli CO2/m2/s) și Huelva F1 (24,08 µmoli CO2/m2/s).
Pentru observațiile efectuate la ora 12 este de remarcat faptul că soiul autohton Dulce de Dăbuleni care la ora 9 a avut o valoare a fotosintezei de 11,65 µmoli CO2/m2/s la ora 12 a înregistrat o scădere destul de ridicată ajungând a 5,33 µmoli CO2/m2/s ceea ce demonstrează că acest soi este influențat în mod negativ de creșterea temperaturilor care are loc în mod evident în cursul zilei dar în mod special în zona nisipurilor din Oltenia. Această scădere se păstrează pe întreaga durată a zilei și se reliefează în valoarea mediei pe întreaga zi care este cea mai scăzută (10,18 µmoli CO2/m2/s) în comparație cu ceilelalte 11 cultivaruri. De remarcat este hibridul Tarzan F1 care la ora 9 avea o valoare a fotosintezei de 5,44 µmoli CO2/m2/s iar la ora 12 a crescut la 20,82 µmoli CO2/m2/s ca apoi la ora 15 să atingă cea mai mare valoare, de 22,16 µmoli CO2/m2/s, în comparație cu celelalte cultivaruri. Aceste observații recomandă hibridul Tarzan F1 pentru valorile fotosintezei ridicate în condițiile de temperatură de la Dăbuleni.
Tabelul 7.1.1./Table 7.1.1
Variația diurnă a fotosintezei în funcție de cultivarul studiat/
The diurnal variation of photosynthesis according to the studied cultivar
Creșterea temperaturi la orele după amiezii (1500) au determinat scăderi ale fotosintezei la majoritatea soiurilor și hibrizilor, cele mai mari acumulării organice înregistrându-se la soiul Oltenia (24,65 (µmoli CO2/m2/s).
Media zilnică ne indică o bună comportare la condițiile de mediu a hibridului Fantasy F1 a cărui valoare medie zilnică a fotosintezei a fost de 23,62 µmoli CO2/m2/s cu o acumulare constantă pe întreaga durată a zilei urmat de soiul De Dăbuleni cu o valoare a fotosintezei de 21,66 µmoli CO2/m2/s. Hibrizii Susy F1, Oneida F1 și 62-269 F1 s-au comportat bine la condițiile de temperatură din arealul de cultură deoarece variația fotosintezei nu a înregistrat fluctuații foarte mari la cele 3 ore de observații, recomandând acești hibrizi pentru adaptabilitatea lor.
O dată cu înregistratea valorilor fotosintezei au fost înregistrate și valorile transpirației care are efecte majore asupra acumulărilor și implicit asupra producției de fructe la unitatea de suprafață.
Principalii factori care influențează intensitatea transpirației sunt: temperatura aerului, umiditatea relativă a aerului și curenții de aer. Valoarea transpirației a fost mică la ora 9 deoarece temperatura aerului a fost mai mică și umiditatea relativă mai ridicată, fiind cuprinsă între 1,01 mmoli H2O/m2/s la soiul Dulce de Dăbuleni și 3,51 mmoli H2O/m2/s la hibrizii Susy F1 și Fantasy F1 (tabelul 7.1.2). Soiurile autohtone au o pierdere mai mică de apă la această oră comparativ cu hibrizii proveniți din import.
Tabelul 7.1.2/Table 7.1.2
Variația diurnă a transpirației în funcție de cultivarul studiat/
The diurnal variation of perspiration according to the studied cultivar
Odată cu creșterea temperaturii și scăderea umidității relative, a crescut și transpirația, cele mai mari pierderi de apă prin transpirație înregistrându-se la ora 15 la hibrizii Susy F1 și Fantasy F1. Se poate spune că toți hibrizii proveniți din import s-au remarcat prin valorile transpirației ridicate cuprinse între 3,33,- 5,13 mmoli H2O/m2/s comparativ cu soiurile autohtone care nu au depășit valoarea de 3,6 mmoli H2O/m2/s.
Determinările fiziologice efectuate în anul 2015 , în condițiile climatice specifice acestui an recomandă soiurile românești datorită adaptabilității la remperaturile ridicate din această zonă.
Determinări biochimice efectuate la fructele de pepene verde
Compoziția chimică a fructelor de pepeni verzi este complexă și variată, fiind o particularitate genetică determinată de specie și soi.
Conținutul în apă și în substanță uscată totală sprijină nu numai randamentul în produse finite, ci și precizarea sortimentului de soiuri, care se pot cultiva pe solurile nisipoase. Aprecierea producției după acest criteriu, ar da posibilitatea stimulării producătorilor, pentru realizarea de producții calitativ superioare.
Cultivarurile studiate s-au comportat bine din punct de vedere al calității fructelor în condițiile climatice ale anului 2015 (tabelul 7.1.13).
Toate cultivarurile de pepeni verzi au acumulat în fructe, un procent de substanță uscată totală (SUT) mai mare de 8%, (date regăsite în literatura de specialitate). Cel mai mare conținut a fost înregistrat la cultivarele: Fantasy F1 (13,11%), LF 6720 F1 (13,08%), Huelva F1 (12,91%), Susy F1 (12,73%), Oneida F1 (11,85%), Tarzan F1 (11,07%).
Dacă temperatura este ridicată, substanța uscată se poate pierde printr-o respirație excesivă. Într-un sezon foarte cald, dar cu umiditate în sol, substanța uscată va rămâne mai mare, ca urmare a reducerii în intensitate a procesului de respirație (KELLOCK și colab., 1995; GEREMEW și colab., 2007). Pentru a evita aceste probleme, în condițiile climatice ale zonei s-a asigurat necesarul de umiditate în sol, cultura fiind irigată. Asigurarea umidității normale a solului, pe fondul temperaturilor ridicate a condus la o acumulare bună a asimilatelor în pepenii verzi.
Cu creșterea cantității de substanță uscată totală, scade procentual și cantitatea de apă din fructe. La cultivarele de pepeni verzi studiați, cantitatea de apă a fost cuprinsă între 86,89 % la cultivarul Fantasy F1 și 90,80 % la cultivarul De Dăbuleni asigurându-se astfel o corelație pozitivă între cele două elemente.
Apa asigură fructelor proaspete, frăgezime și suculență. Pe perioada păstrării, apa liberă trebuie menținută la valorile specifice speciei și soiului de fructe, pentru a asigura turgescența celulelor și țesuturilor și pentru a menține însușirile calitative ale unui produs proaspăt.
Tabelul 7.1.3/Table 7.1.3
Comportarea cultivarelor de pepeni verzi din punct de vedere a calității fructelor,
în anul 2015/ Behavior of watermelon cultivars in terms of fruit quality,
in 2015 year
Substanța uscată solubilă (SUS) a prezentat valori cuprinse între 9,00 % la cultivarul De Dăbuleni și 10,70 % la cultivarul Fantasy F1 valori cuprinse între cele citate de literatura de specialitate. Cultivarurile care au acumulat o cantitate mai mare de substanță uscată totală au acumulat și o cantitate mai mare de substanță uscată solubilă.
Acizii sunt compuși chimici care dau valoarea organoleptică. În funcție de raporturile în care se găsesc cu glucidele solubile și taninurile, determină gustul caracteristic pe care îl au fructele. Prezența lor în compoziția chimică a fructelor ajunse la maturitatea de consum, imprimă acestora gustul de acru sau de acid, diferențiat ca intensitate, de la un produs la altul. Aciditatea este mai pronunțată la fructele aflate în stadiul de creștere și scade la maturitatea de consum. Aciditatea fructelor a fost foarte scăzută, fiind cuprinsă între 0,10 – 0,20 g acid malic/ 100g s.p. Conținutul scăzut al acidității conferă acestor fructe un gust dulce, plăcut, cu o frăgezime și suculență deosebită, datorită cantității mari de apă .
Glucidele existente în proporție de 75 % din substanța uscată sunt reprezentate în mare parte de zaharuri simple, ușor asimilabile (glucoză, galactoză, fructoză). Prezența glucidelor simple în fructe contribuie la scurtarea perioadei de păstrare a acestora în rețeaua comercială, deoarece zaharurile simple sunt substanțe organice ușor descompuse de către enzimele proprii sau de cele ale microorganismelor, care se găsesc pe coajă, rezultând modificări biochimice nedorite. Glucoza, fructoza și zaharoza reprezintă glucidele solubile ale produselor horticole, sunt solubile în apă și conferă acestora gustul dulce. Cantitatea de glucide din fructele de pepeni verzi a prezentat valori diferențiate în funcție de cultivarul luat în studiu și condițiile de climă. Conținutul de glucide a fost cuprins între 7,47% la cultivarul De Dăbuleni și 8,90% la cultivarul Fantasy F1. Cultivarele: Dulce de Dăbuleni, De Dăbuleni și Oltenia ameliorate la Stațiunea Dăbuleni, au prezentat un conținut bun de glucide și de substanță uscată.
Conținutul în vitamina C este un caracter de soi și poate fi influențat de condițiile de cultură și de cele climatice. S-au evidențiat cultivarele: Fantasy F1(12,32 mg100g s.p), Tarzan F1 (10,56mg100g s.p), Baronesa F1 (10,12 mg100g s.p), Grand Baby F1(10,12 mg 100g s.p).
Determinări de producție înregistrate în anul 2015
Producțiile realizate de soiurile și hibrizii de pepeni verzi luați în studiu sunt determinate de potențialul productiv al fiecărui soi sau hibrid, dar și condițiile climatice ale anului de cultură și gradul de adaptabilitate al acestora la condițiile naturale existente. Aceste determinări au vizat: numărul mediu de fructe recoltate/plantă, greutatea medie /fruct precum și producția totală pe fecare cultivar în parte. O atenție deosebită a fost acordată timpurietății la cultivarurile luate în studlui.
Greutatea medie a unui fruct de pepene verde a variat de la 2,4 kg la hibridul LF-6720 F1 la 5,3 kg la Fantasy F1 (figura 7.1.2), este un caracter de soi, dar foarte variabilă în funcție de condițiile climatice și etapele tehnologice asigurate.
Cele mai mari fructe s-au înregistrat la hibridul Fantasy F1 (5,3 kg/fruct), urmat de soiul De Dăbuleni și hibridul Baronesa F1 cu 4,5 kg/ fruct și apoi hibridul Huleva F1 cu 4,4 kg/fruct. Hibizii LF 6270 F1, Grand Baby F1, Susy F1 și Tarzan F1 au realizat fructe cu cea mai mică greutate (2,4 – 2,9 kg/fruct) acest impediment fiind un caracter foarte important pentru comercializare deoarece sunt și timpurii (fig. 7.1.2), iar prețul de desfacere i-ar face greu de comercializat dacă ar avea și fructe de dimensiuni mari.
Fig. 7.1.2. Influența cultivarului asupra numărului de fructe/plantă și greutății medii a unui fruct de pepene verde, în anul 2015/ The influence of the cultivar on the number of fruit / plant and the average weight of a fruit of watermelon in 2015 year.
Diferențele dintre cultivaruri sunt apreciabile, iar valorile nu reprezintă totdeauna un element de calitate însă poate contribui la stabilirea acesteia.
Un alt caracter de producție foarte important este reprezentat de numărul mediu de fructe recoltate pe plantă. Acesta se corelează într-o oarecare măsură cu greutatea medie a unui fruct în sensul că, la un număr mare de fructe/plantă greutatea acestora este mai mică, și crește la un număr mic de fructe/plantă. Cel mai mare număr de fructe/plantă s-a înregistrat la soiul Dulce de Dăbuleni și hibridul LF 6270 F1.
Recoltarea fructelor de pepene verde s-a făcut în trei etape, respectiv la data de 8 iulie, 14 iulie și 22 iulie. Producțiile obținute la fiecare recoltare au fost dependende de soiul (hibridul) cultivat corespunzător cu gradul de timpurietate al acestora (figura 7.1.3)
La data de 8 iulie au ajuns la maturitate fructele de la toți cei nouă hibrizi luați în studiu, producțiile realizate la această dată fiind cuprinse între 9-27 t/ha. S-a remarcat prin timpurietatea producției hibridul Fantasy F1care a realizat 27 t/ha și Huelva cu 20,6 t/ha. Soiurile autohtone De Dăbuleni, Dulce de Dăbuleni și Oltenia, nu au ajuns la maturitate la această dată. La cea de-a doua etapă recoltare, respectiv la data de 14 iulie s-au efectuat recoltări și la soiurile De Dăbuleni și Dulce de Dăbuleni, producțiile fiind de 3,7 t/ha la De Dăbuleni, respectiv 2,6 t/ha la Dulce de Dăbuleni.
Fig. 7.1.3. Dinamica producției de pepene verde în funcție de cultivar/
The dynamics of watermelon production by variety
La hibrizii de proveniență străină la această dată au fost realizate producții cuprinse între 6,1 t/ha la LF-6720 F1 și 10,5 t/ha la 62-269 F1. La soiul Oltenia, fructele nu au ajuns la maturitate nici la această dată, întreaga cantitate fiind recoltată la data de 22 iulie. La această dată s-a recoltat cea mai mare parte din producție la soiul Dulce de Dăbuleni (30,3 t/ha) și la De Dăbuleni (21,7), iar la ceilalți hibrizi s-au obținut producții mici, între 0,8-4,8 t/ha.
Numărul de fructe/plantă și greutatea medie a unui fruct au influențat producția totală de pepene verde. În condițiile climatice specifice anului 2015 plantele de pepene verde nu și-au putut pune în valoare adevăratul potențial productiv, producțiile realizate fiind cuprinse între 21,8-34,7 t/ha (tabelul 7.1.4). Hibridul Fantasy F1 a realizat cea mai mare producție totală (34,7 t/ha), urmat de soiul Dulce de Dăbuleni cu o producție de 33 t/ha și hibridul Huelva F1 cu 30,3 t/ha.
În datele tabelului 7.1.4 sunt prezentate producțiile înregistrate pe fecare cultivar în parte precum și diferențele de producție între acestea având ca martor cele trei soiuri autohtone.
Soiurile Dulce de Dăbuleni și Oltenia au înregistrat sporuri de producție de7,5 t/ha și respectiv 1,7 t/ha în comparație cu soiul De Dăbuleni. Sporuri de producție pozitive au înregistrat și hibrizii Fantasy F1 cu 9,2 t/ha, Huelva F1 cu 4,8 t/ha, Baronesa F1 cu 2 t/ha și 62-269 F1 cu 1,8 t/ha.
Având soiul Dulce de Dăbuleni ca martor care a realizat o producție de 33 t/ha acesta a fost depășit numai de hibridul Fantasy F1, care a avut un spor de producție de 1,7 t/ha față de martor. Pentru soiul Oltenia-martor, cu o producție totală de 27,2 t/ha acesta a fost depășit de soiul Dulce de Dăbuleni cu 5,8 t/ha și de hibrizii, Fantasy F1 cu 7,5 t/ha, Huelva F1 cu 3,1 t/ha, Baronesa F1 cu 0,3 t/ha și 62-269 F1 cu 0,1 t/ha.
Tabelul 7.1.4/Table 7.1.4
Producția totală de pepeni verzi în funcție decultivar, în anul 2015/
Total production of watermelons by variety in 2015
DL 5% = 14,9 t/ha
În concluzie, hibridul Fantasy F1 a valorificat cel mai bine condițiile mai puțin favorabile ale anului de cultură 2015 remarcându-se atât prin greutatea medie a fructului, cât și prin timpurietate și producția totală realizată.
7.1.2. Rezultate obținute în anul 2016
Observațiile și determinările au continuat și în anul 2016 pentru a vedea modul de comportare al celor 12 cultivaruri luate în studiu.
Determinările morfologice care au vizat lungimea vrejilor de pepene verde au fost efectuate la 30 de zile de la plantare. Aceasta a fost cuprinsă între 1,84-2,35 m. Cele mai mari creșteri s-au înregistrat la cultivarurile Huelva F1 (2,35 m), Oneida F1 (2,14 m) Dulce de Dăbuleni (2,11 m) și Oltenia și LF 6720 F1cu creșteri de peste 2,0 m (tabelul 7.1.5)
Tabelul 7.1.5/Table 7.1.5
Observații și determinări biometrice/
Biometric observations and determinations
În condițiile anului 2016, înfloritul s-a declanșat la data de 2 iunie la hihrizii Susy, Oneida și Huelva, la data de 3 iunie la hibrizii Grand Baby și LF 6720 și în perioada 6-7 iunie la ceilalți hibrizi. Soiurile autohtone au înflorit mai târziu, respectiv în perioada 10-13 iunie (tabelul 7.1.5). Data înfloritului ne indică timpurietatea soiurilor și hibrizilor studiați în condițiile climatice impuse de arealul de cultură.
Legarea primelor fructe a avut loc în perioada 9-15 iunie la cultivarurile de proveniență străină și în perioada 20-24 iunie la soiurile autohtone. Acest element recomandă hibrizii proveniți din import pentru timpurietatea lor.
Determinările fiziologice au fost efectuate, ca și în anul precedent în același interval orar respectiv ora 9 dimineața, la ora 12 și la ora 15 după amiaza.
La ora 9 valorile ratei fotosintezei au fost cuprinse între 4,14 µmol CO2/m2/s la 62-269 F1 și 27,57 µmol CO2/m2/s la hibridul Oneida F1 (tabelul 7.1.6). Se constată o rată scăzută a fotosintezei la 7 din cele 12 cultivaruri luate în studiu.
La ora 12 fotosinteza a avut valori cuprinse între 7,12 µmol CO2/m2/s la 62-269 F1 și 25,83 µmol CO2/m2/s la hibridul Grand Baby F1, iar la ora 15 între 4,70 µmol CO2/m2/s la hibridul Grand Baby F1 și 26,03 µmol CO2/m2/s la hibridul Fantasy F1. Acest hibrid se remarcă printr-o creștere spectaculoasă, am putea spune, de la 7,17 µmol CO2/m2/s la ora 9 la 7,81 µmol CO2/m2/s la ora 12 la 26,03 µmol CO2/m2/s la ora 15. Tot în acest mod s-a comportat și hibridul 62-269 F1 cu o creștere progresivă de la 4,14 µmol CO2/m2/s la ora 9 la 17,7 µmol CO2/m2/s la ora 15.
Tabelul 7.1.6/Table 7.1.6
Variația diurnă a fotosintezei în funcție de cultivarul studiat/
The diurnal variation of photosynthesis according to the studied cultivar
Valorile mediei zilnice au oscilat între 9,47 µmol CO2/m2/s la linia 62-269 F1 și 23,91 µmol CO2/m2/s la hibridul Oneida F1.
Maximul diurn s-a înregistrat la hibridul Oneida F1. Și soiurile Oltenia, Dulce de Dăbuleni și De Dăbuleni au înregistrat valori mari la ora 12 cuprinse între 20,70 – 22,65 µmol CO2/m2/s justificând gradul mare de adaptare la seceta de pe solurile nisipoase.
Tabelul 7.1.7/Table 7.1.7
Variația diurnă a transpirației în funcție de cultivarul studiat/
The diurnal variation of perspiration according to the studied cultivar
Rata transpirației foliare (tabelul 7.1.7) la pepenii verzi a înregistrat oscilații în funcție de cultivarurile studiate, fiind influențată de factorii climatici existenți în momentul determinărilor.
Valorile ratei transpirației foliare la ora 9 au oscilat între 0,97 mmoli H2O/m2/s la De Dăbuleni și 3,97 mmoli H2O/m2/s la hibridul Oneida F1. Cele mai mari valori se observă la hibrizii proveniți din import, excepție făcând Susy F1 și Baronesa F1.
La ora 12 valorile au oscilat între 2,54 mmoli H2O/m2/s la Fantasy F1 și 6,89 mmoli H2O/m2/s la hibridul Grand Baby, iar la ora 15 au oscilat între 3,40 mmoli H2O/m2/s la Grand Baby și 8,06 mmoli H2O/m2/s la De Dăbuleni. Acest soi are o creștere foarte mare a ratei transpirației de la ora 9 la ora 15 (tabelul 7.1.2.3).
Valorile mediei zilnice au oscilat între 3,33 la Dulce de Dăbuleni la 5,74 mmoli H2O/m2/s la hibridul Oneida F1. Maximul diurn s-a înregistrat la ora 15 când acțiunea factorilor de stres este maximă la hibridul Oneida F1. Acest hibrid a înregistrat un maxim și la rata fotosintezei, valorificând eficient apa evaporată prin transpirația foliară.
Determinări biochimice efectuate la fructele de pepene verde în anul 2016
Maturitatea de recoltare este deosebit de importantă pentru fructele non-climacterice, cum ar fi pepenele verde, a căror maturare fiziologică se termină la recoltare, iar calitatea acestora scade constant după aceea. În alegerea unui sortiment de cultivaruri trebuie să se țină cont de principalii constituenți de calitate ai fructelor deoarece reprezintă indicatori de calitate foarte importanți pentru consumator.
În anul 2016, conținutul în substanța uscată totală (SUT) din fructele de pepene verde a variat între 9,06% la cultivarul De Dăbuleni și 12,56% la cultivarul Fantesy F1, cu o medie a cultivarelor de 10,55%. Cultivarul Fantesy F1 a prezentat cea mai mare cantitate de substanță uscată totală și în condițiile climatice ale anului 2015 (tabelul 7.1.8). Conținutul ridicat de substanță totală solubilă este un element foarte important deoarece cu cât acesta este mai ridicat cu atât capacitatea de păstrare a fructelor d pepene verde este mai ridicată. În funcție de acest constituent biochimic am putea spune că hibrizii proveniți din import cu excepția lui Huelva F1 și Grand Baby F1 au un conținut în SUT peste media citată de literatura de specialitate, dar și superior soiurilor De Dăbuleni și Dulce de Dăbuleni.
Cultivarele studiate s-au comportat bine din punct de vedere al calității fructelor în condițiile climatice ale anului 2016. Temperatura aerului în lunile aprilie, mai și iunie a fost ușor mai ridicată comparativ cu media multianuală, iar umiditatea solului a fost asigurată din precipitații și irigare. În luna iunie și în acest an cantitatea de precipitații a fost mult mai mare comparativ cu suma multianuală (104,4 mm), care pe fondul temperaturilor ridicate au contribuit la acumularea intensă a asimilatelor în fructele de pepeni verzi.
Tabelul 7.1.8/Table 7.1.8
Comportarea cultivarelor de pepeni verzi din punct de vedere a calității fructelor,
în anul 2016/ Behavior of watermelon cultivars in terms of fruit quality,
in 2016 year
În condițiile climatice ale anului 2016, toate cultivarurile de pepene verde au acumulat în fructe, un procent de substanță uscată totală mai mare de 9 %, iar cel mai mare conținut a fost determinat la cultivarele: Fantasy F1 (12,56%), Susy F1 (11,27%), LF 6720 F1 (11,58%) și 62-269F1 (10,91%).
Conținutul în substanță uscată totală este invers proporțional cu procentul de apă din fructe. La cultivarurile de pepeni verzi studiați, cantitatea de apă a fost cuprinsă între 87,44 % la Fantesy F1 și 90,94 % la De Dăbuleni. Apa este elementul care asigură frăgezime și suculență fructelor.
Substanța uscată solubilă (SUS) a prezentat valori cuprinse între 8,2 % la cultivarul Huelva F1 și 11,0 % la cultivarele Susy F1 și LF 6720 F1. Cultivarurile, care au acumulat o cantitate mai mare de substanță uscată totală au acumulat și o cantitate mai mare de substanță uscată solubilă.
Aciditatea fructelor a fost foarte scăzută, fiind cuprinsă între 0,13 – 0,26 g acid malic/ 100 g s.p.
Glucidele existente în proporție de 75 % din substanța uscată sunt reprezentate în mare parte de zaharuri simple, ușor asimilabile (glucoză, galactoză, fructoză). Cantitatea de glucide din fructele de pepeni verzi a prezentat valori diferențiate în funcție de cultivarul luat în studiu și condițiile de climă. Conținutul de glucide a fost cuprins între 7,00% la cultivarul Huelva F1 și 9,15% la cultivarul Susy F1.
Fructele de pepene verde sunt o sursă bogată de vitamină C. Conținutul în această vitamină este un caracter de soi și poate fi influențat de tehnologia de cultură și de condițiile climatice. În funcție de acest constituent s-au evidențiat cultivarurile: Huelva F1 (19,36 mg/100g s.p), Oneidu F1(16,72 mg/100g s.p), Baronesa F1 (16,56 mg/100g s.p), Grand Boby F1(15,84 mg/100g s.p), Oltenia (14,08 mg/100g s.p) și Fantasy F1(12,32 mg/100g s.p).
Conținutul ridicat în vitamina C recomandă consumul în stare proaspătă al acestor fructe datorită capacității antioxidante care oferă multe beneficii pentru sănătate omului recomandând hibridul Huelva F1.
Determinări de producție înregistrate în anul 2016
Elementele care definesc producția sunt reprezentate de numărul mediu de fructe recoltate pe plantă și de greutatea medie a unui fruct. Acestea sunt cele care diferențiază cultivarurile luate în studiu.
În anul 2016 numărul mediu de fructe recoltate/plantă a variat de la 1,5 la Fantasy F1 la 2 fructe/plantă la Oneida F1, Huelva F1 și LF 6720 F1 (tabelul 7.1.9).
Tabelul 7.1.9/Table 7.1.9
Influența cultivarului asupra numărului mediu de fructe/plantă și a greutății medii a unui fruct de pepene verde, în anul 2016/ The influence of the cultivar on the number of fruit / plant and the average weight of a fruit of watermelon in 2016 year
Din datele înregistrate în acest an nu se observă o variație foarte mare între numărul mediu de fructe pe plantă la cultivarurile studiate.
În ceea ce privește greutatea medie a unui fruct de pepene verde aceasta a oscilat între 3,6-5,3 kg/fruct. Cele mai mari fructe au fost înregistrate la cultivarurile Oltenia, 62-269 F1 și Baronesa F1care au avut fructe cu o greutate medie de peste 5 kg/fruct.
Producția de pepene verde, pe etape de recoltare a evidențiat hibrizii proveniți din import pentru timpurietate (tabelul 7.1.10).
Prima etapă de recoltare a fost în data de 13 iulie când s-a remarcat hibridul 62-269 F1 cu o producție de 19 t/ha urmat de Huelva F1 cu 18 t/ha, Grand Baby F1 și LF 6720 F1 cu producții de peste 16 t/ha. Producțiile cele mai mici s-au înregistrat la Fantasy F1 cu 8,8 t/ha și Tarzan F1 cu 8,2 t/ha.
Tabelul 7.1.10/Table 7.1.10
Dinamica producției de pepene verde în funcție de cultivar, în anul 2016/
The dynamics of watermelon production by variety in 2016 year
Pentru cea de-a doua etapă de recoltare (13 iulie 2016) la cele 9 cultivaruri provenite din import producția a variat de la 15,6 t/ha la cultivarul Oneida F1 la 28,5 t/ha la Baronesa F1 și LF 6720 F1. Tot în această etapă s-au înregistrat producții și la soiurile românești care au fost de peste 20 t/ha. Aceste producții ridicate, comparativ cu hibrizii din import, se menține și în ultima etapă de recultare (1 august 2016). În această etapă cultivarurile Fantasy F1, Tarzan F1, Grand Baby F1 și LF 6720 F1 și-au încheiat perioada de vegetație. Producțiile cele mai mari din această etapă se observă la soirule românești Oltenia de 22,6 t/ha și Dulce de Dăbuleni cu 12,2 t/ha. La hibrizi producțiile au oscilat de la 1,8 t/ha la Susy F1 la 8,2 t/ha la Oneida F1.
În ceea ce privește producția totală (tabelul 7.1.2.6) evidențiază cultivarurile Baronesa F1 și 62-269 F1 care au realizat 47,9 t/ha, urmate de LF 6720 cu 44,9 t/ha Oltenia cu 43,6 t/ha, Huelva F1 cu 41,8 t/ha și Grand Baby F1 cu 41,6 t/ha.
Cele mai mici producții de pepene verde au fost obținute la cultivarurile Tarzan F1 (30,2 t/ha) Susy F1 și Fantasy F1 cu câte 32,6 t/ha și respectiv 32,9 t/ha.
Pentru a evidenția mai bine producțiile obținute la soiurile românești s-au comparat producțiile obținute la aceștia cu cele obținute la hibrizii proveniți din import. Pentru soiurile De Dăbuleni și Dulce de Dăbuleni dintre cei 9 hibrizi 3 au obținut producții sub cele ale acestora. Acestea au variat de la -3,6 t/ha la -0,9 t/ha pentru De Dăbuleni și de la -5,1 t/ha la -2,4 t/ha pentru Dulce de Dăbuleni. Hibrizii cu sporuri de producție negative au fost Susy F1, Fantasy F1 și
Tarzan F1. Luând soiul Oltenia ca martor, aici au obținut producții mai mici cei trei hibrizi amintiți anterior la care se adaugă Oneida F1, Huelva F1 și Grand Baby F1, diferențele de producție fiind destul de ridicate, de peste 10 t/ha (Tarzan F1, Susy F1 și Fantasy F1). Trebuie remarcat faptul că și celelalte două soiuri românești (De Dăbuleni și Dulce de Dăbuleni) au avut producții inferioare soiului Oltenia ( tabelul 7.1.11).
Tabelul 7.1.11./Table 7.1.11.
Producția totală de pepeni verzi în funcție de cultivar, în anul 2016/
Total production of watermelons by variety in 2016
DL 5% = 17,30 t/ha; DL 1% = 23,57 t/ha; DL 0,1% = 31,68 t/ha
În concluzie, în condițiile anului 2016 pentru numărul mediu de fructe/plantă s-au remarcat cultivarurile Oneida F1, Huelva F1 și LF 6720 F1, pentru greutatea medie a unui fruct de pepene verde s-au remarcat cultivarurile Oltenia, Baronesa F1 și 62-269 F1 iar timpurietatea recomandă hibridul 62-269 F1 cu 19 t/ha la data de 13 iulie și Huelva F1 cu 18 t/ha. Ținând cont de caracteristicile enumerate anterior și de producția totală realizată de fiecare cultivar, pentru anul calendaristic 2016 se poate recomanda hibridul Huelva F1 și 62-269 care s-au remarcat și comparați cu soiurile românești De Dăbuleni și Dulce de Dăbuleni, dar și cu media variantelor.
7.1.3. Rezultate obținute în anul 2017
În condițiile climatice ale anului 2017, au foste efectuate aceleași observații și determinări cu cele efectuete în anii anteriori.
