Infrastructura Si Dezvoltarea Regionala
LUCRARE DE DISERTAȚIE
INFRASTRUCTURA ȘI DEZVOLTAREA REGIONALĂ
CUPRINS
Introducere
Capitolul 1 – Cadrul teoretic – conceptual
1.1 Aspecte teoretice. Noțiuni si Concepte
Capitolul 2 – Disparități regionale in U.E. și România
2.1 Politica de dezvoltare regională in Uniunea Europeană
2.1.1 Politica U.E privind infrastructura de transport
2.2 Politica de dezvoltare regională în România
2.2.1 Politica de coeziune si România
2.2.2 Proiecte FEDR, FC – exemple pentru domeniul infrastructurii
2.3 Disparităti regionale in dezvoltarea economică. Comparații din perspectiva infrastructurii
Capitolul 3 – Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia
3.1. Infrastructura si dezvoltarea regională in regiunea Sud-Vest
3.2 Studiu de caz – Dezvoltarea regiunii din Sud-Vestul României – Oltenia, prin înființarea unui port turistic la Dunăre, județul Mehedinți
Concluzii
Bibliografie
Anexe
Introducere
În contextul integrării României în Uniunea Europeană, politica națională de dezvoltare regională se racordează din ce în ce mai strâns la politica, obiectivele, principiile și reglementările comunitare în domeniu, pentru a asigura în țara noastră dezvoltarea socio-economică de tip “european” și a reduce disparitățile, atât față de celelalte state membre, cât și disparitățile regionale pe plan intern.
Din această perspectivă, am considerat a fi oportună elaborarea unei lucrări de disertație având ca temă infrastructura si dezvoltarea regională în țara noastră.
Scopul cercețării întreprinse este dublu: de a aduce unele contribuții la clarificarea problematicii complexe a dezvoltării regionale și, mai ales, de a aprofunda pe cale empirică evoluția, starea actuală și posibilitățile de diminuare a disparităților teritoriale (inter și intraregionale), în procesul de dezvoltare economico-socială a României.
Obiectivul de bază al lucrării îl constituie analiza infrastructurii si a dezvoltării regionale a României, în perioada de tranziție la economia de piață și în contextul integrării țării noastre în Uniunea Europeană, precum si infrastructura si dezvoltarea regionala in regiunea Sud Vest Oltenia.
Primul capitol are caracter teoretic și metodologic referitor la dezvoltarea regională.
Cel de-al doilea capitol are în vedere in prima parte politica de dezvoltare regională atât la nivelul Uniunii Europene cât și a României. Dezvoltarea regională devine un proces real dacă se întemeiază pe anumite premise de ordin economic, politic, social-istoric, organizațional, legislativ-instituțional și administrativ, pe strategii și politici prin care se orientează acțiunile de dezvoltare, precum și pe anumite principii stabilite între țările membre ale Uniunii Europene.
A doua parte a celui de-al doilea capitol și-a propus să redea modul în care au evoluat regiunile de dezvoltare ale României, cum s-a schimbat potențialul economic și nivelul de dezvoltare al regiunilor, în ce a constat impactul tranziției și restructurării asupra dezvoltării regionale, cum au evoluat dezechilibrele și disparitățile regionale și macroregionale.
Capitolul al treilea este un studiu de caz despre Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia prin care se trece de la cercetarea întregului la analiza unei părți componente a acestuia care, pe lângă trăsăturile generale, dispune de particularități locale. Ca probleme principale tratate în acest capitol, se pot enumera: profilul economico-social al regiunii, starea demografică și forța de muncă, activitatea economică, infrastructurile, educația și sănătatea, nivelul de trai și dezvoltarea umană etc.
Scopul analizei l-a constituit relevarea disparităților atât față de Regiunea București-Ilfov și celelalte regiuni, cât și față de dezvoltarea medie la nivel național.
După părerea mea nu este rațional faptul că nivelul de trai este mult sub potențialul de care are acest județ, însă numai o infrastructură bună poate să dea un impuls pozitiv unei dezvoltări în acest sens.
CUVINTE CHEIE :
Infrastructură, strategii de dezvoltare regională, disparități regionale, politica de dezvoltare regională
1.1 Aspecte teoretice. Noțiuni si Concepte
Noțiunea de infrastructură este una foarte complexă atât din punct de vedere conceptual cât și din punct de vedere științific. Pentru evidențierea particularităților au fost analizate numeroase cercetări în domeniu, studii de specialitate, lucrări științifice pentru a surprinde elementele definitorii în ceea ce privește formarea și dezvoltarea acesteia. Analiza detaliată a noțiunii devine complicată prin faptul că nu există o opinie unică în ceea ce privește definirea conținutului general și economic al infrastructurii, a funcțiilor și a componentelor acesteia. Astfel analiza se bazează primordial și preponderent pe literatura de specialitate internațională. În general o atenție deosebită a autorilor străini se concentrează asupra percepției conform căreia infrastructura este un subsistem important al economiei, care necesită să fie format și dezvoltat în mod complex și proporțional. În acest sens sarcina științei economice și manageriale ar fi, de a determina funcțiile și locul infrastructurii în dezvoltarea economică și socială, de a stabili componentele și direcțiile de dezvoltare pe elemente și de a le perfecționa în continuare.
În acest context, ne-am propus să contribuim la clarificarea diferitelor aspecte ale acestei noțiuni conturând o evoluție în timp a direcțiilor de cercetare în domeniul infrastructurii, delimitând următoarele etape de dezvoltare: În 1927 a fost folosit pentru prima dată termenul de infrastructură pentru a desemna în mod colectiv drumuri, poduri, căi ferate, și lucrările publice similare care sunt indispensabile pentru funcționarea economiilor industriale. În 1943 se folosește pentru prima dată în circuitul economic termenul ”overhead capital”, însemnând infrastructura. În literatura de specialitate a anilor 1950 – 1959 crește rolul infrastructurii în organizarea proceselor de producție și se stabilesc componentele infrastructurii. Între 1960– 1989 are loc extinderea tratării noțiunii de infrastructură, examinarea infrastructurii ca obiect aparte și independent de cercetare, elaborarea metodelor și tehnicilor de evaluare a nivelului de dezvoltare și utilizare a infrastructurii. In 1990 – 1999 apar noi concepte privind componenta elementară și funcțiile infrastructurii, clasificarea ei. Se studiază procesele de formare și dezvoltare a infrastructurii în cadrul reformării economiei. Cercetările actuale prezintă rolul infrastructurii în: elaborarea politicilor economice,elaborarea strategiilor de dezvoltare regională, organizarea circuitului economic, reducerea sărăciei și a inegalităților teritoriale,creșterea competitivității economice a regiunilor.
Chiar dacă pe percursul timpului în literatura economică s-au format o multitudine de concepte metodologice privind definirea esenței infrastructurii, abordarea este de fiecare dată una limitativă atingând numai câte un aspect al noțiunii de infrastructură. De aceea considerăm că în România în primă instanță trebuie realizată examinarea conceptelor teoretice privind definirea infrastructurii ca sistem integral, compus din mai multe elemente și ramuri, destinate realizării diverselor funcții care asigură reproducția unor relații economice stabile și creează condițiile pentru dezvoltarea economică regională și locală. În consecință în lucrarea de față vom prezenta și analiza infrastructura prin caracterul său complex, cu accent pe caracteristica teritorial – spațială a acesteia.
Infrastructura este de mai multe tipuri:
Infrastructura de transport: transport rutier, rețeaua de căi ferate, coridoare Pan- Europene, transportul aerian, căi navale si rețea de transport Trans Europeană
Echiparea Tehnico-Edilitară: rețea de alimentare cu apă, de canalizare, de distribuție a gazului natural, de încălzire centrală, de electricitate
Infrastructura de invătământ, sanitară si socială
Infrastructura in sprijinirea afacerilor
Infrastructura in domeniul cercetării
Infrastructura culturală
Majoritatea țărilor lumii nu au cunoscut în decursul istoriei lor o dezvoltare economică uniformă din punct de vedere geografic. Anumite părți din teritoriile naționale au înregistrat o anumită întârziere în raport cu dezvoltarea generală, sudul Italiei sau vestul Irlandei fiind numai câteva exemple din Europa. În același timp, există și regiuni care se află în declin economic în raport cu restul țării, declin generat de unele schimbări ale condițiilor economice, cum este, de exemplu, cazul unor regiunii din Marea Britanie. În anumite țări (Germania, Franța) creșterea economică puternică a avut tendința de a se concentra în anumite zone ale țării și a lăsa celelalte zone într-o stare de subdezvoltare relativă. În altele – Norvegia, Suedia, regiunile relativ slab populate sau cu producție concentrată în sectoarele primare nu au putut să mențină dezvoltarea economică sau infrastructura socială la un nivel satisfăcător.
Conceptul de dezvoltare regională, provine din cel de dezvoltare economică, luând în considerare aspectele teritoriale, zonale sau locale ale acestei dezvoltări. După unii autori, dezvoltarea regională se referă la capacitatea regiunilor de a produce (și vinde) bunuri și servicii, și prin urmare capacitatea populației de a câștiga venituri. Disparitățile de dezvoltare regională se referă la diferențele dintre regiuni în capacitatea acestora de a furniza oportunități de a câștiga venituri pentru locuitorii săi. După alți autori, dezvoltarea regională „presupune utilizarea resurselor (în primul rând a celor locale, dar și a celor atrase din mediul național și internațional) pentru creșterea competitivității generale a teritoriului, creșterea gradului de adaptabilitate a componentelor de producție și funcționale la necesitățile de ajustare structurală (pentru satisfacerea nevoilor regionale și naționale) și, în ultimă instanță, din perspectivă macroeconomică, pentru reducerea decalajelor între diferitele componente din structura spațiului economic național” . În literatura de specialitate sunt utilizați mai mulți termeni legați de diferențele de dezvoltare dintre regiuni, cum ar fi: „disparitate regională”, „decalaje de dezvoltare” sau „inegalități regionale”. În linii mari obiectivele politicii regionale pot fi reduse la două. maximizarea creșterii economice la nivel național (eficiență); reducerea disparităților interregionale (echitate).
Regiunea reprezintă o parte dintr-un teritoriu care este delimitată după anumite criterii (economice, administrative, geografice, sociale, culturale, istorice, ecologice) care are o anumită omogenitate și care se particularizează în raport cu spațiul economic național. Din punct de vedere politic, termenul de regiune este utilizat uneori și în context transnațional.Ceea ce trebuie menționat este că există o rară corespondență între limitele regiunilor rezultate pe baza informațiilor statistice și limitele administrative și politice ale acestora. De cele mai multe ori planificatorii sunt în situația de a elabora o strategie de dezvoltare regională care, din cauza acestui aspect, rareori corespunde problemelor regionale. Pe de altă parte, deși definițiile și delimitările care iau în calcul criteriile funcționale economice sunt mult mai precise și mai utile, imposibilitatea adunării de date comparabile și faptul că limitele sunt dinamice, putându-se schimba de-a lungul timpului, constituie impedimente în utilizarea lor în practică.
Teoriile de dezvoltare regională elaborate de-a lungul timpului vin dinspre mai multe discipline: economie, geografie, planificare și administrație publică. Fiecare dintre aceste teorii contribuie la înțelegerea surselor dezvoltării economice inegale la nivel regional, național sau internațional, dar niciuna nu poate explica în întregime cauzele dezvoltării inegale. Fără a avea o abordare exhaustivă, în cele ce urmează vom încerca să sintetizăm principalele teorii de dezvoltare regională dezvoltate de-a lle. Pe de altă parte, deși definițiile și delimitările care iau în calcul criteriile funcționale economice sunt mult mai precise și mai utile, imposibilitatea adunării de date comparabile și faptul că limitele sunt dinamice, putându-se schimba de-a lungul timpului, constituie impedimente în utilizarea lor în practică.
Teoriile de dezvoltare regională elaborate de-a lungul timpului vin dinspre mai multe discipline: economie, geografie, planificare și administrație publică. Fiecare dintre aceste teorii contribuie la înțelegerea surselor dezvoltării economice inegale la nivel regional, național sau internațional, dar niciuna nu poate explica în întregime cauzele dezvoltării inegale. Fără a avea o abordare exhaustivă, în cele ce urmează vom încerca să sintetizăm principalele teorii de dezvoltare regională dezvoltate de-a lungul timpului (tabelul ).
Sursa: Adaptare după Benedek, 2004
2.1 Politica de dezvoltare regională în Uniunea Europeană
Politica de dezvoltare regională este una din politicile cele mai importante și cele mai complexe ale Uniunii Europene, statut ce decurge din faptul că, prin obiectivul său de reducere a disparităților economice și sociale existente între diversele regiuni ale Europei, acționează asupra unor domenii semnificative pentru dezvoltare, precum creșterea economică și sectorul IMM, transporturile, agricultura, dezvoltarea urbană, protecția mediului, ocuparea și formarea profesională, educația, egalitatea de gen.
Direcția Generală (DG) pentru Politică Regională este principalul departament responsabil pentru măsurile de asistență în vederea dezvoltării economice și sociale a regiunilor la nivel european. DG Politica Regională este sprijinită în activitatea sa de alte direcții, acestea fiind DG Agricultură, DG Pescuit, DG Educație și Cultură, DG Mediu și DG pentru Forța de Muncă și Probleme Sociale. În prezent DG pentru Politică Regională gestionează 3 fonduri: FEDR, Fondul de Coeziune și ISPA.
Deși s-a înregistrat un progres substanțial în ceea ce privește infrastructura, se mențin dezechilibre în domeniile: cercetarea și dezvoltarea tehnologică, accesul la formare și informație, oportunități de educare,calitatea mediului. Fondurile Structurale și Fondul de coeziune au ajutat la reducerea disparităților și au creat condiții pentru creștere economică.
