Infractiuni Si Legalitati Savarsite Prin Intermediul Internetului, Impact Negativ Asupra Comunicarii Globaledoc
=== Infractiuni si legalitati savarsite prin intermediul Internetului, impact negativ asupra comunicarii globale ===
UNIVERSITATEA „APOLLONIA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE COMUNICĂRII
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific:
Lector. univ. dr. Marius Hriscu
Absolvent:
Ionel Pintilii
2015
UNIVERSITATEA „APOLLONIA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE COMUNICĂRII
Specializarea Jurnalism
Infracțiuni și ilegalități săvârșite
prin intermediul Internetului,
impact negativ asupra comunicării globale
Coordonator științific:
Lector. univ. dr. Marius Hriscu
Absolvent:
Ionel Pintilii
Iași
2015
CUPRINS
Introducere………………………………………………………………………………………………………………..4
Capitolul I – Dimensiunea comunicațională în spațiul virtual
1.1. Scurt istoric și modul de funcționare a Internetului…………………………………………………….6
1.2. Teoria informației: aspecte generale:………………………………………………………………………10
1.3.Amenințări la adresa mediului de securitate informațional…………………………………………16
1.3.1. Amenințarea informațională ………………………………………………………………………………16
Capitolul al-II-lea – Prevenirea, investigarea și managementul combaterii infracțiunilor
2.1. Conceptul de delict cibernetic………………………………………………………………………………..20
2.2. Partea întunecată a Internetului………………………………………………………………………………23
2.1. Aspecte cu impact major asupra utilizatorilor Internetului…………………………………………24
2.3. Intimitatea personală ……………………………………………………………………………………………26
2.4.Violența, calomnia, insulta și hărțuirea pe Internet……………………………………………………38
2.5. Iluziile relaționale ……………………………………………………………………………………………….41
2.6. Pirateria software ………………………………………………………………………………………………..44
2.7. Tranzacțiile financiare ilicite ………………………………………………………………………………..49
2.8. Alte pericole pe Internet: infractorii cibernetici ……………………………………………………….50
2.8.1. Furtul de informații confidențiale ale clienților …………………………………………………….50
2.8.2. Infracțiuni de tip phishing ………………………………………………………………………………….52
2.8.3. Folosirea incorectă a parolelor pe Internet ……………………………………………………………54
2.8.4. Rețelele de socializare ……………………………………………………………………………………….56
2.9. Poliția virtuală …………………………………………………………………………………………………….60
Capitolul III – Legislație referitoare la utilizarea Internetului
3.1. Probleme juridice și de legislație …………………………………………………………………………..61
Concluzii …………………………………………………………………………………………………………………70
Bibliografie ……………………………………………………………………………………………………………..72
Anexe
Istoricul Internetului(schemă) …………………………………………………………………………………74
Lexic internet…………………………………………………………………………………………………………75
Folosirea rațională a emailului…………………………………………………………………………………77
Principalii indicatori ai Societății Informaționale la nivel european(tabel) ……………………80
Cum vrea Germania să-și protejeze internetul în fața spionajului american …………………..81
Guvernul tunisian: primul guvern doborât de Facebook………………………………………………83
Comandă de Pizza în viitor: „glumă” care circulă pe Internet………………………………………85
Viața socială pe net. Rețele sociale (schemă)……………………………………………………………..87
Introducere
Principal motor al globalizării, tehnologia a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare remarcabilă, bazată în pricipal pe creșterea vitezei de circulație a informației în întreaga lume.
Ca urmare a ritmului susținut de dezvoltare a tehnologiilor, piața mondială de IT s-a disipat pe întreg globul, concentrându-se în zone specializate. Supremația în acest domeniu aparține incontestabil Statelor Unite ale Americii.
Alvin Toffler a declarat că știința și tehnologia se vor dezvolta într-un ritm atât de rapid, încât cei mai mulți oameni nu vor putea să „digere” acest aflux de informații și vor fi tentați să se „deconecteze” de la acest ritm de viață mult prea trepidant.
Rapiditatea cu care vor fi transmise informații va determina omenirea să intre în era „petabyte-ului”, o unitate de măsură de stocare și de putere informatică superioară deja mult uzitatului gigabyte: un HDD de 2000 PB permite stocarea culturii întregii omeniri de când există ea și până astăzi.
În secolul XX societatea umană a explodat literalmente, atât demografic cât și ca progrese științifice sau moravuri, au trăit mai mulți oameni decât au existat în ultimii 2000 de ani, când aproximativ 95% din descoperirile științifice s-au făcut în secolul trecut, deci șocul tehnologic în această perioadă și-a spus cuvântul.
Astăzi bunurile, capitalul, oamenii, cunoștințele științifice, imaginile, comunicațiile, crimele, cultura, poluanții, drogurile, moda, terorismul, nu mai țin cont de barierele interstatale, cu puține excepții.
Este o realitate că granițele se dizolvă și omul se regăsește tot mai mult în identitatea de locuitor al Pământului decât în aceea de cetățean a unei țări sau alteia.
În prezent barierele impuse de limbă și cele culturale dispar și cetățenii pot să comunice mai ușor, dezvoltând valori comune, având în același timp posibilitatea de exprimare și afirmare într-un context universal valabil și larg acceptat.
Pentru a se înțelege funcționarea mediului economico-financiar internațional în ultimele două decenii este necesar să menționăm câteva evoluții instituționale semnificative. Aceste evoluții își au determinare în:
progresul tehnologic (tehnologiile informației, comunicaționale);
inovațiile financiare reprezentate de apariția și utilizarea instrumentelor derivate;
creșterea economică remarcabilă înregistrată îndeosebi în Asia de Sud Est;
spiritul de liberalizare a piețelor în anii 80’.
Consecințele și riscurile majore ale procesului de mondializare sunt determinate de apariția și lansarea unor posibile atacuri teroriste cu arme și tehnologii obținute prin diverse căi, de către diverse grupuri, care nu au interese convergente global și care, pe de o parte, datorită unor frustrări economice, politice și sociale acumulate și pe de altă parte, datorită unor probleme de mentalitate și de comportament pot crea o perturbare substanțială a vieții de zi cu zi și pot crește într-un mod vizibil costurile fiecăruia dintre noi.
Principala caracteristică a acestui domeniu (tehonologia informațională) este eficiența, întrucât în procesul de producție este utilizată forța de muncă înalt calificată la un preț relativ scăzut. Aceasta conduce implicit la scăderea prețurilor produselor IT și creșterea lor calitativă.
Internetul, considerat prima comunitate globală a dus la desființarea granițelor de orice tip la nivelul locuitorilor planetei. Ca un exemplu elocvent al impactului și integrării Internetului în procesul globalizării îl reprezintă un proiect de cercetare prin care se dorește utilizarea resurselor unei rețele de calculatoare conectate la internet în vederea găsirii unui remediu împotriva cancerului.
Așadar, Internetul de mare viteză va deveni o veritabilă normă în domeniu, iar videoconferințele, devenite deja o practică curentă în zilele noastre, le vor permite angajaților din viitor să nu mai meargă la birou și să lucreze din orice colț din lume.
În acest context, România poate juca un rol major în dezvoltarea la nivel mondial al IT-ului, dată fiind forța de muncă cu o pregătire de excepție, încurajată și de un cadru legislativ general (Legea e-commerce, Legea semnăturii electronice) cât și măsuri de încurajare a investițiilor în acest domeniu (Legea 0% impozit pe salariu).
În viitor se are în vedere creerea de parcuri informatice, zone cu statut special din punct de vedere fiscal. Această initiațiva ar putea fi aplicată și în domeniul biotehnologiei datorită forței de muncă competente, profesioniste în domeniu.
România are un potențial deosebit, putându-se constitui și într-un important nod de cercetare biotehnologică și software cu reprezentante ale unor instituții de cercetare străine, de prestigiu.
Capitolul I – Dimensiunea comunicațională în spațiul virtual
Scurt Istoric și modul de funcționare a Internetului
Internet-ul a apărut cu peste jumătate de secol în urmă, fiind rezultatul cercetărilor Advanced Research Project Agency (ARPA) din cadrul Departamentului Apărării al SUA. Scopul creării acestei agenții a fost acela de a oferi o soluție de comunicație în cazul unui conflict major când principalele moduri de comunicație convențională ar fi fost distruse. Din acest motiv majoritatea protocoalelor pe care se bazează Internet-ul, dezvoltate între 1967-1972 realizate în colaborare cu alte centre de cercetare și universitare americane sunt fiabile și rezistă cu succes și astăzi, la un nivel al traficului greu de prevăzut la înființare. De la primul mesaj transmis de ARPANET în 1972 și până în 1980 doar 400 de instituții și circa de 10.000 de persoane aveau acces la rețea.
În 1989 numărul calculatoarelor conectate la rețea, denumită deja Internet, ajunge la 100.000 și deschide accesul pentru furnizori comerciali, pentru ca în 1992, după ce 1.000.000 de calculatoare au fost conectate, să fie înființat Internet Society pentru gestiunea rețelei. Din acest moment Internetul pătrunde în mai mult de 100 de țări până în 1996, iar toate instituțiile importante și-au realizat, stabilit și promovat legături.
Rețelele Internet/intranet au devenit cel mai mare sistem creat de om, un fenomen care reflectă în plan științific, tehnic și comercial evoluția societății umane la sfârșitul secolului XX, și începutul secolului XXI.
Este de remarcat că în sistemul de telecomunicații mondial s-a ajuns la o densitate de linii telefonice de 17% după peste 160 ani de evoluție, în timp ce numai după 25 ani densitatea globală a utilizatorilor Internet este de 10%, așa cum o arată principalele statistici internaționale (C-I-A 2004, Click Stats 2004).
Se poate, deci, vorbi fără îndoială de Internet și în context de intranet ca despre un fenomen global și care accentuează globalizarea.
Dezvoltarea din ultimii ani a Internet-ului a condus la apariția a noi domenii de activitate grupate în mod generic sub numele de „dot.com.industrv”. Aceasta grupează toate activitățile legate într-o formă sau alta de Internet, de la furnizorii de semnal și echipamente de comunicație și terminând cu creatorii de software și aplicații destinate acestei piețe.
Explozia Internet-ului în domeniul afacerilor a survenit într-un moment în care globalizarea a devenit una din tendințele și trăsăturile societății și economiei mondiale. Nevoia de comunicare rapidă și ieftină a condus la transformarea unui domeniu (Internetul) preponderent universitar și militar într-unul de afaceri. În decursul a doar câțiva ani, numărul utilizatorilor a crescut exponențial.
Caracterul militar și universitar al Internetului a devenind infim, odată cu apariția comerțului electronic, care a înfluențat pozitiv activitatea economică din rețea, astfel încât acesta a devenit practic necesar oricărei activități umane. În acest sens universitățile americane lucrează la dezvoltarea unor noi clase de protocoale și servicii în scopul realizării unei noi rețele, mult mai apropiată de nevoile lor, denumită generic Internet2).
Din punct de vedere tehnic, Internet-ul este o rețea de rețele, însă din punct de vedere informațional reprezintă o uriașă arhivă de documente și resurse documentare. Din punct de vedere sociologic Internetul este o vastă comunitate, iar din punct de vedere economic este o zonă de afaceri globală.
Dezvoltarea Internet-ului se datorează arhitecturii sale deschise. Nu există un server central, un sistem de operare dedicat sau o anumită putere de calcul necesară corectării.
În 1992, CERN (Laboratorul European pentru Fizica Particulelor) și Tim Berners-Lee au făcut o demonstrație a unui concept numit World Wide Web (WWW), urmată un an mai târziu de lansarea unui client WWW denumit Mosaic. Împreună, aceste două evenimente au permis Internet-ului să treacă de la un instrument pur textual, folosit de oameni de știință și studenți, la un instrument grafic folosit astăzi de milioane de oameni.
În aprilie 1995, NSFNet a fost închisă și înlocuită cu o magistrală comercială, competitivă. Acest lucru a redus restricțiile asupra conectării unui calculator gazdă la Internet și a deschis posibilitatea unui tip de utilizator complet nou – utilizatorul comercial.
Protocolul Punct la Punct (Point to Point Protocol PPP) a fost creat în 1994 și devenea un lucru obișnuit în 1995. PPP permite folosirea protocolului de comunicare comun (Internet Protocol sau IP) prin liniile telefonice, ceea ce a facilitat accesul la Internet al utilizatorilor de acasă. Aceasta a coincis în mod fericit cu o creștere explozivă a numărului de furnizori de servicii Internet (Internet service providers – ISPS) pregătiți să conecteze utilizatorii de acasă sau de la birou, iar perioada de avânt a utilizării Internetului de acasă a început și este permanent în curs de extindere.
Internetul se poate defini și ca o rețea a rețelelor de calculatoare ce folosesc un protocol. Fiecare utilizator de internet este conectat la un server local, care poate fi gestionat fie de un provider (in acest caz este necesar un abonament), fie de o universitate, o instituție sau o firmă. Acest server este conectat la alte servere prin rețele publice sau particulare, ele însele legate unele de altele. Ca urmare a acestei organizări, accesul la un calculator de pe internet permite, din aproape în aproape, accesul la ansamblul celorlalte calculatoare.
Internetul oferă cinci tipuri de aplicații:
1. Consultarea de informații sub forma de texte, fotografii, scurte secvențe video sau sunete. Dupa natura lor, aceste informații se prezintă în formate deosebite (de exemplu, FTP, Gopher, Web pentru texte; MPEG pentru imagini animate).
2. Mesageria, care poate avea mai multe forme: poșta electronică de la persoană la persoană (e-mail), grupurile de discuții (newsgroups) pe diverse teme, serviciile de dialog în direct (Internet Relay Chat).
3. Servicii tranzacționale cu ajutorul cărora este posibil să comanzi un produs, în general, dând numărul cărții de credit personale.
4 Accesul la calculatoare depărtate: aplicația Telnet, cu ajutorul căreia un utilizator se poate conecta la un calculator mai puternic, ca și cum calculatorul său nu ar fi decât un simplu terminal – de exemplu, pentru a face calcule complexe sau pentru a lucra în paralel cu alți utilizatori.
5. Editarea și difuzarea de informații: utilizatorii internetului pot să editeze și să pună la dispoziția celorlalți utilizatori texte, sunete, sau imagini, creându-și pagini personale.
Astăzi, o scurtă incursiune în WWW ne permite să observăm consecințele benefice ale evoluției Internetului. Acesta nu mai este folosit exclusiv pentru cercetare și comunicații universitare sau militare. În prezent putem face cumpărături și ne putem administra conturile bancare online, de asemenea, putem căuta rețetele culinare preferate sau putem citi cărți prin Web. Utilizările de astăzi ale Internetului sunt nelimitate mai ales în domeniile economiei, finanțelor, comunicării.
Internetul este astăzi un mijloc de informare de neîntrecut și a devenit principala sursă informațională de cercetare. Acum orice transformare sau inovație în domeniul tehnic sunt verificate și comandate prin calculator, iar pachetul de soft (Software) este furnizat permanent (on-line). Prin internet există acces la nenumărate informații cu privire la o gamă largă de mărfuri extrem de profitabile și multe alte domenii.
Internetul se profilează și în calitate de posesor, de purtător de subiecte și detalii extrem de complexe. Grație interactivității „vizitarea” listelor va fi cel dintâi dialog de muncă. Este indiscutabil faptul că internetul la ora actuală este cea mai rapidă posibilitate tehnică de a face comandă informațională în varii domenii și a primi răspuns.
În viitor este posibilă încadrarea mijloacelor de informare în masă în Rețeaua globală – care reprezintă cea mai voluminoasă și valoroasă sursă de informații din lume. Avem în vedere următoarele cauze:
1.Cuprinderea masivă a audienței, aceasta fiind totodată una solvabilă;
2.Creșterea audienței în progresie geometrică (ritmurile de creștere ale audienței în Internet depășesc ritmurile de creștere similare radioului și televiziunii din momentul extinderii acestora);
3.Lipsa dependenței dintre creșterea audienței și cheltuielile pentru executarea produselor informaționale și a publicității;
4.Interactivitatea (posibilitatea de „feedback” cu utilizatorul), ceea ce depășește eficiența publicității existente în mijloacele de informare în masă devenite tradiționale;
5.Majorarea volumului mondial al publicității în Internet, în legătură cu utilizarea unor instrumente de influență interactivă mai eficiente în baza informației despre componența și indicatorii audienței date;
6.Extinderea continuă a suprafețelor de publicitate și eficiența publicității pe sursele ce se înnoiesc permanent.
2.Teoria informației: aspecte generale
Informația a devenit elementul fundamental al realității și al existenței umane. Din cele mai vechi timpuri omul a fost avid de informație, care i-a fost, mai întâi, necesară adaptării la mediul natural și, ulterior, la modificarea acestuia. Căutând-o continuu și dezvoltând-o, omul a ajuns astăzi dependent de informație, astfel încât fără ea existența și activitatea sa își pierd sensul și finalitatea.
Valoarea, ca relație socială, cunoaște o evoluție dinamică și profund dependentă de informație, căreia îi dă semnificație socială, adică recunoaștere a statutului și rolului său important în grupurile și societatea umană.
Secolul 21 va fi secolul informațional al tuturor locuitorilor acestei planete. El trebuie să fie un secol al manifestării depline, neîngrădite și ocrotite a personalității umane, a potențialului de muncă și inteligență a fiecărui cetățean. Secolul 21 trebuie să fie secolul Societății Informaționale și al Cunoașterii, va fi secolul în care informația și cunoștințele vor juca un rol decisiv în dezvoltarea economică a statelor lumii, în modelarea, construirea și afirmarea personalității fiecărui individ.
Trăim în perioada unei revoluții Informaționale mondiale, așadar, începutul secolului 21 este deja al celor care au deschis ochii atât pe abecedar cât și pe calculator, secolul celor care vor ști să se adapteze noilor cerințe ale Societății Informaționale, dar este și secolul în care statele și guvernele acestora vor trebui să aibă grijă ca cetățenii să fie pregătiți și să accepte să trăiască într-o Societate Informațională.
Informația este o necesitate strigentă în toate activitățile și un termen omniprezent în vorbirea curentă, în scrierile din toate domeniile de activitate umană, de aici, și multitudinea accepțiilor și definițiilor atribuite acestui cuvânt.
Câteva dintre acestea pe care le consider mai elocvente sunt:
în sociologie, prin informație se înțeleg „… cunoștințe, fapte, semnificații, date rezultate din investigarea realității, din analiza unor documente sociale sau din studiul unor cercetări deja finalizate";
în teoria matematică a informației, informația constituie „… măsură cantitativă a incertitudinii cognitive sau a gradului de nedeterminare a rezultatelor unui eveniment ce urmează să se producă";
în tehnologia comunicației, informația este „… semnul (cum ar fi formarea unei cifre dintr-un număr de telefon) înregistrat de mecanismul de intrare (input) al unui sistem de comunicare sau al unei mașini de calcul";
în știința comunicării, „informația în general e ceea ce se comunică într-unul sau altul din limbajele disponibile. Cu alte cuvinte, informația trebuie considerată ca o combinație de semnale și simboluri";
în psihologia socială, informația reprezintă „ansamblu de date, știri, indici etc. care modifică starea internă a sistemului receptor, determinându-i o anumită reacție de răspuns în raport cu un anumit obiect (sistem) denumit sursă”. La nivel uman, informația alcătuiește conținutul întregului proces de comunicare, devenind unul din lianții esențiali ai vieții sociale (de grup);
în psihologie, informația „… este un fenomen real (care există în mod obiectiv), fiind implicat în interacțiunea dintre obiectele și fenomenele materiale (după unii, numai dintre sistemele cu autoreglare – din natură, societate, tehnică),"… este întotdeauna rezultatul interacțiunii dintre două sau mai multe sisteme, fiind implicată astfel în procesul de reflectare.
Noua economie a generat un nou tip de muncă, aceea cu informația, și un nou tip de muncitor: lucrătorul cu informația. Acesta se caracterizează prin capacitatea de a raționa și cunoaște la un nivel ridicat, educație, experiență, personalitate și motivare diferite de muncitorul erei industriale.
Se prefigurează transformarea lucrătorului cu informația în lucrător cu cunoștințele. Dacă lucrătorul cu informația produce, procesează, înmagazinează, transmite și compară informația, un lucrător cu cunoștințele va proiecta informație care produce valoare, deci cunoștințe.
Informația se prezintă sub stări, forme diferite:
memorie (înglobează, stochează, păstrează, date, indici etc. în memoria umană sau artificială);
cunoștințe (prelucrează și corelează între ele informațiile memorate);
mesaj (forma prin care circulă informația de la emițător la receptor);
matrice organizațională (conține programe fie artificiale, fie naturale).
Se poate afirma că informația este un concept plurisemantic. Deci, informația este calitatea realității materiale de a fi organizată și capacitatea sa de a organiza, de a clasa în sisteme, de a crea. Prin urmare, ea este omniprezentă în toate domeniile activității și acțiunii umane, deci și în cea referitoare la mediul de securitate național, zonal, regional și global.
În mai puțin de o generație, revoluția informației și introducerea calculatoarelor în virtual fiecare dimensiune a societății a schimbat lumea.
Câteodată, apariția unei noi tehnologii alterează profund peisajul și plantează semințele unei schimbări radicale. Se apreciază că în istoria comerțului, au existat puține salturi majore privind capacitatea companiilor de a schimba informații între ele – discutabil o cerință critică pentru conducerea afacerilor. Ultimul avans major a fost invenția telefonului, în 1885.
Internetul este unul dintre cele mai uimitoare realizări tehnice ale revoluției informaționale, această masivă infrastructură de rețele schimbă modul în care lumea abordează educația, afacerile si alte activități. Internetul este deja propriul său stat, cu propria sa economie și propria sa monedă (digicash sau bitcoin); el modifică modul în care economia mondială funcționează.
În timp ce informația și transmiterea ei au fost întotdeauna importante – în toate societățile și timpurile – și nu este nimic nou în interconectare ca atare, impactul logicii interconectării în societate ca întreg ajutat de folosirea tehnologiilor informației și a rețelelor de calculatoare este un fenomen major al timpurilor noastre.
Extrem de important pentru supraviețuirea și succesul unei organizații, societăți comerciale naționale și transnaționale este managementul eficient al informației și al tehnologiilor informației (IT). În această societate a informației globală – unde informația circulă prin cyberspațiu fără constrângeri de timp, distanță sau viteză – neajunsurile apar din:
Dependența mărită de informație și de sistemele care o furnizează.
Vulnerabilitățile crescânde și un larg spectru de amenințări, cum ar fi războiul informațional sau alte amenințări din cyberspațiu.
Scara și costul investițiilor curente și viitoare în informație și sistemele informaționale.
Potențial pentru tehnologii să schimbe dramatic organizațiile și practicile de afaceri, să creeze noi oportunități și reduceri ale costurilor.
În societățile din „al treilea val”, pentru societățile postindustriale, materia primă este informația, produsul este cunoașterea, mașinăriile sunt calculatoarele iar munca manuală este înlocuită de aportul, de efortul intelectual. Importanța informației și a sistemelor de comunicații pentru societate și economia globală se intensifică odată cu valoarea și cantitatea informației transmisă și stocată pe aceste sisteme (OECD, 1997). Pentru multe organizații, informația și tehnologiile care o fac posibilă reprezintă cele mai valoroase bunuri ale organizației, ale societății comerciale sau industriale respective.
Există mai multe feluri, tipuri de informație. Aceasta depinde de criteriul de clasificare ales. Astfel, în literatura de specialitate după domeniul în care se folosește termenul de informație, se disting: informația economică; informația politică; informația militară; informația culturală; informația tehnică etc.
După gradul de utilitate sunt informații utile și informații colaterale. După criteriul adevărului sunt informații adevărate și informații false. Potrivit importanței lor, pentru securitatea națională, se pot deosebi: informații strategice; informații operative; informații tactice.
Afirmația că informația reprezintă o valoare, în prezent, se poate socoti deja un truism.
Două elemente contribuie la răspândirea ideii că informația are o valoare intrinsecă. Acestea sunt mass-media și activitatea culturală. Mass-media, prin mijloacele moderne de care dispune, de culegere, stocare, păstrare și transmitere a informației, face posibilă circulația noutăților, datelor semnificative etc., aproape instantaneu, pe întreg globul. În acest mod, ea contribuie semnificativ la constituirea și modificarea opiniilor, atitudinilor și comportamentelor celor care recepționează mesajele sale. La rândul său, întregul angrenaj cultural răspândește informații de o mare diversitate prin produsele sale specifice (carte, publicații, film, spectacole etc.), generând efecte multiple ăn general pozitive printre beneficiarii săi.
Din punct de vedere militar, informația este apreciată de către analiști ca fiind un element strategic, așa cum este forța. Dobândirea unei cunoștințe adevărate și monopolizarea sa prin folosirea secretului și paralizarea capacității decizionale a adversarului, prin lansarea de zvonuri și prefăcătorie, sunt metode utilizate de-a lungul timpului de către toți marii comandanți militari. Informația joacă un rol foarte important în adoptarea deciziilor, în toate domeniile de activitate umană, deci, și în cel militar.
