Infrastructura de Cazare Si de Agrement pe Valea Bistritei Intre Piatra Neamt Si Poiana Teiului

LUCRARE DE LICENȚĂ

Infrastructura de cazare și de agrement pe Valea Bistriței între Piatra Neamț și Poiana Teiului

Cuprins

Introducere

Capitolul 1: Aspecte teoretice

1.1 Concepte și definiri în geografia turismului

1.2 Cercetarea în literatura de specialitate a arealului

Capitolul 2: Așezarea matematică și limitele arealului

2.1 Poziția geografică a arealului la nivelul național

2.2 Limitele arealului

Capitolul 3: Personalitate fizico-geografică și potențial

turistic natural

3.1 Elemente de geologie

3.1.1 Caracteristici geologice generale

3.1.2 Potențialul turistic al geologiei

3.2 Relieful

3.2.1 Principalele unități de relief din areal

3.2.2 Potențialul turistic al reliefului

3.3 Clima

3.3.1 Caracteristicile generale ale climei

3.3.1 Potențialul climato-turistic

3.4 Hidrografia

3.4.1 Caracteristici generale ale rețelei hidrografice

3.4.2 Potențialul turistic hidrografic

3.5 Solurile

3.5.1 Caracteristici generale și influența turistică

3.6 Învelișul biogeografic

3.6.1 Caracteristici generale

3.6.2 Potențialul turistic al componentelor învelișului biogeografic

Capitolul 4: Infrastructura turistică

4.1. Baza tehnico-materială a turismului

4.1.1 Structuri de cazare

4.1.1.1 Concepte și definiri

4.1.1.2 Analiza infrastructurii de cazare

4.1.2 Structuri de alimentație

4.1.3 Structuri de agrement

4.2 Infrastructura turistică de transport

Capitolul 5: Circulația turistică

Capitolul 6: Perspective de dezvoltare în industria turismului

6.1 Dezvoltarea infrastructurii de cazare

6.2 Dezvoltarea infrastructurii de alimentație publică

6.3 Dezvoltarea infrastructurii de agrement

Capitolul 7: Analiza SWOT

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Bazinul râului Bistrița este situat în partea nord-estică a României, traversează Carpații Orientali, Subcarpații Moldovei, Podișul Moldovei și se varsă în Siret mai jos de Bacău. Arealul luat în considerare pentru acest studiu se desfășoară pe cursul Bistriței între satul Poiana Largului (comuna Poiana Teiului) și Municipiul Piatra-Neamț. Am ales acest areal datorită potențialului natural de care dispune, obiectivul lucrării fiind prezentarea acestui potențial și analiza infrastructurii turistice existente. Ideea de la care am pornit se referă la infrastructura turistică insuficient dezvoltată și care nu pune în valoare imensul potențial natural de care dispune arealul. De asemenea, destinația cuprinde atât orașe, cât și sate din dorința de a aprofunda cunoașterea acestei zone și de a face o paralelă între dezvoltarea turismului în mediul rural și urban.

Deși lucrarea se numește „Infrastructura de cazare și agrement pe Valea Bistriței, între Piatra Neamț și Poiana Teiului”, pe lângă analiza infrastructurii turistice, am pus accentul și pe personalitatea fizico-geografică pentru a evidenția rolul fiecărui element în sporirea atractivității arealului, pe ce se bazează întreaga infrastructură turistică și de ce necesită o strategie de dezvoltare. Am inclus și un capitol referitor la circulația turistică, pentru a avea o imagine de ansamblu a dimensiunii acesteia calculat prin intermediul unei serii de indicatori.

Lucrarea cuprinde și o serie de hărți, în principal care surprind amplasarea unităților de cazare și alimentație, realizate prin intermediul Sistemelor Informaționale Geografice. De asemenea, fotografia, fiind o altă pasiune de-a mea, se regăsește pentru reprezentarea peisajelor, tradițiilor, structuri de agrement, cazare etc.

Dezvoltarea turismului în acest areal ar aduce multe beneficii, în principal mediului rural care se confruntă cu o îmbătrânire demografică datorită migrației tinerilor. Astfel, ne confruntăm cu riscul părăsirii satelor și tradițiilor moldovenești, însă turismul ar putea avea puterea de a atrage atenția asupra acestor probleme și chiar de a le rezolva. Este nevoie de implementarea unor strategii ce valorifică în mod corect resursele turistice și nu de o dezvoltare haotică și de slabă calitate.

Din întreg arealul frecventând în special orașul Piatra Neamț și satul Ruginești, comuna Hangu, am realizat că acestea reprezintă spații ce merită a fi descoperite și cunoscute atât pentru peisajele deosebite, dar și pentru etnografie și comunitatea locală.

Pe parcursul elaborării lucrării am beneficiat de sprijinul Lect. Dr. Mocanu Nicolae căruia îi mulțumesc pentru încrederea, susținerea și răbdarea acordate. De asemenea, mulțumesc și asistentului universitar Mădălina Teodor pentru ajutorul oferit în realizarea hărților.

Capitolul 1: Aspecte teoretice

Concepte și definiri în geografia turismului

De-a lungul timpului geografia turismului, ca disciplină de sinteză geografică a primit nenumărate definiții, însă aș vrea să încep cu consemnarea unei definiții care analizează interesant cele două cuvinte și alăturarea lor: „geografia și turismul sunt doi termeni predestinați a fi alăturați, căci orice geograf trebuie să fie dublat, în mod necesar de calitățile unui turist. Și invers: se poate spune că în fiecare turist se ascunde un geograf, căci turistul inteligent este un geograf care nu s-a autodescoperit” (Chabot citat de Nedelcu, 2011). O definiție mai succintă, care ne lămurește ce studiază, mai exact, geografia turismului este dată de S. Neguț citat de A. Nedelcu (2011): „…este o disciplină geografică ce studiază fondul (patrimoniul) turistic mondial (natural și antropic), repartiția și modul de valorificare al acestuia și a dotărilor turistice în plan teritorial, fluxurile turistice (interne și internaționale).” Cu alte cuvinte, obiectul de studiu al acestei discipline îl reprezintă fenomenul turistic.

Turismul este considerat „deplasarea temporară a persoanelor individuale sau în grup de la domiciliu către un alt loc, fie pentru simpla plăcere sau satisfacerea unor interese morale, fie pentru necesități intelectuale, conducând astfel la realizarea unor activități economice” (S. Kalfiotis citat de Nedelcu, 2011). Există o multitudine de interpretări date conceptului de turism, iar sursa problemei ar putea fi faptul că aceasta se află la intersecția mai multor discipline științifice, precum geografia, sociologia, economia, psihologia, biologia etc.

Fenomenul turistic este condiționat și influențat de trei factori: fondul turistic, factorul uman și baza tehnico-materială. Fondul turistic se referă la ”totalitatea componentelor mediului natural sau cele ale mediului antropizat, prin valoarea lor calitativă sau cantitativă, estetică sau cognitivă, se constituie în materia primă necesară apariției, funcționării si dezvoltării industriei turistice.” (Gheorghilaș, 2008). Acesta alcătuiește oferta primară a unui teritoriu și permite o valorificarea economică. Pe lângă noțiunea de fond turistic, există o noțiune mai complexă, și anume potențialul turistic definită de Organizația Mondială a Turismului ca ansamblul componentelor naturale, culturale și socioeconomice care oferă posibilitatea de valorificare în plan turistic. O altă definiție spune că acesta „însumează totalitatea valorilor naturale, culturale, economice ș.a., care, în urma unor activități umane, pot deveni obiective de atracție turistică.” (Gheorghilaș, 2008). Așadar, se face referire și la serviciile turistice, însă specialiștii consideră că patrimoniul turistic reprezintă oferta efectivă a unui teritoriu, incluzând aici și elementele de potențial turistic cu structurile de primire și de infrastructură specifice.

În ceea ce privește factorul uman, „turismul este un proces pentru care omul ca individ sau colectivitate este o condiție sine qua non a genezei și dezvoltării sale. Nevoia umană de destindere, de recuperare fizico-psihică și de cunoaștere reprezintă, de altfel, principala cauză a apariției turismului.” (Cocean, Vlăsceanu și Negoescu, 2002).

Prin baza tehnico-materială se înțelege „toate bunurile și mijloacele create de om, menite să pună în valoare resursele turistice naturale și antropice de care dispune un anumit teritoriu. Structural, infrastructura turistică include: baza de cazare, baza de alimentație publică, căile și mijloacele de transport turistic, dotările pentru agrement și cură, dotările auxiliare și complementare.” (Nedelcu, 2011)

Baza de cazare reprezintă „componenta principală a infrastructurii turistice ce impulsionează dezvoltarea de ansamblu a turismului, circulația turistică, condiționând sejurul într-un teritoriu cu resurse turistice. Capacitățile de cazare sunt acele dotări care asigură turiștilor înnoptarea și odihna pentru un anumit interval de timp și în baza unor tarife diferențiate în funcție de gradul lor de confort, sezon și alte funcții caracteristice.” (Nedelcu, 2011)

Dotările pentru agrement „îmbracă forme și funcții dintre cele mai complexe. Se asociază frecvent bazelor de cazare, dar pot constitui și entități distincte în cadrul stațiunilor turistice. Funcționarea acestor dotări are, uneori, ca suport, elemente atractive de ordin natural, existente în zona receptoare de turiști, dar, în numeroase cazuri, sunt create și susținute printr-o implementare din exterior.” (Cocean et al., 2002)

1.2 Cercetarea în literatura de specialitate a arealului

Valea Bistriței, în special arealul cuprins între Poiana Teiului și Piatra-Neamț, și-a făcut prezența în literatura de specialitate, mai ales după construcția primului mare sistem hidroenergetic din țara noastră, amenajarea Bicaz-Stejaru cu hidrocentrala „Dimitrie Leonida” și dezvoltarea ulterioară a centralelor Pângărați, Vaduri și Piatra-Neamț.

Pentru prezentarea geografică generală a arealului, este consacrată lucrarea „Valea Bistriței” (Donisă, I. și Poghirc, P., 1968) care îmbină într-un mod interesant atât informații geomorfologice, geologice, climatice etc. dar și intinerarii turistice, legende, alăturarea unor nume celebre cu acele locuri împreună cu istorisirile lor. Lucrarea a fost realizată pe baza observațiilor de pe teren și prin consultarea a aproape 100 de studii, scopul fiind de a face „cunoscută această regiune, în ansamblu, astfel încât cei care ajung pe meleagurile ei să poată înțelege fenomenele geografice specifice acestor locuri, să înțeleagă semnificația unor monumente istorice aflate aici, să aleagă traseul turistic cel mai atrăgător.” (Donisă și Poghirc, 1968)

Având în vedere caracterul economic al acestui sector al văii Bistrița, găsim informații tehnice despre lacurile de acumulare: „Lacul de acumulare Izvoru Muntelui-Bicaz: monografie limnologică” (Miron, I., 1983), „Barajul de la Bicaz” (Macovei, G., 1935), „Lacul Bicaz și împrejurimi” (Băra, I. și Grasu, C., 1981) care conține și diverse naratări ale construirii barajului, dar și trasee turistice.

Valea Bistriței deține o mare valoarea etnografică, așadar lucrarea „Etnografia văii Bistriței: zona Bicaz” (Milcu, Ș. (coord.) et al., 1973) oferă vaste informații și schițe despre așezări, ocupații, industria, meșteșugurile sătești și îndeletnicirile dispărute din zona Bicaz.

Comuna Pângărați beneficiază de un amplu studiu monografic care oferă imagini de arhivă și informații complexe: de la cele despre cadrul natural până la viața spirituală creștină, obiectivul fiind de a oferi „pângărățenilor de azi și de mâine, prilejul de a afla cine sunt și de unde vin, dar și care le este zestrea materială și spirituală, ce trebuie păstrată și transmisă generațiilor viitoare, așa cum înaintașii lor au făcut-o cu vrednicie, vreme de mai bine de cinci secole.” (Apăvăloae, M. et al., 2011)

În ceea ce privește potențialul turistic, cele mai importante areale din acest punct de vedere sunt orașul Piatra-Neamț pentru care există câteva ghiduri turistice: „Piatra-Neamț: mic îndreptar turistic” (Drăgotescu, M., 1980), „Piatra-Neamț” (Nădrag, I., 1986), „Piatra-Neamț. Plimbări la pas și cu telegondola (Ghid turistic trilingv)” (Bostan, C., 2011), dar și masivul Ceahlău cu lacul Izvorul Muntelui cu lucrările „Ceahlăul și lacul de la Bicaz: [ghid turistic]” (Nicolau, Sandală et al., 1963), „Masivul Ceahlău: ghid turistic” (Stănescu, I., 1976), „Ceahlăul: ghid turistic1983), „Barajul de la Bicaz” (Macovei, G., 1935), „Lacul Bicaz și împrejurimi” (Băra, I. și Grasu, C., 1981) care conține și diverse naratări ale construirii barajului, dar și trasee turistice.

Valea Bistriței deține o mare valoarea etnografică, așadar lucrarea „Etnografia văii Bistriței: zona Bicaz” (Milcu, Ș. (coord.) et al., 1973) oferă vaste informații și schițe despre așezări, ocupații, industria, meșteșugurile sătești și îndeletnicirile dispărute din zona Bicaz.

Comuna Pângărați beneficiază de un amplu studiu monografic care oferă imagini de arhivă și informații complexe: de la cele despre cadrul natural până la viața spirituală creștină, obiectivul fiind de a oferi „pângărățenilor de azi și de mâine, prilejul de a afla cine sunt și de unde vin, dar și care le este zestrea materială și spirituală, ce trebuie păstrată și transmisă generațiilor viitoare, așa cum înaintașii lor au făcut-o cu vrednicie, vreme de mai bine de cinci secole.” (Apăvăloae, M. et al., 2011)

În ceea ce privește potențialul turistic, cele mai importante areale din acest punct de vedere sunt orașul Piatra-Neamț pentru care există câteva ghiduri turistice: „Piatra-Neamț: mic îndreptar turistic” (Drăgotescu, M., 1980), „Piatra-Neamț” (Nădrag, I., 1986), „Piatra-Neamț. Plimbări la pas și cu telegondola (Ghid turistic trilingv)” (Bostan, C., 2011), dar și masivul Ceahlău cu lacul Izvorul Muntelui cu lucrările „Ceahlăul și lacul de la Bicaz: [ghid turistic]” (Nicolau, Sandală et al., 1963), „Masivul Ceahlău: ghid turistic” (Stănescu, I., 1976), „Ceahlăul: ghid turistic” (Nicolau, Sandală et al., 1961). De asemenea, întreg județul Neamț se regăsește în ghiduri turistice: „Județul Neamț: ghid turistic” (Drăgotescu, M. et al., 1971).

Capitolul 2: Așezarea matematică și limitele arealului

2.1 Poziția geografică a arealului la nivelul național

Bazinul râului Bistrița este situat în partea de nord-est a României, străbate județele Maramureș, Suceava, Neamț și Bacău, iar conform lui I. Donisă (1968) acesta este „cel mai lung curs montan dintre toate râurile noastre…își croiește un drum de 216 kilometri prin Carpații Orientali.” Pentru o localizare mai bună, vom urmări cursul râului: „Din Munții Rodnei, Bistrița pornește la drum întins, și după ce taie Carpații Orientali, își poartă apele prin Subcarpați, pătrunde apoi în Podișul Moldovei și se varsă în Siret, mai jos de Bacău, în dreptul satului Nicolae Bălcescu” (Donisă, 1968), având o lungime de 280 de kilometri.

Pentru lucrarea de licență de față, am ales un areal mai mic din Valea Bistriței de aproximativ 70 de kilometri, mai exact sectorul cuprins între satul Poiana Largului din comuna Poiana Teiului și orașul Piatra Neamț, cuprinzând și lacurile de acumulare Izvorul Muntelui, Pângărați, Vaduri și Bâtca Doamnei. Arealul este situat între 47o 20’ – 46o 55’latitudine nordică și 23o 18’ – 26o 22’ longitudine estică.

Fig 2.1: Localizarea arealului la nivel național

Sursa: prelucrare din diverse baze de date

În bazinul hidrografic al râului Bistrița se disting o unitate montană cu un relief înalt și o unitate extracarpatică cu înălțimi care nu depășesc 600 de metri. „În regiunea muntoasă, eroziunea fluvială a creat denivelări de peste 1000 de metri între culmile muntoase și fundul văilor:…vârful Toaca 1904 metri – valea Bistriței la Hangu 465 metri.” (Donisă, 1968) În concluzie, unitățile de relief traversate în arealul studiat sunt de munte (Munții Ceahlău, Stânișoarei, Tarcău și Goșmanu) și dealuri înalte (Subcarpații Moldovei).

Din punct de vedere administrativ teritorial, suprafața luată în considerare se desfășoară doar în județul Neamț, în partea central vestică a acestuia. Unitățile teritoriale selectate pentru realizarea acestui studiu sunt: Poiana Largului, Călugăreni, Bistricioara, Ceahlău, Pârâul Mare, Chirițeni, Hangu, Grozăvești, Buhalnița, Ruginești, Izvorul Alb, Secu, Potoci, Izvorul Muntelui, Dodeni, Bicaz, Capșa, Tarcău, Straja, Poiana, Stejaru, Oanțu, Pângărați, Pângărăcior, Preluca, Vaduri, Vădurele, Scăricica, Viișoara, Agârcia, Bistrița, Piatra Neamț.

2.2 Limitele arealului

Actuala lucrare de licență a luat ca punct de referință râul Bistrița, singura limită naturală, restul fiind granițele administrativ teritoriale ale unităților aflate pe ambele părți ale văii. Așadar, limita nordică este viaductul de la Poiana Largului, iar cursul râului împarte arealul în două părți aproximativ egale. Prima jumătate a arealului (Poiana Teiului-Bicaz) se desfășoară pe direcția NV-SE, apoi, având în vedere că acesta își schimbă orientarea în a doua jumătate a arealului (Bicaz-Piatra Neamț), direcția de desfășurare este V-E. Datorită valorii turistice, în cazul orașelor Piatra Neamț și Bicaz, limitele țin cont de întreaga suprafață administrativă a acestora.

Teritoriile administrative sunt: comuna Poiana Teiului (Poiana Largului, Călugăreni), comuna Ceahlău (Bistricioara, Ceahlău, Pârâul Mare), comuna Hangu (satele Chirițeni, Hangu, Grozăvești, Buhalnița, Ruginești) și ale comunei Bicaz (Izvoru Alb, Secu, Potoci, Izvorul Muntelui, Dodeni, orașul Bicaz, Capșa), comuna Tarcău (Tarcău, Straja), comuna Pângărați (Poiana, Stejaru, Oanțu, Pângărați, Pângărăcior, Preluca), comuna Alexandru cel Bun (Vaduri, Vădurele, Scăricica, Viișoara, Agârcia, Bistrița) și orașul Piatra Neamț.