Determinările morfologice au făcut referire la creșterile vegetative ale lăstarilor (vrejurilor) pentru fiecare cultivar în parte (tabelul 7.1.12). Aceste creșteri au fost mai mari în comparație cu anii anteriori fiind cuprinse între 1,40-2,36 m. S-au remarcat prin lungimea vrejului soiul Oltenia (2,36 m), Fantasy F1 (2,32 m), Dulce de Dăbuleni, De Dăbuleni, Fantasy F1 și 62-269 F1 cu creșteri de peste 2 m.
Tabelul 7.1.12/Table 7.1.12
Observații și determinări biometrice/
Biometric observations and determinations
Legat de apariția primelor flori per plantă acestea au apărut la data de 2 iunie la hibrizii Tarzan F1 și Grand Baby F1 și la data de 5 iunie la ceilalți hibrizi (tabelul 7.1.12).
Soiurile autohtone fiind mai târzii au înflorit la data de 11 iunie, De Dăbuleni și Dulce de Dăbuleni și la data de 14 iunie soiul Oltenia. Diferența de înflorire este de aproximativ 2 săptămâni între soiurile românești și hibrizii din import ceea ce pentru comercializare înseamnă foarte mult. La formarea primelor fructe pe plantă se mai pierde din această diferență, ramânînd aproximativ 7 zile între soiurile românești și hibrizi, dar și acest interval repreizintă un atu la timpurietate.
Determinările fiziologice au vizat și în acest an variația fotosintezei și a transpirației care sunt influențate foarte mult și de condițiile climatice ale fiecărui an în parte, pe lângă cele genetice. A fost determinată radiația activă a fotosintezei, variația diurnă a ratei fotosintezei și variația diurnă a ratei transpirației foliare (tabelul 7.1.13).
Aceste determinări au fost efectuate în luna iunie, în perioada înfloritului la ora 9 dimineața, ora 12 și la ora 15 după amiaza.
Observând mersul diurn al fotosintezei la cultivarurile studiate se observă că, dimineața (orele 900) fotosinteza prezintă valori de la 12,71 µmol/m2/s la Oneida F1 la 26,81 µmol/m2/s. Cu valori sub 20 µmol/m2/s se situează numai trei hibrizi (Oneida F1, Susy F1 și Baronesa F1), soiurile românești având valori peste 20 µmol/m2/s. Datele tabelului 8.1.3.2 demonstrează că fotosinteza crește până la ora 12 când la 10 din cele 12 cultivaruri atinge maximul ca apoi după amiaza la ore le 15 să înceapă să scadă. Excepție fac două cultivaruri care ating maximul fotosintezei la orele 15 ( De Dăbuleni și Huelva F1). Aceasta demonstrează că aceste două cultivaruri au o capacitate mai mare de sinteză a substanțelor nutritive și de valorificare a CO2 din atmosferă.
Rata activă a fotosintezei (RAF) la cultivarurile luate în studiu evidențiază o creștere începând cu orele dimineții (orele 900) când se înregistrează valori de minimum 1140 µmol/m2/s la 10 din cele 12 cultivaruri, excepție făcând Susy F1 și Tarzan F1 cu 1137 µmol/m2/s. La orele 12 aceste valori scad la toate cultivarurile ca apoi la orele amiezii să crească la 5 din cele 12 cultivaruri evidențiindu-se soiurile românești.
Rata fotosintezei este determinată de intensitatea procesului de fotosinteză și variază în funcție de acțiunea unor parametri fiziologici și caracterele morfologice ale plantelor. Fotosinteza la plantele de pepeni verzi, decurge în general după o curbă unimodală. Aceasta prezintă un minim dimineața care este corelat cu intensitatea redusă a luminii, a temperaturii și micșorarea maximă a deschiderii stomatelor.
Tabel 7.1.13/Table 7.1.13
Variația diurnă a fotosintezei în funcție de cultivarul studiat/
The diurnal variation of photosynthesis according to the studied cultivar
După miezul zilei se înregistrează un maxim care se corelează cu creșterea intensității luminii, a temperaturii și a gradului de deschidere a stomatelor și un minim spre seară ca urmare a micșorării intensității luminii, a scăderii treptate a temperaturii, a încărcării cloroplastelor cu substanțe organice sintetizate, precum și micșorării gradului de deschidere a stomatelor.
Rata transpirației foliare la pepenii verzi a fost influențată de factorii climatici, de caracterele genetice ale cultivarurilor studiate și de momentul determinărilor (tabelul 7.1.14.).
Valorile ratei transpirației foliare au fost următoarele: la ora 9 au oscilat între 2,51 mmoli H2O/m2/s la Susy F1 și 4,79 mmoli H2O/m2/s la LF 6720 F1; la ora 12 au oscilat între 3,94 mmoli H2O/m2/s la De Dăbuleni și 7,13 mmoli H2O/m2/s la LF 6720 F1 iar la ora 15 au oscilat între 4,62 mmoli H2O/m2/s la 62 – 269 F1) și 7,81 mmoli H2O/m2/s la Grand Baby F1.
Maximul diurn s-a inregistrat la ora 12 la 62 – 269 F1 și la ora 15 la Grand Baby F1.
Valorile mediei zilnice au oscilat între 4,81 mmoli H2O/m2/s (Baronesa F1) și 6,43 mmoli H2O/m2/s (Grand baby F1). Soiurile care pierd o cantitate mare de apă prin transpirație foliară se adaptează mai greu la secetă. Soiurile create în zona noastră ca Oltenia , Dulce de Dabuleni și De Dăbuleni sunt mai rezistente la secetă și prezintă valori medii mai reduse ale transpirației foliare cuprinse între 4,19-5,06 mmol H2O/m2/s.
Tabel 7.1.14./Table 7.1.14
Variația diurnă a transpirației în funcție de cultivarul studiat/
The diurnal variation of perspiration according to the studied cultivar
Determinări biochimice efectuate la fructele de pepene verde în anul 2017
Cele 12 cultivaruri luate în studiu s-au comportat în mod diferit din punct de vedere al compoziției nutraceutice a fructelor. Rezultatele obținute sunt prezentate în tabelul 7.1.15)
Conținutul în substanța uscată totală a variat între 8,16 % la cultivarul Fantesy F1 și 12,67% la cultivarul Susy F1, cu o medie a cultivarurilor de 10,71%. Cultivarul Fantasy F1 a prezentat cea mai mare cantitate de substanță uscată totală în condițiile climatice ale anului 2015 și 2016, dar în condițiile de stress termo-hidric accentuat din anul 2017 nu a dat rezultate foarte bune, plantele și fructele fiind afectate de aceste condiții.
În condițiile climatice ale anului 2017 cultivarele care au acumulat o cantitate mai mare de substanță uscată totală au fost: Susy F1 (12,67%), LF 6720 F1 (12,25%), Oneida F1(12,19%), 62-269 F1 (11,10%), iar dintre soiuri De Dăbuleni (11,50%). Cele trei soiuri create la Dăbuleni, în condițiile climatice caracteristice solurilor nisipoase din sudul Olteniei s-au comportat bine din punct de vedere a calității fructelor în condițiile climatice extreme specifice anului 2017.
Tabelul 7.1.15./Table 7.1.15
Comportarea cultivarelor de pepeni verzi din punct de vedere a calității fructelor,
în anul 2017/ Behavior of watermelon cultivars in terms of fruit quality,
in 2017 year
Aceste cultivaruri prezintă o stabilitate a producției și însușirilor de calitate indiferent de condițiile de climă din anul de cultură, sunt rezistente la factorii de stress termo-hidric, deoarece prezintă un aparat foliar bogat, cu un potențial fotosintetic ridicat și deci cu o putere de asimilație ridicată.
Cu creșterea cantității de substanță uscată totală, scade procentul de apă din fructe. La cultivarurile de pepeni verzi studiați, cantitatea de apă a fost cuprinsă între 87,33% la cultivarul Susy F1 și 91,84% la cultivarul Fantasy F1, cu o medie a cultivarurilor de 89,29%, în timp ce literatura de specialitate indică un conținut de 92-94%.
Substanța uscată solubilă a prezentat valori cuprinse între 7,5% la cultivarul Fantesy F1 și 10,7% la cultivarul 62-269 F1, cu o medie a cultivarurilor de 9,33%, valoare care se încadrează în intervalul 8-12% indicat de literatura de specialitate.
Aciditatea fructelor a fost foarte scăzută, fiind cuprinsă între 0,18 – 0,46 g acid malic/100 g s.p. Valorile scăzute ale acidității sunt caracteristice speciei, iar valorile mai mari de 0,30 g acid malic/100 g s.p. au fost determinate la cultivarurile străine, care prezintă o variabilitate mare a caracterelor de calitate. Conținutul scăzut al acidității conferă acestor fructe un gust dulce, plăcut, cu o frăgezime și suculență deosebită, datorită cantității mari de apă.
Glucidele existente în proporție de 75 % din substanța uscată sunt reprezentate în mare parte de zaharuri simple, ușor asimilabile (glucoză, galactoză, fructoză). Cantitatea de glucide din fructele de pepeni verzi a prezentat valori diferențiate în funcție de cultivarul luat în studiu și condițiile de climă. Conținutul de glucide a fost cuprins între 6,70% la cultivarul Fantesy F1 și 9,15% la cultivarul Susy F1, cu o medie a cultivarurilor de 7,84%, iar literatura de specialitate indică un conținut de glucide în pepenii verzi cuprins între 4,5% și 18,3%.
Conținutul în vitamina C este un caracter de soi și poate fi influențat de condițiile de cultură și de cele climatice. În anul 2017 în fructele de pepeni verzi conținutul în vitamina C a fost cuprins între 6,16 mg/100g s.p la cultivarul Baronesa F1 și 14,96 mg/100g s.p la cultivarul 62-269 F1, cu o medie a cultivarurilor de 9,29 mg/100g s.p., datele din literatura de specialitate indicând o valoare de 9,0 mg/100g s.p.
Trebuie remarcat faptul că în anul 2017 în primele zile ale lunii iulie au fost înregistrate precipitații care în două zile au însumat 100 mm, umiditatea solului a revenit la valori optime pentru o perioadă de circa 12 zile. Această perioada a coincis cu perioada de maturare a fructelor de pepeni verzi. Asigurarea umidității normale a solului, pe fondul unor temperaturi ridicate a condus la o bună acumulare a asimilatelor în fructele de pepene verde.
Determinări de producție care au vizat numărul mediu de fructe recoltate pe plantă ți greutatea medie a unui fruct în funcție de fiecare cultivar în parte.
Numărul mediu de fructe/plantă a oscilat între 0,6 la hibridul LF 6720 F1 și 1,9 fructe/plantă la Oltenia și Susy F1 (tabelul 7.1.16.).
Greutatea medie a unui fruct a fost cuprinsă între 2,9-6,6 kg/fruct neexistând o corelație directă între numărul de fructe pe plantă și greutatea medie a acestora.
S-au remarcat prin numărul de fructe recoltate pe o plantă soiul Oltenia și hibrizii Susy F1 și Baronesa F1, iar prin greutatea fructului s-a remarcat soiul Dulce de Dăbuleni ,hibridul Fantasy F1 și soiul Oltenia.
Tabelul 7.1.16./Table 7.1.16
Influența cultivarului asupra numărului de fructe/plantă și greutății medii a unui fruct de pepene verde, în anul 2017/ The influence of the cultivar on the number of fruit / plant and the average weight of a fruit of watermelon in 2017 year.
Elementele de producție precum numărul mediu de fructe/plantă și greutatea medie a unui fruct au fost cele care au determinat producția totală de fructe (figura 7.1.4.).
Fig. 7.1.4. Producția de pepeni verzi în funcție de cultivar în anul 2017/ The production of watermelons by variety in 2017 year
În anul 2017 au fost efectuate două recoltări. La prima recoltare, respectiv la data de 10 iulie au fost efectuate recoltări numai la hibrizii străini, producțiile realizate la această dată fiind cuprinse între 3,9-15,2 t/ha (tabelul 7.1.17.).
Tabelul 7.1.17/ Table 7.1.17
Dinamica producției de pepene verde în funcție de cultivar, în anul 2017/
The dynamics of watermelon production by variety in 2017 year
Cea mai mare producție timpurie s-a realizat la hibridul Fantasy F1 de 15,2 t/ha, urmat de hibridul Susy F1 cu 13,7 t/ha de fructe. Hibridul LF 6720 F1 a realizat cea mai mică producție timpurie, respectiv 3,9 t/ha, iar la ceilalți hibrizi studiați, producția timpurie a fost cuprinsă între 7,3-9,7 t/ha. La soiurile De Dăbuleni, Dulce de Dăbuleni și Oltenia, recoltarea fructelor s-a făcut printr-o singură trecere la data de 24 iulie.
Soiurile românești au realizat cele mai mari producții în anul 2017, remarcându-se Oltenia cu o producție de 55,6 t/ha.
Hibrizii străini testați nu s-au putut adapta condițiilor climatice ale anului realizând producții între 8,0-39,3 t/ha, cele mai mari producții obținîndu-se la hibrizii Fantasy F1 (39,3 t/ha), Huelva F1 (38,3 t/ha) și Baronesa F1 (37,3 t/ha). Hibrizii Oneida F1, Tarzan F1, Grand Baby F1 și LF 6270 F1 au realizat cele mai mici producții.
7.1.4. Valorile medii obținute pe cei trei ani de cercetare (2015-2017)
Cultivarurile de pepene verde luate în studiu au avut o comportare diferită, referitor la secvențele tehnologice vizate de studiul de față datorită condițiilor climatice diferite pe cei trei ani de observații și determinări.
Determinările morfologice
Pepenele verde este o specie care pentru creștere și dezvoltare are nevoie de un sezon cal și lung pentr a dezvolta creșteri vegetative optime. Această specie se poate cultiva pe orice tip de sol dar preferă solurile nisipoase și cu un drenaj liber (ULUTŰRK, 2009). Se plantează sau se seamănă în aprilie și mai și se recoltează, de regulă în august-septembrie (DANE, 2007). Cea mai bună temperatură pentru germinația semințelor este 17 °C noaptea, 32 °C în timpul zilei sau o temperatură constantă de 22 °C. Semințele nu sunt au capacitate de germinație sub o temperatură mai mică de 15 °C, și, de asemenea, lumina are un efect inhibitor (GODA, 2007).
ULUTŰRK (2009) susține că la temperaturi ridicate și lumină intensă, florile și fructele de pepene verde cresc și se dezvoltă. Referitor la creșterile vegetative este posibil ca tulpinile să se crească până la 10 m, dar pentru plantele cu tulpini mai scurte (pitice), există două tipuri care conțin genele dwarfing, dw1 și dw2 care imprimă o creștere mai redusă a lăstarilor (ULUTŰRK, 2009).
În experiența de față, valorile medii ale creșteri lăsatarilor pe cei trei ani de cercetare, au avut valori cuprinse între 1,62-1,96 m în funcție de vigoarea caracteristică fiecărui soi și hibrid, vigoare care este influențată de genetica cultivarurilor, dar și de condițiile de mediu în care este înființată cultura (fig.7.1.5). S-au remarcat prin viguroare soiurile autohtone Oltenia și Dulce de Dăbuleni și hibrizii proveniți din import Huelva F1 și Fantasy F1. Rezultatele obținute sunt inferioare ceor obținute de GICHIMU (2007) care a realizat în Kenya un studiu pe 6 cultivaruri de pepene verde, cultivat pe nisip, iar lungimea tulpinii principale a avut valori cuprinse între 200-243 cm. Acesta susține că pepenele verde are adaptabilitate la condițiile de mediu dar adaptabilitatea se reflectă de obicei în calitatea fructelor. HUH și colab., (2008) printr-un studiu efectuat pe 37 de cultivaruri din Coreea și 27 din Turcia susțin ipoteza conform căreia caracterele morfologice ale cultivarurilor de pepene verde sunt puțin influențate de condițiile de mediu în comparație cu cele de producție care au modoficări importante. Deci, condițiile de mediu, dacă nu se ține cont de ele în alegerea sortimentului de soiuri și hibrizi, pot deveni limitative pentru producția acestei specii.
Cea mai mică vigoare la hibrizii din import a fost la LF 6270 F1 (1,62 m) și Tarzan F1 (1,66 m). Această creștere vegetativă este corelată și cu numărul de lăstari care apar pe plantă, cu cât acest număr este mai mare cu atât lungimea lăstarilor este mai mică.
Soiurile românești au avut creșteri vegetative mai mari în comparație cu anumiți hibrizii proveniți din import ceea ce demonstrează adaptabilitatea mai mare la condițiile de mediu de la Dăbuleni.
Pentru a înțelege mai bine morfologia plantelor de pepene verde studiate este bine să se facă observații și asupra fenomenelor fiziologice lucru care a fost realizat în cadrul acestui studiu.
Fig. 7.1.5. Lungimea vrejului în funcție de cultivarul studiat (m)/
The length of the plant according to the studied cultivar
(Valori medii)
Determinările fiziologice au vizat procesul de fotosinteză (asimilația prin fotosinteză și dezasimilația prin transpiratie) (figura 7.1.6).
Valorile medii ale fotosintezei pe cei trei ani de studiu au fost cuprinse între 15,93-23,38 µmol CO2/m2/s, iar transpirația foliară a avut în medie valori cuprinse între 3,42- 4,91 mmoli H2O/m2/s (figura 7.1.6.).
Procesul de fotosinteză se realizează la nivelul sistemului foliar al plantelor, deci cu cât o plantă are un număr mai mare de frunze cu atât mai mare va fi asimilația care se va reflecta în numărul de flori și fructe pe plantă. BURZO și colab., (1999) susținea că formarea frunzelor este determinată de expresia genelor specifice. Numărul de frunze pe plantă, suprafața totală a acestora precum și poziția lor pe plantă determină indicele suprafeței foliare. Cu cât acest indice este mai mare cu atât mai mare va fi și intensitatea fotosintezei.
În cazul soiurilor românești luate în studiu, fotosinteza a avut valorile cele mai mari în comparație cu toate cultivarurile studiate. Soiul de Dăbuleni a avut o valoare a fotosintezei de 23,38 µmol CO2/m2/s urmat de soiul Oltenia cu 20,72 µmol CO2/m2/s și apoi de Dulce de Dăbuleni cu 18,56 µmol CO2/m2/s. Aceste valori ne indică un indice al suprafeței foliare mare și deci un grad ridicat de adaptabilitate la condițiile climatice din zona nisipurilor.
Adaptabilitate ridicată se observă și la hibrizii Fantasy, Oneida, Huelva, Tarzan și Grand Baby la care fotosinteza a fost cuprinsă între 18,72 – 20,22 µmol CO2/m2/s.
Din datele prezentate în figura 7.1.6 se observă o corelație direct proporțională între procesul de fotosinteză și cel de transpirație la soiurile românești. Acestea au înregistrat valori mari ale fotosintezei pe fondul unei transpirații reduse, ceea ce le conferă adaptabilitate ridicată la condițiile naturale de mediu. Activitate fotosintetică ridicată au avut și hibrizii Fantasy F1 (20,22 µmol CO2/m2/s) și Oneida F1 (20,14 µmol CO2/m2/s), dar și transpirația a fost mai ridicată, având valori de 4,30 mmoli H2O/m2/s, respectiv 4,64 mmoli H2O/m2/s.
S-au constatat variații atât la nivelul fotosintezei, cât și la nivelul transpirației printre genotipuri și a existat o tendință ca genotipurile cu rate mai mari de fotosinteză să aibă rate mai ridicate de transpirație. Această constatare a fost observată și de către Kitroongruang și colab., (1992) la cultivaruri de pepene galben. Autorii acestui studiu susțin că expunerea plantelor de pepene galben la temperaturi de peste 500C timp de 30 min și la 480C timp de 60 min în două date diferite a condus la apariția stresului care duce la o scădere a ratei fotosintezei dar nu a ratei transpirației. Acest lucru indică semnificația mezofilului frunzei, nu a stomatelor, care determină rezistența la fotosinteză.
Cea mai scăzută valoare a fotosintezei s-a înregistrat la hibridul LF-6270 F1 (15,93 72 µmol CO2/m2/s) la care valoarea transpirației a fost ridicată (4,62 mmoli H2O/m2/s). Hibridul Grand Baby a înregistrat cele mai mari pierderi de apă prin transpirație (4,91 mmoli H2O/m2/s) dovedind o slabă adaptabilitate la condițiile specifice zonei.
Trebuie menționat faptul că luarea în cultură a acestor hibrizi trebuie să se facă numai în condițiile în care se dispune de sistem de irigații, deoarece pierderile de apă prin transpirație duc la dibilitarea plantelor și în final la moartea acestora dacă nu se intervine cu irigarea culturii. Soirile românești au un grad de adaptabilitate mai ridicat datorită transpirației mai reduse. Lungimea vrejilor caracterizează vigurozitatea soiului (hibridului) studiat (figura 7.1.6).
Pentru a înțelege mai bine importanța creșterilor morfologice care trebuie să fie într-o corelație directă cu procesele fiziologice, în cazul nostru cu procesul de fotosinteză s-a realizat un grafic (fig.7.1.7). Acesta arată că între lungimea medie a vrejilor (cm) și fotosinteză a fost găsită o corelație dată de o curbă polinomială cu o abatere medie pătratică (R2 = 0,401) pentru lungimea vrejilor și (R2 = 0,343) pentru fotosinteză, semnificația corelației fiind una semnificativă.
Fig.7.1.7. Corelație între lungimea medie a vrejilor de pepene verde (cm) și procesul de fotosinteză(µmol CO2/m2/s)/Correlation between the average length of watermelon gills (cm) and the photosynthesis process (μmol CO2 / m2 / s).
Din figurile 7.1.8. și 7.1.9. reiese că, atât fotosinteza cât și transpirația la plantele de pepene verde au fost influențate foarte mult de condițiile climatice ale anului de cultură, dar și de gradul de adaptabilitate al fiecărui cultivar la condițiile de mediu.
Fig. 7.1.8. Valoarea fotosintezie/ The value of photosynthesis
Fig. 7.1.9.Valoarea transpirației/ The value of perspiration
Valoarea transpirației pentru anul 2015 (un an răcoros) prin pierderile de apă prin transpirație care au fost foarte reduse, indică o valoare a fotosintezei apropiată de medie. Anul 2017, un an foarte călduros a accelerat procesul de fotosinteză și valoarea transpirației a fost ridicată la toate cultivarurile. Indiferent de condițiile climatice, soiurile autohtone au înregistrat valori mari ale fotosintezei, și transpirație redusă comparativ cu cele străine.
În general, o creștere a temperaturii crește rata transpirației și mărește punctul de compensare a CO2 (BAR-TSUR et al., 1985). Cu toate acestea, modificările diurne în ratele fotosintetice în cazul fiecărui cultivar studiat par să rezulte în principal din variațiile intensității radiației fotosintetice active (RAF) nu din cele ale temperaturii (tabelul 7.1.18..).
Tabelul 7.1.18./Table 7.1.18
Variația diurnă a fotosintezei în funcție de cultivarul studiat/
The diurnal variation of photosynthesis according to the studied cultivar
RAF a crescut de la 1140 µmol CO2/m2/s la ora 9 la peste 1600 µmol CO2/m2/s la ora 15 la toate cele trei cultivaruri autohtone când tepteratura a fost de 360C. Larcher (1980) afirma că în general rata fotosintetic activă la pepenele galben (RAF) nu este inhibată de temparaturile mai mici de 350C, ceea ce s-a observat și la soiurile românești de pepene verde care are aceleași cerințe fiziologice cu cele ale pepenelui galben. În schimb, temperaturile de peste 300C au inhibat rata fotosintetic activă la toate cultivarurile provenite din import din import. Temperatura superioară poate provoca daune la pepene în diverse stadii de dezvoltare. La pepenele galben (KADOTA, 1952) a observat că la temperaturi ridicate este inhibată polenizarea, de asemenea fertilizarea nu își atinge scopul și are loc reducerea creșterii fructelor și a acumulării de zahăr (SUZUKI și MASUDA, 1961). Acestea sunt unele dintre efectele adverse ale temperaturilor ridicate asupra plantelor de pepene galben.
Pentru a evita toate aceste neajunsuri se recomandă testarea în prealabil a cultivarurilor noi înainte de a fi introduse în cultură.
Elementel care definesc producția de pepene verde au fost date de greutatea medie a unui fruct, de numărul mediu de fructe pe plantă pe fiecare cultivar în parte și de prodcuțiile înregistrate în dinamică și totală.
Greutatea medie a unui fruct, per cei trei ani experimentali a variat de la 3,2-5,2 kg (figura 7.1.10.). Pentru fructe mari se remarcă soiurile românești care au avut o greutate medie cuprinsă între 4,5 și 5,2 kg/fruct și 4 din cultivarurile străine cu fructe de peste 4 kg. Pentru un cultivar care este semitimpuriu și produce fructe cu greutate de peste 4 kg se poate spune că este un defect, deoarece prețul este ridicat și coraborat cu greutatea rezultă o valoare destul de apreciabilă și mai puțin permisibilă consumatorului în special celui din import care nu acceptă fructe de dimensiuni mari.
Soiul Oltenia și hibridul Fantasy F1 au realizat cele mai mari fructe, greutate medie 5,2 kg/fruct, urmate de soiul Dulce de Dăbuleni și hibridul Baronesa F1 cu 4,8 kg/fruct și soiul De Dăbuleni cu 4,5 kg/fruct. Cele mai mici fructe s-au obținut la hibrizii Tarzan F1 (3,2 kg/fruct), Susy F1 și LF 2670 F1 cu 3,3 kg/fruct.
Referitor la numărul mediu de fructe/plantă acesta a fost cuprins între 1,4-1,7 fructe/plantă (fig.7.1.10.). Nu a existat o corelație directă între numărul de fructe pe plantă și greutatea medie a acestora.
Fig. 7.1.10. Influența cultivarului asupra numărului de fructe/plantă și greutății medii a unui fruct de pepene verde (media 2015-2017)/ The influence of the cultivar on the number of fruit / plant and the average weight of a fruit of watermelon (average 2015- 2017).
Teoretic la o greutate medie redusă ar fi trebuit să se formeze mai multe fructe pe plantă, lucru care nu s-a întâmplat. Se constată că tot soiurile românești au înregistrat cele mai mari valori. Se poate deduce că temperaturile de peste 350 C specifice zonei nisipoase din sudul Olteniei să influențeze în mod negativ numărul mediu de fructe pe plantă.
Observațiile efectuate asupra dinamicii de coacere a fructelor cultivarurilor luate în studiu au scos în evidență cultivarurile străine.
În medie pe cei trei ani de cercetare, în perioada 1-10 iulie au ajuns la maturitate numai fructele de la hibrizii străini, producția medie obținută fiind cuprinsă între 4,3-14,1 t/ha (figura 7.1.11.).
Fig. 7.1.11. Dinamica producției de pepene verde în funcție de cultivar (media 2015-2017)/ The dynamics of watermelon production by variety (average 2015-2017)
Hibridul Fantasy F1 a fost cel mai timpuriu, realizând în perioada 1-10 iulie o producție de 14,1 t/ha, reprezentînd 39.6% din producția totală (figura 7.1.12.), urmat de hibridul Susy F1 cu o producție de 10,2 t/ha (33,8% din total) Huelva F1 cu 10 t/ha (27,2%). La ceilalți hibrizi producția timpurie a fost cuprinsă între 4,3 t/ha la LF 6270 F1 și 8,1 t/ha la Tarzan F1.
Greutatea medie a fructelor cultivarurilor străine care au ajuns la maturitate fiziologică în perioada 1-10 iulie sunt un element de calitate deoarece se pot valorifica și la export.
Fig. 7.1.12. Dinamica procentuală a producției de pepeni verzi în funcție de cultivar pe etape de recoltare/ The percent dynamics of watermelon production by cultivar
În perioada 11-20 iulie au ajuns la maturitate și fructele de la soiurile De Dăbuleni și Dulce de Dăbuleni, producțiile realizate în această perioadă fiind foarte mici, de 1,2 t/ha la soiul De Dăbuleni reprezenrând 3,6% din totalul producției și 0,9 t/ha la soiul Dulce de Dăbuleni, respectiv 2,3% din total. La ceilalți hibrizi, în această perioadă s-au obținut între 4,8-9,8 t/ha. În perioada 21-31 iulie, la soiurile De Dăbuleni și Dulce de Dăbuleni s-a realizat cea mai mare parte din producție, iar la soiul Oltenia întreaga producție a fost realizată în această perioadă. Cea mai mare producție totală medie a fost realizată de soiul Oltenia (42,1 t/ha), urmat de soiul Dulce de Dăbuleni cu 39,5 t/ha (figura 7.1.13.).
Dintre hibrizi s-au remarcat prin producțiile medii realizate Baronesa F1 cu 37,5 t/ha, Huelva F1 cu 36,8 t/ha și Fantasy F1 cu 35,6 t/ha. Hibrizii Tarzan F1 și LF 6270 F1 au realizat cele mai scăzute producți, între 23,5 și 28,1 t/ha.
Fig. 7.1.13. Producția totală de pepeni verzi în funcție de cultivarul studiat/The production of watermelons according to the studied cultivar
Pentru a observa mai bine modul de comportare al acestor cultivaruri în condițiile climatice din sudul Olteniei s-a efectuat o corelație între procesul de fotosinteză ți producția medie obținută pe fiecare cultivar. Această corelație este exprimată printr-o regresie polinominală dată de o ecuație de gradul II cu un factor de corelație nesemnificativ (r = 0,390) cum reiese din figura 7.1.14, ceea ce demonstrează că nu a existat o corelație directă între cele două procese.
Fig. 7.1.14. Corelați între fotosinteză și producție la pepenii verzi/ The correlation between phosinthesis and the production of watermelon
În schimb între numărul mediu de fructe/plantă și producția medie de pepeni verzi s-a înregistrat o corelație distinct semnificativă dată de o ecuație de gradul II în care r = 0,593 (figura 7.1.4.15).
Fig. 7.1.15. Corelația dintre numărul de fructe/plantă și producția de pepeni verzi/ The correlation between the number of fruit / plant and the production of watermelon
Între greutatea medie a unui fruct și producția de pepeni verzi există o corelație exprimată printr-o regresie liliară dată de o ecuație de gradul I cu un factor de corelație distinc semnificativ (r = 0,914) așa cum reiese din figura 7.1.16.
Fig. 7.1.16. Corelația dintre greutatea fructului și producția de pepeni verzi/ The correlation between the fruit weight and the production of watermelon
Toate observațiile și determinările efectuate pe parcursul celor trei ani experimentali constituie elemente importante atât pentru cercetători cât mai ales pentru micii producători care își câștigă existența din cultura acestei specii destul de răspândită pe nisipurile din sudul Olteniei.
