Infrastructura Turistica a Orasului Timisoara

LUCRARE DE LICENȚĂ

Infrastructura turistică a orașului Timișoara

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I: CARACTERISTICI FIZICO-GEOGRAFICE

1.1. Poziția fizico-geografică

1.2 Relieful

1.3 Geologia

1.4 Clima

1.5 Vegetația si fauna

1.6 Hidrografie

1.7 Solurile

CAPITOLUL II : SCURT ISTORIC AL CERCETARILOR IN DOMENIU

CAPITOLUL III : FORME DE TURISM REGĂSITE LA NIVELUL ORAȘULUI TIMIȘOARA ȘI ÎN ÎMPREJURIMILE ORAȘULUI

3.1 Turismul cultural – urban

3.2 Turismul de afaceri

3.3 Turism balnear si de agreement

3.4 Turism religios-ecumenic

3.5 Turism sportiv

3.6 Turism de shopping

3.7 Alte forme de turism din împrejurimile orașului Timișoara

3.7.1 Turism viticol

3.7.2 Turismul rural

3.7.3. Turismul cinegetic și de pescuit sportiv

3.7.4. Hiking – Drumeții

CAPITOLUL IV : INFRASTRUCTURA TURISTICĂ

4.1. Infrastructura de cazare

4.1.1. Număr de unități de cazare

4.1.2. Număr de locuri de cazare

4.2. Infrastructura de alimentatie publica

4.2.1. Numărul de unități de alimentație publică

4.3. Infrastructura de transport

4.4. Infrastructura de agrement

4.5. Infrastructura de tratament

4.5.1. Centre SPA și Wellness

CAPITOLUL V : CIRCULAȚIA TURISTICĂ ÎN TIMIȘOARA

5.1. Fluxuri turistice

5.2. Numărul de sosiri

5.3. Numărul de înnoptări

CAPITOLUL VI : VALORIFICAREA ȘI PROMOVAREA TURISMULUI

6.1. Politica de promovare

6.2. ANALIZA SWOT

6.3. Strategii de dezvoltare

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Moto: “Orașului Timișoara nu i se poate reproșa în general nimic.

Are tot ceea ce se cuvine unui oraș frumos, îngrijit și bine rânduit”

J.J. Ehrler

INTRODUCERE

Devenit o activitate economică la fel de importantă precum agricultura, industria, comerțul sau serviciile, turismul este un „fenomen social – economic definitoriu pentru societatea umană actuală, în continuă creștere, care satisface nevoia umană de cunoaștere, de recreere și recuperare fizico-psihica în condițiile unei civilizații solicitante”. În anul 1940, W. Hunziker a elaborat una din cele mai cuprinzătoare definiții ale turismului, spunând că: „Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativă oarecare''

Dezvoltarea industriei turismului în Timișoara, în urma valorificării potențialului natural și antropic al orașului, este o modalitate de îmbunătățire a economiei locale a Timisoarei, precum și unor zone din împrejurimile orașului, integrate în circuite turistice.

Această lucrare este realizată cu scopul precis de a informa studenții despre potențialul turistic al centrului urban din Vestul României – Timișoara, prin prezentarea ofertei turistice, puse în valoare de infrastructură turistică specifică. Precizez faptul că am ales să dezbat în continuare acest subiect dintr-un motiv foarte simplu, și anume impresia pe care am avut-o în urma vizitei mele ca turist în Timișoara, acest oraș viu, cu oameni calzi și prietenoși. Deși, localitatea de origine este București, am considerat că imaginea Timisoarei ca un puternic pol al turismului poate capăta un interes mai amplu din partea mea.

În vederea realizării lucrării de față, au fost folosite o serie de metode, precum metoda de cabinet, o etapă premergătoare celei de teren, în care am obținut idei, informații despre arealul studiat, întocmind și un plan de desfășurare al lucrării, metoda analizei și metoda cercetării geografice pe teren care a presupus o cartare geografică a orașului, culegerea de informații și imagini, discuții cu localnicii sau reprezentanții instituțiilor publice ca Primăria Municipiului Timișoara, Centrul de Informare Turistică, Institutul Național de Statistică din Timișoara, etc.

Lucrarea de față este structurata pe un număr de șase capitole, prin care se încearcă a se evidenția oferta turistică regăsita în prezent la nivelul orașului Timișoara, importanța infrastructurii turistice (de cazare, de alimentație publică, de agrement, de transport și tratament), precum și strategiile de dezvoltare ale turismului și politica de promovare actuală.

În partea introductivă este precizat scopul și motivele realizării acestei lucrări pe tema „Infrastructura turistică în Timișoara”.

Primul capitol se referă la cadrul natural evidențiat prin caracteristicile fizico-geografice, cu referire la poziție fizico-geografica, la relief și geologie, la clima și elementele biopedogeografice.

În al doilea capitol au fost prezentate câteva date despre istoricul cercetărilor în domeniu, urmând ca în cel de-al treilea capitol să fie prezentate formele de turism regăsite la nivelul orașului Timișoara și în împrejurimile acestuia, accentul punându-se pe obiectivele de patrimoniu cultural-istoric ale ofertei turistice.

Al patrulea capitol cuprinde descrierea, analiza și interpretarea infrastructurii turistice regăsită la nivelul Municipiului Timișoara, pe baza datelor primite de la Direcția Județeană de Statistică Timiș și de la Primăria orașului.

Al cincelea capitol cuprinde o analiză a circulației turistice din Timișoara, raportată la fluxurile turistice, la numărul de sosiri și cel de înnoptări.

Un ultim capitol este destinat promovării turismului din localitatea analizată, prin prezentarea politicii de promovare și a strategiilor de dezvoltare, precum și a analizei SWOT a orașului.

În concluzie se amintește importanta turismului în economia locală a Timisoarei, în crearea unui brand al orașului, și în introducerea acestuia în topul destinațiilor turistice ale Europei, prin bogată oferta culturală, istorică și arhitecturală.

CAPITOLUL I

CARACTERISTICI FIZICO-GEOGRAFICE

Poziția fizico-geografică

Amplasat în Câmpia joasă a Timisului din Câmpia Banatului, Timișoara este cel mai vestic centru urban al României, principal punct de comunicare rutieră, feroviară și aeriană al zonei.

Orașul este situat la întretăierea paralelei de 45⁰17’ latitudine nordică cu meridianul de 21⁰17’ longitudine estică, la altitudinea de 80-90m, altitudine ce prezintă variații foarte mici, între 87m în zona Freidorf și 90m pe Calea Lipovei. Centrul orașului este străbătut de Canalul Bega, singurul rău navigabil din România, pe o lungime de 115 km, iar de o parte și de alta a acestuia, desfășurându-se numeroase parcuri și spații verzi.

Fig. 1. Harta fizico-geografică a Județului Timiș

Așezarea geografică favorabilă, accesul facil dinspre centrul și vestul Europei, “într-o zonă de largă circulație și penetrație europeană, face că Timișoara să indaguie legături strânse între oameni și culturi."

Una din cele mai importante concentrări urbane ale României, Timișoara se bucura de o suprafață de 100,6 km² și un intravilan ce ocupa 37,5km².

1.2 Relieful

Componentă a Câmpiei Banatului, Câmpia Timisoarei se identifica că o câmpie netedă, cu lunci largi ale râurilor și cu o înclinare ușoară de la est către vest. Microrelieful orașului prezintă denivelări naturale negative, prin brațele părăsite ale răului Beghei, dar și denivelări pozitive prin grindurile aluvionare formate de acest rău. Microrelieful antropic este reprezentat de depresiunile create în urma extragerii argilei, întâlnindu-se la marginea cartierelor Freidorf, Fabric și Josefin.

În partea de nord și nord- est se întinde terasa raului Beghei (Bega) dintre Giarmata Vii și Dumbrăvița, cu o altitudine medie de cca 100m. În urma subsidenței pe care această terasă a suferit-o altitudinea a scăzut de la 25-30m la 8-10m în zona raului.

Câmpia joasă a Torontalului se întâlnește în partea de nord-vest cu o intaltime medie de 88m, unde se întâlnesc crovurile cu forme variate: rotunde, ovale, alungite ori neregulate. Condițiile de formare a acestor crovuri, denumite și “padine” sau “găvane” sunt legate de tipul de rocă (leoss, nisipuri), tipul de relief (câmpie) și climatul de stepa.

În partea de est, cu o altitudine medie cuprinsă între 90 și 95m se identifica Câmpia aluvionară a raului Beghei cu un număr mare de meandre părăsite și crovuri.

La sud se întalnește confluența dintre răul Timiș și răul Bega, unde se întâlnesc slabe forme de șiroire pe nisipuri argiloase.

1.3 Geologia

Din punct de vedere geologic în Depresiunea Panonică de vârsta neozoica se identifica două etaje structurale: primul de fundament, iar al doilea format din depozite terțiare, reprezentând, de fapt, umplutura depresiunii.

Fundamentul depresiunii este compus din șisturi cristaline și mase (blocuri) eruptive a căror activitate a avut loc pe durata cutărilor prealpine.

Pentru Timișoara s-au identificat la o adâncime de peste 1742m aceste roci cristaline.

Formațiunile Depresiunii Panonice au evoluat în două etape: cea dintâi în paleogen, atunci când a avut loc separarea zonei depresionare de cea emersa, iar cea de-a doua, din tortonian, când regiunea devine submerse și reprezintă o arie de depunere.

Tortonianul este format din argile, nisipuri, marne, și gresii dure, iar structurile sarmatiene sunt constituite din conglomerate, argile și marne. În împrejurul Timisoarei au o vastă răspândire depozitele pliocene în componența cărora intra nisipuri, argile, marne, gresii și pietrișuri.

Peste depozitele din Neogen s-au suprapus cele din Cuaternar, reprezentate de pleistocenul mediu ( format dintr-un complex nisipo-argilos) și pleistocenul superior. Acesta din urmă este alcătuit din depozitele terasei înalte(pietrișuri, bolovănișuri), a terasei superioare și inferioare (pietrișuri și nisipuri), dar și de structurile loessoide (prafuri nisipoase și argiloase și nisipuri alcătuite din prafuri).

Tot Cuaternarului îi aparține holocenul inferior care aparține terasei joase formate din pietrișuri, nisipuri și bolovănișuri, precum și cel superior unde s-au acumulat aluviunile cele mai noi ale luncilor (pietrișuri, argile nisipoase).

În ceea ce privește tectonica orașului Timișoara, acesta este situată pe o linie de falie, cu direcția est-vest, unde putem identifica în nordul acesteia vulcanul stins de la Sanovita-Ludabara. În partea centrală se găsesc apele din adâncime mineralizate, corespunzătoare orașului, iar în zona sudică, apele mineralizate din regiunea Buzias-Ivanda.

O dată cu Cuaternarul, se evidențiază din ce în ce mai mult subsidența Timisoara- Timisul inferior, fenomen ce se datorează unei serii de elemente, precum lipsa stratului de loess, spre deosebire de zonele învecinate, diminuarea numărului teraselor, cufundate sub aluviuni, și râurile care se îndreaptă spre Timișoara, asemeni unei arii de scufundare. Printre caracteristicile râurilor putem evidenția panta extreme de redusă( Timiș sub 1% și Bega 0.4%), care tind să stagneze, infiltrațiile fiind oprite de stratul de argila. Aceste elemente erau identificate și în trecut, iar în cazul ploilor de lungă durată și torențiale, implicit și a inundațiilor se formau mlaștini, din cauza neînflitrarii apei. Cetatea Timișoara s-a dezvoltat pe o insulă din cadrul acestor mlaștini.

În prezent, stratul freatic este localizat la o mică adâncime, iar după ploi apa stagnează la suprafața terenului. Pentru evitarea unor evenimente neplăcute, clădirile din Piața Victoriei (Teatrul Național și Catedrala Ortodoxă din Timișoara) sunt susținute de piloni adânci, de aproximativ 10m.

Mișcările seismice sunt des întâlnite în regiunea Banatului, cu mișcări în majoritatea cazurilor de tip local, la o mică adâncime (între 5 și 15km), durată scurtă și producerea în aceeași zone pentru perioade de timp îndelungate.

În Timișoara se găsesc două linii seismice: una în nord-vest – Periam-Varias-Vinga și alta în partea de sud-est – Rudna-Parta-Sag.

1.4 Clima

Timișoara prezintă un climat temperat-continental, reprezentativ pentru poziția sa în partea de sud-est a Câmpiei Panonice, având influențe submediteraneene.

Pe timpul primăverii și al verii, principalele mase de aer ce pătrund pe suprafața orașului sunt cele temperate se îndreaptă spre Timișoara, asemeni unei arii de scufundare. Printre caracteristicile râurilor putem evidenția panta extreme de redusă( Timiș sub 1% și Bega 0.4%), care tind să stagneze, infiltrațiile fiind oprite de stratul de argila. Aceste elemente erau identificate și în trecut, iar în cazul ploilor de lungă durată și torențiale, implicit și a inundațiilor se formau mlaștini, din cauza neînflitrarii apei. Cetatea Timișoara s-a dezvoltat pe o insulă din cadrul acestor mlaștini.

În prezent, stratul freatic este localizat la o mică adâncime, iar după ploi apa stagnează la suprafața terenului. Pentru evitarea unor evenimente neplăcute, clădirile din Piața Victoriei (Teatrul Național și Catedrala Ortodoxă din Timișoara) sunt susținute de piloni adânci, de aproximativ 10m.

Mișcările seismice sunt des întâlnite în regiunea Banatului, cu mișcări în majoritatea cazurilor de tip local, la o mică adâncime (între 5 și 15km), durată scurtă și producerea în aceeași zone pentru perioade de timp îndelungate.

În Timișoara se găsesc două linii seismice: una în nord-vest – Periam-Varias-Vinga și alta în partea de sud-est – Rudna-Parta-Sag.

1.4 Clima

Timișoara prezintă un climat temperat-continental, reprezentativ pentru poziția sa în partea de sud-est a Câmpiei Panonice, având influențe submediteraneene.

Pe timpul primăverii și al verii, principalele mase de aer ce pătrund pe suprafața orașului sunt cele temperate, de origine vestică, cu precipitații bogate și instabilitate a vremii. Circulația vestică se resimte și în timpul iernii, când sunt prezente mase de aer umed, cu precipitații lichide.