Fig. 2.2: Limitele arealului

Sursa: prelucrare din diverse baze de date

Capitolul 3: Personalitate fizico-geografică și potențial

turistic natural

3.1 Elemente de geologie

3.1.1 Caracteristici geologice generale

Bazinul Bistriței se poate împărți în două unități principale, a căror evoluție paleogeografică a fost diferită: unitatea de orogen carpatic și cea de platformă, acestea fiind limitate de falia pericarpatică care poate fi urmărită pe aliniamentul Hălmăcioaia – Șerbești, județul Bacău. Așadar, unitatea de platformă reprezintă doar o mică parte a bazinului, aproximativ 30 de kilometri din totalul de 280 kilometri.

Conform hărții geologice a bazinului Bistriței realizată de Donisă, I. (1968), râul traversează o zonă cristalino-mezozoică, apoi zona flișului, zona miocenului pericarpatic și zona sarmațianului de platformă. În cazul de față, cursul cuprins între Poiana Teiului și Piatra Neamț se află integral în zona flișului, la est de zona cristalino-mezozoică. „Flișul este reprezentat printr-o mare varietate de roci sedimentare: conglomerate, gresii, marne, șisturi disodilice, menilite, calcare care se prezintă în strate strâns cutate, până la șariaj. Gresiile de Tarcău și de Kliwa constituie excelente materiale de construcție, iar marnele senoniene sunt utilizate la fabricare cimentului.” (Donisă, 1968)

În jurul Lacului Izvorul Muntelui se află Stratele de Bistra alcătuite din șisturi argiloase, gresii calcaroase și conglomerate poligene. Apoi, „dezvoltat ca o fâșie nord-sud pe clina estică a Ceahlăului, pe o lățime de câțiva kilometri, flișul curbicortical traversează lacul și se deschide aproape complet în versantul său stâng, între Chirițeni și Buba…de la Hangu la pârâul Butii ne atrage atenția, în versanții de pe dreapta șoselei, un pachet de roci de culoare închisă, de unde și denumirea de șisturi negre sau strate de Audia.” (Băra și Grasu, 1981)

Pe Valea Bistriței, apare bine dezvoltată Pânza de Tarcău, între Tașca-Bicaz și Gura Pângărăciorului, depozitele sale aparținând Cretacicului și Paleogeonului. Conform Apăvăloae et al. (2011) ele se constituie în două litofaciesuri, respectiv litofaciesul de Tarcău – Fusaru și litofaciesul de Tazlău. Cel de Tarcău – Fusaru cuprinde Gresia de Tarcău, Stratele de Podu Secu, Stratele de Ardeluța, disodilele inferioare și Gresia de Fusaru. Gresia de Tarcău și de Fusaru conferă litofaciesului o competență destul de ridicată, explicând îngustarea Bistriței la Straja. Stratele de Hangu ce fac parte din litofaciesul de Tazlău, încheie succesiunea cretacicului, însumând o grosime de peste 1000 de metri, în care se disting calcare argiloase, grezoase, marne, argile și gresii calcaroase. Extinderea lor mare de la Straja și până la Gura Pângărăciorului și slaba rezistență la eroziune explică lărgirea Bistriței din acest sector. Stratele de Izvor se suprapun peste Stratele de Hangu și au o grosime de peste 120 de metri.

Pânza de Vrancea se extinde în valea Bistriței în sectorul dintre Pângărăcior – Secu Vaduri și ultimele cute carpatice care formează culmile Cozla-Pietricica-Cernegura ce mărginesc Municipiul Piatra-Neamț.

3.1.2 Potențialul turistic al geologiei

Chiar de la începutul arealului, mai exact la Poiana Teiului, potențialul turistic geologic este evidențiat prin faimoasa Piatră a Teiului (Foto 3.1), care deține deja un caracter fantastic având în vedere toate legendele și poveștile care au pornit de la ea. Pe lângă Piatra Diavolului, Piatra Ciobanului și toate denumirile legendare, această stâncă „…reprezintă un martor de eroziune rămas pe terasa de 5-7 metri a Bistriței, alcătuit din calcar dur care nu a putut fi măcinat de ape. Asemenea blocurilor de calcar prinse în roci gresoase și marnoase mai apar și în alte părți ale Carpaților.” (Donisă și Poghirc, 1968) A fost declarată monument al naturii în anul 1951 (categoria a III-a IUCN), iar în prezent are statut de rezervație geologică.

Foto 3.1: Piatra Teiului

De aici până la Piatra-Neamț, geologia are mai mult un potențial economic, atrage atenția Gresia de Tarcău și Gresia de Fusaru recomandate ca materiale de construcție, „Șisturile Negre, care în Bucovina au fost utilizate ca minereu de fier și marnele din stratele de Hangu, ca materie primă pentru industria cimentului.” (Apăvăloae et al., 2011)

În Municipiul Piatra-Neamț există o serie de arii protejate de tip paleontologic, categoria IV IUCN: Locul Fosilifer Agârcia, Cernegura, Cozla și Pietricica. Aria cu cea mai mare suprafață este Cernegura cu 198 de hectare, „o zonă colinară cu depozite de resturi fosilifere de pești și scoici caracteristice zonelor cu un climat subtropical atribuite perioadei Oligocenului – depozitate în roci sedimentare constituite din gresii și marne.”

3.2 Relieful

3.2.1 Principalele unități de relief din areal

În bazinul râului Bistrița se poate distinge o unitate montană cu relief înalt, dar și o unitate extracarpatică, astfel având un profil complex cu multe contraste de altitudine. Începând de la Poiana Teiului și până la Piatra-Neamț, cursul traversează sau mai bine-zis desparte, fiind considerată o limită între mai multe masive montane: Munții Bistriței, Munții Ceahlău, Munții Tarcău, Munții Goșmanu, Munții Stânișoarei. Municipiul Piatra-Neamț se află la limita dintre Carpații Orientali și Subcarpații Moldovei. (Fig. 3.1)

Viaductul din Poiana Largului marchează „începutul” Lacului Izvorul Muntelui, care este mărginit de Munții Bistriței, însă pentru o scurtă distanță până la vărsarea afluentului Bistricioara. „Munții Bistriței se desfășoară numai în parte pe teritoriul județului Neamț, fiind reprezentați prin masivul Grințieș și o parte a masivului Budacu, ambele cu aspect de domuri largi, fragmentate de căi adânci cu profil în V.” (Oroșanu et al., 1981)

La sud de Bistricioara și până în valea Bicazului se află masivul Ceahlău, cu o poziție impunătoare, având două unități morfologice distincte: unitatea centrală înaltă și unitatea culmilor periferice numite obcini și „picioare” de către localnici. (Foto 3.2)

Fig. 3.1: Unitățile de relief traversate de râul Bistrița în arealul selectat, încadrare în județul Neamț.

Sursa: prelucrare din diverse baze de date

Foto 3.2: Masivul Ceahlău (stânga) și Munții Stânișoarei (dreapta) despărțiți de Lacul Izvorul Muntelui

Sursa: aviasport.ro

Pe tot parcursul râului Bistrița din acest areal, pe partea stângă acesta este mărginit de Munții Stânișoarei care cuprind masivele montane ale Cozmiței, Frasinului, Botoșanului, Părului, Obcina Sigilor și dealul Șimon. În sudul munților, valea Bistriței prezintă bazinete depresionare terasate, precum cel din arealul Straja-Pângărați, dar și sectoare de îngustare a văii (Straja-Tarcău și Vaduri-Bisericani). „Faciesul petrografic, ușor friabil, al formațiunilor de Audia, Hangu și Cârnu-Șiclău, a permis o adâncire și lărgire accentuată atât a Bistriței cât și a afluenților ei, încât au creat relieful propice așezărilor omenești din zonă, precum Pângărați, Pângărăcior și Stejaru.” (Apăvăloae et al., 2011)

Munții Tarcău se află la sud de valea Bicazului și se extind până la limita zonei subcarpatice pe care o întrece cu peste 300 de metri. Cea mai importantă vale este cea a Tarcăului, care separă la est o masă muntoasă mai joasă, Munții Goșmanu (în unele surse precum Pângărați-studiu monografic, aceștia sunt considerați o culme a Masivului Tarcău, Culmea Goșmanului), iar la vest aria munților Tarcău.

Urmărind cursul râului, ajungem în Municipiul Piatra-Neamț, care „…ocupă o zonă de trecere în care munții coboară spre culmile domoale ale dealurilor subcarpatice. De altfel, Carpații creează două părți distincte în desfășurarea orașului: una intramontană, alcătuită din cartierele vestice și din zona centrală, și o alta extramontană, spre vest, care se continuă pe terasele Bistriței…” (Drăgotescu, 1980). Unitățile de relief care delimitează orașul sunt: Dealul Cernegura care constituie limita sudică a orașului, apoi Dealul Cozla care este corespondentul nordic al Cernegurei, Dealul Cârloman este prelungirea vestică a Cozlei, iar Pietricica (Foto 3.3) este „…înălțimea solitară care particularizează întreaga zonă a orașului…” (Drăgotescu, 1980). Fragmentarea lanțului muntos din jurul orașului a rezultat în urma acțiunii unor factori tectonici și de eroziune, formându-se astfel culoarele și văile care separă Pietricica de Cozla și Cernegura și Cozla de Cârloman.

3.2.2 Potențialul turistic al reliefului

„Relieful reprezintă elementul major în structura potențialului turistic al oricărui teritoriu, el fiind suportul material al desfășurării activităților turistice. Se caracterizează printr-o mare varietate genetică, dimensională și fizionomică, elementele sale fiind implicate în nuanțarea trăsăturilor altor elemente ale cadrului natural, de ordin climatic, hidrografic, biotic.” (Cândea, Simon, Bogan, 2012)

Întreg arealul, de la Poiana Teiului până la Piatra-Neamț, deține un imens potențial turistic al reliefului, în special zona Lacului Izvorul Muntelui mărginit de Masivul Ceahlău și Munții Stânișoarei. Avantajul cursului montan al văii Bistriței este legat de faptul că aceasta este înconjurată de înălțimi mai mici sau mai mari (din ce în ce mai mici mergând spre Piatra-Neamț), care constituie puncte de belvedere foarte apreciate de turiști, efortul de a urca pe oricare din aceste înălțimi fiind pe deplin răsplătit. Altitudinea munților nu depășește 2000 de metri ceea ce permite accesul facil al turiștilor, amenajarea unor trasee de drumeții, foarte apreciate pentru turismul de week-end și dezvoltarea unor forme de turism precum: cicloturismul, alpinismul, climatoterapia, mountainbike, trasee de offroad.

Foto 3.3.: Dealul Pietricica în partea stângă, văzut de pe dealul Cozla.

De asemenea, gradul de accesibilitate al arealului este ridicat, valea fiind întotdeauna dublată de drumul național 15 și având terase sub forma unor petice de diverse întinderi, acestea au constituit din cele mai vechi timpuri locuri propice pentru dezvoltarea așezărilor omenești. „Au fost depistate mărturii despre prezența omului încă din epoca veche a pietrei (deci, încă din paleolitic), în sectorul Lacului Izvorul Muntelui.” (Poghirc, 1968)

Cea mai mare calitate pe care o poate oferi arealul, din punct de vedere turistic, este peisajul geografic care reprezintă „…ansamblul caracterelor exterioare și de structură internă rezultate din particularitățile de profil ale tuturor componentelor geografice de pe cuprinsul unui teritoriu sau areal bine determinat și, care îl fac să se deosebească de oricare alt teritoriu cu trăsături distincte.” (Grigore, 1974) Astfel, zona Lacului Izvorul Muntelui a devenit turistică, în special datorită peisajului (Foto 3.5) oferit pe care îl „exploatează” pensiunile turistice, din ce în ce mai numeroase în ultima vreme.

În ceea ce privește orașul Piatra-Neamț, scopul infrastructurii turistice a fost de a valorifica potențialul reliefului, în principal prin amenajarea complexului turistic de pe Dealul Cozla (puncte de belvedere, pârtii de schi, trasee de drumeții, restaurante etc.) și mai ales prin realizarea traseului telegondolei care ușurează problema transportului din oraș până pe deal.

Foto 3.4: Panoramă realizată de pe Dealul Cozla, Piatra Neamț.

Foto 3.4: Panoramă realizată de pe dealul Cozla

Foto 3.5: Panoramă realizată din satul Ruginești.

3.3 Clima

3.3.1 Caracteristicile generale ale climei

Fiind situată pe paralela 45o N (extinsă pe 4o 38’ în latitudine) și în sud-estul Europei (pe circa 9o longitudine), România aparține climatului temperat continental, adăugându-se uneori și nuanțele de moderat spre excesiv. (Posea, 2006) De asemenea, pe teritoriul țării noastre se întâlnesc mai multe mase de aer cu caracteristici diferite, iar împreună cu prezența Carpaților ce au rol de barieră orografică, s-au creat nuanțe climatice diferite (influențe oceanice, de ariditate, submediteraneene, scandinavo-baltice, pontice). Tot prezența Carpaților impune etajarea climei, formând topoclimatul de deltă și litoral, de câmpie, de deal și podiș și de munte.

În arealul selectat, predomină climatul de deal și podiș, altitudinile fiind cuprinse în intervalul de 200-800 de metri. Pe valea Bistriței, prezența lacurilor mari și, în special, a lacului Izvorul Muntelui își exercită influența climatică, fapt ușor de observat fie și numai din prezența cețurilor (Foto 3.6) și a norilor care acoperă în fiecare dimineață lacul și culmile din jur, în timp ce în restul regiunii cerul este senin. În sezonul cald, noaptea, când aerul rece coboară de la munte și vine în contact cu apa lacului, mai caldă, se produce fenomenul de condensare a vaporilor de apă și apar cețuri și nori care acoperă lacul. (Donisă, 1968)

Pentru a analiza parametrii climatici am ales municipiul Piatra-Neamț, orașul având în mare parte o climă influențată de prezența munților din jur, care împiedică pătrunderea curenților reci dinspre nord-est. „Singura cale de acces este valea Cuejdiului, dar morfologia acesteia nu le permite să se disperseze, dirijându-i perpendicular pe culoarul Bistriței, unde sunt anihilați de curenții de proveniență vestică prezenți aici.” (Drăgotescu, 1980)

Luând în considerare valorile înregistrate în anul 1971, observăm în Figura 3.1 că temperaturile maxime se înregistrează în luna august (maxima absolută fiind de 33,1o C), iar temperaturile minime în luna ianuarie (minima absolută fiind de -13,4o C), conform Anuarului Meteorologic 1971. În ceea ce privește precipitațiile (Figura 3.2), maximul este atins în luna mai cu 188 de milimetri, iar valoarea minimă a fost înregistrată în ianuarie cu 13,1 milimetri. Se poate spune că anul 1971 a fost unul destul de secetos, având în vedere precipitațiile destul de scăzute.

Fig. 3.1: Valorile temperaturilor lunare înregistrate în anul 1971 la stația meteorologică Piatra-Neamț

Sursă date: Anuarul Meteorologic 1971

Fig. 3.2: Cantitățile medii lunare de precipitații înregistrate în anul 1971 la stația meteorologică Piatra-Neamț

Sursă date: Anuarul Meteorologic 1971

Conform lui Donisă Ioan (1968), în Piatra-Neamț, temperatura medie anuală este de 8,4o C, temperatura maximă înregistrată a fost de 38,6o C, minima atinsă a fost de -29o C, numărul zilelor cu îngheț este de aproximativ 129 de zile. Precipitațiile cad în medie 649 de milimetri, însă de la un an la altul cantitatea poate varia foarte mult, astfel, în 1912 s-au înregistrat la Piatra-Neamț 1165 de milimetri, iar în 1935 doar 234 milimetri. În timpul verii precipitațiile cad sub formă de ploaie, adesea cu grindină, iar ploile torențiale, însoțite de descărcări electrice sunt frecvente. În timpul iernii, precipitațiile cad sub formă de zăpadă, dar poate ninge și toamna sau primăvara, data medie a primei ninsori fiind 29 noiembrie, iar a ultimei ninsori 30 martie.

„Circulația atmosferică din regiunea bazinului Bistriței este reprezentată printr-o circulație generală, pe de o parte, și o circulație locală – vânturile de vale-munte – pe de alta. Observațiile efectuate în valea Bistriței, între Piatra-Neamț și Poiana Teiului, au arătat că vânturile de vale-munte sunt foarte frecvente și că ele se produc pe timp senin. În asemenea condiții, vântul suflă în timpul zilei din avale spre amonte, iar seara, după o perioadă de calm de vreo două ore, începe să sufle în sens invers.” (Donisă, 1968)

Pe valea Bistriței, la Pângărați, dintre direcțiile dominante ale vântului sunt cele de sud-vest, având o componentă ascendentă evidentă (vânturi de vale), care împreună cu cele de vest dețin o frecvență anuală de peste 35%. (Apăvăloae et al, 2011) Forța vânturilor este sensibil diminuată de relieful muntos.

3.3.1 Potențialul climato-turistic

„Clima este o resursă ce poate contribui la dezvoltarea fenomenului turistic sau poate chiar diminua activitățile turistice de recreere, de îngrijire a sănătății sau organizarea de drumeții în aria de destinație.” (Nedelcu, 2011) Așadar, atunci când elementele climatice acționează în anumite limite creează un confort climatic, însă, dacă aceste limite se depășesc, se induce o stare de disconfort asupra organismului prin stresul bioclimatic de solicitare. Climatul este un factor foarte important, deoarece poate influența cererea turistică și durata sejurului.

Cea mai mare influență dintre toate elementele climatice o are temperatura aerului, de confortul termic depinzând foarte mult experiența turistică. „Intervalul indiferent termic – care creează organismului acea senzație de confort – este în strânsă interdependență cu umiditatea și mișcarea aerului – fiind cuprinsă între 16,8-20,6 ToEE (temperatura echivalent eficientă)…legat de senzația termică resimțită de corpul omenesc.” (Cândea, Simon, Bogan, 2012) Sub valoarea acelui indice se resimte dinsconfortul termic prin răcire și peste acea valoare disconfortul termic prin încălzire. În ceea ce privește valea Bistriței, intervalul indiferent termic se desfășoară din luna mai până în luna august, această perioadă fiind propice activităților turistice.

„Precipitațiile, dacă sunt lichide, constituie condiții climatice restrictive nefavorabile derulării activităților turistice. Zăpada, în schimb, și acumularea ei sub forma unui strat de zăpadă persistent sunt elemente și fenomene climatice indispensabile practicării sporturilor de iarnă.” (Cândea, Simon, Bogan, 2012) În arealul nostru, deși precipitațiile cele mai abundente se înregistrează primăvara, nici cele înregistrate iarna nu au fost ignorate, astfel au fost amenajate pârtiile de schi de pe Dealul Cozla (Foto 3.7), Municipiul Piatra-Neamț.

Pe valea Bistriței se desfășoară bioclimatul sedativ-indiferent, prezent în zonele de deal și podiș cu altitudini cuprinse între 200-800 de metri. Este indicat pe tot parcursul anului și nu are contraindicații pentru persoanele bolnave sau sănătoase. Aici stresul cutanat și pulmonar înregistrează valorile cele mai reduse din toată țara și există un număr maxim al lunilor relaxante. Astfel, se recomandă pentru curele de odihnă, climatoterapie fiind o formă principală de tratament, mai ales datorită aeroionizării negative și aerosolilor vegetali cu efect sedativ.