7.2. Experiența II: Influența desimii de plantare la cultura de pepene verde în funcție de cultivar și tipul de cultură.
Altoirea reprezintă o metodă relative nouă aplicată în legumicultură care are capacitatea de a imprima plantelor rezistență la boli și dăunători. Studii recente au demonstrat că prin altoire crește rezistența plantelor la condițiile climatice în special la stresul termic și hidric. În acest sens, în experiența de față am folosit plante altoite de la două cultivaruri, unul autohton Oltenia și un hybrid provenit din import Romanța F1. Aceste două cultivaruri au fost altoite pe portaltoiul Macis F1 și au fost cultivate utilizând trei scheme de cultură detaliate în capitolul 5 rezultând astfel 5000, 4000 și 3000 pl/ha.
Pentru a observa modul de comportare al celor două cultivaruri altoite în condițiile pedoclimatice de pe nisipurile de la Dăbuleni precum și interacțiunea celor trei factori s-au făcut o serie de observații și determinări pe fiecare an în parte (2015-2017) și interpretate apoi statistic ca medii ale celor trei ani.
Observațiile au vizat procesele fiziologice (variația diurnă a fotosintezei și variația diurnă a transpirației) și elementele de fructificare ( numărul de fructe/plantă, greutatea medie a fructului (kg), producția (t/ha)) precum și calitatea producției obținute (conținut apă (%), S.U.T. (%), S.U.S. (%), aciditate titrabilă (g acid malic/100g s.p.), conținut glucide (%), conținut nitrați (mg/kg fruct), vitamina C (mg/100g s.p.)
Rezultate obținute în anul 2015
Procesele fiziologice care sunt reprezentative în dezvoltarea plantelor de pepene verde au fost influențate atât de factorii studiați cât și de condițiile climatice ale anului de cultură. Variația diurnă a fotosintezei a fost observată pe întreg parcursul zilei începând de la ora 9 dimineața și încheind la ora 15 după amiaza. Rezultatele înregistrate la hibridul Romanza F1 în cultură nealtoită arată că variația diurnă a fotosintezei a înregistrat la ora 9 valori cuprinse între 13,19-18,16 µmol CO2/m2/s (tabelul 7.2.1). La ora 12 valorile au fost cuprinse între 12,64-15,58 µmol CO2/m2/s, crescând numai la o desime a plantelor de 4000 /ha, iar la ora 15 a înregistrat valori cuprinse între 12,29-23,12 µmol CO2/m2/s. La această oră fotosinteza a crescut la un număr de 3000 pl/ha, la celelalte două desimi scăzut în comparație cu ora 12.Observând valoarea medie a fotosintezei pe întreaga durată a zilei se constată că fotosinteza a fost foarte intensă la o desime de 5000 pl/ha, urmată de desimea de 3000 pl/ha și cea mai mică la 4000 pl/ha.
Tabelul 7.2.1./Table 7.2.1.
Variația diurnă a fotosintezei în anul 2015/
The diurnal variation of photosynthesis in 2015 year
În cultură altoită la același hibrid, variația diurnă a fotosintezei a înregistrat la ora 9 valori cuprinse între 8,27-14,69 µmol CO2/m2/s. La ora 12 variația diurnă a fotosintezei a crescute la toate cele trei desimi de plantare în comparație cu ora 9 înregistrându-se valori cuprinse între 12,43-23,35 µmol CO2/m2/s, iar la ora 15 a înregistrat valori cuprinse între 8,32-19,84 µmol CO2/m2/s, scăzând la desimi de 5000 și 4000 pl/ha.
Soiul autohton Oltenia, în cultură nealtoită a avut o variația diurnă a fotosintezei la ora 9 cuprinsă între 11,46-28,25 µmol CO2/m2/s. La ora 12 aceasta atinge valori de la 16,52 la 29,07 µmol CO2/m2/s, iar la ora 15 a înregistrat valori cuprinse între 3,25-26,45 µmol CO2/m2/s.
În cultură altoită la același soi, variația diurnă a fotosintezei a înregistrat la ora 9 valori cuprinse între 10,52-20,65 µmol CO2/m2/s. La ora 12 variația diurnă a fotosintezei a înregistrat valori cuprinse între 6,79-25,29 µmol CO2/m2/s ,iar la ora 15 între 3,61-7,74 µmol CO2/m2/s.
Comparând cele două cultivaruri în cultură nealtoită se constată că soiul autohton Oltenia a înregistrat o variație diurnă a fotosintezei mai mare decât hibridul Romanza F1 la toate cele trei desimi de plantare în timp ce la cultura altoită același soi a avut valori superioare numai la desimi de 5000 și 4000 pl/ha.
Variația diurnă a transpiraței la hibridul Romanza F1 în cultură nealtoită a înregistrat la ora 9 valori cuprinse între 1,26-1,54 mmoli H2O/m2/s (tabelul 7.2.2.). La ora 12 procesul de transpirație crește înregistrând valori cuprinse între 2,73-3,44 mmoli H2O/m2/s, iar la ora 15 aceste valori sunt superioare valorilor de la prânz fiind cuprinse între 2,86-3,77 mmoli H2O/m2/s.
Tabelul 7.2.2./ Table 7.2.2.
Variația diurnă a transpirației în anul 2015/
The diurnal variation of perspiration in 2015 year
Romanza F1 în cultură altoită a înregistrat o variație diurnă a transpiraței la ora 9 aproape dublă față de cultura nealtoită, cuprinse între 2,10-2,84 mmoli H2O/m2/s. La ora 12 de asemenea valoarea transpirației a crescut la toate cele trei desimi de plantare fiind între 2,91-4,01 mmoli H2O/m2/s, iar la ora 15 a înregistrat valori mai mici față de cultura nealtoită, între 2,20-3,67 mmoli H2O/m2/s.
În cea ce privește soiul Oltenia în cultură nealtoită variație diurnă a transpiraței a înregistrat la ora 9 valori cuprinse între 2,25-3,61 mmoli H2O/m2/s. La ora 12 valorile cresc și variază între 3,15-6,06 mmoli H2O/m2/s, iar la ora 15 când datorită temperaturilor mai ridicate valorile cresc la desimea de 4000 pl/ha ( 4,54 mmoli H2O/m2/s ) iar la celelalte scad față de ora 12 (tab.7.2.3).
În cultură altoită la același soi, variație diurnă a transpiraței a înregistrat la ora 9 valori cuprinse între 2,57-3,84 mmoli H2O/m2/s, la ora 12 valorile s-au situat între 4,62-5,78 mmoli H2O/m2/s, iar la ora 15 valorile scad fiind între 3,21-4,36 mmoli H2O/m2/s .
Elementele de fructificare au fost monitorizate pe fiecare factor în parte și după aceea ca interacțiunea factorilor.
Pentru factorul A (cultivarul Romanza F1 și Oltenia) care a fost luat în cultură s-a constatat că nu a influențat numărul de fructe/plantă, acesta fiind de 1,7 fructe/plantă la ambele cultivaruri, iar greutatea medie a fructelor a fost de 5,2 la Romanza F1 și 5,6 la Oltenia (tabelul 7.2.3).
Tabelul 7.2.3./ Table 7.2.3.
Numărul mediu de fructe/plantă și
greutatea medie a unui fruct în funcție de cultivar în anul 2015/
The average number of fruit / plant and
the average fruit weight according to cultivar in 2015 year
Pentru cel de-al doi-lea factor, B (tipul de cultură) se observă că numărul de fructe/plantă a fost de 2 la plantele nealtoite și de 1,3 la cele altoite (tabelul 7.2.4), în timp ce greuatatea medie a unui fruct a fost mai mare cu 100 g la cultura altoită.
Tabelul 7.2.4/ Table 7.2.4
Influența altoirii asupra numărului de fructe/
plantă și greutății medii a unui fruct în anul 2015/
The influence of grafting on the fruit / plant number
and the weight of the fruit in 2015 year
Desimea plantelor de pepene verde la unitatea de suprafță (factorul C) a influențat numărul de fructe/plantă și greutatea medie a unui fruct (tabelul 7.2.5).
Numărul de fructe/plantă a crescut odată cu scăderea numărului de plante la unitatea de suprafață de la 1,1 fructe/plantă la 5000/ha la 1,9 fructe/plantă la 4000/ha crescând la 2,1 fructe/plantă la desimi de 3000 plante/ha. Greutatea medie a fructului a variat de la 5,2 kg la 3000pl/ha la 5,6 kg la 4000 pl/ha.
Tabelul 7.2.5/ Table 7.2.5.
Influența desimii de plantare asupra
numărului de fructe/plantă și greutății medii a unui fruct în anul 2015/
The influence of planting density on
the number of fruit / plant and the average weight of a fruit
În interacțiune cei trei factori au determinat o creșetere a numărului mediu de fructe /plantă care a variat de la 1,4 la 2,1. Hibridul Romanza F1 în cultură nealtoită a realizat 2,1 fructe/plantă cu o greutate medie de 4,4 kg/fruct, prin altoire a scăzut numărul de fructe la 1,7 fructe/plantă, dar a crescut greutatea fructului la 6,2 kg/fruct (tabelul 7.2.6).
Tabelul 7.2.6/ Table 7.2.6
Influența tipului culturii asupra numărului de fructe/plantă
și greutății medii a unui fruct la același cultivar în anul 2015/
The influence of culture type on
the number of fruit / plant and the average weight of a fruit according to cultivar in 2015 year
La soiul Oltenia, atât numărul de fructe/plantă cât și greutatea unui fruct au fost mai mici la plantele altoite față de cele nealtoite.
Indiferent de cultivar, numărul de fructe/plantă a crescut concomitent cu scăderea desimii de la 5000 plante/ha la 4000 plante/ha și a scăzut la desimi de 3000 plante/ha (tabelul 7.2.7.).
La hibridul Romanza F1, greutatea unui fruct a crescut de la 5 kg/fruct la desimea de 5000 plante/ha la 5,8 kg/fruct la desimea de 4000 plante/ha și a scăzut la 5,2 kg/fruct la desimea de 3000 kg/fruct. La soiul Oltenia greutatea fructelor a scăzut concomitant cu scăderea desimii de plantare.
Tabelul 7.2.7./ Table 7.2.7.
Influența desimii de plantare asupra numărului de fructe/plantă
și greutății medii a unui fruct la același cultivar în anul 2015/
The influence of planting density onthe number of fruit / plant
and the average weight of a fruit to on same cultivar in 2015 year
La același tip de cultură, numărul de fructe/plantă a crescut o dată cu scăderea desimii de plantare la 4000 plante/ha și a scăzut la desimi mici (tabelul 7.2.8).
Tabelul 7.2.8/ Table 7.2.8.
Influența desimii de plantare asupra numărului de fructe/plantă
și greutății medii a unui fruct la aceiași metodă de cultivare în anul 2015/ The influence of planting density onthe number of fruit / plant
and the average weight of a fruit to on same culture type in 2015 year
Greutatea unui fruct a fost cuprinsă între 5,2-5,6 kg/fruct la Romanza F1 și între 5,3-5,7 kg/fruct la Oltenia.
Numărul de fructe/plantă și greutatea medie a unui fruct au fost dependente de factorii luați în studiu (tabelul 7.2.9).
Numărul de fructe/plantă a crescut concomitant cu reducerea numărului de plante/ha indiferent de cultivar și tipul de cultură. La hibridul Romanza F1, în cultură nealtoită numărul de fructe/plantă a crescut de la 1,1 fructe/plantă la 2,9 fructe/plantă, la fel și în cultura altoită crește de la 0,8 la 1,5 fructe/plantă. La soiul Oltenia în cultură nealtoită numărul de fructe/plantă a crescut de la 1,6 fructe/plantă la 2,2 fructe/plantă, crescând și la cultura altoită de la 0,8 la 1,8 fructe/plantă.
Tabelul 7.2.9/ Table 7.2.9
Influența interacțiunii factorilor studiați asupra asupra
numărului de fructe/plantă și greutății medii a unui fruct în anul 2015/
The influence of factors interaction on
the number of fruit / plants and the average weight of a fruit in 2015 year
Greutatea medie a unui fruct a crescut odată cu scăderea desimii de plantare de la 5000 plante/ha la 4000 plante/ha scăzând la un număr de 3000 plante/ha la Romanza F1 și a scăzut concomitant cu reducerea desimii de plantare la Oltenia. Numărul mare de fructe/plantă a determinat creșteri mai mici în greutate a fructelor datorită concurenței pentru hrană a acestora.
Producțiile obținute în anul 2015 au fost relative scăzute. S-au obținut 26,3 t/ha la hibridul Romanza și 35,5 t/ha la soiul Oltenia (tabelul 7.2.10) evidențiindu-se soiul autohton pentru condițiile climatice ale acestui an.
Tabelul 7.2.10/ Table 7.2.10
Influența cultivarului asupra producției de pepeni verzi în anul 2015/
The influence of the cultivar on the production of watermelon in 2015 year
DL 5% =13,33 t/ha; DL 1% =30,78 t/ha; DL 0,1% =97,96 t/ha
Comparând producțiile în funcție de tipul de cultură se constată o diferență negativă la cultura altoită comparativ cu cea nealtoită. Această diferență a fost de 14,8 t. și se poate justifica prin faptul că imediat după plantare a intervenit o ploaie însoțită de grindină care a afectat răsadul abia plantat, plantele altoite refăcându-se mai greu. Astfel, plantele nealtoite au realizat o producție medie de 38,3 t/ha, iar cele altoite au realizat o producție de 23,5 t/ha diferența fiind semnificativ negativă (tabelul 7.2.11).
Tabelul 7.2.11/ Table 7.2.11
Influența tipului de cultură asupra producției de pepeni verzi în anul 2015/
The influence of the culture type on the production of watermelon
in 2015 year
DL 5%=9,73 t/ha; DL 1%=16,1 t/ha; DL 0,1%=30,13 t/ha
Numărul de plante la unitatea de suprafață a evidențiat schema de plantare cu 4000 pl/ha unde s-au obținut o producție de 37,8 t/ha, cu 8,2 t/ha mai mult decât la 5000 pl/ha când s-au obținut 29,6 t/ha (tabelul 7.2.12).
Tabelul 7.2.12 /Table 7.2.12
Influența desimilor de plantare asupra producției de pepeni verzi în anul 2015/The influence of planting density on the production of watermelon in 2015 year
DL 5%=8,16 t/ha; DL 1%=11,38 t/ha; DL 0,1%=15,67 t/ha
Prin reducerea desimii de plantare la 4000 plante/ha a crescut numărul de fructe recoltate și greutatea medie a unui fruct, determinând creșteri ale producției cu 8,2 t/ha, creștere semnificativă din punct de vedere statistic. Reducerea desimii la 3000 plante/ha a determinat scăderi ale producției de pepene verde datorate greutății mici a fructelor. În condițiile specifice anului 2015, la ambele cultivaruri producțiile au fost mai mari la plantele nealtoite (tabelul 7.2.13).
Tabelul 7.2.13/ Table 7.2.13
Influența tipului de cultură asupra producției de pepeni verzi
la același soi în anul 2015/
The influence of the culture type on watermelon production
according to cultivar in 2015 year
DL 5%=13,62 t/ha;; DL 1%=22,54 t/ha; DL 0,1%=42,18 t/ha
Cea mai bună comportare din punct de vedere al producțiilor a avut-o soiul Oltenia în cultură nealtoită, care a realizat 49,1 t/ha. În cultura altoită, producțiile au fost de 21,8 t/ha, diferența față de nealtoit fiind distinct semnificativ negativă.
La cele două cultivaruri, producțiile medie au crescut la o desime de 4000 plante/ha față de 5000 plante/ha, dar au scăzut la desimii de 3000 plante/ha (tabelul 7.2.14).
Tabelul 7.2.14./Table 7.2.14.
Influența desimii de plantare la același cultivar în anul 2015/
The influence of planting density on the production of watermelon
according to cultivar in 2015 year
DL 5% =11,66 t/ha; DL 1% =16,06 t/ha; DL 0,1% =22,11t/ha
La aceeași desime de plantare producțiile au fost mai mari la soiul Oltenia față de hibridul Romanza F1.
În raport de tipul de cultură, producțiile de pepeni au fost mai mari la desimea de 4000 plante/ha și mai mici la desimea de 3000 plante/ha comparativ cu Mt luat la 5000 pl/ha. La variatele altoite creșterile de producție au fost semnificativ pozitive la desimi de 4000 pl/ha față de martor (tabelul 7.2.15). De asemenea, producțiile au fost mai mari la plantele nealtoite față de cele altoite.
Tabelul 7.2.15./Table 7.2.15.
Influența desimii asupra producției de pepeni verzi la aceeași tip de cultură/
The influence of planting density on the production of watermelon
according to culture type in 2015 year
DL 5%=11,66 t/ha; DL 1%=16,06 t/ha; DL 0,1%=22,11 t/ha
Urmărind producțiile obținute prin interacțiunea celor trei factor se observă că la hibridul Romanza F1, în cultură nealtoită, producția a crescut odată cu reducerea numărului de plante/ha de la 22,6 t/ha la desimea de 5000 plante/ha la 31,4 t/ha la desimea de 3000 plante/ha (tabelul 7.2.16) evoluție realizată și de soiul Oltenia în cultură nealtoită.
Tabelul 7.2.16./Table 7.2.16.
Influența desimii de plantare la același tip de cultură și cultivar
asupra producției de pepeni verzi în anul 2015/
The influence of planting density on the production of watermelon
according to culture type and cultivar in 2015 year
DL 5%=16,53 t/ha;DL 1%=22,77 t/ha ; DL 0,1%=31,35 t/ha
În cultură altoită,la hibridul Romanza F1 producția de pepeni a crescut odată cu scăderea desimii înregistrându-se 22,9 t/ha la desimea de 5000 plante/ha și 39 t/ha la desimea de 4000 plante/ha. Reducerea desimii la 3000 plante/ha a determinat scăderi ale producției la 13,5 t/ha.
Soiul Oltenia a realizat cele mai mari producții în cultură nealtoită față de altoit, acestea fiind mai mari la desimea de 4000 plante/ha atât la cultura nealtoită cât și la cea altoită.
La pepenii verzi, cultivarul, metoda de cultură, schema de plantare alături de celelalte verigi tehnologice au influențat calitatea fructelor. Rezultate bune de calitate au fost obținute la ambele cultivaruri în cultură altoită, la o densitate de plantare de 3000de plante /ha. Atât la Romanza F1 cât și la Oltenia însușirile de calitate cresc procentual cu reducerea numărului de plante/ha (tabelul 7.2.17).
Tabelul 7.2.17./Table 7.2.17.
Influența cultivarului, tipului de cultură și a densimii de plantare asupra
calității fructelor de pepeni verzi în anul 2015/
The Influence of cultivar, culture type and plant density on
the quality of the fruit watermelon in 2015 year
Se presupune că prin creșterea numărului de plante la unitatea de suprafață se poate asigura o suprafață foliară mai mare și un randament fotosintetic ridicat. Pe măsura înaintării în vegetație plantele cresc, intervine suprapunerea etajelor foliare, și apare umbrirea și ca o consecință a acesteia efectul pozitiv inițial al nr mare de plante/ha devine negativ. În aceste situații plantele cu o densitate mare se alungesc în dorința de a găsi lumină, se umbresc, iar aparatul foliar nu mai este utilizat în întregime (CHICHEA , 2000).
Conținutul de substanță uscată totală crește procentual cu reducerea numărului de plante /ha, iar cele mai mari valori au fost determinate la soiul Oltenia în cultură altoită, la o densitate de 3000plante/ha (11,47%). O dată cu creșterea conținutului de substanță uscată totală scade procentual cantitatea de apă din fructele de pepeni verzi.
Substanța uscată solubilă a prezentat cele mai mari valori la fructele obținute din plante altoite, plantate la o densitate de 3000 plante/ ha (10 % la cultivarul Romanza F1 și 10,2 % la soiul Oltenia).
Aciditatea titrabilă a prezentat valori mai mari la fructele obținute din cultura cu 5000 plante/ha (0,17 g acid malic la 100g substanță proaspătă la cultivarul Romanza F1 și 0,18 g acid malic la 100g substanță proaspătă la cultivarul Oltenia).
Acumularea glucidelor are loc prin translocarea acestora din organele asimilatoare în cele de depozitare, în majoritatea cazurilor sub formă de zaharoză, alteori sub formă de D-sorbitol, rafinoză sau heptuloză (GHERGHI și colab., 1983).
Conținutul în glucide din fructele de pepeni verzi a fost influențat de cultivarul luat în studiu, metoda de cultură și densimea de plantare. Glucidele fiind produsul primar rezultat în procesul de fotosinteză, poate fi influențat de intensitatea acestui proces fiziologic. În variantele cu densitate mare în fructele de pepeni verzi conținutul de glucide a fost mai scăzut comparativ cu varianta în care numărul de plante a fost doar de 3000/ha. Cel mai mare conținut de glucide a fost determinat la cultivarul Romanza F1, în cultură altoită, la densitatea de 3000 plante/ha ( 8,85%).
Conținutul în vitamina C este un caracter de soi și poate fi influențat de condițiile de cultură și de cele climatice. Cele mai mari valori au fost determinate la cultivarul Oltenia, în cultură nealtoită, la desimea de 3000 plante/ha.
A fost determinat și conținutul de nitrați din miezul fructelor, iar valorile obținute arată în unele variante o depășire a Limitelor Maxim Admise de normele în vigoare (100 mg/kg produs). Conținutul de nitrați a fost cuprins între 65mg/kg produs la soiul Oltenia, în cultură nealtoită, la o desime de 5000 plante/ha și 141mg/kg produs la cultivarul Romanza F1, în cultură nealtoită și o desime de 3000 plante/ha. Datele prezentate demonstrează că la ambele cultivaruri conținutul de nitrați a fost mai mare în variantele în care desimea plantelor a fost mai scăzută.
Alături de factorii tehnologici, factorii climatici au o influență deosebită asupra conținutului de nitrați din plantă. Efectul condițiilor climatice se manifestă în special prin factorul umiditate, care favorizează creșterea vegetativă, mai ales când survine în veri secetoase, precedate de perioade umede. Nebulozitatea mare, excesul de umiditate, temperatura aerului scăzută sunt condiții care contribuie la acumularea nitraților în plantă și fruct.
Dacă analizăm influența desimii de plantare din tabelul 7.2.18 se poate observa o îmbunătățire a calității fructelor de pepeni verzi cu reducerea numărului de plante/ha. Conținutul de nitrați crește cu reducerea numărului de plante/ha. La desimea de 5000 de plante/ha consumul de îngrășăminte/plantă este mai redus față de desimea de 3000 plante/ha.
Tabelul 7.2.18
Influența densimii de plantare asupra calității fructelor de pepeni verzi în anul 2015/
The influence of planting density on the quality of fruit watermelon in 2015
Tabelul 7.2.19./Table 7.2.19.
Influența tipului de cultură asupra calității fructelor de pepeni verzi
la același cultivar în anul 2015/
The influence of the type of culture on the quality of the fruit of the watermelon
to the same cultivar in 2015 year
Analizând influența cultivarului și a tipului de cultură asupra calității fructelor de pepeni verzi din datele tabelului 7.2.19 se poate observa că cele mai bune rezultate au fost obținute la cultivarul Oltenia în cultură altoită (10,80% SUT, 10% SUS, 8,51 % glucide și 9,39 mg/100g s.p vitamina C (tabelul 7.2.19).
Altoirea plantelor a influențat calitatea fructelorla unele componente biochimice. S-au obținut creșteri procentuale ale conținutului de substanță uscată totală, substanță uscată solubilă și glucide (tabelul 7.2.20). Conținutul de vitamina C a fost cu 2,06 mg/100g s.p mai mare în varianta nealtoită comparativ cu cea altoită.
Tabelul 7.2.20/Table 7.2.20
Influența tipului de cultură asupra calității fructelor de pepeni verzi în anul 2015/
The influence of the type of culture on the quality of the fruit of watermelons in 2015
Cele două cultivaruri, Romanza F1 și Oltenia s-au comportat bine din punct de vedere calitativ în condițiile solurilor nisipoase, dar rezultate mai bune au fost obținute la cultivarul Oltenia (tabelul 7.2.21).
Tabelul 7.2.21
Influența cultivarului asupra calității fructelor de pepeni verzi în anul 2015/
The influence of the cultivar on the quality of the fruit of watermelons in 2015
Condițiile climatice din perioada de vegetație a culturii de pepeni verzi au influențat în mod determinant calitatea nutrițională a fructelor, cât și procesul de maturare. În perioada de creștere intensă a plantelor și fructelor au fost înregistrate temperaturi normale pentru acea perioadă, iar umiditatea solului a fost menținută la valori normale din precipitații și din irigații. În faza de maturare a fructelor, care corespunde lunilor iunie și iulie, condițiile climatice au fost prielnice pentru cultura de pepeni verzi (144,2 mm precipitații, temperaturi maxime cuprinse între 36,1 0C și 39,2 0C). Altoirea plantelor, o desime optimă de plantare precum și alegerea corectă a cultivarului poate reduce perioada de vegetație a culturii fără a afecta calitatea nutrițională a fructelor. Îmbunătățind astfel unele secvențe tehnologice se poate evita perioada cu temperaturi foarte ridicate și secetă care poate influența producția atât calntitativ cât și calitativ.
Rezultate obținute în anul 2016
În condițiile climatice ale anului 2016 la plantele de pepene verde s-a monitorizat variația unor indici fiziologici la cele două cultivaruri Romanza F1 și Oltenia.
În luna iulie rata fotosintezei la hibridul Romanza F1 a înregistrat la ora 9 valori între 6,90 µmol/m2/s la plantele nealtoite cultivate la desimea de 4000 pl/ha și 23,0 µmol/m2/s la plantele altoite cultivate la desimea de 4000 pl/ha. La ora 12 valorile au oscilat între 5,38 µmol/m2/s la plantele nealtoite cultivate la desimea de 5000 pl/ha și 15,30 µmol/m2/s la plantele nealtoite cultivate la desimea de 3 000 pl/ha; la ora 15 valorile au oscilat între 6,10 µmol/m2/s la plantele nealtoite cultivate la desimea de 5 000 pl/ha și 16,71 µmol/m2/s la plantele altoite cultivate la desimea de 4 000 pl/ha (tabelul 7.2.22)
Tabelul 7.2.22./Table 7.2.22.
Variația diurnă a fotosintezei în anul 2016/
The diurnal variation of photosynthesis in 2016 year
Valorile mediei zilnice ale fotosintezei au oscilat între 7,98 µmol CO2/m2/s la plantele nealtoite și la un număr de 5000 plante/ha și 16,83 µmol CO2/m2/s la plantele altoite cultivate la 4000 pl/ha. La plantele altoite, la hibridul Romanza F1 fotosinteza s-a dublat și triplat la desimea de 4 000 plante/ha.
La soiul Oltenia rata fotosintezei a înregistrat la ora 9 valori care au oscilat între 7,35 µmol CO2/m2/s la plantele altoite cultivate la desimea de 3000 plante/ha și 19,33 µmol CO2/m2/s la plantele nealtoite cultivate la desimea de 5000 plante/ha; la ora 12 valorile au oscilat între 4,69 µmol CO2/m2/s la plantele nealtoite cultivate la desimea de 5000 pl/ha și 17,52 µmol CO2/m2/s la plantele nealtoite cultivate la desimea de 4000 plante/ha iar la ora 15 valorile au oscilat între 3,27 µmol CO2/m2/s la plantele nealtoite cultivate la desimea a de 5000 plante/ha și 13,00 µmol CO2/m2/s la plantele nealtoite cultivate la desimea de 4000 plante/ha;
Valorile mediei zilnice au oscilat între 8,53 µmol CO2/m2/s la plantele nealtoite și la desimea de 5000 plante/ha și 12,80 µmol CO2/m2/s la plantele altoite cultivate la 4000 pl/ha. Soiul Oltenia are o afinitate redusă față de portaltoi deoarece rata fotosintezei a înregistrat valori mai ridicate la plantele nealtoite.
Tabel 7.2.23./Table 7.2.23.
Variația diurnă a transpirației în anul 2016/
The diurnal variation of perspiration in 2016 year
Rata transpirației foliare la pepenii verzi la cultivarul Romanza F1 a înregistrat următorele valori (tabelul 7.2.23): la ora 9 valorile au oscilat între 1,25 mmoli H2O/m2/s la plantele nealtoite (5000 plante/ha) și 3,17 mmoli H2O/m2/s la plantele altoite (4000 plante/ha); la ora 12 valorile au oscilat între 3,09 mmoli H2O/m2/s la plantele nealtoite (5000 plante/ha) și 5,34 mmoli H2O/m2/s la plantele altoite (5000 plante/ha); la ora 15 valorile au oscilat între 2,45 mmoli H2O/m2/s la plantele nealtoite (5000 plante/ha) și 5,78 mmoli H2O/m2/s la plantele altoite (4 000 plante/ha).
Valorile mediei zilnice au variat de la 2,26 mmoli H2O/m2/s la plantele nealtoite (5000 plante/ha) la 4,42 mmoli H2O/m2/s la plantele altoite (5000 plante/ha).
Rata transpirației foliare la soiul Oltenia a înregistrat următorele valori: la ora 9 acestea au oscilat între 0,48 mmoli H2O/m2/s la plantele nealtoite (5000 plante/ha) și 3,92 mmoli H2O/m2/s la plantele altoite (4000 plante/ha); la ora 12 valorile au oscilat între 2,08 mmoli H2O/m2//s la plantele altoite (4000 plante/ha) și 8,72 mmoli H2O/m2/s la plantele nealtoite (4000 plante/ha); la ora 15 valorile au oscilat între 1,57 mmoli H2O/m2//s la plantele altoite (4000 plante/ha) și 4,60 mmoli H2O/m2/s la plantele altoite (4000 plante/ha).
Valorile mediei zilnice au fost cuprinse între 2,35 mmoli H2O/m2/s la plantele nealtoite (5000 plante/ha) și 4,86 la plantele nealtoite (4000 plante/ha).
Tabelul 7.2.24./Table 7.2.24.
Numărul mediu de fructe/plantă și
greutatea medie a unui fruct în funcție de cultivar în anul 2016/
The average number of fruit / plant and
the average fruit weight according to cultivar in 2016 year
Numărul mediu de fructe recoltate/plantă, la hibridul Romanza F1 a fost de 1,7 , iar la soiul Oltenia de 2,2 fructe/plantă (tabelul 7.2.24). Greutatea medie a fructelor a fost aceeași la ambele cultivaruri, 6,3 kg/fruct.