O informație strategică nu poate fi de natură pur tehnică, adică un ansamblu de date ce garantează un final previzibil și permit o economie de timp sau de resurse. Avantajul informațional este dat de oportunitatea creată pentru forțele proprii și dificultățile produse adversarului (pierderea de timp în adoptarea deciziilor, sporirea incertitudinii sale.
Informația are valoare și pentru că ea acționează și asupra oamenilor. Practic, reprezentările umane sunt dependente de cantitatea și calitatea informațiilor disponibile. La fel, opiniile, convingerile, credințele, atitudinile și comportamentele oamenilor sunt influențate de informațiile recepționate de aceștia, voluntar sau involuntar.
La rândul lor, procesele cognitive complexe sunt dependente de informațiile pe care fiecare persoană le asimilează, selectează, memorează, stochează și le utilizează ori de câte ori are nevoie la momentul oportun.
Desigur, nu toate informațiile devin cunoștințe, ci doar acelea care prezintă interes pentru cel care le triază și le introduce în memoria sa. De aici, deosebirea dintre recepția, interpretarea și redarea aceleiași informații de către două persoane diferite.
Totodată, informația este considerată valoare prin efectele pe care le produce asupra activității umane. Dezvoltarea noilor tehnologii ale informației și comunicării au permis multor domenii de activitate să utilizeze pe scară largă calculatoarele electronice în stocarea, păstrarea, procesarea și utilizarea datelor înregistrate, în conducerea diferitelor organizații (militare, economice, financiare, de învățământ etc.).
În țările dezvoltate se poate vorbi chiar de apariția și manifestarea dependenței omului de folosirea mijloacelor electronice pentru stocarea, păstrarea, procesarea și utilizarea informațiilor și cunoștințelor referitoare la orice tip de activitate umană. Ușurința cu care noile tehnologii ale informației și comunicării sunt mânuite de orice persoană dă posibilitatea formării deprinderilor și priceperilor suficiente și necesare utilizării lor de către toți cei care doresc acest lucru.
Sub aspect militar, tehnologiile informaționale sunt intrinsec purtătoare de posibilități, variante de luptă și de incitare la agresiune. În condițiile actuale, se poate participa la luptă de la distanță, anonim și, chiar, într-o manieră invizibilă. Acestea sunt posibilități evidențiate, disponibile pe Internet. Într-o lume informațională, cei mai puternici, prin bogăție și forță militară, se sprijină pe monopolul informației unice, performante (invenții de valoare excepțională, documente confidențiale, baze de date protejate etc.).
Dominanța informațională se cere privită și din punct de vedere geostrategic. Mai întâi, este vorba de a monopoliza sau anticipa informația, datele actuale și pertinente administrate în timp real. Apoi, este problema de a controla normele, standardele și rețelele care servesc la repartiția informației. În final, este problema impunerii lumii întregi a unui ansamblu de norme, valori, concepții și obiective privind informația.
Etica tehnologiei informației reprezintă o parte importantă a eticii informaticii în general. În zilele noastre s-a impus ca o disciplină a eticii aplicate ce studiază problemele de ordin moral (etic), apărute pe măsura dezvoltării tehnologiei informației în ultimele decenii în relațiile interumane și interstatale.
Dilemele morale cu privire la tehnologia informației au devenit din ce în ce mai numeroase în societatea de astăzi, transformată aproape peste noapte într-o societate informațională, după cum am mai relevat.
Revoluția tehnologică a dus, inevitabil, la o reevaluare a percepției oamenilor asupra lumii înconjurătoare. Explozia tehnologiei informației a dus, printre altele, la creșterea numărului de metode de comunicare între indivizi. Accesul la informații, precum și transmiterea lor rapidă de la un continent la altul, au avut și au în continuare consecințe atât pozitive cât și negative, malefice asupra dezvoltării morale, psihologice și sociale a indivizilor, asupra lumii contemporane, asupra structurii și funcționării societății mondializate în genere. Etica tehnologiei informației examinează de asemenea și problemele morale ridicate de: proprietatea, drepturile de autor, accesul, confidențialitatea și securitatea informației sau accesul la sursele programelor informatice.
Trecerea la societatea informațională are în vedere stăpânirea rețelelor, tehnologiilor și protocoalelor. Info – dominanța a depășit mediul militar, ea devine dominanță informațională economică, politică, culturală etc. Lumea aflându-se în plin proces de globalizare sub toate aspectele politic, militar, economic, cultural etc. informația este liantul esențial al acestei realități.
Mereu se va găsi cineva (un grup de oameni, un stat sau mai multe, o organizație sau mai multe) care să adopte alte strategii, este drept, la un nivel mai mic (așa numitele microstrategii ale celor mai slabi) care se vor opune celor care domină informațional. Este, de pildă, cazul luptei antimondializare, antiglobalizare sau antisemite, derulate de anumite grupuri sociale, etnice, religioase etc.
Această luptă nu urmărește dominanța informațională, ci obiective mai mici, cum ar fi: dobândirea unor avantaje economice, politice sau ideologice; desfășurarea și conducerea unei lupte cu obiective limitate (este și cazul terorismului internațional); afectarea forțelor morale ale adversarului prin diminuarea sau alterarea potențialului său material și organizațional.
3.Amenințări la adresa mediului de securitate informațional
Spațiul cibernetic (cyberspace) în care circulă informațiile nu mai aparține statelor ci este un patrimoniu universal. Orice atingere a acestei zone, invizibile de altfel, dar fără de care progresul nu mai poate fi de conceput, este o amenințare cu valențe, implicații universale.
În anii care vor urma, importanța spațiului cibernetic va determina conștientizarea protecției lui nu numai de către guverne, dar și de către firme private și persoane particulare. Aceasta va conduce, în opinia noastră, la asocierea utilizatorilor în scopul reducerii vulnerabilităților combaterii și eradicării amenințărilor îndreptate împotriva spațiului cibernetic.
Mediul de securitate, într-un fel și într-o anumită măsură, este rezultanta interacțiunii dintre informația adecvată domeniului analizat, valorii asociate acesteia și amenințării pe care primele două o reprezintă pentru securitatea națională, zonală, regională și globală. Acesta constituie locul de întâlnire favorabilă sau nu a informațiilor, valorilor și amenințărilor, ca realități indisolubil legate și interdependente.
Starea în care se găsește, în condițiile actuale, mediul de securitate, tendințele sale de evoluție la nivel național, zonal, regional sau global, factorii care au, pe moment și în perspectivă, probabilitatea cea mai înaltă de a se modifica substanțial, ce stat sau grup de state sunt, mai mult sau mai puțin afectate, de schimbările produse pe plan economic, militar, politic etc. sunt date și indici care vor îmbogăți, în viziunea noastră, informația existentă despre mediul de securitate, care este nu numai generator de informație, ci și un mare consumator.
Există mai multe tipuri de amenințări la adresa mediului de securitate națională. Printre acestea se numără următoarele: amenințarea militară; amenințarea politică; amenințarea socială; amenințarea economică; amenințarea ecologică; amenințarea informațională.
3.1.Amenințarea informațională.
Amenințarea informațională poate lua forma unor acțiuni ce folosesc ca armă informația și au ca țintă procesorii sociali de informații care pot fi oameni, organizații sau comunități umane.
Scopul principal în planul confruntărilor informaționale este de a controla, de a dezorganiza sau de a asimila procesorii sociali de informație pentru a determina perturbarea funcționării organizațiilor sociale, pierderea specificității acestora și dependența lor de centrele de putere agresoare. În aceste situații, se folosesc, de către agresori, mass-media internă și internațională, pe care o alimentează cu informațiile necesare și suficiente obiectivelor propuse.
Spre deosebire de amenințările tradiționale, cele la adresa securității informațiilor impune resurse mai puține și tehnici de contracarare mai ușor de ascuns și de disimulat. Acestea permit o rată de perfecționare și diversificare ridicată, dificil de urmărit și evaluat. De fapt, este motivul pentru care estimările privind amenințările la adresa informațiilor sunt dependente de factorul uman, cu întregul subiectivism și incertitudinea pe care le implică.
Informația este vulnerabilă în toate fazele obținerii, stocării, procesării și difuzării ei.
Această servitute poate fi compensată de programe coerente de asigurare a viabilității spațiului cibernetic.
Importanța deosebită acordată de americani circuitului liber și protejat al informațiilor a determinat elaborarea unei Strategii Naționale de Securizare a Cyberspace-ului. Prin aceasta sunt stabilite cinci priorități naționale pentru realizarea scopului propus:
un sistem de răspuns în caz de perturbare a traficului informațiilor;
un program național de reducere a vulnerabilităților și amenințărilor în acest spațiu;
un program național de pregătire a specialiștilor în domeniul protecției spațiului cibernetic;
securizarea comunicațiilor guvernamentale;
cooperarea internațională în domeniul protejării spațiului.
Amenințarea, ca pericol, este caracterizată de valoare, descrisă prin intermediul informației, pe de o parte. Pe de altă parte, amenințarea la adresa mediului de securitate poate fi și de natură informațională. Astăzi, trăim într-o lume a informației, suntem participanți activi sau pasivi, voluntari sau nu, conștienți mai mult sau mai puțin, la cel mai subtil război pe care omenirea l-a cunoscut – războiul informațional , care nu se vede, nu lasă victime umane și pagube materiale la vedere, nu cunoaște aliați și alianțe, dar care este real și are consecințe imense, inestimabile, dezastruoase.
Mediul de securitate poate fi considerat imaginea utilizării optime a informației, a valorizării ei adecvate și a diminuării consecințelor amenințărilor proprii domeniului analizat. În același timp, este expresia înțelegerii complementarității dintre informație, valori și amenințări ca forme de existență și de manifestare a unui segment important al realității pe care oamenii doresc să o modeleze în deplin consens cu nevoile, aspirațiile, interesele și idealurile lor.
Între informație și amenințările la adresa mediului de securitate există un raport direct și, într-o oarecare măsură, biunivoc, bivalent. Caracterul direct al acestei legături este dat de faptul că informația stă la baza cunoașterii oricărui tip de amenințare privind una sau alta dintre componente, iar uneori întreg ansamblul reprezentat de mediul de securitate (național, zonal, regional, global) poate fi afectat, prejudiciat.
Prin informațiile culese, stocate, prelucrate și transmise beneficiarilor se află care este starea mediului de securitate, care este componenta cea mai expusă sau afectată de amenințarea respectivă. Totodată, informația este cea care conține date referitoare la conținutul și natura amenințărilor ce vizează mediul de securitate.
Aspectul biunivoc al raportului informație – amenințare este oglindit de faptul că amenințarea, la rândul său, îmbogățește informația prin datele oferite despre sine, despre factorii care o determină, despre tendințele sale de evoluție, la toate nivelurile de existență. Într-un fel, informația poate juca și rolul de amenințare la adresa mediului de securitate, atât prin conținutul său, cât și prin natura sa.
Analiza raportului informație – mediu de securitate pune în evidență faptul că informația este un element important al mediului de securitate. Există chiar o componentă informațională, care cuprinde totalitatea sistemelor de culegere, stocare, prelucrare, transmitere și utilizare a informațiilor ce au tangență cu securitatea națională, zonală, regională, globală.
Aici avem în vedere sistemele de calcul electronic, utilizarea Internetului, a noilor tehnologii ale informației și comunicației în beneficiul mediului de securitate; fiecare componentă a mediului de securitate este profund și semnificativ dependentă de volumul și calitatea informațiilor achiziționate, stocate, procesate și utilizate; mediul de securitate este, la rândul său sursă de informație.
Orice strategie economică, politică, militară, culturală etc. prin care se urmărește atât de către fiecare stat în parte, cât și de grupuri de state, membre sau nu ale unor alianțe politico-militare, economice sau de altă natură, menținerea stării de normalitate a mediului de securitate nu este posibilă fără existența unei informații pertinente, obiective, veridice și oportune despre fiecare componentă a acestuia, la toate nivelurile sale de manifestare.
Desigur, accesul la aceste informații depinde într-o mare măsură și de statutul și rolul pe care fiecare stat îl are în zonă, regiune sau în lume. La rândul lor, acestea două elemente – statut și rol – sunt dependente de forța economică și militară, de resursele demografice ale statului respectiv, care îi permit acestuia accesul la orice tip de informație, în mod oportun și necondiționat.
Analiza evaluărilor făcute secvențial relațiilor dintre: informație și valori; informație și amenințări; informație și mediu de securitate; valori și amenințări; valori și mediul de securitate; amenințări și mediul de securitate etc. atestă, relevă cu pregnanță, faptul că între aceste componente există o strânsă corelație, indisolubilă, indistructibilă.
Elementul esențial, liantul dintre ele, îl constituie informația. Aceasta este prezentă, reprezintă partea fundamentală, esențială, a fiecărei componente a corelației. Fără ea nu ar fi posibilă evaluarea stării nici unuia dintre membrii corelației și, ca urmare, nici cunoașterea sa ca entitate în sine.
Informația este, simultan: valoare, amenințare și element structural al mediului de securitate. Dar, ea nici o clipă nu încetează să fie și să se manifeste ca ceea ce reprezintă în realitate – adică acel ansamblu de date, indici, noutăți – altfel spus informație.
Prin intermediul ei se află ce reprezintă valoarea, care sunt principalele valori recunoscute de societatea omenească, dar și cele specifice mediului de securitate. Totodată, ea este de un real folos în descrierea, analiza și evaluarea amenințărilor care se referă la mediul de securitate. Desigur, tot prin intermediul ei se face evaluarea stării mediului de securitate, a pericolelor ce-l pândesc, dar și al modalităților de prevenire și diminuare a efectelor negative, distructive, a amenințărilor la adresa sa.
Putem concluziona, așa cum tot mai frecvent, se afirmă în literatura contemporană de specialitate, că informația este valoare, iar cine o deține la momentul potrivit, știe să o folosească eficient și să o conserve în condiții de securitate este puternic, adică, își poate permite asigurarea unui mediu de securitate stabil, o securitate națională reală, benefică, precum și îndeplinirea integrală a responsabilităților internaționale asumate voluntar și conștient și mai ales apărarea intereselor național-statale.
Capitolul al-II-lea – Prevenirea, investigarea și managementul combaterii infracțiunilor
Conceptul de delict cibernetic
Fenomenul criminalității – Definirea noțiunii de „criminalitate informatică”
În unele studii elaborate pe plan internațional se uzitază expresia „criminalitate legată de calculator” (engl. computer-related crime) sau „criminalitate informatică”, care nu este însă general recunoscută sau acceptată în literatura de profil și practica cibernetică mondială.
Experți din cadrul OCDE adoptă ca definiție de lucru sub forma: „abuzul informatic este orice comportament ilegal sau contrar eticii sau neautorizat care privește un tratament automat de date și/sau o transmitere de date”. Se poate observa că acești experți nu au considerat utilă definirea explicită a expresiei „criminalitate informatică”, dar au reținut o clasificare funcțională, ca bază de studiu.
Definiția susmenționată consideră termenul, noțiunea de drept „orice acțiune ilegală în care un calculator constituie instrumentul sau obiectul delictului”, altfel spus „orice infracțiune al cărei mijloc sau scop este influențarea negativă a funcției unui calculator”.
Abuzul informatic ar putea fi definit, la rândul său, „orice incident legat de tehnica informatică în care o persoană fizică sau juridică a suferit sau ar fi putut să sufere un prejudiciu și din care autorul a obținut sau ar fi putut obține intenționat un profit”. De asemenea, unii autori consideră abuzul informatic „totalitatea faptelor comise în zona noilor tehnologii, într-o anumită perioadă de timp și pe un anumit teritoriu bine determinat”.
Dezvoltarea fără precedent a domeniului tehnologiei informatice, la nivel mondial, are, din păcate, și o latură negativă: s-a deschis o poartă către producerea unor fapte antisociale, denumite „criminale” atât în dreptul internațional penal, cât și în rapoartele prezentate de specialiști ai informaticii, fapte care nu ar fi putut exista în condițiile tehnice existente acum 15 ani, de exemplu.
Sistemele de calculatoare oferă, în prezent, oportunități noi, unele chiar sofisticate, de încălcare a legilor și creează un potențial ridicat de comitere a unor tipuri de infracțiuni realizate altfel decât în modurile cunoscute, tradiționale, în dreptul comun.
Deși societatea, în ansamblul ei, plătește pentru toate daunele economice cauzate de „criminalitatea informatică”, aceasta continuă să se bazeze pe sistemele computerizate în aproape toate domeniile vieții sociale: controlul traficului aerian, al trenurilor și metrourilor, coordonarea serviciului medical sau al securității naționale. O singură breșă realizată în operarea acestor sisteme poate pune în pericol vieți omenești, ceea ce denotă faptul că dependența societății de sistemele informatice a căpătat o dimensiune mult mai profundă decât cea intuită inițial și orice abuz informatic, orice infracțiune informatică poate fi dezastruoasă.
Expansiunea transnațională extraordinar de rapidă a rețelelor de calculatoare și extinderea accesului la aceste rețele prin intermediul telefoniei mobile au dus la creșterea vulnerabilității acestor sisteme și la crearea de oportunități pentru producerea de ilegalități.
În acest sens, pe plan mondial tot mai multe state procedează la armonizarea propriilor legislații în vederea combaterii fenomenului de criminalitate cibernetică, însă rezultatele sunt doar mulțumitoare și nu se va putea vorbi de o eradicare a fenomenului infracțional pentru societatea umană.
Carențele, problemele ridicate în cadrul reuniunilor internaționale privind combaterea criminalității informatice sunt următoarele:
– lipsa unui consens global privind definiția „criminalității informatice”;
– lipsa unui consens global privind motivația comiterii acestor fapte;
– lipsa expertizelor din partea persoanelor autorizate, aparținând unor instituții specializate, cu atribuții de control în domeniu;
– inexistența unor norme legale adecvate privind accesul și investigația sistemelor informatice, inclusiv lipsa normelor juridice prin care pot fi confiscate bazele de date computerizate;
– lipsa armonizării legislative privind investigațiile în domeniu;
– caracterul transnațional al acestui tip de infracțiune;
– existența unui număr redus de tratate internaționale privind extrădarea și asistența mutuală în acest domeniu al criminalității informatice.
Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OECD) a fost una dintre primele organizații internaționale care a realizat un studiu privind armonizarea legislației naționale cu cea internațională în acest domeniu. În anul 1983, OECD a publicat un raport prin care a propus diferite recomandări legislative statelor membre ale Uniunii Europene precum și o minimă Listă de activități care trebuie riguros pedepsite: fraudarea și falsificarea realizată prin calculator, alterarea programelor de calcul și a datelor, copyright-ul, interceptarea comunicațiilor sau a altor funcții a unui calculator, accesul și utilizarea neautorizată a unui calculator.
În ultimii ani, inclusiv Organizația Națiunilor Unite s-a implicat, în studiul și combaterea fenomenelor din spațiul virtual. Au fost publicate numeroase documente, dintre care se remarcă: raportul – „Propuneri privind concertarea acțiunilor internaționale privind combaterea oricărei forme de activitate criminală” (1985); Rezoluția introdusă de reprezentantul Canadei privind combaterea criminalității pe calculator (1990); „Declarația Națiunilor Unite privind principiile de bază ale justiției aplicabile victimelor abuzului de putere și crimei” (1990); – Raportul „Provocarea fără frontiere: Cybercrime – eforturi internaționale pentru combaterea crimei organizate, transnaționale” (2000).
În ceea ce privește formele criminalității informatice, statele membre ale Uniunii Europene au ajuns la un numitor comun, fiind identificate patru activități distincte:
1. care aduc atingere vieții private: colectarea, stocarea, modificarea și dezvăluirea datelor cu caracter personal;
2. de difuzare a materialelor cu conținut obscen și/sau xenofob: materiale cu caracter pornografic (în special cele legate de minori), materiale cu caracter rasist și care incită la violență;
3. criminalitatea economică, accesul neautorizat și sabotajul: activități prin se urmărește distribuirea de viruși, spionajul și frauda realizată prin calculator , distrugerea de date și programe sau alte infracțiuni: programarea unui calculator de a „distruge” alt calculator.
4. încălcarea dreptului de proprietate intelectuală.
Putem concluziona că ne aflăm departe de adaptarea unei legislații internaționale, unanim admisă, privind prevenirea și sancționarea infracțiunilor, a criminalității cibernetice, care amenință astăzi nu numai societățile comerciale, bancare, instituții statale, administrative ci și securitatea națiunilor, inlusiv NASA sau Pentagonul.
2.Partea întunecată a Internetului
Cu toții știm ce înseamnă să-ți pierzi vremea pe Internet, sărind de la o pagină la alta și navigând pe tot felul de culoare aparent nesfârșite. Impresia este că „excursia” prin nodurile Web-lui este una cu infinite alternative și nu se va termina niciodată. Însă mai există și ceva „dincolo” de paginile pe care navigăm. Poate o lume întunecată, poate un univers plin de posibilități?
Ce se regăsește pe Deep Web având în vedere că tot Web-ul cunoscut face cât 60 de pagini de pe cel ascuns? Deepnet-ul nu-i doar locul de unde poți să-ți cumperi câteva kilograme de marijuana sau un AK 47, ci și locul în care poți să înveți tot felul de lucruri. De exemplu, cum să construiești o bombă doar cu lucruri de uz casnic.
The Deep Web, Hidden Web, Undernet, Deepnet sau Invisible Web este tot un serviciu de Internet, însă paginile și resursele care se găsesc pe acest web ascuns nu sunt indexate de către motoarele de căutare precum Google, Yahoo sau Bing. Potrivit unor informații statistice, web-ul este de 550 de ori mai extins decât știm noi. De partea „cealaltă”, întunecată, își duc existența virtuală hackeri, traficanți de droguri, asasini, teroriști, răpitori, proxeneți, fizicieni, astronomi, revoluționari, oficiali, oameni de știință, sociologi etc. Departe de ochii vigilenți ai guvernelor și a altor instituții de control care au instalate tot felul de sisteme de urmărire, pe Undernet acești oameni specializați, întreprind tot felul de acțiuni ilegale sau sunt pe cale de a revoluționa ramuri ale științei.
Cele mai populare softuri pentru care îl poți accesa Deep Web-ul sun Freenet, 12p, JonDonym, sau Tor. Pe ultimul îl poți accesa prin pagina introductivă The Hidden Wiki, care oferă adresele celor mai populare site-uri specializate pe știri, finanțare, forumuri, bloguri, Wikileaks, Droguri, Arme, Violuri, sau chiar grupuri de asasini.
Ar fi de menționat că adesele nu funcționează la fel precum cele de pe Web-ul de suprafață. De exemplu, ca să intri pe Tor-Chan trebuie să introduci adresa http://zw3crggtadila2sg.onion/imageboard/
Pe Undernetul accesat prin Tor, toate adresele, se termină cu „onion”. Pe Undernet, popular este și site-ul Silk Road (http://silkroad6ownowfk.onion), cunoscut, de asemenea, și ca „eBayul drogurilor”, unde anual, conform Forbes, se vând produse în valoare de 22 de milioane de dolari.
Softul Tor înregistrează și servicii de messenger și file hosting, îți oferă accesul la resurse de finanțare, schimburi de informații, date despre securitate, filme și cărți, acces pe diferite piețe de droguri, la grupări care se ocupă cu prostituția, la produse de pe piața neagră sau la pornografie infantilă. Dacă dorești, poți accesa și afla informații despre lucruri sadice sau macabre, precum experimente din cel de-al Doilea Război Mondial. Depinde de noi de care dintrea ceste dimensiuni suntem interesați.
În acest sens, infracționalitatea – a devenit o obișnuință, vedem la televizor adolescenți și tineri de toate condițiile sociale acuzați de fraude pe Internet. Jefuirea băncilor și a clienților acestora, sustragerea din magazinele electronice, cu ajutorul unor cărți de credit false, șantajarea unor firme ale căror bază de date au fost spionate de către tinerii informaticieni sunt, la ordinea zilei, și din păcate vizează și infractori români.
La fel ca și infectarea și defectarea a mii de calculatoare cu viruși, distrugerea site-urilor firmelor și instituțiilor ceea ce reprezintă alte forme de infracțiuni. Însă, dincolo de ingeniozitatea în acest domeniu infracțional al informaticii, aceste fapte mai comportă un aspect: pedepse grele cu privarea de libertate, pe care deja mulți amatori de astfel de distracții le suportă.
2.1. Aspecte cu impact major asupra utilizatorilor Internetului
Referitor la ilegalitățile, la infracțiunile săvârșite prin intermediul Internetului, prezentăm, în continuare, câteva aspecte grave cu impact major nu numai asupra utilizatorilor.
Pornografia – aproape ori cine care are o adresă pe Internet, fie și pentru a coresponda cu cunoștințele din străinătate, s-a trezit cu căsuța sa de e-mail invadată de invitații de a vizita – evident contra cost – cele mai noi locații pornografice, de a trăi senzații „extreme”, de a învăța de la „experți” cele mai incitante tehnici erotice s a m d.