Masele de aer polar sau circulația polară impune asupra vremii scăderi de temperatură, grad mare de nebulozitate, precipitații cu un caracter aversial și intensificări ale vântului în timpul ninsorilor. Totuși, din partea de sud-vest pătrund și mase de aer cald ce vin dinspre Marea Mediterană. Acestea generează ierni blânde cu cantități ridicate de precipitații, iar când pătrund dinspre sud-est, impun pe timp de vara o vreme călduroasă și secetoasa.

În Timișoara, temperatura medie multianuala este de 10.6ºC, cu unele variații datorită frecvenței și intensității maselor de aer. Temperatura medie lunară în luna iulie este de 21.1ºC, iar în luna ianuarie scade la -1.6ºC, generând astfel, o amplitudine medie termică anuală de 22.7ºC, mai scăzută decât în Câmpia Romada dată fiind circulația vestică a maselor de aer.

Valoarea medie multianuala a precipitațiilor atmosferice din Timișoara este de 501.9mm, cu valori ridicate în luna iunie și cele mai scăzute în luna februarie, astfel cad cantități inegale de precipitații în decursul unui an. Vara, cel mai bogat sezon în precipatii înregistrează 31.9% din cantitatea anuală, iar iarna și toamna valoarea se reduce până la 21.2%, respective 21.5 %, cauza a influențelor submediteraneene.

Din punct de vedere al precipitațiilor solide, acestea se înregistrează pe suprafața Timisoarei pe timpul iernei, atunci când temperatura coboară sub 0ºC, începând din noiembrie (cantități nesemnificative).

Direcția principală a vântului este cea nord-vestica (13%) și vestică cu 10.2%, ca urmare a poziției orașului la distanțe relative apropiate de masive montane înalte și de culoarele de vale (Culoarul Timis-Cerna și Valea Mureșului). O frecvență scăzută o reprezintă vânturile din partea sudică, cu doar 2.7%, vânturi care bat în lunile aprilie și mai.

Poluarea atmosferei este influențată în principal de factorii antropici și de substanțele poluante cu efecte nocive datorate activitațiilor unor agenți economici, ce folosesc tehnologii industriale învechite, a transporturilor rutiere (emisii de noxe). Prin activitatea vânturilor dominante din arealul orașului Timișoara, sunt antrenate numeroase substanțe nocive emanate de structurile industriale din vestul și sudul orașului, ce vor stagna ulterior deasupra datorită numărului mare de zile cu calm atmosferic (41.9%).

1.5 Vegetația si fauna

Vegetația:

Zona timișoreană corespunde prin poziția sa geografică, arealului cu păduri de stejar, ce ocupau suprafețe semnificative în trecut, dar distruse de-a lungul timpului pentru construirea cetății și pentru suprafețe arabile. Suprafețele împădurite se mai păstrează în nord-estul Timișoarei( Pădurea Verde) și în est (Pădurea Bistra) cu specii precum cer (Quercus cerris) și gârniță (Quercus frainetto), devenind importante zone de agrement. Cu excepția acestor zone împădurite, Timișoara este caracterizată de silvostepa antropică, specifică Depresiunii Panonice cu specii precum frasin (Fraxinus angustifolia), ulm ( Ulmus minor) și porumbar (Prunus spinosa) și păducel (Crataegus monogyna) pentru arbuști.

Peisajul silvostepei se diversifica și prin apariția vegetației specifice de luncă, în lungul râurilor principale, precum: păduri alcătuite din plopi (Plopus albă, P. nigra, P. canescens) și salcii (Salix albă, S. fragilis); nu lipsesc nici cerul (Quercus cerris), frasinul (Fraximus angustifolia), aninul (Alnus).

Foto nr.1 – Plop negru în Parcul Catedralei

Foto nr.2 – Chiparos în Parcul Poporului

Numeroase parcuri, grădini verzi și spații verzi au transformat imaginea Timisoarei în cea a unui oraș al parcurilor, supranumit și “orasul-gradina”, contribuind la valorificarea turismului și a peisajelor naturale și ariilor protejate. Acestea găzduiesc, încă din trecut, manifestări culturale de o însemnătate majoră pentru populația locală.

Cele peste 18 parcuri din Timișoara (Parcul Civic, Parcul Universității, Parcul Central, Parcul Catedralei, Parcul Rozelor, etc) au un rol important pentru agreement și recreere, de neglijat fiind și Pădurea Verde. Aceste parcuri prezintă și specii de arbori străini printre care Ginkgo biloba (China), chiparos de baltă (Toxodium distiichum), alun turcesc (Corylus colurna), exemplare de conifere precum tisă (Taxus bacata).

Foto nr. 3 – Parcul Justiției Foto nr.4 – Parcul Rozelor

Valoarea știițifică a speciilor este bine reprezentată în Parcul Dendrologic de la Bazoșul Nou situat la 20km est de Timișoara, o rezervație forestieră cu însemnate colecții de arbori și arbuști. A fost creată între 1909-1918 prin introducerea unor specii exotice în cadrul unei păduri naturale de stejar, în prezent, în vârstă de 150 de ani. Rezervația include peste 520 de specii, dintre care unele foarte rare sau chiar unicate în România, precum și un admirabil loc de agrement.

Foto nr.5. – Parcul Dendrologic de la Bazoșul Nou

Fauna:

Răspândirea faunei în Timișoara este puternic influențată de prezența zonelor cu vegetație care îi pot susține necesarul de hrană și pentru adăpost. De-a lungul timpului a suferit importante modificări prin defrișările masive, efectul fiind micșorarea arealului faunei de pădure și extinderea celui de silvostepă și stepă.

Mamiferele des întâlnite în pădurile timișorene sunt reprezentate de căprioara (Capreolus capreolus), vulpea (Vulpes vulpes), veverița (Scirius vulgaris), iar ca păsări privighetoarea (Luscinia megarhynchos), potârnichea (Perdix perdix), pupăză (Upupa epops). Viperă comună (Viperă berus berus) și șopârlă de pădure (Lacerta praticola pontica) sunt cele mai reprezentative reptile ale pădurilor.

Pentru fauna de silvostepa și stepa, rozătoarele sunt numeroase, unele cu interes cinegetic. Dintre speciile importante amintim iepurele de câmp (Lepus europaeus), popândăul (Citellus citellus), orbetele (Spalax leucodon), harciogul (Cricetus cricetus). Păsările sunt bine evidențiate prin prepelițe (Coturnix coturnix), ciocârlia de câmp (Alanda arvensis), pițigoii (Paruș major), privighetorile (Luscinia megarhynchos), porumbeii (Columba livia) și fazanul (Phasianus colchicus) de o importanță mare. Pentru stepa și silvostepa, reptilele reprezentative sunt șerpii și șopârlele, iar printre insecte predomină lăcustele (Tettigonia viridissima), greieri (Bradyporus montandoni), cărăbușul de mai (Melolontha vulgaris), fluturele amiral (Vanessa atalanta).

Fauna piscicolă este dominată de specia crapului (Cyprinus carpio), alături de știuca (Esox lucius), obleț (Alburnus alburnus), plătica (Abramis brama), sebița (Pelecus cultratus), important suport natural pentru activitățile de pescuit sportiv.

1.6 Hidrografie

Arealul în care orașul Timișoara se desfășoară dispune de o bogată rețea hidrografică, constituită din râuri, lacuri, mlaștini, precum și pânze acvifere, cu rol important în alimentarea orașului.

Apele subterane:

Pânza freatică (2-30m adâncime) este alcătuită din nisipuri și pietrișuri, cu un conținut bogat în fier și dioxid de azot, ceea ce face că aceste ape să nu fie potabile, utilizabile doar pentru industrii. Apă potabilă folosită pentru alimentarea orașului se găsește în stratul acvifer de adâncime medie ( 50-120m adâncime) și în cel de mare adâncime. Apele subterane de mare adâncime au fost localizate în Piața Unirii, cu izvoarele termale bicarbonate calcice și magneziene și cu o temperatură de aproximativ 25⁰C. Aceste ape minerale termale au fost folosite fie în scop turistc (baze de agreement), fie cu valoare terapeutică, utilizate pentru tratamentele balneare.

Râurile:

Denumit și “Orașul de pe Bega”, principalul curs de apă din Timișoara, care întretaie orașul pe direcția nord-est către sud-vest, este raul Bega. Izvorăște din Munții Poiana Rusca și este ultimul afluent pe care Tisa îl captează de pe teritoriul României.

Necesitatea amenajării cursului râului și construcției canalului a fost iminenta din cauza pantei reduse ce împiedică o scurgere normală a apei, și a infiltrației dificile a apelor provenite din precipitații ce provocau inundații și mlaștini, nefavorabile pentru activitățile legate de agricultură.

Construcția canalului Bega a început în 1728 și s-a terminat în 1760, însă lucrările de definitivare s-au făcut mai târziu. În 1757 au început lucrările de construcție a unui canal de alimentare, la Coștei, având rolul de a prelua apele Timișului și de a le conduce spre Bega, în perioadele de secetă, pentru funcționarea acestuia din urmă în condiții optime.

Foto nr. 6 – Canalul Bega în Timișoara

În ceea ce privește riscurile producerii de inundații, specialiștii au venit cu soluția de a construi la Topolovăț, un canal de descărcare, cu funcția de a redirecționa viiturile mici ale râului Bega spre Timiș.

Lacurile:

Pe teritoriul Timisoarei se întâlnesc atât lacuri naturale, cât și antropice, în urma intervenției omului, cu scop industrial sau pentru agrement. Cele naturale sunt localizate în vechile meandre sau în arealele de tasare, precum cele din Colonia Kunz, de lângă Giroc și Lacul Șerpilor din Pădurea Verde. Cele antropice au rezultat în urma lucrărilor de extracție a argilei situate în Fratelia și Freidorf, dar și bazinele pentru agrement (Ștrandul Tineretului, Ștrandul U.M.T, etc).

1.7 Solurile

În arealul studiat, învelișul de sol prezintă o mare diversitate , cu numeroase tipuri și subtipuri de sol, din clase precum molisoluri, argiluvisoluri, cambisoluri, soluri hidromorfe și halomorfe, neevoluate sau vertisoluri, diversitate cauzată de condițiile naturale care au influențat formarea și evoluția acestora.

În nordul orașului cele mai reprezentative soluri sunt din clasa molisolurilor (cernoziom tipic, cambic alcalizat, cambic gleizat, cambic tipic, cernoziom argiloiluvial pseudogleizat), soluri fertile, fiind utilizate intens în agricultură pentru cereale, plante tehnice. Pentru culturile de pomi fructiferi, vița de vie, cereale sau plante tehnice și furajere, se pretează și solurile brune argiloiluviale molice și solurile brun roșcate pseudogleizate, care se intercalează cu cele de tip cernoziom.

În vestul orașului o pondere mare o au solurile brune eumezobazice, afectate de gleizare și sărăturare și utilizate ca terenuri arabile. Acestea se intercalează cu soluri hidromorfe (lăcoviști cambice cu exces de umiditate), soluri neevoluate (aluviale molice gleizate cu fertilitate ridicată) și vertisoluri (vertisoluri gleice cu fertilitate medie, cu risc al culturilor agricole în cazul unui exces de umezeală).

Pentru partea sudică și estică a orașului Timișoara, cu o largă extindere se regăsesc solurile brune eumezobazice (gleizate, molice), care se întrepătrund cu soluri hidromorfe (soluri gleice cambice și mlăștinoase) sau vertisoluri și soluri neevoluate.

Împrejurimile Timisoarei prezintă soluri cu o fertilitate ridicată, devenind o resursă naturală importantă pentru dezvoltarea producției agricole de tip intensiv.

CAPITOLUL II

SCURT ISTORIC AL CERCETĂRILOR ÎN DOMENIU

Teritoriul actual al orașului Timișoara a atras atenția de-a lungul vremii a mai multor cercetători, datorită cadrului său fizico-geografic, al așezării, al economiei sau al turismului, domeniu de actualitate în prezent. Municipiul Timișoara pășește în literatura geografică, prin apariția unor lucrări cu caracter general, sau a unora cu caracter specific, pe anumite domenii: geologie, geomorfologie, populație, turism, etc. În cadrul lucrărilor apărute până în zilele noastre, se evidențiază cele geografice, geologice, istorie.

Un loc aparte în cercetările asupra Timisoarei îl ocupa monografiile, acestea fiind istorice și urbanistice. În domeniul urbanistic, se evidențiază ca fiind cele mai importante lucrări, cele ale lui Mihai Opriș cu lucrarea “Timișoara. Monografie urbanistică” bazată pe cercetarea unor documente scrise și desenate (planuri ale orașului, proiecte de execuție), sau lucrarea “Cetatea Timisoarei” de Arh. Valentin Capotescu, unde este expusă întreaga teorie a fortificațiilor bastionare, pentru prima dată în România.

Dintre monografiile istorice, se remarcă cea a lui Nicolae Iliesiu, “Timișoara. Monografie istorică” din 1943 sau lucrarea complexă “Timișoara. Monografie”, sub conducerea lui Ioan Munteanu și a Rodicai Munteanu din 2002. De asemenea, în urma evenimentelor petrecute în 1989, au apărut o serie de publicații, cu povestea Revoluției.

În domeniul turismului, cercetările au început încă de la jumătatea secolului XX, prin apariția lucrării “Ghidul orașului Timișoara”, rezultatul muncii lui Ion Stoia-Udrea din 1941, continuând apoi cu ghiduri turistice ale Județului Timiș, precum “Timiș – ghid turistic al județului” din 1975. O altă lucrare turistică este “Turist în Timișoara” de Petru Iliesu, din 2006, în care sunt prezentate trasee turistice și obiectivele de interes turistic, sub forma unei povești, tradusă și în limba engleză.

Tot în domeniul turismului, o lucrare importanță ce valorifică potențialul cultural, istoric și architectural, se remarcă munca lui Nicu Vlad Nicolae, din 2010, cu titlul “Monumente istorice și obiective istorice din Timișoara și Timiș”, lucrare care se prezintă “ca o adevărată carte de vizită a orașului.”