Metoda de cultivare folosită a influențat numărul de fructe/plantă și greutatea medie a unui fruct. Numărul mediu de fructe/plantă a fost de 1,9 la nealtoit și 2 la altoit , iar greutatea medie a fructului a fost la nealtoit de 5,9 kg iar la altoit de 6,8 kg (tabelul 7.2.25).
Tabelul 7.2.25/Table 7.2.25.
Influența altoirii asupra numărului de fructe/plantă și greutății medii a unui fruct în anul 2016/
The influence of grafting on the fruit / plant number and the weight of the fruit in 2016 year
Desimea plantelor de pepene verde a influențat diferit numărul de fructe/plantă și greutatea medie a unui fruct (tabelul tabelul 7.2.26).
Tabelul 7.2.26./Table 7.2.26.
Influența desimii de plantare asupra
numărului de fructe/plantă și greutății medii a unui fruct în anul 2016/
The influence of planting density on
the number of fruit / plant and the average weight of a fruit in 2016 year
Numărul de fructe/plantă a crescut concomitent cu scăderea desimii plantelor. La desimea de 5000 plante/ha s-au obținut 1,6 fructe/plantă, la 4000 plante/ha s-au obținut 1,8 fructe/plantă, iar la scăderea desimii de plantare la 3000 plante/ha, numărul de fructe a crescut la 2,5 fructe/plantă.
Greutatea medie a unui fruct a crescut odată cu scăderea desimii de la 5000 la 4000 plante/ha de la 6,0 la 7,0 kg/fruct, dar a scăzut la 5,9 kg/fruct la desimea de 3000 plante/ha, scădere datorată numărului de fructe formate/plantă.
În ceea ce privește influența altoirii asupra numărului de fructe și a greutății medii a unui fruct la același cultivar se constată diferențe între variantele studiate (tabelul 7.2.27)
Tabelul 7.2.27./Table 7.2.27.
Influența tipului culturii asupra numărului de fructe/plantă
și greutății medii a unui fruct la același cultivar în anul 2016/
The influence of culture type on the number of fruit / plant and the average weight of a fruit according to cultivar in 2016 year
La cultivarul Romanza F1 atât numărul de fructe/plantă cât și greutatea medie a unui fruct au fost mai mari la plantele altoite față de cele nealtoite. Astfel, la plantele nealtoite s-au obținut 1,4 fructe/plantă cu o greutate medie de 5,6 Kg, iar la plantele altoite s-au obținut 2 fructe/plantă cu o greutate medie de 7 kg/fruct. La cultivarul Oltenia numărul de fructe a scăzut de la 2,3 la plantele nealtoite la 2,1 fructe/plantă la plantele altoite, iar greutatea medie a unui fruct a crescut de la 6,1 kg/fruct la plantele nealtoite la 6,5 kg/fruct la plantele altoite.
În cadrul aceluiși cultivar, numărul de fructe/plantă a crescut odată cu scăderea desimii, iar greutatea medie a unui fruct a crescut odată cu scăderea desimii de la 5000 la 4000 plante/ha și a scăzut odată cu scăderea desimii la 3000 plante/ha (tabelul 7.2.28).
Tabelul 7.2.28./Table 7.2.28.
Influența desimii de plantare asupra numărului de fructe/plantă
și greutății medii a unui fruct la același cultivar în anul 2016/
The influence of planting density onthe number of fruit / plant
and the average weight of a fruit to on same cultivar in 2016 year
La cultivarul Romanza F1, numărul de fructe/plantă a fost cuprins între 1,4 la desimea de 5000 plante/ha și 2,2 la desimea de 3000 plante/ha, iar greutatea medie a unui fruct a variat de la 6,1 kg/fruct la desimea de 5000 plante/ha la 6,9 kg/fruct la desimea de 4000 plante/ha.
La Oltenia numărul de fructe/plantă a fost cuprins între 1,5 la desimea de 5000 plante/ha și 2,7 la desimea de 3000 plante/ha, iar greutatea medie a unui fruct a fost de 6 kg/fruct la desimea de 5000 plante/ha și 7 kg/fruct la desimea de 4000 plante/ha. La aceeași metodă de cultivare, numărul de fructe/plantă și greutatea medie a unui fruct a avut aceeași evoluție în funcție de desimea culturii (tabelul 7.2.29).
Tabelul 7.2.29./Table 7.2.29
Influența desimii de plantare asupra numărului de fructe/plantă
și greutății medii a unui fruct la aceiași metodă de cultivare în anul 2016/ The influence of planting density onthe number of fruit / plant
and the average weight of a fruit to on same culture type in 2016 year
Numărul de fructe/plantă a crescut indiferent de metoda de cultivare odată cu scăderea desimii de plantare, iar greutatea medie a unui fruct a marcat creșteri la desimea de 4000 plante/ha și a scăzut la desimi de 3000 plante/ha.
Analizând influența interacțiunii celor trei factori luați în studiu (cultivar, metodă de cultivare și desime de plantare) se constată că desimea de plantare și metoda de cultivare a avut cea mai mare influență asupra numărului de fructe/plantă și a greutății medii a unui fruct (tabelul 7.2.30).
Cel mai mare număr de fructe /plantă s-a înregistrat la cultivarul Oltenia nealtoit cu 3000 plante/ha (2,9 fructe/plantă) iar la cultivarul Romanza F1 cu plante altoite și în condițiile asigurării unei desimi de 3000 plante/ha (2,7 fructe/plantă). Cea mai mare greutate a unui fruct s-a înregistrat la cultivarul Romanza F1 în cultură altoită atunci când s-au asigurat 3000 plante/ha (8,2 kg/ha).
Tabelul 7.2.30./Table 7.2.30.
Influența interacțiunii factorilor studiați asupra asupra
numărului de fructe/plantă și greutății medii a unui fruct în anul 2016/
The influence of factors interaction on
the number of fruit / plants and the average weight of a fruit in 2016 year
La cultivarul Romanza F1 atât numărul de fructe/plantă cât și greutatea medie a unui fruct au fost mai mari la plantele altoite față de cele nealtoite, iar la cultivarul Oltenia numărul de fructe/plantă a fost mai mare la plantele nealtoite, iar greutatea medie a unui fruct a marcat creșteri la plantele altoite la desimi de 5000 și 3000 plante/ha.
Tabelul 7.2.31./Table 7.2.31.
Dinamica producției de pepene verde în funcție de factorii studiați/
Dynamics of watermelon production according to the studied factors
Au fost efectuate două recoltări, la data de 22 iulie și 1 august, producțiile realizate fiind foarte variate (tabelul 7.2.31). La cultivarul Romanza F1 la prima recoltare s-au obținut producții cuprinse între 15,8-23,5 t/ha la plantele altoite
Producțiile realizate de cultivarul Oltenia la prima recoltare au fost mult mai mici față de cele ale cultivarului Romanza F1 și au fost cuprinse între 13,3-18,8 t/ha la plantele nealtoite și între 12,0-16,0 t/ha la plantele altoite. Cea mai mare producție la data de 22 iulie a fost obținută la cultivarul Romanza F1 în cultură altoită la desimea de 4000 plante/ha (30 t/ha).
În ceea ce privește producțiile medii realizate de cele două cultivaruri acestea au fost de 42,8 t/ha la hibridul Romanza F1 și de 53,5 t/ha la soiul Oltenia diferența de producție dintre cele două cultivare fiind de 10,7 t/ha (tabelul 7.2.32).
Tabelul 7.2.32./Table 7.2.32.
Influența cultivarului asupra producției de pepeni verzi în anul 2016/
The influence of the cultivar on the production of watermelon in 2016 year
DL 5% = 21,62 t/ha; DL 1% = 49,94 t/ha; DL 0,1% = 158,94 t/ha
În cultura nealtoită s-a obținut o producție medie de 44,2 t/ha, iar prin altoirea plantelor de pepene verde s-a asigurat o creștere a producției medii de 7,9 t/ha, respective o producție medie de 52,1 t/ha (tabelul 7.2.33).
Tabelul 7.2.33./Table 7.2.33.
Influența tipului de cultură asupra producției de pepeni verzi în anul 2016/
The influence of the culture type on the production of watermelon
in 2016 year
DL 5% = 14,26 t/ha; DL 1% = 23,59 t/ha; DL 0,1% = 44,16 t/ha
În ceea ce privește influența desimii de plantare asupra producției de pepene verde se constată că, producția a crescut de la 48,2 t/ha la desimea de 5000 plante/ha la 49,9 t/ha la desimea de 4000 plante/ha (tabelul 7.2.34).
Tabelul 7.2.34./Table 7.2.34.
Influența desimii de plantare asupra
numărului de fructe/plantă și greutății medii a unui fruct în anul 2016/
The influence of planting density on
the number of fruit / plant and the average weight of a fruit
DL 5% = 7,65 t/ha; DL 1% = 10,54 t/ha; DL 0,1% = 14,51 t/ha
Scăderea desimii de plantare la 3000 plante/ha a determinat scăderea producției la 43,6 t/ha. Analizând influența metodei de plantare asupra producției de pepene verde la același cultivar se constată că, la cultivarul Romanza F1 prin altoire s-a realizat un spor de producți de 17,9 t/ha față de nealtoit, iar la cultivarul Oltenia, producția a scăut cu 2,2 t/ha la plantele altoite față de cele nealtoite (tabelul 7.2.35).
Tabelul 7.2.35./Table 7.2.35.
Influența tipului de cultură asupra producției de pepeni verzi
la același soi în anul 2016/
The influence of the culture type on watermelon production
according to cultivar in 2016 year
DL 5% = 20,15 t/ha; DL 1% = 33,35 t/ha; DL 0,1% = 62,42 t/ha
Astfel, la cultivarul Romanza F1 s-au obținut 33,8 t/ha în cultură nealtoită și 51,7 t/ha la cultură altoită, iar la cultivarul Oltenia producțiile medii au fost de 54,6 t/ha la cultura nealtoită și de 52,4 t/ha la cultura altoită.
La aceeași metodă de cultivare se mențin ridicate producțiile realizate de cultivarul Oltenia față de cele realizate de cultivarul Romanza F1, diferențele de producție fiind mult mai mari la plantele nealtoite. În cultură nealtoită hibridul Romanza F1 a realizat o producție medie de 33,8 t/ha, iar soiul Oltenia a realizat 54,6 t/ha, cu cu 20,8 t/ha mai mult, iar în cultură altoită romanza F1 a realizat 51,7 t/ha, iar Oltenia 52,4 t/ha cu 0,7 t/ha mai mult. Deci, în cultură nealtoită diferențele de producție între cele două cultivare sunt foarte mari, iar la cultura altoită producțiile celor două cultivaruri sunt foarte apropiate ca valoare.
La același cultivar desimea de plantare a influențat diferit producția de pepeni verzi (tabelul 7.2.36).
La hibridul Romanza F1 producțiile au fost de 41,3 t/ha la desimea de 5000 plante/ha, au crescut la 45,1 t/ha la desimea de 4000 plante/ha, ca apoi să scadă la 41,9 t/ha la 3000 plante/ha. Soiul Oltenia a înregistrat scăderi ale producției concomitant cu scăderea desimii de plantare, cea mai mare producție realizându-se la desimea de 5000 plante/ha 55 t/ha), iar cea mai mică la desimea de 3000 plante/ha (50,8 t/ha).
Tabelul 7.2.36./Table 7.2.36.
Influența desimii de plantare la același cultivar în anul 2016/
The influence of planting density on the production of watermelon
according to cultivar in 2016 year
DL 5% = 10,83 t/ha; DL 1% = 14,92 t/ha; DL 0,1% = 20,54 t/ha
Plantele nealtoite au înregistrat scăderi ale producției de pepene verde concomitant cu scăderea desimii de plantare, iar la plantele altoite s-au înregistrat creșteri ale producției de la 49,1 t/ha la desimea de 5000 plante/ha la 56,8 t/la la desimea de 4000 plante/ha și scăderi ale producției la 50,4 t/ha când s-a asigurat desimea de 3000 plante/ha (tabelul 7.2.37). Indiferent de desimea de plantare folosită, producțiile de pepeni verzi au fost mai ridicate la plantele altoite față de cele nealtoite. La desimea de 5000 plante/ha producțiile au fost de 47,3 t/ha la cultura nealtoită și 49,1 t/ha la cultura altoită, sporul de producție realizat fiind de 1,8 t/ha. La desimea de 4000 plante/ha, diferențele de producție dintre nealtoit și altoit sunt mai mari, 13,7 t/ha, producțiile realizate fiind de 43,1 t/ha la plantele nealtoite și de 56,8 t/ha la plantele altoite. Pentru desimea de 3000 plante/ha, producțiile de pepene verde au fost de 42,3 t/ha la plantele nealtoite și de 50,4 t/ha la plantele altoite.
Tabelul 7.2.37./Table 7.2.37.
Influența desimii asupra producției de pepeni verzi la
aceeași tip de cultură în anul 2016/
The influence of planting density on the production of watermelon
according to culture type in 2016 year
DL 5% = 10,83 t/ha; DL 1% = 14,92 t/ha; DL 0,1% = 20,54 t/ha
La aceeași desime de plantare, în toate situațiile, soiul Oltenia a realizat producții mai mari față de hibridul Romanza F1, diferențele de producție fiind de 13,7 t/ha la desimea de 5000 plante/ha, 9,7 t/ha la desimea de 4000 plante/ha și de 8,9 t/ha la desimea de 3000 plante/ha.
Menținând constant cultivarul și metoda de cultivare, desimea de plantare a influențat producția de pepene verde în mod diferit (tabelul 7.2.38).
La cultivarul Romanza F1 în cultura nealtoită cea mai mare producție a fost de 36,3 t/ha și s-a înregistrat la desimea de 5000 plante/ha, la celelalte desimi de plantare producțiile fiind cuprinse între 30,5 – 34,5 t/ha. La cultura altoită cea mai mare producție s-a înregistrat la desimea de 4000 plante/ha, aceata fiind de 59,7 t/ha, cu 13,4 t/ha mai mulf față de cea înregistrată la desimea de 5000 plante/ha și cu 10,5 t/ha mai mult decât cea de la desimea de 3000 plante/ha.
La soiul Oltenia cu plante nealtoite producțiile de pepene verde au scăzut odată cu scăderea desimii de plantare. Astfel, la desimea de 5000 plante/ha s-a realizat o producție de 58,2 t/ha, la desimea de 4000 plante/ha s-a realizat producția de 55,7 t/ha, iar la 3000 plante/ha producția a fost de 50 t/ha. Plantele de Oltenia altoite au asigura producții de 51,8 t/ha la desimea de 5000 plante/ha, 53,8 t/ha la desimea de 4000 plante/ha și 51,6 t/ha la desimea de 3000 plante/ha.
Tabelul 7.2.38./Table 7.2.38.
Influența desimii de plantare la același tip de cultură și cultivar
asupra producției de pepeni verzi în anul 2016/
The influence of planting density on the production of watermelon
according to culture type and cultivar in 2016 year
DL 5% = 15,32 t/ha; DL 1% = 21,11 t/ha; DL 0,1% = 29,06 t/ha
Deci, la plantele nealtoite, indiferent de cultivarul folosit cele mai bune rezultate de producție se obțin la desimea de 5000 plante/ha, iar la plantele altoite desimea de 4000 plante/ha asigură cele mai bune rezultate. Putem concluziona că, prin altoirea plantelor de pepene verde se reduce numărul de plante/ha de la 5000 la 4000 plante/ha. Scăderea desimii de plantare la 3000 plante/ha nu se justifică din punct de vedere al producțiilor realizate.
La hibridul Romanza F1 cea mai mare producție a fost de 59,7 t/ha și s-a realizat la cultura altoită folosind desind desimea de 4000 plante/ha, iar la soiul Oltenia cea mai mare producție, respective 58,2 t/ha s-a realizat la plantele nealtoite la desimea de 5000 plante/ha.
La toate cele trei desimi de plantare, hibridul Romanza F1 a realizat producții mai mari la plantele altoite față de cele nealtoite, diferențele de producție fiind de 10 t/ha la desimea de 5000 plante/ha, 29,2 t/ha la desimea de 4000 plante/ha și de 14,7 t/ha la desimea de 3000 plante/ha.
Soiul Oltenia a realizat producții mai ridicate la plantele nealtoite față de cele altoite la desimea de 5000 și 4000 plante/ha și ușoare creșteri prin altoire la desimea de 3000 plante/ha.
Tabelul 7.2.39./Table 7.2.39.
Influența cultivarului, tipului de cultură și a densimii de plantare asupra
calității fructelor de pepeni verzi în anul 2016/
The Influence of cultivar, culture type and plant density on
the quality of the fruit watermelon in 2016 year
Și în anul 2016 au fost urmărite elementele de caliatate la fructele de pepene verde (tabelul 7.2.39). Cele mai bune rezultate de calitate la cultivarul Romanza F1 au fost obținute în cultura altoită, la o densitate de 3000 de plante/ha (12,02% substanță uscată totală, 10,60% substanță uscată solubilă, 0,20 g acid malic la 100g s.p., aciditate titrabilă, 8,82% glucide, 10,56 mg vitamina C). La soiul Oltenia, de asemenea, au fost obținute rezultate mai bune în cultură altoită, dar la o densitate de 4000 de plante/ha.
Tabelul 7.2.40/Table 7.2.40.
Influența densimii de plantare asupra calității fructelor de pepeni verzi în anul 2016/
The influence of planting density on the quality of fruit watermelon in 2016
Dacă analizăm influența densimi de plantare din datele tabelului 7.2.40 se poate observa o îmbunătățire a calității fructelor de pepeni verzi cu reducerea numărului de plante/ha. În condițiile climatice ale anului 2016 cele mai bune rezultate au fost obținute la o densitate de 4000 plante/ha.
Analizând influența cultivarului și a metodei de cultură asupra calității fructelor de pepeni verzi din datele tabelului 7.2.41 se poate observa că cele mai bune rezultate au fost obținute la cultivarul Romantza în cultură altoită (11,19 % substanță uscată totală, 10,03% substanță uscată solubilă, 8,37 % glucide și 12,32mg vitamina C).
Tabelul 7.2.41./Table 7.2.41.
Influența tipului de cultură asupra calității fructelor de pepeni verzi
la același cultivar în anul 2016/
The influence of the type of culture on the quality of the fruit of the watermelon
to the same cultivar in 2016 year
Altoirea plantelor a influențat calitatea fructelor, s-au obținut creșteri procentuale ale conținutului de substanță uscată totală, substanșă uscată solubilă și glucide. La toate componentele studiate s-au obținut rezultate mai bune în varianta altoită comparatie cu cea nealtoită (tabelul 7.2.42).
Tabelul 7.2.42./Table 7.2.42.
Influența tipului de cultură asupra calității fructelor de pepeni verzi în anul 2016/
The influence of the type of culture on the quality of the fruit of watermelons in 2016
Cele două cultivare, Romantza și Oltenia s-au comportat bine din punct de vedere calitativ în condițiile solurilor nisipoase (tabelul 7.2.43). Cultivarul Romantza F1 a acumulat în fructe un conținut mai mare substanță uscată totală, substanță uscată solubilă și glucide, iar la cultivarul Oltenia a fost determinat în fructe un conținut mai mare de vitamina C.
Tabelul 7.2.43./Table 7.2.43.
Influența cultivarului asupra calității fructelor de pepeni verzi în anul 2016/
The influence of the cultivar on the quality of the fruit of watermelons in 2016
REZULTATE OBȚINUTE ÎN ANUL 2017
Anul 2017 a fost un an favorabil culturii de pepene verde, acumulările de substanțe organice fiind superioare celor înregistrate în ceilalți ani determinând creșterea elementelor de productivitate. Această creștere s-a corelat cu procesele fiziologice. La hibridul Romanza F1, la ora 9 rata fotosintezei a oscilat între 26,92 µmol CO2/m2/s la plantele nealtoite cultivate la desimea de 5000 pl/ha și 28,76 µmol CO2/m2/s la plantele nealtoite cultivate la desimea de 4000 pl/ha (tabelul 7.2.44).
Tabel 7.2.44./Table 7.2.44.
Variația diurnă a fotosintezei în anul 2017/
The diurnal variation of photosynthesis in 2017 year
Radiațiile fotosintetic active reprezintă regiunea spectrului electomagnetic care induce fotosinteza și include radiațiile cu lungimea de undă cuprinsă între 400 și 700 nm (Kubon, 1973), au rol în inducerea fotosintezei, precum și a transpirației prin realizarea mișcărilor fotoactive de deschidere a stomatelor și prin creșterea temperaturii frunzelor.
La plantele altoite valorile ratei fotosintezei au oscilat între 19,79 µmol CO2/m2/s la desimea de 5000 pl/ha și 29,97 µmol CO2/m2/s la plantele cultivate la desimea de 3000 pl/ha.
La ora 12 valorile au oscilat între 12,88 µmol CO2/m2/s la plantele nealtoite cultivate la desimea de 3000 pl/ha și 19,32 µmol CO2/m2/s la plantele nealtoite cultivate la desimea de 5000 pl/ha. La plantele altoite valorile ratei fotosintezei au oscilat între 27,74 µmol CO2/m2/s la desimea de 5000 pl/ha si 38,62 µmol CO2/m2/s la plantele cultivate la densitatea de 3000 pl/ha
Maximul fotosintezei s-a înregistrat la plantele altoite și cultivate cu un număr de 3000pl/ha.
La ora 15 valorile fotosintezei la plantele nealtoite au oscilat între 17,78 µmol CO2/m2/s la un număr de 3000 pl/ha și 24,26 µmol CO2/m2/s la 4 000 pl/ha. La plantele altoite valorile ratei fotosintezei au oscilat între 11,91 µmol CO2/m2/s la 5000 pl/ha și 33,05 µmol CO2/m2/s la plantele cultivate la desimea de 3000 pl/ha.
Valorile mediei zilnice au oscilat la plantele nealtoite între 19,55 µmol CO2/m2/s la 3000 pl/ha și 23,44 µmol CO2/m2/s la 4000 pl/ha.
La plantele altoite din Romanza F1 valorile mediei zilnice ale fotosintezei au oscilat între 19,81 µmol CO2/m2/s (5000 pl/ha) și 33,88 µmol CO2/m2/s (3000 pl/ha)
La soiul Oltenia la ora 9 rata fotosintezei a oscilat între 19,91 µmol CO2/m2/s la plantele nealtoite cultivate la desimea de 4000 pl/ha și 35,92 µmol CO2/m2/s 3000 pl/ha. La plantele altoite valorile ratei fotosintezei au oscilat între 25,85 µmol CO2/m2/s la desimea de 5000 pl/ha și 29,60 µmol CO2/m2/s la plantele cultivate la 3000 pl/ha.
La ora 12 valorile au oscilat între 32,03 µmol CO2/m2/s la plantele nealtoite cultivate la cu un număr de 3000 pl/ha și 40,83 µmol CO2/m2/s la 5000 pl/ha. La plantele altoite valorile ratei fotosintezei au oscilat între 27,11 µmol CO2/m2/s la 4000 pl/ha și 37,18 µmol CO2/m2/s la 3000 pl/ha.
La ora 15 valorile fotosintezei la plantele nealtoite au oscilat între 14,51 µmol CO2/m2/s la 3000 pl/ha și 25,02 µmol CO2/m2/s la 4000 pl/ha. La plantele altoite valorile ratei fotosintezei au oscilat între 19,26 µmol CO2/m2/s la 3000 pl/ha si 30,97 µmol CO2/m2/s la 5000 pl/ha.
Valorile mediei zilnice au oscilat la plantele nealtoite între 27,48 µmol CO2/m2/s la un număr de 3000 pl/ha și 27,90 µmol CO2/m2/s la 5000 pl/ha.
La plantele altoite din soiul Oltenia valorile mediei zilnice ale fotosintezei au oscilat între 26,39 µmol CO2/m2/s (4000 pl/ha) și 31,21 µmol CO2/m2/s (5000 pl/ha). Activitatea fotosintetică rămâne strict dependentă de schimbările sezoniere și diurne (fluctuațiile intensității luminii, temperatura frunzei, temperatura și umiditatea atmosferică (LAKSO,1985; GRUIA și colab.., 2011). MILICĂ și colab., 1982, arată că temperaturile optime pentru o fotosinteză intensă sunt cuprinse între 200C și 370C, cu unele variații în funcție de specie.
Soiul Oltenia suportă un număr mai mare de plante la unitatea de suprafață. Acest lucru are o justificare practică deoarece prin creștere se întrepătrund plantele ,intervalul dintre acestea se acoperă iar solul nisipos nu se supraâncălzește încălzindu-se astfel și aparatului vegetativ.
Rata transpirației foliare (tabelul 7.2.45) la cultivarul de pepenii verzi Romanza F1 a înregistrat următorele valori: la ora 9 acestea au oscilat între 3,62 mmol H2O/m2/s la plantele nealtoite cultivate la 5000 pl/ha și 5,79 mmol H2O/m2/s la plantele nealtoite cultivate la 4000 pl/ha. La plantele altoite valorile ratei transpirației foliare au oscilat între 4,21 mmol H2O/m2/s la 4000 pl/ha și 4,96 mmol H2O/m2/s la 3000 pl/ha.
La ora 12 valorile au oscilat între 4,37 mmol H2O/m2/s la plantele nealtoite cultivate cu un număr de 4000 pl/ha și 5,66 mmol H2O/m2/s la plantele nealtoite cultivate la 5000 pl/ha. La plantele altoite valorile ratei transpirației foliare au oscilat între 6,14 mmol H2O/m2/s la 4000 pl/ha și 7,17 mmol H2O/m2/s la 5000 pl/ha.
La ora 15 valorile transpirației foliare la plantele nealtoite au oscilat între 3,46 mmol H2O/m2/s la 3000 pl/ha și 7,82 mmol H2O/m2/s la 4000 pl/ha. La plantele altoite valorile ratei transpirației foliare au oscilat între 5,25 mmol H2O/m2/s la 5000 pl/ha și 8,65 mmol H2O/m2/s la 3000 pl/ha.
Valorile mediei zilnice au oscilat la plantele nealtoite între 4,07 mmol H2O/m2/s la desimea de 3000 pl/ha și 5,99 mmol H2O/m2/s la desimea de 4000 pl/ha.
La plantele altoite din soiul Romanza F1 valorile mediei zilnice ale transpirației foliare au oscilat între 5,25 mmol H2O/m2/s (5000 pl/ha) și 6,76 mmol H2O/m2/s (3000 pl/ha).
Maximul diurn (8,65 mmol H2O/m2/s) la rata transpirației foliare s-a înregistrat la Romanza F1 la plantele altoite și cultivate la desime de 3000 plante la hectar la ora 15.
Tabel 7.2.45./Table 7.2.45.
Variația diurnă a transpirației în anul 2017/
The diurnal variation of perspiration in 2017 year
La soiul Oltenia rata transpirației foliare a înregistrat următoarele valori: la ora 9 acestea au oscilat între 3,76 mmol H2O/m2/s la plantele nealtoite cultivate la desimea de 3000 pl/ha și 4,52 mmol H2O/m2/s la plantele nealtoite cultivate cu un număr de 4000 pl/ha. La plantele altoite valorile ratei transpirației foliare au oscilat între 4,94 mmol H2O/m2/s la 5000 de pl/ha și 5,46 mmol H2O/m2/s la 4000 de pl/ha.
La ora 12 valorile au fost cuprinse între 6,57 mmol H2O/m2/s la plantele nealtoite cultivate cu 3000 pl/ha și 7,71 mmol H2O/m2/s la plantele nealtoite cultivate cu 4000 de pl/ha. La plantele altoite valorile ratei transpirației foliare au oscilat între 6,46 mmol H2O/m2/s la desimea de 4000 pl/ha și 8,00 mmol H2O/m2/s la plantele cultivate la 3000 pl/ha.
La ora 15 valorile transpirației foliare la plantele nealtoite au oscilat între 6,22 mmol H2O/m2/s la 3000 pl/ha și 8,42 mmol H2O/m2/s la 4000 pl/ha. La plantele altoite valorile ratei transpirației foliare au oscilat între 8,53 mmol H2O/m2/s la 5000 pl/ha și 8,81 mmol H2O/m2/s la plantele cultivate la 3000 pl/ha.
Valorile mediei zilnice au oscilat la plantele nealtoite între 5,51 mmol H2O/m2/s la 3000 pl/ha și 6,88 mmol H2O/m2/s la 4000 pl/ha.
La plantele altoite din soiul Oltenia valorile mediei zilnice ale transpirației foliare au oscilat între 6,83 mmol H2O/m2/s (4 000 pl/ha) și 7,27 mmol H2O/m2/s (3 000 pl/ha). Maximul diurn (8,81mmol H2O/m2/s) la rata transpiratiei foliare s-a înregistrat la soiul Oltenia la plantele altoite și cultivate la 3000 plante la hectar la ora 15.
Temperatura, alături de intensitatea radiației solare, reprezintă principalul factor extern care influențează procesele de fotosinteză și transpirație. La plante, temperatura lor, depinde în general, în mare măsură de temperatura aerului înconjurător, precum și de intensitatea transpirației care limitează temperatura plantelor. Creșterea temperaturii mediului determină o creștere și a temperaturii frunzelor, fapt corelat cu creșterea intensității transpirației.
Temperatura acționează și asupra transpirației plantelor prin creșterea deficitului de vapori din atmosferă, a temperaturii frunzelor și a permeabilității protoplasmei pentru apă. Crescând temperatura aerului, umiditatea relativă a aerului scade, ca urmare diferența dintre presiunea vaporilor de apă din mediul înconjurător și cea din camera substomatică crește, ceea ce determină intensificarea procesului de transpirație. Pe măsură ce scade umiditatea relativă a aerului, crește deficitul presiunii vaporilor de apă, corelat cu intensificarea procesului de transpirație.
Deficitul de apă din plante diminuează intensitatea procesului de transpirație. Umiditatea moderată a solului favorizează absorbția apei de către rădăcini, transportul acesteia către frunze și ca urmare intensificarea procesului de transpirație.
Factorii stresanți pe solurie nisipoase acționează ca forțe deshidratante asupra speciilor cultivate în zona nisipurilor. Acțiunea maximă a factorilor stresanți cu temperatura aerului ridicată la 370C, umiditatea aerului scăzută la 25% și seceta pedologică se manifestă la ora 15.
În condițiile climatice ale anului 2017 elementele de fructificare precum numărul mediu de fructe/plantă a fost de 1,5 la Romanza F1 și 2,1 la Oltenia, iar greutatea medie a unui fruct a fost de 7 kg/fruct la Romanza F1 și 8,5 kg/fruct la Oltenia (tabelul 7.2.46). Cultivarul luat în cultură și cara s-a adaptat cel mai bine la condițiile climatice a fost Oltenia.