Aceasta, în condițiile în care, conform ziarului „Washington Times”, numai în S.U.A. 24 milioane de persoane vizitează locațiile electronice cu conținut pornografic, între 1 și 10 ore pe săptămână, iar altele 4,1 milioane, mai mult de 11 ore pe săptămână. Și ca o prelungire a acestei furii a sexului electronic, a luat naștere și prostituția electronică – o afacere uluitor de amplă și profitabilă.
b. Prostituția – există sute de locații pe Internet unde, contra unei sume consistente poți vedea în direct cum o „profesionistă” în domeniu se dezbracă în fața unei camere video conectată la calculator și execută orice comandă, satisface orice plăcere, oricât de deplasată sau oripilantă ar fi, cu conținut sexual, pe care o solicită cel care a plătit.
De obicei, prostituatele din lumea virtuală sunt recrutate din Europa de Est și din alte țări subdezvoltate economic, iar succesul afacerii este deosebit de mare, întrucât în Occident există bărbați care au devenit dependenți în cel mai propriu sens al cuvântului de această distracție. În S.U.A., de pildă, se estimează că 400 000 de persoane sunt dependente de pornografia și prostituția electronică.
Rușinea se diminuează până la anulare, cyberpornografia devine obișnuință care operează modificări de conștiință și comportamentale, astfel că nu e exclus ca odată operate, aceste modificări să-l facă pe individ să treacă de la lumea virtuală la cea concretă, în manifestarea acestor devieri.
În reviste de specialitate, creștinul e invitat la „gustarea plăcerilor interzise, pe web, locul unde păcatul și simularea abia așteaptă un nou căutător de plăceri. Tentația e atât de mare, că nici cel mai mare creștin nu rezistă”, este părerera unor autori imorali.
Asemenea invitații sunt menite să încurajeze, satisfacerea instinctelor erotice, perversiuni ascunse în fiecare individ. Exacerbarea satisfacerii instinctelor carnale este subtil condusă către toate formele de perversiune.
În revistele de „tineret” găsim din abundență sfaturi „binevoitoare” ale psihologilor, care încurajează această practică cu argumente de tip freudian unde fiecare partener vede, aude și simte gesturile, sunetele și mișcările făcute de celălalt, care poate fi la zeci de mii de kilometri distanță.
Practic este vorba de o tehnofilie (perversiune sexuală cu un dispozitiv tehnic) practicată sub masca binevoitoare a înțelegerii slăbiciunilor, nevoilor omenești și sub pretextul că doi soți (sau pur și simplu „parteneri”) aflați la distanțe uriașe se pot „întâlni” în legătura trupească pe Net. Un astfel de dispozitiv pereche costă doar câteva sute de dolari, și se comercializează în magazine „underground” (obscure) sau chiar pe Internet. Astfel, absența oricărei pudori este dusă dincolo de orice limită, anunțând inaugurarea cybermoralei erei digitale.
c. Drogurile – constituie, alături de pornografie, cea mai profitabilă afacere pe internet. De altfel, Internetul este locul unde se pot găsi cele mai noi halucinogene, naturale sau sintetice, toate medicamentele psihotrope, toate medicamentele afrodiziace (cum ar fi Viagra și Levitra) autentice sau contrafăcute, eliberate fără rețetă, fără nici un fel de prescripție medicală.
În legătură cu toate aceste forme ale decadenței umane se impune și unele sugestii educaționale, este necesară o implicare mai pertinentă a Școlii, Bisericii, societăților umanitare și chiar a instituțiilor statale, pentru că decadența de amploare duce la anarhie.
3.Intimitatea personală
Informații detaliate se strâng permanent despre toți locuitorii planetei, cum ar fi: situația economico-financiară și materială, profesională, familială, fișă medicală, semnătura electronică, asigurări, călătorii. Dar și alte detalii foarte personale precum numărul la pantofi, preferințe culinare, convorbiri telefonice, sms-uri și mesaje de e-mail. Pe baza acestor informații vom fi atent supravegheați, analizați și manipulați toți cetățenii planetei. Mare parte din populația lumii este deja prinsă în aceste baze de date gigantice.
Cartea de identitate va conține date esențiale în timp ce datele mai sensibile și confidențiale vor fi stocate în sisteme informatice închise. Este important de subliniat că informațiile vor fi atât de sensibile și confidențiale încât nici posesorul cărții de identitate nu va avea acces la ele! Iar cei care le stochează le vor putea utiliza după bunul plac, fără a răspunde în fața nimănui, putând adăuga sau modifica, dacă este interesant, informații care nu corespund cu realitatea.
Recent a apărut pe site-ul http://ro.altermedia.info/ o știre șoc. Uniunea Europeană își creează norme pentru o și mai strictă supraveghere a vieții private. Aceste norme prevăd păstrarea informațiilor privind convorbirile telefonice și traficul de internet de către companiile specializate pentru cel puțin trei ani, posibilitatea de a fi efectuate percheziții secrete la domiciliu, ascultarea convorbirilor telefonice și interceptarea corespondenței private la modul preventiv, adică și a celor care nu au săvârșit vreo infracțiune.
Tehnologia din prezent a ajuns la un asemenea nivel încât permite existența unor gigantice baze de date centralizate. Această tendință de centralizare și ulterior de mondializare a datelor personale nu se observă doar în unele state, ca de exemplu Filipine. Și în alte țări se vorbește deja de crearea noilor sisteme de cărți de identitate.
În fapt, chiar a fost pus în practică un sistem de identificare mondial prin adoptarea pașapoartelor biometrice (progresele biometriei vor permite identificarea persoaneleor pe baza unor elemente ale anatomiei lor, globul ocular, amprente digitale, voce etc.) care însoțește dezvoltarea unui sistem global, destinat să urmărească orice mișcare și orice comunicare sau tranzacție a individului. Baze naționale, continentale, private și publice au fost legate între ele și compatibilizate pentru ca „data mininig” să prolifereze.
În Belgia există deja un computer gigantic numit deloc întâmplător Bestia, care este pregătit să adune toate informațiile despre locuitorii acestei planete. Se poate pune întrebarea, cine finanțează asemenea proiecte?
Cu ocazia unei reuniuni de urgență la Bruxelles la care au participat savanți, consilieri și cadre din conducerea Consiliului Pieței Comune, a fost dezvăluit că planul „Bestia” deja a demarat sub pretextul iminenței unui haos financiar mondial.
Cea mai mare parte a activităților umane lasă „urme“, iar tehnologia modernă este tot mai înzestrată pentru… a le da de urmă, ceea ce motivează susținătorii acestor tehnologii. La locul de muncă, pe stradă, pe Internet, la telefon, în marile spații publice, toată lumea supraveghează pe toată lumea. Și nu oricum, ci electronic.
Progresele informaticii permit nu numai colectarea de informații care, până de curând, nu erau înregistrate, ci și stocarea, analizarea și cercetarea acestor informații prin metode tot mai sofisticate.
Acum se pot monitoriza cheltuielile personale achitate prin cărți de credit sau cecuri bancare, cea mai mare parte a tranzacțiilor financiare, convorbirile telefonice, contactele cu autoritățile naționale sau locale. Unele supermagazine înregistrează cumpărăturile făcute cu „cărți de fidelitate“.
Telefoanele mobile fac posibilă localizarea celor ce le folosesc (așa a putut fi identificat, iar apoi anihilat liderul cecen Dudaev). Sistemele electronice de plată a taxei de autostradă și de control al circulației înregistrează traseul automobilelor. Camerele de televiziune cu circuit închis „matură“ tronsoane tot mai mari ale spațiului urban.
O anchetă efectuată în 1997 de o asociație americană pe un număr de 900 de mari întreprinderi a arătat că aproape două treimi din acestea procedează la o formă sau alta de supraveghere electronică a personalului angajat de patronatul societăților. Conducerile firmelor pot controla și înregistra cu mare ușurință nu numai convorbirile telefonice ale angajaților, dar și cele mai mici operațiuni și transmiteri de mesaje electronice.
Statele Unite, Marea Britanie, Canada și Australia sunt pe cale de a stabili baze de date naționale asupra ADN-ului criminalilor, iar multe alte state intenționează să procedeze la acțiuni similare. Ideea de creare a unei bănci cu asemenea date, la nivel guvernamental, întâmpină serioase rezistențe, chiar dacă se apreciază că va reprezenta un mijloc deosebit de eficace în lupta împotriva criminalității și terorismului.
Legale sau nu, mijloacele de spionaj electronic devin tot mai extinse, perfecționate și mai abordabile. De pe acum se pot înregistra, cu ajutorul unor microfoane minuscule, convorbiri purtate în șoaptă pe trotuarul celălalt. După cum se poat face înregistrarea convorbirilor prin captarea vibrației geamurilor încăperilor în care se află interlocutorii. Se poate imagina că, prin miniaturizarea la extrem a aparatelor de zbor fără pilot, într-un timp relativ scurt vor exista camere de luat vederi de dimensiunile unei viespi care, zburând într-o cameră sau așezându-se pe tavanul ei, pot înregistra totul.
Salariații centralei telefonice a unei firme britanice au aflat că, timp de șase săptămâni, au făcut obiectul unei operațiuni meticuloase de spionaj menite să-i descopere pe angajații bănuiți că „piratează“ sistemul. Ascultând și analizând convorbirile telefonice, recuperând datele pe care angajații credeau că le-au aruncat la coș, anchetatorii au apreciat că îi vor identifica pe autorii unui furt comis în dauna firmei. Întâmplarea aceasta a dovedit încă o dată că patronii sunt tot mai înclinați să recurgă la practici demne de Big Brother pentru spionarea salariaților bănuiți de furt, fraudă sau folosirea abuzivă, în interes personal, a Internetului.
Locul de muncă este cel mai expus la operațiuni de spionare a individului, apreciază publicația britanică The Observer. Este adevărat că, în Marea Britanie, fraudele interne din întreprinderi ating circa 6 la sută din cifra lor de afaceri, dar sindicatele sunt tot mai neliniștite de imixtiunea crescândă a firmei în viața personală a angajaților, apreciindu-se că este vorba de o violare directă a drepturilor individuale garantate de Dreptul constituțional național și universal.
În raportul realizat de Institute of Employment Right din Marea Britanie se apreciază că supravegherea salariaților tinde să se generalizeze.
Avocați din Grupul Eversheds a identificat șase tipuri de „spioni“ la locul de muncă. Cel mai frecvent este „ascultătorul“, care controlează și înregistrează convorbirile telefonice, practică deja curentă, în 40 la sută din întreprinderile americane, ceea ce umbrește democrația americană.
Alt tip de spion supraveghează curierul electronic, pentru a evalua timpul folosit pentru corespondența personală. Numai că în unele cazuri sunt citite și respectivele mesaje, sub motivația că se verifică daca s-a respectat secretul de serviciu.
„Controlorul psihic“ înregistrează numărul de atingeri, cu degetele, ale tastelor computerului pentru evaluarea productivității funcționarului sau redactorului.
Alt „spion” se ocupă de documentele informatice pe care angajații cred că le-au aruncat la cos, iar „strigoiul “ (poltergeist) scotocește prin birouri.
Dar cea mai răspândită supraveghere este „prezența mută“ a camerelor de luat vederi. În această privință, se pare că cel mai departe s-a ajuns în Japonia, unde, în anumite întreprinderi, sunt instalate în toalete, camere video pentru identificarea membrilor personalului care se droghează pe furiș, la locul de muncă.
Din săptămânalul londonez The Economist aflăm câteva sfaturi utile, căci, atenție, „sunteți supravegheat în permanență”.
Unele dinte ele ar fi: Plătiți cu bani peșin ori de căte ori puteți și nu cu cecuri, carduri etc. Dacă nu sunteți absolut obligat, nu dați codul de la securitatea socială. Nu completați formulare, nu răspundeți la ofertele comerciale care se fac prin TV. Verificați frecvent fișele medicale personale.
Nu lăsați niciodată telefonul mobil deschis, căci puteți fi oricând localizat. Nu folosiți cărțile de credit propuse de marile magazine. Dacă trebuie să folosiți Internetul, cifrați e-mail-ul dvs. și nu vă dați niciodată adevăratul nume pe un site web. La muncă, aveți permanent în atenție că apelurile telefonice, cutia poștală electronică și calculatorul la care lucrați sunt atent supravegheate.
Și totuși, precizează publicația londoneză, în ciuda tuturor precauțiunilor pe care le veți lua, nu veți putea stăvili valul de controale din viața noastră particulară. Trebuie să ne obișnuim cu ideea, că de acum înainte, pur și simplu, nu mai dispunem de viață particulară, de intimitate.
Acest fapt constituie una dintre schimbările cele mai profunde ale vieții sociale în lumea modernă. Fiecare avantaj datorat tehnologiei – străzi mai sigure, comunicații mai puțin costisitoare, distracții mai variate, servicii publice mai eficace, o mai mare gamă de produse – reduce câte o porțiune din viața particulară liberă a individului. Iar efectul cumulativ al acestor „avantaje atât de seducătoare” a libertății individului va fi sfârșitul vieții particulare.
Poate că numai cei bogați, cei foarte bogați vor mai putea beneficia de o adevărată viață personală. Iar diferența dintre trecut și viitor va fi următoarea: înainte, într-un sat, fiecare știa totul despre fiecare. În viitor, nimeni nu va ști exact ce se știe despre el.
O instituție franceză constata anul trecut „creșterea numărului de dosare privitoare la înregistrarea convorbirilor telefonice ale salariaților“. Se citează cazul unui angajat al firmei Renault care a trebuit să suporte costul convorbirilor telefonice avute, de la serviciu, cu soția sa. Un patron declara: „Unul dintre salariați îmi dădea de bănuit. Cu 5 000 de franci, m-am echipat cu un mini înregistrator și am reușit să aflu că respectivul furniza secrete concurenței“.
Și fotocopiatoarele pot fi supuse unei supravegheri riguroase. În prezent tehnologia permite crearea unui fișier informatic și deci memorarea conținutului său.
În acest sens, o recunoscută firmă europeană și-a înzestrat toate faxurile de la sediul central cu un sistem care păstrează în copie orice document expediat prin fax în afara întreprinderii.
Săptămânalul francez „L’Express” estimează că în prezent unul din zece angajați americani este ascultat la locul de muncă, 15 la sută au curierul electronic supravegheat, iar 16 la sută sunt filmați.
În Franța, Comisia naționala pentru informatică și libertăți apreciază că în 1998 numărul întreprinderilor care au instalat un sistem de supraveghere a salariaților a ajuns la 28 000, față de 6 500 în 1990. „Protecția vieții personale a salariaților va fi principala problemă a anilor ce vin“ – declara neliniștit Scott McNealy, patronul firmei Sun Microsystems.
Grație tehnologiei actuale, managerii întreprinderilor pot conta pe un informator deosebit de „vorbăreț”.
Printr-un soft achiziționat la un preț accesibil (1 000 de franci) se poate vedea orice ecran de computer din interiorul unei întreprinderi.
Încă din 1995 direcția Societății Naționale a Căilor Ferate din Franța putea ști că salariatul X a lipsit de la locul de muncă între orele 11,40 și 13,35, iar apoi între 15,10 și 16,10.
Constatarea o făcea Sistemul Socrate, destinat rezervării de bilete, care nu înregistra în intervalele menționate nici o atingere a tastaturii computerului.
Cuplul Wintel – o structură de ordinatoare formată din sistemul de exploatare Windows și microprocesorul Intel – este configurat din start ca un spion. La începutul lui martie 1999, Robert Smith, un programator american, descoperea pe Windows un număr de identificare, adevărata amprentă digitală capabilă să înregistreze de la distanță tot ce introduceau în ordinator clienții lui Windows.
În ce privește Internetul, firma Internet Pofile a constatat că peste 20 la sută din timpul petrecut pe web este consacrat distracției. Un procent de natură să-i neliniștească pe patroni. În februarie 1999, angajații firmei Dell France primeau prin e-mail un avertisment oficial: „Funcționarii surprinși că privesc un site porno prea mult timp vor fi concediați și traduși în justiție“. Potrivit revistei Business Week, firma Compaq ar fi concediat, din acest motiv, 20 de salariați.
Alte firme preferă să-și ia măsuri de precauție. La Computer Associates, salariații care formează, de pildă, cuvântul „playboy“ primesc prompt un mesaj de avertisment. Softul Little Brother poate scruta toate conexiunile pe Internet ale angajaților. Un funcționar de la firma Internet Solutions, care produce sisteme de supraveghere, dezvăluie că „opt întreprinderi din zece solicită aparatura necesară pentru a putea controla accesul la Internet“.
Nici curierul electronic nu excelează prin discreție. O anchetă făcută de Pitney Bowes ajunge la concluzia că un funcționar primește în medie circa 23 de e-mail-uri pe zi, cifră considerată excesivă în unele întreprinderi. De aceea, o bancă japoneză a pus la punct un sistem care permite numărarea e-mail-urilor trimise de fiecare salariat. Iar mesajele interceptate sunt adunate într-un fișier. „Chiar un curier distrus poate fi regăsit. Pe Internet nu mai există viață particulară“ – avertizează cercetătorul francez Yves Lasfargue, care vede în acest fenomen totalitarismul secolului XXI.
Tehnologia GPS permite supravegherea de la distanță a deplasărilor tuturor celor ce au asupra lor un telefon mobil. „Camioanele care fac curse pe mari distanțe sunt echipate cu telemobil“ – recunoaște președintele Federației naționale de transporturi rutiere din Franța „Pe ecranele computerelor putem urmări 200 dintre camioanele noastre, ceea ce este foarte practic“ – explica reprezentantul unei firme franceze. Și companiile de taxi au început să instaleze sisteme de localizare a automobilelor lor. Un director al firmei Nokia dă asigurări că în curând vor exista „telefoane portabile care pot fi reperate datorită undelor pe care le emit“.
Ecusonul electronic are însușirea de a deconspira activitatea fiecărui individ de-a lungul unei zile de lucru.
Toate acestea îndreptățesc convingerea tot mai larg răspândită că viața personală a omului mileniului trei va fi, tot mai mult, o amăgire. Sau o amintire frumoasă a unor vremuri apuse.
Cel mai în vogă subiect de contradicții este programul „Echelon”. Congresmeni americani, parlamentari europeni, grupuri de apărare a libertăților cetățeanului, ziare încep să pună întrebări tot mai incomode despre interceptarea de către National Security Agency (NSA), din Statele Unite, a convorbirilor telefonice, faxurilor și poștei electronice.
Publicarea unui raport prezentat țărilor membre ale Parlamentului european a avut efectul unei bombe asupra opiniei publice, tot mai neliniștite de implicațiile programului Echelon, nume de cod pentru rețeaua mondială de supraveghere creată de NSA și partenerii săi din Marea Britanie, Australia, Canada și Noua Zeelandă.
Oficialii americani evită să confirme sau să infirme existența lui Echelon și dezmint că NSA ar viola drepturile cetățenilor americani. Ei afirmă că agenția respectă cu strictețe prevederile legii privind supravegherea activităților de informații în străinătate (Foreign Intelligence Surveillance Act – FISA), votată in 1978. Legea interzice NSA supravegherea deliberată a cetățenilor americani, indiferent dacă aceștia se află în SUA sau în străinătate.
Ministerul american al Apărării a recunoscut că testează un sistem electronic automat, numit „Semantic Forest”, pentru supravegherea comunicațiilor pe Internet în întreaga lume. Iar un sistem bazat pe recunoașterea vocii este pe cale de experimentare.
Despre „Echelon” a început să se vorbească mai insistent în 1998. În acel an, lumea întreagă și europenii în mod deosebit aflau cu stupoare că sunt spionați sistematic de o jumătate de secol de către un organism – numit Ukusa – care grupează cinci țări anglo-saxone. Numele de cod al rețelei înseamnă probabil United Kingdom – UK și United States of America – USA.
Ceilalți parteneri – Canada, Australia și Noua Zeelandă – erau posesiuni britanice. În cadrul pactului Ukusa, care este o agenție independentă patronată de NSA și aflată sub conducerea directorului CIA, cele cinci țări participante „filtrează“ convorbiri telefonice, faxuri si e-mail-uri din întreaga lume.
Într-un fel, faptul nu e chiar surprinzător. Se știe de multă vreme că sistemele de telecomunicații utilizate de cetățeni, firme, dar și de ambasade sau guverne nu beneficiază de o confidențialitate absolută. Se mai știe și că spionarea și controlul se exercită chiar între țări prietene și aliate.
Toate acestea fac parte dintr-un joc complicat și delicat care s-a conturat după încheierea războiului rece. Un joc in care fiecare este, mai mult sau mai puțin, prieten și concurent cu ceilalți. Dar pana acum câțiva ani doar un număr restrâns de lideri politici și specialiști aveau cunoștință de existența unei rețele de supraveghere globala cu o putere și o extindere extraordinare, pe care SUA o administrează împreună cu celelalte patru țări menționate.
Existența acestei rețele a fost dezvăluită în 1998 de un raport oficial prezentat Uniunii Europene, în care întâlnim acest paragraf: „În Europa, toate apelurile telefonice, faxurile și textele transmise prin poșta electronică sunt interceptate în mod regulat, iar informațiile care prezintă un interes oarecare sunt retransmise de centrul strategic britanic de la Menwith Hill către cartierul general al NSA, agenția americană de spionaj electronic“.
Acest „incredibil aspirator de comunicații“, cum a fost denumit Echelon, este rodul tehnologiei puse la punct prin Ukusa Security Agreement, un pact de colaborare pentru colectarea de Signal Intelligence (informații electronice) încheiat în 1948 și a cărui existență nu a fost niciodată confirmată în mod oficial de statele participante.
Amploarea rețelelor de interceptare globală este produsul unor decenii de intensă activitate de spionaj antisovietic. Această rețea n-a dispărut după încheierea războiului rece. Dimpotrivă, s-a decis modernizarea ei după închiderea a numeroase baze terestre și recurgerea tot mai mult la sateliți, precum și după reorientarea către noi obiective, de natură nonmilitară, cum sunt sistemele de telecomunicații internaționale. În cadrul UE a fost confirmată informația că această repoziționare avea să fie menționată într-un raport întocmit în acest sens..
Spre deosebire de alte sisteme de spionaj electronic ale pactului Ukusa, programul Echelon este orientat în principal către obiective civile: guverne, organizații, întreprinderi din aproape toate țările lumii. Motivele strategice ale acestei reorientări sunt expuse clar într-un memorandum confidențial al Casei Albe din 16 septembrie 1994: „Sfârșitul războiului rece a schimbat în mod dramatic prioritățile și amenințările la adresa securității noastre naționale. Pe lângă problemele politice și militare tradiționale, temele economice suscită o preocupare și un interes în creștere“. Unul dintre primele exemple care au fost citate în acest sens este contractul pentru noua rețea de comunicații a Malaysiei. Societatea americană AT&T era în competiție cu o societate japoneză care se apreciază că ar fi câștigat dacă NSA n-ar fi interceptat și descifrat un mesaj codificat care menționa valoarea ofertei japoneze.
Specific pentru Echelon este faptul că rețeaua sa de sateliți, baze terestre și calculatoare extrem de puternice nu este concepută pentru a acționa asupra unor anumite rețele de comunicații, ci pentru interceptarea „fără discriminare“ a unor cantități inimaginabile de informații.
Prima componentă a sistemului constă în cinci mari baze ale Ukusa, de unde sunt interceptate comunicațiile care trec prin cei 25 de sateliți geostaționari Intelsat utilizați de companiile telefonice din întreaga lume pentru comunicații internaționale.
Fiecare țară din pact (cu excepția Canadei) are sarcina de a acoperi o anumită zonă a planetei. Baza care controlează totalitatea traficului european se află în Anglia, la Morwenbtow. Traficul din America de Nord și de Sud este supravegheat de la Sugar Grove, localitate aflată la 250 km de Washington, în munții Virginia, iar comunicațiile din zona Pacificului sunt controlate de baza americană de la Yakima (la 250 km de Seattle), baza neozeelandeză de la Washopar și cea australiană de la Geraldton, care acoperă și Oceanul Indian.
A doua componentă a rețelei Ukusa este constelația de sateliți-spion pe care NSA i-a pus pe orbită începând din 1970 sub numele de cod Vortex, considerându-se că ultima generație de sateliți-spion este constituită din trei noi obiecte spațiale geosincronizate, puse pe orbită în ultimii patru ani.
Al treilea și ultimul element al sistemului este o rețea de calculatoare de foarte mare putere, numite „dicționare“. Ele sunt capabile să absoarbă, să examineze și să filtreze într-un timp scurt cantități enorme de mesaje numerice și analogice, să extrapoleze datele din mesajele ce conțin cuvintele-cheie programate, să le decodeze și să le transmită automat cartierelor generale de informații ale celor cinci țări.