CAPITOLUL III

FORME DE TURISM REGĂSITE LA NIVELUL ORAȘULUI TIMIȘOARA ȘI ÎN ÎMPREJURIMILE ORAȘULUI

“Mica Viena” de pe Bega constituie o atractivitate deosebită și un farmec încântător, datorită istoriei fascinante, patrimoniului cultural și arhitectural bogat și a experiențelor culturale, oraș în care aceste atuuri sunt valorificate prin practicarea diferitelor forme de turism : turism cultural – urban, turism de afaceri, turism ecumenic, etc. Diversitatea formelor și tipurilor de turism practicate este influențată și de poziția geografică pe care Timișoara o ocupa. Deși, aceasta nu este una montana, chiar și în zona de câmpie, orașul și imprejurimile acestuia valorifica resursele turistice naturale prin balneo-turism, turism de recreere și de agrement, turism viticol, turism de vânătoare și pescuit sportiv, turism sportiv și nautic, dar nu în ultimul rând, agroturism.

3.1 Turismul cultural – urban

Prin definiția sa, presupune vizitarea obiectivelor incluse în patrimoniul arhitectural, a muzeelor, expozițiilor și galeriilor de artă, a locurilor cu însemnătate istorică, pentru satisfacerea nevoilor culturale și de cunoaștere. Turismul cultural se completează cu cel urban prin arealul de desfășurare, motivele care stau la baza acestuia și modul în care este organizat.

Construcțiile istorice cu o multitudine de stiluri, cele peste 14.500 de clădiri istorice, ansamblurile de poduri și pasarele, cele peste 100 de monumente și statui de importanță istorică și națională sunt câteva elemente din zestrea arhitecturală pe care Timișoara o deține, având cel mai mare areal de protecție arhitecturală din țara noastră.

Prezentarea pe scurt a ofertei culturale din Timișoara:

Cartierul Cetate, nucleul istoric al orașului, “inima” întregului oraș, centrul politic și cultural și cel mai important punct de atractivitate turistică în Timișoara, s-a dezvoltat între anii 1725 și 1756, ca o așezare în mijlocul fortificațiilor medievale. Fortificația bastionara a Timisoarei avea 3 inele de fortificare și 9 bastioane, constituind cea mai mare așezare în sistem bastionar din România.

Foto nr. 7 – Cetatea Timișoarei Foto nr. 8 – Bastionul Theresia

“Interiorul spațiului fortificat înfățișa aspectul de oraș-cetate, ca un ansamblu închegat architectonic. Coloana vertebrală a Cetății, după opinia arhitectului Gh. Bleyer, o formă axa N-S, urmând linia străzilor Alecsandri și Alba Iulia de azi, precum și cele patru piețe, care de la început au avut o funcționalitate distinctă.” Unul din cele 9 bastioane ale cetății este Bastionul Theresia, o rămășiță a fortificaților, reintrodus de curând în circuitul turistic. “Fortificarea cetatii Timisoara are o forma geometrica cunoscuta sub numele sistemul Pagan “, existand diverse contradictii intre cercetatori, care asimileaza sistemul Vauban, cetatii Timisoarei.

În jurul său, au crescut cu timpul, cartiere cu funcții industriale (Cartierul Fabric- format din așezarea Renzersdorf și Raatzenstadt, Ronaț) sau funcții rurale (Cartierele Iosefin, Elisabetin și Mehala), ce au cunoscut o amplă dezvoltare în secolele XIX și XX.

Punctele de mare atractivitate turistică se concentrează în Cartierul Cetate (Piața Victoriei, Piața Libertății și Piața Unirii), Cartierul Iosefin ( Piața Maria, Piața Plevnei și Sinagogă din Iosefin), Cartierul Fabric (Piața Traian, Piața Romanilor) și parcurile timișorene.

Piața Libertății, “a fost, este și va rămâne sediul administrației militare … care are în centru primul monument istoric al Timisoarei din 1716 în stil baroc, cu două embleme: Sf. Maria și Sf. Napomuc, opera realizată de artiști vienezi”, considerată cea mai veche piața istorică din Timișoara.

Piața Libertății, cu un stil arhitectural baroc și clasicist, reprezintă partea centrală a unui sistem unic în țara noastră, format din trei piețe înlănțuite, făcând legătura între Piața Unirii și Piața Victoriei, unde turiștii parcurg acest lanț urbanistic.

Foto nr. 9 – Piața Libertății

Cea mai mare piața istorică a orașului este Piața Unirii, care datează încă din anul 1733 și a avut denumiri, în cursul anilor, ca “Domplatz” ori “Piața Losonczi”. Imaginea pe care vechiul centru burghez al Cetății, respectiv Piața Uniirii o are, a fost reamenajată între 1988-1989. Clădirile reprezentative ale pieței sunt în stil baroc, clasicist și secession, dominând prin masivitate Catedrală romano-catolică sau denumită simplu de localnici, “Domul”, Catedrala ortodoxă sarba – Vicariatul, Palatul Baroc, Casa cu lei, Casa monument istoric “La crucea de aur”, Banca Svareasca, etc.

Foto nr. 10 – Catedrala romano-catolică

Foto n

Foto nr. 11 – Casa cu Lei Foto nr. 12 – Palatul Baroc

(Muzeul de Arta Banat)

În centrul pieței se impune maiestros încă din 1740, monumentul “Sf Treime” cu o coloană și un soclu triunghiular, monument istoric în stil baroc, confecționat la Viena din gresie crem în memoria celor morți în timpul epidemiei de ciumă (“marea ciuma”) din 1738-1739. Un al monument de mare renume este și Fântâna de apă minerală naturală, din 1875, cu efecte împotriva bolilor gastrice. Foto nr. 13 – Monumentul “Sf Treime”

Piața Victoriei, cea mai nouă piață din cartierul Cetate, datează din 1744-1745, însă cu timpul a suferit modificări, formă de astăzi căpătând-o începând cu anul 1899 când a început construcția Palatului Lloyd, ulterior și Palatul Löffler, Catedrala Ortodoxă Romana, blocurile de locuit și Palatul Culturii. Dominată de un stil modern, si de construcții mari și impunătoare, Piața Victoriei este un minunat loc de promenadă, cu fântâni arteziene, spații verzi, și monumente precum Coloană cu Leoaica și frații Romus și Romulus, monumentul Crucificării sau bustul regelui Ferdinand I.

Foto nr. 14 – Opera Națională Foto nr. 15 – Catedrala Ortodoxă Română

Foto nr. 16 – Palatul Lloyd

Alte piețe de renume din Timișoara: Piața Sf. Maria în Cartierul Iosefin, situată fiind capela cu statuia Sf. Maria; Piața Plevnei, loc pentru odihnă unde se impune măreț statuia lui Gh. Doja; Piața Traian – pe lângă clădirile istorice de mare valoare, în mijlocul pieței dăinuie monumentul “ Clopotul durerii” și “Crucea Mântuirii”.

Diversitatea de etnii, culturi și confesiuni a făcut posibilă pentru Timișoara, dobândirea unui caracter multicultural, ce fac deliciul turiștilor , atât de origine romana, cât și străină.

Bogata ofertă culturală este susținută de instituțiile culturale, numeroasele simpozioane, conferințe și congrese, a târgurilor și expozițiilor internaționale.

Timișoara este singurul oraș din România, precum și din Estul Europei, care găzduiește sub acoperișul aceleași vechi și impresionante clădiri, patru instituții culturale de renume: Opera Romană (înființată în 1946, fiind purtătorul imaginii culturale timișorene), Teatrul Național “Mihai Eminescu” Timișoara (fondat în 1947, este instituția care pune bazele dramaturgiei românești a orașului), Teatrul German de Stat (deține oferta culturală bogată, atât pentru minoritatea germană, cât și pentru cei ce apreciază cultura și civilizația germană) și Teatrul Maghiar de stat (creat în 1953 cu scopul de a satisface nevoile culturale ale minorității maghiare, interprinde în prezent, activități socio-culturale pentru toți locuitorii orașului).

Altă instituție ce promovează cultura în Timișoara este Casa de Cultură a Municipiului Timișoara, organizatoarea anuală a festivalului internațional de folclor, denumit „ Festivalul Inimilor”, la începutul lunii iulie. Deschiderea orașului Timișoara către alte culturi europene este evidențiata prin centrele culturale , francez, german, italian, american, britanic, maghiar și sârb, care promovează limba și cultura țărilor reprezentate prin diverse evenimente socio-culturale. Institutul Intercultural Timișoara (1992) este promovează dezvoltarea culturii, toleranță și cominicarea între etnii.

Cele reprezentative muzee, căutate și vizitate de turiști sunt Muzeul Banatului, Muzeul de Artă, situat în Palatul Baroc, Muzeul Satului Bănățean cu 52 de monumente arhitecturale populare, Muzeul Revoluției și Muzeul de Transport Public cu diferite tipuri de tramvaie, vagoane ca exponate, amintind de premierele pe care orașul Timișoara le-a avut: Primul oraș cu tramvai tras de cai în România în iulie 1869 și primul oraș în care este pus în funcțiune tramvaiul electric (1899).

Foto nr. 17 –Muzeul Banatului (Castelul Huniade)

Un număr de peste 15 spații publice și private găzduiesc galeriile de artă sau expozițiile permanente ori temporare din Timișoara, promovând arta plastică.

Orașul arhitecturii și al stilurilor, „respira aerul încă neuzat al trecutelor vieți de la cea otomana, la cea imperial austro-ungara” și prezintă capodopere din perioada Belle Epoque, cu stiluri precum Secession (Banca Națională, Palatele Neuhausz, Merbl, Sinagogă din Fabric, etc), Art Nouveau ( Palatul Episcopal sau Palatul Vicariatului Sârb; Palatul Marschall, Casa cu poarta frumoasă în Piața Plevnei), Stilul Baroc (Primăria Veche, Catedrala Episcopală Romano-Catolică, Palatul Baroc, Casa Albert Hain), Stilul Maur (Sinagogile din Cetate, Fabric, Iosefin), Clasicism (Castelul Huniade) , Stilul Electic (Catedrala Mitropoliteana), Stilul Renascentist (Opera Romană și Palatul Dicasterial) și Stilul Neoromânesc (Primăria)

Din punct de vedere al turismului cultural, turiștii se pot bucura și de numărul ridicat al instituțiilor religioase, Timișoara deținând de un număr mare de biserici de diferite confesiuni, catedrale și de lăcașuri de cult. Cea mai reprezentativă este Catedrala Mitropoliteana Ortodoxă Romana construită între 1936 și 1946 cu elemente medievale moldovenești, 11 turnuri și 7 clopote.

3.2 Turismul de afaceri

Una din cele mai importante forme de turism, pe lângă cel cultural-urban, este turismul de afaceri, Timișoara ocupând poziția a două în România, după București, ca și mediu de afaceri.

În comparație cu turismul de recreere, cel de afaceri este caracterizat printr-o constantă, o periodicitate de vizitare a orașului. Pentru dezvoltarea acestuia, pe lângă infrastructura necesară, se propun alternative de stimulare și a consumului de servicii turistice, astfel turiștii care vin în scop de afaceri în Timișoara, să poată practica și alte forme de turism, ca de exemplu turismul cultural, balnear, de recreere, etc.

Turiștii care călătoresc în scop business în Timișoara, fie romani, fie străini, sunt participanți la diverse manifestări științifice, cultural-artistice( expoziții, lansări de carte, diverse festivaluri), evenimente de interes național și internațional. Congresele, conferințele și simpozionale, se desfășoară pe o perioadă de câteva zile, unde se reunesc specialiști din domenii variate. Turismul de afaceri se bazează pe o serie de dotări specifice organizării acestor evenimente, precum săli de conferință sau de ședințe, centre expoziționale și de afaceri, pavilioane, săli polivalente sau chiar teatre și amfiteatre.

Prezentarea pe scurt a spațiilor pentru organizarea evenimentelor din Timișoara:

Centrul Regional de Afaceri Craft aparține de Camera de Comerț și Industrie din Timișoara, loc unde se desfășoară expoziții, conferințe, întâlniri de afaceri, seminarii sau târguri, în 10 săli dotate cu echipamente moderne, birouri, spații de depozitare și parcare, întinzându-se pe o suprafață totală de 1600mp. Centrul cuprinde și o sală polivalenta cu capacitatea de 1000-1200 de persoane.

Foto nr. 18 – Centrul Regional de Afaceri Craft

În cadrul Hotelului Senator, deși dotat cu săli de conferință, acesta deține și Pavilionul Expovest, pe o suprafață de 2500mp și cu o capacitate de 1000 de persoane în aranjament “sitting” și 2500 de persoane în picioare, iar dotările tehnice multimedia (ecrane, videoproiectoare), sistemele de lumini și sonorizare sau mobilierele modulare sunt nelipsite.

Foto nr. 19 – Pavilionul Expovest (Hotel Senator)

De asemenea, târgurile și expozițiile sunt organizate și în săli precum Pavilionul Timco, în cadrul Casei Tineretului ori în muzee, Sala Olimpia, în Centrul Comercial Iulius Mall sau chiar în corturi amenajate în diferite locații. În prezent, se afla în curs de construcție o sală polivalenta de 2500 de locuri, care va fi dată în folosință în toamna anului 2014.

Pentru întâlnirile de mare anvergură se folosesc din ce în ce mai des teatrele, amfiteatrele din universități, iar pentru întâlniri de afaceri sălile de conferință din cadrul hotelurilor cu capacitate de la 20 de locuri până la 250 de locuri.

Dat fiind faptul că numărul investitorilor străini a crescut, respectiv și numărul turiștilor străini, societățile comerciale au reușit să obțină o rată de profitabilitate mai mare și un progres economic pozitiv, efecte vizibile în economia orașului și în susținerea și promovarea Timișoarei ca o destitație „ de afaceri”.

3.3 Turism balnear și de agrement

Așa cum am arătat în cel dintâi capitol, Timișoara și împrejurimile acesteia dispun de resurse turistice naturale, că resursele geotermale și termo-minerale, în prezent, insuficient valorificate.

În Timișoara, în timpul verii fuctioneaza aproximativ 10 ștranduri destinate turiștilor și localnicilor care doresc să se refacă fizico-psihic, dintre care unul cu apă termală. Pentru restul anului sunt deschise trei piscine, pe lângă cele care funcționează în cadrul unităților de cazare de tip hotel.

“Resursele din imediata apropriere a Timisoarei (cele două ștranduri termale, Izvorul din Piața Unirii), Calacea, Lovrin, Deta, Banloc, Pișchia, Sânmihaiu German, Buziaș, Sânnicolau Mare, Sacoșu Mare, Teremia Mare; gaze terapeutice – Pișchia, Buziaș, Sacoșu Mare” pot reprezenta un important mod de valorificare a apelor geotermale și termo-minerale din punct de vedere turistic.

