Infrastructura Turistică Aferentă Domeniului Schiabil din Masivul Rarău

Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași

Facultatea de Geografie și Geologie

Specializarea Geografia Turismului

LUCRARE DE LICENȚĂ

Candidat – Butnărescu Andrada Ștefana

Coordonator – Lect. Dr. Lesenciuc Cristian Dan

Iași, Iulie 2016

Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași

Facultatea de Geografie și Geologie

Specializarea Geografia Turismului

LUCRARE DE LICENȚĂ

Infrastructura turistică aferentă domeniului schiabil din Masivul Rarău. Stadiul actual și potențialul de dezvoltare

Candidat – Butnărescu Andrada Ștefana

Coordonator – Lect. Dr. Lesenciuc Cristian Dan

Iași, Iulie 2016

CUPRINS

PREFAȚĂ 4

INTRODUCERE 2

CAPITOLUL 1: INTRODUCERE ÎN TURISM 3

CAPITOLUL 2: AȘEZARE GEOGRAFICĂ ȘI LIMITE 3

CAPITOLUL 3: GEOLOGIA 4

CAPITOLUL 4: RELIEFUL 6

CAPITOLUL 5: CLIMA 9

CAPITOLUL 6: HIDROGRAFIA 9

CAPITOLUL 7: FLORA ȘI FAUNA 9

CAPITOLUL 8: TURISMUL ÎN MASIVUL RARĂU 9

Căile de acces 9

Traseele turistice 9

Unitățile de cazare 9

Obiective turistice 9

Sporturile practicate în Masivul Rarău 9

Domeniul schiabil 9

Stadiul actual 9

Potențialul de dezvoltare 9

CONCLUZII 9

BIBLIOGRAFIE 9

PREFAȚĂ

În demersul oricărei cercetări, se urmărește studiul fiecărui element în parte, ce admite o cercetare în amănunt a unei problematici, iar ultima cercetare fiind esențială deoarece reprezintă defapt concluziile referitoare la ce s-a analizat. Astfel în acest studiu de față se examinează o descriere infratructurii turistice care este aferentă domeniului schiabil din Masivul Rarău. Se urmărește care este stadiul actual al acetui domeniu schiabil și se încearcă o propunere de dezvoltare a acestui potențial schiabil din Masivul Rarău care se află localizat în județul Suceava, iar cel mai apropiat oraș este Câmpulung Moldovenesc.

Pe cuprinsul acestei lucrări de licență se vor analiza aspecte ce sunt considerate a fi principalele obiective de menționat. Aceste aspecte sunt legate în primul rând de expuneri detaliate a resurselor naturale cât și a resurselor antropice de care dispune acest domeniu schiabil. În al doilea rând se urmărește descrierea cadrului natural al Masivului Rarău (așezare geografică, geologie, relieful, clima, hidrografia, biodiversitatea), a obiectivelor turistice (fie ele clădiri, tradiții și obiceiuri) ce compun patrimoniul turistic al zonei cercetate. În al treilea rând nu trebuie neglijat faptul cum este cadrul natural valorificat, alături de obiective turistice pregătite pentru a fi valorificate, toate acestea din punct de vedere turistic. Iar în ultimul rând trebuie menționat cum se dezvoltă în acest județ acest domeniu schiabil, bazat bineînțeles pe observație.

În încheiere, pe parcursul acestei lucrări de licență se analizează, modul și metodele care valorifică zona din punct de vedere turistic, dar nu și în ultimul rând modul în care este valorifcat mai ales potențialul turistic al Masivului Rarău, precum și metodele de atragere a turiștilor față de de această zonă.

CUVINTE-CHEIE KEY WORDS

Motto: „Potrivit unui cliseu, viata este un munte. Te ridici, ajungi in varf, si apoi cobori.”

Jeanne Moreau

INTRODUCERE

Pentru mulți dintre noi județul Suceava este cunoscut datorită regiunii geografice Bucovina, care este vestită pentru satele ei vechi neschimbate, pentru tradițiile culturale, religioase și etnografice care au fost comunicate înaintașilor prin viu grai, astfel bucovineni sunt caracterizați ca find oameni simpli, harnici, iscusiți, au făcut faimoasă această zonă pentru restul lumii.

Datorită complexității în ceea ce privește posibilitatea de a practica turism, m-a motivat să recurg la alegerea acestei teme ca studiu, dar nu în ultimul rând am fost motivat și de faptul că această arie nu a fost în deajuns de valorificată pentru turismul de nișă.

În primul rând mulțumirile se adresează către conducătorul de licență, lect. dr. Lesenciuc Cristian Dan pentru sprijinul care mi l-a acordat în studierea acestei zone. În al doilea rând mulțumirile se îndreaptă către colegii și profesorii din cadrul Departamentului de Geografie și Geologie, care m-au îndrumat și oferit ajutorul în studiul celor trei ani de licență. Și nu în ultimul rând mulțumirile se adresează și părinților mei, împreună cu frații mei, prietenii și rudele care m-au susținut moral și material.

Lucrarea de licență, Infratructura turistică aferentă domeniului schiabil din Masivul Rarău. Stadiul actual și potențialul de dezvoltare este organizată în opt capitole care tratează domeniul schiabil din Masivul Rarău, astfel încât primul capitol al tezei, Introducere în turism, descrie concis, noțiuni legate despre turism. Al doilea capitol, Așezarea Geografică și limite, aduce în discuție următoarele aspecte ce fac referire la poziționarea Masivului Rarău și limitele ale acestuia. Al treilea capitol al lucrării, Geologia, ne vorbește despre geologia Masivului Rarău. În cel de al patrulea capitol, Relieful, se aduce în discuție relieful acestei zone, alături de clasificări și descrieri . Capitolul cinci intitulat, Clima, se discută despre aspectele climatice ce caracterizează Masivul Rarău. În capitolul șase, Hidrografia, se discută despre rețeaua de ape ale masivului și despre particularitățile acestuia. Capitolul șapte, Flora și fauna, descrie sintectic care este biodiversitatea reprezentativă pentru acest masiv. În capitolul opt, Turismul în Masivul Rarău, se discută despre tema principală care alcătuiește această lucrare, care la rândul ei este compartimentată în două subcapitole care fac referire la turismul în sine și la domeniul schiabil. Finalul acestei lucrări de licență o reprezintă, Concluziile.

CAPITOLUL 1: INTRODUCERE ÎN TURISM

Turismul reprezintă un domeniu foarte bine dezvoltat atât pe plan național, cât și internațional, putem observa faptul că multe cercetări în acest domeniu se bazează mai mult pe un caracter teoretic general.

Turismul mai reprezintă și o calătorie ce are la bază odihna dar și pentru afaceri. Organizația Mondială a Turismului ( O.M.T ) definește turiștii ca fiind persoanele ce călătoresc sau locuiesc în locuri din afara zonelor de reședință permanente fie pentru o durată de douăzeci și patru ( 24 ) de ore dar nu pe o perioadă mai lungă de un an consecutiv.

Turismul de masă, care se practică în prezent în mod generalizat și organizat își are originile în anii imediat următori sfârșitului celui de-al doilea război mondial. Creșterea standardului de viață, a timpului liber și dezvoltarea transporturilor au dus la o creștere accentuată a cererii turistice, mai ales pentru turismul internațional.

Conceptul de turism de nișă a luat naștere ca o reacție la turismul de masă, de care se deosebește prin calitatea turiștilor, care susțin dezvoltarea durabilă a obiectivelor turistice, finanțarea comunităților locale. Acest tip de turism se produce și se consumă simultan, îndeplinind dorințele consumatorilor. Turismul de nișă este determinat de motivația, comportamentul și experiența atât a producerii, cât și a consumului. Oferta turistică de nișă se adresează unui număr mic, dar constant de consumatori.

În ultimele decenii au început să devină din ce în ce mai populare alte forme de turism, numite forme de turism neclasice și care constituie așa numitele forme ale turismului de nișă.

Turismul de nișă poate fi legat de resursele naturale sau antropice de interes special ale unei regiuni, țări, de preferințele, de modul de viață ale turiștilor care practică acest turism, statutul lor social, resursele financiare de care dispun etc.

Schiul ca agrement se practică de la jumătatea secolului al XIX-lea, punctul marcant fiind organizarea la Tromsø, în Norvegia, pentru prima dată o competiție non-militară de schi, în 1843. Domeniu schiabil – acel areal montan, care prin condițiile naturale (pante și înzăpezire) oferă posibilitatea practicării sporturilor de iarnă (schiul, snowboardul, skibordul, kite-ski etc.). Acesta poate fi amenajat sau nu. În cele mai multe dintre cazuri, acesta este un areal mixt în care sunt amenajate pârtii de diverse grade de dificultate, în conformitate cu declivitatea terenului, deservite de mijloace mecanice de urcat (pe cablu sau cu cremalieră), care sunt întreținute cu ajutorul mașinilor de bătătorit zăpada.

CAPITOLUL 2: AȘEZARE GEOGRAFICĂ ȘI LIMITE

Masivul Rarău este poziționat în partea central-nordică în Carpații Orientali. În cee ace privește morfostructura acestui masiv, el aparține zonei denumite cristalino-mezozoic, fiind poziționat la marginea estică unde are forma unui sinclinal. Masivul Rarău reprezintă o unitate de relief ce face parte din grupul Munților Giumalău-Rarău, care la rândul lor aparțin de Munții Bistriței, iar aceștia sunt incluși în grupa central a Carpațiilor Moldavo-Transilvani, după care aceștia se află situați în Carpații Orientali care se află în cadrul Carpațiilor Românești.

Pentru o bine stabilire a limitelor acestui masiv se i-a în considerare orice aspect legat de peisajul geografic, astfel limitele care sunt ale acestui masiv reprezintă niște linii de demarcație care reprezintă aspect naturale. Se spune că pe trei direcții, acestea fiind: nord, est și vest, nu reprezintă o problema în a defini limitele, astfel toți specialiștii sunt de accord cu acestea.

Limita nordică a Masivului Rarău, este cel mai conturat, iar acesta vine în contact direct cu Obcinele Bucovinei, în lungul văii râului Moldova, între localitatea Pojorâta și confluența cu pârâul Șandru. Aici valea râului Moldova alcătuiește două sectoare de depresiune numite: Pojorâta și Câmpulung Moldovenesc.

Limita de est prezintă unele discuții în ceea ce privește conturarea acestuia. Acesta pornește din Valea Șandrului, după care trece prin pasul Gemenea cu altitudinea de 883 metrii, urmând Valea Babei, apoi urmează cursul superior al Slătioarei, după care urmează curmătura din estul Muntelui Diacu și se oprește în valea Hogea, care reprezintă un affluent al râului Gemenea.