De asemenea, conform Cândea, Simon și Bogan (2012), principalele forme de climatoterapie practicate sunt aeroterapia, helioterapia și cura de teren. În arealul nostru, cea mai practicată formă este cura de teren, fiind asociată cu mișcarea în aer liber pe trasee special amenajate cu scopul de a adapta organismul la efort.

Foto 3.7: Pârtia de schi de pe dealul Cozla

Sursa: locuridinromania.ro

3.4 Hidrografia

3.4.1 Caracteristici generale ale rețelei hidrografice

Bazinul hidrografic al Bistriței (7042 km2 de la izvorul din Munții Rodnei până la vărsarea în Siret, mai jos de Bacău, în dreptul satului Nicolae Bălcescu) se remarcă prin suprafața sa, nu numai în cadrul sistemului hidrografic al Siretului, ci și în toată partea de est a țării. Are o formă asimetrică și se extinde, mai ales, pe dreapta râului, în regiunea montană, datorită faptului că Bistrița curge prin jumătatea estică a Carpaților Orientali și că în preajma ei se menține Moldova care colectează apele de pe povârnișul răsăritean al acestor munți. Sistemul hidroenergetic de pe acest râu (gruparea industrială Bicaz – Piatra-Neamț – Săvinești – Buhuși – Bacău cu lacurile Izvorul Muntelui, Pângărați, Vaduri, Bâtca Doamnei, Buhuși, Gârleni, Lilieci și Bacău) completează personalitatea acestei văi. (Donisă, 1968)

Începând de la Poiana Teiului, cei mai mulți afluenți sunt primiți de pe masivul Ceahlău. Rețeaua hidrografică a Ceahlăului aparține în întregime Bistriței, aspectul acesteia este radiar-divergent, cu principalii colectori Bistrița, Bistricioara și Bicaz constituind limitele masivului. Afluenții de pe Ceahlău, Coșușna, Izvoru Muntelui, Secu, Izvoru Alb, Țiflicul, Răpciunița, Schitul se varsă direct în Bistrița sau indirect, prin intermediul Bistricioarei (Pintec) sau al Bicazului (Chisirig, Neagra, Hamzoaia, Capra). (Dieaconu, Săndulache, 2008) Corespondenții de pe partea stângă a lacului sunt mult mai puțini: Largu, Hangu, Buhalnița, Potoci.

O personificare interesantă a râurilor o realizează Băra și Grasu (1981): „După ce izbutesc să se adune cei 3755 km2 apele Bistriței și Bistricioarei stau să răsufle ușurate, odihnindu-se, nu pentru multă vreme, în spatele barajului de la Izvorul Muntelui. De acum încolo, până se vor transforma în kilowați și se vor avânta în cascada de hidrocentrale din aval, ele se supun unor legități hidrologice cu totul noi.”

Lacul „Izvorul Muntelui” („primul gigant hidroenergetic din România„) este cel mai mare lac de acumulare de pe râurile interioare din România, se desfășoară pe o lungime de 35 de kilometri între Poiana Teiului și Izvorul Muntelui. La 1 iulie 1960 a început acumularea apei în cuveta lacului artificial cu o suprafață de 33 km2 .Barajul este amplasat în sectorul de îngustare a văii Bistriței dintre munții Obcina Horștii și Gicovanu. Volumul de apă al lacului este de 1,23 miliarde m3, însă există mari variații de nivel zilnic din cauza regimului de exploatare al hidrocentralei de la Stejaru.

Caracteristică pentru zona lacului Izvorul Muntelui – Bicaz este descreșterea din amonte spre aval a suprafețelor bazinelor de recepție a pâraielor afluente, având ca primă consecință reducerea substanțială a aportului de apă, cauza fiind apropierea de firul văii Bistriței a cumpenelor de apă. (Miron et al. 1983)

Părăsind lacul Izvorul Muntelui și până la Piatra-Neamț, afluenții de dreapta sunt: Crasna, Tarcău, Oanțu, Secu-Vaduri, Agârcia. Afluenții de pe partea stângă sunt: Capșa, Pângărați, Pângărăcior. De asemenea, au fost amenajate și lacurile Pângărați, Vaduri și Bâtca Doamnei.

Foto 3.8: Hidrocentrala de la Stejaru Foto 3.9: Hidrocentrala din Piatra Neamț

Sursa:imagini.neamt.ro Sursa: piatra-neamt.net

Lacul Pângărați este primul situat în aval de hidrocentrala de la Stejaru, culmea muntoasă a Dealului Lat, pătrunde destul de adânc în valea Bistriței, separându-l de cel de la Vaduri. Lacul are, pe lângă scopul prioritar hidroenergetic și pe cel de a feri localitatea de inundații. Lacul Vaduri are o suprafață de 90 ha, în el debușează pâraiele Pângărăcior, Secu-Vaduri și Bisericani, care în situații cu ploi torențiale, aduc mult material solid, ce duce la colmatarea lacului. (Apăvăloae et al, 2011).

Pe teritoriul municipiului Piatra-Neamț, Bistrița primește ca afluenți pâraiele Cuejdi, Sărata, Borzogheanu, Doamna și Știrbosu, ultimele două pe partea dreaptă, coborâte de pe versantul nordic al Cernegurei, celelalte pe stânga. Debitul cel mai mare îl are Cuejdiul, care intră pe teritoriul orașului prin nord-vest, străbate cartierul Dărmănești și micul defileu dintre Cozla și Pietricica, apoi se îndreaptă spre sud, vărsându-se în Bistrița, nu departe de fosta fabrică „Reconstrucția”. (Drăgotescu, 1980) Toți ceilalți afluenți au un debit redus și seacă ocazional. Lacul Bâtca Doamnei are o suprafață de 235 de hectare și a fost format în anul 1962 prin bararea râului Bistrița și îndiguire laterală, pe partea stângă a unui perimetru din albia majoră a râului.

Apele subterane sunt bine reprezentate în bazinul Bistriței, în sectorul montan găsindu-se importante pânze de apă freatică cantonate în luncile și terasele din văi, dar și în depozitele deluviale ce îmbracă versanții. Apele subterane de adâncime din sectorul montan sunt destul de sărăcăcioase și pânze mai importante de apă apar doar în baza conglomeratelor de Ceahlău. (Donisă, 1968) Izvoarele cu proprietăți terapeutice sunt caracteristice bazinului hidrografic al Bistriței, însă mai puțin în arealul cuprins între Poiana Teiului și Piatra-Neamț, ci, mai ales, în amonte: Vatra Dornei, Borsec (stațiuni balneoclimaterice), Dorna, Neagra Șarului, Poiana Negrii, Poiana Stampei, Borca etc.

„În 1882 s-au descoperit pe versantul sud-estic al Cozlei, șase izvoare cu apă minerală cloruro-sodică și sulfuroasă care, după analiza făcută în același an de Petre Poni, erau recomandate în tratamentul afecțiunilor tubului digestiv, ficatului, splinei și aparatului circulator. Amenajările sumare și folosirea nerațională a acestor izvoare au dus în cele din urmă la colmatarea lor, existând, totuși, posibilitatea unei valorificări viitoare dacă se vor considera oportune unele investiții în acest sens.” (Drăgotescu, 1980)

3.4.2 Potențialul turistic hidrografic

„Apa – privită ca resursă turistică…ocupă un loc prioritar în turism, impunându-se prin multiplele sale forme de organizare (ape subterane, izvoare, rețele hidrografice, lacuri, Marea Neagră etc.), prin calitatea sa și, nu în ultimul rând, prin conținutul extrem de variat de săruri, sau valoarea peisagistică deosebită.” (Cândea, Simon, Bogan, 2012)

Din arealul studiat, cel mai mare potențial turistic îl au în principal lacurile antropice, în special, lacul Izvorul Muntelui având o încadrare deosebită, acesta desparte Munții Ceahlău de Munții Stânișoarei, dar și lacurile Pângărați, Vaduri care prin amplasarea lor au putut valorifica acele ținuturi și lacul Bâtca Doamnei care a adus un mare avantaj orașului Piatra-Neamț, deși nu este valorificat turistic precum ar trebui să fie.

„Apele care încing Ceahlăul prezintă pentru turism tot atât interes ca și muntele însuși.” (Nicolau et al., 1963)

De asemenea, lacul Izvorul Muntelui este amenajat pentru plimbări de agrement cu șalupe, hidrobiciclete, bărci datorită Complexului Turistic Naval din Portul Bicaz. „Plimbarea pe lac îți oferă o panoramă a țărmului, poți admira “cascada” tunel care transportă apa de la Tarcău, debarcaderul, masivul Ceahlău care se oglindește în zilele senine în luciul lacului, căsuțele și corturile amenajate din zona Baicului, pensiunile de pe malul estic al apei, coada lacului cu peisajele de vis din Poiana Largului, viaductul de la Poiana Teiului iar apoi în partea de nord căsuțele din satul Ceahlău și zona de campare amenajată într-un mic estuar pentru turiștii care vin vara.” Lacul împreună cu Masivul Ceahlău și binecunoscutul peisaj pe care îl formează împreună reprezintă o importantă destinație turistică a României după cum afirmă și Iacomi et al. (1963): „În fiecare vară autoturisme, autobuze și trenuri înțesate cu turiști se îndreaptă zilnic spre Valea Bistriței, spre Bicaz, pentru a admira barajul și lacul de acumulare de la Bicaz…cei mai mulți turiști se îndreaptă către culmea bătrânului Ceahlău, strajă de la înălțime a atâtor frumuseți.”

Lacurile Pângărați și Vaduri au adus un plus de inedit și frumusețe peisajului montan. Ambianța montană, nivelul relativ constant al apelor, climatul de adăpost, dar și infrastructura turistică constituie condiții favorabile care așteaptă încă valorificarea lor, ca baze nautice și de agrement. (Apăvăloae et al., 2011)

Foto 3.10: Panoramă lacul Pângărați

Foto 3.11: Lacul Bâtca Doamnei văzut de pe dealul Cozla.

3.5 Solurile

3.5.1 Caracteristici generale și influența turistică

Întregul areal se înscrie în sectorul carpatic, iar din punct de vedere pedologic aparține domeniului solurilor montane, fiind supus zonalității verticale a solurilor din clasele cambice. Elementul esențial al solurilor cambice îl constituie orizontul B cambic, fără sau cu slab aport de argilă din partea superioară. Solurile cambice sunt cele mai reprezentative pentru etajul montan inferior. (Apăvăloae et al., 2011)

Zona lacului Izvorul Muntelui este caracterizat prin solurile brune montane de pădure și brune acide montane de pădure, mai mult sau mai puțin podzolite.

Solurile și protosolurile aluviale sau aluviosolurile sunt soluri azonale specifice exclusiv luncilor râurilor (Bistricioara, Bicaz, Schit, Izvorul Muntelui etc.) și sunt alcătuite din două orizonturi: A ocric și C. Orizontul Ao este mai subțire de 20 de centimentri la protosolurile aluviale și mai gros la solurile aluviale, iar orizontul C este constituit din aluviuni în ambele cazuri. (Dieaconu, Săndulache, 2008) Solurile aluviale pe depozite fluviatile mai apar și în luncile rar inundabile ale râurilor din amonte de chiuvetele lacustre Pângărați și Vaduri. Apar bine dezvoltate pe terasele joase ale Bistriței și au o fertilitate mai ridicată decât a protosolurilor aluviale.

Solurile aluviale gleizate se întâlnesc pe terasele joase din zona satului Preluca, pe depozitele de luncă și terasele inundabile din lungul pârâului Pângărați și a celor de pe stânga lacului cu același nume. (Apăvăloae et al., 2011)

Solurile, în special prin compoziția lor, determină tipurile de culturi și activitățile ce se pot dezvolta, de aici rezultând o modificare a peisajului cultural. În arealul selectat, terenurile sunt în principal folosite pentru creșterea animalelor, un sector de bază al economiei locale. Localitățile situate în zona de munte au favorizat această activitate prin existența unor întinderi mari de pășuni și fânețe. De asemenea, lucrul la pădure, o altă ocupație tradițională a oamenilor a apărut datorită existenței unor mari suprafețe de păduri. În unele locuri, vegetația forestieră a fost înlocuită cu un complex de culturi și livezi.

3.6 Învelișul biogeografic

3.6.1 Caracteristici generale

Condițiile climatice, alcătuirea geologică și diversitatea formelor de relief se observă în aspectul vegetației din acest areal. De pe valea Bistricioarei, valea Bicazului și lacul Izvorul Muntelui încep pădurile care urcă până aproape de culmile Ceahlăului. „Mai întâi pădurea de foioase în care predomină fagul, tufanii etc. reprezintă una din frumusețile Ceahlăului, haina de sărbătoare cu care munții își întâmpină oaspeții. Și cu cât mai minunată este această podoabă, cu cât uneori chiar bradul coboară până la poalele muntelui pentru a primi vizitatorii odată cu celelalte esențe de foioase. Minunate sunt apoi făgetele din Valea Izvorul Muntelui, din Valea Neagră și din Valea Bistrei sau de pe Izvorul Alb.” (Nicolau et al., 1963)

Urmărind harta vegetației din Masivul Ceahlău (Dieaconu, Săndulache, 2008), de-a lungul lacului Izvorul Muntelui observăm un complex de culturi, livezi și pajiști care au înlocuit vegetația forestieră, păduri de amestec din fag, brad și molid, vegetație mezofilă cu asociații de Agrostis tenuis, Festuca rubra, Nardus stricta. Etajul fagului cuprinde două subetaje: un subetaj al pădurilor de foioase (între 420 și 700), în care domină fagul, dar care se asociază frecvent cu carpen, tei pucios, ulm, frasin, alun și un subetaj al pădurilor de amestec fag, brad și molid (între 700 și 1100 metri), în componența căruia, alături de cele trei specii dominante, mai există și paltinul de munte, mesteacănul și carpenul. (Dieaconu, Săndulache, 2008) Pe partea opusă Ceahlăului, în Munții Stânișoarei, pădurile amestecate au fost tăiate, iar versanții sunt folosiți pentru fânețe și pășuni. (Foto 3.12, 3.13)

Fig. 3.3: Fondul funciar după modul de folosință în anul 2005 al comunelor Hangu, Tarcău și Pângărați

Sursa: Pângărați – studiu monografic (2011)

Așadar, observăm că pădurile dețin primul loc din suprafața totală a comunelor Hangu, Tarcău și Pângărați, iar suprafața agricolă este destinată, în principal, fânețelor și pășunilor, foarte puțin livezilor și deloc viilor.

Foto 3.12: „La fân” în satul Ruginești Foto 3.13: În fundal se observă Masivul Ceahlău

În Municipiul Piatra-Neamț, vegetația are elemente specifice pădurilor de fag și de amestec, însă nu lipsesc coniferele și stejarul care ocupă suprafețe însemnate. Versantul sudic al Cozlei este acoperit de plantații de pin și molid, pe Cârloman predomină pădurile de fag și stejar, iar o altă plantație de pin se întinde pe Bâtca Doamnei. Pe toate înălțimile din jurul orașului se găsesc poieni și pășuni acoperite cu graminee și plante cu flori. Vegetația orașului prezintă și unele curiozități precum speciile de plante mediteraneene de pe versantul sudic al dealului Pietricica, plantele de stepă de pe Dealul Vulpe. (Drăgotescu, 1980)

În ceea ce privește fauna, pădurile întinse oferă condiții optime de dezvoltare și reproducere pentru un număr mare de specii. Lacul Izvorul Muntelui a fost populat cu specii noi în perioada 1961-1966: plătică, păstrăv curcubeu, coregon din Rusia, babușcă etc. Când în 1962 s-a realizat primul pescuit experimental s-a observat prezența în lac a lostriței tinere, ocrotită, în prezent, prin lege. În jurul lacului și-au făcut apariția diferite specii de păsări acvatice precum fundacii, rațele, corcodelul cu gât negru, corcodelul pitic, stârcul-cenușiu, berzele etc. Există unele păsări venite iarna chiar din regiunile polare. În pâlcurile de pădure și pe terenurile cultivate, fauna este alcătuită din lup, vulpe, mistreț, iepure, bursuc, iar la altitudini mai mari chiar ursul brun, râsul, jderul, veverița etc.

În Piatra-Neamț, amatorii de pescuit au de ales între lacul Bâtca Doamnei, unde se mai găsește cleanul, obletele, păstrăvul, și vechea albie a Bistriței cu boișteanul și porcușorul. (Drăgotescu, 1980)

3.6.2 Potențialul turistic al componentelor învelișului biogeografic

Învelișul biogeografic din acest areal deține un mare potențial turistic, atât din punctul de vedere al rezervațiilor naturale, cât și peisagistice, legat de componentele peisajului cultural. Foarte rare sunt gospodăriile din satele de pe valea Bistriței care nu dețin animale precum cornutele mari, oi, capre și suine, devenind astfel o importantă tradiție a zonei. De asemenea, prezența unei faune bogate a favorizat în cadrul activităților turistice, dezvoltarea unor forme recreative specifice: vânătoarea și pescuitul.

Foto 3.14: „Mulsul vacilor” în satul Ruginești

În ceea ce privește valoarea estetică a învelișului vegetal, o asemenea imagine este redată prin: „În vară, poienile și pășunile de la poalele masivului par adevărate grădini cu flori. Odată cu lunile iulie și august intri în împărăția orhideele de diferite specii, printre care limba-cucului cu flori violacee împânzește pajiștile. În poienile Durăului, în Padina Fântânilor, în fânețele de pe Chica Baicului, Piciorul Secului, Izvorul Muntelui, peste tot, culorile lor, de la alb la roz-violaceu și până la mov, domină pajiștile în timpul înfloririi. O varietate mult căutată de turiști pentru parfumul deosebit este stupinița cu flori albe, plăcut mirositoare, care se găsește îndeosebi prin poienile de pe Izvorul Muntelui.” (Nicolau et al., 1963)

Valoare științifică, mult apreciată de o anumită categorie de turiști, este prezentă prin numeroasele rezervații naturale floristice, acvatice, avifaunistice, forestiere și faunistice. Rezervația acvatică „Lacul Izvorul Muntelui”, o arie protejată de 150 de hectare pe malul drept al lacului în zona Izvorul Alb. Pe malul opus există o crescătorie de păstrăv în satul Potoci. Tot în Potoci există și Stațiunea de Cercetări Biologice „Petre Jitariu” de la Universitatea Alexandru Ioan-Cuza din Iași, care are în componența sa două laboratoare:  Laboratorul de Acvacultură și Ecologie Acvatică de la Piatra Neamț și Laboratorul de Acvacultură și Ecologie Acvatică de la Potoci.