Tabelul 7.2.46./Table 7.2.46.
Numărul mediu de fructe/plantă și
greutatea medie a unui fruct în funcție de cultivar în anul 2017/
The average number of fruit / plant and
the average fruit weight according to cultivar in 2017 year
Tipul de cultură folosită a influențat numărul de fructe/plantă și greutatea medie a unui fruct aceasta fiind de 7,2 kg/fruct la plantele nealtoite și de 8,4 kg/ fruct la plantele altoite (tabelul 7.2.47).
Tabelul 7.2.47./Table 7.2.47.
Influența altoirii asupra numărului de fructe/
plantă și greutății medii a unui fruct în anul 2017/
The influence of grafting on the fruit /
plant number and the weight of the fruit in 2017 year
Numărul de plante la hectar, la cultura de pepene verde a influențat numărul de fructe recoltate/plantă și greutatea medie a unui fruct acestea prezentând valori crescânde concomitent cu scăderea desimii (tabelul 7.2.48).
Tabelul 7.2.48./Table 7.2.48.
Influența desimii de plantare asupra
numărului de fructe/plantă și greutății medii a unui fruct în anul 2017/
The influence of planting density on
the number of fruit / plant and the average weight of a fruit in 2017 year
La un număr de 5000 plante/ha s-au înregistrat 1,5 fructe/plantă cu o greutate medie de 7,1 kg/fruct, la 4000 de plante/ha s-au format 1,9 fructe /plantă cu o greutate medie de 7,7 kg, iar la 3000 plante/ha numărul de fructe a crescut la 2.1 fructe/plantă și au avut o greutate medie de 8,5 kg/fruct.
Din interacțiunea cultivarului cu tipul de cultură s-a observat că altoirea a influențat diferit numărul de fructe și greutatea medie a unui fruct. Astfel, hibridul Romanza F1 în cultură nealtoită a realizat 1,3 fructe/plantă cu o greutate medie de 6,3 kg/fruct la cultura nealtoită, iar prin altoire a crescut atât numărul de fructe cât și greutatea medie a unui fruct (tabelul 7.2.49).
Tabelul 7.2.49./Table 7.2.49.
Influența tipului culturii asupra numărului de fructe/plantă
și greutății medii a unui fruct la același cultivar în anul 2017/
The influence of culture type on the number of fruit / plant and
the average weight of a fruit according to cultivar in 2017 year
La soiul Oltenia, altoirea nu a influențat numărul de fructe, acest fiind de 2,1 pentru ambele tipuri de cultură, în schimb greutatea medie a unui fruct a crescut cu 900 g la altoit față de nealtoit.
Prin interacțiunea dintre cultivar și numărul de plante/ha, se constată că indiferent de cultivar, atât numărul de fructe/plantă cât și greutatea unui fruct au crescut concomitent cu scăderea desimii (tabelul 7.2.50). La hibridul Romanza F1, la un număr de 5000 plante/ha au fost recoltate în medie 1,4 fructe/plantă cu o greutate medie de 6,4 kg/fruct. La 4000 plante/ha a crescut atât numărul de fructe/plantă (1,7 fructe/plantă) cât și greutatea medie a unui fruct (6,9 kg/fruct). Reducerea desimii de plantare la 3000 plante/ha a determinat creșterea greutății fructului la 7,8 kg. Aceeași evoluție crescătoare a elementelor cantitative studiate concomitent cu scăderea desimii a fost remarcată și la soiul Oltenia. La toate desimile folosite, soiul Oltenia a realizat greutăți mai mari ale fructelor și număr de fructe/plantă mai mare față de hibridul Romanza F1 (tabelul 7.2.50)
Tabelul 7.2.50./Table 7.2.50.
Influența desimii de plantare asupra numărului de fructe/plantă
și greutății medii a unui fruct la același cultivar în anul 2017/
The influence of planting density onthe number of fruit / plant
and the average weight of a fruit to on same cultivar in 2017 year
Și din interacțiunea tipului de cultură cu desimea de plantare s-a observat că atât numărul de fructe/plantă cât și greutatea medie a unui fruct a crescut odată cu scăderea numărului de plante la unitatea de suprafață (tabelul 7.2.51).
Tabelul 7.2.51./Table 7.2.51.
Influența desimii de plantare asupra numărului de fructe/plantă
și greutății medii a unui fruct la aceiași metodă de cultivare în anul 2017/ The influence of planting density onthe number of fruit / plant
and the average weight of a fruit to on same culture type in 2017 year
Numărul de fructe/plantă cât și greutatea medie a unui fruct au fost mai mari la plantele altoite față de cele nealtoite la aceleași desimi de plantare și mai mari la soiul Oltenia față de Romanza F1 (tabelul 7.2.52). La un număr de 5000 plante/ha a fost cel mai mic număr de fructe/plantă cu cea mai mică greutate, iar la 3000 plante/ha s-au înregistrat cele mai mari valori.
Tabelul 7.2.52./Table 7.2.52.
Influența interacțiunii factorilor studiați asupra asupra
numărului de fructe/plantă și greutății medii a unui fruct în anul 2017/
The influence of factors interaction on
the number of fruit / plants and the average weight of a fruit in 2017 year
Numărul mediu de fructe/plantă cât și greutatea medie a unui fruct au fost mai mari la plantele altoite față de cele nealtoite și la soiul Oltenia față de hibridul Romanza F1(CIUPUREANU și colab., 2016).
Timpurietatea producției a fost influențată de cultivar și de tipul de cultură. Prima recoltare s-a efectuat la data de 14 iulie, la această dată recoltându-se numai variantele din hibridul Romanza F1 în cultură nealtoită (tabelul 7.2.53).
Tabelul 7.2.53./Table 7.2.53.
Dinamica producției de pepene verde în funcție de factorii studiați în anul 2017/
Dynamics of watermelon production according to the studied factors in 2017 year
Producțiile obținute la această dată au fost de 18,1 t/ha la 5000 plante/ha, 15,9 t/ha la 4000 plante/ha și de 13,7 t/ha la 3000 plante/ha. La cea de a II-a etapă de recoltare, respectiv la data de 21 iulie au fost recoltate fructe din toate variantele luate în studiu.
La hibridul Romanța F1 în cultură nealtoită producțiile au fost foarte apropiate ca valoare fiind cuprinse între 16,6-17,0 t/ha, în aceste variante plantele încheindu-și perioada de vegetație. La plantele altoite producțiile au fost de 25,8 t/ha la desimea de 5000 plante/ha, au crescut la 30 t/ha la desimea de 4000 plante/ha și au marcat o scădere la 19 t/ha la desimea de 3000 plante/ha.
La soiul Oltenia, la această dată producțiile au crescut concomitent cu scăderea desimii fiind cuprinse la plantele nealtoite între 22,1 t/ha la desimea de 5000 plante/ha și 37,8 t/ha la desimea de 3000 plante/ha, iar la plantele altoite între 23,7 t/ha la desimea de 5000 plante/ha și 25,6 t/ha la desimea de 3000 plante/ha.
La a III-a etapă de recoltare, la hibridul Romanza F1, în cultură altoită, producțiile au fost de 25,7 t/ha la desimea de 5000 plante/ha, au crescut la desimea de 4000 plante/ha atingând 32,2 t/ha și au scăzul la 28,4 t/ha la reducerea numărului de plante/ha la 3000.
La soiul Oltenia, în cultură nealtoită cea mai mare producție s-a realizat la desimea de 3000 plante/ha (39,5 t/ha), iar la altoit producțiile au scăzut odată cu reducerea numărului de plante/ha de la 52,9/ha la desimea de 5000 plante/ha la 45,6 t/ha la desimea de 4000 plante/ha și 38,7 t/ha la desimea de 3000 plante/ha.
În condițiile anului 2017, Romanza F1 a realizat o producție medie de 43,2 t/ha, iar Oltenia o producție de 66,4 t/ha (tabelul 7.2.54). Diferența de producțe dintre cele două cultivaruri este semnificativ negativă luând ca martor soiul Oltenia.
Tabelul 7.2.54./Table 7.2.54.
Influența cultivarului asupra producției totale de pepeni verzi în anul 2017/
The influence of the cultivar on the production of watermelon in 2017 year
DL 5% = 22,1 t/ha; DL 1% = 51,04 t/ha
Prin altoire s-a realizat un spor de producție de 14,3 t/ha, spor distinct semnificativ pozitiv din punct de vedere statistic față de nealtoită (tabelul 7.2.55)
Tabelul 7.2.55./Table 7.2.55.
Influența tipului de cultură asupra producției de pepeni verzi în anul 2017/
The influence of the culture type on the production of watermelon
in 2017 year
DL5% =7,06 t/ha; DL1% = 11,68 t/ha; DL 0,1% = 21,86 t/ha
În ceea ce privește influența desimii de plantare asupra producției de pepene verde, se constată o creștere a producției odată cu scăderea numărului de plantatre de la 5000/ha la 4000 plante/ha, și scăderea producției la desimi de 3000 plante/ha (tabelul 7.2.56).
Tabelul 7.2.56./Table 7.2.56.
Influența desimii de plantare asupra
numărului de fructe/plantă și greutății medii a unui fruct în anul 2017/
The influence of planting density on
the number of fruit / plant and the average weight of a fruit in 2017 year
DL 5% = 8,37 t/ha; DL1% = 11,53 t/ha; DL 0,1% = 15,87 t/ha
Creșterea numărului de fructe/plantă și a greutății medii a unui fruct la o desime de 3000 plante/ha nu se regăsește în producția realizată datorită numărului mic de plante/ha.
Analizând influența altoirii asupra producției de pepeni verzi la același cultivar, se constată că, indiferent de cultivar producțiile sunt mai mari la plantele altoite față de cele nealtoite (tabelul 7.2.57).
Tabelul 7.2.57./Table 7.2.57.
Influența tipului de cultură asupra producției de pepeni verzi
la același soi în anul 2017/
The influence of the culture type on watermelon production
according to cultivar in 2017 year
DL 5% = 10,00 t/ha; DL1% = 16,56 t/ha; DL 0,1% = 30,99 t/ha
La hibridul Romanza F1 diferența dintre nealtoit și altoit este de 21,1 t/ha, asigurată statistic distinct semnificativ pozitiv. La soiul Oltenia, prin altoire s-a realizat un spor de producție de 7,5 t/ha.
Desimea de plantare a influențat în mod diferit producția de pepeni verzi (tabelul 7.2.58).
Tabelul 7.2.58./Table 7.2.58.
Influența desimii de plantare la același cultivar în anul 2017/
The influence of planting density on the production of watermelon
according to cultivar in 2017 year
DL 5% = 11,85 t/ha; DL 1% = 16,32 t/ha; DL 0,1% = 22,47 t/ha
Hibridul Romanza F1, la desimea de 5000 plante/ha a realizat o producție de 43 t/ha. La desimea de 4000 plante/ha producția a crescut la 47,6 t/ha și a scăzut la 39,2 t/ha la desimea de 3000 plante/ha. Producția soiului Oltenia a crescut concomitent cu scăderea densității de la 66,2 t/ha la desimea de 5000 plante/ha la 67,8 t/ha la desimea de 4000 plante/ha și 70,8 t/ha la desimea de 3000 plante/ha.
La plantele nealtoite producția a crescut odată cu scăderea desimii de la 5000 plante/ha la 3000 plante/ha, iar la plantele nealtoite au fost înregistrate creșteri ale producției la desimea de 4000 plante/ha și scăderi la desimea de 3000 plante/ha (tabelul 7.2.59).
Tabelul 7.2.59./Table 7.2.59.
Influența desimii asupra producției de pepeni verzi la
același tip de cultură în anul 2017/
The influence of planting density on the production of watermelon
according to culture type in 2017 year
DL 5% =11,85 t/ha; DL 1% = 16,32 t/ha; DL 0,1% = 22,47 t/ha
La aceeași desime de plantare, producțiile au fost mai mari la plantele altoite comparativ cu cele nealtoite, diferențele fiind mai mari la desimi de 5000 plante pe ha și 4000 plante/ha. La desimea de 3000 plante/ha diferențele de producție între nealtoit și altoit au fost mici, neasigurate statistic.
La desimea de 5000 plante/ha la cultura nealtoită s-a realizat o producție de 45,1 t/ha, iar la cea altoită de 64,1 t/ha, sporul de producție realizat fiind foarte semnificativ. La desimea de 4000 plante/ha producțiile au fost de 48,8 t/ha la nealtoit și 66,5 t/ha la altoit, sporul de producție realizat prin altoirea plantelor fiind distinct semnificativ din punct de vedere statistic.
Analizând interacțiunea celor trei factori luați în studiu se constată diferențe între cultivare studiate (tabelul 7.2.60).
Tabelul 7.2.60./Table 7.2.60.
Influența desimii de plantare la același tip de cultură și cultivar
asupra producției de pepeni verzi în anul 2017/
The influence of planting density on the production of watermelon
according to culture type and cultivar in 2017 year
DL 5% = 16,72 t/ha; DL 1% = 23,06 t/ha; DL 0,1% = 31,75 t/ha
La hibridul Romanța F1 nealtoit producțiile au scăzut concomitent cu scăderea desimii de plantare, acestea fiind cuprinse între 34,5 t/ha la desimea de 5000 plante/ha și 30,6 t/ha la desimea de 3000 plante/ha.
În cultură altoită, hibridul Romanza F1 a înregistrat creșteri ale producției odată cu scăderea desimii de la 5000 plante/ha (când s-au obținut 51,5 t/ha) la 4000 plante/ha (62,2 t/ha) și scăderi ale producției la desimi de 3000 plante/ha (47,4 t/ha).
Soiul Oltenia în cultură nealtoită a înregistrat creșteri ale producției odată cu scăderea desimii de plantare, iar în cultură altoită a înregistrat scăderi ale producției concomitent cu scăderea desimii de plantare.
Hibridul Romanza F1 a realizat cea mai mare producție (62,2 t/ha) în varianta altoită la desimea de 4000 plante/ha, iar soiul Oltenia a realizat cea mai mare producție (77,3 t/ha) în varianta nealtoită la desimea de 3000 plante/ha.
În condițiile climatice ale anului 2017 rezultatele cu privire la calitatea fructelor de pepeni verzi în funcție de cultivarul luat în cultură, de tipul de cultură, cât și de desimea de plantare sunt prezentate în tabelul 7.2.61.
Cele mai bune rezultate de calitate la cultivarul Romantza F1 au fost obținute în cultura nealtoită, la o densitate de 3000 de plante /ha (12,33% substanță uscată totală, 10,20% substanță uscată solubilă, 0,29 g acid malic la 100g s.p. pentru aciditatea titrabilă, 8,50% glucide, 10,56 mg/100g s.p vitamina C)(CIUPUREANU și colab., 2016). La soiul Oltenia, cele mai bune rezultate au fost obtinute în cultură altoită, la densitatea de 3000 de plante/ha (10,38% substanță uscată totală, 9,00% substanță uscată solubilă, 0,20 g acid malic la 100g s.p., aciditate titrabilă, 7,50% glucide, 10,80 mg/100g s.p vitamina C).
Tabelul 7.2.61./Table 7.2.61.
Influența cultivarului, tipului de cultură și a densimii de plantare asupra
calității fructelor de pepeni verzi în anul 2017/
The Influence of cultivar, culture type and plant density on
the quality of the fruit watermelon in 2017 year
Dacă se analizează influența desimii de plantare din datele tabelului 7.2.63 se observă o îmbunătățire a calității fructelor de pepene verde cu reducerea numărului de plante/ha. În condițiile climatice ale anului 2017 cele mai bune rezultate au fost obținute la o densitatile de 4000 și 3000plante/ha(CIUPUREANU și colab., 2018).
AKINTOYE, KINTOMO, ADEKUNLE, 2009, au arătat că densimea de plantare a pepenilor verzi influențează atât producția cât și calitatea fructelor. În urma cercetărilor efectuate în diferite zone din Nigeria au evidentiat că cea mai mare producție în zona lleha a fost obținută la o desime de 11.111plante/ha, iar în zonele Ibadan și Dogondawa la 14.815 plante/ha. Răspunsul la desimea de plantare pare să fie dependent de areal, iar producătorii ar trebui să planteze pepenele verde la o desime optimă a populației plantelor, determinată prin rezultatele experimentale din fiecare zonă ecologică.
Tabelul 7.2.63./Table 7.2.63.
Influența densimii de plantare asupra calității fructelor de pepeni
verzi în anul 2017/
The influence of planting density on the quality of fruit watermelon in 2017
Analizând influența cultivarului și a tipului de cultură asupra calității fructelor de pepeni verzi din datele tabelului 7.2.64 se poate observa că cele mai bune rezultate au fost obținute la cultivarul Romantza în cultură nealtoita (11,35% substanță uscată totală, 10,07% substanță uscată solubilă, 8,38 % glucide și 9,09mg vitamina C), iar la cultivarul Oltenia cele mai bune rezultate au fost obtinute în cultura altoită,
Tabelul 7.2.64./Table 7.2.64.
Influența tipului de cultură asupra calității fructelor de pepeni verzi
la același cultivar în anul 2017/
The influence of the type of culture on the quality of the fruit of the watermelon
to the same cultivar in 2017 year
În condițiile climatice ale acestui an diferențele dintre cele două tipuri de cultură au fost nesemnificative (tabelul 7.2.65).
Tabelul 7.2.65./Table 7.2.65.
Influența tipului de cultură asupra calității fructelor de pepeni verzi în anul 2017/
The influence of the type of culture on the quality of the fruit of watermelons in 2017
Cele două cultivaruri, Romantza F1 și Oltenia s-au comportat bine din punct de vedere calitativ în condițiile solurilor nisipoase (tabelul 7.2.66). Cultivarul Romantza F1 a acumulat în fructe un conținut mai mare substanță uscată totală, substanță uscată solubilă și glucide, iar la cultivarul Oltenia a fost determinat în fructe un conținut mai mare de vitamina C.
Tabelul 7.2.66./Table 7.2.66.
Influența cultivarului asupra calității fructelor
de pepeni verzi în anul 2017/
The influence of the cultivar on the quality of the fruit
of watermelons in 2017
Fructele de pepene verde obținute în condițiile anului 2017 au fost recoltate și transportate în cadrul Facultăți de Științe (laboratorul de chimie) Universitatea din Craiova unde au fost determinați următorii indici calitativi: conținutul de carotene, conținutul total de polifenoli, conținutul de licopen, vitamina C, aciditatea titrabilă, umiditatea, conținutul de substanță uscată solubilă, pH-ul, capacitatea oxidantă și conductibilitatea.
Pentru determinări s-au folosit probe de pepene verde cu următoarele caracteristici:
Oltenia nealtoit : coaja 30%, pulpa 68% și semințe 2% (figura 7.2.1.).
Oltenia altoit : coaja 25%, pulpa 82% și semințe 3% (figura 7.2.2.).
Romanza F1 nealtoit : coaja 29%, pulpa 69,5% și semințe 2,5% (figura 7.2.3.).
Romanza F1 altoit : coaja 27%, pulpa 71% și semințe 2% (figura 7.2.4).
Fig. 7.2.1.: Pepene verde Oltenia nealtoit/
Fig. 7.2.1.: Oltenia watermelon without grafting
Fig. 7.2.2. : Pepene verde Oltenia altoit
Fig. 7.2.2 : Oltenia watermelon grafting
Fig. 7.2.3. Pepene verde Romanza F1 nealtoit/
Fig. 7.2.3.: Romanza F1 watermelon without grafting
Fig. 7.2.4. Pepene verde Romanza F1 altoit/
Fig. 7.2.4. Romanza F1 watermelon grafting
În urma determinărilor rezultatele obținute au arătat că același cultivar, cultivat în aceleași condiții de cultură a înregistrat diferențe destul de evidente între componentele biochimice în fucție de tipul de cultură .
Datele experimentale obținute la probele de pepene verde hibridul Romanza F1 și Oltenia nealtoite și altoite prezentate scot în evidență rolul altoirii în obținerea unor fructe de calitate superioară.
Diferența în concentrație a principalilor componenți cu rol antioxidant și implicit antistres (carotene, polifenoli, licopen, vitamina C) sunt puse pe seama stresului apărut în timpul procesului de altoire. Se știe că altoirea exercită repercursiuni semnificative asupra manifestării proceselor fiziologice la plante (intensitatea procesului de fotosinteză, conductivitatea hidrică și electrică, conținutul de pigmenți asimilatori etc. ). În condiții de stres plantele superioare sunt capabile să manifeste un complex întreg de reacții imediate de substanțe chimice. Deosebit de sensibile la factorii de stres sunt enzimele implicate în procesul respirator precum și o serie întreagă de metaboliți secundari de tipul alcalozilor, polifenolilor, carotenoizilor etc.
Valorile mici ale acestor componente conduc la ideea că hibridul Romanza F1 a suportat mai greu procesul de altoire ceea ce a condus la un consum mai mare de componenți antioxidanți (graficul 7.2.1). Analizând graficul menționat anterior se constată că pentru toate componentele determinate (carotene, polifenoli totali, licopen,vitamina C și acioditatea titrabilă) soiul Oltenia a acumulat mai mult decât hibridul Romanza F1.
Graficul 7.2.1./Chart 7.2.11 =Valori obținute la pepenele verde nealtoit și altoit la cultivarurile Romanza F1 și Oltenia
Chart 7.2.1./ -Values obtained from untreated green grape and grafted on the Romanza F1 and Oltenia cultivars
Un conținut redus de substanțe carotenoide din plantă implică o absorbție redusă a energiei luminoase alături de o reducere a procesului de fotosinteză. Este diminuată cedarea energiei absorbite clorofilei a, cât și apărarea clorofilelor și a altor substanțe biologic active de degradări fotooxidative. Se diminuează procesul de respirație și de fecundație.
Toate aceste fenomene diminuaeză semnificativ procesele metabolice din plante reducând formarea unor componenți.
Polifenolii sunt substanțe cu rol important în adaptarea plantelor la condițiile de stres în special la temperatruile scăzute care declanșeză o varietate de modificări biochimice, fiziologice și moleculare care permit plantelor să se adapteze la condiții de stres determinate de intervenția omului în vederea obținerii unor soiuri sau hibrizi pentru anumitor zone de cultură. Acest proces este cunoscut sub numele de aclimatizare. În urma stresului în plante are loc o acumularea de specii reactive de oxigen (ROS). Activitățile enzimatice sunt reduse iar sistemele de apărare sunt în imposibilitatea de a contrabalansa formarea ROS. Acumularea de ROS are efecte negative în special asupra membranelor. Unele plante se pot adapta prin intermediul unor mecanisme bazate pe sinteza proteinelor, modificări de compoziție a membranei precum și activarea sistemelor antioxidante.
Licopenul este un fitonutrient carotenoid fiind este cel mai puternic antioxidant natural prezent în multe fructe și vegetale. El protejează celulele plantelor împotriva razelor de soare și servește drept pigment fotoabsorbant în timpul fotosintezei. Vitamina C asigură echilibrul reducător pentru multe reacții biochimice din plante.
Alături de rolul avut de componenții cu acțiune antioxidantă în plante, acești componenți prezintă o importanță majoră în alcătuirea valorii nutritive și organoleptice a fructelor, conferind astfel proprietăți antioxidante organismului uman prin consumarea fructelor.
Valorile conductibilități mărite ale probele de pepene verde altoit pun în evidență o acumulare mai mare de săruri și compuși organici față de probele de pepene verde provenite din cultură nealtoită (graficul 7.2.2). Umiditatea a fost mai mare la Romanza F1, altoit și nealtoit comparativ cu Oltenia altoit și nealtoit. Aceste valori s-au corelat cu conținutul în substanță solubilă care a fost mai mic la Romanza F1 și mai mare la Oltenia. Trebuie remarcat pH care a fost mai crescut la Oltenia și activitatea antioxidantă comparativ cu Romanza F1
.
Graficul 7.2.2./
Valori obținute la pepenele verde nealtoit și altoit la cultivarurile Romanza F1 și Oltenia
Chart 7.2.2./
Values obtained from untreated green grape and grafted on the Romanza F1 and Oltenia cultivars
Comparând cele două cultivaruri între el după rezultatele înregistrate la compușii bioactivi din fructe se constată soiul Oltenia a acumulat mai mult caroten, polifenoli totali și licopen decât hibridul Romanza F1 ( graficul 7.2.3). Cea mai mare diferență se observă la conținutul în vitamina C care la Romanza F1 nealtoit a fost de 2 mg/100 Fw iar la Oltenia nealtoit a fost de 3,6 mg/100 Fw, aproape dublu . Acestă diferență se menșine și la plantele altoite dar diferențele sunt mai mici.
Graficul 7.2.3./Chart 7.2.3.
Valori obținute la principalele componente biochimice la cele două cultivaruri de pepene verde în funcție de tipul de cultură
Chart 7.2.3./
Values obtained at the main biochemical components in the two cultivars of watermelon depending on the type of culture
Umiditatea din fructe este mai mare la plantele nealtoite față de cele altoite ( graficul 7.2.4) dar în cadrul cultivarului mai mare la Romanza F1 față de Oltenia, în timp ce substanța uscată solubilă, pH-ul, conductivitatea și activitatea antioxidantă a fost mai mare la plantele altoite evidențiindu-se soiul Oltenia.
Graficul 7.2.4./Chart 7.2.4.
Valori obținute la principalele componente biochimice la cele două cultivaruri de pepene verde în funcție de tipul de cultură
Chart 7.2.4. Values obtained at the main biochemical components in the two cultivars of watermelon depending on the type of culture
În urma determinărilor efectuate se poate remarca faptul că fructele de de pepene verde din soiul Oltenia prezintă valori ale principalilor indici calitativi superioare fructelor de pepene verde de la hibridul Romanza F1.
Valorile medii ale celor trei ani de cercetare (2015-2017) și interpretarea statistică a acestor pentru elementele luate în studiu.
Pentru relevanța observațiilor efectuate pe parcursul celor trei ani de cercetare s-au calculat valorile medii pentru fiecare element luat în studiu și s-a interpretat statistic pentru a vedea care este efectul fiecărui factor asupra proceselor fiziologice, a elementelor de producție și a calității fructelor sau efectul cumulat al celor trei factori studiați. S-a studiat, de asemenea sensibilitatea la secetă a celor două cultivaruri în funcție de tipul de cultură și numărul de plante la unitatea de suprafață, elemente care nu au fost studiate până în momentul de față pe solurile nisipoase de la Dăbuleni, stabilinduse patru indici des întâlniți în literatura de specialitate și anume: indicele de sensibilitate la seceta SDI, indicele relativ de secetă RDI, indicele de stabilitate a producției YSI și indicele de rezistență la secetă DI .
Referitor la elementele de producție s-a calculat influența factorului A (cultivarul: a1-Romanza F1 și a2-Oltenia) asupra producției de pepene verde. A fost consemnată o diferență foarte semnificativă între cele două graduări de 14.98 t/ha, în favoarea graduării A2, respectiv soiul Oltenia (graficul 7.2.5). Legat de influența factorului B (tipul de cultură: b1-nealtoit și b2-altoit) asupra producției de pepeni, a fost consemnată o diferență nesemnificativă între cele două graduări de 1.95 t/ha (graficul 7.2.5.).
DL 5 %= 1.83 t/ha; DL 5 %= 4.44 t/ha;
DL1%= 4.23 t/ha; DL1%= 7.34 t/ha;
DL 0.1% =13.47 t/ha DL 0.1%=13.75 t/ha
Graficul 7.2.5./Chart 7.2.5.
Influența factorului A și a factorului B asupra producției de pepeni (media 2015-2017)
Chart 7.2.5. The influence of Factor A and Factor B on melon production (mean 2015-2017)
În ceea ce privește influența factorului C ( numărul de plante la unitatea de suprafață sau desimea de plantare: c1- 5000 pl/ha, c2-4000 pl/ha și c3-3000 pl/ha) asupra producției de pepeni, cea mai ridicată valoare s-a înregistrat pentru a doua graduare, 48.45 t/ha, aceasta înregistrând o diferență foarte semnificativă comparativ cu valoarea înregistrată de a treia graduare(CIUPUREANU și colab., 2016). De asemenea, și a doua graduare înregistrează o diferență distinct semnificativă comparativ cu ultima valoare înregistrată (tabelul 7.2.67).
Tabelul 7.2.67./Table 7.2.67.
Influența factorului C asupra producției de pepeni
The influence of factor C on melon production
Observându-se influența cumulată a factorilor studiați, referitor la interacțiunea factorilor A x B asupra producției de pepeni, cea mai ridicată valoare s-a înregistrat de către varianta a2b1, 56.56 t/ha, aceasta înregistrând diferențe foarte semnificative, distinct semnificative și semnificative comparativ cu celelalte valori înregistrate. Ultima valoare înregistrată, cea de către varianta a1b1, înregistrează diferențe negative foarte semnificative și distinct semnificative comparativ cu celelalte valori înregistrate (tabelul 7.2.68).
Tabelul 7.2.68./Table 7.2.68.
Influența interacțiunii factorilor A x B asupra producției de pepeni
. Influence of the interaction of factors A x B on the production of melons
Referitor la influența interacțiunii factorilor A x C asupra producției de pepeni, cea mai ridicată valoare s-a înregistrat de către varianta a2c2, 54.77 t/ha, aceasta înregistrând diferențe foarte semnificative, comparativ cu valorile înregistrate ale ultimelor trei variante clasificate. Aceeași situație este și în cazul celei de a doua variante clasificate. Ultima valoare înregistrată, cea de către varianta a1c3, înregistrează diferențe negative foarte semnificative comparativ cu primele patru valori înregistrate (tabelul 7.2.69).
Tabelul 7.2.69/Table 7.2.69.
Influența interacțiunii factorilor A x C asupra producției de pepeni
Influence of the interaction of factors A x C on the production of melons
Referitor la influența interacțiunii factorilor B x C asupra producției de pepeni, cea mai ridicată valoare s-a înregistrat de către varianta b2c2, 52.3 t/ha, aceasta înregistrând diferențe foarte semnificative, comparativ toate valorile înregistrate. Între celelalte valori nu au fost înregistrate diferențe apreciate statistic (tabelul 7.2.70).
Tabelul 7.2.70./Table 7.2.70.
Influența interacțiunii factorilor B x C asupra producției de pepeni
Influence of the interaction of factors B x C on the production of melons
Influența interacțiunii factorilor A x B x C asupra producției de pepeni, evidențiază cea mai ridicată valoare la varianta a2b1c2, 58.57 t/ha, aceasta înregistrând diferențe semnificative comparativ cu ultimele 7 valori înregistrate. Ultimele patru valori clasificate și primele cinci nu înregistrează diferențe statistice între ele (tabelul 7.2.71.).