Politica de dezvoltare regională are un pronunțat caracter instrumental, iar prin fondurile sale de solidaritate (Fondul de coeziune, Fondurile structurale, Fondul de solidaritate) contribuie la finanțarea altor politici sectoriale – politica agricolă, politica socială, politica de protecție a mediului. Aceasta politica prevede reducerea diferentelor socio economice dintre diversele regiuni ale UE, prin sustinerea eforturilor celor mai slab dezvoltate de a le ajunge din urma pe celelalte si prin coordonarea politicilor duse de statele membre, orice dezechilibru fiind un obstacol major in calea integrari.
UE reprezintă una dintre cele mai prospere arii economice de pe mapamond, insă disparitățile economice dintre cele peste 250 de regiuni sunt izbitoare, disparităti evidente atat la nivel regional, cat si la nivel național. Este important de știut ca cele mai sărace state membre, Grecia, Portugalia si Spania au un PIB/ locuitor de circa 80% din media UE in ansamlu, pe cand Luxemburg o depăseste cu peste 60%. Politica regională europeană trebuie să facă fața noilor provocări. Cea mai importantă dintre acestea este pregptirea pentru primirea de noi membri. De aceea este necesarp asigurarea unui ajutor pre-aderare. Regiunile mai puțin dezvoltate trebuie ajutate să-și modernizeze infrastructura și sa ofere servicii eficiente, care le pot face atractive pentru firmele care doresc să-și stabilească activităti aici.
Fondul de coeziune este un fond special de solidaritate înființat in 1993 cu scopul declarat de a ajuta cele mai puțin prospere tări din cadrul UE. Cele patru inițiative comunitare reprezintă programe speciale care propun soluții comune problemelor care afectează intreaga uniune :Interreg 3 promovează cooperarea transfolieră, transnațională si interregională ;Urban 2 încurajează strategiile inovative care au ca scop regenerarea orașelor ;Leader+ are ca prioritate dezvoltarea activitaților din cadrul comunitatilor rurale; Equal incearcă sa elimine factorii care duc la inegalități si discriminări pe piața forței de muncă.
Fondul de coeziune este destinat statelor membre al căror venit național brut (VNB) pe cap de locuitor este mai mic de 90% din media UE. Acesta vizează reducerea disparităților economice și sociale și promovarea dezvoltării durabile. În prezent, se supune acelorași norme de programare, de gestionare și de monitorizare ca și FEDR și FSE, prin intermediul Regulamentului de stabilire a unor dispoziții comune.
În perioada 2007 – 2013, Fondul de coeziune vizează Bulgaria, Croația, Cipru, Republica Cehă, Estonia, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, România, Slovacia și Slovenia.
Fondul de coeziune pune la dispoziție o sumă totală de 63.4 de miliarde de euro pentru activități din următoarele categorii:
rețele transeuropene de transport, în special proiectele prioritare de interes european, astfel cum au fost identificate de UE. Fondul de coeziune va sprijini proiectele de infrastructură din cadrul Facilității „Conectarea Europei”;
mediu: în acest domeniu, Fondul de coeziune poate sprijini, de asemenea, proiecte legate de energie și de transport, atât timp cât acestea aduc beneficii vizibile mediului înconjurător în ceea ce privește eficiența energetică, utilizarea surselor de energie regenerabilă, dezvoltarea transportului feroviar, susținerea intermodalității, consolidarea transportului public etc.
În general, statele federale precum Austria,Belgia si Germania au un standard de viață mai ridicat decât celelalte state care se află in procesul de descentralizare. Italia si Spania au facut pasul inainte pentru ridicarea nivelului standardului de viață, reducând in mare masură dependența pe care o aveau fața de agricultură si reușind să reducă din rata șomajului. In mod cert, statele unitare clasice(Irlanda si Grecia), precum si cele aflate deja in procesul de transfer al puterii către unitațile administrative regionale, cum ar fi Marea Britanie,Franta si Olanda, au nevoie de schimbări constituționale pentru a se apropia mai mult de o structură regională sau federală. Aceste deziderate sunt valabile si in cazul statelor din Europa Centala si de Est care au inceput alinierea la standardul European consacrat. In cadrul UE, multe arii periferice sunt subdezvoltate din punct de vedere economic si rămase in urmă fața de regiunile mai bine localizate, in termeni de PIB pe cap de locuitor si rata a somajului.
In general Grecia,Sudul Italiei,Corsica,Spania,Portugalia,Irlanda si regiuni din Scotia au fost si sunt in continuare zone considerate dezavantajate. Alte regiuni rămase economic in urma includ landurile est-Germane cu o baza industrială invechită si cu un sector al serviciilor slab dezvoltate. Aceste regiuni aflate in declin economic ca urmare a amplelor restructurări industriale se regasesc in bazinele carbonifere din nord-vestul Europei, de exemplu Scotia Centrala,Nord-estul Angliei, Cumbria de Vest, nord-vestul Angliei, sudul Tării Galilor, regiunile din estul Franței, părti din regiunea valona a Belgiei, Renania de nord, Westfalia in Germnia.Pe lângă diminuarea producției de carbune, au intrat in declin si alte ramuri industriale, cum ar fi :industria siderurgică, construcția de nave ,industria textilă.
În afara regiunilor miniere, areale industriale aflate in declin se mai intâlnesc in regiuni centrate pe aglomeratii urbane,cum ar fi: Barcelona, Torino, Viena sau in Suedia. În părti mari din vestul si sudul Franței, nord-estul Spaniei, centrul Italiei, nordul Germaniei, sud-vestul si nordul Angliei, proporția forței de muncă angajată in agricultura e mai ridicată, venitul rezultat din agricultură fiind relativ scăzut, densitatea populației scazută si un procent mai ridicat al populatiei migrează către alte regiuni. Există însa multe regiuni din aria central-europeană care cunosc o dezvoltare economică alertă si care pot fi usor catalogate ca fiind regiuni prospere. Bazate in mod excesiv pe forța de muncă angajată in sectoarele „HIGHT-TECH„(tehnologi inalte) si servicii, in activități de cercetare si dezvoltare, aceste arii includ landurile invecinate-Hessen, Baden-Wiurttemberg si Bavaria din Germania, regiunile Lombardia si Emilia-Romagna din Italia, împreună cu regiuni ceva mai dispersate cum sunt Hamburg, Bremen, Ostosterreich, Ile de France si regiunea Valona. PIB pe cap de locuitor si rata șomajului sunt indicatori care reflectă in ce masură o regiune cunoaște succesul economic. PIB-ul pe cap de locuitor in cele mai prospere regiuni ale UE, Londra si Hamburg este cu 129%,respectiv 98% deasupra mediei generale a UE, iar cele mai slab dezvoltate regiuni, Ipeiros si Azore au doar 43, respectiv 50% din media UE.
Politica regională europeană este o politica comună bazată pe solidaritatea financiară dintre statele membre. Ea permite transferul a peste 35% din bugetul unional catre regiunile defavorizate. Prin aceasta nu se ajută numai aceste regiuni mai puțin dezvoltate, cât si cele cu contribuție ridicată la bugetul total, prin profitul care se intoarce in regiunile in care se afla firmele care au facut investitii masive in regiunile deficitare la care au oferit facilitați pentru promovarea acestor investitii. Acesta este un bun exemplu de conlucratre intre institutiile UE si statele mambre dupa principiul subsidiarității, efectul benefic fiind creșterea continua a competitivitatii in toata Uniunea. Instrumentele financiare care asigura derularea in bune conditii a acestor mecanisme de solidaritate sunt Fondurile Structurale. Cuantumul acestor fonduri a crescut de la 8 miliarde euro pe an in 1989 la 32 miliarde pe an in 1999. Pe parcursul anilor 2000-2006 rămâne la o suma de aproximativ 28 miliarde pe an. De asemenea există un fond special de asistentă pentru Spania, Grecia, Irlanda si Portugalia, tări in care infrastructura din domeniile transporturilor si protecției mediului este incă neadecvată. Acesta este Fondul de Coeziune, ale cărui resurse generează un suport financiar de 2,5 miliarde european.
2.1.1 Politica U.E privind infrastructura de transport
Transporturile reprezintă un sector vital pentru economia europeană: fără conexiuni bune, Europa nu va crește și nu va prospera. Noua politică a UE privind infrastructura va institui o rețea europeană de transport solidă în toate cele 28 de state membre, pentru a promova creșterea economică și competitivitatea. Această rețea va face legătura între est și vest și va înlocui mozaicul de transporturi actual cu o rețea autentic europeană.
Prin noua politică a UE privind infrastructura, finanțarea UE în domeniul transporturilor se triplează, ajungând la 26 de miliarde EUR pentru perioada 2014-2020. În același timp, finanțarea în domeniul transporturilor este reorientată către o nouă rețea centrală definită cu strictețe. Rețeaua centrală va constitui coloana vertebrală a transporturilor în cadrul pieței unice a Europei. Ea va contribui la înlăturarea blocajelor, la modernizarea, infrastructurii și la eficientizarea operațiunilor transfrontaliere de transport pentru călătorii și întreprinderile din întreaga UE. Implementarea sa va fi accelerată prin crearea a nouă coridoare majore de transport care vor reuni statele membre și părțile interesate, permițând concentrarea unor resurse limitate și obținerea de rezultate.
Noua rețea TEN-T centrală va fi susținută de o rețea globală de rute la nivel regional și național, destinate să alimenteze rețeaua centrală. În 2020, rețeaua TEN-T de la nivelul Uniunii Europene va include 89.500 Km de drumuri și 94.000 Km de cale ferata, incluzând aproximativ 20.000 Km de linii de mare viteza. Rețeaua TEN-T vainclude, de asemenea, un număr de peste 500 porturi maritime si fluviale și 366 de aeroporturi. Finalizarea rețelei TEN-T va avea un impact major în reducerea duratei calatoriei pentrupasageri și bunuri și în același timp va duce la diminuarea poluării. Scopul este ca treptat, până în 2050, cea mai mare parte a cetățenilor și a întreprinderilor din Europa să se afle la cel mult 30 de minute distanță, ca timp de deplasare, de această rețea globală.Se preconizează că, până în 2050, transportul de marfă va crește cu 80%, iar transportul de călători cu peste 50%. Creșterea economică depinde de comerț, iar comerțul depinde de transporturi. Rețeaua centrală va conecta: 94 de porturi europene principale cu legături feroviare și rutiere; 38 de aeroporturi principale cu legături feroviare cu orașe mari; 15 000 de km de linii de cale ferată modernizate pentru circulația de mare viteză; 35 de proiecte transfrontaliere vizând reducerea blocajelor. Rețeaua va constitui seva economică a pieței unice, făcând posibilă o circulație liberă reală a bunurilor și a persoanelor în întreaga UE.
O inovație majoră a noilor orientări TEN-T este introducerea în rețeaua centrală a nouă coridoare de implementare. Fiecare coridor trebuie să includă trei moduri de transport, trei state membre și două secțiuni transfrontaliere. Acestea sunt: Coridorul Marea Baltică – Marea Adriatică, Coridorul Marea Nordului – Marea Baltică, Coridorul Mediteranean, Coridorul Orient/Est-mediteraneean, Coridorul Scandinavo-mediteranean, Coridorul Rin-Alpi, Coridorul Atlantic, Coridorul Marea Nordului – Marea Mediterană, Coridorul Rin-Dunăre. Cele nouă coridoare reprezintă un progres major în domeniul planificării infrastructurii de transport.
2.2 Politica de dezvoltare regională în România
Înaintând pe calea societății democratice cu economie liberă de piață și devenind membră a Uniunii Europene, România se adaptează la normele comunitare în privința dezvoltării regionale, raliindu-se la Cartea Europeană a Autonomiei Locale și Carta Verde pentru Dezvoltare Regională, creând legislația și structurile organizatoric-instituționale necesare acestei dezvoltări. Ca urmare, teritoriul țării, ținând seama de împărțirea administrativ teritorială, a fost structurat în regiuni și subregiuni de dezvoltare. De asemenea, au fost identificate zonele care necesită măsuri speciale de dezvoltare, cum ar fi: zonele tradițional subdezvoltate, zonele în declin industrial, zonele fragile structural, zonele de restructurare industrială cu potențial de creștere, zonele defavorizate ș.a.
În România, a fost creat cadrul legislativ și instituțional al politicii de dezvoltare regională, au fost identificate subregiuniile, regiunile și macroregiunile de dezvoltare și s-au înființat Consiliul Național pentru Dezvoltare Regională și Agenția Națională pentru Dezvoltare Regională, precum și Consiliile și Agențiile pentru Dezvoltare Regională; s-au elaborat politici și strategii de dezvoltare regională ș.a. Politica de dezvoltare regională a României încorporează în mod obligatoriu obiectivele Uniunii Europene în domeniul Coeziunii Economice și Sociale, respectiv: convergența, competitivitatea regională și ocuparea, cooperarea teritorială europeană, realizarea coeziunii sociale și păstrarea identității locale și regionale.
In procesul de constituire a regiunilor de dezvoltare, au fost luate în considerare disparitățile existente între nivelurile lor de dezvoltare, dar și în interiorul regiunilor, între județe, orașe, comune, iar politica regională a avut inițial ca obiectiv principal diminuarea dezechilibrelor regionale existente, stimularea dezvoltării echilibrate, revitalizarea zonelor defavorizate, dar și prevenirea producerii de noi dezechilibre, stimularea cooperării interregionale interne și internaționale carecontribuie la progresul economic și social. Ulterior, pe parcursul implementării programelor de dezvoltare regională și în concordanță cu tendințele politicii regionale europene, România a trecut la realizarea unei politici regionale în care îmbină elemente clasice ale strategiilor regionale (sprijinirea zonelor problemă și acordarea de sprijin financiar) și elemente noi de politică regională impuse de Uniunea Europeană constând în crearea capacității regiunilor de a fi competitive. Astfel, politica regională a României nu se limitează la zonele cele mai sărace ale țării, ci se adresează tuturor regiunilor, urmărindu-se sprijinirea acestora pentru a-și valorifica la maximum potențialul economic de care dispun, în vederea creșterii propriei competitivități.