Limita de sud este are cele mai multe discuții în definirea acestuia, însă aici partea de sud-vest este bine conturat, valea Bistriței între Zugreni și Chiril delimitând cu Pietrosul Bistriței. Dar situația se complică în partea sud-sud-est, deoarece mulți autori susțin idea că Masivul Rarău se continuă pe malul stâng la râului Bistrița. Ca și concluzie, limita sudică urmărește valea Chiril, continua prin Curmătura Chiril care se află la altitudinea de 1215 metrii și se oprește în valea Hogea.

Limita de vest a Masivului Rarău o reprezintă cursul Izvorului Giumalău și pârâul Colbu, iar acestea delimitează Masivul Rarău de către Masivul Giumalău.

În concluzie, Masivul Rarău se află întins între valea Moldovei la nord, valea Șandrului – Pasul Gemenea-Slătioara la est, văile Bistrița, Chiril și Hogea la sud și Izvorul Giumalău-Colbu la vest.

CAPITOLUL 3: GEOLOGIA

Masivul Rarău are o alcătuire din punct de vedere petrografic una diversificată, însă cu o tectonică foarte complexă care corespunde sinclinalului marginal extern, fiind situat la periferia estică a zonei denumite cristalino-mezozoică, dinspre partea de nord a Carpaților Orientali. Despre acest sinclinal putem spune că este cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de cuveta Rarău. Astfel umplutura sinclinalului este formată din formațiuni metamorfice de vârstă alpină. În partea extremă nord-est din Masivul Rarău aflorează însă și depozite sedimentare de vârstă mezozoică care fac parte din aria flișului intern a Carpaților Orientali.

Literatura de specialitate pentru geologia acestei zone este foarte vastă și foarte diversificată, astfel putem spune că această arie este o arie foarte studiată în detaliu.

Componenta litologică și stratigrafia a Masivului Rarău este foarte complexă fiind alcătuită din formațiuni geologice de vârstă prealpină și alpină ce aparțin unor unități diferite. Astfel formațiunile metamorfice prealpine sunt: formațiunea de Negrișoara (aceasta este o pânză prealpină, iar depozitele aflorează la sud de vârful Giumalău și sunt roci dure pe care s-au format soluri scheletice), grupul de Bretila-Rarău ( este alcătuit din exclusiv din roci cu un grad de metamorfism, astfel acestea sunt cel mai vechi cristalin din Carpații Orientali, iar din punct de vedere al solurilor acestea întârzie procesul de podzolire), formațiunea de Chiril (este compus dintr-o masă litologică metamorfozată, acestea aflorează într-o fâșie continuă, în vestul regiunii, iar acestea pot fi localizate în versantul drept al văii Izvorul Giumalăului), grupul de Tulgheș (sunt foarte dezvoltate în arie având implicații mari în mofologie și în pedogeneză).

În alcătuirea sinclinalului Rarău, rocile sedimentare fac parte din următoarele pânze: Bucovinică, Sub-bucovinică și Transilvane. În ceea ce privește cuvertura de sedimente bucovinică alături de soclul prealpin de șisturi cristaline alcătuiesc aproape în întregime acest sinclinal. Depozitele de sedimente sub-bucovinice sunt foarte slab reprezentate și depozitele transilvane se găsesc în masa flișului bucovinic. Însă în extrema de nord-est a masivului Rarău, trebuie menționat faptul că planul de șariaj bucovinic întră în contact cu flișul carpatic, care sunt reprezentate în arie prin pânzele de Ceahlău. Tot în sinclinalul Rarău se găsesc roci alcaline și roci bazice care aparțin de unitățile transilvane.

Sinclinalul marginal al Masivului Rarău reprezintă o structură care este una complicată, fiind alcătuită din suprapuneri de pânze de șariaj. Astfel în zona cristalino-mezozoică a Carpaților Orientali se pot diferenția două sisteme de pânze suprapuse, un sistem fiind grupul pânzelor central-est carpatice, astfel ele se succed de sus până jos, începând de la pânza bucovinică până la cea infra-bucovinică. Aceasta este șariată și pânza bucovinică suportă resturile pânzelor transilvane. Iar celălalt sistem este în partea de nord-est a Masivului Rarău și este alcătuit din pânzele flișului est-carpatic, fiind reprezentate prin pânza de Ceahlău.

În ceea ce privește considerațiile pretrografice a sinclinalului Rarău reprezintă cosecința unei mari diversități petrografice și mineralogice. Formațiunile metamorfice în cadrul șisturilor cristaline s-au descompus în două părți: roci mezometamorfice și epimetamorfice. Aceste tipuri de roci sunt caracterizate în special prin conținut de cuarț. În cadrul rocilor mezometamorfice trebuie menționat faptul că acestea aflorează depozite din grupurile de Bretila-Rarău, Chiril și Negrișoara. Rocile acestor grupe se evidențiază prin faptul că au mari variații în ceea ce privește structura, textura și compoziția mineralogică. Rocile epimetamorfice au o dezvoltare de apreciat în Masivul Rarău dar și o varietate de manifestare sub aspect litologic și stratigrafic.

Alcătuirea petrografică a rocilor alpine care compun cuvertura sedimentară a pânzelor bucovinice și transilvane este una deosebit de complexă, astfel formațiunile sedimentare pe care le întâlnim în Masivul Rarău sunt: rocile carbonatice, depozitele marno-argiloase, silicolitele, rocile clastice și roci magmatice. În Masivul Rarău, rocile carbonatice sunt bine reprezentate de către dolomite și calcarele dolomitice, iar calcarele se găsesc în zone centrală înaltă a Rarăului. Cele mai pure calcare sunt cele de vârstă triasică și de vârstă cretacică fiind bine reprezentate în Pietrele Doamnei și vârful Rarău. Rocile pelitice din sinclinalul Rarăului sunt compuse în principal din minerale argiloase. Silicolitele sunt roci silicioase care prin dezagregare condiționează formarea de material detritic. Rocile clastice sunt gresiile și conglomeratele care au ca si compoziție petrografică una neomogenă. Din punct de vedere mineralogic acestea sunt alcătuite din cuarț la care se mai adaugă feldspați, muscovit, ș.a. În acest sinclinal se găsesc câteva zome cu roci alcaline și bazice din categoria rocilor magmatice intrusive.

Rocile cele mai căutate sunt și rocile utile astfel cele mai utile roci sunt rocile carbonatice. Acestea au utilizări în industria locală a materialelor de construcție sau în alte ramuri ale industriei de larg interes. Dolomitele de vârstă triasică sunt în prezent exploatate cu anumite restricții, având utilizări în industira materialelor de construit, siderurgie și metalurgie, chimie și agricultură. Calcarele din Masivul Rarău de vârstă triasică, jurasică și cretacică, reprezintă rezerve limitate ca volum cât și datorită legislației în vigoare asupra zonei de interes științific și peisagistic.

În concluzie de menționat este faptul că în Masivul Rarău aflorează o varietate largă de roci, care sunt foarte diferite ca și vârstă, acestea sunt foarte diverse din punct de vedere litologic, petrografic, mineralogic și chimic.

CAPITOLUL 4: RELIEFUL

Relieful include o serie de aspecte morfografice și bineînțeles morfometrice. Astfel Masivul Rarău, rămâne o entitate morfografică și morfometrică, care se individualizează de regiunile ce îl înconjoară, având elemente de unicitate.

Relieful acestei zone reprezintă o morfografie globală ce se individualizează de restul ariilor montane din jurul său. Ca și sistem, această arie are forma unui masiv izodiametric, fiind detașat față de unitățile învecinate. Caracteristicile ale morfografie arată faptul că acesta are o evoluție diferențiată a reliefului, cauzat de litostratigrafie și de tectonică. Astfel s-a conturat o regiune centrală și înaltă care este continuată de o arie montană cu variații ale altitudinii fiind medii și având compartimente joase care prezintă un caracter depresionar. De aici tragem concluzia că există o dispunere în trepte a reliefului de la nord la est. Nucleul orografic principal al acestei regiuni îl compune platourile înalte, acestea fiind slab înclinate, și dominând vârfuri aplatizate.

Abrupturile reprezintă un alt aspect al morfografiei fiind una distinctă, acesta fiind asociate cu platouri alcătuite din calcar sau calcar cu dolomite. Cel mai reprezentativ abrupt pentru acestă zonă este abruptul nord-estic al Rarăului, care prezintă o lungime de 2 kilometri. Centura abrupturilor din jurul platoului central mai are în componență și abruptul sud-estic al Pietrii Zimbrului, abruptul nordic al Pietrelor Doamnei și abruptul vestic al Pietrei Șoimului. În toată jumătatea estică a grupelor nordică și centrală apar culmi interfluviale prelungi, adesea acestea sunt adaptate la structura geologică de tip obcină. Această caracteristică este întreruptă în Masivul Rarău și în Masivul Giumalău.

Relieful de tip culme interfluvială este bine conturat doar pe cele două laturi ale masivului Rarău, aceste laturi fiind în vest și în est. Morfografia acestei arii este completat de către depresiuni, care unele sunt localizate de-a lungul unor mari cursuri de apă, cum este râul Moldova, pe traseul unor arii de discontinuitate geografică, cum sunt Depresiunea Câmpulung Moldovenesc, Depresiunea Pojorâta.

Morfometria aduce ca noutate elemente ce definesc aceste regiuni muntoase. Din această perspectivă, Masivul Rarău se află situat în categoria munților mijlocii și mici, flancați de văi mari cu adâncime, acestea sunt fragmentate de o rețea densă de văi, având versanți cu înclinație diferită. Din punct de vedere al hipsometriei, acest masiv se află încadrat între valorile de 590 metri la confluența pârâului Șandru cu râul Moldova și 1650.5 metrii în vârful Rarău. De aici se concluzionează faptul că diferența maximă este de 1060.5 metrii având o dispunere radiar-concetrică a treptelor altitudinale. Pentru suprafața de 164.35 kilometri pătrați, a acestui masiv, valoarea medie a altitudinii maxime este de 1080.96 metrii, iar altitudinea minimă se situează la valorea de 798.68 metrii.

Densitatea fragmentării reliefului este determinat de prezența alternativă a văilor și a interfluviilor, acesta reprezentând un parametru esențial în a analiza relieful și a bazinelor hidrografice. Densitatea fragmentării reliefului ale cele mai mici valori ce corespund zonelor cumpenelor de apă, interfluviilor largi și unor platouri calcaroase, acolo unde scurgerea nu îndeplinește condițiile care necesită pentru alcătuirea unei rețele hidrografice. Iar cele mai mari valori se înregistrează la un singur segment din valea Fundul Pojorâtei, astfel concluzionăm că suprafețele cu cele mai mari valori sunt restrânse.