La fiecare trei-patru zile, responsabilii acestor „dicționare” din cele cinci țări modifică lista cuvintelor-cheie, introducând altele, scoțând din cele vechi, în funcție de temele politice, diplomatice și economice care interesează la un moment dat Statele Unite și aliații lor. La numai câteva minute după ce noile cuvinte-cheie au fost introduse în sistem, „dicționarele” încep să selecteze mesajele care conțin aceste cuvinte.
În primăvara anului 1998, publicația italiană Il Mondo a realizat o amplă anchetă despre Echelon și a reușit să facă interviuri cu câțiva specialiști în domeniu. Canadianul Michael Frost, fost angajat al Ukusa până în 1990, remarca între altele: „Nu mai suntem în vremea lui James Bond. Astăzi, din rațiuni economice, politice și tehnologice, spionajul se face în principal prin sateliți și prin interceptarea telecomunicațiilor. Până în 1977, spune el, rolul Canadei în Ukusa a constat din supravegherea comunicațiilor sovietice în Arctica și, mai ales, interceptarea semnalelor de înaltă frecvență utilizate de navele și avioanele, civile și militare, ale URSS. După 1977, Bobby Inman, șeful NSA, a apreciat că aportul Canadei la Ukusa este prea mic și de aceea a fost lansat programul Embassy Collection, sub numele de cod Pilgrim, pentru primirea și interceptarea de informații prin intermediul ambasadelor. Grație miniaturizării crescânde a aparaturii electronice, totul a devenit mult mai ușor“. Și mai crede că telecomunicațiile internaționale care pot fi interceptate ating 99,99 la sută din total.
Asemenea operațiuni, nu sunt întreprinse doar de țările din Ukusa, ci de toate statele care au capacitatea de a o face.
Un alt intervievat de Il Mondo, un înalt funcționar din Parlamentul european, Glynn Ford, crede a ști că există tehnologie capabilă să supravegheze până la doua milioane de convorbiri telefonice pe minut. El este șocat că printre cuvintele-cheie ale sistemului Echelon figurează și organizația ecologistă Greenpeace sau Amnesty Internațional. Ford nu este, în principiu, împotriva supravegherii electronice.
Dar, spune el, „trebuie instituit un organism de control, care ar putea să stabilească o listă de obiective, să definească categoriile de persoane sau grupuri susceptibile de a fi supravegheate și, în sfârșit, să se garanteze că informațiile obținute sunt utilizate în scopuri legitime și nu ilegale, cum este adesea cazul.
Se pare că informații captate de Statele Unite au fost exploatate de societăți americane, prin nesocotirea legilor concurenței și în detrimentul societăților europene și japoneze”, ceea ce reflectă rolul diriguitor, de hegemonie al S.U.A..
De altfel, Comisia pentru libertăți civice a Parlamentului european a început să acorde o atenție tot mai mare activităților programului Echelon. Întrunită pentru a dezbate subiectul „Uniunea Europeană și protecția datelor“, comisia s-a arătat preocupată de faptul că programele Ukusa slujesc unor obiective ce țin mai ales de spionaj economic și comercial. Nu este vorba nici de vechea colaborare (din timpul războiului rece) dintre serviciile de informații occidentale, nici de interceptarea comunicațiilor efectuate în scopul apărării naționale, nici de lupta împotriva terorismului internațional.
Dintre documentele puse la dispoziția comisiei, cel mai „sensibil“, evidențiază situația din domeniul supravegherii electronice, via spionajul de telecomunicații, o practică pe care NSA o definește ca „activitate industrială ce permite interceptarea tuturor comunicațiilor străine“. Se apreciază că Echelon interceptează un număr considerabil de comunicații particulare (potențialul său ar fi de două miliarde pe zi) și le triază printr-un sistem de inteligență artificială.
S-au evocat, în cadrul comisiei, principalele cazuri de spionaj efectuate de Echelon în detrimentul intereselor economice ale țărilor din Uniunea Europeană. Ele vizează avantajarea întreprinderilor americane implicate în contracte de armament (Thomson ar fi pierdut un contract de 1,4 milioane de dolari în beneficiul companiei americane Raytheon, contract privind furnizarea unui sistem radar Braziliei) sau contracte civile (unul dintre ele, pierdut de Airbus în Arabia Saudită în profitul lui Boeing-McDonell Douglas). În plus, Echelon ar fi permis întărirea poziției Washingtonului la reuniunile Organizației Mondiale a Comerțului.
Documentele au mai dezvăluit că statele din Ukusa exploatează o rețea de 120 de sateliți care constituie armătura sistemului Echelon. El a făcut cunoscut că există un organism internațional discret, International Law Enforcement Telecommunications Seminar (ILETS), care reunește membrii Ukusa și numeroase alte țări europene al căror rol este de a exercita presiuni asupra producătorilor de sisteme de comunicații, pentru ca aceștia să conceapă aparatură astfel încât să nu fie împiedicate interceptarea și decodarea efectuate de agențiile naționale de securitate.
Cu toate că despre Echelon se vorbește de peste doi ani, abia recent au fost dezvăluite documente oficiale americane care confirmă existența programului. Aceste revelații, comentează Le Monde, ar putea servi ca argumentație juridică pentru cetățenii care doresc să întreprindă acțiuni în justiție împotriva amestecului statului în viața lor particulară.
Cele două documente aparținând de NSA, datează din 1991 și respectiv 1995 și relatează despre misiuni întreprinse în cadrul Echelon.
În concluzie, toate acestea se petrec pas cu pas, încet dar sigur, chiar sub ochii noștri. Lucrurile sunt prezentate de asemenea manieră ca noi să fim încântați de acest nou sistem și să nu întrezărim uriașul pericol pe care el îl reprezintă pentru libertatea noastră. Câteva etape au fost deja parcurse.
Întrucât se adună date despre toată lumea ne aflăm practic în situația absurdă în care fiecare ființă umană este în viziunea diabolică a guvernanților acestei planete un potențial terorist. Nu mai urmează decât ca un computer să calculeze un coeficient „probabil”și să dea verdictul.
Era monitorizării omului și omenirii a început. Globalizarea și Internetul, tehnologia spațială și diversele interese duc, implacabil, la o supraveghere electronică fără precedent a „tot ce mișcă“ în lumea noastră.
Nu ne-am aștepta ca o activitate inofensivă cum ar fi descărcarea unui film de pe Internet și transferul său pe o plasmă, pentru a fi vizionat într-o duminică după-amiază, sau deschiderea radioului în mașină să activeze vreun sistem de supraveghere. Totuși, ne avertizează Daily Mail, aceste două mișcări simple pot transmite date exacte despre ceea ce facem la un moment dat și unde ne aflăm.
„Spionii” nu vor mai trebui să se infilltreze cu discreție prin case pentru a instala dispozitive de supraveghere – e suficientă valorificarea conexiunilor între dispozitivele controlate de aplicații pe care le folosim în fiecare zi, afirmă directorul CIA.
CIA susține că are resursele necesare pentru a „citi” aceste dispozitive prin intermediul Internetului, și poate chiar a undelor radio. De altfel, toate dispozitivele electronice cu care ne-am obișnuit – de la telecomandă la ceasul electronic de ultimă generație – pot fi acum controlate prin aplicații.
ARM, o companie producătoare de cipuri, a scos recent pe piață un cip de mică putere, care poate fi utilizat pentru aproape orice dispozitiv din casă – de la un figider sau cuptor la soneria de la ușă – acestea putând fi controlate prin conexiunea la Internet.
Totuși, informațiile cumulate de la gadget-uri conectate „vor putea fi citite cu foarte mare ușurință și chiar controlate de la distanță”, avertizează directorului CIA într-o analiză realizată pe blogul Danger Room al publicației Wired.
Astfel, se subliniază că toate aceste gadgeturi conectate la web au revoluționat arta spionajului, permițând monitorizarea indivizilor, aproape automat.
Se preconizează ca elementele de interes deosebit să fie amplasate, identificate, monitorizate și controlate de la distanță prin tehnologii avansate, cum ar fi radio-frecvențele de identificare, rețelele de senzori, serverele încorporate – toate conectate la un Internet de ultimă generație, folosind tehnici de mare putere și performanță, diversificate și eficiente din punct de vedere al costului.
Se afirmă că a fost ân calcul și riscul care derivă din tendința de a instala procesoare pentru conexiuni la Internet tuturor dispozitivelor de care ne înconjurăm, inclusiv unora „neutre” cum ar fi frigiderele, cuptoarele și sistemele de iluminat.
Declarația acesta este relevantă mai ales în contextul în care, una dintre cele mai mari companii producătoare de cipuri, ARM, a prezentat clienților săi un nou și performant procesor. Cipurile scoase pe piață sunt mai mici, mai ieftine și cu un nivel mai redus de consum decât procesoarele anterioare, fiind concepute pentru a atașa conexiune la Internet aproape oricărui aparat electric, anticipând conceptul de „Internet al obiectelor”.
Analiștii care încearcă să întrevadă consecințele viitoare ale acestor tehnologii cred că, într-o zi, toate aceste dispozitive conectate la Internet vor ajunge să transmită date exacte despre locația noastră și activitățile în care suntem implicați, date care vor fi arhivate și stocate pe termen lung.
Grupurile de apărare a confidențialității, din S.U.A. între care Electronic Frontier Foundation, au avertizat că informațiile personale vor ajunge să fie folosite în mod abuziv și că, prin multiplicarea dispozitivelor conectate la Internet, posibilitățile de supraveghere a indivizilor se vor extinde, se vor mări exponențial, fără ca utilizatorii să aibă dreptul de control sau de apărare în fața acestor metode intruzive.
4.Violența, Insulta, Calomnia și Hărțuirea pe Internet
Evoluția Internetului ne oferă, în prezent, oportunități de neimaginat; ne aflăm într-o „epocă de aur” a informațiilor, pe care oricine le poate accesa. Însă, tehnologia avansată poate aduce cu sine și multe informații nocive, tendențioase, pericole noi, prin trei factori care, combinați, declanșează aceste probleme: adolescenții naivi, infractorii sau pedofilii și Internetul.
O mare parte dintre infracțiunile săvârșite online implică diferite forme de hărțuire sau agresiune pe Internet. Copiii și persoanele tinere sunt, în special, vulnerabile la aceste acțiuni; de cele mai multe ori, este foarte ușor să le fie câștigată încrederea prin tehnici de înșelătorie. Aceste acțiuni pot începe pe rețelele sociale, dar adesea se mută în lumea reală, unde se transformă în infracțiuni precum șantajul, traficul de pornografie infantilă sau forme de abuz psihologic, îndreptat împotriva copiilor. Activitățile infracționale de acest gen nu s-au inventat recent, dar anonimatul permis de Internet oferă un mediu nou pentru abuzurile pe care le-am mai întâlnit în trecut.
Violența – este aproape omniprezentă pe Internet, de la așa numitele jocuri în rețea, unde participanții se atacă unii pe alții și se „ucid” în lumea virtuală, la locațiile unde se explică modul de utilizare și de fabricare al celor mai noi arme de foc, chimice sau biologice. Apoi, pe foarte multe dintre forumurile de conversație, cum ar fi cele ale diferitelor echipe de fotbal, diverși fani nu ezită să se amenințe între ei, să folosească cele mai triviale expresii și violență de limbaj.
De altfel, majoritatea organizațiilor teroriste, sataniste, neonaziste etc. au locații pe internet, care pot fi accesate de oricine, inclusiv de copiii minori, acesta fiind și cel mai nou mod de recrutare.
Din păcate, tot mai frecvent Internetul devine un mijloc de incitare la violență de toate tipurile.
De exemplu, la Copenhaga, în septembrie 2003, echipa reprezentativă de fotbal a României termina meciul la egalitate, 2-2, în compania selecționatei similare a Danemarcei, confruntarea fiind decisivă pentru calificarea la turneul final al Campionatului European 2004. Arbitrul întâlnirii, elvețianul Urs Meier, a defavorizat în mod clar echipa României în momentele importante ale partidei, ceea ce a generat o manifestare de protest violentă a suporterilor români și un limbaj vulgar, reprobabil.
A doua zi, un utilizator din România construiește pe Internet o pagină Web în cadrul căreia este găzduit textul unei petiții adresată U.E.F.A., referitoare la arbitrajul părtinitor practicat, în mod constant, împotriva echipei naționale de fotbal a României. Pagina Web cuprinde și un spațiu destinat mesajelor de la diverși utilizatori, în legătură cu prestația arbitrului elvețian. Conținutul mesajelor variază de la critici relativ ponderate, până la insulte, și amenințări adresate arbitrului menționat. În mai puțin de 24 de ore de la construirea site-ului, s-au înregistrat peste 6.000 de mesaje având un conținut negativ, agresiv.
De o parte, autorii mesajelor și-au exercitat un drept la libera exprimare, dar pe de altă parte, demnitatea, onoarea și imaginea unei persoane au fost considerabil lezate. Între cele două părți se situează noile tehnologii care au facilitat transmiterea, menținerea și amplificarea conținuturilor negative, triviale ale mesajelor.
În absența serviciilor Internet, impactul mesajelor critice (transmise prin mijloace clasice) asupra publicului larg și a arbitrului menționat ar fi fost cu mult mai redus, fără a-l priva însă pe acesta din urmă de dreptul inițierii unor demersuri juridice reparatorii.
Tehnologia actuală și conexiunea cu World Wide Web-ul au facilitat, în schimb, o intruziune mult mai profundă în sfera intimă a persoanei agresate verbal, o percepție extrem de accentuată a limbajului defăimător de către aceasta, precum și expunerea nelimitată, în timp și spațiu, față de terți, a unei imagini publice serios deteriorate.
Internetul reprezintă un câmp de manifestare predilect pentru „suporterii” limbajului critic, indiferent de temele pe care aceștia le abordează mai mult sau mai puțin violent și explicit. Paginile Web și, în special, camerele de conversație abundă în declarații critice, în schimburi verbale de o duritate uneori extremă, între persoane sau grupuri adverse care formulează diverse opinii, fie că este vorba despre muzică, sport, politică, ecologie, sex, divertisment, droguri sau orice altă temă de interes general.
Sub un anumit aspect, Internetul are vocația de a fi un „Hyde Park virtual”, un loc în care formele de protest cele mai variate se pot regăsi cu ușurință, beneficiind adesea de acoperirea anonimatului. Posibilitatea de a te adresa unui interlocutor sau public nedeterminat, precum și capacitatea tehnologică de a-ți ascunde identitatea, amplifică apetitul, doza de curaj de a spune ceea ce gândești despre ceva sau despre cineva.
Oameni care în lumea reală sunt lipsiți de îndrăzneala de a-și afirma public opțiunile găsesc în Internet modalitatea ideală de a se exprima aproape fără rezerve. Pe bună dreptate, un autor scria: Deși creionul a fost considerat întotdeauna mai puternic decât spada, astăzi, revoluția tehnologică și creșterea numărului de utilizatori online ne determină să considerăm tastatura computerului drept cea mai puternică armă.
La fel ca și în mediile obișnuite, nu orice fel de afirmații sunt îngăduite și nu orice fel de limbaj se bucură de ocrotirea sau sancțiunea legii. Persoanele care au fost lezate prin folosirea unui limbaj insultător, injurios sau calomnios se pot îndrepta, pe cale penală sau civilă, împotriva celor vinovați.
Problematica răspunderii juridice a furnizorilor de servicii Internet, precum și dificultățile determinate de aplicarea legii în spațiul virtual, în contextul insultelor și calomniilor transmise prin mijloace informatice poate fi, în egală măsură, prezentată în raport cu orice alte tipuri de infracțiuni, ilegalități, conținuturi negative mediate electronic pornografie, rasism etc.
Considerăm că o primă precizare care se impune este aceea că, deși înțelegem să ne canalizăm analiza asupra insultei, calomniei și defăimării, o serie din considerațiile prezentate pot fi valabile, și în cazul altor fapte comise prin intermediul sistemelor informatice, de natură să afecteze demnitatea, onoarea, autoritatea, siguranța individului, a statului sau a unor relații privind conviețuirea socială.
Concluzia noastră finală este aceea că, publicațiile virtuale sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice atât sub imperativul normelor juridice cât și morale.
5.Iluziile relaționale
Statistic s-a demonstrat că, doi din trei utilizatori împătimiți ai calculatoarelor au avut dacă nu o idilă, măcar un flirt pe internet, care este un fel de paradis pentru relații de acest gen.
Psihologii avertizează însă că în acest paradis pot apărea nenumărate complicații și erori relaționale. De ce? Pentru că între cei care comunică prin Internet apare foarte ușor un fenomen de idealizare, de falsă cunoaștere și credibilitate a celuilalt. Psihologul H.B.Davidson afirmă că atunci când cunoaștem prin Internet o persoană care ni se pare agreabilă, ne proiectăm fantezist propriile noastre dorințe și impresii.
Consecința: relațiile de prietenie, flirturile de pe internet apar adesea mult mai roz decât cele din realitate. Tindem chiar să-i negljăm pe cei dragi, relațiile pe care deja le avem, în favoarea unor prietenii și legături în lumea virtuală, care ne apar mult mai agreabile. Dar, confruntarea reală, pe termen lung, cu persoanele pe care le cunoștem prin intermediul internetului se dovedește în peste 70% din cazuri a fi dezamăgitoare, înșelătoare.
Pare incredibil, dar anual au loc zeci de sinucideri și tentative, care au ca motiv uriașa dezamăgire produsă de cunoașterea directă a celui sau celei care pe internet părea a fi marea iubire.
Astfel, un tânăr din Suedia și-a transmis sinuciderea în direct pe o pagină de Internet. Tocmai datorită deziluziei produsă de o persoană cunoscută pe Internet. Cei care au vizionat imaginile au alertat poliția, însă intervenția nu s-a făcut în timp util.
Tânărul și-a anunțat intenția de a-și pune capăt zilelor înainte de a recurge la acest gest. Cei care au urmărit în direct imaginile în care tânărul își atârnă un ștreang de gât au rămas șocați.
Polițiștii au fost alertați în jurul orei locale 13:44 și au ajuns în apartamentul tânărului la ora 14:05. În ciuda manevrelor de resuscitare, victima nu a mai putut fi salvată.
Deasemenea, un tânăr a postat un mesaj de remușcare după ce a ucis un om. Este cazul dealerului de telefoane mobile din Oradea care a ucis, cu mai multe lovituri de cuțit, un tânăr care încerca să-l jefuiască. Agresorul a fost cercetat în stare de libertate, pentru că anchetatorii motivează că este vorba de legitimă apărare. Înainte de a fi dus la audieri, suspectul a mărturisit totul pe o rețea de socializare.
Un alt exemplu este referitor la o fată, care și-a dat întâlnire cu o persoană cunoscută pe Internet. Au avut șocul vieții lor când s-au văzut.
Un bărbat din China a avut o surpriză uriașă atunci când a decis să se întâlnească cu o femeie cu care a corespondat o vreme pe Internet, fără să-i cunoască identitatea, scrie chinasmack.com. Aceasta nu era alta decât soția fiului său.
Atât bărbatul cât și nora sa au mințit în privința vieții lor private, susținând că sunt singuri. Cel mai nefericit om din toată povestea, fiul lui Wang, era însă cât se poate de real, ba chiar se afla la muncă, în timp ce aveau o idilă pe Internet soția și tatăl său.
Un expert în relații sociale consideră legitim, motivat că femeile care sunt singure nu trebuie să petreacă prea mult timp pe rețelele de socializare, pentru că acest lucru le poate afecta sănătatea.
Potrivit formatorilor de opinii, Facebook și alte rețele de socializare îi „bombardează” pe oamenii singuri cu imaginea ideală a unei familii fericite.
Prietenii online publică mereu poze cu copiii sau partenerii lor, arătând cât sunt de împliniți, iar acest lucru îi poate deprima pe cei singuri, în special pe femei, care sunt mai sensibile.
Facebook- ul îți lasă impresia că din viața ta lipsește ceva, dacă tu nu ai avut parte de nunta perfectă, de copilul perfect, de soțul ideal”.
Femeile singure sunt sfătuite să renunțe complet la aceste rețele sociale, care nu le oferă altceva decât motive de invidie, scrie Daily Mail.
În plus, aceste femei au tendința de a căuta online un potențial partener, însă informațiile oferite public de utilizatori pot să nu fie adevărate, ci denaturate, hiperbolizante.
Astfel, există riscul să se îndrăgostească de un bărbat care are deja o prietenă. Fiecare scrie pe Facebook numai ce dorește să se afle despre el.
Iar dacă o femeie începe să „urmarească” pe cineva online, va avea impresia că între ea și acel bărbat există o relație mult mai strânsă ca în realitate.
În fiecare zi, tot mai mulți copii folosesc Internetul și rețelele socializare. Schimbarea rapidă îi face pe mulți părinți să se simtă copleșiți de situație. Necunoscând foarte bine tehnologiile, de cele mai multe ori aceștia aleg să nu se implice, temându-se că nu au timp să înțeleagă complet lumea online. Aceasta este, însă, o mare greșeală. Dacă părinții nu sunt atenți la activitățile copiilor lor, se trezesc adesea detașați de problemele cu care aceștia se confruntă. Mulți părinți nu cunosc, de fapt, riscurile pe care le implică Internetul, având încredere și sperând că activitățile principale ale copiilor sunt efectuarea temelor pentru școală și nu expunerea la diverse pericole, prin vizionarea excesivă a programelor de pe Internet.
Potrivit unui studiu realizat de „Pediatrics Journal”, una dintre principalele probleme întâlnite printre adolescenți este faptul că trimit sau publică fotografii cu tentă sexuală, cu ajutorul telefoanelor mobile sau al rețelelor sociale.
În urma chestionării mai multor tineri, s-a descoperit că 7% dintre aceștia primiseră deja fotografii „deocheate”. În plus, 2,5% dintre tineri și-au creat sau au apărut în propriile imagini cu tentă sexuală. Dintre aceștia, 61% erau fete și 72% aveau vârsta cuprinsă între 16 și 17 ani. 6% dintre tineri aveau vârsta între 10 și 12 ani și trimiteau, cel mai adesea, fotografiile, în timpul unei relații, sau ca o formă de amuzament. Consecințele psihice și morale sunt însă foarte agravante.
Cel mai periculos aspect legat de mesajele cu tentă sexuală este acela că pot declanșa situații mai grave, precum hărțuirea pe Internet sau șantajul pe baza conținutului mesajelor, care poate ajunge pe mâinile infractorilor îndeosebi a proxeneților cibernetici.
Un alt pericol este legat de lipsa de discernământ a copiilor și a adolescenților: adesea, tinerii nu pot estima potențialul impact al acestor imagini, nici din punct de vedere emoțional, și cu atât mai puțin legal, asupra lor și asupra familiilor lor. Acest aspect îi face o țintă ușoară pentru infractori.
Pentru exemplificare redăm un fragment din povestea Amandei Todd, o fată de 15 ani din Canada:
„În clasa a 7-a vorbeam cu prietenii pe webcam… multe persoane îmi spuneau că sunt frumoasă, perfectă. Doreau să le arăt mai mult corpul. Așa că am făcut-o… Un an mai târziu… am primit un mesaj pe Facebook de la „El”. Nu știu de unde mă cunoștea. Îmi spunea: dacă nu faci lucruri pentru mine, o să public fotografia cu sânii tăi. Îmi știa adresa, școala, rudele, prietenii, numele membrilor familiei. Vacanța de Crăciun… cineva bate la ușă la 4 dimineața… Era Poliția… fotografia mea fusese trimisă tuturor…".
Așa a început coșmarul pentru Amanda, încheiat cu o tentativă de suicid. Povestea ei a avut ecou pretutindeni în lume.
Iată parte din consecințele dramatice ale folosirii fără discernământ a ceea ce ne oferă rțelele de socializare și Internetul în general.
6.Pirateria Software
Este simplu de observat analogiile care se pot face între războiul din trecut și cel din prezent împotriva pirateriei bunurilor intelectuale. Brandurile, patentele și copyright-ul cooperează pentru crearea monopolurilor regionale sau globale.
Hegemonia culturală a Vestului, Occidendului folosește dreptul internațional, acordurile comerciale și amenințarea cu sancțiuni pentru a se impune. Țările lumii a treia sunt reduse la surse de mână de lucru ieftină pentru a produce bunuri copyright-ate pentru vest, bunuri pe care muncitorii care le produc nu și le permit niciodată.
Legendarul hacker german Wau Holland a definit computerele și internetul ca fiind „o gigantică mașină de reproducere și diseminare a informației”. Dacă materialul-sursă a oricărei operații digitale este protejat de dreptul de autor, atunci orice act de copiere sau deschidere și salvare a unui fișier este ilegal. Intențiile industriei copyright-ului sunt opuse logicii interioare a tehnologiei digitale.
Spre deosebire de alte lucruri pe care le cumpărăm, aplicațiile software și fonturile pe care le cumpărăm nu ne aparțin. În schimb, dvs. deveniți un utilizator licențiat – ați achiziționat dreptul de a utiliza programul software pe un singur computer, dar nu puteți pune copii pe alte mașini sau trece programul software spre utilizare altor colegi.
Esența oricărei operații digitale este operația de copiere și lipire (copy & paste) sau cea de deschidere a unui fișier, transformarea și salvarea acestuia.