Valorificarea la capacitate maximă a acestor resurse de apă termo-minerale și a celor geotermale pot crea o asociere a Timisoarei cu balneoturismul, cu scopul de a atrage atât turiștii care vin pentru tratament, cât și cei care vin pentru agreement, pentru relaxare, cu precădere oamenii de afaceri ai orașului. Oferta relaxării și a recreerii a fost susținută și de apariția centrelor SPA și Wellness, destinate în principal oamenilor cu venituri ridicate, centre care prezintă avantajul de a fi folosite pe tot parcursul anului, spre deosebire de balneoturismul tradițional cu caracter sezonier.

3.4 Turism religios-ecumenic

Așa cum am precizat și anterior, Timișoara este renumită pentru caracterul său multicultural, având o diversitate de etnii, culturi și confesiuni, și nu în cele din urmă numeroase instituții religioase. Orașul și-a păstrat caracteristicile din trecut, continuând să primească valori de cultură și civilizație, cu o mare capacitate de integrare atât culturală, cât și socială, reprezentate prin diversitatea etnică.

Conform recesamantului din 2002, în Timișoara trăiesc circa 29 de grupuri entice, cu o pondere mare a celor de naționalitate romană (85.14%), maghiara (7.9%), germană (2.2%), sârbă (1.9%), și rromă/țigani (0.98%), și 18 religii și culte (ortodoxă, romano-catolică, greco-catolică, reformantă, baptistă, penticostală, etc)

Existența a mai multor religii și culte, determină vizite pentru pelerinaj sau rugăciune, însă importante puncte de atracție turistică sunt clădirile și instituțiile religioase, mereu vizitate de către turiști. Mărturie a coexistentei mai multor religii și a caracterului multietnic și multiconfesional al localnicilor stau cele 85 de biserici de religie ortodoxă, urmate de cele catolice, evanghelice, protestante sau alte confesiuni, 15 catedrale și 20 de lăcașuri de cult.

Catedrala Mitropolitană Ortodoxă Romană este cea mai înaltă catedrala din România (83m), și una din cele mai încăpătoare, construită între 1936 și 1946 în stil moldovenesc și cu elemente eclectice. Prezintă 11 turnuri cu motive decorative românești în culori de galben, maro și verde, și 7 clopote realizate din metale aduse din Indonezia, acordate de faimosul compozitor Sabin Dragoi. Edificiul adăpostește la subsol o bogată galerie de artă religioasă, cu obiecte din vechi biserici bănățene. O altă interferentă culturală tipică în Banat o reprezintă pătrunderea stilului baroc în arta ortodoxă, prin altarele din secolul XVIII-lea, regăsite de asemenea, în colecția de la subsolul catedralei.

Catedrala Episcopală Romano-Catolică – Domul Timișoara, situată în Piața Unirii, a fost realizată în stil baroc vienez între anii 1736 și 1774 și este considerată cel mai de seamă monument baroc din Banat. Dintre aspectele sale unice se remarcă un interior simplist cu decorații și pictura altarului realizate de M.A. Uterberger, opt altare laterale cu elemente de rococo și orgă construită în atelierele meșterului Wegenstein din Timișoara.

Catedrala Ortodoxa-Sarba și Vicariatul Timișoara au fost construite în stil baroc, suferind numeroase restaurări, spre exemplu cea din 1905-1906 de către arhitectul Laszlo Szekely, reconstruind fațadele în stil Secession cu elemente arhitecturale sârbești și rusești.

Biserica Evanghelică Luterana este amplasată în Piața Ionel I.C. Brătianu, în imediata apropriere a fântânii Punctelor Cardinale și a fost construită în stil classicist între 1837-1839. Imaginea acesteia se leagă de numele Împăratului Iosif al II-lea, iar comunitatea evanghelică din zilele noastre este formată din germani, maghiari, romani și slovaci, slujbele religioase fiind oficiate în patru limbi.

Insipirată din arhitectura Sf. Sofia din Constantinopol, Biserica Ortodoxă din Iosefin se impune prin măreția ei și elemente impresionante: o cupolă centrală în stil bizantin înaltă de 24m, patru balcoane, clopote cu șase armonizări, candelabru și mormântul domnului sculptate din lemn de stejar, pardoseala și altarul din marmură albă.

Dintre sinagogile din Timișoara, recunoscute sunt cele din cartierul Cetate și din Fabric. Sinagogă din Cetate este o clădire de mari dimensiuni care reflectă puterea economică din trecut a comunității evreiești din Timișoara, construită între 1863-1865 în stil maur, în vogă la acel moment. Sinagogă din Fabric deține elemente de arhitectură romanică, gotică și maură, iar cea din cartierul Iosefin este singura care funcționează astăzi, ca și sinagogă, datorită numărul mic de evrei.

Foto nr. 20 – Sinagoga din Fabric

Turismul ecumenic și religios se poate practica și în împrejurimile orașului Timișoara, la numărul mare de mănăstiri, cea mai apropiată fiind Mănăstirea Timișeni de la Sag (14 km) și la bisericile din lemn, în special din zona Făget (Crivina de Sus).

3.5 Turism sportiv

Pentru practicarea turismului sportiv s-a dezvoltat o bază tehnica specifică, reprezentată de Stadionul “Dan Păltinișan”, stadion care poate găzdui evenimente de fotbal cu interes național sau internațional, dar și un număr însemnat de terenuri de tenis, fotbal. Un interes aparte îl reprezintă automobilismul care se bucura de o serie de evenimente sucesive.

„În municipiul Timișoara infrastructura pentru activități sportive se prezintă astfel:

2 bazine de înot (Arena Aqua Sport, centrul SPA de la hotel Do-Stil);

3 stadioane (Dan Păltinișanu, CFR, UMT);

6 săli de sport (unde se pot practica sporturi precum: culturism, fitness, tae bo, aerobic, kickbox, karate, autoapărare, sistem pride etc.);

6 baze sportive – cu terenuri de fotbal, tenis, paintball.

În comună Dudeștii Noi se află unul din cele mai mari complexe de paintball din țară – SKY Paintball, complex care dispune de două terenuri și de nocturnă. „

În cadrul turismului sportiv se identifica și cel nautic care deține premizele unei dezvoltări puternice datorită potențialului turistic ridicat al răului Bega, care întretaie orașul Timișoara. Se pot realiza amenajări pentru agrement pe malurile râului, amenajări de care pot beneficia cei care dețin spații sportive, de agreement sau alimentație, și în principal localnicii. Oportunitatea pe care Bega o oferă prin amenajările malurilor, se poate materializa prin introducerea transportului public cu vaporașe, un proiect în dezbatere. Continuând pe aceiași linie a valorificării potențialului canalului Bega, în viitor, Timișoara se poate conecta cu alte orașe mari ale Europei, pe calea apei, cu traseul Bega- Tisa – Dunăre.

Foto nr. 21 – Ambarcatiuni pe canalul Bega

În prezent, turismul nautic este bine reprezentat de plimbările cu caiacul pe canalul Bega și de cele cu vaporașul sau hidrobiciclete în porțiunea centrală a orașului. Practicat pe timpul primăverii, verii și al toamnei, acest sport pune la dispoziția turiștilor o altă viziune asupra Timisoarei, aceștia având ocazia să afle istoria canalului Bega, trecând pe lângă parcuri, pe sub poduri, sau alte obiective turistice. Docul se afla în centrul orașului, chiar la mijlocul traseului care poate fi parcurs pe canal, cu lungimea de 6km. Sunt distribuite ambarcațiuni atât pentru începători, cât și pentru competiții, utilizate de profesioniști, iar rezervările se fac prin e-mail sau telefon. Acest sport este susținut și de organizația Clubul Sportiv Nautic Banat, care are ca scop principal organizarea de concursuri și evenimente sportive nautice, cu caracter național și internațional, promovând prin activitățile desfășurate atât sportul, cât și încurajarea turismului.

3.6 Turism de shopping

Ca un centru turistic dezvoltat, Timișoara dispune și de locații destinate cumpărăturilor. S-a dovedit prin sondaje și statistici ca majoritatea cheltuielilor turistice sunt îndreptate spre cumpărături, așadar și în Timișoara turiștii pot practica această formă de turism, de cele mai multe ori combinată cu turismul cultural. Cele mai imporante locații de shopping sunt centrele comerciale, precum Iulius Mall, Bega Shopping Center sau Kapa Center. Clienții Iulius Mall se bucura de cele peste 300 de magazine distribuite pe 5 etaje, o zonă fast-food cu capacitate de 1700 locuri și o imensă parcare. De asemenea, shoppingul se poate practica și în Piața Victoriei datorită numărului mare de magazine destinate cumpărăturilor, alternând cu cafenele pentru odihnă.

În vederea dezvoltării zonelor speciale pentru shopping și agreement, în Timișoara, se vor ridica în următorii ani și alte centre comerciale, susținute de investitori străini.

Foto nr. 22 – Iulius Mall Foto nr. 23 – Bega Shopping Center

3.7 Alte forme de turism din împrejurimile orașului Timișoara

Timișoara prezintă pe lângă formele consacrate de turism practicate sub auspiciile ei, și un potențial turistic ridicat în împrejurimile acesteia. Se poate practica turismul viticol, agroturismul, turismul cinegetic și de pescuit sportiv, cicloturismul sau drumețiile.

3.7.1 Turism viticol

Dintre podgoriile renumite ale României în zona Banatului se regăsesc cele de la Recas (la doar 25 km de Timișoara), Miniș și Buziaș unde se poate practica turismul vini-viticol. Cramele Recaș reprezintă cel mai mare producător de vin din zona de vest a României, cu o suprafață de 700 de hectare de vie și cu soiuri de vin de la game obișnuite (Feteasca Neagră, Pinot Noir, Cabernet Sauvignon) până la cele de lux (Castle Rock, V-Legend of Transylvania, Solo Quintă – premiat în 2011 la Paris sau Cuvée Überland). Centrul de vizitare deține trei mari spații subterane unde pot lua parte la degustare 150 de persoane în același timp, centru deservit și de magazine de desfacere de unde turiștii pot achiziționa vinurile produse în regiune.

În apropiere de Arad se regăsește zona viticolă Miniș, renumită pentru vinurile sale roșii, vinuri cu care participă adesea la expoziții și concursuri sau Comuna Ghioroc cu Muzeul Viei și Vinului care expune fotografii, instalații și obiecte de folosință cu privire la istoria culturii viței de vie și a producerii vinului în regiune.

“Degustările de vinuri în crame sunt urmate și de mâncăruri tradiționale specifice spațiului multietnic și multinațional, importante aspecte pentru activitatea turistică a zonei.”

Tur operatorii pot crea programe turistice specifice acestei forme de turism unde pot include pe lângă vizită la crame și degustările de vin și mâncăruri tradiționale și alte activități care pot încânta turiștii, în special pe cei străini. Aceștia pot avea ocazia să culeagă struguri direct din vie, să participe și se implice la procesul de producție al vinului, urmate pe tot parcursul activităților de informații și explicații din partea persoanelor specializate. În zonele cu podgorii s-au dezvoltat pensiuni care oferă cazare, masă și degustări de vinuri pentru oaspeții interesați această formă de turism.

3.7.2 Turismul rural

Dacă turiștii romani nu prezintă un mare interes în ceea ce privește agroturismul, cei străini sunt încântați să caute specificitatea zonei în care se afla. Turismul rural în Banat oferă posibilitatea observării satelor bănățene care și-au păstrat caracteristicile străvechi, arhitectura rurală bănățeana și preparatele culinare specifice. Prin practicarea acestei forme de turism se pot vedea asemănările și diferențele între diferitele etnii ale zonei, însoțite de activitățile și caracteristicile specifice ale acestora.

Potențialul turistic din împrejurimile Timisoarei are o vizibilitate socială redusă și o subutilizare economică. Se caracterizează printr-o arhitectură rurală tradițională, un peisaj diversificat, și vestigii istorice și arheologice. În vederea dezvoltării turismului rural trebuiesc urmărite unele obiective precum: dezvoltarea infrastructurii turistice specifice, înființarea de interprinderi de artizanat și comerciale, utilizarea adecvată a resurselor naturale pentru atragerea turiștilor, practicarea eco-turismului prin valorificarea ariilor declarate rezervării natural precum “Lunca Mureșului”, Lacul Surduc (prezintă un complex turistic) și Mlaștinile Satchinez.

Pentru cei care nu au posibilitatea să exploreze turismul rural bănățean, Timișoara are ca și exemplu Freidorful care prezintă și în zilele noastre un aspect rural, areal înglobat de Timișoara prin dezvoltarea acesteia. Aici se găsesc case vechi din timpul primelor colonii germane, iar accesibilitatea este foarte rapidă prin mijloacele de transport publice.

În câmpia de la vest de Timișoara se pot găsi mult mai multe case în stilul “barocului sătesc”, mai ales în satele șvabilor bănățeni precum Biled, Șandra, Lovrin, Lenauheim (ușor accesibile cu autobuzul sau trenul).

3.7.3. Turismul cinegetic și de pescuit sportiv

Fauna existentă în Banat este caracaterizată printr-o mare diversitate, fapt apreciat la adevărata valoare de către turiștii romani și cei internaționali, veniți din toate colțurile lumii. Vânătoarea sportivă se practica toamna, iarna și primăvara datorită condițiilor excelente. Fondul cinegetic din județul Timiș este administrat de Agenția Județeană pentru Vânătoare și Pescuit Sportiv Timiș și de Inspectoratul Teritorial Regim Silvic și Vânătoare.

Județul Timiș deține șapte zone cinegetice cu o suprafață de 9.814 hectare, dintre care 6.649 hectare, respectiv 68% din suprafața fondului cinegetic este deținut de zonele Pișchia -Alioș – Șarlota – Hodoș, unde se vânează broască țestoasă (Emys arbicularis), corcodelul (Podiceps cristatus) și cormoranul mic (Phalacrocorax pygmens). În aproprierea Timișoarei se vânează căprior, mistreț, cerbul, lopătarul, fazanul și iepurele, specifice zonei de câmpie.

Din punct de vedere al fondului piscicol se remarcă arealul protejat Mlaștinile Murani (200 hectare), cu pescuit sportiv în lacuri și balti din zona Pișchia-Mașloc. „Ca suprafața de pescuit AJVPS TIMIȘ deține: pe Raul Timiș – 53 km; pe Bega – 82 km; Bălțile pescărești din Lugoj – 58 ha, Bălțile din Partoș- 14ha. Principalele specii de peste șanț crapul și păstrăvul.”