Alte rezervații sunt:

Rezervația forestieră Pădurea Goșman care deține un stadiu de codru secular neinfluențat de om;

Rezervația forestieră Pădurea Secu pe teritoriul administrativ al orașului Bicaz;

Rezervația faunistică Brateș pe teritoriul comunei Tarcău cu rol de protecție pentru cocoșul de munte;

Rezervația forestieră Pângărați care are o suprafață de două hectare, nu este naturală, însă este unica în România unde crește compact tisa, unul dintre cele mai rare conifere care a supraviețuit erei Terțiare. Prin valoarea sa științifică, rezervația urmează să fie preluată în custodia Asociației „EcoMoldavia”, pentru conservare și înscrierea ei în circuitul unui turism cu adevărat instructiv-educativ și cultural; (Apăvăloae et al., 2011)

Lacurile Vaduri și Pângărați sunt arii de protecție avifaunistică. Prezența acesteia are o legătură cu constanța temperaturii apei lacurilor provenite din lacul Izvorul Muntelui de la adâncimea de 40 de metri, unde apele sunt mai calde și se dezvoltă fenomenul de homotermie prin stratificație termică. Astfel, acesta este un mediu favorabil pentru iernat, hrană și cuibărit a mai multor specii de păsări migratoare ale culoarului est-carpatic;

Rezervația floristică Dealul Vulpii-Botoaia (Foto 3.15) se află pe teritoriul orașului Piatra-Neamț, aici vegetează mai multe elemente floristice xerofite de stepă, de aceea se mai numește și „Ochiul de Stepă”.

Etajul forestier concentrează cea mai mare varietate de specii de interes cinegetic din categoria vânatului cu blană și cu o valoare a trofeelor remarcabilă chiar și pe plan internațional. (Cândea, Simon, Bogan, 2012) Astfel, fondurile de vânătoare prezente în acest areal conform Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice sunt: Doamna Oanțu, Murgoci, Tarcău, Floarea, Neagra.

Foto 3.15: Rezervația floristică Dealul Vulpii – Botoaia

Sursa: http://samsara11.wordpress.com/

Capitolul 4: Infrastructura turistică

Oferta turistică potențială a unei zone este formată din trei elemente: resursele naturale de care dispune teritoriul respectiv, resursele antropice și baza materială, infrastructura destinată activității turistice, ultimul element fiind format din rețeaua unităților de cazare și alimentație, căile și mijloacele de transport, mijloacele de agrement, precum și condițiile cu ajutorul cărora se asigură primirea turiștilor. (Snak, 1976)

O altă definiție care ne arată importanța infrastructurii turistice este: „totalitatea bunurilor și mijloacelor destinate consumului turistic, prin care resursele atractive sunt valorificate în turism; funcția de bază a acesteia este satisfacerea cererii prin dotări și servicii specifice.” (Cândea, Simon, Bogan, 2012)

Pentru dezvoltarea turismului, prezența resurselor naturale sau/și antropice nu este îndeajuns, așadar, realizarea unei infrastructuri turistice este absolut necesară, cele două elemente fiind complementare. Circulația turistică este profund influențată de baza tehnico-materială a turismului, aceasta ocupând un loc important în cadrul patrimoniului turistic al unei regiuni.

În cazul arealului selectat, am ales să pun accentul pe infrastructura turistică în relație cu resursele naturale pentru a sublinia importanța legăturii dintre ele. Zona aleasă dispune de un potențial natural foarte ridicat, însă infrastructura turistică slab dezvoltată sau, mai bine zis, incorect dezvoltată, nu reușește să atragă un număr mai mare de turiști.

4.1. Baza tehnico-materială a turismului

4.1.1 Structuri de cazare

4.1.1.1 Concepte și definiri

„Bazele de cazare reprezintă vectorii fundamentali ai desfășurării actului turistic, dată fiind însușirea de bază a acestora, respectiv eficiența în plan economic. Prin intermediul lor, se adăugă componentei sociale (nevoii de destindere, recreere etc. ), o componentă economică (încasările rezultate în urma prestării unei categorii specifice de servicii) ceea ce duce la conturarea fenomenului turistic în ansamblul său.” (Gheorgilaș, 2008)

Prin unitățile de cazare se înțeleg „…acele dotări de bază materială care asigură înnoptarea și odihna turiștilor pe o anumită durată de timp, în baza unor tarife determinate, diferențiate în funcție de gradul de confort oferit pe perioada din an (sezonalitatea) în care sunt solicitate etc. Capacitățile de cazare cuprind totalitatea formelor de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, cabane, popasuri turistice etc.) care, în vederea asigurării unui sejur cât mai atractiv, oferă turiștilor condiții optime de adăpostire (înnoptare), îndeplinind, după caz, și alte funcții caracteristice odihnei în domiciliul temporar (alimentația, agrementarea, igiena etc.). (Snak, Baron și Neacșu, 2001)

Conform Snak, Baron și Neacșu (2001), practica turistică internațională cunoaște mai multe criterii de clasificare a obiectivelor turistice:

după structura rețelei de cazare pot fi distinse forme de cazare de bază (hotel, motel, han turistic etc.) și forme complementare (camping, sat de vacanță, sat turistic etc.) care se realizează acolo unde activitatea turistică are un caracter pronunțat sezonier;

după categoria de confort clasificate după caracteristicile constructive, amplasament, calitatea și complexitatea dotărilor, instalațiilor și diversitatea serviciilor. În țara noastră, toate unitățile de cazare sunt clasificate în cinci categorii de confort, numerotate cu stele de la 1 la 5;

în funcție de regimul (perioada) de folosire a obiectivelor de cazare, acestea pot avea o activitatea permanentă sau sezonieră;

în funcție de durata sejurului pot fi de tranzit (sejururi medii scurte, uneori numai pentru o înnoptare), de sejur (sejururi medii relativ mai lungi) și mixte (folosite atât de turiști de sejur, cât și turiști de tranzit);

în funcție de amplasarea structurilor de cazare pot fi în stațiuni de litoral, de munte, balneoclimaterice sau în centre urbane;

în funcție de capacitatea de primire pot fi structuri de cazare mici (20-40 locuri), mijlocii (200-400 locuri) și mari (peste 1000 de locuri).

Luând în considerare clasificarea după structura rețelei de cazare, identificăm în acest areal atât forme de cazare de bază, cât și forme complementare. Conform Institutului Național de Statistică, identificăm o bază de cazare destul de variată: hoteluri, hoteluri pentru tineret, hosteluri, hoteluri apartament, hanuri, moteluri, vile turistice, cabane turistice, bungalouri, campinguri, popasuri, căsuțe, tabere de elevi și preșcolari, pensiuni turistice, pensiuni agroturistice și spații de cazare pe navele fluviale și maritime.

În Anexa nr. 1 a Hotărârii de Guvern nr. 709/2009 privind clasificarea structurilor de primire turistică găsim definirea structurilor prezente în acest areal.

Hotelul este structura de primire turistică amenajată în clădiri sau în corpuri de clădiri, care pune la dispoziția turiștilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător, asigură prestări de servicii specifice, dispune de hol de primire/recepție și de spații de alimentație publică.

Hotelul apartament este acel hotel compus din apartamente sau garsoniere, astfel dotate încât să asigure păstrarea și prepararea alimentelor, precum și servirea mesei în incinta acestora.

Motelul este unitatea hotelieră situată, de regulă, în afara localităților, în imediata apropiere a arterelor intens circulate, dotată și amenajată atât pentru asigurarea serviciilor de cazare și alimentație pentru turiști, precum și pentru parcarea în siguranță a mijloacelor de transport.

Hostelurile sunt structuri de primire turistică cu o capacitate minimă de trei camere, garsoniere sau apartamente dispuse pe un nivel sau pe mai multe niveluri, în spații amenajate, de regulă, în clădiri cu altă destinație inițială decât cea de cazare turistică. Structurile de primire turistice clasificate anterior intrării în vigoare a Ordinului Ministrului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale nr. 636/12.05.2008 ca „hotel pentru tineret” vor fi clasificate „hostel”.

Cabanele turistice sunt structuri de primire turistică de capacitate relativ redusă, funcționând în clădiri independente, cu arhitectură specifică, care asigură cazarea, alimentația și alte servicii specifice, necesare turiștilor aflați în drumeție sau la odihnă în zone montane, rezervații naturale, în apropierea stațiunilor balneare sau a altor obiective de interes turistic.

Vilele sunt structuri de primire turistică de capacitate relativ redusă, funcționând în clădiri independente, cu arhitectură specifică, situate în stațiuni turistice sau în alte zone și localități de interes turistic, care asigură cazarea turiștilor și prestarea unor servicii specifice.

Bungalourile sunt structuri de primire turistică de capacitate redusă, realizate, de regulă, din lemn sau din alte materiale similare. În zonele cu umiditate ridicată (munte, mare) acestea pot fi construite din zidărie. Sunt amplasate în perimetrul campingurilor, satelor de vacanță ca unități independente situate în stațiuni turistice sau zone turistice, ori ca spații complementare pe lângă alte structuri de primire turistică.

Pensiunile turistice au o capacitate de cazare de până la 15 camere, totalizând maximum 60 de locuri de cazare, funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente, care asigură în spații special amenajate cazarea turiștilor și condiții de pregătire și de servire a mesei.

Pensiunile agroturistice au o capacitate de cazare de până la 8 camere funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente, care asigură în spații special amenajate cazarea turiștilor și condițiile de pregătire și servire a mese, precum și posibilitatea participării la activități gospodărești sau meșteșugărești. În aceste pensiuni, turiștilor li se oferă masa preparată din produse naturale, preponderent din gospodăria proprie sau de la producători autorizați de pe plan local, iar gazdele se ocupă direct de primirea turiștilor și de programul acestora pe tot parcursul sejurului pe care îl petrec la pensiune. Se desfășoară cel puțin o activitate legată de agricultură, creșterea animalelor, cultivarea diferitelor tipuri de plante sau se desfășoară o activitate meșteșugărească.

Campingurile asigură cazarea turiștilor în corturi sau rulote astfel amenajate încât să permită acestora să parcheze mijloacele de transport, să își pregătească masa și să beneficieze de celelalte servicii specifice acestor tipuri de unități.

Căsuțele de tip camping sunt spații de cazare de dimensiuni reduse, realizate din lemn sau alte materiale similare, compuse, de regulă, dintr-o cameră și un mic antreu sau terasă și, uneori, dotate și cu un grup sanitar propriu.

Popasul turistic are o capacitate redusă, formată din căsuțe și/sau bungalouri amplasate într-un perimetru bine delimitat, care asigură servicii de cazare și alimentație, precum și posibilități de parcare auto.

Navele maritime și fluviale, inclusiv pontoanele plutitoare, utilizate pentru cazarea turiștilor pe durata călătoriei sau ca hoteluri plutitoare ancorate în porturi, se clasifică pe stele în funcție de calitatea dotărilor și a serviciilor pe care le oferă.

Urmărind definițiile se poate observa că funcția principală a unităților este de cazare, însă, pe lângă aceasta, în special hotelurile, constituie rezultatul îmbinării mai multor funcții: de odihnă și igienă, de alimentație, complementare (includ prestațiile destinate petrecerii agreabile a timpului pasagerului în cursul sejurului), productive, comerciale și intermediere. (Snak, Baron și Neacșu, 2001)

Câteva definiții de care vom avea nevoie la analiza infrastructurii de cazare se referă la capacitatea de cazare existentă (instalată), capacitatea de cazare în funcțiune (disponibilă) și indicele de utilizare a capacității în funcțiune.

Capacitatea de cazare existentă „…reprezintă numărul de locuri de cazare de folosință turistică înscrise în ultimul act de recepție, omologare, clasificare a unității de cazare turistică, exclusiv paturile suplimentare ce se pot instala în caz de necesitate. Capacitatea minimă de cazare instalată pentru o structură de primire turistică este de cinci locuri.” (Gheorghilaș, 2011)

Capacitatea de cazare în funcțiune sau disponibilă „…reprezintă numărul de locuri de cazare puse la dispoziția turiștilor de către unitățile de cazare turistică, ținând cont de numărul de zile cât sunt deschise unitățile în perioada considerată. Se exprimă în locuri/zile.” (Institutul Național de Statistică)

Indicele de utilizare a capacității în funcțiune sau gradul de ocupare „…este un indicator sintetic care exprimă raportul între capacitatea de cazare disponibilă (locuri oferite) și utilizarea efectivă a acesteia de către turiști într-o perioada determinată.” (Gheorghilaș, 2011) Capacitatea de cazare efectiv utilizată reprezintă numărul înnoptărilor și este exprimat în zile/turist.

4.1.1.2 Analiza infrastructurii de cazare

Fig. 4.1 : Dinamica unităților de cazare turistică în localitățile de pe Valea Bistriței (între Piatra-Neamț și Poiana Teiului) în perioada 1990-2013

Sursa: Institutul Național de Statistică

Fig. 4.2 : Capacitatea de cazare turistică existentă în localitățile de pe Valea Bistriței (între Piatra Neamț și Poiana Teiului) între ani 1990-2013

Sursa: Institutul Național de Statistică

Cele două tabele ce arată numărul unităților de cazare, respectiv capacitatea de cazare existentă, împreună reflectă foarte bine dinamica infrastructurii turistice. În primul rând, numărul unităților a crescut aproximativ constant după anul 1990, însă capacitatea de cazare cunoaște o scădere a locurilor din 1990, iar numărul inițial va fi depășit abia în 2013. Acest fenomen ne demonstrează tranziția de la comunism la capitalism. În timpul comunismului s-au construit hoteluri cu capacități de cazare foarte mari, această tendință fiind diminuată mult, în prezent fiind stimulați micii întreprinzători și chiar afacerile de familie în cazul mediului rural. De asemenea, stilul de viață al potențialilor clienți din mediul urban, au făcut ca aceștia să opteze pentru unitățile de cazare mult mai mici rezultând un mediu mai liniștit, mai retras propice pentru turismul de odihnă și recreere.

O altă observație ar fi legată de perioada de creștere puțin mai bruscă dintre anii 2008 și 2009-2010 care ar putea fi bazată pe integrarea în Uniunea Europeană a României și investirea în infrastructura de cazare pe baza fondurilor europene. Un alt aspect legat de Uniunea Europeană este libera circulație și, imediat, emigrarea forței de muncă din acest areal în străinătate. Zona fiind în principal industrială, după căderea comunismului, majoritatea fabricilor au fost închise iar șomajul a crescut foarte mult. După 2007, anul integrării, au apărut oportunități legate de găsirea locurilor de muncă în străinătate, însă multe persoane au ales să se întoarcă în țară după câțiva ani, investind în deschiderea unor unități de cazare (caz valabil mai ales în mediul rural).

Scăderea numărului de unități între 2010 și 2013 este o consecință a crizei economice, care a generat o circulație turistică mai slabă și, deci, a dus la falimentul unor unități. Însă, „tot răul spre bine”, deoarece anul 2013 reprezintă maximul numărului de unități de cazare dar și al capacității de cazare din ultimii 23 de ani. Un alt motiv îl constituie conștientizarea de către populația locală a potențialului turistic de care dispune arealul și de faptul că turismul este o ramură economică în continuă creștere care ar putea aduce un venit substanțial unei zone cu venituri economice reduse.

Capacitatea de cazare în funcțiune (Fig. 4.3) reflectă aceeași tendință ca evoluția capacității de cazare existentă, cu un maxim în 2013 de peste 900.000 de locuri/zile și un minim în 2001 cu peste 550.000 de locuri/zile. Dacă împărțim numărul atins în 2013 la cele 366 de zile ale anului, vom obține o capacitate de cazare existentă mai mică cu peste 1000 de locuri decât cea reală, ceea ce ne demonstrează caracterul sezonier al unităților de cazare. Cele două sezoane în care există un flux turistic mai ridicat sunt iarna și vara, acest aspect fiind valabil mai ales în mediul rural, deoarece în orașe (Piatra Neamț îndeosebi) există proiecte pentru dezvoltarea turismului de afaceri, care se poate desfășura pe tot parcursul anului. De asemenea, primăvara un flux mare de turiști este adus de sărbătorile pascale iar în restul anului se organizează diverse evenimente pentru atragerea turiștilor.

Fig. 4.3: Evoluția capacității de cazare în funcțiune în localitățile de pe Valea Bistriței (între Piatra Neamț și Poiana Teiului) între anii 2001-2013

Sursa: Institutul Național de Statistică

Fig. 4.4: Numărul înnoptărilor din localitățile de pe Valea Bistriței (între Piatra Neamț și Poiana Teiului) între anii 2001-2013

Sursa: Institutul Național de Statistică

Înnoptarea „reprezintă fiecare noapte pentru care o persoană este înregistrată într-o unitate de cazare turistică, indiferent dacă fizic este sau nu prezentă în cameră.” (Institutul Național de Statistică)

După cum se observă din tabel (Fig. 4.4), înnoptările din acest areal înregistrează multe fluctuații și nu există o tendință de creștere sau scădere continuă. Apogeul este atins în 2007, când s-au depășit 160.000 de înnoptări, apoi urmează o scădere treptată până în 2012. Un motiv ar fi criza economică care a afectat ambele părți implicate în procesul turismului, atât turiștii care au dispus de fonduri mult mai mici și automat acest fenomen s-a reflectat și în economie. Lipsa clienților a dus la închiderea temporară sau permanentă a unor unități de cazare. Către anul 2013 se observă o redresare a numărului înnoptărilor.

De asemenea, un indicator foarte important al infrastructurii de cazare este coeficientul de utilizare a capacității de cazare, egal cu raportul dintre capacitatea de cazare folosită sau numărul înnoptărilor dintr-un an) și capacitatea de cazare în funcțiune. Acest indicator exprimă eficiența activității de cazare analizată, în cazul de față, pe fiecare an cuprins între 2001 și 2013.

Conform Fig. 4.5, gradul de ocupare a fost maxim în anul 2007, când a atins 21.44 %, iar minim în 2010 cu 14.07 %. Este scăzut, având în vedere că „gradul de utilizare al structurilor de cazare, la nivel mondial, se ridică la aproximativ 55%, procentele mai mari fiind caracteristice hotelurilor amplasate în marile centre urbane, respectiv în stațiunile turistice cu activitate permanentă.” (Nedelcu, 2011)

Fig 4.5: Gradul de ocupare al structurilor de cazare de pe Valea Bistriței (între Piatra Neamț și Poiana Teiului) între anii 2001 și 2013

Sursa: Institutul Național de Statistică

Fig 4.6: Gradul de ocupare al unităților de cazare din Municipiul Piatra Neamț în anul 2011

Sursa: Institutul Național de Statistică

Chiar dacă gradul de ocupare este de aproximativ 20%, deci se înregistrează o neocupare a capacității de cazare de aproape 80%, indicele este sensibil influențat de caracterul sezonier al circulației turistice, fapt demonstrat prin analiza gradului de ocupare din Municipiul Piatra Neamț pe fiecare lună a anul 2011 (Fig 4.6). Observăm că în luna august se atinge procentul maxim de 42.61 %, sezonul estival atrăgând cei mai mulți vizitatori, iar minimul este atins în luna februarie cu 12.1 %. În anii următori se așteaptă o creștere a vizitatorilor și în lunile iernii, odată cu realizarea pârtiilor de schi, deci pentru practicarea sporturilor de iarnă.