Fragmentarea verticală a reliefului este consecința directă a raporturilor dintre treptele morfologice de ansamblu, tendința de adâncire a văilor în funcție de nivelele locale de eroziune și rezistența opusă la eroziune a principalelor entități litologice și stratigrafice. Aici energia de relief are valori cuprinse între 100 metrii și 500 metrii. După înclinarea versanților, putem spune că avem de-a face cu declivități. Suprafețele orizontale sunt caracterizate prin faptul că podurile teraselor joase și mijlocii ale râurilor Moldova și Bistrița însoțesc terasele înalte. Cele mai frecvente terenuri cu declivități sunt cele cuprinse între valorile de 5-15 grade.

Diversitatea geomorfologică a Masivului Rarău, derivă dintr-o îmbinare a unor tipuri genetice și forme specifice de relief, care sunt modelate de condiții diverse de mediu și de către timp. Caracterele principale are morfostructurii din regiunea studiată impun analiza aspectelor legate de pânza de șariaj, cutele solzi, digitațiile, faliile longitudinale și faliile transversale. Astfel principalele unității morfostructurale sunt: unitatea morfostructurală a șisturilor cristaline (acestea corespund la mai multe unități tectonice prealpine care au rang de pânză care sunt localizate în soclul pânzei bucovinice, iar aceste roci metamorfice reprezintă rezistență mare la acțiunea de modelare), unitatea morfostructurală calcaro-dolomitică (aceasta coincide cu resturilor pânzei transilvane și flancurilor dolomitice ale sinclinalului, ce aparțin pânzei bucovinice, iar partea acetei unități este o imensă inversiune de relief), unitatatea morfostructurală a grezo-conglomeratelor și marnelor (alcătuiește teritoriul din nord-est și estul extrem al Masivului Rarău. Aici dominant este relieful tectono-epigenetic) și unitatea morfostructurală a wildflișului (aceasta corepunde cuverturii sedimentare a pânzei bucovinice, care compune umplutura cuvetei Rarău, iar aceastra se caracterizează prin faptul că domină formele de modelare selectivă față de formele structurale).

Relieful structural și petrografic este unul complex și diferențiat, rezultând un relief combinat unde elementele structurale se sprijină pe factorul petrografic. Abrupturile sunt de natură litologică și tectonică, unde cele tectonice sunt spectaculoase. Abrupturile litologice sunt mai puțin spectaculoase, acestea sunt marcate de linii de falii. Cuestele au o frecvență redusă, acestea par pregnante în relief. Acestea sunt specifice ariilor monoclinale având o declivitate redusă sunt frecvente acolo unde stratele geologice sunt înclinate și cutate. Platourile structurale nu se evidențiază în peisaj. Culmile structurale sunt greu de observat, relieful rezidual și haosurile de blocuri își au originea printr-o evoluție complexă, dar păstrând caracterul natural. Martorii rămân detașați în relieful masivului prin modelare selectivă fiind o consecință a durității rocilor. Nivelul de rocă și treptele litologice caracterizează aceeași parte centrală a masivului. Văile longitudinale sunt de mică întindere sau se potrivesc unor sectoare ale unor văi mai mari. Văile transversale reprezintă un procent de 40% din lungimea văilor din Masivul Rarău, dar acestea alcătuiesc doar anumite sectoare ale văilor de diferite ordine de mărime. Văile diagonal sunt foarte bine evidențiate într-o regiune muntoasă, intens cutată și compusă din unități tectonice și structural diferite.

Relieful carstic este reprezentat de rocile carstificabile ce se caracterizează printr-o pondere importantă a componentei solubile. Aici calcarele sunt răspândite pe o suprafață de 180.87 de hectare, dolomitele sunt răspândite pe o suprafață de 930.36 de hectare. Relieful carstic este compus din relief endocarstic și relief exocarstic. Relieful endocarstic din Masivul Rarău este slab reprezentat de forme, însă din cele existente cele specific sunt avenurile și peșterile. Avenurile sunt forme ale endocarstului care este puțin cunoscut în acest masiv. Peșterile cunoscute din acest masiv sunt puține, însă cea mai studiată peșteră este Peștera Liliecilor, care este amplasată pe platoul Rarăului la altitudinea de 1480 metrii. Relieful exocarstic este component pricipală a reliefului carstic din masiv, astfel avem de a face cu următoarele forme de relief: lapiezuri (sunt bine reprezentate și sunt răspândite, iar acestea pot fi liniare, tubulare și mixte), dolinele (sunt puțin dezvoltate și restrânse numeric, acestea sunt de tip pâlnie și farfurie), văile seci (își au originea prin pierdera apei unor văi subterane), cheile carstice, carstul fosil.

Relieful periglaciar are un character polygenetic cu forme de acumulare și destrucție generate de manifestarea gelifracției, nivației, solifluxiunii, ș.a. Martorii de gelifracție se găsesc sub forma înălțimilor isolate sau unor grupuri de stânci singuratice. Jgheaburile de gelifracție sunt mai numeroase și au o frecvență în zona șisturilor cristaline din vestul masivului. Procesele de nivație au avut un rol important în a modela relieful periglaciar, astfel efectul ei în prezent este micșorat.

Relieful denudațional a grupat formele care sunt dependente de aportul apei, astfel acestea devind mediu de transport și agent de modelare a reliefului. Procesele implicate în acest tip de relief sunt: prăbușirile, surpările, alunecările de teren, curgerile noroioase. Alunecările de teren sunt cele mai importante forme de relief denudațional. După modul de mișcare acestea pot fi: surpări, alunecări rationale, alunecări de translație, alunecări-curgeri și alunecări complexe. În Masivul Rarău domină alunecările de translație. Ca și exemplu de alunecare reprezentativă este alunecarea de teren din Bazinul Izvorul Alb. Alunecările de teren au un rol major în modificarea veranților a Masivului Rarău.

În acest masiv se întâlnesc procese și forme biogene care dau naștere la relieful biogen. Aici se încadrează mușuroaiele și cărările create de către animale, aceste modelează relieful sub aspectul de relief biogen.

Relieful antropic este dat de faptul că Masivul Rarău se află poziționat într-o arie destul de intens populate și vizitată de către turiști. Antropizarea regiuni a condus la apariția de forme de destrucție ca: excavațiile (fiind grupate în albiile majore ale râului Moldova și râului Bistrița), carierele (au apărut pentru exploatația de gresii și microconglomerate alături de varietăți de calcare). Acest fenomen de antropizare este evidențiat în văile mari ale râurilor Bistrița și Moldova.

CAPITOLUL 5: CLIMA

Sub aspect climatic, Masivul Rarău se individualizează ca o subunitate climatică ce se distinge în cadrul topoclimatului Rarău-Munții Bistriței, ce are ca si caracteristică principală exisistența a două etaje climatice. În aria montană românească, nu sunt stații meteorologice care să prezintă date actinometrice, deoarece aceste stații sunt localizate în zone de câmpie și de deal. Valoarea medie multianuală a radiației solare se poziționează sub 105 kcal/cm2/an din care 80 kcal/cm2 sunt în perioada caldă.

Circulația aerului în stratele inferioare ale atmosferei prezintă particularități care sunt aproximativ omogene pe suprafețe foarte extinse. Ponderea principală este reprezentată de către circulația vestică care are o frecvență de 45% din cazuri, de aici rezultând faptul că influențează tipul climatic. Acesta determină ierni blânde și umede, iar în restul anului provoacă instabilitate a vremii. Circulația polară este reprezentată de un procent de 30% din totalul de cazuri, acestea vin din direcția nord-vest, ele determinând scăderi de temperatură, creșterea nebulozității și creșterea precipitațiilor. Circulația tropicală este reprezentată de 15% din numărul de cazuri, acestea aduc aer tropical umed dinspre Marea Mediterană, care au următoarele efecte: încălziri și precipitații bogate, vreme instabilă cu averse și descărcări electrice. Restul de 10% o reprezintă circulația de blocare care se produce într-un regim de presiune atmosferică ridicată în centrul și sud-estul Europei. Aceste circulații condiționează vreme senină, vreme călduroasă și vreme secetoasă în timpul cald și vreme închisă, vreme umedă în perioada rece. Prin așezarea sa în partea de nord a grupei centrale a Carpaților Orientali, Masivul Rarău are particularități ale parametrilor climatici.

Tabel nr. 1. Valorile medii lunare și anuale ale temperaturii aerului și amplitudinea medie(preluat C. Rusu, Masivul Rarău, 1997)

Media anuală a temperaturii aerului variază între valorile de 6,4 grade Celsius în localitatea Câmpulung Moldovenesc și valoarea de 2,2 grade Celsius la Rarău. Temperatura medie înregistrată în luna ianuarie prezintă deosebiri între partea de nord și partea de sud. Temperatura medie pentru perioada lunii iulie este constantă pentru partea de nord și de sud. Amplitudinea termică medie lunară prezintă cele mai ridicate valori în lunile din anotimpul iernii, iar cele reduse sunt în luna iulie din anotimpul verii. Temperatura minima absolute a fost înregistrată la Câmpulung Moldovenesc, aceasta fiind de -31,6 grade Celsius pe data de 7.01.1954, tot în acelaș an a fost și temperature maximă absolută de 36,0 grade Celsius.

Presiunea atmosferică din Masivul Rarău se încadrează în tipul III baric care sunt specifice următoarelor zone: Transilvania, Maramureș și zonele joase din ariile montane. În cee ace privește vânturile, la stația Câmpulung Moldovenesc, direcția de vest prezintă cea mai mare frecvență a vânturilor, care se datorează orientării văii și a suprapunerii peste această direcție a vânturilor de munte. De precizat este faptul că, valorile calmului atmospheric sunt moderate la Rarău și ridicate la Câmpulung Moldovenesc.

Umezeala în comparative cu alte zone din aria Carpaților Orientali, reprezintă valori moderate și uneori valori crescute, temperaturile sunt mai scăzute, cee ace conduce la creșteri ale umezelii în Masivul Rarău. Cea mai evidentă trăsătură a nebulozității pentru această arie de studiu este creștera acesteia care depinde foarte mult de altitudinea masivului. Media anuală a nebulozității totale se află la valoarea 6. Durata de strălucire a soarelui are un regim care este direct dependent de nebulozitate. Datele estimative spun că numărul mediu anual de ore în care strălucește soarele este de 1800.