Pirateria software constă în distribuția ilegală și / sau reproducerea aplicațiilor software sau fonturilor Adobe pentru utilizare profesională sau personală. Indiferent dacă pirateria software este deliberată sau nu, ea este oricum ilegală și pedepsită prin lege.
Secțiunea 301 a Codului Comercial din 1974 conferă SUA autoritatea de a întări acordurile comerciale, de a rezolva dispute comerciale și de a deschide noi pieți de desfacere pentru bunurile și serviciile americane – ceea ce se cheamă în termenii specifici americani „nivelarea terenului de joc”. Whiteg Weng arată cum, pe baza prevederilor din textul Secțiunii 301 a erodat rutele tradiționale de import a cărtilor, muzicii și filmelor occidentale în Taiwan. Importatorii locali au fost înlocuiți de către lanțurile americane de distribuție.
În același timp, comerțul cu produse piratate se dezvoltă vertiginos în piața Guang Hu din Taipei, un adevărat rai al piraților, nu doar în privința programelor și a CD-urilor cu muzicã, dar și în cea a componentelor de calculator. Nevoia de versiuni mai ieftine a produselor copyright-ate a dus la apariția piețelor negre în zonele metropole asiene.
În centrul capitalei thailandeze, Bangkok, un mare centru comercial numit Pantip Plaza este dedicat aproape în întregime pirateriei software-ului, filmelor și muzicii. Clădirea care adăpostește o mulțime de mici magazine și tarabe oferă o mare varietate de produse. Sunt expuse doar coperțile CD-urilor tipărite cu laser sau cerneală.
Clientul scrie numărul CD-ului sau DVD-ului dorit, plătește echivalentul a 2$ – 3$ și așteaptă câteva minute până când CD-urile sunt aduse din depozitul situat în afara clădirii. Toată afacerea se desfășoară în mod deschis, și nimeni nu se teme de represalii.
Pirateria poate apărea în diverse forme. Iată doar câteva metode comune de piraterie meționate în literatura de profil:
Duplicarea de către utilizatorul licențiat pentru utilizatori nelicențiati: Atunci când cineva copie software fără a cumpăra numărul corespunzator de licențe, încalcă drepturile de autor.
Distribuția ilegală pe Internet: Mulți revânzatori cu magazine online sau cei care vând pe site-uri de licitații distribuie ilegal copii software, în cunostință de cauză. În concluzie, daca pretul pare prea bun ca să fie adevarat, probabil că așa este.
Utilizarea ilegală Adobe® Acrobat® într-o rețea: Adobe® Acrobat este un puternic instrument care ajută angajații să comunice eficient și securizat în cadrul unei organizatii; dată fiind necesitatea de a partaja fișiere Acrobat într-o mare rețea de angajați și parteneri, există anumite cerințe specifice de licențiere de care trebuie sa fim conștienți;
Distribuirea versiunilor educaționale specializate pe piețe neautorizate: Adobe crează versiuni speciale de software pentru a veni în întâmpinarea necesităților pieței educaționale; aceste versiuni sunt clar etichetate pentru a evita confuzia cu alte segmente de piață.
Distribuirea de software sau fonturi Adobe neautentice: Unii revânztori încearca să altereze produsele software sau fonturile Adobe pentru a le revinde ilegal sub un nume diferit, având ca rezultat probleme de calitate și transfer al fișierelor.
Pirateria ne afectează pe toți: cumpărători, producători, angajați și mulți alții. Iată un mic sumar al consecințelor, așa cum rezultă din bibliografia consultată:
Distribuția ilegală de software afecteaza economia mondială. Cu o rată estimată de 36% a pirateriei globale, efectele economice sunt semnificative, reducerea ratei pirateriei ar crește veniturile industriei locale cu peste 140 mil. USD și ar genera o creștere de 21 mil. USD a taxelor colectate la buget.
Pirateria software afectează drastic inovația. Costurile rezultate din combaterea pirateriei software, adunate cu pierderile înregistrate de venituri, ar putea fi cheltuite în scopuri de cercetare și dezvoltare având ca rezultat beneficii pentru utilizatori.
Software-ul piratat poate purta viruși sau poate să nu funcționeze corespunzator. Utilizatorii nelicențiați nu receptionează documentație de calitate și nu au dreptul să beneficieze de asistentă tehnică sau actualizări, reparații sau noi versiuni software. Productivitatea organizațională are de asemenea de suferit atunci când angajații utilizează produse piratate.
Acestea conduc la probleme de control al versiunilor care împiedică angajații să partajeze eficient fișiere, crescând în același timp costurile asistenței IT.
Oficialii americani de la Departamentul de Comerț cer la intervale regulate măsuri guvernamentale mai drastice pentru a opri acest tip de activitate. Dar nimeni nu pare să intervină pentru a-i opri pe tinerii tailandezi care se bucură de CD-urile piratate cu programe comerciale, jocuri, aplicații scumpe sau programe profesionale de editat muzică.
Industriile copyright-ului, numite uneori și „lorzii informației”, nu mai sunt mulțumite doar cu o represiune masivă a pirateriei la nivel industrial. În ultima vreme au început să folosească termenul „piraterie” în mod diferit. Alarmați de succesul rețelelor peer-to-peer, ei denumesc drept „pirat” orice individ care participă în procesul de file sharing prin internet.
Aici este nou faptul că „pirateria” nu mai înseamnă prin definire o dorință de profit, ci un termen care cuprinde toate activitățile nesancționate explicit de către deținătorul drepturilor de autor.
Industria fonografică a câștigat un proces privind accesul la informațiile unui utilizator care folosește un Distribuitor de Servicii Internet particular. Dacă acest verdict rămâne definitiv, atunci distribuitorii de servicii de internet vor fi obligați să predea informațiile despre utilizatori caselor de discuri, la cea mai mică suspiciune că unul dintre clienții lor este implicat în transferul de fișiere.
Într-un proces care se desfăsoară în paralel, o nouă legislație este pregătită în Statele Unite, care ar da companiilor puterea de a pătrunde în calculatoarele persoanelor particulare pentru a verifica dacă participă la procesul de transfer de fișiere.
Acestea sunt niște puteri nemaîntâlnite pentru companiile private, care depăsesc puterile poliției și fac companiile să fie deasupra legii, pentru că interesul lor comercial coincide cu interesul național al SUA. Directiva, legislația UE copiază actul american privind copyright-ul, cu excepția câtorva sub-secțiuni.
„Pirateria” este o problemă care ține de cel ce o definește, și este clar că, în prezent, puterea deciziei asupra termenului aparține „lorzilor digitali”. Studiourile de la Hollywood, marii producătorii de programe și marile case de discuri au ales să folosească termenul “piraterie” pentru a denunța orice încălcare a drepturilor de autor.
Aceasta s-ar putea să se întoarcă împotriva lor. Însă, Hollywoodul a produs numeroase filme cu pirați în care audiența simpatizează mai degrabă cu pirații mai „umani”, decât cu căpitanii fregatelor.
Oamenii de pe stradă au tendința de a-i favoriza pe cei în dezavantaj. Alegând termenul „piraterie”, Hollywood-ul a eșuat probabil în a-și înțelege propria propagandă dintr-o epocă anterioară.
Este o pură coincidență că unul dintre cele mai de succes program Open Source se numește „Apache”, după numele unui trib de amerindieni care a fost masacrat fără milă, aproape exterminat, de către cowboys.
Nu avem nevoie să găsim consolare în povești romantice utopice despre pirați. O schimbare fundamentală are loc chiar acum, în centrul relațiilor dintre forțele de producție și ea va anula problema – ca fiind nerelevantă.
Referitor la beneficii acestea sunt clare. Achiziționarea și gestionarea de software licențiat vă asigură că:
Veți economisi bani, acum și pe viitor: Veți primi informații despre actualizări benefice pentru productivitate, noi versiuni ale aplicațiilor și oferte speciale. Organizațiile care gestionează eficient licențele lor software, standardizează plaforme și versiuni software; evită utilizarea versiunilor de programe ieșite din producție; și gestionează mai eficient, obținând ca rezultate, mai puține apeluri de asistență IT, costuri reduse de administrare și creșterea satisfacției utilizatorilor.
Software-ul și afacerea dvs. beneficiză de asistență completă.
Veți recepționa cele mai recente actualizări, corecturi și actualizări de securitate.
Puteți planifica cu încredere: Organizațiile care utilizează numai software licențiat îsi cunosc exact necesitățile software și pot planifica și aloca bugete mai eficient în viitor.
Iată și câtzeva beneficii ce rezultă:
Veți micșora vulnerabilitatea companiei dumneavoastră față de viruși costisitori.
Veți elimina riscurile financiare și legale presupuse de software-ul nelicențiat.
Veți proteja afacerea dvs. împotriva consecințelor utilizarii de software neautorizat.
Comanda totală este posibil să vă califice pentru reduceri speciale de preț de la furnizorul dvs. software. Programele flexibile Adobe Open Options permit combinarea achizițiilor de diferite programe software și contracte de mentenanță, furnizând, oferind cea mai avantajoasă ofertă.
În concluzie, subliniem faptul că programele pentru calculator sunt strict protejate de lege – instalarea, stocarea, rularea sau executarea, afișarea ori transmiterea în rețea a unui program pentru calculator fără autorizarea titularului dreptului de autor (fără licență) reprezintă infracțiune și se pedepsește conform legislației în vigoare.
Atunci când organizațiile sunt inculpate pentru piraterie software, ele suferă în mod normal, daune, prejudicii semnificative din punct de vedere al reputației.
7.Tranzacții financiare ilicite
Șase romani și un albanez au fost inculpați în Statele Unite pentru fraude de milioane de dolari pe mai multe site-uri, inclusiv pe eBay și Cars.com, a anunțat postul de televiziune CNN.
Inculpații, în prezent fugari, au fost dați în urmărire internațională prin Interpol. Aceștia postau anunțuri fictive pe site-uri de comerț online, inclusiv pe eBay (EBAY, Fortune 500), Cars.com, AutoTrader.com, si CycleTrader.com.
Anunțurile se refereau la bunuri de valoare, inclusiv automobile, motociclete și bărci. Complicii candidaților la licitație le trimiteau acestora certificate de autenticitate fictive. De asemenea, suspecții inventau tranzacții cu dealeri auto pentru a ademeni victimele.
Potrivit procurorilor, gruparea a furat de la utilizatorii site-urilor peste trei milioane de dolari, în perioada 2011-2012.
„Cu ajutorul unor documente și site-uri false, membrii gruparii au ajuns peste ocean sa fure din buzunarele muncitorilor americani, care doreau sa-si cumpere automobile", a declarat procurorul federal din Brooklyn, Loretta Lynch.
Alti șase inculpați în acest caz au fost arestați în Statele Unite, în decembrie 2012. Aceștia au fost descoperiți în cadrul unei anchete internaționale realizată sub conducerea FBI în Statele Unite, România, Republica Cehă, Marea Britanie și Canada. Trei dintre inculpați au fost extrădați din România, doi din Marea Britanie și Cehia, iar unul urmează să fie extrădat din Canada.
Deasemenea, zeci de locuințe din Constanța, Harghita și București au fost perchiziționate, iar șapte persoane au fost duse la audieri, la Parchetul din Constanța.
Anchetatorii au reținut mai mulți membri ai unui grup de criminalitate organizată care se ocupa cu infracțiuni pe Internet.
La acțiune au participat 350 de polițiști, jandarmi și ofițeri ai DGIPI. Misiunea a fost coordonata și de mai mulți ofițeri ai Serviciilor Secrete.
Aceștia au confiscat laptop-uri, card-uri și alte probe care i-ar putea ajuta pe procurori să-și întocmească, construiască dosarele de acuzare împotriva suspecților.
Anchetatorii spun că membrii rețelei se ocupa și cu organizarea de licitații ilegale pe internet.
Toți am auzit de fraudele care ne pândesc în mediul online, precum phishingul, furtul de identitate sau de PIN-uri de carduri și schemele piramidale.
Cu toate acestea, cei mai mulți dintre noi suntem convinși că nu putem cădea victime fraudelor pe Internet, cu toate că specialiștii avertizează că niciodată nu poți fi suficient de prudent.
În perioada 2004-2009, valoarea totală a infracțiunilor online s-a ridicat la 500 milioane de dolari, potrivit Internet Crime Complaint Center.
Aproape 66% dintre plângeri, care vizează în special phishingul, au ca obiect infracțiuni produse de persoane din SUA, potrivit statisticilor centralizate de Backgriund Check. La polul opus, locuitorii din China sunt responsabili doar pentru 3,1% din escrocheriile care se realizează la nivel mondial, cu toate că vorbim despre țara cea mai populată din lume.
În 2010 a fost inregistrat cel mai mare număr de plângeri cu privie la furtul de date personale din ultimii 10 ani, de aproximativ 250 mii.
14,4% din totalul plângerilor vizează cumpărăturile online, în care produsul achiziționat nu a mai fost livrat cumpărătorului.
În afară de SUA, incidența infractorilor mai este ridicată și în Marea Britanie (10,4%) sau în Nigeria (5,8%).
Iată de ce în ultimii ani legiuitorul român a fost preocupat de elaborarea unui cadru normativ care să reglementeze accesul și desfășurarea activității prin intermediul sistemelor informatice în diferite sectoare.
În prezent, legislația penală română traversează o perioadă de tranziție. Se preconizează o reformă penală de amploare, ce presupune modificări ale structurii Codului Penal român. În ceea ce priveste criminalitatea informatică, în noul Cod Penal, întâlnim la Titlul X, denumit „Delicte contra datelor și sistemelor informatice”, unele modificări, cu privire la infracțiunile din Legea 161/2003. Întrucât noile prevederi sunt mai cuprinzătoare și respectă dispozitiile Convenției Europene asupra Criminalității Informatice din 2001, ratificată de țara noastră, am considerat oportun să facem unele referiri în completare.
În cuprinsul Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței și exercitarea demnitătilor publice, a funcțiilor publice și mediului de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, găsim definite trei categorii de infracțiuni, astfel:
infracțiuni contra confidentialității și integrității datelor și sistemelor informatice:
– infracțiunea de acces ilegal la un sistem informatic;
– infracțiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice;
– infracțiunea de alterare a integrității datelor informatice;
– infracțiunea de perturbare a funcționării sistemelor informatice;
– infractiunea de realizare a unor operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice.
infractiuni informatice:
– infractiunea de fals informatic;
– infractiunea de fraudă informatică.
c) pornografia infantilă prin intermediul sistemelor informatice.
În legătură cu pornografia infantilă mai relevăm faptul că s-a creat o adevărată industrie infracțională s-au descoperit numeroase locații unde se filmează și se transmit scene obscene cu minori în diferite ipostaze cu tentă sexuală. La asemenea infracțiuni contribuie inclusiv părinții. Recent o mamă a fost arestată pentru că si-a oferit, contra cost, copilul traficanților pedofili.
8. Infractorii cibernetici: alte pericole pe Internet
8.1 Furtul de informații confidențiale ale clienților
Infractorii cibernetici folosesc diverse instrumente pentru a modifica fișierele malware, cu scopul de a face mai dificilă detectarea acestora de către soluțiile de securitate. Această tehnică le permite infractorilor să modifice fișierele binare ale unui program pentru a se sustrage de la scanarea efectuată de soluțiile de securitate. Chiar dacă baza de date antivirus a unui program de securitate cuprinde deja semnătura pentru mostra de malware inițială, acesta va fi în imposibilitatea de a detecta versiunea comprimată a programului dăunător, arată specialiștii de la Kaspersky Lab.
Atât firmele cât și utilizatorii trebuie să înțeleagă că, atunci când obțin acces la diferite informații ce fac obiectul proprietății intelectuale aparținând unei mari companii, se expun atacurilor cu țintă predefinită ale infractorilor cibernetici, agențiile reprezentând pentru aceștia „veriga slabă” a securității informațiilor respective. De obicei, marile corporații fac tot posibilul pentru a-și securiza datele la nivel intern, însă aceleași măsuri stricte nu sunt adoptate și de alți parteneri sau colaboratori. Potrivit unui studiu efectuat în anul 2012, de către Poneman Institute , furnizorii terți sunt responsabili pentru 19% dintre cazurile de scurgeri de informații. Astfel, se observă o tendință a infractorilor cibernetici de a ataca agenții externe care au acces la informațiile importante ale clientului.
Orice specialist în comunicare care lucrează pentru un client înțelege importanța necesității de a putea fi contactat în orice moment. Studiul North American NSBA 2013 Small Business Technology a descoperit că, pe lângă faptul că utilizarea de laptopuri, tablete și smartphone-uri a crescut foarte mult în ultimii ani, 60% dintre firme permit angajaților să scoată din companie dispozitivele pe care lucrează. Astfel, multe informații ajung să părăsească biroul prin intermediul dispozitivelor mobile care, de obicei, nu sunt dotate cu un software de securitate și pot fi foarte ușor furate sau pierdute.
În concluzie, Infractorii cibernetici stau permanent la pândă și cea mai bună protecție împotriva furtului de informații delicate este criptarea datelor. Deși sună complicat, criptarea nu este un instrument complex, destinat, folosit numai pentru marile companii. Criptând informațiile de business ale clienților, alături de propriile date financiare și alte informații importante, ne putem asigura că informațiile sunt protejate de tentativele de furt sau de pierderea accidentală a acestora.
Infractorii cibernetici au găsit noi metode de postare de malware pe site-uri legale, în scopul infectării calculatoarelor. În prezent, unul din 3.000 de site-uri este infectat, iar atacurile au crescut în 2010 față de 2009.
Amenințarea infractorilor cibernetici tot mai mult îngijorează oficialii guvernamentali. Guvernul britanic a publicat datele care estimează costurile infracționalității cibernetice din economie, acestea fiind de 27 de miliarde de lire sterline pe an.
Uniunea Europeană a informat recent, că o treime dintre utilizatorii de calculatoare a fost infectată cu malware în ultimul an.
După cum am relatat în alt capitol, există în lume servicii secrete specializate, care urmăresc infractorii cibernetici. Dar aici lupta se duce mai puțin pe teren și mai mult în fața monitoarelor pline de date care curg cu o viteză amețitoare.
Ca să oprești un atac, sau să-l împiedici să se producă, este nevoie de informații complexe, multiforme și autentice. Spionii cibernetici sunt cei care scanează spațiul virtual și află din timp cine este vizat de infractorii 2.0.
Clienții acestor servicii fac parte din infrastructurile critice naționale ca transporturi, energie, finanțe. De exemplu, acești clienți au acces la o rețea internă a guvernului elvețian, și se pot împărți informații cu aceștia în anumite condiții.
Infractorii din Rusia sunt primii pe lista atacatorilor virtuali atunci când este vorba despre furtul de bani. În cazul infracțiunilor care vizează alte obiective, agenții secreți au alte topuri.
Comunicația este tot mai frecventă pe acest subiect, dar de fapt, educația preventivă este slabă și atacatorii se mută dintr-o țară în alta nestingheriți. Tocmai de aceea, cooperarea internațională este profitabilă, avantajoasă și interesantă pentru că pot identifica zone unde apar noi tipuri de crime. Vedem cazuri de cybercrime care pleacă din Statele Unite și ajung mai târziu în Europa. Cooperarea interstatală este foarte importantă și cu siguranță benefică.
8.2 Infracțiuni de tip phishing
În domeniul cybercrime cele mai multe infracțiuni sunt cred cele de tip phishing, furtul datelor personale, al identității, al datelor cardurilor bancare etc. Mai ales acestea din urmă sunt cele mai frecvente.
Cele mai multe sunt cele de crime „obișnuite" care folosesc tehnologie computerizată. Cauza este lipsa de sancțiuni, lipsa legilor.
NetTraveler – fig. de sus
Într-o perioadă în care aproape orice activitate se derulează pe Internet, operațiunile bancare online au evoluat, dar odată cu această dezvoltare a apărut un nou tip de infracțiune cibernetică: furtul datelor financiare. Hoții din mediul virtual găsesc permanent noi modalități de ocolire a sistemelor de protecție a datelor bancare. Expertii Kaspersky Lab bine cunoscuți în domeniu, au descoperit, după analiza mecanismelor de atac asupra sistemelor bancare online, cum reușesc infractorii prin programele de tip malware să fure banii utilizatorilor.
Specialiștii susțin că troienii bancari reprezintă cel mai periculos tip de malware specializat. Odată instalat pe computerul victimei, un troian colectează automat toate informațiile despre plăți și, uneori, chiar efectuează tranzacții financiare în numele victimei. Infractorii folosesc troieni bancari cu ținte multiple, care pot afecta clienți ai diferitelor bănci și sisteme de plată. Troieni sunt programați și folosiți să atace clienții unei bănci specifice.
Infractorii pot trimite troieni prin intermediul email-urilor de phishing, cu ajutorul cărora conving utilizatorul să acceseze un link sau să deschidă un document atașat care conține malware. Pentru distribuirea în masă a troienilor bancari, aceștia se folosesc de vulnerabilitățile Windows și ale altor tipuri de aplicații. După ce pătrund în sistem, aceste exploit-uri lansează un troian în computerul infectat. Pentru a ataca mai eficient, infractorii utilizează pachete de exploit-uri adaptate pentru diverse vulnerabilități.
Numai în 2012, Kaspersky Lab a detectat mai mult de 3,5 milioane de tentative de atac asupra a 896.000 de computere din diferite țări.
8.3.Folosirea incorectă a parolelor pe Internet
Google Apps a realizat un studiu care scoate la lumină cele mai nefericite parole pe care internauții le aleg atunci cînd vor să-și protejeze informațiile. Chiar dacă analiza a fost făcută în Anglia, datele pe care le conține sunt de un real folos pentru toți cei care intră în lumea virtuală. În cazul adreselor de email, pe rețelele de socializare sau în internet banking, parola este cheia tuturor problemelor.
O cercetare realizată , în 25 de țări, de O+K Research pentru Kaspersky Lab relevă că riscurile legate de folosirea parolelor simple nu sunt conștientizate pe deplin de către utilizatori, 34% dintre acestia fiind practic expuși. Conform studiului realizat, parolele slabe care pot fi sparte ușor, fără a fi necesară utilizarea unor tehnici speciale, sunt folosite mult prea frecvent. Și acestă analiză arată că astfel de parole includ data nașterii (17%), al doilea prenume (10%) sau numele animalului de companie (9%). Acest tip de informații pot fi cunoscute nu doar de prietenii apropiați sau de membrii familiei. Un infractor le poate afla cu ușurință cautaâd pe internet, prin intermediul rețelelor de socializare. În plus, 8% dintre cei intervievați utilizează combinații simple de cifre precum „123456”, sau altele asemănătoare, iar 5% dintre respondenți folosesc pur și simplu cuvîntul password. Acest tip de „protecție”, la fel ca parolele bazate pe cuvinte ușor de ghicit, poate fi spart ușor și rapid.
Potrivit celei mai recente analize efectuate de Kaspersky Lab asupra amenințărilor din mediul cibernetic, al treilea trimestru al anului 2013 a reprezentat un punct de cotitură pentru creatorii de malware pentru platformele mobile.
Spre deosebire de alte programe malware de tipul acesta (ZitMo, SitMo), Spveng le oferă infractorilor cibernetici oportunitatea de a fura bani infectând un singur dispozitiv – smartphone-ul victimei. Malware-ul verifică soldul contului prin intermediul unui serviciu de mobile banking, primește un răspuns prin care se oferă posibilitatea suplimentării contului și apoi transferă bani din contul bancar al utilizatorului în contul mobil al infractorilor cibernetici. Aceștia pot trimite respectivele sume de bani în „portofelele digitale”, pentru a încasa totul mai târziu. Acest „Troian” poate provoca daune de mii de dolari unei singure persoane.
În timp ce infractorii cibernetici care vizează platformele mobile dezvoltă trucuri tot mai sofisticate, atacurile web-based câștigă în continuare din cauza volumului mare de incidente. Produsele Kaspersky au detectat, în total, 500.284.715 de atacuri în trimestrul al treilea din anul 2013.
Zece țări au reprezentat punctul de plecare a 81,5% din resursele web folosite pentru a distribui malware, clasamentul fiind condus de SUA, Rusia și Germania.
Aceste informații completează analiza Kaspersky Security Bulletin la nivel global, oferă statistici suplimentare și o analiză a amenințărilor folosind datele locale specifice fiecărei țări. Datele au fost colectate și procesate cu ajutorul serviciului Kaspersky Security Network (KSN).
Statisticile realizate se bazează pe datele colectate în mod anonim de produsele Kaspersky Lab instalate pe computerele utilizatorilor din Romania și au fost obținute cu acordul utilizatorilor.
În perioada iulie-septembrie 2013, produsele Kaspersky Lab au detectat în Romania, cu ajutorul Kaspersky Security Network, 1.351.234 de incidente malware inițiate prin intermediul internetului. În total, 29% dintre utilizatori au fost afectați de amenințări web-based în această perioadă.
Astfel, România se clasează pe locul 36 la nivel mondial în ceea ce privește pericolele asociate navigării pe internet.