Asemeni celorlalte state est-europene, România a intrat în procesul de tranziție având un nivel relativ scăzut al disparităților regionale, comparativ cu statele cu tradiție în economia de piață. Aceste disparități au crescut însă rapid și în mod deosebit între Regiunea București–Ilfov (care include capitala țării) și celelalte regiuni. Disparitățile inter-regionale în termeni absoluți sunt relativ mici comparativ cu Uniunea Europeană. În termeni relativi însă, acestea au atins nivele comparabile cu cele din Republica Cehă, Ungaria și Germania. Evolutia disparitatilor pe tari se regaseste in tabelul din Anexa Nr. 1.
Dezvoltarea regională este completată de politici orizontale, menite să asigure un mediu propice pentru dezvoltarea afacerilor și dezvoltarea socială, precum și de măsuri active de ocupare. În urma analizării procesului de planificare a politicii de dezvoltare regională s-a evidențiat faptul că cele mai bune soluții pentru diminuarea disparităților de dezvoltare sunt cele „taylor-made”, care să ia înconsiderare specificul regiunii respective și potențialul de la nivel local. Astfel, cu cât sunt puse în practică mai multe măsuri ajustate nevoilor de dezvoltare locală de la nivelul fiecărei regiuni, rezultatul va fi cu atât mai vizibil iar valoarea adăugată mai mare. Politica regională are un rol important în stimularea potențialului endogen de la nivelul regiunilor pentru valorificarea avantajelor specifice fiecărei zone și pentru pregătirea acestora pentru competițiade pe piețele internaționale.
Situația României în ceea ce priveste disparitățile între regiuni este comparabilă cu cea a majorității statelor membre ale Uniunii Europene, și anume cea mai dezvoltată regiune include capitala, iar cele mai slab dezvoltate regiuni sunt zonele de graniță, acestea fiind concentrate in nord-est, la granița cu Moldova și în sud, de-a lungul Dunării. Subdezvoltarea apare ca fiind corelată în mare măsura cu șomajul și cu preponderența activităților rurale, precum și cu incapacitatea de atragere a investițiilor străine directe.
Structurile actuale de dezvoltare regională sunt: Consiliul pentru Dezvoltare regională, Agenția pentru dezvoltare regională si Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței.
Obiectivele de baza ale politicii de dezvoltare regională sunt urmatoarele:
diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltarii echilibrate si pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare intarziată); preintampinarea producerii de noi dezechilibre;
indeplinirea criteriilor de integrare in structurile Uniunii Europene si de acces la instrumentele financiare de asistența pentru tările membre (fonduri structurale si de coeziune);
corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare; stimularea cooperarii interregionale, interne si internaționale, care contribuie la dezvoltarea economică si care este in conformitate cu prevederile legale si cu acordurile internaționale incheiate de România.
Principiile care stau la baza elaborarii si aplicării politicilor de dezvoltare regională:
Descentralizarea procesului de luare a deciziilor, de la nivelul central/guvernamental, spre cel al comunitatilor regionale;
Parteneriatul intre toți actorii implicați in domeniul dezvoltării regionale;
Planificarea – proces de utilizare a resurselor (prin programe si proiecte) in vederea atingerii unor obiective stabilite;
Cofinanțarea – contribuția financiară a diverșilor actori implicați in realizarea programelor si proiectelor de dezvoltare regională.
Programul Operational Regional 2007-2013 este un program care implementează elemente importante ale Strategiei Nationale de Dezvoltare Regională a PND, contribuind, alături de celelalte Programe Sectoriale, la realizarea obiectivului general al Strategiei National- Regionale, anume diminuarea disparităților între Regiunile României. Programul regional va fi finanțat în perioada 2007- 2013 din Bugetul de Stat si cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regionalã..
2.2.1 Politica de coeziune și România
În perioada 2014-2020, România va gestiona șase programe operaționale în cadrul politicii de coeziune a UE: patru programe finanțate din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și din Fondul de coeziune și două programe finanțate din Fondul social european (FSE), inclusiv Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor.
Pentru perioada 2014-2020, României i-au fost alocate în total aproximativ 23 miliarde € din fondurile politicii de coeziune: 15,06 miliarde € pentru regiunile mai puțin dezvoltate (toate cu excepția Bucureștiului). 441,3 milioane € pentru regiunile mai dezvoltate (București). 6,93 miliarde € din Fondul de coeziune. 453 milioane € pentru cooperare teritorialăeuropeană. 106 milioane € pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor.
Din acestea, Fondul Social European va reprezenta minimum 4,7 miliarde €. Cota reală va fi stabilită în funcție de provocările specifice cu care se va confrunta țara în domeniile care intră în sfera FSE
Priorități de investiții si rezultate pentru România
Prioritățile de investiții aferente perioadei 2014-2020 vor fi stabilite în cadrul unui Acord de parteneriat cu Comisia Europeană. În vederea dezvoltării unei economii moderne și competitive și a consolidării dezvoltării regionale și urbane, România a identificat în cadrul Acordului de parteneriat cu Comisia Europeană 5 provocări la care urmează să se răspundă prin intermediul politicii de coeziune:
● oameni și societate, prin consolidarea ocupării forței de muncă, a incluziunii sociale și a politicilor educaționale, contribuind astfel la atingerea țintelor naționale UE2020 – creșterea ratei de ocupare a forței de muncă până la 70 %, reducerea numărului de persoane expuse riscului de sărăcie cu 580 000 până în anul 2020, reducerea abandonului școlar timpuriu la 11,3 % și sporirea gradului de participare la educația terțiară la 26,7 %;
● infrastructură, în special în domeniul transporturilor, prin îmbunătățirea accesibilității regiunilor mai puțin dezvoltate din România și a interconectării cu piața internațională, prin sporirea sustenabilității mixului din transporturi, creșterea siguranței în trafic, scăderea timpului de călătorie și sporirea durabilității transportului urban;
● competitivitate economică, printr-un mediu de cercetare și dezvoltare (C&D) mai compact și modern, care pune accentul pe necesitățile întreprinderilor și pe sectoarele competitive ale României și transformarea sectoarelor tradiționale prin inovare și expansiune comercială, urmărind creșterea cotei din PIB alocate C&D cu 1,5 % până în anul 2020;
● resurse, prin trecerea la o economie cu emisii reduse de carbon, inclusiv eficiență energetică în sectorul construcțiilor, prin promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea riscurilor, eficientizarea resurselor și protejarea mediului, contribuind la atingerea țintelor naționale UE 2020: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a intensității energetice cu 19 % și creșterea cotei energiei regenerabile la 24 %;
● administrație și guvernare, prin optimizarea mediului instituțional și îmbunătățirea calității serviciilor publice oferite de administrație și justiție.
Alocarea totală din fondurile politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013 a fost de 19,7 miliarde €. România este stat membru al Uniunii Europene din anul 2007. Țara a avut nevoie de timp pentru a se adapta implementării investițiilor din cadrul politicii de coeziune a UE. Cu toate acestea, fondurile alocate din politica de coeziune reprezintă un motor important pentru realizarea reformelor în România, acest rol urmând să devină tot mai important înperioada 2014-2020.
De la începutul perioadei de finanțare 2007-2013, investițiile din politica de coeziune a UE au sprijinit până în prezent în România, printre altele:
● crearea a peste 8 151 locuri de muncă, dintre care 617 locuri de muncă în cercetare;
● acordarea de ajutor direct pentru investiții unui număr de 1 253 de IMM-uri;
● îmbunătățirea infrastructurii de transport de bază și a accesibilității, inclusiv construcția a 124 km de autostradă și reabilitarea a 923 km de drumuri naționale;
● sprijinirea modernizării la standarde europene a 400 de infrastructuri și servicii sociale, de sănătate și de educație;
● asigurarea de instruire, consiliere și alte tipuri de sprijin individual unui număr de peste 850 000 de persoane;
● confinanțarea a 42 de proiecte majore pentru conectarea populației din întreaga țară la serviciile de apă de bază și a12 proiecte destinate îmbunătățirii gestionării deșeurilor în diferite regiuni.
2.2.2 Proiecte FEDR, FC – exemple pentru domeniul infrastructurii
Proiecte FEDR:
● Centrul european de cercetare „Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics”
Obiectivul ELI-NP este acela de a crea un centru european de cercetare la nivel înalt în domeniul laserelor de putere ultraînaltă și al interacțiunii laser-materie. Platforma de cercetare ELI-NP va atrage cercetători, studenți, companii din întreagalume în vederea studierii aplicațiilor "luminii extreme" în folosul societății. De asemenea, platforma ar trebui să asigure Europei un loc pe harta cercetării în domeniul fizicii nucleare pe bază de tehnologii laser avansate. ELI – NP face partedintr-un consorțiu de cercetare care reunește 40 de parteneri din 13 state membre. ELI-NP își are sediul în regiunea București-Ilfov, însă proiectul ELI include încă douăalte platforme de cercetare independente: în Ungaria și în Republica Cehă. Până în 2018, ELI-NP va asigura 262 de locuri de muncă pentru cercetători, printre care 36 de poziții pentru personalul auxiliar. Potrivit planificării, platforma decercetare urmează să devină operațională în 2015.
Cost total (faza 1): 220 milioane € (contribuția din FEDR: 150 milioane €)
● Crearea unui sistem de transport ecologic, modern și durabil în Cluj-Napoca
FEDR a cofinanțat investiția într-o infrastructură modernă și durabilă de transport în Cluj-Napoca, un oraș important dinRomânia. Modernizarea a 25 km de linie de tramvai a dus la creșterea eficienței și siguranței transportului public. Mai mult, o rețea de biciclete în regim de self-service cu 60 km de piste a sporit mobilitatea durabilă în zona metropolitană a orașuluiCluj-Napoca. Cost total: 30 milioane € (contribuția din FEDR: 25 milioane €)
● Nou centru pentru studierea materialelor avansate, suprafețelor și interfețelor
CetRESav este noul centru euro-regional din cadrul Institutului Național de Fizica Materialelor din București. Noile posibilități de cercetare oferite de acest centru vor asigura și alte oportunități de studiere a materialelor și fenomenelor noi, cu aplicații în electronică, biofizică, magnetochimie și biologie. În cadrul acestui centru au fost create două laboratoare
noi, au fost modernizate cinci laboratoare existente și au fost achiziționate echipamentele necesare. Au fost înființate aproximativ 24 de noi locuri de muncă pentru specialiști cu înaltă calificare (fizicieni, chimiști, ingineri).Cost total: 12 milioane € (contribuția din FEDR: 8 milioane €)
Proiecte FC:
● Apă potabilă sigură și evacuarea apei uzate pentru populația din județele Cluj și Sălaj
Proiectul constă în dezvoltarea și modernizarea sistemelor de apă potabila și apă uzată din județele Cluj și Sălaj în partea de nord-vest a României. Acesta include investiții destinate îmbunătățirii tratării și distribuției apei potabile, precum și colectării și tratării apelor uzate pentru 500 000 de locuitori. Prin acest proiect se vor reduce riscurile de sănătate pentru populație și se va spori calitatea mediului.
Cost total: 196 milioane € (contribuția din Fondul de coeziune: 145 milioane €)
2.3 Disparităti regionale in dezvoltarea economică. Comparații din perspectiva infrastructurii
Cele 8 Regiuni de Dezvoltare ale României, stabilite prin Legea nr. 151/1998 a dezvoltării regionale, modificată prin Legea nr. 315/2004, cu respectarea Regulamentului CE Nr. 1059/2003, referitor la stabilirea unui sistem comun de clasificare statistică a unităților teritoriale sunt:
Regiunea 1: Nord-Est include6 județe: Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui
Regiunea 2: Sud-Est include 6 județe: Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea, Vrancea
Regiunea 3: Sud include 7 județe: Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova, Teleorman
Regiunea 4: Sud-Vest include 5 județe: Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Vâlcea
Regiunea 5: Vest include 6 județe: Arad, Caraș Severin, Hunedoara, Timiș
Regiunea 6: Nord-Vest include 6 județe; Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu Mare, Sălaj
Regiunea 7: Centru include 6 județe: Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu
Regiunea 8: București – Ilfov include capitala țării București și Județul Ilfov
Regiunile de Dezvoltare sunt unități teritorial – statistice, alcătuite din 4-7 județe (cu excepția Regiunii București-Ilfov), prin asocierea liberă a Consiliilor Județene. Ele corespund nivelului NUTS II potrivit clasificării EUROSTAT, și reprezintă cadrul de colectare a datelor statistice specifice la nivel teritorial NUTS II.. Regiunile de Dezvoltare sunt unități teritorial – statistice, alcătuite din 4-7 județe (cu excepția Regiunii București-Ilfov), prin asocierea liberă a Consiliilor Județene. Ele corespund nivelului NUTS II potrivit clasificării EUROSTAT, și reprezintă cadrul de colectare a datelor statistice specifice la nivel teritorial NUTS II.
Populația stabilă și structura demografică
Populația stabilă a României la 1 iulie 2010 era de 21.431.298 locuitori, în perioada 2005-2010 aceasta înregistrând o rată anuală constantă de creștere de -0,2%.În ceea ce privește distribuția regională apopulației stabile si a populatiei urbane repartizarea se realizează, la 1 iulie 2010, conform graficului de mai jos:
Sursa: date prelucrate de la INS Tempo
Analiza evoluției populației stabile la nivel regional în perioada 2005-2010, evidențiază o scădere accentuată a populației în regiunile din sud (Sud-Vest, Sud și Sud-Est) și o scăderemoderată în celelalte regiuni, exceptând regiunea București-Ilfov care a înregistrat ocreștere a populației (+2,5%).Din totalul populației stabile a României din anul 2010, ponderea populației stabile din mediul urban a fost de 55,1%,
Gradul de urbanizare a populației la nivel regional variază, în anul 2010, între 41,4% în Sud și 92% în București-Ilfov, patru regiuni înregistrând un grad de urbanizare superior mediei naționale (București-Ilfov, Vest, Centru și Sud-Est), iar patru sub media națională (Nord-Vest, Sud-Vest, Nord-Est și Sud). În intervalul 2005-2010 dinamica ponderii populației urbane la nivel regional a evidențiat o scădere în regiunile Vest, Centru, Sud-Est, Nord-Est și Sud, conform Anexei Nr. 2.