În această zonă, cantitățile medii anuale de precipitații atmosferice căzute sunt de 663,4 mm în localitatea Pojorâta și de 901,5 mm la Rarău. Cantitățile maxime de precipitații sunt moderate în aria de studiu față de zonele învecinate. Ca și concluzie este faptul că cantitățile de precipitații ce se produc în Masivul Rarău sunt oarecum moderate pentru altitudinile pe care le are. Alte fenomene meteorologice ce apar în Masivul Rarău sunt bruma care apare prin răcirea solului, a aerului care la contact direct produc condensare vaporilor de apă. Alt fenomen frecvent întâlnit este ceața ce se produce în fiecare lună. Alte fenomene întâlnite: burnița, lapoviță, ninsoare.

CAPITOLUL 6: HIDROGRAFIA

Trăsăturile hidrologice împreună cu poziția geografică a Masivului Rarău, ne arată faptul că acesta aparține celor două sisteme hidrologice care sunt: Moldova și Bistrița. Aici colectorul principal este râul Moldova. Văile elementare reprezintă în totalitate un procent de 80% din lungimea totală a rețelei hidrografice. Rețeaua hidrografică drenează o suprafață de 192,54 kilometrii pătrați.

Densitatea medie a rețelei hidrografice in general corespunde cu densitatea fragmentării reliefului. Astfel valoarea medie constatată este de 2,12 km/km2. Râul Moldova care este principal arteră hidrografică a acestei arii, pătrunde în zonă în dreptul confluenței cu Izvorul Giumalăului și părăsește teritoriul la confluența cu pârâul Șandru. Între aceste două puncta, râul Moldova prezintă o lungime de 16,45 kilometrii. Al doilea sistem hidrografic este reprezentat de râul Bistrița, care întra în arie în dreptul zonei Cheile Bistriței de la Zugreni. Pe o lungime de 5,10 kilometrii, acest râu formează limita între Masivul Rarău și Munții Bistriței.

Rețeaua hidrografică din acest masiv a fost oarecum modificată din punct de vedere antropic, însă râurile și-au păstrat în mare parte caracteristicile hidrologice natural. Râul Moldova trece prin două sectoare depresionare care sunt foarte populate, aceste sectoare depresionare sunt: Pojorâta și Câmpulung Moldovenesc. Aici au apărut lucrări necesare de îndiguire și de canalizare a râului pentru a fi eficinet popularea zonei. Îndiguirile s-au făcut pe dreapta râului în zona Pojorâta și pe ambele părți în zona Câmpulung Moldovenesc. Râurile interioare sunt foarte puțin amenajate, astfel modificările survenite asupra rețelei hidrografice sunt minime.

Sub aspectul factorilor ce influențează regimul hidric, imprimă râurilor din acest areal un regim hidrologic fără diferențe foarte mari sub aspect teritorial, excepție o fac doar cele două râuri: Moldova și Bistrița.

Râul Moldova are o suprafață totală a bazinului hidrografic de 4326 kilometri pătrați și are o lungime de 205 kilometri, și acesta străbate aria de studiu pe o distanță de 16,45 kilometri. Valoarea medie multianuală a debitului este de 3,49 metri cubi pe secundă. Pe anotimpuri debitele mari se înregistrează în perioada lunilor de primăvară și vară, iar valorile reduse apar doar iarna și toamna. Cel mai mic debit annual s-a înregistrat în anii 1986 și 1990. Referitor la debitele maxime absolute, acestea apar doar dacă există ploi cu character torrential în perioada lunilor mai, iunie și iulie. Cel mai mare debit s-a înregistrat în anul 1981.

Râul Bistrița are o suprafață de 7.042 kilometri pătrați de pe care își colectează apele. Acesta se desfășoară pe o lungime de 278,8 kilometri. Debitul mediul annual care s-a înregistrat pe râul Bistrița este de 24,11 metri cubi pe secundă. Cel mai mic debit se înregistrează în luna ianuarie. După anotimpuri debitele cele mai mari sunt frecvente în anotimpul primăvara, după urmată de vară, iar cele mai mici debite sunt în anotimpul toamna, urmată de iarna. Cel mai mare debit mediu anual înregistrat pe râul Bistrița a fost în anul 1970, iar debitul mediu anul cel mai scăzut a fost în anul 1954 și 1990, aceștia fiind ani secetoși.

Temperatura apelor din râuri sunt dependente de regimul termic ai aerului, astfel procesul de încălzire al apei începe din luna martie, și continuă să se încălzească până în luna iulie, chiar uneori în august, când aceasta atinge valorea maximă. Răcirea apei apare la finele verii, aceasta se produce treptat, fiind determinat de cause ca: temperature aerului, nivelul altitudinal, debit, ș.a. Răcirea apei este treptată , dar aceasta se accentuează în prima parte a lunii noiembrie.

În zona șisturilor cristaline, apele fratice care sunt ape de subteran sunt adunate în special în scoarța de alterare, acestea nu asigură reserve foarte mari. În sinclinalul Rarău, aspectele hidrogeologice sunt foarte complexe astfel particularitățile apelor freatice sunt date de: structură, poziția tectonică, litologie și morfologie. În partea de nord-vest a Masivului Rarău, izvoarele sunt foarte rare, cu debite care nu sunt constant și sunt amplasate spre partea inferioară a versanților. Mineralizarea acestor izvoare este foarte slabă. În partea centrală a Masivului Rarău, pânzele freatice sunt amplasate la adâncimi foarte mici, care ies la zi alcătuind o rețea densă de izvoare cu debite mici. Un loc important îl ocupă apele freatice din zonele cartificabile. Față de alte massive muntoase care se găsesc în zone cristalino-mezozoică, arealul de carst se referă strict la partea central înaltă și la flancurile sinclinale. Traseele prin care circulă apa în carst sunt imprevizibile, existând porțiuni unde acet fel de ape lipsesc. În acest masiv izbucurile lipsesc, însă izvoarele carstice sunt foarte numeroase, și unele prezintă un debit mare și constant. Temperatura apei din aceste izvoare este constantă, aceasta fiind situate între valorile de 4 și 8 grade Celsius, iar mineralizarea acestora este slabă. Aceste ape sunt ape potabile de calitate. În ansamblu, factorii de natură fizico-geografici sunt cei care conduc la formarea, acumularea și dinamica acestor ape freatice.

CAPITOLUL 7: FLORA ȘI FAUNA

Învelișul vegetal care este în prezent pe Masivul Rarău este rezultat din evoluția paleogeografică a teritoriului. Pleistocenul introduce mari modificări în flora și vegetația arealului, prin mișcări de înălțare ale Carpaților și prin oscilații de natură climatică. Răcirea bruscă a climatului a condus aproape în totalitate la dispariția elementelor florale de natură termofilă. Dintre acestea au rămas specii ca: Ranunculus carpaticus, Primula leucophylla, Hieracium pojorâtense, ș.a. În perioadele glaciare, Masivul Rarău nu a adăpostit ghețari, dar se afla în climat periglaciar, fapt ce a permis instalarea numeroaselor specii alpine, arctice și eurosiberiene. Pădurea se situa spre poale, dominat de tundra montană, iar speciile Betula și Salix nu alcătuiau un etaj, ci conviețuiau printre pinete. În perioadele interglaciare, pădurea revenea, acoperind în totalitate masivul și era localizată la altitudini mai mici față de cele prezente. Dominau molidișurile compuse din Picea abies, Picea omorika, dar și cu apariții ale pinului. La altitudini mai mici erau poziționate pădurile de amestec care erau compuse din Fagus silvatica și Abies alba. Aici au mai pătruns și specii ca: Quercus robur și Corylus avellana. În postglaciar, clima devine una caldă și se continentalizează treptat care are ca cosecință schimbarea aspectului florei și a învelișului vegetal. În ariile normale, molidișurile se restrâng, astfel ariile dominate sunt de Pinus silvestris care este asociat cu Betula pendula și Alnus glutinosa. Compoziția actuală a pădurilor din Masivul Rarău este următoarea: Piceetum carpaticum, Piceeto Făgetum și Făgetum carpaticum.

Marea diversitate floristică a ariei de studiu, astfel elementele de origine nordică sunt reprezentate prin fitoelemente euroasiatice, europene, circumpolare și central-europene. La aceste elemente adăugăm și elemente de origine alpină, la care se adaugă și elemente cosmopolite și adventive.

Etajarea altitudinală a vegetației în Masivul Rarău, este modificată de o mulțime de factori, din care cei mai puternici care influență sunt cei legați de climă și relief. Tipul care domină vegetația în această zonă este molidișul care formează un etaj, în partea centrală, în vest și în nordul masivului. Acestea se întâlnesc la baza reliefului până la altitudinea de 1600 metri. Pădurile de amestesc reprezintă o desfășurare neunitară, care sunt răspândite în special în estul și sudul acestui masiv. Cele mai reprezentative amestecuri sunt amestecul de fag, brad și molid cu o floră de mull și mull-moder. Masivul Rarău face parte din zona forestieră boreală care cuprinde trei etaje altitudinale care sunt greu de conturat. Aceste etaje sunt: etajul făgetelor mixte, etajul molidetelor și etajul subalpin.

Etajul făgetelor mixte, începe din lunca Moldovei de la altitudinea de 600 metri și se pătrunde în etajul molidișurilor. Etajul molidetelor, începe de la terasele Moldovei din zona Câmpulung Moldovenesc și ajung până la altitudinea de 1550 metri sub vârful Rarău și Pietrele Doamnei. Etajul subalpin este salb reprezentat în acest masiv și corespunde limitei inferioare a acestui etaj din grupa nordică a Carpaților Orientali. Vegetația subalpină se află la altitudini de 1550 și 1653 metri și este compusă din tufărișuri și pajiști, iar golul montan este ocupat de pajiști montane secundare.

Vegetația azonală este de tipul vegetației saxicole ce se instalează pe stâncile cu pereți abrupți și pe grohotișuri. Această vegetație face parte din clasa Asplenietea.

În ciclul evolutiv, fauna a avut un traseu dificil ca și vegetația, care a trecut prin stadii influențate în mod special de condițiile climatice mai ales din perioadele Pleistocen și Holocen. Distribuția spațială a faunei în Masivul Rarău este într-o strânsă legătura cu etajele de vegetație. Cu toate acestea majoritatea speciilor nu pot fi limitate doar la niște zone cu caracter fitoclimatic, deoarece mobilitatea este foarte mare.