Tabelul 7.2.71./Table 7.2.71.
Influența interacțiunii factorilor A x B x C asupra producției de pepeni
Table 7.2.71. Influence of the interaction of factors A x B x C on the production of melons
Analiza stabilității producției de pepeni în condiții de secetă
În cadrul prezentului studiu, a fost efectuată o analiză de sensibilitate la secetă a celor două cultivaruri în funcție de densimea de plantare și tipul de cultură, analiză care a avut la bază cei trei factori studiați și interacțiunea dintre aceștia. Pentru o cât mai mare acuratețe, au fost calculați patru indici, întâlniți în literatura de specialitate și care sunt elocvenți pentru cultura pepenelui verde pe solurile nisipoase și în condițiile climatice specifice de la Dăbuleni. Acești indici sunt:
Indicele de sensibilitate la seceta SDI (Sensitivity drought index)
Indicele relativ de secetă RDI (Relative drought index)
Indicele de stabilitate a producției YSI (Yield stability index)
Indicele de rezistență la secetă DI (Drought resistance index)
În vederea stabilirii acestor indici au fost luate în calcul producțiile înregistrate în anii 2015 și respectiv 2017, atunci când au fost înregistrate cele mai mici și respectiv, cele mai mari producții. Aceste rezultate de producție au fost corelate evident cu nivelul de precipitații din anii respectivi. Datele de producție sunt prezentate în tabelul 7.2.72.
Tabelul 7.2.72./Table 7.2.72.
Variația producțiilor medii obținute în anul secetos și respectiv în anul normal
The variation of the average yields obtained in the dry year and in the normal year respectively
În cazul analizei individuale a fiecărui factor, pentru factorul A-cultivar, graduarea A2, soiul Oltenia obține rezultate superioare pentru indicele de sensibilitate la secetă și indicele de stabilitate a producției (graficul 7.2.6.). În analiza factorului B- tipul de cultură, graduarea B2 prezintă o sensibilitate mai ridicată la secetă, dar demonstrează o stabilitate a producției superioară comparativ cu B1 (graficul 7.2.7.). Legat de graduările factorului C- numărul de plante/ha, cea mai ridicată toleranță la secetă se identifică pentru graduarea C2, în timp ce cea mai ridicată stabilitate a producției se obține pentru graduarea C3 (graficul 7.2.8.).
Referitor la variația valorică a indicilor calculați (tabelul 7.2.73) pentru fiecare valoare în parte, situația s-a prezentat în felul următor:
pentru Indicele de sensibilitate la seceta, SDI, cel mai bun rezultat este obținut de către varianta a2b2c1, iar cel mai slab de către varianta a2b1c1;
pentru Indicele relativ de secetă, RDI, cel mai bun rezultat este obținut de către varianta a2b1c1, iar cel mai slab de către varianta a2b2c1;
Tabelul 7.2.73./Table 7.2.73.
Variația valorică a indicelor de toleranță la secetă analizați
Table 7.2.73. Value variation of drought tolerance analyzes
pentru Indicele de stabilitate a producției, YSI, cel mai bun rezultat este obținut de către varianta a2b1c1, iar cel mai slab de către varianta a2b2c1;
pentru Indicele de rezistență la secetă, DI, cel mai bun rezultat este obținut de către varianta a2b1c1, iar cel mai slab de către varianta a1b2c3;
Indicii analizați care au ambele componente pozitive sunt Indicele relativ de secetă (RDI), Indicele de stabilitate a producției (YSI) și Indicele de rezistență la secetă (DI) (graficul 7.2.9).
Graficul 7.2.9. Clasificarea variabilelor în spațiul bidimensional al celor două componente
Chart 7.2.9. Classification of variables in the two-dimensional space of the two components
Legat de analiza corelațiilor dintre principalele două componente și valorile de producție și ai indicilor analizați, prima componentă este în corelații pozitive cu Indicele relativ de secetă (RDI), Indicele de stabilitate a producției (YSI) și Indicele de rezistență la secetă (DI), în timp ce cu Indicele de sensibilitate la seceta (SDI) și cu producția obținută în an normal se află într-o corelație puternic negativă. Se poate spune că prima componentă se referă la stabilitatea producției în condiții de secetă și mai puțin la potențialul biologic.
Legat de a doua componentă, aceasta se găsește în corelație pozitivă foarte puternică cu producția obținută pe timp de secetă (Ys) și cu Indicele de rezistență la secetă (DI). Altfel spus, se poate afirma că a doua componentă se referă la potențialul biologic pe timp de secetă.
Tabelul 7.2.74./Table 7.2.74.
Variația coeficienților de corelație dintre principalele componente și indicii analizați
Table 7.2.74. Variation of the correlation coefficients between the main components and the analyzed indices
Pe baza acestei analize, clasificarea a fost următoarea (graficul 7.2.10)
Variantele a1b1c2, a2b1c1 și a2b1c2 au ambele componente pozitive
Variantele a1b1c1, a1b2c2 și a1b1c3 au prima componentă pozitivă și a doua negativă
Variantele a1b2c1, a1b2c3, a2b2c1, a2b2c2 și a2b2c3 au ambele componente negative
Varianta a2b1c3 are prima componentă negativă și a doua pozitivă
Graficul 7.2.10./Chart 7.2.10. Clasificarea tuturor variantelor analizate pe baza analizei
principalelor componente (PCA) pentru indicii de toleranță la secetă /.Classification of all variants analyzed on the basis of the analysis of the main components (PCAs) for drought tolerance indices
Calculând valorile medii ale celor trei ani experimentali pentru elemetele de calitate care determină valoarea nutritivă a fructelor de pepene verde, s-a interpretat statistic interacțiunea celor trei factori asupra conținutului în substanță uscată totală, în substanță uscată solubilă, acidității titrabile, a glucidelor, a vitaminei C și a nitraților.
Influența celor trei factori asupra conținutului de substanță uscată totală
În cazul analizei influenței factorului A asupra conținutului de substanță uscată totală, a fost consemnată o diferență semnificativă de 0.57% în favoarea cultivarului Romanza F1 (graficul 7.2.11). Influența factorului B asupra conținutului de substanță uscată totală, a determinat o diferență nesemnificativă între cele două graduări (graficul 7.2.11.).
Graficul 7.2.11/Chart 7.2.11.
Influența factorului A și a factorului B asupra conținutului de substanță uscată totală (%) (media 2015-2017)
Chart 7.2.11.The influence of factor A and factor B on the total dry substance content (%) (mean 2015-2017)
DL 5 %=0.22 %; DL 5 %= 1.22 %;
DL1%= 0.51 %; DL1%= 2.02 %;
DL 0.1% =1.61 % DL 0.1%=3.79 %
Influența desimii de plantare (factorul C) asupra conținutului de substanță uscată totală (tabelul 7.2.74), a arătat că cea mai ridicată valoare s-a înregistrat la graduarea a doua, 10.22 %, aceasta înregistrând o diferență distinct semnificativă comparativ cu valoarea înregistrată de prima graduare a factorului C. De asemenea, și ultima graduare înregistrează o diferență semnificativă comparativ cu ultima valoare înregistrată.
Tabelul 7.2.74./Tabel 7.2.74.
Influența factorului C asupra conținutului de substanță uscată totală
Table 7.2.74. The influence of factor C on the total dry substance content
Observând influența interacțiunii factorilor A x B asupra conținutului de substanță uscată totală, între cele patru graduări nu au fost consemnate diferențe apreciate statistic (tabelul 7.2.75).
Tabelul 7.2.75./Table 7.2.75.
Influența interacțiunii factorilor A x B asupra conținutului de substanță uscată totală
Table 7.2.75. Influence of the interaction of factors A x B on the total dry substance content
Influența interacțiunii factorilor A x C asupra conținutului de substanță uscată totală, arată că cea mai ridicată valoare s-a înregistrat de către varianta a1c2, 10.63 %, aceasta înregistrând diferențe distinct semnificative, comparativ cu valorile înregistrate ale ultimelor două variante clasificate (tabelul 7.2.76). Aceeași situație este și în cazul celei de a doua variante clasificate.
Tabelul 7.2.76./Table 7.2.76.
Influența interacțiunii factorilor A x C asupra conținutului de substanță uscată totală
Table 7.2.76. Influence of the interaction of factors A x C on the total dry substance content
Interacțiunea factorilor B x C asupra conținutului de substanță uscată totală, evidențiază cea mai ridicată valoare la varianta b1c3, 10.69 %, aceasta înregistrând diferențe distinct semnificative, comparativ cu valorile înregistrate ale ultimelor trei variante clasificate (tabelul 7.2.77.). Aceeași situație este și în cazul celei de a doua variante clasificate, care înregistrează diferențe apreciate statistic comparativ cu toate celelalte variante care au avut valori inferioare.
Tabelul 7.2.77./Table 7.2.77.
Influența interacțiunii factorilor B și C asupra conținutului de
substanță uscată totală
Table 7.2.77. Influence of the interaction of factors B and C on the content of
total dry substance
Influența interacțiunii factorilor A x B x C asupra conținutului de substanță uscată totală, evidențiază combinația a1b1c3, cu cea mai ridicată valoare, 10.91 %, aceasta înregistrând diferențe semnificative comparativ cu ultimele 5 valori înregistrate (tabelul 7.2.78.). Primele sașe valori clasificate nu înregistrează diferențe statistice între ele.
Tabelul 7.2.78./Table 7.2.78.
Influența interacțiunii factorilor A x B x C asupra conținutului de substanță uscată totală / Influence of the interaction of factors A x B x C on the total dry substance content
Influența celor trei factori asupra conținutului de substanță uscată solubilă
Referitor la influența cultivarului (factorul A) asupra conținutului de substanță uscată solubilă, per cei trei ani de cercetare s-a constatat o diferență nesemnificativă de 0.32% la cultivarul Romanza F1 (graficul 7.2.11). Influența factorului B asupra conținutului de substanță uscată solubilă, evidențiază cultura nealtoită cu o diferență semnificativă de 0.67% față de cea altoită (graficul 7.2.12).
DL 5 %=0.28 %; DL 5 %= 0.87 %;
DL1%= 0.64 %; DL1%=1.44 %;
DL 0.1% =2.02 % DL 0.1%=2.70 %
Graficul 7.2.11/Chart 7.2.11. Influența factorului A și a factorului B asupra conținutului de substanță uscată solubilă (%) (media 2015-2017)/. The influence of factor A and factor B on the content of soluble dry substance (%) (mean 2015-2017)
Numărul de plante la unitatea de suprafață (factorul C) a influențat conținutului de substanță uscată solubilă, evidențiind primele două variante clasificate care au înregistrează diferențe semnificative comparativ cu ultima variantă ( 5000 pl/ha) (tabelul 7.2.79).
Tabelul 7.2.79./Table 7.2.79.
Influența factorului C asupra conținutului de substanță uscată solubilă
Table 7.2.79. The influence of factor C on the content of soluble dry substance
Referitor la interacțiunea factorilor A x B asupra conținutului de substanță uscată solubilă, prima variantă clasificată ca valoare, a1b1, a înregistrat diferențe semnificative față de ultimele două clasificate și nicio diferență semnificativă în comparație cu varianta a doua (tabelul 7.2.80.). Între celelalte variante nu s-au înregistrat diferențe asigurate statistic.
Tabelul 7.2.80./Table 7.2.80.
Influența interacțiunii factorilor A și B asupra conținutului de
substanță uscată solubilă
Table 7.2.80. Influence of the interaction of factors A and B on the content of
soluble dry substance
Interacțiunea factorilor A x C asupra conținutului de substanță uscată solubilă, a arătat că cea mai ridicată valoare s-a înregistrat la varianta a1c3, 9.57%, aceasta înregistrând diferențe semnificative, comparativ cu valorile înregistrate ale ultimelor două variante clasificate (tabelul 7.2.81). Aceeași situație este și în cazul celei de a doua variante clasificate. Între celelalte variante nu s-au înregistrat diferențe apreciate statistic.
Tabelul 7.2.81./7.2.81.
Influența interacțiunii factorilor A și C asupra conținutului de
substanță uscată solubilă
Influence of the interaction of factors A and C on the content of soluble dry substance
Influența interacțiunii factorilor B x C asupra conținutului de substanță uscată solubilă, s-a remarcat foarte bine la varianta b1c3, cu 9.67%, aceasta înregistrând o diferență foarte semnificativă, comparativ cu ultima valoare înregistrată și una semnificativă comparativ cu penultima valoare înregistrată. Aceeași situație este și în cazul celei de a doua și a treia variante clasificate, care înregistrează diferențe distinct semnificative, comparativ cu ultima valoare înregistrată. Între celelalte variante nu au fost consemnate diferențe asigurate statistic (tabelul 7.2.82).
Tabelul 7.2.82./Table 7.2.82.
Influența interacțiunii factorilor B și C asupra conținutului de substanță uscată solubilă
Influence of the interaction of factors B and C on the content of soluble dry substance
Urmărind influența interacțiunii factorilor A x B x C asupra conținutului de substanță uscată solubilă, s-a constatat că aceasta a evidențiat varianta a1b1c3 cu 10.13%, aceasta înregistrând diferențe semnificative comparativ cu ultimele trei valori înregistrate (tabelul 7.2.83). Și la cea de-a doua variantă s-a înregistrat o diferență semnificativă comparativ cu valoarea înregistrată la ultima variantă, a2b2c1.
Tabelul 7.2.83./Table 7.2.83
Influența interacțiunii factorilor A, B și C asupra conținutului de substanță uscată
Solubilă
Table 7.2.83. Influence of the interaction of factors A, B and C on the content of soluble dry matter
Influența celor trei factori asupra acidității titrabile
Legat de influența factorului A asupra acidității titrabile, a fost consemnată o diferență nesemnificativă de 0.02 g acid malic/100g s.p în favoarea cultivarului Romanza F1 (graficul 7.2.13). Influența factorului B asupra acidității titrabile, determină o diferență semnificativă de 0.008 g acid malic/100g s.p în favoarea tipului de cultură nealtoit (graficul 7.2.13).
Graficul 7.2.13./Chart 7.2.13.
Influența factorului A și a factorului B asupra acidității titrabile
(media 2015-2017)
Chart 7.2.13. The influence of factor A and factor B on titratable acidity
(2015-2017 average)
DL 5 % = 0.023 g acid malic/100g s.p; DL 5 % = 0.08 g acid malic/100g s.p;
DL1% = 0.053 g acid malic/100g s.p; DL1% = 0.022 g acid malic/100g s.p;
DL 0.1% = 0.167 g acid malic/100g s.p DL 0.1% = 0.042 g acid malic/100g s.p
Aciditatea titrabilă a fost influențată de factorul C, numai la varianta în care au fost plantate 5000 pl/ha și s-au obținut diferențe distinct semnificative comparativ cu celelalte două variante clasificate. Între acestea 2 variante clasate ultimele nu s-au înregistrat diferențe asigurate statistic (tabelul 7.2.84).
Tabelul 7.2.84./Table 7.2.84.
Influența factorului C asupra acidității titrabile
Table 7.2.84. The influence of factor C on titratable acidity
Referitor la influența interacțiunii factorilor A x B asupra acidității titrabile, primele două variante clasificate, înregistrează diferențe semnificative față de ultima variantă clasificată. Între celelalte variante nu au fost consemnate diferențe asigurate statistic (tabelul 7.2.85)
Tabelul 7.2.85./Table 7.2.85.
Influența interacțiunii factorilor A x B asupra acidității titrabile
Influența interacțiunii factorilor A x C asupra acidității titrabile, a arătat cea mai ridicată valoare s-a înregistrat la variantele a1c1 și a2c1, acestea înregistrând diferențe distinct semnificative și respectiv semnificative, comparativ cu valorile înregistrate ale ultimelor două variante clasificate. Între celelalte variante nu au fost consemnate diferențe asigurate statistic (tabelul 7.2.86.).
Tabelul 7.2.86./Table 7.2.86.
Influența interacțiunii factorilor A x C asupra acidității titrabile
Table 7.2.86. Influence of the interaction of A x C factors on titratable acidity
Interacțiunea factorilor B x C asupra acidității titrabile, a evidențiat varianta b2c1, aceasta înregistrând o diferență distinct semnificativă, comparativ cu ultima valoare înregistrată și respectiv, o diferență semnificativă comparativ cu penultima valoare înregistrată (tabelul 7.2.87). Aceeași situație este și în cazul celei de a doua variante clasificate, care înregistrează diferențe semnificative, comparativ cu ultimele două valori înregistrate. Între celelalte variante nu au fost consemnate diferențe asigurate statistic.
Tabelul 7.2.87./Table 7.2.87.
Influența interacțiunii factorilor B x C asupra acidității titrabile
Table 7.2.87. Influence of the interaction of B x C factors on titratable acidity
Interacțiunii celor trei factori A x B x C asupra acidității titrabile, scoate în evidență varianta a2b2c1, aceasta împreună cu cea de a doua valoare clasificată înregistrând diferențe semnificative comparativ ultimele trei valori înregistrate (tabelul 7.2.88).
Tabelul 7.2.88./Table 7.2.88.
Influența interacțiunii factorilor A x B x C asupra acidității titrabile
Table 7.2.88. Influence of the interaction of factors A x B x C on titratable acidity
Influența celor trei factori asupra conținutului de glucide
Influența factorului A asupra conținutului de glucide din fructele de pepene verde, a arătat o diferență semnificativă de 0.283 % în favoarea cultivarului Romanza F1 (graficul 7.2.14), în timp ce influența factorului B asupra conținutului de glucide, a consemnat o diferență nesemnificativă de 0.587 % în favoarea tipului de cultură nealtoit (graficul 7.2.14).
Graficul 7.2.14./Chart 7.2.14.
Influența factorului A și a factorului B asupra conținutului de glucide (%) (media 2015-2017)
Chart 7.2.14. Influence of factor A and factor B on carbohydrate content (%) (mean 2015-2017)
DL 5 %=0.243 %; DL1%= 0.560 %; DL 5 %= 0.735 %; DL1%=1.216
DL 0.1% =1.783 % %; DL 0.1%=2.277 %
Referitor la influența factorului C asupra conținutului de glucide, primele două variante clasificate înregistrează diferențe semnificative comparativ cu ultima variantă clasificată, cea cu densitatea de 3000 pl./ha (tabelul 7.2.89).
Tabelul 7.2.89./Table 7.2.89.
Influența factorului C asupra conținutului de glucide
Table 7.2.89. The influence of factor C on the carbohydrate content
Referitor la influența interacțiunii factorilor A x B asupra conținutului de glucide, prima variantă clasificată, a1b1, înregistrează diferențe semnificative față de ultima variantă clasificată. Între celelalte variante nu au fost consemnate diferențe asigurate statistic (tabelul 7.2.90).
Tabelul 7.2.90./Table 7.2.90.
Influența interacțiunii factorilor A x B asupra conținutului de glucide
Table 7.2.90.Influence of the interaction of factors A x B on the carbohydrate content
Interacțiunea factorilor A x C asupra conținutului de glucide, evidențiază cea mai ridicată valoare la varianta a1c3 cu 8.053 %, aceasta înregistrând o diferență semnificativă, comparativ cu valoarea înregistrată la ultima variantă clasificată. Aceeași situație este și în cazul celei de a doua variante clasificate. Între celelalte variante nu au fost consemnate diferențe asigurate statistic (tabelul 7.2.91).
Tabelul 7.2.91./Table 7.2.91.
Influența interacțiunii factorilor A X C asupra conținutului de glucide
Table 7.2.91. Influence of the interaction of factors A X C on the carbohydrate content
Referitor la influența interacțiunii factorilor B x C asupra conținutului de glucide, cea mai ridicată valoare a fost la varianta b1c3 cu 8.153 %, aceasta înregistrând o diferență foarte semnificativă, comparativ cu ultima valoare înregistrată și una semnificativă comparativ cu penultima valoare înregistrată. Aceeași situație este și în cazul celei de a doua, care înregistrează o diferență distinct semnificativă, comparativ cu ultima valoare înregistrată (tabelul 7.2.92).
Tabelul 7.2.92./Table 7.2.92.
Influența interacțiunii factorilor B x C asupra conținutului de glucide
Table 7.2.92. Influence of the interaction of B x C factors on the carbohydrate content
Influența interacțiunii factorilor A x B x C asupra conținutului de glucide, evidențiază varianta a1b1c3 cu 8.607 %, aceasta înregistrând diferențe semnificative comparativ ultimele nouă valori înregistrate. De asemenea, și a doua variantă înregistrează o diferență semnificativă comparativ cu ultimele trei valori înregistrate (tabelul 7.2.93).
Tabelul 7.2.93./Table 7.2.93.
Influența interacțiunii factorilor A x B x C asupra conținutului de glucide
Table 7.2.93. Influence of the interaction of factors A x B x C on the carbohydrate content
Influența celor trei factori asupra conținutului de vitamina C
Influența factorului A asupra conținutului de vitamina C, determină o diferență semnificativă de 1.920 mg/100g s.p. la soiul Oltenia (graficul 7.2.15). Influența factorului B asupra conținutului de vitamina C, a determinat o diferență nesemnificativă de 0.120g/100g s.p. în favoarea tipului de cultură altoită (graficul 7.2.15).
Graficul 7.2.15./Chart 7.2.15.
Influența factorului A și a factorului B asupra conținutului de vitamina C (mg/100g s.p.) (media 2015-2017)
Chart 7.2.15. The influence of factor A and factor B on vitamin C content (mg / 100g s.p.) (mean 2015-2017)
DL 5 %=1.518 mg/100g s.p.; DL 5 %= 1.001 mg/100g s.p.;
DL1%= 3.506 mg/100g s.p.; DL1%=1.657 mg/100g s.p.; DL 0.1%=11.157 mg/100g s.p. DL 0.1%=3.101 mg/100g s.p.
Referitor la influența factorului C asupra conținutului de vitamina C, prima variantă clasificată înregistrează o diferență foarte semnificativă comparativ cu ultima variantă clasificată și o diferență distinct semnificativă comparativ cu penultima variantă (tabelul 7.2.94).
Tabelul 7.2.94./Table 7.2.94.
Influența factorului C asupra conținutului de vitamina C
Table 7.2.94 The influence of factor C on the vitamin C content
Interacțiunea factorilor A x B asupra conținutului de vitamina C scoate în evidență primele două variante clasificate care înregistrează diferențe distinct semnificative față de ultima variantă clasificată (tabelul 7.2.95).
Tabelul 7.2.95./Table 7.2.95.
Influența interacțiunii factorilor A x B asupra conținutului de vitamina C
Table 7.2.95. Influence of the interaction of factors A x B on the vitamin C content
Influența interacțiunii factorilor A x C asupra conținutului de vitamina C, arată că cea mai ridicată valoare s-a înregistrat la varianta a2c2, 12.927 mg/100g s.p., aceasta înregistrând diferențe foarte semnificative comparativ cu valoarile înregistrate de toate celelalte variante clasificate. Ultima variantă clasificată înregistrează diferețe negative asigurate statistic comparativ cu toate celalte variante analizate (tabelul 7.2.96).
Tabelul 7.2.96./Table 7.2.96.
Influența interacțiunii factorilor A x C asupra conținutului de vitamina C
Table 7.2.96. Influence of the interaction of factors A x C on the vitamin C content
Interacțiunea factorilor B x C asupra conținutului de vitamina C, a evidențiat varianta b1c2, cu diferențe foarte semnificative comparativ cu valoarile înregistrate de ultimele două variante și o diferență distinct semnificativă comparativ cu valoarea înregistrată de antepenultima variantă clasificată. Și a doua variantă clasificată înregistrează diferențe foarte semnificative comparativ cu valoarile înregistrate de ultimele două variante (tabelul 7.2.97).
Tabelul 7.2.97/Table 7.2.97.
Influența interacțiunii factorilor B X C asupra conținutului de vitamina C
Table 7.2.97. Influence of the interaction of factors B X C on the vitamin C content
Referitor la influența interacțiunii factorilor A x B x C asupra conținutului de vitamina C, cea mai ridicată valoare s-a înregistrat de către varianta a2b1c1, aceasta înregistrând diferențe semnificative comparativ toate celelalte valori înregistrate, mai puțin cea clasficată pe poziția a doua. De asemenea, și a doua variantă înregistrează o diferență semnificativă comparativ cu ultimele șapte valori înregistrate (tabelul 7.2.98).
Tabelul 7.2.98./Table 7.2.98.
Influența interacțiunii factorilor A X B X C asupra conținutului de vitamina C
Table 7.2.98. Influence of the interaction of factors A X B X C on the vitamin C content
Influența celor trei factori asupra conținutului de nitrați din fruct
Influența factorului A asupra conținutului de nitrați din fruct, a consemnat o diferență semnificativă de 11.667 mg/kg fruct în favoarea soiului Oltenia. Referitor la influența factorului B asupra conținutului de nitrați din fruct, acesta arată o diferență nesemnificativă de 1.667 mg/kg fruct la fructele care au provenit din cultura altoită (graficul 7.2.16)
Graficul 7.2.16./Chart 7.2.16.
Influența factorului A și a factorului B asupra conținutului de nitrați din fructele de pepene verde (mg/kg fruct) (media 2015-2017)
Influence of factor A and factor B on nitrate content of fruit melon (mg / kg of fruit) (mean 2015-2017)
DL 5 %=9.450 mg/kg fruct; DL 5 %= 4.161 mg/kg fruct;
DL1%= 21.823 mg/kg fruct; DL1%=6.885 mg/kg fruct;
DL 0.1%=69.445 mg/kg fruct; DL 0.1%=12.888 mg/kg fruct
Influența factorului C asupra conținutului de nitrați din fructe, arată diferențe foarte semnificative între toate variantele sunt foarte semnficative, ceea ce demonstrează că numărul de plante per ha influențează conținutul de nitrați din fructe (tabelul 7.2.99).
Tabelul 7.2.99./Table 7.2.99
Influența factorului C asupra conținutului de nitrați din fruct
Table 7.2.99. The influence of factor C on the nitrate content of the fruit
Influența interacțiunii factorilor A x B asupra conținutului de nitrați din fructe, arată că ultima variantă clasificată înregistrează diferențe negative foarte semnificative comparativ cu toate celelalte valori înregistrate. Prima variantă clasificată înregistrează diferențe farte semnificative și distinct semnificative comparativ cu valorile clasificate inferior (tabelul 7.2.100).
Tabelul 7.2.100./Table 7.2.100.
Influența interacțiunii factorilor A x B asupra conținutului de nitrați din fruct
Table 7.2.100. Influence of the interaction of factors A x B on the nitrate content of the fruit
Influența interacțiunii factorilor A x C asupra conținutului de nitrați din fructe, exceptând diferența dintre variantele a2c2 și a1c2, au fost consemnate ca fiind foarte semnficative (tabelul 7.2.101).
Tabelul 7.2.101./Table 7.2.101.
Influența interacțiunii factorilor A x C asupra conținutului de nitrați din fruct
Table 7.2.101.Influence of the interaction of factors A x C on the nitrate content of the fruit
Referitor la influența interacțiunii factorilor B x C asupra conținutului de nitrați din fructe, exceptând două diferențe, respectiv între variantele b1c1 și b2c1 și r între b2c2 și b1c2, au fost consemnate numai diferențe foarte semnificative, fapt datorat am putea spune influenței factorului C, desimea plantelor (tabelul 7.2.102).
Tabelul 7.2.102./Table 7.2.102.
Influența interacțiunii factorilor B x C asupra conținutului de nitrați din fruct
Influence of the interaction of B x C factors on the nitrate content of the fruit
Influența interacțiunii factorilor A x B x C asupra conținutului de nitrați din fructe, arată ce mai mare valoare la varianta a2b1c3, cu diferențe semnificative comparativ cu toate celelalte valori înregistrate, mai puțin cea clasficată pe poziția a doua. De asemenea, și a doua variantă înregistrează o diferență semnificativă comparativ cu toate celelalte valori înregistrate inferior. Ultima valoare înregistrează diferențe semnificative comparativ totate celelalte valori (tabelul 7.2.103).
Tabelul 7.2.103./Table 7.2.103.
Influența interacțiunii factorilor A x B x C asupra conținutului de nitrați
din fructele de pepene verde
Influence of the interaction of factors A x B x C on the nitrate content of fruit watermelon
Influența celor trei factori asupra numărului de fructe/pl.
Influența cumulată a celor trei factori care au constituit experiența trifactorială și efectul acestora asupra elementelor de producție este evidențiat prin calculul statistic ce urmează. Astfel, influența factorului A asupra numărului de fructe/pl., a consemnat o diferență semnificativă de 0.522 fructe/pl. în favoarea soiului Oltenia. Referitor la influența factorului B asupra numărului de fructe/pl., acesta evidențiază o diferență nesemnificativă de 0.056 fructe/pl. în favoarea tipului de cultură altoit (graficul 7.2.16).
Graficul 7.2.17./Chart 7.2.17.
Influența factorului A și a factorului Basupra numărului de fructe/pl. (fructe/pl.) (media 2015-2017)
Chart 7.2.17.Influence of factor A and factor Above fruit / pl. (fruit / pl.) (average 2015-2017)
DL 5 %=0.241 fructe/pl.; DL 5 %= 0.085 fructe/pl.;
DL1%= 0.556 fructe/pl.; DL1%=0.141 fructe/pl.;
DL 0.1%=1.771 fructe/pl. DL 0.1%=0.263 fructe/pl.
Influența factorului C asupra numărului de fructe/pl., scoate în evidență prima variantă clasificată, cea cu 4000 pl/ha care înregistrează o diferență semnificativă comparativ cu ultima variantă clasificată (tabelul 7.2.103).
Tabelul 7.2.103./Table 7.2.103.
Influența factorului C asupra numărului de fructe/plante
Table 7.2.103. The influence of factor C on the number of fruits / plants
Interacțiunea factorilor A x B asupra numărului de fructe/pl., evidențiază combinația a2b1 care înregistrează o diferență semnificativă comparativ cu ultima variantă clasificată (tabelul 7.2.104).
Tabelul 7.2.104./Table 7.2.104.
Influența interacțiunii factorilor A x B asupra numărului de fructe/plante
Table 7.2.104. Influence of the interaction of A x B factors on the number of fruits / plants
Referitor la influența interacțiunii factorilor A x C asupra numărului de fructe/pl., prima variantă clasificată înregistrează diferențe foarte semnificative și distinct semnificative comparativ cu toate celelalte variante, mai puțin comparativ cu varianta clasată a doua. Între ultimele trei variante nu se consemnează diferențe asigurate statistic (tabelul 7.2.105).
Tabelul 7.2.105./Table 7.2.105.