3.7.4. Hiking – Drumeții

Traseele montane bănățene sunt o modalitate recreativă de petrecere a timpului liber atât pentru turiștii romani, cât și cei străini. Pădurea Verde este cea mai asaltată de localnici la sfârșit de săptămână, unde se pot aventura pe cărările paralele, delimitate de parcele. Se pot marca trasee turistice și în Pădurea Giroc, Pădurea Bistra sau Ianova, multe dintre ele putând avea și rol știițific și educativ prin admirarea tipurilor de arbori și a diferitelor specii de plante.

CAPITOLUL IV

INFRASTRUCTURA TURISTICĂ

Municipiul Timișoara dispune de o infrastructură turistică diversificată adaptată potențialului său turistic, o infrastructură reprezentată de stucturile de cazare, cele de alimentație publică, completate cu cele de tratament și de agreement, de o importanță ridicată pentru desfășurarea activităților turistice. Un rol important îl ocupa și infrastructura de transport ce deservește atât localnicii, cât și turiștii.

4.1. Infrastructura de cazare

Potențialul turistic atrăgător al orașului Timișoara prin resursele sale naturale (relief, climă, hidrografie, izvoare minerale), precum și cele antropice (clădiri și monumente istorice, muzee, instituții culturale și religioase), dezvoltă suficiente oportunități pentru cazarea vizitatorilor, fapt ce este evidențiat prin existența a peste 102 structuri de cazare in anul 2012, o creștere în ascensiune începând cu anul 2008.

Baza tehnico-materială complexă a orașului este formată din structuri de primire turistică de tipul hotelurilor, hoteluri pentru tineret, hosteluri, hanuri și moteluri, vile turistice, campinguri și pensiuni turistice, clasificate în funcție de calitatea dotărilor și a serviciilor prestate.

Unitățile de cazare îndeplinesc o serie de funcții menite să asigure un confort ridicat al turiștilor cazați:

– funcția propriu-zisă de cazare;

– funcții complementare cu privire la agrement și alte servicii;

– funcții productive, ce țin de alimentația publică;

– funcții comerciale, care asigura aprovizioanarea oaspeților cu o serie de bunuri pe durata sejurului;

– funcții de informare, menite să ajute turiștii pentru o orientară mai bună.

4.1.1. Număr de unități de cazare

Conform datelor furnizate de Direcția Județeană de Statistică Timiș (DJST), la nivelul județului Timiș există în anul 2012, 153 de structuri de cazare, cu o creștere de 64 de unități de cazare față de anul 2002, dintre care numai 102 unități se află în Muncipiul Timișoara, constituindu-se că cel mai important pol de atracție turistică a județului. ( Fig.2.)

Fig. 2. Numărul total de structuri de cazare în Județul Timiș, respectiv Municipiul Timișoara între anii 2002 – 2012.

Analiza evoluției în dinamică din Fig.2. evidențiază în perioada 2002 – 2012 creșteri semnificative ale unităților de cazare de tip hotel și pensiune turistică cu un număr de 49 de hoteluri în 2012, repectiv 47 de pensiuni. Creșterea de la 17 hoteluri la un număr de 49 în

Fig.3. Dinamica numărului tipurilor de structuri de cazare în Municipiul Timișoara între anii 2002 – 2012

decursul a celor 10 ani se datorează faptului că Timișoara este privită ca o destinație de afaceri, oraș ce a primit investiții străine în ultimii ani și s-a remarcat prin evenimentele și activitățile sale culturale. Aceste demersuri au susținut necesitatea creării de noi spații de cazare, cu diferite grade de confort, unități dotate cu echipamente și săli pentru conferințe, sau centre SPA și Wellness. În Timișoara nu există niciun hotel clasificat la 5 stele, ci doar în comuna Săcălaz si o pensiune clasificata la 5 margarete in Dumbravița, în zona periurbana a orașului. Infrastructura hotelieră din Timișoara este formată din hoteluri de 2, 3 și 4 stele, cu diverse facilitati, parcare proprie, restaurante dotate modern cu specific tradițional sau internațional, având și diverse posibilități de agreement și petrecere a timpului liber.

Foto nr. 24 – Hotel Timișoara din Piața Operei

Hotelurile pentru tineret, vilele turistice și campingurile înregistrează o stagnare sau o scădere a numărului de unități în decursul celor 10 ani analizați. Hostelurile au apărut pe piața turistică în anul 2009 și au cunoscut o creștere de la 3 la 5 unități până în 2012.

4.1.2. Număr de locuri de cazare

Cele 102 unități de cazare la nivelul orașului în anul 2012 sunt reprezentate prin 5421 de locuri de cazare existente. Încă din anul 2002 a avut loc o creștere continuă a capacității de cazare, când existau doar 2250 de locuri (Fig. 4.). Creșterea s-a datorat amplificării fenomenului de turism, ce a dus la dezvoltarea și extinderea infrastructurii turistice, atât a celei de cazare, cât și celei de alimentație publică și agrement.

Fig.4. Capacitatea de cazare turistica existenta in Muncipiul Timisoara intre 2002 – 2012.

Măsurile de promovare a orașului, crearea unui calendar complex de evenimente și competiții la nivel național și internațional sunt alți factori de creștere a locurilor de cazare.

Supremația capacității de cazare în funcțiune o reprezintă structurile hoteliere cu un număr de 1465 locuri în 2002, până la 3814 în 2012, având o creștere continuă pe durata perioadei supuse analizei. Urmate de pensiunile turistice care au cunoscut o evoluție lentă, spre deosebire de cea hotelieră. Creșterea numărului de locuri în pensiuni s-a datorat cerințelor pieței turistice, cazarea având prețuri accesibile și grade diferite de confort. Interesul pentru campinguri s-a micșorat, fiind o scădere de la 438 de locuri în 2002, la 260 de locuri în 2006, urmate de o stagnare a evoluției până în 2012. Vilele turistice de la 52 de locuri în 2002, au dispărut până în 2012, înregistrând o continuă scădere, iar hostelurile iau amploare începând cu 2009.

Fig. 5. Capacitatea de cazare turistica existenta pe tipuri de structuri de primire turistica in Municipiul Timisoara intre 2002 – 2012.

4.2. Infrastructura de alimentație publică

“Orasul Timisoara a fost atestat pentru prima data cu certitudine la 1266, apartinand de-a lungul timpului unor structure statale extreme de diferite: Regatul Ungariei, Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic si oras al Romaniei. Aceasta istorie agitate a avut drept consecinta, printre altele, si un amestec de etnii si culturi – popoare cu radacini absolut diferite (latini, slavi, germani) au dus la un mod de viata bazat pe schimb si interferente culturale, aspect ce s-a accentuat puternic dupa jumatatea sec. al XIX-lea. Interferentele culturale s-au manifestat si in bucatatia timisoreana. Doar in ultimile decenii, scena gastronomica locala a fost puternic influentata de stabilirea unui mare numar de cetateni italieni, dar si zona Olteniei, Moldovei si chiar a Republicii Moldova. O buna parte din clientele restaurantelor timisorene este formata din strainii ce viziteaza firmele timisorene. Este o clientele numeroasa, destul de sofisticata; stimuland dezvoltarea ofertei de restaurant din oras”

Structurile de alimentație publică reprezintă o componentă indinspensabila în evoluția și dezvoltarea turismului, și o componentă a ofertei turistice. Unitățile de alimentație publică pot fi corelate cu structurile de cazare, putând avea un circuit închis (servind doar clienții cazați) sau un circuit deschis (adresându-se și populației rezidente).

Numărul impresionant al unităților de alimentație publică din Timișoara este deja comparabil cu orașele europene, dezvoltate turistic. Aceasta dezvoltare a unităților de alimentație publică se datorează faptului că fenomenul turistic a luat o amploare semnificantă, în special în direcția turismului de afaceri, dar și a situației și a evoluției economice a orașului.

Pentru dezvoltarea pe aceiași direcție ca pana acum, a infrastructurii de alimentație publică trebuie urmărită o promovare mai bună a restaurantelor cu specific românesc, datorită potențialului imens pe care bucatatia locală îl deține, mai ales în rândul turiștilor străini.

4.2.1. Numărul de unități de alimentație publică

Cele mai întâlnite unități de alimentație publică sunt restaurantele, care pe teritoriul Timișoarei se găsesc în număr de 65, conform datelor Primăriei Municipiului Timișoara. Acestea prezintă o gamă diversă de specifice printre care putem enumera: specific românesc, bănățean, internațional, grecesc, italienesc, francez, sârbesc, chinezesc, pescăresc, etc

Unitățile de tip fast-food și pizzeriile sunt localuri care au cunoscut o dezvoltare mai puternică după anii 1990, reprezentând o modalitate rapidă de a servi masa, de tipul unui meniu. Pentru pizzerii modalitatea în care sunt prezentate produsele culinare și specificul acestora reprezintă un punct de atracție al turiștilor, sau chiar rezidenților. Unitățile de tip fast-food și pizzerii sunt într-un număr de 43 de unități, și sunt concentrate în centrele comerciale, pe aleile de promenadă a turiștilor din Cartierul Cetate, sau în complexele studențești.

Cofetăriile sunt în număr de 22 de unități,conform datelor furnizate de Primăria Municipiului Timișoara, bucurându-se și aceastea de o gamă variate de oferte locale, și un număr însemnat de clienți. La mare căutare, sunt și patiseriile, plăcintăriile sau covrigăriile care se găsesc pe toate arterele de circulație, la îndemâna oricui, numărul acestora fiind însă necunoscut.

4.3. Infrastructura de transport

Parte a infrastructurii turistice din Timișoara, infrastructura de transport are un rol important în dezvoltarea turismului, prin asigurarea cailor și mijloacelor de transport care duc la îndeplinirea călătoriei turistice. Modernizarea și diversificarea căilor și mijloacelor de transport a condus la evoluția turismului din zilele noastre. Cel mai important aspect constă în scurtarea duratei de călătorie și astfel prelungirea sejurului la destinație a turiștilor, un exemplu valabil fiind transportul cu avionul pentru orașul Timișoara, cale de acces folosită în principal de oamenii de afaceri. Durata mai mare de ședere la destinație ajuta la consumarea altor servicii turistice (vizitarea de obiective, forme de agrement sau tratament, competiții sportive și de relaxare, etc).

Municipiul Timișoara beneficiază de o infrastructură majoră de transport, cu o accesibilitate bună, cu acces pe calea aerului, accesul cu trenul său auto și transportul în oraș, cu mijloacele de transport corespunzătoare fiecărei forme.

Transportul aerian. Timișoara dispune de aeroportul internațional „Traian Vuia”, aeroport modernizat, în plină dezvoltare ca fluxuri de turiști și cu zboruri internaționale ce pot dezvolta turismul. Aeroportul se afla la ieșirea din Timișoara, la 12 km de centrul orașului, pe direcția nord-est, deservit de rute de transport public care fac legătura dintre aeroport și oraș.

„Este situat în primul inel al comunelor periurbane (Ghiroda) și accentuează conectivitatea externă a orașului, formând principala legătură a Timișoarei cu piața mondială, cale de acces pentru oamenii de afaceri, dar și un potențial nod în rețeaua mondială de logistică. Așadar, este foarte probabil ca zona ce înconjoară aeroportul să experimenteze o dezvoltare economică semnificativă.”

Fig. 6. Numarul de pasageri pe Aeroportul International „Traian Vuia” intre 2002 si 2012.

Pista de rulare a aeroportului este de 3500 metri, capacitatea de operare la pista de decolare/aterizare fiind de 14 aeronave/h, primind și aeronave mari. Frecvența regulată a curselor de zbor interne și internaționale (către Franța, Germania, Italia, Marea Britanie, Spania) au condus la creșteri ale numărului de pasageri. Așa cum arată și Fig. 6. aeroportul a înregistrat o creștere semnificativă a numărului de pasageri ce au folosit serviciile aeroportuare din Timișoara cu un maxim în anul 2011 de 1.200.762 pasageri.

Creșterea s-a datorat amplificării turismului de afaceri, aeroport ce deservește zona de vest a României. Mulți turiști folosesc aeroportul ca tranzit către Arad, Lugoj, Reșita, Sânnicolau Mare, Caransebeș, etc (chiar Deva, Hunedoara sau alte destinații finale mai îndepărtate).

Turismul de agrement nu se bucura de aceiași dezvoltare ca cel de afaceri, fiind reprezentat de plecări ale turiștilor din Timișoara sau din regiune. Pentru dezvoltarea acestei forme de turism s-au introdus curse ale companiilor low-cost precum Wizz Air, Blue Air, TUIfly, sau AirBucharest.

Foto nr. 25 – Aeroportul Internațtional „Traian Vuia”

Transportul feroviar. Un important mijloc de acces în Timișoara este pe calea feroviară, reprezentând cel mai important nod de căi ferate din vestul României, al doilea că importantă după București cu 4 statii feroviare precum : Timisoara Nord, Timisoara Vest, Timisoara Sud si Timisoara Est.

De aici operează trenuri ale Căilor Ferate Române pe 9 linii de cale ferată, cea mai importantă magistrală fiind CFR 900 – Bucuresti- Roșiorii de Vede – Craiova – Filiași – Drobeta Turnu-Severin – Caransebeș – Lugoj – Timișoara Nord – Stamora Moravița sau Regio-Trans (asigură numeroase rute în Banat cu plecări și sosiri în Timișoara), iar pentru transportul de marfă în special ale firmei Grup Feroviar Român (GFR). De asemenea, gara din Timișoara are legături cu alte orașe din Europa (Budapesta, Viena, Berlin, Veneția, Kiev, etc).

Foto nr. 26 – Stația feroviară Timișoara Nord Foto nr.27 – Gara Timișoara Nord

Cai navigabile. Municipiul Timișoara este străbătută de Canalul Bega, construit cu rolul de a gospodarii apele și pentru transportul naval de mărfuri. Circulația pe acest canal a fost oprită încă din 1958 datorită stării tehnice precare a acestuia. În prezent, au fost demarcate o serie de proiecte și lucrări care vizează redeschiderea canalului pentru circulația de mărfuri, însă situația materială a localităților riverane canalului împiedica acest process de reluare a activității.

Transportul rutier. Timișoara este străbătută de două drumuri europene: Drumul European E70 ( dinspre Serbia ) și Drumul European E671 (străbate de la nord la sud, vestul României) și dispune de Drumuri Naționale (DN6,DN 59,DN 69).