În regiunile joase ale masivului, în zonele periferice și în depresiuni, mamiferele sunt reprezentate prin câteva specii caracteristice zonei: viezurele (Meles meles), ariciul (Erinaceus europaeus), cârtița (Talpa europaea), șoareci (Apodemus tauricus), ș.a. Fauna pădurilor de amestec este una bogată în specii, cele mai multe dintre acestea au o răspândire largă, din care menționăm: cerbul (Cervus elaphus), mistrețul (Sus scrofa), ursul (Ursus arctos), râsul (Lynx lynx), veverița (Sciurus vulgaris), lupul (Canis lupus), etc. Păsările sunt foarte variate în acest areal: cinteza (Fringilla coelebs), gaița (Garrulus glandarius), mierla (Turdus merula), huhurezul (Strix aluco). Speciile de reptile ce se întâlnesc în Masivul Rarău sunt: șarpele de casă (Natrix natrix), năpârca (Anguis fragilis), șopârla comună (Lacerta agilis). Ihtiofauna Masivului Rarău este situat în zona păstrăvului și în zona lipanului, astfel speciile caracteristice sunt: păstrăvul (Salmo trutta), lipanul (Thymallus thymallus) și lostrița (Hucho hucho). De menționat este faptul că păstrăvul s-a redus din punct de vedere numeric datorită pescuitului intensiv.

CAPITOLUL 8: TURISMUL ÎN MASIVUL RARĂU

Căile de acces

Din punct de vedere al căilor feroviare, în aceast areal se poate ajunge folosind magistrala de cale ferată Iași-Timișoara. Acestă magistrală de cale ferată trece pe la limita de nord al Masivului Rarău, între Câmpulung Moldovenesc și Valea Putnei și cea de vest între Valea Putnei și Vatra Dornei. De-a lungul masivului poate fi utilizat pentru explorarea traseelor montane 9 din cele 10 stații care există. Prima stație se află la 75 de kilometri de municipiul Suceava și este stația Câmpulung Est. Din imediata vecinătate a acestei stații se găsesc trasee în Masivul Rarău ce au direcții spre Valea Caselor, spre Izvorul Alb, spre Pârâul Limpedea și spre Slătioara. Câmpulung Moldovenesc reprezintă a doua stație, astfel de aici se poate porni spre culmile Rarăului pe sub vârful Bodea, spre Valea Seacă, spre Valea Mesteacănului și sub Vârful Măgura. A treia stație este stația Sadova care permite vizitarea localității omonime și permite parcurgerea văii Moldova prin cheile Străjii, unde se află poziționat și rezervația paleontologică Stratele de Pojorâta, iar capătul este localitatea Pojorâta. De aici se poate pleca spre vârful Rarău pe la vârful Prășea, Munceii Rarăului sau pe valea Izvorului Giumalău – șaua Fundul Colbului.

Din punct de vedere al căilor rutiere, există două șosele complet modernizate ce străbat regiunea din direcția nord, vest și sud. Astfel există drumul național 17 sau european E 576 de la Suceava la Vatra Dornei, urmărește valea Moldovei, valea Putnei, valea Puciosului, valea Bistriței. Drumul național 17 B, urmează cursul râului Bistrița și asigură conexiunea dintre ținutul Dornelor cu ținutul Neamțului. DN 17 poate fi utilizat pentru ascensiune către Masivul Rarău. La 20 de kilometri de localitatea Vatra Dornei, se află Cabana Zugreni, de aici se poate urca pe Rarău, pe pârâul Colbu. La 24 de kilometri se află localitatea Chiril, de unde se poate urca spre Masivul Rarău. Masivul Rarău poate fi urcat și dinspre est, pe drumurile județene modernizate recentm acestea sunt: Câmpulung Moldovenesc – Slătioara având o lungime de 10 kilometri și trece prin pasul Prihodiște care se află situat la altitudinea de 883 metri, Frasin – Stulpîcani – Slătioara. Principala cale de acces către Masivul Rarău o constituie șoseaua montană ce traversează masivul începând de la Câmpulung Moldovenesc pe valea Izvorului Alb, la motelul Rarău, continuând pe versantul sudic prin localitatea Chiril până la Valea Bistriței. Această șosea este un drum modernizat recent avâmd o lungine de 25 de kilometri și mai este cunoscut și sub numele de TransRarău. Acest drum este slab întreținut, a fost afectat de alunecări de teren și reprezintă legătura dintre Drumul Național 17 și Drumul Național 17 B.

Traseele turistice

În Masivul Rarău, turiștii pot observa frumusețea peisajelor naturale, folosindu-se de trasee marcate sau nemarcate, de către trasee rutiere de altitudine și trasee de vale. Aici cel mai important punct de întâlnire este este motelul Rarău, deoarece aici se întâlnesc traseele ce vin dinspre Câmpulung Moldovenesc și dinspre Bistrița. Al doilea punct de întâlnire se află poziționat în șaua Fundu Colbului, care se află la nord-vest de motel Rarău. Aici se intersectează traseele ce urcă pe Pârâul Colbului și cele ce urcă dinspre motel Rarău. În continuare urmează o prezentare succintă a traseelor din Masivul Rarău.

TRASEUL 1: Localitatea Câmpulung Moldovenesc – Poiana Sihăstriei – Motel Rarău

Marcaj: punct roșu

Durată: 4-5 ore

Diferență de nivel: 900 metri

Caracteristici: traseu accesibil tot timpul anului,șosea modernizată (14 km)

Datorită faptului că valea pârâului Izvorul Alb, este străbătută de șoseaua modernizată, acest traseu este considerat ca principal pentru urcarea pe Masivul Rarău, dinspre valea râului Moldova. Intrarea în traseu se face din preajma gării Câmpulung – Est aflat la altitudinea de 620 m, respectiv de pe drumul național 17, din care la circa 30 metri de gară se desprinde, spre dreapta, o străduță, care conduce peste calea ferată. Aici, la intersecția căii ferate cu șoseaua națională, se află și indicatorul metalic pe care se specifică marcajul, durata și distanța de parcurs, consemnate mai înainte. Pe distanța de 3 kilometri. până la confluența cu pârâul Limpedea, traseul este comun cu un alt traseu, marcat cu cruce galbenă. Valea pârâul Izvorul Alb, este străjuită de muntele Bodea spre vest și Cucoara spre est,acoperiți cu păduri sau cu pășuni și fânețe. După 2 kilometri se ajunge în Cheile Izvorului Alb, unde se detașează stâncile cunoscute sub numele de Piatra Buhei. În curând, la 3 kilometri distanță de la soseaua națională și 1,2 kilometri de Piatra Buhei, Izvorul Alb primește unul din afluenții săi mai mari, pe dreapta, pârâul Limpedea, loc în care se află o carieră de calcar. Pe valea pârâului Limpedea, urcă traseul marcat cu cruce galbenă. De la confluență se lasă în stânga marcajului cruce galbenă, și se urmează drumul care trece de câteva ori de pe un mal pe altul al Izvorului Alb și străbate până la pajiștea subalpină de pe podul Rarăului, o zonă împădurită. Aproximativ în dreptul kilometrului 7, pe partea dreaptă a acestuia se află un puternic izvor în dreptul căruia se află Schitul Poiana Sihăstriei. Poiana Sihăstriei este locul unde se întâlnesc alte două trasee care vin tot de la Câmpulung Moldovenesc, marcate cu triunghi albastru și triunghi galben. Așadar, din punctul aflat în apropiere de km 7, de la izvor, putem părăsi șoseaua și urcând în Poiana Sihăstriei, continuăm drumul spre Motelul Rarău, pe cărarea marcată cu punct roșu, triunghi galben și albastru, care intersectează în numeroase puncte serpentinele șoselei, dar care urcă pieptiș, solicitând eforturi fizice. În general, șoseaua urmează cursul văii Izvorului Alb, care curge pe sub abruptul prăpăstios al Tihăraiei, având, de data aceasta, aproape direcția sud-nord. La kilometrul 12, se întâlnesc Colții Tihăraiei, aflați la altitudinea de aproape 1400 metri. Pe ultimii 2 kilometri vom avea mereu spre stânga vârful Rarău vizibil atât de pe șosea, cât și de pe cărarea cu marcaj triplu. Ultima scurtătură ajunge în șaua dintre Munceii Rarăului și vârful Rarău, la intersecția cu șoseaua modernizată ce vine din valea Bistriței, de la Chiril, la circa 1435 metri altitudine, marcaj punct albastru. Aici este punctul de convergență al mai multor trasee, trasee care vin din valea Moldovei, din vârful Giumalău și din valea Bistriței. În față se poate vedea Piatra Șoimului, iar spre stânga, Pietrele Doamnei, care reprezintă emblema Rarăului. Din intersecție mergem spre stânga și după circa 800 metri, ajungem în fața Motelului Rarău, la 1520 metri altitudine. La vârful Rarău, se poate ajunge în circa 40 de minute, pe drumul nemodernizat care se desprinde spre stânga din șosea, la ultima serpentină din fața Motelului , trecând pe lângă cabana Pastorală. De la Motel, pe cărarea dintre molizi, mergând spre apus, în 10 minute putem ajunge la Piatra Șoimului, unde se află un loc amenajat pentru a putea admira peisajele dinspre Giumalău, vârful Rarău, șaua Fundu Colbului, Munceii Rarăului și valea Moldovei.