Fig. 4.7: Tipurile de structuri de cazare în localitățile de pe Valea Bistriței (între Piatra Neamț și Poiana Teiului) în anul 1990

Sursa: Institutul Național de Statistică

Fig 4.8: Tipurile de structuri de cazare în localitățile de pe Valea Bistriței (între Piatra Neamț și Poiana Teiului) în anul 2000

Sursa: Institutul Național de Statistică

Fig 4.9: Tipurile de structuri de cazare din localitățile de pe Valea Bistriței (între Piatra Neamț și Poiana Teiului) în anul 2013

Sursa: Institutul Național de Statistică

În ceea ce privește tipurile de structuri de cazare, se poate observa tendința de creștere a diversității din anul 1990 (când existau doar patru tipuri) și până în anul 2013, când există 14 tipuri. În prezent, tipurile cele mai răspândite sunt pensiunile, însă, există o anumită perspectivă privind definirea lor de către Institutul Național de Statistică: „pensiunile urbane s-au redefinit în pensiuni turistice, iar pensiunile agroturistice cuprind pensiunile rurale și cele agroturistice.” Astfel, datele privind practicarea agroturismului sunt nereale deoarece plecăm de la o premisa falsă de a considera toate pensiunile din mediul rural pensiuni agroturistice, având în vedere că majoritatea nu îndeplinesc condițiile necesare și menționez acest aspect bazat pe propria cercetare de pe teren. „Pensiunile agroturistice sunt obligate să ofere turiștilor produse agricole proprii, preparate conform tradițiilor gastronomice regionale, inițierea turiștilor în ritmurile vieții de zi cu zi a locuitorilor comunităților rurale.” (Nedelcu, 2011)

Hotelurile și-au pierdut foarte mult din pondere, dacă în 1990 reprezentau mai mult de o treime, în 2000 26%, în 2013 au scăzut până la 7%, un argument fiind faptul că hotelurile au o capacitate mare de cazare, deci necesită o investiție și cheltuieli de întreținere mai mari și, mai ales, faptul că, având în vedere tipurile de turism practicate în acest areal, potențialii clienți nu ar alege un hotel în favoarea unei pensiuni. Desigur, hotelurile sunt prezente mai ales în orașe având multe facilități pentru desfășurarea turismului de afaceri.

Fig 4.10: Tipologia structurilor de cazare pe Valea Bistriței (între Piatra Neamț și Poiana Teiului) în anul 2013

Sursa: Institutul Național de Statistică

Luând în considerare anul 2013, am vrut să subliniez neconcordanța între datele furnizate de Institutul Național de Statistică și cele pe care le-am obținut prin practica de pe teren. Câteva exemple ar fi: Municipiul Piatra Neamț nu figurează cu nicio structura de cazare de tip căsuțe turistice, deși în Complexul de Agrement din Ștrand există 64 de căsuțe de vacanță repartizate în 4 cartiere. De asemenea, în comuna Hangu figurează 5 pensiuni agroturistice, deși pe teren am identificat 10 și nicio cabană, Cabana Buhalnița nefiind înregistrată.

Această diferență există deoarece turismul în această zonă este în plină dezvoltare, iar proprietarii își desfășoară ilegal activitatea turistică pentru a evita plata impozitelor. Astfel, amploarea fenomenului turistic nu este pe deplin cunoscută.

Luând în considerare ponderea ridicată a pensiunilor din acest areal, în continuare voi analiza criteriile minime obligatorii pentru clasificarea acestor pensiuni în funcție de gradul de confort. Așadar, acestea sunt clasificate de la o margaretă (cu cele mai puține dotări și servicii, confort scăzut) până la 5 margarete, oferind un confort superior. În România, conform Institutului Național de Statistică, majoritatea structurilor de primire din destinațiile turistice au un grad de confort de 3 stele, respectiv 3 margarete. Această informație ne spune ceva și despre clienți și piața turistică din România, aceștia având venituri medii nu își permit o cazare de 4 sau 5 stele, însă nici nu aleg confortul minim. Astfel se explică multitudinea de hoteluri și pensiuni de 3 stele și corespondența dintre cerere și ofertă.

Criteriile de clasificare trebuie cunoscute și utilizate încă din stadiul de amenajare al proiectului, însă, în cele mai multe situații, proprietarul nu cunoaște nimic despre aceste criterii până în momentul în care reprezentantul ANT ajunge la fața locului. Un salt important în ceea ce privește calitatea serviciilor turistice se înregistrează între pensiunile clasificate la 2 margarete și cele clasificate la 3 margarete (după cum se observă și în Fig. 4.11) deoarece fiecare cameră trebuie să aibă un grup sanitar propriu, să dispună de încălzire centrală, camera să nu aibă mai mult de două paturi, mobilierul să fie de o calitate superioară, iar pensiunile cu peste 5 camere trebuie să aibă minimum o persoană cu statut de absolvent a unui curs de formare în domeniu. (Ilieș, 2007)

Analiza criteriilor minime obligatorii privind clasificarea pensiunilor turistice rurale

Tabelul ne oferă toate criteriile de care se ține cont atunci când o unitate de cazare de tip pensiune rurală este clasificată. Pentru această analiză am ales Pensiunea Brenda din satul Ruginești, comuna Hangu, județul Neamț, având acces la toate informațiile necesare. A fost clasificată ca fiind o pensiune de 2 margarete, așadar am comparat elementele și facilitățile existente cu cele de care este nevoie pentru aprobare.

Fig. 4.11: Criteriile minime obligatorii privind clasificarea pensiunilor turistice rurale

Sursa: Anexa nr. 1.5 la Normele Metodologice

Fig. 4.12: Infrastructura de cazare din Municipiul Piatra Neamț.

Sursa: prelucrare din diverse baze de date. Baza hărții este alcătuită din harta Open Street Map și Ortofotoplan 2005.

Fig. 4.13: Infrastructura de cazare din satele Bistrița, Agârcia, Viișoara, Scăricica, Vaduri, Vădurele, Pângărăcior, Preluca.

Sursa: prelucrare din diverse baze de date. Baza hărții este alcătuită din harta Open Street Map și Ortofotoplan 2005.

Fig. 4.14: Infrastructura de cazare din satele Pângărați, Oanțu, Poiana, Stejaru, Straja, Tarcău, Capșa, Bicaz, Dodeni.

Sursa: prelucrare din diverse baze de date. Baza hărții este alcătuită din harta Open Street Map și Ortofotoplan 2005.

Fig. 4.15: Infrastructura de cazare din satul Izvorul Muntelui.

Sursa: prelucrare din diverse baze de date. Baza hărții este alcătuită din harta Open Street Map și Ortofotoplan 2005.

Fig. 4.16: Infrastructura de cazare de la Barajul Bicaz.

Sursa: prelucrare din diverse baze de date. Baza hărții este alcătuită din harta Open Street Map și Ortofotoplan 2005.

Fig. 4.17: Infrastructura de cazare din satele Ruginești, Buhalnița, Grozăvești, Hangu, Chirițeni, Poiana Largului, Călugăreni, Bistricioara, Ceahlău, Pârâul Mare, Izvorul Alb.

Sursa: prelucrare din diverse baze de date. Baza hărții este alcătuită din harta Open Street Map și Ortofotoplan 2005.

Pe lângă categoria de confort, în ceea ce privește pensiunile rurale, un element important îl constituie poziția acesteia în raport cu perimetrul construit al localităților. Astfel, pentru o pensiune turistică axată pe tradițional și specificitate este importantă dispunerea în perimetrul vetrei satului pentru o mai bună integrare în viața comunității rurale, în timp ce pentru una care se adresează agrementului și valorificării resurselor naturale se preferă o locație mai izolată, dispusă într-un spațiu mai larg, lipsit de surse de poluare. De asemenea, un aspect important este dispunerea în raport cu căile de comunicație principale și cu traseul rețelelor de apă, canalizare, energie electrică și gaz, elemente indispensabile practicării unui turism civilizat. (Ilieș, 2007)

În ceea ce privește amplasarea unităților de cazare din jurul lacului Izvorul Muntelui, acestea se află în interiorul vetrei, unele aproape de axa de circulație, altele puțin mai izolate fiind în afara axei de circulație. Avantajele acestei amplasări sunt integrarea în viața comunității, accesul la utilități, prezența infrastructurii de acces, sunt ușor de localizat și identificat și beneficiază de un aport important de turiști aflați în tranzit. Principalele dezavantaje sunt legate de prețurile mai mari ale terenurilor, prezența vecinilor și o senzație de înghesuială, poluarea fonică.

4.1.2 Structuri de alimentație

„În turism, serviciile de alimentație reprezintă o componentă importantă a produsului turistic. Uneori, aceleași servicii pot influența calitatea prestației turistice, atractivitatea ofertei sau chiar dimensiunea și sensul fluxurilor turistice. Creșterea veniturilor, viața modernă, dar și criza de timp tot mai accentuată fac ca turiștii să apeleze tot mai mult, în timpul călătoriilor și al vacanțelor la diverse servicii de alimentație.” (Nedelcu, 2011) Pe lângă principala funcție de hrănire, unitățile de alimentație mai au funcția de petrecere a timpului liber, socializare, dar și de afaceri.

Unitatea de servire reprezintă un local format din una sau mai multe încăperi, dotate cu utilaje, mobilier și obiecte de inventar corespunzătoare categoriei în care se încadrează unitatea, în conformitate cu care se stabilește și regimul prețurilor practicate: unități cu grad de confort și regim de prețuri de lux, de categoriile I, II și III și unități cu grad de confort și regim special de frecventare, și anume, cantine restaurant. (Snak, Baron și Neacșu, 2001)

Cele mai importante unități de alimentație sunt restaurantele, deoarece acestea pot presta servicii atât pentru consumatorii individuali cât și pentru grupurile organizate de turiști, caz în care serviciile sunt prestate pe baza unor meniuri dinainte convenite cu organizatorul acțiunii turistice. Astfel, serviciile de alimentație devin componente ale pachetului de servicii incluse în produsele turistice comercializate pe piață. (Gheorghilaș, 2011)

Un aspect important al unităților de alimentație este reprezentat de specificul lor. Cele mai apreciate de turiști sunt cele cu specific tradițional, ce pun în valoare tradițiile culinare ale unui anumit spațiu geografic. Însă, pe lângă alimentele caracteristice, este nevoie și de o îmbinare ale acestora cu o arhitectură specifică, elemente de decor care să completeze experiența de care se poate bucura un potențial client.

În arealul selectat, cele mai multe unități de alimentație se găsesc în orașe, iar în mediul rural, unitățile de cazare, de obicei, dispun și de spații pentru servirea mesei. Infrastructura de alimentație nu este atât de diversă precum ar trebui să fie, iar calitatea este destul de slabă. Mai ales, în mediul rural, unde ar trebui să se pună accentul pe oferirea unor produse tradiționale pentru ca turiștii să dispună de o experiență completă, majoritatea restaurantelor sunt familiale sau de tip pensiune: „o unitate cu profil gastronomic care oferă, în mai multe variante, meniuri complete la preț accesibil. Preparatele și specialitățile solicitate în afara meniurilor se servesc conform prețurilor stabilite în listele de meniu. Băuturile alcoolice, apa minerală, răcoritoarele și berea sunt limitate la un număr redus de sortimente. De regulă, asemenea unități se organizează în stațiuni turistice sau în pensiuni turistice și agroturistice.” (Hotărârea de Guvern, nr. 709/2009)

Turismul culinar este un tip de turism în plină dezvoltare, care „promovează toate experiențele speciale și gastronomice, fiind o nișă importantă în cadrul economiei turistice și favorizează dezvoltarea economică a comunității, precum și schimburile de experiență interculturale…consumatorii călătoresc spre locuri cu mâncare și băutură specifice (de obicei produse locale).” (Simon et al, 2009)

Am realizat o hartă (Fig. 4.17) pentru infrastructura de alimentație doar pentru Municipiul Piatra Neamț, deoarece aici unitățile de alimentație publică sunt mai numeroase și majoritatea sunt separate de unitățile de cazare. În cazul mediului rural, unitățile de alimentație sunt extrem de puține deoarece serviciul de cazare oferă de obicei și servicii pentru alimentație.

Fig. 4.18 : Unitățile de alimentație publică din Muncipiul Piatra Neamț

Sursa: cercetare pe teren

Așadar, în orașul Piatra Neamț am identificat 66 de unități de alimentație. Majoritatea sunt de tipul restaurantelor cu un specific divers (tradițional românesc, internațional, chinezesc, turcesc etc.), apoi cafenelele ocupă un loc important având o pondere de 26% și terasele cu 14 % care atrag foarte mulți turiști în timpul sezonului estival.

Fig. 4.17: Infrastructura de alimentație publică din Municipiul Piatra Neamț.

Sursa: prelucrare din diverse baze de date. Baza hărții este alcătuită din harta Open Street Map și Ortofotoplan 2005.

4.1.3 Structuri de agrement

„Agrementul reprezintă o componentă de bază a produsului turistic deoarece este chemat să asigure odihna activă a turiștilor, contribuind direct la realizarea unei noi calități a vieții. Odihna activă este o caracteristică fundamentală a vacanțelor în zilele noastre, contribuind la satisfacerea nevoilor fizice și psihice ale turistului, conturând cadrul necesar petrecerii plăcute și instructive a timpului liber.” (Snak, Baron și Neacșu, 2001)

Asistăm la o schimbare la nivelul personalității potențialilor turiști, care au depășit conceptul de vacanță clasică în care tot ce conta era cazarea și alimentația. În prezent, acestea au fost clasificate drept condiții de bază, însă nu suficiente, iar pe lângă acestea, turiștii se așteaptă la diverse experiențe la nivel fizic și psihic.

Structurile de agrement sunt foarte importante în diversificarea ofertei turistice și au ca scop principal asigurarea unei posibilități cât mai largi și diversificate pentru petrecerea plăcută a timpului liber de către turiști. „În rețeaua de turism funcționează o importantă bază de agrement care sugerează multitudinea de activități legate de prezența acestora în diferite localități și unități turistice și anume: parcuri distractive, sporturi de agrement, discoteci, cazinouri, o capacitate de transport pe cablu de peste 4000 persoane/oră.” (Cândea, Simon și Bogan, 2012)

De asemenea, ne dăm seama de importanța structurilor de agrement prin faptul că în cazul Municipiului Piatra Neamț, în anul 2009, după amenajarea Complexului turistic de pe Dealul Cozla și a punerii în funcțiune a telegondolei, orașul a obținut statutul de stațiune turistică de interes național.

În funcție de relieful destinației, se conturează mai multe forme de agrement, fiecare cu specificul lui: litoral, montan, balnear, urban etc. În cazul nostru, conform Gheorghilaș (2009), posibilitățile de agrement sunt:

stațiunile montane: mijloace de transport pe cablu (telecabină, teleshi, telescaun, telegondolă), poteci și puncte de belvedere, pârtii (de schi, pentru sănii, pentru bob ș.a.), trambuline, patinoare artificiale (acoperite sau în aer liber), școli de schi și patinaj artistic, motoscutere pe zăpadă, săli polivalente, săli de sport, săli cu dotări pentru fitness, stadioane, săli pentru bowling, cazinouri, unități de alimentație publică (restaurante, cluburi, baruri de zi și noapte, terase, discoteci, săli de jocuri ș.a.), cluburi de alpinism etc.

spațiul urban: parcuri și grădini publice, parcuri de distracții pentru copii, ștranduri și bazine sportive, lacuri sau alte oglinzi de apă amenajate și dotate pentru agrement, grădini zoologice și botanice, muzee, expoziții, case de cultură, teatre, cinematografe, restaurante (clasice și cu specific), discoteci, săli de jocuri mecanice etc.

Un concept interesant, conform Snak, Baron și Neacșu (2001) se referă la experiențele pe care le au anumite categorii de turiști atunci când participă la activitățile pe care le oferă structurile de agrement: experiența de explorare constă în faptul de a trăi ceva neobișnuit, experiența biotică le oferă turiștilor senzația redescoperirii propriului lor corp sau a propriilor lor aptitudini, experiența socială se referă la manifestările de integrare a turistului în activitățile colective și plăcerea de a trăi în cadrul mulțimii de persoane reunite în spațiul respectiv și experiența optimizantă reunește satisfacțiile la care se așteaptă un turist în timpul vacanței.

Pentru analiza infrastructurii de agrement, vom începe cu Municipiul Piatra Neamț, având în vedere că dispune de cea mai complexă infrastructură din acest areal, destinată atât sezonului estival, cât și sezonului rece.

Complexul turistic Cozla

Este poate „una dintre cele mai îndrăznețe realizări turistice a municipalității pietrene din ultimii ani” și se află în plină dezvoltare. Este localizat în partea de nord a orașului, pe dealul Cozla cu altitudinea de 657 de metri. Cuprinde puncte de belvedere special amenajate, pârtii de schi și tubing, telescaun, stația de sosire a telegondolei, restaurante, locuri de joacă pentru copii, un hotel aflat în construcție, un igloo pentru evenimente, amenajări pentru închirieri echipamente sportive, iar de aici pornesc câteva trasee turistice.

„Un punct de belvedere = un ochi în plus” (Ilieș, 2007)

„Orice destinație turistică veritabilă trebuie să dispună în mod obligatoriu de cel puțin un punct de belvedere, deoarece acestea sporesc valoarea produsului turistic, generând turiștilor senzații și trăiri de ordin pozitiv.” (Ilieș, 2007) Panorama are o deschidere foarte mare, de aproape 360 de grade și oferă posibilitatea observării unor elemente în teritoriu la distanțe de aproape 100 de kilometri. Astfel, o parte din Masivul Ceahlău este vizibil.

Foto 4.1: Punct de belvedere pe dealul Cozla

În ceea ce privește domeniul schiabil, acesta este destul de nou. Telescaunul pârtiei a fost inaugurat în 2007, pârtia Cozla 1 (cea cu o dificultate medie) a fost deschisă publicului în 2009, iar în 2011 pârtia Cozla 2 pentru începători, beneficiind de o reamenajare în 2013.

Pârtia Cozla 1: lungime de 965 metri (se pleacă de la 647 m și se ajunge la 397 m), diferența de nivel 260 m, lățime de 32 m, panta este de 27% (dificultate medie), capacitatea optimă/zi este de 2000 de persoane, raportul dintre lungimea pârtiilor și lungimea instalațiilor de transport pe cablu este de 1,22, beneficiază de instalație nocturnă, 5 tunuri de zăpadă, plase de protecție omologate.

Pârtia Cozla 2: lungime de 2300 metri (se pleacă de la 647 m și se ajunge la 397 m), diferența de nivel 260 m, lățime de 32 m, panta este de 10,7% (destinată începătorilor), capacitatea optimă/zi este de 2000 de persoane, raportul dintre lungimea pârtiilor și lungimea instalațiilor de transport pe cablu este de 2,92, beneficiază de instalație nocturnă, 8 tunuri de zăpadă, plase de protecție omologate.

Telescaunul debraiabil cu vehicule de patru locuri are o lungime de 785 de metri, viteză de deplasare de 2,3 metri/secundă, o capacitate de transport de 1793 persoane/oră, există 42 de scaune, urcarea durează minim 10 minute.

Fig. 4.19: Pârtiile de schi și instalațiile de transport pe cablu.