Forța de muncă
Rata de activitate la nivel național a înregistrat în perioada 1990-2010 o scădere constantă de la 87% în anul 1992 la doar 64% în anul 2010, pe fondul realizării procesului de restructurare a activității industriale naționale. La nivel regional, se constată, în perioada 2005-2010, o tendință de separare a regiunilor din estul și sudul țării față de cele din vest și centru. Rata de ocupare a populației la nivel național a înregistrat în decada 2000-2010 o stabilizare în jurul valorii de 40% din populația stabilă, după o scădere de la 50% în 1990.
Dinamica populației ocupate în intervalul 1992-2010, la nivel național, pe activități ale economiei naționale, relevă o scădere a ponderii populației ocupate în industria prelucrătoare (10), agricultură (4) și industria extractivă (2),compensată de o creștere a celei ocupate în comerț (6), construcții,sanătate și asistență socială (2 puncte), în timp ce celelateactivități au înregistrat creșteri cuprinse între 0 și 2%.
Rata șomajului înregistrată, la nivel național, a cunoscut o evolutie de la 11,8% în anul 1999 la 7% în 2010, ca efect al crizei economice mondiale. O analiză relevantă din punct de vedere al evoluției ratei șomajului la nivel regional este cea înregistrată în perioada 2007-2010, întrucât surprinde măsura în care regiunile au fost afectate de manifestarea efectelor crizei economice globale. Astfel, influența crizei economice asupraregiunilor, privite din perspectiva evoluției ratei șomajului, arată că cele mai afectate au fostregiunile Sud, Sud-Est și Nord-Vest, care au înregistrat creșteri constante comparativ cu mediaînregistrată la nivel național.Cel mai puțin afectate au fost regiunile Nord-Est, Vest și Centru. Efectele crizei economice asupra ratei somajului regional precum si Disparitatile intraregionale ale ratei somajului in 2010 se pot vedea in Anexa Nr. 3. Numărul mediu de salariați la nivel național aproape s-a înjumătățit în perioada 1990-2010,scăzând continuu de la 8,2 milioane în 1990 la mai puțin de 4,4 milioane în 2010. Tendinta de scadere se remarca si la nivel regional, singura excepție fiind regiunea București-Ilfov care, din anul 2000, înregistrează o creștere constantă a numărului mediu de salariați.
Economie
Indicatorul utilizat pentru a evalua nivelul de dezvoltare, este PIB-ul pe cap de locuitor la paritatea puterii de cumpărare (PPC), fiind singurul indicator pe baza căruia Comisia Europeană analizează nivelul de dezvoltare al unui stat membru sau regiuni.
PIB-ul mediu pe cap de locuitor pentru UE-27, conform Eurostat, în 2011, a fost de 25 200 euro la PPC și 24 500 euro la PPC in 2010. PIB-ul pe cap de locuitor a fost mai puțin de jumătate din media UE-27, pentru România (49%) și Bulgaria (45%). Vezi Anexa Nr. 4. În clasamentul celor mai sărace 20 de regiuni dintre toate regiunile UE-27 se află 6 regiuni de dezvoltare din România: Nord-Est (locul 3), Sud-Vest (locul 6), Sud-Est (locul 8), Sud Muntenia (locul 10), Nord- Vest (locul 15) și regiunea Centru (locul 19). Regiunea București-Ilfov se încadrează în categoria regiunilor mai dezvoltate, deoarece PIB-ul regional pe locuitor este mai mare de 90% din PIB-ul mediu al UE-27, înregistrând 111% din media UE-27. Din analiza evoluției PIB regional pe locuitor în perioada 2000-2010, rezultă că următoarele trei locuri sunt ocupate, în mod constant, de regiunile: Vest, Centru și Nord- Vest, Regiunea Nord-Est rămâne cea mai săracă regiune la nivel național. Analiza ratei de crestere reala a PIB regional pe locuitor se gaseste in Anexa Nr. 4. Conform situațiilor financiare depuse la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC), în anul 2011, în cele 320 de orase din România au activat peste 478 mii de firme cu peste 3,44 milioane de salariați cu un volum total al cifrei de afaceri de peste 981,3 miliarde lei.
Antreprenoriatul în România
In anul 2011, numărul firmelor la nivelul României este de 452.010. Regiunea București-Ilfov deține 33,93%, iar celelalte regiuni de dezvoltare au pondere ce variază între 6,27% (Sud-Vest) și 13,48% (Centru). Cele mai multe firme mari își dezvoltă afacerile în domeniul industriei prelucrătoare (865, reprezentând 53,76%) ,regiunea Centru avand 151 firme. Următorul sector de activitate este domeniul servicii, cu 441 firme, din care 59,18% îl deține regiunea București-Ilfov.
Dacă analizăm distribuția IMM pe regiuni de dezvoltare, în anul 2011, se detașează ca importanță regiunea București- Ilfov cu 24,03% din IMM naționale, urmată de Regiunile Nord-Vest (13,81%) și Centru (12,01%). La polul opus, se află Regiunea Sud-Vest cu 7,36% din numărul IMM-urilor privite la nivel național.
Pentru a evidenția în mod corect structura economiei pe ramuri de activitate, analiza trebuie realizată în funcție de valoarea adăugată brută (VAB) și nu de PIB, întrucât schimbările de taxe, impozite sau subvenții pot modifica ponderea ramurilor, fără ca activitatea economică să se schimbe propriu-zis. Vezi Anexa Nr. 4 Analiza evidențiază că agricultura românească are cea mai mare pondere în VAB național raportat la statele UE-27. După modelul celorlalte state europene, industria românească rămâne sectorul cel mai important al economiei, fiind depășită cu puțin doar de Cehia ca pondere în VAB (România 26,4%, Cehia 30,3%). La nivel regional, se remarcă scăderi mai accentuate decât media națională pentru industria prelucrătoare în București-Ilfov, Nord-Est și Centru, pentru agricultură în Sud-Est și Vest, precum și creșteri peste medie în comerț și servicii financiare în București-Ilfov și în serviciile publice generale în Nord-Est, Sud-Vest și Sud Muntenia. In anul 2010, în toate regiunile numărul de salariați din agricultură și industrie reprezentau între 1/4 și 1/3 din total salariați.
Astfel, economia regiunilor din sudul țării (Sud-Est, Sud Muntenia, Sud-Vest Oltenia) și a regiunii Nord-Est este influențată de evoluția sectorului agricol, acesta deținând în zonele respective ponderi importante, între 9 și 10%, ceea ce face ca în anii cu condiții vitrege pentru sectorul agriculturii, creșterea produsului intern brut să fie influențată negativ. De asemenea, sunt regiuni cu un potențial turistic important (zona Bucovinei în regiunea Nord-Est, litoralul și Delta Dunării în regiunea Sud-Est, etc.), evoluțiile economice ale acestora fiind influențate și de nivelul de utilizare al acestui potențial. O altă particularitate este reprezentantă de zonele în care industria extractivă avea un rol important (bazinul Văii Jiului din regiunea Sud-Vest Oltenia și zonele miniere din regiunea Vest) și a căror economie a fost afectată ca urmare a amplului proces de restructurare a sectorului minier.
Infrastructura de utilități
Infrastructura de apă (Alimentarea cu apă potabilă)
La nivel național, în anul 2010, ponderea localităților cu rețea de distribuție a apei era de aproape 70%, în creștere constantă de la 55% în anul 2000. Rețeaua de distribuție a apei potabile din mediul urban românesc era în 2010 de peste 27.200 km. La nivel regional, ies în evidență regiunile Sud-Vest și București-Ilfov. Regiunea Sud-Vest a înregistrat cea mai pozitivă evoluție atât în ceea ce privește extinderea rețelei de distribuție a apei, cât și capacitatea instalațiilor și cantitate de apă distribuită. Situatia existenta la nivel regional se vpoate vedea în graficul din Anexa Nr. 5.
Rețeaua de canalizare.
La nivel național, în anul 2010, ponderea localităților cu rețea de canalizare era peste 25%. În anul 2010, lungimea rețelei de canalizare din orașele românești era de circa 19.000 km, ceea ce înseamnă o creștere cu peste 44% a acesteia comparativ cu anul 1990. Pe regiuni de dezvoltare se remarcă o dezvoltare mai puternică a acesteia în intervalul 1990- 2010 în regiunile Sud și Nord-Vest, cu creșteri de peste 65%, în paralel cu o extindere de doar 26% în București-Ilfov. Rețeaua de canalizare publică în profil teritorial la sfârșitul anului 2010 este prezentata in Anexa Nr. 5. Regiunea Sud Vest Oltenia se afla în 2010 pe ultimul loc în România (1.772 km) iar cea mai extinsă fiind în regiunea Centru (3.536 km). Lungimea retelelor de transport si distributie a apei potabile si a retelelor de canalizare a crescut semnificativ în ultimii ani prin punerea în functiune a investitiilor din Programul ISPA si continut sa fie o prioritate în proiectele de investitii finantate prin Fondul de Coeziune.
Energie termică.
La nivel național, în anul 2010, ponderea localităților în care se distribuia energie termică era de doar 3,3%, în scădere constantă de la 8,7% în anul 2000. Pe regiuni de dezvoltare se constată scăderi de peste 75% în regiunile Centru și Nord-Est, ca urmare a întreruperii activității de distribuție a energiei termice în 37 din cele 53 de orașe ale regiunii Centru, respectiv în 24 din cele 38 de orașe din Nord-Est. în 2010 energia termica se distribuia în doar 95 de orașe din totalul de 320 existente. Vezi Anexa Nr. 5.
Rețeaua de alimentare cu gaze naturale
Lungimea totală a rețelei de distribuție a gazelor în orașele României era în anul 2010 de peste 20.000 km, prin care se distribuiau un total de 8,9 miliarde metrii cubi de gaze naturale, înregistrându-se astfel o creștere de aproape 150% a lungimii rețelei față de anul 1990 și de doar 5% a volumului de gaze naturale distribuite, față de anul 2000. Această diferență în evoluția celor doi indicatori se datorează extinderii cu precădere a rețelei de alimentare a gospodăriilor, cu un consum limitat la uzul casnic. Vezi Anexa Nr. 5.
La nivel regional, dacă în cazul extinderii rețelei de distribuție toate regiunile au înregistrat creșteri cuprinse între 60% (București-Ilfov) și 386% (Sud-Est), în cazul volumului de gaze naturale distribuite cinci regiuni au inregistrat scăderi ale volumului, iar celelalte trei creșteri. În acest sens, se remarcă regiunea Sud-Est, care a înregistrat, pe lângă cea mai mare creștere a rețelei și cea mai ridicată creștere a volumului de gaze distribuit, de 177% față de anul 2000.
Infrastructura de educație
In ceea ce priveste invatământul acesta este de 3 tipuri: preșcolar, școlar si universitar. In perioada 2000-2010 se constată un trend descendent al unităților de învățământ la nivelul tuturor regiunilor de dezvoltare, la nivelul țării înregistranduse o scădere de 69% în anul scolar 2010/2011 față de anul scolar 2000/2001.
În ceea ce priveste infrastructura de învățământ din Romania, în anul scolar 2010/2011 funcționau un număr de 7.588 unități de învățământ. Cele mai multe unități de învățământ preuniversitar si de invățământ superior au fost înregistrate în regiunile Nord-Est și Sud Muntenia (1.243, respectiv 1.151 unități), la polul opus fiind regiunile Vest si Bucuresti-Ilfov (682, respectiv 644 unități). Numărul de unități școlare pe niveluri de educatie si regiuni de dezvoltare în anul școlar 2010/2011 se gaseste in Anexa Nr. 6.
Infrastructura de Sănătate
În anul 2010, în cele 320 de orașe din România existau 452 de spitale cu aproape 122 mii paturi, precum și peste 33 mii de medici. Comparativ cu anul 1995 se constată o creștere cu 29% a numărului de spitale și cu 42% a numărului de medici. Vedeti Anexa Nr. 7. In urma implementării din 2010 a strategiei naționale de raționalizare a spitalelor in perioada 2011-2012, numărul de spitale a scăzut cu 8.4% la nivel național fată de 2010, cele mai semnificative scăderi fiind înregistrate în regiunile Vest, Sud și Nord-Est. Pe regiuni de dezvoltare, în anul 2011, regiunea București – Ilfov concentrează peste 18% din numărul total de spitale, fiind urmată de regiunile Nord-Vest și Nord-Est, cel mai mic număr de spitale se întâlnește în regiunile Vest și Sud-Vest.
Infrastructura de Turism
În România sunt clasificate ca monumente istorice un număr de 29544 obiective de patrimoniu.
5021 de obiective sunt localizate în regiunea Centru.
Regiunile Sud și Nord – Vest au peste 4000 obiective de patrimoniu iar in regiunile Vest și Sud-Est sunt localizate sub 10% din numărul total al monumentelor istorice. La nivel național, numărul structurilor de cazare a crescut cu 24% in anul 2010 fata de anul 2005, medie depășită de regiunile Nord-Est, Nord-Vest, Vest și Sud-Vest iar fată de 2010, in 2011 cunoaște o ușoară scădere pe fondul crizei economice. Până în 2010 regiunea Sud-Est deținea cel mai mare număr de structuri de cazare, având o pondere de aproape 27%, scăderea din 2011 a dus la schimbarea ierarhiei, regiunea Centru devenind lider, cu o pondere de 24% din numărul total de structuri de cazare, urmată de regiunea Sud-Est, cu aproape 20%.
În anul 2010, activitatea de turism din mediul urban românesc se desfășura în 3.133 unități de cazare care dispuneau de peste 251 mii locuri de cazare. La nivel de regiuni, se remarcă creșterea cu peste 100% a numărului unităților de cazare în regiunile Vest și Nord-Vest precum și a numărului locurilor de cazare în regiunea București-Ilfov. La polul opus, este regiunea Sud-Vest cu o scădere accentuată a locurilor de cazare. Vezi Anexa Nr. 8.