TRASEUL 2: Localitatea Câmpulung Moldovenesc – pe sub vârful Bodea – Poiana Sihăstriei – Motel Rarău

Marcaj: triunghi galben până în Poiana lui Mândrilă (890 m); triunghi albastru până în Poiana Sihăstriei; punct roșu până la Motelul “Alpin” Rarău

Durată: 4 ore

Diferență de nivel: 878 metri

Caracteristici: traseu accesibil tot timpul anului

Plecarea pe acest traseu se face din centrul orașului, de la hotelul Zimbru, pe Calea Bucovinei, până în dreptul cinematografului, apoi spre dreapta către Spitalul Municipal și Stația de Salvare. Se merge pe Valea Seacă, acesta fiind numele atât al cartierului cât și al pârâului. După parcurgerea a 2,5 kilometri. din centrul orașului, pe stânga drumului, lângă izvorul de la gura pârâului Bodea, afluent al Văii Seci, întâlnim indicatorul metalic cu marcaj triunghi galben. De aici traseul continuă, la stânga pe valea pârâului Bodea, aproape 1 kilometru, îndreptându-se spre obârșia acestuia. Drumul urmează un urcuș pieptiș pe o diferență de nivel de circa 200 metri, având în stânga vârful Bodea. Din șaua de sub vârf, localizată la circa 970 metri altitudine, traseul continuă spre dreapta, mergând pe culmea din șa, după aproape după 200 metri, ajungem pe un alt vârf de pe Bâtca Bodii, la circa 1000 metri, de unde se deschide o frumoasă perspectivă în toate direcțiile. Spre dreapta, în sensul urcușului, se văd Valea Seacă și Munceii Rarăului, vârfurile Runcu, Măgura Runcului și între ele valea pârâului Mesteacăn și Obcina Flocenilor, spre stânga valea Izvorului Alb și vârful Cucoara, iar în față, vârful Rarău, Pietrele Doamnei, Piatra Șoimului, apoi Popii Rarăului și vârful Todirescu. Datorită orizontului larg deschis pe toată culmea Muntelui Bodea, acesta este unul dintre cele mai atrăgătoare trasee. Din locul de popas, aflat la circa 1000 metri altitudine, traseul continuă tot pe Bâtca Bodii, pe la obârșiile câtorva pâraie, afluenți ai Văii Seci, și după circa 2,5 kilometri se trece printr-o zonă împădurită și se coboară până în Poiana lui Mândrilă, unde întâlnește marcajul triunghi albastru care vine de pe Valea Seacă. De aici, se străbate încă aproximativ 1 kilometru prin pădure și se ajunge în Poiana Sihăstriei. Distanța de circa 5-6 kilom etri rămasă până la Motelul Rarău, se poate parcurge fie pe scurtături unde poteca având triplu marcaj, fie pe șoseaua modernizată. Bâtcii Bodii este o zonă acoperită aproape în întregime cu pășuni și fânețe, numite aici „bordeie” sau “târle”. Este un peisaj asemănător acelui din Țara Dornelor, cu pășunile și fânețele despărțite de garduri făcute din trunchiuri subțiri de brad, pe care vara se pune fânul la uscat.

TRASEUL 3: Localitatea Câmpulung Moldovenesc – Valea Seacă – Poiana Sihăstriei – Motel Rarău

Marcaj: triunghi albastru până în Poiana Sihăstriei; punct roșu până la Motelul Rarău

Durată: 3 ore

Diferență de nivel: 878 metri

Caracteristici: traseu accesibil tot timpul anului

Intrarea pe acest traseu se face tot din centrul orașului, de la hotel, urmărind străzile Nicolae Grigorescu, Trandafirilor și Valea Seacă, până la gura pârâului Bodii. De aici, de la izvorul Bodii, traseul continuă pe marcajul triunghi albastru, care străbate ultima parte a cartierului Valea Seacă. După numai 2,5 kilometri rămân în urmă ultimele case și se intră în pădure. După 1,5 kilometri de urcuș continuu, cu o diferență de nivel de aproape 200 metri, poteca ne conduce în Poiana lui Mândrilă, unde se află și marcajul triunghi galben care vine pe sub vârful Bodea. În continuare, urmează același drum prin Poiana Sihăstriei, spre motelul Rarău.

TRASEUL 4: Localitatea Câmpulung Moldovenesc – Pârâul Mesteacăn – Munceii Rarăului – Motel Rarău

Marcaj: bandă albastră până sub vârful Muncelul; bandă roșie de sub vârful Muncelul la Motelul Rarău

Durată: 5 ore

Diferență de nivel: 870 metri

Caracteristici: traseu accesibil numai vara

Plecarea în acest traseu, care are o lungime de 17 kilometri, se face din centrul orașului, de la hotelul “Zimbrul”, către vest, spre Sadova, pe Calea Transilvaniei pe care se află, pe partea dreaptă. Intrarea propriu-zisă pe traseu se face prin pădure, având în dreapta muntele Măgura Runcului și în stânga Muntele Runc. În această porțiune, traseul străbate circa 1,5 kilometri prin pădurea deasă de molid, urcușul fiind destul de accentuat, cu o diferență de nivel de 20 metri. De aici înainte, de pe obârșia pârâului Mesteacăn, cărarea trece printr-o zonă de pajiști, alcătuită, în cea mai mare parte, din pășuni și fânețe, având mereu în față silueta vârfului Prășea și o perspectivă asupra orașului Câmpulung Moldovenesc, vizibile fiind de cele patru înălțimi: Măgura Runcului cu 1176 metri, Runcu cu 1129 metri, Bodea cu 1073 metri și Cucoara cu 944 metri. Aici, pe vârful Prășea, întâlnim și marcajul punct roșu, care vine de la Pojorâta, pe văile Străjerului și Prășea și care se îndreaptă tot spre Motelul Rarău. După coborârea vârfului Prășea, traseul are direcția sud-vest, spre Obcina Flocească. Cărarea trece pe sub Obcina Flocească, într-un urcuș ceva mai accentuat, printre fânețe apoi urmând numeroase serpentine. Se lasă în dreapta o stână, în dreptul căreia direcția cărării se schimbă spre sud-est. Traseul merge până la vârful Gura Plaiului, pe o distanță de aproximativ 1 kilometru apoi urmează culmea care este acoperită de pășune, de pădure. Aici se străbat o serie de munți mai mici denumiți muncei, și șeile dintre ei – Munceii Rarăului – cunoscuți și sub denumirea de Munceii înșirați. În porțiunea până la Gura Plaiului, traseul trece de stâna aflată chiar lângă cărare, apoi prin dreptul vârfului Gura Plaiului, care rămâne la stânga, unde ajunge cărarea nemarcată ce vine de pe Valea Seacă la Munceii Rarăului. Traseul continuă tot pe culme spre poiana de sub vârful Muncelul, la 1450 metri. Aici se întâlnește drumul forestier care vine de la Pojorâta, pe văile Izvorul Giumalăului și Colbu, având marcaj crucea galbenă și traseul de la vârful Giumalău care are marcaj bandă roșie. Traseul urmează în continuare drumul forestier, pe versantul de sud-est al Munceilor înșirați, și după aproape 2,5 kilometri, trece pe sub Muncelul Tihăraia. La câteva sute de metri, drumul coboară în șaua dintre Munceii Rarăului și Rarău, aflată la 1425 metri, unde se întâlnește cu poteca marcată cu triunghi roșu, care vine din valea Bistriței, de la Cabana Zugreni, pe pârâul Colbu, precum și cu șoseaua modernizată care face legătura între Rarău și Chiril, cu marcaj punct albastru. După numai o sută de metri traseul se unește cu șoseaua modernizată ce vine de la Câmpulung Moldovenesc și pe care se ajunge la Motelul Rarău. Munceii și șeile dintre ei reprezintă o serie de munți mai mici.

Unitățile de cazare

Aproape toate unitățile de cazare se află poziționate la baza Masivului Rarău, aflate între cele două mari localități: Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei. Cu toate acestea la altitudine mai mari se află poziționat motelul Rarău.

Motelul Rarău se află poziționat în poiana dintre Pietrele Doamnei și Piatra Șoimului, el se află la altitudinea de 1520 metri și are o capacitate de 107 locuri. Acesta mai are restaurant, bar de zi, terasă. Acesta este accesibil pe șoseaua montană care a fost recent modernizată.

Alte unități de cazare pe care le întâlnim sunt: Pensiunea La Sishe, Casa Lia, Pensiunea Bio Valeputna, Pensiunea Claudia, Pensiunea Pietrele Doamnei, Pensiunea Casa Vlahopol, Cabana La Nanu Fanu, Casa Lucian, Pensiunea Cristiana, Pensiunea Perla Raraului, Pensiunea Floare de Crin, Casa Adam si Eva.

Pensiunea La Sishe se află în între Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei, mai exact în Pojorâta, în apropierea a trei pârtii de schii , a Masivului Rarău și a principalelor mănăstiri bucovinene și oferă cazare în camere cu pat dublu ,minibar, tv, internet, parcare supravegheata video. Pensiunea deține o păstrăvărie și un restaurant propriu cu mâncare tradițională.

Pensiunea Bio Valeputna este situata în Valea Putnei, comuna Pojorâta, județul Suceava, foarte aproape de vechea păstrăvărie de pe Valea Castelului. Accesul se face pe drum asfaltat. Are 6 camere duble din care 4 camere cu pat matrimonial și 2 camere twin fiecare cu baie proprie; la etaj un spațiu generos de relaxare cu șemineu, loc de joacă pentru copii, TV și sistem audio inclusiv pentru karaoke, bucătărie deschisă complet utilată, loc de servit masa și 2 bai. A fost concepută utilizând numai materiale naturale, cu mult lemn vechi, piatra locală și fier forjat. Covoarele sunt făcute local de mână cu o tehnică străveche din lână pură, mobila este din lemn reciclat, prosoapele și cearșafurile sunt din bumbac.

Pensiunea Casa Lia, situată pe traseul DN 17 /E 58, din Suceava spre Gura Humorului, prin Câmpulung Moldovenesc, in localitatea Valea Putnei. Pensiunea Casa Lia este plasată într-un cadru mirific, înconjurată fiind de peisaje deosebite, precum și de obiective turistice accesibile datorită căilor de acces foarte bune. Pensiunea Casa Lia este o casă cu o vechime mai mare de 100 de ani, după restaurare, exteriorul casei a rămas intact. Pensiunea este dotată cu următoarele: 4 camere duble, cu băi proprii, 1 cameră cu 4 paturi separate cu baie proprie, o sală de mese cu capacitate de 20 locuri, televizoare Led în fiecare cameră, wi-fi gratuit, parcare în curte și pîrtie de săniuș proprie.

Pensiunea Claudia, situata la 7 kilometri de Câmpulung Moldovenesc în satul Pojorâta, oferă cazare în 7 camere matrimoniale cu băi proprii, spațioase și plăcut amenajate, un living-room cu șemineu și acces la bucătărie complet utilată, internet și încălzire centrală proprie. Pensiunea dispune de gratar, foișor, terasă, locuri de joaca pentru copii.

Pensiunea Pietrele Doamnei se află la poalele Rarăului, în localitatea Pojorâta. Este ideală pentru familii cu copii și pentru grupuri, având la dispoziție 11 camere, living, dining, bucătărie complet utilată, parc de joacă pentru copii, teren de sport (fotbal, baschet, volei ) 2 terase, foișor cu grătar, parcare, internet wireless. Acesta are două corpuri. Primul corp are living cu dvd, home cinema, lcd, bucătărie utilată la dispoziția turiștilor, 6 camere cu pat matrimonial având baie proprie, tv, terase la parter și etaj. Al doilea corp deține 5 camere duble matrimoniale/twin cu baie proprie, tv din care 4 au balcon propriu, terasa, restaurant cu o capacitate de 40 persoane, sala de conferinte cu o capacitate de 25 persoane.