Statisticile cu privire la infecțiile locale detectate pe computerele utilizatorilor individuali reprezintă un indicator extrem de important. Viermii și virușii ascunși în fișiere sunt responsabili pentru majoritatea incidentelor de tipul acesta. Aceste date relevă frecvența cu care utilizatorii sunt atacați cu ajutorul fișierelor malware transmise prin intermediul stick-urilor USB, CD-urilor, DVD-urilor și a altor metode „offline”. Protecția împotriva acestui tip de atacuri necesită nu numai folosirea unei soluții antivirus care să trateze instrumentele infectate, dar care să asigure și un firewall, funcționalitate anti-rootkit și controlul dispozitivelor portabile. În ultima perioadă, produsele Kaspersky Lab au detectat 1.907.162 de incidente malware locale pe computerele utilizatorilor din România înscriși în Kaspersky Security Network. În total, 26,6% dintre utilizatorii din România au fost vizați de amenințări locale în aceasta perioadă.
Când un utilizator Kaspersky Lab este atacat printr-o amenințare online, sursa de proveniență a acesteia este înregistrată respectiv – locația obiectului malware care a încercat să infecteze sistemul. Potrivit datelor colectate, procentul de incidente malware inițiate din România a fost de 0,86% – cu un total de 4.303.313 incidente înregistrate în perioada iulie-septembrie 2013. Astfel, România se poziționeaza pe locul al 12-lea la nivel mondial.
8.4.Rețelele de socializare
În fiecare zi, tot mai mulți copii folosesc Internetul și rețelele sociale. Schimbarea rapidă îi face pe mulți părinți să se simtă copleșiți de situație. Necunoscând foarte bine tehnologiile, de cele mai multe ori aceștia aleg să nu se implice, temându-se că nu au timp să înțeleagă complet lumea online. Aceasta este, însă, o mare greșeală. Dacă nu sunt atenți la activitățile copiilor lor, se trezesc adesea străini, detașați de problemele cu care aceștia se confruntă. Mulți părinți nu cunosc, de fapt, riscurile pe care le implică Internetul, având încredere și sperând că activitățile principale ale copiilor sunt efectuarea temelor pentru școală și nu expunerea la diverse pericole.
O mare parte dintre infracțiunile săvârșite online implică diferite forme de hărțuire sau agresiune pe Internet. Copiii și persoanele tinere sunt, în special, vulnerabile la aceste acțiuni; de cele mai multe ori, este foarte ușor să le fie câștigată încrederea prin tehnici de înșelătorie. Aceste acțiuni pot începe pe rețelele sociale, dar adesea se mută în lumea reală, unde se transformă în infracțiuni precum șantajul, traficul de pornografie infantilă sau forme de abuz psihologic îndreptat împotriva copiilor. Activitățile infracționale de acest gen nu s-au inventat recent, dar anonimatul permis de Internet oferă un mediu nou pentru abuzurile pe care le-am mai întâlnit și comentat anterior.
Infractorii își petrec mult timp urmărindu-și victimele, profitând de anonimatul oferit de Internet și utilizând cele mai avansate tehnici de fraudă. Pentru ei, această activitate e un fel de job. Pentru societate și familie, ea reprezintă o amenințare continuă. Sunt adesea foarte răbdători și comunică agreabil cu victimele lor timp de mai multe zile, săptămâni, luni și, uneori, timp de mai mult de un an, înainte de a programa o întâlnire cu un copil, un adolescent, o persoană fără experiență. Aceștia fac parte dintr-o nouă specie de infractori.
Potrivit unui studiu realizat de „Pediatrics Journal”, una dintre principalele probleme întâlnite printre adolescenți este faptul că aceștia trimit sau publică fotografii cu tentă sexuală, cu ajutorul telefoanelor mobile sau al rețelelor sociale.
În urma chestionării mai multor tineri, s-a descoperit că 7% dintre aceștia primiseră deja fotografii „deocheate". În plus, 2,5% dintre tineri și-au creat sau au apărut în propriile imagini cu tentă sexuală. Dintre aceștia, 61% erau fete și 72% aveau vârsta cuprinsă între 16 și 17 ani. 6% dintre ei aveau vârsta între 10 și 12 ani și trimiteau, cel mai adesea, fotografiile, în timpul unei relații, sau ca o formă de amuzament.
Cel mai periculos aspect legat de mesajele cu tentă sexuală este că pot declanșa situații mai grave, precum hărțuirea pe Internet sau șantajul pe baza conținutului mesajelor, care pot ajunge pe mâinile infractorilor cibernetici.
Un mare pericol este și cel legat de lipsa de discernământ a copiilor și a adolescenților. Adesea, tinerii nu pot estima potențialul impact al acestor imagini, nici din punct de vedere emoțional, și cu atât mai puțin legal, asupra lor și asupra familiilor lor. Aceasta îi face o țintă ușoară pentru infractori.
La final… și câteva cifre care pot fi utile pentru părinți. Potrivit statisticilor furnizate de Kaspersky Network Security, rețelele de socializare sunt mai populare decât e-mailul sau site-urile pornografice, acesta fiind unul dintre motivele pentru care infractorii cibernetici „își vânează" victimele în acest mediu.
În general, oamenii folosesc rețelele sociale după-masă, de la 1 la 6 pm. Site-urile porno sunt accesate cel mai frecvent între prânz și ora 3 pm.
Ca particularități ale investigării infracțiunilor informatice din categoria pornografiei infantile se prezintă și se analizează reglementarea juridică a pornografiei infantile, localizarea probelor digitale în cazul infracțiunilor informatice din categoria pornografiei infantile și urma electronică pe Internet ca mijloc de probă.
Conform Deciziei Cadru 2004/68/JHA din 22 decembrie 2003 a Consiliului Uniunii Europene privind combaterea exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile, „pornografia infantilă înseamnă un material pornografic care descrie vizual sau reprezintă: 1. un copil real implicat sau angajat într-un comportament explicit sexual, incluzând prezentarea lascivă a organelor genitale sau a zonei pubice a unui copil; sau 2. o persoană reală care pare să fie un copil implicat sau angajat în comportamentul menționat la punctul 1; sau 3. imagini realiste ale unui copil inexistent implicat sau angajat în comportamentul menționat la punctul 1.
Cele mai importante reglementări juridice internaționale în domeniul pornografiei infantile sunt următoarele: Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului; Protocolul facultativ la Convenția privind drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituția copiilor și pornografia infantilă; Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică; Decizia Cadru 2004/68/JHA din 22 decembrie 2003 a Consiliului Uniunii Europene privind combaterea exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile; Convenția Consiliului Europei privind protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzului sexual; Convenția privind interzicerea și luarea imediată de atitudine în scopul eliminării celor mai grave forme de exploatare prin muncă a copilului.
În România există trei acte normative în vigoare care conțin incriminări în domeniul pornografiei infantile: pornografia infantilă în varianta tip prevăzută de Legea nr.678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și de Legea nr.196/2003 privind prevenirea și combaterea pornografiei; pornografia infantilă prin sisteme informatice, care reprezintă infracțiunea specială și este prevăzută de Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În concluzie, se poate afirma faptul că există la ora actuală în legislația românească prea multe acte normative care conțin incriminări în domeniul pornografiei infantile, aceste acte normative având și reglementări care se suprapun. Totuși elementele constitutive ale incriminărilor din aceste texte au fost sintetizate în textul propus de Noul Cod Penal, care respectă dispozițiile Deciziei-Cadru a Consiliului Uniunii Europene nr.2004/68/JAI din 22.12.2003 privind lupta împotriva exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile, cât și dispozițiile Convenției Consiliului Europei privind protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzului sexual din anul 2007.
Probele digitale în cazul infracțiunilor informatice din categoria pornografiei infantile se găsesc în următoarele locații: sisteme de computer; sisteme de computer încorporate care cuprind o gamă largă de dispozitive care conțin componentele unui computer, cum ar fi de exemplu, telefoanele mobile, agendele computerizate, camerele digitale de luat vederi; sisteme de comunicație care cuprind: sistemele de telefonie tradiționale, sistemele de telecomunicații wireless, Internetul și rețelele în general; dispozitive periferice pentru digitalizarea și reproducerea fotografiilor.
Când Internetul este utilizat pentru a facilita săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă, activitățile on-line asociate pot lăsa o urmă electronică care poate avea legătură cu activitățile din lumea fizică. Urmele electronice cum ar fi: fișierele de evidență ale server-ului și ale rețelei depășesc controlul infractorului, oferind investigatorului surse solide de probe digitale. Pentru a atribui activitățile on-line unei persoane, investigatorii trebuie mai întâi să localizeze computerul care a fost utilizat la comiterea infracțiunii și apoi să determine cine a utilizat computerul în acel moment. În plus, investigatorii trebuie să stabilească o legătură clară între activitățile on-line și computerul suspectului, stabilind astfel continuitatea infracțiunii.
Twitter a anunțat că va mări elementele de securitate pentru a proteja mai bine utilizatorii de spioni, alăturându-se unor demersuri similare implementate de alte site-uri mari.
Google, Facebook, Dropbox și Tumblr au implementat deja măsuri suplimentare de securitate, pentru a se feri de „ochiul" indiscret al instituțiilor, dar și de hackeri.
Foarte multi români preferă să se conecteze la rețelele Wi-Fi oferite de cafenele, magazine sau cluburi, atunci când ies în oraș, sau chiar la cea a vecinului, când sunt acasă. Deși unele dintre aceste puncte de acces oferă Internet gratuit, având în vedere că nu sunt protejate de parolă, ele devin foarte vulnerabile la atacurile hackerilor.
Vor exista însă mereu provocări legate de securitate, întrucât informația circulă liber sub forma undelor radio și este accesibilă oricui în raza acoperită, deși adesea datele sunt criptate.
Rezultă că rețeaua nu are un caracter public și că doar un număr limitat de utilizatori, cei care cunosc parola sau au certificatele de acces se pot conecta la „ea".
Cele mai „vânate" sunt parolele – fie ca sunt de la conturile de email, rețele de socializare, sau orice alte servicii – dar uneori escrocii cibernetici sunt interesați doar să infecteze calculatorul cu scopul de a-l putea accesa oricând, indiferent de locație sau rețeaua din care face parte.
Astfel, un calculator compromis poate fi accesat de la distanță pentru o perioadă nedeterminată de timp. De asemenea, utilizatorii pot fi redirecționați către site-uri nelegitime (phishing/fraud) ce pot duce în eroare utilizatorii, fie să efectueze tranzacții bancare, fie să-și introducă datele personale în diverse formulare.
Poliția virtuală
(Forța Globală de Intervenție Virtuală)
Serviciile de poliție din întreaga lume sunt copleșite de inventivitatea și numărul extraordinar de mare de traficanți de pe Internet, care a devenit o uriașă piață de desfacere a drogurilor, armamentului, materialelor porno, tranzacțiilor ilicite etc., prin săvâșirea unor infracțiuni ne-tradiționale, cum ar fi: fraudă și fals în informatică, sabotaj și spionaj informatic sau chiar vandalism virtual.
În unele situații Internetul este o jungla în care, în mod deosebit copiii se expun unor pericole reale ca hărțuire virtuală, pedofilie, limbaj vulgar, pornografie, dar și dependența de internet, care îi pot pune în pericol dezvoltarea și sănătatea.
În fond, acest fenomen (Internetul) reprezintă doar o latură specifică a globalizarii care a creat o comunitate globală în care oameni cu ușurință comunică și interacționează online.
În SUA, Canada, Marea Britanie și Australia s-au luat măsuri pentru crearea unor forțe de poliție virtuale, care să supravegheze paginile web, camerele chat și forumurile, în scopul obținerii de informații despre infractorii cibernetici și al stopării activității acestora.
Cyber-polițiștii, printre care experți din FBI (SUA) și Național Crimes Squad (Anglia) și din alte state, fac parte dintr-o viitoare structură mondială de poliție, ce are drept scop, în special, urmărirea rețelelor de pedofili și „profitori sexuali”, precum și susținătorii de site-uri ilegale.
„Nu avem intenția să ocupăm fiecare cameră de chat sau să dăm naștere unui „Big Brother”, a declarat polițistul britanic Jim Gamble. „Pur și simplu este vorba de a întări prezența poliției pe internet”.
Un asemenea om al legii va putea interveni oricând într-o discuție pe internet, pentru a putea obține informații despre identitatea celor care sunt în legătură. Pe forumuri, el se va identifica printr-o „iconiță” specifică, cu marca „Virtual Global Task Force” (Forța Globală de Intervenție Virtuală).
În România vPlay.ro, cel mai mare site românesc care oferă gratuit filme a fost suspendat de Institutul Național de Cercetare în Informatică, instituție care administrează domeniile .ro. Această măsură a fost luată în urma unei sesizari făcute de Poliția Română, care a demonstrat că site-ul conține un material video cu pornografie infantilă. Inițial, responsabilii de aplicarea legii din România au contactat deținătorul site-ului, o persoană fizică din Ucraina.
În prezent vPlay.ro nu mai este recunoscut de serverul DNS și nu mai poate fi accesat de pe Internet, scrie hotnews. Se menționează că accesul va fi suspendat până când autoritățile din Ucraina vor încheia cercetările în acest caz.
Intervenția forțelor de ordine tradiționale împreună cu cele virtuale este nu numai susceptibilă, dar și capabilă, să ajute foarte mult în urmărirea operațiunilor de genul celor menționate și deconectarea sincronă a serverelor de comandă și control.
Din nefericire, aceste servere sunt plasate strategic, în data-center-e multiple, aflate sub jurisdicții diferite, ceea ce îngreunează extrem de mult cooperarea forțelor de ordine menționate. Desigur, ca orice activitate la început de drum și perspectivele colaborării sunt realiste și benefice pentru combaterea infraționalității.
În prezent, Poliția română desfășoară o amplă campanie de sfaturi pentru părinți, care să-i învețe cum să reacționeze în diferite situații cât și să nu ofere date sau poze celor cu care corespondează în „lumea virtuală”.
Capitolul al-III-lea – Legislație referitoare la utilizarea Internetului
Probleme juridice și legislative în Societatea informațională
Ceea ce preocupă acum toate societățile moderne este nu numai cum să utilizeze mai eficient și să dezvolte continuu domeniul tehnologiei informației, ci și să stabilească cadrul legal în care să se dezvolte interacțiunile în acest domeniu.
Revoluția informațională a prins total nepregătite statele în ceea ce privește sistemul de drept. Un mare specialist în domeniul tehnologiei informației spunea, cu o ironie dureroasă că, „e o groază de tehnologie în societatea informațională și așa de puțin drept”.
Noua civilizație informatică se bazează pe disponibilitatea și accesibilitatea informației.
Informația a devenit o proprietate națională vitală, cu o valoare strategică: dacă nu este protejată prin drept, poate fi cucerită sau distrusă.
Tehnologiile informației, tip de fenomen caracteristic dezvoltării contemporane a relațiilor și instrumentelor de realizare și consolidare a lor, nu au dobândit până în prezent o fundamentare la nivel de reglementare.
Societatea informațională sau Cyberspace, are nevoie de un drept specific evoluat, Cyberlaw.
Esențial este că tot dreptul, valabil în mare parte de pe vremea romanilor, trebuie radical schimbat; la societate nouă, legi noi, altfel nu se poate așterne decât anarhia. Dreptul este chemat prin urmare să facă față consecințelor pe care le aduce dezvoltarea tehnologiei.
Proprietatea nu se mai dobândește prin participare directă, cei doi parteneri poate că nici nu ajung să se privească, cei doi pot încheia astăzi contracte prin Internet. Caz în care ei nu se află de cele mai multe ori sub aceeași jurisdicție, semnătura grafologică este înlocuită cu cea electronică, iar modalitățile de plată sunt diferite.
Deci, pentru a încuraja exploatarea noilor tehnologii, dreptul trebuie să țină pasul cu tehnica și să facă față tuturor provocărilor, atât în domeniul normelor materiale cât și cele procesuale.
Societatea informațională – atât de bine reflectată prin mediul Internet – este un domeniu atât de nou și diferit, încât practic nu mai există precedente în acest sens, și, fără că problemele juridice pe care le ridică sunt dificile, chiar dacă avem la îndemână conceptele și instituțiile dreptului clasic care si-au dovedit valabilitatea de-a lungul vremurilor.
Este un domeniu în care soluțiile tehnice și cele juridice sunt foarte strâns legate una de alta. Societatea informațională, bazată pe cunoaștere, nu poate avea decât un drept care, prin esență, să-i semene.
Dreptul informatic își găsește o prelungire firească intr-un drept al informării și comunicării. În mod tradițional, dreptul informării este conceput în strânsă legătură cu libertatea de exprimare, iar obiectul său este limitat la ceea ce devine public prin mijlocirea diverselor raporturi: scris, imagine și sunet.
Informația este și cea care circulă între persoanele particulare sau publice în virtutea unor contracte sau acorduri și care nu este divulgată. La aceasta se adaugă faptul că, la rândul ei, organizarea rețelelor informatice pe care circulă informația nu este neutră.
Așa cum se observă, acesta este obiectul (foarte vast) al dreptului informării și comunicării, cel care înlocuiește actualul sistem de drept public și privat, și căruia va trebui să i se găsească în curând un ansamblu coerent. Dreptului informatici se alătură (și are un loc bine determinat) tot ceea ce ține de tratarea (prelucrarea) datelor și serviciilor dedicate informației.
Datorită specificității, noi reguli juridice se adaugă continuu celor existente în domeniul tehnologiei informației. Unele au legătură chiar cu modalitățile de organizare a acestor activități de comunicare. Egalitatea de acces, normalizarea, interconexiunea vor fi obiective greu de atins.
Dreptul erei digitale sau virtuale va fi unul greu de prins în tipare la fel ca și resursa esențială a lumii pe care o reflectă: informația.
Armonizarea legislației internaționale în societatea informațională vizează, în principal: protecția prin drept de autor, confidențialitatea datelor și a regulilor antitrust, prevenirea și combaterea criminalității informatice, precum și promovarea standardelor tehnice care să asigure intercomunicare noilor rețele de comunicații.
Pe plan mondial, se încearcă deja o armonizare a legislației în acest domeniu. Întruniri globale și regionale (Comunitatea Economică Europeană, Consiliul Europei, Națiunile Unite, Grupul celor 8) urmăresc să creeze un cadru legal adecvat realității sociale pentru că marele pericol al societății informatice este neasigurarea securității informatice prin lipsa dreptului în domeniu.
Secretul comunicațiilor se referă la toate tipurile de comunicații interpersonale în societatea informațională. Pentru a asigura acest deziderat trebuie ca legislația să cuprindă norme corespunzătoare în acest domeniu, prevăzute cu sancțiuni pentru cei ce le încalcă.
Toți cei ce produc, furnizează și utilizează produse informatice sau care prestează servicii informatice sunt obligați (prin lege) să asigure pe cei care le folosesc produsele sau serviciile lor că ele nu sunt de natură să afecteze drepturile omului și libertățile individuale, luând măsurile corespunzătoare.
Conflictul între libertatea de exprimare și secretul comunicațiilor pe de o parte, și interesul public, pe de altă parte, nu poate fi stins decât printr-o legislație adecvată care se poate elabora relativ ușor, având în vedere experiența internațională în domeniu (exemplu, Marea Britanie – Data Protection Act, 1984; Legea franceză; SUA – Communication Decency Act 1995, etc.).
Creșterea exponențială a Internet-ului a fost văzută de diverse medii de afaceri ca o oportunitate deosebită; alături de oportunitățile de afaceri deosebite, Internetul prezintă o serie de dezavantaje sau „capcane” de care trebuie să se țină seama pentru a evita pierderile, în primul rând cele financiare.
Cele mai mari amenințări care se ridică în fața comerțului electronic sunt: securitatea, încă precară, a tranzacțiilor; lipsa unor reglementări juridice clare și armonizate global.
Rezolvarea acestor probleme și transformarea comerțului electronic intr-o adevărată oportunitate se bazează pe: elaborarea unui cadru legal adecvat pentru afaceri în Internet care să cuprindă nu numai legea comerțului electronic, cea a semnăturii electronice, cât și reglementări referitoare la banii electronici, fiscalitatea în Internet și modul de încheiere a contractelor în Internet. crearea unei infrastructuri informatice corespunzătoare pentru asigurarea securității informatice; elaborarea unor reglementări specifice în domeniul securității informatice (pe plan internațional asistăm chiar la crearea unei ramuri de drept cu titlul dreptul securității informatice).
Dezvoltarea vertiginoasă a tehnologiei a creat, pe lângă numeroase beneficii și crime cu un conținut înalt sofisticat, fiind necesară o legislație specifică.
Deși în societatea informațională varietatea crimelor este mare (și va fi și mai mare pe măsură ce tehnologia va progresa), considerăm că, următoarele fapte infracționale sunt cele mai frecvente și ar trebui, prin urmare, avute în vedere de legiuitor:
frauda informatică,
falsul informatic fapte ce prejudiciază datele sau programele pentru calculator,
sabotajul informatic,
accesul neautorizat,
intercepția neautorizată,
pirateria software,
spionajul informatic,
defăimarea prin Internet,
distribuirea de materiale obscene în Internet.
La elaborarea legislației penale în acest domeniu trebuie avute în vedere și reglementările altor state, pentru a veni în întâmpinarea armonizării legislației în domeniu (principiu cerut cu insistență datorită caracterului transfrontalier al criminalității informatice).
Opțiunea pentru care atingerea stadiului corespunzător conceptului de societate informațională poate fi făcută din următoarele variante:
Elaborarea unui număr redus de acte normative cu caracter integrator (dar care să reglementeze domenii cu impact major în societatea informațională: e-business sau criminalitatea informatică)
Elaborarea unui număr mare de acte normative, fiecare reglementând segmente determinate ale societății informaționale (spre exemplu: comerțul electronic, semnătura electronică, banii electronici, infracțiunile comise cu ajutorul calculatorului, notarul electronic, arhivele electronice, fiscalitatea în Internet, protecția software etc.).
În cadrul forumurilor și dezbaterilor pe care le-a prilejuit lansarea programului Uniunii Europene (început în 1995) de antrenare a țărilor din Europa Centrală și de Est în procesul de tranziție către societatea informațională – Bruxelles 1995, Praga 1996 etc. – printre altele s-a spus că rolul guvernelor din țările Uniunii Europene și din Europa Centrală și de Est este hotărâtor în crearea unui cadru de reglementări și politici naționale care să contribuie la formarea unui climat favorabil și care totodată să stimuleze dezvoltarea de aplicații și servicii specifice societății informaționale.
Obiectivul Uniunii Europene este crearea cadrului legislativ specific societății informaționale bazată pe cunoașterea și asigurarea compatibilității legislației internaționale.
În esență, totul tinde a se rezuma la modul în care înțelegem să calificăm un furnizor de servicii Internet. Este acesta un redactor (autor), un editor sau un distribuitor? În dreptul american, în domeniul comunicațiilor, se operează cu termenul generic de „common carrier”, în sensul unui serviciu de comunicații care are obligația legală de „a purta” orice fel de informație transmisă prin mijlocirea sa, cum ar fi de exemplu o companie de telefonie.
Având un asemenea statut, purtătorii obișnuiți de informație sunt supuși unui regim de răspundere juridică mult mai blând, în ceea ce privește conținutul informației. Ceea ce contează, în ultima instanță, este faptul dacă „intermediarul”, oricare ar fi acesta (librărie, companie de telefonie sau Internet Service Provider), se implică în controlul conținuturilor sau dacă intervine asupra alcătuirii acestora.
Cât privește intervenția asupra conținutului informației, furnizorul de servicii beneficiază de exonerare și în cazul în care mijloacele sale tehnice adaugă, în mod automat, un header la informația în cauză sau elimină virușii din componența mesajelor electronice, fără a altera în nici un fel integritatea conținutului de idei.
Cel de-al doilea caz instituie exonerarea pentru stocarea automată, intermediară și temporară a informației transmise, dacă această operație se produce în scopul exclusiv de a eficientiza transmiterea informației către alți destinatari, la cererea acestora, pe baza îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții:
furnizorul nu alterează conținutul informației;
furnizorul întrunește condițiile prevăzute de lege privind accesul la informația respectivă;
furnizorul se supune regulilor sau uzanțelor larg acceptate în cadrul comunității electronice, în ceea ce privește actualizarea informației;
furnizorul nu obstaculează utilizarea legală, de către orice persoană, a tehnologiilor larg acceptate în cadrul comunității electronice, destinate obținerii de date asupra naturii sau utilizării informației;
furnizorul acționează rapid în scopul eliminării informației pe care a stocat-o, ori în vederea blocării accesului la aceasta, din momentul în care a cunoscut efectiv faptul că informația transmisă inițial a fost eliminată din rețeaua de comunicații ori că accesul la ea a fost blocat sau faptul că eliminarea ori blocarea accesului a avut loc prin efectul deciziei unei autorități publice.