Orașul este așezat pe ruta Coridorului de Transport Paneuropean IV (Nădlac – Arad – Timișoara – Lugoj – Deva – Orăștie – Sebeș – Sibiu – Pitești – București – Drajna – Cernavodă – Constanța) și realizează legătura Vest – Est, cu efecte benefice asupra transportului de marfă și a celui de turism.. Timișoara a fost introdusă la traseul autostrăzii Arad –Deva – Sibiu, din cadrul Coridorului Paneuropean IV, tronsonul Arad-Timisoara fiind finalizat, iar în execuție cel de la Timișoara la Lugoj. De asemenea, o componentă foarte importantă pentru descongestionarea traficului din interiorul orașului este realizarea centrurii ocolitoare a Timisoarei, pe o distanță de 52 de km cu 7 puncte de penetrare, lucrare aflată în construcție și în prezent.

Autogările din Timișoara efectuează transportul regional și național de călători sub conducerea companiilor private. Acestea efectureaza curse și în exteriorul României, spre destinații din Europa. Transportul către Serbia și Ungaria se realizează prin microbuze ce fac legătura dintre aeroportul “Traian Vuia” din Timișoara și cel din Belgrad și Budapesta.

Transportul public în Municipiul Timișoara. Transportul în comun deservește întreaga suprafață a orașului și reprezintă o soluție viabilă și rapidă. Rețeaua de transport în comun în Timișoara este în permanență dezvoltare, cu mijloace de transport îmbunătățite din punct de vedere al confortului (aer condiționat, rampe pentru persoane cu dizabilități, etc). În prezent exista 18 linii de autobuz ( din care 7 linii expres), 9 linii de tramvaie, 7 linii de troleibuze, la care se adauga și cele 5 linii de transport metropolitane spre comunele învecinate, acestea fiind de real ajutor turiștilor care le folosesc pentru a ajunge la destinații turistice

De asemenea, în ajutorul turiștilor, precum și al localnicilor pe site-ul Regiei Autonome de Transport Timișoara (http://www.ratt.ro/) au fost dezvoltate aplicații pentru telefoane mobile (Android, IOS, Windos Phone) prin care se afișează sosirile în timp real a vechiculelor de transport și prin care se poate planifica ruta.

Foto nr. 28 – Tramvai în Timișoara Foto nr. 29 – Troleibuz în Timișoara

Pentru turiști, deplasarea în oraș cea mai des utilizată este cea cu taximetrele, firmele de taximetrie, în număr de 10, practica tarife acceptabile și sunt ușor de accesat atât pentru romani, cât și pentru străini.

4.4. Infrastructura de agrement

Timișoara este un oraș viu, cu o încărcătură istorică, culturală și arhitecturală, un oraș tânăr, cu viața de noapte, calm, cu oameni primitori, un oraș open-mind cu o puternică influenta europeană.

Timișoara, ca un centru urban de renume, oferta posibilități diversificate de agrement, atât din punct de vedere cultural, prin multitudinea de eveniment și galerii de artă, colecții, teatre, cât și prin spațiile de distracție ( frecventate îndeosebi de tineret) și cele sportive și verzi. În acest moment, orașul prezintă o ofertă foarte bună de restaurante, baruri, cafenele. Majoritatea acestor structuri de agreement sunt situate în centrul orașului, în Cartierul Cetate, oferindu-i acestuia un aer proaspăt și dinamic. Turiștii sunt încânți de dinamismul orașului și de mulțimea de tineri care inundă străzile. Numărul cafenelelor și barurilor ajunge la 75 de unități, 30 de cluburi și 13 cazinouri conform datelor Primăriei Municipiul Timișoara, concentrate în principal în Cartierul Cetate și în Complexul Studențesc, acolo unde și ziua sunt interprinse o mulțime de activități.

Se observă o tendință de amplasare a teraselor și restaurantelor pe malurile Begai, în special pe cel sudic, localuri care devin animate în prag de seară, deși funcționează și pe timp de zi.

Foto nr.30 – Terasă pe străzile din Cartierul Cetate

Printre modalitățile de agreement se încadrează cinematografele, în număr de 3 (Studio, Timiș, City Cinema), parcurile de distracție ( parcuri destinate copiilor, dar și zone amenajate, de exemplu în interiorul centrului commercial Iulius Mall – Kidsland Club, Playzone, etc), grădini tematice, precum Grădina Botanică sau Grădina Zoologică (CarpatZoo) – modern amenajata, bună alternativă pentru agrementul copiilor, cu un centru de hipism. O altă modalitate de petrecere a timpului o reprezintă ștrandurile, deschise pe perioada verii aproximativ 10 ștranduri, iar pentru restul anului sunt trei piscine, pe lângă piscinele din cadrul hotelurilor, număr insuficient pentru Timișoara., iar pe timp de iarnă funcționează 2 patinoare pentru iubitorii acestui sport. Amatorii de motocliclism pe lângă faptul că în localitatea Șag, din împrejurimile Timisoarei au un teren special amenajat, există în interiorul orașului și patru cluburi de ciclism și motociclism.

4.5. Infrastructura de tratament

Un rol deosebit de important în infrastructura turistică îl reprezintă bazele de tratament, care pot fi amplasate în cadrul unităților de cazare, sau separate, în construcții specifice. Apele minerale sunt lipsite de bacterii, bogate în siliciu și oligoelemente, și au un conținut scăzut de săruri minerale.

Apa termală valorificata în Timișoara, însă la un nivel foarte scăzut față de potențialul balnear al zonei, se poate întâlni în ștrandurile termale. Principalul ștrand termal este cel din centrul Termalum SPA. “Ștrandul Termal” din Timișoara, alimentat în trecut cu un izvor termal, în prezent nu mai funcționează.

“Apele termale sunt și un remediu eficient pentru o serie de afecțiuni:

Afecțiuni reumatismale inflamatorii (poliartrita reumadoida, spondiloza anchilozantă)

Afecțiuni reumatismale degenerative (spondiloza cervicală, dorsala și lombară, poliartroza)

Afecțiuni reumatismale abarticulare

Afecțiuni post-traumatice

Afecțiuni neurologice periferice

Afecțiuni neurologice centrale

Afecțiuni ginecologice

Afecțiuni asociate (boli de nutriție și metabolism, boli endocrine)”

În aproprierea Timisoarei, se pot enumera ca zone cu un potențial balnear ridicat, Băile Calacea (au beneficiat de investiții pentru reamenajare), stațiunea Sânmihaiu German (beneficiază de un ștrand termal cu apă minerală care vine de la adâncimea de 2154m), Buziaș (stațiune care utilizează ape minerale carbogazoase, mofete și aeroionizare).

Foto nr. 31 – Bazin termal (TERMALUM SPA)

4.5.1. Centre SPA și Wellness

Etimologia cuvântului SPA semnifica “sănătate prin apă” (“Sanitas per Aquam”), fiind o metodă utilizată încă din antichitate prin valorificarea apei în scop curativ, alături de săruri marine, nămoluri, alge și argile. În prezent, centrele SPA au un rol benefic pentru relaxare, pentru curățarea și tonifierea pielii, pentru stimularea metabolismului, etc.

Centrele SPA se clasifica în:

SPA de zi cu Wellness SPA – fitness, Bath House SPA(băi publice), Medi SPA și CosMedi SPA

Bai SPAs cu Ape Naturale SPA (ape minerale și sărate, mofete), Thermal SPA (ape termale), Nămol Natural SPA (nămol therapeutic) și Thalasso SPA( apa de mare și aerosoli)

SPA de destinație cu SPA de resort, de hotel sau pe croaziere.

SPA derivate pentru înfrumusețare (ex: Beauty SPA)

Printre serviciile centrelor SPA regăsim hidroterapia, balneoterapia, saună ( umedă sau uscată), Jacuzzi, piscine, camera reci de gheață.

În Timișoara s-au dezvoltat în ultimii ani câteva centre care practică astfel de tratamente, prin care sunt valorificate atât apele minerale și geotermale, cât și metodele de relaxare și înfrumusețare fizică, centre care se afla în interiorul structurilor de cazare, sau separat. Hotelurile care dispun de centre SPA și Wellnes sunt : Hotel NH Timișoara cu centrul “NH Fitness & SPA”, Hotelul Do-Stil cu centrul “Do Stil Resort&SPA” , Hotel Continental Timișoara deservit de centrul “Continental Fitness-SPA” (Foto nr.32, Foto nr.33), Hotel Delpack.

Foto nr. 32 – Piscina interioara încălzită Foto nr.33 – Jacuzzi

Pentru centrele SPA & Wellness care sunt situate în clădiri separate, trebuie amintit TERMALUM SPA, centru care oferă servicii atât în zona termală, cât și în zona SPA (saună Finlandeză, biosauna, baie de aburi, bazine Kneipp, dușuri Scoțiene, saună Salină, hidromasaj, camera de relaxare ) și de Fiziokinetoterapie.

Alte centre SPA și Wellness în Timișoara sunt: Lorenza Beauty SPA, Essence SPA și Wellness, ZHH Termal, precum și alte centre mai mici.

Această latură de tratament și sănătate prin apa este în continuă dezvoltare în Timișoara, cu posibilități de investiții și atragere de fonduri în acest domeniu, precum și cu un mare potențial de valorificare al apelor minerale și geotermale descoperite în Timișoara.

CAPITOLUL V

CIRCULAȚIA TURISTICĂ ÎN TIMIȘOARA

5.1. Fluxuri turistice

Cu o amplasare geografică extrem de favorabilă și o accesibilitate ridicată, Timișoara reprezintă o punte între Europa de Vest și Europa de Est, între Orient și Occident, situată la întâlnirea fluxurilor turistice din aceste zone, cu un mare potențial turistic natural, cultural, arhitectural și istoric, cu o dezvoltare economică ridicată și cu o infrastructură turistică în continuă dezvoltare. Deține o capacitate importantă datorită atuu-rilor sale, de a atrage atât turiști romani, cât și străini, însă conform unor studii efectuate de Primăria Muncipiului Timișoara în vederea promovării turismului s-a constatat faptul că Timișoara este privită des ca o destinație de afaceri, și nu o destinație culturală sau de agrement.

Deși arhitectură, cultura și istoria crează o percepție favorabilă asupra turiștilor romani și străini, este necesară o strategie de marketing prin care să se pună accentul pe atragerea vizitatorilor, prin promovarea agresivă Timisoarei că o destinație cultural-istorica, un oraș demn de conceptul “open-mind” datorită multiculturalismului caracteristic, un oraș cu un brand puternic și o identitate locală.

Foto nr.34 – Grup de turiști în Piața Unirii

În vederea atragerii fluxurilor turistice trebuiesc intesificate acțiunile agențiilor de turism și a ghizilor prin crearea unor tururi ale orașului, incluzând și obiective din alte cartiere, amenajarea canalului Bega pentru cicloturism, promenadă, zone de agreement și zone sportive, amenajarea spațiilor verzi, organizarea de evenimente la nivel internațional de mare importanță, exploatarea și valorificarea apelor minerale și geotermale prin bazine termale, centre SPA și Wellness, amenajarea și introdurea vechilor zone industriale în traseele turistice, valorificarea maximă a patrimoniului de arhitectură prin multitudinea stilurilor și a potențialului religios prin crearea de evenimente ecumenice, prin construcția unor zone de agrement specifice turiștilor, dar și localnicilor.

5.2. Numărul de sosiri

Analiza numărului de sosiri înregistrate la nivelul Municipiului Timișoara în perioada 2002-2012 reflectă un număr variabil de sosiri, în jurul a 125.000 – 230.000 turiști anual conform Direcției Județene de Statistică Timiș (Fig.7.). Se remarcă tendința de creștere a numărului de turiști anual cu excepția anului 2009 și 2010, unde a avut loc o scădere de la 224.739 la 175.527 turiști anual pe fondul crizei economice mondiale care a avut urmări în toate sectoarele economiei, inclusiv în turism.

Fig. 7. Numărul total de sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică în Municipiul Timișoara între 2002 – 2012.

În ceea ce privește numărul de sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri între 2002 și 2012, se detașează categoric preferința acestora pentru unitățile de cazare de timp hotelier cu un maxim de sosiri anule în 2007 de 195.426 turiști, și un minim în 2002 de 109.792 turiști.

În urma renumelui pe care Timișoara l-a căpătat în ultimii ani ca fiind o destinație de afaceri, principalii clienți ai hotelurilor sunt cei care participă la conferințe, congrese, expoziții sau târguri, dar și persoanele cu venituri mai ridicate. La o diferență extrem de mare, dar pe locul al II-lea este situată preferința pentru pensiuniile turistice, cu tendința ascendentă de la 6590 sosiri pe an în 2002, la 32050 sosiri pe an în 2012, o fluctuație înregistrându-se că în cazul sosirilor în unitățile hoteliere în intervalul 2008-2009.

Sosirile în hostelurile pentru tineret s-au înregistrat din 2002, cu 2496 sosiri/an până în 2008, cu 2128 sosiri/an, înregistrând în această perioadă mari fluctuații. Hostelurile sunt frevcentate începând din 2009, caracterizate de o creștere bruscă a sosirilor în 2012 de 5549 sosiri, față de 1045 sosiri în 2011.

Fig. 8. Numărul de sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri în Municipiul Timișoara între 2002- 2012

Motelurile au înregistrat doar în 2005 un număr de 99 de sosiri, pe când vilele turistice au cunoscut o scădere a numărului de sosiri din 2002 în 2006. Sosirile turiștilor în campinguri se situează pe parcursul a celor 10 ani analizați, intre valorile de 3.700 și 7.000.

„Densitatea circulației turistice este un indicator turistic ce se calculează ca raport între numărul total de sosiri și populația țării respective”, calculându-se pe baza formulei : DCT = x 100, unde DCT reprezintă densitatea circulației turistice, S este numărul total de sosiri, iar PoP, populația țării respective. Pentru orașul Timișoara densitatea circulației turistice se va calcula în urma raportului dintre sosirile turistice și populația orașului

Fig. nr 9 . Densitatea circulației turistice în perioada 2002-2012

Densitatea circulației turistice din Timișoara înregistrează, pe ansamblu, valori ascendente din 2002 până în 2012, cu excepția perioadei 2008-2009, unde are loc o scădere, datorată implicit a scăderii numărului de turiști sosiți.