În ceea ce privește numărul de hoteluri clasificate ca structuri de primire turistice in perioada 2005-2011, acesta a crescut constant cu peste 32%, (1308 unitati). 29% din numarul total al hotelurilor sunt localizate pe litoral, în regiunea Sud-Est, urmată de regiunile Centru (16%) și Nord-Vest (13%).
Infrastructura de servicii sociale
Situația furnizorilor de servicii sociale acreditați în perioada 2005-2010, se prezintă astfel: din totalul de 5.448 de furnizori, doar 1.485 sunt autorități locale. În ceea ce privește repartizarea regională in aceeasi perioada, regiunile Sud și Sud-Vest Oltenia au cel mai mic număr, respectiv regiunile Nord-Est și Centru, cel mai mare număr de furnizori acreditați de servicii sociale. O evaluare detaliată a sistemului serviciilor sociale a fost efectuată în cadrul studiului „Stadiul dezvoltării serviciilor sociale în 2011”, realizat de către Institutul Irecson, urmărindu-se analiza și clasificarea capacității județelor de a crea și menține un mediu care susține furnizareaserviciilor sociale.
Infrastructura de transport
Infrastructura de transport joacă un rol cheie în organizarea și planificarea teritorială generală în toată Europa. În prezent, se constată încă o dezvoltare neuniformă a infrastructurii de transport europene, cu decalaje vizibile între est și vest.
Transport naval
Transportul naval al României cuprinde transportul maritim și transportul pe căile și canalele navigabile. Două elemente esențiale favorizează desfășurarea transporturilor pe apă: cursul Dunării și vecinătatea Mării Negre. România are 30 de porturi interioare și puncte de încărcare amenajate, cu o capacitate totală de 50 milioane tone/an. Din cele 30 de porturi interioare, 29 sunt pe Dunăre, doar portul Timișoara fiind pe Bega. În regiunea Vest sunt concentrate 7 dintre acestea.. În anul 2011 transportul pe căi navigabile interioare a inregistrat 29.396 mii tone. La nivelul aceluiași an, flota fluvială românească era alcătuită din 1.514 nave propulsate și nepropulsate, iar mijloacele de transport maritim numărau 102 nave. În toate regiunile cu acces la coridorul VII, Dunărea, – Vest, Sud-Vest, Sud și Sud-Est- infrastructura porturilor fluviale este degradată, fără capacități intermodale39 (există terminale RoRo la Calafat și Bechet) și cu un număr redus de nave învechite, autopropulsate, barje etc. Transportul de mărfuri pe sectorul românesc al Dunării este concentrat (operațiuni de încărcare-descărcare) în porturile maritimo-fluviale Constanța și Galați, care totalizează peste 20 milioane de tone din totalul de 33 milioane tone transportate în anul 2010. Constanța rămâne principalul port de încărcare-descărcare pentru transportul maritim, dar alte câteva porturi încep să aibă anumite perspective privind transportul de mărfuri (de ex. Corabia, cu o creștere de 173% volum mărfuri tranzitate).
Transport feroviar
În toate cele 8 regiuni, infrastructura de transport pe calea ferată se află într-un proces constant de degradare, cu toate intervențiile PO-T pe magistralele duble electrificate, și ale CFR SA în modernizarea de gări și material rulant. La nivel național, lungimea rețelei feroviare era in 2010, de 10.785 km, in scădere fata de anul 2001. Regiunile de dezvoltare in care exista cel mai mic grad de electrificare al căilor ferate cu ecartament normal sunt Nord-Vest (18 %), Sud-Est (30 %) și Vest (34 %). De asemenea, cele mai multe linii ferate cu o singura cale raportate la totalul liniilor ferate se întâlnesc in regiunea Nord-Vest ( cca 85 %) si Vest ( cca 83%).
Dezvoltarea unei noi axe majore de transport feroviar se va putea face cu ajutorul podului feroviar Calafat Vidin, respectiv modernizarea rutei Craiova-Calafat urmând să asigure o noua magistrală relevantă de transport feroviar. De asemenea, majoritatea rutelor care au rămas cu aceeași operatori (si anume publici), timpul de parcurs pe aceleași rute a crescut in 2011 fata de 2006. Principalele probleme care afectează căile ferate din majoritatea regiunilor sunt legate de uzura fizică avansată pe care o au elementele rulante atât din punct de vedere tehnic, cât și al condițiilor de confort relativ scăzut al vagoanelor de transport persoane. Este necesar să se îmbunătățească cantitativ și calitativ situația drumurilor de acces a căilor ferate spre centrele economice majore și, de asemenea, legătura dintre acestea și coridoarele de transport europene.
Evoluția lungimii căilor feroviare, la nivelul regiunilor de dezvoltare, în perioada 2000 și 2010 se gaseste in Anexa Nr. 9.
Transport aerian
Rețeaua aeriană a României este compusă din căi internaționale și interne care asigură survolul aeronavelor străine și leagă aeroporturile internaționale din străinătate cu cele 11 din România, deschise traficului internațional, făcând concomitent posibil traficul de marfă și călători între cele 15 aeroporturi civile existente în România, structurate astfel:un aeroport internațional de marfă și călători ( Otopeni), zece aeroporturi deschise traficului intern și internațional – Băneasa, Cluj-Napoca, Constanța, Timișoara, Arad, Sibiu; Iași, Bacău, Craiova, Târgu-Mureș; patru aeroporturi deschise traficului intern și ocazional celui internațional – Oradea, Suceava, Tulcea, Satu Mare, Baia Mare. Sud Muntenia este singura regiune fără un aeroport civil dechis curselor de linie sau charter. Regiunea Sud-Vest are un singur aeroport (Craiova), Regiunile Sud-Est și Vest, fiecare cu câte 2 aeroporturi, la Timisoara, Arad, respectiv Constanta si Tulcea. Regiunea Centru are 2 aeroporturi (Sibiu, Targu Mures) iar Nord-Est 3 aeroporturi, ( Bacău, Iași și Suceava). Regiunea Nord-Vest este singura regiune de tip NUTS 2 din țările UE post 2004 care are 4 aeroporturi internaționale: Cluj-Napoca, Oradea, Satu Mare și Baia Mare. Rolul Aeroportului Henri Coandă rămâne covârșitor în transporturile aeriene din România, cu peste 50% din totalul pasagerilor și aproape 90% din transportul de marfă. Dezvoltarea infrastructurii aeroportuare în ultimii 5 ani a avut un trend invers față de calea ferată, respectiv modernizarea și extinderea legăturilor aeriene internaționale precum și creșterea traficului de pasageri.
Transport rutier
Rețeaua de drumuri constituie suportul de baza pentru dezvoltarea economico-socială a unei zone. România, o țară medie a Uniunii Europene, nu beneficiază de autostrăzi, în afară de câteva porțiuni scurte (București – Pitești, București – Cernavodă – Constanța, București – Ploiești, Gilău – Câmpia Turzii, centura Sibiului și alte sectoare terminate parțial), însumând mai puțin de 500 de kilometri.
Rețeaua de drumuri publice s-a dezvoltat în toate regiunile, creșterea fiind de 2,4% (în total 1892 km), dar diferențiat pe regiuni : 555 de km în regiunea Sud Muntenia și doar 40 de km în București-Ilfov (crestere în aceste 2 regiuni, de 4,7%, aproape dublu față de media națională). Procentual, dezvoltarea cea mai redusă s-a produs în Sud-Est (0,85%) și Vest (1,17%). Ponderea drumurilor județene și comunale în total drumuri publice s-a menținut aproape constantă (de la 80,86% la 80,08%), și a crescut în număr de km în 6 regiuni din 8: în București-Ilfov a rămas constantă, iar în Sud-Est a scăzut cu 234 de km, în condițiile în care în aceeași regiune lungimea drumurile naționale au crescut cu 324 de km. În cazul drumurilor naționale situația este foarte diferită de la o regiune la alta în anul 2011, față de 2007. Astfel, în regiunile București-Ilfov ( nemodificat procentul de 100% DN modernizat) și Nord-Est ( creștere de la 80,81 la 80,82 % DN modernizate), situația este staționară, în ușoară creștere în ce privește procentul de drumuri naționale modernizate în Sud-Est, Sud Muntenia și Nord-Vest ( diferențe sub un procent) și în creștere relevantă în Centru(1,82%), Sud-Vest ( 2,01%) și mai ales Vest (3,57%).
3.1. Infrastructura si dezvoltarea regională in regiunea Sud-Vest
Caracteristici demo-geografice
Regiunea Sud-Vest, cu o suprafață de 29.212 km2 cuprinde cinci județe: Dolj, Olt, Vâlcea, Mehedinți și Gorj și coincide, în mare, cu vechea regiune istorică Oltenia. Se învecinează cu Bulgaria, Serbia și cu regiunile Sud Muntenia, Centru și Vest. În 2005,
Regiunea Sud-Vest Oltenia avea, o populație de 2.306.450 locuitori (10,67% din populația totală a țării), Rețeaua de localități este constituită din 40 orașe, dintre care 11 cu rang de municipiu și 408 comune ce cuprind 2066 de sate. Cele mai importante orașe sunt Craiova (300.182 locuitori), Râmnicu-Vâlcea (111.701 locuitori), Drobeta Turnu-Severin (109.444 locuitori), Târgu Jiu (96.318 locuitori) și Slatina (80.282 locuitori)
Relieful regiunii are o distribuție relativ echilibrată, cuprinzând munți, câmpii, dealuri și podișuri. În zona de nord a Olteniei, relieful este muntos și deluros (Carpații și zona sub-carpatică), predominând pădurile și pășunile alpine. Zona de câmpie este specializată, în principal, în cultura de cereale. Rețeaua hidrologică, alcătuită în principal din Fluviul Dunărea, râurile Olt și Jiu, conferă regiunii rolul energetic principal în România (71,57% din totalul producției hidroelectrice).
Forta de munca. Migratia
La nivel județean, cel mai mare grad de ocupare îl are județul Vâlcea (40,2%) și cel mai redus în județul Olt (35,8%).
Regiunea Sud-Vest a înregistrat cea mai crescută rată a șomajului la nivel regional. Regiunea Sud-Vest este una din regiunile care inregistreaza rate ale mortalității peste media națională si totodata scaderi ale populatiei iar in ceea ce priveste rata sporului natural se remarca valorile mai scazute.
Închiderea întreprinderilor și a exploatărilor miniere nerentabile a mărit numărul șomerilor. Lipsa locurilor de munca a determinat migratia populatiei somere spre zonele rurale, unde practica o agricultura ineficienta. Rapotat la numărul de emigranți, regiunea are o valoare sub media națională, datorita plecarii populatiei pentru munca necalificata in strainatate.
Economia
În clasamentul celor mai sărace 20 de regiuni dintre toate regiunile UE-27 se află 6 regiuni de dezvoltare din România, Regiunea Sud-Vest situandu-se pe locul 6. In ceea ce priveste evolutia PIB pe regiuni, cel mai mic aport îl aduce în toți anii analizați regiunea Sud-Vest (cu 8,02% la realizarea PIB) iar in ce priveste evolutia VAB la nivel regional, Sud Vest se afla in cele trei regiuni de dezvoltare care au înregistrat creșteri pe toată perioada analizată.
Principalele subsectoare industriale preponderente in regiune sunt: industria extractiva, industria prelucratoare si industria de energie electrica si termica, gaze si apa. Regiunea Sud-Vest Oltenia prezinta o buna specializare in industria alimentara (Dolj), textila (Dolj si Valcea), metalurgica (Olt), fabricarea celulozei, hartiei si cartonului (Mehedinti), fabricarea substantelor si produselor chimice (Mehedinti si Valcea), automobilistica (Dolj), constructii navale (Mehedinti). Din punct de vedere economic și social, cea mai afectată zonă este zona minieră a Gorjului, unde dependența față de minerit rămâne semnificativă. Regiunea Sud-Vest Oltenia se situează pe ultimul loc atât în ceea ce privește ponderea suprafețelor totale agricole utilizate în exploatații.
Depozitarea deșeurilor municipale se realizează pe 4 depozite in regiunea Sud Vest: Mofteni (Craiova), Tg Jiu, Feteni (Vâlcea), Dr. Turnu Severin, în Regiunea avand 31 de complexe industriale
In ceea ce priveste judetul Olt, acesta este un județ puternic agricol, o mare parte a angajaților din industrie reorientându-se către activități agricole, acesta deținând în zonele respective ponderi importante În cursul anului 2011, la nivelul regiunii supravegherea calității aerului s-a realizat prin intermediul sistemului automat de monitorizare a calității aerului, format din 12 stații automate amplasate în cele 5 județe.
Structura de afaceri a regiunii Sud-Vest este formată din două parcuri industriale operaționale, situate în județul Dolj (Craiova) și în județul Gorj (Sadu) și un parc industrial greenfield, la Corabia, precum și 5 incubatoare de afaceri. Pe ramura de Investitii straine directe in Romania pentru anii 2010 și 2011 regiunea Sud-Vest înregistrează, descreșteri ale acestui indicator, investițiile din regiune fiind mai mult concentrate în câteva afaceri mari (ALRO și ALPROM Slatina, LAFARGE Tg. Jiu, etc.). Aici se manifestă și nesiguranța privind marile privatizări (Electroputere, Daewoo, Combinatul Rm. Vâlcea).
In ceea ce priveste antreprenoriatul în România in anul 2011 numărul firmelor este de 452.010, regiunea Sud-Vest avand o pondere de 6,27%. La nivel regional, analizand pierderile cele mai mici in numarul IMM-urilor, regiunea Oltenia se clasifica pe locul 2, dupa Bucuresti-Ilfov, cu 16, 38% (6495 IMM). In ceea ce priveste distributia IMM-urilor pe regiuni in 2011, regiunea Sud-Vest are doar 7,36% din numărul IMM-urilor privite la nivel național.