Prevederea comunitară nu oferă explicații cu privire la „rapiditatea” intervenției furnizorului de servicii și, de aceea, credem că această conduită trebuie apreciată de la caz la caz, inclusiv în funcție de disponibilitățile de ordin tehnic ale furnizorului. În toate situațiile în care se pune problema angajării răspunderii juridice a furnizorului de servicii, acesta trebuie să facă dovada faptului că a depus toate diligențele pentru eliminarea sau blocarea operativă a conținuturilor negative în cauză.
În practică permanent apar probleme referitoare la „cunoașterea efectivă”, de către furnizorul de servicii, a faptului că respectivul conținut a intrat în zona ilicitului. În acest caz, se consideră că autorităților publice le revine sarcina să probeze că furnizorul a avut cunoștință despre acel fapt și că nu a luat măsuri de blocare a accesului la conținutul negativ.
În sfârșit, în ipoteza stocării – hosting, furnizorul de servicii nu răspunde dacă îndeplinește oricare din următoarele condiții:
nu cunoaște faptul că activitatea sau informația stocată este nelegală și, în privința unei acțiuni civile în daune, nu are cunoștința despre fapte sau împrejurări din care sa rezulte ca activitatea sau informația respectiva ar fi de natura sa lezeze drepturile unui terț;
luând act despre faptul ca activitatea sau informația respectiva este ilicita ori în legătură cu fapte sau circumstanțe din care reiese că activitatea sau informația în cauză ar putea leza drepturile unui terț, adoptă, în mod operativ, măsuri de eliminare sau de blocare a accesului la aceasta.
Exonerarea nu intervine însă, dacă utilizatorul care solicită stocarea informației se găsește sub autoritatea furnizorului de servicii.
În acest caz se pune problema cunoașterii efective a unor fapte de ordin obiectiv, de către furnizorul de servicii. Pentru ca exonerarea acestuia să nu poată opera, este necesar ca terțul ale cărui drepturi au fost vătămate prin conținutul negativ să probeze că furnizorul a cunoscut caracterul ilicit al informației stocate și că nu a adoptat măsuri de eliminare a acesteia.
Din cele arătate, rezultă, o preocupare notabilă a Uniunii Europene pentru încercarea de lămurire a problematicii răspunderii juridice a furnizorilor de servicii Internet.
Acest demers clarificator este axat pe următoarele coordonate de baza:
încurajarea utilizării serviciilor Internet;
luarea în considerare a bunei-credințe pe care furnizori de servicii trebuie să o manifeste în activitatea lor;
îmbinarea obligațiilor de diligență cu obligațiile de rezultat în sarcina furnizorilor de servicii;
preluarea, de pe umerii furnizorilor, a sarcinii de evaluare juridică a conținuturilor (inclusiv în contextul unei confruntări cu un terț care, în absența unei hotărâri judecătorești ori a altui act emis de o autoritate publică, pretinde eliminarea unui anumit conținut) și transferarea acesteia în competența exclusivă a autorităților publice.
La teza potrivit căreia, directiva nu împiedică statele membre să instituie mecanisme prin care furnizorii de servicii să fie obligați ca, după „o evaluare rezonabilă”, să ia măsuri de descoperire și de împiedicare a manifestărilor ilegale în spațiul cibernetic.
O ultimă problemă se referă la modul de aplicare a legii în spațiul cibernetic, în contextul unor insulte și calomnii mediate electronic, precum și în lumina caracterului global al Internetului.
Într-un studiu de referință consacrat inexistenței frontierelor naționale în Internet, doi juriști americani remarcau, încă din 1996, faptul că spațiul virtual afectează, în mod radical, relația dintre faptele juridice online și prezența lor într-un spațiu cibernetic determinat. Rețeaua mondială de computere alterează legătura dintre, pe de o parte, localizarea geografica și, pe de alta parte:
autoritatea statelor naționale de a exercita un control asupra conduitei persoanelor în mediul electronic;
consecințele juridice ale acestei conduite asupra altor persoane sau asupra bunurilor;
legitimitatea eforturilor statelor de a impune reguli aplicabile unui fenomen global și
aptitudinea unui loc fizic de a indica ce reguli sunt aplicabile unui anumit raport juridic.
Teritoriul virtual nu este înzestrat cu granițe clasice, întrucât costul si viteza transmiterii informațiilor prin intermediul noilor tehnologii nu depind de o anumită localizare în spațiu a utilizatorilor. Internetul facilitează încheierea de acte juridice între persoane care nu își cunosc reciproc situarea în plan geografic.
Singura localizare care prezintă importanta într-un asemenea context este cea aflată în mijlocul unui spațiu virtual, constând în „adrese” ale computerelor între care sunt schimbate informațiile. Întregul sistem devine, astfel, indiferent cu privire la locul în care se găsesc aceste computere, neexistând o relație necesară între o adresă din Internet și un spațiu geografic în care se aplică o anumită lege.
Care va fi, într-o astfel de abordare, maniera de a raporta legea unui anumit stat la o conduită insultătoare sau calomnioasă, manifestată în mediul virtual?
Unde anume, în spațiul cibernetic, se produce efectul prejudiciabil al limbajului defăimător? Este aplicabilă legea penală din statul autorului faptei sau legea de la locul unde se găsește victima? În ce măsură instanțele aflate într-un anumit stat pot pronunța hotărâri opozabile autorităților din statul în care se găsește autorul conținuturilor electronice defăimătoare? Cum pot fi conciliate sistemele de drept, în privința tratamentului penal al insultei și calomniei, în raport cu modul de diferit de reglementare a libertății de exprimare?
Acestea sunt întrebările fundamentale care gravitează în jurul problematicii mai extinse și extrem de complexe a aplicării legii în Internet.
În principiu, ar trebui să considerăm că efectul prejudiciabil al unui atac defăimător realizat prin serviciile Internet se produce în statul în care se găsește victima, deoarece, în cazul unei calomnii răspândite într-un loc în care victima este necunoscută, consecințele negative față de aceasta sunt practic inexistente.
Această teză și argumentarea sa sumară au un grad ridicat de relativitate, în contextul epocii tehnologiilor informației, dacă ne referim doar la amplificarea extremă a relațiilor dintre persoane via Internet, fapt ce contribuie la o anume notorietate a utilizatorilor în mediul virtual, cu mult dincolo de spațiul lor cotidian de existența fizică (localitatea în care un utilizator domiciliază sau în care își are locul de muncă).
Pornind de la această realitate, o persoană poate afirma că onoarea și imaginea sa publică au fost lezate nu doar în țara și în orașul de origine, ci într-un spațiu geografic mult mai vast.
Altfel spus, insulta sau calomnia nu se consideră a fi săvârșită în locul unde conținutul negativ este „încărcat” în Internet, ci acolo unde diverși utilizatori o “descarcă” pe propriul calculator. Dacă ne referim, în mod strict, la un articol defăimător plasat pe o pagină Web aferentă unui server situat într-un anumit stat, atunci ar putea exista argumente în favoarea faptului că „publicarea” articolului respectiv nu s-a produs în acel stat, ci în statele în care el este citit, prin „descărcare”, de către diverși utilizatori.
Un document relevant a fost emis și în cadrul Conferinței O.S.C.E. de la Amsterdam (13-14 iunie 2003) privind libertatea de exprimare în internet. Documentul, intitulat „Recomandările de la Amsterdam – Libertatea mediilor de informare și a Internetului” (45), se concentrează asupra următoarelor idei esențiale:
Noile tehnologii nu trebuie considerate responsabile pentru eventuala lor abuzare;
Elementele de ordin tehnic, structural sau educațional, prin care se tinde la obstacularea accesului la rețelele digitale, trebuie înlăturate;
Avantajul creat de existența unei vaste rețele digitale de resurse online și de liberă circulație a informațiilor este precumpănitor în raport cu pericolul utilizării abuzive a internetului. Cu toate acestea, conținuturile negative trebuie anchetate în statele de unde provin;
Într-o societate democratică modernă, cetățenii trebuie să decidă singuri ce conținuturi doresc să acceseze în Internet. Dreptul de a disemina și a recepționa informații reprezintă un drept fundamental al omului. Toate mecanismele de filtrare și blocare a conținuturilor sunt inacceptabile;
Orice mijloace de cenzură care sunt de neacceptat în raport cu mass-media tradițională nu trebuie să fie utilizate pentru a cenzura media electronică. Noi firme de cenzură nu trebuie dezvoltate.
Astăzi, Internetul reprezintă o realitate tehnologică subsumată impetuosului proces de globalizare, o forță capabilă să potențeze cunoașterea și comunicarea, un mediu de interacțiune la scară planetară, cu implicații sociale dintre cele mai profunde. În plus, Internetul devine tot mai mult o realitate juridică pe care diverșii săi utilizatori nu o mai pot ignora. Fie că vorbim despre comerciantul online preocupat să atragă și să fidelizeze o clientelă cât mai vastă sau despre adolescentul „autoblocat” în camerele de conversație, relația dintre mediul virtual și drept nu mai poate fi indiferentă celor pentru care Internetul tinde să devină o a doua natură.
Impactul juridic asupra teritoriului cibernetic înseamnă, în primul rând, o raportare a fenomenelor și relațiilor virtuale la prevederile constituționale ale statelor democratice. Obiectivul – dezirabil pentru unii, dar, totodată, destul de contraversat în opinia altora – ce vizează reglementarea juridică a Internetului la scară globală nu poate fi atins fără ca, în prealabil, noile tehnologii să fi trecut testul confruntării cu setul drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățeanului.
CONCLUZII
În lumea de astăzi, tot mai mult se pune preț pe inteligență, acumulare de noțiuni, abilități tehnice în deosebi „cele ale minții”.
Utilizarea internetului s-a răspândit pe scară largă în Uniunea Europeană (UE). Aproape o persoană din două utilizează internetul zilnic în UE. Din această cauză, Uniunea Europeană trebuie să facă față multor provocări tehnice, cum ar fi furnizarea unui mare număr de adrese virtuale, capacități de stocare și de transfer, precum și elaborarea unor standarde tehnologice pe întreg teritoriul său, care să asigure interoperabilitatea, protejarea vieții private online sau accesibilitatea.
De altfel, UE se străduiește să combată activitățile ilicite online prin punerea în aplicare a unor măsuri pentru protecția utilizatorilor din lumea digitală, întrucât s-au observat schimbări semnificative de comportament ale consumatorilor, și în special ale minorilor, în utilizarea mass-media. Aceștia utilizează din ce în ce mai mult mass-media prin intermediul dispozitivelor mobile, inclusiv jocuri video on-line, fapt care generează o creștere a cererii de servicii pe internet. Ca fenomen nou, rețelele de socializare au devenit extrem de importante, atât pentru utilizatorii individuali, cât și din punct de vedere social. Institutele de statistică din Occident avertizează că în deceniul actual, nivelul de instruire și de cultură al noilor generații va scădea dramatic, cu până la 50% din cauza utilizării abuzive a Internetului.
La rîndul său, ambasadorul Marii Britanii la București, Martin Harris, a arătat că expunerea minorilor la mediul online a cunoscut o creștere exponențială în ultimii ani, nu numai în țările din vestul Europei.
„În România, rata de penetrare a Internetului a fost de 36 la sută în acest an. Nu este însă nevoie de statistici pentru a ști că unii dintre cei mai activi utilizatori sunt cei din categoria de vârstă sub 16 ani. Instrumente de socializare cum ar fi Facebook sau Hi5 sunt la îndemâna oricărui copil cu abilități standard de operare a calculatorului”.
Referitor la infractorii cibernetici, aceștia vizează informațiile confidențiale ale clienților și folosesc diverse instrumente pentru a modifica fișierele malware, cu scopul de a face mai dificilă detectarea acestora de către soluțiile de securitate. Această tehnică le permite infractorilor să modifice fișierele binare ale unui program pentru a se sustrage de la scanarea efectuată de soluțiile de securitate. Chiar dacă baza de date antivirus a unui program de securitate cuprinde deja semnătura pentru mostra de malware inițială, acesta va fi în imposibilitatea de a detecta versiunea comprimată a programului dăunător.
Infractorii cibernetici au gasit noi metode de postare de malware pe site-uri legale, în scopul infectării calculatoarelor. În prezent, unul din 3.000 de site-uri este infectat, iar atacurile au crescut alarmant de la an la an.
„Companiile trebuie să aibă grijă de datele sale, să le administreze cu grijă, și să se folosească de toate resursele logistice pentru a asigura confidențialitatea lor".
Analizele realizate la nivelul organismelor europene privind trendul criminalității organizate, definesc criminalitatea informatică ca o ramură importantă a crimei organizate la nivelul țărilor UE.
Evoluția crimei organizate în România în ultimii anii este strâns legată de evoluția criminalității informatice și de folosirea tot mai intensă a tehnologiei IT&C, în comiterea de infracțiuni.
Astăzi sunt companii producătoare de cipuri de mică putere, care pot fi utilizate pentru aproape orice dispozitiv din casă – de la un figider sau cuptor la soneria de la ușă – acestea putând fi controlate prin conexiunea la Internet.
Totuși, informațiile cumulate de la gadget-uri conectate „vor putea fi citite cu foarte mare ușurință și chiar controlate de la distanță”, avertizează directorului CIA într-o analiză realizată pe blogul Danger Room al publicației Wired. Analiștii care încearcă să întrevadă consecințele viitoare ale acestor tehnologii cred că, într-o zi, toate aceste dispozitive conectate la Internet vor ajunge să transmită date exacte despre locația noastră și activitățile în care suntem implicați, date care vor fi arhivate și stocate pe termen lung.
În prezent, în România există în vigoare mai multe prevederi legale, cuprinse în legi speciale, care reglementează diferite fapte în legătură cu sistemele informatice ori societatea informațională în ansamblul ei. Din analiza dispozițiilor cu caracter penal se poate trage concluzia că există un cadru legal coerent și conform cu ultimele dispoziții internaționale în domeniu. Se poate realiza, prin mijloacele existente, o protecție efectivă a valorilor sociale din acest domeniu, obținându-se scopul prevenției generale a săvârșirii de infracțiuni.
Bibliografie
Amza Tudor, Amza Cosmin Petronel, Criminalitatea informatică, 2003.
Bertrand, Claude-Jean, O introducere în presa scrisă și vorbită, Editura Polirom, 2001, Iași
Bonnell Rene, La vingt-cinquieme image: Une economie de l’audiovisuel, Paris, Gallimard/FEMIS, editia a II-a 1996.
Castells Manuel, La societe en reseaux. L’ere de l’information, Paris, Fayard, 1998.
Coman, Mihai, Introducere în sistemul mass-media, ediția a II-a, Editura Polirom, 2004, Iași
Coman, Mihai, Mass-media în Roâmnia postcomunistă, Editura Polirom, Iasi, 2003.
Commisaiat General du Plan, Les reseaux de la societe de l’information (rapport MILEO), Paris, Editions ASPE Europe,1996.
Couldry, N., Ritualurile de mass-media: o abordare critică, Londra: Sage, 2003.
Cuilenburg, J.J.Van, Scholten,O, Noomen, Știința comunicării, București, Humanitas, 1998, p. 25.
Dobrinoiu Maxim, Infracțiuni în domeniul informatic, 2006.
Downes, Brenda; Miller, Steve. Media Studies. Londra : Hodder Headline, 1998.
Eliodor Tanislav, Dreptul la intimitate: ascultarile clandestine si captarea imaginilor in ascuns, 1997.
Ellis David, Split Screen: Home Entertainment and the New Technologies, Toronto, Friends of Canadian Broadcasting, 1992.
Everett, A. Digitextuality și teoria click: Teze la mass-media de convergență în era digitală În A. Everett, Ed. & J. Caldwell (eds.), Mass-media noi: teorii și practici de digitextuality (p. 1-28), New York: Routledge, 2003.
Fiske John, Introducere în științele comunicării, Editura Polirom, Iași, 2003, p.192.
Freeman Christopher & Henri Mendras, Le paradigme informatique: Technologies et evolutions sociales, Paris, Descartes, 1995.
Fukuyama Francis, Culture and the Future of the English-Speaking Peoples, American Outlook, March-April, 2001.
Ghid introductiv pentru aplicarea dispozitiilor legale referitoare la criminalitatea informatică, 2004.
Ghiu Bogdan, Evul Media sau omul terminal, Ed. Idea Design et Print, col. Panoptikon, București, 2002.
Gilder, G., Viața după televiziune New York: WW Norton, 1992.
Heyward Trevor, Information Rich and Information Poor: Access and Exchange in the Global Information Society, Londres, Bowker-Saur, 1995.
Hotea Mihai Adrian, Maxim Dobrinoiu, Infracțiuni prevăzute în legi speciale (conține infracțiunile informatice), 2008.
http://www.gseis.ucla.edu/faculty/kellner/essays/culturalstudiesmulticulturalism.pdf.
Institutul pentru Politici Publice, Monitorizarea atitudinilor discriminatorii în mediul on-line românesc, 2007.
Kahin Brian & Enest Wilson (eds.), National Information Insfrastructure Iniatives: Vision and Policy Design, Cambridge (Ma), MIT Press, 1997.
Kellner, Douglas. Media Culture – Cultural studies, identity and politics between the modern and the postmodern. London : Routledge, 2003.
Levinson Paul, Marshall McLuhan în era digitală (Ghid al mileniului informațiilor), Ed. Librom Antet SRL, 2001; traducere: Mihnea Columbeanu.
Lunven Ronan & Thierry Vedel, La television de demain, Paris, Armand Colin, 1993.
McLuhan, Marshall. Understanding Media: The Extensions of Man. Londra : Routledge, 2001.
Miege Bernard, La societe conquise par la communication (2) La communication entre l’industrie et l’espace public, Presses Universitaires de Grenoble, 1997 (tr. rom. Societatea cucerită de comunicare, Iași, Polirom, 2000).
Monot Philippe & Michel Ssimon, Habiter le Cybermonde. Paris, Editions de l’Atelier, 1998.
Neveu Erik, Une Societe de communication?, Paris, Montchrestien, 1994.
Nora Dominique, Les Conquerants du Cybermonde, Paris, Calmann-Levy, 1995.
O'Sullivan, Tim și Jewkes, Yvonne. Media studies reader. Londra : Arnold, 1997.
Paracuellos Charles, La television: clefs d’une economie invisible, Paris, Documentation frangaise, 1993.
Pool Ithiel De Sola, Technologies of Freedom: On Free Speech in an Electronic Age, Cambridge: Belknap/Harvard University Press, 1983.
Popescu Alin, Despre afacerile online și problemele lor juridice. Confesiunile unui fost vânzator de încredere, 2009.
Preda, Sorin, Tehnici de redactare în presa scrisă, Editura Polirom, 2006, Iași
Randall, David, Jurnalistul universal, Ed. Polirom, 1998, Iași
Rayner, Philip, Wall, Peter și Kruger, Stephen. 2004. Media Studies: The essential resource. Londra: Routledge, 2004.
Regourd Serge, La television des Europeens, Paris, Documentation francaise, 1992
Rik Coolsaet, A european Security Concept for the 21st Century, în Diplomatic News, nr. 14, dec. 2003-ian. 2004, p. 38.
Roceanu Ion, Lt. col. Buga Iulian Amenințări riscuri și vulnerabilități la adresa informațiilor din sistemele de comunicații și informatice, în Revista Forțelor Terestre nr. 5-6/2003.
Stavre Ion, Reconstrucția societății românești prin audiovizual, Editura Nemira, București, 2004, p.61.
Turkle, S. (1984), Al doilea sine New York: Simon & Schuster.
Vasiu Ioana, Criminalitatea informatică, 1998.
Vasiu Ioana, Informatica juridică și drept informatic, 2007.
Vasiu Ioana, Lucian Vasiu, Prevenirea criminalității informaționale, 2006.
Vasiu Ioana, Totul despre hackeri. Cybercriminali, sau rebeli cu o cauza? 2001.
Victor Valeriu Patriciu, Ioana Vasiu, Serban-George Patriciu, Internetul și dreptul, 1999.
Winston, B. (1998) Mass-media, tehnologie și societate: O istorie de la telegraf la Internet Londra: Routledge.
Winston, B. (2005) Mesaje: libera exprimare, mass-media și de la vest la Gutenberg la Google, New York: Routledge.
www.globalsecurity.org
Anexe
Anexa 1
Fig.1. Istoria Internetului – Sursa: http://uli.ro/?tag=arhetipuri
Anexa 2
Lexic internet
Cookies: comenzi trimise de un server internet către calculatoarele utilizatorilor cu scopul de a intoarce către acest server informații privind conținutul calculatoarelor (de exemplu, site-urile care au fost consultate).
Poșta electronică (e-mail): sistem de schimb de mesaje. Fiecare utilizator de internet este dotat cu o adresă în forma: nume@numele serverului.țara. Totuși, în Statele Unite, ultimul element serveste la identificarea originii profesionale a persoanei:.edu pentru universitate,.gov pentru administratie, .mil pentru armată, .org pentru organizații non-lucrative, .com pentru societate comercială.
Client: aplicație care permite „citirea” informațiilor disponibile pe internet în funcție de formatul folosit pentru prezentarea si transmisia lor. Astfel, pentru a viziona fotografii, trebuie instalat pe calculator un client capabil sa primeasca documente in format JPEG.
FTP (File Transfer Protocol): aplicatie care permite recopierea fisierelor de pe un alt calculator pe propriul calculator. A fost folosita mai ales la inceputul internetului pentru difuzarea lucrarilor stiintifice.
Newsgroups: grupuri de discutie ce permit afisarea sau citirea mesajelor pe teme diverse. Exista mai multe zeci de mii grupate in categorii mari: de exemplu, comp. grupeaza forumuri care au legatura cu informatica, biz. pe cele de afaceri, alt. pe cele care abordeaza subiecte alternative, marginale sau care nu intra in nici o alta categorie (sexualitate, fotografii de prost gust, fani ai vedetelor de cinema). Unele grupuri sunt „moderate”: pentru a participa la ele, trebuie sa fii autorizat de catre un moderator care, daca este cazul, filtreaza mesajele.
Furnizor de acces internet (Internet Access Provider): societate care pune la dispozitia publicului, printr-un abonament, un calculator cu acces la internet. Acest calculator gazduieste curierul electronic al abonatilor sai si, eventual, paginile lor personale.
Gopher: format de prezentare a textelor si aplicatie care permite cautarea unor fisiere clasate sub forma listelor arborescente. Aceasta aplicatie (dominanta pana in 1993) a fost azi inlocuita prin Web.
HTML (HyperText Markup Language): format utilizat pentru a compune pagini Web.
HTTP (HyperText Transport Protocol): protocol de comunicare intre servere Web.
IP Address: serie de patru numere – de exemplu 193.51.124.4 – care permite identificarea fiecarui calculator conectat la internet.
IRC (Internet Relay Chat): serviciu care permite schimbul de mesaje in retea.
Modem (Modulator Demodulator): aparat care permite transmiterea informațiilor între un calculator și reteaua telefonică. Viteza de transmisie a unui modem se masoara in bauds sau biti. Pentru a folosi internetul cu un confort minim, este recomandat un modem de 33 600 de biți pe secundă.
Lista de difuzare: lista de indivizi, identificati prin adresa lor electronica, carora le sunt trimise automat informatii (de exemplu, despre actualitatile din sectorul economic). Acestea pot fi sau gratuite sau cu plata.
Motor de cautare (search engine): sistem de cautare prin cuvinte cheie a informatiilor disponibile pe internet. Printre cele mai cunoscute: Yahoo, Lycos, Infoseek, Voila (francofon).
Navigator (browser): interfata grafica ce usureaza consultarea majoritatii serviciilor de pe internet si mai ales a celui de Web. Ecranul contine meniuri si butoane pe care utilizatorul apasa cu mouse-ul. Netscape si Explorer (Microsoft) sunt cele mai raspandite.
Server: calculator pe care sunt stocate informatii. Serverele se diferentiaza in functie de formatul de prezentare a acestor informatii (servere Web, Gopher, FTP etc).
Pagini personale (home pages): pagini concepute de catre utilizatorii de internet si care servesc la prezentarea autorilor. Aceste pagini sunt, in general, gazduite de serverul la care este legat utilizatorul (vezi furnizor de acces).
Portal: site (de exemplu cel al furnizorului de acces sau al motorului de cautare) prin care un utilizator are acces la internet. Portalurile sunt strategice, deoarece orienteaza consulta-rile ulterioare ale utilizatorilor, si servesc drept suport publicitar.
URL (Universal Ressource Locator): adresa unica a fiecarei pagini de informatii disponibila pe Web.
World Wide Web sau Web (WWW): subansamblu al internetului care ofera documente in format HTML. Acesta permite o mai buna prezentare grafica (imagini, cuvinte subliniate, culori, logo-uri sau desene etc.) si ofera legaturi automate cu documente situate pe alte calculatoare. De exemplu, un cuvant in albastru va indica referinta la o lucrare. Apasand pe acest cuvant, utilizatorul este conectat la un alt calculator care contine textul acelei lucrari.