Pensiunea Casa Vlahopol se află în Pojorâta și oferă cazare în 8 camere spațioase și luminate. Camerele sunt dotate cu televizor, grup sanitar propriu, uscător de păr, încălzire centrală. Aceasta dispune de cazino, biliard, restaurant, room service, terasă, sala de mese, living cu televizor, internet wireless, curte cu loc pentru grătar și foișor, parcare, spalatorie.

Cabana turistica 'La nanu Fanu', este situată în Valea Putnei, la 700 metri de DN17 E58 dintre localitățile Pojorâta și Mestecăniș, într-o zonă foarte liniștită, în inima naturii, la poalele muntelui. Cabana se afla la distanța de 9 kilometri de Pojorâta și la distanța de 5 kilometri de Mestecăniș. Oferă cazare într-un numar de opt camere din care 7 sunt camere matrimoniale și 1 este cameră tripla situate la etajul 1 și mansarda clădirii.

Casa Lucian. Unitatea este amplasata în Pojorâta la 7 kilometri de Câmpulung Moldovenesc și la 29 kilometri de Vatra Dornei, pe drumul judetean DJ 175b care este Transrarăul. Oferta acesteia constă în: 9 camere cu tv cablu, salon pentru servit masa care are 55 de metri pătrați, 6 grupuri sanitare, 2 terase și o bucătărie utilată și mobilată.

Pensiunea Cristiana se află în Pojorâta și oferă 14 locuri de cazare, repartizate în 7 camere, dotate cu băi proprii, tv, balcon, încălzire centrală. La cerere se poate suplimenta numar locurilor de cazare. Pensiunea dispune de parcare în curte, loc de joacă pentru copii, foișor, grătar, curte, fermă proprie, păstrăvărie, sala de mese, acces la bucătărie, sala de mese cu tv.

Pensiunea Perla Rarăului este nouă și este situată la intrare în comuna Pojorâta dinspre Câmpulung Moldovenesc peste apa râului Moldova, la doar cativa kilometri de Masivul Rarău. Pensiunea dispune de 5 camere duble deluxe. Fiecare dintre acestea dispune de mobilier și dotări moderne, televizor LCD, televiziune prin cablu, mini-bar, acces internet, uscător de păr și terasă ce oferă o priveliste frumoasă. Deasemenea la dispozitia turistilor mai sunt: living cu bucătărie open space complect utilată, cramă, saună, parcare, sobă afară cu plită și grătar.

Pensiunea Floare de Crin este situată la 500 metri de intersectia magistralei rutiere transcarpatice Suceava – Cluj Napoca (E576) cu drumul Mănăstirea Vatra Moldoviței, pe malul legendarei ape a Moldovei, la numai câteva sute de metri de limita geografică a municipiului Câmpulung Moldovenesc. Este așezată la punctul de întalnire al celor trei localități vecine: municipiul Câmpulung Moldovenesc și comunele Sadova și Pojorâta. Cazare are o capacitate de 11 camere duble cu pat matrimonial, 2 camere cu paturi simple (twin), 1 apartament cu 3 camere. Dotarile constau în 2 săli de ședință, restaurant cu 100 de locuri, terasă și cramă cu cate 30 locuri, camere dotate cu Tv satelit, parcare păzită, la cerere, ghid turistic, ghid montan sau interpret limba franceză, engleză, germană, rusă.

Pensiunea Adam și Eva este situată în localitatea Pojorâta, la cațiva kilometri distanță față de stațiunea Câmpulung Moldovenesc, este destinată famiilor care vor o evadare din universul urban, într-o zona deosebit de frumoasa și liniștită. În apropierea pensiunii se află rezervația naturală “pietrele Doamnei” și Vârful Rarău.

Obiective turistice

Mănăstirea Rarău, aflată în satul Chiril, din comuna Crucea, județul Suceava, reprezintă o mănăstire ortodoxă de călugări, care a fost ctitorită de către domnitorul Petru Rareș, în anul 1538. Mănăstirea se află poziționată pe Masivul Rarău, la o distanță de 25 kilometri de așezarea de la poalele acestuia care este Câmpulung Moldovenesc. Potrivit unei tradiții, aici a fost o sihăstrie înființată de către cuviosul Sisoe, spre sfârșitul secolului al XV-lea. Se mai zice că, dupa anul 1538, când domnitorul Petru Rareș a fost schimbat de la domnie, soția sa, Elena, împreuna cu copiii lor, s-au ascuns în Rarău, fiind ocrotiti de către călugări. Drept multumire și răsplată, voievodul Petru Rareș le-a înălțat o biserică în locul celei vechi și astfel a luat ființă schitul Rarău, în fosta sihăstrie numită Dodu. Mânăstirea a fost desființată de imperiul Austro-Ungar în anul 1786, după care s-a reînființat după anul 1918, după Marea Unire, iar în anul 1959 a devenit din nou schit. Însă din anul 1990 a redevenit mânăstire. Pe 17 septembrie 2000, P.S. Gherasim Putneanul a sfințit noua biserică a mânăstirii Rarău.

Peștera Liliecilor este situată la o altitudine de 1500 metri, în imediata apropiere a Pietrelor Doamnei din Masivul Rarău, mai exact în masivul Hăghimiș. Acesta reprezintă un vechi recif, ce are o vârstă de 100 milioane de ani, care a fost prins între sedimentele depuse în jurul său. Acesta este dezvoltat pe o lungime de 340 metri având și o denivelare de 86 metri, și prezintă o intrare sub forma unui aven larg care are diametru de 2-3 metri. Denumirea acestuia își are originea de la colonia de lilieci ce o populează. Popularea este datorită formațiunilor concreționare ce există acolo. Pe parcursul unui an întreg, se află aici, în total un număr de 12 specii de lilieci, dintre care menționăm: liliacul comun mare, liliacul comun mic, liliacul cu urechi mari, liliacul mustăcios, liliacul de Brandt, liliacul brun urecheat și liliacul mic cu potcoavă care reprezinta specii de interes științific. Deși acești liliecii sunt într-un număr mare comparativ cu celelalte peșteri din Carpații Orientali, oamenii de știință susțin ideea că numărul acestora este într-o scădere continuă. Această peșteră nu are nimic comun cu peșterile obișnuite, care sunt create de către scurgerea apei, neexistând în interior nicio o urmă care să arate acțiunea acesteia (stalactite, stalagmite, draperii sau alte feluri de depuneri calcitice). Accesibilitatea în această zonă se poate face dinspre orașul Câmpulung Moldovenesc, pe la Valea Izvorului Alb, pe drumul ce urca pe creasta Raraului care se mai numește TransRarău, unde se află poziționat Cabana Rarău la 14 kilometri de mers pentru autovehicule sau 3-4 ore de mers pe jos, pe un traseu marcat cu punct roșu, pe un drum ce merge spre nord. Peștera mai este denumită și Borta Îngrădită, fiind cea mai mare peșteră de tractiune gravitațională din România.

Sporturile practicate în Masivul Rarău

Domeniul schiabil

Domeniu schiabil este acel areal montan, care prin condițiile naturale (pante și înzăpezire) oferă posibilitatea practicării sporturilor de iarnă (schiul, snowboardul, skibordul, kite-ski etc.). Acesta poate fi amenajat sau nu. În cele mai multe dintre cazuri, acesta este un areal mixt în care sunt amenajate pârtii de diverse grade de dificultate, în conformitate cu declivitatea terenului, deservite de mijloace mecanice de urcat (pe cablu sau cu cremalieră), care sunt întreținute cu ajutorul mașinilor de bătătorit zăpada. Pentru a fi omologate pârtiile trebuie să respecte niște cerințe (sau cel puțin al organelor naționale care sunt responsabile pentru omologare), dintre care cele care primează se referă la delimitarea pârtiilor și la luarea tuturor măsurilor de siguranță pentru turiști. Totodată acestea trebuie să fie marcate prin panouri speciale care să asigure o informare corectă a turiștilor. În vederea dezvoltării și amenajării acestuia și a stațiunilor aferente trebuie respectate o serie de principii. Principiul satisfacerii nevoi clientelei se referă la zăpada asigurată, prețuri competitive, calitatea terenului schiabil, soare, lipsa cozilor la mijloacele mecanice de urcat, ambianța, calitatea peisajului și arhitecturii. Principiul asigurării factorilor naturali vizează în primul rând morfologia: capacitatea sitului de a avea o rețea de pârtii coerente și parametrii climatici, dintre care cel mai important este prezența stratului de zăpadă cel puțin 100 de zile cu o grosime minimă de 30 cm . La aceștia se adaugă factorii restrictivi: excluderea arealelor sensibile, a celor cu risc ridicat (climatic, geomorfologic); principiul amenajării optime a pârtiilor care trebuie să ia în considerare tipologia turiștilor ce practică sporturi de iarnă, din care 60% sunt schiori (alpin și nordic), 40% practică snowboardul și diferite forme ale schiului și snowboardului (off-piste/free-ride, freestyle, kite-skiing etc.), dar și a celor care nu practică sporturi de iarnă. Amenajarea pârtiilor pe grade de dificultate se face în conformitate cu gradientul pantei. În legislația românească, pantele amenajabile se găsesc între valorile 0-40%. Acestea se opresc la cca. jumătate din valorile pârtiilor amenajabile din restul Europei, astfel încât în acest studiul au fost alese valorile uzuale în țările alpine. Ca unitate de măsură utilizată au fost alese gradele în locul procentelor deoarece domeniile schiabile sunt analizate și din prisma factorilor de risc geomorfologic în cadrul cărora pragurile de risc sunt cuantificate în grade. Pe lângă acest parametru, principiul vizează și expoziția pârtiilor în funcție de altitudine, separarea categoriilor de pârtie, amenajarea de fun park-uri etc.

Principii de bază utilizate în amenajarea domeniului schiabil (după (Erdeli & Gheorghilas 2006) sunt:

Amplasare în condiții naturale favorabile, identificate în urma unor cercetări științifice.

Altitudine optimă către 1000-1200m în România.

Asigurarea accesibilității stațiunii prin construirea de căi de comunicații moderne și eficiente.

Amenajarea cu prioritate a dotărilor pentru practicarea schiului (din păcate celelalte activități sunt neglijate în România).

Capacitatea de cazare trebuie sa fie in corelație cu capacitatea pârtiilor amenajate (minim 6-8 m de pârtie în lungime la 1 loc de cazare).

Concentrarea dotărilor pentru cazare în apropierea pârtiilor de schi (instal. Cablu) pentru a limita deplasările inutile.