5.3. Numărul de înnoptări

Deși turismul intern în Municipiul Timișoara are un caracter sporadic, acesta în ceea ce privește numărul înnoptărilor a înregistrat valori ridicate de la 221.453 innptari în anul 2002, la 405.162 innptari în 2008, urmând ca în 2009, asemeni numărului de sosiri ale turiștilor, să aibă loc o scădere cu aproape 100.000 de innptari. În anul 2012, numărul acestora a urcat până la 434.044 înnoptări, cea mai ridicată valoare din perioada analizată. (Fig.nr.10)

Fig nr 10 . Numarul total de innoptari ale turiștilor în structuri de primire turistică în Municipiul Timișoara între 2002 – 2012.

În ceea ce privește numărul de înnoptări pe tipuri de structuri de cazare, în perioada 2002-2012, hotelierii au cazat cea mai mare parte a turiștilor, cu un număr de înnoptări de 193834 în 2002, ajungând în 2012 la 353078, aproape dublată. (Fig.nr.11)

Fig. 11. Numărul de înnoptări ale turiștilor în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri în Municipiul Timișoara între 2002 – 2012.

Pe locul doi în preferințele turiștilor se afla pensiunile turistice, iar campingurile, vilele turistice și hotelurile pentru tineret au suferit o scădere de-a lungul celor 10 ani.

Durata medie de ședere în unitățile de cazare este un indicator de evaluare al circulației turistice care se calculează pe baza formulei: , unde „ reprezintă numărul de înnoptări, iar „S” – numărul de sosiri ale turiștilor.

Evoluția duratei medii a șederii în Timișoara în perioada 2002-2012 este prezentată în Fig.nr.12, și are valoarea minimă de 1.76 zile înregistrată în 2002, și valoarea maximă de 1.92 zile în 2006. Se observă o creștere a duratei medii a șederii începând cu perioada 2010-2012 cu valori de 1.87-1.9 zile, în comparație cu cea din 2007-2009, unde valoarea se situa între 1.71 și 1.77 zile.

Fig. nr 12 . Durata medie a sederii în perioada 2002-2012

Este necesară adoptarea unei măsuri de promovare a turismului la nivelul orașului Timișoara pentru creșterea duratei medii de ședere a turiștilor, de multe ori aceștia fiind în tranzit spre alte centre turistice europene, sau participanți ai mediului de afaceri.

CAPITOLUL VI

VALORIFICAREA ȘI PROMOVAREA TURISMULUI

6.1. Politica de promovare

În contextul dezvoltării turistice europene se identifica sute de destinații turistice care ofertă o gamă variată de atracții și obiective interesante, cu o bază tehnico-materiala modernă, astfel atragerea fluxurilor turistice a devenit o luptă acerbă. Pentru promovare se utilizează mixuri de marketing, birouri și centre de promovare, participarea la târguri de turism specializate, materiale publicitare, site-uri de promovare, publicații media, etc. Turismul în Municipiul Timișoara nu a fost susținut în mod constant prin activități de promovare, organizate la o scară largă. O promovare individuală a fost realizată de către hoteluri, restaurante, touroperatorii de turism sau alte societăți comerciale din domeniul turismului, însă și instituțiile publice au contribuit la promovarea orașului prin introducerea în circulația turistică a unor ghiduri, hărți sau cărți cu descrierea obiectivelor turistice, și acestea cu un caracter sporadic.

Pentru promovarea orașului și informarea turiștilor, Primăria Municipiului Timișoara a susținut înființarea Infocentrului turistic Timișoara în anul 2003, în prezent acesta aflându-se pe strada Alba Iulia, nr 2, strada pietonală care face legătura între Piața Operei și Piața Libertății, cu o poziție extrem de favorabilă. Aici se găsesc diferite materiale de publicitate și promovare turistică realizate de Infocentrul turistic în parteneriat cu primăria, precum și materiale pe teme turistice utilizate în cadrul proiectelor de dezvoltare turistică:

Harta Timisoarei concepută de firma Schubert și Franzke; harta Timisoarei în limba romana, engleză și germana;

Broșuri cu calendarul evenimentelor pe anul în curs (Timișoara Events Calendar);

Broșuri cu cazarea din Timișoara, în limbi de circulație internațională;

Broșură cu Timișoara în limbi de circulație internațională ( engleza, germana, franceză și italiana);

Broșură cu muzeele, colecțiile muzeale și galeriile de artă din Timișoara;

Broșuri DKMT cu diferite trasee turistice din zona DKMT, spre exemplu “Vin și gastronomie”, “Situri istorice”;

Vederi, materiale promoționale ( pixuri, brelocuri) utilizate la târguri;

Revista “Timișoara – ce, unde, când / what, where, when” în limba romană și engleză;

Revista “Timișoara – Where to go”

Audioghiduri cu descrierea traseului cartierului istoric Cetate cu 65 de obiective turistice.

Materiale de promovare ale firmelor turistice ( agenții de turism, hoteluri și pensiuni, firme de rent-a-car, ghizi autorizați, evenimente culturale, programele la teatre, opera și filarmonica)

Alte materiale promoționale pentru evenimentele ce se desfășoară în Timișoara ( afișe, fly-ere, pliante).

Foto nr.35 – Infocentrul Turistic Timișoara Foto nr.36 – Materiale de promovare turistică

La Infocentrul Turistic Timișoara turiștii pot afla informații generale la ofertele turistice, informații despre structurile de cazare și alimentație publică, informații cu privire la circulația în interiorul orașului ( achiziționare de bilete de transport, ghizi turistici), detalii despre evenimente culturale.

Totodată, pentru promovarea Municipiului Timișoara, Infocentrul Turistic Timișoara a fost dotat cu un televizor LCD pe care rulează zilnic pe durata programului centrului turistic, filmulețe și galerii de imagini atât din oraș, cât și din Banat. Primăria Timisoarei a realizat și un filmuleț oficial de promovare turistică prin care sunt prezentate principalele obiective turistice – Catedrala Metropolitană, Bastionul, Opera Natioanala, Parcul Rozelor, activități de caiac, etc de pe șaua unei biciclete, clip care include atât aspecte ale turismului cultural – urban, cât și a celui de afaceri prin prezentarea clădirilor de birouri.

Politica de promovare este susținută și online prin diferitele portaluri de informare turistică. Pagină Web a Primăriei Municipiului Timișoara deține pe lângă documentele publice și activitățile interprinse și un ghid turistic complex cu prezentarea orașului și alte informații utile. Înființat de Primăria Municipiul Timișoara în colaborare cu Infocentrul Turistic este și site-ul “http://www.timisoara-info.ro/ “ în limba romana, engleză și sârbă, parte a proiectului “Dezvoltarea serviciilor de informare și promovare turistică din Timișoara în context regional” elaborate în anul 2009. Alte site-uri web realizate de instituții și organizații prezintă informații despre muzee, teatre și spectacolele ce se desfășoară în prezent, galerii de artă, informații despre restaurant și baruri și discoteci.

De promovarea orașului timișorean se ocupă prin activitățile desfășurate și agențiile de turism. Din păcate numai un număr redus dintre acestea promovează și oferă spre comercializare produse turistice ce includ ghidaje sau vizitarea obiectivelor turistice din Timișoara. De cele mai multe ori, grupurile de turiști care vizitează orașul fac parte din circuite organizate pe teritoriul României și nu numai, orașul fiind un punct de tranzit. Agențiile de turism oferă produse turistice de tipul ghidajelor oamenilor de afaceri care vin în Timișoara și doresc tururi de oraș.

Direcții de dezvoltare prin elaborarea și implementare de programe promoționale de marketing.

Pentru promovarea viitoare a Municipiul Timișoara ca o destinație turistică pe plan European se pot elabora și implementa diverse măsuri:

Crearea unui brand turistic al Timisoarei în urma unei analize amănunțite prin care se va stabili identitatea orașului, simbolurile acestuia (cetatea, multiculturalitatea, stema orașului, Catedrala Metropolitană, Raul Bega, exemple de momente din istorie, spiritualitatea Timisoarei, etc);

Crearea de materiale promoționale pentru informarea turistică, în limbi de circulație internațională (engleza, franceza, germana, italiană, sârbă, maghiara, etc). Produsele de promovare turistică vor fi diverse – hărți, broșuri, fly-ere, reviste, ghiduri – și vor fi distribuite pe o scară largă, astfel încât în mentalitatea oamenilor să fie implementată dorința de vizitare a Timisoarei;

Campanie de promovare pe internet, astfel turiștii vor găsi informații mult mai facil înainte să viziteze orașul;

Campanie media prin clipuri de promovare, articole în reviste și ziare, spoturi publicitare TV și Radio, interviuri cu turiști și cu furnizorii de servicii turistice (hotelieri, manageri de agenții de turism), forumuri oficiale pentru turism;

Promovare agresivă prin distribuția de broșuri și fly-ere în unități de cazare ( și afișarea acestor materiale la loc vizibil pentru turiști), restaurant, gări, aeroport, etc.

Participarea la târguri și evenimente naționale și internațional de turism în care se va promova atât destinația, cât și brandul turistic, ofertele locale și regionale.

Includerea Timisoarei în campania națională de promovare a turismului și promovarea potențialului turistic la nivel național și internațional;

Dezvoltarea și modernizarea unui web-site official pentru turism, îmbunătățirea portalurilor web ale instituțiilor sau organizațiilor; Necesitatea structurării informațiilor turistice;

6.3. Strategii de dezvoltare

Elaborarea strategiilor de dezvoltare vizează oportunitățile de valorificare a resurselor locale, reprezentate de patrimoniul cultural și de tradițiile culturale, ținând cont de principiile dezvoltării durabile, în sensul conservării patrimoniului natural și cultural, a reducerii poluării și presiunii antropice asupra mediului. Turismul durabil necesita o cooperare între autoritățile și instituțiile publice, agențiile de turism, agenții prestatorii de servicii turistice, și organizațiile culturale, cu scopul de a sprijinii turismul.

Strategia de dezvoltare a turismului în Timișoara are ca și obiectiv principal, conservarea și restaurarea patrimoniului cultural de importanță majoră, precum și valorificarea acestuia, în contextul multiculturalității și diversității entice și nu în ultimul rând, promovarea Timisoarei ca destinație europeană. Dezvoltarea turismului depinde de cea a bazei tehnico-materiale și de promovarea ofertelor turistice regăsite la nivelul orașului, pe care le-am dezbătut în capitolul 5.3.

Acțiuni pentru dezvoltarea bazei tehnico-materiale timișorene.

Valorificarea patrimoniului cultural

Înglobarea obiectivelor din patrimoniul cultural național și local în circulația turistică – prin reabilitarea clădirilor cu valoare istorică și prin conservarea obiectivelor istorice din patrimoniul cultural, astfel este sporit confortul locatarilor din cartierele istorice dar și creșterea atractivității turistice și revitalizarea economică a zonelor. În anul 2010 a fost semnat la București un program de reabilitare inițiat de Primăria Municipiului Timișoara în colaborare cu Guvernul Germaniei, pentru reabilitarea cartierelor Cetate, Iosefin și Fabric (Fig.13). Astfel, au fost vizate reabilitarea vestigiilor vechii Cetăți, refacerea unor monumente de for public, conservarea și protejarea piețelor și parcurilor publice, crearea unor noi spații verzi, lărgirea zonelor pietonale în Cetate;

Alte masuri sunt: reabilitarea Garii de Nord, valorificarea patrimoniul tehnic industrial ( Fabrica de bere, Centrala Hidroelectrica de pe Bega, Fabrica de tutun, Turnurile de Apa , podurile, etc) si introducerea in circuitul turistic;

Fig. 13. Harta monumentelor istorice si a zonelor de protectie din Cartierul Cetate, Iosefin si Fabric.

Exploatarea patrimoniului mobil – prin relansarea în circuitul turistic a unui număr însemnat de muzee, prin promovarea expozițiilor temporare și a galeriilor de artă, prin valorificarea tradiției militare timișorene, deschiderea unor noi muzee cu specific tehnic.

Exploatarea patrimoniului imaterial – aduce în discuție următoarele strategii de dezvoltare:

Promovarea bucătăriei bănățene și a unui specific culinar prin crearea diveritelor festivaluri gastronomice, crearea unui brand regional, realizarea unor concursuri gastronomice naționale și internațional. Se pot face degustări ale preparatelor specifice bănățene și comercializarea de produse locale;

Punerea în valoare a tuturor elementelor comunităților entice, prin pachete turistice;

Promovarea unor povești sau legende locale, prin tipărirea de broșuri, pliante, fly-ere, care pot atrage fluxuri de turiști;

Conceperea și organizarea unor târguri tradiționale meșteșugărești în piețele publice.

Arta spectacolului în Timișoara – prin valorificarea artelor teatrale și musicale, a festivalurilor, a evenimentelor culturale și sportive, a târgurilor și expozițiilor. Vizează :

Continuarea organizării festivalurilor consacrate în Timișoara și o promovare vizibilă a acestora, după cum urmează: Zilele Cartierului Cetate, Festivalul Internațional “Timișoara Muzicală” – aprilie, Ziua Europei – 9 mai, Festivalul European al Spectacolului Timișoara – Festivalul Dramaturgiei Românești – mai; StradArt Fabric Mobile Art – iunie; Jazz Festival, Festivalul Inimilor festival internațional de folclor – iulie; Ziua Timisoarei – 3 august, Festivalul de Opera și Opereta – august; Plai Festival, Ruga Timisoarei, Bega Bulevard – septembrie; Festivalul Vinului – octombrie; Gala de Blues Jazz Kamo – noiembrie; Zilele Muzicii Sacre, Concerte extraordinare de Anul Nou – decembrie;

Continuarea organizării Târgului de Paște și a celui de Crăciun;

Tipărirea unei agende lunare cu evenimente – În prezent este postat calendarul evenimentelor lunare pe site-ul Centrului de Informare turistică Timișoara;

Necesitatea publicării în mai multe limbi de circulație internațională a broșurilor cu evenimente;

Gestionarea evenimentelor, încât acestea să nu se intersecteze, ci doar să se completeze;

Introducerea unui permis/bile tunic, pe baza căruia existe permisă participarea la toate manifestările culturale;

Introducerea unor festivaluri anuale cu tematica diferită: gastronomie, reuniuni profesionale, de fotografie;

Organizarea unor evenimente culturale de mare anvergură în spații inedited ( clădiri istorice, vechi fabrici, malurile canalului Bega);

Promovarea orașului ca un izvor al multiculturalismului, prin care se pot satisface diferitele preferințe ale turiștilor.