Influența interacțiunii factorilor A x C asupra numărului de fructe/plante
. Influence of the interaction of factors A x C on the number of fruits / plants
În cazul interacțiunii factorilor B x C asupra numărului de fructe/pl., a fost consemnată o singură diferență asigurată din punct de vedere statistic și anume aceea dintre b2c2 și b1c3 (tabelul 7.2.106).
Tabelul 7.2.106./Table 7.2.106.
Influența interacțiunii factorilor B și C asupra numărului de fructe/plante
. Influence of the interaction of factors B and C on the number of fruits / plants
Influența interacțiunii factorilor A x B x C asupra numărului de fructe/pl., scoate în evidență varianta a2b1c2 cu cea mai ridicată valoare, aceasta înregistrând diferențe semnificative comparativ cu toate celelalte valori înregistrate, mai puțin cea cu clasficată pe poziția a doua. De asemenea, și a doua variantă înregistrează diferențe semnificative comparativ toate celelalte valori înregistrate, mai puțin cea clasficată pe poziția imediat următoare. Ultimele trei valori înregistrează diferențe negative semnificative comparativ totate celelalte valori (tabelul 7.2.107).
Tabelul 7.2.107./Table 7.2.107.
Influența interacțiunii factorilor A x B x C asupra numărului de fructe/plante
Influence of the interaction of factors A x B x C on the number of fruits / plants
Influența celor trei factori asupra greutății medii a fructului
Factorului A a influențat greutatea medie a fructului, în cadrul cultivarului Romanza F1 observându-se o diferență semnificativă de 0.667 kg/fruct. Referitor la influența factorului B asupra acestui element de producție a fost consemnată o diferență forte semnificativă de 0.667 kg în favoarea tipului de cultură altoit (graficul 7.2.18).
Graficul 7.2.18./Chart 7.2.18.
Influența factorului A și a factorului B asupra greutății medii a fructului (kg)
(media 2015-2017)
Chart7.2.18. Influence of factor A and factor B on average fruit weight (kg) (2015-2017 average)
DL 5 %=0.626 kg; DL 5 %= 0.212 kg;
DL1%= 1.445 kg; DL1%=0.350 kg;
DL 0.1%=4.599 kg DL 0.1%=0.656 kg
Influența factorului C asupra greutății medii a fructului, a evidențiat cultura cu 3000 pl/ha care a înregistrat diferențe distinct semnificative pozitiv și respectiv, semnificative ( pentru cea cu 4000 pl/ha) comparativ cu variantele următoare ( tabelul 7.2.108).
Tabelul 7.2.108./Table 7.2.108.
Influența factorului C asupra greutății medii a fructului
Table 7.2.108.The influence of factor C on the average weight of the fruit
Influența combinată a factorilor A x B asupra greutății medii a fructului, scot în evidență ultima variantă la care s-au înregistrat diferențe foarte semnificative comparativ cu toate celelalte variante (tabelul 7.2.109).
Tabelul 7.2.109./Table 7.2.109.
Influența interacțiunii factorilor A x B asupra greutății medii a fructului
.Influence of the interaction of factors A x B on the average weight of the fruit
Interacțiunea factorilor A x C asupra greutății medii a fructului, a arătat că prima variantă, a1c3, a înregistrat diferențe foarte semnificative și distinct semnificative comparativ cu ultimele patru variante. Între ultimele patru variante nu s-au realizat diferențe asigurate statistic (tabelul 7.2.110).
Tabelul 7.2.110./Table 7.2.110.
Influența interacțiunii factorilor A x C asupra greutății medii a fructului
Influence of the interaction of factors A x C on the average weight of the fruit
În cazul interacțiunii factorilor B x C cu privire la greutatea medie a fructului, varianta b2c3 înregistrează diferențe foarte semnificative și distinct semnificative comparativ cu toate celelalte variante (7.2.111).
Tabelul 7.2.111./Table 7.2.111.
Influența interacțiunii factorilor B x C asupra greutății medii a fructului
T Influence of the interaction of B x C factors on the average weight of the fruit
Referitor la influența interacțiunii factorilor A x B x C asupra greutății medii a fructului, cea mai ridicată valoare s-a înregistrat la varianta a1b1c3, cu diferențe semnificative comparativ cu ultimele cinci valori înregistrate, în timp ce primele șapte valori nu se diferențiază semnificativ între ele (tabelul 7.2.112)
Tabelul 7.2.112.//Table 7.2.112.
Influența interacțiunii factorilor A x B x C asupra greutății medii a fructului
. Influence of the interaction of factors A x B x C on the average weight of the fruit
Influența celor trei factori asupra transpirației plantelor
Procesele fiziologice care influențează în mod major creșterea, dezvoltarea și fructificarea plantelor sunt fotosinteza și transpirația. Acțiunea individuală a fiecărui factor asupra acestor procese a fost prezentată pe fiecare an de cercetare în parte. Foarte importanță pentru practica legumicolă este acțiunea comastă a acestor factori și interpretarea statistică a acestora.
Referitor la influența factorului A asupra transpirației plantelor, a fost observată o diferență semnificativă de 0.619 H2O/m2/s la soiului Oltenia. Pentru factorul B s-a evidențiat cu o diferență foarte semnificativă de 0.416 H2O/m2/s tipului de cultură altoit (graficul 7.2.19). Aceste diferențe date de cultivar și de timpul de cultură pot constitui o recomandare a soului Oltenia altoit care să fie cultivat în zona nisipurilor de la Dăbuleni.
Graficul 7.2.19./Chart 7.2.19.
Influența factorului A și a factorului B asupra transpirației plantelor
(media 2015-2017)
Table 7.2.19. Influence of factor A and factor B on plant transpiration
(2015-2017 average)
DL 5 %=0.302 H2O/m2/s; DL 5 %= 0.107 H2O/m2/s;
DL1%= 0.697 H2O/m2/s; DL1%=0.177 H2O/m2/s;
DL 0.1%=2.220 H2O/m2/s DL 0.1%=0.331 H2O/m2/s
Influența factorului C asupra transpirației plantelor, a evidențiat desimile de 3000 și 5000 pl/ha care au înregistrat diferențe semnificativă în comparație varianta cu 4000 pl/ha (tabelul 7.2.113).
Tabelul 7.2.113./Table 7.2.113.
Influența factorului C asupra transpirației plantelor
The influence of factor C on plant transpiration
Interacțiunea factorilor A x B asupra transpirației plantelor, arată că toate variantele au înregistrat diferențe distinct semnificativă comparativ cu varianta a1b1 (tabelul 7.2.114).
Tabelul 7.2.114./Table 7.2.114.
Influența interacțiunii factorilor A x B asupra transpirației plantelor
Influence of the interaction of A x B factors on plant sweat
Referitor la influența interacțiunii factorilor A x C asupra transpirației plantelor, prima variantă clasificată înregistrează diferențe distinct semnificative și semnififcative comparativ cu toate celelate variante, mai puțin față de a doua, de care nu înregistrează diferență semnificativă, între ultimele trei variante neconsemnându-se nicio diferență asigurată statistic (tabelul 7.2.115).
Tabelul 7.2.115./Table 7.2.115.
Influența interacțiunii factorilor A x C asupra transpirației plantelor
Influence of the interaction of A x C factors on plant transpiration
Pentru interacțiunii factorilor B x C asupra transpirației plantelor, prima variantă clasificată, b2c2, înregistrează diferențe statistice foarte distinct semnificative și semnificative comparativ cu toate celelate variante, mai puțin față de a doua clasificată, față de care nu înregistrează nicio diferență statistică. Ultimele trei variante clasificate nu înregistrează diferențe asigurate statistic (tabelul 7.2.116).
Tabelul 7.2.116./Table 7.2.116.
Influența interacțiunii factorilor B x C asupra transpirației plantelor
Table 7.2.116. Influence of the interaction of B x C factors on plant sweat
Referitor la influența interacțiunii factorilor A x B x C asupra transpirației plantelor, cea mai ridicată valoare s-a înregistrat la varianta a2b1c1, aceasta înregistrând diferențe semnificative comparativ cu ultimele șase valori înregistrate. Ultimele trei variante se diferențiază negativ semnificativ față de toate celelalte variante (tabelul 7.2.117).
Tabelul 7.2.117./Table 7.2.117.
Influența interacțiunii factorilor A x B x C asupra transpirației plantelor
Influence of the interaction of factors A x B x C on plant sweat
Influența celor trei factori asupra fotosintezei plantelor
Referitor la influența factorului A asupra fotosintezei plantelor, a fost realizată o diferență semnificativă de 2.071 CO2/m2/s la soiului Oltenia. Legat de factorului B, acesta nu a evidențiat pozitiv nici un tip de cultură, s-a observat o diferență nesemnificativă de 0.06 CO2/m2/s la cultura altoită față de cea nealtoită ( graficul 7.2.19).
DL 5 %=1.153 CO2/m2/s; DL 5 %= 1.513 CO2/m2/s;
DL1%= 2.663 CO2/m2/s; DL1%=2.504 CO2/m2/s;
DL 0.1%=8.475 CO2/m2/s DL 0.1%=4. 687 CO2/m2/s
Graficul 7.2.20./Chart 7.2.20. -Influența factorului A și a factorului B asupra fotosintezei plantelor (media 2015-2017)/. Influence of factor A and factor B on plant photosynthesis
(2015-2017 average)
În ceea ce privește influența factorului C asupra fotosintezei plantelor, nu au fost înregistrate diferențe asigurate statistic (tabelul 7.2.118).
Tabelul 7.2.118./Table 7.2.118.
Influența factorului C asupra fotosintezei plantelor
. The influence of factor C on plant photosynthesis
Referitor la influența interacțiunii factorilor AxB asupra fotosintezei plantelor, variantele a2b1 și a2b2 înregidtrează diferențe distinct semnificative și respectiv semnificative comparativ cu ultima variantă (tabelul 7.2.119).
Tabelul 7.2.119./Table 7.2.119.
Influența interacțiunii factorilor A x B asupra fotosintezei plantelor
Influence of the interaction of A x B factors on plant photosynthesis
Influența interacțiunii factorilor A x C asupra fotosintezei plantelor, nu a determinat diferențe asigurate din punct de vedere statistic între variante ( tabelul 7.2.120).
Tabelul 7.2.120./Table 7.2.120.
Influența interacțiunii factorilor A x C asupra fotosintezei plantelor
. Influence of the interaction of A x C factors on plant photosynthesis
Interacțiunea cumulată a factorilor B x C asupra fotosintezei plantelor, nu a determinat diferențe asigurate statistic între variantele experimentale (tabelul 7.2.121).
Tabelul 7.2.121./Table 7.2.121.
Influența interacțiunii factorilor B x C asupra fotosintezei plantelor
. Influence of the interaction of B x C factors on plant photosynthesis
Interacțiunii factorilor A x B x C asupra procesului de fotosinteză la plantele de pepene verde a arătat că primele trei valori clasificate au înregistrat diferențe semnificative comparativ cu ultimele patru variante. Între primele 7 variante neînregistrându-se diferențe apreciate statistic (tabelul 7.2.122).
Tabelul 7.2.122./Table 7.2.122.
Influența interacțiunii factorilor A x B x C asupra fotosintezei plantelor
. Influence of the interaction of factors A x B x C on plant photosynthesis
Analiza corelațiilor și regresiilor între caracterele și însușirile studiate pe întreaga experiență
În cadrul prezentului studiu a fost efectuat calcul corelațiilor și regresiilor acolo unde a fost cazul, în vederea identificării coeficienților de corelație și respectiv de regresie între caracterele studiate. Calculul coeficientului de regresie s-a efectuat pe baza coeficientului de determinare, R2, valoarea acestuia pentru un model de regresie valabil trebuid să fie mai mare de 0.7. Coeficientul de regresie calculat s-a efectuat de asemenea pe baza ecuației liniare simple.
Rezultatele valorilor coeficienților de corelație sunt prezentați în tabelul 7.2.123.
Tabelul 7.2.123./Table 7.2.123.
Variabilitatea coeficienților de corelație dintre caracterele analizate pentru întreaga experiență
Variability of the correlation coefficients between the analyzed characters for the entire experience
P 5 %=0.33
Astfel, pe baza valorilor coeficienților de corelație, au fost identificate următoarele legături puternice între care se pot calcula modele de regresie valabile:
– producți a totală și nr. de fructe/pl.
– producție și fotosinteză
– conținutul de apă din fruct și substanța uscată totală
– conținutul de apă din fruct și substanța uscată solubilă
– conținutul de apă din fruct și conținutul de glucide
– substanța uscată totală și substanța uscată solubilă
– substanța uscată totală și conținutul de glucide
– substanța uscată solubilă și conținutul de glucide
– aciditatea titrabilă și conținutul de nitrați
Legat de analiza modelului de regresie calculat pe baza ecuației liniare simple, dintre nr. de fructe și producția totală, a fost identificat un coeficient de corelație egal cu r=0.879 și un coeficient de determinare egal cu R2=0.879. Pe baza acestor valori, coeficientul de regresie are o valoare de 2.436, ceea ce presupune că, atunci când nrumărul de fructe/pl. crește cu 0.1, producția totală/ha crește cu 2.436 t (graficul 7.2.21).
Graficul 7.2.21./Chart 7.2.21. Analiza modelului de regresie dintre nr. de fructe/pl.
și producție, calculat pe baza ecuației liniare simple
. The analysis of the regression model between no. fruit / pl. and production, calculated on the basis of the linear linear equation
Calculând modelul de regresie dintre rata fotosintezei și producție, pe baza ecuației liniare simple, a fost identificat un coeficient de corelație egal cu r=0.882 și un coef. de determinare egal cu R2=0.778. Pe baza acestor valori, coeficientul de regresie are o valoare de 6.168, ceea ce presupune că, atunci când rata fotosintezei crește cu 1 mol CO2/m2/s, producția/ha crește cu 6.168 t/ha (graficul 7.2.22).
Graficul 7.2.22./Chart 7.2.22. Analiza modelului de regresie dintre rata fotosintezei și producție, calculat pe baza ecuației liniare simple / Analysis of the regression model between the rate of photosynthesis and production, calculated on the basis of the linear linear equation
Calculând coeficientul de regresie dintre conținutul de apă și S.U.T., s-a identificat un coef. de corelație egal cu r= -0.981 și un coef. de determinare egal cu R2 =0.962. Pe baza acestor valori, coeficientul de regresie a avut o valoare de -1.0, ceea ce presupune că, atunci când conținutul de apă crește cu 1 %, S.U.T. scade cu 1 % (graficul 7.2.23).
Graficul 7.2.23./Chart 7.2.23. Analiza modelului de regresie dintre conținutul de apă
și S.U.T., calculat pe baza ecuației liniare simple
În urma calculului coeficientului de regresie calculat pe baza ecuației liniare simple, dintre conținutul de apă și S.U.S., a fost identificat un coef. de corelație egal cu r=-0.771 și un coef. de determinare egal cu R2=0.591, fapt pentru care, pentru valabilitatea modelului de regresie, a fost considerat un model de regresie bazat pe ecuația polinomială de grad trei, valoarea coeficientului de determinare fiind egală cu 0.765. (graficul 7.2.24).
Graficul 7.2.24./Chart 7.2.24. Analiza modelului de regresie dintre conținutul de apă și S.U.S., bazat pe ecuația polinomială de grad trei /.Analysis of the regression pattern between water content and S.U.S., based on the third degree polynomial equation
La calculul coeficientului de regeresie dintre conținutul de apă și cel de glucide a fost identificat un coef. de corelație egal cu r= -0.775 și un coef. de determinare egal cu R 2 =0.600, fapt pentru care, pentru valabilitatea modelului de regresie, a fost considerat un model de regresie bazat pe ecuația polinomială de grad trei, valoarea coeficientului de determinare fiind egală cu 0.799 (graficul 7.2.25).
Graficul 7.2.25./Chart 7.2.25. Analiza modelului de regresie dintre conținutul de apă și cel de glucide, bazat pe ecuația polinomială de grad trei / The analysis of the regression pattern between water and carbohydrate content, based on the third degree polynomial equation
Pentru modelul de regresie calculat pe baza ecuației liniare simple, model de regresie dintre S.U.T. și S.U.S, s-a identificat un coef. de corelație egal cu 0.771 și un coef. de determinare egal cu 0.595, fapt pentru care, pentru valabilitatea modelului de regresie, a fost considerat un model de regresie bazat pe ecuația polinomială de grad trei, valoarea coeficientului de determinare fiind egală cu 0.7659 (graficul 7.2.26).
Graficul 7.2.26./Chart 7.2.26. Analiza modelului de regresie dintre conținutul de glucide și S.U.T., bazat pe ecuația polinomială de grad cinci Chart 7.2.26. The analysis of the regression model between carbohydrate content and S.U.T., based on the fifth degree polynomial equation
În ceea ce privește modelul de regresie calculat pe baza ecuației liniare simple, model de regresie dintre conținutul de glucide și S.U.T., a fost identificat un coef. de corelație egal cu 0.771 și un coef. de determinare egal cu 0.6006, fapt pentru care, pentru valabilitatea modelului de regresie, a fost considerat un model de regresie bazat pe ecuația polinomială de grad cinci, valoarea coeficientului de determinare fiind egală cu 0.7663 (graficul 7.2.27).
Graficul 7.2.27./Chart 7.2.27. -Analiza modelului de regresie dintre conținutul de glucide și S.U.T., bazat pe ecuația polinomială de grad cinci/ The analysis of the regression model between carbohydrate content and S.U.T.,based on the fifth degree polynomial equation
Calculând coeficientul de regresie dintre conținutul de glucide și S.U.S., a fost identificat un coef. de corelație egal cu -0.995 și un coef. de determinare egal cu 0.990. Pe baza acestor valori, coeficientul de regresie are o valoare de 1.1369 ceea ce presupune că, atunci când conținutul de glucide crește cu 1 %, S.U.S. crește cu 1,1369 % (Graficul (graficul 7.2.28).
Graficul 7.2.28./Chart 7.2.28.
Analiza modelului de regresie dintre conținutul de glucide și S.U.S.,
bazat pe ecuația polinomială de grad cinci
Chart 7.2.28.The analysis of the regression pattern between carbohydrate content and S.U.S., based on the fifth degree polynomial equation
Pe baza modelul de regresie calculat folosind o ecuație liniară simplă, model de regresie dintre conținutul de nitrați și aciditatea titrabilă, a fost identificat un coef. de corelație egal cu -0.726 și un coef. de determinare egal cu 0.5273, fapt pentru care, pentru valabilitatea modelului de regresie, a fost considerat un model de regresie bazat pe ecuația polinomială de grad șase, valoarea coeficientului de determinare fiind egală cu 0.8796 (graficul 7.2.29).
Graficul 7.2.29./Chart 7.2.29. -Analiza modelului de regresie dintre conținutul de nitrați și aciditatea titrabilă, bazat pe ecuația polinomială de grad șase /The analysis of the regression model between the nitrate content and the titratable acidity, based on the sixth polynomial equation
Analiza PCA a caracterelor studiate pentru întreaga experiență
Referitor la analiza principalelor componente, primele două componente însumează peste 66,7 % din varianța totală analizată pentru aceste caractere .
Pe baza acestei analize, clasificarea indicilor este prezentată în graficul 7.2.30 și se prezintă astfel:
Conținutul de nitrați este în corelație pozitivă cu ambele componente.
Conținutul glucide, S.U.T. (%), S.U.S. (%) și greutatea fructului (kg) sunt în corelație pozitivă cu prima componentă și în corelație negativă cu cea de a doua componentă.
Aciditatea titrabilă este în corelație negativă cu ambele componente.
Producția, conținutul de apă (%), vitamina C (mg/100g s.p.), nr. fructe/pl. (fructe/pl.), sunt în corelație negativă cu prima componentă și în corelație pozitivă cu cea de a doua componentă.
Graficul 7.2.30./Chart 7.2.30. – Clasificarea variabilelor în spațiul bidimensional al celor două componente /. Classification of variables in the two-dimensional space of the two components
Valorile coeficienților de corelație dintre cele două componente și indicii analizati sunt prezentați în tabelul 7.2.123.
Tabelul 7.2.123./Table 7.2.123.
Variația coeficienților de corelație dintre principalele componente și indicii analizați
Variation of the correlation coefficients between the main components and the analyzed indices
Pe baza acestei analize, clasificarea a fost următoarea (graficul 7.2.31):
Variantele a1b2c2, a2b1c2 și a2b1c3 au ambele componente pozitive
Variantele a1b1c2, a1b1c3 și a1b2c3 au prima componentă pozitivă si a doua negativă
Variantele a1b1c1, a1b2c1 și a2b2c1 au ambele componente negative
Variantele a2b1c1, a2b2c2 și a2b2c3 au prima componentă negativă și a doua pozitivă
Graficul 7.2.31./Chart 7.2.31.- Clasificarea tuturor variantelor analizate pe baza analizei principalelor componente (PCA) pentru întreaga experiență/Classification of all variants analyzed on the basis of the analysismain components (PCAs) for the entire experience
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
CONCLUZII LA EXPERIENȚA TRIFACTORIALĂ
În urma observațiilor și determinărilor efectuate pe parcursul celor trei ani experimentali (2015-2017) la cultura de pepene verde care a fost organizată ca o experiență trifactorială cu: factorul A- cultivarul, cu două graduări (a1 – hibridul Romanza F1 și a2 -soiul Oltenia); factorul B- tipul de cultură, cu două graduări (b1- cultura nealtoită și b2- cultura altoită) și factorul C – desimea de cultură, cu trei graduări ( c1-5000 pl/ha, c2- 4000 pl/ha și c3- 3000pl/ha) se pot formula unele concluzii precum:
-referitor la influența factorilor luați în studiu și a interacțiunii acestora asupra producției de pepeni, graduările a2 și c2 au influențat în mod semnificativ producția totală de fructe, în timp ce în cazul interacțiunii celor 3 factori, la variantele a2b1, a2c2, b2c2 și a2b1c2 s-au obțin sporuri semnificative de producție;
– în cazul analizei stabilității producției în condiții de secetă, hibridul Romanza F1 a obținut rezultate superioare pentru ambii indici calculați graduarea b2 prezintă o sensibilitate mai ridicată la secetă, dar demonstrează o stabilitate a producției superioară comparativ cu b1. Pentru graduările factorului C, cea mai ridicată toleranță la secetă s-a identificat la graduarea C2, în timp ce cea mai ridicată stabilitate a producției s-a obținut la graduarea C3. Legat de indicii analizați și analiza PCA, se poate spune că prima componentă se referă la stabilitatea producției în condiții de secetă și mai puțin la potențialul biologic, iar a doua componentă se referă la potențialul biologic pe timp de secetă;
– în ceea ce privește influența celor trei factori asupra conținutului de apă din fructele de pepene verde, atât factori individuali cât și interacțiunea acestora nu a inflauențet semnificativ acest character;
– referitor a influența celor trei factori asupra conținutului de substanță uscată din fructe, factorii A și C și interacțiunea factorilor AxC, BxC și AxBxC au influențat valoarea acestui character care a fost și asigurată din punct de vedere statistic;
– observând influența celor trei factori asupra conținutului de substanță uscată solubilă din fructe, atât acțiunea individuală cât și cea cumulată a influențat din punct de vedere statistic valoarea acestui indice;
– legat de influența celor trei factori asupra acidității titrabile, factorii B și C și interacțiunea factorilor AxC, BxC și AxBxC a influențat statistic valoarea acestui indice;
– referitor la coținutul de glucide, factorii A și C și interacțiunea factorilor AxC, BxC și AxBxC a influențat din punct de vedere statistic valoarea acestui caracter;
– în studiul conținutului de vitamin C, factorii A și C și interacțiunea factorilor AxC, BxC și AxBxC a influențat acest character care a fost asigurat din punct de vedere statistic;
– valorii conținutului de nitrați din fruct, prin analiza statistică a factorii A și C și interacțiunea factorilor AxC, BxC și AxBxC a influențat acest indicator de calitate a fructelor;
– în cazul analizei statistice a numărului de fructe/pl., factorii A și C și interacțiunea factorilor AxC, BxC și AxBxC influențează statistic valoarea acestui indice;
– pentru greutatea medie a fructului, toți factorii analizați, cât și interacțiunea acestora a influențat din punct de vedere statistic acest indicator;
– analiza valorică a transpirației, de asemenea, a fost influențată statistic de toți factorii analizați, cât și interacțiunea acestora ;
– analiza valorică a fotosintezei, a fost influențată statistic de factorul A și interacțiunea factorilor AxB și AxBxC.
În urma analizei corelațiilor și regresiilor între caracterele studiate în cadrul acestei experiențe, au fost identificate 9 legături puternice pentru care se pot calcula modele de regresie bazate fie pe ecuația liniară simplă, fie pe baza ecuației polinomiale de diferite grade.
RECOMANDARĂRI PRACTICE
Pe baza cercetarilor efectuate se recomandă alegerea speciilor și soiurilor cu potențial fotosintetic maxim, deoarece acestea sunt tolerante și rezistente la seceta din sol și la cea atmosferică. Rata transpirației foliare este ridicată la toate speciile și soiurile cultivate pe solurile nisipoase sub influența unei temperaturii atmosferice de 380-400C, a solului de 60- 680C o intensitate luminoasă de 115 mii lucși și umiditatea aerului scăzută la 25%. Prin altoirea plantelor și alegerea judicioasă a cultivarului se poate reduce perioada de vegetație a culturii fără a afecta calitatea nutrițională a fructelor, evitând perioada cu temperaturi foarte ridicate și secetă care poate influența atât producția cât și calitatea.
Cultivarea pepenelui verde atoit în sud-vestul Romaniei ( Dăbuleni) este direct dependentă de existența sistemelor de irigație din zonă lucru constatat de noi în urma determinării indicelui de stabilitate la secetă când, s-a constatat că este destul de sensibilă, în schimb a demonstrat o stabilitate a producției superioară.
Este foarte dificil să se determine strict efectul individual al factorilor de mediu asupra plantelor cultivate. Prin studiul de față am încercat să vedem cum sunt influențați indicele de sensibilitate al cultivarurilor la secetă și indicele de stabilitate a producției și s-a constatat că soiul Oltenia are un grad ridicat de stabilitate la cei doi indici. Cultura altoită are o sensibilitate ridicată la secetă, iar la un număr de 4000 pl/ha s-a înregistrat cea mai ridicată toleranță la secetă, în timp ce la 3000 pl/ha cea mai ridicată stabilitate a producției.
Referitor la analiza PCA a caracterelor studiate pentru întreaga experiență, conținutul de nitrați este în corelație pozitivă cu ambele componente, în timp ce variantele a1b2c2, a2b1c2 și a2b1c3 au ambele componente pozitive.
Legat de analiza corelațiilor și regresiilor între caracterele studiate în funcție de graduările factorului A, pentru graduarea A1 au fost identificate 9 legături puternice pentru care se pot calcula modele de regresie bazate fie pe ecuația liniară simplă, fie pe baza ecuației polinomiale de diferite grade, în timp ce pentru graduarea A2 au fost identificate nu mai puțin de 14 astfel de legături.
În analiza corelațiilor și regresiilor între caracterele studiate în funcție de graduările factorului B, pentru graduarea B1 au fost identificate 15 astfel de legături puternice pentru care se pot calcula modele de regresie bazate fie pe ecuația liniară simplă, fie pe baza ecuației polinomiale de diferite grade, în timp ce pentru graduarea B2 au fost identificate 10 astfel de legături.
În analiza corelațiilor și regresiilor între caracterele studiate în funcție de graduările factorului C, pentru graduarea C1 au fost identificate nu mai puțin de 19 astfel de legături puternice pentru care se pot calcula modele de regresie bazate fie pe ecuația liniară simplă, fie pe baza ecuației polinomiale de diferite grade, în timp ce pentru graduările C2 și C3 au fost identificate 20, respectiv 36 de astfel de legături.
ACESTE CONCLUZII, CU ROȘU , SE DEDUC DIN CEEA CE AM TAIAT. DACA CONSIDERI CA TREBUIE SA LASAM ACEL MATERIAL…..DAR EU AM AMETIT CU ACESTI TERMENI SI CU FAPTUL CA OVIDIU A COPIAT TOT CEEA CE A ADAUGAT SI A TREBUIT SA REFORMULEZ UNELE FRAZE DAR MAI ALES SA TREC VALORILE CORECTE ATÂT LA COEFICIENTII DE CORELAȚIE ȘI DETERMINARE CAT SI LA CEL DE REGERESIE, ERAU COPIATI DE LA UN ELEMENT LA ALTUL.
BIBLIOGRAFIE
A.Horgoș, Alexandra Becherescu, Ruxandra Ciofu, D.Dopa. 2015. Elemente de inginerie tehnologică în legumicultura. Vol.I.- Descrierea și recunoașterea speciilor legumicole. Editura Euro stampa, Timișoara.
Achinewhu, S. C (1987). Carbohydrate and fatty acid composition of fermented melon seeds (Citrullus Vulgaris) J. Ed. Science and Technology, 24, 16-19.
Agriculture & Environment. 1:70-74.
Akintoye h. A. , A. A. Kintomo, A. A. Adekunle , 2009, Yield and Fruit Quality of Watermelon in Response to Plant Population, International Journal of Vegetable Science, Volume 15, p. 369-380.
Alexopoulos, A.A., Kondylis, A. and Passam, H.C. 2007- Fruit yield and quality of watermelon in relation to grafting. International journal of food, agriculture and environment ISSN 1459-0255, vol.5 nr. 1, p. 178–179.
Alphonse Candolle, Origin of Cultivated Plants (1882) pp 262ff, s.v. "Water-melon".
Anderson Soares de Andrada Junior, Claudio Ricardo da Silva, Nildo da Silva Sias, Braz Henrique Nunes Rodrigues, Valdenir Queiroz Ribeiro, 2009 – Response of watermelon to nitrogen fertigation. Irriga, Botucatu, v. 14, nr. 2, p. 115-122, ISSN 1808-3765. Brazilia.
Arry S. Paris, 2015. Origin and emergence of the sweet dessert watermelon,Citrullus lanatus. Ann Bot. 2015 Aug; 116(2):133 -148. doi: 10.1093/aob/mcv077
Atkinson, C.J., Policarpo, M., Webster, A.D., Kuden, A.M.. 1999 – Drought tolerance of apple rootstocks: Production and partitioning of dry matter. Plant Soil 206:223–235.
Avramescu Al., Diaconu N., 1972 – Cultura pepenilor. Editura Ceres, București, România.
Bălașa M., 1973.Legumicultura. Editura didactică și pedagogică, București.
Baniță P și colab., 1981 – Cultura plantelor pe nisipuri. Editura Scrisul Românesc, Craiova.