Rata de creare a întreprinderilor noi, in regiune are 8,9% din IMM nou create. Analizând regional situația numărului mediu de salariați în IMM-uri, la nivelul anului 2011, cea mai slab reprezentată regiune este regiunea Sud-Vest Oltenia, ce are o contribuție la numărul de salariați din IMM-uri de doar 7%. Cele mai slabe performanțe economice sunt înregistrate de IMM-urile din regiunea Sud-Vest Oltenia care contribuie, la cifra de afaceri cumulată a IMM-urilor din România, cu un procentaj de 5,41%, Dacă analizăm regional situația microîntreprinderilor în total IMM-uri regionale, în anul 2011, regiunea Sud-Vest este una din cele trei regiuni de dezvoltare care au valoarea acestui indicator peste media națională, respectiv 88,42%.
Infrastructura
În prezent, se constată o dezvoltare neuniformă a infrastructurii de transport europene, cu decalaje vizibile între est și vest.
Regiunea Sud-Vest are o infrastructură de transport relativ bine dezvoltată, teritoriul regiunii fiind traversat de trei drumuri europene: E70, E79 și E81 și două din cele trei axe prioritare ale Rețelei de transport Trans-European –TEN-T ( formate din coridoarele Pan-europene) care intersectează România, și anume axa prioritară de transport 7 (format din coridorul IV – Berlin/ Nurenberg-Praga-Budapesta–Constanța–Istambul –Salonic) și axa prioritară de transport 18 – Dunărea ( format din coridorul VII).
Regiunea Sud-Vest dispune de o rețea rutieră de 10.460 km (13,19% din totalul național), din care 2043 km sunt drumuri naționale (13% din total drumuri naționale) și 8.437 km drumuri județene și comunale (12,82% din totalul național).
În cazul drumurilor naționale situația este foarte diferită de la o regiune la alta, în creștere in regiunea Sud Vest cu 2.01%. Județele Gorj și Olt au o infrastructură rutieră relativ bine dezvoltată, județul Olt aflându-se pe primul loc în România în ceea ce privește numărul și ponderea kilometrilor de drumuri județene și comunale modernizate (873 km ceea ce reprezintă 12,88% din totalul drumurilor publice județene modernizate).
Densitatea căilor ferate în regiune este cea mai mică din țară –33,8 km/1000 km², fiind sub media națională (45,2 km/1000 km²), principalul nod feroviar este Craiova având legături cu principalele localități din regiune și din țară. În particular, zona de câmpie – de-a lungul Dunării de la Drobeta Turnu Severin până la Calafat și de la Calafat până la Corabia – cât și regiunea deluroasă dintre Târgu Cărbunești si Ocnele Mari nu beneficiază de rețele de cale ferată. Mai mult, nu există conexiune directă pe calea ferată de la Râmnicu Vâlcea la Pitești si București, traectul început în anii ’80, nefiind finalizat.
Dezvoltarea unei noi axe majore de transport feroviar se va putea face cu ajutorul podului feroviar Calafat Vidin, respectiv modernizarea rutei Craiova-Calafat urmând să asigure o noua magistrală relevantă de transport feroviar. Liniile electrificate au o lungime de 507 km, reprezentând 51,3 % din lungimea căilor ferate ce străbat regiunea (peste media naționala de 37,27 %) și 12,8% din totalul căilor electrificate naționale. Liniile ferate duble reprezintă 248km..
Regiunea Sud-Vest are un singur aeroport, la Craiova, cu un trafic de doar 24.000 de pasageri în 2010, dar cu posibilități de extindere către sud, prin mărirea pistei și o estimată învigorare a traficului de pasageri și marfă prin dezvoltarea capabilităților defensive NATO în zona Deveselu.
În toate regiunile cu acces la coridorul VII, Dunărea, – Vest, Sud-Vest, Sud și Sud-Est- infrastructura porturilor fluviale este degradată, fără capacități intermodale39 (există terminale RoRo la Calafat și Bechet) și cu un număr redus de nave învechite, autopropulsate, barje etc. Drumurile europene asigură legături eficiente cu cele 5 porturi din cadrul regiunii: Drobeta Turnu-Severin, Orșova, Calafat, Bechet și Corabia, acestea fiind, însă, slab dotate, cu transbordare costisitoare și insuficient manageriate.
Utilități publice
La nivel regional, regiunea Sud-Vest iese în evidență. Regiunea Sud-Vest a înregistrat cea mai pozitivă evoluție atât în ceea ce privește extinderea rețelei de distribuție a apei, cât și capacitatea instalațiilor și cantitate de apă distribuită. Astfel, în ceea ce privește lungimea rețelei de canalizare, regiunea Sud Vest Oltenia se afla în 2010 pe ultimul loc în România (1.772 km).
Astfel, dacă extinderea rețelei de distribuție se datorează în principal extinderii acesteia în orașele, Craiova, Râmnicu Vâlcea, Târgu Jiu și Tismana, creșterea capacității se datorează orașelor Brezoi, Craiova și Drăgășani, pentru ca atenuarea scăderii cantităților distribuite să se datoreze creșterilor înregistrate în Craiova și unele orașe mici, printre care Berbești, Dăbuleni, Ocnele Mari sau Țicleni.
Pentru perioada 2003-2013 a fost elaborat Planul Regional de Gestionare a Deseurilor (PRGD). Cele mai mari cantitati de deseuri industriale sunt generate de judetele Valcea si Mehedinti. O categorie speciala o reprezinta poluarile accidentale, provenind din industria, metalurgie si procese termice. Cantitati considerabile sunt raportate a fi produse in judetele Dolj, Olt si Valcea. In Oltenia se afla cea mai mare halda de steril rezultat din activitatile de la Uzinele Sodice Govora, in suprafata de 168 ha, precum si cel mai mare batal de rezidii organice periculoase, provenite de la Oltchim S.A. Rm. Valcea in suprafata de 16 ha.
Educație
Numarul muzeelor, respectiv 38, rămane neschimbat in perioada 2005-2010, numai numărul vizitatorilor se micșorează cu -59% ajungând la 643,334 in anul 2010. Calitatea educației și a reformei educaționale sunt afectate de infrastructura insuficientă și dotarea slabă a celei existente, de motivația personalului (salarii foarte mici) și de situația materială precare a populației. In ceea ce priveste invatamantul, in regiunea sud vest, la nivel de 2010 in invățământul preșcolar erau 96 de gradinite, in invatamantul scolar avem un numar de 238 de unitati de invatament iar in invatamentul universitar avem 4 universitati. Informații suplimentare se găsesc in tabelele din Anexa Nr. 6.
Sănătate
Calitatea slabă a infrastructurii spitalicești, dotarea slabă, lipsa personalului specializat precum și nivelul scăzut de salarizare sunt probleme cu care se confruntă sistemul sanitar regional.
În cea ce priveste dezvoltarea sănătății in perioada 2005-2010, atât numărul spitalelor cât și numărul medicilor a fost in creștere cu 23%, respectiv 37 de spitale si 33%, respectiv 3,884 la nivel de 2010. Numărul spitalelor in regiune a fost de doar 2%. Cel mai mic număr de spitale se întâlnește în regiunile Vest și Sud-Vest, fiecare, sub 9% din numărul total de spitale. Cea mai redusă pondere a numărului de medici este caracteristică regiunii Sud-Vest, unde, deși există un centru universitar, de 8%, explicabil prin faptul că în majoritatea orașelor monoindustriale spitalele au fost desființate, 16 din cele 40 orașe ale regiunii nefiind deservite de unități spitalicești. Vezi Anexa Nr. 7.
Servicii sociale
Infrastructura socială a regiunii este slab dezvoltată. Trei județe – Mehedinți, Olt și Valcea – nu dispun de centre rezidențiale de îngrijire. În ceea ce privește repartizarea regională a serviciilor sociale, regiunile Sud și Sud-Vest Oltenia sunt semnificativ rămase în urmă, având cel mai mic număr de furnizori de servicii sociale acreditați în perioada 2005-2010. O analiză a numărului de cantine de ajutor social, în perioada 2000-2010, relevă faptul că regiunile Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia și București –Ilfov au cea mai slabă dezvoltare,
Analiza pe regiuni arata că Sud-Vest Oltenia se afla printre regiunile cu cele mai mari rate ale persoanelor aflate în risc de sărăcie și excluziune socială , si printre regiunile cu cele mai mari rate ale persoanelor afectate de lipsuri materiale grave. In ceea ce priveste distribuția teritorială a populației sărace, în anul 2010 Sud-Vest Oltenia are o Pondere in total populatie saraca de 12,0%. În ultimii 3 ani în regiunea Sud-Vest Oltenia incidența sărăciei s-a diminuat, în mod constant, cu 1-2% anual. Regiunea Sud-Vest Oltenia concentrează în 4 din cele 5 județe ale sale, comunele sărace, respectiv în Dolj, Olt, Vâlcea și Mehedinți. Județul Gorj, deși nu are multe comune sărace, are, în schimb, multe orașe sărace.
Turism
Potențialul turistic al Olteniei este bogat, relieful si resursele naturale constituind premise favorabile practicării diferitelor forme de turism: balneoclimateric, rural, „aventura montana” (alpinism, speologie). Regiunea se află pe locul 2 in Romania, dupa Moldova, din punctul de vedere al numărului de mănăstiri si lăcașe de cult. In ceea ce privește obiective de patrimoniu in regiunea Oltenia sunt 3317 monumente istorice la nivelul anului 2010, adică o pondere de 11.23 % din totalul acestora. Deși județul Vâlcea ocupa locul 3 pe tară din punctul de vedere al capacitătii de cazare functionale si locul 2 pe tară din punctul de vedere al numărului de innoptări, iar județele din nordul Olteniei dispun de un mediu natural incă neatins format din munți, dealuri si zone rurale – sectorul turistic inregistrează o discrepanță intre potențialul sau si nivelul de exploatare.
Astfel, față de anul 2005, numărul de structuri de cazare a crescut în anul 2010 cu aproape 24% la nivel național, această medie fiind depășită de regiuni precum Sud-Vest. La nivel de regiuni, se remarcă situația regiunii Sud-Vest cu o scădere accentuată a locurilor de cazare, în special din cauza reducerii cu 5.000 a numărului de locuri de cazare din stațiunile Călimănești, Băile Govora și Băile Olănești, dar și cu cea mai redusă creștere, cu doar 6%, a numărului unităților de cazare.
Analizand Ponderea hotelurilor în totalul structurilor de cazare la nivelul regiunii observam ca s-a inregistrat o scadere de 2%.
Zone problemă
Declinul industrial masiv al regiunii au condus la transformarea acesteia într-o zonă dezavantajată, motiv pentru care întreaga regiune poate fi considerată “zone problemă”.
Cea mai afectată zonă din punct de vedere economic este zona minieră a bazinulul carbonifer Gorj-Motru, în cadrul căreia gradul de dependență față de activitatea minieră este foarte mare. Cele mai relevanta centre mono-industrial cu o evoluție negativă sunt Balș, Caracal, Tg. Cărbunești, Motru, Strehaia. Există alte zone aflate în dificultate datorită gradului ridicat de inaccesibilitate, cum este platoul Mehedinți. Importante zone turistice, cum este cazul stațiunilor de tratament ca Băile Govora, Călimănești, Olănești cât și al celor balneo-climaterice, au cunoscut un declin în ultimii ani deși dispun de un potențial de dezvoltare remarcabil, o importantă experiență acumulată în acest domeniu și tradiții care pot fi valorificate. Porturile de pe Dunăre se află în declin economic, motiv pentru care nu favorizează legăturile economice cu țările vecine.
Potențial de dezvoltare
Construirea celor două axe prioritare de transport (formate din coridorul rutier IV și coridorul VII – fluviul Dunărea), care vor traversa regiunea va mări gradul de accesibilitate al regiunii și va impulsiona atragerea de investiții, contribuind și la o mai bună mobilitate a forței de muncă.
În scopul atragerii investiției străine, România a înființat de-a lungul Dunării, zone libere cu facilități fiscale, dar nici una din acestea nu se află în Oltenia. După construcția podului Calafat-Vidin peste Dunăre, se așteaptă ca orașul Calafat va îndeplini condițiile pentru a deveni Zona Libera: un punct cheie în traficul internațional rutier, feroviar și fluvial.
Dezvoltarea facilităților și capacităților de cercetare în cadrul centrelor universitare și utilizarea rezultatelor cercetării de către sectorul întreprinderilor mici și mijlocii pot crea condiții pentru dezvoltarea mediului de afaceri.
Regiunea are o suprafață agricolă totală (de foarte bună calitate) de peste 1,8 milioane, reprezentând 12,3% din terenul agricol din România și, de asemenea, beneficiază de importante resurse hidroenergetice (Dunărea, Oltul, Jiul) și termoelectrice (bazinul carbonifer Jiu-Motru), Oltenia fiind cel mai important producător de energie – aproximativ ¾ din totalul pe țară. Agricultura reprezintă o resursă importantă pentru Regiunea Oltenia, cu peste 1 mil ha utilizate pentru cultura cerealelor , a plantelor oleaginoase, legume, și fructe, cartofi, sfeclă de zahăr, producția vinului de bună calitate.Regiunea beneficiază de un potențial turistic diversificat, incluzând turismul montan și cel speologic, balnear, ecoturismul, parcuri naturale, turismul religios.
Datorită poziției sale, a reliefului variat, a monumentelor vechi și a tradițiilor culturale, potențialul turistic al Olteniei este foarte diversificat, fiind concentrat în 3 zone: Clisura Dunării – Porțile de Fier, Subcarpații Gorjului și Vâlcii, cu însemnate monumente naturale (peșteri, chei, canioane, rezervații) și arhitectonice (mânăstirile Vodița, Cozia, Turnu, Arnota, Lainici, Dintr-un Lemn, Cornetu, Govora, Tismana, Horezu, Polovragi), izvoare termale și terapeutice (Olănești, Călimănești, Căciulata), saline terapeutice (Băile Govora, Ocnele Mari), cât și Valea Oltului la nord de Râmnicu Vâlcea. O șansă deosebită pentru dezvoltarea turismului montan oferă Valea Lotrului, unde stațiunea Voineasa ar putea oferi condiții foarte bune pentru sporturi de iarnă, vânătoare, pescuit, alpinism și drumeție, și stațiunea Rânca pentru schi. De asemenea, spațiul rural oferă o ospitalitate veritabilă bazată pe un mediu nepoluat, calitatea vinului, gastronomia și vestitele tradiții folclorice ale Olteniei
Studiul de caz asupra Regiunii de Dezvoltare Sud-vest Oltenia a avut în vedere profilul economico-social și demografic al acesteia, participarea populației la forța de muncă și structurile acesteia, evoluția numărului de salariați și a fenomenului șomajului, activitatea economică și evoluția acesteia, infrastructura de transport, urbană, a învățământului și sănătății, elementele esențiale ale nivelului de trai și dezvoltării umane (veniturile și cheltuielile populației, fondul de locuințe, indicele agregat al dezvoltării umane și competențele acestuia, durata medie a vieții ș.a.). Scopul analizei l-a constituit relevarea disparităților atât față de Regiunea București-Ilfov și celelalte regiuni, cât și față de dezvoltarea medie la nivel național.