Exploatarea resurselor naturale prin amenajarea de noi obiective turistice. Presupune o serie de măsuri precum:

Amenajarea malurilor Canalului Bega și înființarea unei zone de promenade, cu spații verzi, terase, restaurant locuri de joacă, terenuri de sport, piste de alergare sau de biciclete ( vizează integrarea canalului în circuitele cicloturistice transfrontaliere și dezvoltarea unei noi forme de turism în Timișoara – cicloturismul)

Reanceperea navigării pe Canalul Bega; realizarea transportului public pe Bega și a celui de agreement mult mai vizibil;

Înființarea de noi zone de agreement cu alei, poteci marcate, piste pentru bicicliști și locuri de popas, în Pădurea Verde;

Înființarea unor alei cu panouri de informare ale diferitelor specii de arbori sau flori în parcurile din interiorul orașului și în Pădurea Verde;

Protejarea parcurilor dendrologice (Parcul Botanic, Parcul Civic, Parcul Rozelor, Parcul Justiției, Pădurea Verde, Parcul Dendrologic de la Bazoș)

Îmbunătățirea aspectului peisagistic al parcurilor, grădinilor publice și a scuarurilor;

Promovarea Timisoarei ca o destinație balneoturistica prin valorificarea apelor termale din interiorul orașului sau din imediata apropriere, prin înființarea unor complexe balneoturistice și acvatice, cu infrastructura de cazare și alimentație publică aferenta, în localități precum: Timișoara, Calacea, Sânmihaiu German (resurse geotermale și termo-minerale);

Încurajarea și dezvoltarea de noi centre SPA și Wellness, cu dotări moderne, care pot avea grupuri ținta de turiști, în special cei cu venituri ridicate.

Dezvoltarea ofertei turistice a Timisoarei prin introducerea unor noi obiective turistice –

Turismul a arătat în ultimiile decenii că poate atrage o mulțime de turiști cu cele mai mărunte și inovative invenții sau amenajări , așadar se pot propune următoarele strategii:

Crearea unor complexe tip campus, destinate oamenilor de afaceri, dar și cu rol de agreement, dotate cu spații de cazare, restaurante, baruri, cafenele, săli de conferințe, centre SPA și Wellness, terenuri de sport, terenuri pentru golf – denumit și “sportul pentru bogați”;

Înființarea unui restaurant suspendat cu o priveliștea asupra centrului Timisoarei;

Înființarea unei platforme specială pentru concerte și evenimente culturale;

Introducerea unei linii de autobuz de tip Timișoara City Tour și a tramvaiului turistic, funcționabil doar pentru grupuri organizate, cu audioghiduri în limbi de circulație internațională;

Plimbarea cu balonul deasupra orașului sau a împrejurimilor pentru agreement, sau pentru fotografii, cu posibilitatea unor ghidaje ale fotografiilor profesioniști;

Transformarea unor spații neconvenționale în spații culturale, spre exemplu Piața Traian;

Crearea unor restaurante “plutitoare” pe Canalul Bega , cu petreceri tematice, piese de teatru , spectacole, la bordul vaporașelor.

b) Optimizarea accesului la obiectivele turistice

Evoluarea accesului la obiectivele turistice se realizează prin :

Modernizarea drumurilor și finalizarea lucrărilor deja în curs de desfășurare;

Dezvoltarea rețelei de transport urban prin linii de autobuze care comunică cu zona periurbana a Municipiului Timișoara;

Realizarea mai multor parcări, atât subterane, cât și supraetajate; realizarea de parcări speciale pentru autocarele cu turiști cu o amplasare favorabilă față de centrul orașului și obiectivele turistice;

Construirea de noi poduri peste Bega din necesitatea de a decongestiona traficul din interiorul orașului și reabilitarea celor existente și includerea lor în circuitele turistice;

Dotarea cu vaporașe pe Canalul Bega;

Înființarea unor centre de informare turistică în gară și în aeroport;

Realizarea unor piste pentru biciclete, cele din prezent fiind întrerupte, precum și amenajarea unor piste de-a lungul canalului. (Fig.14.)

Fig. 14. Harta pistelor de biciclisti din Municipiul Timisoara .

Introducerea unui sistem de semnalizare și de informare a turiștilor – aduce în discuție dotarea orașului cu :

Panouri moderne, în diferite limbi de circulație, care indică calea de acces spre obiectivele turistice sau spre punctele de infrastructură de transport( aeroport, gară, autogara, muzee, Grădină Zoo, etc)

Panouri afișate pe clădirile care sunt în curs de reabilitare sau vor intra în viitorul apropiat, panouri ce vor cuprinde diferite detalii tehnice și o scurt istoric al clădirii.

Realizarea de panouri turistice informative lângă monumentele istorice, ce vor cuprinde , spre exemplu Monumentul “Sf Treime” din Piața Unirii;

Introducerea la fiecare punct de intrare în oraș a unor panouri de întâmpinare a turiștilor în mai multe limbi.

Dezvoltarea și îmbunătățirea serviciilor turistice

Pregătirea profesională în turism – necesară creșterii standardului de ospitalitate și servicii turistice, prin măsuri precum:

Cursuri de calificare profesională pentru ocupații de bază din industria turismului;

Dezvoltarea școlilor de meserii în industria turismului și colaborarea agențiilor de turism și a structurilor hoteliere cu școlile profesionale și centrele universitare, în vederea pregătirii profesionale a absolvenților;

Introducerea unor cursuri de ghidaj pentru “incoming”.

Îmbunătățirea serviciilor turistice – vizează:

Colaborarea turismului timișorean cu cel regional (turismul montan, turismul speologic, turismul de Aventură, etc)

Găsirea unor noi direcții de dezvoltare a turismului prin amenajarea canalului, construirea unor baze nautice pentru amatori, evenimente internaționale, evenimente culturale în locații inedite, produse locale specifice;

Dotarea zonelor periurbane cu structuri de agreement, sau modernizarea celor existente;

Includerea în produsele turistice a instituțiilor culturale (exemplu: Palatul Operei, Filarmonica);

Introducerea unor carduri de elevi, cu reduceri la spectacole, muzee, spații de sportive;

Dezvoltarea infrastructurii turismului de afaceri și reuniuni prin modernizarea sălilor de conferințe cu echipamente performante;

Diversificarea și dezvoltarea formelor de turism la nivelul orașului și a zonei periurbane.

CONCLUZII

Timișoara, “Mică Viena” a României, un centru economic puternic în vestul țării, un centru al multiculturalității, al evenimentelor culturale, un centru al îmbinării stilurilor arhitecturale și un centru de afaceri important, deține un imens potențial turistic, pentru a fi recunoscută ca o destinație de top, în catalogul marilor orașe europene. Asemănat cu Sibiul și cu Viena, Timișoara reușește să atragă un număr important de turiști, însă aceștia nu reprezintă adevaratul potențial turistic al orașului, datorându-se caracterului sporadic al turismului intern, și al lipsei coordonării unei campanii de promovare, între instituțiile publice și cele private (agenții economici din domeniul turismului realizează o promovare individuală, separată de cea a Primăriei Municipiului Timișoara).

Timișoara s-a remarcat prin organizarea unui număr mare de evenimente și festivaluri culturale, cu caracter multicultural, prin organizarea acțiunilor de tip intelectual și științific, prin congrese, conferințe, simpozioane sau evenimente economice (târguri,expoziții), prin încărcătura sa istorică, culturală ( număr impresionant de monumente, clădiri, etc) și arhitecturală.

În urma dezvoltării fenomenului turismului, în Timișoara, s-a dezvoltat foarte bine și infrastructura turistică specifică. Numărul unităților de cazare și alimentație publică a crescut, așa cum am arătat în lucrare și în analiza perioadei 2002-2012, infrastructura de agrement și transport s-a diversificat, iar cea de tratament, cu un potențial imens, prezintă oportunități pentru valorificare, în creștere fiind numărul centrelor SPA și Wellness.

În concluzie, pentru o mai bună dezvoltare a turismului practicat la nivelul regiunii analizate, sunt necesare adoptarea unor serii de măsuri pentru vizibilitatea pe plan național și internațional, pentru creșterea atractivității și a numărului de vizitatori, pentru valorificarea corectă a potențialului turistic, măsuri cuantificate în practicarea unui turism durabil pe termen lung.

Subiectul principal al lucrării de față a fost inventarierea formelor de turism practicate în prezent la nivelul orașului Timișoara și a bazei tehnico-materiale, precum și a soluțiilor de lansare a orașului din punct de vedere turistic, demn de un oraș european, fiind conștientă că nu am epuizat în totalitate subiectul, însă poate fi un început pentru viitoarele cercetări în domeniu.

BIBLIOGRAFIE

Aurel Gheorghilas, (2011), „Geografia Turismului – Metode de analiză în Turism”, Editura Universitară, București;

Ioan Munteanu, Rodica Munteanu,(2002), „Timișoara – Monografie”, Editura Mirton, Timișoara;

Ion Stoia-Udrea, (1941), “Ghidul orașului Timișoara”, Editura Institutul Cultural de Vest, Timișoara;

Mihai Opriș, (2007), “Timișoara. Monografie urbanistică. Descoperiri recente care au impus corectarea istoriei urbanistice a Timisoarei”, Vol I, Editura Brumar, Timișoara;

Nicu Vlad Nicolae, (2010), „Monumente istorice și obiective turistice din Timișoara și Timiș”, Editura Eurostampa, Timișoara, 2010;

Petru Iliesu, (2006), „Turist în Timișoara”, Fundația Timișoara ′89, Editura Planetariu, Timișoara;

Simon Tamara, Cândea Melinda, Bogan Elena, Tătaru Alexandra, (2009), „Turism urban”, Editura Transversal, București;

Theodor N.Trăpcea, (1975), “Timiș – ghid turistic al județului”, Editura

Valentin Capotescu ,( 2008), “Arhitectura Militară Bastionara în România, Vol. I, Cetatea Timisoarei”, Editura Bastion, Timișoara;

*** Direcția Județeană de Statictica Timiș

***Institutului Național de Statistică

***Județele Patriei, (1981), “Timiș. Monografie”, Editura Sport-Turism, București

***2007-2013, Programul Operațional Regional 2007-2013 – Plan integrat de dezvoltare polul de creștere Timișoara, Primăria Municipiul Timișoara

***2007-2013 – Programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria – România, „Routes and adventures without borders în the DKMT Euroregion”

***2007-2013 – Programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria – România, „Vin și Gastronomie”

***2008, Cartierul Cetate – Planul de acțiune pentru dezvoltarea turismului, Primăria Municipiului Timișoara și Societatea Germană pentru Cooperare Tehnică (GTZ)

***2009, Strategia de dezvoltare economico – socială a Județului Timiș și Programul strategic, Consiliul Județean și Agenția de dezvoltare economică Timiș,

***2009, „Plan pentru dezvoltarea turismului în Timișoara”, Primăria Municipiul Timișoara

***2011, Plan strategic pentru protejarea și conservarea biodiversității din Municipiul Timișoara

Resurse web:

http://www.primariatm.ro/index.php

http://www.timisoara-info.ro/

http://www.infoturism.ro/download-pdf/ghid-timisoara.pdf

http://www.gtztm.ro/

http://www.intercultural.ro/turismintercultural/descriere.html

http://www.romturism.ro/detalii.php?din=destinatii&poz=37

http://www.opiniatimisoarei.ro/

Aeroportul Timișoara

https://statistici.insse.ro/shop/

BIBLIOGRAFIE

Aurel Gheorghilas, (2011), „Geografia Turismului – Metode de analiză în Turism”, Editura Universitară, București;

Ioan Munteanu, Rodica Munteanu,(2002), „Timișoara – Monografie”, Editura Mirton, Timișoara;

Ion Stoia-Udrea, (1941), “Ghidul orașului Timișoara”, Editura Institutul Cultural de Vest, Timișoara;

Mihai Opriș, (2007), “Timișoara. Monografie urbanistică. Descoperiri recente care au impus corectarea istoriei urbanistice a Timisoarei”, Vol I, Editura Brumar, Timișoara;

Nicu Vlad Nicolae, (2010), „Monumente istorice și obiective turistice din Timișoara și Timiș”, Editura Eurostampa, Timișoara, 2010;

Petru Iliesu, (2006), „Turist în Timișoara”, Fundația Timișoara ′89, Editura Planetariu, Timișoara;

Simon Tamara, Cândea Melinda, Bogan Elena, Tătaru Alexandra, (2009), „Turism urban”, Editura Transversal, București;

Theodor N.Trăpcea, (1975), “Timiș – ghid turistic al județului”, Editura

Valentin Capotescu ,( 2008), “Arhitectura Militară Bastionara în România, Vol. I, Cetatea Timisoarei”, Editura Bastion, Timișoara;

*** Direcția Județeană de Statictica Timiș

***Institutului Național de Statistică

***Județele Patriei, (1981), “Timiș. Monografie”, Editura Sport-Turism, București

***2007-2013, Programul Operațional Regional 2007-2013 – Plan integrat de dezvoltare polul de creștere Timișoara, Primăria Municipiul Timișoara

***2007-2013 – Programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria – România, „Routes and adventures without borders în the DKMT Euroregion”

***2007-2013 – Programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria – România, „Vin și Gastronomie”

***2008, Cartierul Cetate – Planul de acțiune pentru dezvoltarea turismului, Primăria Municipiului Timișoara și Societatea Germană pentru Cooperare Tehnică (GTZ)

***2009, Strategia de dezvoltare economico – socială a Județului Timiș și Programul strategic, Consiliul Județean și Agenția de dezvoltare economică Timiș,

***2009, „Plan pentru dezvoltarea turismului în Timișoara”, Primăria Municipiul Timișoara

***2011, Plan strategic pentru protejarea și conservarea biodiversității din Municipiul Timișoara

Resurse web:

http://www.primariatm.ro/index.php

http://www.timisoara-info.ro/

http://www.infoturism.ro/download-pdf/ghid-timisoara.pdf

http://www.gtztm.ro/

http://www.intercultural.ro/turismintercultural/descriere.html

http://www.romturism.ro/detalii.php?din=destinatii&poz=37

http://www.opiniatimisoarei.ro/

Aeroportul Timișoara

https://statistici.insse.ro/shop/