Bar-Tsur, A., J. Rudich and B. Bravdo. 1985. High temperature effects on CO2 gas exchange in heattolerant and sensitive tomatoes. J. Amer. Soc. Hort. Sci. 110: 582-586.
Bilibio, C.; Carvalho, J.A.; Martins, M.; Rezende, F.C.; Freitas, E.A.; Gomes, L.A.A. Desenvolvimento vegetativo e produtivo da berinjela submetida a diferentes tensões de água no solo. Revista Brasileira de Engenharia Agrícola e Ambiental, v.14, p.730-735, 2010. http://dx.doi.org/10.1590/S1415-43662010000700007
Brad I., Gabriela Marinescu, Elena Glodeanu, 1988. Chimie și biochimie vegetală. Lucrări practice, Universitatea din Craiova.
Bruton Benny, 2005 – Grafting watwrmelon onto squash or gourd rootstoch Makes Firmer, Healthier Fruit, Agricultural Research.
BURZO și colab., 1999…………………..
Ceaușescu I., 1979 – Cultura legumelor. Editura Ceres, București, România
Ceaușescu I., Bălașa M., Voican V., Savițchi P., Radu GR., Niator S., 1980 – Legumicultură generală ți specială. Editura Didactică și Pedagogică, București.
Chaves, M.M., Maroco, J.P., Pereira, J.S., 2003 – Understanding plant responses to drought from genes to whole plant. Fun. Plant Biol. 30:239–264.
Chiriță C., Bălănică T.I., 1938 – Cercetări asupra nisipurilor din sudul Olteniei. Analele ICEF, seria 1, vol. IV.
Chisari, M., Barbagallo, R. N., Spagna, G. and Artes, F. 2010. Distribution of degradative enzymatic activities in the mesocarp of two melon groups. International Journal of Food Science and Technology 45: 1016-1023.
Choi D. C., Kwon S. W., Ko B., R., Chou J. S., 2002 – Using chemical control watermelon (Citrullus lanatus). Acta Hort. 588:43-48.
Ciuciuc Elena, Bălașa M., 1999 .Cercetări privind stabilirea unor metode pentru obținerea de producții extratimpurii la pepenele galben cultivat pe solurile nisipoase. Hortinform, nr. 10.
Ciuciuc Elena, Dorneanu A., 2001 – Cercetări privind folosirea unor compoziții lichide cu aminoacizi și ureide la fertilizarea foliară a culturilor de pepeni verzi și pepeni galbeni. Lucrări științifice SCCCPN Dăbuleni, vol. XIII.
Ciuciuc Elena, Toma V., Croitoru Mihaela, 2007. Cercetări privind influența altoirii asupra pepenilor verzi cultivați în diferite condiții de protejare. Lucrări științifice SCDCPN Dăbuleni, vol. XIV. 5.
Ciuciuc Elena, Toma V., Dorneanu A., 1998 – Noi tipuri de îngrășăminte foliare folosite la fertilizarea pepenilor verzi pe solurile nisipoaes. Analele ICLF Vidra, vol. XV, p. 331.
Ciuciuc Elena, Toma V.,Mihaela Croitoru, Marieta Ploae, 2013 – Cultura protejată a pepenilor verzi biologici cu plante altoite /The protected crops biological watermelons with grafted plants. Anale CCDCPN Dabuleni, vol XIX
Ciuciuc Elena, Toma Vasile, Croitoru Mihaela, 2012 -“Organic fertilization management for the culture of grafing watermelons on sandy soil in southen Oltenia“. Lucrări științifice simpozion SCDP Constanța. Procedeeding of 2nd International workshop of the environment & Agriculture in arid and semiarid regions. Constanta
Ciupureanu(Novac) Mihaela Gabriela, Ciuciuc Elena, Croitoru Mihaela, Pintilie Ioan, Popa Daniela, Aspects concerning the improving of some tehnological sequences on watermelon crop by planting density, Anaele Universitatii din Craiova, Seria Biologie, Horticultură, Tehnologia prelucrării produselor agricole, Ingineria Mediului în agricultură;2016 Vol.XXI issn 1435-1275 pg.155-161
Ciupureanu(Novac) Mihaela Gabriela, Ciuciuc Elena, Croitoru Mihaela, Pintilie Ioan, Popa Daniela, Research regarding the culure of watermelon with grafted plants-possible ecological culture, Analele Universitatii din Craiova, Seria Biologie, Horticultură, Tehnologia prelucrării produselor agricole, Ingineria Mediului în agricultură;2016 vol.XXI issn 1435-1275 pg.161-167
Ciupureanu(Novac) Mihaela Gabriela, Ciuciuc Elena, Diaconu Aurelia, Popa Daniela, The influence of grafting -biotechnological link of efficiency of the water melons production on the sandy soils from the southern romania, Nano, Bio and Green-Technologies for a Sustainable Future;2016 61(17) issn 1314-2701 pg. 1145-1152
Ciupureanu(Novac) Mihaela Gabriela, Ciuciuc Elena, Popa Daniela, Establishing the crop assortament of watermelon (citrullus lanatus)depending on the elements that define the production, Analele Universitatii din Craiova, Seria Biologie, Horticultură, Tehnologia prelucrarii produselor agricole, Ingineria Mediului în agricultură; 2016 issn 1435-1275 pg. 333-338
Ciupureanu(Novac)Mihaela Gabriela, Ciuciuc Elena, Pintilie Ioan, Dinu Maria, Popa Daniela, 2015, Production caracheristic of a watermelon variety grown under the pedoclimatic condition of southern oltenia-journal of horticulture, Forestry and Biotechnology;2015 1(20) issn 2066-1797 pg.78-82
Core J., 2005 – Grafting watermelon onto squash or gourd roostock msker fifmer, healthier fruit. Agric. Res. Jully issue.
Costache M., Roman T., 1998. Ghid pentru recunoașterea și combaterea agenților patogeni și a dăunătorilor la legume. Agris, București.
Coteț V. P., 1957 – Câmpia Olteniei. Editura Științifică, București.
Cushman Kent, 2009 – Grafting Technics for Watermelon. Horticultural sciences. Frorida, cooperative Extension service, Institute of Food and Agricultural Sciences, University of Florida.
Dane F, Lang P. 2004. Sequence variation at cpDNA regions of watermelon and related wild species: implications for the evolution of Citrullus haplotypes. American Journal of Botany91: 1922–1929.
Dane F, Liu J. 2007. Diversity and origin of cultivated and citron type watermelon (Citrullus lanatus). Genetic Resources and Crop Evolution 54: 1255–1265
Dane, F. and J. Liu. 2007. Diversity and Origin of Cultivated and Citron Type Watermelon (Citrullus lanatus). Genet Resour Crop Evol 54:1255-1265.
Dane, Fenny; Liu, Jiarong (2006). "Diversity and origin of cultivated and citron type watermelon (Citrullus lanatus)". Genetic Resources and Crop Evolution. 54 (6): 1255. doi:10.1007/s10722-006-9107-3.
Dere S., Tohit Günes T., Sivaci R., 1998. Spectrophotometric Determination of Chlorophyll – A, B and Total Carotenoid Contents of Some Algae Species Using Different Solvents, Turkish Journal of Botany, 22, p.13-17.
Dinu M., Cimpoiașu V.M., 2005. The estabilish of tehnological stages for obtaining the Cucumis melo L. Graft through pin-pinck grafting.”60 anniversary Agricultural University – Plovdiv, Scientific Works, vol. L, book 6, Jubilee scientific conference "State-of-the-art and problems of agricultural science and education", Plovdiv – Bulgaria. 461-465.
Dinu M., Cimpoiașu V.M., 2006 The grafting of Cucumis melo L. by pin pricking. the technological stages. Analele Universității din Craiova, Facultatea de Agricultură, Montanologie, Cadastru, 2006, pag. 93-96.
Dragovic-Uzelac, V., Levaj, B., Mrkic, V., Bursac, D., Boras, M. 2007. The content of polyphenols and carotenoids in three apricot cultivars depending on stage of maturity and geographical region. Food Chemistry 102: 966-975.
Dumitru M. G., Marinescu G., 2010. Analize biochimice, Editura Universitaria Craiova, p. 195-196.
Ebuehi, O. A. T. & Avwobobe, O. K. (2006). Physico-chemical and fatty acid composition of watermelon (Citrullus lanatus) and melon (Cococynthis citrullus) seed oils. Nigerian Food Journal, 24(1), 25-33.
Edelstein, M., Ben-Hu, M., Cohen, R., Burger, Y., Ravina, I. (2005) Boron and salinity effects on grafted and non-grafted melon plants. Plant Soil 269:273–284.
Edelstein, M., Ben-Hur, M., Plaut, Z. (2007) Grafted melons with fresh or effluent water tolerate excess boron. J. Amer. Soc. Hort. Sci. 132:484–491.
El-Adaway, T. A., & Taha, K. M. (2011). Characteristics and composition of different seed oil and flours. Food Chemistry, 74, 47-54. http://dx.doi.org/10.1016/S0308-8146(00)00337-X
Elmstron G.W., Locascio S. J., Myers J. M.,1981 – Watermelon response to drip and sprinkler irrigation. Proceeding of Florida State Horticultural Scienty, v.94, p. 161-163.
Estań, M.T., Martinez-Rodrigue, M.M., Perez-Alfocea, F., Flowers, T.J., Boalrin, M.C. (2005) Grafting raises the salt tolerance of tomato through limiting the transport of sodium and chloride to the shoot. J. Expt. Bot. 56:703–712.
Gheorghita Hoza, Mădălina Doltu, Maria Dinu, Alexandra D. Becherescu, Al.I. Apahidean, M. Bogoescu. 2017. Response of Different Grafted Eggplants in Protected Culture. Not Bot Horti Agrobo, 45 (2): 473- 480
Gichimu, B.M., B.O. Owuor, G.N. Mwai, M.M. Dida. 2009. Morphological Characterization of Some Wild and Cultivated Watermelon (Citrullus sp.) Accession in Kenya. Arpn Journal of Agricultural and Biological Science 4: 1990-6145.
Goda, M. 2007. Diversity of Local Genetic Resources of Watermelon Citrullus lanatus (Thunb.) Matsum and Nakai, in Sudan. Swedish Biodiversity Centre. Master Thesis, No:35.
Gruia M., Baciu A., Cosmulescu S.,2011. The environmental factors and their influences on main physiological processes on apple trees. Journal of Horticulture, Forestry and Biotechnology,15(2):152-156.
Guo S, Zhang J, Sun H, et al. 2013. The draft genome of watermelon, Citrullus lanatus, and resequencing of 20 diverse accessions. Nature Genetics 45: 51–58.
Hartz, T.K. 1997 – Effects of drip irrigation scheduling on muskmelon yield and quality. Sci. Hort. 69:117–122.
Hassel R., Memmot F., 2008 – Watermelon grafting methods, Research raport, Florida University.Hort., 68: 442 – 446.
Hovell Nathan, Amy L. Poston, Nathan Howard, Timothy Coolong, 2008 – Grafted watermelon performance in Kentucky. UK Department of Horticulture. Fruit and vegetable research report University of Kentucky.
https://caloriebee.com/nutrition/Watermelon
Huh, Y.C., I. Solmaz, N. Sari. 2008. Morpholojical Characterization of Korean and Turkish Watermelon Germplasm. In: Cucurbitaceae 2008, Proceedings of the IXth Eucarpia meeting on genetics and breeding of Cucurbitaceae ( Pitrat M, ed), INRA, Avignon (France), May 21-24th, 2008.
Hwang J, Kang J, Son B, Kim K, Park Y. 2011. Genetic diversity in watermelon cultivars and related species based on AFLPs and EST-SSRs. Notulae Botanicae Horti Agrobotanici Cluj-Napoca 39: 285–292.
Ionescu B., 1923 – Les dunes de l” Oltenia, Paris
J. Rudich..A. Peles, Sex expression in watermelon as affected by photoperiod and temperature Scientia Horticulturae, Volume 5, Issue 4, Decembrie 1976, pages 339-344.
Jaimez, R.E., Rada, F., García-Núñez, C., 1999 – The effect of irrigation frequency on water and carbon relations in three cultivars of sweet pepper (Capsicum Chinese Jacq.), in a tropical semiarid region. Sci. Hort. 81:301–308.
Jeffrey C. 2001. Cucurbitaceae. In: Hanelt P, Institute of Plant Genetics and Crop Plant Research, eds. Mansfeld’s encyclopedia of agricultural and horticultural crops. Berlin: Springer, 1510–1557.
Kadoka, T., 1959. Studie son the cardinal temperatures for the root growth of vegetable crop seedling. Research Reports of the Kochi University 8:1-95.
Kirnak, H., Tas, I., Kaya, C., Higgs, D., 2002 – Effects of deficit irrigation on growth, yield, and fruit quality of eggplant under semi-arid conditions. Aust. J. Agr. Res. 53:1367–1373.
Kitroongruang, N., Hisai, J., Kato, M. 1992. Photosiyntetic Characteristics of Melons Grown under High Temperatures. J. Japan Soc. Hort. Sci. 61(1): 107-114.
Lakso A., 1985. The effects of water stress potential on physiological processes in fruit crops. Acta Horticulturae (ISHS). 171: 275-290.
Larcher,W., 1980.Physiological plant ecology. P 110-121. Springer-verlag, Berlin.
Lee J., M., 1994 – Cultivation of grafted vegetables. Curent, status, grafting methods, and benefits. Hort. Science 29:235-239.
Lee, J.M. 2003. Advances in vegetable grafting. Chronica Hort 43:13–19
Lee, J.M., C. Kubota, S.J. Tsao, Z. Bie, P.H. Echevarria, L.Morra, and M. Oda. 2010. “Current Status of Vegetable Grafting: Diffusion, Grafting Techniques, Automation. Scientia Hort. 127:93-105.
Lester, G. E., 1997. Melon (Cucumis melo L.) fruit nutritional quality and health functionality. HortTechnology. 7: 222-227.
Levi A, Thomas CE, Keinath AP, Wehner TC. 2000. Estimation of genetic diversity amongCitrullus accessions using RAPD markers. Acta Horticulturae 510: 385–390.
Levi A, Thomas CE, Keinath AP, Wehner TC. 2001. Genetic diversity among watermelon (Citrullus lanatus and Citrullus colocynthis) accessions. Genetic Resources and Crop Evolution 48: 559–566.
Lichtenthaler H. K., Wellburn A. R., 1985. Determination of Total Carotenoids and Chlorophylls A and B of Leaf in Different Solvents, Biochemical Society Transactions, 11, p. 591-592.
Maggs-Kölling GL, Madsen S, Christiansen JL. 2000. A phenetic analysis of morphological variation in Citrullus lanatus in Namibia. Genetic Resources and Crop Evolution 47: 385–393.
Maier I., 1969 – Cultura legumelor. Editura agrosilvică, București.
Maria Dinu, 2004.Cercetări privind îmbunătățirea tehnologiei de cultură a pepenelui galben în sere. Teză de doctorat. USAMV București.
Maria Dinu, 2008. legumicultură generală elemente practice. editura scrisul românesc, craiova,isbn 978-606-8031-02-6, 229 pag.
Marinică GH., 1998 –Cercetări privind regimul de irigare aplicat culturilor de pepeni verzi pe solurile nisipoase amenajate din sudul Olteniei. Lucrări științifice SCCCPN Dăbuleni, vol. X, pg. 161-167.
Maynard, David; Maynard, Donald N. (2012). "6: Cucumbers, melons and watermelons". In Kiple, Kenneth F.; Ornelas, Kriemhild Coneè. The Cambridge World History of Food, Part 2. Cambridge University Press. doi:10.1017/CHOL9780521402156. ISBN 978-0-521-40215-6.
Miguel A., Maroto J. V., San Bautista A., Baixauli C., Cebolla V., Pascual B., Lopez S., Guardiola J. L., 2004 – The grafting of triploid watermwlon is an atvantageous alternativeto soil fumigation by methyl bromide for control of Fusarium wilt. Scientic Horticulturae, Volum 103, Issue 1, pp. 119-127.
Milică C.I., Dorobanțu N., Nedelcu P., Baia V., Suci T., Popescu F., Teșiu V., Molea I., 1982. Fiziologia vegetală, Editura Didactică și Pedagogică, București, pag.133-185.
Milică I., Dorobanțu N., Polixenia Nedelcu, Baia V., Suciu T., Florica Popescu, Viorica Teșu, Ioana Molea, 1982 – Fiyiologie vegetală. Editura Didactică și Pedagogică, București.
Mousinho, F.E.P.; Costa, R.N.T.; Sousa, F.; Gomes Filho, R.R. Função de resposta da melancia à aplicação de água e nitrogênio para as condições edafoclimáticas de Fortaleza, CE. Irriga v.8, p.264-272. 2003. Disponível em: <Nanu ȘT., 1999 – Soiuri și hibrizi de pepeni verzi cultivați pe solurile nisipoase din sudul Olteniei. Lucrără științifice SCCCPN Dăbuleni, vol. X.
Nanu ȘT., TOMA V., 1988 – Studiul unor caractere cantitative și calitative, în procesul selecției conservative, la soiul Dulce de Dăbuleni.Analele ICLF Vidra, vol YV, P. 129-142,
Nanu ȘT., Toma V., 2005 – Cultura pepenilor verzi. Editura Ararat.
Nicolaescu I., Biță M. G., 2009. Influence of Humic Substances on the Antioxidative Activity of Soil, Revista de chimie, București, Vol. 60, Nr.6, p.561-563.
Nicolescu M., Gheorghe M., Mocanu R., Paraschivu M., 2008 – Particularități ale sistemului de agricultură durabilă din Oltenia. Editura SITECH, Craiova.
Nimmakayala P, Abburi VL, Bhandari A, et al. 2014a. Use of VeraCode 384-plex assays for watermelon diversity analysis and integrated genetic map of watermelon with single nucleotide polymorphisms and simple sequence repeats. Molecular Breeding 34: 537–548.
Nimmakayala P, Levi A, Abburi L, et al. 2014b. Single nucleotide polymorphisms generated by genotyping by sequencing to characterize genome-wide diversity, linkage disequilibrium, and selective sweeps in cultivated watermelon. BMC Genomics 15: 767.
Niramit Kitroongruang, Shuichiro Jodo, Junya Hisai and Masahiro Kato, 1992. Photosynthetic Characteristics of Melons Grown under High Temperatures. J. Japan. Soc. Hort. Sci. 61 (1) : 107-114.
Obrejanu GR., Trandafirescu T., 1972 – Valorificarea nisipurilor și solurilor nisipoase din Romînia. Editura Ceres, București.
Oda, M. 1993. Present state of vegetable production using grafted plants in Japan. Agr.
Oda, M. 2007. “Vegetable Seedling Grafting in Japan.” Acta Hort. 759:175-180.
Oresanya, M. O., Ebuehi, O. A. T., Aitezemuller, K., & Koleosho, O. A. (2000). Extraction and characterization of Guna melon (Citrullus cococynthis) seed oil. Nigerian Journal of Natural Medicare, 4:76-78.
Oseni, O. A., & Okoye, V. I. (2013). Studies of phytochemical and Antioxidant properties of fruit of water melon (Citrullus Lanatus) J. Pharma. Biomed. Sci, 27(27), 508-514.
Otani, T., Seike, N. (2006) Comparative effects of rootstock and scion on dieldrin and endrin uptake by grafted cucumber (Cucumis sativus) J. Pestic. Sci. 31:316–321.
Penuel, B. L., Khan, E. M., & Maitera, M. O. (2013). Properties of proximate composition and Elementary Analysis of Citrullus Vulgaris (Guna) seed: Bill. Env. Pharmacology and Life Science, 2(2), 39-46.
Pizarro F., 1996 – Riegos localizador de alta frecuencia (RLAF) goteo-microaspersion-exudacion. 30 ed. Mundi, Madri, 513 pp.
Poștaliu GH., 1991. Teză de doctorat. Universitatea din Craiova.
Proebsting, W.M., Hedden, P., Lewis, M.J., Croke, S.J., Proebsting, L.N. (1992) Gibberellin concentration and transport in genetic lines of pea. Plant Physiol. 100:1354–1360.
Pulgar, G., Villora, G., Moreno, D.A., Romero, L. (2000) Improving the mineral nutrition in grafted watermelon: Nitrogen metabolism. Biol. Plant. 43:607–609.
Rios De Souza, V., Patricia A. P. P., Fabiana, Q., Soraia, V. B., Joao de Deus Souza, C. 2012. Determination of bioactive compounds, antioxidant activity and chemical composition of cerrado Brazilian fruits. Food Chemistry 134: 381-386.
Rivero, R. 2003. Role of grafting in horticultural plants under stress conditions. Food,
Roberts B. M., Bruton B. D., Popham T. W., Fish W. W., 2005 – Improving the quality of fresh-cut watermelon through grafting and rootstock, Hortscience, 40(3), 871.
Rodica Soare, Maria Dinu, Cristina Babeanu, 2018.The effect of using grafted seedlings on yield and quality of tomatoes grown in greenhouse. Hort. Sci., Vol. 45, (2):76-82.
Romera, F.J., Alcántara, E., De La Guardia, M.D. (1991) Characterization of the tolerance to iron chlorosis in different peach rootstocks grown in nutrient solution. Plant Soil 130:115–119.
Rosnah, S., Yau, E. W., Noraziah, M., Chin, N. L., Osman, H. 2010. Physico-chemical compositions of the red seedless watermelons (Citrullus lanatus). International Food Research Journal 17: 327-334.
Rouphael, Y., Cardarelli, M., Rea, E., Colla, G. (2008) Grafting of cucumber as a means to minimize copper toxicity. Environ. Exp. Bot. 63:49–58.
Ruiz, J.M., Belakbir, A., Lopez-Cantarero, A., Romero, L. (1997) Leaf-macronutrient content and yield in grafted melon plants: A model to evaluate the influence of rootstock genotype. Sci. Hort. 71:227–234.
Sadler G., Davis J., & Dezman D., 1990. Rapid extraction of lycopene and β-carotene from reconstituted tomato paste and pink grapefruits homogenates, Journal of Food Science, 55, p. 1460-1461.
Shadrach, O. A., & Oyebiodum, G. I. (1999). The physico – Functional characteristics of starches from cowpea, pigeon pea and yam bean. Food Chemistry, 65, 460-474.
Shaw, B., Thomas, T.H., Cooke, D.T., 2002.Responses of sugar beet (Beta vulgaris L.) to drought and nutrient deficiency stress. Plant Growth Regulat. 37:77–83.
Șimșek, M., Kaçura, M., Tonkaz, T., – 2004 The effects of different irrigation regimes on watermelon [Citrillus lanatus (Thunb.)] yield and yield components under semi-arid climatic conditions. Aust. J. Agr. Res. 55:1149–1157.
Soumya V. and Ramana Rao, T. V.,2014.Nutritional quality evaluation of four icebox cultivars of watermelon fruit during their development and ripening. International Food Research Journal 21(2): 631-639 .
Sousa, G.G.; Azevedo, B.M.; Fernandes, C.N.V.; Viana, T.V.A.; Silva, M.L.S. Growth, gas exchange and yield of peanut in frequency of irrigation. Revista Ciência Agronômica, v.45, p.27-34, 2014. http://dx.doi.org/10.1590/S1806-66902014000100004
Sousa, V.F.; Coêlho, E.F.; Souza, V.A.B. Frequência de irrigação em meloeiro cultivado em solo arenoso. Pesquisa Agropecuária Brasileira, v.34, p.659-664, 1999. http://dx.doi.org/10.1590/S0100-204X1999000400018
Spirescu C., 1983.Comportarea unor soiuri de pepeni verzi pe nisipurile de la Dăbuleni. Lucrări științifice SCCCPN Dăbuleni, vol. V.
Spirescu C., 1984.Cercetări privind obținerea de pepeni extratimpurii și timpurii pe nisipurile ameliorate. Lucrări științifice SCCCPN Dăbuleni, vol. VI.
Spirescu C., 1984.Cercetării privind erbicidarea culturii de pepeni verzi pe nisipurile ameliorate de la Dăbuleni. Lucrări științifice SCCCPN Dăbuleni, vol. VI.
Spirescu C., 1986. Contribuții la stabilirea tehnologiei de cultură a pepenilor verzi pe nisipurile din sudul țării. Teză de doctorat, Universitatea din Craiova.
Spirescu C., 1989 – Cercetări privind stabilirea desimii optime în funcție de soi la pepenii verzi cultivați pe nisipuri. Buletinul informativ al ASAS, nr. 18, București.
Spirescu C., 1989. Cercetări privind combaterea chimică a buruienilor din cultura de ardei gras pe nisipurile amenajate din sudul Olteniei. Lucrări științifice SCCCPN Dăbuleni, vol. VII.
Spirescu C., TOMA V., 1990 – Nisipurile amenajate din sudul Olteniei, zonă ecologică foarte favorabilă pentru obținerea de legume timpurii și extratimpurii. Buletinul informativ al ASAS, nr. 18, București.
Suzuki, E and S.MASUDA.1961. Studie son muskmelon (Cucumis melo L. var reticulatus Naud.) V. The fluctuation of sugar content in Earl's Favourite. Bull.Fac. Ed.Sizouka Univ. 12:205-213.
Tarazona-Diaz, M.P., Viegas, J., Moldao-Martins, M. and Aguayo, E. 2011. Bioactive compounds from flesh and by-product of fresh-cut watermelon cultivars. Journal of the Science of Food and Agriculture 91: 805-812.
Țârcomnicu Marina, Daniela Ion, 1984 – Specii de Fusarium implicate în ofilirea și pătarea pepenilor verzi și galbeni. Lucrări științifice SCCCDCPN Dăbuleni, vol. VI, p. 235.
Toma V. Șarpe N., Roibu C., 1995 – Researches concerning the chemical weed control on the carrot crop on the sandy soil of Oltenia. 10th Simposium, EWRS, Budapesta.
Toma V., 1977 – Cercetări privind combaterea chimică a buruienilor din cultura de tomate pe nisipuri. Lucrări științifice SCCANBechet, vol. II.
Toma V., 1984 – Cercetări privind erbicidarea culturii de tomate timpurii pe nisipurile ameliorate din sudul Olteniei. Lucrări științifice SCCCPN Dăbuleni, vol. VI.
Toma V., 1989 – Cecetării privind stabilirea unor succesiuni de plante legumicole pe nisipuri. Lucrări științifice SCCCPN Dăbuleni, vol. VII.
Toma V., Alexandrescu V., 1994 – Cercetări privind folosirea gunoiului de grajd și a îngrășămintelor chimice pentru fertilizarea culturilor din asolamentul tomate timpurii, ceapă, fasole păstăi + varză de toamnă, pe solurile nisipoase. Lucrări științifice SCCCPN Dăbuleni, vol. VIII.
Toma V., Aurelia Diaconu, Elena Ciuciuc, Mihaela Croitoru Marieta Ploae, Rățoi I., Nanu ȘT., Lascu N., Hănescu V., Lucia Șandru, 2011 – Cultura ecologică a pepenilor verzi cu plante altoite pe solurile nisipoase. Editura SITECH, Craiova, ISBN 978-606-11-2016-1.
Toma V., Aurelia Ifrim, Elena Ciuciuc, Nanu ȘT., Marinică GH., Mihaela Croitoru, 1999 – Rezultate ale cercetărilor în domeniul legumiculturii și floriculturii pe solurile nisipoase. Lucrări științifice SCCCPN Dăbuleni, vol. XI, p. 216-246.
Toma V., Ifrim Aurelia, Ciuciuc Elena, Nanu ȘT., Spirescu C., 1997 – Valorificarea condițiilor ecologice specifice nisipurilor amenajate din sudul Olteniei prin culturile legumicole timpurii. Lucrări științifice SCCCPN Dăbuleni, vol. IX.
Toma V., Ion P., 1991 – Cercetări privind eficacitatetea lucrărilor de afînare adâncă a nisipului, prin desfundare asupra unor culturi legumicole. Simpozionul „Ion Ionescu de la Brad”, Craiova.
Toma V., Șarpe N., 1995 – Cercetări privind erbicidarea culturilor de pepeni verzi pe nisipurile din sudul Olteniei. Proplant 95, Călimănești.
Toma V., Șarpe N., Roibu C., 1998 – Strategy of weed control in the watermelon crops on sandy soils. 6th EWRS Mediteraneen Symposium, Montpellier, France.
Tommonaro G., Poli A., de Prisco R., Nicolaus B., 2008a. Chemical, pharmacological and biotechnological application by industrial tomato waste and analysis of antioxidative compounds in tomato hybrids, Biotechnology, 4, p. 109.
Tufescu V., 1996 – Modelarea naturală a reliefului și eroziunea accentuată. Editura RSR.
Vinha A. F., S. V. P., Barreira S. V. P., Castro A., Costa A. & Oliveira M. B. P. P., 2013. Influence of the Storage Conditions on the Physicochemical Properties, Antioxidant Activity and Microbial Flora of Different Tomato (Lycopersicon esculentum L.) Cultivars, Journal of Agricultural Science, Vol. 5, No. 2, p. 118-128.
Voican V., Lacatus V., 1998 – Cultura protejată a legumelor în sere și solarii. Ed. Ceres. București. ISBN 973-40-0394-4
Voinea M., Andronicescu D., Perceali GH., 1977 – Criterii pentru zonarea legumiculturii. Editura CERES, București.
Watson AM. 1983. Agricultural innovation in the early Islamic world. Cambridge: Cambridge University Press.
Wellburn A. R., 1994. The Spectral Determination of Chlorophylls A and B, as well as Total Carotenoids, Using Various Solvents with Spectrophotometers of Different Resolution. Journal of Plant Physiology, Vol. 144, p. 307-313.
Yetisir H. N., 2003 – Roostock resistance to fusarium wilt and effect on watermelon fruit yield and quality. Phyroparasitica 21:1-7.
Yetisir, H., Çaliskan, M.E., Soylu, S., Sakar, M. (2006) Some physiological and growth responses of watermelon [Citrullus lanatus (Thumb.) Matsum. and Nakai] grafted onto Lagenaria siceraria to flooding. Environ. Exp. Bot. 58:1–8.
Ylmaz S., Betul S., Sinan Z., 2009 – Grafting as in alternative to MeBr in vegetable production in Turkey.
Zehra, Ipek Ulutűrk, 2009. Determination of gebetic diversity in watermelon (Citrullus lanatus (Thumb) Matsum & Nakai ) germplasms. Master of science in Molecular Biology and Genetics. Izmir 2009.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Ing. CIUPUREANU (NOVAC) MIHAELA GABRIELA [304808] (ID: 304808)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.