In ceea ce privește “Analiza SWOT a regiunii Sud-Vest”, aceasta se regasește in Anexa nr. 10.
3.2 Studiu de caz – Dezvoltarea regiunii din Sud-Vestul Romaniei – Oltenia, prin inființarea unui port turistic la Dunăre, județul Mehedinți
Scurtă descriere a firmei, viziune, misiune, obiective
Proiectul este finantat prin Programul Operational Regional 2007-2013 in procent nerambursabil de 70% din valoarea investitiei. Valoarea investitiei este de aproximativ 15.970.000 euro fara TVA. Societatea care este beneficiara investitiei se numeste SC Interagro Turism SRL.
A fost semnat contractul de finantare cu Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului prin ADR Sud Oltenia si momentan se afla in faza de achizitii publice lucrari (fiind investie foarte mare se incadreaza pe achizitii publice conform OUG 34/2006, cu publicare in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene). De implementare s-a ocupat firma de consultantă impreună cu responsabilii firmei beneficiare.
Viziunea firmei este de a oferi calitate în toate domeniile în care activează și răspunderea cu promptitudine la nevoile clienților.
Misiunea S.C. Interagro Turism SRL
Firma înțelege sa fructifice toate oportunitățile ce se ivesc pentru satisfacerea, în cât mai mare măsură, a clienților ei, pentru îmbunătățirea situației economice și a climatului de afaceri pe piețele care le servește. In acest sens, societatea va întreprinde acțiuni adecvate pentru a se achita la un nivel superior de responsabilitățile sale socio-economice, astfel încât să servească cât mai bine interesele clienților, salariaților și acționarilor. Managementul firmei își face o datorie primordială din menținerea și motivarea adecvată a salariaților atașați obiectivelor acesteia, talentați, creativi prin acordarea de salarii și stimulente atractive si prin consolidarea unui climat de munca foarte bun. Totodată, managementul firmei stabilește si menține standarde morale ridicate și militează pentru asigurarea transparenței depline in activitatea pe care o desfășoară și în comunicarea cu toți deținătorii de interese în aceasta activitate.
Firma este preocupată de imaginea publică, pe care încearcă să o îmbunătățească continuu atât direct prin produsele si serviciile oferite, cat și indirect prin publicitate si participare la târguri si expoziții.
Considerăm că principalele avantaje competitive ale firmei sunt calitatea produselor și serviciilor, calificarea personalului și prețurile oferite. Urmarea cu consecvență a strategiei stabilite pentru realizarea obiectivelor corespunzătoare acestei misiuni, constituie axa centrala a activității firmei pentru care managementul firmei va acționa eficace, în vederea satisfacerii cererii consumatorilor.
Dezvoltarea serviciilor turistice si de agrement oferite de firmă, se bazează pe principiile :
Să tratăm fiecare client ca și cum ar fi prioritatea noastră numărul 1. Relațiile noastre cu clienții vor fi profesionale, și totuși prietenoase și vor reflecta standardele etice la cel mai înalt nivel.
Să continuăm să asigurăm dezvoltarea firmei noastre într-o manieră controlată și profitabilă.
Să creăm o imagine pe piață prin care clienții să știe că obiectivele lor vor fi îndeplinite. Ei vor găsi prețurile practicate de noi ca fiind cinstite și competitive, iar angajații noștri îi vor ajuta să ia mai ușor decizia de cumpărare.
Obiectivele urmărite
Pentru a stimula o dezvoltare echilibrată a regiunii, S.C. Interagro Turism SRL și-a propus:
Înființarea unui port turistic cu infrastructură de agrement specifică în localitatea Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinti, situat pe malul stang Dunarii;
Port turistic;Lac de agrement;Lac de pescuit;Piscine exterioare; Terenuri de sport;Patinoar; 4 puncte de acostare nave croaziera
Complex multifunctional:Sala bowling;Sala biliard;Sauna;Piscina interioara;Restaurant;
Crearea unei oferte noi și inovatoare pe piața națională de servicii turistice și de agrement;
Creșterea calității infrastructurii sociale atat in localitatea Drobeta Turnu Severin, judetul Mehedinti cat si in regiune;
Creșterea contribuției turismului la dezvoltarea regiunii Sud-Vest Oltenia prin valorificarea optima a resurselor naturale existente in zona;
Atragerea turistilor in zona intr-un procent de peste 70% fata de cei existenti; Prin dezvoltarea turismului, și îmbunătățirea gradului de atractivitate a zonei se vor crea noi locuri de muncă;
Folosirea avantajelor oferite de potențialul turistic al zonei;
Îmbunătățirea avantajelor competitive în sectorul turistic cu valoare adăugată mare și conținut calitativ și cognitiv ridicat, atât pe piețe interne cât și pe piețe externe, sau cele în formare;
Turismul este ramura unde se creează oportunități de creștere a ocupării forței de muncă feminine;
Valorificarea atracțiilor turistice contribuind la creșterea economică a localitatii Drobeta Turnu Severin. Activitatea turistică creează dezvoltarea indirecta a altor activități: producția de bunuri și servicii, comerț, construcții, transporturi, industria alimentară, confecții și încălțăminte, industria mică și de artizanat.
Valorificarea atracțiilor turistice prin mărirea calității infrastructurii zonelor turistice, a serviciilor, în general, și a serviciilor de agrement, în special.
Îmbunătățirea infrastructurii zonei turistice in localitatea Drobeta Turnu Severin, a serviciilor de agrement și promovare susținută pe plan intern și internațional va determina creșterea calitativă, la standarde europene, a ansamblului condițiilor de practicare a turismului, cu impact direct asupra creșterii cererii de turism pentru regiunea Sud-Vest, ca destinație turistică europeană. Este bine cunoscut faptul că Dunărea are un potențial turistic și economic imens care, din păcate, in Romania este exploatat doar intr-o foarte mica măsura. Amenajarea porturilor turistice va încuraja turismul in zona Dunării și, implicit, va genera interesul crescut al turiștilor străini.
Croazierele turistice pe Dunăre sunt la mare căutare de turiștii străini, în prezent navele de croazieră circula între Germania și România având escale in Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad si, opțional, in București. De obicei, destinația finală a croazierei este Delta Dunării, de unde turiștii au ocazia să plece în excursii și pe litoralul romanesc.
Astfel, prin implementarea acestui obiect de investitii se va contribui la dezvoltarea turismului la nivel național introducând pentru turiștii străini ce vin cu vapoarele de croazieră, un punct de escală foarte atractiv din punct de vedere al infrastructurii portuare și de agrement oferite.
Previzionarea vânzărilor, în baza analizei pieței.
Un atribut al managementului economic în conditiile revolutiei tehnico-stiintifice este de a coordona activitatea de cercetare tehnico-stiintifica si de a promova în practica social -economica cele mai noi cuceriri ale stiintei moderne. În acest context, în cadrul activitatii de cercetare stiintifica s-a autonomizat previzionarea economica, fapt care a condus la crearea stiintei previziunii.
Strategiile promotionale trebuie sa faca fata la doua tendinte contradictorii:
pe de o parte, cresterea competitiei pe piatã impune cresterea cheltuielilor cu mix-ul promotional.
iar pe de alta parte se cauta scaderea costurilor si crestere a profiturilor.
Cu alte cuvinte, S.C Interagro Turism SRL acorda importanta promovarii, însã se cautã forme de promovare cu eficienta economicã maximã foarte vizibilã.
Analiza vânzãrilor poate furniza informații despre: cantitătile vândute, cifrele de afaceri, realizãrile pe segmente de consumatori, pe produse, pe puncte de vânzare.
Clienții sunt cei care determina succesul unei afaceri, iar aceștia sunt «atrași» in urma derularii unei activități de vânzări. Cea mai importantă componentă a activității de vânzare a serviciilor turistice oferite de S.C Interagro Turism SRL este forța de vânzare, pentru ca aceasta vinde efectiv produsul/serviciul si reprezintă adevăratul „liant” dintre firma si client. Nevoia de eficientizare a procesului de vânzare este declanșată de acțiunea unor factori precum: concurența, clienții si extinderea activității.
Analiza financiară
În anii de exploatare a investiției, veniturile se realizează din vânzarea serviciilor oferite in cadrul portului turistic atat turiștilor români cat și străini. Condițiile de odihnă, divertisment și petrecere a timpului liber oferite turiștilor contribuie la realizarea unui grad de ocupare foarte bun, astfel, în primul an de exploatare al portului turistic, gradul de ocupare estimat in medie pe toate serviciile oferite este de 60%, urmând ca de la an la an acesta să crească ca urmare a preocupărilor și eforturilor depuse pentru oferirea unor servicii de calitate superioară, precum și prestigiului și notorietății acestui port turistic pe piața locala, națională și chiar internațională.
În aceste condiții și cu precizarea că prețurile de vânzare a serviciilor oferite in cadrul portului turistic au fost cele practicate pe piața turistică locală și națională, veniturile prognozate a fi obținute din activitatea de exploatare vor fi:
În privința cheltuielilor se menționează că previzionarea acestora a pornit de la consumurile necesare pentru desfășurarea normală a activității. Așadar cheltuielile considerate la estimare pentru anii de exploatare sunt:
Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile:
Au fost incluse în această categorie cheltuielile efectuate pentru diversele materiale consumabile utilizate pentru curățenie și igiena, pentru diverse activități necesare pentru asigurarea confortului turiștilor și crearea unei ambianțe cât mai plăcute (necesarul de hartie pentru imprimante, rechizite de birou, produse de curățenie și întreținere: săpun, detergenți, șervețele).
Cheltuieli cu energia si combustibilii
Au fost incluse cheltuielile referitoare la consumul de energie electrică si combustibili pentru activitatea turistică desfasurata in cadrul portului pornind de la gradul de ocupare al acestuia și de la costul pe unitatea consumată.
Astfel, in cadrul costurilor cu energia electrica au fost incluse cheltuielile aferente complexului multifunctional, terenurilor sportive, patinoarului, lacul de pescuit si agrement, debarcader precum si iluminatul exterior.
Cheltuielile cu combustibilii – reprezinta cheltuielile cu aferente sistemului de incalzire a complexului multifunctional si cheltuielile pentru ambarcatiunile cu motor folosite la centru Salvamar din cadrul lacurilor de agrement si pescuit.
Cheltuielile cu personalul angajat :
S-au inclus în această categorie remunerațiile datorate personalului angajat precum și cheltuielile cu asigurarea și protecția socială aferente.
Alte cheltuieli de exploatare:
cheltuielile de marketing, efectuate pentru promovarea regiunii, pensiunii și
serviciilor acesteia. Cheltuieli cu promoțiile gratuite, cu revistele, ziarele, televiziunile și radio-urile locale și promovarea în acestea, broșurile și pliantele dăruite turiștilor, precum și cele necesare creării și întreținerii unui site web în scopul promovării la nivel național, aceasta fiind o cale mult mai eficientă și mai mult uzitată în ultimii ani, de către turiștii străini și români.
cheltuielile cu asigurarea noii investiții ( echipamente și utilaje, clădire). Tot in
aceasta secțiune vor fi cuprinse si cheltuielile cu impozitele si taxele locale.
Cheltuielile cu amortizările au fost calculate cheltuielile înregistrate cu
amortizarea activelor fixe varianta cu proiect.
Proiecția contului de profit și pierdere;
Proiectia contului de profit si pierdere reflecta faptul ca societatea isi desfasoara activitatea fara sa aiba pierdere si reflecta profitul obtinut pe perioada exploatarii.
Astfel, proiecția contului de profit și pierdere are drept rol evidențierea viabilității economice a investiției propuse de către S.C. Interagro Turism Srl.
Concluzii
România a intrat în procesul de tranziție cu un nivel relativ scăzut al disparităților regionale. Criza de sistem și apoi relansarea creșterii economice au accentuat aceste disparități, cu deosebire între Regiunea București-Ilfov (care cuprinde și capitala țării) și celelalte regiuni de dezvoltare, între Estul și Vestul țării,. De asemenea, s-au acumulat importante disparități interregionale, astfel că în interiorul fiecărei regiuni coexistă zone subdezvoltate și zone relativ dezvoltate, care dovedesc existența unei structuri mozaicate a economiei românești.
Urmare a apariției și dinamicii acestor procese, puse în evidentã de analizele economice si sociale, a fost stabilit ca obiectiv global al REGIO sprijinirea regiunilor rămase în urmã din punct de vedere al dezvoltării, iar în cadrul regiunilor întrucâtva mai prospere, a zonelor mai slab dezvoltate, prin valorificarea resurselor lor specifice, insuficient exploatate pânã în prezent, în vederea accelerãrii cresterii economice a acestor areale.
Principala cale identificatã pentru atingerea acestui obiectiv o constituie alocarea diferentiatã pe Regiuni a fondurilor, în funcție de gradul general de dezvoltare al Regiunilor si anume, invers proportional cu mărimea PIB / locuitor, astfel încât Regiunile mai putin dezvoltate sã beneficieze, proportional, de o alocare financiarã mai mare. Aceste fonduri vor fi utilizate pentru finantarea unor proiecte cu impact major asupra dezvoltãrii regionale si locale: reabilitarea si modernizarea infrastructurii de transport, educationale si de sãnãtate, îmbunãtãtirea mediului de afaceri prin dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor (parcuri industriale, tehnologice, logistice, de afaceri etc) si sprijinirea initiativelor întreprinzãtorilor particulari, valorificarea potentialului turistic si cultural prin sprijinirea dezvoltãrii infrastructurii turistice si a initiativelor antreprenoriale în acest domeniu, sprijinirea dezvoltãrii centrelor urbane cu potential de crestere economicã, pentru a le crea conditii sã actioneze ca motoare ale dezvoltãrii regionale si locale.