Magistralele informationale
Internetul prefigureaza retelele de comunicatie ale viitorului, numite magistrale electronice. Acestea se vor caracteriza prin doua proprietati:
– vor fi retele polivalente si de foarte mare capacitate, capabile sa transporte in egala masura sunete, date si imagini. Ele vor putea fi astfel utilizate pentru o multitudine de aplicatii: comunicatii personale sau profesionale, televiziune, lucru la distanta, educatie, consultatii medicale la distanta etc.
– vor fi rețele universale. Orice familie se va putea conecta la servere.
Primele proiecte de magistrale informaționale datează de la mijlocul anilor ‘80, când operatorii de telecomunicație au început punerea în aplicare a rețelelor numerice cu servicii integrate (RNIS). Dezvoltarea magistralelor electronice a fost relansată în 1993, prin decizia Congresului american de a crea o infrastructură naționala a informației (National Information Infrastructure sau NII). Numeroase țări din Uniunea Europeană (prin cartea albă „Dezvoltare, competitivitate și locuri de muncă”, publicată în iunie 1993), Canada și Japonia s-au angajat în proiecte similare.
Anexa 3
Folosirea rațională a emailului
Pentru a preveni mesajele nedorite (junk sau spam), va rog să ștergeți adresa mea de mail inainte de a transmite mai departe acest mesaj!
De asemenea, dacă trimiteți mesajul mai multor destinatari, folosiți pentru atașarea adreselor câmpul BCC (blind carbon copy) astfel încât niciun destinatar să nu îi vadă pe ceilalți!
Mulțumesc!
Folosirea rațională a emailului
Mare atentie: Acest mesaj contine cateva sfaturi utile, referitoare la folosirea emailului. Este benefic pentru voi si pentru toti ceilalti. Va rog, gasiti-va cateva minute pentru a-l citi. Este important.
1. Ce este un SPAM?
Este un mesaj publicitar sau ceva de genul DEVENITI milionar in timp ce dormiti. Prin definitie, este un mesaj nesolicitat.
2. Cum au aflat adresa voastra?
Cel mai des, se fura adresele din mesajele care se trimit masiv, ca de exemplu, bancuri, informatii politice, etc., si care, la randul lor, sunt retrimise cu toata lista de adrese de email vizibila. Dupa care, culmea, listele respective se vind sau se negociaza cu alti spammeri (autori si manipulatori de spam).
3. Ce-i de facut pentru a evita spamul?
A. De fiecare data cand trimiteti un email la mai mult de 1 (un) destinatar, si nu este necesar ca acestia sa-si vada reciproc adresele, ca de ex. un banc, folositi modul BCC (Blind Carbon Copy).
Modul BCC face ca lista destinatarilor SA NU APARA in continutul mesajului.
Va rog din suflet, folositi intotdeauna modul bcc!
B. Atunci cand dati un FORWARD (redirectionare) pe un mesaj, dedicati doar cateva secunde pentru A STERGE TOATE ADRESELE ce provin din emailul anterior.
4. Ce sunt acele emailuri de genul: Salvati saraca fetita bolnava de cancer?
Ei bine, toate, TOATE aceste emailuri care va cer sa faceti un FORWARD (redirectionare) sunt O MINCIUNA! Stergeti-le!
Atentie: unele dintre ele sunt virusate sau contin alte surprize nedorite. NICIO COMPANIE (ca MICROSOFT, de exemplu) nu doneaza bani pentru redirectionarea acestor mesaje. NICIODATA SI NIMENI nu o face!
5. Si virusii?
Nu trimiteti si nu deschideti (executati) fisiere .exe sau .doc, decat daca sunteti siguri ca provin dintr-o sursa de incredere.
Acestea sunt modurile tipice de infectare cu virus. Nu este suficient sa aveti un antivirus instalat, pentru ca antivirusii INTOTDEAUNA sunt ramasi in urma. Iar intr-o campanie de spam, virusii se multiplica intr-o zi cu milioanele, iar antivirusii de-abia daca incep sa-i detecteze in cateva zile, saptamini sau chiar mai mult.
6. Și ce se întâmplă cu linkul REMOVE dintr-un spam?
Este de asemenea o minciună! Adică, atunci când vi se trimite un spam (email nesolicitat) și vi se spune că, dacă vreți să fiți eliminat de pe listă, să răspundeți cu REMOVE, este numai pentru a verifica, din listă, care emailuri sunt reale și valabile. Răspunzându-le, în mod automat și indirect nu faceți altceva decât să le confirmați că adresa voastră este reală, iar ei nu numai că vă trimit spam în continuare, ba chiar vând adresa voastră de email altor spammeri. NICIODATĂ să nu răspundeți, NICIODATĂ!
7. Ce altceva pot sa mai fac?
De fiecare dată când primiți un spam, puteți da un FORWARD (redirecționare) către adresa abuse a acelui domeniu. De exemplu, dacă primiți un spam de la niceprice@…, retrimiteți-l la abuse@… sau la postmaster@…. Acolo se vor ocupa ei de măsurile ce trebuie luate contra spammerilor.
NICIODATĂ să nu cumparați nimic de la cei care vă trimit spam!
Stimați prieteni, alta gogoașă a Internetului:
Povestea emailurilor în lant.
Nu există nicio fetiță care moare de cancer, numită Amy Bruce, iar dacă ar exista, fundația Make-a-Wish NU va dona nimic, nimănui.
Acest gen de emailuri este ușor de verificat, intrând pe site-ul fundației și căutând detaliile. Dacă ar fi adevărat, fiți siguri că Amy s-ar afla pe site, cu o fotografie a ei, și cu alte date. Intrați pe http://www.wish.org/home/frame_chainletters.htm, unde se tratează în particular chiar acest gen de email în lanâ.
8. Daca esti administrator de email, viziteaza, te rog, webul urmator, pentru a afla mai multe despre cum se combate spamul: http://spam.abuse.net/
Daca vei trimite acest mesaj si altor persoane, nu uita sa-l trimiti cu BCC (copie ocultă). De asemenea, sterge adresa expeditorului, caci daca nu o faci, aceasta va ramane inscrisa in corpul mesajului. CEL MAI EFICIENT LOG-OFF…
Pentru a nu comite din nou aceste erori, și pentru ca Internetul și căsuța noastră electronică să fie mai curate.
Emailurile în lanț sunt instrumente folosite de către webmasterii paginilor porno, ale companiilor care vând orice, ale cazinourilor online, ale agențiilor de câștiguri rapide, într-un cuvânt, firme care negociază și vând liste de adrese email, precum și altele care se folosesc de spam pentru a exista.
Scopul anunțurilor în lanț este de a se (re)trimite ceva de genul:
1. Ajutor pentru un copil bolnav.
2. Cum că Ericsson/Nokia/Motorola fac cadou telefoane celulare.
3. Virus nou: nu-l deschide! (se numesc alarme false, sau hoaxes).
4. Bill Gates face cadou 5000$ și o călătorie la Disney World dacă…
5. Despre tipul care s-a trezit dimineața în șanț, fără un rinichi.
6. Benzinării care explodează din cauza celularelor.
7. Ace de seringă infectate cu SIDA în cinematografe.
8. Sulfat de sodiu în șamponul tău.
9. Atacurile din parkingurile marilor centre comerciale.
10. Vei avea mare noroc, cu cât trimiți mai repede și la mai multe persoane acest mail.
11. Retrimițe-l la cât mai multi, si de asemeni celui/celei care ți l-a trimis ție, ca să-i arați cât de mult il/o iubesti. …și multe altele care, în mod normal, apelează la sentimentele voastre umanitare, sau la dorința de a vi se împlini visurile, la speranța voastră că, trimițind mai multe cópii veți avea mai mult noroc în viață, la frica voastră că anumite fapte (ca cele descrise în acele mesaje) vi s-ar putea ntâmpla vouă sau celor apropiați, la dorința voastră de a trimite știri interesante sau glume prietenilor voștri, etc., etc., etc… pentru ca, mai apoi, chiar aceste emailuri să ajungă din nou la spammeri, îmbogățite cu sute și sute de adrese de email, vizibile. Între ele, ale voastre și a mea…
Iată de ce, la puțin timp, vom fi început să primim spamuri, al căror expeditor este, de exemplu, 9022ux5mz@…, sau oricare altul, oferindu-ne servicii sau produse de care nu avem nevoie.
Hackerii pot introduce prin email în calculatorul nostru celebrele programe Netbus sau BackOrifice, obținând astfel controlul asupra PC-ului nostru, cu efecte profund maligne. Iar noi, fără să știm, le retrimitem prietenilor noștri…
Exista trei solutii de a opri aceste atacuri…
1. Nu dati FORWARD (redirectionare) pe NICIUN FEL DE EMAIL IN LANT. Este cea mai buna forma de a va proteja prietenii.
2. Daca totusi vreti neaparat sa dati FORWARD, cel putin trimiteti emailul cu adresele destinatarilor scrise in modul BCC (Blind Carbon Copy, copie ocultă), si NU in TO (catre).
Scriind adresele destinatarilor in BCC, cei care primesc lantul nu vor putea citi adresele celorlalte persoane carora le-ati mai trimis emailul, iar astfel se franeaza oarecum spamul.
3. Atunci cand veti retrimite un email cu FORWARD, ștergeti mai intai din noul email adresele posibililor expeditori anteriori. Altfel spus, nu lăsați scriși în email nicio altă adresă, a nimănui, cu excepția propriei voastre adrese. Cel puțin, nu vom dărui așa de ușor spammerilor, adresele rudelor și prietenilor noștri.
Acest mesaj este distribuit pe întreaga rețea de Internet, și continuă să se distribuie, în beneficiul tuturor. Răspandește-l și tu, dar cu adresele scrise în BCC!
Modul BCC se găsește în orice program de trimitere a mailurilor, dar trebuie activat. La yahoo se află deasupra lui TO, și scrie ADD BCC. Apăsați pe acest anunț si se deschide fereastra pentru BCC.
Să luptăm pentru un Internet mai curat !
Mesaj primit de la specialiștii de pe internet.
Anexa 4
Principalii indicatori ai Societății Informaționale la nivel european
Sursa: Uniunea Internațională pentru Telecomunicații (ITU) www.itu.int
Principalii indicatori ai societății informaționale la nivel național
Sursa: Uniunea Internațională pentru Telecomunicații (ITU) www.itu.int
Anexa 5
Cum vrea Germania să-și protejeze internetul în fața spionajului american?
Germania vrea să-și protejeze internetul de spionajul american al NSA, iar Deutsche Telekom susține o propunere radicală: traficul creat în Germania să rămână în țară și să nu mai treacă prin centre de date externe, scrie Reuters. Ideea a stârnit controverse, unii spun că germanii vor propriul internet izolat de restul lumii, precum în Iran, iar alții spun că ar fi o nebunie ca internetului să i se pună granițe. Totul a pornit de la dezvăluirile legate de interceptarea convorbirilor cancelarului Merkel de către NSA.
Ce se dorește mai exact? Deutsche Telekom, gigant deținut în proporție de 32% de statul german, ar vrea ca orice comunicare online între doi oameni aflați în Germania, datele pe care și le comunică, să nu părăsească Germania în timpul procesului de trimitere de la un om la altul.
Când utilizăm Gmail, Yahoo!, Facebook sau alte site-uri mondiale datele trec pe la centre speciale aflate în general în nord, în țări precum Finlanda, Suedia, Canada sau SUA. Germanii ar vrea însă să se ajungă într-un punct în care, un om care trimite din Munchen un e-mail către un prieten la Berlin, datele care circulă între cei doi să nu părăsească Germania pentru a nu mai fi interceptate de servicii secrete străine, explică pentru Deutsche Welle, un reprezentant al companiei.
Ideea este însă costisitoare, implică înțelegeri cu alți provideri de internet și are uriașe limitări fiindcă nu se poate aplica pentru cetățenii germani care accesează site-uri găzduite în alte țări, dar nici dacă doi clienți ai unor companii germane comunică în alte țări unde pentru date vor fi utilizate rețelele mobile din acele state.
În SUA ideea a fost percepută și comentată într-un mod radical, chiar exagerat, concluzia fiind că Germania vrea să se izoleze de restul internetului mondial și că strategia amintește de Iran sau China.
Un specialist american pe probleme de securitate avertizeaza ca un astfel de plan ar insemna o „balcanizare" a internetului, termenul din geopolitică având un sens peiorativ fiindca se refera la o regiune mare care este fragmentata in state mai mici care nu se inteleg intre ele. In plus, mai spune cercetatorul, exact transparenta si libertatea care au facut ca internetul sa fie atat de popular, vor avea de suferit.
Sustinatorii sistemului spun ca s-ar putea trece la o etapa superioara, extinsa in care datele sa nu iasa din spatiul Schengen, insa pentru asta e nevoie de noi regulamente si de investitii, lucrul parand nerealizabil.
Totuși, pastrarea traficului in Germania nu poate fi facuta pentru cei care acceseaza Google, Facebook si multe alte site-uri internationale. Evident ca nu se pune problema ca nemtii sa nu mai poata accesa aceste site-uri, dar nici companiile nu pot fi obligate sa aiba centre de date in Germania. Masura ar acoperi asadar o mica parte din trafic.
Cei de la Deutsche Telekom spun ca finalitatea tine si de modificarea legislatiei europene de protectie a datelor, astfel incat companii americane de internet care opereaza in Europa sa fie obligate sa respecte legislatia de aici.
Dezvaluirile legate de spionarea telefonului cancelarului Merkel a enervat multa lume in Germania, tara unde legile de protectie a confidentialitatii sunt draconice. In plus, dat fiind trecutul marcat de tragedii legate de supraveghere si politie secreta, spre exemplu STASI, subiectul spionajului comunicational este unul sensibil care infurie multa lume.
Este clar ca ideea sustinuta de Deutsche Telekom, care insa va trebui sa convinga si alti provideri pentru ca ceva consistent sa iasa, va fi greu de pus in practica si prea putin eficienta in raport cu eforturile ce trebuie depuse.
Totusi, nu se poate vorbi de vreo dorinta de izolare a Germania si in niciun caz de un contra-exemplu precum cel al Iranului, tara care a vrut sa se rupa total de internetul global si sa ramana cu un intranet controlat strict de guvern.
Anexa 6
Guvernul tunisian: primul guvern doborât de Facebook
B. Houcem a discutat online despre revolta din Tunisia: Nu informațiile provenite de la Wikileaks au declanșat revoltele. Oamenii erau la curent cu corupția familiei Ben Ali. Acestei revoluții i-aș da titlul: „Guvernul tunisian – cea mai mare victimă a Facebook-ului" sau „Primul Guvern doborât de Facebook". În timpul crizei, Facebook-ul a fost singura noastră sursă de informație.
Întrebarea nr. 1…..
Întrebarea nr. 2 ….
Întrebarea nr. 3 ….
Întrebarea nr. 4. Poți să ne spui ceva despre rolul noilor medii și a Internetului în organizarea revoltei? Poți recomanda un site unde poate fi urmarită evoluția din Tunisia în perioada până la noile alegeri?
B. Houcem
Cum lucrez în marketingul online acestei revoluții i-aș da titlul: „Guvernul tunisian – cea mai mare victimă a Facebook-ului" sau „Primul Guvern doborât de Facebook". Internetul era complet controlat de guvern, care cenzura toate blogurile, toate site-urile opoziției. Avem chiar un simbol al cenzurii, în arabă e numit „AMMAR 404". 404 vine de la „404 not found" și Ammar e un nume arab. 404 mai e și o marcă de camioane mici franțuzești, Ammar fiind șoferul. Chiar dacă multe pagini pe Facebook au fost cenzurate pentru că ele conțineau informații despre realitățile din Tunisia, în timpul crizei Facebook-ul a fost singura sursă de informație pentru cei din orașe și pentru a face cunoscută uciderea oamenilor. Televiziunea națională vorbea despre președinte și despre realizările lui în țară. În timpul acesta pe Facebook au fost create sute de pagini unde oamenii postau video-uri care arătau cum erau oamenii uciși. Aceste imagini de la proteste i-au sensibilizat pe oameni și ei au dorit să afle adevărul. Pot să vă recomand câteva pagini pe Facebook dar sunt în arabă. Încă nu înțeleg de ce nu au cenzurat Facebook-ul dar cred că a fost un ordin de la americani. În 2007 multe pagini pe Facebook erau cenzurate, practic întregul site. Cred că aveau o legatură cu compania Facebook. Dar în 2007 Ben Ali a ordonat să se permită accesarea site-ului. Am auzit că asta s-a întâmplat datorită unei scrisori a guvernului american către cel tunisian în care americanii acuzau cenzura Internetului. Voi încerca mai târziu să găsesc o sursă oficială pentru această scrisoare.
Întrebarea nr. 5. În Occident se tot vorbește despre faptul că dezvăluirile wikileaks cu privire la corupția lui Ben Ali au fost cele care au declanșat revolta. Credeți că aceasta este prima revoluție wikileaks?
B. Houcem
Nu cred asta. Dezvăluirile wikileaks nu au fost o surpriză. Fiecare tunisian știa despre această mafie și sunt convinși că acesta e principalul motiv al problemelor Tunisiei, în special al celor economice. Se știa cât de mult fură, jefuiesc și cât de mult persecută oamenii. Așa că nu a fost nicio surpriză. Aici puteți vedea un film despre soția președintelui și familia ei, realizat pentru televiziunea franceză: http://www.facebook.com/video/video.php?v= 145246502198798&oid=139051009478745&comments
Întrebarea nr. 6. Referitor la comentarile de mai sus, în orașelele mici dacă ieșeai 5 metrii de pe aleea unde erau plimbați turiștii e dezastru total; pentru turiști pare ok dar pentru tunisieni e groaznic; portretul lui „el preșidente" pe toți copacii din 5 în 5 metri ca la Ceaușescu și tuturor le era frică să vorbească; nu îl plângeți pe fost că nu este cazul; de altfel el a venit la putere înlăturandul printr-un puci pe fostul președinte reformator
B. Houcem
Ei bine, astăzi oamenii se întorc la proteste pentru că știu că doar președintele a plecat, nu și partidul său. Dar revoluția poate și eșua desigur. Oamenii vor acum sânge nou, vor un suflet nou pentru țară. Armata nu va juca un rol important în țară pentru că nu e atât de puternică comparativ cu forțele poliției. Corupția nu e practicată doar de Președinte dar și de mulți dintre miniștrii săi, care sunt acum în noul guvern. Există acum multe pagini și grupuri pe Facebook care încearcă să-i sensibilizeze pe oameni în privința pericolului reprezentat de partidul fostului președinte.
Întrebarea nr. 7….
Întrebarea nr. 8….
Întrebarea nr. 9. Am trei întrebari:
1. Cât de dezvoltate sunt „social media" și tehnologiile legate de Internet în Tunisia? (pe scurt, număr estimativ de bloguri, conturi Twitter, pagini Facebook, rată penetrare telefonie mobilă, rată penetrare Internet etc.)
2. Au avut bloggerii Tunisieni vreun rol în cadrul revoltelor? Au apărut articole care susțin că poliția arestase anumiți bloggeri.
3. Poate fi considerată Franța ca fiind încă cea mai influentă țară din punct de vedere cultural (muzica, filme, mass-media) asupra tinerilor tunisieni?
Merci
B. Houcem
Tunisia este prima țară arabă în care a ajuns Internetul. Social media este foarte foarte dezvoltată, în special Facebook care a fost folosit la început pentru video sharing, deoarece toate site-urile de profil (youtube, dailymotion) erau cenzurate. Dar mai târziu a devenit un mijloc de exprimare și difuzare a ideilor. Cred că sunt în jur de un milion de conturi în Tunisia, la o populatie de 11 milioane. Pe harta cenzurii Internetului, Tunisia apare în categoria celor mai sever cenzurate țări. Mulți bloggeri au fost arestați de poliție înainte și în timpul revoltelor. Unul dintre cei mai faimoși este Slim Amamou. Aici găsiți povestea arestării lui http://nawaat.org/portail/2011/01/06/tunisie-arrestation-du-blogueur-slim-amamou/. Au fost arestați pentru că organizau proteste și se plângeau de cenzura Internetului.
Întrebarea nr. 10 …..
Întrebarea nr. 11 …..
Întrebarea nr. 12 …..
Anexa 7
Comandă de Pizza în viitor: „glumă” care circulă pe Internet
Clientul – Alo, bună ziua, doresc să comand două pizze.
Telefonista – Mulțumim că ați sunat la Pizza Hot. Puteți să-mi dați numărul dvs. național de identitate, domnule ?
Clientul – Numărul meu de identitate națională. Da, un moment: 6102049998-45-54610.
Telefonista – Mulțumesc, dle X. Văd că locuiți la 1742 Meadowland Drive și aveți tel. 494-2366. Telefonul dvs. de la serviciu la Lincoln Insurance este 745-2302 iar numărul de celular este 266-2566. Adresa de e-mail este [anonimizat]. Corect?
Clientul – Mmda… Da' de unde aveți toate informațiile mele?
Telefonista – Suntem legați, ca orice companie, de HSS.
Clientul – HSS, ce mai este și asta?
Telefonista – Suntem legați electronic de Homeland Security System, domnule.
Clientul – (oftând) Asta e. Vreau să comand două pizza, Specialul All-Meat.
Telefonista – Nu cred că este o idee prea bună, domnule.
Clientul – Cum adică?
Telefonista – Domnule, analizele dvs. medicale arată că aveți tensiunea arterială crescută și un colesterol destul de mare. Conform dosarului medicul, compania de asigurări nu vă permite alegerea pizzei cu carne.
Clientul – Ceee ? Și atunci ce-mi recomanzi?
Telefonista – Ați putea încerca Pizza cu Soia care are procentul de grăsimi foarte scăzut. Ar trebui să vă placă.
Clientul – Ce te face să crezi că o să-mi placă?
Telefonista – Ei bine, văd aici pe monitor că săptămâna trecută ați fost la bibliotecă și ați citit o carte de Rețete Culinare cu Soia.
Clientul – Bine, bine. Dă-mi atunci două pizza mărime pentru familie.
Telefonista – Da, mărimea este potrivită pt. dvs., soție și cei patru copii, iar ceea ce rămâne puteți să dați celor doi câini. Totalul dvs. este 49.99 $.
Clientul – (strigând în casă) Nevastă, adu-mi te rog credit cardul!
Telefonista – Îmi pare rău domnule dar trebuie să plătiți cash. Credit cardul dvs. este blocat pentru depășirea limitei.
Clientul – Dau o fugă la un ATM și voi scoate niște bani înainte să ajungă pizza la mine la ușă.
Telefonista – Îmi pare rău domnule dar nici asta nu va fi posibil. Văd aici că nu aveți nici un ban în contul dvs.
Clientul – Da, bine, n-are nimic. Trimite pizzele și găsesc eu niște bani în casă până ajunge. În cât timp îmi vine pizza?
Telefonista – Suntem puțin în întârziere, aș zice cam 45 de minute. Dacă vă grăbiți, puteți veni dvs. până aici să ridicați personal comanda, după ce faceți rost de bani. Pe de altă parte este puțin mai jenant să cărați pizza pe motocicletă.
Clientul – Da de unde știi că merg cu motocicleta?
Telefonista – Păi scrie aici la informații despre vehicul. Ați avut o mașină care v-a fost luată de compania de împrumut pentru că nu ați plătit la timp. Alături scrie că Harley-ul dvs. este cu plata la zi și în plus i-ați umplut aseară rezervorul cu benzină.
Clientul – #%#^^&$%^$@#!!!
Telefonista – V-aș sfătui să fiți atent cu vocabularul ca să nu o pățiți din nou. Văd că ați fost arestat pentru că ați înjurat un polițist apoi judecătorul, cu care v-ați certat, v-a dat 90 zile de pușcărie. Văd că de-abia v-ați întors în societate de câteva zile și asta este prima pizza pe care o comandați.
Clientul – … (fără cuvinte)
Telefonista – Mai doriți altceva, domnule?
Clientul – Da, am un cupon pentru o sticlă de 2 litri de Cola, gratis.
Telefonista – Îmi pare rău dar trebuie să citiți mai bine. Pe cupon și în reclama noastră scrie că persoanele care suferă de diabet nu se califică pentru oferta noastră gratuită. Noua Constituție nu ne permite. Mulțumim că ați sunat la noi.
Credeți că este imposibil, o bază de date care va stoca informații despre absolut toți oamenii de pe planetă, ca în „gluma” de mai sus? Acest sistem este deja intens mediatizat și prezentat ca fiind numai în folosul cetățenilor și aducător de multiple beneficii.
Fiecare ființă umană va avea un cod personal pe baza căruia se va putea accesa în baza de date un fișier cu informații personale diverse, care va fi mereu actualizat. Va urma etapa în care nimeni nu va mai putea face nimic dacă nu are acest cod: nu se va putea angaja, nu va putea face plăți, nu va putea călători, deci practic nu va putea supraviețui în societate.
Anexa 8
Rețele sociale
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Infractiuni Si Legalitati Savarsite Prin Intermediul Internetului, Impact Negativ Asupra Comunicarii Globaledoc (ID: 116723)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.