Sursa: cozlaparc.ro

Amenajarea turistică a pârtiilor de schi pentru agrement depind în cea mai mare măsură de configurația reliefului și amploarea investițiilor. Relieful, prin altitudine, pantă, expunere, diferență de nivel oferă posibilități multiple de amenajare a teritoriului, fiind considerat drept resursă naturală inepuizabilă în timp istoric. (Ilieș, 2007)

Foto 4.2: Complexul turistic Cozla

Sursa: Cip Babor

Pe de altă parte, realizarea domeniului schiabil nu a fost considerată o idee bună de toată lumea, ci mai degrabă o investiție proastă, având în vedere altitudinea foarte mică la care este plasat. În anul 2014, datorită lipsei precipitațiilor, pârtia a devenit funcțională din data de 28 ianuarie, stratul de zăpadă fiind de 30 de centimetri, iar de obicei sezonul de schi se reduce la maxim 30 de zile. De asemenea, pentru realizarea întregului complex a fost distrusă o parte din rezervația paleontologică Cozla.

Chiar dacă sezonul are o durată scurtă, de obicei se organizează evenimente și concursuri pentru a atrage cât mai mulți turiști (Snow Mountain Bike Dual Cross, Cupa Piatra-Neamț pentru ski alpin care a oferit premii de 1500 de euro, SnowFest, Școala de Schi). De asemenea, au creat pachete de cazare și skipass-uri atractive care includ călătorii nelimitate cu telegondola și telescaunul, și-au făcut parteneriate cu diverse firme care oferă echipamente de închiriat, cu școala de schi, chiar și cu restaurante și cafenele la care primești reduceri.

Fig. 4.20: Diverse evenimente organizate în Complexul turistic Cozla

Sursa: cozlaparc.ro

Pentru viitor se află în proiect realizarea unui patinoar artificial și modernizarea drumului de acces, existând doar un drum forestier, pe lângă telegondolă și telescaun. Nu există prea multe proiecte de dezvoltare, având în vedere că domeniul schiabil a fost amenajat recent și încă se lucrează la pârtia Cozla 2. Toate aceste investiții au fost realizate din fonduri structurale.

În ceea ce privește drumețiile, de pe Dealul Cozla pornesc o serie de trasee pe potecile din pădure. Astfel, există traseul care duce către Dărmănești, altul spre Cârloman, unul care duce către rezervația geomorfologică „Trei Căldări”. Există și un drum asfaltat care pornește din Strada Ștefan cel Mare, unde se află și Parcul Zoo. Drumețiile se pot face pe jos, însă se pot închiria și biciclete pentru mountain-bike, atv-uri și multe echipamente sportive.

Pe lângă evenimentele sportive, în interiorul „Igloo-ului” (Foto 4.3) de 600 de metri2 și o înălțime de 10 metri, se organizează diverse concerte, conferințe și întâlniri de afaceri.

Ștrandul Tineretului

Situat pe malul râului Bistrița și la poalele Dealului Cernegura, complexul de agrement este cel mai mare din regiunea de NE a României, reamenajat în urma unei investiții de 4 milioane de euro. În complex sunt plantați specii de pin înalt, tuia de 3-5 metri, aleile sunt mărginite de specii de flori și arbuști.

Complexul include:

două bazine de înot, unul olimpic având o adâncime de 1,8 metri și unul cu o adâncime redusă, pentru copii;

sector VIP cu plajă artificială și două bazine de înot;

un patinoar cu o capacitate de 220 de persoane, suprafață de 648 m2, iluminat pe timp de noapte și dotat cu instalație frigorifică pentru producerea artificială a gheții;

terenuri de sport: fotbal cu gazon artificial prevăzut cu nocturnă, trei terenuri de tenis de câmp, un teren de baschet, teren de volei, piste pentru role și skateboard-uri, un skatepark;

64 de căsuțe de vacanță repartizate în 4 cartiere (Ibiza, Malibu, Riviera și Roland Garros);

spațiu special amenajat și dotat cu grătare;

spații de joacă pentru copii;

trei restaurante;

diverse fast-food-uri;

Academia de Hard Enduro.

Școala de vară „Carmen Saeculare”.

Reamenajarea complexului a fost realizată din fonduri PHARE și de către Primăria Piatra Neamț, iar pe lângă refacerea rețelei electrice, rețea de apă, canalizare, modernizarea întregului complex, scopul a fost de a valorifica spațiul și în sezonul rece prin realizarea patinoarului artificial. Investițiile vor continua cu amenajarea unui teren de sport acoperit cu balon presostatic cu membrană dublă care deține un generator de aer cald propriu.

De asemenea, pentru o mai bună promovare, se organizează diverse evenimente de tipul competițiilor sportive, concerte, iar din acest sezon estival va exista o colaborare cu Asociația de Film Metropolis pentru organizarea unui cinema în aer liber. Un alt eveniment important este Școala de Vară organizată de Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” destinată copiilor cu vârste cuprinse între 7 și 13 ani. Se organizează cursuri de pictură, modelaj, sculptură, fotografie etc.

Fig 4.21: Harta Ștrandului Tineretului

Sursa: campsitetourpiatraneamt.ro

Baza hipică „Virgil Bărbuceanu”

Baza este situată lângă Complexul de Agrement Tineretului, la baza dealului Cernegura, înconjurată de râul Bistrița, a fost înființată în 1986 și este una dintre cele mai dotate baze hipice din țară. Aici se găsesc 30 de cai de rasă care sunt recunoscuți pentru meritele obținute la concursuri. Astfel, baza pune la dispoziția turiștilor exemplare de cai special dresați și adaptați pentru traseele montane sau pentru Școala de Echitație, unde se poate opta pentru călărie de agrement sau plimbări cu trăsura.

Foto 4.4 : Baza Hipică „Virgil Bărbuceanu”

Datorită condițiilor pe care le oferă, baza hipică a fost aleasă gazdă a mai multor etape ale Cupei Mondiale de Sărituri peste obstacole, dar și a mai multor concursuri naționale. Calendarul evenimentelor pentru anul 2014 a fost anunțat, iar acesta include Cupa Federației Ecvestre Române, Etapa I a Grand Prix-ului României, trofeul „Virgil Bărbuceanu”, Cupa TCE 3 Brazi, Finala Campionatului Național de Seniori la sărituri peste obstacole etc. Pentru găzduirea tuturor acestor competiții, gazdele de la Clubul Ecvestru din Piatra Neamț au renovat și refăcut cele 3 terenuri și grajdurile ce găzduiesc caii. În timpul concursurilor, baza poate găzdui până la 120 de cai.

Foto 4.5: Competiții ecvestre

Sursa: viziteazapiatraneamt.ro

Activitățile bazei hipice:

pregătirea cailor pentru participarea acestora la concursurile de agrement;

turism călare pentru cei care dețin un nivel avansat pe traseul Bâtca Doamnei-Bahrin;

plimbări cu trăsura;

plimbări cu sania trasă de cai;

Școala de Echitație;

volei pe nisip;

evenimente și petreceri în aer liber;

picnic și foc de tabără;

5 ponei blânzi care pot fi călăriți de copii.

Parcul zoologic Cozla

Este situat aproape de centrul orașului, fiind punctul de plecare a drumului forestier ce ajunge pe Dealul Cozla și adăpostește specii de animale reprezentative faunei autohtone, deși în trecut deținea și un singur exemplar de leu, la care au renunțat din cauza lipsei de spațiu. În prezent, vizitatorii pot admira urși, vulpi, lupi, căprioare, cerbi și păsări, iar în interiorul parcului se află un bazin unde se află câteva specii de broaște țestoase. Pentru a avea din nou o atracție exotică, se intenționează achiziționarea unei familii de maimuțe.

Locul este frecventat de familii cu copii mici, iar de aceea în interiorul grădinii zoologice s-a amenajat și un parc de joacă împreună cu o terasă și câteva bănci. Parcul a fost amenajat la inițiativa primarului Nicu Albu, în perioada 1900-1904.

Foto 4.6: Pacul zoologic Foto 4.7

Sursa: panoramio.com Sursa: descopera-judetul-neamt.ro

Parcul Tineretului și Piața Libertății

Le-am considerat împreună deoarece se află una în vecinătatea alteia, în centrul orașului, iar pentru că au o dimensiune redusă se vizitează ambele în cursul unui itinerar turistic sau a unei simple plimbări.

Parcul atrage în principal prin fântâna arteziană muzicală, construită în 2009, jeturile de apă atingând 2 metri cu diverse culori și combinații. Fântâna a fost realizată prin contribuția Primăriei Piatra Neamț și cu fonduri obținute printr-un program finanțat de Ministerul Mediului. Aici se află câteva terase, un centru de informare turistică și puncte de vânzare a diverselor produse alimentare și jucării pentru copii. De asemenea, în fiecare an, parcul este decorat în ton cu sărbătorile religioase, de Paște și Crăciun.

Foto 4.7: Panoramă Parcul Tineretului

Sursa: fotolitera.ro

Foto 4.8: Panoramă Piața Libertății

Foto 4.9: Turnul lui Ștefan Foto 4.10: Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni Foto 4.11: Muzeul de Artă

Piața Libertății reprezintă un important punct turistic al orașului, aici fiind amplasate câteva monumente istorice precum Turnul Clopotniță, Curtea Domnească, Biserica Sfântul Ioan, Muzeul „Curtea Domnească”, Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni, Muzeul de Artă, Muzeul de Etnografie. În 2010 a început proiectul de restaurare și punere în valoare a zonei istorice și culturale Curtea Domnească prin amenajări urbanistice, amenajări ale circulației pietonale și carosabile și realizarea pasajului auto subterane și a parcării subterane. Proiectul a fost terminat cu succes și apreciat de majoritatea locuitorilor.

Pe lângă latura cultural-istorică, Piața Libertății mai este utilizată și ca spațiu expozițional, aici desfășurându-se diverse târguri, evenimente, festivaluri etc.

Stadionul Ceahlăul

A fost inaugurat în 1935, iar după modernizarea din anul 2007 UEFA a cotat stadionul cu 3 stele, acesta având o capacitate de 18000 de locuri. Astfel, a intrat în categoria celor mai moderne stadioane din România și găzduiește meciuri ale echipei naționale, stimulând turismul evenimentelor sportive și atrăgând anual câteva mii de turiști veniți să vadă meciurile de fotbal.

Foto 4.12: Stadionul Ceahlău

Sursa: fcceahlăul.ro

Stadionul beneficiază de nocturnă, 2 săli de conferințe de 50, respectiv 70 de locuri, o sală de socializare de 400 metri pătrați, o sală VIP, o sală destinată expozițiilor, un magazin cu articole sportive. Pe lângă evenimentele sportive, spațiul este folosit pentru concerte și evenimente.

Foto 4.13 Foto 4.14

Sursa: fcceahlaul.ro Sursa:fcceahlaul.ro

Sala Polivalentă

A fost inaugurată oficial în noiembrie 2011, construcția începând în anul 2000. Valoarea investiției a depășit 7 milioane de euro, bani asigurați de Compania Națională de Investiții și din bugetul local. Capacitatea sălii este de 4000 de locuri, iar clădirea este dotată cu pardoseală hiperelastică, sală de forță, tabelă de marcaj electronică, cabinet medical, săli de încălzire și vestiare. În 2011 a avut loc „…în urma unui parteneriat cu Federația Română de Local Kombat, inaugurarea Sălii Polivalente. Cu această ocazie vom avea parte de o prezentare extraordinară. Evenimentul va fi transmis de multe posturi de televiziune. Este o oportunitate de a promova imaginea Municipiul Piatra Neamț în toată lumea”, a declarat primarul Gheorghe Ștefan.

În principal, Sala Polivalentă găzduiește diverse evenimente sportive atât de nivel local, cât și de nivel european, dar aici se mai organizează și concerte, evenimente artistice, reuniuni etc.

Foto 4.15: Sala Polivalentă

Teatrul Tineretului

Este localizat în centrul orașului și este recunoscut drept unul dintre cele mai moderne teatre din România, fiind un simbol al Municipiului Piatra Neamț. A intrat în renovare în martie 2011 (a fost integrat în proiectul cu finanțare europeană pentru reabilitarea ansamblului istoric Curtea Domnească) și a fost redeschis de curând, găzduind acum numeroase piese de teatru, festivaluri, conferințe, reuniuni etc.

În 1958, arhitectul Carol Zane finalizează clădirea, însă aceasta devine disponibilă pentru public în anul 1961. Aici sosesc în fiecare an nume mari din lumea teatrului, iar prin prezența lor, prestigiului instituției a cunoscut o creștere semnificativă chiar și pe plan internațional. Teatrul rămâne unul dintre cele mai dinamice teatre din țară, 70% din actori având o vârstă medie de sub 30 de ani, de aici venind și numele Teatrului. Repertoriul celor care au activat și încă activează aici este compus din piese contemporane, atât piese românești, cât și piese străine.

Foto 4.16 : Teatrul Tineretului în anii 60’

Sursa: teatrultineretului.nt

Infrastructura de agrement este mult îmbogățită prin prezența teatrului, turismul de evenimente culturale atrăgând turiști anual și face mai diversă și mai complexă viața culturală a localnicilor. Prezența acestuia bifează unul dintre criteriile suplimentare pentru atestarea orașului ca stațiune turistică de interes național.

Foto 4.17: Teatrul Tineretului în prezent, după renovare

De la Piatra Neamț până la Lacul Izvorul Muntelui, agrementul este slab dezvoltat, cel mult este integrat în cadrul structurilor de cazare. Câteva unități oferă piscine, terenuri pentru practicarea unor sporturi precum tenis, volei, badminton, locuri de joacă pentru copii, centre spa și de fitness etc. Un potențial foarte mare pentru agrement care este total neexploatat îl au lacurile antropice Bâtca Doamnei, Vaduri și Pângărați. Toate trei sunt zone cu o importanță deosebită pentru păsările migratoare, ultimele două fiind arii de protecție avifaunistică, însă amenajările pentru admirarea faunei sunt modeste.

În schimb, Lacul Bâtca Doamnei din Municipiul Piatra Neamț are un mare potențial pentru structuri de agrement și organizarea sporturilor nautice. Pe lista obiectivelor din „Strategia de Dezvoltare pe domeniile Cultură și Sport a Municipiului Piatra Neamț între anii 2008-2015” se află și amenajarea lacului pentru sporturile nautice, însă atragerea investițiilor este complicată. Astfel, „la începutul acestui an, primăria a cerut ajutorul Complexului Muzeal Neamț pentru realizarea unui proiect care să atragă bani printr-un grant norvegian. Planurile au căzut deoarece, potrivit reprezentanților primăriei, timpul a fost prea scurt pentru depunerea documentației. Mai mult, ar exista ceva probleme și cu limitele proprietăților din zonă.”

Ajunși la Lacul Izvorul Muntelui, agrementul public și-a făcut din nou apariția prin Portul Turistic de la Bicaz, amplasat pe malul lacului, lângă Barajul Bicaz. De aici pleacă cursele de agrement naval pe lac, precum mini-croazierele cu navele Reșița și Tușnad, și tot de aici se pot închiria ambarcațiuni de tipul bărcilor, șalupelor, hidrobiciclete. În port se mai găsește un hotel plutitor, unicul de pe lacurile de munte din România, o terasă plutitoare și căsuțe pentru cazare.

Foto 4.18: Hotelul plutitor lebăda Foto 4.19: Posibilități de agrement

Sursa: bloguldecalatorii.ro Sursa: facebook.com

Foto 4.20: Portul turistic Bicaz

Sursa: facebook.com

„Plimbarea pe lac îți oferă o panoramă a țărmului…debarcaderul, masivul Ceahlău care se oglindește în zilele senine în luciul lacului Izvorul Muntelui, căsuțele și corturile amenajate din zona Baicului, pensiunile de pe malul estic al apei, coada lacului cu peisajele de vis din Poiana Largului, viaductul de la Poiana Teiului iar apoi în partea de nord căsuțele din satul Ceahlău și zona de campare amenajată într-un mic estuar pentru turiștii care vin vara.”

Lacul este un mediu propice pentru pescuit, iar pentru prima dată, în 2011 s-a desfășurat o competiție de pescuit organizat de Liga Română de Spining și Clubul de Pescuit Sportiv Wizard, în colaborare cu AVPS „Lupul Cenușiu” Ceahlău. Specia țintă a fost bibanul iar concursul a ținut două zile, după măsurătoare peștii fiind eliberați. Vicepreședintele Clubul AVPS a declarat „Reducerea activităților ilegale de braconaj din ultimii ani a refăcut potențialul piscicol al lacului. Așa a fost posibilă această competiție care, din punctul nostru de vedere, reprezintă un mare pas spre civilizație și normalitate.”

Pe lângă portul de la Bicaz, există și o serie de pensiuni care se află pe malul lacului și care și-au făcut propriul ponton pentru a oferi servicii pentru agrementul nautic și pentru pescuit.

În ceea ce privește activitatea de vânătoare, AVPS „Lupul Cenușiu” a obținut prin licitație dreptul de gestionare al fondului cinegetic 17 Schit (Fig. 4.22). Scopul acestora este de a reînvia tradiția vânătorii de selecție și trofeu printr-un management cinegetic eficient. După preluarea fondului a fost construită o cabană, 6 bordee de pândă, un depozit de hrană, 13 hrănitori pentru cervide, 32 de sărării și au fost amenajate poteci pentru vânat. Fondul cinegetic cuprinde populații de urși, cerbi, capră neagră, mistreț, iepure comun, râs, lup, pisică sălbatică, cocoș de munte, vulpe, viezure, jder de copac, dihor, nevăstuică etc.

În cazurile activităților de vânătoare, pescuit, schi, hipism etc., agrementul se poate transforma în motivație principală de călătorie.

„În general, agrementul menține produsul turistic pe o coordonată optimă, armonizează relațiile dintre cererea și oferta turistică, satisfăcând o multitudine de motivații turistice. El devine un indicator cantitativ și calitativ al fenomenului turistic, paralele cu calitatea de factor de dezvoltare a turismului însuși. Principalele tendințe ce se manifestă în domeniul ofertei pentru agrement pe plan internațional le reprezintă dezvoltarea continuă, cantitativă și calitativă, și diversificarea formelor și mijloacelor de agrement puse la dispoziția turiștilor pentru a se asigura petrecerea cât mai agreabilă a timpului liber.” (Snak, Baron și Neacșu, 2001)

Fig 4.22 : Fondul cinegetic 17 Schit

Sursa: lupulcenusiu.ro

4.2 Infrastructura turistică de transport

„Circulația turistică presupune deplasarea persoanelor spre locurile alese ca destinație a călătoriilor. În consecință, fluxurile turistice implică derularea unui trafic turistic considerabil între localitățile (țările) de reședință și localitățile (stațiunile, zonele, regiunile turistice, țările) primitoare de turiști. Pentru derularea traficului turistic se apelează la o gamă variată de mijloace de transport. Deseori, deplasarea turiștilor necesită folosirea combinată a mai multor mijloace de transport, în funcție de distanța până la locul de destinație, de caracteristicile itinerarelor alese, de starea căilor de comunicație și a infrastructurilor lor tehnice, de intensitatea și sezonalitatea circulației turistice, de competitivitatea tarifelor practicate pentru diferite forme de transport, de rapiditatea și comoditatea deplasărilor etc.” (Snak, Baron și Neacșu, 2001)

Căile de comunicație, chiar dacă nu reprezintă un element de potențial turistic, au un rol esențial deoarece prin intermediul acestora turiștii au acces în zonele cu potențial turistic și în același timp este asigurat și transportul de bunuri utilizate pentru satisfacerea cerințelor turiștilor. (Cândea, Simon și Bogan, 2001)

Conform Snak, Baron și Neacșu (2001), majoritatea turiștilor aleg modalitatea de transport în funcție de distanța deplasării, astfel:

până la distanțe de 400-1000 de metri, deplasările de realizează fără utilizarea unor mijloace motorizate;

până la distanțe de 100 kilometri se folosește cu prioritate transportul auto;

transportul feroviar se utilizează, de regulă, pentru deplasări pe o rază de 100-1000 kilometri;

pentru distanțe mari, de peste 1000 kilometri devine mai comod și relativ mai avantajos folosirea transportului aerian;

transporturile maritime au înregistrat o diminuare treptată a traficului pe liniile regulate de pasageri, însă se înregistrează o creștere relativă a solicitărilor pentru croaziere maritime.

Pentru realizarea traficului turistic pe Valea Bistriței, între Piatra Neamț și Poiana Teiului, principalele mijloace de transport utilizate sunt cele feroviare și rutiere. Principalul punct de acces este Municipiul Piatra Neamț, pe aici trece drumul național 15 care ajunge până la Bicaz, apoi traversează partea stângă a Lacului Izvorul Muntelui, mai exact trece prin Potoci, Ruginești, Buhalnița, Grozăvești, Hangu, Poiana Largului. DN15 leagă orașele Turda și Bacău. Pentru satele de pe partea dreaptă a lacului Izvorul Muntelui (dinspre Ceahlău), la satul Izvorul Muntelui se ramifică DN15 în drumul județean 155F (axial) ce ajunge până la Durău. Dinspre Târgu Neamț există drumul național secundar DN15B și ajunge până la Poiana Teiului. De asemenea, există autobuze ce circulă pe aceste trasee, autogara Piatra Neamț care este și o stație pentru plecările internaționale, fiind un punct de legătură.

În ceea ce privește traficul feroviar, magistrala 500 (București-Vicșani) la Bacău formează calea ferată secundară 509 (Bacău – Piatra Neamț – Bicaz). Există gări la Piatra Neamț, Pângărați, Tarcău și Bicaz (capăt de linie).

Pentru traficul aerian, cel mai apropiat aeroport de Piatra Neamț, este aeroportul internațional „George Enescu” din Bacău cu un trafic de peste 300.000 de pasageri în anul 2013.

Un rol important îl au transporturile turistice speciale. Dezvoltarea turismului montan a atras după sine instalarea unor mijloace de transport rapide și confortabile care s-au integrat în transporturile turistice, facilitând accesul turiștilor spre areale greu de atins cu alte mijloace, prin scurtarea considerabilă a timpului și diminuarea efortului. Din această categorie fac parte telecabinele, telegondolele, telescaunele, teleschiurile. Un alt tip de transport turistic special este turismul naval, desfășurat pe Lacul Izvorul Muntelui cu plecare din portul turistic Bica , detaliat în subcapitolul 4.1.3 Structuri de agrement.

Telegondola din Piatra Neamț

Telegondola are plecare din fața gării și ajunge pe Dealul Cozla, legătura facilitând realizarea Complexului turistic Cozla. Se poate spune că aceasta a deschis multe oportunități în ceea ce privește dezvoltarea turismului din oraș, fiind una dintre cele mai importante investiții și, desigur, astfel i-a adus titlul de stațiune turistică de interes național orașului. A fost inaugurată în februarie 2008 și este modul ideal de a admira orașul și împrejurimile de la înălțime, până în prezent peste 1 milion de turiști fiind transportați către Dealul Cozla.

Producătorul instalației este firma austriacă Doppelmayr. Instalația de întinde pe o lungime de 1915 metri, are 10 stâlpi (cel mai înalt având 64 de metri, amplasat pe Bulevardul Decebal, 22 de gondole, fiecare cu câte 8 scaune (maxim 640 de kilograme/gondolă), viteza de transport este de 6 metri/secundă. Călătoria durează 8 minute între cele două puncte: gara la o altitudine de 323 de metri și Dealul Cozla la 632 de metri. Întreaga instalație are o capacitate de transport de 1200 persoane/oră, fiind pregătită de a prelua oricând fluxuri mari de turiști.

Foto 4.21: Telegondole

În Piatra Neamț și în împrejurimile orașului, un tip de turism care a luat o foarte mare amploare este cicloturismul, mai ales cel montan datorită reliefului favorabil și a peisajului variat. Se practică pe drumuri de țară, drumuri forestiere, poteci etc. Cicloturismul clasic este și el practicat pe șoselele menționate anterior. Traseele cele mai interesante pentru cicloturiști sunt: axialul Izvorul Muntelui – Durău, Piatra Neamț – Mănăstirea Bistrița, Piatra Neamț – Pângărați. În Piatra Neamț, cicloturismul montan se practică mai ales pe dealul Cozla. Aici se organizează competiții de mountain bike, precum „Tare ca Piatra”, „MTB Dual Cross” etc.

De asemenea, motociclismul aduce anual turiști, având în vedere că de 4 ani în Piatra Neamț se organizează concursul internațional Hard Enduro, sub egida Federației Române de Motociclism. În plus, în Ștrandul Tineretului se afla Academia de Hard Enduro, un proiect care include cursuri de enduro împărțite pe diferite module, centru de închiriere echipamente.

Capitolul 5: Circulația turistică

„Circulația turistică antrenează temporar segmente considerabile din populație, persoane de toate vârstele și din cele mai diferite categorii sociale, reflectând în mod direct modalitățile și nivelul valorificării potențialului turistic natural și antropic. Fenomenul circulației turistice depinde, în foarte mare măsură, de particularitățile ofertei turistice. Toate elementele componente ale ofertei turistice au un caracter funcțional, dar și de atractivitate pentru diferitele segmente ale cererii turistice.” (Cândea, Simon și Bogan, 2012)

Factorii care influențează evoluția și intensitatea circulației turistice sunt: factori sociali (venituri, prețuri), factori psihologici (nivel de instruire, dorința de cunoaștere), factori tehnici (mijloace de transport, instalații și echipamente specifice), factori demografici (numărul populației, structura pe grupe de vârstă și categorii socio-profesionale), factori politici (vize, formalități la frontieră). Foarte importanți sunt factorii ofertei prin diversitatea și calitatea potențialului turistic și al serviciilor, costul prestațiilor, nivelul de pregătire a forței de muncă etc. (Cândea, Simon și Bogan, 2012)

Fig. 5.1: Sosiri ale turiștilor în unitățile de primire turistică de pe Valea Bistriței (între Piatra Neamț și Poiana Teiului) între anii 2001 și 2013

Sursa: Institutul Național de Statistică

Maximul a fost atins în anul 2007 când a fost depășit pragul de 100.000 de turiști, urmând o pantă descendentă până în anul 2011 apoi o redresare, anul 2013 atingând aproape 95.000 de sosiri. Nu există o perioadă de declin sau ascensiune permanentă, însă perioada de după 2007 se poate pune pe seama efectelor crizei economice. În Fig. 5.2 putem observa sosirile turiștilor din Piatra Neamț pentru a observa ponderea și importanța lor în ceea ce privește sosirile totale, de pe întregul areal. Astfel, dacă în anul 2001 sosirile din Piatra Neamț alcătuiesc 64% din total, în anul 2007, 52%, iar în anul 2013 scade la 48%. Panta descendentă demonstrează interesul crescând pentru turismul din mediul rural și nevoia de diversitate și natură a turiștilor. Totuși, procentele alcătuiesc aproape jumătate din sosiri, aspect deloc de neglijat având în vedere lungimea arealului.

De asemenea, faptul că Piatra Neamț a fost atestat drept stațiune turistică de interes național în anul 2010 se pare că nu a dus la creșterea sosirilor, în anul 2011 înregistrându-se cel mai mic număr de sosiri.

Fig. 5.2: Sosiri ale turiștilor în unitățile de cazare din Piatra Neamț între anii 2001 și 2013

Sursa: Institutul Național de Statistică

Un indicator important folosit pentru determinarea intensității circulației turistice este durata medie a sejurului, acesta calculându-se prin raportarea numărului de înnoptări la numărul de sosiri. Conform Fig. 5.3, durata medie variază între 1,47 zile în anul 2013 și 1,63 zile în 2003 ceea ce demonstrează că în acest areal, cel mai practicat tip de turism este cel de week-end. Variația nu este foarte mare, însă de pe grafic se pot observa câteva fluctuații urmate de scăderea din anul 2013 ce o depășește pe cea din anul 2001.

Fig. 5.3.: Durata medie a sejurului pe Valea Bistriței (între Piatra Neamț și Poiana Teiului) între anii 2001 și 2013

Sursa: Institutul Național de Statistică

În ceea ce privește durata medie a sejurului pe fiecare localitate, diferențele nu sunt foarte mari, cea mai mică valoare este înregistrată în comuna Alexandru cel Bun, fiind mai mult o unitate de tranzit dinspre mediul urban spre mediul rural. Cea mai mare valoare este înregistrată în comuna Hangu cu aproape 1,7 zile, aici practicându-se turismul de odihnă și relaxare și turismul de week-end.

Fig. 5.4: Durata medie a sejurului pentru fiecare localitate de pe Valea Bistriței (între Piatra Neamț și Poiana Teiului) în anul 2013

Sursa: Institutul Național de Statistică.

Densitatea circulației turistice reprezintă raportul dintre numărul turiștilor și numărul populației. Pentru localitățile de pe Valea Bistriței (între Piatra Neamț și Poiana Teiului), indicatorul a fost calculat pentru anul 2012, iar densitatea circulației turistice a înregistrat valoarea de 0,63 turiști/locuitor sau 63 de turiști/100 de locuitori.

În Fig. 5.4 putem observa densitatea circulației turistice pentru fiecare localitate. Cea mai mare valoarea o deține comuna Ceahlău cu 6,61 turiști/locuitor intrând aici și stațiunea Durău, unde unitățile de cazare sunt numeroase, iar populație este cea mai redusă din întreg arealul: 2430 de persoane raportate la 16079 de turiști. Următoarea este comuna Alexandru cel Bun cu 3,05 turiști/locuitor, densitatea unităților de cazare fiind ridicată. Deși nu deține prea multe resurse turistice, unitățile de cazare s-au dezvoltat datorită vecinătății cu orașul Piatra Neamț și a terenurilor care au un preț mai scăzut. Cele mai scăzute valori sunt în Pângărați, Poiana Teiului și Tarcău cu 0,3, 0,05, respectiv 0,12. Aceasta se datorează numărului scăzut de unități de cazare.

Fig 5.4: Densitatea circulației turistice în localitățile de pe valea Bistriței (între Piatra Neamț și Poiana Teiului) în anul 2012

Sursa: Institutul Național de Statistică

Capitolul 6: Perspective de dezvoltare în industria turismului

Prin conceptul de industrie turistică se înțelege „…orice activitate economică sau mai puțin economică care are ca scop deservirea nevoilor și cerințelor de piață cu caracter turistic. Este un concept general valabil și generalist, care include activitățile de cazare, alimentație publică și transport, respectiv acces.” (Dumbrăveanu, 2010) Caracterul economic al turismului a devenit atât de remarcabil încât acesta a devenit cel mai important sector de activitate economică la nivel mondial.

Am hotărât să realizez acest capitol deoarece arealul selectat dispune de un imens potențial turistic, în special natural, însă infrastructura turistică nu se află la nivelul resurselor naturale. Calitatea serviciilor în unele locuri este destul de slabă, iar, unul dintre cele mai importante elemente în turism, promovarea, este uneori inexistentă.

La bază stă (sau ar trebui să stea) conceptul de dezvoltare durabilă, un principiu ce urmărește creșterea economică și socială, fără a compromite viitorul generațiilor următoare prin consumarea tuturor resurselor și distrugerea mediului. Principalele obiective sunt protejarea mediului, echitatea și coeziunea socială, dar și creșterea economică.

Pentru o mai bună înțelegere trebuie să ținem seama de caracteristicile serviciilor turistice (Dumbrăveanu, 2010):

inseparabilitatea se referă la faptul că actul de „fabricație” și actul de consum au loc simultan, un concept vital atunci când trece în sfera marketingului, scopul fiind de a echilibra distanța creată prin scoaterea în evidență a actului de prestare;

perisabilitatea presupune capacitatea serviciului respectiv de a fi comercializat exclusiv pentru un anumit moment sau perioadă de timp, iar necomercializarea lui pentru perioada respectivă de timp reprezintă o pierdere imposibil de recuperat. Un exemplu bun îl reprezintă situația unui hotel cu număr fix de camere care, pentru o dată anume din an, dacă nu este complet rezervat și ocupat, camerele nerezervate și neocupate reprezintă o pierdere;

imposibilitatea creării de stocuri. Un exemplu ar fi consumul unui sejur de cazare, camerele de hotel, personalul de deservire, mobila, lenjeria și restul instrumentarului pot fi stocate într-o anumită măsură, dar nu și serviciul de cazare în sine;

intangibilitatea se referă la faptul că serviciile nu pot fi palpate și măsurate, evaluarea lor ține de sfera calitativă și dă naștere la grade diferite de satisfacție;

eterogenitatea se aplică prin faptul că fiecare serviciu este unic pentru consumatorul său, deoarece el se aplică strict acestuia, iar gradul de satisfacție este determinat de percepția acestuia;

sezonabilitatea și fluctuațiile cererii, iar ca rezultat majoritatea piețelor turistice prezintă fluctuații de la sezon la sezon, dar și la nivelul săptămânii (între week-end și zile de lucru);

interdependența se raportează la faptul că cea mai mare parte a produselor turistice nu sunt compuse dintr-o singură categorie de servicii, iar furnizorii sunt influențați de deciziile de promovare;

costurile fixe ridicate cunoscute și sub numele de costuri de operare, reprezintă costurile necesare pentru a fi plătite pentru ca un serviciu să fie introdus pe piață și transmis consumatorului.

În cazul orașului Piatra Neamț, un pas foarte important în dezvoltarea turismului l-a reprezentat declararea acestuia stațiune turistică de interes național în anul 2010. „Stațiunile sunt destinații turistice autonome care propun turiștilor activități și instalații variate, într-un cadru divers: relaxare balneară, montană, refacerea formei fizice și psihice, activități recreative, apropierea de situri naturale, arheologice sau istorice de primă valoare.” (Băltărețu, 2010) Atestarea se face de către Ministerul Turismului la solicitarea autorităților administrației publice locale și se aprobă prin hotărârea Guvernului.

De asemenea, în cazul Lacului Izvorul Muntelui, atât satele de pe malul stâng, cât și cele de pe cel drept (pe partea cu Masivul Ceahlău) au mari oportunități de dezvoltare în turism datorită prezenței Parcului Național Ceahlău. „Zonele protejate sunt de o mare însemnătate pentru societatea actuală, dar și pentru cea viitoare deoarece ele conservă moștenirea naturală și culturală a lumii…Zonele protejate pot furniza posibilități de dezvoltare rurală și utilizare rațională a terenurilor marginale pentru cercetare, observarea naturii, conservare, educație, activități recreative și turism.” (Băltărețu, 2010) Crearea locurilor de muncă la nivel local în mediul rural prin intermediul sectorului turistic este extrem de important, stopând migrația locuitorilor și prevenind distrugerea culturii locale.

6.1 Dezvoltarea infrastructurii de cazare

Construirea, dar și reabilitarea unităților de cazare reprezintă o prioritate pentru dezvoltarea turismului. Însă nu este vorba numai despre numărul acestora, ci și calitatea serviciilor pe care le oferă cele prezente.

Un exemplu, îl constituie „Hotelul plutitor Lebăda” de pe lacul Izvorul Muntelui, unicul hotel plutitor de pe lacurile de munte. Atrage atenția numai prin apariția cuvântului „unic” prezent în descriere pe toate site-urile de promovare a unităților de cazare, însă, pe aceleași site-uri, comentariile persoanelor care au fost cazate aici sunt majoritatea negative, aprecierile fiind legate de condițiile de igienă precare. Este bine-cunoscut faptul că site-urile de acest gen au o mare influență în luarea unei decizii atunci când vine vorba de alegerea unei unități de cazare, iar comentariile de acest gen nu fac decât să îndepărteze potențialii clienți, însă pe bună dreptate. Personal, nu am fost cazată în această unitate, însă frecventez zona lacului Izvorul Muntelui, iar când peisajul din apropierea Portului Turistic de la Bicaz este acesta (Foto 6.1), convingerea, pe care poate aș fi avut-o înainte, de a sta la acea unitate de cazare scade simțitor.

Foto nr. 6.1: Peisaj de la Barajul Bicaz

Un alt exemplu, de data aceasta din Piatra Neamț, este Hotelul Bulevard și Pensiunea Elis, care îți lasă o impresie negativă numai din imaginea exterioară. De asemenea, aprecierile de pe site-urile de pe specializare sunt dramatice. În cazul Hotelului Bulevard, media notelor date în urma experiențelor clienților este de 1.9 puncte din maximul de 10.

Foto 6.2: Hotel Bulevard Foto 6.3: Pensiunea Elis Sursa: skytrip.ro

Un alt aspect foarte important al infrastructurii de cazare este promovarea și prezența pe acele site-uri de prezentare a unităților de cazare, însă există unele pensiuni, mai ales din mediul rural, care nu există pe internet, singura modalitate de a afla turiștii de prezența lor fiind cea accidentală de pe teren, în timpul sejurului turistic.

Planul de promovare, conform principiilor marketingului, este alcătuit dintr-o parte strategică și una tactică. Conform Dumbrăveanu (2010), planul strategic cuprinde patru direcții de promovare ca răspuns al furnizorilor de servicii de cazare la cerințele pieței. Acestea se referă la: conceperea celui mai profitabil optim de produs în concordanță cu segmentele de piață, prețul și volumul, după ce în prealabil a fost derulată o cercetare de piață. Apoi, stabilirea poziției sau imaginii fiecărei unități de cazare pe piață, dar și conceperea unui plan de fidelizare a consumatorilor, urmărindu-se revenirea acestora. A patra direcție de promovare are ca scop conceperea și dezvoltarea de scheme integrate, în combinație cu alți operatori, de produse.

Unul dintre cele mai importante obiective se referă la identificarea consumatorilor țintă și cui îi este adresat produsul. Acesta deservește obiectivelor strategice și pentru extinderea sezonului sau creșterea duratei medii a sejurului. De asemenea stabilirea imaginii unității de cazare și locul în ierarhia de pe piața unităților de cazare este esențială.

Pe lângă planul de promovare, oferirea unor servicii de calitate este indispensabilă. În principal, de profesionalismul personalului depinde experiența consumatorului.

„Ospitalitatea este probabil tot atât de veche ca și omenirea; rădăcinile ei se pierd în cavernele preistorice, unde s-au înfiripat primele legături sociale ale coexistenței umane.” (Snak, 1976)

Mediul rural din Moldova este renumit pentru ospitalitatea gazdelor: „Bun venit la noi”, „poftiți la masa noastră”, „luați de gustați cu noi” …„arată cu prisosință generozitatea, ospitalitatea caracteristice poporului nostru, felul său de a întâmpina și primi oaspeți care vin cu gând bun. Bucatele care se serveau la hanurile și ospețiile românești, vinurile renumite atrăgeau felurime de oaspeți, nu puțini și de peste hotare, aflați în trecere sau veniți cu diverse treburi, care adeseori lăudau priceperea, gustul și chiar rafinamentul preparatelor gastronomice.” (Botez, Pricop, 1989)

Desigur, condițiile s-au schimbat, cerințele clienților au crescut, însă principiul ospitalității rămâne tot baza industriei turismului.

Conform Snak (1976), câteva linii directoare care vor contura dezvoltarea în perspectivă a industriei hoteliere sunt:

hotelurile se vor adapta mai bine nevoilor diferitelor categorii de clientelă și diferitelor forme de turism. Ținând cont de ritmurile de creștere mai lente a turismului de lux, în comparație cu evoluția mai rapidă a turismului de grup, dimensiunile și structura noilor capacități receptive vor fi modelate după cerințele clientelei, oferind pe lângă serviciile clasice, tot mai multe serviciu complementare;

creșterea numărului de hoteluri de categorie medie, dar cu un confort sporit, cu evitarea „monotoniei hoteliere”, apelându-se la tradiții, folclor pentru a conferi hotelului un caracter original. Acesta este un aspect de care se pot folosi majoritatea unităților de cazare din acest areal, Valea Bistriței dispunând de un mare potențial etnografic;

pensiunile au mari șanse de dezvoltare;

amenajările exterioare, dar și dotările din camere vor fi cât mai variate din punct de vedere arhitectural;

în cadrul creșterii globale a capacităților de cazare, ritmul de dezvoltare a mijloacelor complementare va fi mai accelerat decât cel al construcțiilor hoteliere propriu-zise;

În cazul mediului urban, o direcție de dezvoltare ar putea fi dată de turismul de afaceri. O componentă a turismului urban, este printre cele mai dinamice tipuri de turism, în curs de dezvoltare în sfera economiei mondiale. Pentru aceasta, este nevoie de o infrastructură specifică, modernă, reprezentată prin centre pentru congrese, săli de conferințe, centre de afaceri în hoteluri moderne de 4-5 stele. Un început s-a conturat odată cu modernizarea Hotelului Central, singurul hotel de 4 stele din acest areal. Astfel, conferințele și evenimentele specifice au început să apară din ce în ce mai des, având la dispoziție infrastructura de care au nevoie. De asemenea, infrastructura de agrement a orașului face ca timpul liber, neocupat ce întâlnirile de afaceri să fie mai divers.

Foto 6.4: Hotel Central Foto 6.5: Interior cameră Hotel Central

Sursa: allturism.ro Sursa: centralplazahotel.ro

Conform Simon et al. (2009), există o serie de avantaje care vin odată cu practicarea turismului de afaceri:

se desfășoară pe tot parcursul anului susținând ocupată forța de muncă în permanență;

completează sectorul turismului de agrement bazându-se, în mare parte, pe aceeași infrastructură fizică și aduce vigoare și prosperitate economică;

investițiile în facilități ale turismului de afaceri duc la regenerare urbană;

este mult mai puțin afectat de crizele economice;

stimulează investițiile străine viitoare, iar oamenii de afaceri pot deveni „ambasadori” neplătiți pentru o destinație, deoarece comunică, schimbă impresii și experiențe favorabile împreună cu colegii;

aproximativ 40% din călătorii de afaceri se vor întoarce în aceleași destinații, pe care ei le-au vizitat pentru afaceri, cu familiile lor în vizite pentru agrement.

6.2 Dezvoltarea infrastructurii de alimentație publică

Structurile de alimentație publică sunt slab dezvoltate, exceptând Municipiul Piatra Neamț, serviciile de alimentație există aproape numai în unitățile de cazare existente. Accentul ar trebui pus pe dezvoltarea unor restaurante cu specific tradițional, astfel s-ar crea o oportunitate pentru atragerea unui număr mare de turiști.

O ocupație tradițională care are un mare potențial turistic și care încet-încet începe să fie valorificat, este creșterea animalelor în unitățile de tip stână (în Munții Stânișoarei, Bistriței, Ceahlău) unde ciobanii le pot oferi turiștilor o experiență unică, atât din punct de vedere culinar, cât și etnografic. Astfel, activitățile turistice le-ar putea aduce câteva venituri în plus în schimbul unui tur în jurul stânei, dar și o masă specific tradițională, cu nelipsitul „balmoș”.

Acum 2 ani am avut norocul de a vizita o stână din Munții Bistriței, experiență pe care o recomand tuturor și pe care v-o prezint succint în următoarele fotografii.

Foto 6.7: Cașul de la stână pus „la scurs”.

Foto 6.8: În fundal se observă lacul Izvorul Muntelui, Munții Stânișoarei și o parte din Masivul Ceahlău.

Foto 6.9: Băutura „jântiță” făcut din lapte. Foto 6.10: Vițel de la stână.

Foto 6.11: Balmoș făcut de ciobani.

Un mare potențial îl au păstrăvăriile, care ar atrage mulți turiști prin amenajarea unor restaurante cu specific pescăresc.

6.3 Dezvoltarea infrastructurii de agrement

În Municipiul Piatra Neamț, infrastructura de agrement este în plină dezvoltare ca urmare a atestării acesteia ca stațiune turistică de interes național. Există numeroase proiecte de investiții din fonduri structurale, cel mai important fiind construcția unei baze pentru practicarea sporturilor nautice pe lacul Bâtca Doamnei. Obiectivele proiectului sunt: amenajarea tehnico-edilitară a zonei pentru amplasarea unui debarcader, amenajarea unui spațiu de acces, spațiu pentru parcare și popas, construcția și instalarea unui debarcader plutitor, un pavilion administrativ și hangare pentru depozitarea ambarcațiunilor și echipamentelor. Proiectul atinge costul estimativ de 2.250.000 de euro.

Un alt proiect se referă la amenajarea unor trasee de drumeție din jurul municipiului Piatra Neamț, mai exact 4 trasee (Cernegura, Cârloman, Bâtca Doamnei și Pietricica), 8 refugii și 32 de puncte de colectare a deșeurilor. Proiectul atinge costul estimativ de 500.000 de euro.

Conform Dumbrăveanu (2010), managementul modern al atracțiilor turistice înseamnă obținerea simultană a trei categorii de efecte: protecția resursei, multiplicarea experienței vizitatorului și promovarea acesteia în vederea generării unui anume nivel de încasări prin care să supraviețuiască competiției. Legat de managementul atracțiilor turistice, un aspect îl reprezintă creșterea numărului de inițiative în amenajarea și operarea de noi locații de atracție. Acesta este un proces apărut în urma nevoii crescânde a numărului tot mai mare de turiști care vor să se autoinstruiască prin experiențe personale directe prin intermediul atracțiilor turistice.

Există patru grupe de factori care pot acționa pe termen lung asupra atracțiilor turistice conform Middleton (citat de Dumbrăveanu, 2010):

planurile de acțiune ale concurenței;

creșterea gradului de sofisticare al gustului consumatorului;

aplicarea și utilizarea de tehnologie modernă;

efectele deciziilor altor organizații asupra activității specifice a atracției.

În ceea ce privește planul de marketing, acesta nu diferă de cel al oricărui produs turistic: segmentarea pieței totale și identificarea unui volum de cerere cât mai conform cu realitatea, baza oricărei previziuni realizabile în ceea ce privește fluxurile de încasări. De asemenea, identificarea tipului de experiență, formularea efectivă a produsului, formularea scopurilor promoționale și crearea unor legături directe între promovare și distribuție sunt următorii pași ai planului de marketing.

Părăsind Municipiul Piatra Neamț, numărul structurilor de agrement scade foarte mult, majoritatea găsindu-se în cadrul unităților de cazare și fiind de dimensiuni reduse. Folosindu-se de potențialul cadrului natural, structurile de agrement ar putea fi mult mai numeroase. Câteva exemple ar fi amenajarea unor puncte de belvedere, trasee turistice educative prin care publicul să conștientizeze importanța conservării mediului, spații pentru picnic și grătar pentru a evita amplasarea haotică a acestora de către turiști.

Zona lacului Izvorul Muntelui deține un imens potențial pentru sporturile nautice, însă Portul Bicaz oferă doar opțiuni ale „sporturilor clasice” punând la dispoziție câteva hidrobiciclete și bărci. Aici ar putea fi amenajat un centru pentru închirierea echipamentelor sportive, incluzând și schi jet, caiac etc. De asemenea, un centru special amenajat pentru pescuit ar putea avea succes. O altă idee ar putea fi amenajarea unui centru ecvestru în Munții Stânișoarei, existând areale cu o pretabilitate ridicată.

Capitolul 7: Analiza SWOT

Analiza SWOT constituie o sinteză a cercetărilor realizate în cadrul proiectului, unde sunt consemnate punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și amenințările care caracterizează turismul în arealul selectat din Valea Bistriței. În cadrul analizei este prezentată situația actuală a turismului din această zonă pentru a se putea anticipa modul în care se poate dezvolta această industrie.

Concluzii

Prezența numeroaselor resurse naturale a dus la apariția unui nucleu al industriei turistice în zonele rurale și dezvoltarea propriu-zisă a turismului în Municipiul Piatra Neamț care a avut drept rezultat atestarea acestuia drept stațiune turistică de interes național în 2010.

Desigur, atracțiile naturale sunt indispensabile turismului, însă infrastructura are rolul de a le valorifica și a oferi turiștilor toate condițiile de care au nevoie pentru a se bucura de aceste atracții. În prezent, dezvoltarea turismului se realizează cu dificultate, deși în ultimii doi ani s-a înregistrat o ușoară creștere a circulației turistice. Este nevoie de strategii de dezvoltare mai ales pentru promovarea zonei, dar și strategii referitoare la specializarea forței de muncă în acest domeniu, creșterea nivelului de trai, dezvoltare durabilă, conștientizarea localnicilor privitor la impactul pe care îl are și l-ar putea avea turismul, stimularea micilor întreprinzători atât pentru investiții cât și pentru colaborarea dintre antreprenori etc. Pe de altă parte, este o mare nevoie și de educarea turiștilor pentru a înțelege importanța conservării mediului și practicarea unui turism durabil.

Menționez încă o dată promovarea, pentru că, pe lângă celelalte aspecte ce trebuie rezolvate, aceasta are o importanță foarte mare, putând fi cheia creșterii turismului. Construirea unui brand și a unei identități specifice acestui areal este o soluție propusă, existând și câteva inițiative prin crearea unor site-uri precum viziteazapiatraneamt.ro, viziteazaneamt.ro și prezența pe site-urile de socializare a paginilor Visit Bicaz, Masivul Ceahlău, Hangu etc. care au un mare impact asupra cititorilor. De asemenea, organizarea evenimentelor are un rol foarte important în ceea ce privește promovarea, adunând la un loc turiștii cu aceleași pasiuni, iar Piatra Neamț este un bun exemplu.

Succesul depinde de dezvoltarea infrastructurii turistice într-un mod inteligent și calitativ, dar și de adăugarea ineditului și originalului în aceasta și în tipurile de turism practicate. De asemenea, măsurile ce vor fi adoptate în cadrul politicii de dezvoltare locală și regională pentru o dezvoltare organizată, însă, în special pentru mediul rural, comunitatea este încurajată să preia inițiativa, să facă propuneri și, dacă este cazul, să investească în micile afaceri ce pot duce la revigorarea economică.

Bibliografie

Apăvăloae, M. et al. (2011), Pângărați – studiu monografic, Editura Crigarux, Piatra-Neamț.

Băltărețu, Andreea-Mihaela, (2010), Amenajarea turistică și dezvoltarea urbană, Editura Universitară, București.

Băra, I. și Grasu C., (1981), Lacul Bicaz și împrejurimi, Editura Sport-Turism, București.

Botez, C. și Pricop, A. (1989), Tradiții ale ospitalității românești – prin hanurile Iașilor, Editura Sport-Turism, București.

Cândea, Melinda, Simon, Tamara și Bogan, Elena (2012), Patrimoniul turistic al României: note de curs, Editura Universitară, București.

Cocean, P., Vlăsceanu, G. și Negoescu, B. (2002), Geografia generală a turismului, Editura Meteor Press, București.

Dieaconu D. și Săndulache I., (2008), Ceahlăul realitatea unui mit, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț.

Donisă, I. și Poghirc, P. (1968), Valea Bistriței, Editura Științifică, București.

Drăgotescu, M. (1980), Piatra Neamț, Editura Sport-Turism, București.

Dumbrăveanu, Daniela (2010), Politici promoționale în turism, Editura Epsilon Press, București.

Gheorghilaș, A. (2008), Geografia turismului. Metode de analiză în turism, Editura Universitară, București.

Grigore, M. (1974), Potențialul natural al turismului, Centrul de multiplicare al Universității din București, București.

Ielenicz, M. (2005), Geografia fizică a României, Editura Credis, București.

Ielenicz, M. și Comănescu, Laura (2006), România potențial turistic, Editura Universitară, București.

Ilieș, M. (2007), Amenajare turistică, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.

Miron, I. et al. (1983), Lacul de acumulare Izvoru Muntelui – Bicaz: monografie limnologică, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București.

Nedelcu, A. (2011), Geografia turismului, Editura Universitară, București.

Nicolau, Sanda et al. (1963), Ceahlăul și lacul de la Bicaz, Editura Uniunii de cultură fizică și sport, București.

Oroșanu, V. et al. (1981), Neamț monografie, Editura Sport-Turism, București.

Posea, G. (2006), Geografia fizică a României: Partea a II-a, Editura Fundației România de Mâine, București.

Simon, Tamara et al. (2009), Turism rural – Turism urban, Editura Transversal, București.

Snak, O. (1976), Economia și organizarea turismului, Editura Sport-Turism, București.

Snak, O., Baron, P. și Neacșu, N. (2001), Economia Turismului, Editura Expert, București.

*** Anuarul Meteorologic 1971, Institutul Meteorologic, București.

*** Baza de date a Institutului Național de Statistică.

*** Hotărârea de Guvern nr. 709/2009 privind clasificarea structurilor de primire turistică, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.440 din 26 iunie 2009.

*** (2012) Raport de mediu, plan urbanistic general Municipiul Piatra Neamț, Primăria Municipiul Piatra Neamț.

*** Strategia de dezvoltare urbană a Municipiul Piatra Neamț 2008-2015, Primăria Municipiului Piatra Neamț.

*** Agenda Locală 21 – Planul local de dezvoltare durabilă a județului Neamț, Consiliul Județean Neamț.

*** Date tehnice fonduri cinegetice – județul Neamț, Ministerul Mediului și Schimbărilor climatice.

.

http://www.viziteazapiatraneamt.ro/

http://www.viziteazaneamt.ro/

www.primariapn.ro

http://www.administratie.ro/

Implant de Par Piatra Neamt

www.turistu.ro

www.wikipedia.org

http://www.campsitetourpiatraneamt.ro/

http://www.ziarpiatraneamt.ro/

Acasa

http://adevarul.ro/

http://lupulcenusiu.ro/

Bibliografie

Apăvăloae, M. et al. (2011), Pângărați – studiu monografic, Editura Crigarux, Piatra-Neamț.

Băltărețu, Andreea-Mihaela, (2010), Amenajarea turistică și dezvoltarea urbană, Editura Universitară, București.

Băra, I. și Grasu C., (1981), Lacul Bicaz și împrejurimi, Editura Sport-Turism, București.

Botez, C. și Pricop, A. (1989), Tradiții ale ospitalității românești – prin hanurile Iașilor, Editura Sport-Turism, București.

Cândea, Melinda, Simon, Tamara și Bogan, Elena (2012), Patrimoniul turistic al României: note de curs, Editura Universitară, București.

Cocean, P., Vlăsceanu, G. și Negoescu, B. (2002), Geografia generală a turismului, Editura Meteor Press, București.

Dieaconu D. și Săndulache I., (2008), Ceahlăul realitatea unui mit, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț.

Donisă, I. și Poghirc, P. (1968), Valea Bistriței, Editura Științifică, București.

Drăgotescu, M. (1980), Piatra Neamț, Editura Sport-Turism, București.

Dumbrăveanu, Daniela (2010), Politici promoționale în turism, Editura Epsilon Press, București.

Gheorghilaș, A. (2008), Geografia turismului. Metode de analiză în turism, Editura Universitară, București.

Grigore, M. (1974), Potențialul natural al turismului, Centrul de multiplicare al Universității din București, București.

Ielenicz, M. (2005), Geografia fizică a României, Editura Credis, București.

Ielenicz, M. și Comănescu, Laura (2006), România potențial turistic, Editura Universitară, București.

Ilieș, M. (2007), Amenajare turistică, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.

Miron, I. et al. (1983), Lacul de acumulare Izvoru Muntelui – Bicaz: monografie limnologică, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București.

Nedelcu, A. (2011), Geografia turismului, Editura Universitară, București.

Nicolau, Sanda et al. (1963), Ceahlăul și lacul de la Bicaz, Editura Uniunii de cultură fizică și sport, București.

Oroșanu, V. et al. (1981), Neamț monografie, Editura Sport-Turism, București.

Posea, G. (2006), Geografia fizică a României: Partea a II-a, Editura Fundației România de Mâine, București.

Simon, Tamara et al. (2009), Turism rural – Turism urban, Editura Transversal, București.

Snak, O. (1976), Economia și organizarea turismului, Editura Sport-Turism, București.

Snak, O., Baron, P. și Neacșu, N. (2001), Economia Turismului, Editura Expert, București.

*** Anuarul Meteorologic 1971, Institutul Meteorologic, București.

*** Baza de date a Institutului Național de Statistică.

*** Hotărârea de Guvern nr. 709/2009 privind clasificarea structurilor de primire turistică, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.440 din 26 iunie 2009.

*** (2012) Raport de mediu, plan urbanistic general Municipiul Piatra Neamț, Primăria Municipiul Piatra Neamț.

*** Strategia de dezvoltare urbană a Municipiul Piatra Neamț 2008-2015, Primăria Municipiului Piatra Neamț.

*** Agenda Locală 21 – Planul local de dezvoltare durabilă a județului Neamț, Consiliul Județean Neamț.

*** Date tehnice fonduri cinegetice – județul Neamț, Ministerul Mediului și Schimbărilor climatice.

.

http://www.viziteazapiatraneamt.ro/

http://www.viziteazaneamt.ro/

www.primariapn.ro

http://www.administratie.ro/

Implant de Par Piatra Neamt

www.turistu.ro

www.wikipedia.org

http://www.campsitetourpiatraneamt.ro/

http://www.ziarpiatraneamt.ro/

Acasa

http://adevarul.ro/

http://lupulcenusiu.ro/