Analizând disparitățile din România putem spune că problemele cheie ale disparităților intra și inter-
regionale sunt: dezvoltarea neechilibrată între vestul și estul țării, dezvoltarea economică a urmat o direcție vest-est, proximitatea piețelor vestice acționând ca factor de creștere, subdezvoltarea cronică este concentrată în NE la granița cu Moldova și în sud de-a lungul Dunării, disparitățile intraregionale reflectă structura mozaicală a dezvoltării economice, impactul negativ puternic al restructurării industriale în orașele monoindustriale, declinul orașelor mici și mijlocii, creșterea disproporționată a importanței Municipiului București în cadrul Regiunii București-Ilfovcomparativ cu situația generală a dezvoltării celorlalte regiuni.
În concluzie, putem caracteriza dezvoltarea regională ca un proces în continuă evoluție care își propune să reducă diferențele de dezvoltare socio-economică de la nivelul unui anumit teritoriu, în paralel cu stimularea potențialului său de dezvoltare.
Bibliografie
Antonescu, D., (2003), Dezvoltarea Regională în România – concept, mecanisme, instituții, Editura Oscar Print, București.
Bachtler John, Yuill Douglas, (2001, August), Policies and strategies for regional development: a shift in paradigm?, Regional and Industrial Policy Research Paper, Nr. 46
Benedek Jozsef, Kurko Ibolya, (2010), Evoluția și caracteristicile disparităților teritoriale din România, în Politicile regionale în România, Editura Polirom, Vol. coordonat de Bakk Miklos și Benedek Jozsef
Buhr, Walter., (2003), What is Infrastructure?, Volkswirtschaftliche Diskussionsbeiträge, Discussion Paper, 107-03, Department of Economics, School of Economic Disciplines, University of Siegen, disponibil la http://ideas.repec.org/p/sie/siegen/107-03.html,
Constantin Luminița Daniela, (2004), a. Elemente fundamentale de economie regională, Editura ASE, București
Constantin Luminița Daniela, (2004), b. Strategia și politica regională în România, Administrație și management Public, Nr. 2
Constantin, Luminita Daniela, (2006), “Challenges to Romania’s regional policy in the perspective of accession to the European Union”, European Regional Studies Association Conference, Leuven.
Dawkins Casey G., (2003), Regional development theory: Conceptual Foundations, Classic works, and recent developments, Journal of Planning Literature, SAGE Publications.
Ionescu Claudia, Toderaș Nicolae, (2007), Politica de dezvoltare regională, Editura Tritonic, București
Jula Dorin, (2002), Economie regională, Editura Estfalia, București
Meyer Dietmar, Lackenbauer Jorg, (2005) EU Cohesion Policy and the Equity-Efficiency Trade-Off: Adding Dynamics to Martin’s model, Andrassy Working paper series, No XIII
Polese Mario, (1999), From regional development to local development: on the life, death and rebirth (?) of regional science as a policy relevant science, Canadian journal of regional science, XXII:3, pp. 299-314
Popescu Claudia Rodica, (2004), Disparități regionale în dezvoltarea economico-socială a României, Editura Meteor Press
*** (1996) Carta Verde a politicii de dezvoltare în România
*** Comisia Europeană, Conectarea Europei: Noua rețea centrală de transport a UE, 20/10/2011, http://ec.europa.eu/romania/news/201011_retea_transport_ro.htm
*** Comisia Europeană, Fondul de Coeziune,
http://ec.europa.eu/regional_policy/thefunds/cohesion/index_ro.cfm , accesat in Decembrie 2013
*** Comisia Europeană, Fondul de Solidaritate al UE,
http://ec.europa.eu/regional_policy/thefunds/solidarity/index_ro.cfm , accesat in Februarie 2014
*** Conform Registrului Electronic Unic al Serviciilor Sociale, la data de 5 septembrie 2012, http://www.mmuncii.ro/sas/index
*** Fondul Social European, http://ec.europa.eu/regional_policy/atlas2007/romania/index_ro.htm , accesat in luna Ianuarie 2014
*** (2005) Geografia României – Câmpia Română, Dunărea, Podișul Dobrogei, Litoralul românesc al Mării Negre și Platforma continentală, Vol. V, Editura Academiei Române
*** (1984) Geografia României, Geografie umană și economică, Vol. II, Editura Academiei, București
*** Institutul național de statistică, Anuarul statistic 2012, http://www.insse.ro/cms/ro/content/anuarul-statistic-2012
*** Ministerul dezvoltării regionale si administratiei publice, Dezvoltare regională / Politica de dezvoltare regională, http://www.mdrap.ro/dezvoltare-regionala/politica-de-dezvoltare-regionala, accesat in aprilie 2014.
*** Noua politică a UE privind infrastructura de transport, http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-897_ro.htm , accesat in luna Martie 2014
*** (2003) Politica de dezvoltare regională în România, Institutul European din România
*** Programul Operațional Regional 2007-2013, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, www.inforegio.ro
*** Politica de coeziune si Romania, http://ec.europa.eu/regional_policy/information/cohesion-policy-achievement-and-future-investment/factsheet/romania_ro.pdf
*** Politica de Coeziune 2007-2013 http://ec.europa.eu/regional_policy/atlas2007/romania/index_ro.htm , Accesat in luna Februarie 2014
*** (2005) Relații între amenajarea teritoriului și dezvoltarea regională în România, URBANPROIECT, București
*** Regional GDP Regional GDP per capital in 2009: seven capital regions in the ten first places, http://europa.eu/rapid/press-release_STAT-12-38_en.htm?locale=en , accesat in luna Aprilie 2014.
*** Strategia Națională Pentru Dezvoltare Regională 2014-2020, (2013), București, , http://www.eufinantare.info/docs/Strategia%20Nationala%20Dezvoltare%20Regionala%20%20-%20iulie%202013_SNDR2013.pdf , accesat in Decembrie 2013
Anexe
Anexa 1: Evoluția disparităților pe tări
Sursa Eurostat
Anexa 2: Populația
Dinamica orașelor pe categorii de mărime demografică
Anexa 3: Forța de muncă
Efectele crizei economice asupra ratei somajului regional
Sursa: date prelucrate de la INS Tempo
Sursa: date prelucrate de la INS Tempo
Anexa 4: Economie
Rata de creștere reală a PIB regional pe locuitor
Evoluția PIB-ul mediu pe cap de locuitor pentru UE-27
Anexa 5: Factori de mediu
– Infrastructura de apă
Sursa: date prelucrate de la INS
-Rețeaua de canalizare
Sursa: date prelucrate de la INS
-Energia termică
Sursa: date prelucrate de la INS
-Rețeaua de alimentare cu gaze naturale
Sursa: date prelucrate de la INS
Anexa 6: Infrastructura de educație
Numărul de unități școlare pe niveluri de educație si regiuni de dezvoltare
Sursa: date prelucrate de la INS
Anexa 7: Infrastructura de sănătate
Anexa 8: Infrastructura de turism
Sursa: date prelucrate de la INS
Anexa 9: Infrastructura de transport
Evoluția lungimii căilor feroviare, la nivelul regiunilor de dezvoltare
Sursa: date prelucrate de la INS
Sursa: INS, 2011
Sursa: Ministerul Transporturilor
Rețeaua de drumuri publice în România
Anexa 10: Analiza SWOT a regiunii Sud-Vest
Bibliografie
Antonescu, D., (2003), Dezvoltarea Regională în România – concept, mecanisme, instituții, Editura Oscar Print, București.
Bachtler John, Yuill Douglas, (2001, August), Policies and strategies for regional development: a shift in paradigm?, Regional and Industrial Policy Research Paper, Nr. 46
Benedek Jozsef, Kurko Ibolya, (2010), Evoluția și caracteristicile disparităților teritoriale din România, în Politicile regionale în România, Editura Polirom, Vol. coordonat de Bakk Miklos și Benedek Jozsef
Buhr, Walter., (2003), What is Infrastructure?, Volkswirtschaftliche Diskussionsbeiträge, Discussion Paper, 107-03, Department of Economics, School of Economic Disciplines, University of Siegen, disponibil la http://ideas.repec.org/p/sie/siegen/107-03.html,
Constantin Luminița Daniela, (2004), a. Elemente fundamentale de economie regională, Editura ASE, București
Constantin Luminița Daniela, (2004), b. Strategia și politica regională în România, Administrație și management Public, Nr. 2
Constantin, Luminita Daniela, (2006), “Challenges to Romania’s regional policy in the perspective of accession to the European Union”, European Regional Studies Association Conference, Leuven.
Dawkins Casey G., (2003), Regional development theory: Conceptual Foundations, Classic works, and recent developments, Journal of Planning Literature, SAGE Publications.
Ionescu Claudia, Toderaș Nicolae, (2007), Politica de dezvoltare regională, Editura Tritonic, București
Jula Dorin, (2002), Economie regională, Editura Estfalia, București
Meyer Dietmar, Lackenbauer Jorg, (2005) EU Cohesion Policy and the Equity-Efficiency Trade-Off: Adding Dynamics to Martin’s model, Andrassy Working paper series, No XIII
Polese Mario, (1999), From regional development to local development: on the life, death and rebirth (?) of regional science as a policy relevant science, Canadian journal of regional science, XXII:3, pp. 299-314
Popescu Claudia Rodica, (2004), Disparități regionale în dezvoltarea economico-socială a României, Editura Meteor Press
*** (1996) Carta Verde a politicii de dezvoltare în România
*** Comisia Europeană, Conectarea Europei: Noua rețea centrală de transport a UE, 20/10/2011, http://ec.europa.eu/romania/news/201011_retea_transport_ro.htm
*** Comisia Europeană, Fondul de Coeziune,
http://ec.europa.eu/regional_policy/thefunds/cohesion/index_ro.cfm , accesat in Decembrie 2013
*** Comisia Europeană, Fondul de Solidaritate al UE,
http://ec.europa.eu/regional_policy/thefunds/solidarity/index_ro.cfm , accesat in Februarie 2014
*** Conform Registrului Electronic Unic al Serviciilor Sociale, la data de 5 septembrie 2012, http://www.mmuncii.ro/sas/index
*** Fondul Social European, http://ec.europa.eu/regional_policy/atlas2007/romania/index_ro.htm , accesat in luna Ianuarie 2014
*** (2005) Geografia României – Câmpia Română, Dunărea, Podișul Dobrogei, Litoralul românesc al Mării Negre și Platforma continentală, Vol. V, Editura Academiei Române
*** (1984) Geografia României, Geografie umană și economică, Vol. II, Editura Academiei, București
*** Institutul național de statistică, Anuarul statistic 2012, http://www.insse.ro/cms/ro/content/anuarul-statistic-2012
*** Ministerul dezvoltării regionale si administratiei publice, Dezvoltare regională / Politica de dezvoltare regională, http://www.mdrap.ro/dezvoltare-regionala/politica-de-dezvoltare-regionala, accesat in aprilie 2014.
*** Noua politică a UE privind infrastructura de transport, http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-897_ro.htm , accesat in luna Martie 2014
*** (2003) Politica de dezvoltare regională în România, Institutul European din România
*** Programul Operațional Regional 2007-2013, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, www.inforegio.ro
*** Politica de coeziune si Romania, http://ec.europa.eu/regional_policy/information/cohesion-policy-achievement-and-future-investment/factsheet/romania_ro.pdf
*** Politica de Coeziune 2007-2013 http://ec.europa.eu/regional_policy/atlas2007/romania/index_ro.htm , Accesat in luna Februarie 2014
*** (2005) Relații între amenajarea teritoriului și dezvoltarea regională în România, URBANPROIECT, București
*** Regional GDP Regional GDP per capital in 2009: seven capital regions in the ten first places, http://europa.eu/rapid/press-release_STAT-12-38_en.htm?locale=en , accesat in luna Aprilie 2014.
*** Strategia Națională Pentru Dezvoltare Regională 2014-2020, (2013), București, , http://www.eufinantare.info/docs/Strategia%20Nationala%20Dezvoltare%20Regionala%20%20-%20iulie%202013_SNDR2013.pdf , accesat in Decembrie 2013
Anexe
Anexa 1: Evoluția disparităților pe tări
Sursa Eurostat
Anexa 2: Populația
Dinamica orașelor pe categorii de mărime demografică
Anexa 3: Forța de muncă
Efectele crizei economice asupra ratei somajului regional
Sursa: date prelucrate de la INS Tempo
Sursa: date prelucrate de la INS Tempo
Anexa 4: Economie
Rata de creștere reală a PIB regional pe locuitor
Evoluția PIB-ul mediu pe cap de locuitor pentru UE-27
Anexa 5: Factori de mediu
– Infrastructura de apă
Sursa: date prelucrate de la INS
-Rețeaua de canalizare
Sursa: date prelucrate de la INS
-Energia termică
Sursa: date prelucrate de la INS
-Rețeaua de alimentare cu gaze naturale
Sursa: date prelucrate de la INS
Anexa 6: Infrastructura de educație
Numărul de unități școlare pe niveluri de educație si regiuni de dezvoltare
Sursa: date prelucrate de la INS
Anexa 7: Infrastructura de sănătate
Anexa 8: Infrastructura de turism
Sursa: date prelucrate de la INS
Anexa 9: Infrastructura de transport
Evoluția lungimii căilor feroviare, la nivelul regiunilor de dezvoltare
Sursa: date prelucrate de la INS
Sursa: INS, 2011
Sursa: Ministerul Transporturilor
Rețeaua de drumuri publice în România
Anexa 10: Analiza SWOT a regiunii Sud-Vest
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Infrastructura Si Dezvoltarea Regionala (ID: 141424)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.