Conjugarea activităților turistice de bază (sporturi de iarnă) cu alte activități menite să sporească interesul și atracție pentru stațiuni (completare, diversificare).

Alegerea unei instalații pe cablu potrivite dpdv al eficienței de exploatare, investiției, rentabilității.

Orientarea spre nord a pârtiilor este obligatorie până la 1600m, în etajul pădurilor, de regulă

între 800-1800m.

Separarea pârtiilor de amatori și cele de performanță (65% din pârtie să fie între 15-30%

declivitate.

Principiile urbanizării. Urbanizarea stațiunii trebuie să permită asigurarea într-un mod satisfăcător următoarele funcții: acces, circulație, staționare, servicii urbane, primire, animație, deplasarea turiștilor, legătura cu domeniul schiabil. Principiul dezvoltării durabile trebuie să vegheze la utilizarea judicioasă a resurselor, protecția mediului și utilizarea de metode de reabilitare a arealelor degradate; la implicarea comunității locale în sectorul turistic (hivernal dar și în cel complementar) ca forță de muncă principală, dar și ca factor decizional având în vedere că orice acțiune se va răsfrânge în primul rând asupra acestora. Din punct de vedere economic, trebuie să se asigure un flux continuu de venituri în sectorul turistic prin diverse activități complementare, iar nivelul investițiilor să fie raportat întotdeauna la profitul obținut și la rata rentabilități așteptate. Pe lângă principiile de amenajare mai există o serie de principii care se referă la dimensionarea optimă a bazei tehnico-materiale în funcție de capacitatea domeniului schiabil, care se aplică atât din perspectiva rentabilității, dar și a respectării pragurilor ecologice. În decursul timpului, în funcție de condițiile mediului natural, dar și al celui socio-economic, al nivelului cunoștințelor, al atașării față de sporturile de iarnă și de mediul montan, al aplicării principiilor enumerate mai sus s-au dezvoltat diverse stațiuni la nivel mondial, al căror model de amenajare în unele cazuri a fost unic, în altele pe baza eficienței demonstrate a fost împrumutat și astfel perpetuat în cadrul altor stațiuni cu condiții similare. Cele mai cunoscute astfel de modele sunt cele ale celor patru generații de stațiuni, însă și acestea prezintă diferențieri în funcție de condițiile locale, fapt pentru care au fost prezentate modele aparținând spațiului european, nord-american, nipon, dar și neo-zeelandez, încheind introspectiv către spațiul montan național.

Stadiul actual

Proiectul pârtiilor Rarău – Câmpulung Moldovenesc

Pârtia(formată din două pârtii, una în prelungirea alteia) construită pe versantul nordic, într-o zonă unde zăpada se topește spre sfârșitul primăverii, urma să devină cea mail lungă din Moldova. Construită după standarde internaționale, pârtia beneficiază de o instalație de telegondolă cu o capacitate de transport de 1.008 persoane pe oră.

Domeniul schiabil oferit prin această investiție va fi unic în România prin legătura pe care o oferă cu intravilanul de pe Masivul Rarău și prin spectaculozitatea traseului. În premieră națională se va realiza un domeniu schiabil cu o lungime totală de 4,5 kilometri și o diferență de nivel de 800 de metri. Pârtia a fost proiectată datorită configurației terenului și deservirii de instalațiile de transport pe cablu în două tronsoane, inferior și superior.

Primul tronson, cu valore estimată de 71,1 milioane de lei, are o lungime de 2514 metri, baza fiind la altitudinea de 756 metri, ajungându-se la altitudinea de 1220 metri. Al doilea tronson, are o lungime de 1397 metri, fiind situat între 1220 și 1640 metri altitudine.

Proiectul mai include realizarea de parcări auto și drumuri de acces, instalație artificială de înzăpezit și lac de acumulare, alimentare cu energie electrică, instalații de iluminat nocturn, clădire administrativă, bileterie electronică, mașină de bătut zăpada și alimentare cu apă și canalizare.

Stadiul lucrărilor arată că instalația este finalizată încă din luna august 2012 și este în stare perfectă de funcționare. Datorită faptului că volumul lucrărilor rămase de executat, a fost unul destul de mare, instalația de transport pe cablu a fost introdusă în conservare.

Obiectivul parcarea și drumul de acces. Acest obiectiv se amenajează în zona de sosire la cota 756, s-au executat proiecțiile de maluri, podul de acces și lucrările de terasamente în proporție de 70. Au mai rămas de executat zidurile de sprijin, diferența lucrărilor de terasamente, lucrărilor de asfaltare și de execuție a trotuarelor.

Obiectivul clădire anexă. Acest obiectiv este executat în proporție de 40, zidăria este executată pentru parter și mansardă. Mai sunt de executat acoperișul, tâmplăria, instalațiile electrice, instalațiile termice și sanitare și amenajările interioare.

Obiectivul alimentare cu energie electrică și iluminat pârtie. Acest obiectiv presupune racordarea cu energie electrică, montarea a două transformatoare, unul la baza pârtiei și unul în zona intermediară și montarea în șanț pe ambele părți ale pârtiei de 5,6 kilometri, rețea de joasă tensiune pentru iluminatul pârtiei. Lucrările de racordare pe medie tensiune sunt executate 100, sunt montate transformatoarele, iar rețeaua de joasă tensiune este executată în proporție de 50. Mai sunt de executat 50 din rețeaua de joasă tensiune și montajul stâlpilor de iluminat.

Obiectivul captare și instalașie de înzăpezit artificial. Bazinul pentru captare apă necesară pentru înzăpezit artificial este situat la cota 1180 și este executat în proporție de 40. Instalația de înzăpezit, formată din conducte de înaltă presiune, este executată în proporție de 70, s-au montat 2300 metri de conductă și 10 cămine pentru racordul tunurilor de zăpadă. Au rămas de executat 500 metri de conductă de înaltă presiune, achiziționarea a nouă tunuri de zăpadă și construcția stației de pompare care se află în apropierea bazinului de captare.

Obiectivele mașina de bătut zăpada și bileteria electronică nu au fost achiziționate și vor fi achiziționate la sfârșitul lucrărilor de construcții.

Datorită faptului că această investiție nu este valorificată și pusă în funcțiune, primăria municipiului Câmpulung Moldovenesc trebuie să cheltuie lunar o sumă destul de consistentă pentru a asigura paza obiectivului, cheltuieli cu combustibilul pentru verificarea investiției în întregime pe cei 3 kilometri și să achite costurile cu reviziile care se execută în perioada de conservare.

Lucrările la primul tronson al pârtiei de schi au fost deja executate în proporție de 80, dar pentru ca investiția să fie dată în folosință, ar mai fi nevoie de 19,4 milioane de lei, asta pe lângă suma restantă de 7,1 milioane de lei. Valorea totală a tronsonului este de 71,1 milioane de lei, din care Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a alocat în perioada aniilor 2009-2012, suma de 44,4 milioane de lei, iar constribuția Consiliului Local Câmpulung Moldovenesc a fost de 298.105 lei. Din cauza facturilor pe care Ministerul Dezvoltării refuză să le plătească, Primăria Câmpulung Moldovenesc a ajuns în top 10 localități îndatorate din țară.

Potențialul de dezvoltare

Pârtia de schi ar putea salva Stațiunea Câmpulung Moldovenesc, datorită expunerii nordice și amplasării într-o zonă în care zăpada nu se topește în totalitate până în luna aprilie, investiția devine foarte eficientă și fiind realizată conform normelor internaționale, pârtia constituie un obiectiv turistic de agrement de mare interes pentru turiști români și străini care vizitează zona. Pentru municipiul Câmpulung Moldovenesc, această investiție reprezintă însă o importantă sursă de venituri pentru administrația locală și pentru populație, industria turismului fiind în momentul de față singura direcție sigură de dezvoltare a zonei.

În condițiile dispariției mineritului, închiderii unor întreprinderi mari, cum ar fi fabrica de încălțăminte Montana și filatura de tip bumbac, procesul de închidere al fabricii de mobilă și restrângerii activității fabricii de lapte Rarăul, locuitorii municipiului și localităților învecinate găsesc tot mai greu locuri de muncă și surse de venit. Construcția pârtiei ar putea duce la investiții în unități de cazare și servicii turistice. Vor avea de lucru constructorii, transportatorii de persoane și de marfă, meșterii populari, crescătorii de animale, agricultorii și în general furnizorii de alimente cu specific local și va crește foarte mult promovarea și valorificarea resurselor locale pe piața turistică. Se vor crea foarte multe locuri de muncă în exploatarea directă a pârtiei: specialiști în transport pe cablu, mecanici, personal de manipulare și întreținere, monitori, ghizi, personal salvamont și prim-ajutor medical, dar mai ales în noile structuri de primire turistică cu cazare sau alimentație publică.

Motivația pentru care acest proiect trebuie finalizat pârtia de schi din Masivul Rarău, este situată în vecinătatea sudică a municipiului Câmpulung Moldovenesc într-o zonă împădurită de pe versantul nordic al legendarului munte numit și Olimpul Bucovinei.

Datorită expunerii nordice și amplasării într-o zonă în care zăpada nu se topește în totalitate până în luna aprilie, investiâia devine eficientă.

Proiectul Pârtiilor Rarău-Câmpulung Moldovenesc fiind realizat conform normelor internaționale, constituie un obiectiv turistic de agrement de mare interes pentru turiștii români și străinii care vizitează zona.

Pentru municipiul Câmpulung Moldovenesc, această investiție reprezintă însă o importantă sursă de venituri pentru administrația locală și pentru populație, industria turismului fiind în momentul de față singura direcție sigură de dezvoltare a zonei. Având în vedere închiderea fabricilor, întreprinderilor și oprirea mineritului din zonă, rata de șomaj este foarte mare, iar acest proiect ar revigora sursele de venit și locurile de muncă.

Construcția pârtiei la parametrii proiectați, cu capacitatea sa de deservire a circa 1000 persoane pe oră, duc inevitabil spre nevoia de investiții masive în structuri de primire turistică și de dezvoltare a serviciilor specifice, primăria având deja semnale ale potențialilor investitori care doresc să construiască hoteluri, pensiuni sau cabane și care să permită găzduirea amatorilor de schi până la un număr corespunzător capacității de transport a telegondolei.

Se poate concluziona că finalizarea în întregime a pârtiilor Rarău-Câmpulung Moldovenesc nu este o chestiune opțională, ci una de-a dreptul vitală pentru prezentul și viitorul întregii zone turistice a Câmpulungului Moldovenesc.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE