Infractiunile Prevazute LA Art.324 Si Art.325 Cp Rm Aspecte DE Drept Penal

Drept

Infractiunile Prevazute LA Art.324 Si Art.325 Cp Rm Aspecte DE Drept Penal

Byadmin ianuarie 1, 2024

INFRACȚIUNILE PREVĂZUTE LA ART.324 ȘI ART.325

CP RM: ASPECTE DE DREPT PENAL

LISTA ABREVIERILOR UTILIZATE ÎN TEZĂ

alin. – alineat

art. – articol

CC – Cod Contravențional

CP – Cod Penal

GRECO – Group of States against Corruption

lit. – literă

ONU – Organizația Națiunilor Unite

pct. – punctul

RM –Republica Moldova

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei

Orice stat tinde să se dezvolte sub aspect social, economic, politic, cultural, să atingă un anumit nivel de dezvoltare, să-și asigure propriile resurse pentru activitatea sa și pentru a putea garanta cetățenilor săi un nivel de trai înalt. Din păcate, această tendință de dezvoltare este împiedicată de extinderea fenomenului criminalității în multe domenii, unul dintrea aceste fenomene fiind cel al corupției.

Corupția este una dintre cele mai periculoase fapte infracționale care poate atenta la valorile sociale ce țin de activitatea atât în sfera publică, cât și în cea privată. Fenomenul corupției a atins cote alarmante în prezent, fiind într-o continuă dezvoltare si extindere, acaparând tot mai multe domenii de activitate, devenind astfel un impediment în dezvoltarea unui stat.

În lucrarea de față este studiat nu întreg fenomenul corupției, ci doar o parte a lui, cunoscut în legislația RM sub denumirea de corupere pasivă și corupere activă, sau altfel spus, activități ilegale ce atentează la buna desfășurare a activității în sfera publică.

Fenomenul corupției, atingând cote alarmante, este și intens mediatizat, constituind obiectul de preocupare nu doar al structurilor de forță al unui stat, al mass-mediei, al organismelor internaționale, dar și al fiecărui cetățean în parte.

Necesitatea studierii coruperii pasivi și a coruperii active în cadrul RM a apărut ca urmare a dezvoltării acestui fenomen în ultima perioadă de timp. Chiar și indicii de percepție a corupției, prevăzuți în Indicele de percepție a corupției 2014 specifică că RM se află pe locul 103 din 175, ea având indicele de 35, asta în condițiile în care punctajul acordat este de la 0 la 100, 0 fiind indicele care determină o țară ca fiind cea mai coruptă, iar 100 fiind indicele care specifică că în cadrul unui stat corupția aproape nu există. Indicele 35 nu este unul îmbucurător. Totodată, același Raport mai prevede și faptul că în anul 2012 indicele de percepție a corupției în RM era de 36, astfel că sesizăm o majorare a fenomenului corupției în decurs de 3 ani.

Aceste date efectuate la nivel internațional determină necesitatea nu doar a incriminării acestor fapte de corupție, ci și a aducerii normelor ce incriminează faptele de corupție în concordanță cu cerințele actuale ale societăților, cu convențiile internaționale pentru a asigura un mecanism eficient de prevenire și combatere a corupției.

Aderarea la convențiile internaționale privind combaterea corupției, implimentarea modificărilor prevăzute în rapoartele de evaluare a GRECO-ului nu au ameliorat, din păcate, starea de corupție existentă în țară.

Deși este intens mediatizată, deși există numeroase cauze penale pornite pe art.324, art.325, art.326, art.333, art.334 CP RM, persoanele tind să comită acte de corupție. Consider că cel mai îngrijorător este faptul că, deși persoanele conștientizează despre pericolul care există, ele continue să dea o remunerație ilicită pentru a-și atinge anumite scopuri ale sale, neluând în considerație posibilitatea tragerii la răspundere penală pentru acte de corupție și, totodată, asigurînd un precedent în domeniul dat.

Totuși, dezvoltarea corupției în RM a determinat statul nostru, urmărind scopul de a preveni și combate fenomenul corupției, adoptarea de către Parlamentul Republicii Moldova a Hotărârii pentru aprobarea Strategiei naționale anticorupție pe anii 2011-2015 nr.154 din 21.07.2011., în care au fost specificate principalele principii pentru implimentarea acestei strategii, principii ce urmează să asigure nu doar un mecanism eficient de luptă împotriva corupției, dar și protecția societății. Aceste principii sunt următoarele:

principiul respectării drepturilor omului;

principiul consolidării sistemului național de integritate;

principiul priorității măsurilor de prevenire a corupției;

principiul cooperării cu societatea civilă și cu organismele internaționale;

principiul continuității și realității;

principiul transparenței

Reieșind din aceste principii și această strategie, RM s-a angajat să întreprindă anumite măsuri în scopul prevenirii și combaterii fenomenului corupției în RM, cum ar fi:

conformarea legislației naționale standartelor internaționale anticorupție;

încurajarea denunțării corupției;

consolidarea capacității organelor de drept și a justiției de a contracara corupția prin delimitarea competențelor organelor de drept în investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor de corupție și a celor conexe, asigurarea unor salarii proporționate responsabilităților pentru colaboratorii CNA, ai procuraturii și pentru judecătorii implicați în lupta cu corupția;

conlucrarea autorităților publice cu societatea civilă și cu mass-media pentru a le determina pe ultimele două să-și asume un rol mai activ în informarea corectă și echidistantă a societății despre fenomenul corupției.

Lupta contra infracțiunilor de corupție este una complicată și de lungă durată, reieșind și din faptul că însăși cetățenii sunt cei care contribuie activ la săvârșirea faptelor de corupție, considerând că a-ți atinge scopul este mai important decât a lupta împotriva infracțiunilor de corupție. Totuși, RM face progrese în direcția combaterii infracțiunilor de corupție. Cel puțin, la nivel legislativ ea a reușit să transpună în mare parte normele internaționale privind faptele de corupție în legea națională, astfel specificând și GRECO. Totuși, e nevoie de mult mai mult decât doar implimentarea unor norme internaționale. Este necesar ca aceste norme să funcționeze și să fie aplicate ținând cont de principiile enunțate mai sus.

Scopul și obiectivele propuse în teză

Scopul prezentei lucări îl constituie soluționarea problemelor privind răspunderea penală pentru infracțiunile săvîrșite în sfera coruperii pasive și a coruperii active, precum și formularea recomandărilor de perfecționare a normelor penale privind răspunderea pentru faptele infracționale prevăzute la art.324 și 325 CP RM.

Întru realizarea scopului dat se propun următoarele obiective necesare de realizat prin elaborarea lucrării:

determinarea conceptelor de bază formând sistemul de referințe în investigarea fenomenului corupției;

analiza juridico-penală a componențelor de infracțiuni menționate;

analiza unor cazuri din practica judecătorească;

efectuarea unei analize comparative a legislației penale a RM privind corupția pasivă și activă cu legislațiile altor state;

identificarea erorilor de încadrare juridico-penală a faptei, precum și formularea recomandărilor menite să contribuie la perfectarea lor.

Gradul de investigație a temei

În știința dreptului penal s-a acordat și continuie să se acorde atenție problemelor legate de infracțiunile de corupție, ele constituind tematica unui șir de monografii, teze de doctor, articole științifice, studii de caz etc.

La realizarea studiului dat au servit ca punct de reper legislația Republicii Moldova, cât și legislațiile penale ale altor state, cum ar fi România, Ungaria, Estonia, Armenia, precum și convențiile și tratatele internaționale.

Printre oamenii de știință autohtoni și străini care și-au adus aportul la studierea și definirea concepției teoretice privind răspunderea penală pentru infracțiunile de corupție se numără Avram M., Brînză S., Nastas I., Popov R., Stati V., Țurcan I., Zubco V. (Republica Moldova); Dobrinoiu V., Dungan P., Vasiu I. (România).

Lucrările acestor autori constituie baza teoretică a prezentei lucrări

Informația despre faptele de corupție se conține și în următoarele acte normative:

Convenția ONU împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003;

Convenția penală privind corupția, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999;

Convenția civilă privind corupția, adoptată la Strasbourg la 4 noiembrie 1999;

Legea cu privire la prevenirea și combaterea corupției nr.90 din 25.04.2008.

Hotărârea pentru aprobarea Strategiei naționale anticorupție pe anii 2011-2015 nr.154 din 21.07.2011.

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la aplicarea legislației referitoare la răspunderea penală pentru infracțiunile de corupție nr.11 din 22.12.2014.

Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării

Pentru relizarea scopului și obiectivelor lucrării date au fost folosite ca metode de cercetare metoda logică – ce implică utilizarea raționamentelor, silogismelor pentru efectuarea unui studiu argumentat și logică, metoda comparativă – ce implică analiza comparativă a normelor din legea penală a RM cu legile penale ale altor state în domeniul infracțiunilor de corupție, metoda istorică – pentru a determina evoluția atât a fenomenului infracțional de corupție, cât și a reglementărilor normative, metoda statistică, metoda sistemică.

Cuvintele-cheie ale tezei

Corupere pasivă, corupere activă, remunerație ilicită, persoană publică, persoană publică străină, funcționar internațional, persoană cu funcție de demnitate publică, corupător, corupt.

Sumarul capitolelor tezei

Capitolul 1 „Analiza juridico-penală a coruperii pasive” este consacrat analizei obiectului, laturii obiective, subiectului, laturii subiective și circumstanțelor agravante a infracţiunii specificate la art.324 CP RM – infracțiunea de corupere pasivă. În conținutul acestui capitol se argumentează că obiectul juridic special al coruperii pasive îl formează relaţiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în sfera publică, care presupune respectarea de către persoanele publice, persoanele publice străine, funcționarii internaționali sau persoanele cu funcție de demnitate publică a obligației de a pretinde, accepta sau primi remunerația în strictă conformitate cu legea.Se caracterizează fiecare element al obiectului material al coruperii pasive.Se ajunge la concluzia că, pentru a considera infracţiunea analizată ca fiind consumată, este suficient ca subiectul infracțiunii de corupere pasivă să realizeze una din acțiunile de pretindere, primire, acceptare sau extorcare a remunerației ilicite, nefiind necesar ca oricare din aceste acțiuni să fie urmată de executare. Se argumentează care sunt condițiile necesare pentru ca o persoană să fie considerată a fi subiect a infracțiunii de corupere pasivă. De asemenea, are loc analiza fiecărui subiect în parte, încercându-se să fie evidențiați cei care pot fi subiecți și cei care nu pot fi subiecți ai infracțiunii de corupere pasivă, chiar dacă sunt specificați în cadrul acceleași Anexe a unei anumite legi. În contextul examinării laturii subiective a coruperii pasive, se cercetează formele şi tipurile vinovăţiei manifestate de făptuitor la săvârşirea infracțiunii date, precum şi scopul coruperii pasive, care este unul obligatoriu, și motivul, care deși nu este unul obligatoriu, poartă anumite particularități. În afară de elementele constitutive ale coruperii pasive, sunt examinate circumstanţele agravante specificate la alin.(2) şi (3) art.324 CP RM.

Capitolul 2 „Analiza juridico-penală a coruperii active” este consacrat analizei obiectului, laturii obiective, subiectului, laturii subiective și circumstanțelor agravante a infracţiunii specificate la art.325 CP RM – infracțiunea de corupere activă. La fel, ca și în cazul infracțiunii de corupere pasivă, se specifică care este obiectul juridic special, precum și obiectul material sau imaterial, care corespunde cu cel din dispoziția art.324 CP RM. În continuare este analizată latura obiectivă a infracțiunii de corupere activă, care poate fi realizată prin următoarele modalități faptice: promisiunea, oferirea sau darea. Se ajunge la concluzia că, pentru a considera infracţiunea analizată ca fiind consumată, este suficient ca subiectul infracțiunii de corupere activă să realizeze una din acțiunile de promisiune, oferire sau dare a remunerației ilicite, nefiind necesar ca oricare din aceste acțiuni să fie urmată de executare. În cadrul analizei subiectului infracțiunii prevăzute la art.325 CP RM sunt relevate condițiile generale ce trebuie să fie întrunite pentru ca o persoană să poată fi pasibilă de răspunderea penală în baza art.325 CP RM, oricare alte condiții speciale nefiind necesare a fi întrunite. În contextul examinării laturii subiective a coruperii active, se cercetează formele şi tipurile vinovăţiei manifestate de făptuitor la săvârşirea infracțiunii date, precum şi scopul coruperii active, care este unul obligatoriu, și motivul, care deși nu este unul obligatoriu, poartă anumite particularități. În afară de elementele constitutive ale coruperii pasive, sunt examinate circumstanţele agravante specificate la alin.(2) şi (3) art.325 CP RM.

Capitolul 3 „Studiu comparativ a coruperii pasive și coruperii active” este dedicat, în primul rând, analizei comparative a normelor de drept din alte state în materia infracțiunilor de corupție pasivă și activă. Astfel se încearcă a se compara normele din propriul sistem de drept cu cele din alte legislații străine pentru a se forma anumite concluzii referitor la eficacitatea acestora. În al doilea rând, are loc delimitarea coruperii pasive și coruperii active de alte infracțiuni și fapte ilegale conexe. Această analiză se datoreză faptului că în practica judiciară nu de puține ori o anumită faptă a fost calificată ca fiind o altă faptă infracțională tocmai datorită asemănărilor elementelor acestor componențe de infracțiuni.

La final, în Concluzie, însumăm rezultatele obţinute, evidenţiem punctele vulnerabile stabilite în actualele reglementări și înaintăm propuneri corespunzătoare de înlăturare a acestora.

ANALIZA JURIDICO-PENALĂ A CORUPERII PASIVE

În art.324 CP RM, sub aceeași denumire marginală de corupere pasivă sunt reunite șapte variante-tip de infracțiuni și două variante agravate de infracțiuni.

Coruperea pasivă în prima variantă-tip este incriminată la alin.(1) art.324 CP RM: pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană publică sau de către o persoană publică străină de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.

Conform lit.a1) alin.(2) art.324 CP RM, cea de-a doua variantă-tip de infracțiune se exprimă în pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către un funcționar internațional de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.

Potrivit lit.c) alin.(2) art.324 CP RM, cea de-a treia variantă-tip de infracțiune constă în extorcarea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană publică sau de către o persoană publică străină de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.

În corespundere cu lit.d) alin.(2) art.324 CP RM, cea de-a patra variantă-tip de infracțiune se exprimă în pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană publică sau de către o persoană publică străină de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin – dacă acestea se exprimă în proporții mari – pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora – dacă acestea se exprimă în proporții mari – pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.

În conformitate cu lit.a) alin.(3) art.324 CP RM, cea de-a cincea variantă-tip de infracțiune se exprimă în pretinderea, acceptarea, primirea sau extorcarea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană cu funcție de demnitate publică de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin – dacă acestea se exprimă în proporții mari – pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora – dacă acestea se exprimă în proporții mari – pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.

Conform lit.b) alin.(3) art.324 CP RM, cea de-a șasea variantă-tip de infracțiune se exprimă în pretinderea, acceptarea, primirea sau extorcarea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană cu funcție de demnitate publică de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin – dacă acestea se exprimă în proporții deosebit de mari – pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora – dacă acestea se exprimă în proporții deosebit de mari – pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.

Cea de-a șaptea variantă-tip de infracțiune, specificată la alin.(4) art.324 CP RM se exprimă în pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană publică sau o persoană publică străină de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin – dacă acestea se exprimă în proporții care nu depășesc 100 unități convenționale – pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora – dacă acestea se exprimă în proporții care nu depășesc 100 unități convenționale – pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.

Prima variantă agravată de infracțiune, consemnată la lit.b) alin.(2) art.324 CP RM presupune săvârșirea infracțiunii specificate la alineatul (1) de două sau mai multe persoane.

Cea de-a doua variantă agravată de infracțiune, consemnată la lit.c) alin.(3) art.324 CP RM presupune că infracțiunile prevăzute la alineatele (1) sau (2) sunt săvârșite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizații criminale.

Elementele constitutive obiective a coruperii pasive

Obiectul infracțiunii

Infracțiunea de corupere pasivă nu poate fi concepută fără preexistența unei anumite relații împotriva căreia se îndreaptă actul de conduită ilegal și care constituie, de fapt, obiectul acestui act. Actul de conduită prezintă un caracter socialmente periculos, care se evindențiază prin faptul că el este îndreptat împotriva anumitor valori sociale care sunt protejate de legea penală. Această trăsătură esențială este cea care determină obiectul infracțiunii ca fiind ansamblul relațiilor sociale existente într-o societate.

Doctrina penală consideră obiectul infracțiunii ca fiind valoarea socială și relațiile sociale create în jurul acestei valori, care sunt prejudiciate ori vătămate prin fapta infracțională.

Obiectul juridic special al infracțiunii de corupere pasivă îl constituie relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în sfera publică, care presupune respectarea de către persoanele publice, persoanele publice străine, funcționarii internaționali sau persoanele cu funcție de demnitate publică a obligației de a pretinde, accepta sau primi remunerația în strictă conformitate cu legea. Totuși, existența în cadrul aceleiași norme a șapte variante-tip de infracțiuni a determinat și existența unui obiect juridic secundar în cazul în care infracțiunea respectivă se realizează prin modalitatea de extorcare. În acest caz se atentează, în principal, la buna desfășurare a activității de serviciu în sfera publică, iar în plan secund se atentează la integritatea corporală, sănătatea sau libertatea psihică sau morală a persoanei, aceasta depinzând de modul de extorcare. Acțiunea de extorcare urmează a fi descrisă în subparagraful 1.1.2. – latura obiectivă a infracțiunii din prezenta lucrare.

În cadrul infracțiunii de corupere pasivă elucidăm și existența unui obiect material sau imaterial, care îl reprezintă remunerația ilicită. Ea se exprimă în bunuri, servicii, privilegii, avantaje, oferte ori promisiuni sub orice formă.

Referitor la obiectul material, în doctrina de specialitate există mai multe opinii, divergențe pe care le atestăm nu doar în cadrul legislației RM, dar și în cea a României. Astfel, în doctrina românească este specificat faptul că infracțiunea de luare de mită, care în legislația RM corespunde infracțiunii de corupere pasivă, este una lipsită de obiect material întrucât obiectul material este o „entitate materială fizică – lucru sau persoană, în care se încorporează valoarea socială ocrotită prin norma de incriminare”. Același autor consideră că în cazul infracțiunii date valoarea protejată prin norma de incriminare este corectitudinea, probitatea în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de către funcționarii publici, acestea fiind valori care nu au corporalitate și, respectiv, de aici rezultă că nici infracțiunea dată nu are un obiect material. Remunerația ilicită obținută prin săvârșirea infracțiunii reprezintă un corp delict ce atestă realizarea infracțiunii, a faptei ilicite, de către cel corupt, persoana publică sau persoana publică străină. La fel, Țurcan I. specifică că „infracțiunea de corupere pasivă nu are obiect material deoarece acțiunile incriminate la art.324 CP RM nu se îndreaptă asupra sumelor de bani, asupra celorlalte foloase, promise, oferite sau pretinse”.Alți autori consideră că, de fapt, această „infracțiune de luare de mită are un obiect material, iar acesta constă în bani, valori sau bunuri care sunt supuse confiscării”.

Nu susținem opinia conform căreia infracțiunea de corupere pasivă nu ar avea un obiect material. Obiectul material al unei infracțiuni reprezintă acea entitate materială asupra căreia se îndreaptă fapta infracțională, asupra căreia poate influența persoana pasibilă de răspundere penală, în cazul nostru fiind remunerația ilicită. Nu putem considera remunerația ilicită ca fiind un obiect destinat coruperii sau un mijloc de săvârșire a infracțiunii întrucât asupra unui mijloc de săvârșire a infracțiunii corupătorul nu poate avea nici o influență. Însă, asupra obiectului material poate avea, iar în cazul nostrul coruptul poate exercita această influență asupra remunerației ilicite în mod nemijlocit..

Obiectul material sau imaterial al infracțiunii prevăzute la art.324 CP RM trebuie să întrunească anumite cerințe obligatorii. Astfel, o primă condiție obligatorie este faptul că bunurile, serviciile, privilegiile, avantajele, ofertele sau promisiunile sub orice formă nu trebuie să i se cuvină persoanei publice, persoanei publice străine, funcționarului internațional sau persoanei cu funcție de demnitate publică. Această remunerație are un caracter ilicit, ea nefiind legal datorată subiectului prevăzut la art.324 CP RM. Prin sintagma „nu i se cuvin” legiuitorul a vrut să specifice faptul că remunerație nu este una legal datorată coruptului. De aici rezultă că remunerația ilicită reprezintă aspectul supra sau peste valoarea legală datorată persoanei publice, persoanei publice străine, funcționarului internațional sau persoanei cu funcție de demnitate publică. Respectiv, făptuitorul nu este îndreptățit a solicita bunuri, servicii, privilegii, avantaje sau alte remunerații din partea corupătorului. O a doua condiție constă în faptul că obiectul material sau imaterial al infracțiunii prevăzute la art.324 CP RM trebuie să aibă un caracter gratuit. În cazul în care subiectul infracțiunii i-ar achita contraprestația pentru bunurile, serviciile, privilegiile, avantajele oferite de către corupător, atunci nu am putea aplica răspunderea în baza art.324 CP RM pentru a incrimina această faptă. Practic, în cazul achitării acestor bunuri, servicii, persoana publică sau persoana publică străină nu comite nici o ilegalitate, ea procurându-și aceste bunuri pentru ea și, respectiv, nu obține nici un câștig. O a treia cerință este ca remunerația ilicită să constituie un contraechivalent al conduitei ce urmează să fie adoptată de către persoana publică, persoana publică străină, funcționarul internațional sau persoana cu funcție de demnitate publică. În cazul în care remunerația nu ar fi echivalentă cu acțiunea ce urmează a fi efectuată de către făptuitor, nu va fi aplicată răspunderea penală pentru fapta de corupere pasivă.

Remunerația ilicită, după cum am specificat mai sus, este constituită din bunuri, servicii, privilegii, avantaje, oferte ori promisiuni sub orice formă.

Noțiunea de bunuri a fost definită la lit.d) art.2 al Convenției ONU împotriva corupției, adoptată la New York la 31.10.2003. Prin bunuri se înțelege orice tip de bun, corporal sau incorporal, mobil ori imobil, tangibil sau intangibil, precum și actele juridice ori documentele atestând proprietatea acestor bunuri sau drepturile referitoare la acestea.

Prin Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la aplicarea legislației referitoare la răspunderea penală pentru infracțiunile de corupție, remunerația ilicită sub formă de bunuri urmează a fi interpretată prin prisma art.285 Cod Civil, care prevede că bunurile sunt toate lucrurile susceptibile apropierii individuale sau colective, precum și drepturile patrimoniale. Nu va avea nici o importanță la calificarea faptei dacă bunurile sunt mobile sau imobile, tangibile ori intangibile, dacă sunt lucruri sau drepturi patrimoniale, precum și dacă se află sau nu în circuitul civil. Bunurile care nu se află în circuitul civil la fel, pot constitui obiect al infracțiunii prevăzute la art.324 CP RM întrucât, după cum a relevat Țurcanu I., „caracterul circulant semnifică posibilitatea de a dispune liber de obiectele de drept civil prin transmiterea lor către alte persoane”. Respectiv, faptul scoaterii din circuit a unor categorii de bunuri nu are drept scop încetarea caracterului material al acestor bunuri, ci doar asigurarea unei protecții a ordinii de drept și a secutității cetățenilor. Indiferent de calitatea acestor bunuri, dacă ele vor fi oferite pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia de către o persoană publică sau o persoană publică străină, atunci ele vor constitui obiect destinat coruperii al infracțiunii de corupere pasivă.

Doctrina de specialitate mai specifică și faptul că prin bunuri se au în vedere și semnele bănești autentice, valorile mobiliare de stat autentice, precum și alte titluri de valoare autentice. Anterior modificării dispoziției art.324 CP RM, banii și titlurile de valoare erau considerate ca obiecte distincte de bunuri, actualmente ele făcând parte din noțiunea de „bunuri”. Semnele bănești false, valorile mobiliare de stat false sau alte titluri de valoare false nu constituie obiect al infracțiunii de corupere pasivă și, respectiv, subiectul urmează a fi tras la răspundere pentru tentativă întrucât el considera că remunerația ilicită sub formă de bunuri era una autentică. Spre deosebire de subiectul infracțiunii de corupere pasivă, corupătorul urmează să răspundă în baza art.236 CP RM – fabricarea sau punerea în circulație a semnelor bănești false sau a titlurilor de valoare false, în cazul în care le-a predat subiectului infracțiunii de corupere pasivă, sau în baza art.27 și art.236 CP RM, dacă nu a reușit să le transmită coruptului. Condiția necesară pentru antrenarea răspunderii în baza art.236 CP RM este ca corupătorul să cunoască despre faptul că semnele bănești, valorile mobiliare de stat sau titlurile de valoare sunt false.

O problemă intens discutată în cadrul literaturii de specialitate a fost cuantumul remunerației ce urmează a fi acordat subiectului prevăzut la art.324 CP RM. Respectiv, oferirea remunerației are dept scop determinarea subiectului să săvârșească anumite acțiuni, însă există termenul de „cadouri simbolice”, care este prevăzut în Hotărârea Guvernului RM privind stabilirea valorii admise a cadourilor simbolice, a celor oferite din politețe sau cu prilejul anumitor acțiuni de protocol și aprobarea Regulamentului cu privire la evidența, evaluarea, păstrarea, utilizarea și răscumpărarea cadourilor simbolice, a celor oferite din politețe sau cu prilejul anumitor acțiuni de protocol nr.134 din 22.02.2013. unde este stabilită valoarea de 1000 lei. Respectiv, dacă valoarea acestor cadouri, oferite din politețe sau cu prilejul anumitor acțiuni de protocol depășește limita de 1000 lei, persoana dată, dacă întrunește calitățile specifice subiectului infracțiunii de corupere pasivă, urmează să fie trasă la răspundere penală în baza art.324 CP RM, dar doar în cazul în care se atestă scopul special al infracțiunii de corupere pasivă. Iar în cazul în care această valoare nu este depășită, dar aceste cadouri nu sunt declarate, persoana poate fi trasă la răspundere disciplinară. Nu considerăm că ar fi fost necesară instituirea unei asemenea limite. După cum cunoaștem, remunerația ilicită constituie contraechivalentul conduitei pe care urmează să o adopte subiectul infracțiunii prevăzute la art.324 CP RM și, la fel, este obligatoriu și existența unui scop determinat. Deci, dacă aceste două condiții sunt întrunite în cazul pretinderii, primirii sau acceptării unui cadou din politețe, a cărui valoare e sub 1000 de lei, de ce nu ar fi trasă la răspundere penală persoana ca și în cazul în care cadoul nu ar fi din politețe, sau simbolic. Unii corupători s-ar putea folosi de conceptul de dar simbolic, politețe, pentru a-și masca adevăratele intenții. La fel, la pct.38 din cadrul Raportului explicativ al Convenției penale privind corupția este specificat că un avantaj „necuvenit” va avea o importanţă fundamentală pentru încorporarea Convenţiei în dreptul intern. Termenul de „necuvenit” trebuie interpretat, în sensul Convenţiei ca desemnând ceva ce beneficiarul nu este în mod legal abilitat să accepte sau să primească. Pentru autorii Convenţiei, adjectivul „necuvenit” vizează excluderea avantajelor care sunt admise de lege sau de reglementările administrative, cât şi cadourile de mică valoare sau cadourile social acceptabile.

Serviciile constituie o altă categorie a obiectului infracțiunii de corupere pasivă. Literalmente, termenul de „serviciu” reprezintă acțiunea de a servi, de a sluji, o formă de muncă prestată în folosul sau interesul cuiva, o faptă, acțiune care servește, avantajează pe cineva, o obligație, îndatorire. Serviciile reprezintă acele activități, altele decât cele din care rezultă produse, desfășurate în scopul satisfacerii unor necesități ale persoanei publice, persoanei publice străine, ale funcționarului internațional sau ale persoanei cu funcție de demnitate publică. Drept exemplu de servicii ar putea servi serviciile de publicitate, de transport, de depozitare, de turism, inclusiv și cele de natură sexuală. Referitor la serviciile de natură sexuală, în cazul în care ele sunt pretinse de către corupt, prin amenințare sau constrângere, ne vom afla în prezența acțiunii de extorcare, prevăzută la lit.c) alin.(2) art.324 CP RM, și nicidecum în prezența art.173 CP RM – hărțuire sexuală. Aceasta este posibil întrucât în cazul dat, art.324 CP RM ar reprezenta o normă specială în raport cu art.173 CP RM, iar în conformitate cu alin.(2) art.116 CP RM, în cazul concurenței dintre norma generală și cea specială, urmează să se aplice doar norma specială. Dacă serviciile sexuale nu sunt pretinse de către corupt prin amenințare sau constrângere, urmează să se aplice alineatul corespunzător de la art.324 CP RM. În acest caz nu va conta cine prestează aceste servicii sexuale, dacă corupătorul sau o altă persoană, ele oricum vor constitui obiect al infracțiunii de corupere pasivă și va antrena răspunderea subiectului, doar dacă vor fi întrunite și celelalte elemente ale componenței de infracțiune.

Termenul de „privilegiu”, literalmente, semnifică un avantaj, o scutire, un drept sau o distincție socială, care se acordă în anumite perioade sau situații speciale. Privilegiile, ca formă de manifestare a remunerației ilicite, pot lua două forme, și anume: o scutire de obligații către stat sau oferirea unor drepturi sau distincții sociale, care se acordă în situații speciale.

Prin avantaje se înțeleg favorurile, scutirile de obligații sau alte foloase care ameliorează nemeritat situația în raport cu aceea pe care persoana publică, persoana publică străină, funcționarul internațional sau persoana cu funcție de demnitate publică o avusese înaintea comiterii infracțiunii specificate la art.324 CP RM. De regulă, avantajele sunt de natură economică sau financiară, însă o persoană publică, persoană publică străină, funcționar internațional sau persoană cu funcție de demnitate publică poate fi trasă la răspundere penală pentru corupere pasivă și în cazul în care avantajul este de natură nepatrimonială. Caracterul nepatrimonial al avantajului este posibil în cazul infracțiunii de corupție pasivă deoarece coruptul urmărește să obțină o poziție ameliorată în raport cu cea deținută până atunci, care se poate manifesta și prin aspect nepatrimonial.

Prin oferte se înțeleg ofertele de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă.

Prin promisiuni se înțeleg asumarea obligației de a da bunuri, de a oferi servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă.

Pentru calificarea infracțiunii de corupere pasivă ca fiind consumată, nu este necesar să fie stabilit ce anume va primi persoana publică sau persoana publică străină. Fiind o infracțiune formală, ea se va considera consumată din momentul realizării laturii obiective sub una din modalitățile care o caracterizează.

Latura obiectivă a infracțiunii

Latura obiectivă a infracțiunii de corupere pasivă este cel de-al doilea element al componenței de infracțiune, prevăzut la art.324 CP RM. Conform doctrinei de specialitate, latura obiectivă constă dintr-o totalitate de condiții cerute de norma de incriminare privitoare la actul de conduită pentru existența infracțiunii. Altfel spus, latura obiectivă reprezintă acele manifestări exterioare prin care se realizează acțiunea sau inacțiunea și se produc urmările prejudiciabile.

La art.324 CP RM sunt reunite șapte variante-tip de infracțiuni și două variante agravate de infracțiuni. Pentru a califica corect latura obiectivă a infracțiunii de corupere pasivă este necesar să analizăm fiecare variantă-tip de infracțiune.

La alin.(1) art.324 CP RM latura obiectivă constă din fapta prejudiciabilă ce se exprimă în acțiunea de pretindere, acceptare sau primire, personal sau prin mijlocitor, de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine, pentru sine sau pentru o altă persoană, ori acceptarea ofertei sau promisiunii acestora pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia. Astfel putem afirma faptul că latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM este reprezentată prin patru modalități normative cu caracter alternativ, și anume:

pretinderea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin unei persoane publice sau unei persoane publice străine;

acceptarea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine;

primirea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin unei persoane publice sau unei persoane publice străine;

acceptarea ofertei sau promisiunii de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine.

Prima modalitate normativă a acțiunii prejudiciabile, cea de pretindere, presupune o cerere insistentă sau formularea unei astfel de cereri, care să vizeze anumite bunuri, servicii sau avantaje ce nu i se cuvin unei persoane publice sau unei persoane publice străine. Conform definiției oferite de către Dicționarul Enciclopedic Ilustrat, prin verbul a pretinde se înțelege a cere în mod insistent, considerând că este îndreptățit, că i se cuvine, un lucru. În doctrina românească este specificat că a pretinde ceva presupune a cere cuiva în mod stăruitor, a formula o pretenție. Această pretindere însă, nu implică neapărat satisfacerea pretenției formulată de făptuitor. La art.3 din Convenția Penală privind Corupția, adoptată la Strasbourg la 27.01.1999 este utilizat termenul de „a solicita”, care corespunde termenului de „a pretinde” din cadrul legii penale a RM. La pct.41 din Raportul explicativ al convenției penale privind corupția este specificat că termenul de „a solicita” poate să desemneze un act unilateral prin care agentul public dă de înțeles unei persoane, explicit sau implicit, că ar trebui să i se plătească pentru a obţine realizarea sau nerealizarea unui anume act oficial.

La această modalitate de realizarea a coruperii pasive se referă următoarea speță: D.A. a fost învinuită de săvârșirea infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM. În fapt, aceasta având calitatea de conferențiar universitar la Catedra Filologie Franceză din cadrul Facultății Limbi și Literaturi Străine a Universității de Stat „Alecu Russo” din mun. Bălți, deținând și funcția de examinator pentru primirea examenului la disciplina „Culturologia lingvistică” din cadrul sesiunii de vară a anului universitar 2012-2013 examinând testul de evaluare al studentei C.M., a apreciat inițial lucrarea cu nota 2 iar ulterior, pentru a mări nota la examen prin aprecierea cunoștințelor acesteia cu nota 8, a pretins de la ultima bani ce nu i se cuvin în sumă de 500 de lei, pe care i-a primit de la ultima la 20.06.13, în jurul orelor 15:00.

În cadrul acestei modalități de realizarea a infracțiunii de corupere pasivă inițiativa mereu aparține făptuitorului, elementul obiectiv al infracțiunii fiind realizat independent de acceptarea sau neacceptarea cererii de către particular. Ea poate fi exteriorizată prin cuvinte, gesturi, mesaje sau alte mijloace de comunicare și este suficient ca ea să fie înțeleasă doar de cel căruia îi este adresată această cerere, nu și de alte persoane. Prin realizarea acestei modalități infracțiunea se va considera consumată chiar și dacă pretenția nu a fost satisfăcută.

Există situații când pretinderea poate fi formulată prin intermediul unei scrisori. Pentru a determina momentul consumării infracțiunii de corupere pasivă prin intermediul pretinderii, trebuie să analizăm patru etape ale expedierii scrisorii, și anume: expedierea scrisorii, recepționarea scrisorii de către destinatar, luarea cunoștinței despre conținutul scrisorii, înțelegerea celor expuse în scrisoare de către destinatar. Infracțiunea de corupere pasivă urmează să se considere a fi consumată doar în momentul în care destinatarul a luat cunoștință și a înțeles conținutul scrisorii. După cum am mai specificat, infracțiunea urmează a se considera consumată din momentul formulării pretenției față de o anumită persoană, indiferent dacă destinatarul a satisfăcut sau nu pretenția respectiv, și în cazul transmiterii scrisorii infracțiunea urmează a se considera consumată din momentul luării de cunoștință de către destinatar despre conținutul ei. La fel putem specifica că infracțiunea de corupere pasivă se va considera consumată, în cazul expedierii unui e-mail sau a oricărui alt mesaj prin intermediul serviciilor de internet, din momentul în care destinatarul a luat cunoștință și a înțeles conținutul acelui e-mail, indiferent dacă a satisfăcut sau nu pretenția dată.

A doua modalitate de realizarea a laturii obiective o constituie acceptarea de bunuri, servicii sau avantaje. Prin acceptare se poate avea în vedere consimțirea dării de către corupător de bunuri, servicii sau avantaje ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine. În cazul acceptării inițiativa aparține corupătorului întrucât el este cel care oferă remunerația ilicită determinând astfel și o acțiunea din partea persoanei publice sau persoanei publice străine de a accepta. Acceptarea se poate manifesta tacit sau expres, aceasta neinfluențând asupra calificării faptei. În cazul în care acceptarea este tacită, pentru a se determina dacă urmează a fi aplicat art.324 CP RM sau nu, este necesar să se țină cont de anumite manifestări ale persoanei publice sau ale persoanei publice străine prin carea ea își dă acordul de a primi remunerația ilicită. Pentru calificarea faptei în baza art. 324 CP RM nu este necesar să se stabilească cuantumul remunerației ilicite, ci doar să fie manifestată acceptarea de către persoana publică sau persoana publică străină. Infracțiunea realizată prin modalitatea normativă dată se va considera consumată din momentul acceptării remunerației ilicite.

Ce-a de a treia modalitate de realizarea a laturii obiective a infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM o constituie primirea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin unei persoane publice sau persoane publice străine. Prin primire se are în vedere acțiunea de dare a unor bunuri, servicii, privilegii sau avantaje de către corupător, astfel că această modalitate se poate realiza nemijlocit doar din inițiativa corupătorului și, nicidecum, a făptuitorului. Totuși, dacă modalitatea de primire a bunurilor, serviciilor, privilegiilor sau avantajelor este incriminată subiectelor speciale prevăzute la art.324 CP RM, acțiunea de dare este o acțiune incriminată la art.325 CP RM. Astfel că modalitatea de dare este incriminată ca o faptă distinctă care, în cadrul CP RM este prevăzută într-un alt articol, cel ce incriminează coruperea activă.

În practică au apărut careva neclarități referitoare la modalitatea de acceptare și cea de primire. Pentru a putea delimita modalitatea de primire de cea de acceptare este necesar să specificăm următoarele. Spre deosebire de modalitatea de acceptare, în cadrul primirii trebuie să existe un aspect de spontaneitate. Astfel că primirea trebuie să fie una spontană, fiind exclusă existența unei anumite perioade între momentul acceptării propunerii și primirii. Doar în acest caz infracțiunea de corupere pasivă poate fi realizată prin această modalitate – primirea. În cazul în care ar exista o anumită perioadă de timp între cele două momente, cel al acceptării propunerii și primirii, atunci infracțiunea urmează să se considere consumată în momentul acceptării remunerației ilicite, iar primirea va constitui momentul de epuizare a infracțiunii respective.

Ce-a de a patra modalitate o constituie acceptarea ofertei sau promisiunii de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine, care corespunde explicațiilor oferite pentru ce-a de a doua modalitate, acceptarea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje. Diferența dintre această modalitate și cea de acceptare a bunurilor, serviciilor sau a avantajelor constă în faptul că în cazul acceptării ofertei sau promisiunii, acceptarea se face în raport cu o anumită propunere ce provine de la corupător sau cu asumarea de către corupător a obligației de a-i da coruptului bunuri, pe când în cazul acceptării de bunuri, servicii sau privilegii acceptarea se face în raport cu remunerația ilicită nemijlocit. Ea se consideră consumată din momentul acceptării ofertei ori promisiunii remunerației ilicite.

Infracțiunea de corupere pasivă este una formală întrucât se consideră consumată din momentul realizării uneia din cele 4 modalități descrise mai sus. În cazul în care, din cauze independente de voința făptuitorului, infracțiunea prevăzută la art.324 CP RM nu se realizează, ne vom afla în prezența unei tentative la infracțiunea de corupere pasivă. Fiind o infracțiune formală, se consideră că pentru consumarea ei nu sunt necesare și nu se cere producerea unui anumit rezultat. Urmările formale, de regulă, în cazul infracțiunii de corupere pasivă, se exprimă în daune cauzate activității aparatului de stat, daune ce nu au un caracter material.

Analizând infracțiunea prevăzută la art.324 CP RM, putem specifica că aceste modalități de realizare a laturii obiective sunt caracteristice și variantelor-tip de infracțiuni prevăzute lit.a1) și lit.d) alin.(2), lit.a) și lit.b) alin.(3) și alin.(4) art.324 CP RM.

În cadrul lit.c) alin.(2) art.324 CP RM fapta de corupere pasivă poate fi realizată prin acțiunea de extorcare, acțiune ce este prezentă și la lit.a) și lit.b) alin.(3) art.324 CP RM. În cadrul acțiunii de extorcare pot fi deosebite trei modalități faptice de extorcare, și anume:

punerea victimei într-o situație care o impune să-i transmită făptuitorului remunerația ilicită, pentru a preântâmpina producerea efectelor nefaste pentru interesele legitime sau ilegitime ale victimei;

amenințarea cu lezarea intereselor legitime sau ilegitime ale victimei, în cazul în care aceasta nu-i transmite făptuitorului remunerația ilicită;

nesatisfacerea solicitării victimei, astfel încât aceasta este nevoită să transmită remunerația ilicită către făptuitor, pentru a evita lezarea intereselor sale legitime sau ilegitime.

Referitor la prima metodă de realizare a extorcării, prin punerea victimei într-o situație care o impune să-i transmită făptuitorului remunerația ilicită pentru a preântâmpina producerea efectelor nefaste pentru interesele legitime sau ilegitime ale victimei, ea se poate realiza prin crearea de obstacole de către un profesor unui student în cadrul susținerii unui examen, pentru ca ultimul să nu obțină punctajul necesar.

Aici putem da exemplu următoarea speță: I.V. a fost învinuită de comiterea infracțiunii prevăzute la lit.c) alin.(2) art.324 CP RM. În fapt, aceasta activând în calitate de director a Liceului Teoretic „Nicolae Iorga" din mun. Chişinău, având calitatea de persoană publică în virtutea prevederilor art. 123 alin. (2) Cod penal, acţionând cu intenţie directă, a pretins şi acceptat, personal pentru sine, prin extorcare, de la L.A., bani în sumă de 600 euro. L.A., dorind să înmatriculeze copilul la această instituție de învățământ, l-a adus la aici unde directoarea l-a trimis cu secretara într-o altă cameră pentru a scrie rezumatul cărții preferate. A doua zi ea, depistând greșeli în lucrarea copilului, le-a arătat lucrarea părinților dându-le de înțeles că pentru a fi înmatriculat în această instituție, ea trebuie să fie remunerată.

Prin amenințarea cu lezarea intereselor legitime sau ilegitime ale victimei, în cazul în care aceasta nu-i transmite făptuitorului remunerația ilicită, făptuitorul poate face uz de atribuțiile care îi corespund conform legii pentru a-i întocmi, de exemplu, un proces penal sau contravențional. Lezarea intereselor legitime sau ilegitime trebuie să fie una efectivă.

La aceasta se referă următoarea speță: B.A. a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute la lit.c) alin.(2) art.324 CP RM. În fapt, acesta activând în calitate de inspector operativ de sector al postului de poliție Corlăteni al Comisariatului raional de poliție Râșcani, numit în această funcție prin ordinul MAI, fiind astfel persoană cu funcţii de răspundere, având în virtutea funcţiei deţinute permanent drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice, la 28.06.2010, ca urmare a stopării scuterului de model „Viper”, cu care se deplasa H.V., pe strada din s. Corlăteni r-ul Râşcani, stabilind că ultimul conducea scuterul fără cască de protecţie, urmărind scopul primirii banilor ce nu i se cuvin, a extorcat şi a primit pe loc de la H.V. suma de 50 lei pentru a nu îndeplini acţiunile ce ţin de obligaţiunile sale de serviciu, manifestate prin constatarea contravenţiei și întocmirea procesului-verbal contravenţional în privinţa acestuia.

Prin nesatisfacerea solicitării victimei, astfel încât aceasta este nevoită să transmită remunerația ilicită către făptuitor, pentru a evita lezarea intereselor sale legitime sau ilegitime se poate avea în vedere asemenea situații când victima depune un dosar pentru a i se conferi un anumit titlu, iar acele persoane publice care au atribuții de redactare a actelor le perfectează în mod eronat.

Pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii de corupere pasivă, este necesar ca fapta prejudiciabilă să întrunească anumite condiții. O primă condiție ar fi că pretinderea, acceptarea, primirea sau extorcarea trebuie să aibă ca obiect remunerația ilicită descrisă mai sus. În cazul lipsei obiectului material, care este un element obligatoriu al infracțiunii de corupere pasivă, fapta persoanei nu urmează a fi calificată în baza art.324 CP RM. O condiție indispensabilă a realizării laturii obiective este ca acțiunea de pretindere, acceptare, primire sau extorcare să fie corelativă cu obligațiile de serviciu ale persoanei publice sau ale persoanei publice străine, inclusiv ale funcționarului internațional și ale persoanei cu funcție de demnitate publică, întrucât remunerația ilicită constituie un contraechivalent pentru acțiunile ce urmează a fi efectuate de către persoana publică, persoana publică străină, funcționarul internațional sau persoana cu funcție de demnitate publică. Din aceasta rezultă că subiectul infracțiunii trebuie să fie legal încadrat într-o anumită funcție și să poată efectua orice acțiuni în exercitarea funcției sale. Trebuie să existe un ordin legal de angajare. Există însă și situații când subiectul infracțiunii prevăzute la art.324 CP RM nu a fost împuternicit în mod oficial cu anumite atribuții, însă el și le asumă în mod samovolnic. În această situație persoana dată nu poate fi trasă la răspundere penală pentru infracțiunea prevăzută la art.324 CP RM, întrucât nu este subiect al infracțiunii de corupere pasivă, iar ei urmează să-i fie aplicate alte articole din CP RM, cum ar fi art.190 – escrocheria. Literatura de specialitate s-a expus și asupra posibilității tragerii la răspundere penală a persoanei care a prezentat acte false la angajare. În așa o situație unii doctrinari afirmă că fiind angajat prin prezentarea unor acte false, el nu ar deține legal această funcție și, respectiv, nu-i poate fi aplicată răspunderea penală în baza art.324 CP RM. O altă categorie de doctrinari, a căror părere o împărtășim și noi, consideră că fapta de corupere pasivă nu analizează legalitatea sau ilegalitatea angajării unei persoane într-o funcție anumită. Pentru prezentarea de date false la angajare persoana urmează să răspundă în modul corespunzător, fiindu-i aplicat articolul respectiv din CP RM. Dar atât timp cât ea deține o funcție care îl face pasibil de a deveni subiect al infracțiunii de corupere pasivă, nefiind legal îndepărtat de la această funcție, și primește o remunerație ilicită pentru realizarea anumitor atribuții care îi revin în virtutea legislației, această persoană poate fi pasibilă de răspundere penală în baza art.324 CP RM.

Analizând Studiului privind dosarele de corupție arhivate în instanțele de judecată în perioada 01.01.2010.-30.06.2012., nu putem să nu observăm faptul că unul din semnele facultative ale laturii obiective și anume, locul comiterii faptei, este unul specific. S-a stabilit că majoritatea covârșitoare a infracţiunilor de corupţie depistate de organele de drept, sunt săvârșite chiar la locul de muncă al coruptului sau, după caz al traficantului, al persoanei care gestionează o instituţie, întreprindere, organizaţie: în biroul de serviciu sau într-un alt loc din cadrul instituţiei unde acesta activează. Considerăm că aceste statistici ne vorbesc de un lucru îngrijorător și anume, că persoanele pasibile de răspundere penală în baza art.324 CP RM nu respectă instituția unde funcționează, denigrând-o în fața societății civile. Totodată, aceste persoane nu au frică de aplicarea răspunderii penale, efectuând fapte infracționale chiar la locul de muncă, un loc care se presupune a fi unul public. Ei manifestă siguranță și încrederea că nu vor fi prinși de către organele de drept. La fel, creează un precedent, oferind un exemplu negativ celorlalți funcționari.

Elementele constitutive subiective a coruperii pasive

Subiectul infracțiunii

Cel de-al treilea element necesar pentru existența componenței de infracțiuni prevăzute la art.324 CP RM este subiectul infracțiunii, sau altfel spus, persoana care săvârșește nemijlocit latura obiectivă a infracțiunii. Pentru ca o persoană să poată fi trasă la răspundere penală pentru comiterea faptei de corupere pasivă sunt necesare a fi întrunite cumulativ cele două condiții generale, vârsta și responsabilitate, și o condiție specială – calitatea specială. Specific pentru infracțiunea de corupere pasivă e că subiectul dat trebuie să aibă o calitate specială și anume, cea de persoană publică sau persoană publică străină. La lit.a1) alin.(2) art.324 CP RM, în cadrul celei de a doua variantă-tip de infracțiune calitatea de subiect special o poate avea doar un funcționar internațional. La lit.a) alin.(3) art.324 CP RM și la lit.b) alin.(3) art.324 CP RM calitatea de subiect special o poate avea doar o persoană cu funcție de demnitate publică.

Termenul de „persoană publică” este definit la alin.(2) art.123 CP RM, unde este specificat că prin persoană publică se înțelege:

funcționarul public, inclusiv funcționarul public cu statut special (colaboratorul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al organelor apărării, securității naționale și ordinii publice, altă persoană care deține grade speciale sau militare);

angajatul autorităților publice autonome sau de reglementare, al întreprinderilor de stat sau municipale, al altor persoane juridice de drept public;

angajatul din cabinetul persoanelor cu funcții de demnitate publică;

persoana autorizată sau învestită de stat să presteze în numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească activități de interes public.

În primul caz avem noțiunea de funcționar public, care este o noțiune de factură extrapenală. Acest termen este definit la art.2 din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158 din 04.07.2008., unde este specificat că funcționarul public este persoana fizică numită, în condițiile prezentei legi, într-o funție publică. Noțiunea de „funcție publică” este definită la același articol al aceleiași legi ca fiind ansamblul atribuțiilor și obligațiilor stabilite în temeiul legii în scopul realizării prerogativelor de putere publică.

Funcționarul public cu statut special reprezintă o categorie aparte a funcționarilor publici, în art.123 CP RM fiind dați drept exemplu colaboratorul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al organelor apărării, securității naționale și ordinii publice, altă persoană care deține grade speciale sau militare. Popov R. a afirmat, referitor la această categorie de persoane publice că noțiunea de „funcționar public cu statut special” nu întotdeauna desemnează un funcționar public în sensul strict al cuvântului. Acest termen se referă la persoanele care se asimilează funcționarilor publici și dețin grade special sau militare.

Noțiunea „angajatul autorităților publice autonome” este de natură extrapenală. Conform Anexei 1 din Hotărârea de Guvern privind punerea în aplicare a unor acte legislative nr.1001 din 26.12.2011., autorități publice autonome sunt considerate a fi Curtea de Conturi, Oficiul Avocatului Poporului, Comisia Electorală Centrală, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, Consiliul Coordonator al Audiovizualului, Consiliul Concurenței, Serviciul de Informații și Securitate, Comisia Națională de Integritate, Serviciul de Protecție și Pază de Stat, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității. Fiecare dintre aceste autorități funcționează în baza unui act normativ care, nemijlocit, specifică cine sunt angajați ai acestor autorități. De exemplu, în Legea Curții de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008., la alin.(1) și (2) art.23 este descris personalul Curții de Conturi, și anume că această instituție își desfășoară activitatea prin personalul cu atribuții de audit public, personalul de specialitate și personalul tehnic. La alin.(2) este specificat că sub incidența legislației serviciului public cade doar personalul cu atribuții de audit public și personalul de specialitate. Din analiza acestor două aliniate rezultă că angajați ai autorităților publice autonome și, respectiv, cei care urmează a fi considerați persoane publice și urmează să răspundă în baza art.324 CP RM sunt doar anumite categorii din cadrul acestor instituții. Personalul tehnic nu urmează a fi considerat ca fiind o persoană publică și, respectiv, unei persoane care are acest statut într-o autoritate publică autonomă nu-i poate fi aplicată răspunderea penală în baza art.324 CP RM, chiar dacă ea ar fi pretins, acceptat sau primit o remunerație ilicită. La fel, analizând și celelalte acte normative în baza cărora își desfășoară activitatea celelalte autorități publice autonome, putem depista care sunt acei angajați care pot deveni subiecți ai infracțiunii de corupere pasivă.

La pct.6.1. a Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la aplicarea legislației referitoare la răspunderea penală pentru infracțiunile de corupție nr.11 din 22.12.2014. este specificat că autorităţi publice de reglementare sunt Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei, Agenţia Naţională de Reglementare a Activităţilor Nucleare şi Radiologice. Nu sunt persoane publice în sensul dispoziţiei de la alin.(2) art.123 CP RM cei ce fac parte din personalul contractual al celor trei autorităţi publice de reglementare, care desfăşoară activităţi auxiliare.

Angajatul întreprinderilor de stat sau a întreprinderilor municipale, angajatul altor persoane juridice de drept este salariatul care se asimilează funcționarilor publici, cu excepția celora care îndeplinesc activități auxiliare. Referitor la angajatul unei întreprinderi de stat sau municipale, este necesar să specificăm că, deși acest termen de „angajat” pare a fi echivalentă cu noțiunea de „salariat” în cadrul unei întreprindere, instituție sau organizație utilizată în art.256 CP RM, cele două incriminări trebuie să fie delimitate. Urmează să fie aplicată răspunderea penală pentru fapta de corupere pasivă, prevăzută la art.324 CP RM în cazul în care salariatul din cadrul unităților enumerate are și calitatea de persoană publică, persoană publică străină, funcționar internațional sau persoană cu funcție de demnitate publică. În cazul în care angajatul întreprinderilor sus-menționate exercită doar funcții pur profesionale sau activități tehnice sau auxiliare, atunci urmează să fie aplicat art.256 CP RM. La această urmează să dăm următorul exemplu, la care ne-am referit mai sus la modalitatea de pretindere a laturii obiective, dosarul nr.1ra-171/15. Astfel, instanța de apel a reținut faptul că, de fapt, B.A. nu exercita o simplă funcție pur profesională în momentul în care a pretins o sumă de bani de la studenta C.M., însă și una publică, ea fiind examinator al unui examen, iar acțiunile sale erau de natură să producă efecte juridice, deși instanța de fond a reținut că ea nu poate fi trasă la răspundere penală pentru art.324 CP RM întrucât nu îndeplinea o funcție publică. Totodată, este necesar să specificăm și faptul că diferența dintre aceste două noțiuni și, respectiv, încadrarea juridică corespunzătoare ar fi faptul că acțiunile unei persoane publice sunt de natură să producă efecte juridice, adica pot da naștere, modifica sau stinge un raport juridic.

O altă categorie din rândul persoanelor publice este angajatul din cabinetul persoanelor cu funcții de demnitate publică. Statutul lor este reglementat de Legea cu privire la statutul personalului din cabinetul persoanelor cu funcții de demnitate publică nr.80 din 07.05.2010. La alin.(1) art.5 sunt prevăzute care sunt acele posturi din cabinetul persoanelor cu funcții de demnitate publică, și anume, șeful de cabinet, consilierul, asistentul și secretarul

Persoanele autorizate sau învestite de către stat să îndeplinească în numele acestuia servicii publice sunt persoanele care prestează servicii notariale. În conformitate cu alin.(1) art.3 din Legea cu privire la notariat nr.1453 din 08.11.2002., persoanele învestite de către stat să presteze servicii notariale sunt notarul, alte persoane abilitate prin lege, iar pe teritoriul statelor străine actele notariale se îndeplinesc de către oficiile consulare și misiunile diplomatice ale Republicii Moldova. Din categoria alte persoane abilitate prin lege putem enumera persoanele cu funcție de răspundere abilitate ale autorităților administrației publice locale și registratorii Camerei Înregistrării de Stat, competențele lor în prestarea serviciilor notariale fiind prevăzute la art.37 și, respectiv, art.371 din prezenta lege.

Astfel, persoane autorizate sau învestite de către stat să îndeplinească în numele acestuia servicii publice pot fi doar persoanele care prestează servicii notariale, orice alte categorii de subiecți fiind excluși din această listă.

Persoanele autorizate sau învestite de către stat să îndeplinească activități de interes public sunt executorul judecătoresc, avocatul, expertul judiciar, auditorul, interpretul și traducătorul antrenați de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiției, de organele procuraturii, de organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, mediatorul, medicul privit ca liber-profesionist, mandatarul autorizat etc. Există posibilitatea ca și alte persoane să se încadreze noțiunii de persoane autorizate sau învestite de către stat să îndeplinească activități de interes public. În aceste cazuri instanțele de judecată vor fi cele care vor da apreciere dacă subiectului dat îi este sau nu imputabilă răspunderea penală pentru fapta de corupere pasivă prevăzută la art.324 CP RM. Este necesar doar ca instanțele să țină cont de întrunirea cumulativă a două condiții de către aceste subiecte, și anume: ele să fie autorizate sau învestite de către stat să-și desfășoare activitatea și ca activitățile pe care le desfășoară să fie de interes public.

Ca o concluzie la cele relatate mai sus despre persoana publică, trebuie să specificăm că nu sunt persoane publice cele care îndeplinesc acțiuni de natură pur profesională. S. Brînză și V. Stati specifică că „nu pot fi subiecți ai infracțiunii analizate acei salariați care exercită funcții pur profesionale. În același timp dacă, în afară de exercitarea funcțiilor pur profesionale, persoanele în cauză sunt învestite cu atribuții ale persoanei publice, în caz de pretindere, acceptare sau primire a remunerației ilicite, ele pot fi trase la răspundere penală pentru infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.324 CP RM.”Este o poziție pe care o susținem și noi din următoarele considerente. La infracțiunea de corupere pasivă sunt enumerați expres care sunt subiecții care pot comite această infracțiune, ei fiind definiți în partea generală a CP RM. Odată stabilită lista exhaustivă a subiecților dați cu caracteristicile de rigoare, la aplicarea legii penale instanțele judecătorești nu sunt în drept să aplice această normă și asupra altor catgorii de subiecți decât cei care sunt învestiți cu atribuții ale persoanei publice. La fel, chiar dacă persoana este învestită cu atribuții ale persoanei publice, însă acțiunile prevăzute în dispoziția art.324 CP RM țin de exercitarea funcțiilor pur profesionale, atunci persoana nu urmează a fi trasă la răspundere penală pentru fapta de corupere pasivă întrucât nu există o componență de infracțiune.

Persoana publică străină îndeplinește rolul de subiect special în cazul infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM. Noțiunea de „persoană publică străină” este definită la alin.(1) art.1231 CP RM, unde este specificat că există trei categorii de persoane publice străine, și anume:

orice persoană, numită sau aleasă, care deține un mandat legislativ, executiv, administrativ sau judiciar al unui stat străin;

persoana care exercită o funcție publică pentru un stat străin, inclusiv pentru un organ public sau pentru o întreprindere publică străină;

persoana care exercită funcția de jurat în cadrul sistemului judiciar al unui stat străin.

La lit.a1) alin.(2) art.324 CP RM, în cadrul celei de a doua variantă-tip de infracțiune, calitatea de subiect special o poate avea doar un funcționar internațional. Conform alin.(2) art. 1231 CP RM, prin funcționar internațional se înțelege:

funcționarul unei organizații publice internaționale ori supranaționale sau orice persoană autorizată de o astfel de organizație să acționeze în numele ei;

membrul unei adunări parlamentare a unei organizații internaționale ori supranaționale;

orice persoană care exercită funcții judiciare în cadrul unei curți internaționale, inclusiv persoana cu atribuții de grefă.

Termenii de persoană publică străină și funcționar internațional reprezintă o noutate pentru cadrul legal al Republicii Moldova, ele fiind introduse ca urmare a modificărilor operate la Codul penal al RM prin Legea nr.245 din 02.12.2011. privind modificarea si completarea unor acte legislative, ca urmare a recomandărilor formulate de GRECO. Anterior acești termeni nu au existat în legislația penală a RM. Această modificare a fost introdusă pentru a armoniza legislația penală națională cu intrumentele juridice internaționale în materia corupției. Popov R. specifică că „aceste două noțiuni au apărut în legea penală a Republicii Moldova nu atât datorită influenței exercitate de unele modele legislative străine, cât mai ales în virtutea angajamentelor asumate pe plan internațional în vederea prevenirii și combaterii corupției implicând persoanele publice străine și funcționarii internaționali”. Suntem de acord cu această opinie. Convențiile internaționale au avut o influență nemijlocită asupra introducerii acestor două concepte în legislația penală a Republicii Moldova. Aceasta este prevăzut și la pct.52 din Raportul de evaluare GRECO în care este specificat că „EEG recomandă de a lua măsurile legislative necesare pentru a garanta ca corupţia activă şi pasivă a agenţilor publici străini, a membrilor adunărilor publice străine, a funcţionarilor internaţionali, ai membrilor adunărilor parlamentare internaţionale, cât şi judecătorii şi agenţii curţilor internaţionale să fie explicit incriminate conform articolelor 5,6,9,10 și 11 din Convenţia penală privind corupţia (STE 173)”.

Completarea CP al RM cu acești doi subiecți a dus, nemijlocit, la lărgirea cercului de subiecți asupra cărora poate fi aplicată răspunderea penală pentru faptele de corupție, ceea ce constituie un mecanism mai eficient de luptă împotriva actelor de corupție, indiferent de statutul persoanei care comite această faptă infracțională.

La lit.a) și la lit.b) alin.(3) art.324 CP RM calitatea de subiect special o poate avea doar o persoană cu funcție de demnitate publică. Conform alin.(3) art.123 CP RM, persoana cu funcție de demnitate publică poate fi:

persoana al cărei mod de numire sau de alegere este reglementat de Constituția Republicii Moldova;

persoana care este învestită în funcție, prin numire sau prin alegere, de către Parlament, Președintele Republicii Moldova sau Guvern, în condițiile legii;

persoana căreia persoana cu funcție de demnitate publică i-a delegat împuternicirile sale.

În Anexa la Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcție de demnitate publică nr.199 din 16.07.2010. sunt enumerate funcțiile de demnitate publică.

La alin.(1) art.3 al prezentei legi este menționat faptul că prevederile prezentei legi se aplică persoanelor cu funcții de demnitate publică specificate în Anexa la prezenta lege. De aici rezultă că există și alte persoane cu funcții de demnitate publică ce nu sunt incluse în Anexa dată, însă pot fi subiecți ai infracțiunii de corupere pasivă. Referitor la aceasta, R. Popov a specificat că „indiferent dacă este sau nu specificată în Anexa dată, persoana cu funcție de demnitate publică trebuie să îndeplinească condițiile stabilite în art.6 și art.7 ale Legii cu privire la statutul persoanelor cu funcție de demnitate publică”. Respectiv, urmează a fi considerată persoană cu funcție de demnitate publică doar cea care a ocupat funcția de demnitate publică prin alegeri sau prin numiri, în condițiile legii. În cazul în care ocuparea funcției de demnitate publică are loc prin alegeri, temeiul legal al apariției raportului de exercitare a funcției este validarea mandatului de către autoritatea competentă, dacă legea specială nu prevede altfel. În cazul în care ocuparea funcției de demnitate publică are loc prin numire, temeiul legal al apariției raportului de exercitare a funcției este actul de numire. Pentru ocuparea unor funcții de demnitate publică prin numire se organizează concurs în condițiile legii. Autoritatea competentă să numească în funcție demnitarul respectiv o face din oficiu sau la propunerea autorității/organului abilitat. Demnitarul depune jurămînt în cazul în care această obligație este prevăzută de legea specială ce reglementează activitatea acestui demnitar. Mandatul demnitarului este de 4 ani, dacă un alt termen nu este stabilit prin Constituție sau prin legea specială ce reglementează activitatea acestui demnitar. Exercitarea funcției de demnitate publică nu este limitată de un anumit număr de mandate, cu excepția cazurilor când legea specială ce reglementează activitatea demnitarului prevede altfel. În cazul în care termenul regulamentar de exercitare a mandatului expiră sau a expirat, iar succesorul de competență nu intră în exercitarea mandatului, demnitarul continuă să-și exercite mandatul pînă la ocuparea funcției de către succesorul de competență.

Pe lângă faptul că persoane cu funcții de demnitate publică pot fi și altele decât cele enumerate în Anexa din prezenta lege, o problemă care poate apărea în practica judiciară este și faptul că unele persoane incluse în Anexă ca ocupând o funcție de demnitate publică să nu corespundă cerințelor stabilite la alin.(3) art.123 CP RM. Respectiv, în asemenea cazuri prioritate vor avea prevederile CP RM și nu legea dată și atunci persoanei date cu funcție de demnitate publică nu i se va aplica răspunderea penală pentru fapta de corupere pasivă prevăzută la art.324 CP RM. Însă în acest caz ne aflăm în prezența unei neconcordanțe, ori altfel spus, observăm că legislația RM nu este una unitară, unii termeni putând avea sensuri diferite, în diferite acte legislative. În asemenea cazuri este nevoie de interpretarea fiecărei norme în parte pentru a putea fi aplicată corect și pentru a nu încălca drepturile legitime ale cetățenilor. Considerăm că este necesar a fi modificat art.123 din CP RM pentru a putea asigura unitatea legislației penale și utilizarea acelorași termeni pentru a nu crea confuzii.

Latura subiectivă a infracțiunii

Latura subiectivă, cel de-al patrulea element al unei componențe de infracțiuni, reprezintă acea activitate psihică a persoanei, care este legată nemijlocit de săvârșirea infracțiunii, ea constituind aspectul interior al infracțiunii. Doctrina de specialitate definește latura subiectivă ca fiind partea interioară a infracțiunii, care determină atitudinea psihică a făptuitorului față de fapta prejudiciabilă săvîrșită și față de urmările acesteia, sub raportul conștiinței, voinței și emoțiilor sale.

Latura subiectivă a infracțiunii de corupere pasivă se caracterizează prin intenție directă, nefiind posibilă existența intenției indirecte. Aceasta rezultă din considerentul că scopul infracțiunii de corupere pasivă este unul obligatoriu, excluzând posibilitatea săvârșirii infracțiunii date prin intenție indirectă sau imprudență. Țurcan I., la fel, specifică că „dispoziția de la alin.(1) art.324 CP RM nu face o referire expresă la forma vinovăției dar, analizând latura obiectivă a infracțiunii de corupere pasivă prin descrierea faptei prejudiciabile, ajungem la concluzia că această infracțiune se poate realiza doar prin intenție directă. … Prin faptul că în dispoziția normei este indicat scopul infracțiunii se demonstrează, incontestabil, că coruperea pasivă poate fi realizată doar prin intenție directă”.

Scopul infracțiunii prevăzut la art.324 CP RM este unul special, fiind obligatoriu existența acestuia pentru a putea fi aplicată răspunderea penală în conformitate cu art.324 CP RM. Scopul infracțiunii poate adopta oricare din cele 4 forme la care ne vom referi în cele ce urmează, și anume:

scopul îndeplinirii, în interesul corupătorului sau al persoanelor pe care le reprezintă, de către persoana publică sau persoana publică străină a unei acțiuni în exercitarea funcției sau contrar funcției în cauză;

scopul neândeplinirii, în interesul corupătorului sau al persoanelor pe care le reprezintă, de către persoana publică sau persoana publică străină a unei acțiuni în exercitarea funcției sau contrar funcției în cauză;

scopul întârzierii îndeplinirii, în interesul corupătorului sau al persoanelor pe care le reprezintă, de către persoana publică sau persoana publică străină a unei acțiuni în exercitarea funcției sau contrar funcției în cauză;

scopul grăbirii îndeplinirii, în interesul corupătorului sau al persoanelor pe care le reprezintă, de către persoana publică sau persoana publică străină a unei acțiuni în exercitarea funcției sau contrar funcției în cauză.

Această listă este una exhaustivă și orice alte scopuri pe care le-ar urmări corupătorul nu vor putea atrage aplicarea răspunderii penale pentru infracțiunea dată.

Motivul infracțiunii prevăzute la ar.324 CP RM este unul facultativ. În cadrul Studiului privind dosarele de corupție arhivate în instanțele de judecată în perioada 01.01.2010.-30.06.2012. este specificat că motivația subiectului coruperii pasive este obiectul material al infracțiunii. Efectuând o analiză a dosarelor din perioada dată, s-a constatat că în 95% din cazuri subiectul urmărea obținerea banilor, în 3% a bunurilor, iar în 2% – obținerea altor avantaje și privilegii.

Unii autori consideră că motivul trebuie să constituie un element obligatoriu, și anume că persoana poate fi trasă la răspundere penală pentru infracțiunea de corupere pasivă doar în cazul în care ea urmează să tragă foloase materiale din realizarea acțiunilor sale în propriul său interes. Adica este prezent motivul de cupiditate. Ei consideră că toate aceste bunuri, servicii sunt obținute de către subiecții infracțiunii date pentru necesitățile proprii, iar utilizarea lor pentru alte necesități nu ar trebui să ducă la tragerea la răspundere penală în baza art.324 CP RM, opinie pe care nu o împărtășim. Legea penală trebuie să fie previzibilă, iar din dispoziția normei de la art.324 CP RM nu reiese scopul de cupiditate. Totodată, dacă e să analizăm infracțiunile în care scopul de cupiditate este unul obligatoriu, observăm că avantajele obținute de către ei sunt patrimoniale, însă în contextul infracțiunii de corupție avem și avantaje nepatrimoniale.

Pentru a putea fi aplicată răspunderea penală în baza art.324 CP RM, este necesar ca remunerația ilicită să fie pretinsă, acceptată sau primită înainte de îndeplinirea sau neândeplinirea ori întârzierea sau grăbirea în îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia. În cazul în care remunerația ilicită urmează a fi dată după îndeplinirea scopului infracțiunii, nu mai poate fi aplicată răspunderea pentru art.324 întrucât lipsește unul din semnele de bază ale componenței de infracțiuni, și anume scopul.

Practica judiciară și literatura de specialitate consideră că drept genuri de activitate pentru îndeplinirea sau neândeplinirea, întîrzierea sau grăbirea executării cărora persoanele publice sau persoanele publice străine pot pretinde, accepta sau primi remunerația ilicită pot fi:

acordarea de ajutor persoanelor interesate în crearea unor structuri comerciale sau a unor întreprinderi de stat sau municipale cu scopul de a pompa în aceste structuri mijloace ale întreprinderilor de stat;

acordarea unor garanții bancare, de asemenea, a creditelor și împrumuturilor fără a prevedea obligații reciproce din partea partenerilor, ceea ce favorizează delapidarea mijloacelor bănești;

vînzarea la prețuri scăzute a proprietății de stat în beneficiul unor structuri care desfășoară activități de întreprinzător, evitând vânzarea prin intermediul licitației sau organizând licitații fictive;

eliberarea delincvenților de răspundere juridică.

Actualmente, în practică, tot mai multe infracțiuni de corupție sunt comise ca urmare a exercitării unei presiuni din partea structurilor de forță ale statului. Mai exact, infracțiunile sunt comise prin așa-numita provocare.

Prin verbul a provoca se are în vedere, literalmente, sub aspect juridic, aducerea unei persoane(prin acte de violență, lezarea demnității sau alte fapte ilicite) într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. Acest termen poate fi comparat cu cel de instigare, care este incriminat în legislația RM.

Provocarea comiterii unei infracțiuni a dus la numeroase divergențe în practica atât națională, cât și internațională, precum și la numeroase cauze penale care au constituit obiect de cercetare inclusiv la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.

Considerăm că acțiunile de provocare în scopul comiterii unei infracțiuni urmează a fi pedepsite de către instanța de judecată prin încetarea procesului penal în privința persoanei bănuite de a fi comis infracțiunea dată de corupție. Analizând în mod obiectiv provocarea, și raportîndu-o la situația actuală din RM, putem specifica faptul că acest instrument, dacă îl putem numi astfel, este utilizat de către structurile de forță pentru a demonstra oficialilor europeni că are loc lupta împotriva corupției și că RM face eforturi pentru a se conforma prevederilor Strategiei naționale anticorupție pe anii 2011-2015, precum și a normelor internaționale privind faptele de corupție. Este o opinie care se bazează pe analiza cauzelor penale trimise în instanța de judecată. Este sesizabil faptul că marea majoritate a infracțiunilor de corupție care au avut drept suport intrumentul de provocare sunt cele de corupere pasivă. Aceste categorii de infracțiuni sunt considerate a fi cele mai periculoase întrucât antrenează activitatea reprezentanților autorităților publice în procesul de denigrare a acestor autorități.

Curtea Europeană s-a expus, la rândul ei, asupra acțiunilor de provocare în mai multe cauze. Astfel, în cauza Teixeira de Castro contra Portugalieidoi agenți sub acoperire ai Poliției Securității Publice au luat legătură cu un mic traficant de droguri pentru a procura stupefiante, având drept scop să-l găsească pe cel care îl aproviziona. Individul dat, fiind presat de agenți și neputând găsi un furnizor, i-a pus în legătură cu Teixeira de Castro, care le-a procurat agenților heroină. La momentul înfăptuirii tranzacției el a fost arestat. Fiind ulterior condamnat de către toate instanțele din țara sa, el s-a adresat la Curte, care s-a expus pe baza acestui cauze prin următoarele. Ea a specificat că în cazul dat polițiștii nu s-au limitat doar la o examinare pasivă a comportamentului reclamantului, ci au și manifestat o anumită influență asupra lui pentru a-l determina să comită infracțiunea. Deși Guvernul Portugaliei a afirmat că cei doi activau în calitate de agenți sub acoperire, Curtea a specificat că ei, prin acțiunile lor, au trecut limita dintre agenți sub acoperire și agenți provocatori. Curtea este de acord că creșterea criminalității într-un anumit domeniu trebuie să determine, la rândul ei, și eficientizarea măsurilor de combatere și prevenire. Însă acest lucru nu trebuie interpretat în mod abuziv. În cazul dat, cei doi polițiști au abuzat de poziția lor de agenți sub acoperire, devenind agenți provocatori. Aceasta se poate explica, după cum specifică Curtea, prin faptul că reclamantul nu a fost nici un moment anchetat de poliție pentru alte fapte decât cea pentru care a fost condamnat. El nu avea antecedente penale, nu a fost cunoscut polițiștilor până când nu a fost pus în legătură cu ei. Mai mult, el a obținut de la o terță persoană cantitatea de droguri destinată polițiștilor, neavând o cantitate supra asupra sa. Respectiv, nu există nici un indiciu că el ar fi comis infracțiunea dacă nu ar fi existat influența exercitată de către cei doi ofițeri sub acoperire. Totodată, un element nu mai puțin important în a considera acțiunile celor doi agenți drept o provocare constă în faptul că declarații pe marginea acestei cauze penale au fost doar cele ale celor doi ofițeri sub acoperire, alți martori neexistând.

Suntem de acord cu această poziție a Curții. Practic, putem spune că principală delimitare dintre o infracțiune comisă cu intenție și una provocatoare constă în faptul că în primul caz persoana urmează să răspundă pentru infracțiunea de corupere pasivă, comisă cu intenție directă, dacă inițiativa comiterii acestei fapte va aparține subiectului infracțiunii date. Ne vom afla, însă, în prezența provocării în cazul în care infracțiunea urmează a fi comisă la inițiativa agenților provocatori și nu a subiectului dat.

Concluziile Curții specificate mai sus corespund și celor date în cauza Sandu contra Moldovei. În speța dată Sandu, cetățean al Republicii Moldova, la momentul petrecerii faptei ocupa funcția de manager la o clinică veterinară de stat. În data de 25 septembrie 2006 la biroul acestuia a venit persoana C., care și-a exprimat dorința de a-și vaccina câinele și de a obține un document care să-i permită să călătoreasca cu câinele în afara teritoriului. Sandu i-a răspuns că acesta procedură poate dura între două și trei luni de zile, dar că această acțiune se poate urgenta în schimbul sumei de 1000 lei moldovenești. Imediat dupa această întâlnire C. a mers la Poliție, iar sub supravegherea unui procuror au fost demarate procedurile pentru organizarea flagrantului. În aceeași zi C. s-a reântors înmânându-i suma de 400 lei. După ce Sandu a efectuat mențiunile necesare în document, a fost reținut de către agenții de poliție și condamnat de către toate cele 3 instanțe.

Examinand cauza, Curtea Europeană a constatat încălcarea art.6 din Convenție în ceea ce priveste existența unei provocări din partea poliției. Mai exact, Curtea și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că declarațiile reclamantului referitor la anumite neconcordanțe nu au fost analizate de către instanță, asta în condițiile în care stabilirea lipsei acțiunii de provocare trebuie să revină părții acuzării.

La fel ca și în cauza Teixeira de Castro contra Portugaliei, Curtea a specificat că pentru a putea demonstra lipsa acțiunilor de provocare, este necesar a fi stabilită cu exactitate posibilitatea comiterii faptei și în lipsa intervenției agenților. Totodată, în cazul provocării comiterii infracțiunii, trebuie să se țină cont și de personalitatea bănuitului care, dacă se caracterizează pozitiv, ar trebui să confere o oarecare explicație instanțelor despre caracterul infracțiunii comise.

Deci, rezumând cele expuse mai sus, considerăm că instrumental de provocare comportă anumite particularități, și anume:

imposibilitatea demonstrării comiterii infracțiunii dacă nu ar fi existat intervenția agenților de poliție;

probarea inexistenței provocării de către partea acuzării;

caracteristica pozitivă a inculpatului – lipsa antecedentelor penale;

existența mărturiilor agenților de poliție aflați sub acoperire și inexistența altor mărturii ale altor martori.

Elementele circumstanțiale agravante ale coruperii pasive

Prima variantă agravată de infracțiune este consemnată la lit.b) alin.(2) art. 324 CP RM, care presupune săvârșirea infracțiunii specificate la alineatul (1) de către două sau mai multe persoane. Circumstanța agravantă de către două sau mai multe persoane include, la modul general, 3 ipoteze:

săvârșirea unei fapte ilegale de către doi sau mai mulți coautori;

săvârșirea unei fapte ilegale de către o persoană care întrunește semnele subiectului infracțiunii, în comun cu una sau mai multe persoane, care nu întrunesc aceste semne;

săvârșirea unei fapte ilegale de către o persoană care întrunește semnele subiectului infracțiunii prin intermediul unei persoane care nu întrunește aceste semne.

Specific circumstanței agravante prevăzute la fapta de corupere pasivă e că agravanta în cauză nu poate fi aplicabilă în cazul a două dintre cele 3 ipoteze, și anume, atunci când infracțiunea e săvârșită de o persoană având semnele subiectului infracțiunii, împreună cu o altă persoană care nu posedă astfel de semne, și în cazul în care infracțiunea e săvârșită de o persoană care are semnele subiectului infracțiunii prin intermediul unei persoane care nu are astfel de semne. Respectiv circumstanța agravantă dată se realizează în cazul în care fapta de corupere pasivă este realizată de către doi sau mai mulți coautori, adica acele două sau mai multe persoane întrunesc semnele necesare subiectului infracțiunii.

În cadrul agravantei date pot fi deosebite două varietăți ale coautoratului și anume, coautoratul la infracțiunea de corupere pasivă în prezența unei întelegeri prealabile între făptuitori și coautoratul la infracțiunea de corupere pasivă în lipsa înțelegerii prealabile între autori. Existența sau lipsa înțelegerii prealabile nu va influența asupra calificării faptei, ci poate influența doar asupra individualizării faptei. Totuși, este necesar să specificăm faptul că, în cazul în care acordul prealabil între coautori nu a fost stabilit până la realizarea laturii obiective prin oricare din cele 5 modalități prevăzute pentru art.324 CP RM însă făptuitorul, după ce s-a realizat infracțiunea, neputând satisface interesele, atrage o altă persoană, ea poate fi învinuită și de corupere activă asupra persoanei căreia i-a transmis aceste foloase, însă cu care nu s-a înțeles în prealabil.

La această agravantă este relevantă următoarea speță: L.A., C.A. și G.O au fost învinuiți pentru comiterea infracțiunilor prevăzute la lit.b) și c) alin.(2) art.324 CP RM și, respectiv, la alin.(5) art.42, lit.b) și c) alin.(2) art.324 CP RM. În fapt G.O., nefiind angajat în câmpul muncii, a fost în participație cu L.A., care deținea funcția de șef de post, inspector superios de sector, precum și cu C.A., ofițer de urmărire penală și inspector de sector la același post, ultimii doi fiind persoane cu funcții de răspundere. La concret, G.O. le-a promis dinainte celor doi că va favoriza săvârșirea infracțiunii în calitate de complice. Astfel, în perioada 18.01.2005.-03.02.2005., L.A., C.A. și G.O au extorcat de la A.S., S.A., T.V. și G.S. și, ulterior, au primit de la aceștia bani ce nu li se cuveneau.

Cea de-a doua variantă agravată de infracțiune este consemnată la lit.c) alin.(3) art.324 CP RM, care presupune că infracțiunile prevăzute la alineatele (1) sau (2) sunt săvârșite în interesul unui grup criminal sau al unei organizații criminale.

Conform art.46 CP RM, se consideră un grup criminal organizat orice reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracțiuni. Conform alin.(1) art.47 CP RM se consideră organizație criminală orice reuniune de grupuri criminale organizate într-o comunitate stabilă, a cărei activitate se întemeiază pe diviziune, între membrii organizației și structurile ei, a funcțiilor de administrare, asigurare și executare a intențiilor criminale ale organizației în scopul de a influența activitatea economică și de altă natură a persoanelor fizice și juridice sau de a o controla, în alte forme, în vederea obținerii de avantaje și realizării de interese economice, financiare sau politice.

Respectiva circumstanță agravantă va fi reținută la calificare indiferent dacă coruptul este un membru al grupului criminal organizat sau al organizației criminale, sau nu este membru al acestor două entități, însă acționează în interesele lor.

ANALIZA JURIDICO-PENALĂ A CORUPERII ACTIVE

În art.325 CP RM, sub aceeași denumire marginală de corupere activă sunt reunite patru variante-tip de infracțiuni și două variante agravate de infracțiuni.

Coruperea activă în prima variantă-tip este incriminată la alin.(1) art.325 CP RM: promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.

Potrivit lit.c) alin.(2) art.325 CP RM, cea de-a doua variantă-tip de infracțiune se exprimă în promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin – dacă acestea se exprimă în proporții mari – pentru aceasta sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.

Conform lit.a) alin.(3) art.325 CP RM, cea de-a treia variantă-tip de infracțiune constă în promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin – dacă acestea se exprimă în proporții deosebit de mari – pentru aceasta sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.

În conformitate cu lit.a1) alin.(3) art.325 CP RM, cea de-a patra variantă-tip de infracțiune se exprimă în promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unei persoane cu funcție de demnitate publică sau unui funcționar internațional de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin – indiferent dacă acestea se exprimă sau nu în proporții mari – pentru aceasta sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.

Prima variantă agravată de infracțiune este consemnată la lit.b) alin.(2) art.325 CP RM și presupune că infracțiunea prevăzută la alineatul (1) este săvârșită de două sau mai multe persoane.

Cea de-a doua variantă agravată de infracțiune, consemnată la lit.b) alin.(3) art.325 CP RM, presupune că infracțiunile specificate la alineatul (1) sau (2) sunt săvârșite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizații criminale.

La alin.(4) art.325 CP RM se stabilește că persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori servicii enumerate la art.324 CP RM este liberată de răspundere penală dacă ele i-au fost extorcate sau dacă persoana s-a autodenunțat neștiind că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracțiunea pe care a săvârșit-o.

Elementele constitutive obiective a coruperii active

Obiectul infracțiunii

Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la art.325 CP RM îl formează relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în sfera publică, care este incompatibilă cu săvârșirea unor fapte de corupere a persoanelor publice, a persoanelor publice străine, a persoanelor cu funcție de demnitate publică sau a funcționarilor internaționali.

Obiecul material sau imaterial al acestei infracțiuni corespunde cu obiectul material sau imaterial al infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM și anume, remunerația ilicită constituită din bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă.

Infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.325 CPRM nu are victimă, datorită trăsăturilor sale specifice.

Latura obiectivă a infracțiunii

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art.325 CP RM constituie forma exterioară de manifestare a infracțiunii.

Latura obiectivă a infracțiunii de corupere activă constă în fapta prejudiciabilă, care se poate exprima doar prin acțiunea de promisiune, oferire sau dare. Respectiv, acțiunea prejudiciabilă prevăzută la alin.(1) art.325 CP RM cunoaște și poate fi realizată prin intermediul a trei modalități normative, care au un caracter alternativ, și nicidecum unul cumulativ. Cele trei modalități sunt:

promisiunea unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin;

oferirea unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin;

darea unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin.

Promisiunea, în sensul art.325 CP RM, reprezintă făgăduiala, angajamentul pe care corupătorul și-l asumă față de eventualul corupt, de a-i transmite ultimului în viitor – într-un termen determinat sau nedeterminat – remunerația ilicită, dacă ultimul va acționa în sensul dorit de corupător. Brînză S. și Stati V.au definit promisiunea ca fiind „un angajament pe care corupătorul și-l asumă față de o persoană publică sau o persoană publică străină de a-i transmite în viitor – într-un termen determinat sau nedeterminat – remunerația ilicită, dacă acea persoană publică sau persoană publică străină va acționa în sensul dorit de corupător”.

La această modalitate de realizare a faptei prejudiciabile este relevantă următoarea speță: S.V. a fost condamnat în baza alin.(1) art.325 CP RM. În fapt, la 23.01.2012. el s-a adresat cu o cerere către Primăria or. Strășeni cu privire la procurarea terenului proprietate publică cu suprafața de 0,016 ha adiacent bunului imobil care îi aparținea cu drept de proprietate privată. Ulterior, S.V., urmărind scopul soluționării și urgentării procedurii de procurare a terenului proprietate publică dat, le-a promis specialiștilor pentru reglementarea regimului funciar din cadrul Primăriei or. Strășeni, S.M. și B.G., care erau persoane publice investite de stat să presteze în numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească activități de interes public, mijloace bănești ce nu li se cuvin în sumă de 1000 euro, a cîte 500 euro fiecare, acțiuni ce țin de atribuțiile de serviciu.

Promisiunea, ca modalitate de realizare a faptei prejudiciabile prevăzute la alin.(1) art.325, întotdeauna reprezintă inițiativa corupătorului, ceea ce semnifică faptul că fapta de corupere activă se consideră consumată din momentul în care corupătorul a făcut această promisiune, indiferent dacă ea a fost sau nu acceptată de către corupt și indiferent de faptul dacă cel corupt a înțeles sau nu sensul ei. Promisiunea se poate realiza atât verbal, cât și în oricare alt mod perceptibil de a ajunge la cunoștința eventualului corupt. Ea reprezintă un act unilateral al corupătorului, din partea coruptului cerându-se doar să ia cunoștință cu această promisiune, nu și acceptarea sau respingerea ei. Există acțiunea corelativă de acceptare a promisiunii, însă nu și de nerespingere în cadrul art.324 C RM.

Oferirea presupune prezentarea, etalarea, înfățișarea de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin persoanei publice sau persoanei publice străine, urmând ca aceasta din urmă să le primească pentru a îndeplini anumite fapte ce intră în obligațiile sale de serviciu. Oferirea, la fel ca și promisiunea se realizează din inițiativa proprie a corupătorului, astfel că ea se consideră consumată din momentul realizării faptei de oferire, și nu are nici o importanță la calificarea faptei dacă oferirea a fost sau nu acceptată de către eventualul corupt. Oferirea trebuie să aibă un caracter real și nu imaginar, să poată fi perceput ca un act de oferire de către persoana căreia îi este adresată. Unii autori specifică faptul că pentru a putea fi aplicată răspunderea penală în baza art.325 CP RM este necesar ca oferta să fie precisă și neechivocă, să se concretizeze într-o acțiune reală și precisă. Nu este necesar ca oferirea să fie înțeleasă și inteligibilă pentru un cerc larg de subiecți, ci doar pentru persoana căreia îi este adresată.

Oferirea poate fi precedată de promisiune, însă în acest caz oferirea ar reprezenta epuizarea faptului infracțional, promisiunea reprezentând momentul consumării infracțiunii de corupere activă. Totuși, acțiunea de oferire poate avea un caracter singular și va absorbi promisiunea în cazul în care ele se materializează simultan. Respectiv, putem enunța faptul că ceea ce deosebește acțiunea de promisiune de cea de oferire este o anumită perioadă de timp. În cazul promisiunii corupătorul nu e obligat să etaleze remunerația ilicită în fața eventualului corupt, pe când în cazul oferirii el o prezintă efectiv. Oferirea urmează să absoarbe acțiunea de promisiune în cazul în care între cele două va fi o perioadă de timp scurtă, astfel încât ele să nu poată fi percepute ca două acțiuni de sinestătătoare, ci ca una singură. Unii autori specifică că deosebirea dintre ofertă și promisiune constă în faptul că „oferta este prezentarea banilor sau foloaselor ce constituie obiectul mitei, ori posibilitatea ca acestea să fie imediat remise. … Spre deosebire de ofertă, promisiunea privește sume de bani sau foloase viitoare, în sensul că nu sunt prezentate sau puse la dispoziția funcționarului public sau funcționarului în momentul formulării sale, ea fiind deci afectată de un termen.”

Acțiunii de oferire îi corespunde acțiunea de primire ce caracterizează latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM.

Darea constituie înmânarea, remiterea, predarea efectivă a remunerației ilicite de către corupător persoanei publice sau persoanei publice străine. În cazul modalității de dare, este necesar să existe și o acțiune din partea eventualului corupt, care să primească remunerația ilicită. Respectiv darea, spre deosebire de promisiune și oferire, reprezintă un act bilateral. Acest caracter bilateral îi conferă acțiunii de a da o caracteristică specifică, și anume, faptul că în cadrul acestei modalități de realizarea a faptei prejudiciabile inițiativa poate aparține și coruptului, nu doar corupătorului. Însă acest lucru nu avea nici o importanță la calificarea faptei, persoana urmând să fie trasă la răspundere pentru infracțiunea de corupere activă.

Acțiunii de dare îi corespunde acțiunea de acceptare ce caracterizează latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.324 CP RM. În cazul lipsei unei acțiuni din partea coruptului, atunci nu ne-am mai afla în prezența unei acțiuni de dare, ci de oferire. În Suportul de curs al Institutului Național al Justiției este specificat că darea reprezintă acțiunea de a înmâna, preda coruptului valorile date.

La această modalitate se referă următoarea speță: S.M. a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.325 CP RM. În fapt, S.M., la 18.09.2012., aproximativ la orele 12:00, fiind bănuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.27, 217/1 alin.(2) CP RM, aflându-se în incinta barului “Catiușa”, situat în or. Anenii Noi, personal i-a dat ofițerului superior SUP al CPR Anenii Noi, S.S. care este persoană publică și exercită urmărirea penală, mijloace bănești în valoare de 5000 lei pentru ca acesta să-și îndeplinească acțiunile contrar funcției și să influențeze la eliberarea lui de la răspundere penală.

Pentru ca o persoană să fie trasă la răspundere penală în baza art.325 CP RM este necesar ca oricare din cele trei modalități de realizarea a faptei prejudiciabile să aibă drept obiect remunerația ilicită, în lipsa acesteia neputând exista o infracțiune. Actuala lege penală nu pedepsește rugămințile sau insistențele unei persoane. Este necesar să existe și obiectul – remunerația ilicită, care reprezintă un contraechivalent ilegal pentru serviciile ce urmează să le efectueze persoana publică sau persoana publică străină.

De asemenea, este necesar ca în cazul modalităților normative de oferire și dare, ele să fie comise anterior sau cel târziu în timpul îndeplinirii sau neândeplinirii de către persoana publică sau persoana publică străină a actului în vederea căruia corupătorul a acționat. În cazul modalității normative de promisiune, remunerația ilicită poate fi oferită și după îndeplinirea actelor de către persoana publică sau persoana publică străină, întrucât acesta este specificul promisiunii. Ea nu încorporează în sine și predarea efectivă în momentul realizării promisiunii.

În cazul infracțiunii date este necesar să delimităm anumite aspecte. Dacă infracțiunea prevăzută la art.325 CP RM urmează să se realizeze prin intermediul unui mijlocitor, ultimul urmează să fie considerat complice la infracțiunea prevăzută la art.325 CP RM.

În cazul în care o persoană primește de la corupător o remunerație ilicită pentru a o transmite unei persoane publice, unei persoane publice străine, unei persoane cu funcție de demnitate publică sau unui funcționar internațional, însă această persoană nu are intenția de a remite această remuneție ilicită, ei îi va fi aplicată răspunderea corespunzătoare prevăzută de art.190 CP RM și anume, pentru fapta de escrocherie. Totuși, aceasta nu va influența asupra calificării corupătorului, care va răspunde în baza art.325 CP RM, întrucât intenția sa era de a corupe o persoană publică sau o persoană publică străină, iar în cazul legii penale a RM intenția unei persoane are prioritate.

Infracțiunea prevăzută la art.325 CP RM este una formală, ea consumându-se în momentul promisiunii, oferirii sau dării în întregime a recompensei ilicite, aspect la care ne-am referit mai sus, cînd am descris fiecare modalitate normativă în parte.

Elementele constitutive subiective a coruperii active

Subiectul infracțiunii

În cadrul infracțiunii de corupere activă, prevăzută la art.325 CP RM, spre deosebire de coruperea pasivă, prevăzută la art.324 CP RM, subiectul infracțiunii nu este unul special. Subiectul infracțiunii prevăzute la art.325 poate fi doar o persoană fizică responsabilă care, la momentul comiterii infracțiunii, avea împlinită vârsta de 16 ani sau o persoană juridică, cu excepția autorităților publice.

În Raportul explicativ al Convenției penale privind corupția, la pct.35 este specificat că „drept corupător poate fi oricine și poate acționa în orice capacitate”. El poate fi un om de afaceri, un agent public, o persoană privată, și chiar poate acționa în interesele unei persoane juridice, dar în acest caz persoana juridică poate fi, de asemenea, trasă la răspundere penală.

Însă, în ceea ce privește persoana coruptă, pentru a putea fi aplicabilă răspunderea în baza art.325 CP RM, este necesar ca ea să aibă o calitate specială, și anume de persoană publică, de persoană publică străină, de funcționar internațional sau de persoană cu funcție de demnitate publică.

Persoana juridică, după cum am menționat mai sus, la fel, poate fi subiect al infracțiunii de corupere activă doar dacă, conform alin.(3) art.21 CP RM, întrunește una din condițiile următoare:

este vinovată de neândeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a dispozițiilor directe ale legii, ce stabilesc îndatoriri sau interdicții pentru efectuarea unei anumite activități;

este vinovată de efectuarea unei activități ce nu corespunde actelor de constituire sau scopurilor declarate;

fapta care cauzează sau creează pericolul cauzării de daune în proporții considerabile persoanei, societății sau statului a fost săvârșită în interesul acestei persoane juridice sau a fost admisă, sancționată, aprobată, utilizată de organul sau persoana împuternicită cu funcții de conducere a persoanei juridice respective.

Tragerea la răspundere penală pentru fapta de corupere activă săvârșită de o persoană juridică nu va exclude aplicarea răspunderii penale persoanei fizice pentru infracțiunea săvârșită. La fel, în cazul în care persoana juridică nu va purta răspundere pentru fapta infracțională, aceasta nu va duce și la excluderea răspunderii persoanei fizice întrucât răspunderea penală a persoanei juridice pentru fapta de corupere activă nu absoarbe răspunderea penală a persoanei fizice. În cazul în care atât persoana juridică, cât și cea fizică sunt subiecte ale unei infracțiuni, este necesar să delimităm coraportul răspunderii lor.

Persoana fizică, ca subiect al unei infracțiuni săvârșite și de o persoana juridică, poate avea fie calitatea de coautor, fie cea de coparticipant.

Persoana fizică urmează să fie trasă la răspundere penală în calitate de coautor al infracțiunii de corupere activă doar în cazul în care se va demonstra că ea a acționat atât în interesul sau numele său, cât și în interesul sau numele persoanei juridice. Persoana fizică urmează să fie trasă la răspundere în calitate de coparticipant, sau complice, în cazul când actele infracționale sunt comise în interesul entității colective și constituie acte de asistență, ajutor.

În ambele cazuri însă, este necesar ca atât organele de urmărire penală, cât și instanța de judecată să demonstreze că persoana fizică era conștientă și dorea ca acțiunile săvârșite să fie comise în interesul persoanei juridice pentru a-i putea fi aplicată răspunderea pentru fapta penală data, în cazul nostru, pentru fapta de corupere activă.

Latura subiectivă a infracțiunii

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art.325 CP RM se caracterizează prin intenție directă. Subiectul infracțiunii de corupere activă cunoaște faptul că promiterea remunerației ilicite are drept scop săvârșirea anumitor acțiuni din partea persoanei publice, a persoanei publice străine, a persoanei cu funcție de demnitate publică sau a funcționarului internațional, acțiuni ce urmează a fi realizate în interesul corupătorului.

Referitor la latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art.325 CP RM, putem specifica faptul că scopul infracțiunii este unul special și are un caracter exhaustiv. În ceea ce privește motivul, el are un caracter facultativ.

Motivul este definit de doctrina de specialitate ca fiind imboldul interior, adica acea necesitate, dorință, pasiune, emoție, acel sentiment care determină persoana să săvârșească infracțiunea și îi dirijează voința în momentul săvârșirii ei.

Motivele infracțiunii în cauză se pot exprima ca fiind: năzuința făptuitorului de a obține unele avantaje nepatrimoniale, de a-și ajuta o persoană apropiată, interesul material. În conformitate cu Studiul privind dosarele de corupție, arhivate în instanțele de judecată în perioada 01.01.2010 – 30.06.2012, subiectul activ încearcă să corupă subiectul activ pentru a obține o contraprestație, și anume:

desfășurarea urmării penale;

susținerea examenelor;

eliberarea necorespunzătoare a certificatelor și prescripțiilor medicale;

luarea deciziilor cu privire la invaliditate și stabilirea pensiei;

eliberarea de serviciu militar în termen;

evitarea înregistrărilor, verificărilor și perceperii taxelor în vamă;

neântocmirea proceselor verbale de contravenții.

La alin.(4) art.325 CP RM este prevăzut că persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori servicii enumerate la art.324 CP RM este liberată de răspundere penală dacă ele i-au fost extorcate sau dacă persoana s-a autodenunțat neștiind că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracțiunea pe care a săvârșit-o.

În acord cu dispoziția de la alin.(4) art.325 CP RM, persoana este liberată de răspundere penală în oricare din aceste două ipoteze:

aceste bunuri sau servicii i-au fost extorcate;

această persoana s-a autodenunțat neștiind că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracțiunea pe care a săvârșit-o.

Referitor la prima ipoteză trebuie să specificăm în primul rând că în cazul modalității de extorcare prevăzut la art.324 CP RM poate apărea victima la infracțiunea dată de corupere pasivă. Rațiunea stabilirii unui asemenea temei de liberare de răspundere penală ar putea fi faptul protejării victimelor, dar și probării infracțiunilor de corupere pasivă, care sunt foarte greu de probat actualmente, precum și impulsionarea cetățenilor de a denunța actele de corupție. În vederea operării acestei ipoteze, este necesar să fie atestate existența cumulativă a anumitor condiții, și anume:

să existe o constrângere din partea persoanei publice, a persoanei publice străine, a persoanei cu funcție de demnitate publică sau a funcționarului internațional – lipsa unei asemenea constrângeri echivalează cu lipsa exercitării unei presiuni asupra corupătorului și, respectiv aceasta ar semnifica că corupătorul a săvârșit fapta de corupere activă din proprie inițiativă;

inițiativa coruperii să aparțină persoanei publice, persoanei publice străine, funcționarului internațional sau persoanei cu funcție de demnitate publică;

constrângerea trebuie să aibă un caracter real, și nu unul imaginar. Această constrângere trebuie să suprime sau să restrângă libertatea ori capacitatea de a acționa a persoanei date. Consider că în cazurile date constrângerea ar trebui să aibă și un caracter absolut, deoarece doar în asemenea situații corupătorul-victimă ar putea fi liberat de răspundere penală în baza alin.(4) art.325 CP RM. În cazul în care persoana asupra căreia se exercită constrângerea avea posibilitatea să acționeze în alt mod decât unul ilegal, constrângerea neavând un caracter absolut, atunci nu consider a fi aplicabil acest temei de liberare întrucât, deși persoana dată avea posibilitatea să acționeze legal, ea singură a decis să comită o faptă infracțională;

constrângerea trebuie să fie antecedentă în raport cu promisiunea, oferirea sau darea remunerației ilicite.

Referitor la cea de-a doua ipoteză, considerăm că rațiunea liberării de răspundere penală în baza autodenunțării persoanei neștiind că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracțiunea pe care a săvârșit-o ar rezulta din faptul că unele persoane se căiesc cu adevărat și atunci legea penală le oferă prin acest alineat posibilitatea de a fi liberate de răspundere penală.

Referitor la modalitatea de aducere la cunoștința organelor, persoana trebuie să se autodenunțe, fie verbal, fie în scris.

Totuși, există anumite inexactități în formularea actuală a acestui alineat și anume, liberarea de răspundere penală a persoanei dacă ea s-a autodenunțat neștiind că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracțiunea comisă. EEG consideră că corupătorii pot folosi în mod abuziv această formulare din legea penală a RM și pot fi liberați de răspundere penală chiar dacă au fapte grave de corupție. Această formulare nu implică nici o altă condiție decât cea de autodenunțare, neștiind că organele de urmărire penală sunt la curent cu această infracțiune. Prin aceasta orice corupător poate fi liberat de răspundere penală, iar cauzele penale grave pot rămâne nesancționate. Legislația RM, spre deosebire de cea a Ungariei sau a României, nu permite o astfel de posibilitate și subiecților speciali de la art.324 CP RM, doar celor care nu au o calitate specială, corupătorilor. Nu doar că au creat inegalități între cele două categorii de subiecți prin această formulare a alin.(4) art.325 CP RM, dar au și permis ultimilor să fie absolviți de răspundere penală, deși ei probabil nici nu regretă acest lucru și există posibilitatea ca să săvârșească în viitor o nouă infracțiune de corupție. EEG consideră că introducerea alin.(4) este benefică pentru a stimula anunțurile, a crește încrederea populației în structurile de forță și pentru a determina anunțarea cazurilor de corupție. Însă, totodată, alin.(4) conferă posibilitatea de abuz din partea posibililor denunțători, abuz ce ar rezulta în liberarea lor de răspundere penală, și condamnarea corupților, deși corupătorii sunt adevărații instigatori. Am putea specifica chiar că acest temei de liberare de răspundere penală ar putea fi folosit în scopuri de răzbunare.

Elementele circumstanțiale agravante ale coruperii active

Prima variantă agravată de infracțiune este consemnată la lit.b) alin.(2) art. 325 CP RM, care presupune săvârșirea infracțiunii specificate la alineatul (1) de către două sau mai multe persoane. În cazul acestei agravante putem face trimitere la explicațiile oferite pentru agravanta de la lit.b) alin.(2) art.324 CP RM. Specificul acestei agravante constă în faptul că fiecare dintre coautori trebuie să întrunească condițiile generale necesare unui subiect al infracțiunii și pentru realizarea coautoratului nu se cere calitatea specială prevăzută pentru subiectul infracțiunii de la art.324 CP RM. Chiar și în cazul în care unul dintre autori va avea calitatea subiectului prevăzut la art.324 CP RM, iar celălalt nu, dacă ei au săvârșit acțiunile de oferire, dare sau promisiune în scopul dat, urmează a fi trași la răspundere penală pentru fapta de corupere activă.

Cea de-a doua variantă agravată de infracțiune este consemnată la lit.b) alin.(3) art.325 CP RM, care presupune că infracțiunile prevăzute la alineatele (1) sau (2) sunt săvârșite în interesul unui grup criminal sau al unei organizații criminale. La această agravantă putem face trimitere la explicațiile oferite în cadrul agravantei de la lit.c) alin.(3) art.324 CP RM, Trebuie să specificăm doar că în cazul agravantei de la art.325 CP RM persoana care săvârșește aceste acțiuni în interesul unui grup criminal sau a unei organizații criminale organizate nu trebuie să aibă vreo calitate specială.

Conform art.46 CP RM, se consideră un grup criminal organizat orice reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracțiuni.

Conform alin.(1) art.47 CP RM se consideră organizație criminală orice reuniune de grupuri criminale organizate într-o comunitate stabilă, a cărei activitate se întemeiază pe diviziune, între membrii organizației și structurile ei, a funcțiilor de administrare, asigurare și executare a intențiilor criminale ale organizației în scopul de a influența activitatea economică și de altă natură a persoanelor fizice și juridice sau de a o controla, în alte forme, în vederea obținerii de avantaje și realizării de interese economice, financiare sau politice.

Referitor la această agravantă prezintă interes expresia „în interes”. Această expresie denotă 3 posibilități de săvârșire a faptei de corupere pasivă, ceea ce va atrage aplicarea răspunderii penale în baza lit.b) alin.(3) art.325 CP RM, după cum urmează:

săvârșirea faptei de corupere activă de către un membru al grupului criminal organizat sau al organizației criminale din proprie inițiativă;

săvârșirea faptei de corupere activă de către un membru al grupului criminal organizat sau al organizației criminale la însărcinarea grupului sau a organizației;

săvârșirea faptei de corupere activă de către o persoană care nu este membru al grupului criminal organizat sau al organizației criminale, însă îndeplinește fapta dată la însărcinarea lor.

Doar în aceste trei cazuri este aplicabilă sintagma „în interes” și urmează a fi aplicată răspunderea penală în baza acestei agravante. Alte modalități nu vor atrage aplicarea acestei agravante, ci a altui alineat din art. dat.

STUDIU COMPARATIV A CORUPERII PASIVE ȘI CORUPERII ACTIVE

Analiza comparativă a normelor de drept din alte state în materia infracțiunilor de corupere pasivă și corupere activă

Infracțiunile de corupție au o răspândire largă pe întreg mapamondul, ceea ce a dus la necesitatea incriminării lor în fiecare stat.

Codul Penal al Ungariei prevede aplicarea răspunderii penale pentru faptele de corupere activă, secțiunea 293, și corupere pasivă, secțiunea 294, în Codul Penal al Ungariei.

În cadrul prevederilor de la secțiunea 294 este incriminată fapta de corupere pasivă în CP al Ungariei. Analizând dispozițiile normei date, observăm faptul că latura obiectivă poate fi realizată prin intermediul a trei modalități și anume, solicitarea unui avantaj ilicit, primirea unui avantaj ilicit și acceptarea promisiunii unui astfel de avantaj. În cadrul art.324 CP RM este prevăzută și o a patra modalitate, cea de extorcare.

În cadrul infracțiunii de corupere pasivă, în Ungaria, subiecți pot avea calitatea de funcționar public, de înalt funcționar public sau de funcționar public străin. Comparând norma din CP al Ungariei cu cea din CP al RM, putem specifica faptul că noțiunii de funcționar public din CP al Ungariei îi corespunde termenul de persoană publică din CP al RM, noțiunii de înalt funcționar public îi corespunde termenul de persoană cu funcție de demnitate publică, iar noțiunii de funcționar public străin îi corespunde termenul de persoană publică străină. Rezultând din aceasta am putea concluziona faptul că termenul de funcționar internațional lipsește din dispoziția secțiunii 294 CP al Ungariei și, respectiv, legislativul Ungariei nu și-a adaptat normele penale după cele europene. Totuși, trebuie să specificăm faptul că răspunderea pentru funcționarul public este prevăzută la alin.(1) al secțiunii date, pentru înaltul funcționar public la alin.(2), iar la alin.(3) sunt prevăzute anumite circumstanțe agravante. Răspunderea pentru infracțiunile comise de un funcționar public străin sunt prevăzute la alin.(4), unde este specificat faptul că acestui subiect urmează să-i fie aplicată răspunderea penală pentru fapta de corupere pasivă, reieșind din alin.(1), (2) și (3). De aici rezultă că alin.(2) în coroborare cu alin.(4) dau naștere unul alt subiect, și anume înalt funcționar public străin, care ar putea corespunde termenului de funcționar internațional.

Spre deosebire de art.324 din CP RM, în cel al Ungariei este prevăzută limitarea sau liberarea de răspundere penală în cazul în care infractorul mărturisește autorităților despre fapta sa, fără ca acestea să fi știut sau fără ca făptuitorul să fi cunoscut despre faptul că autoritățile sunt la curent cu fapta sa infracțională. De asemenea, el trebuie să predea avantajul financiar necuvenit autorităților și să expună circumstanțele în care s-a realizat comiterea acestui fapt infracțional. În acest caz legislația penală a Ungariei este mai blândă cu acțiunile funcționarilor publici decât cea a RM, care nu prevede o astfel de posibilitate în dispoziția art.324 CP RM. Consider că RM ar putea prevedea și ea un astfel de alineat la art.324 CP RM, întrucât la art.325 CP RM este deja prevăzut. Nu sunt de acord cu acest tratament preferențial al subiecților care nu au o calitate specială (art.325 CP RM), spre deosebire de cei care trebuie să întrunească această calitate (art.324 CP RM).

Referitor la pedeapsa aplicată acestor subiecți la fel, legea penală a Ungariei este mai blândă decât cea a RM, ea prevăzând, de exemplu, pentru infracțiunea de corupere pasivă comisă de un funcționar public o pedeapsă între 1 și 5 ani. În RM, aceeași infracțiune comisă de o persoană publică poate atrage aplicarea unei pedepse cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu aplicarea unei amenzi și privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții publice sau de a exercita anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.

Totuși, deși pedepsele prevăzute pentru această infracțiune în CP al Ungariei sunt mai mici ca cele prevăzute în CP al RM, în cadrul CP al Ungariei sunt prevăzute mai multe acțiuni legate de corupție, cum ar fi atragerea la răspundere penală a funcționarului public care nu a informat autoritățile despre faptul cunoașterii unui act de corupție.

Analizând prevederile de la secțiunea 293, coruperea activă în cadrul CP al Ungariei, comparativ cu art.325 CP RM, observăm următoarele. În primul rând, latura obiectivă a infracțiunii de corupere activă în cadrul CP al Ungariei poate fi realizată doar prin două modalități, și anume promisiunea și darea, spre deosebire de CP al RM unde latura obiectivă a infracțiunii de corupere activă se realizează prin 3 modalități: promisiunea, oferire și dare. Cel mai probabil în cazul Ungariei oferirea și darea sunt cumulate într-o singură acțiune. Totodată, o inovație în CP al Ungariei constă în faptul că la alin.(1) este incriminată tentativa de promisiune sau dare, iar la alin.(2) este incriminată nemijlocit fapta de promisiune sau dare.

O altă deosebire a normei ce incriminează coruperea activă în CP al Ungariei constă în aceea că la alin.(3) este prevăzută răspunderea penală pentru fapta de corupere activă înfăptuită de un director al unui operator economic sau de o persoană care lucrează pentru sau în numele operatorului economic, fiind învestit cu autoritatea de a exercita acțiuni de control sau supraveghere. În cadrul art.325 CP RM subiectul nu are o calitate specială, putând fi orice persoană care are împlinită vârsta de 16 ani și este responsabil. Inovația în CP al Ungariei constă în faptul că ei atribuie subiectului de la alin.(3) o calitate specială. Mai exact, legislația ungară pedepsește directorul pentru fapta angajatului său dacă acțiunile celui din urmă puteau fi evitate prin realizarea unui control sau supraveghere eficientă. Practic, ungurii sancționează omisiunile sau neglijența directorului unui operator economic pentru acțiunile salariatului, indiferent dacă cel din urmă a activat pentru interesele sale proprii sau ale operatorului economic.

La fel, ca și în cazul propriei noastre legi, Ungaria admite limitarea sau liberarea de răspundere penală pentru infracțiunea de corupere activă dacă corupătorul mărturisește despre fapta sa și specifică care sunt împrejurările în care a fost comis actul infracțional.

O deosebire dintre normele celor două state atestăm și la nivel de obiect material. Astfel, în cadrul CP al Ungariei este utilizat termenul de avantaj necuvenit, care constituie obiect material al infracțiunilor de corupție. În cadrul normelor penale din legislația RM se utilizează termenii de bunuri, servicii, privilegii, avantaje, oferte ori promisiuni sub orice formă. Considerăm că termenul avantaj necuvenit din legislația ungară nu se referă doar la bani, aceasta reieșind și din Ghidul Legilor Anti-Mită și Corupție, care specifică că această remunerație ilicită nu are doar un caracter monetar.

Infracțiunea de corupere pasivă este incriminată și în Codul penal al României la art.289 sub denumirea de luare de mită. Analizând comparativ cele două norme, putem specifica următoarele. La fel, ca și în cazul legislației Ungariei, în cea a României nu este specificată modalitate de acceptare a bunurilor. Mai exact, latura obiectivă a infracțiunii de luare de mită se poate realiza prin pretinderea sau primirea de bani sau foloase sau acceptarea promisiunii unor astfel de foloase.

În dispoziția articolului de luare de mită sunt prevăzuți ca subiecți fucționarul public și funcționarul public care, în sensul legii penale, reprezintă persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, însă nu și funcționarul internațional sau persoana publică străină.

Specific pentru Codul Penal al României este faptul că este prevăzut expres confiscarea bunurilor, valorilor sau a banilor primiți de către funcționarul public, iar în cazul când aceștia nu sunt găsiți, are loc confiscarea prin echivalent. Propriu-zis așa o formulare nu există la norma penală de la art.324 CP RM, însă confiscarea remunerației ilicite are loc și în cazul RM.

Infracțiunea de corupere activă este incriminată în Codul penal al României la art.290 sub denumirea de dare de mită. Latura obiectivă se realizează prin aceleași modalități ca și cea a coruperii active din cadrul CP al RM, prin promisiune, oferire sau dare de bani ori alte foloase.

La fel, ca și în cazul art.325 CP RM, în legislația penală a României este prevăzută liberarea de răspundere penală dacă mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita. El nu urmează să fie pedepsit dacă anunță despre aceasta organul de urmărire penală înainte acesta să fie sesizat cu privire la fapta dată. În cazul în care mituitorul este victimă a infracțiunii prevăzută la art.289, lui urmează să-i fie restituiți banii, valorile sau celelalte bunuri.

Codul Penal al Estoniei prevede răspunderea pentru următoarele categorii de infracțiuni ce țin de fenomenul corupției, și anume: luarea de gratuități(bacșișuri, prime, premii, alocații) – art.293, luarea de mită – art.294, aranjarea luării de gratuități – art.295, aranjarea luării de mită – art. 296, darea de gratuități – art.297, darea de mită – art.298. Aceste infracțiuni de corupție sunt prevăzute în diviziunea a 2 a capitolului 17 – Infracțiuni legate de birou.

În cadrul infracțiunilor de luare și dare de mită este utilizat termenul de funcționar. La §288 Cod penal al Estoniei este definită noțiunea termenului de funcționar, care reprezintă subiectul infracțiunilor de corupție. Respectiv, un funcționar este o persoană fizică care deține o poziție oficială pentru îndeplinirea sarcinilor publice, indiferent dacă el sau ea își îndeplinește sarcinile impuse permanent sau temporar, pentru o taxă sau fără taxă, fiind angajat în serviciu sau angajat într-o profesie liberală sau în baza unui contract, prin numire sau alegere. În infracțiunile prevăzute la §293-298 din prezentul cod oficial este, de asemenea, un arbitru sau o persoană fizică, care este competentă să gestioneze o persoană juridică de drept public sau să acționeze în interesul unei persoane juridice de drept privat sau o altă persoană fizică. La infracțiunile prevăzute în §293-2981 din prezentul Cod, „un oficial” este, de asemenea, un oficial străin. Un oficial străin este o persoană aleasă sau numită, care exercită funcțiile legislative, executive sau puterea judecătorească într-un stat străin sau o unitate administrativă de orice nivel, sau care execută funcții de drept public pentru un stat străin, unitate administrativă, instituție publică sau întreprindere publică, precum și un funcționar public sau un reprezentant al unei organizații internaționale de drept public, inclusiv un membru al unei organizații internaționale.

Infracțiunile de corupție prevăzute în Codul penal al Estoniei prezintă anumite similarități cu cele prevăzute în Codul penal al României, și anume faptul că nu există articole separate pentru luarea de mită comise fie de o persoană publică, sau de o persoană care nu are calitatea specială. Astfel că fapta de luare de mită, sau corupere pasivă este una singură, doar că în cadrul aceleiași norme sunt prevăzute pedepse diferite pentru subiecți diferiți, pentru activitățile comise în sfere diferite, fie publică, fie privată. De asemenea, o altă deosebire între aceste două norme ar consta în faptul că în cazul legislației RM răspunderea se agravează în dependență de statutul persoanei publice care a comis infracțiunea dată. În ceea ce privește Codul Penal al Estoniei, nu există o ierarhizare a funcționarilor publici. Astfel că indiferent dacă persoana dată este un funcționar sau o persoană străină, răspunderea urmează a fi aceeași.

În cadrul Codului penal al Estoniei fapta de luare de mită se realizează prin consimțirea sau acceptarea, pe când pretinderea reprezintă o agravantă și pentru ea este prevăzută o pedeapsă mai aspră. În cadrul legislației Republicii Moldova este prevăzută o pedeapsă mai aspră pentru modalitatea de extorcare a mitei, și nicidecum pentru pretindere.

La fel, ca circumstanță agravantă este prevăzută și aplicarea pedepsei penale pentru persoana care anterior a comis infracțiunea de luare de mită, de două sau mai multe persoane (în legislația penală a Estoniei fiind folosit termenul de un grup).

Fapta de dare de mită este incriminată la §298 Cod penal al Estoniei. Deosebirea dintre norma estoniană și cea a RM constă în faptul că fapta de dare de mită din cadrul Codului penal al Estoniei se poate realiza doar prin următoarele două modalități normative: darea și promisiunea. Presupunem că, la fel ca și în cazul legislației ungare, darea include în sine și oferirea

Interes prezintă și Codul Penal al Republicii Kosovo, care incriminează fapta de corupere pasivă, sau luare de mită la art.428, și fapta de dare de mită la art.429. Analizând dispozițiile normei prevăzute la art.324 din CP al RM și cele prevăzute la art.428 CP al Republicii Kosovo putem specifica că dispozițiile celor două norme corespund, ambele realizându-se prin modalitatea de pretindere, acceptare sau primire. Diferența dintre aceste două norme am putea-o sesiza la nivel de subiect. Astfel, infracțiunea de luare de mită din CP al Republicii Kosovo poate fi realizată doar de către persoană publică, alte categorii de subiecți nefiind prevăzuți în dispoziția normei date. În cadrul normei penale din CP al RM sunt prevăzuți 4 categorii de subiecți, această normă fiind adusă în concordanță cu cerințele Convenției penale privind corupția.

O inovație prevăzută în CP al Republicii Kosovo constă în faptul că la alin.(2) al normei date este incriminată fapta de luare de mită, care se realizează prin latura obiectivă dată, însă cu încălcarea atribuțiilor oficiale. În CP al RM realizarea faptei de corupere pasivă cu încălcarea atribuțiilor de serviciu este echivalată cu realizarea faptei infracționale în concordanță cu atribuțiile de serviciu. Considerăm că ar fi binevenit ca în CP al RM realizarea faptei de corupere pasivă prin încălcarea atribuțiilor oficiale să fie prevăzută ca agravantă, tocmai datorită pericolului sporit, întrucât în cazul dat s-ar putea atenta nu doar la o valoare socială, ci la mai multe. Prezintă un pericol sporit realizarea faptei de corupere pasivă contrar funcției subiectului prevăzut la art.324 CP RM

De asemenea, dacă în cazul normei penale din CP RM este prevăzută posibilitatea săvârșirii faptei de corupere pasivă în proporții mari și în proporții deosebit de mari, pentru care sunt prevăzute pedepse mai aspre, pentru infracțiunea de luare de mită din CP al Republicii Kosovo este prevăzută aplicarea unei pedepse mai mari doar dacă remunerația ilicită depășește suma de 15.000 euro.

Infracțiunea de dare de mită prevăzută la art.429 CP al Republicii Kosovo corespunde infracțiunii de corupere activă din CP RM. Deosebirile dintre cele două norme ar fi următoarele. În cazul normei penale din CP al Republicii Kosovo este prevăzută ca agravantă realizarea laturii obiective a infracțiunii de corupere pasivă prin încălcarea atribuțiilor oficiale. De asemenea, specific pentru CP al Republicii Kosovo este că el prevede un articol aparte pentru darea de mită unei persoane publice străine – art.430. Din păcate, nu sunt specificați ca subiecți funcționarul internațional și persoana cu funcție de demnitate publică.

Codul penal al Armeniei incriminează faptele de corupție în capitolul 29 – Infracțiuni contra serviciului public. Aceste norme prezintă anumite particularități interesante, ce ne-a determinat să le analizăm comparativ cu normele de corupție incriminate în CP RM.

Astfel, la art.311 este incriminată fapta de luare de mită. Deși modul de realizare a laturii obiective corespunde cu cel prevăzut la art.324 CP RM, observăm că și în legislației penale a Armeniei, ca și în cea a Republicii Kosovo, este prevăzută ca agravantă comiterea infracțiunii de luare de mită realizată prin acțiuni ilegale evidente. Ei deosebesc comiterea faptei prin exercitarea funcției de cea prin exercitarea contrar funcției, atribuind ultimei un pericol sporit

Referitor la subiectul infracțiunii date, observăm că subiect este o persoană publică sau oficială. Totuși, o inovație în cazul dat o constituie aplicarea unei pedepse mai aspre pentru infracțiunea de luare de mită comisă de un judecător. De fapt, legislația armeană, prin adoptarea Codului penal prezent, a considerat că acțiunile de luare de mită comise de un judecător prezintă un pericol mult mai sporit decât săvârșirea acestor infracțiuni de persoane oficiale.

De asemenea, o altă inovație ar fi faptul că în CP al Armeniei este prevăzută răspunderea penală pentru existența și pentru lipsa existenței înțelegerii prealabile între subiecții pasibili de răspundere penală în baza art.313 Cod penal al Armeniei. În cadrul normei de corupere pasivă din RM nu este incriminată înțelegerea prealabilă, existența ei având importanță doar la individualizarea pedepsei.

La art.312 Cod penal al Armeniei este incrimnată fapta de dare de mită, care corespunde faptei de corupere activă din CP RM. Diferențele dintre cele două norme ar putea fi relevate la nivel de obiect material, în cazul legislației Armeniei fiind prevăzută remunerația ilicită sub formă de bani, proprietăți, drepturi de proprietate, alte beneficii. În cadrul legii penale a RM noțiunea de bani se include în cea de bunuri.

Ca și în cazul coruperii active prevăzută la art.325 CP RM, la darea de mită există posibilitatea liberării de răspundere penală în caz de extorcare sau autodenunțare.

Specificul infracțiunilor date, prevăzute în Codul penal al Armeniei, constă în faptul că operează doar cu sintagma de persoană oficială, spre deosebire de CP RM, unde sunt prevăzute 4 categorii de subiecți pasibili de răspundere penală. Nu există o ierarhizare a subiecților, unica excepție constituind-o judecătorul, pentru care este prevăzută o pedeapsă mai aspră.

Analizând normele statelor expuse mai sus putem concluziona faptul că ele nu se deosebesc atât de tare unele de altele. Aceasta poate fi explicat prin faptul că toate aceste state sunt parte la Convenția ONU împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, Convenția penală privind corupția, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, precum și Convenția civilă privind corupția, adoptată la Strasbourg la 4 noiembrie 1999. Aceste acte cu caracter internațional au determinat existența elementelor comune în cadrul acestor norme privind incriminarea faptelor de corupție. Totodată, sesizarea anumitor diferențe este posibilă ca urmare a faptului că fiecare dintre statele mai sus analizate are propria cultură, propria istorie, propriile cerințe care pot fi îndeplinite doar prin elaborarea unei legislații penale care să corespundă acestor cerințe dar și, totodată, actelor internaționale.

Delimitarea coruperii pasive și coruperii active de alte infracțiuni și fapte ilegale conexe

În practica judiciară deseori au existat cazuri când pentru o anumită faptă infracțională de corupție să fie atribuită o altă calificare decât cea corectă. Aceste greșeli, comise de către instanțele judecătorești, sunt posibile ca urmare a dificultății de a delimita aceste infracțiuni de corupție unele de altele tocmai datorită elementelor comune pe care le au. Pentru a califica corect o infracțiune este necesar să stabilim care sunt acele elemente și semne care o individualizează în raport cu alte infracțiuni și fapte ilegale conexe.

Una dintre infracțiunile de corupție este cea prevăzută la art.326 CP RM, infracțiunea de trafic de influență, care face parte din categoria infracțiunilor comise împotriva bunei desfășurări a activității în sfera publică. Analizând această infracțiune, relevăm numeroase asemănări cu infracțiunile de corupere pasivă și activă prevăzute la art.324 și, respectiv, art.325 CP RM. Pentru a delimita corect infracțiunile prevăzute la art.324 și art.325 CP RM de cea de la art.326 CP RM, este necesar să specificăm care sunt elementele prin care se deosebesc.

O primă deosebire o atestăm la nivel de latură obiectivă. Astfel, infracțiunea de trafic de influență poate fi realizată, la fel ca și infracțiunea de corupere pasivă, prin intermediul următoarelor modalități: de pretindere, acceptare sau primire a remunerației ilicite. Deosebirea constă în faptul că extorcarea nu constituie o modalitate de realizare a laturii obiective a infracțiunii prevăzute la art.326 CP RM, spre deosebire de cea prevăzută la art.324 CP RM.

O altă deosebire, și cea mai importantă după părerea noastră, se referă la subiectul infracțiunilor date. În cadrul infracțiunii de trafic de influență subiectul infracțiunii prevăzute la art.326 CP RM poate fi persoana care a împlinit vârsta de 16 ani și este responsabilă. O calitate importantă pe care trebuie să o aibă subiectul este că el trebuie să fie o persoană care are influență sau susține că are influență asupra unei persoane publice, a unei persoane publice străine, a unui funcționar internațional sau a unei persoane cu funcție de demnitate publică. La fel, analizând celălalt subiect pasibil de răspundere penală pentru trafic de influență, nu se cere o calitate specială, însă acțiunile sale se cer a fi efectuate în raport cu o persoană care are influență sau susține că are influență asupra unui factor de decizie. Spre deosebire de infracțiunea prevăzută la art.326, la art.324 și art.325 CP RM subiect sau persoană în raport cu care acționează subiectul, în cazul art.325 CP RM, poate fi doar o persoană publică, o persoană publică străină, un funcționar internațional sau o persoană cu funcție de demnitate publică.

Analizând cele expuse mai sus putem specifica că înțelegerea dintre cele două persoane în cazul infracțiunii prevăzute la art.326 CP RM se referă la o viitoare intervenție pe lîngă subiectul prevăzut la art.324 CP RM, subiectul de la art.324 CP RM neavând nici o tangență cu infracțiunea de trafic de influență.

Astfel putem concluziona că în cadrul infracţiunii de corupere pasivă subiectul special își trafică funcţia sa, pe când în cazul traficului de influenţă subiectul infracţiunii trafică influenţa sa. În cadrul art.324 CP RM anume persoana publică este cea care își descreditează funcția, în mod direct, spre deosebire de infracțiunea de trafic de influență, unde persoana care își trafică influența discreditează un funcționar, creând impresia că el poate fi influențat.

O problemă în practica judiciară ar putea apărea atunci când persoana care comite infracțiunea de trafic de influență are calitatea specială a subiectului de la art.324 CP RM. Pentru a califica corect fapta acestuia, trebuie să ținem cont de acțiunile sale. Astfel, în cazul în care persoana publică trafică propriile sale obligaţii de serviciu, obligându-se să îndeplinească, să nu îndeplinească, să întârzie sau să grăbească îndeplinirea a unei acțiuni în exercitarea funcției sau contrar funcției în cauză, în schimbul remunerației ilicite, acţiunile sale urmează a fi calificate ca infracţiune de corupere pasivă. În cazul în care persoana publică se prevalează de influenţa pe care i-o oferă relaţiile sale personale, fie funcţia sa, indiferent dacă această influenţă este reală sau presupusă, pe lângă altă persoană publică, pentru ca acesta din urmă să facă sau să nu facă, în favoarea unui terţ, un act privitor la atribuţiile sale de serviciu, el comite infracţiunea de trafic de influenţă.

Latura subiectivă, la fel, poate constitui un element de delimitare. Astfel, în cazul infracțiunilor decorupere pasivă și activă scopul este de a îndeplini, de a nu îndeplini, de a întârzia sau de a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sau contrar funcției în cauză pe când în cazul infracțiunii de trafic de influență scopul este de a determina o altă persoană să îndeplinească o acțiune în exercitarea funcției sale, să nu îndeplinească o acțiune în exercitarea funcției sale, să întârzie să îndeplinească această acțiune, sau să o grăbească. Totodată, specificul mai constă în faptul că în cazul traficului de influență se urmărește scopul de a determina persoana să efectueze oricare din acțiunile prescrise mai sus în exercitarea funcției sale, pe când în cazul infracțiunilor de corupere activă și pasivă aceste acțiuni pot avea loc și contrar funcției.

Pentru a putea explica calificarea în baza art.326 CP RM, și nu a art.324 sau art.325 CP RM, putem expune următoarea speță, care descrie infracțiunea de trafic de influență: G.M. a fost condamnat în baza alin.(1) art.326 CP RM. În fapt, acesta activa în calitate de avocat. Aflându-se în incinta Penitenciarului nr.13 din mun.Chișinău la unul dintre clienții săi, l-a întâlnit întâmplător pe C.I, căruia îi era incriminată comiterea infracțiunii prevăzute la art.171, alin.(2) lit. b) și c) CP RM. Ultimul i-a spus că în privința complicelui său, P.I., a fost disjungată o cauză penală în procedură separată, fiind instrumentată sub conducerea procurorului în procuratura sect. Râșcani, B.I. Avocatul G.M. i-a comunicat lui C.I. despre faptul că ar putea să discute cu procurorul dat în scopul favorizării încetării urmăririi penale în privința lui P.I., ceea ce ar contribui și la achitarea lui C.I. La 23.01.2014. a primit de la S.V, cunoscutul lui C.I., 2000 euro.

Conform alin.(2) art.16 din Legea nr.90 din 25.04.2008. cu privire la prevenirea și combaterea corupției, sunt calificate ca acte de corupție și infracțiunile prevăzute la art.333 și art.334 CP RM – infracțiunile de luare de mită și, respectiv, de dare de mită. Analizând legislațiile unor state străine, cum ar fi cea a României, observăm că termenele de corupere pasivă și activă din legislația RM corespund termenelor celor de luare și, respectiv, dare de mită din legislația României. În cadrul legislației RM, infracțiunile de luare și dare de mită au un alt sens și se aplică unor categorii de subiecți speciali.

O primă delimitare dintre aceste infracțiuni ar fi faptul că infracțiunile prevăzute la art.324 și art.325 CP RM au drept obiect juridic generic relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității în sfera publică. În cadrul infracțiunilor prevăzute la art.333 și art.334 CP RM, obiectul juridic generic îl constituie relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în sectorul privat. Această delimitare este prezentă și în cadrul textului Convenției ONU împotriva Corupției, adoptată la New York la 31.10.2003. În cadrul acestei convenții sunt delimitate două tipuri de infracțiuni de corupție, cele săvârșite în sectorul privat și cele săvârșite în sectorul public.

O a doua delimitare se referă la subiectul infracțiunilor numite mai sus. Astfel, în cazul infracțiunii de corupere pasivă subiectul trebuie să aibă o calitate specială și anume, să fie o persoană publică, o persoană publică străină, un funcționar internațional sau o persoană cu funcție de demnitate publică. În cazul infracțiunii de luare de mită subiectul, la fel, are o calitate specială, însă această calitate specială este strâns legată de activitatea desfășurată de acest subiect în sectorul privat. Subiect poate fi arbitrul ales sau numit să soluționeze prin arbitraj un litigiu, o persoană care gestionează o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală, o persoană care lucrează pentru o organizație comercială, obștească sau o altă organizație nestatală sau un participant la un eveniment sportiv sau la un eveniment de pariat. Infracțiunii de corupere activă din sectorul public îi corespunde infracțiunea de dare de mită din sectorul privat. Delimitarea dintre cele două infracțiuni se poate realiza în baza acelorași criterii enunțate mai sus, pentru infracțiunile prevăzute la art.324 și art.333 CP RM. În cazul acestor infracțiuni nu se cere ca subiectul să aibă o calitate specială, însă acțiunile sale sunt îndreptate către subiecții care au calitatea specială în baza art.324 și, respectiv, art.332 CP RM.

Pentru a delimita calificarea în baza art.333 CP RM de cea în baza art.324 CP RM, putem expune următoarea speță, care descrie infracțiunea de luare de mită: B.I. a fost condamnat în baza lit.c) alin.(2) art.333 CP RM. În fapt, acesta activa în calitate de șef al serviciului comunicații în sect. Vulcănești al S.R.L.„Moldova Trans Gaz”, fiind o persoană care gestionează o subdiviziune a organizației nestatale, fiindu-i acordate drepturi și obligații, permanent, prin numire, în vederea exercitării funcțiilor sau acțiunilor administrative de dispoziție ori organizatorico-economice, adica întrunește condițiile prevăzute de art.124 CP RM și, prin urmare, este subiect al infracțiunii prevăzute de art.333 CP RM. Fiind numit în funcția data în baza ordinului directorului S.C.„Moldova Trans Gaz” S.R.L., începând cu a doua jumătate a lunii iulie 2011 și până la 13 august 2011, a pretins și extorcat de la M.P. bani în sumă de 3500 lei și 700 metri de cablu electric pentru a nu întocmi act de constatare în privința S.A.„Cricova Sud” referitor la deteriorarea de către angajaţii ultimei a cablului electric subteran, amplasat în regiunea satului Găvănoasa, raionul Cahul, şi pentru a nu înainta acţiuni privind recuperarea prejudiciului cauzat S.R.L.„Moldova Trans Gaz”.

La fel, infracțiunile de corupție prezintă careva similarități și cu infracțiunea de abuz de putere sau abuz de serviciu, prevăzută la art.327 CP RM. Coruperea pasivă este o infracţiune care aduce atingere activităţii de serviciu. Iar în cazul cînd subiectul pasibil de răspundere penală pretinde, acceptă, primeşte sau extorcă remuneraţia ilicită acesta, în mod abuziv, îşi exercită şi atribuţiile de serviciu. Deci, putem specifica că coruperea pasivă reprezintă un caz particular de abuz de serviciu sau abuz de putere. De aceea, între art.324 CP şi art.327 CP există o concurenţă dintre o normă specială şi una generală, în sensul art.116 CP, iar la calificare se va reţine doar art.324 CP, nu însă un concurs de infracţiuni. Concursul de infracţiuni dintre art.324 CP şi art.327 CP va fi posibil doar în ipoteza realizării efective a unuia dintre scopurile infracţiunii de corupere pasivă. Aceasta întrucât, latura obiectivă a infracţiunii de corupere pasivă va fi depăşită şi vom fi în prezenţa a două conţinuturi constitutive.

O delimitare între cele două infracțiuni există în cadrul laturii subiective. În ceea ce privește fapta de abuz de putere sau abuz de serviciu, deși se poate realiza doar prin intenție directă, la fel ca și fapta de corupere pasivă, în cazul primei este necesar să existe un motiv: interesul material sau alte interese personale. În cadrul art.324 CP RM latura subiectivă nu necesită prezența unui motiv special, acesta putând varia, însă este necesar prezența unui scop special, motivul fiind un semn facultativ.

O altă delimitare ar putea rezulta din momentul consumării infracțiunii. Infracțiunea prevăzută la art.327 CP RM se consideră consumată din momentul producerii daunelor în proporții considerabile, ea fiind o infracțiune materială. Alta e situația în cazul art.324 CP RM. Ea este o infracțiune formală și se consideră consumată din momentul realizării laturii obiective de pretindere, acceptare, primire sau extorcare, fără a fi necesară și o executare nemijlocită a acțiunilor date.

Deosebirea dintre cele două norme, cea care și determină coraportul de normă generală-normă specială constă în faptul că în cazul infracțiunii prevăzute la art.327 CP RM persoana publică folosește situația de serviciu. Prin situația de serviciu S. Brînză și V. Stati au specificat că „se înțelege săvârșirea unor acțiuni sau inacțiuni care decurg din atribuțiile de serviciu ale făptuitorului și care sunt în limitele competenței sale de serviciu”. Din această categorie nu fac parte relațiile de rudenie, afinitate, amiciție sau cele care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege. În cazul infracțiunii prevăzute la art.324 CP persoana publică folosește atribuțiile de serviciu, care reprezintă o categorie a situației de serviciu.

În afară de infracțiunile prevăzute în CP RM, fapte de corupție mai pot fi considerate și alte fapte care nu constituie infracțiuni, dar sunt fapte contravenționale. Aici am putea da drept exemplu fapta contravențională de protecționism, prevăzut la art.3131 CC RM, sau fapta de primire de recompensă neligitimă sau de folos material, prevăzută la art.315 CC RM.

Deosebirea esențială prin care se delimitează aceste fapte contravenționale conexe faptelor de corupție de infracțiunile prevăzute în CP RM se relevă prin faptul că faptele prevăzute în CC RM prezintă un grad de pericol social mai redus ca infracțiunile și ele nu conțin elemente de infracțiune.

O primă faptă conexă faptelor de corupție este protecționismul, adică sprijinul la soluționarea problemelor persoanelor fizice sau juridice neprevăzut de actele normative, indiferent de motive, care nu conține elemente de infracțiune, acordat în exercițiul funcțiunii de către persoana care activează în cadrul unei autorități publice, instituții publice, întreprinderi de stat sau municipale ori în cadrul unei societăți comerciale cu capital majoritar de stat.

După cum am mai specificat, se va aplica răspunderea contravențională pentru anumite fapte dacă aceste fapte nu conțin elemente de infracțiune. Referitor la protecționism, spre deosebire de infracțiunile prevăzute la art.324 și art.325 CP RM, persoana care urmează să fie trasă la răspundere penală pentru fapta de protecționism trebuie să aibă îndeplinită vârsta de 18 ani și nu de 16 ani ca în cazul infracțiunilor de corupție. Totodată, în cazul faptei contravenționale subiectul este o persoană cu funcție de răspundere, adica o persoană cărei, într-o întreprindere, instituție, organizație de stat, autoritate publică centrală sau locală, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin lege, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice sau a acțiunilor administrative de dispoziție, organizatorice ori economice. În cazul infracțiunilor de corupție din CP RM subiectul are un statut special, care implică atribuții mult mai complexe decât cele pentru care este prevăzută răspunderea contravențională. Totodată, subiecților străini nu li se poate aplica răspunderea contravențională în baza acestui articol.

De asemenea, în cazul protecționismului atestăm și lipsa unui obiect material, nefiind specificată vreo remunerație ilicită. Totodată, observăm că protecționismul se realizează prin acordarea unui sprijin de către persoana cu funcție de răspundere persoanei fizice sau juridice, pe când în cazul infracțiunilor de corupție subiectul nu doar acordă sprijin, ci nemijlocit îndeplinește sau nu, sau grăbește sau împiedică îndeplinirea anumitor acțiuni pentru persoana fizică sau juridică care i-a solicitat acest lucru.

O altă faptă care este conexă faptelor de corupție este fapta de primire de recompensă neligitimă sau de folos material, prevăzută la art.315 CC RM.

La fel ca și în cazul faptei de protecționism, la fapta de primire de recompensă neligitimă sau de folos material subiect poate fi doar o persoană cu funcție de răspundere care are îndeplinită vârsta de 18 ani, spre deosebire de fapta de corupere pasivă unde este prevăzut ca subiect persoana publică, persoana publică străină, funcționarul internațional sau persoana cu funcție de demnitate publică.

Ceea ce ar deosebi fapta dată de infracțiunea de corupere pasivă ar fi faptul că în cazul faptei contravenționale nu este specificat scopul special pentru care este primită această recompensă. Totodată, nu sunt prevăzute nici măcar proporțiile, însă ele nu trebuie să fie mai mari sau identice cu cele prevăzute pentru infracțiunile de corupție.

În cazul faptei de primire a unei recompense neligitimă sau de folos material nu există prevăzut modalitatea de pretindere sau de extorcare, care este prevăzută la art.321 CP RM.

CONCLUZII

În urma efectuării analizei acestor două categorii de fapte infracționale, coruperea pasivă și coruperea activă, pot fi formulate următoarele concluzii:

obiectul juridic special al infracțiunii de corupere pasivă îl constituie relațiile sociale cu privire la buna desfășurare a activității de serviciu în sfera publică, care presupune respectarea de către persoanele publice, persoanele publice străine, funcționarii internaționali sau persoanele cu funcție de demnitate publică a obligației de a pretinde, accepta sau primi remunerația în strictă conformitate cu legea;

infracțiunea prevăzută la art.324 și art325 CP RM dispune de obiect material sub formă de bunuri, servicii, privilegii, avantaje, oferte ori promisiuni sub orice formă;

bunurile, serviciile, privilegiile, avantajele, ofertele ori promisiunile sub orice formă trebuie să nu i se cuvină persoanei publice, adica să nu fie legal datorate persoanei publice, persoanei publice străine, funcționarului internațional sau persoanei cu funcție de demnitate publică. De asemenea, ele trebuie să aibă un carcater gratuit, reprezentând un contraechivalent al atitudinii ce urmează să fie adoptată de către subiectul infracțiunii prevăzute la art.324 CP RM;

avantajele sub orice formă presupun existența atât a avantajelor cu caracter patrimonial, cât și a celora cu caracter nepatrimonial;

infracțiunea de corupere pasivă, prevăzută la art.324 CP RM, se consideră consumată din momentul pretinderii, primirii, acceptării bunurilor sau acceptării ofertelor ori promisiunilor acestora, nefiind necesară ca vreuna din modalitățile date să fie urmată de o executare;

infracțiunea de corupere activă, prevăzută la art.325 CP RM, se consideră consumată din momentul promisiunii, oferirii sau dării de bunuri, servicii sau alte avantaje sub orice formă;

subiecți ai infracțiunii de corupere pasivă pot fi doar persoane care întrunesc anumite calități speciale, și anume: persoane publice, persoane publice străine, funcționar internațional sau persoană cu funcție de demnitate publică;

subiecți ai infracțiunii de corupere activă pot fi orice persoane fizice care au împlinită vârsta de 16 ani și sunt responsabili, nefiind necesare alte criterii speciale, precum și persoanele juridice, cu excepția autorităților publice.

nu urmează a fi considerați subiecți și trași la răspundere penală persoanele care, deși întrunesc calitatea specială necesară pentru a fi subiect al infracțiunii de corupere pasivă, au îndeplinit o funcție tehnică sau pur profesională, și nu una de dispoziție(care să permită producerea de efecte juridice) în momentul realizării laturii obiective a infracțiunii de corupție pasivă;

infracțiunile prevăzute la art.324 și art.325 CP RM pot fi săvârșite doar prin intenție directă, fiind imposibilă realizarea lor prin intenție indirectă sau imprudență ca urmare a existenței unui scop special;

scopul special al infracțiunii de corupere pasivă și corupere activă este unul exhaustiv, și anume: scopul îndeplinirii, scopul neândeplinirii, scopul întârzierii îndeplinirii sau scopul grăbirii îndeplinirii, în interesul corupătorului sau al persoanelor pe care le reprezintă, de către persoana publică sau persoana publică străină a unei acțiuni în exercitarea funcției sau contrar funcției în cauză;

provocarea comiterii acestor infracțiuni de corupție nu este o acțiune legală din punct de vedere juridic și în asemenea cazuri instanțele de judecată ar trebui să dispună încetarea procesului penal.

Recomandări

de a modifica alin.(4) art.325 CP RM după cum urmează: „persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori servicii enumerate la art.324 CP RM este liberată de răspundere penală dacă ele i-au fost extorcate sau dacă persoana s-a autodenunțat, manifestând căință sinceră sau un regret real, neștiind că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracțiunea pe care a săvârșit-o”;

de a introduce la art.324 CP RM alin.(5) cu următorul conținut: „persoana publică, persoana publică străină, funcționarul internațional, persoana cu funcție de demnitate publică care a săvârșit infracțiunile prevăzute mai sus poate fi liberată de răspundere penală în cazul în care s-a autodenunțat fără a ști că organele de urmărire penală sunt la curent cu această infracțiune, a predat remunerația ilicită pentru a fi supusă confiscării și a specificat circumstanțele săvârșirii infracțiunii”;

de a introduce în CP RM art.3241, al cărui conținut ar trebui să fie astfel formulat: „orice persoană publică, persoană publică străină, funcționar internațional sau persoană cu funcție de demnitate publică care cunoaște despre un act de corupere pasivă sau activă, care este necunoscut organelor de drept, și nu informează imediat organele de drept, se face vinovat de infracțiunea de tăinuire deliberată a unei infracțiuni de corupție și se pedepsește cu închisoarea de pînă la 3 ani”;

de a completa dispoziția art.123, alin.(3) CP RM după cum urmează: „precum și persoana cu funcție de demnitate publică care este prevăzută în Anexa Legii cu privire la statutul persoanelor cu funcție de demnitate publică nr.199 din 16.07.2010”;

de a modifica dispoziția art.324 CP RM prin excluderea sintagmei „sau contrar acesteia” și de a introduce la alin.(2) art.324 CP RM lit.a) cu următorul conținut: „contrar funcției”.

Aceste recomandări au fost făcute cu scopul de a înlătura anumite lacune existente în legislația RM. Considerăm necesar a introduce un temei de liberare de răspundere penală pentru subiecții infracțiunii de corupere pasivă, dacă sunt întrunite anumite criterii, pentru a asigura o egalitate între subiecții infracțiunii de corupere pasivă și de corupere activă. Chiar dacă coruperea pasivă este considerată a fi mai periculoasă, acest lucru ar putea să fie reprezentat prin prevederea unor sancțiuni mai aspre. Însă ar trebui să luăm în considerare că subiecții infracțiunii de corupere pasivă tot au posibilitatea acordării unei noi șanse în cazul în care își recunosc vina în comiterea unei infracțiuni.

BIBLIOGRAFIE

Izvoare normative

Codul Civil al Republicii Moldova nr.1107 din 06.06.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 22.06.2002, nr.82-86

Codul Contravențional al Republicii Moldova nr.218 din 24.10.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 16.01.2009, nr.3-6

Codul Penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 13.09.2002, nr.128-129

Convenția ONU împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003

Criminal Code of the Republic of Armenia (English version) http://www.legislationline.org/documents/section/criminal-codes

Criminal Code of the Republic of Estonia (English version) http://www.legislationline.org/documents/section/criminal-codes

Criminal Code of the Republic of Hungary (English version) http://www.legislationline.org/documents/section/criminal-codes

Criminal Code of the Republic of Kosovo (English version) http://www.legislationline.org/documents/section/criminal-codes

Criminal Code of the Republic of Romania http://www.legislationline.org/documents/section/criminal-codes

Civil Law Convention on Corruption. Strasbourg, 04.11.1999. http://conventions.coe.int/Treaty/en/Treaties/html/174.htm

Criminal Law Convention on Corruption. Strasbourg, 27.01.1999. http://conventions.coe.int/Treaty/en/Treaties/html/173.htm

Criminal Law Convention on Corruption. Explanatory Report http://conventions.coe.int/treaty/en/reports/html/173.htm

Hotărârea Guvernului RM privind stabilirea valorii admise a cadourilor simbolice, a celor oferite din politețe sau cu prilejul anumitor acțiuni de protocol și aprobarea Regulamentului cu privire la evidența, evaluarea, păstrarea, utilizarea și răscumpărarea cadourilor simbolice, a celor oferite din politețe sau cu prilejul anumitor acțiuni de protocol nr.134 din 22.02.2013. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 01.03.2013, nr.42-47

Hotărârea de Guvern privind punerea în aplicare a unor acte legislative nr.1001 din 26.12.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 30.12.2011, nr.238-242

Hotărârea Parlamanetului RM pentru aprobarea Strategiei naționale anticorupție pe anii 2011-2015 nr.154 din 21.07.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 07.10.2011, nr.166-169

Legea privind modificarea si completarea unor acte legislative nr.245 din 02.12.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 03.02.2012, nr.25-28

Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcție de demnitate publică nr.199 din 16.07.2010. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 05.10.2010, nr.194-196

Legea cu privire la statutul personalului din cabinetul persoanelor cu funcții de demnitate publică nr.80 din 07.05.2010. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 09.07.2010, nr.117-118

Legea Curții de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 31.12.2008, nr.237-240/864

Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158 din 04.07.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 23.12.2008, nr.230-232

Legea cu privire la prevenirea și combaterea corupției nr.90 din 25.04.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 13.06.2008, nr.103-105

Legea cu privire la notariat nr.1453 din 08.11.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 21.11.2002, nr.154-157

Lege pentru ratificarea Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției nr.158-XVI din 06.07.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 20.07.2007, nr.103-106/451

Hotărîrile Plenului Curții Supreme de Justiție, practica judiciară

Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 01.04.2015. Dosarul nr.1ra-413/15. www.csj.md

Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 11.02.2015. Dosarul nr.1ra-171/15. www.csj.md

Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 26.11.2014. Dosarul nr.1ra-1556/14. www.csj.md

Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 12.11.2014. Dosarul nr.1ra-1536/14. www.csj.md

Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 02.04.2014. Dosarul nr.1ra-666/14. www.csj.md

Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 27.11.2013. Dosarul nr.1ra-1094/13. www.csj.md

Decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 23.10.2013. Dosarul nr.1ra-905/13. www.csj.md

Decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 25.04.2008. Dosarul nr.1ra-357/08. www.csj.md

Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la aplicarea legislației referitoare la răspunderea penală pentru infracțiunile de corupție nr.11 din 22.12.2014.

Affaire of Sandu c. The Republic of Moldova.

www.echr.coe.int/echr/hudoc

Affaire of Teixeira de Castro c. Portugal.

www.echr.coe.int/echr/hudoc

Monografii, manuale

Avram M. ș.a. Depistarea, cercetarea și calificarea infracțiunilor de corupție. Chișinău: Arc, 2005

Borodac A. Manual de drept penal. Partea Specială. Chișinău: Tipografia Centrală, 2004, p.486

Brînză S., Stati V. Tratat de drept penal. Partea specială. Volumul II. Chișinău: F.E.-P. „Tipogr. Centrală”, 2015

Brînză S., Stati V. Drept penal. Partea specială. Volumul I. Chișinău: F.E.-P. „Tipogr. Centrală”, 2011

Chihaia L. ș,a. Dicționar Enciclopedic Ilustrat. Chișinău: Cartier, 1999

Dobrinoiu V., Conea N. Drept Penal. Partea Specială. Volumul 2. București: Lumina Lex, 2000

Dungan P. ș. a. Drept penal. Partea specială. Prezentare comparativă a noului cod penal și a codului penal din 1968. București: Universul Juridic, 2013, vol. 2

Grama M. ș.a. Drept Penal. Partea Generală. Volumul I. Chișinău: F.E.-P. „Tipogr. Centrală”, 2012

Institutul Național al Justiției. Prevenirea, investigarea și sancționarea actelor de corupție, spălare a banilor și finanțare a terorismului. Suport de curs. Chișinău, 2009, Cartea XV

Popov R. Subiectul infracțiunilor prevăzute în capitolele XI și XVI din partea specială a Codului Penal. Teză de doctor în drept. Chișinău, 2013

Țurcan I. Răspunderea penală pentru coruperea pasivă. Teză de doctor în drept. Chișinău, 2010

Vasiu I. Drept penal român. Partea Specială. Cluj Napoca: Argonaut, 1996 

Articole, publicații

CNA. Studiului privind dosarele de corupție arhivate în instanțele de judecată în perioada 01.01.2010.-30.06.2012. Chișinău, 2013

CMS Guide to Anti-Bribery and Corruption Laws, 2013, p.21

Popov R. Subiecții speciali ai infracțiunilor prevăzute în cap. XV din partea specială a codului penal (alții decât persoana publică și persoana cu funcție de demnitate publică). Partea I. Revista Națională de Drept, 2013, nr.10

Popov R. Persoana cu funcție de demnitate publică în calitate de subiect special al infracțiunilor prevăzute în cap. XV din partea specială a codului penal. Partea II. Revista Națională de Drept, 2013, nr.9

GRECO. Raportul de evaluare a Moldovei. Incriminări (STE 173 și 191, PDC 2). Strasbourg, 1 aprilie 2011

http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/greco/evaluations/round3/ReportsRound3_en.asp

GRECO RC-III. Raport de conformitate cu privire la Republica Moldova, Runda a III de evaluare. 3 aprilie 2013

http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/greco/evaluations/round3/ReportsRound3_en.asp

Țurcanu I. Cu privire la conținutul unor obiecte predestinate coruperii. Revista Națională de Drept, 2010, nr.11

Țurcanu I. Cu privire la latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art.324 CP RM. Revista Națională de Drept, 2010, nr.11

Surse internet

Dicționare ale Limbii Române. http://dexonline.ro

Transparency International. Corruption Perceptions Index 2014. http://www.transparency.org/cpi2014/results